Agroturismul In Judetul Arges
C U P R I N S
Introducere
Capitolul I : Elemente geografice si istorice definitorii ale județului Argeș
1.1. Prezentarea geografică a județului Argeș………………………………….4
1.2. Scurt istoric al județului Argeș………………………………………………..8
1.3. Organizarea administrativă a teritoriului ………………………………..17
Capitolul II : Modul de practicare a agroturismului în satele din județul Argeș
2.1. Conceptul de agroturism………………………………………………………23
2.2. Organizarea agroturismului la nivelul unei gospodării……………..25
2.3. Avantaje economice din practicarea agroturismului…………………30
2.4. Efectele sociale determinate de practicarea agroturismului……….37
Capitolul III : Promovarea agroturismului în județul Arges
3.1. Managementul activității de agroturism………………………………….42
3.1.1.Rețeaua agroturistică din județul Argeș………………………44
3.1.2.Înființarea și funcționarea agenției de agroturism………….46
3.2. Elemente de marketing în promovarea agroturismului argeșean..50
3.2.1. Promovarea produsului agroturistic……………………………52
3.2.2.Alte elemente de marketing utilizate în
promovarea agroturismului………………………………………………..54
3.3. Politici de stimulare a agroturismului argeșean……………………….59
Capitolul IV : Potențialul agroturistic al satelor argeșene
4.1. Zona rurală argeșeană…………………………………………………………..70
4.1.1.Aspecte demografice…………………………………………………72
4.1.2. Economia rurală………………………………………………………79
4.1.2.1. Agricultura………………………………………………….79
4.1.2.2. Activitatea și producția industrială………………..85
4.2. Rezervațiile naturale ale Județului Argeș………………………………..90
4.3. Perspectivele de dezvoltare ale mediului rural argeșean…………..93
Concluzii…………………………………………………………………………………………..95
Bibliografie
CAPITOLUL I
ELEMENTE GEOGRAFICE SI ISTORICE DEFINITORII
ALE JUDEȚULUI ARGEȘ
1.1. Prezentarea geografică a județului Argeș
Județul Argeș este situat în jumătatea sudică a țării, în bazinul superior al râului cu aceeași denumire. De la cursul de apă, consemnat de Herodot, părintele istoriei, încă din secolul al V-lea înaintea erei noastre sub denumirea de Argessis, își va trage numele și județul la care ne referim.
Județul Argeș este situat între 44º22´ și 45º36´ latitudine nordică și 24º26´ și 25º19´ longitudine estică. De remarcat faptul că paralela 45º latitudine nordică împarte suprafața județului în părți aproximativ egale, iar meridianul 25º longitudine estică poate fi urmărit prin partea estică a munților Făgăraș, apoi peste vârfurile Bătrâna și Văcărea din munții Iezer-Păpușa.
În partea nordică, limita județului urmărește crestele înalte ale munților Făgăraș, traversează apoi Piatra Craiului și culoarul Rucăr-Bran, despărțind județul Argeș de județul Sibiu și Brașov. La est, limita cu județul Dâmbovița e mult mai lungă, desfășurându-se în general în direcția meridianului, traversând munții Leaota, Subcarpații Getici, piemontul Gândești și Câmpia Găvanu Burtea, cea sudică, dinspre județul Teleorman, taie câmpia Găvanu Burtea aproximativ de la est la vest, iar în sud vest, Argeșul se învecinează cu județul Olt, limita urmând din câmpie spre piemontul Cotmeana , traversând văile din bazinul superior al Vedei. În sfârșit, limita vestică dinspre județul Vâlcea, traversează valea Topologului, mergând paralel cu aceasta până la obârșie, suprapunându-se Subcarpaților Getici și versantului sudic al munților Făgăraș.
Relieful județului este divers și reprezentativ și structurat similar cu cel al teritoriului național. Teritoriul județului cuprinde, într-o deplină armonie, toate formele de relief, desfășurate succesiv, asemenea unui mare amfiteatru natural. Relieful județului coboară în trepte de la nord la sud, cuprinzând o succesiune de trei trepte caracteristice: munți, dealuri, câmpie.
Treapta înaltă estre constituită din culmile munților Făgăraș și Piatra Craiului, cu o altitudine de peste 2500 m. Aceștia sunt alcătuiți din șisturi cristaline păstrând numeroase urme ale glaciațiunii cuaternare cum ar fi: circuri, vai glaciare, printre care Buda, Capra, Călțun, Podul Giurgiului. Dintre cele 25 de lacuri glaciare, 18 sunt situate pe versantul sudic și limitele județului Argeș.
Următoarea treapta este cea din zona Subcarpaților Getici și a podișului Getic, alcătuit din platformele Cândești, Argeș si Cotmeana. Subcarpații Argeșului sunt formați dintr-o alternanță de munți mărunți ce depășesc pe alocuri 1000 m, în medie având însă înălțimi de 800 metri.
Câmpia, cea dea treia treaptă, are un caracter piemontan, marcat, în cazul celei de la Pitești, de terasele etajate ale râului Argeș, iar în cazul câmpiei Găvanu-Burdea sau de netezime, străbătută de văi largi și puțin adânci, mai mult seci.
Clima se menține temperată, respectiv lipsită de excese. Dispunerea în trepte joacă rolul primordial în conturarea tipurilor de climă ce apar în județului Argeș. Un alt factor primordial este orientarea spre sud a întregului relief. Munții din nord, totodată, joacă un rol de bariera în calea unor influențe legate de circulația generală a atmosferei . În aceste condiții apar tipuri de climă cum ar fi: climatul de munte, climatul de deal și climatul de câmpie .
Climatul de munte se caracterizează prin prezența celor mai scăzute temperaturi medii anuale, care coboară până la 0º C și chiar –2º C .Precipitațiile sunt foarte bogate ajungând la 1400-1600 mm . Vânturile puternice bat tot timpul anului dominante fiind cele din nord-vest și est . Zonalitatea verticală pregnantă impune separarea a două subtipuri: subtipul climatului alpin (corespunzător înălțimilor de peste 1900 m) și subtipul climatului munților mijlocii.
Climatul de deal e influențat de prezența unor fenomene de întrepătrundere a elementelor climatice atât dinspre munte, cât și dinspre câmpie.
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între valorile de 7º C si 10º C, Climatul de câmpie prezintă o largă răspândire a elementelor climatice, fără schimbări bruște .
În ceea ce privește temperaturile extreme înregistrate în cadrul județului, amintim:
-31º C Câmpulung pe 20 decembrie 1933;
41º C Golești în 1946 ;
Pe lângă mari variații de temperatură, există și mari diferențe în ceea ce privește cantitatea precipitațiilor: de la 1709 mc la Nucșoara (1915) și 1099 mc la Pitești (1897) la 435 mc la Nucșoara (1921) si 377 mc la Pitești (1945), evidențiind astfel pentru județul Argeș nuanța de climat temperat-continentală.
Teritoriul județului este străbătut de o bogata rețea de râuri și vai care aparțin bazinelor hidrografice Argeș, Vedea și Olt, lungimea totală a principalelor cursuri de apă fiind de circa 1000 km , la care se adaugă încă 1500 km ape secundare.
Cel mai important curs de apă îl constituie râul Argeș, care străbate județul pe direcția N-V S-V pe o lungime de 140 de Km și care își are obârșia chiar în munții Făgăraș, între vârfurile Negoiu și Moldoveanu.
Rețeaua hidrografică este bogată și variată. Principala artera hidrografică a județului este râul Argeș, (albia sa formând marginea estica a orașului pe o distanță de aproximativ 10 Km), care la ieșirea din județ însumează un debit mediu de 35 m³/s . Afluenții mai importanți primiți în cadrul județului sunt: Vâlsanul, Râul Doamnei, Bratia, Bughea, Argeșelul, Râncăciovul și Cârnăciovul. De asemenea, își au obârșia în zona deluroasă de aici râurile Vedea, Vedița, Cotmeana, Teleormanul și Neajlovul .
În cadrul munților Făgăraș există numeroase căldări și lacuri glaciare: Bâlea, Capra, Podrogul, s.a.. Pe harta județului au apărut și noi lacuri create de om, cum sunt lacul de acumulare de la Vidraru, Vâlcele, Bascov, Budeasa.
Resursele naturale oferă perspective generoase județului Argeș. Astfel județul Argeș a avut și are încă mari și valoroase bogații naturale. Ele sunt multiple și variate, corespunzătoare formelor de relief. Între acestea se număra: zăcăminte de cărbuni din bazinul Schitu Golești, zăcăminte de țiței și gaze naturale aflate în principal în perimetrul dealurilor subcarpatice și Podișul Getic (la Moșoaia, Poiana Lacului, Sămara, Cetea, Leordeni, Merișani, Vâlcele și Drăganu); piatra de calcar de la Albești de Mușcel și Mateiași, folosită atât pentru construcții de clădiri, cât și pentru fabricarea cimentului; sarea care se află în zonele Slătioarele-Pitești; argilele pentru olărit și fabricarea de cărămidă, care se găsesc din belșug în zonele Curtea de Argeș, Boteni, Vedea și Pitești, dar și în alte zone deluroase; păduri de diferite esențe, care acoperă întinse zone deluroase și muntoase din aproape întregul spațiu argeșean, ele fiind valorificate din plin pentru producerea de cherestea, parchete, mobilă sau folosite ca lemn de foc; izvoare tămăduitoare sau făcătoare de minuni (Brădet); nisipul și balastul existent în albiile râurilor Argeș, Dâmbovița, Doamnei, Vâlsan etc.; întinse suprafețe de pământ roditor, cu lunci fertile pentru cultivarea porumbului și a grâului, dealuri cu pomi roditori, cu suprafețe de viță de vie din soiuri nobile ( în zonele Ștefănești, Golești, Călinești, Topoloveni etc.); cu întinsele păduri în care se găsesc fructe de pădure, ciuperci și plante medicinale .
Conform ultimului recensământ, populația județului la 18 martie 2002 număra peste 652.625 de locuitori, cu o densitate medie de 96 loc / kmp, situându-se din acest punct de vedere, printre județele mijlocii ale României. Teritoriul său a fost locuit din cele mai vechi timpuri. În urma săpăturilor arheologice efectuate de specialiști în mai multe zone din aria județului, s-au scos la iveală urme de așezări omenești vechi nu doar de un mileniu sau de două, ci de mai bine de patru milenii, după cum se exprima Nicolae Iorga atunci când spunea ca „aveam o istorie de patru ori milenară”, Descoperirile de urme de locuitori aparține cultului Prund făcute pe văile Dâmbovnicului, Mozacului, Neajlovului și Argeșului sunt dovezi concludente în acest sens. Dovezi evidente ale locuirii permanente și milenare în spațiul argeșean le reprezintă și descoperirile arheologice specifice perioadei de viețuire daco-romane. Azi avem în vedere, în principal , castrul roman de la Jidava de lângă Câmpulung Muscel , ca și cele de la Purcăreni și Rucăr. Partea de sud a județului este traversată de valul de pământ cunoscut sub numele de ’’Brazda lui Novac’’. Odată cu perfecționarea mijloacelor de producție, munca s-a diversificat, au apărut noi și noi meserii: prelucrarea metalului, țesutul pânzei, cojocăritul, prelucrarea lemnului, etc. S-a trecut apoi pe un plan tot mai larg la fabricarea cărămizii, la cioplitul pietrei pentru construcții (în zonele Albești de Muscel și Mateiași ), la industrializarea prelucrării lemnului (Curtea de Argeș , Stâlpeni , Rucăr etc.), la extracția cărbunelui (Schitul Golești ) pentru ca în ultima jumătate a secolului XX din subsolul pământului argeșean să se scoată la suprafața țițeiul și gazele naturale (Bogați, Moșoaia , Leordeni , Merișani etc.)
Locuirea multimilenară a spațiului argeșean, creșterea exploatării bogățiilor solului și subsolului, nevoile de muncă și de apărare ale localnicilor, intensificarea legăturilor de schimb cu alte regiuni ale spațiului românesc, au făcut ca încă din vremurile de demult, în aria actualului județ Argeș să se creeze, să se multiplice și apoi să se permanentizeze un adevărat păienjeniș de drumuri pe care să circule oamenii și animalele, care cu mărfuri, cu materiale etc.
1.2. Scurt istoric al județului Argeș
Primele descoperiri datează din paleoliticul inferior, perioada în care s-a desfășu96 loc / kmp, situându-se din acest punct de vedere, printre județele mijlocii ale României. Teritoriul său a fost locuit din cele mai vechi timpuri. În urma săpăturilor arheologice efectuate de specialiști în mai multe zone din aria județului, s-au scos la iveală urme de așezări omenești vechi nu doar de un mileniu sau de două, ci de mai bine de patru milenii, după cum se exprima Nicolae Iorga atunci când spunea ca „aveam o istorie de patru ori milenară”, Descoperirile de urme de locuitori aparține cultului Prund făcute pe văile Dâmbovnicului, Mozacului, Neajlovului și Argeșului sunt dovezi concludente în acest sens. Dovezi evidente ale locuirii permanente și milenare în spațiul argeșean le reprezintă și descoperirile arheologice specifice perioadei de viețuire daco-romane. Azi avem în vedere, în principal , castrul roman de la Jidava de lângă Câmpulung Muscel , ca și cele de la Purcăreni și Rucăr. Partea de sud a județului este traversată de valul de pământ cunoscut sub numele de ’’Brazda lui Novac’’. Odată cu perfecționarea mijloacelor de producție, munca s-a diversificat, au apărut noi și noi meserii: prelucrarea metalului, țesutul pânzei, cojocăritul, prelucrarea lemnului, etc. S-a trecut apoi pe un plan tot mai larg la fabricarea cărămizii, la cioplitul pietrei pentru construcții (în zonele Albești de Muscel și Mateiași ), la industrializarea prelucrării lemnului (Curtea de Argeș , Stâlpeni , Rucăr etc.), la extracția cărbunelui (Schitul Golești ) pentru ca în ultima jumătate a secolului XX din subsolul pământului argeșean să se scoată la suprafața țițeiul și gazele naturale (Bogați, Moșoaia , Leordeni , Merișani etc.)
Locuirea multimilenară a spațiului argeșean, creșterea exploatării bogățiilor solului și subsolului, nevoile de muncă și de apărare ale localnicilor, intensificarea legăturilor de schimb cu alte regiuni ale spațiului românesc, au făcut ca încă din vremurile de demult, în aria actualului județ Argeș să se creeze, să se multiplice și apoi să se permanentizeze un adevărat păienjeniș de drumuri pe care să circule oamenii și animalele, care cu mărfuri, cu materiale etc.
1.2. Scurt istoric al județului Argeș
Primele descoperiri datează din paleoliticul inferior, perioada în care s-a desfășurat procesul de antropogeneză. Mărturii din prima etapă a acestei îndelungate perioade – “cultura prund”- au fost descoperite pe văile râului Argeș, Neajlov, Dâmbovnic, Mozacu (din județul Argeș ) și Dârjov, afluent al Oltului (județul Olt).
Neoliticul este reprezentat pe teritoriul actual al județului Argeș prin descoperiri arheologice din toate etapele acestuia. Un loc de seamă îl ocupă așezarea de la Teiu. Situată în zona de șes, această așezare se înscrie în aria culturii Gumelnița, datată în perioada de sfârșit a neoliticului.
Din epoca bronzului, perioada apariției metalurgiei aramei și bronzului, avem mărturii din, Beleți-Negrești, Dobrești și Davidești-Conțești, unde au fost descoperite grupuri de tumuli funerari aparținând epocii bronzului timpuriu, iar la Râncăciov a fost găsit un depozit de unelte din aramă datate din aceeași perioadă .
Epoca geto-dacică cuprinde din punct de vedere istoric și arheologic cele două vârste ale fierului și are o mai intensă atestare în Argeș.
În perioada mijlocie a primei epoci a fierului se dezvoltă pe tot cuprinsul României o cultură unitară – cultura Basarabiei – din care, în etapa următoare, se formează, în zona subcarpatică a Olteniei și Munteniei, grupul cultural Ferigile (secolele 6-7 a. e.n.). Cele mai numeroase descoperiri aparținând acestui grup cultural se găsesc în Argeș, la Radovanu (Curtea de Argeș ), Țigveni și Cepari (pe râul Topolog), Titești și Teiu . În a doua epocă a fierului s-au dezvoltat în Argeș o serie de așezări geto-dacice, între care cea mai de seamă este cea de la Cetățeni. Favorizată de poziția sa geografică prin așezarea pe cursul superior al Dâmboviței, aproape de pasul Bran, ea cunoaște o înflorire deosebită datorită schimburilor economice cu coloniile grecești de pe țărmul Mării Negre.
Se apreciază că așezarea de la Cetățeni a avut un rol deosebit în acțiunea regelui Burebista de unificare a tuturor dacilor, rol care se continuă în perioadele următoare. Aici s-a dezvoltat un important centru comercial – emporium – unde se mijloceau schimburi cu Arhipelagul Egeean și cu Orientul Apropiat.
Mărturie a acestor schimburi comerciale stau numeroasele fragmente de amfore cu indicând locul de proveniență, precum și un tezaur de monede republicane romane. Emporiu-ul de la Cetățeni a jucat un mare rol în dezvoltarea societății geto-dacice din bazinul Argeșului. Între Cetățeni și alte așezări de tip oppidan din Muntenia (Piscul Crăsanilor – pe Ialomița, Tinosul – pe Prahova și mai ales Popești – pe Argeș) existau legături probate de asemănarea resturilor de cultură materială. Pentru aceasta se consideră că așezarea de la Cetățeni se numără printre cele mai de seamă așezări geto-dacice.
Meșteșugul prelucrări argintului de către geto-daci este atestat pe teritoriul actual al județului Argeș prin descoperirile de la Cetățeni (un atelier de bijutier) și Rociu (un tezaur de argint).
În timpul cuceririi romane, Muntenia a fost mai slab colonizată, fiind stăpânită doar prin câteva corpuri de trupă, staționate în fortificațiile construite pe cursuri de apă care făceau legătura cu Transilvania. La Rucăr, în locul denumit ,,Scărișoara”, existau un castellum, punct de control și supraveghere datând din primele decenii ale secolului al 2-lea, când romanii au ocupat văile Carpaților Meridionali cu scopul apărării împotriva dacilor liberi. Castellum-ul a fost construit de vexilatia din Cohors 2 Flavia Bessorum, detașată la Rucăr în acest scop.
Cel mai reprezentativ monument istoric roman de pe teritoriul piteștean, prin care s-a materializat cucerirea romană și stăpânirea Imperiului roman în zona Argeșului, având semnificația puterii romane, este Limes Transalutanus, sistem militar de aparare și dominație a părții de Vest a Munteniei, considerat ca o dublură de protecție a Limes-ului Alutanus. Orașul Pitești este situat în sectorul mediu al Limes-ului Transalutanus sau Valahicus numit de Vasile Pârvan „valul de la Pitești”.
O altă linie de fortificare – limes transalutanus – ridicată în timpul lui Septimiu Sever (193-211), pornea de la Dunăre, în apropiere de Turnu Măgurele, trecea pe la Roșiori de Vede, Pitești, Câmpulung, Rucăr, ajungând până la Râșnov. De-a lungul limes-ului erau construite 13 castele, 7 dintre acestea fiind situate în județul Argeș, în localitățile Urlueni, Fâlfani-Izbășe7ști, Săpata de Jos, Albota, Purcăreni, Jidava, Rucăr. Castrul Jidava este cel mai mare și mai însemnat de pe limes transalutanus.
Legăturile dacilor liberi din Muntenia cu provincia romană Dacia au fost favorizate și de drumurile comerciale care treceau pe aici, urcând spre Dacia Apullensis (prin pasul Bran ), și de drumul pe sub munte care plecă de la Bumbești și Recea prin Ioneștii Govoranii, Pitești, Buzău.
După retragerea aureliană, populația daco-romană a continuat să supraviețuiască pe teritoriul actual al județului. Revenirea zonei sub stăpânire romană, în timpul lui Constantin cel Mare (sec.4 e.n.), e confirmată de existența la Urlueni și Mozacu a urmelor valului de fortificații cunoscut în istorie sub numele de Brazda lui Novac de nord, care întretaie limes-ul la Urlueni.
Dovezi în sprijinul continuității populației daco-romane după retragerea aureliană le oferă și compoziția unor tezaure monetare descoperite în județul Argeș. Ele au fost scoase la iveală mai ales în vechile așezări cunoscute în epoca romană, circulația monetară datorându-se populației daco-romane, singura obișnuită să aprecieze moneda ca mijloc de schimb, nu numai pentru valoarea ei intrinsecă. Lângă Castrul de la Săpata de Jos s-a descoperit un tezaur format din monede imperiale romane care se înșiruie cronologic de la Traian la Valentinian I și Valens. Și la Pitești a fost descoperit un tezaur cu monede din vremea împăratului Constantin II, Conatantius II, Valentinian I, Valens, Teodosiu I și Arcadius, precum și a unor monede bizantine din timpul lui Iustinian găsite în comunele Buzoești și Stâlpeni.
În cadrul descoperirilor arheologice care pledează în sprijinul continuității populației pe aceste meleaguri se înscrie și cea de la Vrănești și Râncăciov (comuna Călinești), unde au fost scoase la iveală vase și fragmente ceramice de factură provincială romană datând din secolele 3-4 e.n. De asemenea, la vest de satul Bârlogu, pe vâlceaua Berivoia, a fost descoperită o așezare din secolele 9-10 care, prin mărirea ei, este una dintre importantele așezări din această perioada din țara noastră.
Argeșul, cu un rol bine definit în istoria socială și culturală după cucerirea unei părți din Dacia de către romani, va continua să aibă și în feudalism un rol deosebit de important în istoria poporului român.
