Potentialul Turistic Montan Studiu Caz Zona Ranca, Gorj

CUVÂNT ÎNAINTE -pag.5

CAPITOLUL 1 Factorii determinativi ai potențialului turistic montan -pag.7

1. 1. Factori de atracție -pag.6

1.2. Factori economici -pag.7

1.3. Factori demografici -pag.10

1.4. Factori psiho-sociali -pag.12

1.5. Factori politici -pag.13

1.6. Factori promoționali -pag.14

1.7. Potențialul turistic montan în județul Gorj -pag.14

1.7.1. Resursele naturale -pag.16

1.7.2. Cadrul geografic și relieful -pag.16

1.7.3. Clima -pag.18

1.7.4. Hidrografia -pag.19

1.7.5. Flora și fauna -pag.20

CAPITOLUL 2 Piața turistică montană în județul Gorj -pag.21

2.1. Oferta turistică montană a județului Gorj -pag.22

2.2. Amplificarea formelor de turism tradiționale și completarea ofertei cu noi forme de turism -pag.29

2.3. Cererea agroturistică montană a județului Gorj -pag.36

2.4. Determinarea valorii unui teritoriu montan -pag.39

CAPITOLUL 3 Amenajarea teritoriului montan în zona Rânca (Gorj) -pag.44

3.1. Posibilități de amenajare a stațiunii Rânca -pag.45

3. 1. 1. Propuneri de amenajare a stațiunii Rânca pentru sporturi de iarnă -pag.45

3.1.2. Posibilități de amenajare a domeniului schiabil -pag.47

3.1.3. Principii generale de amenajare a domeniului schiabil din stațiunea turistică Rânca -pag.49

3.1.4. Lucrări de (re)amenajare a pistelor -pag.52

3.2. Modalități de amenajare a stațiunii Rânca -pag.52

3.3. Stațiunea Rânca – situație existentă -pag.55

3.3.1. Caracterizarea fizico-geografică -pag.55

3.3.2. Aspecte generale ale stațiunii Rânca -pag.58

3.3.3. Căile de comunicație -pag.59

3.3.4. Analiza fondului construit existent -pag.59

3.3.5. Echiparea edilitară -pag.60

CAPITOLUL 4 Strategii de dezvoltare a agroturismului în stațiunea Rânca -pag.62

4.1. Strategii de marketing agroturistic -pag.62

4.2. Formarea și instruirea participanților -pag.68

4.3. Elaborarea unui program agroturistic -pag.69

4.3.1. Pregătirea ofertei de cazare -pag.69

4.3.2. Inventarierea atuurilor zonei pag.70

4.3.3. Posibilitatea practicării de către turist a unor activități specifice zonei si sezonului -pag.70

4.3.4. Stabilirea elementelor de atracție din zonele limitrofe -pag.71

4.4. Eficiența economică în stațiunea Rânca -pag.73

4.4.1 Indicatori specifici reflectări ai eficientei economice în turism -pag.76

CAPITOLUL V Concluzii -pag.83

Anexe

Bibliografie

104 pagini

=== zona ranca ===

CUVANT ÎNAINTE

Prezenta lucrare abordează probleme teoretice și practice diverse din domeniul turismului și agroturismului montan, axându-se pe amenajarea turistică și agroturistică a unei părți din teritoriul montan al județului Gorj, și anume arealul Novaci-Rânca.

Amenajarea turistică a teritoriului montan este un proces complex, dinamic, de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențează aceste relații,

Implicarea dezvoltării teritoriului montan asupra evoluției turistice, argumentează necesitatea abordării acestui proces într-o concepție globală, integrată strategiei turismului de ansamblu și în corelație cu dinamica celorlalte ramuri ale economiei.

Aceasta presupune o evaluare atentă a tuturor categoriilor de resurse și definirea priorităților și a direcțiilor în creșterea economică, precum și a posibilității limitării dezvoltării turistice.

Concepția pe care se bazează această lucrare este de a scoate în evidență rolul și importanța amenajării turismului montan prin prisma implementării și dezvoltării unor noi forme de turism. Aceasta presupune o analiză amănunțită a resurselor turistice aferente, o evaluare justă a acestora, o prospectare a cererii turistice, pe baza cărora se stabilesc acele variante de echipare a teritoriului montan ca suport ai prestării unei game corespunzătoare de servicii în condiții de calitate și eficiență economică.

Analiza realizată asupra arealului Novaci-Rânca se dorește a fi un punct de plecare în realizarea unor propuneri pertinente de dezvoltare turistică a acestei zone printr-o corelare a eforturilor în acest sens a sectorului public și privat.

S-a urmărit astfel o analiză a resurselor turistice naturale și antropice precum și factorii care determină potențialul turistic al zonei și de asemenea câteva considerente privind amenajarea teritoriului montan, insistându-se pe detalierea componentelor bazelor materiale existente ca reper pentru modernizarea ulterioară, dar mai ales pe inotivațiile și preferințele turiștilor pentru atracțiile oferite.

Lucrarea de față se referă la posibilitățile reale de amenajare a teritoriului montan din zona Novaci-Rânca avându-se în vedere condițiile naturale specifice zonei, pretențiile și gusturile potențialilor turiști, dar și soluțiile practice de dezvoltare a turismului și agroturismului în areal.

Se urmărește ca stațiunea să poată deveni prin amenajările și dotările preconizate o importanță bază sportivă, capabilă să satisfacă o gamă variată de servicii turistice, evidențiindu-se de asemenea originalitatea ofertei turistice și calitatea serviciilor practicate în zona montană Rânca.

În general lucrarea are un caracter foarte concret, oferind posibilitatea aplicării în practică.

Lucrarea se încheie cu un set de măsuri și concluzii pentru dezvoltarea stațiunii Rânca (jud.Gorj) și întregii zone, atât din punct de vedere turistic, cât și sportiv și economic.

S-a încercat oferirea unei imagini integrale asupra resurselor turistice ale zonei (prin descrierea detaliată a tuturor obiectivelor turistice de larg interes și prin caracterizarea evoluției fenomenului turistic în toată amplitudinea și diversitatea sa) și de asemenea lucrarea să vină în întâmpinarea unei carențe fundamentale care s-a făcut simțită din plin în dezvoltarea de până acum a arealului turistic Novaci-Rânca: lipsa de concepții generale de amenajare zonală a teritoriului, care să permită eliminarea momentelor de discontinuitate în valorificarea numeroaselor obiective turistice existente și integrarea eforturilor de punere în valoare a atracțiilor turistice în sistemul celorlalte variabile socio-economice.

Având în vedere că scopul lucrării rezidă în încercarea de evaluare și valorificare optimă a disponibilităților specifice din zonă, s-au prezentat și analizat atracțiile turistice, posibilitățile de transformare a obiectivelor turistice potențiale în ofertă turistică valoroasă.

CAPITOLUL I
FACTORII DETERMINANȚI AI POTENȚIALULUI
TURISTIC MONTAN

Prin prisma unor multiple aspecte județul Gorj se situează printre acele regiuni ale țării în care se îmbină armonios o serie de factori care pledează pentru o intensificare a circulației turistice interne și internaționale.

Diverși teoreticieni se completează unii pe alții în a descoperi și analiza factori ce au generat turismul montan și care concură la dezvoltarea și amplificarea acestui fenomen de interes național și internațional.

Diverse studii referitoare la factorii cauzali și de influență ai fenomenului turistic ajung să stabilească următoarele grupări de factori:

1. 1. Factori de atracție

Naturali sau creați de om în decursul timpului sau în vremurile noastre, factorii de atracție sunt cei care asigură satisfacerea motivațiilor turistice montane.

Odihna și tratamentul pot fi asigurate cel mai bine în locuri liniștite, cu factori naturali de cură (soare, aer nepoluat, ape minerale, etc.).

Datorită acestor factori, se îndreaptă anual către regiunea montană a Gorjului mii de turiști. Dar, independent de folosirea acestor factori naturali sau și pentru ei, numeroși sunt turiștii care caută locuri în care să-și satisfacă și motivația de a cunoaște istoria, cultura, obiceiurile, folclorul, condițiile actuale-materiale și spirituale de viață ale oamenilor din zona montană.

Realizările din trecut create în scopuri religioase sau administrative aflate în aer liber sau în muzee, sunt obiective turistice prețioase, căutate și apreciate de tot mai mulți turiști.

Și creațiile mai noi în economie, cultură, artă atrag un număr crescând de turiști.

Din sondajele de opinie rezultă că 50% din motivațiile turistice montane sunt legate de condițiile naturale, circa 25% de valorile culturale și istorice, iar restul de alte motive.

1.2. Factori economici

S-a dovedit că dezvoltarea economică a județului Gorj crează condiții ca locuitorii județului să solicite mai multe servicii de toate felurile, deci și servicii turistice, interne sau externe.

În același timp se creează și posibilități pentru valorificarea turistică a zonei montane a județului, prin crearea bazei materiale necesare.

Principalii indicatori economici sintetici care reflectă gradul de dezvoltare sunt produsul intern brut și venitul național, raportate pe locuitor. Din acestea derivă veniturile personale și familiale ale populației.

Venitul personal constituie unul din factorii economici esențiali care contribuie la cererea de servicii turistice montane, dar nu singurul.

Raportul dintre venituri și cererea turistică montană depinde, în mod direct, de nivelul prețurilor și de cel al tarifelor pentru servicii turistice, acestea fiind un element principal în determinarea puterii de cumpărare a populație.

Din diversele studii elaborate de specialiștii Organizației Mondiale a Turismului a rezultat că venitul disponibil personal a început să crească.

Acesta va îmbrăca forma redistribuirii veniturilor atât în țările industrializate, dar și în economiile nou industrializate, fapt ce va conduce la:

– o activitate de turism montan mai importantă prin cheltuieli mai mari de turism din partea consumatorilor cu venituri mai mari;

– o parte mai mare din societate ce va câștiga mijloace de angajare în călătorii și turism.

Pentru ca o persoană să se poată deplasa din localitatea sa în altă localitate din țară sau străinătate, în scopuri turistice, trebuie să dispună și de timp liber.

Dacă pentru liber-profesioniști, pensionari, gospodine și alte categorii de persoane care nu sunt angajate într-un program zilnic, timpul liber nu a fost și nu este o problemă. Pentru ceilalți, asigurarea de timp liber a constituit un proces greu și lung de luptă între patroni și salariați.

Mai întâi, concediul de odihnă plătit și ulterior reducerea săptămânii de lucru, au constituit premise esențiale pentru practicarea turismului montan.

Deci, sporirea duratei concediului plătit se va materializa în vacanțe mai multe, în special de scurtă durată, la munte.

Timpul liber creat și mai ales concediile de odihnă plătite, au devenit o componentă a civilizației zilelor noastre cu o contribuție deosebită la dezvoltarea turismului montan.

Desigur, nu tot timpul liber plătit și nu toți cei care dispun de timp liber îl folosesc în turism.

Progresul tehnic continuu, cu efecte pe planul creșterii productivității muncii, reprezintă premisa pricipală de reducere și în viitor a timpului de muncă și de mărire a timpului liber.

Viitorologii americani Kahn și Wiener, ținând seama de aceasta, arată că orele de muncă vor ajunge într-o perspectivă mai îndepărtată să reprezinte, în medie, 6% din bugetul de timp al unei persoane angajate și deci, va crește bugetul de timp liber al acestuia.

Pentru a se putea satisface motivațiile turistice montane sunt și vor fi necesare importante mijloace de transport, capacități de cazare și alimentație publică, spații pentru tratament, mijloace de agrement, etc.

Turismul implică deplasare și, cum de la an la an, solicitările au fost mai numeroase și pentru distanțe mai mari, cererea a acționat și în direcția lărgirii și perfecționării mijloacelor de transport (automobile, autocare, trenuri, etc.), acestea asigurând cea mai mare parte a călătoriilor.

Cererea de servicii turistice montane a obligat la crearea unei baze materiale adecvate în zonele montane și locurile de atracție turistică.

Investițiile în domeniul bazei materiale a turismului montan au crescut pe plan local, național și internațional.

Spațiile de cazare și-au mărit vertiginos capacitatea, prin construirea de hoteluri, hanuri și altele, făcând să apară în anumite locuri, tipuri de localități complete cu profil turistic montan.

Tendința în acest domeniu este de a construi hoteluri cu capacitate medie și cu confort mediu (2 și 3 stele), unitățile de cazare din agroturism, satele turistice constituind o orientare recent apărută în România, capabilă să practice tarife accesibile pentru turismul montan de masă.

1.3. Factori demografici

Creșterea populației, sporirea ponderii populației, modificări produse în structura socio-profesională și în gradul de cultură și educație al populației, creșterea longevității sunt factori cu loc important în solicitările turistice.

Deci, putem spune că principalele modificări, mutații ale factorilor demografici sunt următoarele:

– îmbătrânirea populației în țările industrializate;

– creșterea numărului femeilor în câmpul muncii;

– întemeierea familiilor mai târziu;

– creșterea numărului celibatarilor și a familiilor fără copii;

– ușurarea restricțiilor de emigrare;

– creșterea duratei concediului plătit și a flexibilității timpului

liber;

– pensionare la o vârstă tânără;

– creșterea posibilităților de călătorie.

Din studiile Organizației Mondiale a Turismului rezultă că deși ratele de creștere a populației globale sunt lente, crește numărul populației în vârstă, care prezintă tendința de a călători mai mult, dispunând de posibilități financiare mai mari.

Una din cele mai remarcabile schimbări din țările dezvoltate o constituie continua reducere a numărului populației în vârstă de 15-24 ani.

Grupul masiv al populației de "după război" este deja matură, factor care împreună cu declinul ratei natalității între anii `60-'70, conduce la creșterea proporției mature.

Proporția femeilor în câmpul muncii, în toate regiunile emitente de turiști, sporește.

Vârsta la care femeile își întemeiază familii și au copii este din ce în ce mai înaintată. Atât ca segment important de piață dar și ca furnizoare a unei părți importante din bugetul familial, femeile reprezintă o forță majoră în activitatea de turism montan.

Cele două principale mutații în natură și compoziția familiei sunt: creșterea importanței celibatului, atât la bărbați, cât și la femei, dar și creșterea rapidă a segmentului de călători.

O tendință de creștere curentă în următorii 20 de ani, o va constitui dezvoltarea numerică a forței de muncă din lumea a treia (700 milioane persoane), simultan cu stagnarea sau chiar diminuarea tinerilor muncitori din țările industrializate.

Vom asista la o relaxare a restricțiilor de emigrare în țările industrializate, în vederea furnizării capitalului uman necesar susținerii creșterii economice.

Impactul acestor tendințe asupra călătoriei va fi resimțit în creșterea călătoriei între țările de origine și țările furnizoare de locuri de muncă, pentru muncitorii emigranți și în apariția produselor și serviciilor turistice destinate unor grupuri etnice specifice.

Nivelele de educație îmbunătățite au ca rezultat creșterea posibilităților ca popoarele să se cunoască mai bine.

În același timp, noile tehnologii de comunicații fac posibil contactul dintre aproape toate părțile lumii în multe cazuri contact vizual, dar și servicii noi, mai pline de imaginație, mai variate.

Toți acești factori demografici au un rol mare în definirea segmentelor clientelei turistice montane.

1.4. Factori psiho-sociali

Cererea de servicii turistice montane este mult influențată de factori psiho-sociali, de preferințele individuale sau de grup.

Creșterea solicitărilor nervoase, ca rezultat al progresului rapid în domeniul științei și tehnicii, al condițiilor specifice marilor aglomerări urbane și rurale, face ca în turismul montan să fie solicitate servicii de reconfortare și odihnă activă, de viață în mijlocul naturii nepoluate, cu un decor deosebit de cel obișnuit.

