Studiu Privind Oportunitatea Infiintarii Unui Centru Regional de Dezvoltare Turistica In Tara Maramuresului

Cuprins

CAPITOLUL I BAZA TEORETICA A TURISMULUI

1.1. POTENTIALUL TURISTIC

Aceasta categorie turistica, avand doua componente, se constituie ca un factor fundamental de dezvoltare a turismului. Prezenta acesteia este determinanta in dezvoltarea sau inexistenta turismului. Cuprinde totalitatea factorilor de atractie apartinand cadrului natural si antropic valorificati prin intermediul amenajarilor turistice si care genereaza fluxuri turistice cu arii de provenienta interne sau internationale ce se deplaseaza catre arii de destinatie unde " consuma", intr-o maniera aparte, turistica, produsul turistic, rezultat din potential si amenajarea acestuia.

1.1.1. Potentialul turistic natural

Este una dintre cele doua parti ale potentialului turistic, cuprinzand cadrul natural si componentele acestuia, dintr-un teritoriu. Ansamblul cadrului natural sau elemente apartinatoare acestuia sunt capabile de a exercita atractie asupra unui segment de turisti efectivi sau potentiali. prin deplasarea la destinatii turistice, se realizeaza un mod particular de valorificare, iar prin acestea, ansamblul devine o premisa fundamentala pentru dezvoltarea turismului. Efectul activitatilor turistice, determinat de componentele cadrului natural este multiplu. In primul rand, acestea pot contribui la diminuarea, pana la disparitia unor activitati ce aveau efecte poluante sau chiar distructive ( exploatari materiale de constructie, exploatarea unor minereuri metalifere sau radioactive, exploatari forestiere, activitati industriale, precum cele producatoare de lianti sau de metale neferoase). Pe de alta parte, turismul contribuie la "neoantropizare" regiunilor mai slab populate in arealulmontan, unde prezenta omului se facea simtita doar sezonier, in timpul activitatilor pastorale. de asemenea, polarizarea de fluxuri turistice catre regiuni predominant rurale, fie ca sunt in domeniul montan, fie in cel colinar si de campie, contribuie la resuscitarea si stimularea unor activitati traditionale pe cale de disparitie, precum si la valorificarea unor produse specifice economiei rurale. Activitatile turistice in contextul cadrului natural, prin amenajarile determinate contribuie la modificarea peisajului, in sensul antropizarii acestuia.

1.1.2. Patrimoniul turistic antropic

Componentele acestei categorii de obiective au intrat, treptat, in aria de interes turistic pe masura manifestarii tendintei omului modern de a se cunoaste pe sine prin cunoasterea celor mai reprezentative realizari ale umanitatii, sau cele ale unor comunitati, din cele mai vechi timpuri pana astazi. Este un reflex firesc, care marcheaza grupuri tot mai mari de persoane si care determina astfel intrarea in circuitul cunoasterii prin turism, a unor destinatii si obiective carora li se adauga si calitatea de atractivitate turistica. Aceasta, desi complementara sau derivata fata de functia sau destinatia initiala, poate deveni dominanta si cu efecte benefice multiple.

Intrarea in aria de interes si apoi in circuitele turistice consacrate a unor destinatii tot mai numeroase, rezultante in timp ale civilizatiei si culturii, este marcanta in Romania inca din a doua parte a sec. al XIX-lea, cand asezaminte religioase si unele localitati devin puncte de interes pentru turismul de viligiatura elitist, care se contura si marca si prin acest aspect intrarea sigura a tarii in epoca moderna. Fenomenul se accentueaza in perioada interbelica si mai ales in ultima jumatate a secolului trecut, cu un dublu impact : intrarea in aria de interes a tot mai multe obiective antropice si, implicarea unui numar tot mai mare de persoane apartinand unor categorii umane variate. Aceasta componenta importanta a potentialului turistic si-a adus astfel o contributie esentiala la individualizarea turismului de masa, o alta caracteristica a timpurilor actuale.

Atractivitatea turistica a obiectivelor de natura antropica are o conotatie complexa. In primul rand aceasta se impune mai ales prin componentele apartinand timpurilor istorice, prin simbolistica determinand impactul emotional pentru realizari ale trecutului care sunt tot atatea jaloane in formarea civilizatiei romanesti actuale. In al doilea rand obiectivele in sine reprezinta realizari efective carora caracteristicile lor structurale ( dimensiune si material utilizat, stil, forma, culoare, ornament) le atribuie calitati precum unicitatea sau originalitatea, ineditul, toate rezultand fie din solutii de edificare sau prezentare, fie de amplasare intr-un context natural sau antropic care le evidentiaza valentele.

Un atribut deloc neglijabil este si acela al vechimii, al apartenentei la o anumita epoca social- istorica, deoarece este stiuta o alta trasatura a omului modern, aceea de a gasi adeseori suport moral, in evadarea intr-un trecut considerat ca ideal, sau sursa de inspiratie si cunoastere.

Intregul ansamblu al obiectivelor de natura antropica alcatuiesc un potential valorificabil turistic in mod diferentiat, ca intensitate sau modalitate, si tine de civilizatia materiala, de cultura realizata in mod treptat in conditii social-istorice diferite, toate dand adevarata masura a valorilor autentice ale societatii.

1.2. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA

Baza materiala cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare, de agrement, alimentatie, transport si comunicatii, destinate satisfacerii cererii turistice. Aceasta este cea care permite fixarea la obiectiv a turistilor care intr-un interval de timp prestabilit, dar limitat, valorifica, prin intermediul bazei materiale, componente ale potentialului turistic natural sau antropic. Prin diversitate, dimensiuni, profil arhitectonic si varietatea formelor de manifestare ale acesteia, se impune in peisajul cu valente turistice sporite ( unitati montate, colinare, de campie) si face parte din ansamblul de masuri ce concura la amenajarea turistica.

Dotarea cu baza materiala se face pe baza integrarii armonioase si respecta urmatoarele principii : flexibilitate, functionalitate maxima, integrare armonioasa, principiul retelelor independente, rentabilitate.

Pana in prima jumatate a secolului XX, realizarea bazei materiale a avut de cele mai multe ori un caracter aleator, neexistand o conceptie unitara, fiind tributara aspectului conjunctural. In ultimele decenii, dotarea cu baza materiala turistica a fost integrata unor proiecte urbanistice complexe care, din pacate, se caracterizeaza adeseori prin monotonie, urmarindu-se mai ales functionalitatea acestora si mai putin integrarea armonioasa in ambianta naturala sau construita. Dotarile turistice sunt cele ce dau personalitate proprie in cazul amenajarilor complexe care sunt statiunile importante.

Realizarea oportuna a unei baze materiale turistice competitive trebuie sa fie insotita obiectiv, in timp, de o redimensionare a circulatiei turistice, cu cresterea numarului de persoane implicate, a duratei sejurului mediu, dezvoltarea turismului de masa, diversificarea formelor de turism. Pe de altaparte, intre componentele bazei materiale turistice si baza materiala de interes general trebuie realizat si mentinut un echilibru cu caracter dinamic.

1.3 CIRCULATIA TURISTICA

Circulatia turistica este una dintre cele trei componente esentiale ( alaturi de potentialul turistic si baza materiala) ce concura la definirea fenomenului turistic. Este elementul sintetic care reflecta cel mai fidel modul si nivelul de valorificare al potentialului turistic.

In acelasi timp, circulatia turistica este si un fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constand in deplasari temporare de populatie apartinand unor grupe diferite de varsta, categorii sociale si care, cantitativ, este comparabil cu cel al deplasarilor pentru munca.

Efectul circulatiei turistice este combinat:

– social, contribuind la posibilitatile de organizare a timpului liber, la profilaxia unor afectiuni, refacerea potentialului biologic sau ameliorarea starii de sanatate, largirea orizontului informational

– de acumulare economica, mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice, care-si valorifica perpetuu sau sezonier oferta turistica primara, regenerabila prin amenajare si adaptare.

Circulatia turistica are si un caracter aleator, acesta decurgand din substratul subiectiv al optiunii, iar volumul acesteia nu este intotdeauna direct proportional cu cel al valorii patrimoniului turistic si al amenajarilor bazelor materiale. Problema esentiala este de stimulare a circulatiei turistice, in conditiile practicarii sale in limitele mentinerii echilibrului ecologic, pentru atingerea parametrilor de eficienta, a ansamblului amenajarilor si mentinerea constanta a acestora, printr-o politica de valorificare complexa a tuturor factorilor favorizanti. Aceasta include si diversificarea paletei serviciilor, cresterea calitatii acestora, aducand dupa sine aparitia de noi forme de practicare a turismului.

Caracterul de continuitate sau sezonalitate a functionarii amenajarii turistice, dependent de cererea turistica, la nivelul unuia sau raportat la un interval de mai multi ani, pentru intreg ansamblul national sau la nivelul unor unitati naturale ori antropice, dau circulatiei turistice imaginea de val succesiv, cu amplitudini diferite , cu un maximum in sezonul estival sau maxime repetate la fiecare sfarsit de saptamana, cu inca un varf cu caracter secundar in sezonul de iarna ( raportat la nivelul unui an) sau in anii cand sunt introduse in circuit noi obiective.

1.4. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC SI AMENAJARILOR TURISTICE. TIPURI SI FORME DE TURISM

Turismul, ca fenomen in continua miscare comporta trei faze cu caracter ciclic si de durate diferite:

deplasare dela resedinta spre zona turistica preferata;

consumarea timpului liber disponibil la destinatia turistica;

revenirea la activitatile cotidiene care marcheaza inchiderea circuitului.

Segmentul spatio-temporal, intermediar este cel mai important. In cadrul acestuia se produce, in mod nemijlocit, impactul turist – obiectul si scopul deplasarii sale, cu influente reciproce.

1.4.1. Criterii de clasificare a turismului

Modalitatea de petrecere a timpului liber la destinatia turistica poate fi abordata si analizata din multiple unghiuri de vedere. In functie de o serie de criterii de abordare a acestui aspect, se pot surprinde si analiza categorii diferite de turism, cu individualizare in tipuri si forme.

1.4.1.1. Motivatia deplasarii

Unul dintre criteriile cele mai importante de abordare este cel legat de motivatia deplasari, in functie de acest criteriu se disting:

un turism balneoclimateric, conditionat de prezenta unor factori naturali de cura ( climatici sau hidrologici ), a unor amenajari caracteristice, prin intermediul carora se valorifica acesti factori

turism de recreere, care este un tip reprezentativ, determinat de polarizarea catre componente ale cadrului natural

turismul cultural, este reprezentativ, generat de obiective sau complexe de obiective de origine antropica si se remarca prin mobilitate, dinamism si un mare grad de dispersie

turismul complex imbina toate cele trei categorii amintite si este stimulat de existenta unei oferte turistice de mare valoare si diversitate.

1.4.1.2 Provenienta turistilor

Alte criterii utilizate in identificarea modalitatilor de practicare si a efectelor acestora, se impun ca paleative la criteriul analizat anterior. Astfel, in functie de provenienta turistilor, exista:

turism intern, practicat de turistii autohtoni, in interiorul teritoriului national

un turism international, cuprinzand turistii proveniti din alte tari, avand ca destinatie Romania, motivatii diferite si areale turistice preferate;

In functie de modalitatea de organizare, exista:

turism neorganizat, individual, sau de grup restrans, care solicita servicii turistice la destinatie

turism organizat, de grup, in conditiile cand se recurge la serviciile unei firme de intermediere ( tur operatori ), prin interin intermediul careia se procura seturi de servicii rezervate in devans de la destinatia turistica;

turism semiorganizat, combinatie dintre cele doua, cand persoana sau grupul se deplaseaza in tara de destinatie, procurandu-si o parte din servicii de la firme de specialitate.

1.4.1.3 Regimul circulatiei turistice

In functie de regimul circulatiei turistice, aceasta se poate desfasura:

cu regim continuu, pe tot parcursul anului, fiind caracteristic cu deosebire statiunilor balneoturistice cu regim permanent de functionare

cu regim discontinuu sau sezonier, legat de practicarea unor anumite activitati dependente de conditiile naturale predominant climatice. Este caracteristic in acest sens turismul estival legat cu deosebire de destinatiile litoral maritime sau turismul hivernal, de practicare a unor sporturi dependente de stratul de zapada.

1.4.1.4. Durata sejurului

La destinatie, turistul petrece un sejur mai lung sau mai scurt, astfel incat, durata sejurului, devine un alt criteriu de clasificare in tre mari categorii:

turism de sejur de lunga durata, care este legat de statiunile balneoturistice si caracterizandu-se prin durate ale sejurului intre 20 si 30 de zile si chiar mai mult;

turism de durata medie, incluzand sejururi intre 10 si 20 de zile, legat tot de statiunile balneoturistice, in special a celor climaterice montane si marine;

turism de scurta durata, pe doua , trei zile la distante mici si medii, practicat adeseori la sfarsit de saptamana.

1.4.1.5. Alte criterii de clasificare a turismului

Alte criterii, care prin aplicare, conduc la surprinderea si altor tipuri de turism, sunt cele legate de gradul de mobilitate, criteriul structurii de varsta, criteriul distantei parcurse de la resedinta pana la destinatia turistica, etc.

In cadrul acestei diversitati de practicare, tinand de motivatii si celelalte criterii, se disting cateva modalitati de baza de practicare a turismului, care se impun prin traditie, forme de exteriorizare, impact complex asupra arealelor implicate si gradul diferentiat de contributie in amenajarea turistica a spatiului si in organizarea teritoriala generala.

1.4.2. Categorii principale de turism

1.4.2.1. Turismul balneoclimateric

Se practica in statiunile profilate pe utilizarea in scopuri balneare a unor resurse naturale, in special resurse hidrominerale si termale, emanatiilor mofetice, a namolurilor terapeutice, pe un fond climatic si bioclimatic ( montan, de litoral marin sau saline ) cu efecte benefice. Se adauga acestora, proceduri terapeutice si tehnici moderne ce completeaza si accentueaza efectul factorilor naturali.

Este prima forma de turism practicata in ordine cronologica, care a condus totodata la o forma coerenta de amenajare turistica – statiunea – a carei dimensiune si complexitate a evoluat in timp.

Calitatea factorilor terapeutici naturali, modalitatea de amenajare spre utilizare a acestora, puterea de atractie catre aceste componente de complexitate diferita, a condus in timp la diferentierea ierarhica, in statiuni de importanta nationala si internationala; statiuni cu impact regional si statiuni de mica dimensiune si cu amenajari sumare, avand o importanta locala. Turismul balneoclimateric este practicat intr-un numar de cateva zeci de statiuni care au alcatuit si alcatuiesc osatura sistemului balneoturistic romanesc, cu trimitere in timp pana la antichitatea romana. Capacitatea de primire a acestora este de

20 % din totalul existent. Turismul in statiunile balneoclimaterice, desi in prezent marginalizat si aparent desuet, ramane o categorie reprezentativa pentru turismul romanesc, fata de care se manifesta in continuare un grad de fidelitate accentuat, din partea unor categorii sociale si de varsta . Noile orientari ale turismului catre modalitati mai dinamice si catre diversitatea activitatilor, vor impune reconsiderarea amenajarii lor viitoare, astfel incat ele sa devina oferte acceptate de categorii mult mai variate de turisti. Specificul activitatii dominante impune adeseori restrictiv sejururi mai ales in cadrul statiunii, dar si cu deplasari la distante scurte, ceea ce conduce la individualizarea ansamblului statiunilor ca si categorii relativ enclavice si cu implicare redusa in cadrul spatiului inconjurator. Diversificarea profilului functional va contribui la diminuarea acestui caracter oarecum exclusivist si nu in toate cazurile benefic.

1.4.2.2. Turismul climateric montan pentru odihna, agreement

Este o alta forma de turism de staiune ( sejur ) practicat in cadrul statiunilor climaterice montane, cu o mai mare concentrare in arealul Prahova-Bucegi- Brasov. Este a doua categorie de turism si forma de amenajare turistica in ordine cronologica. Amenajarile turistice sub forma statiunilor de dimensiuni diferite ( de la aproape 5000 de locuri pana la cateva sute de locuri ) si cu dotari aferente de o complexitate diferita, apartin in exclusivitate spatiului montan si sunt legate de componenta peisagistica mulata pe factorul relief, precum si pe conditiile climatice si bioclimatice stimulative pentru odihna si agrement.

Spre deosebire de turismul balneoclimateric, in situatia de fata durata sejurului este mult mai reuda comparativ cu paleta diversa de activitati desfasurate fie in cadrul statiunii, fie in regiunea apropiata acesteia, fie la distante mai mari, in plina regiune montana.

1.4.2.3. Turismul montan

Este o componenta importanta, care leaga, prin profilul activitatii, cele doua categorii de statiuni, incluzandu-se in tendinta de diversificare a activitatilor in statiune si de conferire acestora a polifunctionalitatii, dar si de includere a muntelui, prin caracteristicile sale morfopeisagistice ( altitudine, componente morfologice, energie, panta, expozitie a versantilor) in circuitul turistic.

a) Turismul pentru sporturi de iarna este o forma de turism sportiv, care se interconditioneaza cu celelalte activitati din statiunile climaterice montane, fiind practic legat de aceste statiuni. Este dependent de anumite conditii morfoclimatice, pe de o parte, de dotari caracteristice in spatiul mijlociu al muntelui, intre staiuni si regiunea inalta, precum si de infrastructura specifica din statiunile ce servesc de baza de desfasurare. Dimensiunile turismului pentru sporturile de iarna sunt limitate de intervalul restrictic de practicare, raportat la perioada de iarna, cu strat de zapada favorabil ca si grosime, stabilitate si persistenta. Intervalul de practicare poate fi prelungit cu avansarea in altitudine unde, la peste 2000 m, sezonul poate sa se extinda pe aproape 6 luni.

b) Turismul itinerant montan se leaga de zona montana la peste 1500 m. fiind dependent de cai de acces de o factura aparte ( poteci turistice, drumuri forestiere), precum si de factori naturali morfopeisagistici ce atrag o categorie relativ restransa de iubitori ai muntelui.

c) Turismul de drumetie montana este foarte raspandit si stimulat de valoarea peisagistica de o mare diversitate a regiunii montane inalte, dependenta de substratul litologic si de invelisul vegetal ce inregistreaza etajarea altitudinala.

In cadrul periplului montan si in functie de altitudine se strabat o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii ( forestier, subalpin si gol alpin) in cadrul carora se detaseaza forme de relief legate de procese morfologice glaciare si postglaciare diferentiate si in functie de litologie.

Punctele nodale in desfasurarea drumetiei montane sunt cabanele amplasate in pozitii favorabile, alese atat din punct de vedere al accesului, cat si din punct de vedere al amplasarii in apropiere de obiective turistice cu impact.

1.4.2.4. Turismul de litoral maritim

Acesta categorie de turism se leaga de jumatatea sudica a litoralului Marii Negre, cu cea mai importanta concentrare de amenajari turistice, reprezentand peste 40 % din totalul capacitatilor de cazare, concentrate in 15 amenajari complexe de tip statiune, a caror marime oscileaza de la 1000 de locuri la peste 20000 de locuri ( Mamaia). Factorii de atractie sunt reprezentati de complexul de elemente al zonei litorale ( faleza, plaja, fund putin adanc si nisipos), la care se adauga complexul de factori climatici. Specificul valorificarii acestora reduce oferta turistica pe perioada sezonului estival din iunie pana in septembrie. Desi in acest interval cererea turistica este deosebit de intensa, mai ales cea autohtona si in crestere cea provenita din alte tari, sezonaliatea reduce volumul de turisti, comparativ cu alte categorii si forme de turism care au continuitate. Motivatia practicarii acestui turism este predominant de agrement si cura heliomarina. In circulatia turistica se implica toate categoriile de varsta ( cu exceptia celor cu restrictii de sanatate) si exista in cadrul complexului de statiuni si o oarecare specializare: functie balneara, predominanta pentru statiunea Techirghiol sau un sistem de amenajare turistica realizat pentru copii ( Navodari) sau studenti ( Costinesti).

1.4.2.5. Turismul cultural

Este o forma reprezentativa a turismului de mare mobilitate, realizat mai ales cu mijloace automobilistice si avand ca motivatie existenta unui valoros patrimoniu cultural-istoric si etno-folcloric cu caracter original si chiar uneori cu valoare de unicat.

Turismul cultural utilizeaza o baza de cazare importanta, concentrata mai ales in orase, dar este utilizata si baza de cazare a statiunilor, precum si obiectivelor turistice ce se insira in lungul cailor de comunicatie ( moteluri, campinguri, popasuri turistice). Caracterul itinerant de mare mobilitate este reflectat de numarul mare de persoane implicate, comparativ cu numarul relativ restrans de nopti de cazare inregistrate de catre acestia.

1.4.2.6. Turismul de sfarsit de saptamana

S-a impus incepand din perioada interbelica, odata cu dezvoltarea urbanizarii, determinata de industrializare, tendinta ce a continuat si s-a intensificat mai ales in perioada 1960-1980. In paralel a crescut masa populatiei concentrata in orase si ocupata in activitatile urbane.

Se detaseaza, prin implicare, orasele mari si mijlocii, cu mediu puternic modificat, determinat de poluare fizico-chimica, sonora, conditiile agresiv- stresante de desfasurare a activitatilor cotidiene, coabitarea in spatii apartinand blocurilor de locuinte. Aceasta situatie a impus cu necesitate iesirile la sfarsit de saptamana in afara oraselor, determinate de nevoia de odihna si recreere.

Posibilitatile de dezvoltare ale turismului de sfarsit de saptamana sunt strans legate si de dezvoltarea si modernizarea cailor de comunicatie si mijloacelor de transport spre si in interiorul arealelor de destinatie, precum si de existenta unor amenajari turistice care sa raspunda unor exigente relativ limitate, avandu-se in vedere timpul scurt de sedere . Intensitatea turismului de sfarsit de saptamana, arealul sau de estensiune in jurul oraselor generatoare ale acestei forme de turism au fost influentate negativ de legislatiile conjuncturale restrictive din anii '80, '90 care au influentat negativ atat intensitatea acestui fenomen, cat si aria de implicare.