Document fundamental pentru cunoașterea realităților social-economice și politice de pe teritoriul din Carpați și Dunăre la mijlocul secolului al 13-lea, Diploma Ioaniților (1247) consemnează existența mai multor formațiuni politice, printre care și voivodatul lui Seneslau. Actualul județ Argeș a făcut parte, alături de alte județe, din acest voievodat, iar la Curtea de Argeș și-au avut reședința, în secolul al 13-lea, Seneslau și Tihomir, tatăl lui Basarab I.
La începutul secolului al 14-lea, unește formațiunile politice existente la mijlocul secolului al 13-lea pe teritoriul dintre Carpați și Dunăre, întemeind astfel statul feudal Țara Românească, cu capitala la Curtea de Argeș .
Între 9 și 12 noiembrie 1330, la Posada, oastea Țării Românești, condusă de domnitorul Basarab I, înfrânge pe cea ungurească, invadatoare, condusă de regele Carol Robert de Anjou. După victoria de la Posada, capitala țării este mutată de la Curtea de Argeș la Câmpulung, vechi oraș al Țării Românești, atestat documentar din 1300. la Câmpulung și-au avut reședința, fără a abandona Curtea de Argeș, Basarab I, Nicolae Alexandru și, în primii ani de domnie, Vladislav I Vlaicu. La Curtea de Argeș, în 1359, voievodul Nicolae Alexandru a înființat mitropolia Țării Românești, semn al consolidării politice a țării.
Starea economică proastă a țării și marea dezvoltare pe care au luat-o relațiile comerciale cu vecinii l-au determinat pe Vladislav I să bată la Curtea de Argeș primele monede feudale românești, simbol al independenței de care se bucura.
La sfârșitul anului 1368, Dragomir, pârcălabul cetății Dâmbovița, situată în județul Argeș, la Cetățeni (azi dispărută), înfrânge corpul de oase aflat sub comanda lui Nicolae, voievodul Transilvaniei, care invadase Țara Românească din ordinul regelui Ungariei.
Sub comanda marelui Mircea cel Bătrân (1386-1418), la 10 octombrie 1394, oastea țării înfrânge la Rovine (loc pe care unii istorici îl fixează în județul Argeș) oastea otomană condusă de sultanul Baiazid Ilderim.
Un rol important în apărarea Țării Românești l-a avut cetatea Poenari, ridicată de primi Basarabi în cheile Argeșului. Folosită la loc de refugiu pentru domnitori, ca loc de întemnițare a dușmanilor acestora în popor sub numele de ,, Cetatea lui Vlad Țepeș ’’, a fost cedată, între 1522-1529, principelui Transilvaniei, în schimbul cetăților transilvănene Vântu și Vurpăr, primite ca feud de la Radu de la Afumați.
La începutul secolului al 15-lea, din necesitatea de stat, capitala Țării Românești este mutată de la Curtea de Argeș la Târgoviște.
Cu toate aceste, județul Argeș a jucat un rol de seamă în istoria Țării Românești și în secolele următoare. Aici s-au construit noi curți domnești, s-au încheiat tratate de alianță, s-au purtat bătălii pentru apărarea independenței țării etc.
Asupra originii și vechimii toponimului Pitești, implicit a așezării medievale Pitești, cercetătorii au formulat păreri diferite.
Astfel, Nicolae Iorga si C.C. Giurescu au avansat ideea ca denumirea de Pitești deriva din toponimele Pitu(l) ori Pitea (Pita), un strămoș, stăpânitor prin aceste locuri, în timpul feudalismului timpuriu
Cei mai mulți cercetători admit ca Piteștii, inițial au fost sat, apoi târg, iar mai târziu s-au transformat în oraș, argumentând că, în mod similar, prin aceste faze au trecut și alte localități din țara noastră care au devenit orașe . În această privință, Nicolae Iorga, în opera sa fundamentală despre istoria românilor, s-a pronunțat în felul următor: „Ca să se ajungă la Câmpulung, cine nu vrea să se coboare la satul Pitului, de unde Piteștii, care, fiind la răscruce, a devenit mai târziu un târg și la urmă oraș…”
La Stoenești și-a asezat Mihai Viteazul tabăra, după bătălia de la Călugăreni, în așteptarea ajutorului de la Sigismund Bathory, principele Transilvaniei; evenimentul este consemnat de Letopisețul cantacuzinesc.
La Curtea de Argeș, la 25 noiembrie 1600, Mihai Viteazul (1593-1601) a mai făcut o ultimă încercare de a-și păstra tronul, însă lupta s-a încheiat în favoarea lui Simion Movilă.
Matei Basarab (1632-1654) a acordat o mare atenție refacerii Curții domnești la Câmpulung, ctitoria primilor Basarabi. În cadrul lucrărilor de refacere a acestei curți, Matei Basarab construiește, în anii 1635 și 1636, o biserică în locul celei din secolul al XIV-lea, ridică o casă domnească și un sistem de apărare în cadrul căreia se remarcă turnul-clopotnița înălțat în anii 1646 și 1647.
Sfârșitul secolului al XVIII- lea și începutul secolului al XIX- lea marchează și în Argeș, ca pe întreg cuprinsul țării, apariția și dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste care–și găsesc reflectarea pe plan politic în puternice frământări sociale.
În timpul revoluției de la 1821, țărănimea din Argeș s-a alăturat de la început lui Tudor Vladimirescu, participând cu un grup de voluntari condus de căpitanii Alexandru Corbu și Iancu Cociubei. Între 18 și 21 mai 1821, Tudor a poposit cu oastea la Golești, unde s-a întâlnit cu Iordache Olimpiotul.
Perioada cuprinsă între 1821 și 1848 se caracterizează prin dezvoltarea și mai intensă a relațiilor capitaliste, iar pe plan ideologic, prin pregătirea revoluției de la 1848, la care și-au adus din plin contribuția o serie de personalități argeșene, oameni politici și de stat ca frații Golești și frații Brătianu., N. Crețulescu, C. D. Aricescu și I..Negulici.
În Divanul ad-hoc al Țării Românești au fost aleși din partea județului Argeș Ion Brătianu, Scarlat Turnavitu și Dumitru Brătianu, iar din partea județului Muscel Ștefan Golescu și C.D. Aricescu.. Din partea țărănimii au fost aleși ca deputați Tudosie Mugescu și Tică Ion . Nicolae Golescu era vicepreședinte al Adunării ad-hoc, iar Ștefan Golescu , Scarlat Turnavitu și Dumitru Brătianu secretari .
În timpul războiului pentru cucerirea independenței de stat, argeșenii și –au dovedit spiritul de sacrificiu și dragostea de patrie. Prin așezarea sa geografică, Argeșul a constituit un important centru strategic și militar în cadrul triunghiului militar Pitești – Câmpulung – Tirgoviste. Argeșul era considerat principalul loc de aprovizionare a armatei romane de operațiuni .
În a doua jumătate a secolului al XIX- lea are loc dezvoltarea mai accelerată a industriei; forțele de producție cunosc, în general, o dezvoltare accentuată, se extind relațiile de producție capitaliste. În județul Argeș, industria era însă slab dezvoltată în această perioadă, reducându-se la câteva fabrici cu un număr de 25-30 muncitori fiecare .
Cucerirea independenței de stat a României a creat un cadru adecvat progresului economic și social–politic al țării, impulsionând totodată lupta pentru încheierea procesului de constituire a statului național unitar, deziderat secular care se va împlini la 1 decembrie 1918 .
Meleagurile argeșene păstrează în zona Dragoslavelor, Rucărului, Câmpulungului amintirea crâncenelor bătălii care s-au dat în timpul primului război mondial. Aici, armata română s-a opus cu strășnicie încercărilor dușmanului de a-și deschide drum spre interiorul țării prin văile câmpulungene. În criptele și osuarul de la Maussoleul Mateiaș se păstrează rămășițele pământești ale multor eroi căzuți pe aceste locuri .
În decembrie 1918, alături de toți cetățenii țării, locuitorii județului Argeș și-au manifestat bucuria de a vedea întruchipate năzuințele din străbuni unirea Transilvaniei cu România, prin mari întruniri și demonstrații organizate în orașele și satele județului, prin articole de presă, semnături culese pe foi volante și telegrame. La 13 decembrie 1918 cu ocazia trecerii prin Pitești a delegației de la Alba Iulia care ducea la București hotărârea „Unirii românilor de dincolo cu țara „ locuitorii piteșteni le-au făcut o primire călduroasă . Presa locală a vremii („Vocea Argeșului”, „Cuvântul Mușcelului”, „Lumea Nouă”, „Îndrumarea”, „Glasul țărănimii”) vorbește despre marile întruniri ce au avut loc în orașele și satele județului și publică articole legate de acest eveniment.
În anii 1919-1921 s-a înregistrat o creștere a avântului și combativității revoluționare a maselor muncitoare. De acest avânt care a culminat cu greva generală din octombrie 1920 și cu transformarea Partidului Socialist în Partidul Comunist Român a fost cuprinsă și zona Argeșului, unde au avut loc numeroase acțiuni revoluționare.
Într-un raport din 23 august 1944, prefectul județului Argeș, referindu-se la starea de spirit a populației, spune: „În urma evenimentelor politice din 23 august comunicate la radio toată lumea a izbucnit în manifestațiuni de bucurie. Toată lumea se bucură ca au încetat ostilitățile și așteaptă pacea”.
Colaborarea între forțele armate, populația civilă a dat rezultate bune, operația de prindere și dezarmare a hitleriștilor desfășurându-se pe întreg teritoriul fostelor județe Argeș și Muscel. În scurtă vreme, zona Argeș – Muscel se afla în mâinile unităților românești și ale populației civile.
După eliberarea pământului strămoșesc, ostașii Argeșului au luat parte la eliberarea orașului Tokay și la sângeroasele lupte din Valea Hernadului (Ungaria), iar în Cehoslovacia la eliberarea orașelor Plesiveu – Brezno și Zvolen, la luptele de pe valea râului Muran și la multe altele.
După cum se știe, principala înfăptuire a guvernului, imediat după instaurarea sa, a fost legiferarea reformei agrare, la 23 martie 1945, reforma care a avut un caracter profund democratic. În acest sens, încă din septembrie 1944, comitetul de inițiativă al Frontului Plugarilor din Argeș dădea un manifest intitulat „Frați țărani!”, în care se spunea că, „ pentru o cât mai grabnică refacere și dezvoltare a țării, se impune satisfacerea celei mai arzătoare și îndreptățite cerințe a țărănimii”, înfăptuirea unei largi reforme agrare și împroprietărirea cu acest pământ a țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin.
La 30 decembrie 1947, monarhia a fost abolită și țara a fost proclamată republică. Acest act istoric a fost primit cu deosebit entuziasm de către masele populare. Într-un raport al Prefecturii Județului Argeș, înaintat Inspectoratului General Administrativ, se arata că: „ În general starea de spirit a populației este foarte bună, înlăturarea monarhiei și declararea statului ca republica a fost primită de populație cu mult entuziasm”.
1.3. Organizarea administrativă a teritoriului
Teritoriul României est organizat in unități administrativ-teritoriale: județul, orașul și comuna.(Art. 1). Municipiul Pitești este reședința județului Argeș.
Județul Argeș este o regiune administrativa puternică a României, fiind situată în partea central sudică a țării.
Organizarea administrativă a teritoriului presupune existența a trei municipii, acestea fiind Pitești, Câmpulung, Curtea de Argeș; patru orașe: Mioveni, Costești, Stefănești și Topoloveni, a 93 de comune si 585 sate și localități aferente acestora .
Suprafața totală a județului Argeș este de 6826,3 kmp, din care cele trei municipii dețin o suprafață de 145,8 kmp, iar cele trei orașe o suprafață de 192,6 kmp, restul suprafeței de 6487,8 kmp fiind ocupată de comune .
Județul Argeș cuprinde în limitele sale un număr de 3 municipii, 4 orașe, 93 comune și aproape 600 de sate cu o populației totală la data de 18 martie 2002, de 652625 locuitori. Celelalte municipii și orașe sunt: Pitești – reședință de județ, Câmpulung, Curtea de Argeș, Costești, Mioveni, Ștefănești și Topoloveni.
Municipiile și orașele județului Argeș
Tabel nr. 1.1.
Sursa: Breviarul Statistic al Județului Argeș 2006
Municipiul Pitești, reședința a județului Argeș, se află situat în zona de contact a dealurilor Cotmeana, Cândești Argeșului, aparținând Piemontului Getic, cu Câmpia Piteștilor. Străjuit de dealurile Ștefănești, Valea Mare, Turcești, Papucești, Golești, Râul Doamnei situându-se pe direcția NV-SE , pe terase și lunci, între 252 m și 356 m altitudine. Așezat la capătul autostrăzii E15A (114 km) care îl unește de capitală, la 36 KM de Curtea de Argeș pe D.N. 7C, la 52 km de Câmpulung pe D.N. 73/E572, la 61 km de Râmnicu Vâlcea pe D.N. 7/E81, la 78 km de Slatina pe D.N. 65/E70, este un important nod de cale ferată cu direcții către București (108 km), Curtea de Argeș (38km), si Slatina (81km).
Municipiul Pitești, fiind un important centru economic, politic, social și cultural al țării noastre, a fost inclus, în perioada 1966-1977, în categoria marilor orașe. În municipiul Pitești conform datelor definitive ale „Recensământului populației și locuințelor din 18 martie 2002” locuiesc 168.458 persoane.
Curtea de Argeș se află la 38 km pe calea ferată de Pitești, iar pe D.N. 7C la 30 km de Lacul Vidraru, la 35 km pe D.N. 73C de Râmnicu Vâlcea, la 36 km pe D.N. 7C de Pitești, la 47 km pe D.N. 73C de Câmpulung și la 54 km pe D.N. 7C de Bâlea Lac, urmând calea Transfăgărășeanului .
Curtea de Argeș, prima capitală a Țării Românești, numără la sfârșitul anului 2003 – 33.902 locuitori. Orașul este situat în depresiunea intracolinară cu același nume, 450 m altitudine, de o parte și alta a văii Argeșului.
Uneltele de piatră descoperite aici datează din paleolitic, iar săpăturile arheologice din punctul Radovanu au scos la iveală urme din epoca fierului. Așezările omenești în zona orașului au continuat să existe și să se dezvolte, ajungând ca în secolul al XIII-lea să existe aici o formațiune politică importantă, menționată în Diploma Ioaniților din 1247 sub numele de ,,Voievodatul lui Seneslau ’’. Aici își au originea basarabii care în secolul al XIV-lea uneau voievodatele cu cnezatele din stânga și dreapta Oltului, întemeind Țara Românească.
Orașul cu un trecut istoric atât de bogat, a fost un târg modest de meșteșugari, adevărata sa vocație industrială căpătând-o în anii socialismului. Aici au luat ființă întreprinderi de mobilă și plăci aglomerate, de porțelan pentru menaj, de produse electronice și electrotehnice, Întreprinderea de electrocentrale care valorifică și gospodărește energia electrică produsă la marea hidrocentrală de la Vidraru și la celelalte 17 hidrocentrale ,,înșirate’’ pe râul Argeș. Au fost ridicate artere modeste, edificii social-culturale, amplasate în așa fel încât să conserve monumentele istorice de o deosebită valoare pentru patrimoniul național: Ansamblul Curții Domnești, Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, Fântâna Meșterului Manole, ruinele Sân Nicoara.
Cel de-al treilea municipiu al județului Argeș este Câmpulung , al doilea oraș ca mărime in județ , despărțit de 55 km de reședința județului. Populația acestui municipiu la sfârșitul anului 2003 înregistrează 39.111 locuitori.
Câmpulung s-a dezvoltat în decursul mileniilor pe terasele inferioare ale Râului Târgului, în depresiunea subcarpatică cu același nume. Deși documentar Câmpulungul este cunoscut din anul 1300, el are rădăcini mult mai adânci în istoria patriei, descoperirile arheologice atestând existența sa încă în secolul al XIII-lea, înainte de închegarea statului feudal Tara Româneasca .
Veche capitală a Țării Românești, centru comercial și al producției meșteșugărești, cu statornice și trainice legături între locuitorii de aici și cei din Transilvania, orașul își leagă numele de amintirea a numeroase fapte ce evocă anii 1848, 1877, 1916-1918. Orașul este un însemnat centru turistic, de recreare și odihnă.
Date fiind perspectivele de dezvoltare ale localităților argeșene, schițele și detaliile de dezvoltare au în vedere o serie de obiective însemnate. În principal, ele se referă la stabilirea platformelor industriale din localități ca Topoloveni, Costești și în viitoarele centre urbane din cincinalul 1976-1980 (Rucăr, Domnești, Cetățeni și Bârla) și din cincinalul 1981-1985 (Stâlpeni, Izvoru și Vedea); elaborarea documentațiilor pentru unitățile economice, construcțiile de locuințe și alte dotări edilitar-gospodărești, construcțiile de locuințe și alte dotări edilitar-gospodărești ce vor fi realizate în județul Argeș în cincinalul 1981-1985; încheierea acțiunii de întocmirea documentațiilor de sistematizare a tuturor centrelor civice, pentru a se ști ce obiective urmează a se amplasa; densitatea construcțiilor, în vederea evitării risipei de teren.
La această dată, în cadrul acțiunii de sistematizare a centrelor civice se amplasează, ținându-se cont de tradițiile arhitecturii locale, noi edificii, se croiesc moderne căi de acces.
Orașul Topoloveni se afla situat în estul județului Argeș, pe valea râului Cârcinov, nu departe de vărsarea acestuia în Argeș, într-o zonă unde Lunca Argeșului, aparținând ca unitate de felie de Câmpia Piteștilor, vine în contact cu ultimele prelungiri deluroase ale Piemontului Cândești. Orașul s-a dezvoltat atât în lungul Câcinovului, mai ales pe dreapta acestuia, cât și pe direcția șoselei Pitești-Găești, cuprinzând în perimetrul sau construibil altitudini cuprinse între minime de 235 m și maxime de 250 m. Localitatea este străjuită de dealul Topoloveni cu o utilizare dominant pomicolă-viticolă este așezat la 19 km de Pitești pe D.N. 7C și D.N. 72 și 65 km de București pe D.N. 7. La sfârșitul anului 2003 populația orașului Topoloveni era de 10.547 locuitori.
Orașul Mioveni este situat pe stânga Râului Doamnei, în aval de confluența acestuia cu Râul Târgului. Localitatea s-a dezvoltat în partea de nord-vest a piemontului Cândești, la altitudini cuprinse între 300 m în sud și 320 m în est. Mioveni se găsește la 26 km pe calea ferata (Mioveni- Golești- Pitești ) și la 16 km pe sosea de Pitești. Orașul a cunoscut o dezvoltare puternică odată cu dezvoltarea în zona a marii întreprinderi constructoare de mașini (S.C. Automobile Dacia S.A.)
Orașul Costești deține o populație de 10.993 locuitori, conform ultimului recensământ al populației și locuințelor.
Numărul municipiilor și al orașelor județului Argeș fac ca aceasta să dețină o pondere de 2,3% în ansamblul economiei naționale, și să se situeze astfel pe locul 19 în ierarhia județelor.
Din suprafața de 648.998 kmp pe care sunt întinse comunele județului, ponderea de 13,2% o dețin doar doua comune: Nucșoara și Arefu, care ocupă 6,7% și respectiv 6,5% din suprafața. Densitatea nu este prea mare, aceasta fiind de 24,8 gospodării la 100 ha în comuna Arefu și de 1,5 gospodării la 100 gospodarii în comuna Nucșoara (pe o suprafață de 66655 ha). O densitate ridicată o întâlnim în comuna Vedea, unde sunt în administrare 19 sate pe o suprafață de 6844 ha și o densitate de 24,8 gospodării la 100 ha. Densitatea diferă foarte mult de la comună la comună. Analizând datele de la recensământul din 18 martie 2002, observăm că în aceeași situație se află si alte comune. De exemplu, Cotmeana, Cuca și Leordeni administrează fiecare cate 14 sate, dar au suprafețe și densități diferite: Cotmeana are o suprafața de 7372 ha și o densitate de 11,7 gospodării la 100 ha, iar Leordeni, pe o suprafața de 6301 ha, are o densitate mult mai mare, de 34,9 gospodarii la 100 ha .
Pe o treaptă secundară din punct de vedere administrativ, se află 81 de comune care au în componența lor sub 10 sate fiecare, dar care au o pondere de 87% din suprafața totală ocupată de comune și o densitate destul de ridicată . De exemplu, Bughea de Jos are în componența sa un singur sat și o densitate de 38,6 gospodării la 100 ha .
Ponderea numărului comunelor în ansamblul economiei naționale este de 3,5% amplasând județul Argeș pe locul 3, iar ponderea satelor în totalul țării este de 4,4% situând județul pe locul 2.
CAPITOLUL II.
MODUL DE PRACTICARE A AGROTURISMULUI ÎN SATELE DIN JUDEȚUL ARGEȘ
2.1. Conceptul de agroturism
Odată cu dezvoltarea activității turistice și cu extinderea sa explozivă, a fost evidențiată și o diversificare a acestuia, în funcție de dorințele turiștilor, particularitățile reliefului, complexitatea serviciilor.
O desprindere masivă din această ramură complexă a turismului care a avut loc în urmă cu două decenii, o constituie turismul rural. Atenția deosebită a factorilor politici și administrativi pentru această zonă (rurală), care se dorește a fi atât protejată cât și modernizată, a impus ca o posibilitate reală de dezvoltare această activitate de turism rural. Pe de altă parte tendința populației urbane de a-și petrece timpul liber în mijlocul naturii, în liniște, departe de tot ce semnifică termenul urban inclusiv poluare, este o garanție a posibilității de dezvoltare a acestei activități în mediul sătesc.
Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de activități: una pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar și de altă natură care o deservește pe prima, o complectează și întregește Tocmai pentru că presupune o suită de activități bine corelate, agroturismul este mult mai apreciat atât de turiști; care beneficiază de o gamă mai largă, mai cuprinzătoare și mai satisfăcătoare de servicii cât și de inițiatorii activității, care au posibilități mai complexe de valorificare a resurselor materiale și umane din zona rurală. Există o interdependeță între agroturism și celelalte ramuri economice sătești, pentru că practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit, legumicultură, cultivarea fructelor de pădure și prelucrarea lor, pescuitul, etc.), iar acestea la rândul lor creează noi posibilități de dezvoltare și expansiune a agroturismului.
Agroturismul are câteva particularități care îl deosebesc de turismul clasic:
Spațiul în care se desfășoară această activitate este spațiul rural. Mediul turistic este deci total diferit de cel cu care turistul este familiarizat. Acesta pentru că de regulă el vine din mediul urban și de cele mai multe ori mediul rural se află în zona montană sau premontană;
Persoanele care se ocupă de aceste activități au grade diferite de pregătire. În activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduiește turiștii, el neavând o pregătire deosebită în domeniul turistic. Are o ținută populară și atrage turiștii prin specificul popular. Spre deosebire de aceștia, în turismul clasic, persoanele care practică această activitate sunt pregătiți și specializați în domeniul turistic.
Produsul turistic este diferit în agroturism față de turismul clasic. Astfel cazarea este diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente decorative populare, individualizată și extrem de diversificată. Alimentația este, de asemenea diferită, fiind preparată în serie mică , cu produse din gospodăria țărănească, după rețete tradiționale. Aspectul pozitiv este întregit de existența produselor proaspete și nepoluate. Serviciile oferite de agroturism sunt și ele diferite, se fac vizite la atelierele meșteșugărești, se observă activitățile rurale obișnuite, se practică sporturi sau activități recreative specific rurale.
Deși activitatea de agroturism nu poate fi stocată, întocmai ca și cea turistică, gospodăria țărănească este elastică, putându-se mai ușor adapta fiecărei conjuncturi, iar activitatea agroturistică este o activitate alternativă, uneori auxiliară, ea nu generează situații grave de încetare a existenței gospodărești.
Agroturismul constituie o importantă sursă de creștere a veniturilor membrilor comunității rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare economico-socială. Desfășurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul vieții țărănești, nu determină dispariția sau decăderea unor activități existente până atunci, ci dimpotrivă permite valorificarea superioară a produselor obținute în aceste ramuri și implicit revigorarea și dezvoltarea lor, concomitent cu apariția altora.
Agroturismul este practic determinat de nevoia de a completa veniturile agricole, foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în același timp importante resurse naturale, antropice, umane și introducându-le în circuitul turistic intern și internațional.
Întrucât nu necesită investiții imense și nu produce aglomerări ca în cazul turismului clasic ( care ar putea determina dezechilibre ecologice ), agroturismul poate deveni un factor determinant în reamenajarea spațiului rural, în condițiile îmbinării optime a tradiționalismului și modernismului.
2.2. Organizarea agroturismului la nivelul unei gospodării
Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a începe o nouă activitate, paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, utilizând pentru creșterea rentabilității, infrastructura de care deja dispun. Motivele care stau la baza deciziei de a practica agroturismul sunt:
Piața este în expansiune. Dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-o creștere anuală de 3,5 %, pentru turismul internațional, iar pentru turismul rural o creștere anuală de 4 %.
Investițiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că ele presupun doar modernizări, reamenajări și dotări adecvate primirii turiștilor.
Nu sunt necesare cunoștințe de specialitate greu de dobândit. La nivelul unei gospodării, obținerea cunoștințelor minime necesare sunt posibile în urma efectuării unor cursuri de scurtă durată.
Activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităților obișnuite (agricole).
Se pot valorifica superior produsele obținute din gospodăria agroturistică. Legea prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din propria gospodărie și valorificarea lor mai eficientă.
Este o afacere de familie, putându-se realiza de toți membrii familiei, precum și prin rotație, după posibilitățile existente.
Statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a putea practica această activitate sunt:
Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai cei care sunt agricultori și obțin mai mult de 51 % din venitul propriu din activități agricole.
Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activității agroturistice.
Spațiul de cazare și masă trebuie să fie adecvate primirii turiștilor; întreaga proprietate trebuie să fie accesibilă turiștilor, pentru că aceștia trebuie să se simtă confortabil și în curte și în împrejurimi.
Trebuie oferite servicii de calitate, în condiții de igienă și confort.
Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piața turistică; trebuie bine valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.
Organizarea propriu-zisă a unei pensiuni agroturistice, presupune o dată cu demararea activității, o împărțire a întregului proces în trei faze:
– conștientizarea ideii de a practica agroturismul;
– planificarea operativă;
– demararea activității.
Prima fază este cea mai importantă, pentru că ea conduce în final la decizia de a practica sau nu noua activitate. Elaborarea și redactarea planului de afaceri, este o operație complexă, dar necesară, întrucât se definește clar obiectivul propriu, strategia care se va adopta, previziunile asupra activității. Demararea activității presupune continuarea primelor două faze, punerea lor în practică.
O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiștilor, numărul și tipul lor depinzând de mărimea și localizarea pensiunii, potențialul turistic din zonă, creativitatea gospodarului, etc. principalele elemente sunt însă următoarele:
1. Cazarea. Aceasta constituie elementul central al activității agroturistice. Suprafața unei camere este bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălțimea de minimum 2,5 m. Amplasarea poate fi atât la parter, cât și la etaj și orientată pe cât posibil spre o priveliște plăcută. Finisarea pereților trebuie realizată în culori deschise, iar aplicarea varului sau vopselelor se face de preferință anual. Aerisirea și curățenia trebuie făcută periodic și foarte meticulos. Împotriva insectelor trebuie utilizate plase la geamuri, și eventual aparate pentru îndepărtarea lor. Mobilierul camerei trebuie să fie puțin și bine întreținut. Conform legii, camera trebuie să conțină, în mod obligatoriu un pat simplu sau dublu, cu saltea corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici dimensiuni și două scaune. Camera trebuie dotată cu instalație electrică și prize pentru aparatură electronică: televizor, uscător de păr, radio. Pardoseala trebuie să permită curățirea rapidă și eficientă. În cameră trebuie să mai existe un număr de noptiere egal cu numărul paturilor și lămpi pentru citit. Acest mobilier poate fi și rustic, deci tradițional, dar trebuie să cuprindă elementele obligatorii menționate. Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii, doar destinat turiștilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă și rece în permanență, vas WC, chiuvetă. Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi module – grup sanitar, care conțin cele trei piese și pot fi montate pe o podea supra – înălțată. Aceste piese sunt prevăzute cu racorduri speciale pentru apă rece, apă caldă și scurgere. Racordurile permit legarea la instalația existentă în gospodărie, precum și legarea de un modul similar, poziționat într-o cameră alăturată. Prin această modalitate există posibilitatea creării unor puncte sanitare în fiecare cameră. Acest punct sanitar poate fi departajat de restul camerei printr-un perete despărțitor realizat din panouri celulare din mase plastice (PVC, policarbonat), și se poate amplasa în orice încăpere, prevăzută cu orice tip de pardoseală. La intrare se află o scară cu două trepte care marchează conductele aflate sub podeaua despărțitoare. Întregul spațiu poate fi ventilat forțat prin intermediul unui sistem cu acționare automată sau manuală. Acest grup sanitar respectă strict litera legii, astfel încât nu există riscul retragerii autorizației sanitare de funcționare.
2. Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de agroturism. De aceea, amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă. Bucătăria, trebuie conform legii să aibă un necesar considerat obișnuit: mașină de gătit, frigider (ladă frigorifică), o masă de lemn, veselă, tacâmuri, chiuvetă, spațiu de depozitare a gunoiului. Masa trebuie servită într-o încăpere spațioasă, iar poziția mesei trebuie să permită celui care servește masa să ajungă în spatele fiecărui oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei trebuie să servească masa separat.
3. Servicii suplimentare. Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi clienților săi și posibilități de a-și petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie să se gândească la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziția turiștilor. Cele mai des întâlnite astfel de condiții în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete, bărci, organizarea de excursii călare, însoțirea turiștilor în drumeții, excursii, plimbări, însoțirea la diferite ateliere meșteșugărești din sat, etc. Prin intermediul acestor activități se realizează o mai apropiată comunicare și apropiere între oaspeți și gazdă și se permite fidelizarea clienților, prin anumite legături sentimentale.
Orice întreprinzător agroturistic trebuie să cunoască bine și capcanele care pot apărea, și care micșorează șansele succesului acestei activități. Cele mai importante dintre ele și care trebuie evitate cu orice preț sunt:
– urmărirea unor câștiguri mari de la început; pentru câștigarea clienților prețul este important în prima etapă a agroturismului;
– evaluarea subiectivă a oportunităților agroturistice;
– neglijarea oaspeților;
– proasta gestionare a resurselor umane;
– slaba calitate a serviciilor oferite.
Deși multe din aceste aspecte sunt valabile și pentru alte activități economice, într-o fază de debut, evitarea lor sunt esențiale în fidelizarea clienților și desfășurarea unei activități de succes.
Documentația necesară pentru clasificarea pensiunii agroturistice este următoarea:
– cerere – tip;
– copie după actul constitutiv al agentului economic;
– copie după certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului;
– autorizație sanitară;
– autorizație sanitar – veterinară;
– autorizație de prevenire a incendiilor;
– autorizație de mediu;
– schița pentru amplasarea gospodăriei;
– schița privind structura, amplasarea și nominalizarea camerelor;
– fașa privind încadrarea camerelor pe categorii de clasificare;
– copie de pe documentul de plată a contravalorii tarifului achitat în contul O.A.C.T., în vederea eliberării certificatului de clasificare.
Conform normelor metodologice, în România pot funcționa următoarele tipuri de structuri agroturistice:
– pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1, margarete;
– pensiuni agroturistice de 4,3,2,1, margarete.
Însemnele privind categoria de clasificare a pensiunii trebuie realizate pe plachete confecționate din materiale rezistente, iar montarea lor trebuie făcută în exterior, de regulă la poartă, sau în alt loc care asigură o vizibilitate optimă pentru turiști.
2.3. Avantaje economice din practicarea agroturismului
Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, cu implicații asupra dezvoltării întregii regiuni argeșene. Deși există din totdeauna la nivelul acestui județ, economia de piață impune realizarea acestei activități în mod organizat, continuu, ca o șansă de dezvoltare a zonelor rurale, influențând toate domeniile vieții rurale: social, economic, familial, cultural. Fundamentarea activității de implementare a agroturismului în zona argeșeană trebuie să aibă punct de plecare stabilirea eficienței acestei activități, evaluarea randamentului său. În general, începerea acestei activități presupune în prealabil investiții mai mult sau mai puțin costisitoare. Aceste investiții trebuie atent fundamentate pentru a fi în măsură să aducă beneficii gospodăriei agroturistice. În al doilea rând, activitatea agroturistică, ca orice activitate economică, este pe o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte producătoare de efecte. Este necesară deci, compararea atentă a celor două laturi și cuantificarea cât mai exactă a rezultatului. Această cuantificare nu exprimă întotdeauna fidel realitatea, întrucât există și elemente cum sunt structura resurselor și rezultatelor, timpul care poate acționa diferit asupra elementelor din structură, calitatea efectelor, care influențează în mod indirect rezultatele concrete ale activității.
Determinarea efectelor trebuie să aibă în vedere două variabile importante: spațiul agroturistic și categoria de resurse ale căror efecte se calculează. Astfel, în ceea ce privește spațiul, trebuie avută în vedere în primul rând gospodăria agroturistică unde efectele sunt cele mai vizibile și în proporția cea mai mare și apoi unitatea administrativ – teritorială în care această gospodărie se încadrează, deci satul agroturistic, care și el beneficiază atât de afecte directe cât și indirecte.
În activitatea agroturistică, problema cuantificării avantajelor materiale este mai complexă și mai relativă decât în alte domenii de activitate. Aceasta pentru că de multe ori activitățile agroturistice nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene. De exemplu, prețul mesei servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât și membrii familiei consumă din respectiva mâncare, deci o parte din resurse este destinată autoconsumului. Sau în ceea ce privește investițiile realizate pentru îmbunătățirea gradului de confort care se recuperează prin amortizare, de ele beneficiază în egală măsură și familia agroturistică (apă caldă, apă curentă, dotări sanitare, televiziune prin cablu, etc.).
Activitatea în agroturism cuprinde mai multe activități: cazare, masă, activități distractive.
În cadrul acestor activități, cazarea ocupă primul loc, cu circa 40 – 45 % din volumul total al realizărilor economice. Indicatorii calculați pentru cazare sunt în primul rând cei evidențiați ca fiind indicatori generali: volumul încasărilor, cheltuieli totale, profit, etc. Un alt indicator specific acestei activități, foarte sugestiv, este coeficientul de utilizare a capacității, calculat ca un raport între capacitatea efectivă într-o perioadă de timp și capacitatea de cazare maxim posibilă.
În alimentație, sistemul de indicatori devine mai imprecis și mai dificil de calculat. Există o mare varietate de produse care sunt culese din gospodăria țărănească, iar altele trebuie achiziționate de pe piața țărănească. De asemenea, o parte din hrană este folosită pentru autoconsum, alta pentru turiști. Sunt totuși situații mai clare: produsele provenite direct din gospodăria agroturistică (lapte, sucuri, fructe, legume, miere, dulcețuri, gemuri) care sunt ușor evaluate de gospodar, acesta ținând cont de prețul pieței agricole, și produsele care necesită aprovizionări, pentru prepararea lor ulterioară. Pentru simplificarea calculelor, gospodarul poate calcula aceste prețuri prin aplicarea unui procent de adaos la cheltuielile efectuate (de exemplu: 40 %).
Activitățile distractive sunt ușor de evaluat, fiind suficient un mod clar de diferențiere a tarifelor, și o evidențiere a lor.
În stabilire indicatorilor de eficiență, și, în general în analiza activității agroturistice sub aspectul rentabilității, trebuie avută în vedere diversificarea activității, elasticitatea ei, complexitatea și lipsa unui șablon agroturistic în care aceasta să se încadreze. De asemenea, este știută slaba preocupare a locuitorilor rurali pentru activități de gestiune, de evidențiere sistematică și analitică a cheltuielilor, dată fiind multitudinea preocupărilor sale, agroturismul fiind doar o activitate complementară. De aceea este necesară simplificarea maximă a evidențelor primare, abordarea acestor aspecte cu o oarecare aproximație. Totuși, este absolut necesară, evidențierea, chiar primară a principalelor categorii de cheltuieli, precum și a principalelor tarife utilizate în gospodărie, precum și impunerea unui sistem comod, de evidențiere paralelă, a cheltuielilor și veniturilor rezultate din activitatea agroturistică.
O altă problemă importantă care trebuie luată în considerare când se analizează eficiența activității agroturistice este investiția de capital cu care se demarează orice activitate de acest gen. Chiar și cele mai modeste amenajări, modernizări, renovări, presupun alocarea unor fonduri care se cer amortizate ulterior pe măsura desfășurării activității. Locuințele rurale au carențe serioase în ceea ce privesc dotările sanitare precum și alimentarea cu apă caldă și rece. Ele sunt o necesitate pentru omul sec. al XXI-lea și sunt necesare atunci când se dorește practicarea acestei îndeletniciri. Totuși există și aspecte pozitive ale spațiului de locuit, camerele din aceste locuințe fiind aproape întotdeauna spațioase, luminoase, călduroase, trainice, frumos încadrate în ambianța gospodăriei. Activitatea de pregătire a mesei presupune și ea investiții, determinate de necesitatea desfășurării acestei activități în condiții normale din punct de vedere igienico-sanitar.
A. În agroturism, în activitatea de cazare, eficiența este mult mai ușor de stabilit, pentru că acesta reflectă în general doar încasările efectuate, și mai puțin cheltuieli. Spre deosebire de turismul clasic, care realizează investiții masive pentru desfășurarea activității, agroturismul pune la dispoziție propria locuință, camerele sale disponibile, evident ușor îmbunătățite. Totuși este impropriu să se considere o investiție pur agroturistică, pentru că toate îmbunătățirile efectuate sunt, de cele mai multe ori, deopotrivă și în beneficiul locatarilor( apă caldă, încălzire, etc.). Excepție de la acestea fac gospodăriile de reprezentare, care sunt modificate și adaptate în mod special pentru primirea turiștilor, precum și gospodăriile abandonate care sunt de asemenea adaptate închirierilor. Gospodăriile familiale însă fac de regulă investiții minime în cazare, legate de construirea băilor, a punctelor sanitare igienice și adaptate nivelului actual de dezvoltare. Întrucât chiar și în satele (majoritatea de altfel, din județul Argeș) în care nu este realizată canalizarea și racordarea la rețeaua de apă potabilă, toate au la nivelul gospodăriilor fântâni, pentru realizarea băilor, nu sunt necesare decât o pompă, pentru scoaterea apei, un boiler, și obiectele sanitare strict necesare. Exista gospodării, care și-au realizat aceste obiective și prin construirea unui bazin, de unde prin cădere liberă este folosită apa necesară. Tot pentru activitatea de cazare mai sunt necesare obiecte legate de dotarea camerelor (pături, lenjerii de pat, prosoape, șervete). Cheltuielile legate de aceste îmbunătățiri, ajung, excluzând munca fizică, pe care se presupune că o face proprietarul, la 500 Є.
Pompă de apă …………………………………….. 50 Є
Boiler …………………………………………….. 150 Є
Obiecte sanitare ………………………………….. 150 Є
Alte materiale ……………………………………. 150 Є
Total ……………………………………………… 500 Є
Întrucât, media camerelor disponibile la nivelul județului Argeș este de două, numai din activitatea de cazare se pot obține încasări de:
4 persoane * 5 Є * 182 zile ……………………… 3640 Є
În calcul s-a considerat că într-o cameră sunt cazate două persoane, că tariful mediu este de fapt tariful minim (5 Є), și că la nivelul gospodăriei gradul de ocupare este de 50 % pe an. Veniturile obținute sunt suficiente pentru acoperirea investițiilor făcute, oferind și posibilitatea gospodăriilor rurale de îmbunătățire a vieții cotidiene, media lunară fiind situată cu mult peste salariul mediu pe economie.
Chiar și activitățile cele mai simple, cele de campare și cazare de extremă (sălașe, poduri, etc.), sunt extrem de rentabile. În acest caz nu se face nici o investiție, toate încasările reprezentând venituri nete ale gospodăriilor respective. Întrucât aceste activități se pot face numai în anotimpurile calde, se consideră media zilelor de cazare de 45 (grad de ocupare 50%). Pe de altă parte, turiștii care preferă astfel de drumeții, în aer curat, pe trasee dificile și de durată, sunt grupați, media lor fiind de cel puțin trei. Dacă tariful perceput pentru astfel de servicii este de 0,5 Є, se pot obține:
3 persoane * 0,5 Є * 45 zile ……………….…….. 67,5 Є
Deși, la prima vedere suma pare modică, nu trebuie uitat faptul că agroturismul este o activitate complementară, ea urmărind să acopere timpul liber al gospodăriilor între activitățile agricole obișnuite. Pe de altă parte, aceste activități sunt doar ca excepții limitate numai la cazare. În realitate, turiștii doresc să beneficieze și de alte servicii, completând astfel în mod eficient veniturile gospodarilor.
B. Activitate de servire a mesei este extrem de complexă, și dificil de evaluat. Sunt însă reliefate două aspecte. Unul se referă la valorificarea unor produse din gospodăria țărănească, aflate în surplus. Este vorba de lapte, fructe, unele legume, ouă. Aceste produse sunt supuse de regulă degradării, datorită imposibilității populației rurale de a le valorifica. Unele dintre ele sunt perisabile (laptele și produsele lactate, de exemplu), altele presupun deplasarea gospodarilor spre piețele din orașe, care însă necesită timp îndelungat, cheltuieli legate de întreținere în perioada în care acesta stă în mediul urban pentru a-și valorifica produsele. Aceste greutăți descurajează în special pe cei care nu au cantități foarte mari pentru desfacere, motiv pentru care aceste produse sunt pur și simplu abandonate în livezi sau în grădini, sunt valorificate inferior (mâncare pentru animale), etc. Prin practicarea agroturismului, există posibilitatea ca aceste produse să fie valorificate superior, să aducă efectiv venituri gospodarilor. Astfel, de exemplu, valorificarea laptelui, presupune obținerea următoarelor venituri minime:
2 l lapte / zi * 182 zile * 0,25 Є……………………91 Є
Valorificarea merelor, perelor, gutuilor, etc.:
2 Kg / zi * 182 zile * 0,75 Є ………………………273 Є
Al doilea aspect se referă la activitatea propriu-zisă de preparare și servire a mesei, cu alimente procurate de pe piața țărănească. În acest caz se poate calcula eficiența activității, considerându-se un procent care în mod normal îi revine gospodăriei. Cel mai rezonabil procent presupune 40 %. Astfel, în condițiile în care această activitate agroturistică constă din trei mese pe zi, echivalente cu 3,5 Є / zi, se obține:
3,5 Є / zi * 4 pers. * 182 zile………………………2548 Є
2548 * 40 %……………………………………….1019,2 Є
Însumând activitățile respective, se obține:
3640 Є + 91 Є + 273 Є + 1019,2 Є………………5023,2 Є
Veniturile realizate de o gospodărie agroturistică depășesc cifra de 5000 Є, în condițiile în care investiția inițială a fost de 500 Є. Localitățile agroturistice, beneficiază conform Ord. 63 / 1997, de scutiri de la plata energiei electrice, gaz metan și rețea de telecomunicații pe o perioadă de zece ani, dacă se încadrează într-o capacitate de cazare de cinci camere. Astfel, aceste cheltuieli nu trebuie evidențiate, cel puțin în prima fază a dezvoltării agroturistice.
Există și alte servicii agroturistice care pot fi lesne un prilej de obținere a unor venituri suplimentare, atât pentru familia care cazează turiștii respectivi, cât și pentru alte persoane din localitatea agroturistică.