Determinând sau amplificând practicarea turismului montan, factorii psiho-sociali se caracterizează la rândul lor printr-o mare sensibilitate în fața calității serviciilor cu caracter turistic.

De la prima până la ultima impresie, sejurul sau călătoria turistică trebuie să satisfacă dorința turistului și aici se cere multă atenție din partea organizatorilor.

Un turist nemulțumit într-un loc, poate anula intenția altor turiști de a alege ca destinație locul respectiv.

Psihologia turistului este de multe ori influențată mai mult de părerile altora, decât de alte mijloace de informare.

Publicitatea trebuie să fie rațională, să nu obosească, întrucât se știe că atunci când se face prea multă publicitate înseamnă că produsul respectiv este greu vandabil și turistul știe acest fapt din alte sectoare ale serviciilor.

Cunoașterea motivațiilor psiho-sociale, cu rol crescând în practicarea turismului montan, se realizează cu ajutorul anchetelor sociale și al sondajelor de opinie.

Într-un articol cu titlul "Psihologia și turismul", se arată că "psihologia poate contribui și ea la creșterea eficienței turismului montan, prin descoperirea factorilor care determină atitudinea și gradul de satisfacție al turistului".

Odată descoperiți, acești factori îi ajută pe organizatorii de turism montan să-și orienteze serviciile astfel încât atracția turistică să crească și să fie eliminate cauzele de insatisfacție.

1.5. Factori politici

Turismul montan, dar mai ales cel internațional este puternic influențat de factori interni și externi, aceștia favorizându-1 sau afectându-1.

Publicistul francez Louis Magel apreciază că "nu există un mai bun barometru al situației politice dintr-o țară ca turismul său".

La acestea se mai poate adăuga că turismul poate fi considerat și barometru al relațiilor dintre țări.

În condițiile actuale, când turismul montan a luat o amploare deosebită, în tot mai multe țări guvernele încurajează activitatea turistică, în unele ajungând să devină ramura cu pondere însemnată în cadrul economiei, în crearea venitului național.

Nu este suficient a vedea însă în turismul montan numai latura din economie, ci trebuie dezvoltat și pentru avantajele sociale și politice pe care le aduce.

Turismul montan trebuie să devină din ce în ce mai mult o responsabilitate socială de stat.

În documentele și activitățile de relații externe din multe țări, turismului montan i se acordă un rol important, iar acesta, la rândul său, contribuie la îmbunătățirea relațiilor dintre țări.

Este îmbucurător faptul că turismul montan a intrat atât în preocupările statelor, cât și a organizațiilor internaționale și ca, pe lângă rezultatele economice, i se cere să aibă o contribuție politicosocială.

1.6. Factori promoționali

Prin natura sa, produsul turistic este destinat să se "consume" pe loc, turiștii urmând să se deplaseze acolo unde se află acest produs.

Dar, ceea ce poate ajunge la viitorii turiști, în legătură cu produsul turistic, este informația privind oferta turistică dintr-o zonă montană.

De aceea se impune ca prin conținutul său, acesta să permită turistului potențial să-și aleagă destinația în funcție de motivații, de venituri și de timpul liber de care dispune.

1.7. Potențialul turistic montan în județul Gorj

Cadrul natural al județului Gorj, deosebit de variat și complex, dar armonios structurat și repartizat în teritoriu, se înscrie cu rezonanțe multiple în devenirea poporului român, în spiritualitatea și preocupările social-economice ale acestuia.

De asemenea, constituie premisele dezvoltării activității de turism ca ramură ce se conturează în economia județului Gorj, dar și în economia României.

Componentele acestuia: relief, ape, vegetație, fauna și climă, se definesc ca resurse turistice sau ca factori care facilitează sau condiționează activitatea de turism, iar în ansamblu, determină potențialul turistic natural montan al județului Gorj.

Complexitatea potențialului turistic montan, ca și gradul de atractivitate al său, în general, sunt în strânsă legătură cu treapta de relief, și anume muntele. Unitățile montane Parâng, Vâlcean, și Godeanu se impun ca un component de bază în structura geografică și peisagistică a județului Gorj.

Cu aceeași importanță se înscriu și în activitatea de turism prin bogăția și complexitatea potențialului turistic montan al lor.

Sistemul montan al județului Gorj se caracterizează astfel printr-o diversitate de aspecte peisagistice date de particularitățile diferitelor tipuri de relief (glaciar, calcaros, etc.), alternanța unităților montane și depresionare, varietatea și configurația învelișului vegetal și a rețelei de ape și lacuri, anumite particularități topoclimaterice.

Toate acestea, prin specificul și modul de îmbinare în spațiu, conferă originalitatea și nota de atractivitate turistică a peisajelor montane din județul Gorj.

De asemenea, unitățile montane din acest județ dețin și un important fond cinegetic, care este reprezentativ pe plan internațional prin densitate, structură, varietate și mai ales prin valoarea trofeelor deținute, multe omologate cu aur la expozițiile de specialitate.

Aceste unități montane oferă astfel condiții favorabile pentru o valorificare complexă în turism, atât pentru formele de bază: odihnă și tratament, cât și în forme specifice ca sporturile de iarnă, drumeție, alpinism, speoturism, cunoaștere, vânătoare și pescuit.

În acest sens principalele elemente ale munților județului Gorj legate de configurația culmilor și a versanților, masivitate, fragmentare, existența culoarelor de vale și a depresiunilor intramontane, păstrarea stratului de zăpadă, microclimat, vegetație, dau aspecte variate de funcționalitate a Carpaților gorjeeni în turism, care trebuie analizate în contextul motivațiilor și al cererii pentru turismul montan.

Potențialul turistic montan din județul Gorj este deosebit de complex și variat în structură, volum și repartiție spațială, acestea fiind legate de extinderea masivelor, diferențierile altitudinale, alcătuirea geologică, configurația și specificitatea formelor de relief, fragmentarea, particularitățile învelișului vegetal și ale rețelei geografice.

1.7.1. Resursele naturale

Resursele turistice se bazează în primul rând pe resursele naturale de care dispune teritoriul respectiv, așa-numita ofertă primară- printre care un loc important îl ocupă poziția geografică, relieful, clima, fauna, care pot fi valorificate direct ca factori constitutivi ai unui produs turistic, în funcție de caracteristicile lor, aceste resurse generând diverse forme de turism.

Descrierea resurselor naturale ale unui areal sau zonă geografică (în cazul nostru zona montană a județului Gorj) este condiționată de prezentarea cadrului general al regiunii turistice, ca urmare a interferenței dintre elementele sistemului cu subsistemele teritoriale considerate.

1.7.2. Cadrul geografic și relieful

Situat în partea de S-V a țării, la poalele munților Parâng și Vâlcan, la răspântia drumurilor ce leagă Oltenia de Transilvania, județul Gorj este traversat de paralela de 45°, dispunând de un cadru natural deosebit de favorabil turismului la nivelul celor mai dezvoltate județe în acest domeniu.

Relieful județului Gorj este variat și reprezentat proporțional de munți, dealuri și câmpii, dispus în trepte sub forma unui amfiteatru.

Punctul altitudinal cel mai înalt se găsește în munții Parângului ce depășește 2000 m (altitudine max. 2518 m).

Partea de nord a județului o constituie zona montană, care reprezintă 30% din suprafața județului și este ocupată aproape în întregime de două mari masive: Parângul și Vâlcan.

Masivul Parâng ocupă, în limitele sale maxime, cu toți munții aferenți lui, peste 100 kmp., iar prin altitudinea maximă de 2518 m se situează, altitudinal, pe locul al doilea în Carpații românești.(Anexa 1).

Masivul Vâlcan, situat în nord-vestul județului (1945 m vf. Oslea), delimitat la est de Jiu și la vest de Motru, are o altitudine care variază între 600 și 1900 m, având un aspect asimetric.

Bordura sudică a acestor munți, pe aliniamentul DobrițaRuncu-Tismana-Sohodol, este constituită din calcare care alcătuiesc în întregime cunoscuta "Piatra Cloșanilor".

Pe calcare, relieful de lapiezuri (aspect selenar), chei și versanți abrupți, ponoare cu pierderi de apă în avene de zeci și chiar sute de metri și îndeosebi așa-numitul "endocarst", cu feerie de basm a peșterilor, au determinat pe specialiști ca numai în cuprinsul județului Gorj să declare și peșteri ca monumente ale naturii, dintre care Peștera Muierii a și intrat în circuitul turistic național.

O mai bună cunoaștere a peșterilor Cioaca cu Brebenei, Cloșani, Fușteica, Izvarna, Gura Plaiului va permite dezvăluirea unor comori de frumuseți create de apa subterană și microcurenții de aer într-o multitudine de forme. Dintre formele demne de luat în seamă pentru circuitul turistic montan al Gorjului sunt cheile, păstrate încă într-o forma primitivă, dar cu atât mai frumoase.

Prin abundența formelor carstice, frumusețea peisajului și accesibilitate se disting cheile Runcului la vest de Jiu, cheile Oltețului la est, cheile Galbenului.

Aceste forme "zămislite" de natură în multimilenara-i devenire constituie o sursă excepțională pentru practicarea speoturismului.

1.7.3. Clima

Fiind situat în partea de S-V a țării, teritoriul montan al județului Gorj se află în cea mai mare parte a anului sub influența circulației maselor de aer sudice, sud-vestice și vestice.

Acestea, cu originea în anticiclonul Azorelor, capătă după trecerea munților Banatului și Mehedinți, un caracter foehnal, sosind pe teritoriul Gorjului sub forma aerului cald și uscat (îndeosebi primăvara).

În perioada de tranziție (primăvara și toamna) timpul ploios, cu cer acoperit, este determinat de activitatea ciclonică din Marea Mediterană, care se deplasează din S-V spre teritoriul țării noastre.

În nord-vestul Olteniei, această puternică activitate ciclonică contribuie la căderea celui de-al doilea maxim de precipitații (toamna).

Suprafețele calcaroase de pe poalele sudice ale munților Vâlcan își măresc temperatura în spațiul microclimatic, îndeosebi în timpul verii.

Zona montană a județului Gorj aparține climatului alpin și subalpin, ce se caracterizează prin: temperatura medie a anului de 4,5°C, respectiv 8°C, temperatura medie anuală iarna fiind de circa – 5°C.

O remarcă specială trebuie făcută și asupra stratului de zăpadă pe o perioadă mai mare de timp, argumentând construirea de teleschiuri, telescaune pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Pe culmile înalte ale Munților Vâlcan și Parâng, zăpada cade uneori din septembrie și se menține în strat subțire, dar stabil până în luna mai, iar sub formă de petice în unii ani secetoși, a existat până în luna iulie.

1.7.4. Hidrografia

Caracterizând zona montană a județului Gorj din punct de vedere al hidrografiei, se constată că râurile aparțin unui singur bazin colector, Jiul (cu excepția Oltețului).

Pe teritoriul montan al județului Gorj se întâlnesc peste 22 de lacuri glaciare, situate în masivul Parâng.

Cele mai mari, cu apă permanentă sunt lacurile: Gâlcescu (suprafață 3 ha., adâncime maxima 10 m), Tăuri, Slăveiul, Mija și Pasărea.

O caracteristică a acestor "ochiuri de mare" o constituie podul de gheață format pe ele, care durează de la începutul lunii noiembrie și până în iulie.

Pe lângă frumusețea incontestabilă care atrage un număr mare de turiști, lacurile glaciare sunt folosite pentru alimentarea cu apă a animalelor ținute la păscut în zona montană, și ar putea fi locuri ideale de creștere a păstrăvului și chiar amplasarea unui complex de cabane montane.

Pentru turism, clima și hidrografia constituie seria de factori "sine-qua-non" a existenței turismului într-o zonă sau alta.

1.7.5. Flora și fauna

Prezența din abundență a apei sub forma pâraielor și a râurilor, a climei temperate au determinat în mod direct dezvoltarea într-o foarte mare varietate a vegetației și faunei.

Nicăieri în țară nu se întâlnesc atâtea plante cu influență mediteraneană câte cresc pe sub munții Gorjului.

Se întâlnesc elemente faunistice comune tuturor pădurilor montane din țara noastră cum ar fi: lupul, porcul mistreț, veverița, dar și specii faunistice mediteraneene specifice: vipera cu corn, scorpionul, broasca țestoasă de uscat, etc.

Pe teritoriul județului Gorj se găsesc circa 2000 de specii de plante superioare, care aparțin tuturor familiilor de plante care cresc în țara noastră, dintre care amintim: iasomia, mojdreanul, liliacul sălbatic, scumpia ce înfrumusețează peisajul calcaros de la poalele Vâlcanului.

Fauna hidrologică este bogată și variată, distingând în primul rând o zonă a păstrăvului, la contactul muntelui cu depresiunea subcarpatică olteană.

Se mai întâlnesc mreana în Jiu, scobarul, cleanul în Gilort, Motru.

Există condiții propice de creștere a păstrăvului în păstrăvăriile de la Tismana și Baia de Fier.

Una din grupele de animale asiduu căutate în ultima perioadă este grupa cinegetică, fiind în evidență ocoalelor silvice, 2500 de exemplare de cerbi carpatini, circa 100 de exemplare de cerbi lopătari, cca. 5000 de căpriori, 200 de capre negre, jderi, vidre, cocoși de munte, pisici sălbatice, urși, lupi, etc. Dispunând de un asemenea fond cinegetic, în zona montană a Gorjului poate căpăta amploare turismul de agrement prin organizarea de pescuit sportiv și vânătoresc.

CAPITOLUL II

PIAȚA TURISTICĂ MONTANĂ

ÎN JUDEȚUL GORJ

Dezvoltarea rapidă a turismului montan a dus la constituirea acestuia într-o piață, în sensul economic al termenului, care devine din ce în ce mai importantă în economia națională a unui număr tot mai mare de țări și în schimburile internaționale.

Piața turistică reprezintă sfera economică în care produsul turistic apare sub forma ofertei, iar nevoia turistică sub forma cererii.

Putem defini piața turistică drept sfera de confruntare a ofertei cu cererea și în care se finalizează tranzacții prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare.

Piața turistică cuprinde cele două laturi corelative, oferta și cererea, care prezintă însă anumite particularități, ce determină caracteristici funcționale specifice.

Trebuie de la început precizat că piața turistică montană are un conținut complex, rezultat din faptul că oferta și cererea vizează concomitent atât serviciile, cât și mărfurile solicitate de turist, într-o gamă mai mult sau mai puțin diversificată.

Cercetarea pieței turistice montane în județul Gorj oferă o gamă largă de informații complete care pot servi la studierea elementelor ei.

Ea asigură culegerea sistematică și analiza acțiunilor, faptelor și atitudinilor legate în mod direct sau indirect de activitatea turistică montană în județul Gorj, face posibilă evaluarea relațiilor independente și dependențelor, furnizând elemente pentru fundamentarea politicii turistice.

Studierea pieței turistice montane din județul Gorj permite cunoașterea în amănunțime a obiceiurilor turiștilor, felului lor de a voiaja, a mijloacelor de transport pe care le utilizează, locurilor unde poposesc, a măsurii în care apreciază excursiile din locurile lor de vilegiatură, etc.

Prin urmare, studiul pieței oferă informații asupra opiniilor și preferințelor turiștilor, oferă un inventar al lucrurilor care plac sau displac turiștilor.

În cazul pieței turistice montane a județului Gorj, studiile cuprind toate activitățile ce au ca obiect întrunirea și prezentarea datelor asupra dimensiunilor și caracteristicilor ofertei turistice montane.

2.1. Oferta turistică montană a județului Gorj

Munții Parâng și Vâlcan, făcând parte din Carpații românești concentrează un potențial turistic natural bogat, dat de diferențele de altitudine, de structura geologică, de complexitatea proceselor morfologice, precum și de influența pe care o exercită asupra celorlalte componente naturale.