Turismul de sfarsit de saptamana este direct proportional ca si intensitate si extensiune spatiala cu marimea centrelor urbane generatoare de turisti si de prezenta la distante variabile a unor obiective sau areale cu factori de atractie puternici.

Practic, in jurul fiecarui oras exista un areal mai mult sau mai putin extins, care intra sub incidenta turismului de sfarsit de saptamana.

1.4.2.7. Turismul rural

Eeste o categorie aparte de turism, cu un caracter complex, avand anumite caracteristici, incluzand componente specifice, luand anumite forme de manifestare cu efecte si impact in mediul rural.

Cuprinde in primul rand activitate turistica propriu-zisa ( cazare, pensiune, circulatie turistica, derulare de programe), activitati economice agricole sau cu caracter traditional, precum si moduri de petrecere a segmentului de timp liber pentru cei ce solicita acest turism. Presupune dezvoltarea turismului in mediul rural, in stransa corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre cele doua laturi.

Turismul rural s-a nascut din dorinta de evadare intr-un mediu mai putin amenajat, unde nivelul preturilor este modic, caracterizat printr-un accentuat grad de elasticitate a serviciilor, care se vor putea adapta rapid la o mare diversitate de situatii sau de preferinte ale turistilor.

Ca urmare a marii dispersii a ofertei turistice, turismul rural se remarca prin mai multe trasaturi: echipamentele sale sunt difuze in teritoriu, clientela este dispersata; acoperirea ansamblului teritorial si a structurilor pe fluxuri se face fara a se tine seama de limitele administrative.

Pe de alta parte, toate aceste caracteristici determina si un sir de ambiguitati: turismul rural nu este neaparat si nu trebuie sa fie un turism social pentru o clientela modesta; nu se poate constitui ca o salvare a unei agriculturi in dificultate; rentabilitatea turismului rural, in termeni strict economici, este aleatorie; dar ofera pe de alta parte posibilitatea de deschidere a ruralului, de integrare a unui segemnt al societatii in contextul social-economic, national, regional si international.

Prin toate acestea, turismul rural se poate defini ca un sistem continand un ansamblu de elemente care in totalitatea lor influenteaza unul sau mai multe elemente spatio-temporale. Exista doua categorii de elemente : structurale si functionale.

Sub aspect legislativ, au fost adoptate ordonante si masuri menite a crea facilitati si stimula dezvoltarea turismului rural in regiunile montane, in Delta Dunarii si pe litoralul Marii Negre.

Din punct de vedere organizatoric au aparut si proliferat organizatii profesionale non-guvernamentale care coordoneaza fenomenul turistic rural la nivel national, sau societati comerciale si fundatii care se implica la nivel regional si local.

Acestea s-au asociat la organizatii similare europene, fapt care va facilita accesul liber la informatii cu privire la noutatile europene din turismul rural; organizarea de schimburi de turisti; promovarea reciproca a ofertei turistice.

Foarte importante in aceasta etapa sunt infiintarea si sprijinirea unor centre teritoriale in areale de maxim interes turistic unde, pe langa componentele cadrului natural, se impun si componentele antropice. Satele unde se promoveaza turismul rural se remarca prin o serie de componente: patrimoniul etno-folcloric, conditii morfo-peisagistice si bioclimatice favorabile, activitati rurale traditionale sau cele in care exista posibilitatea practicarii unor forme de turism la scara locala: turism pentru sporturi montane si turism cinegetic ( cu deosebire in regiunea montana) si turism piscicol, mai ales in Delta Dunarii.

S-au conturat deja zone cu asezari rurale implicate in turismul montan, unde au fost testate si clasificate un numar variabil de gospodarii, o parte dintre acestea dovedindu-se apte pentru practicarea si promovarea turismului rural, sub forma turismului familial, a turismului in gospodariile- pensiune sau a turismului spontan, toate putand deveni parti componente ale ambiantei rurale.

CAPITOLUL II TARA MARAMURESULUI – PREZENTARE GENERALA A ZONEI

2.1. UNELE ASPECTE ALE ISTORIEI VECHI A MARAMURESULUI

Din punct de vedere istoric, Maramuresul dintotdeauna a facut parte din pamanturile stravechii Dacii care au fost locuite de stramosii nostri geto-dacii pomeniti in izvoarele vremii prin puternicul trib dacic al costobocilor ce locuia pe o zona mult mai intinsa: Maramures, nordul Moldovei, Bucovina si Galitia, pana spre sudul Poloniei de azi.

Pe timpul stapanirii romane, Maramuresul a ramas in afara granitei Daciei Traiana, zona respectiva fiind parte integranta a Daciei libere, dar supusa procesului normal de romanizare si integrare economica cu teritoriile dacice ocupate de Imperiul Roman timp de circa 165 de ani.

Dacii in general, dacii liberi in special, se credeau nemuritori. Dragostea de libertate la acestia era foarte mare, trasatura ce a invins de-a lungul secolelor si a mentinut fiinta nationala statala. Daca-i privim astazi pe maramureseni, daca le analizam modul de gandire, le studiem fizionomia, portul, mai ales si obiceiurile, ne dam seama ca avem de-a face cu niste chipuri asemanatoare dacilor nemuritori, oameni curajosi si darji, carora le place dreptatea, cinstea si omenia, harnici si vrednici, cu respect fata de traditiile strabune.

In documentele latine, Maramuresul este inscris cu numele de Maramorisius, Maramurus, Maramaorosius, Maramoros si Marmatia; iar in cele grecesti, slave si poloneze: Maramores si Maramoras.

Cetatile dacice din pamant si intarituri cu piatra sunt prezente si-n Maramures la Costiui, Teceu, Rozavlea, Ronisoara, Cuhea. Din limba dacilor se pastraza si azi unele nume de sate, vai si munti ca: Borsa, Ondava, Toroioaga, Codrava, Darmoxa, Tarmoxa.

In vorbirea curenta a locuitorilor de la sate sunt folosite si azi cuvintele dacice cu multa intensitate: brad, miel, viezure, grumaz, capsuna, copil etc.

Tot de la daci ne-a ramas portul taranesc: itarii, sumanul si guba de lana, camasa deschisa la piept, cureaua de peste mijloc, opincile, cojocul, parul lung purtat bucle si acoperit cu caciula de miel iarna, cuptorul si locul de dormit, care demonstreaza o bogata civilizatie materiala si spirituala.

Maramuresenii au fost si sunt buni crestini, oameni ai bunului simt si respectului. Asa se face ca, aici unde oamenii sunt pentru o buna convietuire, au trait si traiesc multe minoritati: ruteni, maghiari, rusi, evrei, ucrainieni, nemanifestandu-se nici un fel de conflicte pe criterii interetnice. Maramuresenii (morosenii) au un dicton: “Nu conteaza ce esti, de ce natie, ci conteaza in primul rand sa fii om!”. Acest dicton este respectat cu sfintenie si-n el gasim mult umanism, multa sinceritate, dorinta de viata si libertate.

2.2. TARA MARAMURESULUI – STRUCTURA ETNICA SI CONFESIONALA

Edificiul maramuresan se prezinta “ca o adevarata covata pamanteasca, pe fundul careia curg Iza si Viseul in lung, a carei margini se inalta in zid muntos, ce o inchide de jur imprejur” (I. Simionescu, 1940). Tara Maramuresului cuprinde deopotriva munti, dealuri si lunci cu mult si variate bogatii, cu o individualitate clara, conturata atat de caracterele fizico-geografice, cat si de o accentuata concentrare demografica.

Caracterul specific al edificiului maramuresan se exprima si prin dimensiunea locurilor de legatura cu regiunile inconjuratoare. Tesatura greu de strabatut a culmilor montane marginale, ne face sa intelegem starea de izolare a stravechii vetre maramuresene, cursul istoriei sale, cu semnificative fapte inscrise in cronica secolelor. Relativ prizoniera a unor interferente de relief montan, se pare ca aceasta a contribuit la o pastrare nealterarata a datinilor care urca prin originalitatea lor spre mileniul de inceput a erei noastre.

Depresiunea si muntele, fiecare isi au specificul lor, dar permanent s-au conditionat si au fuzionat in procesul complex al vietii, alcatuind un tot, “tara”, o amalgamare de forte mereu inoitoare care permanentizeaza personalitatea vie a Maramuresului.

In privinta particularitatilor entice si confesionale, Tara Maramuresului scoate in evidenta o serie de trasaturi proprii, fundamentate pe o baza solida romaneasca, dar care spre deosebire de celelalte “tari” din sud, mult mai sprijinite de Transilvania, Maramuresul a fost multa vreme sub influenta maghiara si ruteana.

In continuare, voi prezenta mai pe la larg structura etnica si confesionala a acestei zone deoarece consider ca, pe langa contextul istoric foarte complex si diferit de la o epoca la alta, structura etnica si confesionala a fost fundamentul principal al dezvoltarii economice, sociale si culturale a Tarii Maramuresului.

Pe parcursul secolului XX, pe acest teritoriu au fost si se mai intalnesc in diferite proportii alaturi de romani si maghiari, ucrainieni, evrei, germani, tigani, etc.

Maghiarii au patruns pe cursul Tisei prin intermediul teutonilor si mai apoi a oaspetilor regali de neam Germanic, populatia maghiara de azi fiind urmasii vechilor colonisti germani maghiarizati. Germanii de azi, respectiv “tipterii” din zona Viseului, au fost colonizati in secolul al XVIII-lea pentru valorificare a unor resurse naturale. Mult mai numerosi sunt ucrainienii care au patruns dinspre nord, asezandu-se pe locurile parasite de romanii care au plecat cu Bogdan si au pus bazele noului stat Moldova. Dinspre Galitia au venit in mare numar evrei in secolul al XIX-lea si care in timp au preluat intreaga viata economica a regiunii. Din datele prezentate in tabelele de mai jos, se pot trage pentru aceasta regiune mai multe concluzii.

Tara Maramuresului. Evolutia structurii entice, la sfarsitul sec XIX si in sec XX

Tara Maramuresului. Evolutia structurii confesionale in perioada 1881-1992

Desi in secolul XIX procesul de maghiarizare a fost foarte intens, populatia romaneasca a reusit pastrarea limbii materne in proportie de 90%. Din analiza tabelelor de mai sus, se remarca ponderea majoritara a populatiei romanesti in zona, a carei valori depaseste 50,0% pe toata perioada, inclusiv in anii 1881, 1990 si 1910, cand recensamantul s-a realizat dupa limba vorbita si nu dupa neam.

Prezenta masiva a evreilor care s-au declarat in 1881, 1900 si 1910 vorbitori de limba germana si maghiara, a fost determinata de religia mozaica.

De asemenea, se constata, spre deosebire de celealte tari, prezenta ucrainienilor, care azi sub aspect numeric detin pozitia a doua dupa romani, cu o grupare in satele de pe dreapta Viseului si in lunca Tisei.

Din punct de vedere al structurii etnice se poate spune ca Tara Maramuresului este cea mai “toleranta” zona, situatie deteminata de prezenta (prin colonizare si imigrare) si a unor populatii de alta etnie, insa reusind sa-si pastreze caracterul predominant romanesc. De fapt, arealele unde s-au asezat colonistii, se pastreaza si azi, conturandu-se zona ucraineana din nord, in timp ce maghiari si germani se intalnesc izolat in cateva localitati, insa fara sa detina ponderi considerabile.

Sub aspect confesional, presiunea catolica avand sprijinul administratiei austro-ungare, a produs modificari considerabile in zona. Aceste aspecte sunt surprinse intr-o analiza complexa si pe cat posibil completa a acestei probleme pentru Tara Maramuresului.

Problema complexa sub aspectul abordarii si cu un evident caracter interdisciplinar, religia si relatiile interconfesionale ale populatiei, permit o analiza geografica materializata in timp si spatiu, prin incercarea de transpunere cartografica a spatiului confesional (spiritual) pe cel fizico-geografic (material). Daca spatiul fizico-geografic este bine definit prin delimitari precise, asemeni unui sistem inchis, cel confesional apare ca un sistem deschis, sensibil la intrarile si iesirile diferit dimensionate in timp si care au afectat si directionat relatiile confesionale existente.

Situatia politica a zonei in intervalul 1881-1992 a cunoscut modificari substantiale, ce s-au reflectat pregnant si in viata religioasa a populatiei. Astfel, pentru acest interval de timp se pot delimita patru perioade in care optiunile religioase au cunoscut orientari diferite.

1.Perioada 1881-1918 se bazeaza pe datele a trei recensaminte, din anii 1881, 1900, 1910, identificandu-se cu perioada cand Tara Maramuresului se afla sub administratia austro-maghiara. Analiza acestor date pune in evidenta ca religie majoritara pe cea greco-catolica, ce a luat nastere dupa 1698, prin unirea cu Roma a clericilor si credinciosilor ortodocsi romani si ucrainieni, care l-au recunoscut pe Papa drept conducator bisericesc. Uniatia a facut progrese importante in Maramures, in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea. Relatiile existente intre confesiuni se pot identifica astfel:

a) de apropiere “fortata”, impusa de biserica romano-catolica prin atragerea unei populatii apartinatoare altui cult (ortodox) spre o religie cu o orientare diferita dogmatic, fata de cea traditionala;

b) manifestarea unui “conservatorism agresiv”, caracteristic religiei calvine sau “conservatorism pasiv”, caracteristic religiei mozaice, fata de alte religii.

In concluzie, rezulta o majoritate absoluta a religiei greco-catolice, urmata de cea mozaica. Religiile romano-catolica si reformata detineau ponderi reduse, caracterizand localitatile cu germani si maghiari.

2. Perioada 1918-1944 este evidentiata sub aspectul structurii confesionale in fig.261 A (1930) si se caracterizeaza prin reorientarea relatiilor spre Transilvania ortodoxa, dupa unirea cu Romania, realizata in anul 1918. Cu ocazia recensamantului din 1930, sunt puse in evidenta pentru prima data cultele neoprotestante: baptist si adventist. Sub aspectul structurii confesionale s-a constatat aceeasi predominanta a religiei greco-catolice, urmata de cea ortodoxa si romano-catolica.

In privinta relatiilor confesionale s-a constatat:

a) o pastrare a religiei traditionale, printr-un “conservatorism” mai mult sau mai putin accentuat, in cazul religiilor: reformata, romano-catolica si partial greco-catolica;

b) o “toleranta religioasa” fata de alte culte din partea populatiei majoritare greco-catolica.

Astfel, s-au creat nuclee de revenire la ortodoxism (in cadrul populatiei romanesti si ucrainiene) si nuclee a unor religii noi:baptista, adventista.

3. In perioada 1945-1989, sub aspect al vietii confesionale se inregistreaza modificari insemnate. Astfel, prin deportarea populatiei evreiesti in timpul celui de-al doilea razboi mondial dispare si religia mozaica. Odata cu instaurarea la putere a regimului comunist se interzice biserica greco-catolica, populatia apartinatoare acestui cult revenind la religia ortodoxa. De asemenea, au fost interzise cultele neoprotestante, bisericile respective fiind desfiintate. Se mentine conservatorismul catolic si reformat in localitatile cu o populatie maghiara si germana. Aceasta perioada se caracterizeaza prin predominarea absoluta a bisericii ortodoxe specifica populatiei de nationalitate romaneasca si ucraineana.

4. Perioada 1990-1996 sau perioada “postrevolutionara”, cand dupa caderea comunismului se reinstaureaza principiile democratice in viata sociala, biserica reintrandu-si in drepturi. Astfel, statul roman este adeptul “tolerantei religioase”, recunoscand un numar mare de culte, dintre care in Tara Maramuresului s-au inregistrat in 1992 cultele: ortodox, greco-catolic., reformat, romano-catolic., baptist, penticostal, adventist. Ponderea cea mai mare o detine religia ortodoxa cu peste 80% din totalul populatiei. Aceasta perioada se caracterizeaza prin:

– repartitia bisericii greco-catolice, cu ponderi reduse in structura confesionala a localitatilor, dar cu o distributie in peste 90% din totalul localitatilor zonei;

– “toleranta religioasa” manifestata prin ponderea ridicata a cultelor baptist, adventist si penticostal, in randul unei parti a populatiei ucrainiene si romanesti (penticostali indeosebi), care apartineau pana nu demult (1989) religiei ortodoxe sau greco-catolice (pana in 1950);

– religiile romano-catolica si reformata, isi mentin aceleasi arii de aderenta si cu acelasi grad de “conservatorism”.

2.3 CADRUL GEOGRAFIC

Judetul Maramures – situat in nordul tarii, invecinat cu judetele Satu Mare, Salaj, Cluj, Bistrita Nasaud si Suceava este limitat la nord de frontiera de stat cu Ucraina. Are o suprafata de 6.215 kmp si o populatie de 535.909 (la 1 ian 1.996).

Maramuresul este un judet de munte, dealuri, desi partile joase ale depresiunilor coboara la 135 m pe Somes la Seini si 4 m pe Tisa. Contrastele de altitudini sunt mari: Pietrosul Rodnei, cel mai inalt punct din judet (2.303m) domina depresiunea Maramures cu peste 1.600m, Vf. Ignis (1.307m) se ridica deasupra depresiunii Baia Mare cu peste 1.000m.

Judetul Maramures are un relief foarte variat, cea mai mare parte apartinand Carpatilor Orientali: Muntii Rodnei, Muntii Maramuresului si muntii vulcanici Gutai Tibles si Depresiunea Maramures.

2.4. HIDROLOGIA

Reteaua hidrografica are o lungime totala de peste 3.100 km si se inscrie la doua bazine hidrografice bine individualizate, cele ale raurilor Tisa si Somes, care trec pe la marginea judetului. In Depresiunea Maramures cele mai importante rauri sunt: Viseul, cu izvoarele sub Pasul Prislop (1.416m) care se varsa in Tisa langa localitatea Valea Viseului. Dintre afluentii de stanga care coboara din Muntii Rodnei, cei mai importanti sunt: Tasla, Vaserul si Ruscova care au fragmentat puternic Muntii Maramuresului creand frumoase defile dintre care se remarca cel al Vaserului.

Iza izvoraste din Muntii Rodnei si se varsa in Tisa la vest de Sighetu Marmatiei, la 268 m altitudine, cu afluentii: Baicu, Jendul, Botiza si Mara cel mai important affluent al Izei. Lapusul este cel mai lung rau al Judetului Maramures. El isi aduce apele din muntele Varatec si Tibles si se varsa in Somes. In depresiunea Baia Mare primeste cel mai important affluent al sau, Sasarul.

Somesul curge in cadrul judetului Maramures pe o distanta de 50 km. Pe aceasta portiune primeste cativa afluenti: Salajul pe stanga, Barsaul si Lapusul pe dreapta.

Tisa formeaza granite naturala a tarii, pe o distanta de 62 km.

2.5. CLIMA

Judetul Maramures are un climat temperat-continental moderat, care se diferentiaza in doua zone climatice: zona climatului montan, cu topoclimat specific de depresiuni intramontane (Depresiunea Maramures) si zona climatului de dealuri, cu altitudini de 300 pa la 800, cu un topoclimat de depresiuni submontane.

Climatul montan, influentat de masele de aer subpolar, se caracterizeaza prin vai scurte si ierni lungi de 7-8 luni. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre -2 la +6 grade Celsius in Muntii Rodnei, Muntii Maramuresului si Tibles. Precipitatiile medii anuale, 1.000-1.400mm sunt in cea mai mare parte a anului sub forma de lapovita si ninsoare (la peste 1.700m altitudine).

Climatul de dealuri se caracterizeaza prin tempoeraturi medii anuale cuprinse intre 8-10 grade Celsius, precipitatii 700-800 mm su cuprinde depresiunile si dealurile pana la 400m. Vanturile dominante sunt cele de vest a caror frecventa anuala este de 18-20% si cele de nord cu o frecventa anuala ce depaseste 10%.

2.6. SOLURILE, VEGETATIA SI FAUNA

Predominante in spatial montan sunt solurile brune acide associate cu podzoluri, feriiluviale si andosolurile. Cele mai variate tipuri de soluri se afla in zonele depresionare. In Depresiunea Maramures cea mai larga desfasurare o au solurile brune si dealurile din sudul muntilor vulcanici predomina solurile podzolice, solurile brune si solurile podzolice argiloiluviale.

Varietatea formelor de relief, particularitatile climei si natura diferita a rocilor sunt elemente care au determinat o vegetatie bogata si variata, cu multe particularitati proprii. Este sufficient sa amintim prezenta in Depresiunea Baia Mare a padurilro de castani comestibil, element termofil a jneapanului (pinus mugo) in cea mai joasa statiune din tara – Poiana Brazilor, 970m) element Nordic; ori relictele glaciare din mlastina oligotrofa, Vlaschinescu, pe platoul Izvoraelor la 800m altitudine, sau in muntii Rodnei, endemismul – Gusa Porumbelului (Silene nivalis).

Conditiile morfologice si pedoclimatice se reflecta in zonalitatea vegetatiei pe vertical ace au favorizat dezvoltarea optima a padurilor si pajistilor naturale. In etajul alpin si subalpin, situate la limita superioara a padurilor incheiate, vegetatia este formata din ierburi scunde, tufisuri de arbusti (afin, merisor), iar la limita inferioara, jnepenisuri pure. Padurea de molid ocupa partea superioara a etajului forestier. Limita inferioara a molidului trece in amestec u bradul si fagul. Padurea de fag o intalnim in intreg judetul Maramures. Etajul forestier se incheie in partea cea mai de jos cu padurea de stejar. In Depresiunea Baia Mare intalnim suprafete destul de intinse cu castani comestibili, la altitudini de 300-600 m. In acest interval se formeaza si arboretul de castanisuri pure sau asociatii cu gorun, carpen, tei si platini.

Fondul cinegetic constituie una din resursele naturale si este reprezentat de specii valoroase de: cerb carpatin, caprioare, cerbi lopatari, mistreti, iepuri, ursi, capre negre (ocrotite), lupi, rasi, vulpi, jderi, cocsi de munte, cocosi de mesteacan (ocrotiti), fazani, potarnichi etc.