Întrucât, o agenție de agroturism este absolut necesară pentru o dezvoltare corespunzătoare a acestei activități, evident, este necesară realizarea unui contract între gospodăria agroturistică și agenția respectivă. Conform acestui contract, gospodăria este obligată să plătească un comision, corespunzător numărului de turiști trimiși de ea. În cazul de mai sus menționat, la un comision de 10 %, agenția poate obține de la o singură gospodărie:
5023,2 Є * 10 %……………………………………502,32 Є
Aceste calcule sunt aproximative, întrucât în practică situația este de multe ori mai complexă; astfel, este posibil ca serviciile să nu fie întotdeauna complexe, turiștii să prefere doar cazare, sau doar o singură masă pe zi, etc. Totuși, calculele demonstrează eficiența teoretică a acestei activități, posibilitatea pentru familiile din mediul rural să obțină venituri semnificative prin practicarea ei, îmbunătățindu-și nivelul de trai și condițiile de viață.
Dacă la nivelul unei localități agroturistice, în prima fază a implementării acestei activități există cinci gospodării agroturistice, în decursul unui an, din agroturism se obțin venituri de:
5023,2 Є * 5 gosp………………………………….25116 Є
Aceste venituri se regăsesc atât în noi investiții care schimbă aspectul localității, cât și în creșterea consumului, care atrage dezvoltarea unor alte activități.
Organizarea unei activități de agroturism oferă posibilitatea dezvoltării activității agroturistice în mod eficient, durabil și cu reale perspective, și, în același timp, oferă noi locuri de muncă pentru mediul reșițean, care la rândul său suferă rigorile tranziției.
Și administrațiile locale rurale ar trebui să fie direct interesate de practicarea în bune condiții a agroturismului, în primul rând prin sporirea impozitelor pe care le încasează din forța de muncă care realizează venituri (atunci când există persoane angajate – impozite pe salarii, etc.), și, în al doilea rând, pot introduce o minimă taxă pe vacanță (0,5 Є), organizând astfel un fond pe care să îl folosească pentru dezvoltarea localității, spre beneficiul întregii comunități. Dezvoltarea, în continuare, a acestei activități, atrage, după sine, alte activități, cum sunt cele comerciale, de servicii, etc., angrenând astfel în circuitul economic, într-un mod firesc, ecologic, întregul sistem rural.
Comparând cifrele obținute din calculele simple de mai sus, cu veniturile reale obținute în prezent în satele alese pentru practicarea agroturismului, se pot constata avantajele activității agroturistice, faptul că această activitate poate în mod sigur să constituie o motivație puternică pentru rămânerea în mediul rural, pentru susținerea cu tărie a acestei activități.
Astfel, venitul mediu din aceste gospodării este de 6,36 mil. lei / an, care reprezintă 334,5 Є, adică mult mai puțin decât venitul ce s-ar putea obține dintr-o activitate complementară cum este agroturismul. În mod cert acesta dovedește posibilitatea îmbunătățirii nivelului de trai și a condițiilor de viață pentru locuitorii care ar avea posibilitatea practicării acestei activități, odată cu alte aspecte pozitive valabile atât pentru gospodăria agroturistică, cât și pentru comunitatea locală respectivă.
2.4. Efectele sociale determinate de practicarea agroturismului
Agroturismul generează și efecte sociale, prin valorificarea resurselor materiale naturale, umane, financiare existente la nivelul arealului rural respectiv. Aceste efecte reprezintă un important factor de creștere economică, de progres, de evoluție socială și civilizație. De aceea, pentru aprecierea corectă a agroturismului, trebuie luată în calcul și această latură a eficienței, care exprimă efortul comunității la dezvoltarea economică și socială a județului, și, implicit, a țării.
Eficiența socială a agroturismului se exprimă cel mai evident prin petrecerea plăcută a timpului liber de un număr cât mai mare de cetățeni, refacerea și reconfortarea oamenilor, refacerea capacității de muncă, crearea și sudarea legăturilor de prietenie și toleranță între națiuni. Fenomenul turistic în general, și cel agroturistic în special este într-o legătură de interdependență cu actul de cultură și civilizație, primul determinând propagarea celui de-al doilea, iar celălalt determinând dezvoltarea și evoluția primului. Ultimul deceniu al tranziției românești reliefează necesitatea tot mai pregnantă de a dezvolta turismul social, adică aceea parte a activității turistice care nu se plătește integral de beneficiarul serviciilor respective, diferența fiind suportată de stat, organizații sindicale, întreprinderi, etc. Categoriile care beneficiază de turism social sunt lucrătorii cu venituri modeste, tinerii, persoanele cu mulți copii, pensionarii. Evoluția societății umane a modificat substratul social al turismului, acesta ne mai fiind considerat de lux, ci o necesitate obiectivă, determinată de necesitatea individului de a petrece o parte din viața sa în mijlocul naturii din care a apărut. Pe măsură ce dezvoltarea societății a izolat un număr tot mai mare de indivizi în betoanele și cimentul urban, apariția unor boli specifice a demonstrat că omul nu poate fi rupt de natură, nu poate trăi în afara ei. Ultimele decenii arată creșterea numărului de turiști, astfel încât, în literatura de specialitate se vorbește despre turism de masă, turism social, turism popular, turism pentru toți, etc.
Agroturismul este cea mai potrivită formă care se poate dezvolta luând în considerare factorul social. Prin tarifele sale rezonabile, ea permite unor categorii foarte largi și diversificate de indivizi să-și petreacă timpul liber și vacanțele în locuri pitorești și atrăgătoare atât sub aspect peisagistic cât și antropic. Apoi, agroturismul, fiind extrem de maleabil poate satisface dorințele turiștilor, adaptându-se perfect cerințelor exprimate. Pe de-o parte practicarea agroturismului în satele montane argeșene determină în mod nemijlocit îmbunătățirea calității vieții rurale, dezvoltarea educației sanitare a populației autohtone, cizelarea și rafinamentul comportamentului uman. Concomitent, întreaga viață rurală se animă, devine mai atractivă și mai interesantă în special pentru adolescenți și tineri care sunt interesați în mod special, datorită vârstei de contactele umane, de înnoiri, de legarea unor prietenii cât se poate de diversificate. Acesta poate fi și unul din motivele stabilizării acestei categorii sociale, știut fiind faptul că, în prezent, aceasta este cea mai fluctuantă, monotonia și lipsa perspectivelor îndepărtându-i de aceste meleaguri. Se stopează astfel migrația și se îmbunătățesc indicatorii legați de demografie, îmbătrânirea populației rurale, etc.
Totodată printr-o activitate susținută agroturistic, se dezvoltă adiacent alte activități, care presupun noi locuri de muncă, iar în timp calificarea forței de muncă, profesionalizarea ei, cu consecințe benefice atât pentru individ cât și pentru colectivitate.
Este foarte important și menținerea în actualitate, perpetuarea folclorului, tradițiilor, întregului patrimoniu cultural și istoric național și regional. În prezent, este tot mai evidentă tendința de înlocuire a dreptului național cu dreptul comunitar sau internaționale. Uniunea Europeană, de exemplu, dovedește evoluția spre o guvernare unică, teritoriu comun, cetățenie unică (europeană), monedă unică, armată comună, poliție unică (Europol). Este de așteptat, prin dispariția granițelor ca diferențele dintre națiuni să se atenueze până la dispariție, ca imnul unui stat și drapelul național al unei țări să-și piardă din importanță, eliminându-se astfel în timp cultura, istoria și limba specifică fiecărui neam. În acest context, revigorarea culturii românești, a tradițiilor, obiceiurilor, specificului popular bănățean, constituie un factor decisiv în menținerea și întărirea identității naționale.
Un alt efect însemnat al practicării agroturismului se materializează prin îmbunătățirea substanțială a aspectului estetic al comunității rurale, printr-o modernizare atentă la păstrarea arhitecturii tradiționale, specifice, printr-o păstrare a curățeniei, înfrumusețare a spațiului rural, evidențierea particularităților regionale. Concomitent, întreaga comunitate rurală este interesată de protejarea spațiului înconjurător, a zonelor naturale, precum și de eliminare a elementelor poluante și distructive a spațiilor verzi (defrișări, tăieri ale pădurilor, distrugeri ale poienilor, etc.). Practic, se încearcă amortizarea relațiilor dintre om și natură, dezvoltarea unor activități care să echilibreze viața umană și viața mediului în care omul trăiește, succesul acestei activități reprezentând, evident, atingerea acestui deziderat pe care omenirea și-l dorește de mult.
Toate aceste aspecte, extrem de importante la nivel local și național, sunt greu de cuantificat, dacă nu chiar imposibil cel puțin în ceea ce privește exactitatea. Există, în literatura de specialitate, criterii de apreciere a eficienței sociale a agroturismului, care se referă în special la gradul de satisfacere a turismului, de refacere a forței de muncă, de protejare a mediului ambiant, etc. Pe baza acestor criterii se pot stabili indicatori care să releve eficiența socială a activității agroturistice într-un cadru geografic dat. Dezvoltarea agroturismului determină însă, prin efectul său multiplicativ și consecințe indirecte, imposibil de evidențiat concret, prin stimularea altor activități, în special agicultura, industria alimentară și transporturilor, dar nu sunt de neglijat nici activitățile micilor meșteșugari, a artizanalelor și micilor întreprinzători locali. Aceste aspecte sunt importante pentru dezvoltarea unei comunități locale, în special a uneia defavorizată, cum este cea montană. De aceea, atunci când se analizează eficiența economică a acestei activități, ea trebuie să fie corelată și cu eficiența socială pentru că petrecerea plăcută și utilă a timpului liber, îmbogățirea bagajului de cunoștințe, refacerea capacității de muncă, satisfacțiile spirituale posibile, emoționale sunt, în ultimă instanță, scopul vacanțelor, ale vieții în general. Nu cifrele seci și impersonale sunt esența agroturismului, cifre în sine și pentru sine, ci ceea ce ele relevă, adică recreerea, distracția, refacerea și capacitatea de a trăi bucuria de a savura zilele libere în toată frumusețea lor sunt cele mai importante. Așadar, eficiența socială presupune reflectarea eficienței economice pe plan social, uman și ecologic.
CAPITOLUL III
PROMOVAREA AGROTURISMULUI
ÎN JUDEȚUL ARGEȘ
3.1. Managementul activității de agroturism
Agroturismul care se poate dezvolta în zonele rurale ale județului Argeșare condiții naturale deosebit de favorabile, gospodăriile țărănești putând utiliza acest potențial, dacă peisajul este menținut, iar locuitorii rurali fixează ei înșiși orientarea acestei dezvoltări. Pentru realizarea acestui deziderat se impune a se cunoaște care sunt așteptările de la agroturism atât din partea turiștilor cât și a gazdelor. Cea mai importantă motivație pentru localnicii în calitate de gazdă organizatoare este aceea că agroturismul poate constitui o sursă de venituri care depășesc mult veniturile obținute din agricultură. O altă motivație ar fi crearea de noi locuri de muncă. Pentru turiști motivația esențială este necesitatea de a petrece timpul liber departe de aglomerările urbane.
În județul Argeș ideea de agroturism nu a existat în concepția politică, economică sau socială. Ca atare, nu există nici o pregătire în domeniu.
Principalele neajunsuri determinate de acest aspect sunt:
locuințele rurale nu au fost construite pentru o eventualitate turistică;
proiectarea locuințelor nu a ținut cont de peisaj;
instalațiile sanitare nu au făcut obiectul unor preocupări speciale;
încăperile sunt dispuse întâmplător, fără posibilitatea intrărilor separate;
populația nu este educată pentru această activitate (sub aspectul comportamentului, igienei, cunoașterii unor limbi străine, gestiunii, organizării);
mobilarea camerelor este făcută prin aglomerări de obiecte fără valoare (carpete arăbești, bibelouri de sticlă), în timp ce mobila tradițională, artizanatul vechi este înlăturat.
Pentru o activitate de succes este necesară eliminarea acestor aspecte negative și organizarea corespunzătoare a agroturismului. Este necesar să se afirme ca principal factor inițiativa privată, susținută însă de autoritățile publice. Deci pentru implementarea corespunzătoarea a structurilor sunt necesare două organizații complementare:
1. o organizație de drept privat la nivel județean care se ocupă de punerea în practică a măsurilor obligatorii. Această organizație trebuie să reprezinte interesele economice ale agenților implicați în agroturism și să transmită aceste interese spre organizația statală menită să creeze cadrul legislativ și instituțional propice dezvoltării;
2. o organizație statală, care să colaboreze cu Ministrul Agriculturii, Agenția Națională de Turism, Ministerul Mediului și alte instituții centrale, regionale sau locale. Această organizație trebuie să dețină competențe complexe în îndeplinirea următoarelor atribuții:
– implementarea practică a măsurilor definite în colaborarea cu organizația privată de agroturism;
– protecția mediului;
– finanțări, creditări;
– dezvoltarea agriculturii și forestieră.
Organizația privată trebuie să abordeze agroturismul în mod etapizat, astfel:
1) Selecționarea spațiului rural apt pentru agroturism. La baza acestei selecții stau o serie de criterii:
atracții naturale, culturale, antropice;
mentalitatea locuitorilor față de agroturism;
spațiu fără surse de poluare;
infrastructură adecvată;
oferte de agrement.
2) Această etapă presupune alegerea, în spațiul rural selecționat a localităților în care se vor pune bazele activității agroturistice.
3) Alegerea gospodăriilor pilot. Acestea trebuie să corespundă exigențelor practicării unui agroturism de nivel internațional. La alegerea lor trebuie avute în vedere câteva criterii obligatorii:
vârsta gazdelor;
ponderea economică a gospodăriei;
standardul de confort;
disponibilitatea de a se ocupa de această activitate.
În paralel, managementului îi revine sarcina standardizării unor activități, precum și acțiunile de asistență și consultanță în vederea pregătirii ofertei și programelor agroturistice. Tot acum trebuie realizată procedura de catalogare a potențialului agroturistic, precum și realizarea programelor de marketing.
4) Extinderea activității agroturistice de la faza de gospodării pilot la cea de transformare a ei într-o componentă economică a vieții rurale. Pentru aceasta trebuie multiplicate gospodăriile introduse în circuitul agroturistic și trebuie organizate cursuri de instruire a viitoarelor gazde, de către specialiști în domeniu. Trebuie avută în vedere acum și organizarea corespunzătoare a agroturismului internațional.
5) Perfecționarea și dezvoltarea agroturismului, crearea structurilor organizaționale locale, diversificarea activităților adiacente agroturismului (servicii turistice).
3.1.1.Rețeaua agroturistică din județul Argeș
Implementarea agroturismului în județul Argeș presupune în mod obligatoriu trei elemente, care trebuie bine organizate:
Agentul economic;
Programul agroturistic;
Management corespunzător unui nivel de organizare (județean).
În paralel, managementul este obligat la crearea unei rețele agroturistice. Acest aspect este important, pentru că prin intermediul ei se pot efectua schimburi de turiști, activitatea concretizându-se în contracte între diverși parteneri.
Rețeaua agroturistică din județul Argeș, trebuie să fie reprezentată la trei nivele:
pe plan local (prin agentul economic);
pe plan zonal (prin agenția agroturistică);
pe plan național (printr-un dispecerat central care să centralizeze cererea și oferta agroturistică și să realizeze programe promoționale naționale).
Aceste nivele organizatorice, care au ca obiect activitatea agroturistică, sunt specializate diferit, după locul în care se află:
a) la nivel local, activitățile esențiale sunt:
servicii de cazare;
servicii de cazare și masă;
servicii de cazare, masă, activități recreative.
b) la nivel județean, cele mai importante activități presupun:
identificarea și atestarea gospodăriilor de pe teritoriul județului;
instruirea și pregătirea locuitorilor rurali dornici de a practica agroturismul;
acordarea de asistență și consultanță gospodăriilor rurale pentru îndeplinirea cerințelor legii în practicarea agroturismului;
supravegherea și încurajarea activității agroturistice;
activități de promovare a agroturismului și integrare a acestuia în circuitul național și chiar mondial;
realizarea unor programe turistice și trasee care depășesc nivelul local.
c) la nivel național, activitatea agroturistică impune:
elaborarea strategiilor naționale privind dezvoltarea agroturismului;
elaborarea proceselor legislative privind buna desfășurare a agroturismului și apropierea legislației românești de cea europeană;
elaborarea și îmbunătățirea criteriilor corespunzătoare de selecționare a pensiunilor agroturistice;
pregătirea unor specialiști în domeniul agroturistic;
elaborarea unei rețele naționale de agroturism;
elaborarea unei baze de date actualizate privind oferta agroturistică;
reclamă și publicitate.
3.1.2.Înființarea și funcționarea agenției de agroturism
Analizând situația existentă până în prezent la nivelul județului Argeș, precum și perspectivele de colaborare locale și internaționale, pentru dezvoltarea unui agroturism eficient se impune realizarea Agenției de Agroturism, care să reprezinte interesele acestei activități în zonă și la nivel național sau internațional. Această agenție trebuie constituită în folosul locuitorilor din județ care practică această activitate, constituind un factor important pentru succesul acestei activități. Ea are posibilitatea de a se susține financiar prin:
cotizații ale membrilor implicați în acțiuni agroturistice;
taxe percepute pentru diferite servicii oferite de agenție;
managementul și derularea unor acțiuni de anvergură (în domenii ca speologie, alpinism, cicloturism, anduroturism);
taxe de intermediere a ofertei turistice în zonă;
servicii de consultanță oferite în alte zone;
taxe pentru organizarea și susținerea de cursuri de specializare;
sponsorizări.
Dacă în fiecare localitate selecționată la nivelul județului Argeș, în prima fază, aceea de implementare a agroturismului, există cinci pensiuni agroturistice, într-un an aceasta obține, doar din activitatea de comision:
552,3 Є * 5 gosp. * 13 localități …………………..35899,5 Є
Acest venit este suficient atât pentru procurarea unor echipamente adecvate cât și pentru plata specialiștilor care lucrează în cadrul acestei agenții. La acest venit însă se mai pot adăuga și altele, din cele enumerate mai sus.
Pentru a funcționa, această agenție trebuie să treacă prin următoarele etape:
1. Înregistrarea formală a Agenției de Agroturism; pentru aceasta sunt necesare activități legate de identificare personalului de bază în această activitate, definirea formei juridice a agenției și elaborarea statutului. Imediat după aceea este necesară înregistrarea, conform legii a Agenției;
2. Implementarea biroului de lucru; pentru acest deziderat trebuie identificat un spațiu de lucru, care să constituie sediul Agenției și selecționat personalul care își va desfășura activitatea operativă; acest personal trebuie pregătit corespunzător, prin cursuri de scurtă durată. Sunt necesare, de asemenea, procurări de necesități materiale pentru desfășurarea unei activități corespunzătoare;
3. Definirea programului de agroturism pe termen scurt, mediu și lung; în prima etapă trebuie urgent definit programul agroturistic pe termen scurt. Acesta trebuie să presupună, în mod obligatoriu următoarele:
stabilirea unei legături cu Agenția Națională de Turism;
identificarea, pe fiecare zonă în parte, a locuințelor agroturistice, stabilirea gradului lor de confort, potențialul turistic al zonei, contactarea directă a administrației locale respective;
centralizarea datelor, stabilirea lucrărilor ce trebuie efectuate pentru îmbunătățirea confortului și aspectului turistic;
identificarea necesităților de finanțare pentru lucrările de dezvoltare a zonei argeșene;
identificarea surselor de finanțare și alegerea variantei optime;
estimarea bugetului Agenției eșalonat pe termen scurt, mediu sau lung.
4. Realizarea unui contract între Agenție și gospodăriile agroturistice; acest punct necesită stabilirea prin comun acord a drepturilor și obligațiilor ce revin celor două părți în urma colaborării agroturistice; în baza acestui contract, gospodăriile agroturistice trebuie să-și finalizeze lucrările de modernizare impuse de Agenție;
5. Stabilirea rețelei agroturistice; acest punct presupune centralizarea și luarea în evidență a tuturor gospodăriilor agroturistice apte pentru această activitate, precum și a oportunităților turistice, etnografice, istorice, etc, din zonă și realizarea pe această bază de date a unui program agroturistic;
6. Realizarea materialelor de prezentare și publicitate al Agenției; în acest sens, este foarte bine dacă se găsește o marcă specifică zonei, care va fi nemodificată apoi, reprezentând regiunea agroturistică (de ex. „un concediu la țară” sau „drumeții în Banat”);
7. Prezentarea ofertei agroturistice argeșene pe piața agroturistică națională și mondială;
8. Realizarea, în colaborare cu organisme consacrate a unor activități de mare anvergură, cu sprijinul autorităților locale și chiar naționale, în scopul exploatării rețelei existente și a impunerii pe piața agroturistică a renumelui și mărcii argeșene.
Prin realizarea acestei Agenții, gospodăriile țărănești au mult de câștigat pentru că o activitate profesionistă de management agroturistic asigură un venit mult mai mare pentru aceste gospodării, concomitent cu ajutor logistic în toate domeniile, cu consecințe benefice în ambele sensuri. Asigurarea unui flux mai mare de turiști, ofertele speciale, promovarea unor idei novatoare în agroturism, crearea unor conștiințe colective sunt deziderate care nu pot fi realizate decât într-o concepție unitară, coerentă, responsabilă. De altfel, în toate celelalte țări din Europa, această activitate este organizată după acest sistem, cu rezultate foarte bune. Prin intermediul unei Agenții agroturistice se menține și un standard calitativ al serviciilor oferite, permițând legarea oaspeților de locurile în care au mai fost și s-au declarat mulțumiți de ceea ce au primit.
Pe lângă aceste aspecte, Agenția de Agroturism mai prezintă avantajul activității permanente în sensul îmbunătățirii și ridicării performanțelor. Astfel, ea trebuie să găsească permanent alte categorii de clienți, noi oportunități, noi trasee, noi programe, oferte speciale, promovând permanent și îmbunătățind continuu imaginea agroturistică a zonei argeșene.