Practic, aceste masive montane sunt atractive din punct de vedere turistic și permit practicarea sporturilor de iarnă, drumeției, alpinismului, speoturismului, pescuitului și vânătorii sportive, datorită următoarelor particularități: sunt ușor accesibili, dispun de o rețea de văi longitudinale și transversale, de pasuri și trecători care au favorizat construirea unor drumuri moderne sau forestiere, au altitudinii relativ reduse.

Varietatea și frumusețea peisajului montan cu pajiști alpine, păduri de fag, stejar, brad, cer, cu lacuri și văi glaciare (Gâlcescu), cu iezere mari, custuri și morene, cu fenomene carstice în peșterile Cloșani, Gura-Plaiului, Peștera Muierii, Polovragi, admirabilele chei ale Sohodolului și frumoasele serpentine de la Dobrita, Rânca stârnesc interesul unui număr tot mai mare de turiști.

La fel de valoroase și atractive se dovedesc potențialul și resursele turistice antropice, grupate în zona montană (monumente și situri arheologice, ansamblu de arhitectură, mănăstiri, biserici, etc.).

Cu toate acestea, comparativ cu anul 1989, s-a observat o scădere a numărului de locuri de cazare pentru turiști. Astfel aceste locuri de cazare care nici înainte nu asigurau un necesar suficient s-au redus ca urmare a schimbării destinației unor unități turistice prin vânzarea și transferul lor unor persoane fizice sau juridice sau închiderea altora din motive tehnice.

Turismului montan din județul Gorj îi sunt alocate un număr de 242 locuri repartizate în: cabane 63 locuri, motel 141 locuri și camping 38 locuri.

Această structură demonstrează o slabă reprezentare a turismului montan în județ, printr-o insuficientă dotare, în privința spațiilor de primire. Analiza deținătorilor de bază materială de primiri ne arată că preponderența în județ o deține S.C. Gorj S.A., urmată de RAL Tg.-Jiu și S.C. BTT S.A. Tg.-Jiu, Cooperația Federalcoop și Coopconsum, Renel (S.C. Energetica S.A.).

Structuri aferente turismului montan din județul Gorj pe categorii de confort și număr de locuri 2008

Sursa : date statistice ale SC de turism Gorj, 2008

Repartizarea (dispersia) totală a capacităților de cazare în funcție de principalele așezări turistice, pe lângă faptul că oferă o imagine concretă a ansamblului teritorial, permite aprecieri pe mai multe planuri, și anume:

– dispersia și concentrarea bazei materiale de primire

– amplasarea unităților în raport cu principalele areale purtătoare de resurse turistice și eficiență economico-socială a actualei baze de primire.

Dispersia în teritoriu a structurilor de primire din zona montană a județului Gorj 2008

Sursa : date statistice ale SC de turism din Gorj 2008

Structura pe tipuri de unități arată că, motelurile și campingurile au un coeficient de utilizare a capacității (CUC) mai mic decât cel al cabanelor.

Indicele de utilizare a capacităților de cazare

din zona montană 2008

Sursa : date statistice ale Ministerului Turismului, date statistice

Din analiza tabelului se evidențiază că, în anul 2008, unitățile de primire din județul Gorj (zona montană) au avut un coeficient de utilizare a capacității cu 3,7% mai mic față de cele de la nivelul țării (45,%).

În anul 2008, indicele de utilizare a capacității de primire a județului Gorj a scăzut, față de anul 2007, cu 19,2% (de la 60,5%, în anul 2007, la 41,3% în 2008), situație întâlnită și la nivelul țării, unde se înregistrează o scădere cu 21,3% (de la 66,3% la 45,0%).

Structuri de alimentație pentru turism în zona montană 2008

Sursa : date statistice ale Ministerului Turismului; date statistice

Din analiza tabelului de mai sus, se poate observa structura slab diversificată, unele tipuri de unități lipsind total (cafe-baruri, crame, ceainărie, plăcintărie, snack-baruri).

Această situație duce la restrângerea gamei de servicii și a posibilităților de divertisment.

Ca număr de unități, restaurantele dețin ponderea cea mai mare, urmate de baruri, bufete, braserii.

Structuri turistice de agrement

În localitățile din județul Gorj nu se poate vorbi de o bază de agrement care să satisfacă necesitățile pentru recreerea populației locale și turiștilor. Punctele sau complexele turistice din zona montană (Sohodol, Rânca, etc.), nu au o bază materială de agrement, exceptând cele 2-3 pârtii de schi amenajate (Rânca).

Structuri de tratament

Stațiunea Rânca, prin poziția ei altitudinală (1600 m), dispune de factori bioclimatici cu mare valoare terapeutică, valorificarea lor necesitând dotarea cu instalații și echipamente adecvate.

Factori naturali de cură : bioclimat montan, tonic, stimulent caracterizat printr-o presiune atmosferică joasă, aer curat lipsit de praf și bogat în radiații ultraviolete.

Indicațiile curei climatice : stare de debilitate, surmenaj fizic și intelectual, convalescență cu stare generală bună, nevroză astenică.

Gradul de echipare și dotare a principalei

stațiuni montane Rânca

În comparație cu amplificarea dezvoltării zonelor turistice a stațiunilor de sporturi de iarnă din țara noastră ce dețin o pondere însemnată din potențialul turistic și dotările aferente pentru valorificarea acestuia, în județul Gorj se conturează lipsa de adaptabilitate a ofertelor zonelor turistice montane care constituie cauzele scăderii sosirilor de turiști.

Alte cauze ale diminuării activității turistice montane sunt:

– numărul redus sau inexistența localurilor de noapte

lipsa animației în unitățile de cazare și alimentație publică

gama redusă a dotărilor de agrement

– numărul insuficient de instalații de transport pe cablu (ex.Rânca)

– domeniul schiabil amenajat în prezent este insuficient datorită și unor restricții la nivel județean privind defrișările în zona montană

– calitatea precară a pârtiilor de schi, datorată în parte și insuficienței cantitative a mașinilor de bătut zăpada

– gama sortimentală sărăcăcioasă în ceea ce privește echipamentul de schi (bocanci, legături, schiuri, etc.) turiștii preferând anumite materiale, unele chiar din țările estice.

Compatibilitatea cu mediul ambiant

Probleme legate de degradarea mediului și a resurselor turistice se constată și în stațiunea montană Rânca, unde presiunea circulației turistice interne și internaționale duce la degradarea pârtiilor de schi, pădurilor, infrastructurii, la scăderea calității serviciilor.

Unele unități industriale din județul Gorj amplasate în apropierea zonei montane poluează aceste zone de un pitoresc deosebit.

Numărul de accidente înregistrate denotă lipsa educației pentru turismul montan, organizarea defectuoasă a marcării și întreținerii potecilor și traseelor ca și inexistența unor organe de control pentru asigurarea unei bune desfășurări a activității și respectarea normelor de protecție a mediului.

Concluzii privind oferta

a) Aspecte pozitive

Turismul montan gorjean, având tradiții seculare, beneficiază de condiții climatice de dezvoltare, concretizate în cele trei masive montane: Munții Parâng, Vâlcan și Godeanu, ce ocupă 3% din suprafața județului.

Valoarea potențialului turistic montan este dată de suma elementelor componente: forme de relief variate și spectaculoase, râuri și lacuri, flora și fauna de mare interes, climat, pane și domenii schiabile, etc.

Acest potențial a fost în parte, valorificat prin construirea unei infrastructuri turistice din unități de cazare (moteluri, cabane, campinguri), de alimentație publică, transport pe cablu, agrement de vară și iarnă.

În ultimi ani se constată o intensificare a circulației turistice spre zona montană, ca urmare a creșterii numărului amatorilor de sporturi de iarnă.

În stațiunea montană Rânca se manifestă un mare interes din partea unei firme franceze "SECTRA-INFRASTRUCTURES", în vederea modernizării și echipării acesteia, transformând-o în stațiune de interes internațional.

b) Aspecte negative

Privatizarea în turismul montan, în general este încă la început, deși, datorită specificului unităților (cabane, moteluri, etc.), această acțiune se putea manifesta aici din plin.

Dotările pentru practicarea sporturilor de iarnă – pârtii, instalații de transport cu cablu, etc. – din stațiunea Rânca sunt inferioare și necompatibile cu cele mondiale.

Investițiile de capital străin, în turismul montan sunt foarte reduse, deși această firmă reclamă acest lucru mai mult decât alte firme.

Problema accesului în stațiunea Rânca, incubă unele aspecte legate de modernizări de drumuri, completarea rețelei actuale cu noi căi de acces.

La realizarea unui program județean și național de valorificare superioară în turism a muntelui este necesar să participe, concentrat, toți factorii responsabili: silvicultura, gospodărirea apelor, protecția apelor, comerțul, administrația locală, etc.

2.2. Amplificarea formelor de turism tradiționale și completarea ofertei cu noi forme de turism

Turismul montan constituie una din formele de turism cu tradiții în afirmarea ofertei turistice montane din județul Gorj pe plan național și internațional, atât prin potențialul natural de care dispune, prin gradul redus de degradare a peisajului, cât și prin eforturile investiționale care s-au făcut în oferta specifică.

Cu toate acestea, menținerea și extinderea pe piața turistică internațională și națională a ofertei montane din acest județ, în contextul tendințelor ce caracterizează oferta țărilor concurente, impun noi eforturi orientative pe câteva direcții de acțiune mai importante.

Diversificarea ofertei de cazare prin :

– completarea ofertei de cazare prin construirea unor unități de cazare de categorie superioară;

– modernizarea și dezvoltarea unităților de primire (cabane, căsuțe, motel), de 2 și 3 stele, destinate turismului internațional,

-completarea ofertei de alimentație, prin construirea de noi restaurante care să permită turiștilor servirea mesei în zona domeniului schiabil.

-extinderea domeniilor schiabile ale stațiunii Rânca prin modernizarea pârtiilor existente și amenajarea altora noi, cu grad mai ridicat de dificultate.

Pentru amplificarea formelor de turism tradițional trebuie reconsiderată gospodăria țărănească încadrată în pensiunea agroturistică sau ferma agroturistică inclusă într-un program organizat, capabil să asambleze toate procedeele de practicare a turismului rural.

Modernizarea și dezvoltarea activităților de turism rural depind într-o proporție ridicată de nivelul de dezvoltare a gospodăriei țărănești, de posibilitățile acesteia.

Sprijinirea turismului rural trebuie să-și găsească corespondența în sprijinirea tuturor factorilor care concură la realizarea acestuia și în primul rând la sprijinirea gospodăriei țărănești în jurul căreia gravitează întreaga activitate.

În sprijinirea gospodăriei țărănești care aderă la forma organizată a turismului rural trebuie pornit atât de la formarea educațională cât și de la dotarea materială.

Gospodăria țărănească agroturistică are nevoie de consultanță, asistență și formare pe tot parcursul implementării acesteia ca entitate în turismul rural.

Participarea gospodăriei țărănești la programe educaționale și de instruire va duce la conștientizarea rapidă a acesteia la pregătirea din punct de vedere cantitativ și dezvoltarea ofertei de cazare a patrimoniului agroturistic.

Fundațiile, asociațiile cu rol și scop profesional care sprijină dezvoltarea și implementarea agroturismului dispun de un management propriu, de pachete de instruire și formare a gospodăriei țărănești care trebuie să devină capabilă în oferirea unor servicii de calitate.

Un mare rol în domeniul pregătirii și conștientizării îl joaca și emisiunile radio și de televiziune, prin promovarea celor care au reușit în acest domeniu sau prin prevenirea unor situații nedorite.

Alături de sprijinul educațional este necesar și sprijinul material prin crearea unor facilități pentru asigurarea unor credite în condiții avantajoase (cu dobândă redusă pe termen lung).

În acest sens, gospodăriile cu specific de turism rural pot beneficia de credite cu dobândă subvenționată cu 50% din dobânda pieței bancare, creditele fiind puse la dispoziție dintr-un fond al Agenției Române pentru Dezvoltare în scopul sprijinirii întreprinderilor mici și mijlocii din România.

O măsură de stimulare a participanților la turismul rural o constituie și scutirea de impozit pe o perioadă de zece ani, asupra veniturilor obținute din agroturism.

Această normativă poate contribui cu siguranță la dezvoltarea turismului rural organizat ceea ce va asigura și creșterea calității serviciilor oferite.

Ca o măsură de protecție socială, membrii gospodăriilor țărănești din cadrul rețelei de turism rural, dacă nu au calitatea de salariați în alte sectoare, pot participa facultativ la consolidarea fondului de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Contribuția gospodăriei țărănești la acest fond de asigurări, îi dă dreptul acesteia de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, ajutor pentru pierderea temporară a capacității de muncă, alocații pentru copii, concediu parental, precum și alte drepturi prevăzute de lege.

Se poate astfel aprecia că există tendințe pozitive în scopul dezvoltării agroturismului.

Preocuparea pentru găsirea unor noi forme de vacanță, în care să se reflecte cât mai fidel posibil preferințele turiștilor și care să satisfacă cerințele unui turism ce tinde să devină un fenomen de masă, s-a bucurat și se bucură de atenția cuvenită din partea organizațiilor de turism din țară și de peste hotare.

Alături de vacanțele combinate mare-munte, tratament-excursii, în ultimul timp s-au impus ca noi forme de concediu, satele de vacanță, sejurul în mediul rural montan, la ferme, dar mai ales, satele turistice, atât ca necesitate, cât și ca "modă turistică".

Ce sunt satele turistice?

O definiție acceptată și în alte țări conturează satele turistice drept așezări rurale pitorești bine construite, situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat trecut istoric care, în afara funcțiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur de durată nedefinită.

Ce condiții minime trebuie să îndeplinească o localitate pentru a deveni sat turistic?

Amplasarea într-un cadru natural atrăgător, fără surse de poluare, accesibilitate, existența unor resurse turistice bogate și posibil a fi valorificate prin desfășurarea unor activități de vacanță cât mai variate.

După decembrie 1989, în România a apărut un nou concept de turism, mai apropiat omului și anume turismul rural ecologic.

Primele gospodării înscrise în rețeaua turismului rural au fost cele din zona Rucăr, Moeciu-Bran.

Apoi, într-un ritm mai rapid decât se prevedea peste 1200 de gospodării răspândite pe meleagurile Bârsei, Dornelor, Maramureșului, Munților Apuseni, împrejurimile Sibiului, Clujului, etc. și-au deschis porțile pentru primirea turiștilor.

În raport cu varietatea și valoarea resurselor turistice, activitatea ce se desfășoară într-un sat turistic se caracterizează printr-o complexitate mai mare sau mai mică, dar cuprinde, în principal, următoarele componente:

– cazare;

– alimentație publică;

– comerț general;

– tratament;

– agrement;

– promovare și publicitate;

organizare, dezvoltare și amenajare.

CAZAREA. În satele turistice montane se pot organiza amenaja mai multe tipuri de cazare și anume:

– camere mobilate (pentru oaspeți), de categorii diferite, și în locuințele gospodarilor, aceștia locuind în aceeași casă sau în apropiere;

– case de vacanță, alta decât cea locuită de gospodar, construită ad-hoc sau eliberată în sezonul turistic;

– spațiu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotă), gospodarul locuind în apropiere pentru a asigura securitatea turiștilor;

– spații secundare în gospodăria sătească;

– spatii cu destinație specială pentru turiști, construite de către grupuri de locuitori, sau asociația turistică locală (vile, cabane, mini-hoteluri).

Toate aceste spații de cazare (mai puțin cele secundare) vor fi mobilate ca să corespundă normelor de clasificare elaborate de Ministerul Turismului care la va omologa, iar tarifele percepute se vor stabili în conformitate cu legislația în vigoare.