Fondul piscicol al judetului are o lumgime de 1.034 km de ape de munte. Apele populate cu peste sunt repartizate pe specii: pastrav indigen, lipan, pastrav curcubeu, lostrita. Scobar, mreana,, clean. In cuprinsul judetului sunt organizate 65 fonduri de vanatoare, care cuprind o suprafata de peste 265000 ha.

2.7. CADRUL DEMOGRAFIC SI ADMINISTRATIV

La 1 ianuarie 1996 se cifra la 535.909 locuitori cu o densitate medie de 36,06 loc./kmp.

Reteaua asezarilor din judetul Maramures este formata din doua municipii (Baia Mare si Sighetu Marmatiei), sase orase (Baia Sprie, Borsa, Cavnic, Targu Lapus, Viseu de Sus si Seini), 63 comune din care cinci subordinate Baii Mari, doua Sighetului Marmatiei si 225 sate din care 14 apartin oraselor. Repartitia asezarilor sunt localizate in depresiuni. Dupa marime predomina satele mari si foarte mari de tip adunat; sate de tip risipit.

2.8. CADRUL ECONOMIC

Dintre resursele naturale se remarca minereurile neferoase. Prelucrarea acestora si extractia metalelor (Cu, Pb, Zn) la care se adauga si cele auro-argintifere, se realizeeaza la Baia Mare. Exploatarea si prelucrarea lemnului ocupa un loc important in economia judetului. Odata cu amplificarea si diversificarea productiei industriale se dezvolta si productia agricola. Peste 50% din suprafata judetului este agricola si livezi de pomi fructiferi. Profilul agricol se caracterizeaza prin: cresterea animalelor, pomicultura, cultura cerealelor a cartofului si a plantelor furajere.

2.9. CAILE DE COMUNICATII

Judetul dispune de o retea importanta de drumuri si cai ferate. Relieful muntos si reteaua hidrografica au consituit factorii important ice au influentat orientarea cailor de comunicatie in teritoriu. Acestea s-au dezvoltat in cea mai mare parte de-a lungul principalelor cursuri de apa. Nevoia de a comunica cu cei din regiunile de peste munti, a impus construirea de drumuri folosind pasurile inalte de culme ori zonele mai joase de curmatura.

2.10. ELEMENTE DE GEOGRAFIE CULTURALA

Maramureșul, aici însemnând vastul ținut istoric al Maramureșului, este considerat una din cele mai bine păstrate zone ale europei din perspectiva antropologiei culturale și a etnografiei. Încă mai există vechi tradiții datorită munților înalți care adăpostesc lunga depresiune din toate părțile. Tara Maramureșului este una din puținele zone în care costumul tradițional a fost păstrat aproape nealterat de către influențele urbane. Și chiar dacă poate fi admirat doar duminica, atunci când moroșenii merg la biserică, sau cu alte ocazii de sărbători religioase sau de alte sărbători, fiecare moroșan, fără nici o excepție, deține un costum tradițional. Nu doar bătrânii îmbracă acest costum, ci și „coconii” (copiii preșcolari), fapt prin care se explică această continuitate. Oricine ajunge în Maramureș din est, prin Pasul Prislop, care separă munții Maramureșului de munții Rodnei, poate observa imediat caracterul definitoriu al așezărilor maramureșene. Satele sunt mari, adesea destul de compacte, iar casele sunt aliniate la drumul care urmează valea râului. De obicei, sunt două sau trei case aliniate în strâmtul și lungul petec de pământ deținut de familia în chestiune. Acest fel de altar construit este un indiciu al vechimii locului, cu din ce în ce mai puțin spațiu pentru fiecare generație următoare.

2.10.1 Specificul locuintei si gospodariei

O casă țărănească tradițională în Tara Maramureșului include mai multe clădiri. Casa principală este așezată fie în partea opusă porții de la intrare, fie perpendicular cu ea, dar în așa fel încât fațada principală să fie la sud ori la est. Cladirile formeaza adesea o curte compacta. La dreapta este casa, în spate sura, grajdul si bucataria de vara, iar in stanga – sopronul. Camera de zi, pe care moroșenii o numesc „casa”, este universul domestic, aranjat după gustul pragmatic și estetic al femeii. Femeile au datoria de a aranja și altar de a diviza spațiul din toată casa. De asemenea, ele decorează locuința și obiectele din viața de zi cu zi. Femeile sunt practicantele unor obiceiuri variate legate de evoluția vieții: nașterea, nunta și moartea, iar aceste ritualuri au loc în casă. Acest spațiu ritual este marcat de prezența sfintelor icoane de pe pereți, împreună cu o frumoasă ceramică din olărit, împodobită cu prosoape împletite manual. În colț se află masa și de-a lungul pereților sunt bănci late, în locul paturilor de lemn, cu un cufăr de zestre așezat la dreapta lor. Lângă icoane, întotdeauna așezate pe peretele estic, deasupra mesei și mai ales deasupra grinzii principale, sunt hârtii ascunse, briciul pentru ras, crucea pentru sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, busuiocul, care pentru români este o plantă sfântă. Cu puteri magice și religioase, plasat în cutii din lemn. În cufărul de zestre, sunt ținute iile, fustele (zadele) și obiecte valoroase pentru fata care se va mărita. Armonia interioară este completată de culori vii ale textilelor și ale diverselor obiecte care le înconjoară.

2.10.2 Portul popular

Atât costumul femeii, cât și cel al bărbatului inclus o geantă făcută din lână împletită, cel mai adesea cu modelul în carouri. Acesta poate fi bogat din punct de vedere cromatic sau poate fi doar în alb și negru, înfrumusețat adesea cu motive geometrice, rombul fiind cel mai frecvent. O bretea întoarsă, făcută din lână, leagă geanta astfel încât să poată fi purtată pe umăr. Costumul tradițional al femeii are un tricou înfășurat în jurul gâtului cu un mic guler și cu mâneci care au la sfârșit volănașe cu dantelă. În sezonul rece se poartă o vestă fără mâneci. În secolul al XIX-lea, era de obicei albă, dar în secolul al XX-lea, negrul altar devenit preferat. Broderii florale sunt făcute cu mătase roșie, portocalie, verde și violetă. Fetele și femeile nemăritate poartă părul împletit și acoperit cu o eșarfă. De sărbători, cosițele sunt decorate cu panglici și flori. O femeie măritată își prinde părul în sus și îl acoperă cu o eșarfă. Costumul bărbătesc nu diferă foarte tare de cel al femeilor.

2.10.3 Obiceiuri si traditii

Obiceiurile gastronomice ale moroșenilor sunt scoase la iveală la bâlci. Piețele de alimente sunt practic invadate de produse din lapte, mai ales lapte de oi și brânză de vacă, între luna mai și sfârșitul lunii septembrie, uneori chiar mai târziu. Brânza moale de casă (cu zer) sau urda și brânza proaspătă din oaie sau cașul – toate acestea sunt mâncate în timpul sezonului călduros. În această perioadă laptele de oi este plin de grăsime datorită pășunatului pe coastele munților. Turma este dusă la pășunat în munți de Sf. Gheorghe (23 aprilie) și adusă înapoi la vale de Sf. Dumitru (26 octombrie). Fabricarea brânzei este o cale de a feri excesul de lapte din sezonul rece. Un alt produs principal în alimentația din Maramureș este carnea de porc. La fiecare casă, cu o săptămână înainte de Crăciun, se taie un porc, eveniment la care participă toată familia. După măcelărire, porcul este pârlit, tăiat în bucăți, din care se fac numeroase specialități (cârnați, șuncă etc.), toate afumate pentru a se păstra în timpul iernii. Oamenii din Maramureș mănâncă multă ceapă, usturoi, varză și cartofi, care sunt cultivați în regiune. Bineînțeles, alimentația zilnică variază de la un anotimp la altul.

Mult timp s-a crezut că forajele maramureșene erau prea infertile pentru a susține agricultura la un nivel important, chiar și în timpul Evului Mediu și că acele condiții naturale atât de dure aveau nevoie de zootehnie. În realitate, documentele vechi atestă prezența agriculturii ca ocupație pe lângă sate și cel mai probabil oamenii și-au câștigat existența combinând cultivarea pământului cu creșterea vitelor. Mai ales terenurile mai joase din văile râurilor erau mai populate, indicație clară pentru valoarea agricolă a terenurilor. Deja în 1.375 o moară este atestată în Crișănești, iar o altă în 1.415, în Șieu. De asemenea, sunt toponime care se referă la cultivarea cerealelor și la măcinare, precum Râul Morii. Până în secolul al XV-lea, se stabilea clar practica agriculturii ciclice, între două recolte diferite și urmând perioade. Tara Maramureșului este o civilizație a lemnului, încurajată, fără îndoială, de bisericile splendide din lemn și de numeroasele clădiri întemeiate după o arhitectură seculară. Chiar dacă viața în Maramureș se adaptează vremurilor moderne, câteva elemente s-au păstrat neclintite, dovadă a puternicei mentalități colective. Din păcate, materialele moderne de construcție înlocuiesc parțial tradiția caselor din butuci, dar biserica, Golgota și poarta au rămas aceleași de-a lungul perioadelor, în ceea ce privește materialele, tehnica și simbolurile. Cel mai bun lemn de construcție este prelucrat în timpul iernii, când este mai puternic.

Locuitorii din Maramureș, crescători de animale prin excelență, mai ales ciobani, au păstrat până în zilele noastre vechile tehnici de procesare a fibrelor textile. Munca îndelungată de procesare a lânii începe în mai, când ciobanii tund oile din grija lor. Lâna este apoi spălată, uscată, cardată și păstrată. Odată cu terminarea sezonului agricol, prin terminarea muncilor de la câmp, femeile încep să prelucreze lemnul: toarcerea lânii cu furca, apoi țesutul și îndesarea stofei în vârtej. Fiecare femeie din Maramureș are în casă un război de țesut, care în timpul iernii stă în bucătărie. În Maramureș, războiul de țesut este folosit la făcut cergi (pături cu mult lână), pături, genți și pănură (stofă groasă, folosită pentru haine groase precum: sumane – haine lungi de iarnă, gube – haine scurte de iarnă – și pantaloni). În majoritatea cazurilor, păturile și stofele sunt vopsite cu pigmenți industriali, cumpărați din piețe, dar gențile și covoarele sunt deseori vopsite folosind rețete vechi pentru prepararea vopselelor naturale vegetale. În acest fel, urzica este folosită pentru obținerea verdelui, scoarța de mesteacăn pentru negru, ceapa pentru ocru și crușinul pentru maro. Decorațiile variază de la o arie la alta. Țesutul și torsul sunt obiceiuri la care doar femeile – toate femeile – iau parte, o serie de credințe și tabuuri fiind valabile și astăzi.

O vâltoare este realizată din scânduri care formează un butoi desfăcut, în forma unui con trunchiat. Apa este lăsată să intre în butoi, vârtejurile în jurul ei, stropind prin crăpăturile dintre scânduri. Mișcarea centrifugă a apei răsucește stofa de jur împrejur.

Distileria pentru horincă reprezintă o operă de artă a metalurgiei tradiționale. Făcut dintr-un aramă bătută cu ciocanul și strânsă cu nituri, aparatul de distilat are o capacitate între 100 și 500 de litri. Este echipat cu un aparat de amestecat, a cărui acțiune depinde de roata hidraulică, pentru a stoarce fructul. Distilatorul este așezat în vârful vetrei deschise, unde focul este mereu aprins, necesar la distilarea fructului pentru obținerea băuturii. Sunt două perioade și, implicit, două tipuri de băutură care pot fi obținute: horinca, făcută la sfârșitul verii din prune, și rachiul de mere, făcut în primăvară.

Încă se mai produc și se mai folosesc în zonă produsele ceramice. Ceramica este făcută din diferite forme și mărimi, în funcție de utilizarea lor. Vasele sunt colorate în verde viu, roșu, sau albastru, pe un fond albicios. Dacă cineva vrea să vadă singurul loc din Europa în care ceramica roșie nesmălțuită încă se mai produce, ar trebui să meargă în Maramureș, spre sursa râului Iza. Toți pașii au fost păstrați într-o formă neschimbată: felul preparării lutului, care presupune mai întâi frământarea cu picioarele și apoi pisarea cu ciocane din lemn, formele vaselor, prepararea pigmenților din pietre abrazive, care conțin oxid de fier, șlefuirea cu piatră de râu, decorațiile pictate, forma cuptorului și tehnicile de ardere.

CAPITOLUL III CONCEPTUL TURISMULUI INTEGRAT. O CONTRIBUTIE LA DEZVOLTAREA REGIONALA IN TARA MARAMURESULUI

Romania trece printr-o profunda depresie de tranzitie, care pare sa se intinda la nesfarsit. Unele regiuni au de suferit mai mult, mai ales cele cu o veche industrie montana. Pentru a asigura populatiei din aceste regiuni o posibilitate de supravietuire, trebuie identificate toate resursele endogene ale acestor regiuni, ele trebuie analizate exhaustiv din punct de vedere al utilitatii lor si posibilitatilor de utilizare practica a resurselor endogene in folosul regiunii.

Cele mai importante sunt resursele naturale, culturale, infrastructurale si economice, dar mai ales resursele umane. In acest sens, nu trebuie gandit doar liniar la fiecare in parte, ca de exemplu la industrie si la turism, ci la o combinatie a acestora: turism industrial. In domeniul turismului, din toate punctele lui de vedere, exista o multitudine de resurse ale naturii inconjuratoare, inca nedescoperite si nevalorificate.

A interconecta aceste resurse si a le dezvolta sub forma unei palete de oferta integrata constituie o sarcina importanta pentru o noua dezvoltare regionala. Dupa alcatuirea unei palete realiste de posibile oferte, trebuie pornit in cautarea cererii, pastrandu-se insa incontinuu un echilibru intre potentialul cererii si ofertele posibile. In acest proces trebuie scoase in evidenta specialitatile regionale.

O “specialitate” centrala a Maramuresului o constituie, pe termen lung, industria silvica si forestiera, industria si cultura lemnului, precum si traditionala exploatare miniera. In acest domeniu, o sansa economica si culturala o constituie tripla imbinare dintre: combinatia unei productii moderne si specializate, cu protectia monumentelor si a vastului patrimoniu cultural de obiecte din lemn, impreuna cu un turism specific. O sa dureze mai multa vreme pana se va putea exploata din plin potentialul acestor resurse, dar odata depasita faza de dezvoltare, aceasta ramura va aduce un aport considerabil la venitul regiunii. O modalitate de a exploata aceste resurse o ofera conceptul de “turism integrat”.

3.1. CONCEPTUL DE TURISM INTEGRAT

Turismul integrat, cu multitudinea fatetelor sale, va actiona ca unul din cele mai importante (pro) motoare ale dezvoltarii regionale. In acest sens, trebuie implicate si cooptate cat mai multe domenii economice, cu scopul de a ramane cat mai mult bani in regiunea propriu-zisa.

In principiu, turism integrat inseamna ca prin aceasta metoda se va incerca integrarea si exploatarea, ca potentiale de dezvoltare a tuturor domeniilor sociale, economice si a factorilor de mediu. In acest sens, nu se vor lua in considerare doar simpla suma a acestor factori, ci mai ales posibilitatile lor de cooperare si interconectare, completare si continuitate. Pentru a putea pastra o parte cat mai mare a veniturilor obtinute din turism in regiune, este nevoie de o metoda speciala de lucru, mai ales in regiunile mai sarace. In acest sens se vor aplica urmatoarele principii:

ieftin, mai degraba decat scump

important, inainte de neimportant

imediat are prioritate fata de mai tarziu si

propriu, mai degraba decat strain.

Conceptele de turism integrat privesc turismul ca parte a unei economii regionale si ca posibilitate de a exploata resurse inca neidentificate ale unei regiuni, prin interconectarea diferitelor ramuri economice in cooperare cu noi parteneri in domeniul turistic, pentru a le putea exploata in favoarea regiunii.

Acest concept s-a dovedit util in apusul Europei, mai ales in spatiile urbane, slabe din punct de vedere structural, in care s-au putut compensa efectele unei agriculturi deficitare cu incasari dintr-o oferta turistica directa (vacanta la tara, vacanta la ferma taranului) sau indirecta (productie pentru intreprinderi/firme din domeniul turistic). O situatie asemanatoare s-a putut constata in domeniul pastrarii unor meserii si indeletniciri traditionale de la tara. Premiza pentru functionarea acestui concept este crearea unei infrastructuri turistice acceptabile si adaptate cererii existente. Importanta este de asemenea crearea unei retele bazate pe propria initiativa a unor factori economici si a institutiilor de administratie regionala si locala.

As vrea sa prezint in continuare unele exemple de influentare reciproca pozitiva. As vrea sa scot in evidenta importanta pe care o au aspectele ecologice. Un mediu inconjurator intact, cu specific regional, este un potential de pornire foarte important pentru turism in general, dar mai ales pentru turismul integrat.

3.1.1. Munca si viata:

Locurile de munca din domeniul turistic absorb forta de munca existenta, reprofilata, si creaza locuri de munca noi, de exemplu in manufacturi, ateliere, agricultura, in comert si productie. In afara de acest aspect, investitiile in turism (renovare sau constructia unor cladiri relevante din punct de vedere turistic) promoveaza breslele din constructii. Locurile de munca create sau pastrate in acest mod sunt de regula in apropierea domiciliului angajatilor.

3.1.2. Agri- si silvicultura:

Agri- si silvicultura profita din mai multe puncte de vedere de pe urma turismului. Odata direct, prin punerea la dispozitie de locuri de cazare (vacanta la tara, cabane, cantoane) prin prestari de servicii (catering, ghizi pentru tururi turistice, expozitii de animale si unelte) si prin comercializarea unor specialitati taranesti si a unor produse regionale pentru gastronomie sau direct turistilor. Indirect se pastreaza astfel cultura taraneasca si identitatea locala, in parale cu conservarea si exploatarea turistica a peisajului de catre agri- si silvicultura.

cultura taraneasca,

identitatea regionala,

specialitatile taranesti si

produsele regionale

sunt elemente importante ale ofertei turistice, care sa permita independentizarea, dar si individualizarea unei regiuni din punct de vedere turistic. Utila din acest punct de vedere este acordarea unor certificate de calitate si provenienta pentru alimente, bauturi si alte produse, dupa diferite criterii, dar care sunt toate produse de regiune.

3.1.3. Trafic, trasee, poluare fonica:

Infrastructura arterelor de circulatie este foarte importanta, din mai multe puncte de vedere pentru turismul integrat. Pe de o parte, regiunea trebuie sa fie usor accesibila, cu rute interne bine puse la punct. Pe de alta parte insa, traseele interne trebuie sa pastreze portiunile naturale sensibile si centrele rurale si urbane ferite de poluare fonica. Un transport in comun ieftin si bine organizat debaraseaza micul trafic si poate da avant cererii interne, mai ales in Romania. Cu centre de mobilitate (ghisee turistice in statiile de autobuz si in gari) cu bilete si oferte regionale combinate (vapor/tren, tren/autobuz, tren/bicicleta) se poate oferi o cale impresionanta pentru turisti de a explora singuri regiunea.

3.1.4. Comunicatie:

Mijloace moderne de comunicare si informare trebuie sa existe sau trebuie implementate. Mai ales accesul si prezenta in Internet si Intranet, in special sistemele de comanda si rezervare electronice, sunt de o foarte mare importanta. In regiune ar trebui de asemenea sa existe sau sa se implementeze un sistem unitar si integrat de dirijare si coordonare a transportului in comun, pe toate mijloacele de transport.

3.1.5. Domeniul hotelier si gastronomia:

Domeniul hotelier si gastronomia, ca centre ale infrastructurii turistice trebuie sa-si orienteze serviciile in functie de dorintele oaspetelui (Zimmer: “Rama nu trebuie sa ii placa pescarului, ci pestelui”!). In acest scop trebuie scoliti angajatii si trebuie adoptate alte metode de conducere a personalului. Trebuie dezvoltate pentru regiunea respectiva pachete de oferte, orientate dupa dorintele clientilor, vandute cu un marketing profesionist, precum si oferte pausale cu posibilitati de participare facultativa la diferitele programe suplimentare oferite. O “noua” bucatarie regionala, cu mancaruri si bauturi specifice, folosirea unor produse regionale, sunt la fel de importante pentru succesul turistic, precum sunt dezvoltarea unor sisteme de management al calitatii si al mediului inconjurator.

Pentru ca interconectarea domeniilor civice, sociale si economice sa poata fi aplicata cu succes, conceptul trebuie dezvoltat si sprijinit din interiorul regiunii si trebuie sa se sprijine pe o identitate regionala cat mai pregnanta si bine definita. In cazul nostru: identitatea unei regiuni montane mijlocii, bazata pe silvicultura, industria lemnului si industria montana. Aceasta identitate trebuie profilata puternic si trebuie promovata ca “Sigla” spre exterior.

3.1.6. Spatiul natural:

Spatiul natural trebuie pe de o parte facut accesibil pentru turistii interesati, dar pe de alta parte trebuie pastrat ca un capital de baza pentru acest gen de turism. Ofertele turistice trebuie deci sa pastreze intacte si sa nu influenteze negativ biotopurile in care traiesc animalele si plantele zonei, dar trebuie totusi sa ofere turistului senzatia ca se afla in mijlocul naturii. Acest lucru se obtine printr-un “ghidaj inteligent” al turistilor. Importante, in acest sens, sunt informatiile privitoare la spatiul natural si la protectia naturii. Ele pot fi transmise prin “view points” (=puncte de belvedere), centre turistice si drumetii ecologice de orice gen. Oferte speciale in acest sens ar trebui dezvoltate si promovate.

3.1.7. Peisaj cultural si asezari:

pentru diferitele ramuri ale turismului integrat, caracteristicile regionale sunt de o mare importanta. Un rol esential il are peisajul cultural si asezarile umane. Structurile arhitectonice si caracteristicile asezarilor sunt importante puncte in oferta turistica. Turismul este in acest sens un argument important pentru protectia monumentelor. Pastrarea unor bresle si indeletniciri traditionale si folosirea materialelor de constructie autohtone favorizeaza astfel intreaga economie specifica a regiunii.