Sintetizând, rolul Agenției de Agroturism trebuie să constea în
crearea de metode de promovare a agroturismului, stabilirea strategiilor de marketing pe care trebuie să le aplice județul Argeș în vederea susținerii unei activități eficace și rentabile;
găsirea permanentă a partenerilor de cooperare care să asigure activitate fluentă și bogată;
coordonarea, dirijarea, optimizarea fluxului turistic spre diferitele centre agroturistice;
cooperări cu diverse firme de turism, cultură, societăți comerciale, administrative, sportive, în vederea inițierii unor acțiuni comune;
for reprezentativ în relații naționale și internaționale.
Este evident că, în prezent statul nu mai poate sprijini în mod substanțial și concret gospodăriile țărănești, iar activitatea agricolă, nu poate asigura venituri acceptabile pentru o viață decentă. De aceea, agroturismul este o alternativă oportună și cu reale șanse de dezvoltare în acest județ, în care la fiecare pas se găsesc peisaje și imagini turistice de neuitat, trebuind să fie o inițiativă a autorității locale, o posibilitate de rezolvare a unor tensiuni sociale și perturbații demografice demne de luat în seamă.
3.2. Elemente de marketing în promovarea agroturismului argeșean
„Marketingul este procesul social prin care o persoană, sau un grup obțin ceea ce constituie obiectul propriilor necesități sau dorințe, creând și schimbând produse și valori cu alții.”
O altă definiție arată că „marketingul este cel care rezolvă problemele întreprinderii într-o manieră profitabilă”.
Marketingul înseamnă, pe scurt:
client satisfăcut;
afaceri profitabile.
Atingerea obiectivelor stabilite necesită acțiuni specifice din partea organizatorilor, desfășurate în diverse direcții: măsurarea pieței, pătrunderea pe piață, fixarea prețurilor, realizarea comunicării către consumator, etc.
„Toate aceste elemente cuprinse în așa numita formulă de marketing – mix” alcătuiesc o multitudine de combinații reduse la patru elemente de bază: produs, preț, distribuție, promovare.
A. Produs agroturistic. În turism, produsul agroturistic constă în:
cazare;
alimentație;
activități recreative.
În prima etapă, de implementare a agroturismului, se recomandă o strategie de stabilitate a gamei de produse, urmărindu-se consolidarea produsului agroturistic, întărirea reputației și atingerea unor performanțe certe în elaborarea lor.
Tabelul nr. 3.1.
VARIABILELE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE MARKETING
Sursă: Constantin Negruț, Colab, Inițiere în marketing, Ed. Augusta, Timișoara, 1997
B. Prețul. Abordarea concretă a prețului de către întreprinzători și de utilizare a lui în practica marketingului, formează conținutul unor strategii de prețuri”. Nivelul prețurilor practicate determină accesibilitatea la consumator a serviciilor. Obiectul esențial al politicii de preț este acoperirea cheltuielilor și obținerea unui profit minim. Strategia trebuie să se formuleze pornindu-se de la segmentul de piață căruia i se adresează. Sunt două categorii de consumatori:
consumatori cu venituri modeste;
consumatori cu venituri mari.
Pentru prima categorie, este important de realizat convenții cu statul sau organizațiile de sindicat, în vederea obținerii unor „cecuri de vacanță” suportate parțial de cele două organizații. De asemenea, pentru a penetra pe piață este bine de abordat strategia prețurilor mici.
Pentru a doua categorie de consumatori, care sunt de regulă străini, prețurile pot fi mai mari, dar, comparativ cu concurența este bine de abordat aceeași strategie, a prețurilor joase, pentru cucerirea pieței agroturistice.
3.2.1. Promovarea produsului agroturistic
Succesul activității agroturistice depinde nu numai de calitatea și prețul produsului agroturistic, ci într-o măsură foarte mare și de promovarea lui pe piața națională și internațională.
Promovarea este privită de cele mai multe ori ca o acțiune publicitară, fiind o formă specială de comunicare între producător și consumator. „aceasta este cu atât mai necesară în condițiile sporirii și diversificării bunurilor și serviciilor destinate satisfacerii nevoilor populației, cu cât consumatorului îi este tot mai greu dacă nu imposibil să afle singur ce produse se află pe piață, unde și cum la poate procura.” Informarea consumatorului despre existența ofertei, calitățile ei, constituie esența acțiunii de promovare a produsului. Pentru reușita acestei acțiuni este nevoie de împlinirea a două aspecte majore:
un buget corespunzător destinat acțiunilor promoționale;
un set de acțiuni totale, competente și suficient de îndelungate pentru a pătrunde în conștiința populației.
Mediile cele mai importante de transmitere a mesajului publicitar sunt cele cunoscute:
presă;
radioul;
televiziunea;
publicitatea, care cuprinde:
afișe;
cataloage;
prospecte;
pliante, broșuri;
calendare.
În agroturism, aceste acțiuni, trebuie desfășurate concomitent și la toate nivelurile. Pentru că județul Argeș nu a avut până acum activități agroturistice, și nu este cunoscut pe piața turistică, are nevoie de o acțiune concertată, de mare amploare și foarte bine pregătită. Această acțiune trebuie să se desfășoare atât la nivel local, cât și la nivel județean și național.
Astfel, la nivelul gospodăriei agroturistice este indicat ca aceasta să își conceapă un pliant în care să fie reprezentată cât mai atrăgător, dar fidel, gospodăria respectivă și împrejurimile ei. Aceste pliante pot fi dăruite primilor turiști, care au astfel ocazia să promoveze indirect pensiunea agroturistică respectivă. Pliantul trebuie să conțină și să specifice satul din care face parte, județul, căile de acces, condiții de cazare, pensiuni, zone de agrement, informațiile privind tarifele practicate, alte elemente care ar putea atrage potențiali turiști. Dacă, în prima fază, gospodăria agroturistică nu are mijloace financiare să realizeze acest pliant, ea poate efectua o fișă agroturistică, cât mai estetic executată, cu aceleași elemente, pe care o poate înmâna turiștilor cazați.
La nivel județean, promovarea județului Argeș trebuie să fie laborioasă și de calitate. Materialul trebuie să cuprindă totalitatea gospodăriilor care practică agroturismul, și totodată informații privind ansamblul teritoriului, infrastructură, elemente de atracție turistică, etc. de aceea cel mai indicat mijloc de publicitate este ghidul turistic, sau caseta video, diverse broșuri, pliante, cataloage. Cel mai complet este ghidul agroturistic, pentru că el cuprinde liste și adrese complete ale tuturor agenților care practică această activitate. Totuși el fiind de ordin general, trebuie completat cu broșurile motivaționale, care au rolul de a stimula interesul potențialului turist de a vizita locurile promovate. Aceste broșuri pot fi distribuite în multe direcții și ocazii (expoziții, târguri, manifestări culturale).
La nivel național, promovarea produsului agroturistic argeșean trebuie realizată prin intermediul Agenției Naționale de Turism, a unor agenții de turism specializate și recunoscute național sau internațional, a ANTREC, a Federației Române pentru Dezvoltare Montană și altor instituții de stat sau private, legătura cu acestea fiind realizată prin intermediul Agenției de Agroturism din Argeș sau prin intermediul instituției administrative corespunzătoare creată la nivel județean. Tot aceste instituții sunt abilitate să realizeze o bună publicitate și la nivel internațional.
Canalele de distribuție cele mai potrivite în promovarea agroturismului din județul Argeșsunt așadar:
Agenția de agroturism al județului Argeș;
Alte agenții de turism specializate;
Distribuitori direcți de produse agroturistice.
3.2.2.Alte elemente de marketing utilizate în promovarea agroturismului
Județul Argeș poate oferi vizitatorilor săi o mare varietate de produse turistice, dar care are de învins un mare număr de obstacole și reticențe. Cel mai mare obstacol este probabil reprezentat de reputația proastă a României peste hotare, determinată în principal de prețurile practicate, adică mari, în comparație cu produsele primite, de calitatea scăzută. În județul Argeș caracteristica turistică este următoarea: puținele sale amenajări turistice practică prețuri puțin accesibile populației autohtone, iar calitatea este rareori pe măsura prețurilor solicitate. În aceste condiții se pune întrebarea: de ce ar veni un turist străin în acest județ, când cu același preț ar putea vizita Franța, Austria, Elveția, iar turiștii din celelalte județe s-au putea opri pe Valea Prahovei, primind de cele mai multe ori și servicii de calitate superioară? Studiind atent specificul regiunii și ținând cont de principalele motivații ale turiștilor se pot analiza punctele tari și cele slabe ale județului și se poate stabili astfel un culoar pe care poate înainta activitatea agroturistică. Pentru succesul acestei activități după cercetarea peisajului, depistarea peisajelor atrăgătoare din munți, posibilitățile de pescuit, pârtiile de schi și săniuș, peșteri și rezervațiile naturale, monumente istorice, etnografi, obiceiuri, folclor, treburi identificate acele elemente care individualizează net județul făcându-l atrăgător și trezind interesul străinilor. Este necesară seriozitate și profesionalism în această analiză, pentru că piața turistică europeană este puternică și diversificată. De exemplu, Franța este recunoscută pentru locurile excepționale de plajă la Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, Austria pentru locurile amenajate pentru sporturile de iarnă, Germania pentru rafinament, servicii ireproșabile și infrastructură excepțională, Grecia pentru monumente istorice de excepții, plajă la Marea Mediterană, folclor inedit și climă caldă, Spania pentru folclor de excepție, munți și peisaje atrăgătoare, ieșire la Marea Mediterană etc. în mod logic, în județul nostru trebuie depistate acele elemente care îl particularizează, care deci nu se regăsesc pe alte meleaguri.
Agenția de Agroturism, trebuie să analizeze varietatea resurselor turistice din județ și, ținând cont de complexitatea activității care cuprinde cazare, alimentație publică, comerț, tratament, agrement, să găsească varianta cea mai bună pentru localitatea analizată. De exemplu, în privința cazării, agenția poate hotărî mai multe tipuri de cazare:
camere mobilate, care, la rândul lor se pot clasifica pe categorii de confort, în funcție de criteriile stabilite de lege;
case de vacanță, construite și amenajate special pentru închirieri turistice, sau alte destinații, dar transformată și amenajată pentru această activitate;
spațiu simplu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotă), în grădină, livadă sau curte, gospodarul locuind în apropiere pentru a asigura securitatea turiștilor și un minim de cerințe obligatorii (apă, toaletă, etc);
spații secundare din gospodăria țărănească (colibe, fânare, poduri, sălașe în punctele de tranzit și repaus, în special în locurile greu accesibile și nelocuite;
spații destinate special turiștilor, construite de administrația locală, asociații turistice sătești, sau persoane private.
Aceste spații diversificate vin în întimpinarea tuturor dorințelor oricât ar fi de diferite, precum și oricăror posibilități materiale ale turiștilor satisfăcând gusturile și pretențiile acestora pentru petrecerea într-o ambianță plăcută a unui sejur. Spațiile trebuie să fie mobilate astfel încât să cuprindă minimul prevăzut în normele de clasificare elaborate de Agenția Națională de Turism, care le verifică și le omologhează. Tarifele practicate pot fi negociate, dar nu pot depăși maximele admise pentru categoriile respective de confort.
În ceea ce privește servitul mesei și acesta se poate realiza în mai multe feluri, și trebuie aleasă varianta optimă. Astfel:
o pensiune completă la gazda agroturistică. Activitatea presupune atât folosirea unor produse agroalimentare din gospodărie, cât și produse ce trebuie achiziționate.
demipensiunea, care poate să cuprindă doar micul dejun și o gustare, sau doar prânzul, după dorința turistului.
doar micul dejun, serviciu care se presupune inclus în închirierea camerei. Micul dejun poate fi servit doar cu produse din gospodăria țărănească, incluzând lapte și produse din lapte, ouă, fructe, diverse salate de legume, sucuri de fructe și legume, etc.
pensiunea completă sau demipensiunea acordată de o familie din mediul rural specializată în acest domeniu pentru mai multe familii care locuiesc în gospodării agroturistice diferite. Este o specializare care aduce avantajele calității, personalul care prestează aceste activități fiind, de regulă, bine pregătit, cu ustensile gospodărești fiind bună, aprovizionarea variată.
Dezavantajul constă în deplasarea turiștilor către locul destinat servirii mesei, precum și unui program destul de rigid ,care nu sunt întotdeauna pe gustul celor dornici de libertate și lipsa oricăror constrângeri.
pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentație publică existentă în zona rurală respectivă;
activitatea efectivă a turistului, cu produsele și ustensilele gospodarului.
O altă activitate importantă care trebuie bine gândită de agenția agroturistică este comerțul general care trebuie să se desfășoare în satele agroturistice. În perimetrul lor trebuie să se găsească spre valorificare produse agro–alimentare locale. Această activitate atrage forță de muncă activă și disponibilă și atrage localitățile rurale în sfera economicului. Pe lângă aceste activități trebuie diversificate și cele legate de mărfurile industriale – echipamente sportive, de papetărie, librării, articole foto, obiecte de artizanat, suveniruri, cosmetice, presă, etc.
Agenția agroturistică mai are menirea, de pregătire a personalului dispus să-și desfășoare activitatea în acest domeniu. Atunci când cadrul general de desfășurare a activității agroturistice este realizat, este esențial ca el să fie completat cu un personal bine pregătit, astfel încât serviciile destinate turiștilor să fie de cea mai bună calitate. Trebuie pus accent pe amabilitate, generozitate, bună dispoziție, care bucură mai mult turistul decât orice dotare și confort, dar seci și impersonale. De altfel, aceasta este și motivația pentru care mulți turiști preferă mediul clasic pe cel rural. Acest aspect trebuie îmbinat cu profesionalismul, atât din partea gazdelor, cât și a celor care practică servicii adiacente. Formarea și specializarea prestatorului de servicii agroturistice, trebuie bine organizată de agenție, la început prin înlocuirea motivațiilor de bază, esențiale pentru o activitate de calitate, iar pe parcurs prin cursuri de scurtă durată, prin care acest personal să fie mereu mai bine pregătit, mai abil, mai capabil să se desăvârșească profesional. Pentru aceste cursuri, trebuie racolași specialiști în domeniu de la diverse unități comerciale, instituții de specialitate, personal adus din zone cu tradiție în domeniul agroturismului.
Agenția de Agroturism trebuie să-și elaboreze programul agroturistic. Aceasta este o latură esențială a activității agroturistice, și trebuie parcurse următoarele etape:
prezentarea ofertei de cazare;
inventarierea punctelor de atracție a zonei;
posibilitatea turiștilor de a practica unele activități specifice zonei;
prezentare activităților recreative și sportive ce pot fi realizate;
prezentarea excursiilor, vizitelor, drumețiilor care sunt planificate și realizate cu ghizi, îndrumători, etc.
Deși toate aceste aspecte par greu de aplicat în practică, în acest județ, agroturism a existat în permanență și nu constituie o noutate, dar el a fost aplicat spontan și ocazional, în concordanță cu ospitalitatea românească recunoscută din totdeauna. În condițiile unei economii de piață însă, realizarea acestei activități trebuie organizată și bine pregătită, fiind o alternativă la rudimentarele activității agricole de până acum și o șansă reală de dezvoltare a zonelor rurale, cu influențe benefice atât în cadrul acestor colectivități, cât și la nivelul întregului județ.
Conturarea unei rețele agroturistice la nivelul județului Argeș poate contribui la dezvoltarea mediului rural, la crearea unei imagini de marcă pentru zona argeșeană atât atrăgătoare și ospitalieră. La nivelul județului, există, în prezent câteva gospodării de reprezentare, care dovedesc interesul locuitorilor pentru această activitate, dorința lor de a activa în acest domeniu.
Lansarea satului agroturistic argeșean pe piața turistică este posibilă și necesară, prin aceasta oferindu-se o alternativă viabilă de dezvoltare a mediului rural argeșean, de reorganizare a vieții economice, sociale și culturale existente în prezent.
3.3. Politici de stimulare a agroturismului argeșean
Activitatea de agroturism din județul Argeș poate fi stimulată prin două categorii de acțiuni:
legislative, cuprinzând totalitatea actelor normative care susțin, promovează, protejează și încurajează această activitate;
politici guvernamentale, care prin acțiuni combinate, de anvergură națională, sprijină această activitate.
Activitatea legislativă în domeniul agroturismului a apărut mai consistentă după 1990, când s-a încercat restructurarea turismului, prin elaborarea unor pachete de legi și mecanismele adecvate, referitoare în primul rând la protecția mediului și conservarea lui. Au apărut astfel, primele acte normative care reglează turismul rural românesc, respectiv HG nr. 102 / 1990 pentru aplicarea normelor lui din D.L. 54 / 1990. Acest D.L. a fost modificat prin HG nr.364 / 1996 modificând acordurile și avizele necesare autorizației pentru funcționare, în sensul simplificării lor pentru asociațiile familiale și persoanele fizice independente, în anumite condiții.
Reglementările juridice privind organizarea și desfășurare agroturismului sunt stabilite prin Ordonanța 62 / 1994 și aprobată, cu mici modificări prin Legea 145 / 1994. Aceste acte normative prevăd condițiile de înființarea și funcționare a pensiunilor turistice și a fermelor agroturistice, precum și facilitățile pe care statul le acordă celor care prestează această activitate. Astfel, se specifică în primul rând posibilitatea de a primi, în dispoziție, terenuri disponibile cu scopul constituirii unor ferme agroturistice, firește acolo unde consiliile locale au aceste posibilități. În al doilea rând, există prioritatea în instalarea liniilor și telecomunicațiilor (telefon, telex, fax), pentru pensiunile și fermele agroturistice. Tot prin lege se stipulează obligația specialiștilor din cadrul Agenției Naționale de Turism și a celor aparținând Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare de a oferi sprijin și consultanță locuitorilor rurali dornici să înceapă această activitate. Aceștia sunt, de asemenea obligați să ia in evidență pensiunile si fermele agroturistice, să le urmărească evoluția si să le cuprindă in materialele promoționale si publicitare pe care instituțiile respective le editează. Întrucât această activitate este susținută si promovată de stat, acesta se obligă ca, prin instituțiile sale abilitate, să includă, acolo unde situația o impune, și unde este posibil, în programele de învățământ ale instituțiile școlare din zonă, discipline de specialitate în profilul turism și agroturism. O altă facilitate preconizează scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadă de zece ani a locuitorilor din zonele rurale, care practică agroturismul. Legislația din 1994 mai este importantă și pentru că denumește și definește clar noțiunile de pensiune și fermă agroturistică, arătând și care sunt criteriile minime în selecționarea și declararea lor ca atare. Totuși actele normative din 1994 au un caracter restrictiv, întrucât preconizează facilități doar pentru zona montană, litoralul Mării Negre și Delta Dunării.
Legislația a suferit îmbunătățiri în 1997, când prin Ordonanța 63 s-a urmărit extinderea facilităților acordate anterior prin Legea 145, și, în al doilea rând, s-au stabilit responsabilități și competențe atât pentru organismele guvernamentale, cât și neguvernamentale, implicate în activitatea de agroturism. Conform acestei ordonanțe, persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale care au ca obiect de activitate agroturismul, beneficiază de facilitățile pe care legea le acordă întreprinderilor mici și mijlocii, chiar dacă ele nu îndeplinesc condițiile legate de cifra de afaceri anuală și de numărul de angajați pe care îi au. Rămâne în vigoare scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani, pentru o capacitate de cazare de maximum 10 camere. Se acordă de asemenea, prin Ordonanță, scutirea de la plata energiei electrice, gazului metan și serviciilor de telecomunicații la tariful de consum casnic pentru capacitățile de cazare maximum 5 camere; statul se obligă, în continuare să cuprindă în editurile, ghidurile, pliantele editate oferta turistică a acestor pensiuni și ferme agroturistice. Rămân în vigoare, de asemenea facilitățile legate de prioritatea în vizitarea liniilor de telecomunicații, precum și cele de punere la dispoziție, de către Consiliile locale, acolo unde este posibil, a unor suprafețe necesare construirii de pensiuni și ferme agroturistice.
Peste doi ani, în 1999, criteriile de clasificare și criteriile minime de declarare a pensiunilor agroturistice au fost revizuite și puse în concordanță cu realitate mediului rural, clasificarea făcându-se sub forma margaretelor.
Pentru o mai bună corelare dintre instituțiile statului în coordonarea și promovarea activității agroturistice, s-a încheiat cu protocol de colaborare între Agenția Națională de Turism și Ministerul Agriculturii și Alimentației, care prevede o serie de măsuri de principiu care să contribuie la o acțiune unitară și coerentă. Astfel, cele două instituții sunt ambele cointeresate să participe la activitatea de verificare a pensiunilor și fermelor agroturistice, pentru încadrarea lor corespunzătoare, conform legii, în activitatea agroturistică.
Certificatele de clasificare se eliberează de Agenția Națională de Turism, în conformitate cu Legea 145 / 1994. În același timp, Centrele Agricole din teritoriu, prin specialiștii săi au datoria de a depista locuințele rurale care se pretează la desfășurarea unor astfel de activități; de a informa locuitorii rurali, de a-i educa și a le arăta avantajele prestării unor astfel de servicii. Acești specialiști sunt instruiți și pregătiți în comun cu cei aparținând, Agenției Naționale de Turism, fiind informați atât din punct de vedere teoretic cu toate aspectele organizării unei activități de agroturism, cât și în ce privește strategia autorităților privind dezvoltarea în viitor a acestei activități. Întorși în teritoriul, acești specialiști, împreună cu asociațiile profesionale din domeniul agroturismului trebuie să asigure asistență tehnică celor interesați pentru întocmirea documentației tehnice necesare, după cum trebuie să asigure sprijin în obținerea avizelor de specialitate. Întrucât, această activitate presupune numeroase probleme de ordin tehnic, managerial, economic, de marketing, specialiștii celor două instituții au obligația de a sprijini reciproc în soluționarea lor, pentru rezolvarea cu maximum de operativitate a oricărei situații. Totodată, ambele instituții au obligația de a pune la dispoziția celor interesați a oricăror materiale, documentații, situații statistice, etc.; precum și explicații, interpretări ale acestora, pentru informarea lor corectă și complectă.