Problemele de îndrumare și de sprijin în omologarea spațiilor de cazare și de alimentație publică vor intra în competența Comisiei de îndrumare și omologare.

ALIMENTAȚIA PUBLICĂ. În satele turistice servirea mesei pentru turiști se poate realiza în mai multe posibilități:

– pensiune completă la gospodarul gazdă;

– demipensiune;

– mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei (casei);

– pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai mare de turiști, care locuiesc în gospodării diferite;

– pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentație publică în localitate (restaurant, pensiune, etc.);

pregătirea mesei de către turiști cu produsele lor sau ale gospodarului și cu dotările acestuia.

COMERȚUL GENERAL. În toate satele turistice se vor găsi produse agroalimentare locale (lactate, carne, legume, fructe, etc.), care pot fi cumpărate de către turiștii sosiți pentru sejur sau cei aflați în tranzit prin localitate.

Totodată, după experiența altor țări cu agricultură avansată, în unele sate turistice se pot amenaja și dezvolta și unele complexe industriale agroalimentare, care să comercializeze în condiții de strictă securitate igienico-sanitară produsele proprii, lactate, carne, legume și fructe (inclusiv de pădure), care să se adreseze atât turiștilor și cetățenilor proprii, cât și altor societăți comerciale, inclusiv turistice.

În Franța, Elveția și Austria există sate turistice și asociații turistice sătești cu firme de marcă în producerea și comercializarea produselor agroalimentare specifice.

Dar, într-un sat cu activitate turistică, sunt necesare și alte magazine de interes general, dar și pentru satisfacerea unor necesități legate de turism (vederi, timbre, plicuri, artizanat, suveniruri, presă, cărți etc.).

AGREMENTUL. Animația și agrementul au un loc important în ocuparea timpului într-un sejur turistic.

În zonele montane se pot amenaja astfel pârtii de schi, (alpine și fond) dotate cu mijloace de transport cu cablu (baby schi, teleschi și chiar telescaune), terenuri de sport multifuncționale (tenis, volei), patinoar (teren de tenis adaptat pentru a fi utilizat ca patinoar pe timp de iarnă).

Acolo unde condițiile materiale permit, se pot amenaja saune, piscine. Se pot organiza programe pentru speoturism, alpinism, drumeție montană, turism de cunoaștere și cu valențe științifice etc.

Din oferta satelor turistice din Austria, Franța , Elveția, rezultă că multe gospodării ce închiriază spații pentru cazarea turiștilor dispun de mijloace de agrement individuale ( piscină, saună, terenuri de sport), altele de echitație, dar în marea majoritate a satelor se află un loc de agrement, o discotecă, magazine unde se pot închiria, cumpăra sau repara articole sportive (de pescuit, schi, biciclete).

Dotările de agrement se pot realiza de asociația turistică locală, dar și de anumiți agenți economici.

În țările cu tradiție, agenții economici ce organizează sporturile de iarnă și alte sporturi sau programe de speoturism sau alpinism, drumeții montane, cooperează cu deținătorii de bază de cazare, formând asociații mixte ce pot suporta mai bine concurența, contribuind cu anumite cote parți la amenajarea unor dotări în satul sau zona respectivă.

Toate dotările de agrement, la nivel de gospodărie, sat turistic sau zonă, precum și ocupațiile tradiționale care pot atrage turiștii sunt trecute în oferta fiecărei locuințe ce se inserează în catalogul general de publicitate.

În cadrul asociației turistice sătești se organizează un colectiv de animatori care se ocupă cu problemele de agrement și divertisment.

2.3. Cererea agroturistică montană a județului Gorj

Componentă a pieței agroturistice cererea agroturistică, exprimând un cerc de nevoi de ordin superior, este extrem de elastică față de acțiunea factorilor de influență.

Între factorii cu acțiune specifică o deosebită importanță o prezintă durata concediilor, dimensionarea timpului liber, programarea vacanțelor, mărimea veniturilor, etc.

Cererea agroturistică are un mare grad de mobilitate datorită faptului că turistul trebuie să "migreze" până în zona de existență a produsului turistic.

Deplasarea unor categorii de purtători ai cererii de o mare determinată de marea varietate a zonelor din care provin, imprimă cererii agroturistice un caracter eterogen.

În secolul nostru, ca urmare a industrializării și nu numai asistăm la extinderea marilor aglomerări urbane. Tendința generală a fost aceea a migrației populației de la sat la oraș.

Aceste fenomene s-au manifestat inclusiv în țara noastră.

Tinerii de la sate plecau la oraș pentru a-și continua studiile sau pentru diversitate în ceea ce privește nevoile exprimate, diversitate a găsi mai ușor un loc de muncă. Acești tineri s-au stabilit la oraș, și-au întemeiat familii, și-au schimbat modul de viață, adaptându-se la noile condiții.

Această categorie socială a rămas însă legată de sat cel puțin spiritual, sentimental. Legătura cu satul este nostalgică tinereții și de aceea multe din concediile lor sunt petrecute la țară.

Iată deci, că se conturează primul segment al cererii agroturistice. Acești turiști, părinți de acum sunt foarte mulțumiți atunci când pot să arate propriilor copii meleaguri rurale, tradiții, etc.

Un al doilea segment al cererii agroturistice este constituit de copii, tineri în formare, iar al treilea segment potențial purtător al acestei cereri este orășeanul care fie că are sau nu origini rurale este apăsat de ritmul citadin, de poluare, aglomerație, etc.

Acesta dorește cel puțin în concediu să respire aer curat, să fie departe de zgomot și praf, să se poată bucura de un regim alimentar sănătos.

Cererea agroturistică este formată și din turiști cu posibilități financiare deosebite, dar care plictisiți de turismul de tip industrial doresc să încerce ceva nou, considerat uneori o "aventură".

Astfel, spre exemplu, Grindenwaldul, unul dintre cele patru mari centre de atracție turistică din Elveția, este un sat cu 3500 de locuitori care cazează anual peste 1 milion de turiști; este locul unde își petrec concediul marile vedete de cinema, aristocrați din Europa și din lume, etc.

Această categorie de turiști cazați în hoteluri ce dispun de servicii și oferte de programe excepționale solicită în gospodăriile locuitorilor din Grindenwald, seri și cazări organizate în ferme.

Numărul acestor solicitări, considerate la început ca extravagante este în creștere și ele vin să confirme atracția pe care condițiile mai puțin sofisticate la exercită asupra turiștilor.

Agroturismul este preferat și de persoanele ce nu își permit un concediu într-o stațiune clasică și apelează la această formă de turism care este ieftină și accesibilă.

În concluzie, pentru orice persoană care dorește să se odihnească, să se recreeze într-un cadru natural, să-și învețe copiii o serie de lucruri având la dispoziție un material didactic natural, să participe la unele activități gospodărești, există această posibilitate – agroturismul.

În sensul menținerii și sporirii acestor interese și nevoi se pot aplica o serie de măsuri de protecție a acestei cereri agroturistice.

Înțelegem astfel prin cerere agroturistică totalitatea persoanelor care solicită și utilizează servicii de turism rural sau persoanele care se deplasează în alte scopuri în mediul rural și sunt benefice unor astfel de servicii.

În aceste condiții, orice persoană care devine beneficiarul serviciilor de turism rural devine consumator de servicii și este supus protecției.

Potrivit legii, consumatorul este persoana fizică ce dobândește, utilizează sau consumă, ca destinatar final produsele obținute de la agenții economici sau care beneficiază de serviciile prestate de aceștia.

Principalele drepturi ale consumatorului sunt:

– să fie protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze sănătatea, viața sau securitatea, ori să le afecteze drepturile și interesele legitime;

– să fie informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor;

– să fie despăgubiți pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege;

Atestarea sau aprecierea ofertei de cazare de către ofertantul produsului agroturistic sau de organizatorul rețelei de turism, făcută în conformitate cu normele și standardele în vigoare, pune la adăpost turistul, acesta fiind protejat.

2.4. Determinarea valorii unui teritoriu montan

În problema determinării valorii unui teritoriu montan intervin o serie de factori cu determinări obiective sau subiective cum ar fi:

distanțele și costurile de transport;

veniturile turiștilor;

c) mărimea populației din cele mai apropiate bazine ale cererii montane;

d) numărul total de vizitatori;

costurile de producție;

mijloace de transport ca posibilități de acces;

structura pe vârste a turiștilor;

influența concurenței;

eficiența promovării și a acțiunilor de marketing;

calitatea serviciilor;

k) stabilitatea politică;

1) condițiile social-economice;

m) ospitalitatea localnicilor;

n) varietatea serviciilor turistice și posibilitatea de adaptare permanentă la cerere;

o) imaginea națională;

p) mobilitatea motivărilor turistice.

Variabilele „a” și „i” sunt relativ ușor de cuantificat față de dificultățile ridicate de măsurarea factorilor „j” și „p” care sunt din acest motiv excluși din modelele operaționale.

Totuși, și cel de-al doilea grup de factori se manifestă în realitatea turistică care trebuie să fie prinsă într-un model complet de localizare a amenajării turistice montane.

O soluție pentru rezolvarea acestei probleme o reprezintă aplicarea metodei care reușește să cuantifice valoarea turistică a unui teritoriu prin descompunerea acestuia în componentele obiective și subiective ale valorii sale turistice.

Pentru aceasta trebuie stabilită în primul rând vocația turistică a teritoriului montan, respectiv forma de turism ce se va practica preponderent în funcție de oferta naturală și antropică a acestui teritoriu.

Apoi, factorii determinanți vor primi ponderi in funcție de importanța și participarea lor la satisfacerea unei anumite cereri turistice montane, deci se va stabili importanța relativă a fiecărui element ce compune valoarea turistică a teritoriului montan.

În stabilirea valorilor respective se folosește metoda "grupului de lucru", respectiv formarea unui colectiv din specialiști ai diferitelor profesii implicate în turism (de exemplu: agenți de voiaj, ghizi turistici, geografi, arhitecți, arheologi, animatori, etc.) alături de reprezentanți ai turiștilor din principalele categorii demografice și socio-economice care formează cererea turistică montană selecționată.

Pentru cele 16 variabile prezentate mai sus se obțin prin consultarea grupului de lucru "valori etalon" care însumate formează valoarea turistică a unui teritoriu montan standard sau etalon destinat unei anumite forme de turism..

Același grup de lucru, pe baza acelorași criterii va acorda "valori reale" teritoriului montan studiat.

Se calculează apoi variabilă cu variabilă, abaterea valorii teritoriului montan real de la valoarea teritoriului montan turistic etalon.

Abaterile negative vor fi considerate direcții ale măsurilor din politica de amenajare turistică a teritoriului montan.

Prezentăm în continuare un exemplu de notare a valorii turistice conform metodei descrise în cadrul unei stațiuni de munte, folosind 8 grupe de variabile sau factori, 4 nivele calitative explicate în următoarele tabele și aplicate la stațiunea Rânca.

La notarea valorii turistice a teritoriului montan este esențial să, participe reprezentanți ai cererii turistice montane adecvat selecționate și pe baza unor criterii psihologice.

CAPITOLUL III

AMENAJAREA TERITORIULUI MONTAN

ÎN ZONA RÂNCA (GORJ)

Complexitatea activității de turism montan, diversitatea factorilor ce condiționează și definesc potențialul turistic al arealului Novaci- Rânca permit elaborarea unei metodologii detaliate de amenajare și dezvoltare a bazei tehnico-materiale și a domeniului schiabil valabile pentru toate gradele de activități.

În acest sens trebuie să se cunoască următoarele:

a) să se inventarieze patrimoniul turistic al acestui areal începând cu factorii naturali favorizanți și terminând cu elementele de infrastructură (căile de acces în zonă, asigurare cu utilități, etc.);

b) să se analizeze dinamica circulației turistice montane;

c) să se analizeze baza tehnico-materială și domeniul schiabil existent;

În vederea amenajării acestui areal s-a ținut cont că localitatea Novaci poate constitui un important punct de popas și totodată un centru de dispersie a turiștilor spre stațiunea Rânca, Obârșia Lotrului, etc.

0 atenție mai mare se acordă stațiunii Rânca, iar pentru amenajarea ei s-a ținut cont că principalele motivații sunt practicarea sporturilor de iarnă (îndeosebi schiul) și drumețiile montane.

În acest sens, principalul element de atractivitate oferit de cadrul natural este existența masivului muntos Parâng, care se prezintă ca un lanț prelung marcat prin vârfuri ce depășesc înălțimi de peste 1500 m, ajungând până la 2500 m(Vf. Parângul Mare 2519 m).

Între aceste vârfuri se află o serie de lacuri, circuri glaciare ce pot constitui tot atâtea obiective turistice pentru drumeții cu trasee bine marcate. (Anexa 2)

3.1. Posibilități de amenajare a zonei Rânca

3.1.1. Propuneri de amenajare a stațiunii Rânca pentru sporturi de iarnă

Complexul turistic Rânca beneficiază de un cadru natural alpin, de mare pitoresc (peisaj, relief glaciar, culmi de peste 2000 m de pe care se deschid panorame dintre cele mai spectaculoase spre ariile limitrofe) și domenii schiabile extinse.

Dotările actuale (cabane cu circa 114 locuri de cazare, dintre care doar 38 locuri sunt introduse în circuitul turistic) sunt insuficiente și necorespunzătoare ca dotare și confort pentru practicarea unui turism montan competitiv.

Condițiile naturale permit amenajarea unei stațiuni turistice montane pentru odihnă și mai ales pentru sporturi de iarnă de interes național și internațional.

Apreciind ca promițător potențialul zonei, atât pentru schiul de pistă (alpin), cât mai ales pentru schiul de fond, dar în același timp și pentru drumeții montane și recreere se pot face o serie de propuneri de amenajare (inclusiv pentru instalații sportive) dar numai cu condiția realizării prealabile a căii de acces.

Pentru viabilitatea zonei și transformarea acesteia într-o stațiune de sporturi de iarnă de interes național și internațional se recomandă cel puțin două etape de parcurs.

Pentru început, dezvoltarea să se facă în imediata apropiere a actualei zone turistice – colina care domină zona ce a făcut obiectul amenajării urbanistice cu amenajări și echipamente pentru începători și schi fond care să ofere schiorilor o diversitate de planuri de expunere și peisaje, dar și grade de dificultate diferite, acestea fiind completate cu aparate de transport pe cablu de mare capacitate.

În mod curent, pentru prima etapă se prevede realizarea unui număr de 11 pârtii de schi cu lungimi cuprinse între 600 și 1500 m, diferențele de nivel cuprinse între 55 și 355 m, cu pante medii cuprinse între 9% și 35%.

Aceste piste vor fi puse în valoare de 5 instalații de transport pe cablu de mare capacitate (3 de tip telecabină și 2 de tip teleschi) cu lungimi între 560 și 1350m și diferența de nivel cuprinsă între 55 și 335 m.

De menționat că în cele 11 piste ale acestei etape se propune menținerea celor existente situate pe Corneșul Mare care au un domeniu schiabil de 600 m și a instalației de teleschi ce funcționează deja.

Pentru viitor se consideră că o extindere a domeniului schiabil ar putea fi posibilă către înălțimile situate în zona de nord a stațiunii, păstrând legăturile cu zona de bază și care să evite orice risc de izolare a clientelei într-un teritoriu foarte extins.

Pentru a doua etapă, se prevede în mod concret realizarea unui număr de 8 piste cu lungimi, diferențe de nivel, pante mult mai mari decât ale celor din prima etapă, ceea ce le conferă un grad sporit de dificultate și de aici un interes mai mare pentru performanță.