Peisajul cultural rural influenteaza orice regiune, pe o mare intindere. Pastrarea sa e o sarcina si o oportunitate de afaceri pentru agri- si silvicultura. In acest sens, trebuie recreat un peisaj taranesc, rural, aproape de stadiul natural, in comunitati restranse, ale caror eforturi si cheltuieli suplimentare trebuie sa se acopere din ramuri economice turistice. In Maramures trebuie pastrate si conservate peisaje culturale montane, influentate de padure si industria lemnului.

3.1.8. Traditie si multiculturalitate:

Traditia si portul popular regional, arta si cultura populara sunt importante oferte turistice care trebuie exploatate, dar fara a le ridiculiza sau distruge, ferindu-le de kitsch-izare. Aici, asociatiile si cluburile au un rol important, deoarece prin ele, traditia si arta populara pot fi pastrate si prezentate localnicilor si turistilor, fara a exista pericolul ca ele sa devieze in kitsch. Manifestari culturale autohtone autentice, arta culinara si dansul popular sunt atractii turistice de o mare efectivitate. Pentru Maramures, existenta si convietuirea neproblematica a unei multitudini de grupuri etnice constituie un important element turistic.

Pentru a putea dezvolta si vinde cu acest concept oferte turistice specific regionale, este necesara aplicarea unor strategii profesionale ale bransei turistice internationale. In primul rand este nevoie de un marketing profesionist, care intai si intai trebuie sa promoveze regiunea ca “destinatie turistica”, cu oferte de calitate pentru marketing tematic si cu implicarea evenimentelor regionale caracteristice.

Concentrarea asupra afacerii centrale este utila, apoi identificarea grupurilor tinta centrale, iar apoi explorarea unor nise atractive si optimizarea perioadelor extrasezoniere. In regiune trebuie marita profesionalitatea celor implicati, prin:

cursuri

seminarii

training

excursii de specialitate.

In plus, oamenii implicati trebuie sa coopereze la nivel local si regional si trebuie sa renunte la gandirea de “bisericute”.

Pentru ca turismul integrat sa poata cauza o dezvoltare regionala consistenta, trebuie ca prin si pentru el, calitatea naturii, a spatiului cultural, a alimentelor, a conditiilor de trai si viata sa fie pastrata si imbunatatita. Aceasta directie de dezvoltare se obtine:

printr-o identitate regionala vie,

prin crearea unei palete cat mai mari de oferte regionale,

prin ocrotirea prin folosire,

prin substituirea influentei statului prin marketing regional intensiv.

3.2. SCOPURILE, MASURILE SI STRATEGIILE UNUI TURISM INTEGRAT

3.2.1. Scopuri generale ale turismului integrat

In primul rand, exista o serie de scopuri generale ale turismului integrat, cum ar fi cele aplicate de Futour si enumerate de domnul Zimmer. Le voi prezenta in continuare, pentru a oferi posibilitatea adaptarii lor la diferitele situatii existente la fata locului.

Scopuri-cadru ar fi imbunatatirea conditiilor de viata si de munca in Romania si o imbunatatire de lunga durata a imaginii Romaniei ca tara (turistica). Pentru regiune, in special, scopuri importante ar fi:

cresterea respectului de sine si incurajarea initiativei private,

crearea de noi locuri de munca si marirea transferului de know-how, precum si

stoparea emigrarii in general si mai ales cea a minoritatilor etnice si a tinerei generatii, care reprezinta un important potential creator si de munca.

Imbunatatirea situatiei educationale si de perfectionare, sprijinirea initiativelor deja existente in diferite sectoare, concentrarea si coordonarea tuturor fortelor din interiorul si exteriorul regiunii asupra telului comun: o dezvoltare regionala cu perpsective in viitor. Alte scopuri ar fi pastrarea si protejarea mediului inconjurator, a patrimoniului cultural dupa principiul protejarii prin folosire, precum si pastrarea si folosirea breslelor si manufacturilor traditionale si a bucatariei regionale specifice.

3.2.2 Scopuri specifice unui turism integrat, in Maramures

Ca punct de plecare vom considera starea de fapt: Maramuresul este un tinut atractiv pentru unii turisti din punct de vedere al spatiului natural si al patrimoniului cultural, dar potentialul maramuresean nu este exploatat la maxim si calitatea ofertei turistice este inca proasta. Cererea a fost complet neglijata. Publicitatea putina care se face, este inefectiva, strategii de marketing nu se aplica de loc.

In general, turismul in Romania sufera de imaginea negativa pe care o are in vestul Europei, dar si in est si uneori chiar in interiorul tarii. Acest lucru se observa prin scaderea drastica a turismului spre Marea Neagra, din anii 80 pana azi. Tinta generala a semirailor este ameliorarea acestei situatii.

In afara de acest scop major, voi enumera si alte scopuri specifice pentru aceasta regiune:

Identificarea diferitelor modalitati de folosire a potentialelor turistice pentru multiple branse si nise turistice.

Crearea unui catalog cu modalitatile de transformare a potentialelor existente in oferte turistice reale.

Crearea si implementarea unor oferte turistice model in domeniile: “vacanta la tara”, “Maramures, tara lemnului”, “Maramures, tara minereului”, “vacanta in familie”, in cooperare cu agentii turistice si de dezvlotare, precum si cu administratiile locale.

Crearea unui centru turistic model si crearea unor “view point”-uri, marcarea obiectivelor relevante cu tablite explicative si semne conventionale (obiectiv partial realizat).

Identificarea posibilelor grupuri-tinta, sondarea pietei cererii existente, a pretentiilor si doreintelor potentialilor clienti.

Desfasurarea, mai tarziu: coordonarea, unor campanii de publicitate si promovare a acestor oferte model, in cadrul grupurilor-tinta identificate anterior.

Aceste scopuri nu pot fi realizate si finantate toate in acelasi timp. Este de dorit ca multi colaboratori sa inceapa cat mai multe proiecte, dar pentru inceput se poate folosi urmatoarea strategie de selectie: implementarea proiectelor model care vor fi prezentate in scop demonstrativ oaspetilor si presei, politicienilor si intreprinzatorilor din domeniul turistic, conform motto-ului: “In Romania se misca ceva, progresul este pozitiv, se poate pleca in concediu acolo”. Un motto care va fi eficient atat in tara, cat si in strainatate. In plus, trebuie create primele oferte pachet pentru nisele turistice: pentru drumetie, ciclism, pentru turistii dornici sa admire natura si arta, oferte culinare, de sanatate.

3.2.3. Masurile si pasii necesari pentru edificarea turismului integrat

Cele mai importante sunt masurile enumerate de domnul Zimmer:

Inventarierea si analiza situationala a infrastructurii, a resurselor umane, a elementelor “Tarii lemnului – Maramures”,.

Identificarea si evaluarea calitatilor, defectelor, sanselor si riscurilor regiunii in totalitatea ei, si a fiecarei masuri in parte.

Filtrarea si motivarea actorilor locali si regionali. Invocarea si moderarea unei mese rotunde “Forumul deschis de turism”. Fondarea si intretinerea unor retele locale, regionale si internationale.

Identificarea si acoperirea necesitatii de consultanta, organizarea transferului de know-how.

Masuri imediate si consultanta in implementarea activitatilor propuse.

Analiza si controlul efectivitatii, strangerea de fonduri, folosirea lor efectiva si controlul folosirii lor.

Fondarea unor agentii de incoming si a altor agentii turistice.

3.2.4. Masuri de luat si pasi de urmat in regiunea Maramures

Scopul principal in Maramures este crearea unei retele de oferte descentralizate, al carei nucleu il formeaza diferite obiective ale industriei lemnului si ale silviculturii, monumente ale culturii lemnului si ale mineritului, carora trebuie sa li se alature oferte din toate ramurile cu potential turistic.

Aceste oferte trebuie coordonate din punct de vedere organic de o asociatie sau o cooperativa privata. Acest for central trebuie sa se ocupe de promovarea ofertei si de marketing in exterior si trebuie sa ofere si sa intermedieze servicii (contabilitate, strangere de fonduri, consiliere) si cursuri de formare/perfectionare spre interior. Turistilor li se pot oferi programe individuale sau oferte pausale cu continut partial variabil sau facultativ.

Pentru crearea infrastructuii este nevoie de o consiliere larga si generala a tuturor celor implicati, din partea unor experti in turism. Pentru aceasta este necesar sa se simta necesitatea din interior, in cadrul unor discutii, care conform experientelor anterioare sunt greu de pornit.

Ca un al treilea punct se pot lua in considerare excursii, se folosesc grupuri de turisti in prealabil interesati pentru explorarea unor destinatii turistice, care sunt rugati sa intocmeasca apoi liste cu propuneri de imbunatatire, propuneri de rute, etc. Aceasta metoda a fost aplicata cu succes la cicloturisti. Primii turisti trebuie chestionati exhaustiv, pentru a afla la fata locului informatii despre dorintele turistilor si dificultatile pe care le-au intampinat pe parcurs, despre lipsuri si puncte forte ale ofertei, care se vor putea folosi pentru imbunatatirea si extinderea acesteia.

CAPITOLUL IV CERCETARE DE PIATA

4.1. DEFINIREA PROBLEMEI DE CERCETARE

4.1.1.Scopul cercetarii

Scopul acestei cercetari este de a studia oportunitatile existente pentru dezvoltarea turismului in zona Tarii Maramuresului, in special oportunitatea infintarii unui centru regional de dezvoltare turistica.

In ultimul timp se observa ca economia mondiala trece printr-o acuta criza de dezvoltare economica generalizata. Se stie ca gradul migratiei fortei de munca in strainatate este unul ridicat in Maramures. Multi maramureseni, atat din mediul urban cat si din mediul rural, sunt plecati la munca in strainatate in tari precum Spania, Franta si Italia, tari atinse din plin de criza economica mondiala, in special in sectorul constructiilor si al serviciilor, domeniu preponderent in care lucreaza romanii in strainatate. In consecinta, tot mai multi romani plecati la munca afara intentioneza sa se intoarca la locurile lor de obarsie. Odata cu intoarcerea lor acasa, acestia vor cauta o integrare cat mai rapida in sectoarele de activitate economica din Romania. In decursul anilor, acestia au acumulat atat un capital banesc, cat si un capital uman in ceea ce priveste experienta lor de munca in domeniul constructiilor si al serviciilor, in special multi dintre acestia lucrand in domeniul turistic. Pentru acesta, consider oportuna creearea cat mai grabnica a unui cadru cat mai benefic in ceea ce priveste sprijinirea celor interesati in demararea unor viitoare proiecte de activitati economice in domeniul turismului rural.

Prin acesta cercetare se urmareste o inventariere a atractivitatilor turistice din regiune, precum si o caracterizare a locuitorilor plecati la munca in strainatate prin prisma deschiderii lor spre activitatile turistice. Mai precis, doresc o analiza a intentiilor celor plecati la munca in strainatate in ceea ce priveste dorinta de a investi intr-o activitate de natura turistica la intoarcerea lor acasa. Acesta cercetare are de asemenea scopul de a studia importanta infintarii unui centru regional de dezvoltare turistica pentru a oferi consultanta viitorilor investitori in vederea demararea unei activitati turistice in zona.

4.1.2. Obiectivele cercetarii:

Inventarierea principalelor activitati turistice;

Inventarierea principalelor unitati turistice din zona;

Studirea atitudinii locuitorilor plecati la munca in strainatate referitor la munca;

Stabilirea nivelului actual de de zvoltare a turismului in Tara Maramuresului;

Studiul oportunitatii infintarii centrlui de dezvoltare turistica in opinia maramuresenilor;

Identificarea princiapalelor activitati pe care ar trebui sa le intreprinda centrul de dezvoltare turistica regionala;

Caracterizarea populatiei: in ce masura varsta si nivelul de scolarizare influenteaza optiunile si preferintele populatiei studiate privind activitatea turistica.

4.1.3. Ipotezele de lucru:

Cresterea considerabila in Romania a persoanelor care prefera turismul rural;

Numarul unitatilor de turism in mediul rural prezinta o evolutie ascendenta;

Cresterea capitalului privat provenit din surse externe al locuitorilor din Tara Maramuresului ca urmare a migratiei fortei de munca in strainatate, capital care ar putea fi investit cu preponderenata in turism;

Facilitatile oferite de Ministerul Turismului si de alte organizatii si institutii pentru dezvoltarea activitatii turistice in mediul rural;

Insuficienta utilizare a gradului mare de potential turistic din Tara Maramuresului.

4.1.4. Limitele studiului

S-au intampinat dificultati in timpul implementarii chestionarelor datorita:

Numarului mare de persoane care au refuzat sa raspunda sau nu avut timp sa raspunda intrebarilor;

Raspunsurile date la intamplare;

Raspunsuri incomplete date lipsei de cunostinte a intervievatului;

Influenta anchetatorului asupra raspunsurilor obtinute ca urmare a explicatiilor oferite subiectilor intervievati;

Marimea mica si nereprezentativitatea esantionului datorita timpului limitat si bugetului redus avut la dispozitie.

4.2. METODOLOGIA

4.2.1. Natura cercetarii

Cercetarea efectuata este cantitativa deoarece are ca obiectiv descrierea cuantificata a comportamentelor unei populatii fata de problema studiata. Instrumentul folosit in cercetare este chestionarul, exemple de chestionare completate se gasesc mai jos.

Populatia supusa studiului a fost reprezentata de persoanele care lucreaza la munca in srainatate din Tara Maramuresului, mai exact din orasul Sigetul Marmatiei si din satele din apropiere. Deoarece cercetarea se adresa in principal persoanelor plecate la munca in strainatate, consider ca sarbatorile pascale au fost un moment prielnic in ceea ce priveste prezenta acasa a persoanelor intervievate in cauza, bine stiut fiind faptul ca majoritatea persoanelor intervievate se intorc acasa cu ocazia sarbatorilor de Paste.

4.2.2. Stabilirea marimi esantionului si medotei de esantionare

In practica dimensionarii unui esantion este necesar sa se aiba in vedere doua categorii de restrictii:

de ordin statistic

de ordin organizatoric

1) Din puctul de vedere al primei categorii de restrictii, esantionul va fi calculat dupa formula:

n = (Z alpha/2 * s)2/E2

Consideram nivelul de incredere al studiului egal cu 95% (1-alpha = 95%) rezulta ca Z alpha/2 = 1,96

Dispersia (s) = 0,5.

Consideram eroarea de esantionare (E) = 0.05 (plus/minus 5%).

Prin urmare:

n = (1,96*0,5) 2 / 0.05 2 = 384,16

In consecinta, pentru a fi reprezentativ, acest chestionar ar fi trebuit implementat la 384 persoane.

2) Din punctul de vedere al restrictiilor de ordin organizatoric, luam in considerare urmatoarele:

timpul alocat cercetarii este de 3 zile;

durata de completare a unui chestionar a fost de aproximativ 15 minute;

a existat un singur operator care a lucrat aproximativ 4 ore / zi;

timpul necesar pentru deplasare

In acesta situatie, esantionul interogat a fost de 45 persoane.

Metoda de esantionare folosita a fost esantionarea “pe loc”.

S-a ales aceasta metoda de esantionare deoarece persoanele care fac parte din populatia de studiu locuieste in locuinta propietate personala, loc in care pot fi contactate in privinta aplicarii chestionarelor. S-a ales pentru implementarea chestionarelor perioada 28-30 aprilie (3 zile).

4.2.3. Rata raspunsurilor. Procentul chestionarelor exploatabile

Datorita faptului ca din 45 de chestionare 5 au fost completate gresit, fiind deci inutilizabile, rezulta ca procentul chestionarelor exploatabile este de 89% (5/45 = 11% inutilizabile).

4.2.4. Datele de realizare a anchetei. Numarul anchetatorilor

Chestionarele au fost implementate in perioada 28-30 aprilie 2008, durata de completare a unui chestionar a fost de aproximativ 15 minute. A fost un singur anchetator care a realizat sondajul.

4.3. ANALIZA REZULTATELOR

Baza de date obtinuta prin prelucrarea chestionarelor se gaseste atasat in cadrul Anexei nr.4.1. Tabelele si graficele prezentate pe parcursul acestui capitol sunt obtinute prin prelucrarea raspunsurilor primite in urma aplicarii chestionarelor.

4.3.1. Date referitoare la intrebari generale legate de turism

Intrebarea nr. 1: Practicati turismul in general?

Tabel nr.1. Opinii referitoare la frecventa practicarii turismului in general

Intrebarea nr. 2: Unde ati fost in ultimii 3 ani in scopuri turistice?

Tabel nr.2. Opinii referitoare la locul practicarii turismului in general

Intrebarea nr. 3: Ce tip de turism practicati?

Tabel nr.3. Opinii referitoare la tipurile de turism practicat

Intrebarea nr. 4: Ce v-a impresionat cel mai mult?

Tabel nr.4. Opinii referitoare la impresiile turistilor

Intrebarea nr. 5: Considerati ca obiectivele turistice constituie mijloace:

Tabel nr.5. Opinii referitoare la mijloacele de pastrare a obiectivelor turistice

4.3.1.1 Observatii

Analizand opiniile referitoare la fracventa practicarii turismului in general in Tara Maramuresului, putem concluziona ca jumatate dintre turistii intervievati practica frecvent o forma de turism, un sfert dintre acestia practica in medie turismul.

Privitor la locul ales in scopuri turistice, majoritatea intervievatilor au precizat ca au ales ca si loc de practicare a turismului o statiune de litoral, un alt sfert dintre acestia au ales localitatile de interes turistic si doar un sfert dintre respondenti au ales statiunile balneare si montane.

Fiind intrebati in legatura cu tipul de turism practicat, majoritatea raspunsurilor au fost in stransa corelatie cu locul ales in scopuri turistice, mai exact o treime dintre acestia au preferat litoralul, mai mult de o treime au preferat turismul balnear si montan si o alta treime au preferat turismul de agrement, religios si cultural.

Prin prelucrarea raspunsurilor de la intrebarea privind impresiile turistilor, observam ca o treime dintre respondenti considera ca principala atractie monumentele de arhitectura si monumentele religioase, in opinia mea considerand aceasta optiune ca fiind net influentata de specificul zonei, bogata in monumente de arhitectura si monumente religioase, aproape jumatate considera ca obiectivele turistice naturale, peisajul si amenajarile de agrement au lasat o puternica impresie asupra lor, obiectivele cultural-istorice si trecutul istoric neavand o impresie prea mare asupra turistilor.

Aproape jumatate dintre intervievati considera ca obiectivele turistice constituie in general mijloace de educatie si de cunoastere, iar o alta jumatate au precizat ca obiectivele turistice constituie mijloace de pastrare a valorilor culturale, religioase si istorice.

4.3.2. Date referitoare la atractivitatile turistice din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 8: Specificati cele mai importante trei mancaruri traditionale din zona Tarii Maramuresului, pe care le cunoasteti:

Tabel nr.8. Principalele mancaruri traditionale din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 9: Enumerati principalele trei mestesuguri si ocupatii traditionale existente in zona, de care ati auzit:

Tabel nr.9. Principalele ocupatii traditionale din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 10: Cele mai importante cinci atractivitati turistice din Tari Maramuresului ?

Tabel nr.10. : Cele mai impostante cinci atractivitati turistice

Intrebarea nr. 11: Care sunt principalele oportunitati care ar putea fi fructificate in vederea dezvoltarii agroturismului/turismului rural in zona Tarii Maramuresului?

Tabel nr.11. Oportunitati de dezvoltare in Tara Maramuresului

4.3.2.1. Observatii

Analizand setul de intrebari referitoare la atractiviatatile turistice din Tara Maramuresului, putem concluziona ca majoritatea respondentilor considera ca principalele atractivitati pentru turisti sunt obiectivele turistice (88%), traditiile (75%) si folclorul (58%) specifice zonei, atat de originale si bine pastrate in timp. Ei considera ca celelalte elemente naturale, cum ar fi resursele hidrologice, asezarea si relieful sunt resurse firesti, normale, comune, date fiind de la bunul nostru Dumnezeu.

Prin prelucrarea raspunsurilor de la intrebarea privind principalele trei mancaruri traditionale, observam ca cei mai multi respondenti considera ca mamaliga (75%) este principala mancare traditionala specifica zonei, urmata indeaproape de sarmale cu pasat si palinca.

Aproape trei sferturi (70%) dintre intervievati au mentionat oieritul ca fiind ocupatia traditionala principala din zona, secondata de agricultura iar mai apoi, nu mai putin vechi si importante, fiind ocupatii traditionale ca cioplitul in lemn si in piatra, olaritul, fabricarea palincii.

De departe, principalul obiectiv turistic mentionat (75%) a fost “Cimitirul vesel” din Sapanta, cu vestitele cruci din lemn vopsite albastru si insotite de scene si versuri caracteristice din viata defunctului, mai apoi Manastirea Barsana (63%) cu multitudinea constructiilor din lemn existente aici, mai multe biserici din lemn cat si asezaminte monahale, Valea Vaserului cu mocanita (55%), Memorialul victimelor comunismului din Sighetu Marmatiei, statiunea climaterica Borsa, Pasul Sambra Oilor sau minunatele biserici din lemn inscrise in lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (Biserica Surdesti, biserica Ieud Deal, biserica Poienile Izei sau biserica Budesti Josani).

4.3.3. Date referitoare la unitatile turistice de cazare din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 12: In localitate exista posibilitati de cazare?

Tabel nr.12. Existenta unitatilor de cazare din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 13: Aceste posibilitati de cazare se concretizeaza in urmatoare unitati turistice:

Tabel nr.13. Forme de cazare din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 14: Care este parerea d-voastra in legatura cu preturile practicate in unitatile de primire turistica din Tara Maramuresului in raport cu serviciile oferite?