Activitatea de reclamă și publicitate, revin în egală măsură ambelor instituții, ambele având obligația de a sprijini reciproc în editarea materialelor de publicitate, a ghidurilor turistice și a tuturor formelor de promovare a agroturismului, atât pe plan național, cât și internațional.
Pornind de la aceste principii legate de problemele ce trebuie rezolvate în domeniul agroturismului, în beneficiul populației rurale și nu în ultimul rând al turiștilor toate actele normative care stipulează cadrul legislativ și facilitățile economice acordate pentru stimularea acestei activități prevăd măsuri, criterii și regulamente de organizare, dezvoltare și funcționare a fermelor și pensiunilor agroturistice, în paralel cu obligația și atribuțiile organismelor menite să le asigure sprijin și ajutor.
Politica guvernamentală a urmărit prin activitatea sa legislativă două aspecte importante. Unul vizează forma de turism care este cel mai bine adoptată mediului rural, respectiv agroturismul, celălalt vizează determinarea zonelor de interes maxim care se pretează la aplicarea și dezvoltare acestei forme de turism. Ambele aspecte dovedesc interesul statului pentru o alternativă viabilă în mediul rural, adaptată economiei de piață, și reprezintă un aspect pozitiv, dar ele nu reprezintă decât un început modest, chiar timid, practic doar primii pași într-o activitate care poate constitui un atu important în contextul restructurării economice. Este însă la fel de important ca toate aceste măsuri ale statului să fie urmate rapid de altele, pentru ca primele să-și atingă scopul propus.
În primul rând este importantă organizarea eficientă a sistemului de creditare, apoi de încurajare a investitorilor în această sferă atât de promițătoare și nu în ultimul rând, dezvoltarea și amenajarea infrastructurii. Analizând dezvoltarea agroturismului în principalele țări europene, se poate ușor observa importanța stimulării locuitorilor din mediul rural prin acordarea de credite și alte facilități financiare în vederea realizării de capacități agroturistice, reechipării și modernizării celor deja existente. În țara noastră, până în prezent doar resursele proprii de capital au fost baza echipării fermelor și pensiunilor agroturistice, statul neangajându-se în finanțarea acestei activități. Ori, pentru a începe o astfel de activitate este nevoie de capital, care, în mediul rural, este totul insuficient.
1. Adevăratul sprijin pe care statul trebuie să-l ofere locuitorilor de rurali constă în acordarea unor facilități de ordin financiar-bancar, în primul rând posibilitatea obținerii unor credite preferențiale cu dobânzi rezonabile, pentru dotări și amenajări ale gospodăriilor țărănești, sau pentru construirea unor case de vacanță în zone de interes agroturistic, care nu sunt amenajate corespunzător sau care necesită lucrări ce depășesc posibilitățile financiare ale locuitorilor din mediul rural.
2. Statul trebuie să ofere posibilități financiare pentru amenajarea, repararea, conservare și protejarea unor obiective istorice sau culturale cu impact în zonele în care se practică sau se dorește a se practica agroturismul.
3. Este importantă, de asemenea, intervenția statului și în ceea ce privește dezvoltarea și modernizarea infrastructurii în zonele de interes agroturistic. Aceste lucrări trebuie să fie astfel concepute încât să se integreze în peisaj cât mai discret, mai subtil, respectându-se pe cât posibil modelele originale ale mediului și în același timp să asigure perfect realizarea funcțiilor pentru care a fost concepută. Modernizarea, repararea, înlocuirea canalizărilor, alimentării cu apă, a căilor de acces, a energiei electrice, gazului metan, nu pot fi realizate în mediul rural decât prin implicarea statului și promovarea unor politici de protejare și dezvoltare a zonelor cu potențial turistic. Acesta este un real ajutor și un sprijin efectiv și consistent pe care statul îl poate acorda locuitorilor rurali, astfel încât aceștia să poată acționa în vederea construirii unor pensiuni și ferme agroturistice.
4. Este necesar ca autoritatea publică să impună o serie de facilități valabile pentru cei dornici să investească în zonele cu impact turistic pentru a desfășura activități agroturistice. Printr-un sistem de creditare eficient, prin dobânzi accesibile, prin acordarea unor perioade de grație în rambursarea împrumuturilor, agenții economici pot fi încurajați să-și îndrepte interesul și atenția spre aceste zone.
5. Un alt aspect important care vizează atenția statului, atât sub aspect legislativ, cât și efectiv îl reprezintă ansamblul masurilor de sistematizare și amenajare a teritoriului astfel încât conservarea patrimoniului cultural, etnografic, arhitectural să fie cât mai bine realizată. Întrucât practicarea agroturismului implică de cele mai multe ori reamenajări și lărgiri ale spațiului de locuit, este foarte important ca aceste modernizări să se facă în acord deplin cu ambianța locală păstrându-se specificul și tradiționalul, atât în ceea ce privește construcția respectivă, cât și în ceea ce privește materialele de construcție folosite. Reproducerea fidelă a arhitecturii tradiționale poate constitui un punct forte al activității agroturistice, iar statul este dator că printr-o politică adecvată să supravegheze pe acest aspect și să acționeze energic pentru ca specificul local să fie perfect conservat. În acest sens, autoritățile locale pot interveni prin autorizarea modernizărilor și construcțiilor care corespund acestui obiectiv și prin respingerea fermă a celor care modifică și deteriorează armonia și aspectul tradițional local.
6. Printr-o politică adecvată, statul trebuie să urmărească permanent conservarea și protejarea mediului înconjurător. Este știut, că împrejurimile mediului rural au avantajul lipsei totale de eroziune. Acest avantaj trebuie păstrat, iar grija pentru mediu trebuie să constituie un element esențial atât organismelor publice locale, cât și a celor naționale, care printr-o legislație cu referire expresă la mediul agroturistic, trebuie să descurajeze, orice acțiune menită să distrugă sau să degradeze flora și fauna atât de atrăgătoare din acest mediu. Este ușor constituit unele fonduri în bugetele locale din taxe pe sat turistic din care să se poată interveni rapid și eficient în conservare, păstrare, protejare a mediului înconjurător zonei rurale.
7. Un alt aspect asupra căruia doar printr-o legislație corespunzătoare și o atenție națională se poate interveni, privește resursele umane destinate acestei activități. În general, succesul unei activități nu poate fi asigurat decât printr-o calitate adecvată a factorului uman. De aceea, este foarte important în acest domeniu impunerea unor politici și mecanisme care să permită dezvoltarea corespunzătoare a factorului uman din zonele cu activități agroturistice, pregătirea, educarea și instruirea lui corespunzătoare. Acest domeniu presupune mai multe aspecte care trebuie abordate:
Un prim aspect vizează o campanie națională lansată de stat, în vederea modificării opticii prezente legate de noțiunea de turism și realizării unei opinii favorabile turismului în general, și agroturismului în special. Prin diverse procedee, trebuie arătate atât avantajele acestei forme de turism cât și evoluția agroturismului pe plan mondial, concepția modernă despre, agroturism în statele puternic dezvoltate.
Al doilea aspect vizează construirea unei rețele umane capabile să desfășoare o astfel de activitate la o înaltă ținută calitativă. Acest lucru necesită însă un efort deosebit din partea statului, care trebuie să conceapă un sistem de învățământ eficient și foarte bine corelat între diferitele nivele de instruire: școala primară, gimnazială, liceală, universitară. Numai astfel, tânăra generație, poate să se manifeste pe acest segment al pieței muncii, perfect calificată și bine pregătită pentru orice situație de mediu. În ceea ce privește generația care a depășit vârsta școlară, datorită restructurării accentuate a economiei românești, piața muncii are un puternic aflux de forță de muncă disponibilitate, o bună parte a ei locuind în mediul rural. În acest sens, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în colaborare cu Ministerul Educației pot organiza cursuri de calificare, recalificare prin care cei care doresc să-și îndrepte eforturile în direcția practicării activității agroturistice să primească cunoștințele necesare precum și îndrumări permanente, în vederea depășirii obstacolelor create de neștiință. Este adevărat, pentru aceasta sunt necesare mijloace financiare importante, totuși există posibilitatea procurării acestora, prin programele existente în România în acești ani, care nu sunt folosite decât într-o măsură foarte mică (programul Phare, de exemplu).
Al treilea aspect legat de resursele umane vizează formarea managerială, care constituie o verigă slabă în țara noastră, determinând practic reculul activității economice din ultimul deceniu. Pentru aceasta, este evidentă necesitatea colaborării cu organismele internaționale, țările puternic dezvoltate beneficiind de avantajele revoluției manageriale pe care au suportat-o și pe care România, ca și celelalte țări foste socialiste a pierdut-o, spre marele său dezavantaj. Este însă evident, că dezvoltarea activității agroturistice, necesită politici unitare, coerente, strategii și măsuri adecvate, care presupune o activitate managerială competentă. La nivelul unei regiuni agroturistice, pentru o dezvoltare eficientă a acestei activități, trebuie să existe un cadru instituțional care prin acțiuni bine conturate să acționeze în sprijinul ei. Altfel, agroturismul se poate desfășura doar haotic, periodic, nesistematizat, și fără rezultate spectaculoase. Pentru reușita activității agroturistice este absolut necesară activitatea legislativă a factorilor locali (care pot rezolva problemele legate de evoluția socială, culturală, economică), cât și a asociațiilor zonale (mai ales a celor profesionale). Toate acestea însă pot acționa corect doar printr-o formație managerială competentă și bine motivată.
8. Statul are datoria de interveni și prin realizarea unor cercetări, studii, lucrări, proiecte, prin care să analizeze oportunitatea practicării agroturismului în diversele zone ale țării, să calculeze eficiența acestei activități în situații concrete și să încerce valorificarea potențialului turistic al zonelor care până în prezent nu sunt cunoscute și nu au pătruns pe piața turistică. Nimeni altcineva decât statul ar putea oferi astfel, o șansă unor regiuni puțin dezvoltate, dar care beneficiază de un peisaj atrăgător sau factori antropici interesanți, rezolvând astfel multiple probleme de interes economic și social care sunt în ultimă instanță, de competența sa.
9. Statul se mai poate implica în dezvoltarea agroturismului prin constituirea unei legislații care să permită finanțarea turismului cu caracter social. Acest lucru permite pe de-o parte acordarea de subvenții în constituirea satelor agroturistice favorizând astfel regiunile aflate în dificultate economică, dar care beneficiază de potențial turistic, iar pe de altă parte permițând populației cu venituri mici să-și petreacă câteva zile de concediu, sau week-end-uri plăcute în zonele rurale agroturistice. Astfel, o modalitate interesantă de impulsionare a activității agroturistice este introducerea cecurilor de vacanță. Acestea datează din 1939, sunt foarte răspândite în lume, și au apărut pentru prima dată în Elveția, unde cunosc probabil și cea mai largă extindere, fiind folosite în prezent de peste 300.000 de familii. Prin intermediul lor, o parte din cheltuielile unui concediu sunt suportate de firma în care lucrează unul din membrii familiei, de organizațiile de sindicat, sau chiar de stat. Introducerea, de către stat, a acestor cecuri de vacanță care să poată fi utilizate în agroturism, ar impulsiona puternic cererea agroturistică, devenind astfel, un important factor de dezvoltare.
10. Promovarea turismului cultural-educativ, și în paralel conservarea monumentelor istorice, restaurarea cartierelor vechi, prin tradiție, reprezentative ale unor orașe, conservarea caselor țărănești prin păstrarea elementelor autentice din mediul rural constituie o altă posibilitate prin care statul poate încuraja și promova creșterea cererii agroturistice, poate mări potențialul turistic al zonelor rurale și influența convingerile locuitorilor rurali de a aborda activități agroturistice. Statul are posibilități multiple de a realiza acest deziderat. Cea mai simplă modalitate este aceea de a aplica tratamente fiscale diferențiate pentru locuitorii care își amenajează locuințele în spiritele autenticității, al tradiționalului, după cum poate oferi diverse stimulente materiale pentru comunitățile rurale care, prin diverse oportunități, reconstituie și conservă monumente istorice sau clădiri cu conotații istorice (case aparținând unor personaje ilustre ale istoriei naționale, vechi conace, etc.), imobile cu mare vechime, etc.
În sfârșit, statul trebuie să contribuie în mod organizat și coerent la realizarea unei campanii de anvergură pentru promovarea agroturismului. Produsul agroturistic este, în ultimă instanță, un produs comercial, care are succes dacă este evidențiat și dacă se creează o promovare și publicitate adecvată. Altfel, oricât de bine ar fi organizate fermele și pensiunile agroturistice ele ar rămâne niște mări necunoscute, nefiind vizitate decât din întâmplare. De aceea, statul trebuie să urmărească creșterea eficienței economice prin sprijinirea colectivităților rurale în sensul organizării unei campanii publicitare agroturistice, puternice și profesioniste. El este, de fapt, responsabil de modul în care se desfășoară și evoluează activitatea agroturistică la nivelul național și singurul în măsură să realizeze campanii publicitare de anvergură națională. În acest fel, statul poate să-și aducă o contribuție activă la dezvoltare agroturismului, în același timp accentuând convingerile oamenilor că este o activitate agreată de stat și că face parte din cultura țării respective. De exemplu, în Franța, statul promovează turismul printr-o campanie publicitară de mare anvergură, care are ca deviză: „să vindem mai bine țara străinilor”. Campaniile publicitare de asemenea mărime reclamă intervenția statului și pentru că nici o gospodărie țărănească nu are interesul să investească în publicitatea imaginii de ansamblu a țării, și nici nu și-ar permite financiar aceste cheltuieli, care depășesc cu mult cotele normale prevăzute de o gospodărie rurală pentru aceste aspecte. În cel mai bun caz, aceste locuințe ar face reclamă regiunii în care se găsește, și mai probabil comunității rurale din care provine. Aceasta însă, nu aste reprezentativă pentru o țară, nu arată ceea ce națiunea respectivă are specific, nu dă informații esențiale pentru a crea convingerea turistică (infrastructură, demografie, potențial geografic național, etc). Printr-o publicitate unitară se evită aspectul negativ al reclamelor contradictorii, când unele ferme sau pensiuni agroturistice prezintă diferit aceiași zonă turistică, stăruind confuzii și îndoieli potențialilor turiști. Aceasta întrucât activitatea turistică este în general fragmentată, și nu se poate corela în vederea realizării unei acțiuni unitare și coerente.
CAPITOLUL IV
POTENȚIALUL AGROTURISTIC AL SATELOR ARGEȘENE
4.1. Zona rurală argeșeană
În teritoriu, localitățile sunt așezate în funcție de forma de relief și de resursele favorabile unei dezvoltări normale. Cele mai multe localități sunt așezate în zonele de deal și munte. Ele s-au constituit de-a lungul cursurilor de ape și de-a lungul căilor de comunicație tradiționale.
Caracteristicile așezărilor rurale din județul Argeș sunt următoarele:
1. Localitățile rurale sunt foarte diferite sub aspect demografic, limitele minime și maxime variind între 20 și 3000 de locuitori. Acest fapt se datorează pe de o parte particularităților reliefului care a determinat modul de organizare a așezărilor rurale și pe de altă parte faptului că intervenția statului în amenajările teritoriale a fost de mică intensitate, vechea structură a cătunelor fiind în continuare des întâlnită. În astfel de localități, populația este redusă ca număr și dispersată teritorial. În preajma orașelor există sate cu populație numeroasă, între 2500 – 3000 locuitori, cu un grad de dezvoltare economică mai ridicat.
2. La nivelul județului predomină localitățile rurale medii și mici, localitățile mari fiind în număr mic.
3. Cele mai multe localități rurale sunt așezate în zonele de deal și munte,. Ele s-au construit de-a lungul cursurilor de apă și de-a lungul căilor de comunicație tradiționale.
4. Deși majoritatea localităților rurale sunt așezate în zona montană și premontană, ele nu sunt izolate. Există doar un număr mic de localități un grad mare de izolare (7 %), cele mai multe localități având un grad mediu de izolare (45 %), iar 48 % dintre localități au un grad mic de izolare, sunt ușor accesibile și cu flux de circulație ridicat.
5. Așezate și construite în funcție de relieful zonelor, cele mai multe dintre localități (52 %) sunt compacte, 22 % fiind compacte cu densitate mare, 16 % sunt cu grad mare de dispersie, fiind alungite de-a lungul apelor curgătoare, 3 % sunt puternic dispersate, având caracter împrăștiat, restul având alte caracteristici.
6. Toate așezările rurale sunt astfel construite încât s-au mulat perfect pe formele de relief. Astfel, satele de câmpie, sunt concepute după sistem stradal rectangular, ușor de urmărit, iar construcțiile sunt ușor tipizate. Aceasta este o sistematizare specifică sec. al XVIII-lea, așezările respective păstrându-și într-un mod conservator aspectul fără modificări esențiale. Caracterul lor este predominant agricol și au în general o bază economică solidă. Satele de deal, așezate de-a lungul apelor curgătoare de o parte și de alta a acestora, au o dispunere lejeră, fără pretenții și geometrizări rigide, ca cele de câmpie. Această caracteristică le conferă un aspect plăcut, inedit. În perimetrul lor sunt implementate, din necesitate unele elemente naturale, cum sunt: orașele, torentele, care nu permit valorificarea, în întregime a terenurilor din localități. Casele sunt dispuse atipic, cel mai adesea urmărind firul apelor. Localitățile au astfel forme diferite, fie tentaculare, fie șerpuite sau liniare. Construcțiile sunt simple și austere, dar confortabile și funcționale. Porțiile gospodăriilor sunt înalte și cuprinzătoare, ascunzând privirii întreaga gospodărie. Ele sunt cel mai adesea sculptate, ornamentele făcând trimitere la motivele populare tradiționale. Satele de munte, au un grad ridicat de împrăștiere a gospodăriilor pe alveole mari, în jurul unui centru puțin mai populat. În realizarea construcțiilor, datorită necesității de adaptare la condițiile toponimice și climatice ale zonei de munte, s-au adoptat soluții eteroclite de modulare pe teren, care conferă localităților un aspect original și o linie plină de personalitate.
7. Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și pomicultura. Acest aspect este determinat și de condițiile naturale existente. Suprafața agricolă însumează 345 de mii de hectare și reprezintă 50,5% din fondul funciar al județului, cu modificări nesemnificative de la un an la altul de-a lungul perioadei 1990-2006.
8. Gospodăriile țărănești sunt slab asigurate din punct de vedere a bazei tehnico–materiale, cele mai mari deficiențe înregistrându-se în zona montană, unde se constată că:
– gradul de mecanizare a lucrărilor agricole este scăzut, fapt datorat în primul rând reliefului, dar și condițiilor materiale precare:
utilajele agricole sunt insuficiente și neadaptate terenului montan;
transportul produselor (mai ales al fânului) se face în perioade scurte (câteva zile) și pe distanțe lungi, ceea ce determină un grad de încărcare a utilajelor ridicat;
animalele de muncă au un rol predominant în realizarea muncilor agricole.
4.1.1. Aspecte demografice
La sfârșitul anului 2006, populația județului Argeș a fost de 650.502 locuitori. Începând cu 1990, populația județului Argeș scade an de an, scăderea datorându-se atât sporului natural negativ cât și soldului negativ al migrației externe, dar și contribuțiile celor două componente diferă de la an la an, proporția majoritară fiind deținuta de sporul natural negativ.
Având în vedere conținutul caracteristicilor în funcție de care se analizează structura populației, deosebim:
structura demografică;
structura socio-economică și teritorială;
structura socio-culturală.
Structura demografică se bazează pe gruparea populației în funcție de caracteristicile demografice fundamentale: sexul, vârsta și starea civilă.
Vârsta și sexul reprezintă două dintre caracteristicile demografice de bază în analiza structurii populației .
Necesitatea cunoașterii structurii populației după vârsta și sex este ușor de intuit, dată fiind importanța acestor caracteristici în definirea rolului și locului fiecărei persoane în procesul reproducerii populației, al activității economice și în general al organizării sociale .
Se poate aprecia că nu există sector de activitate care să nu fie interesat în cunoașterea efectivului și structurii populației după vârstă și sex.
Structura populației pe sexe, favorabilă sexului feminin, se caracterizează printr-o relativă stabilitate în timp. Ea trebuie analizată corelat cu alte caracteristici demografice, socio-economice, teritoriale, pe medii (urban-rural ) etc. .
Analiza corelată a structurii populației pe sexe și vârste evidențiază faptul că ponderea mai mare a populației de sex feminin nu este specifică tuturor grupelor de vârstă, formată sub incidența unei proporții favorabilă sexului masculin la naștere (aproximativ 51% băieți și 49% fete ) și a supramortalității masculine, caracterizată întregii perioade a vieții, structura pe sexe evoluează astfel: până în jurul vârstei de 15- 20 de ani structura pe sexe este net favorabilă populației de sex masculin. Ponderea celor două sexe se egalizează în aria vârstelor mijlocii ( 20-40 ani ), după care devine preponderentă greutatea specifică a populației de sex feminin. După vârsta de 60 de ani, raportul de 2/1 între efectivul populației de feminine și cel al populației masculine este considerat normal . Se remarcă faptul ca o asemenea evoluție a structurii pe sexe, de-a lungul vieții, este favorabilă procesului de reproducere a populației.