Aceste 8 piste pentru schi alpin vor fi asigurate cu instalații de transport pe cablu de mare capacitate.

Tot în această etapă este prevăzută amenajarea unui culoar pentru schi de fond de performanță, situat la sud de stațiune și o pistă de schi existentă, cu o lungime de circa 9 km desfășurată la cota 1400-1500 m.

3.1.2. Posibilități de amenajare a domeniului schiabil

Întrucât principala motivație turistică o reprezintă agrementul și în mod special schiul, se impune amenajarea prioritară a acestei zone din perspectiva acestei forme de agrement.

Studiile tehnico-economice realizate asupra resurselor turistice din acest areal și îndeosebi asupra domeniului schiabil – materie prima pentru turismul hibernal au scos în evidență următoarele:

existenta unui domeniu schiabil de mare extindere ce permite o amplă valorificare în turismul sporturilor de iarnă;

amenajarea și valorificarea pe etape a domeniului schiabil și a resurselor montane aferente;

– date fiind investițiile mari și durata realizării lor (stadii, proiecte, execuție), prima etapă se derulează pe o perioadă de 3-5 ani;

– cuprinderea în circuitul turistic în domeniul schiabil se va face în urma studiului de fezabilitate, de marketing și în condițiile evitării unor defrișări prea mari;

– amenajarea domeniului schiabil se va realiza în contextul protejării mediului înconjurător și a resurselor turistice.

Amenajarea de pârtii de schi

Prin utilizarea întregului domeniu schiabil, în M-ții Parâng se pot amenaja circa 19 pârtii de schi, de dificultăți diferite, dar destinate cu precădere turismului și anume: cu grad de dificultate redus, mediu, mare și de performanță sportivă.

Pârtiile de schi însumează 11900 m lungime și o diferență de nivel (însumată) de 2385 m.

Diferențele de nivel cuprinse între 55-335 m cu pante medii cuprinse între 9%-35%.

Această amenajare de pârtii de schi se va face în două etape, cum am mai spus, iar altitudinal pârtiile de schi se desfășoară între 1400 -2200 m, fiind de regulă situate la altitudini favorabile menținerii stratului de zăpadă pe o perioadă mare de timp.

Amenajarea pârtiilor de schi este relativ ușoară, fiind necesare unele nivelări și taluzări, etc.

Transportul cu cablu

Pentru punerea în valoare a domeniului schiabil propus s-a studiat posibilitatea amenajării a 8 instalații: telescaune și teleschiuri mono și bipost.

Realizarea instalațiilor de transport cu cablu va ține seama în principal de amenajarea pârtiilor de schi.

Condițiile de amenajare a domeniului schiabil

În afara volumului și calității domeniului schiabil și altor resurse turistice care permit o valorificare optima în turism, aceasta din urmă, este condiționată și de alte elemente, după cum vom arăta:

a) Poziția geografică

Domeniul schiabil din M-ții Parâng are o poziție favorabilă față de principalele fluxuri turistice naționale și internaționale.

Stațiunea turistică Rânca dispune de un cadru natural de mare pitoresc și cu multiple posibilități de recreere, de drumeții montane, contemplare, și până la alpinism și sporturi de iarnă.

Apropierea de valoroasele zone turistice (Novaci, Baia de Fier, Polovragi, etc.) este benefică pentru canalizarea unor fluxuri turistice interne sau internaționale spre această arie montană, dar și pentru realizarea unor programe opționale adresate turiștilor din această stațiune.

b) Cererea pentru schi

Studiile arată că, în țările alpine, activitățile de schi constituie principala motivație pentru vacanțele de iarnă, circa 50%-70% din turiștii existenți în stațiunile de iarnă și-au motivat și dovedit prezența prin practicarea schiului.

Potrivit înregistrărilor și investigațiilor efectuate de specialiști experți în domeniu, piața cererii însuma în anii '90 circa 7 milioane de schiori, estimându-se, în a doua parte a deceniului, cifra de 100 milioane de schiori.

În România, turismul montan a crescut de la un an la altul apărând astfel necesitatea existentei echipamentelor adecvate pentru practicarea schiului și a monitorilor de schi.

O concluzie finală ce se desprinde:- necesitatea amenajării întregii zone montane Rânca în vederea asigurării practicării unui turism montan modern, civilizat, cu posibilități de agrement montan.

c) Infrastructura tehnică

Toate domeniile schiabile dispun în arealul lor de alimentare cu energie electrică, iar pe plan local se poate realiza alimentarea cu apă potabilă și menajeră.

În toate situațiile sunt necesare lucrări de infrastructură generală și dotări tehnico-edilitare, inclusiv de protejare și conservare a mediului.

3.1.3. Principii generale de amenajare a domeniului schiabil din stațiunea turistică Rânca

1) Obiectivele propuse pentru amenajare

Pentru elaborarea planurilor, s-a ținut cont de următoarele obiective:

– utilizarea instalațiilor existente;

– stabilirea unui echilibru între pistele cu grad mic de dificultate și cele dificile, pentru a putea satisface clientela variată sau familială;

– omogenitatea fiecărei piste în ceea ce privește dificultățile ei;

– securitatea: de exemplu dacă o instalație se defectează, fiecare schior trebuie să aibă posibilitatea de a se întoarce în stațiune;

– realizarea câtorva piste "sportive", pe care să poată fi organizate concursuri naționale și internaționale.

2) Accesul la domeniul schiabil

De mai mulți ani se vorbește despre construcția unei telecabine la Rânca care să permită creșterea în mod considerabil a capacității de transport actuale.

Această investiție ar putea avea un important impact publicitar și ar spori faima acestei stațiuni.

Totuși, trebuie atrasă atenția asupra unor probleme. Astfel, construcția unei telecabine care transportă schiorii, trebuie să fie realizată concomitent cu o dezvoltare considerabilă a domeniului schiabil.

În timpul sezonului rece telecabina trebuie să transporte schiorii pe un domeniu schiabil bine echipat.

Investiția în construcția telecabinei implică în mod necesar investiții complementare.

Costul investiției și capacitatea de rambursare care trebuie atinsă, este absolut incompatibilă cu cifra de afaceri actuală a telefericului.

Există mai multe opțiuni în ceea ce privește alegerea traseului, fiecare soluție prezentând avantaje și dezavantaje.

Deci, trebuie să se aibă în vedere un timp real de gândire înainte de a se lansa într-o investiție costisitoare.

3) Probleme specifice privind schiul pentru începători

Schemele de amenajare propuse permit oferirea unui număr mare de piste destinate unei clientele familiale sau puțin cunoscătoare.

Trebuie menționat că întreținerea pistei pentru începători trebuie să se mențină permanent când condițiile climatice permit acest lucru.

Gestiunea acestei zone pentru începători ar putea să fie asigurată de către școlile de schi.

S-ar putea încheia un contract pentru întreținerea instalațiilor și a pistelor între școlile de schi și societatea principală de gestiune și exploatare a stațiunii turistice Rânca.

4) Domeniul pentru schi fond

Există pe platou un domeniu propice pentru schi fond, acest domeniu putând fi exploatat la maxim în faza de extindere a celorlalte domenii schiabile din Rânca.

Totuși, pe perioada lucrărilor de reamenajare se consideră că domeniul pentru schi fond ar putea fi exploatat mai ales la sfârșit de sezon, atunci când clientela tradițională își micșorează numărul și zăpada lipsește.

Se apreciază că domeniul de schi fond existent pe platoul de la Rânca este cel mai mare din Europa Centrală și de Est putând fi exploatat din punct de vedere turistic (organizarea de concursuri de tip "Cupe europene mondiale" și chiar rezervă pentru Olimpiade).

Edificativă în acest sens este evaluarea cartografică data de specialiștii francezi de la SECȚRA INFRASTRUCTURES care au realizat o analiză a zonei Rânca în vederea dezvoltării sale.

3.1.4. Lucrări de (re)amenajare a pistelor

Se recomandă realizarea lucrărilor în următoarea ordine prioritară:

– instalarea barierelor de zăpadă pe pistele înalte;

– curățarea pietrelor de pe toate pistele;

nivelarea anumitor piste și refacerea covorului vegetal;

lucrări de terasament și reprofilarea pistelor existente;

– lucrări de terasament între cota 1650 și 1900 și refacerea covorului vegetal;

– crearea de noi piste;

– marcarea pistelor și instalarea plaselor de siguranță.

3.2. Modalități de amenajare a stațiunii Rânca

Față de domeniul schiabil de mare valoare, de poziția în arealul montan, ca și de funcțiunile pe care le va avea, prin actualul amplasament, stațiunea Rânca va avea o bună perspectivă de dezvoltare.

Concluzionând, după capacitatea și exploatarea (teoretică) a domeniului schiabil din acest areal montan, se poate contura și dezvolta stațiunea Rânca montană ca stațiune bivalentă pentru sporturi de iarnă și turism estival.

O imagine de perspectivă a stațiunii Rânca ar putea cuprinde din punct de vedere al amenajării turistice următoarele componente:

– structuri de primire, capacitate 500-600 locuri în prima etapă, 1000-1500 locuri în a doua etapă:

– hotel, capacitate 200 locuri;

tabără școlară, capacitate 50 locuri;

camping, capacitate 50 locuri;

– construcții ale localnicilor pentru agroturism, capacitate 120 locuri;

-loturi individuale propuse (agroturism), capacitate 1400 locuri.

structuri de alimentație, capacitate 1000-1200 locuri în prima etapă și 2000 locuri în etapa a doua în restaurante, baruri de zi, pensiuni, disco-baruri și night-club;

structuri de agrement, complex multifuncțional:

– săli de spectacole;

– săli pentru biliard și popicărie;

– fitness: saună, hidroterapie, piscină, sală de gimnastică, cosmetică, îngrijirea sănătății, etc.;

– dotări sportive:

– sală polivalentă;

– terenuri de sport multifuncționale;

– centru agro-montan, capacitate 150 locuri;

centru de dezvoltare și observare terestră și spațială;

biserică;

– poliție, sediu, unitate bancară.

Turismul de iarnă în România, reprezintă o ofertă turistică necompetitivă pe piața externă și subdimensionată față de potențialul turistic montan existent.

Stațiunea Rânca are condiții excelente pentru dezvoltarea și relansarea turismului de iarnă cu componența sa turismul de schi.

Acestea se regăsesc în condițiile naturale excelente, dar și în infrastructura generală și turistică ce va fi amenajată și modernizată, precum și echiparea generală pentru turism.(Anexa 4)

Astfel, funcțiunile turistice ale stațiunii Rânca se vor prezenta astfel:

1) Funcțiunile turistice:

– sporturi de iarnă;

– odihnă și recreere;

drumeție montană și alpinism;

vânătoare și pescuit sportiv;

cantonamente și concursuri sportive.

2) Capacitate de cazare

– 2100 locuri în două etape, din care:

– etapa I: 500-600 locuri;

etapa a II-a: 1000-1500 locuri;

3) Domeniul schiabil

– 11 pârtii de schi, din care:

– etapa I: 8 pârtii;

etapa a II-a: 3 pârtii;

4) Transport cu cablu

– 8 instalații, din care:

– etapa I: 5 instalații;

etapa a II-a: 3 instalații;

5) Structuri de alimentație

– 3200 locuri, din care:

etapa I: 1000-1200 locuri;

– etapa a II-a: 2000 locuri;

6) Dotări administrative, prestări servicii, comerț

pavilion administrativ + post poliție;

servicii poștale, bancare;

închirieri material sportiv;

magazine;

punct farmaceutic;

biserică;

7) Infrastructură și dotări tehnico-edilitare

– stație tratare apă;

– rețea alimentare cu apă;

– stație epurare ape reziduale;

– centrală termică alimentată cu combustibil lichid și rețea de distribuție a agentului termic;

– grup gospodăresc comun;

– rețea de alei pietonale, parcări și drumuri pentru fluxurile tehnologice.

3.3. Stațiunea Rânca-situație existentă

3.3.1. Caracterizarea fizico-geografică

Așezare și încadrare în localitate

Zona Rânca, din punct de vedere administrativ face parte atât din teritoriul administrativ al orașului Novaci (cca. 90%) cât și al comunei Baia de Fier (10%) și se află cam la aceeași distanță-18 km de reședințele celor două unități administrativ-teritoriale-Novaci și Baia de Fier și 63 km de orașul Tg-Jiu, reședința județului Gorj.

Stațiunea Rânca este situată pe versantul sudic al M-ților Parâng și se află la o altitudine cuprinsă între 1500 m și 1700 m.

În general, caracteristic masivului Parâng este largă întindere a reliefului glaciar, unde apare alcătuit într-o îmbinare de creste stâncoase, uneori acoperite cu câmpuri de grohotiș dispuse haotic și importante văi și circuri glaciare, în unele întâlnindu-se lacuri.

Spre sud, peisajul se diversifică prin apariția unui variat relief carstic prezent prin chei, coline, pereți abrupți, peșteri, care se dezvoltă mai ales în lungul văilor Oltețului și Galbenului.

Factori naturali

Clima. Există un climat de munți mijlocii, cu veri răcoroase și ierni cu zăpadă abundentă.

Din punct de vedere climatic temperaturile medii anuale sunt de 17°C la 600 m altitudine și de -2°C la peste 2480 m altitudine, valorile negative înregistrându-se de la 2000 m în sus.

Pe culmile înalte ale munților, respectiv în zona Rânca, zăpada cade uneori din septembrie și se menține în strat stabil, până în luna mai.

Numărul zilelor cu strat de zăpadă indică o frecvență de 50-60 zile/an în zonele joase (600 m), 140-150 zile/an la 1500 m (unde este situată zona Rânca) și peste 160 zile/an la peste 2400 m altitudine (datele Institutului de Meteorologie și Hidrologie București).

Grosimea medie a stratului de zăpadă pe toată perioada menționată este de peste 50 cm, maximul fiind înregistrat în luna martie.

Precipitațiile atmosferice variază mult în funcție de altitudine, cele mai mari fiind înregistrate la stația Parâng, aflată la altitudinea de 1200 m unde media a fost de 55 mm/an, iar la altitudini mai mari depășindu-se 100 mm/an.

Stațiunea este adăpostită de vânturile din nord și nord-est, având expunere spre sud.

Hidrografia. Principalele cursuri de apă din zonă sunt Gilortul, Galbenul și Oltețul, ape ce străbat în zona muntoasă regiuni alcătuite numai din roci cristaline, tăind adânc văi sălbatice cu versanți abrupți.

M-ții Parâng adăpostesc un număr de 22 de lacuri glaciare, din care cele mai mari și cu apă permanentă sunt lacurile Gâlcescu, Tăuri, Mija și Pasărea.

O particularitate a acestor lacuri o constituie podul de gheață format pe ele care durează de la începutul lunii noiembrie până în luna iulie.

Ca ape subterane forajele executate în zonă au pus în evidență izvoare ascendente.

Apa subterană este prezentă pe amplasament numai în zona de apariție a izvoarelor de coastă, sub formă de mici infiltrații prin stratul poros, fără importanță majoră.

În restul amplasamentului, apa subterană are nivel mult mai coborât având în vedere baza de eroziune locală la nivelul văilor principale din zonă.

Apa de suprafață este prezentă pe versantul respectiv, în special pe rigolele drumului de acces în stațiune sub forma de mici floricele de izvoare provenind din infiltrațiile descărcate prin taluzul drumului și numai în perioade bogate în precipitații atmosferice.

Izvoarele de coastă cu debit corespunzător care constituie sursa de apă potabilă pentru necesarul stațiunii sunt în amonte și fac parte din bazinul hidrografic de vest al râului Galbenul.

Vegetația și fauna. Desigur, zona montană este caracterizată prin prezența aproape generală a pădurilor cu specii caracteristice altitudinilor întâlnite în zonă, ca și trecerea, cu cât se înaintează în altitudine, la dispariția acestora.