Tabel nr.14. Opinii in legatura cu preturile practicate in unitatile de cazare din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 15: Ordonati in functie de importanta lor urmatoarele elemente luate in considerare de catre un turist in momentul alegerii unitatii de cazare

Tabel nr.15.1. Importanta diferitelor elemente in alegerea unei unitati de cazare

Tabel nr.15.2. Topul elementelor mentionate pe locul 1

Tabel nr.15.3. Topul elementelor mentionate pe locul 6

Tabel nr. 15.4. Importanta “categoriei de clasificare” in alegerea unitatii de cazare

Tabel nr. 15.5. Importanta “preturilor practicate” in alegerea unitatii de cazare

Tabel nr. 15.6. Importanta “ofertei de produse si servicii” in alegerea unitatii de cazare

Tabel nr. 15.7. Importanta “amplasarii” in alegerea unitatii de cazare

Tabel nr. 15.8. Importanta “dotarilor” in alegerea unitatii de cazare

Tabel nr. 15.9. Importanta “personalului” in alegerea unitatii de cazare

Intrebarea nr. 16: Credeti ca oamenii din sat (comuna/localitate) ar fi dispusi sa ofere contra cost cazare turistilor care vin in zona?

Tabel nr.16. Acordul oamenilor de a oferii cazare in locuintele proprietate personala

4.3.3.1. Observatii

Analizand grupul de intrebari referitoare la unitatile de cazare existente in Tara Maramurtesului, observam ca aproape toti interviecatii (93%) au cunostinta de existenta unor unitati de cazare turistice.

Acestea se materializeaza in pensiuni, cabane si case familiale (60% dintre unitatile de cazare), o alta forma importanta a unitalor de cazare find campingurile, hotelurile si motelurile (40% dintre unitatile de cazare).

Parerile subiectilor in legatura cu preturile practicate in unitatile de primire turistica din Tara Maramuresului in raport cu serviciile oferite sunt destul de variate, mai mult de jumatate dintre acestia fiind in dezacord total sau partial cu preturile practicate, restul respondentilor find relativ de acord cu preturile practicate in raport cu serviciile oferite.

Observam ca noua maramureseni din zece ar fi dispusi sa ofere cazare turistilor in casele lor familiale, contra cost.

Prin prelucrarea raspunsurilor referitoare la impostanta elementelor luate in considerare de catre un turist in momentul alegerii unitatii de cazare, aproape o treime dintre acestia au mentionat pe locul 1 criteriul referitor la oferta de produse se servicii, urmat indeaproape ca si importanta de amplasarea unitatii de cazare, in continuare in ordine ierarhica descrecatoare ca si criterii luate in considerare fiind preturile practicate, personalul, categoria de clasificare sau dotorile existente in unitatile de cazare.

4.3.4. Date referitoare la dezvoltarea activitatii turistice din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 6: In dezvoltarea economica, sociala si culturara a Tarii Maramuresului, considerati ca turismul ocupa un loc:

Tabel nr.6. Opinii referitoare la locul turismului in dezvoltarea economica, sociala si culturara a Tarii Maramuresului

Intrebarea nr. 7: Cat de bine cunoasteti diferenta dintre conceptele de “agroturism” si “turism rural”?

Tabel nr.7. Opinii referitoare la diferenta dintre conceptele de “agroturism” si “turism rural”

Intrebarea nr. 17: Principalele probleme, in general, pe care le intampina unitatile implicate in activitatea turistica din Tara Maramuresului, dupa parerea d-voastra, sunt:

Tabel nr.3.17. Principalele probleme in dezvoltarea turismului din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 18: Cine sustine, in prezent, activitatea de turism rural/agroturism in zona?

Tabel nr.18. Sustinatorii actuali ai activitatii de turism din Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 19: Care sunt institutiile care ar trebui sa se implice in dezvoltarea turismului din zona?

Tabel nr.19. Instituii care ar trebui sa se implice in dezvoltarea turismului in zona

4.3.4.1. Observatii

Trei sferturi dintre persoanele chestionate considera ca turismul este important sau foarte important in dezvoltarea economica, sociala si culturala a zonei, un alt sfert dintre acestia neacordand o prea mare importanta turismului in dezvoltarea generala a zonei respective.

Aproape trei sferturi dintre subiecti cunosc putin, foarte putin sau nu cunosc absolut deloc diferenta dintre conceptele de “agroturism” si “turism rural”. Tocmai de aceea, in opinia mea, viitorul potential centru de dezvoltare regionala turstica ar putea fi un real sprijin in clarificarea acestor notiuni.

Principalele probleme, in general, pe care le intampina unitatile implicate in activitatea turistica din Tara Maramuresului sunt lipsa fondurilor, a personalului calificat, lipsa clientilor (a turistilor), insuficienta promovare a zonei sau absenta cu desavarsire a unei infrastructuri adecvata actului turistic modern si civilizat.

Referitor la principalii sustinatori privind dezvoltarea turismului in zona se remarca investitorii privati, primaria sau parteneriatul public-privat.

In ceea ce priveste sprijinul venit din partea diferitelor autoritati, se observa o mare confuzie intre autoritatile cu o importanta putere de decizie in domeniu (Guvernul, Ministerul Transporturilor, Consiliul Judetean), ce ar trebui sa acorde un sprijin real potentialilor dezvoltatori, si o alta parte , spre exemplu investitorii privati si localnicii, care ar trebui sa fie direct implicati in proiectele de dezvoltare turistica si nu intr-o presupusa sustinere a lor.

4.3.5. Date referitoare la oportunitatea infintarii unui centru regional de dezvoltare turistica in Tara Maramuresului

Intrebarea nr. 20: Considerati ca, pentru dezvoltarea si sustinerea activitatii turistice din Tara Maramuresului, existenta unui centru regional de dezvoltare turistica este:

Tabel nr.20. Rolul unui centru regional de dezvoltare turistica

Intrebarea nr. 21: Care considerati ca ar trebui sa fie principalele servicii (informatii) oferite de acest centru regional de dezvoltare turistica:

Tabel nr.21. Principalele servicii oferite de un centru regional de dezvoltare turistica

4.3.5.1. Observatii

Prin adresarea acestor doua intrebari s-a urmarit obtinerea unor date referitoare la oportunitatea infintarii unui centru regional de dezvoltare turistica care sa ajute la dezvoltarea si la sustinerea turismului in zona Tarii Maramuresului.

In ceea ce priveste importanta unui asemenea centru, marea majoritate a respondentilor (70%) au considerat oportuna (foarte important si important) infintarea unui centru regional de dezvoltare turistica care sa ofere diverse servicii, dintre care cele mai utile au fost considerate urmatoarele : promovarea unitatilor turistice din zona (88%), oferirea de consultanta viitorilor investitori (75%), organizarea unor tururi, circuite turistice (50%) si oferirea de exemple concrete din domeniul turismului rural din zona (50%).

Alte servicii care ar trebui oferite, nu mai putin importante in opinia intervievatilor, au fost : editarea unor materiale promotionale (38%), organizarea unor evenimente, manifestari cultural-artistice (35%) si creearea unei baze de date privind oferta turistica din zona (25%).

4.3.6. Informatii demografice si socio-profesionale

Intrebarea nr. 22: In ce categorie de varsta va incadrati?

Tabel nr.22. Categoriile de varsta a respondentilor

Intrebarea nr. 23: Ultima scoala absolvita:

Tabel nr.23. Nivelul studiilor respondentilor

Intrebarea nr. 24: Ocupatia d-voastra este:

Tabel nr.24. Ocupatia intervievatilor

Intrebarea nr. 25: Venitul mediu lunar/persoana este:

Tabel nr.25. Venitul mediu lunar/persoana

4.3.6.1. Observatii

Esantionul care a participat a fost constituit din persoane avand peste 18 ani, el fiind unul foarte bine proportionat, un sfert dintre acestia avand varsta cuprinsa intre 19 -29 ani, peste o treime sunt intre 30 – 39 ani si un alt sfert sunt intre 40 – 49 ani.

Marea majoritate a intervievatilor au absolvit liceul (75%), un sfert dintre acestia au terminat o facultate (23%) si doar o persoana are studii postuniversitare (masterat).

Ca si categorie socio-profesionala, majoritatea respondentilor sunt muncitori (58%), o cincime sunt patroni (20%), restul categoriilor fiind destul de slab reprezentate (student, pensionar, casnic)

Se observa ca nivelul veniturilor este unul extrem de ridicat, dat fiind faptul ca persoanele in cauza lucreaza in strainatat, trei sferturi dintre acestia (75%) avand venituri cuprinse intre 1.000 eur – 2.500 eur iar un sfert dintre acestia avand venituri peste 2.500 eur.

4.4 CONCLUZII

Scopul cercetarii a fost de a studia oportunitatea infintrarii unui centru regional de dezvoltare turistica, urmarind atitudinile localnicilor plecati la munca in strainatate fata de turism si turisti in general, precum si o inventariere a principalelor resurse turistice si posibilitatile de exploatare a acestora.

Populatia supusa studiului a fost reprezentata de persoanele care lucreaza la munca in srainatate din Tara Maramuresului, mai exact din orasul Sigetul Marmatiei si din satele din apropiere.

In urma analizei raspunsurilor intervievatilor se observa o deschidere a acestora spre activitatea turistica, insa s-a observat ca locuitorii zonei nu au cunostinta de resursele de care dispune Tara Maramuresului si de obiectivele turistice care ar putea deveni atractivitati importante pentru turismul local, dar si national. Cu toate acestea ei sunt foarte mandrii de radacinile lor, cunsocandu-si foarte bine trecutul si zona, doar ca ei considera toate aceste lucruri naturale, nu le considera iesite din comun.

S-a constatat ca, in present, exista activitate turistica, dar la un nivel rudimentar, care necesita investitii pentru dezvoltarea atat calitativa, cat si cantitativ a acesteia. In localitatile cele mai mari din punct de vedere demografic si al suprafetei, precum si unde exista obiective turistice, exista in momentul de fata unitati de primire turistica, de tipul pensiunilor, cabanelor, campingurilor, hotelului.

Folclorul, traditiile si obiectivele turistice s-au dovedit a fi cele mai importante resurse de valorificat in scop turistic, in opinia esantionului studiat. In urma raspunsurilor primate, s-au identificat numeroase mancaruri si ocupatii traditionale specifice zonei Tarii Maramuresului, precum si un numar insemnat de obiective si atractivitati turistice.

CAPITOLUL V O CALATORIE DE NEUITAT PRIN TARA MARAMURESULUI

5.1. PREZENTARE GENERALA A ZONEI

Zona Maramureșului are o atât de bogată ofertă turistică, încât singurul lucru care nu este disponibil în limitele acesteia e marea. În rest, regiunea acoperă totul, de la excursii pe munte și sporturi extreme la turism cultural și religios, după preferințele fiecăruia și în funcție de anotimp. Dacă sunteți un iubitor al naturii, cu siguranță veți iubi peisajele montane și ale văilor, care vă lasă fără respirație. Mai mult de 30 de zone naturale protejate, pajiști line, pline de iarbă în timpul verii și de zăpadă în timpul iernii, munți acoperiți de păduri veșnic înverzite, toate se oglindesc în ape limpezi, de cristal, întinse pe toată regiunea. Indiferent de anotimpul în care le veți vizita, aceste locuri au magia lor și farmecul lor special și vă veți găsi astfel în mijlocul naturii pure și a împrejmuirilor de vis. Natura generoasă oferă posibilități extraordinare pentru pace și recreere. Celor cărora le place să exploreze, un șir lung de excursii poate fi făcut atât pe văile apelor, cât și prin munți. Excursioniștii se vor bucura să afle că Maramureșul are o rețea complexă de marcaje forestiere și de cărări marcate, care oferă priveliști minunate ale satelor și ale peisajelor incredibile: lacuri mici, cascade, peșteri, rezervații naturale, faună rară. Însă Maramureșul nu oferă numai o lecție de geografie; cultura și istoria sunt două dintre caracteristicile principale care definesc acest teritoriu. Există în această zonă numeroase locuri istorice, muzee și care memoriale. Faima regiunii se datorează mai ales monumentelor arhitecturale tradiționale, peste 200, perfect păstrate până în prezent. Toate acestea sunt pentru locuitori parte din viața de zi cu zi: case tradiționale încântătoare, porți minunate din lemn, cunoscute peste tot în lume, biserici frumoase din lemn, cu turnuri care parcă ating cerul. Construite cu secole înainte și decorate în interior cu fresce extraordinare, bisericile din lemn din această regiune nu reprezintă un simplu muzeu: ele sunt deschise pentru public, iar slujbele se fac regulat. Unicitatea și marea lor valoare a acestor biserici au fost recunoscute de către una dintre cele mai importante autorități ale lumii, UNESCO, ce a inclus opt dintre ele în Lista Internațională a Moștenirilor. De asemenea, Maramureșul este tărâmul lucrurilor simple. Veți fi uimiți să descoperiți bogatele tradiții populare și obiceiurile care au supraviețuit de-a lungul secolelor, nefiind alterate de către influențele timpurilor moderne. Viața rurală tradițională, folclorul și obiceiurile încă se păstrează aici, deoarece „moroșenii” (așa cum sunt denumiți locuitorii) au știut cum să își păstreze tradițiile intacte, astfel încât multe din evenimentele din folclor sunt încă parte a vieții de zi cu zi. Veți observa cum activitățile de la fermă pot fi făcute fără a folosi instrumentele automate, necunoscute pentru oamenii de aici, care încă mai folosesc unelte manuale și instalațiile tehnice tradiționale. Veți vedea peste tot oameni purtând costume confecționate manual; veți lua parte la festivalurile folclorice pline de viață; veți asculta muzica tradițională la „ceteră” (scripcă) și la „zongoră” (chitară) și veți dansa „hora” sau alte dansuri. Veți admira „ștergarul” (prosopul), „procuțele” (covoare), „cergile” (cuverturi) și „blidele” (vase ceramice). Veți face cunoștință cu oameni ospitalieri și cu inima mare, care vă vor invita să beți cu ei un pahar de „horincă de prune” (rachiu de prune). Veți bea lapte direct de la sursă, veți mânca ouă proaspete, culese direct din cuibar, și legume proaspete, luate direct din grădină.

5.1.1. Sportul în Maramureș

Iubitorii de sport vor fi încântați să afle că în această privință există o gamă largă de posibilități în Maramureș. Sporturile de sală pot fi practicate mai ales în orașe sau în stațiuni. Priveliștea variată a ținutului propune o ofertă largă pentru sporturile care se desfășoară în aer liber. Drumețiile rămân una din activitățile cele mai practicate în regiune. Munții încântători, dealurile și câmpiile pot fi descoperite urmând cărările marcate sau nemarcate. Excursiile combinate cu campingul sunt, de asemenea, foarte frecvente, deși sunt puține campinguri care să aibă și facilități. Vânatul este destul de popular. Printre vânatul mai mare se numără căprioara, căpriorul, capra neagră, ursul, vulpea, lupul și porcul mistreț, iar în categoria vânatului mai mic se întâlnesc iepuri de câmp și păsări precum cocoșul și găina de munte și fazanii. Vânatul se face cu propria armă sau prin închirierea uneia de la AGVPS (Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România), pentru aproape 30 €. Pescuitul în Maramureș poate fi făcut atât în lacurile din Baia Mare și din alte orașe, cât și în râuri precum Lăpuș, Someș, Tisa, Iza, Mara și Vișeu. Printre speciile de pești se regăsesc carpul, păstrăvul, știuca, cleanul, dracul-de-mare și altele. Pescuitul este interzis între martie și mijlocul lui iunie, dar sunt și unele zone în care pescuitul este interzis cu scopul de a proteja speciile pe cale de dispariție. Sporturile de iarnă sunt foarte populare în Maramureș, zonă în majoritate muntoasă, acoperită cu zăpadă timp de mai multe luni. Schiatul este practicat in mai multe stațiuni care au pârtii moderne, precum Borșa, Izvoare, Mogoșa, Cavnic și Șuior, dar acest sport poate fi practicat și în afara pârtiilor. Cel din urmă caz este, totuși, recomandat, doar schiorilor experimentați. Pârtiile de schi au facilități și pentru snowboard, săniuș, bob. Alpinismul pe gheață este posibil pe unele cascade în timpul iernii, cum ar fi Ciuroi, Strungi și Izvorul Cailor. Alpinismul pe stânci poate fi practicat în mai multe locuri: în munții Rodnei și ai Maramureșului (vârful Pietrosu, Piatra Rea, Piatra Arsă, Comanu Mic, etc.), în munții Igniș-Gutâi-Țibleș (Creasta Cocoșului, Piatra Tisei, Piatra Biserica Vulpii, Piatra Custuri, Piatra Săpânței, Cheile Tătarului, Piatra Șoimului, vârful Igniș, etc.). Numeroasele drumuri forestiere permit atât sporturi cu motor (motocross, off-road), cât și mersul cu bicicleta prin munții Maramureșului, Rodnei și Gutâi, prin păduri de pin sau molid, sau pe drumuri care însoțesc cursul apelor. Mersul cu paraplanorul în Maramureș oferă nu doar plăcerea zborului, ci și admirarea unor peisaje deosebite. Sunt mai multe locuri pentru planat: pe vârful Peak aproape de Cavnic, Dealu Minei aproape de Baia Sprie, vârful Țibleș, Creasta Cocoșului, vârful Pietrosu, Piatra Rea, vârful Bătrâna, etc. Pentru entuziaștii în ceea ce privește mersul cu pluta, canoe și kayak, sunt mai multe locuri privilegiate pentru astfel de sporturi. Râurile Vișeu, Vaser, Mara, Iza, Săpânța, Cavnic și Lăpuș sunt foarte recomandate în timpul lunilor martie-aprilie când zăpada care se topește în munți ridică nivelul apei și face ca râurile să fie mai bine navigabile. În ultimii ani, numeroase alte sporturi pentru exterior au devenit foarte populare. Excursia prin peșteri este posibilă în numeroasele peșteri din regiune (Peștera Iza și Piatra Rea în Munții Rodnei, Peștera Oaselor și Ponorul Jitelor în Munții Țibleș, în multele peșteri frumoase din Munții Maramureșului). Fotografiatul naturii și observarea vieții sălbatice pot fi practicate în tot acest lanț muntos. De asemenea, de un mare interes sunt numeroasele rezervații naturale, în care iubitorii naturii vor avea plăcerea de a descoperi specii rare de plante și animale, protejate prin lege.

5.1.2. Unitati de cazare in Maramures

Oferta de cazare în Maramureș este dublă: pe de o parte, există hotelurile și motelurile în orașele mai mari și în stațiuni; pe de altă parte, mai există și pensiunile deținute de câte o familie, atât în sate, cât și în orașe. În mod clar, hotelurile pierd prin comparație, pentru că sunt deseori mai degrabă impersonale și nu reflectă caracterul specific al regiunii. Pensiunile sunt încântătoare și gazdele sunt și mai și, de foarte multe ori acestea încercând să vă transforme șederea într-una memorabilă. Foarte rar, pensiunile se pot întâlni într-o casă veche, dar deseori acestea sunt într-o construcție mai nouă, atașată vechii ferme. Bonusul celei noi îl constituie apa curentă, toaleta și dușurile!
Toate hotelurile sunt clasificate după sistemul național, care merge de la o stea până la cinci stele. Și pensiunile primesc stele, în funcție de toalete, de existența telefonului și a TV-ului. Proprietarii pot pregăti micul dejun, prânzul sau cina, dacă este nevoie. Să stai într-o pensiune înseamnă să devii destul de implicat în viața proprietarului și a familiei sale, mai ales dacă șederea este mai lungă. Prețurile de cazare la o pensiune sunt mai mici decât la un hotel. Dacă cineva dorește să stea într-o casă autentică din lemn, singura soluție este ca acesta să întrebe de cum ajunge în sat și să afle astfel cine închiriază camere. Și locurile de campare sunt clasate cu stele, de la una la patru. Aici, cea mai bună notă este cea a unui camping de o stea. Cea mai bună soluție pentru a afla unde sunt aceste locuri este cea de a căuta o hartă actualizată, într-o agenție de turism, având în vedere că locurile respective se schimbă destul de des. Semnele de loc de campare de-a lungul drumului marchează locurile unde se permite camparea.

5.1.3 Cumpărăturile în Maramureș

Zona Maramureș este cunoscută pentru costumele sale populare, pentru covoare, pentru obiectele din lemn, pentru clopuri (pălăriile din paie ale bărbaților), pentru olărit și în pictura icoanelor pe sticlă și lemn. Meșteșugarii continuă tradițiile moștenite din generație în generație. Măști, costume populare, obiecte sculptate în lemn, broderiile și covoarele sunt părți din viața cotidiană. Covoarele tradiționale din lână, iile țesute de femei (și, uneori, chiar și de bărbați), veste brodate din Botiza, Vadu Izei, Săpânța și împletiturile lucrate cu multă răbdare în Vadu Izei, Șugatag, Sălsig și Fărcașa reprezintă mărturii ale moștenirii vii pe care o dețin moroșenii. Sculptura în lemn este foarte apreciată în Maramureș, unde materialul este îndestulător. Aceasta este folosită la obiectele casnice, dar și la construirea caselor. Diferitele camere ale casei sunt decorate prin scobire, cum este cazul stâlpilor de la verandă sau cel al porții curții. Foarte talentați sunt considerați meșteșugarii din Săpânța, Vadu Izei, Bârsana, Glod, Ieud, Săcel și Breb.
O veche ocupație în zonă este olăritul. În zonă este un foarte cunoscut atelier, centrul din Săcel de ceramică roșie, dar mai sunt și alți artizani mai puțin cunoscuți.
În majoritatea satelor, există artizani care își vând creațiile acasă. În unele sate, este câte un punct turistic de informații unde sunt vândute produsele de olărie, dar chiar și acolo unde nu există un astfel de loc, este ușor de găsit artizani, întrebând locuitorii.

5.2.TRASEE TURISTICE

5.2.1 Sambra Oilor- Sapanta- Sighetu Marmatiei

Este traseul cel mai uzitat de repere a cunoasterii Maramuresului, avantajat de posibilitatea de a cunoaste inainte de a intra in Maramures, o alta atractie majora a nordului Romaniei – Tara Oasului. Din ultima localitate a Oasului (Huta Certeze), drumul urca pana in Sambra Oilor denumire uzuala dupa anul 1967 cand aici se tine pentru prima data festivalul folcloric cu acest nume, hanul Sambra Oilor, cu o imprejmuire traditionala din lemn si nuiele, constituind un popas obligatoriu, salile decorate cu ceramica de Vama oferind “piesa de rezistenta” a locului, tocana cu branza de oi si jumari (tocana fiind denumirea locala a mamaligii).