Un fenomen interesant, care trebuie semnalat, se înregistrează în cadrul județului Argeș, după evenimentele din decembrie 1989. Dacă până la această dată ponderea populației de sex masculin din mediul urban (aproximativ 49%) depășea ponderea populației de sex masculin din mediul rural (48,5%), începând cu anul 1990 se constata mutații semnificative în structura populației pe sexe, în cadrul celor două medii. Astfel, la data de 1 iulie 1990 deja populația de sex masculin din rural, cu o pondere de 49,7% în totalul populației rurale, depășea ponderea populației masculine din urban (49,1%). Acesta în timp ce, așa cum am văzut anterior, la nivelul mediilor înrudite, populația masculină nu deține decât 48,86 din totalul populației .
Avem de-a face cu un proces de reîntoarcere a forței de muncă masculine din urban în rural, sub impactul disponibilizărilor unui număr însemnat de salariați, deși șomajul a afectat mai ales populația feminină.
Recensământul din 7 ianuarie 1992 a înregistrat pentru prima dată după cel de-al doilea război mondial o caracteristică culturală cu o semnificație deosebită : religia.
Populația județului Argeș pe religii
Tabel Nr. 4.1. – persoane –
Sursa: Breviarul Judetului Arges 2006
Rezultatele definitive ale recensământului din martie 2002 au confirmat faptul ca cea mai mare parte a populației este de confesiune ortodoxă (98,04 %). Urmează în ordine, ponderea populației ce s-au declarat de religie evanghelică (0,56%), penticostală (0,44%), adventistă (0,17%), romano-catolică (0,15%), restul confesiunilor deținând ponderi nesemnificative.
Natalitatea populației în funcție de mediu (urban-rural) -2005-
Tabel Nr. 4.2.
Sursa : Breviarul Statistic al județului Argeș 2006
După cum se observă natalitatea este mai intensă în mediul rural.
Variația teritorial a natalității populației este efectul acțiuni conjugate a tuturor factorilor care influențează, într-un sens sau altul, intensitatea fenomenului. Comparativ cu alte fenomene demografică, natalitatea se detașează prin dificultățile pe care le ridică explicarea evoluției în timp, a cuantificării influenței factorilor determinați
Totodată, prin importanta hotărâtoare pe care o are asupra evoluției populației, natalitatea constituie substratul fundamental al măsurilor de politica demografică, deoarece, elementul subiectiv, care poate fi influențat prin asemenea măsuri, este mai pronunțat decât în cazul mortalității populației.
Evoluția în timp a efectivului și structurii populației este rezultatul mișcării naturale și al mișcării migratorii.
Mișcarea migratorie internă
Tabel Nr. 4.3. – persoane –
Sursa: Anuarul Statistic al României 1998-2005
Analizând datele din tabelul de mai sus putem observa faptul că în primii ani ai perioadei analizate soldul schimbărilor de domiciliu este pozitiv, deși are o valoare mică, iar în perioada 1995-2003 soldul schimbărilor de domiciliu este negativ, cei mai importanți factori ai plecărilor sau sosirilor în/din județ sunt căsătoria sau un loc de muncă.
Tabelul nr. 4.4.
Populația, pe unități administrativ-teritoriale la 1 iulie 2006
număr persoane
Sursa: Direcția Generală de Statistică, Arges
Un fenomen interesant, care trebuie semnalat, se înregistrează în cadrul județului Argeș, după evenimentele din decembrie 1989. Dacă până la această dată ponderea populației de sex masculin din mediul urban (aproximativ 49%) depășea ponderea populației de sex masculin din mediul rural (48,5%), începând cu anul 1990 se constata mutații semnificative în structura populației pe sexe, în cadrul celor două medii. Astfel, la data de 1 iulie 1990 deja populația de sex masculin din rural, cu o pondere de 49,7% în totalul populației rurale, depășea ponderea populației masculine din urban (49,1%). Acesta în timp ce, așa cum am văzut anterior, la nivelul mediilor înrudite, populația masculină nu deține decât 48,86 din totalul populației .
Avem de-a face cu un proces de reîntoarcere a forței de muncă masculine din urban în rural, sub impactul disponibilizărilor unui număr însemnat de salariați, deși șomajul a afectat mai ales populația feminină.
Populația județului Argeș pe sexe, și pe medii
Tabel. 3.3 – persoane
Sursa : Anuarul Statistic al României (1995-2005)
Evoluția structurii populației pe vârste constituie conținutul analizei așa-numitului ‘’proces de îmbătrânire demografică a populației ‘’.
Prin proces de îmbătrânire demografică se înțelege modificarea structurii populației pe vârste, în favoarea grupelor de vârstă înaintată, ca tendință fermă și de lungă durată.
Așa cum precizam anterior, procesul de îmbătrânire demografică a populației se concretizează în tendința de scădere a ponderii populației tinere, concomitent cu creșterea ponderii populației vârstnice, în totalul populației. Greutatea specifică a populației adulte manifestă o relativă stabilitate. Fără îndoială că acest proces se manifestă în limitele unei perioade de timp mai mult sau mai puțin îndelungate. Se apreciază că o populație în cadrul căreia efectivul grupei de 65 ani și peste deține mai puțin de 7% din total, poate fi considerată ’’tânără’’ din punct de vedere demografic .În situația când ponderea populației vârstnice variază intre 7% – 12% , populația respectivă se afla în proces de îmbătrânire demografică, iar în cazul în care ponderea populației vârstnice depășește nivelul de 12%, populația este deja îmbătrânită demografic.
4.1.2. Economia rurală
4.1.2.1. Agricultura
După 1989, schimbările intervenite în economia națională au avut ecouri și în zona rurală agricolă argeșeană. Proprietate privată, care era bine reprezentată și anterior anului de grație, a căpătat noi valențe, legătura cunoscută a bănățeanului cu pământul său accentuându-se, din păcate fără rezultate spectaculoase.
Agricultura este acea ramură economică având ca obiect transformarea si punerea in valoare a mediului natural in scopul obținerii de produse vegetale și animale utile omului și în special a celor destinate alimentației sale.
Restructurarea economiei naționale, concepută în sensul restabilirii echilibrelor sectoriale pe criterii de performanță și competitivitate internă și internațională, cuprinde ca un obiectiv esențial revitalizarea agriculturii, în scopul susținerii și îmbunătățirii standardului de viață în mediul rural. Agricultura, în vederea creșterii macroeconomice și a exporturilor, precum și a garantării securității alimentare a populatei, ocupă, prin tradiție, un loc important în structura economiei românești.
În ciuda distorsiunilor generate de fixarea centralizată a prețurilor – în favoarea industriei în vechiul regim – sau de tensiune, care au însoțit liberalizarea etapizată a acestora începând din 1990, contribuția relativă a agriculturii la formarea produsului intern brut a fost în mod constant semnificativă. Potrivit unui om de știință, agricultura a fost și continuă să fie doica tuturor celorlalte meserii. În prezent, la nivel planetar peste 90% din hrana omenirii este asigurată de către această ramură.
Evoluția suprafeței totale a sectorului privat
Tabel Nr. 4.5.
Sursa : Anuarul Statistic al României 1998-2006
Suprafața agricolă însumează 345 de mii de hectare și reprezintă 50,5% din fondul funciar al județului, cu modificări nesemnificative de la un an la altul de-a lungul perioadei 1990-2006. La nivelul suprafeței totale agricole, categoriile sale date în folosință nu prezintă modificări consistente de structură în perioada analizată.
Suprafața agricolă totală pe categorii de folosință
Tabel Nr. 4.6 – ha –
Sursa : Anuarul Statistic al României (1998-2006)
Nu se poate vorbi de aceeași constantă a categoriilor de folosință a suprafeței agricole dacă se abordează proprietatea privată între anii 1995-2003, când se produc schimbări semnificative structurale prin reîntregirea de proprietate la suprafețele arabile și la cele ocupate de pășuni, de vii, livezi și la pepiniere viticole și pomicole.
Suprafața cultivată și dinamica acesteia
Tabel Nr. 4.7. – anul precedent=100-
Sursa: Anuarul Statistic al României (1998-2006)
În condițiile descentralizării activității din agricultură, după evenimentele din 1989, sectorul privat a reprezentat permanent peste 87% din suprafața cultivată, a cărei evoluție a fost oscilantă. Suprafața totală cultivată este descrescătoare între anii 1990-1993, pentru ca apoi până în prezent are o evoluție oscilantă cu puncte de maxim în anii 1990, 1994,1995, 1997 (când depășesc 170 de mii de hectare) și puncte de minim in anul 1999.
La nivelul diverselor culturi se regăsește aceeași tendință de oscilație a suprafețelor cultivate. Relativ constante în trend au fost culturile de cartofi și legume care au avut o evoluție moderat ascendentă cu o ușoară scădere la finalul perioadei.
Pe categorii de culturi, modificarea structurii a fost în favoarea celor care necesită cheltuieli mai mici de întreținere. Așa se explică faptul că imediat în urma culturii cu cereale pentru boabe care este majoritară (peste 60% din suprafața cultivată) se situează suprafețele cultivate cu plante de nutreț (peste 15%). Culturile de cartofi, legume și pepeni dețin peste 6% din suprafața totală cultivată.
Producțiile medii la hectar în anul 2001 sunt superioare nivelelor realizate în anul agricol precedent la grâu și secară (+1402 Kg/ha), la orz și orzoaică cu (+1544 Kg/ha ), la porumb cu 2397 Kg/ha, la cartofi cu 4438 Kg/ha, floarea soarelui cu 504 Kg/ha etc.
Producția cu cereale din județul Argeș a fost cu mult sub posibilitățile oferite de condițiile naturale de climă și sol. Un rol însemnat în această privință l-au avut slaba înzestrare tehnică și consumul scăzut de îngrășăminte chimice.
În anul 2001 cantitatea totală de îngrășăminte chimice aplicată a fost de 9.547 tone (cu 467 tone mai mult față de anul 2000, dar cu 700-1600 tone mai puțin față de anii 1996-1999). Pe tipuri de, îngrășăminte cele azotoase dețin o pondere de 78,3%, urmate de cele fosfatice cu 20,8%. Cantitatea medie pe un hectar a fost de aproximativ 75 Kg/ha.
Suprafața cultivată cu principalele culturi
Tabel Nr. 4.8 – hectare –
Sursa : Anuarul Statistic al României (1998-2006)
Ponderea suprafețelor cultivate cu cereale în sectorul privat este mai mare pe întreaga perioadă decât ponderea suprafețelor cultivate cu cereale din totalul suprafețelor cultivate. Deși, dacă până în 1992 ponderea suprafețelor totale cultivate cu legume, cartofi, pepeni este mai mare decât cea din sectorul privat. Din 1993 de schimbă rolurile, excepție fiind anul 1997. Suprafețele cultivate cu plante de nutreț au o evoluție oscilantă pe întreaga perioadă.
Suprafața cultivată în principalele culturi
Tabel Nr. 4.9 – procente –
Sursa : Anuarul Statistic al României 1998-2005
Producția agricolă cunoaște un declin, însă mai moderat decât producția industrială. Până în 1992, ea a pierdut din nivelul sau inițial, 1989, doar 15% comparativ cu 40-50% cât reprezintă pierderile respective din producția industrială. Datele statistice existente arată că, din 1996, ea a recuperat nivelul sau inițial, iar în 1997 a realizat chiar ușoare depășiri. Anii 1998-1999 aduc noi scăderi ale producției agricole. Așadar, chiar dacă în ultimii 2 ani producția agricolă a mai crescut puțin , „nu se poate vorbi încă de o redresare a creșterii sale”
Volumul și dinamica producției de fructe
Tabel Nr. 4.10. anul precedent=100
Sursa Anuarul statistic al României 1995-2004
Evoluția producției de fructe este oscilantă cu puncte de maxim în 1993 (se obțin 148 de mii de tone cea mai mare valoare din întreaga perioadă), și puncte de minim în 1999 (când se obțin 44 de mii de tone, de 3 ori mai puțin decât în 1993). Din punct de vedere al evoluției față de anul precedent, în anii 1996 și 2000 producția crește de 2,3 ori respectiv 3 ori. În sectorul privat se prezintă aceeași evoluție crescând de 2,6 ori în 1996 față de 1995 și de 3,1 ori în 2000 față de 1999. Pe soiuri structură este constantă prunele și merele deținând peste 70 % din total pe întreaga perioadă.
Evoluția suprafeței livezilor și a viilor pe rod
Tabel Nr. 4.11.
Sursa : Anuarul Statistic al României 1998-2006
Suprafața viilor pe rod scade continuu pe toată perioadă analizată, în medie cu aproape 100 de hectare anual. La fel se diminuează și suprafețele cu vii pe rod din sectorul privat. Chiar dacă suprafețele cu vii pe rod scade continuu, producția de struguri crește până în anul 1998 când producția scade la jumătate față de anul trecut. Surprinzător este faptul că în 1998 când producția totală scade cu 54% față de anul precedent, producția de struguri din sectorul privat scade cu doar 10 %. Producția din sectorul privat creste cu 5-10% în aproape toată perioada analizată, excepții făcând anii 1994, 1995, 1998 și 1999.
Efectivele de animale
Tabel Nr. 4.12. anul precedent=100
Sursa: Anuarul Statistic al României 1998-2006
Efectivele de animale existente la sfârșitul anului prezintă dinamici diferite pe specii și sectoare, în raport cu perioada precedentă.
Efectivele existente la 1.01.2005, comparativ cu cele existente la aceeași data din anul precedent, sunt în creștere la toate speciile, atât pe total agricultură cât și în sectorul privat. Creșterile față de perioada similară a anului precedent oscilează, la total agricultură, între un minim de 2,5% la bovine și un maxim de 28,7% la păsări. Astfel, specia de pasări a evoluat ascendent, efectivele majorându-se iar creșterile fiind uniforme sau pe sectoare. Efectivele de ovine–caprine s-au diminuat substanțial pe fondul unei evoluții descendente până în anul 2001 cad se observă o creștere cu aproape 6%. Celelalte specii respectiv de bovine și porcine au avut evoluții oscilante, perioadele de creștere și scădere alternând.
Evoluția și dinamica producției agricole
Tabel Nr. 4.13.
Sursa: Anuarul Statistic al României 1998-2006
Producția animală, prin prisma celor patru componente (producția de carne, lapte, ouă de consum și lână ) a avut o evoluție oscilantă pe aproape întreaga perioadă analizată. Pe ansamblu nu se observă salturi mari la nici o componentă, acestea fiind neuniforme în timp. Producția de ouă scade continuu până în anul 1995, când se înregistrează o creștere ușoară, aceasta fiind timp de 2 ani, apoi se diminuează timp de 2 ani pentru a creste din 1999 cu 4,4 – 6,4% anual.
Deși, producția celor patru componente scade în total agricultură se observă o creștere continuă a sectorului privat pe total producție, anii 1998, 1999 și 2000 fiind cei mai propice din toată perioada deoarece ponderea sectorului privat la toate componentele se situează peste 90-95 %. Producția de ouă fiind singura componenta care aproape atinge baremul de 100%.
4.1.2.2. Activitatea și producția industrială
Beneficiind de însemnate fonduri de investiții, județul Argeș s-a racordat puternic la circuitul economiei naționale, cunoscând o industrializare rapidă care i-a permis să valorifice superior marile sale resurse umane și materiale. În perioada anilor 1970-1978 s-au conturat marile platforme ale construcției de mașini și petrochimice, ale producerii bunurilor de consum, județul sporindu-și contribuția la dezvoltarea economică generală a țării, la aprovizionarea populației cu o gamă largă de produse, la creșterea exportului.
În anul 1978, activitatea industrială a județului s-a desfășurat într-un număr de 37 întreprinderi, ceea ce a permis concentrarea forței de muncă în unități mari cu potențial economic ridicat. Astfel, producția industrială în anul 1978 a fost de peste 6,5 ori mai mare decât în anul 1965.
Punerea în funcțiune a unor mari capacitați de producție industrială și dezvoltarea celor existente, diversificarea largă a activității industriale și prezența aproape a tuturor ramurilor industriale – de la acelea care asigură producția bunurilor materiale destinate exclusiv consumului individual până la cele de înaltă tehnicitate, care asigură un înalt nivel de prelucrare a materiilor prime, bazate pe o dotare tehnică de vârf și care impun o pregătire profesională temeinică a personalului muncitor – au condus la creșterea producției industriale în ritmuri ridicate și la fabricarea unei game largi de produse.
În anul 1978 s-a realizat o producție globală însumând 33,8 miliarde lei, într-o structură îmbunătățită pe ramuri care reflectă procesul de modernizare parcurs de industria județului.
Unele ramuri și subramuri industriale au apărut în anii socialismului, iar cele moștenite din trecut, au o dotare tehnică precară, au cunoscut prefaceri substanțiale în creșterea potențialului tehnic și uman, în dotarea cu mașini și instalații complexe. dezvoltarea în timp a industriei județului s-a făcut ținând de cererea unor activități care să conlucreze și să se deservească reciproc în procesul realizării bunurilor materiale, urmărindu-se totodată, mai buna valorificare a materiilor prime, folosirea cât mai complexă a potențialului uman și tehnic.
Industria construcțiilor de mașini, chimia, energetică au devenit ramuri de frunte ale industriei argeșene, purtătoare de înalt progres tehnic și cu un grad ridicat de prelucrare a materiei prime.
Față de anul 1965, când mai mult de jumătate din valoarea producției industriale era obținută în industria alimentară, exploatarea și prelucrarea lemnului, în industria textilă și a confecțiilor, în anul 1978 peste 2/3 din producția industrială a județului se realizează în industria constructoare de mașini și prelucrarea metalelor, chimie și energetică, sporind în același timp și volumul producției celorlalte ramuri industriale.
Producția industrială reprezintă un indicator al rezultatelor obținute în activitatea economică care exprima și caracterizează efectele utilizării resurselor umane, materiale și financiare în județul Argeș.
Producția industrială se determină însumând valorile produselor finite livrate sau destinate livrării, a semifabricatelor livrate, a bunurilor și serviciilor cu caracter industrial prestate terților și diferențelor de stoc de semifabricate și producție neterminată.
Producția industrială a județului Argeș
Tabel Nr. 4.14. – mil. lei –
Sursa : Anuarul Statistic al României 1999-2006
Pe întreaga perioadă se observă o creștere continuă a producției industriale, cea mai semnificativă modificare înregistrându-se în anul 1993 față de anul 1992 cu un ritm de creștere de 160,7 %, respectiv cu 975.864 milioane lei. Nivelul real al producției industriale, neinfluențat de modificările preturilor poate fi exprimat cu ajutorul indicilor producției industriale, pe principalele activități.
Un indicator de mare importanță pentru analiza statistică a activității industriale a județului Argeș, este producția industrială pe un locuitor, exprimată în mii lei /locuitor și determinată ca raport între producția industrială și populația totală a județului.
Nivelul producției industriale este influențat de ritmul lent al procesului de privatizare, de accesul tot mai anevoios la resursele financiare (concretizat în stocuri relativ mari de producție ) și de persistența dotărilor tehnologice uzate fizic și moral (cu implicații în calitate, consumuri energetice și umane, oscilații în utilizarea capacităților de funcțiune și nu în ultimul rând, în costuri).
4.2. Rezervațiile naturale ale Județului Argeș
Datorită climei, a varietății de relief, a specificului vegetației, a florei, în perimetrul județuluiArgeș există o suită de rezervații naturale, ocrotite de lege și bine întreținute, Ele reprezitnă o podoabă de neprețuit a pământului argeșan, dar și puncte de evidentă atracție pentru turiștii din județ, din țară și din străinătate. Iată care sunt aceste rezervații :
1. Iezer, din masivul Păpușa. Zona respectivă cuprinde valea glaciară a Cățnului și Iezerului, incliuzând vâful Iezerul Mare. Masivul Iezer-Păpușa, cuprins între văile Râului Doamnei și Dâmboviței, este caracterizat de un relief bogat în văi de formație glaciare, câmpuri de gronhotișuri etc. Rocile componente sunt de formație veche, dar predomină rocile cristaline de formație mai recentă. Dintre raritățile floristice care sunt preznte în aria văilor glaciare ale Călțunului și Iezerului, mai des întâlnite sunt jneapănul msalcia, aninul de munte zâmbrul, bujorul de munte și smârdanul. În circul Iezer predomină garofița alpină, gențiana, cimbrișorul de munte, piciorul cocoșului, salcia pitică și ochiul găinii. Prezența plantelor și a relicvelor glaciare au determinat includerea acestei zone în rândul rezervațiilor de la noi din țară. Accesul spre rezervație se poate face prin culoarul Rucăr-Bran, sau venind dinspre Munții Făgăraș, peste Colții Cremenii și Crucea Ateneului.
2. Cheile de la Cetățeni. Se află în sudul Munților Leaota, cuprinse între localitățile Cetățeni și Cotenești. Cheile Dâmboviței se desfășoară între Colții Doamnei la nord și Valea Pleșei la sud pe o suprafață de 2,5 km2 și au versanții abrupți, cu vârfuri ascuțite și coloane rezultate în urma eroziunii reliefului. O arie restrânsă din rezervație este populată de cca. 50 specii de plante spontane care au fost puse sub ocrotire : breabănul, barba ungurului, omagul, brusturul negru, crucea voinicului, coada iepurelui și cimbrișorul. Specii ca aninul alb, coacăzul, afinul cucuruzul, splina și crinul de pădure și-au mărit aria de răspândire până pe valea Dâmboviței și culmile care coboară din munți. Dintre speciile faunistice predomină fluturele de stâncă, vipera, corbul, acvila de stâncă, cocoșul de munte, râsul și ursul.
3. Parcul dendrologic de la Mihăești-Muscel. Se află la 20 km de orașul Câmpulun Muscel și ocupă o suprafață de cca 58 ha. Aici au fost plantate diverse specii forestiere autohtone și exotice, cum ar fi : brad caucazian, pin strob, stejar roșu, unii arbori având diametrul de peste 40 de cm și înălțimi de 30 m. Dintre speciile autohtone predomină stejarul pedunculat, frasinul, gorunul, cireșul, mesteacănul, ulmul , pinul fagul, mălinul, castanul, tisa și ienupărul , gingo, chiparosul de California și ienupărul de Virginia. Datorită importanței colecției de specii autohtone și exotice, parcul de la Mihăiești a fost declarat rezervație naturală.