Zona de munte adăpostește specii faunistice de mare interes cinegetic astfel încât crește interesul zonei pentru turism.

3.3.2. Aspecte generale ale stațiunii Rânca

Plasată deci, într-o zonă turistică ale cărei valențe turistice și de agrement au fost expuse mai sus, așezarea Rânca beneficiază din plin de calitățile naturale ale reliefului, climei, florei și faunei zonei respective pe care le dăruiește cu generozitate omului.

Din păcate însă, omul nu a făcut de ajuns de mult pentru a valorifica aceste calități naturale, astfel încât, cu greu se poate accepta noțiunea de așezare atât timp cât aici există un număr de aproximativ 30 de construcții, cea mai mare parte cu o durată de serviciu redusă (20-25 ani) și cu o amplasare haotică având în vedere că organizarea zonei de localitate cu pretenții de stațiune a apărut ca o idee foarte recentă.

Cu toate limitele recunoscute ale zonei Rânca, totuși interesul cetățenilor pentru această așezare a crescut mereu, astfel încât autoritățile locale au luat hotărârea de a trece la concesionarea de terenuri pentru construcția de case de vacanță (cf. Legii nr.50/1991).

S-au concesionat până în prezent peste 150 loturi în suprafață maxima de 250 mp.

De asemeni, s-au menținut incintele actualelor construcții, urmând însă să se intervină foarte decis în transformarea construcțiilor existente în spații corespunzătoare profilului și cerințelor unei viitoare stațiuni montane.

În ultimii ani au apărut totuși o serie de construcții moderne care împlinesc standardele necesare pentru a fi considerate case de vacanță, dovedind potențialul utilizării acestei zone pentru activități de agroturism.

În ceea ce privește instalațiile și amenajările de sport și agrement se remarcă o singură instalație de urcat mecanică (telescaun) realizată într-o zonă în care se schiază pe o pistă neamenajată.

3.3.3. Căile de comunicație

Accesul la zona Rânca se asigură pe două căi de comunicație și anume :

DN 67 Novaci-Rânca-Sebeș-Șugag aflat într-o stare de viabilitate precară și pentru care se alocă în fiecare an fonduri pentru reparații și întreținere. În prezent, drumul a fost amenajat pentru o circulație corectă pentru toate categoriile de autovehicule până în zona releului T.V. Pe tronsonul între releul T.V. și intrarea în așezarea Rânca-circa 6 km drumul prezintă în continuare inconveniențe majore îndeosebi în perioada de iarnă.

Drumul forestier pe valea Gilortului, neamenajat corespunzător profilului pentru care funcționează din care pleacă o legătură de circa 5 km către domeniul Rânca și care are o zonă dificilă-panta mare la circa 3 km de așezare.

În interiorul așezării există numeroase căi de principalele construcții care sunt însă amenajate simplu.

3.3.4. Analiza fondului construit existent

În toată așezarea Rânca au fost inventariate un număr de aproximativ 30 de clădiri și care se grupează după destinație, astfel:

clădiri pentru cazare colectivă

clădiri pentru cazare colectivă militară

clădiri pentru cercetare și cazare colectivă

clădiri cu funcțiune comercială

e) clădiri de producție silvică case de vacanță individuale.

După structura clădirilor, acestea se împart în construcții din zidărie de cărămidă și planșeu de beton, din zidărie și planșeu din lemn, sau numai din lemn.(Anexa 3)

3.3.5. Echiparea edilitară

a) Alimentarea cu apă

În prezent funcționează un sistem limitat de alimentare cu apă (sursă fiind un izvor captat la 5 km de stațiune, o aducțiune sub dimensionată).

Beneficiază de alimentarea cu apă numai clădirile de cazare colectivă, noii consumatori neputând fi racordați la actuala rețea.

b) Canalizarea

Canalizarea menajeră este soluționată la centrele de cazare colectivă prin sisteme locale care nu funcționează corespunzător.

Canalizarea pluvială este rezolvată necorespunzător prin scurgerile la rigolele sau șanțurile drumurilor din incintă.

c) Alimentarea cu căldură

Căldura se asigură la fiecare clădire prin sisteme proprii, precum centrale termice pe combustibili solizi și sobe cu combustibili solizi.

d) Alimentarea cu energie electrică

În prezent zona este alimentată cu energie electrică existând posturi de transformare și rețele de joasă tensiune aeriene și subterane.

Actuala rețea de alimentare cu energie electrică este limitată, nemaiputând suporta noi consumatori.

Alimentarea cu gaze – nu există.

Telecomunicații

Nu există rețea de telefoane clasică, singura posibilitate de comunicare o are SC Gorj Turism prin radio-telefon.

CAPITOLUL IV

STRATEGII DE DEZVOLTARE A

AGROTURISMULUI ÎN STAȚIUNEA RANCA

4.1. Strategii de marketing agroturistic

Dezechilibrat, uneori marginalizat, spațiul rural românesc a păstrat în ciuda vicisitudinilor vremii, tradițiile culturale, datinile străbune și mai ales ospitalitatea specifică acestei țări.

După decembrie 1989 în România a apărut un nou concept de turism mai apropiat omului – turismul rural ecologic. Primele gospodării incluse în rețeaua turismului rural au reușit în scurt timp să reflecte avantajele acestui nou mod de petrecere a timpului liber, mai sănătos, mai relaxant, mai aproape de mesajele naturii.

Turismul rural nu este o soluție pentru cei săraci și nici o curiozitate, ci o alternativă, o posibilitate de recreere departe de orașele poluate și de aglomerația marilor hoteluri.

Pe de altă parte, este o șansă de câștig pentru oamenii satelor. În raport cu varietatea și valoarea resurselor turistice, activitatea ce se desfășoară într-un sat turistic se caracterizează printr-o complexitate mai mare sau mai mica dar, cuprinde, în principal următoarele componente: cazare, alimentație publică, comerț general, tratament, agrement, promovare și publicitate, organizare, dezvoltare și amenajare, care îmbinate prin intermediul unor strategii de marketig turistic pot asigura succesul acestei activități în zona turistică Rânca.

Astfel în ceea ce privește cazarea, având în vedere clară imposibilitate a structurilor clasice de primire a turiștilor de a oferi condițiile necesare pentru ca turismul în zonă să fie profitabil și să-și îndeplinească scopul de a relaxa turistul, considerăm ca fiind foarte importantă dezvoltarea construcțiilor individuale, a caselor de vacanță, pentru practicarea agroturismului.

Aceasta ar permite crearea de condiții de cazare de diferite categorii, care pot satisface mai bine cererea turistică și ar atrage evident un număr mai mare de turiști.

Totodată serviciile privind întreținerea instalațiilor sanitare, electrice, curățenia, care în instituțiile de stat destinate turismului în zonă lasă mult de dorit, pot fi rezolvate mult mai promt și mai bine din punct de vedere calitativ.

Din punct de vedere al diversității condițiilor de cazare gama ofertei turistice ar fi de asemenea mai variată fiind posibile alegerea unor variante în funcție de turistul care poate veni în familie, mai mulți prieteni, cuplu, singur, etc.

De asemenea în satul turistic cu case de vacanță servirea mesei se poate realiza în condiții mult mai bune atât din punct de vedere al diversității, cât și al calității, prospețimii, sănătății, etc.

În strânsă legătură cu alimentația și nu numai, comerțul general contribuie la bunăstarea economică a stațiunii prin produse agroalimentare locale (lactate, carne, legume, fructe), prin alte produse de interes general sau legate de satisfacerea unor necesități legate de turism, vederi, timbre, plicuri, obiecte de artizanat, suveniruri, presă, cărți, etc.

Animația și agrementul au un loc important, în care resursele turistice variate ale unui sat turistic pot satisface numeroase forme de petrecere a timpului liber prin amenajarea sau organizarea a diverselor dotări și acțiuni turistice corespunzătoare unora dintre cele mai diferite motivații și segmente de turiști.

În scopul atragerii unui număr cât mai mare de turiști în cadrul structurilor de agrement se pot include variate terenuri de sport, discotecă pentru tineret, plimbări prin împrejurimi, drumeții și excursii pe potecile M-ților Parâng.

Prin apropierea de creasta principală, stațiunea Rânca este locul preferat de plecare spre vf. Păpușa, căldarea Gâlcescu, Obârșia Lotrului și curmătura Oltețului, Petrimanul, etc.

Un program de manifestări cultural -artistice la cererea clienților (festivaluri, spectacole, campionate de schi, etc.) ar fi de asemenea un punct de atracție al zonei.

Nu sunt de ignorat și unele propuneri făcute de turiștii care au vizitat deja această stațiune cum ar fi existența parcurilor distractive pentru copii și adulți, existența mai multor centre de închiriat echipament sportiv, mai ales pentru sporturi de iarnă, dotarea lor cu modele noi și moderne.

Este necesară amenajarea mai multor baze sportive, având în vedere cererea pentru această formă de reconfortare.

Organizarea unor petreceri la iarbă verde, excursii de 1-2 zile în împrejurimi, ca și celelalte idei prezentate mai sus ar putea fi mai rapid și mai facil îndeplinite prin aportul agroturismului care are din ce în ce mai mare căutare.

Structurile de tratament trebuie să facă obligatoriu parte din oferta turistică a zonei mai ales având în vedere condițiile naturale deosebit de favorabile de care dispune: peisaj pitoresc, climat montan tonic, stimulator.

Stațiunea Rânca este considerată ca zonă climaterică permanentă, prezentând factori naturali de cură deosebiți, precum: bioclimat montan, tonic, stimulent, caracterizat printr-o presiune atmosferică joasă, aer curat, lipsit de praf și alergeni, bogat în radiații ultraviolete.

Indicațiile curei climaterice sunt stare de debilitate, surmenaj fizic și intelectual, convalescență cu stare generală bună, nevroză astenică.

Promovarea și publicitatea trebuie să se facă prin intermediul unei asociații turistice zonale care să inventarieze toate resursele turistice ale localității și din împrejurimi precum și a bazei materiale existente (cazare, alimentație publică, agrement, etc.), după care se întocmesc programele ce pot fi lansate și promovate.

În colaborare cu alți agenți economici se va trece la promovarea și publicitatea satului turistic cu oferta sa.

În privința dezvoltării și amenajării, în organizarea și desfășurarea activității de turism în zona Rânca, un loc important îl ocupă abordarea acestor activități într-un sistem de marketing mixt, pornind de la stabilirea tarifelor, a canalelor de distribuție și a căilor și mijloacelor de promovare și publicitate.

Formarea "produsului turistic" indică atât analiza potențialului turistic (natural și cultural istoric, poziția geografică, forța de muncă, trăsăturile psiho-sociale ale populației, etc.), cât și posibilitățile de valorificare și se constituie într-o ofertă turistică competitivă.

Prin studii de conjunctură se aleg piețele cele mai favorabile, căile și mijloacele de promovare și publicitate. Comisia financiară și pentru dezvoltare va avea tocmai aceste atribuții și va colabora cu specialiștii din domeniile implicate.

În acest sens, trebuie să se țină seama de:

– valoarea și varietatea resurselor turistice montane;

– ocupațiile agropastorale și tradițiile etnografice din zonă;

– poziția favorabilă pe o arteră turistică importantă și în apropierea unor centre turistice și stațiuni montane renumite;

– apropierea de masive montane de mare atractivitate și circulație turistică;

– dezvoltarea socio-economică ridicată a satelor care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodăriilor, cu efecte benefice pentru primirea și găzduirea turiștilor;

– trăsăturile psihoculturale ale populației ce-i conferă un grad mare de ospitalitate, cinste și moralitate.

Inventarierea resurselor turistice naturale și socio-economice se continuă cu analiza detaliată privind posibilitățile de valorificare și de construire a produsului turistic.

Este vorba de:

– amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apă, încălzire, canalizare, epurarea apelor uzate, repararea și modernizarea drumurilor de acces la obiective sau de legătură cu magistralele rutiere);

– ridicarea gradului de confort al gospodăriilor ce primesc turiști;

– dotări tehnico-edilitare și comerciale;

– dotări pentru agrement sportiv (pârtii de schi, transport pe cablu, terenuri de sport, poteci turistice, echitație, etc.). Toate aceste amenajări și dotări sunt necesare în toate satele turistice.

Urmează apoi analiza tehnico-economică a fiecărui program în parte și soluționarea financiară a propunerilor, urmărindu-se realizarea în etape și în funcție de eficiență economică a fiecărei investiții.

Aici trebuie să se facă apel la specialiști pentru a evalua exact efortul financiar și material, dar și beneficiul estimat.

Realizarea investițiilor de programe se poate face cu forțe proprii, prin credite de la bancă, prin asociere cu societăți comerciale românești sau străine, fie prin sprijin financiar de la anumite fundații din țară sau din străinătate sau de către anumiți agenți economici (mai ales dotările de agrement).

Din punct de vedere al legislației satul turistic odată organizat constituie ceva similar unei societăți comerciale sau unui agent economic având activități comerciale, productive.

Pe de altă parte, nu orice sat poate fi și turistic, ci trebuie să îndeplinească anumite criterii, să fie reprezentativ pentru turismul românesc, pentru agroturism în special.

Dacă pentru omologarea gospodăriilor care vor găzdui turiști (sub denumirea de pensiune) există cadru legislativ și anume ordinul Ministerului Turismului nr.61/1991, pentru omologarea și funcționarea satelor turistice, de vacanță, nu avem o legislație.

S-a încercat prin Comisia Zonei Montane din România să se obțină prin acte normative o serie de facilități pentru dezvoltarea agriculturii și agroturismului în zona montană, dar încă nu s-a dat curs acestor demersuri.

Considerăm utilă inițierea unor hotărâri de guvern sau alte acte normative privind:

– omologarea, organizarea și funcționarea "satelor turistice";

– obținerea unor facilități în acordarea unor credite bancare pentru populația locală în vederea constituirii sau ridicării confortului gospodăriilor ce vor fi închiriate turiștilor (dobânzi mai reduse și termene de rambursare mai lungi);

– exonerarea de impozite pe primii 5 ani sau reducerea acestora cu peste 70% în cazul veniturilor realizate din agroturism, pornind de la ideea că această formă economică este complementară de venituri și trebuie încurajată în vederea obținerii bunăstării populației din mediul rural montan, fiind totodată în unele zone singura formă de valorificare eficientă a resurselor naturale și umane.

4.2. Formarea și instruirea participanților

Succesul activității de turism constă nu numai în dotările realizate, ci mai ales în calitatea serviciilor oferite de gospodari.

Aceasta presupune profesionalism din partea gazdelor, al celor care acordă servicii turistice. În acest sens formarea și specializarea forței de muncă, în profesii de bază (recepție, bucătărie, patiserie, ospătărie, animație, ghid, etc.) trebuie să constituie o preocupare importantă pentru asociația turistică sătească.

Formarea unei părți din acești specialiști sau cel puțin acordarea unor noțiuni de bază întreprinzătorilor se poate face prin:

– societăți comerciale turistice locale (cursuri și lecții practice în unitățile acestora );

– unități de turism din zonele respective;

căminele culturale locale în cooperarea cu specialiști din unități de alimentație publică cu tradiție din zonă.

Animatorii și ghizii se pot pregăti, de asemenea, în agențiile de turism din zonă.

Într-o etapă viitoare, asociația își poate forma un corp de specialiști, pe compartimentele de bază, prin Institutul Național de Formare și Management în turism din București sau prin alte școli sau centre de formare a cadrelor în domeniu.

4.3. Elaborarea unui program agroturistic

Alături de pregătirea ofertei de cazare, elaborarea programului agroturistic constituie o latură esențială a activității agroturistice.