Principalul obiectiv turistic al traseului, localitatea Sapanta, localitate cu o vocatie turistica inca insuficient valorificata fata de potentialul existent si renumele deja creat, care face din Sapanta o oprire obligatorie pentru vizitatorii Maramuresului.

Chiar de la intrare luam cunostinta cu una din atractiile Sapantei: microexpozitii de cergi, covoare, straite, precum si de alte lucruri de artizanat sau de folos practic (de exemplu huse de lana pentru interiorul autoturismelor), troneaza de-alungul podurilor, vegheate de femei care torc fir de lana pe bancile din fata caselor. Realizate cu mult gust si pentru toate gusturile, vopsite sau nu, obiectele au ca scop infrumusetarea interiorului caselor.

Cel mai adesea turistii sunt atrasi de cergile monocrome sau cu combinatii de culori dintre cele trei mai frecvente (alb, negru, rosu) desi mai valoroase sunt cele realizate din lana nevopsite, mai ales cand sunt realizate din combinatii naturale de alb, negru sau gri.

In centrul localitatii, langa podul de peste Sapanta, un drum ingust se desprinde spre sud, spre cel mai cunoscut obiectiv turistic al Sapantei – “Cimitirul Vesel” dupa cum este denumit frecvent in literatura turistica. In fata bisericii, crucile de lemn sunt vopsite (predomina albastrul)si insotite de scene caracteristice din viata defunctului si de versuri scurte (adevarate “haiku”-uri rimate). Si fara a fi vesel sau comic, cimitirul (Muzau de arta populara dupa inscriptia de la intrare, realizata de autor – Stan Ioan Patras) este mai degraba o originala fresca a vietii unei comunitati rurale.

Inainte de “Cimitirul Vesel”, un drum duce la dreapta spre casa lui Stan Ioan Patras, cu picturi ce reprezinta personalitatile (unele contestate acum) care l-au vizitat, cele mai multe disparute intre timp, la fel ca autorul.

Valea Vaserului este cel mai atractiv traseu turistic al muntilor Maramuresului, traseul strabatut pe o distanta de cca 43 km de pe calea forestiera interbelica, pastrata miraculous in perioada de glorie a drumurilor auto forestiere oferind un acces inedit spre numeroase puncte de plecare spre trasee turistice montane in muntii Maramuresului.

“Lemn” și “apă” sunt două cuvinte care definesc cel mai bine Maramureșul. Istoria, tradiția și viața maramureșenilor sunt cioplite în lemnul bisericilor și al porților, iar numeroase ape curgătoare sunt întinse pe toată zona, ca o pânză de păianjen, formând văi cunoscute: Mara, Iza, Vișeu și Vaser.

Pintre acestea, un interes special pentru turiști îl reprezintă valea Vaser, care traversează munții Maramureșului în mijlocul unuia dintre cele mai frumoase și mai sălbatice peisaje din românia. Râul Vaser are cam 60 de kilometri lungime, formând o vale spectaculoasă, ca un canion, în care stânci prăpăstioase alternează cu păduri dese, cu poiene minunate și izvoare de apă minerală.

Punctul de acces spre valea Vaser este orașul Vișeu de Sus, care este și punctul de pornire pentru Mocănița, un tren cu aburi, îngust, al cărui singur scop e de a merge spre vale. Calea ferată merge de-a lungul râului Vaser și este una dintre ultimele șine de căi ferate pentru locomotivele cu aburi, care încă mai este activă, din Europa, fiind și singura din România care încă mai este folosită pentru a coborî buștenii de pe munți. Construită după Primul Război Mondial doar pentru a transporta lemnul, Mocănița încă este folosită – în mod surprinzător – în scopul original.

În zilele noastre, în ciuda vârstei sale înaintate, locomotivei cu aburi i s-a mai dat o sarcină: aceea de a transporta turiștii. Având în vedere că acest loc este printre puținele în care cineva poate merge într-un vagon tras cu puterea vaporilor, în fiecare an, bătrâna Mocănița atrage mii de turiști din toată lumea, oferindu-le călătorii de neuitat. Turiștii pot merge cu trenul până sus, în capătul văii, și înapoi, bucurându-se de frumusețea naturii. De asemenea, este posibil ca aceștia să se oprească pe drum, la una din numeroasele halte, și să înceapă o excursie prin munți.

În creierul munților. Totul începe la stația de tren Vișeu de Sus (Căile Ferate Forestiere Vișeu de Sus sau CFF Vișeu de Sus). Cum aceasta nu e o stație obișnuită de tren, ci una forestieră, nu există platforme pentru pasageri. Locul arată mai degrabă ca un deposit de lemne decât ca o stație de tren, cu un puternic miros de lemn proaspăt tăiat. Dimineața foarte devreme, Mocănița este pregătită pentru excursia din zi. Atât vagoanele pentru turiști, cât și cele forestiere sunt atașate la locomotive cu aburi, se fac provizii de lemn și de apă – ele sunt combustibilul motorului pe aburi – iar mecanicul pornește motorul. După un timp, trenul șuieră lung, pufăind de-a lungul drumului. Urmând râul în cascade, trenul trece mai întâi pe lângă casele din Vișeu de Sus. Apoi, după aproape șapte kilometri, ruta intră în pădurea sălbatică, trecând pe lângă stâncile prăpăstioase ale strâmtorii, și făcându-și intrarea în munți prin tuneluri întunecoase. Liniștea naturii este întreruptă nu doar de râul grăbit și zgomotos, de pufăiturile și sâsâitul trenului, ci, din când în când, și de fluierăturile ascuțite ale locomotivei. Mocănița se strecoară apoi ușor în sus, pe pantele abrupte, deseori dând impresia că nu mai poate avansa și că puterea aburului nu este suficientă. Totuși, reușește să continue aventura și să transporte turiștii în locuri pitorești. Excursia este lungă și cu numeroase opriri. La urcare, trenul lasă vagoane goale, care sunt luate la întoarcere, păline de bușteni. Trenul oprește și când localnicii urcă de-a lungul drumului. Aceștia folosesc trenul pentru a aduce brânza în vale, la oraș, ca să o vândă, și să viziteze satele învecinate. Pe lângă acestea, sunt necesare mai multe opriri pentru carburant, pentru că trebuie făcute noi provizii de apă. Apoi locomotiva este separată de vagoane și este luată la râu. La întoarcere, le dă turiștilor o zdruncinătură puternică, doar pentru a-i înștiința că trebuie să fie pregătiți pentru continuarea excursiei. Rezervorul trebuie, de asemenea, să fie încărcat cu lemn pentru foc. Trenul poate cădea de pe șine, dar la o viteză de 10 km/oră, acesta nu pune o astfel de problemă. Pasagerii (care sunt experimentați în această privință) ajută la repunerea trenului pe șine folosind tot ce văd în cale: bucăți de lemn, lanțuri, topoare sau cârlige. Un tractor forestier poate da ultima împingere pentru ca excursia să poată continua. Când călătoriți cu Mocănița urcând valea, ar trebui să se rețină că aceasta este ca o călătorie în timp: după plecarea din stația Vișeu, telefonul nu mai are semnal, iar orice contact cu timpurile contemporane este pierdut; trenul este tras de o locomotivă veche, cu aburi, și de aceea se cere atenție sporită la scânteile sau funinginea care ar putea păta sau arde hainele; de-a lungul drumului, nu există magazine, iar proviziile de mâncare, apă și alte consumabile trebuie făcute dinainte de plecare. Pentru motive de siguranță, cineva se poate da jos sau poate urca în tren doar la halte și este interzis saltul din sau în tren în timp ce acesta este în mișcare. Călătorii pot merge doar în vagoanele speciale pentru pasageri, fiind strict interzisă urcarea în vagoanele de producție sau pe scări. Având în vedere că acestea sunt trenuri nu doar pentru pasageri, aceștia din urmă trebuie să fie foarte atenți când se mișcă buștenii sau când alte echipamente sunt pregătite. Haltele, măreția munților și pădurile neîmblânzite, râurile sălbatice care concură cu zgomotul și sunetele trenului, cherestegiii, trenul însuși cu mecanicul său, toate sunt motive de distracție, de aventură, de încântare. În acest tren, oricine trebuie să uite destinația, timpul care se presupune că trece până la sfârșitul liniei, orarul și alte griji cotidiene din viața noastră modernă și nebună.

Localitatea Moisei. La iesirea din oras pe dreapta se afla monumentul ridicat de Vida Gheza in memoria victimelor din 16 octombrie 1944 (31 de persoane impuscate pentru evadarea din companiile de munca ce construisera fortificatii militare in Muntii Maramuresului). Monumentul ridicat in travertin si inaugurat in 13 august 1972 este construit din 12 coloane asezate in cerc, simbolizand cultul soarelui si al luminii.

5.2.2. Vadu Izei-Barsana-Sacel-Dealu Stefanitei

(“Printre atatea ape ale tarii, este una cu nume de codana si ea toata are ceva de codana, sa o iei in brate, sa o porti pe sub pomi infloriti si sa auzi cum umple livezile cu rasul ei cristalin” – Geo Bogza, 1968).

Localitatea Barsana. In centrul localitatii putem admira biserica de lemn ridicata se pare in anul 1720 si adusa pe actualul amplasament in anul 1806. La iesirea din Barsana, pe stanga se inalta constructia noii manastiri, cu chilii si o biserica de lemn cu hramul Soborul Sf. Apostoli, avand o inaltime de 57m prin care devine cea mai inalta biserica de lemn. Manastirea veche din Barsana este atestata din anul 1390 si o inscriptie pe un liturghier din biserica din Barsana atesta continuitatea acesteia pana la sfarsitul sec.XVIII-lea (1786), perioada in care dispar majoritatea vechilor manastiri ortodoxe romanesti din Maramures (ca urmare a trecerii masive a crestinilor romani de la biserica ortodoxa, la cea greco-catolica).

Glod pe stanga se afla biserica de lemn cu hramul Sf. Nicolae ridicata in prima parte a secolului XVIII cu picturile realizate de preotul Tivadar Vasile in anul 1829, inedita imbinare a calitatilor artistice cu cele apostolice. Este localitatea natala a fratilor Petreus, instrumentisti si valorificatori de exceptie ai cantecelor maramuresene.

Localitatea Stramtura. In centrul localitatii se afla o biserica veche de lemn ridicata in anul 1661 la manastirea Rozavlea si adusa aici, reparata si extinsa in anul 1771, cu o pictura murala pe bolta naosului datand din anul 1800.

Rozavlea. In centru se afla o biserica de lemn cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril, ridicata in anii 1717-1720, cu iconostasul si pictura murala realizata de Ion Plohod din Dragomiresti, pictura din altar fiind realizata de Santner Filip in 1823-1825.

Sieu. Localitate renumita prin depozitele de bronzuri (securi, celturi) descoperite in anii 1913 si 1971 pe dealul Carstii. Biserica de lemn construita in anul 1760 cu hramul “Nasterea Maicii Domnului” conserva icoane vechi pe lemn.

Poienile Izei. Unde se afla o biserica de lemn datata 1604, sfintita in 1632, cu pictura murala datand din 1793-1794 datorata mesterului Gheorghe din Dragomiresti. Tot aici in curs de edificare, o manastire dedicata eroilor neamului.

Botiza. Pe stanga langa constructia monumentala a noii biserici se afla constructia mai modesta a unei biserici de lemn cu hramul Sf. Paraschiva, edificata in Viseu de Jos in anul 1699 si adusa in Botiza in anul 1899.

Urmarim in continuare drumul de pe Valea Botizei, pe langa numeroasele case noi, avand ocazia de a admira porti maramuresene vechi (interbelice), mai modeste decat cele datorata vestitilor mesteri actuali, dar cu o armonie vizibila intre motivele traditionale si fondul de lemn al portii, motive stilizate sau sugerate simplu, fara ingramadirile de “semisuriburi” si rozete care abunda pe portile maramuresene noi.

Ieud. Adevarat muzeu in aer liber cu constructii doar din lemn, unele datate din secolul XVII-XVIII. Ieudul este fara indoiala cel mai important obiectiv turistic al Vaii Izei, iar cel mai important obiectiv al Ieudului, este tot fara indoiala Biserica de lemn din Deal, pentru care se vehiculeaza ca an de edificare – 1364. Este o biserica realizata din lemn de brad, cu ferestre mici, pictura fiind realizata de prolificul Alexander Ponehachile unde a fost descoperit Zbornicul de la Ieud – cea mai veche pravila in limba romana, scrisa de mana cu litere chirilice si datata de unii specilaisti in anul 1391 si unde s-au pastrat tiparituri din sec. XVI (tiparite de diaconul Coresi). Specialstii dateaza in sec. XVIII, anul de atestare vehiculat (1364) fiind probabil cel al bisericii disparute a manastirii Ieud.

Iar daca Biserica din Deal, impresioneaza prin misterul unei vechimi multiseculare, Biserica de lemn si Ses (Josani) induce o impresie pregnanta de grandoare, “catedrala” de lemn edificata in anul 1718, pictata in anul 1841, (pictura acum aproape complet stearsa) impresionand prin dimensiuni si armonie. Aici se pastreaza una din cele mai bogate colectii de icoane de sticla.

Localnicii se mandresc cu faptul ca de cand exista registrele de stare civila in Ieud n-a existat nici un divort, ca primul maramuresean membru al Academiei Romane (dr Ioan Mihalyi de Apsa) s-a nascut in Ieud in anul 1844, ca bunicii lui Andrei Muresanu, autorul actualului imn national “Desteapta-te romane” au fost ieudenii, ca in anul 1945 250 de tineri din Ieud au participat la marsul impotriva alipirii Maramuresului la Ucraina.

Bogdan Voda. In centru se afla biserica de lemn ridicata in anul 1718 (1722 dupa alte surse), ridicata din lemn de brad cu doua serii de picturi, una mai veche, pe panza de in, cu inscriptii slavone si alta realizata pe lemn, in stilul barocului tarziu. Biserica pastreaza obiecte de cult vechi (un policsandru sculptat in lemn si un scaun arhieresc), provenite probabil din manastirea Cuhea, manastire voievodala, ctitorita la sfarsitul sec. XIV intre Cuhea si Rozavlea, la gura vaii Meleanului.

Dragomiresti. Biserica de lemn de aici, ridicata in anul 1722 din lemn de stejar, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, se afla din anul 1936, la Muzeul Satului din Bucuresti, actuala biserica de zid fiind ridicata in naul 1923. In anii 1926-1927 preotul Moldovan a ridicat o manastire pe Valea Prihodistii, a carei biserica a ars in anul 1949 (dezavantajul major al bisericilor de lemn).

Intre anii 1950-1954 s-a construit o alta biserica si chilii in Arinii Runcului, asezamant monahal desfiintat in anul 1958, dar reinfiintat in ianuarie 1991.

La confluenta Vaii Baicului cu Valea Caliman are loc o traditionala manifestare pastorala “Ruptul Sterpelor” – o alta denumire pe langa mai cunoscutele “Sambre” din Tara Oasului sau”Masuris” din Salaj, eveniment pastoral de adunare a oilor in turme, pentru plecarea lor in “vacanta” de vara montana, moment de prozaice masuratori ale drepturilor (in branza) datorate proprietarilor, urmat de o inevitabila sarbatoare la care proprietarii oilor isi cheama in fiecare an prieteneii si cunoscutii pentru a ridica “zagazurile” de lapte, obicei in care pe langa binecuvantarea acordata de preot recunoastem si ritualuri ancestrale precrestine.

Salistea de Sus. Unde se afla doua biserici de lemn vechi. Biserica Nistorestilor – construita in anul 1680, dar cu insemnari abia din anul 1752 pe o Evanghelie tiparita in anul 1743, este pictata de Radu Munteanu in anul 1775.

Ne apropiem de obarsia Izei, caci urmeaza ultima asezare – Sacel, nesmaltuita, rosie, decorata prin pictare si lustruire cu piatra, al carei cunoscut promotor – Tanase Cocian este cunoscut datorita produselor utilitare mai degraba decat cele artizanale: ulcele de apa, tigaite cu trei picioare, vase de pus laptele la prins, strecuratori, cratite cu toarte, oale de fiert sarmale.

5.2.3. Valea raului Iza

Vadu Izei
Satul Vadu Izei, cunoscut pentru meșteșugarii săi și pentru sculptura în lemn, se află la unirea a două râuri importante, Iza și Mara, la aproape 7 km sud de Sighetu Marmației. Populată încă din Epoca de bronz, dovadă stând brățările și monezile din argint, satul este atestat prima dată în 1383, cu numele Satul lui Lupu. Acum, nu este doar unirea celor două drumuri aici, ci și unirea a două drumuri importante, DN 18 cu DJ 186, care oferă o importanță notabilă satului. În Vadu Izei există pictori care fac icoane pe sticlă, precum Ioan Borlean; țesători precum Maria Moldovan și Ileana Borlean, persoane care fac pături sau covoare cu lână vegetală vopsită; și oameni care fac coșuri împletite, precum Mihai Petreuș, care face coșuri minunate și alte obiecte folosind răchită și alun. De asemenea, există în zonă numeroși muzicanți și cântăreți, iar oamenii din Vadu Izei nu sunt numiți dobași degeaba. În concordanță cu acestea, în fiecare an în iulie, există Festivalul Nuntilor. Grupuri de cântăreți populari și dansatori vin din toată zona Maramureșului, din alte părți ale României și chiar din străinătate, pentru a interpreta cântece sau dansuri legate de nunta tradițională. Există un mic muzeu, Casa memorială a lui Vasile Kazar, lângă noua biserică Greco-Catolică. Aceasta este o gospodărie din secolul al XVIII-lea, cu obiecte vechi și textile, care arată cum viețile sătenilor continuă pe aceeași linie.
În afară de pensiunile bine stabilite, există și un punct de informații pentru turiști, lângă primărie și poștă. De aici se pot cumpăra hărți și cărți despre regiune, diverse obiecte de artizanat (icoane, olărie, costume, măști, etc.) sau se poate angaja un ghid local pentru turul satelor din apropierea văilor râurilor.

Oncești
Următorul sat de după Vadu Izei, la 5 km în sus spre valea Izei, este Oncești cu 1,500 de locuitori. Mai multe descoperiri arheologice demonstrează continuitatea așezării din timpurile preistorice: unelte, bijuterii și săbii medievale. Satul obișnuia să aibă o biserică frumaosă, din lemn, care este acum la Muzeul Satului, din Sighetu Marmației.

Bârsana
Bârsana este o comună mare, de aproape 5.000 de locuitori, aflat pe malul drept al Izei, la aproape 20 km sud-est de Sighetu Marmației. În afară de drumul principal DJ 186, care urcă pe valea Izei, DJ 185 leagă satul de Ocna Șugatag și valea Cosău. Bârsana este unul dintre satele cele mai cunoscute din Maramureș datorită mănăstirii construite destul de recent, care a devenit simbolul Maramureșului și al arhitecturii din lemn. Mai mult decât atât, aceasta există și biserica veche din lemn a satului, Intrarea Maicii Domnului în biserică, construită în 1720 ca biserica mănăstirii, care se află pe Lista Moștenirilor Mondiale a UNESCO.

Glod
Glod este un sătuc din valea râului Slătioara. Este la aproape 10 km sud de DJ 186, pe drumul îngust DJ 171D, aflat într-o condiție mai degrabă precară, care începe de la drumul principal într-un loc numit Podul Slătiorii. Oamenii din Glod par să aibă muzica în sânge: frații Petreuș sunt cântăreți cunoscuți de muzică popular, iar în sat mai sunt și alte grupuri muzicale de tineri interpreți.

Poienile Izei
Poienile Izei se află la maxim 4 km distanță de Glod, spre Botiza și Șieu; satul este înconjurat de cărările de pe munții Lăpuș. Este un sat de aproape 1,100 de locuitori cu puternice tradiții.

Botiza
Sat pitoresc maramureșean, Botiza, cu cei 3,000 de locuitori se află la poalele Munților Țibleș, pe unul din afluenții Izei, râul Botiza. Se află la aproape 5 km sud-est de Poienile Izei, pe drumul județean DJ 171 A. Satul este înconjurat de dealuri înalte, acoperite de păduri dese și de livezi. De asemenea, aici se află numeroase izvoare cu apă minerală, inclusiv un izvor cu apă sărată, care a fost folosit la salinizarea cărnii. Este ținut un târg în fiecare sâmbătă.

Strâmtura
Înapoi pe Valea Izei, Valley, pe drumul județean DJ 186, Strâmtura este următorul sat după Bârsana, la cam 7 km distanță. Strâmtura se mândrește cu ultimii buciumași din Maramureș, interpreții cornului tradițional, un corn lung, din metal, pe care îl foloseau ciobanii de la munte pentru a comunica. Satul mai este cunoscut și pentru grupul folcloric format din copii și adulți.

Rozavlea
Rozavlea este un sat cu peste 4,000 de locuitori, pe partea dreaptă a râului Iza, la 7 km în contra curentului de Strâmtura, și la cam 37 km de sud-vest de Sighetu Marmației via DJ 186. Cele mai vechi descoperiri sunt din Epoca de Piatră, deși atestările scrise datează din 1353. În fiecare an la sfârșitul lui august, se sărbătoresc Zilele Culturale ale Rozei Rozalina, prilej cu care se adună grupuri folclorice care vin din diferite părți ale regiunii și ale țării. Tot atunci, tradițiile maramureșului sunt discutate în cadrul unui simpozion.

Șieu
Șieu este următorul sat în sus pe râu, de la Rozavlea, la doar 2 km distanță. Se află la unirea râurilor Iza și a afluentului său, Șieu, și la unirea a două drumuri, DJ 186, care merge din Vadu Izei spre Săcel și DJ 171A, care începe aici și merge la sud spre Botiza și peste munți, la Lăpuș. Anual în Șieu este organizată Întâlnirea Fiilor Satului, un eveniment la care iau parte persoanele născute acolo și care și-au dezvoltat cariera în atlă parte. De asemenea, în fiecare vară, este un festival folcloric de cântece, dansuri și vestimentație, la care iau parte mai multe grupuri din Maramureș. Există și un grup folcloric local care participă la diverse concursuri și festivaluri din jurul țării.