4. Poenele cu narcise de la Negrași. Este o rezervație floristică aflată în perimetrul comunei Negrași. A fost înființată în 1966 și ocupă o suprafață de 4,6 ha. Natura solurilor și climatul blând favorizează dezvoltarea optimă a narciselor, care se mențin două luni pe an : mai și iunie. În aproprierea Poieneloe du narciese se află rezervația faunistică Corbi Ciungi.
5. Rezervația faunistică de pe valea Vâlsanului. Se întinde între comunele Mușătești și Brăduleț, pe o lungimde 17 km din Valea Vâlsanului – afluent ala Argeșului. Având un aspect peisagistic deosebit, rezevația esteu cunoscută și datorită speciile de pești care trăiesc aici, printre care se numără aspretele (romanichthys valsanicola) – un autentic monument al naturii pe care de dispariție. Cel mai mare efectiv de asprete se găsește în apele Vâlsanului, motiv pentru care zona a fost declarată rezervație naturală. Pe lângă asprete, în apele Vâlsanului trăiesc și alte specii de pești : molanul, scobarul, păstrăvul de munte s.a.
6. Rezervațiile geologice de la Albești. Cuprind mari rezerve de granit de Albești și calcar de Arbești. Acestea au o mare importanță petrnu studiile geologice și paleontologic, fiind declarate rezervații științifice. Primul sector include peste 80 de blocuri de granit ce ocupă o suprafață 250 mp., având dimensiuni diferite. Acestea sunt acoperite de o vegerație bine reprezentată de aluni, ierburi, arini, măceși, și porumbari, iar în centrul acestui sector se află blocurile mai mari, acoperite de muschi și licheni. La 1.8 km de primul sector se află calcarele de albești, reprezentate de un calcar rar de cca. 15 m grosime, având două straturi : primul strat impur se află la bază, iar în partea superioară se află stratul de calcar pur. În cele două straturi de calcare s-au identificat diverse speciii de vertebrate și nevertebrate, cu o mare valoare științifică.
7. Rezervația floristică de la Suslănești, Este situată pe Valea Argeșului, la 6 km de orașul Câmpulung și ocupă o suprafață de 1 ha, pe Dealul Hobaia. În fundament s-a conservat o bogată faună fosiliferă reprezentată de peste 30 de specii de pești, din care 13 sunt noi pentru știință. Studiul științific al faunei fosile i-a grupat în trei categorii : pești autohtoni, de adâncime și pești migratori. Zona fosiliferă de la Suslănești este renumită în lume, fiind declarată monument al naturii.
8. Parcul național Piatra Craiului. A fost declarat rezervație în scopul ocrotirii unuor rarități floristice și faunistice. Dintre speciile floristice predomină : floarea de colț, garofița Pietrei Craiului, sângele voinicului, bulbucii de munte, papucul doamnei, iar dintre speciile faunistice capra neagră, fluturașul de stâncă, râsul și vipera.
4.3. Perspectivele de dezvoltare ale mediului rural argeșean
A. Industria
Un efect favorabil l-ar putea avea exploatarea nisipurilor și pietrișurilor de râu, în special al calor de pe albia majoră și minoră a râurilor Nera și Timiș, care conțin importante cantități de aur (tehnologia de concentrare și valorificare este relativ simplă). De asemenea, este oportună atragerea de investitori pentru exploatarea superioară și eficientă a unor substanțe nemetalifere (mica, cuarț, talc).
Una dintre cele mai mari oportunități ale județului Argeș, este agricultura si silvicultura.. Astfel, se pot dezvolta mici întreprinderi de exploatare forestieră și de prelucrare primară și superioară a lemnului în localitățile unde există suprafețe mari de păduri.
B. Agricultura
În ceea ce privește agricultura, există oportunități care sunt valabile numai în condițiile reformării actualei dimensiuni a exploatării agricole, fie ea vegetală, pomicolă sau zootehnică și aducerea ei la dimensiuni de competitivitate prin diverse forme (asociere, arendare, cumpărare) în funcție de zona de relief în care aceasta se situează.
C. Turismul
Cadrul natural al județului oferă însă cele mai mari șanse turismului, cu condiția creării unei infrastructuri adecvate, accesibilități pentru turiști, amenajarea unor baze turistice în localitățile rurale, dar mai ales, crearea unei baze materiale necesare practicării agroturismului.
Cele mai multe dintre comunele acestui județ au devenit conștiente de propria frumusețe, de oportunitățile imense pe care cadrul natural le oferă în practicarea agroturismului și doresc să facă eforturi în acest sens. Din păcate, lipsa pregătirii și experienței, lipsa fondurilor și a unor strategii, lipsa inițiativei opresc din fașă fiecare idee izvorâtă din mijlocul comunităților rurale respective. De aceea este important ca statul, prin autoritățile locale să intervină în mod eficient și energic pentru implementare unui sistem de dezvoltare județeană, complexă și coerentă, creând bazele dezvoltării unei asemenea activități. Din păcate, lipsa oricărei publicități, singularitatea lui, precum și neștiința gospodarului, determină o activitate sporadică și ineficientă. La nivelul județului, astfel de încercări mai sunt, gospodării de reprezentare sunt în număr de șapte, dar cu aceleași rezultate nemulțumitoare. Numai printr-o corelare a acestor gospodării, printr-o activitate energică a unui organism competent, activitatea poate demara și prospera, în folosul întregului județ. Pentru a se desfășura o activitate de anvergură, agroturismul trebuie promovat prin punerea în valoare a tuturor resurselor existente, printr-un management profesionist și strategii de marketing pline de conținut. Nu trebuie uitat nici un moment criteriu social care determină prin această activitate refacerea capacității de muncă din mediul rural, precum și îmbunătățirea nivelului de trai a locuitorilor zonei rurale. Este important totodată și criteriul educațional, care presupune promovarea tradițiilor și folclorului românesc, a filonului național pe mapamond. În promovarea agroturismului trebuie evidențiat, de asemenea criteriul ecologic, întrucât aceste zone trebuie să reprezinte și locul natal al generațiilor viitoare, care trebuie să-l găsească conservat și bine întreținut, aceasta fiind de fapt adevărata moștenire pe care o lăsăm copiilor noștri. Printr-un studiu atent este posibil să fie depistate și criterii de conjunctură, care să mărească șansele de dezvoltare ale agroturismului pe raza județului. Toate acestea nu fac decât să sporească farmecul acestor locuri, să determine creșterea interesului pentru județul Argeș, și în același timp să creeze noi oportunități pentru desfășurarea agroturismului în cele mai bune condiții.
Pensiunile, investitii rentabile
Spre deosebire de turismul de la malul marii care isi gaseste tot mai greu clienti dispusi sa dea o poala de bani pentru un minimum de servicii, agroturismul isi tureaza motoarele la maximum.
Apetitul clientilor dornici de vacante traditionale a motivat tot mai multi investitori sa cumpere paminturi si case taranesti in zone unde civilizatia urbana se regaseste, cel mult, in termopanele de la ferestre.
Astfel, cu un buget de 20.000-25.000 de euro, completat de imprumuturi subventionate si fonduri Sapard, se poate realiza o pensiune la cheie care, administrata eficient, se poate tranforma intr-o afacere extrem de profitabila.
Zone ca Dambovicioara, Moeciu, Sătic, Rucăr, Câmpulung sint citeva dintre zonele unde investitiile imobiliare au avut, cu precadere, o singura destinatie: construirea de pensiuni.
Iar viitorul se anunta si mai favorabil acestui tip de afacere, operatorii din turism previzionind, pentru urmatorii ani, o crestere considerabila a agroturismului, dat fiind ca o buna parte din fondurile de aderare se va indrepta spre aceasta activitate.
In prezent, Judetul Arges se lauda cu peste 300 de pensiuni omologate, care ofera mai bine de 5.000 de locuri de cazare, dotate dupa standardele europene.
Statisticile regionale arata ca cei mai multi dintre cei care aleg sa investeasca in zonele puternic dezvoltate din punctul de vedere al agroturismului sint oraseni care prefera sa cumpere case taranesti, pe care fie le renoveaza si supraetajeaza, fie le demoleaza si construiesc cladiri noi.
IMPRUMUTURI SUBVENTIONATE SI FONDURI SAPARD
Din perspectiva unui investitor de talie mijlocie, care porneste o astfel de afacere si nu isi permite sa dea gres, o pensiune mica poate garanta succesul si face posibila dezvoltarea ulterioara a afacerii.
Pe piata de profil, preturile de constructie a pensiunilor, cu tot cu TVA, proiect, autorizatii si finisaje, se ridica la 350-400 de euro/mp pentru cele de doua margarete, respectiv 550 euro – 600 euro/mp pentru cele de trei margarete si 700-750 euro/mp pentru cele de patru margarete.
Practic, constructia unei pensiuni cu cinci camere de inchiriat si o suprafata desfasurata de aproximativ 250 de metri patrati ajunge sa coste, in medie, cam 80.000 de euro, mai cu seama daca structura este din lemn. Daca investitorul nu are toti acesti bani, nu este nici o problema.
Este obligatoriu insa sa dispuna de minimum 10%, in cazul nostru fiind vorba de 8.000 de euro, restul banilor avind posibilitatea sa-i obtina, cu dobinda subventionata, prin programul Fermierul, derulat de Ministerul Agriculturii si o alta parte prin finantare nerambursabila, de pina la 50% din totalul cheltuielilor eligibile (cele dovedite cu facturi si chitante), prin programul SAPARD.
In cadrul acestuia, submasura „Turism rural" stabileste ca finantarea nerambursabila maxima care poate fi obtinuta este de 100.000 de euro, iar investitia trebuie derulata in cel mult doi ani.
In cadrul programului Fermierul, imprumuturile pentru constructia de pensiuni au ca plafon maxim 250.000 de euro, perioada de creditare fiind de cel mult 10 ani (cu o perioada de gratie de pina la cinci ani), iar dobinda anuala este de aproximativ 5%.
SUPRAFETE GENEROASE DE TEREN
Problema banilor necesari constructiei se rezolva insa doar atunci cind investitorul dispune deja de teren, de proiect si chiar de autorizatii. Cum costul terenului intra, in totalitate, in sarcina investitorului, bugetul de care acesta trebuie sa dispuna se ridica cu inca 10.000 – 15.000 de euro.
Asadar, specialistii in domeniu recomanda achizitionarea, din start, a unei suprafete mult mai mari de teren decit cea necesara unei pensiuni de cinci camere, spre exemplu, unde o suprafata de 600 – 700 mp de teren ar fi suficienta, incluzind si locurile de parcare.
LOCATIA ESTE CHEIA SUCCESULUI
Succesul afacerii este insa garantat de zona in care este amplasata pensiunea si serviciile oferite. Inainte de toate, specialistii recomanda intocmirea unui profil al clientului tinta, lucru, care odata stabilit, ajuta si la alegerea unei locatii potrivite.
De asemenea, sint indicate inovatiile, ba chiar impunerea unui specific – pensiune unde se pun in scena obiceiuri de sarbatori, pensiune pentru vinatoare, pescuit, calarie sau ski, pensiune crama. In Bucovina, spre exemplu, an de an, sarbatoarea de Paste aduce un numar impresionant de turisti atrasi de ritualul incondeierii de oua si al pregatirii mesei pascale.
La fel de importanta este si infrastructura din zona; accesul facil in localitate, drumurile practicabile si existenta utilitatilor contribuie substantial la rentabilitatea afacerii. Rentabilitate care depinde in primul rind de gradul de ocupare.
Opinii avizate sustin ca investitia intr-o pensiune clasificata cu trei margarete si care ofera aproximativ 20 de locuri de cazare, se recupereaza in 6-7 ani daca gradul mediu anual de ocupare este de 50- 60%. II
Clasificarea pensiunilor
In anul 2004 – in urma unor cursuri sustinute de un expert francez – Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) a inceput clasificarea tematica a pensiunilor agroturistice, in paralel cu clasificarea realizata de catre Autoritatea Nationala pentru Turism.
Astfel, pe linga numarul de margarete, pensiunile se vor diferentia si in functie de specific, destinatie si serviciile oferite. Vor exista pensiuni de tranzit, de sejur (acestea vor trebui prevazute cu gratar si curte spatioasa), de grup (sint pensiunile mari cu peste cinci camere de cazare) si chiar pentru copii (cu loc de joaca amenajat). Potrivit modelului european, pensiunile agroturistice vor fi clasificate in:
Pensiuni de familie – includ casele ce dispun de mai mult de cinci camere
Pensiuni agroturistice – cuprind casele cu gospodarii mici, gradina si animale, astfel incit turistilor sa li se ofere produse naturale, ecologice din productia proprie sau de la alte ferme din zona.
Pensiuni cu farmec/pensiuni recomandate – pensiunile care ofera turistilor ceva deosebit, inedit Pensiuni pentru pescuit/ pentru vinatoare/pentru ski/podgorii II.
PENSIUNEA T6 ***
LOCAȚIE: In apropiere de comuna Rucar, langa sosea, dar intr-o zona foarte linistita si pitoreasca.
16 locuri in 8 camere duble cu bai proprii
Pensiunea Casa Europan – 4 margarete
Pensiunea Casa Europan este situata pe soseaua Rucar-Bran, la intersectia cu drumul care duce catre Pestera Dambovicioara.
CONCLUZII
Problematica zonei rurale argeșene este destul de complexă iar dezvoltarea ei economică nu a fost încă abordată suficient, lipsind în prezent un concept unitar asupra modului în care această zonă poate fi ancorată și încadrată într-un proces evolutiv coerent.
Spațiul rural argeșean se deosebește de restul județului nu numai prin aspectul său, ci și prin alte caracteristici cum sunt: condițiile nefavorabile pentru desfășurarea unei activități economice, respectiv agricultura, probleme demografice legate în special de exodul populației tinere, o stare precară a existenței materiale.
Cu toate acestea, sintetizând aspectele semnificative care s-au conturat în lucrare se poate afirma că spațiul rural argeșean posedă un potențial natural și uman important:
El cuprinde un patrimoniu peisagistic de excepție, comparabil cu cele mai frumoase din lume;
Poluarea este scăzută, consecință atât a faptului că peisajul argeșean nu este valorificat, cât și pentru că spațiul rural nu a suferit transformări esențiale, el păstrându-și modul de viață tradițional, autentic
Structura de proprietate a terenului este privată, nu numai ca o consecință a reglementărilor din domeniul fondului funciar de după 1989, ci și ca urmarea faptului că fiind zonă montană, proprietatea privată a avut întotdeauna o pondere importantă. Aceasta a determinat o anumită stabilitate și armonie în relațiile umane, neexistând stările conflictuale care generează de regulă, blocaje ale activității rurale;
Locuitorii mediului rural argeșean au o pregătire profesională și o cultură generală corespunzătoare desfășurării unei activități cum este agroturismul, mulți dintre ei lucrând până în anul 1989 în centrele urbane din apropiere;
Cea mai mare parte a terenului agricol este destinat pășunilor și fânețelor, aceasta determină ca principala activitate a locuitorilor rurali să fie creșterea animalelor; cultivarea pământului are ca efect obținerea produselor alimentare doar pentru acoperire propriilor nevoi, și într-o măsură mai mică pentru piața agricolă;
Obiceiurile și tradițiile specifice zonei sunt bine conservate, arhitectura locală este neschimbată, vestimentația bătrânilor este formată din portul popular autohton, elemente care prin pitorescul lor constituie un important punct de atracție pentru turiști,
Suprastructura este la un nivel mai ridicat decât media pe țară, constituind din punct de vedere un aspect pozitiv, necesar pentru practicarea agroturismului. Luând în considerare, de exemplu, posibilitățile de transport, se observă că județul este printre puținele din țară care are posibilități de deplasare pe calea ferată, pe apă, pe calea aerului și pe șosea. Aceste aptitudini permit deplasări rapide, complexe și eficiente. De asemenea ele sunt ramificate, cuprinzând toate zonele turistice și chiar dacă nu sunt bine puse la punct, nu creează zone izolate în masivele muntoase.
Valorificarea acestui potențial natural, economic și uman se poate realiza prin intermediul agroturismului. Prin desfășurarea unei asemenea activități există șansa unei relansări economice a spațiului rural, cu consecințe benefice din mai multe puncte de vedere.
Întrucât activitatea agroturistică necesită dezvoltarea infrastructurii, aceasta ar avea consecințe favorabile asupra nivelului de trai rural. Realizarea acestui deziderat trebuie să urmărească integrarea perfectă a infrastructurii în cadrul natural.
Dezvoltarea agroturismului determină și desfășurarea unor activități complementare, legate de meșteșuguri și artizanat, care pot contribui și ele la evoluția ascendentă și continuă a zonei rurale argeșene.
Activitatea agroturistică ar obliga indirect la desfășurarea activităților agricole și silvice, menținând astfel starea de activitate a populației și contribuind la modelarea peisajului rural.
Pentru demararea activității agroturistice la nivel județean este însă necesară susținerea unor activități ferme și un puternic sprijin din partea autorităților locale. Acest sprijin trebuie să se manifeste în primul rând prin amenajarea infrastructurii, prin organizarea unor cursuri de calificare pentru agricultorii care doresc să practice această activitate și mai ales printr-un sistem de facilități fiscale și de creditare care să permită în mod efectiv implementarea activității.
Pentru aceasta este necesară crearea la nivel județean a unei structuri bine definite care să aibă ca obiectiv demararea activității agroturistice în mod coerent și eficient, cu îndrumări unitare și competente.
În paralel este necesară apariția unei organizații private care să preia responsabilitățile organizării efective ale activității.
Prin intermediul unei astfel de organizații poate fi organizată o gamă diversă de aranjamente turistice, cu rezultate economice favorabile. De asemenea, pot fi organizate și promovate programe agroturistice atât în țară, cât și în străinătate, se pot face rezervări și se pot comercializa eficient serviciile de cazare, masă, transportul bagajelor, comisioane, aranjamente. Organizația având interese bine definite și responsabilități clare în domeniul agroturistic, poate îndruma turiștii spre fermele agroturistice care îndeplinesc cel mai bine dorințele lor, iar activitatea agroturistică poate fi organizată la nivelul cererii agroturistice.
Printr-o activitate agroturistică de anvergură, activitatea spațiului rural se poate înviora iar satul argeșean poate să-și recapete valoarea reală. Este o activitate modernă , dinamică, experimentată și desfășurată cu succes în aproape toate țările Europei, contribuind printr-un efort susținut, la o evoluție în acord cu dezvoltarea societății contemporane.
Printr-o activitate concentrată, administrația locală poate susține și încuraja activitatea agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate și mai ales, prin înființarea, în fiecare din zonele selectate a unor ferme agroturistice tip, model de urmat pentru ceilalți locuitori. Ea trebuie să asigure și să urmărească permanent protejarea mediului înconjurător.
Toate aceste aspecte creează premisele valorificării eficiente a potențialului natural și uman a satelor argeșene, cu consecințe benefice pentru întreaga economie a județului Argeș.
BIBLIOGRAFIE
Andrei Liviu C. Economie politică și politici economice, Editura Economică, București, 1999;
Bică Gheorghe, Gheorghe Mihail, Piața muncii în România, Editura Sitech, Craiova, 1999;
Biji Elena, Eugenia Lilea, Mihaela Vătui, Statistica managerială a agenților economici din agricultură, Editura Ceres, București, 1998;
Bran F., Istrate I. Turismul rural, Tribuna Economică, Nr.23,24 / 1995;
Bulgaru Mircea – Populația și dezvoltarea economică, Editura Politică, București, 1974;
Chirilă Mihai, Economie – Macroeconomie, Editura Porto-Franco, Galați, 1999;
Crăciun St. – Agroturism – organizare – eficiență, Ed. Mirton, Timișoara, 1997;
Direcția Județeană de Statistică Argeș, Recensământul Populației și Locuințelor 18 Martie 2002 – Rezultate generale Populație, Gospodării, Locuințe, Pitești, iulie 2003;
Dobrotă Niță, Dicționar de economie, Editura Economică, București, 1999;
Institutul Național de Statistică, Recensământul Populației și Locuințelor din 18 Martie 2002, Rezultate generale Analiză, Metodologie, Tabele, București, 2003;
Ionescu Ion, Turismul fenomen social-economic și cultural, Editura Oscar Print, București, 2000;
Nistoreanu P. Turismul rural – O Afacere mică cu perspective mari, E.D.P. București, 1999;
Popa Petre, Silvestru Voinescu, Istoria Municipiului Pitești, Editura R.S.R., București, 1988;
Putz E., Pârjol F. Marketing turistic, Ed. Mirton, Timișoara, 1997;
Sandu Dumitru, Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, 1999;
Scurtu Marin, Mihaela Duțu, Economie, Editura Independența Economică, Brăila 2000;
Scurtu Ion, Economia și tehnologia culturilor agricole, Editura Independența Economică, 2001;
Soroceanu Valentin, Creșterea economică și mediul natural, Editura Economică, București, 2000;
Sora Virgil , I. Hristache , C. Mihăescu Demografia și statistica socială, Editura Economică, București, 1996;
Sora Virgil, Ilie Hristache, Mircea Paul Despa, Demografie Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983;
Tucă Florian, Cristache Gheorghe, Nicolae Leonăchescu, Județul Argeș, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001;
*** Anuarul Statistic al României 1991-2006;
*** – Județele și orașele României în cifre și fapte vol. I, Editura S.C. Universul, 1994;
***- Argeș monografie, Editura Sport-Turism, București, 1980;
Breviarul Statistic al Județului Argeș 2000, 2004, 2006;
www.insse.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Agroturismul In Judetul Arges (ID: 168427)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.