În elaborarea programului agroturistic vor fi parcurse următoarele etape:

– Prezentarea ofertei de cazare;

– Inventarierea atuurilor zonei;

– Posibilitatea practicării de către turist a unor activități specifice zonei și sezonului;

Prezentarea activităților recreative posibil de realizat;

– Stabilirea elementelor de atracție din zonele limitrofe;

4.3.1. Pregătirea ofertei de cazare

În cadrul acestei etape vom urmări aspecte referitoare la prezentarea capacității de cazare și a serviciilor ce pot fi asigurate la nivelul gospodăriei sau al comunității montane.

Capacitatea de cazare va fi prezentată pe categorie și clase de confort, precizând cu exactitate și în detaliu toate elementele caracteristice spațiului de locuit, precum: dimensiunea încăperilor, numărul acestora, intrare comună cu proprietarul sau separat, grupul sanitar, posibilități de alimentare cu apă rece și caldă, posibilități de încălzire, etc.

Se va face o prezentare a felului construcției, dacă este locuință de bază a proprietarului sau casă de vacanță separată.

Se va face o prezentare atât a încăperilor pentru odihnă, cât și a camerelor de zi, a bucătăriei (dotarea acesteia) și dependințelor.

Serviciile ce pot fi asigurate includ: programarea și servirea mesei, posibilitatea procurării unor alimente nepreparate sau semipreparate, ghid turistic sau călăuză, supravegherea copiilor, posibilități de parcare, închirierea unor echipamente sau accesorii, dotarea gospodăriei cu radio, televizor, frigider, telefon, etc.

Este de preferat ca toate serviciile atât cele de bază (masă), cât și cele opționale să aibă precizat și prețul, pentru fiecare în parte.

4.3.2. Inventarierea atuurilor zonei

Aceste atuuri reprezintă punctele forte în atragerea turiștilor și se pot concretiza, între altele în:

– cadrul natural, ce cuprinde peisaj, fenomene geografice deosebite, calitatea aerului, prezentarea unor locuri sau râuri, lacuri glaciare, etc., în zona respectivă;

– cadrul construit, cu arhitectură, specificitatea materialelor de construcție utilizate, modul de finisare și aspectul exterior, forma, etc.;

– obiective istorice;

obiective economice;

obiceiuri specifice zonei.

4.3.3. Posibilitatea practicării de către turist a unor activități specifice zonei si sezonului

În acest cadru putem să includem activități precum:

excursiile în împrejurimi;

– schiatul;

– drumețiile montane;

– petrecerile la iarbă verde;

manifestările cultural;

artistice;

vânătoare și pescuit sportiv;

– turism ecvestru;

– turism de cunoaștere, etc.

Toate acestea, pe lângă caracterul lor inedit pentru un orășean și un caracter educativ, mai ales pentru copii. Binențeles că turistul va participa la aceste activități numai atunci când va dori și îi va face plăcere acest lucru.

4.3.4. Stabilirea elementelor de atracție din zonele limitrofe

În vederea organizării unor acțiuni, programe sau excursii turistice sunt inventariate și atracțiile turistice din zonele limitrofe, respectiv forme de relief și peisaj e atractive, lacuri glaciare, locuri de pescuit, localități cu originale creații etnografice, manifestări folclorice și în general tot ce ar prezenta interes pentru turiști.

În rezumat, acțiunile care se succed pentru asamblarea unui program agroturistic, în funcție de nivelul de organizare, se grupează după următoarea schema funcțională:

PROGRAM AGROTURISTIC LA NIVEL ZONAL

Programele agroturistice pot fi clasificate, în funcție de perioada de timp la care se referă și în funcție de serviciile pe care le oferă, în:

– standard, pentru perioadele de timp modulate și servicii prestabilite;

– comandate, pentru perioadele de timp și serviciile solicitate în mod special de către turiști.

Programele turistice pot fi elaborate și îmbunătățite în comun cu oficiile de turism, solicitând consultații și sprijin din partea inspectoratului școlar (pentru elevi), comitetul județean de cultură.

Ele vor fi diferențiate după împrejurări, în funcție de durata sejurului, condițiile meteorologice, vârstă, sex, țară de origine a turiștilor, etc.

Programele turistice vor fi aduse la cunoștința turiștilor pe diverse căi audio-vizuale, precum anunțuri, afișe, fotomontaje, radio, t.v., etc.

Toate serviciile oferite și acțiunile inițiate trebuie astfel concepute și realizate încât să se ridice prestigiul satului agroturistic respectiv să-i creeze o anumită popularitate și să-1 plaseze în rândul destinațiilor turistice de mare interes și atractivitate.

4.4. Eficiența economică în stațiunea Rânca

În turism, ca de altfel și în alte genuri de prestații pentru populație, eficienta are o sferă de cuprindere mai largă: alături de eficiența economică este necesar să se aibă în vedere și eficiența socială.

În sfera serviciilor turistice, cele două laturi ale eficienței se intercondiționează, se întrepătrund, rezultatele îmbrăcând, de cele mai multe ori, simultan, dublu aspect:

– eficiența economică, venituri nete ale societăților de turism

– eficiența socială, nivelul servirii, gradul ridicat de satisfacție al turiștilor, cu consecințe favorabile pe planul recreerii, reconfortării forței de muncă.

Pe lângă efectele economice și sociale directe, turismul determină obținerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri și sectoare ale economiei (industrie, agricultură, transporturi, etc.), precum și prin contribuția sa la refacerea potențialului de muncă și, în consecință, la asigurarea de premise pentru un randament mai ridicat al populației active.

Totodată, la aprecierea cât mai completă a eficienței turismului este necesar să se ia în considerare economiile pe care societatea le face la unele cheltuieli sociale, concedii de boală, (cheltuieli de spitalizare) ca efect al reducerii cazurilor de îmbolnăvire sau a duratei acestora.

Transpusă la domeniul turismului, eficiența economică exprimă tocmai raportul între efectul util și efortul necesar pentru obținerea lui.

Cu alte cuvinte, aici, ca și în alte împrejurări, vom raporta rezultatele obținute la consumul de factori de producție.

Cu cât efectul economic și social este mai ridicat, în condițiile unui efort scăzut cu atât eficiența este mai mare.

Aceeași semnificație are și minimizarea cheltuielilor efectuate pentru obținerea unei unități rezultate.

Deși, la prima vedere, compararea efectelor cu eforturile făcute pentru obținerea lor pare o problemă relativ simplă, la o analiză atentă a relației efort-efect ies în evidență o serie de efecte de care trebuie să ținem seama în aprecierea de ansamblu a eficienței unei activități turistice.

În primul rând, se impune ca efectul util să-1 apreciem atât din punct de vedere material sau valoric, cât și pe plan mai larg, și anume social.

Dacă în legătură cu efectele în expresie materială, concretizate în serviciile realizate, problema care se pune este ca acestea să corespundă cantitativ, structural și calitativ trebuințelor reale ale turiștilor, în ce privește determinarea valorică a produselor sunt mai complexe, întrucât ele nu pot fi rezolvate decât cu ajutorul unor indicatori care include influența prețurilor și tarifelor aflate, la rândul lor, sub incidența proceselor inflaționiste.

Cât privește efectele sociale, deși nu pot fi evaluate întotdeauna cantitativ, ele nu trebuie neglijate, deoarece au o importanță majoră pentru evoluția în ansamblu a societății.

Numai în măsura în care se iau în considerație toate cele trei aspecte-material, valoric și social se poate aprecia nivelul general al eficienței economice și sociale din turism.

Orice absolutizare a unui aspect și orice subapreciere a unuia în defavoarea altuia, conduce la apariția de disfuncționalități, cu efecte directe și indirecte.

În al doilea rând, eterogenitatea și complexitatea produsului turistic conferă eficienței economice și sociale în turism o sferă mai largă de cuprindere și evaluare.

Caracterul complex al eficienței din acest sector de activitate provine din faptul că ea este chemată să exprime rezultatele unui ansamblu de activități specifice, de la turismul intern la cel internațional, de la prestări de servicii la desfacere de mărfuri, de la cazare, alimentație publică și agrement la transporturi turistice, etc.

În aceste condiții consumul de factori de producție poate fi din diferite unghiuri de vedere, impunând cu necesitate folosirea unui sistem întreg de indicatori.

În al treilea rând, deși indicatorii folosiți pot să se deosebească foarte mult între ei, până la urmă aceștia au o privire sistematică asupra eficienței economice în turism.

De aceea, abordarea sistemică a eficienței economice în turism reprezintă nu numai o problemă teoretică, ci și o necesitate practică, decurgând din evaluarea activității turistice ca un tot unitar, indiferent de gradul de diversitate a acesteia.

În ce privește exprimarea eficienței economice în turism, literatura economică de specialitate a reținut până acum două propuneri.

Prima se referă la demersurile făcute în favoarea unui singur indicator sintetic al eficienței, întemeiat, de regulă, pe profitul net al unităților de turism (la scară microeconomică) și respectiv aportul turismului la crearea produsului intern brut (la scară macroeconomică).

Cea de-a doua propunere pledează în sprijinul utilizării unui sistem de indicatori, în dorința surprinderii întregului conținut al eficienței activității din turism, dat fiind caracterul său extrem de complex și diversificat.

Este clar că prima soluție, deși frumoasă în intenția ei, nu este recomandabilă decât din punct de vedere teoretic. Oricât de bine ar fi construit indicatorul sintetic, el nu poate surprinde toate laturile activității turistice în toată complexitatea lor.

Cea de-a doua soluție pare mai aproape de realitate, deoarece pe baza ei pot fi analizați o mulțime de indicatori de tipul efect-efort, în general indicatori parțiali care reflectă mai bine eficiența folosirii diferitelor componente ale bazei tehnico-materiale din turism.

4.4.1 Indicatori specifici reflectări ai eficientei economice în turism

În vederea satisfacerii exigențelor turiștilor români și străini, firma turistică trebuie să asigure mobilitate în prestarea serviciilor solicitate cât și ofertarea unui pachet de servicii bine structurat, diversificat, de calitate, în condiții de maxima eficiență.

Astfel, preocuparea majoră a firmei turistice este realizarea unei activități profitabile atât la nivelul întregului pachet de servicii prestate, cât și la fiecare componentă a acestuia: cazare, transport, restaurante, agrement.

Eficienta activității de cazare

Principala componentă a ofertei turistice o reprezintă cazarea. Capacitatea de cazare condiționează în cea mai mare parte volumul activității turistice, fiind elementul cel mai caracteristic al bazei tehnico-materiale a turismului.

Astfel, în structura serviciilor turistice din țara noastră cazarea ocupă primul loc, cu circa 45% din volumul total al realizărilor economice.

Importanța deosebită care trebuie să i se atribuie activității de cazare rezidă din faptul că aceasta reprezintă cea mai eficientă componentă a pachetului de servicii oferite turiștilor.

Cel mai reprezentativ indicator de apreciere a eficienței de cazare este coeficientul de utilizare a capacității de cazare (CUC) calculat ca raport între capacitatea de cazare efectiv ocupată la un moment dat sau o perioadă dată exprimată în număr de înnoptări sau zile/turist realizate și capacitatea de cazare maxim posibilă.

Numărul total de locuri de cazare în structurile de primire, de cazare se poate determina pe baza formulei:

N = P*c + T, unde

N – numărul de locuri de cazare existente;

P- număr de locuitori ai stațiunii montane;

c – coeficientul de influență al intensității activității economice, administrative, social-culturale, asupra numărului de turiști exprimat în număr de locuri de cazare la 100 de locuitori;

T – număr de locuri de cazare necesare suplimentar pentru circulația turistică în localitatea cu funcțiuni turistice importante.

Prin introducerea în formulă a datelor caracteristice unor localități se obțin capacitățile hoteliere necesare. Prin scăderea capacităților existente și a celor prevăzute a fi date în exploatare până la sfârșitul anului calendaristic analizat se poate determina deficitul sau excedentul de unități (locuri) de cazare pentru localitatea respectivă.

Gradul de utilizare a capacității comerciabile a unității de cazare se determină cu ajutorul formulei:

CUC = NTZ/Cmax* 100, unde:

NTZ – nr. de zile turist;

Cmax – nr. zile calendaristice.

Rentabilitatea

Rentabilitatea activității desfășurată în unitățile de cazare este condiționată înainte de toate de gradul de ocupare realizat în unitățile de turism. Pentru fundamentarea analizelor economice privind eficiența economică a activității de cazare, ar fi util ca această incidență între rentabilitate și gradul de ocupare să fie determinată într-o formă analitică.

Această corelație se referă numai la acea parte a unităților de cazare care să consacre exclusiv activitățile de cazare. Pentru aceasta, se analizează cheltuielile de circulație care influențează costul total al activității de cazare și care se pot grupa în două categorii de bază:

– cheltuieli constante (fixe) care decurg din menținerea în funcțiune a unităților de cazare;

– cheltuieli variabile, care sunt provocate de desfășurarea activității de cazare și care sunt legate direct de gradul de ocupare realizat (cheltuieli de întreținere, reparații, consumul materialelor), la care se adaugă și sporurile posibile ale salariului personalului acordate proporțional cu gradul de ocupare realizat, cheltuieli pentru plata unor servicii suplimentare efectuate.

Cheltuielile constante pot face obiectul unor calcule directe, stabilite în principiu, pe baze invariabile. Cheltuielile variabile nu pot fi determinate cu exactitate în funcție de gradul de ocupare realizat; dacă se trece totuși la evaluarea lor, aceasta nu se va putea face decât pe calea unor observații bazate pe sondaje selective.

Formula algebrică a funcției cheltuielilor de circulație totale ar fi de tipul:

y = a + bx, unde

a – reprezintă cheltuielile constante;

b – reprezintă cheltuielile variabile ;

x – gradul de ocupare, care poate fi determinat în fiecare caz în parte;

Parametrii a și b vor trebui determinați pentru fiecare unitate de cazare analizată, ținându-se cont de particularitățile cheltuielilor și de fluctuațiile acestora.

Cunoscând că acești factori trebuie determinați cu suficientă exactitate, cheltuielile variabile, vor putea fi stabilite numai prin observări selective și controlul activității unităților de cazare în cauză în tot cursul perioadei analizate.

Funcția încasărilor poate fi determinată în măsura în care ea corespunde ecuației lineare:

y = p*x, unde

p – tariful practicat pentru unitatea de cazare;

x – nr. de unități de cazare ocupate în perioada de timp în cursul căreia este efectuată analiza;

Punctul critic care definește gradul de ocupare de la care începe rentabilitatea și deci de la care pot fi realizate beneficii va fi determinat prin soluționarea reală și pozitivă a ecuației care pune semnul "=" între funcțiile cheltuielilor și ale încasărilor:

p*x = a + b*x

-care poate fi reprezentată sub forma unei ecuații de gradul doi, astfel:

p*x – (2*a*p + b)*x + a = 0

Pentru un grad de ocupare "a" considerată ca ocupare minimă acceptabilă, valoarea funcției cheltuielilor de circulație este egală cu cea a încasărilor; în acest caz, din exploatarea unității de cazare nu vor rezulta nici beneficii și nici pierderi. Presupunând că unitatea de cazare are o capacitate de cazare suficientă, beneficiul optim se realizează atunci când unitatea de cazare este ocupată la maxim, reprezentând în ultimă instanță capacitatea maxima de cazare a acesteia.

Valoarea "b" este egală cu nr. de locuri de cazare pe care le are unitatea de cazare multiplicată cu numărul zilelor calendaristice ale anului (365). În consecință rapotul :

a/b* 100,

-definește coeficientul critic de ocupare, considerat ca punct de pornire pentru optimizarea exploatării unității de cazare (casa de vacanță sau locuința proprietarului dată în agroturism), pentru activitatea de cazare.