Ieud
Unul dintre cele mai cunoscute sate din Maramureș, Ieud se află pe unul din afluenții Izei, numit Ieud. Chiar înainte ca drumul de la Șieu să ajungă la Bogdan Vodă, un drum o ia spre sud. Sunt aproape 5,000 de locuitori în sat, care se întinde mulți kilometri de-a lungul văii râului spre munții Țibleș. Numele satului este legat și de faimosul Codex din Ieud, cel mai vechi manuscris în limba română, cu caractere chirilice. Aici există un mic muzeu etnografic partical, în curtea familiei Pleș. Ieud este un sat puternic tradițional, avortul și divorțul fiind aproape necunoscute până nu demult, iar în timpul comunismului, satul era cunoscut pentru cele 50 de “mame eroine” care au născut mai mult de 10 copii fiecare.

Bogdan Vodă (Cuhea)
Satul Bogdan Vodă a fost cunoscut sub porecla de Cuhea de la începutul Evului Mediu până în 1970. Acestea este la intersecția a două drumuri: un drum principal de pe Valea Izei DJ186 și un drum mai mic DJ188 care pleacă prin peisajele cu platouri încântătoare spre satul Bocicoel, care e parte a comunei Bogdan Vodă, și apoi la Vișeul de Jos și la Valea Râului Vișeu. Aici își avea scaunul Bogdan Vodă, fiind centrul cnezatului său până când acesta a trecut Munții Carpați și a format Moldova, în 1359. În 1970, s-a decis să se onoreze cunoscutul locuitor al satului prin schimbarea numelui în cel al domnitorului Bogdan.

Dragomirești
Dragomirești este la 3 km, în susul râului, de Bogdan Vodă, pe DJ 186. Este un oraș de aproape 3,100 locuitori, cu propriul spital mic și un oficiu al Ocolului Silvic care administrează pădurile de pe Valea Izei. Înainte era o biserică din lemn, frumoasă și veche, în Dragomirești, construită în 1722, dar aceasta a fost transferată la Muzeul Satului din Bucharest, în 1936, împreună cu alte clădiri și obiecte. Acum este o nouă biserică Greco-Catolică, din lemn, construită în stilul tradițional maramureșean.

Săliștea de Sus
Ca și Dragomirești, Săliștea de Sus a devenit oraș în 2004. Se află pe DJ 186, la 4 km de Dragomirești, și se întinde pe ambele părți ale râului Iza. Orașul are două biserici din lemn, ambele închinate Sf. Niculae: Biserica Familiei Buleni și Biserica Familiei Nistorescu.

Săcel
Ultimul sat din valea Izei este Săcel. Este la 8 km de Săliștea de Sus via the DJ 186 și la aproape 20 km de orașele Vișeu de Sus și Borșa, pe valea Vișeu, pe DN 18 și DN 17C. trenul merge de aici, venind de pe valea Vișeu și continuând spre sud, prin munți, la județul Bistrița-Năsăud în sud. Săcel a fost un important centru de olărit de-a lungul multor secole și chiar și astăzi tipul tradițional de olărie neagră tot aici se face.

5.2.4. Valea raurilor Mara si Cosei

Mara
Deși foarte pitoresc și tradițional, satul Mara nu prea este vizitat de turiști, care trec pe aici în drumul lor spre văile din regiune. Este primul sat din Valea Marei, după ce drumul care vine dinspre Baia Mare trece de Pasul Gutâi, de la 1,000 m înălțime. Chiar la ieșirea din sat spre Baia Mare, există o poartă monumentală, sculptată de către Traian Bilțiu Dăncuș, pentru a simboliza intrarea în Țara Maramureșului.

Desești
Comuna Desești este formată din satele Mara, Hărnicești și Desești, cu un total de aproape 2,500 de locuitori. Satul Desești este la trei kilometri de Mara spre Sighetu Marmației. Printre numeroșii meșteșugari ai satului, pot fi menționați Vasile Pop Taina, cunoscut constructor și restaurator al bisericilor din lemn, și Maria Pop, țesătoare ce deține o colecție impresionantă de covoare vechi, genți, costume, fețe de masă, etc.
O altă atracție turistică a satului este noul Complex Muzeal Turistic Desești. După cum spune și numele, locul este un muzeu care oferă cazare turiștilor. Numele satului Desești este legat de numele poetului modernist Nichita Stănescu, ce venea aici de numeroase ori.

Călinești
Comuna Călinești cu cei 3,600 locuitori are 3 sate: Cornești, Călinești și Văleni. Satul Călinești este la aproape 4 km în susul râului de Cornești. Drumul județean DJ 185 leagă zona de Ocna Șugatag, de Bârsana în Valea râului Iza, via Văleni. Satul se află într-un frumos peisaj de dealuri înverzite și pajiști, dar în sat nu au mai rămas prea multe case vechi tradiționale.

Cornești
La aproape 3 km în sus pe valea Cosău de la Ferești se află satul Cornești, o comunitate mică și tradițională. Atestările menționează de acest sat prima dată prin secolul al XIV-lea.

Hărnicești
Hărnicești este la alți trei kilometri în josul râului de Desești. Din nou, multe case vechi din lemn și alte construcții tradiționale au fost păstrate. O construcție impresionantă în sat este Casa Iurca, construită în 1792, care înainte era a unui boier din apropierea satului Călinești. Anual, primăvara, în Hărnicești, Sat Șugatag și Hoteni, se ține festivalul Tânjaua de pe Mara.

Ferești
La confluența cu râurile Mara și Cosău, se află satul Ferești. Aici se încrucișează trei drumuri : drumul principal DN 18, drumul județean DJ 109 F, care merge spre Ocna Șugatag, și un drum communal care merge pe valea Cosău. Ferești este un sătuc cu gospodării tradiționale, cu porți monumentale din lemn, obiceiuri încă vii și costume populare încă folosite.

Sat Șugatag
Satul Șugatag, de 1,200 de locuitori, este următorul sat de pe valea Marei, la trei kilometri de Hărnicești. Satul este faimos pentru cei care prelucrează blana și pielea. Foarte talentat în acest domeniu a fost Nicoară Hotea, cunoscut pentru paltoanele din oaie pe care le făcea. Nicoară este și un ferm supporter al tradițiilor și el este cel care a organizat de numeroase ori faimosul ritual popular de primăvară Tânjaua de pe Mara.
Un festival anual este Hora din Șopru, la care iau parte iubitori și grupuri de dansuri populare.

Mănăstirea
Mănăstirea este unul dintre cele mai mici sate din Maramureș, la un kilometru de Sat Șugatag spre Sighet, la capătul unui scurt drum. Satul s-a înființat în jurul mănăstirii din apropierea satului Giulești. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Bixad din județul Satu Mare a aparținut, cel mai probabil, mănăstirii Giulești.

Giulești
Comuna Giulești are aproape 3,800 de locuitori în patru sate: Mănăstirea, Giulești, Berbești și Ferești. Satul Giulești este la 3 km de Sat Șugatag și la 14 km de Sighetu Marmației.

Berbești
Berbești este ultimul sat de pe Valea râului Mara, la cam 4 km de Giulești și tot atât de Vadu Izei, pe drumul național DN 18. Aici s-a născut Ion Bârlea, o figură importantă a secolului al XX-lea.

Sârbi
Sârbi este un real muzeu în aer liber, cu impresionantul număr de porți monumentale sculptate, case tradiționale din lemn, anexe și instrumente, biserici frumoase din lemn și oameni care poartă costume tradiționale. Unul dintre cele mai importante complexe de instalații bazate pe puterea apei din Maramureș este aici. Aflat pe râul Cosău, aici există vârtejuri, o fabrică de cherestea, o moară de grâu, o moară cu ciocănele, o presă de ulei și o distilerie.

Budești
Fiind mai degrabă izolat chiar la poalele Munților Gutâi, satul Budești uimește cu sutele de case vechi, aranjate de-a lungul aleilor înguste și șerpuite, cu două biserici din lemn foarte vechi, cu numeroase instalații bazate pe puterea apei, cu o mulțime de meșteri populari, cu purtători mândri ai costumelor populare, cu costume vii și cântece și cu o credință puternică în destin și farmece. Aici vin turiști, folcloriști, etnografi, reporteri și creatori de documentare și filme: Budești este unul dintre locurile care păstrează cel mai bine tradiția în Maramureș. Aici se află haina de zale a lui Pintea Viteazul, un haiduc legendar din secolulu al XVIII-lea. Multe dintre legendele locale povestesc despre Pintea și despre faptele sale vitejești împotriva austriecilor.

5.2.5. Valea raului Tisa

Sighetu Marmației
Inima Țării Maramureșului este cu siguranță Sighetu Marmației, cunoscută local sub numele de Sighet. Orașul se află chiar lângă granița cu Ucraina, la confluența râurilor Iza și Tisa. Datorită locației strategice, lângă confluența principalelor râuri din Maramureș, Sighet este cu siguranță punctual de pornire pentru vizitarea cunoscutelor văi: Tisa, Iza, Vișeu, Mara și Cosău. Se poate ajunge aici fie cu trenul, fie cu mașina, pe DN 18 și DN 17C. În afară de muzeele sale și de festivalul anual de obiceiuri și tradiții de iarnă, orașul are numeroase alte atracții. Pe Dealul Solovan, la poalele căruia se află orașul, există ruinele unei fortărețe dacice. Piața centrală numită Piața Libertății a fost gândită și construită în jurul secolului al XV-lea, dar construcțiile actuale sunt din perioade mai vechi. Printre principalele atracții din Sighet, se află Muzeul Maramureșului Sighetu Marmației, Muzeul Etnografic, Muzeul de Istorie și Arheologie și Muzeul de Științe Naturale. Merită vizitate și Casa Memorială a lui Elie Wiesel – Muzeul Comunității Evreiești. Lângă centru se află Monumentul Holocaustului, construit în memoria a aproape 38,000 de evrei din Maramureș, uciși de către tabere de concentrare naziste. Un alt monument memorial pentru cei uciși la Auschwitz e Monumentul Săpunului, aflat în cimitirul evreiesc. Sinagoga, construită în 1885, într-un stil eclectic moresc, este singura sinagogă, dintre cele 8 ale orașului, care încă mai este folosită.
Încă din 1968, pe 27 decembrie, în fiecare an, se ține un carnaval de iarnă în Sighet. Inima carnavalului o constituie parada: sute de oameni mascați și costumați, căruțe trase de cai în care se cântă colinde, urături (urări de bine pentru anul următor) și interpretarea pieselor tradiționale de iarnă: Capra, Ursul și Viflaimul.

Sarasău
La aproape 7 km în jos de Sighet, chiar pe Tisa, se află satul Sarasău, la care se poate ajunge cu mașina sau cu un autobuz obișnuit, de la Sighet pe DN 19.
Aici, la graniță, nu știe nimeni dacă soarele răsare în România sau în Ucraina.
În oraș există un gater mic, care obișnuia să fie communal. Mecanismul este însă vechi și deseori stricat, iar proprietarii actuali nu știu dacă să mai investească în reparații.

Săpânța
La alți 10 km în josul râului, la poalele Munților Igniș, se află unul dintre cele mai cunoscute sate din România: Săpânța. Este un sat mare, cu câmpii vaste, pajiști, livezi și păduri. Faima satului se datorează mai ales cimitirului neobișnuit numit Cimitirul Vesel și casei memoriale a sculptorului Stan Ioan Pătraș. Recent, o altă atracție a fost adăugată la portofoliul său: Mănăstirea Săpânța-Peri, cu cea mai înaltă biserică din lemn din lume.
Alte obiceiuri din sat includ sculptura în lemn și lutăritul, picturile și pălăriile mici, din paie, purtate de bărbați, clopul. Săpânța este bine cunoscută pentru izvoarele de apă minerală, folosite pentru a vindeca numeroase nereguli, precum gastrite, ulcere, colici, diabet, etc.

Rona de Jos
Rona de Jos este pe partea cealaltă de Sighetu Marmației, pe valea râului Ronișoara, unul din mulții afluenți ai Izei. Este la doar 10 km de oraș, pe drumul național DN 18, care merge spre Vișeu de Sus și mai departe. Mândria satului o reprezintă biserica veche, din lemn, Nașterea Maicii Domnului, construită în jurul anului 1639.

Rona de Sus și Coștiui
Rona de Sus este o comună mare, formată din satele Coștiui și Rona de Sus, la 4 km în sus de Rodna de Jos. Localnicii din Coștiui au devenit cunoscuți pentru abilitățile lor de dogari, prin construirea butoaielor din stejar. În comună sunt două rezervații naturale: cea de 63 ha, Dumbrava de Stejari Ronișoara, și cea de Dumbrava de Larice Coștiui.

5.3. BISERICI DIN LEMN MARAMURESENE

Biserica Poienile Izei

Biserica a fost construită din grinzi de brad. Altarul pătrat este mai strâmt decât planul dreptunghic al corpului principal al bisericii, așa cum este tipic pentru bisericile mai vechi. S-a dedus din detalii arhitecturale că biserica originală era mult mai scundă și că a fost înălțată mai mult în secolul al XVIII-lea. Edificiul este unul dintre cele opt biserici incluse în Lista Internațională a Moștenirilor a UNESCO. Biserica are un acoperiș cu două rânduri de streșini, deși altarul are acoperișul propriu, un pic mai coborât, ca de obicei. Portalul, care a fost adăugat ulterior, are acoperișul ieșit în afară. O turlă cu acoperământul conic încoronează edificiul. Gheorghe din Dragomirești a pictat biserica într-un stil post-bizantin în 1794. picturile sunt foarte bine conservate și includ scene mari în chenare simple. Culorile sunt mai importante pentru unitatea picturilor decât compoziția propriu-zisă a scenelor. Inscripțiile pictate sunt pline de informații din perioada când domniei împăratului habsburg Francisc. Intrarea în biserică se face printr-o ușă dublă pictată frumos, a cărei parte superioară înfățișează figurile Sfinților Petru și Pavel, iar partea de mai jos – vița de vie agățătoare. De asemenea, tocul foarte larg al ușii este decorat cu plante agățătoare și cu un înger pe fiecare parte. Principala temă din pronaos este Judecata de Apoi, una din cele mai complexe fresce din Maramureș. Diferite grupuri sunt înfățișate pentru a înfrunta Judecata, de obicei mulți străini printre cei condamnați, precum turcii, tătarii, arabii și țiganii, sau oameni imorali, precum mincinoșii, escrocii și invidioșii. Scena acoperă nu doar peretele vestic, ci și cei nordic și sudic. La un moment dat, s-au făcut deschideri în peretele dintre pronaos și naos pentru a permite tuturor să asiste la slujbe. Naosul este foarte înalt. Bolta a fost îngustată prin folosirea grinzilor pe fiecare parte. Pe ea se află reprezentarea Sfintei Treimi. Pe pereți se află scene din Noul Testament, înfățișând Viața și Patimile lui Iisus. De asemenea, sunt numeroase scene din Vechiul Testament. Una din scene, unică în zonă, îl arată pe Iisus în chip de pelican care își hrănește puii cu sângele inimii Sale.

Biserica Ieud Deal

Vreme îndelungată s-a crezut că actuala biserică are un edificiu vechi de mai mult de 600 de ani, ceea ce a făcut-o cea mai faimoasă în regiune. Acum se cunoaște faptul că tătarii jefuitori au incendiat biserica inițială în secolul al XVII-lea, care a fost distrusă în totalitate. Existența unei mai vechi biserici se certifică prin descoperirea a două cărți din secolul al XVI-lea în edificiul actual. Arhitectura bine păstrată, reparată și ușor modificată în timpul secolului al XVIII-lea și picturile interioare făcute la sfârșitul aceluiași secol îndreptățesc prezența bisericii în Lista Internațională a Moștenirilor a UNESCO. Acoperișul principal prezintă două mari streșini, iar acoperișul ușor inferior al altarului are doar un singur rând de streșini. Deasupra pronaosului se află o turlă solidă, pătrată, cu un balcon pătrat și o spirală înaltă și conică. Biserica era una destul de mare pentru secolul al XVII-lea, ceea ce indică faptul că parohia era destul de mare ea însăși. Edificiul a fost construit pe o colină, în partea opusă a râului și a celei mai mari biserici din Ieud Șes. Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entități ale picturilor murale post-bizantine din Maramureș. Picturile au fost făcute din bucăți textile tratate cu un strat preparat de var și atașate de bușteni. Programul iconografic e special și impresionant. Sceneșe sunt aranjate în registre și fiecare pictură este legată de cele vecine. Nici un colț al bisericii nu a rămas nepictat. Inscripții sunt scrie în română, cu caractere chirilice. Alexandru Ponehalschi, un cunoscut pictor de biserici și icoane care a deschis o școală artistică în Maramureș, s-a ocupat de acest edificiu în 1782. A fost foarte înrădăcinat în tradițiile artei bizantine, combinând spontaneitate artei folclorice cu elemente ale barocului vestic. În afara acestor influențe aparent opuse, Ponehalschi a reușit să-și creeze propriul stil, iar pereții bisericii din Dealul Ieudului au fost considerați în general apogeul carierei sale. Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entități ale picturilor murale post-bizantine din Maramureș. Picturile au fost făcute din bucăți textile tratate cu un strat preparat de var și atașate de bușteni. Programul iconografic e special și impresionant. Scenele sunt aranjate în registre și fiecare pictură este legată de cele vecine.

Biserica Ieud Ses

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” nu este una ortodoxă, ci greco-catolică. Nu a fost niciodată pictată în interior, dar aici este adăpostită o frumoasă colecție de icoane pe sticlă, făcute în centre cunoscute ale pictorilor de icoane din părțile nordice ale Transilvaniei, multe din ele în centrul lui Necula. Prima atestare a satului este într-un document din 2 februarie 1365, document care notează darurile în pământuri de la regele ungar Louis cel Mare la voievodul local Balc, fiul lui Sas, și frații lui, Dragomir și Ștefan. Textul notează locuri precum Cuhea și Ieud, tărâmuri care au fost confiscate de la Bogdan, domnitorul care a descălecat din Maramureș, a trecut Carpații și a întemeiat Moldova- o altă mențiune a satului Ieud este într-un document din 3 decembrie 1419, una din cele mai frumoase exemple de arhitectură religioasă în lemn, biserica „Adormirea Maircii Domnului”, împrejmuită de un cimitir mare, este așezată la picioarele unui deal, în centrul satului. Construită în 1718, biserica deține caracteristicile obișnuite ale unei astfel de construcții, planul și structura fiind destul de similare cu biserica din Dealul Ieud. Totuși, turla, de o mărime apreciabilă, masivitatea aparentă a acoperișului ascuțit și compoziția volumului bine gândită solicită înălțimea edificiului. Toate acestea sunt caracteristici a ceea ce s-a numit goticul de Maramureș și, într-adevăr, despre biserică s-a spus destul de frecvent că ar fi „catedrala din lemn a Maramureșului”. În afara icoanelor, mai există și piese de mobilier religios și cărți vechi făcute la Râmnic, Blaj, Buzãu, București și Iași. Nu a fost niciodată pictată înăuntru, dar aici e o colecție minunată de icoane pe sticlă, făcute în centre cunoscute ale pictorilor de icoane din părțile nordice ale Transilvaniei, multe din ele în centrul lui Necula.

Biserica Rozavlea

Biserica dă impresia de grandiozitate, prin turla înaltă și prin acoperișul ascuțit, cu două rânduri de streșini. Absida poligonală a altarului e acoperită cu propriul acoperiș ușor mai coborât. Intrarea în biserică se face printr-un portal deschis spre fațada vestică, unde se poate observa o pictură exterioară foarte rară, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Pictura este mult deteriorată din cauza expunerii sale la mediu. Cel mai vizibil e fundalul desenului arhitectural, cu arcuri rotunde, cu ceva roșu vestimentar și pe chipuri și cu o parte din inscripții. Picturile interioare au fost aplicate pe materiale textile atașate de bolți și de pereți, peste varul preparat. E posibil ca Ioan Plohod să fi făcut picturile originale, în secolul al XVIII-lea, iar lucrările ulterioare să se fi făcut în jurul anului 1825. Picturile au fost aranjate în frize și în scene individuale și sunt colorate viu și adesea contrastant.
Adesea, fundalurile sunt scene dezvoltate total despre peisaje și compoziții ale arhitecturii vestice, ambele folosite cu succes pentru a crea sentimentul cantității și al profunzimii. Inscripțiile sunt în română, scrise în alfabet chirilic. Pronaosul are obișnuitul tavan plat al bisericilor din lemn. Tema principală, ca aproape întotdeauna, este Judecata de Apoi, pe peretele vestic, în jurul ușii de intrare, continuându-se pe peretele nordic. Pe bolta din naos se află Sfânta Treime, iar în colțuri se află Evangheliștii scriind. Părțile inferioare ale bolții arată pe partea nordică Scara lui Iacob și un peisaj ușor unduios cu numeroși copaci. Pe partea sudică sunt Sf. Ilie și Carul cu Foc și Sf. Ilie prinzându-și tunica, în același peisaj deluros. Catapeteasma, care separă altarul de naos, combină armonios sculptura și pictura. Sunt expuse icoanele obișnuite și regiștrii celor mai multe din celelalte catapetesme. În timpul primelor decenii ale secolului al XX-lea, noi icoane pictate au fost așezate pe structura sculptată în lemn, în stil baroc. Altarul are un spațiu poligonal și în această biserică tavanul este plat, iar picturile nu se pot desluși. Picturile de pe pereți au fost curățate.