Concluzii similare pot fi desprinse și atunci când se iau în considerare încasările și cheltuielile totale ale unui obiectiv de cazare. Prin urmare:

CT = CF + CV, unde

CT – costul total;

CF – costul fix;

CV – costuri variabile.

La o analiză mai atentă se observă că relația de mai sus poate fi dezvoltată mai departe, deoarece mărimea costurilor fixe (CF) depinde de numărul de locuri disponibile de cazare de-a lungul unui an (L) și de cheltuielile fixe/zi (cf) adică:

acf = CF/365*L și rezultă, CF = L* 365 *cf

La rândul lor, cheltuielile variabile sunt în funcție de numărul turiștilor înregistrați și cazați efectiv (T), de durata medie a sejurului lor (ds) și de cheltuielile directe variabile legate de cazarea unui turist pe o zi (cv) ceea ce permite notarea:

CV = T*ds*cv

În ceea ce privește veniturile, ele sunt influențate de cel puțin următorii parametri: numărul turiștilor înregistrați și cazați într-un an (T), durata medie a sejurului (ds) și tariful perceput pe o zi – turist (tf), deci:

V = T*ds*tf

Atunci când veniturile totale încasate (V) sunt egale cu costurile totale (CT) profitul realizat (pr) va fi egal cu 0. Așadar:

V=CT;pr=O

Punctul la care se realizează această egalitate marchează ceea ce se numește pragul de rentabilitate al firmei turistice sau unității de cazare. El este un fel de punct critic unde profitul unității de cazare va fi zero. Cu alte cuvinte, punctul critic sau pragul de rentabilitate definește tocmai gradul de ocupare de la care unitatea turistică începe să devină rentabilă, adică punctul de la care începe să obțină profit.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Stațiunea Rânca, beneficiară a unui cadru natural de mare pitoresc și ușor accesibilă, dispune și de un potențial turistic reprezentativ.

Cercetările au evidențiat că resursele turistice actuale și viitoare permit dezvoltarea turistică a stațiunii, pe câteva forme de turism, considerate prioritare, precum sporturi de iarnă, tratament bazat pe factorii naturali de cură, odihnă și recreere, turismul cultural, științific, cognitiv, de tranziție, devenind complementare.

Dezvoltarea structurilor turistice din zonă este desigur o problemă de mare importanță, atât pentru satisfacerea unei cereri turistice legate de recreere, odihnă, de week-end, cât mai ales pentru sporirea competitivității turistice de cazare, agrement, divertisment, etc.

Accesul în domeniul schiabil este problema cheie pentru valorificarea acestei resurse turistice și optimizarea practicării sporturilor de iarnă.

Accesul în aria montană spre pârtiile de schi se poate realiza cu ajutorul unei telecabine sau teleschi.

Dezvoltarea agroturismului atrage implicit și dezvoltarea economico-socială a zonei Rânca. Se stabilește astfel o corespondență între dezvoltarea agroturistică și dezvoltarea economică.

Activitatea agroturistică, prin complexitatea ei, va contribui la dezvoltarea în ansamblu a zonei Rânca și va determina o creștere a circulației turistice.

Fiecare din elementele componente ale acestui proces complex, agroturismul, joacă un rol determinant și se află într-o strânsă legătură de interdependență cu celelalte.

Ca urmare a interacțiunii între aceste elemente, se creează efecte imediate sau pe termen lung, de natură economică, socială, culturală, care se manifestă în mod direct sau indirect.

Stațiunea Rânca dispune, la ora actuală, de premise deosebit de favorabile pentru dezvoltarea agroturismului, concretizate în dotările de bază materială, condițiile climatice, particularitățile domeniului schiabil, calitatea resurselor turistice naturale și antropice, poziția geografică.

Unele carențe au fost semnalate cu privire la diversificarea redusă a unităților de cazare și alimentație publică, ca structură și dimensiuni, insuficiența dotărilor de agrement, lipsa unui centru multifuncțional și a unei săli de sport, calitatea precară a echipamentului oferit la închirieri, insuficiența instalațiilor de transport pe cablu și a pârtiilor de schi, numărul redus al activităților atractive din perioada de extrasezon.

În scopul sintetizării originalității și polivalenței stațiunii Rânca, posibilitatea practicării unui număr cât mai mare de activități sportive, culturale, distractive, răspunzând astfel unei multitudini de motivații turistice, au fost analizați o serie de factori de marketing.

Printre aceștia se numără: structura și diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, volumul și gradul de confort al capacității de cazare, originalitatea ofertei turistice și calitatea serviciilor din stațiunea Rânca.

Varietatea formelor de relief, clima favorabilă, pantele abrupte, ca și bogăția de elemente floristice și faunistice, permit practicarea unei largi palete de forme de turism, fenomen destul de rar întâlnit.

O clasificare mai exactă a formelor de turism posibile în stațiunea Rânca este următoarea:

– odihnă și tratament;

– sporturi de iarnă;

– week-end;

– sporturi de vară;

– alpinism,

– turism cinegetig;

– drumeție montană;

– turism științific (geologic-geografic, botanic-zoologic, speologic);

– turism cultural.

Astfel, ca modalități moderne de dezvoltare a agroturismului în stațiunea Rânca, se constituie în primul rând marketingul turistic, respectiv elementele acestuia, vizând politica de produs, de preț, de distribuție și promovare, dar și elementele componente ale strategiei de amenajare și dezvoltare a stațiunii Rânca.

În acest context se pot evidenția o serie de concluzii ce trasează direcțiile viitoare de urmat în procesul dezvoltării turistice a zonei Rânca și anume se remarcă:

diversificarea profilului, crearea unui produs turistic cu valențe multiple în care, alături de munte-sporturi de iarnă, să se regăsească turismul de odihnă, de tineret, etc.;

satisfacerea unui larg evantai de motivații turistice; coordonarea amenajării și dezvoltării stațiunii cu acțiunea de protecție și conservare a patrimoniului turistic;

– valorificarea superioară a întregului potențial turistic al stațiunii

– reconsiderarea sezonalității în activitatea agroturistică prin crearea unei baze materiale adecvate (cazări, alimentație publică, transport, agrement, tratament), care să fortifice oferta de acțiuni și programe turistice și în lunile de extrasezon;

– stabilirea unei strategii elastice a prețurilor, în funcție de sezon, de preferințele turiștilor, etc.;

– atragerea unui număr sporit de turiști străini, cu venituri mai ridicate.

Aceste metode de dezvoltare turistică a zonei vor avea implicit impact asupra dezvoltării de ansamblu a zonei, determinând accelerarea economică, creșterea nivelului calitativ al vieții sociale în zonă, sporirea circulației turistice.

Indirect se vor mări numărul de locuri de muncă nu numai prin cei care vor lucra în turism, ci și locurile de muncă din industriile productive de bunuri și servicii.

De asemenea o circulație turistică în creștere va face posibilă și necesară modernizarea infrastructurii locale.

Rezultă deci că urmare a aplicării unor metode eficiente de dezvoltare turistică și agroturistică, zona Rânca ar putea găsi modalitatea de dezvoltare economică, socială, culturală, prin dezvoltarea turistică, ce își va pune astfel accentul asupra nivelului general de dezvoltare în zonă.

ANEXA 1

HARTA MUNȚILOR PARÂNG ȘI DETALIERI PE STAȚIUNEA RÂNCA

ANEXA 2
ASPECTE PEISAGISTICE DIN JURUL STATIUNII RÂNCA

ANEXA 3
ASPECTE DIN STAȚIUNEA RÂNCA

ANEXA 4
PLANUL SUMELOR CE TREBIUE INVESTITE PENTRU
AMENAJAREA STAȚIUNII RÂNCA

E V A L U A R E A

SINTEZA A PRINCIPALELOR LUCRARI PROPUSE PRIN PLANUL URBANISTIC ZONAL (lei)

I. EVALUARE LUCRARI PUBLICE DE INFRASTRUCTURA

– Drumuri, alei, trotuare 691,99 LEI

1. Sistematizare pe verticală 96,90 LEI

2. Amenajare DN 67 C 3420 LEI

3. Amenajare drumuri interioare 110,29 LEI

din care : – existente 287,5 LEI

– nou propuse 815,4 LEI

4. Amenajări drumuri de sprijin 966 LEI

5. Amenajări alei pietonale și trotuare 462 LEI

b) – Lucrări tehnico-edilitare 190,96 LEI

1. Alimentare cu apă potabilă 244,80 LEI

2. Canalizare menajeră 385 LEI

3. Gaze naturale 842 LEI

4. Energie electrică 90,76 LEI

5. Telecomunicații 238,20 LEI

II. EVALUARE OBIECTIVE DE UTILITATE

PUBLICA 14175 LEI

1. Cabana – hotel SPORT – 200 locuri, 143 LEI

2. Dispecerat – recepție stațiune 270,5 LEI

3. Biserică 20 LEI

4. Centru afaceri – 300 locuri 390 LEI

5. Centru agromontan – 150 locuri 136,50 LEI

6. Tabără școlară 400 LEI

7. Camping – 50 locuri 30 LEI

8. Centru cercetări și observații terestre și spațiale. 455 LEI

III. EVALUAR SPATII DE CAZARE COLECTIVA 708,50 LEI

IV. CHELTUIELI PENTRU PROIECTARE,

LICITATII, CONCESIONARI,

COMISIOANE, TAXE AUTORIZARI 271,50 LEI

T 0 T A L 32795,86 LEI

EVALUAREA PE CATEGORII DE LUCRARI

I.a.1. Sistematizarea pe verțicală

– suprafata studiată = 310.000 mp

– volum mc = 310.000 x 0,25 mc/mp = 77.500 mc

– valoare lei/mc = 12.500 lei/mc

– valoare totală = 77.500 x 12.500 =968.750.000 lei

– rotund =969.000.000 lei (din care C+M 969.000.000 lei)

I.a.2. Amena,jarea DN 67 C

– lungime de amenajat – 19 km.

– valoarea pe km = 180 lei/km.

valoare totală 19 x 180= 3.42 lei

se consideră că terasamentele sunt terminate

I.a..3. Amenajare drumuri interioare drumuri noi

– cu un singur fir de circulație 600 m, pe teritoriul orașului Novaci – și 2880 m, pe teritoriul comunei Baia de Fier;

valoare : 3480 ml. x 180lei/km = 626.4lei

– cu două fire de circulatie – 350 ml (pe teritoriul comunei

Baia de Fier; valoare 350 ml x 280lei/km. = 98.00 lei

amenajare torent 350 m x 260.000.000 lei/km = 91.00 lei

valoare drumuri noi 626.4 + 98.00 + 91.00 = 815.40 lei

drumuri existente*

– lungime 2300 m x valoare pe km 125 lei

– valoare drumuri existente = 287.50 lei

– valoare totală drumuri interioare = 1.102 lei

I.a.4. Amenalare ziduri de sprijin

– lungime totală 1.380 ml

– înălțime medie 3,5 m

– valoare pe ml = 70 lei

– valoare totală 1380 x 700= 966 lei

I.a.5. Amenajări alei pietonale și trotuare

– suprafata 21.000 mp.

– valoare pe mp. 22.000 lei

valoarea totală 21.000 x 22.000 =462 lei

I.b.1. Alimentare cu apă potabilă

rezervor înmagazinare V = 200 mc =40 lei

conductă distributie 0 100 mm

5000 ml. x 35lei/m = 175lei

– cămine vane

6 buc. x 80 lei/buc. = 480 lei

– cămine rupere de presiune

4 buc. x 50 lei/buc. = 20 lei

– hidrant de incendiu

50 buc. x 10 lei/buc. = 50 lei

– valoare totală 2448 lei

(din care C+M – 2448 lei)

I.b.2. Canalizare menajeră

– canal tub beton Dn 300 mm

5000 ml x 37lei/ml =185 lei

– cămine de vizitare

200 buc. x 500.000 lei =100lei

-decantor INHOF – 1500 persoane

1 buc. x70 lei =7000 lei

– fose septice – 100 persoane

3 buc. X 10 lei=300 lei

– valoarea totală 385 lei

(din care C+M – 385lei)

I.b.3. Gaze naturale

– rețea repartiție STAS 715/2-88 0 88,9 x 3,96

22.000 ml x 25lei/m = 550lei

– tuburi țevi de protecție 0 21920 ml x 60lei/m = 120lei

– traversare apă – tevi

4 buc x 10 lei/buc. = 400 lei

– săpătură in rocă

5000 mc x 20 lei/mc = 10000 lei

– statie reglare gaze

1 buc. x 30lei/buc. = 300 lei

– dispecerat

24 m2 x 40 lei/nip = 9600lei

– conductă gaze STAS 715/2-88 Dn 100

1200 ml. x 4500 lei = 54000 lei

– conductă gaze STAS 715/2-88 Dn 80

1400 ml. x 35 lei = 4900 lei

– conductă gaze STAS – 715/2 – 88 Dn 50

1200 ml x 30.000 lei = 3600 lei

– posturi reglare – măsurare și branșamente

12 x 10 lei/buc. = 1200 lei

– valoare totală – 842200 lei

(din care C + M – 832200 lei)

BIBLIOGRAFIE

1. Bran Florina, Mitrache St., Manole V., Stoian Maria, Istrate I.,

"Agroturism și turism rural", Editura Fax Press, București, 1996

2. Bran Florina, "Economia turismului și mediului înconjurător", Editura Economică, București, 1998

3. Bran Florina, "Ecoturism", Editura Economică, București, 2000

4. Bran Florina, Marin Dinu, Tamara Simon, "Turismul rural: modelul european", Editura Economică, 1997

5. Bran Florina, loan Istrate, "Turismul rural-motivații posibile", Rev.Economie și administrație locală, Tribuna Economică Nr.l-2/1996

6. Bran Florina, V. Rojanski, Gh. Iosif, G. Diaconu, "Legislația de mediu și activitatea agenților economici", Buletin Economic Legislativ, Tribuna Economică, 1996

7. Bran Florina, Ildiko loan, Dinu Marin, Mockesch Carmen, "Mic lexicon de protecție a mediului", Editura Economică, București, 1999

8. Bran Florina, Tamara Simon, "Rate diferite de creștere a turismului", Tribuna Economică, Nr. 3 8/1998

9. Bran Florina, Ion Istrate, "Agroturism in România", Rev.Economie și administrație locală, Nr. 5, 32,33,34/1995

10. Barbu Ghe., "Turismul in economia națională", Editura Sport-Turism, București, 1981

11. Bran Florina, "Bcoturismul și tipologia satelor românești", Tribuna Economică, Nr. 39/1998

12. Buciuman E., "Agroturismul in România", Gazeta Telefax, Nr.31/1994 13.Dobrotă Niță, "Economie politică", Editura Economică, București, 1997

14. LIstrate, Bran Florina, "Amenajarea satelor turistice", Tribuna Economică, Nr. 51,52/1995

15.M. Rusu, "Implicațiile turismului asupra așezărilor rurale montane", Revista Muntele, Nr.l/1995

16. M. Rusu, "Amenajarea complexă a gospodăriei", Revista Viața muntilor, Nr.10/ 1993

17. Minciu Rodica, "Amenajarea turistică a teritoriului", Editura Sylvei, 1995

18.St. Mitrache, "Agroturismul o șansă pentru economia locală", Carpatii României, Nr. 4/1994

19.St. Mitrache, "Tinerii și efectele agroturismului", Gazeta Telefax, Nr.35/1994

20.XXX, Anuarul statistic al României, Comisia Națională de Statistică,1997

21.XXX, Plan urbanistic zonal, Consiliul Judetean Gorj, 2000

22.XXX, Plan de dezvoltare a zonei Rânca, realizat de firma franceză "SECTRA INFRASTRUCTURES", Arhiva Consiliului Județean Gorj, 1997