Biserica Surdesti

Biserica din Șurdești era cea mai înaltă biserică din lemn din toată Europa, cu turla de 54m și o înălțime totală de 72m, până acum câțiva ani, când noua biserică a mănăstirii Peri din Săpânța, de 78m înălțime, a fost construită. Edificiul este inclus pe Lista Internațională a Moștenirilor a UNESCO. Biserica greco-catolică a „Sfinților Arhangheli” a fost constuită în 1766, dovadă fiind inscripția aflată deasupra ușii de la intrare, scrisă cu caractere chirilice. Deși aflată în afara zonei Maramureșului, biserica este una tipic maramureșeană, din perioada matură a acestui stil. Deși turla este foartă înaltă, întrul armonios aproape atinge perfecțiunea estetică. Edificiul este dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, ca de obicei. Acoperișul are două rânduri de streșini care înconjoară biserica, iar acoperământul unitar acoperă și altarul. Un alt rând de ferestre se află între cele două streșini. Grinzile din stejar ale pereților au fost așezate pe o fundație din piatră. Turla înaltă este marcată printr-o margine trasată la jumătate. În stilul Lăpuș, sunt patru mici vârfuri în colțurile acoperișului.

Biserica Budesti Josani

Biserica este faimoasă pentru obiectele care au aparținut a doi luptători pentru libertate împotriva habsburgilor austrieci: haina de curier a lui Pintea Viteazul și steagul lui Ferenc II Rákóczi, un nobil transilvan. De asemenea, există icoane pictate pe lemn sau sticlă din secolele XV-XVII. Este una din cele opt biserici înscrise pe Lista Internațională a Moștenirilor a UNESCO. Budești este una din acele comunități mai mari, cu două biserici și două parohii diferite. Aici diferența între jumătățile satului mai coborâtă și mai ridicată este făcută prin cuvintele Josani și Susani, separare care nu e administrativă, dar care este folosită de localnici. Numele Budești sugerează “Rudele lui Bud”, persoană menționată într-un document al lui Louis cel Mare în 1361. Este prima atestare a satului, urmată de o întreagă serie de documente în toată epoca medievală.
Biserica este dedicată Sf. Nicoară, care este versiunea veche românească a numelui Nicolae este una din bisericile care au servit ca parohie fără vreo pauză și care încă se folosesc ca atare. Biserica „Sf. Nicoară” este un bun exemplu pentru bisericile tipice maramureșene, pentru că păstrează oroginea sa originală, chiar dacă dimensiunile sunt mai largi decât de obicei (18m x 8m). Dar este singura biserică din Țara Maramureșului care prezintă patru mici turnuri ascuțite în fiecare colț al bazei turlei, tipice elementelor bisericești din Țara Lăpușului. Interiorul nu s-a schimbat prea mult, dar, în 1922, ca în cazul multor altor biserici, unele modificări făcute au afectat picturile murale. Deschiderile s-au făcut în peretele care separă pronaosul și naosul pentru a permite și femeilor să asiste la slujbă. S-au lărgit toate ferestrele și s-a adăugat un balcon pe peretele vestic din naos. Biserica este faimoasă pentru obiectele care au aparținut a doi luptători pentru libertate împotriva habsburgilor austrieci: haina de curier a lui Pintea Viteazul și steagul lui Ferenc II Rákóczi, un nobil transilvan. De asemenea, există icoane pictate pe lemn sau sticlă din secolele XV-XVII. Pe una din ele se află o inscripție în slavonă: „Această icoană a fost făcută de prea-păcătosul Gheorghe”. Pereții interiori ai bisericii sunt pictați cu scene mici, aproape în miniatură, încadrate în chenare colorate. În 1762, unul din cei mai cunoscuți pictori de icoane și biserici, Alexandru Ponehalschi, a zugrăvit pronaosul, naosul și catapeteasma, precum și numeroase icoane. Ponehalschi a fost activ în zonă, în afară de aceasta el pictând și edificiile din Budești Susani, Călinești Căieni, Ieud Deal și Sârbi Susani. Ioan Opriș a pictat altarul în 1832 în stil baroc, așa cum atestă o inscripție descoperită pe o icoană din altar. Primele picturi au fost făcute pe piese textile, aplicate pe pereți și acoperite cu un strat preparat de var. Picturile din secolul al XIX-lea sunt zugrăvite direct pe lemn.

Biserica Barsana

Bârsana este una din cele mai mari comune din Maramureș și unul din cele mai importante sate de pe Valea Izei. Biserica este foarte întunecată înăuntru. Pronaosul foarte mic și foarte jos nu are nici o fereastră. Naosul este mult mai spațios, cu o boltă înaltă, dar nici aici nu intră multă lumină. Termenul „bârsan” denumește un cioban care își ține oile cu lână bogată și lungă, cuvântul devenind un prenume în timpurile medievale. Satul Bârsana a fost în proprietatea cneazului Stanislau, fiul lui Stan Bârsan, atestat în documente între 1326 și 1346. Trebuie ca până atunci mănăstirea să fi existat de câteva secole, după cum un document din 6 noiembrie 1405 atestă existența unui câmp al mănăstirii. Biserica a fost folosită în scopuri monahale până în 1791, când mănăstirea a fost desființată. În 1802, sătenii au hotărât să mute biserica nefolosită în mijlocul comunității lor. Biserica stă acum pe o colină, înconjurată de o livadă, și este una din cele opt biserici aflate pe Lista Moștenirilor Internaționale a UNESCO. Ea a fost construită din grinzi mari din stejar, pe o fundație din blocuri masive de piatră. Are un plan dreptunghic, cu o absidă poligonală în altar, care este un pic mai îngust decât corpul principal al edificiului. Deasupra pronaosului se află turla, care nu este foarte înaltă, dar încă dă un aer grațios întregului. În dreptul fațadei vestice, se află un portal cu două caturi, fiecare cu stâlpi care formează bolți rotunjite. Portalul a fost adăugat în 1900. Acoperișul cu două streșini acoperă partea principală a bisericii, iar cel care acoperă altarul este mai jos și cu o singură streașină. Acoperișul greoi e sprijinit de console, capetele bârnelor de sus ale pereților, tăiate în forme decorative. O frânghie răsucită sculptată înconjoară biserica chiar sub ferestrele mici. Naosul este mult mai spațios, cu o mare boltă, dar nici aici nu prea intră lumina. În josul pereților sudic și nordic, se află câte o fereastră mai mare, iar pe fiecare perete câte două ferestre mai mici, sus, între cele două streșini ale acoperișului. Altarul are din nou mai puțin spațiu, cu trei ferestre mici, spre nord, sud și est câte una. Chiar dacă ele încă sunt foarte mici, ferestrele au fost lărgite în 1900, în aceeași perioadă în care a fost adăugat portalul. Din cauza această, picturile murale din jurul geamurilor au fost distruse. O inscripție murală din naos mărturisește că Hodor Toader a pictat pereții în 1806. picturile erau făcute din bucăți textile, fixate pe pereți și acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul în timpul acelei perioade. Scenele, mai ales cele din naos și altar, au fost influențate de stilurile baroc și rococo, care au început să se împrăștie în Transilvania în timpul ultimului sfert al veacului al XVIII-lea. Pictorul a folosit medalioane pentru scenele de pe pereți, iar bolta din naos este tratată fără constrângeri. Sentimentul de spațiu luminos este creat de culorile care domină, alb, albastru, roșu și verde ocru. Mai ales calitatea picturilor a făcut ca ea să fie inclusă în Lista Internațională a Moștenirilor.

Biserica Bogdan Voda

Biserica este una din cele mai vestite din regiune, și pentru poziția sa centrală în Valea Izei, la o răscruce de drumuri. Spre deosebire de majoritatea altor biserici, aflate pe coline, biserica „Sf. Niculae” se află în mijlocul satului, în centrul unei curți cu cimitire. Numele original al satului este Cuhea, iar în 1970 a fost schimbat în Bogdan Vodă, domnitorul, pentru a comemora și a-l onora pe domnitorul Bogdan. El a condus cnezatul înconjurător din Cuhea, a trecut Munții Carpați la jumătatea secolului al XIV-lea și a devenit fondatorul statului medieval Moldova. Săpăturile arheologice au descoperit existența unei biserici din piatră, datată între 1330-1340 și distrusă deja în timpul celui de-al XVI-lea secol. Câteva materiale valoroase care merită enumerate în ceea ce privește biserica Bogdan Vodă sunt constituite dintr-un candelabru sculptat în lemn, datat în secolul al XVIII-lea, un interesant scaun episcopal gravat, tot din secolul al XVIII-lea, și o colecție de cărți rare, datate din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Biserica din lemn „Sf. Nicolae” nu este foarte mare, are doar 18 Maramureș lungime, cu o turlă de aproape 25 Maramureș, care fără biserica din piatră alăturată ar arăta destul de monumental.
Corpul central al bisericii, unde sunt naosul și pronaosul, este dreptunghiular, iar absida altarului este poligonală. Acoperișul are două rânduri de streșini care înconjoară biserica, incluzând altarul. Acoperișul central acoperă pronaosul și naosul, iar cel al altarului este ușor coborât, creând un înțeles de mișcare și libertate pentru liniile edificiului. Turla pătrată se află deasupra intrării în pronaos și are un acoperiș ascuțit și conic, mai înalt decât turla însăși. Biserica este construită pe o fundație joasă, din blocuri pătrate de piatră. Grinzile pătrate ale pereților se întâlnesc cu dibăcie la colțuri. Exteriorul este mai degrabă natural, singurele excepții fiind consolele largi, construite în zig-zag, care sprijină streșinile de jos, și frânghia răsucită sculptată care înconjoară biserica la aproape doi metri înălțime. Se consideră că această decorație e considerată limita între cer și pământ. După un obicei mult mai recent, care nu este bazat pe tradiție, icoanele au fost așezate pe pereții exteriori. Pentru o biserică atât de mică, „Sf. Nicolae” din Bogdan Vodă are destul de multe ferestre. Pronaosul are câte o fereastră mică pe fiecare parte, în timp ce naosul are alte trei mai mari pe ambii pereți la nivelul de jos, și alte trei geamuri mai sus, între cele două rânduri de streșini. Deși ferestrele de sus sunt foarte mici, ele luminează partea superioară din bolta naosului. Altarul este luminat de cele trei ferestre. Sunt două tipuri de pictură în biserica „Sf. Nicolae”. Cele mai vechi sunt aproape ca miniaturile, iar scenele religioase se separă prin fâșii roșii și mici, fiind marcate prin inscripții slavonice. Picturile ulterioare sunt fabricate în stilul baroc târziu, cu aspecte emoționante nestingherite. Roșul și verdele sunt culorile cele mai răspândite, alături de alb, albastru, iar galbenul e destul de rău. Scenele sunt scrise în română, în alfabet chirilic. Picturile originale cu inscripții în slavonă au fost puse deasupra bucăților textile, care au fost tencuite cu un strat de var. Picturile ulterioare, cu inscripții în română, au fost zugrăvite direct pe grinzile din lemn, care au fost și ele văruite. Pereții interiori au fost pictați în 1754, la cererea fondatorului Pan Vasili Samplonțai din Săpânța. Pe chenarul portretului său, este o inscripție, care spune “Întru iertarea păcatelor și pentru părinții lui morți – în anul 1754 – nobilul pan Vasili Samplonțai cu soția lui Ioana și cei șapte copii ai lui”. Portretul unui fondator al unei biserici maramureșene este foarte rar de găsit, în timp ce în multe alte părți române, era o normă deja în jurul anului 1600. Mult mai devreme, ca în bisericile pictate din Bucovina din secolele al XV-lea și al XVI-lea, obiceiul era de a picta domnitorul ca donator al bisericii, și nu neapărat ca fondator al bisericii.

Biserica Borsa

Interiorul a fost pictat de către un artist necunoscut în 1775. programul iconografic nu este tipic pentru decorațiil murale descoperite de obicei în ținutul istoric al Maramureșului, având în vedere că scenele descoperite acolo sunt izolate din punct de vedere tematic și nu există nici o ordine logică între ele. Biserica are un plan dreptunghiular, acoperișul principal cu cele două seturi de streșini acoperind portalul, pronaosul și naosul. Absida pentagonală a altarului are un acoperiș ușor coborât. O turlă înaltă se află deasupra pronaosului, ca în cazul majorității bisericilor maramureșene. Portalul deschis la capătul vestic al bisericii are două caturi. Trei arcuri sprijină fațada vestică a ambelor niveluri. Pe părțile nordică și sudică sunt două arcuri mai mici, ambele sus și jos. Picturile conțin particularități stilistice observate la bisericile construite la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în jurul orașului Baia Mare. De exemplu, decorațiile de pe bolta naosului, pictată în stil liber, cu linii curbate, amintește de stilul pictorului Ștefan, care a lucrat în 1783 la bisericile din lemn din Șurdești și Plopiș. În afara picturilor, interiorul bisericii este decorat cu sculpturi în lemn. În jurul anului 1800, altarul și capătul estic al bolții din naos au fost refăcute pentru a ascunde semnele focului. Suprafețele au fost acoperite cu bucăți de haine, deasupra cărora hârtia a fost lipită și apoi pictată în culori vii. Pe plafonul din pronaos sunt pictați îngeri și, în colțuri, serafi, iar pe pereți – Intrarea în Ierusalim, Iisus și femeia samariteană, Izgonirea din Rai, Uciderea Sfântului Arhidiacon Ștefan, Sfântul Nestor biruind păgânii, Alexie, omul lui Dumnezeu, Pustnicii, Parabola celor 10 Fecioare, precum și Judecata de Apoi.
Pe bolta naosului sunt pictate: Înălțarea Maicii Domnului, Sfânta Treime și Cei patru Evangheliști. Pe pereți scenele sunt încadrate cu chenare cu șir alb sau pictat, mari și dreptunghiulare. Scenele sunt din Viața și Patimile lui Iisus, dar nu sunt așezate în vreo ordine cronologică, cum era de obicei. Inscripțiile care denumesc temele sunt plasate între registre. Pe registrele de mai jos ale pereților, se întâlnesc și scene din Geneză și din Viețile Sfinților.

Biserica Botiza

Biserica a fost construită în 1796 în Vișeul de Jos, fiind transferată în 1899 în Botiza, deoarece că biserica existentă devenise prea mică pentru comunitatea care se tot mărea. A fost pictată cu fresce tehnice de Andrei Răileanu între anii 1982 și 1987. Se spune că atunci când, în Vișeul de Jos, turnul a fost mai înălțat față de altădată, deși pare același, forma a fost păstrată după reconstrucție. Pentru străini, poate părea un păcat că bisericile vechi nu mai sunt în folosința lor zilnică, trebuie amintit faptul că o comunitate se mărește, iar locurile de cult nu îi mai pot primi pe toți cei care doresc să asiste la slujba religioasă. Fără mărimea noilor biserici pe care doar cele mai mari și cele mai prospere comunități își permit să le construiască, deseori doar bărbații pot intra în biserică, în timp ce femeile trebuie să stea afară. În afara celor două biserici, mai este și o clopotniță din lemn, aflată în curtea bisericii și o cruce a patimilor, protejată printr-o structură sculptată. Crucea patimilor este făcută din tablă și pictată într-o formă realistică. Pictorii, numele lor fiind cunoscute – Iuga Dionisie și fata sa, Aurelia, au pictat pereții interiori din nou, după ce biserica a fost demolată, mutată din Vișeul de Jos și reconstruită. Scnele sunt foarte întunecate și greu vizibile, iar motivele principale florale sunt clare. De asemenea, icoanele care formează catapeteasma sunt mai întunecate din cauza fumului și a anilor. Biserica din lemn dedicată Sf. Parascheva are un plan dreptunghiular, cu o absidă poligonală în altar, ca de obicei. Corpul principal al bisericii include naosul, cu bolta sa, pronaosul și portalul. Acesta din urmă este mai mare decât de obicei, cu o formă aproape pătrată și cu două intrări: o poartă pe partea sudică și o alta spre nord, dar nu pe partea vestică, așa cum era de obicei.
Acoperișul cu două streșini acoperă partea principală a bisericii, în timp ce altarul are un acoperiș ușor coborât. Turla este pătrată, cu un balcon puțin mai mare deasupra și cu un acoperiș înalt și conic.

Biserica Feresti

Biserica e un exemplu pentru perioada în care stilul maramureșean a ajuns la maturitate. Spre deosebire de alte biserici, aceasta exonartex foarte bine păstratp: dar rândul cel mai de jos de grinzi și doar podelele din piatră au fost înlocuite. Biserica Sf. Nicolae din Feresti, vazuta dinspre vest. Portalul cu doua etaje este construit in fata fatadei principale. Biserica are un plan dreptunghic, doar altarul poligonal fiind proiectat în afară. Acoperișul principal are două rânduri de streșini, în timp ce acoperișul altarului este mai coborât și are doar un rând de streșini. Grinzile de mai sus ale pereților sunt proiectate în afară, spre consolele care sprijină greutatea acoperământului și care se opresc spre pereți. Profilul consolelor este sculptat cu linii curbate, convexe și concave. Pe fațada vestică a portalului sunt două caturi, semn al unei faze mai degrabă târzii în evoluția bisericilor din lemn. Stâlpii și barele de sprijin sunt sculptați într-o manieră abilă specială pentru formarea unei arcade perfect rotunde în jurul portalului. Ușa de la intrare este făcută din scânduri late, aranjate oblic, în forma unui romb, decorate cu floarea cuiului, rotundă și din fier. Pe chenar se află o cruce sculptată în relief. Deși biserica „Sf. Nicolae” urmează în general stilul tipic maramureșean de construcție, există câteva detalii care au fost influențate de barocul de tip vestic, precum liniile curbate sau arcurile opuse ale consolelor de sprijin, capetele ușii care formează o decorație în romb, gestica figurilor de pe pereții murali și chenarele largi ale ferestrelor mari din naos și altar. Intrarea in biserica se face prin portal. Usa insasi este construita cu margini diagonale si cui mari, formand un model decorativ. De obicei, ferestrele, mai ales cele mai mici, nu au chenare. Interiorul mai degrabă întunecat a fost refăcut în culori vii în timpul primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Și, ca atâtea ori, pictura de deasupra s-a amestecat cu originalul, într-o ordine mai logică a scenelor. Dar acum pictura originală a devenit din nou vizibilă, ca de exemplu pe bolta naosului. Ca de obicei, plafonul pronaosului este plat și are ca temă principală Judecata de Apoi, întinsă pe tot peretele vestic, în jurul ușii de la intrare. Pe registrul întâi, pe peretele sudic, sunt descris scene din Deisis, Iisus înconjurat de Fecioara Maria și Sf. Ioan Botezătorul. Pe al doilea registru, se află Iisus și femeia samariteană la izvor, iar la registrul al treilea este Hristos, vindecând soacra lui Petru. Pe peretele nordic este afișata Pilda celor cinci fecioare înțelepte și a celor cinci fecioare nebune. Pe bolta din naos, într-un chenar dreptunghiular, se află Sfânta Treime, cu Tatăl ținând un glob cu o cruce, Iisus lângă o cruce mare și Porumbelul, simbolul Sfântului Duh. Această scenă, înfățișată cu o cruce mare, în stilul Răstignirii, este un element occidental și se întâlnește în România în picturile din secolul al XIX-lea.

Biserica Desesti

Biserica a fost construită din grinzi de stejar, pătrate și groase, pe o fundație din pietre de râu. Grinzile superioare sunt mai lungi și formează console solide, în formă de aripi, care sprijină acoperișul înalt și greu, acoperit de țiglă. Acoperișul cu streșini duble acoperă partea principală, dreptunghică, a bisericii, iar cel mai coborât, cu un singur rând de streșini, acoperă altarul poligonal. Ușa de la intrare este în dreptul fațadei vestice. Tocul ușii este lat, decorat simplu, cu funii sculptate răsucite și cu un motiv triunghiular al unor colți de lup. De asemenea, ferestrele sunt încadrate cu acest motiv, care se mai găsește și pe pereții exteriori, între cele două streșini. Biserica “Sf. Parascheva” este una din puținele edificii al căror plan nu a fost schimbat prin adăugarea portalului. În altar este o inscripție care atestă că Radu Munteanu din satul Ungureni și Gheorghe Zugravu au pictat pereții interiori în 1780. Munteanu și-a început cariera pictând icoane în Țara Lăpușului, iar influența sa a fost observată în multe din picturile murale din bisericile zonei. De asemenea, icoane de-ale sale se mai găsesc și în Maramureș, dar faima sa se bazează pe picturile murale. Una din cele mai frumoase și cele mai conplete entități de acest fel este la biserica “Sf. Parascheva” of Desești. Cunoscutul artist Alexandru Ponehalschi a zugrăvit catapeteasma și celelalte icoane din biserică în 1778-1780. Timpanul rotund al catapetesmei e dominat de tema Răstignirii, ca de obicei. Pe fiecare parte a răstignirii sunt chipurile Fecioarei Maria și a Sf. Ioan Evanghelistul. Dedesubt, figura lui Dumnezeu, înconjurat de profeți, aranjați în două rânduri de medalioane sub formă de inimă. Sub acestea se află Apostolii, tot în două rânduri, înconjurați de Iisus Hristos. Mult mai jos – patru icoane imperiale, pe grinda deasupra cărora se află scris în română, cu alfabet chirilic: „Această sfântă parte frontală a fost plătită de Pop Ianus și nevasta sa Marica și fiii lor, Ștefan, și părinții lor Pop Grigorie Axenie, pentru comemorarea lor eternă. Amin… Iunie”. Tema principală din pronaos este Judecata de Apoi care se întinde pe mai mulți pereți. Cea mai impresionantă scenă este Râul de Foc, pe peretele sudic, unde râul iadului, de un roșu arzător, cară sufletele condamnate în burta monstrului Leviatan. În centrul bolții este Iisus Hristos, înconjurat de îngeri și de Fecioara Maria. Pe părțile bolții se află teme din Vechiul Testament. În 1920 a fost adăugat un balcon pentru cor, pe peretele vestic al naosului, care a distrus câteva din picturile originale. Bolta altarului este înnegrită de funingine și doar portretul Evanghelistului Luca exonartex vizibil în colțul din est. În partea superioară a peretelui sunt scene din Buna Vestire, care o arată pe Maria cu o carte în mâini și pe Arhanghelul Gavriil pe fondul camerelor somptuoase, Judecarea lui Iisus, Batjocura, Răstignirea, Înger la Mormânt și Femeie Credincioasă la Mormânt. Pe registrul de mai jos sunt figurile Sfinților Episcopi.