Perspectivele Dezvoltarii Agroturismului Montan In Zona Montana Semenic
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………… 4
CAPITOLUL 1 ……………………………………………………………………………………… 5
MARKETINGUL ȘI MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII AGROTURISTICE ………………….. 5
Conceptul de agroturism ……………………………………………………………………….. 5
Necesitatea dezvoltării agroturismului și funcțiile agroturismului …………………………….. 7
Obiectivele și etapele de organizare ale agroturismului în România …………………………… 7
Factorii de creștere a potențialului socio-economic din mediul rural prin agroturism …………. 8
Ameliorarea dezechilibrelor socio-economice prin turismul rural și servicii …………………… 8
Elaborarea programelor agroturistice ……………………………………………………………. 9
Strategii de marketing agroturistic ………………………………………………………………13
Promovarea produsului agroturistic ……………………………………………………………..13
Managementul activității de agroturism ……………………………………………………… 16
Managementul local ……………………………………………………………………….. .17
Managementul activității de agroturism …………………………………………………… .18
Rețeaua agroturistică ………………………………………………………………………. .18
CAPITOLUL 2 …………………………………………………………………………………….. 20
FONDUL TURISTIC AL ZONEI MONTANE SEMENIC, JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN ……. 20
Zona turistică agromontană Semenic …………………………………………………………. 20
Clasificarea obiectivelor turistice date de cadrul natural al Munților Banatului ……………… 20
Fondul turistic antropic ……………………………………………………………………….. 22
Ecoturismul și tipologia satelor românești ……………………………………………………. .23
Tipologia satelor românești …………………………………………………………………… .24
Sate ecoturistice de creație artistică și artizanală …………………………………………… 24
Sate ecoturistice climaterice și peisagistice ………………………………………………… 24
Sate ecoturistce pescărești și de interes vânătoresc ………………………………………… 24
Sate ecoturistice vitipomicole ………………………………………………………………. 25
Sate ecoturistice pastorale ………………………………………………………………….. 25
Sate ecoturistice pentru practicarea sportuli ……………………………………………… .. 25
CAPITOLUL 3 …………………………………………………………………………………… .. 26
INFRASTRUCTURA ȘI STRUCTURA DE PRODUCȚIE AGROMONTANĂ A ZONEI SEMENIC
Infrastructura zonei montane Semenic………………………………………………………….26
Drumurile …………………………………………………………………………………… 26
Comunicațiile ………………………………………………………………………………. 27
Electrificare …………………………………………………………………………………. 27
Alimentarea cu apă și canalizare …………………………………………………………… 27
Comerțul ……………………………………………………………………………………. 27
Învățământul ……………………………………………………………………………….. 27
Sănătatea ……………………………………………………………………………………. 28
Meșteșuguri ………………………………………………………………………………… 28
Obiceiurile etno-folclorice ………………………………………………………………….. 29
Populația ……………………………………………………………………………………. 29
Structura de producție agromontană în zona Semenic ……………………………………….. 30
Structura fondului funciar ……………………………………………………………………30
Structura efectivelor de animale …………………………………………………………….. 31
Structura formelor de proprietate …………………………………………………………… 31
Structura forței de muncă …………………………………………………………………… 32
Structura bazei tehnico-materiale și a capitalului ………………………………………….. 33
Valorificarea producției agromontane ……………………………………………………….. 33
CAPITOLUL 4 …………………………………………………………………………………….. 35
ALTERNATIVE DE ORGANIZARE ȘI DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI ÎN ZONA MONTANĂ SEMENIC …………………………………………………………………………….. 35
Turismul în zona montană Semenic …………………………………………………………… 35
Agroturismul în zona montană Semenic ………………………………………………………. 36
Obiectivele agroturismului montan pentru zona Semenic …………………………………….. ..36
Alternative de organizare și promovare a agroturismului montan în zona Semenic ………….. ..38
CAPITOLUL 5……………………………………………………………………………………….41
STUDIU DE CAZ: PENSIUNEA AGROTURISTICA “BRIZA MUNTELUI” ……………………41
CAPITOLUL 6 …………………………………………………………………………………….. 50
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ……………………………………………………………………. 50
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………. 54
ANEXE …………………………………………………………………………………………….. 57
Anexa nr. 1: Cerere de evaluare a potențialului ……………………………………………………. 57
Anexa nr. 2: Fișe de evaluare a potențialului agroturistic ………………………………………….. 58
Anexa nr. 3: Clasificarea categoriilor de cazare și alimentație ……………………………………. 60
Anexa nr. 4: Certificat de conformitate …………………………………………………………….. 61
Anexa nr. 5: Elemente pentru reclama gospodăriilor agroturistice ………………………………… 62
Anexa nr. 6: Cerere de clasificare ………………………………………………………………….. 63
Anexa nr. 7: Criterii minime privind clasificarea pe stele ………………………………………… 64
=== AGRO ===
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………… 4
CAPITOLUL 1 ……………………………………………………………………………………… 5
MARKETINGUL ȘI MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII AGROTURISTICE ………………….. 5
Conceptul de agroturism ……………………………………………………………………….. 5
Necesitatea dezvoltării agroturismului și funcțiile agroturismului …………………………….. 7
Obiectivele și etapele de organizare ale agroturismului în România …………………………… 7
Factorii de creștere a potențialului socio-economic din mediul rural prin agroturism …………. 8
Ameliorarea dezechilibrelor socio-economice prin turismul rural și servicii …………………… 8
Elaborarea programelor agroturistice ……………………………………………………………. 9
Strategii de marketing agroturistic ………………………………………………………………13
Promovarea produsului agroturistic ……………………………………………………………..13
Managementul activității de agroturism ……………………………………………………… 16
Managementul local ……………………………………………………………………….. .17
Managementul activității de agroturism …………………………………………………… .18
Rețeaua agroturistică ………………………………………………………………………. .18
CAPITOLUL 2 …………………………………………………………………………………….. 20
FONDUL TURISTIC AL ZONEI MONTANE SEMENIC, JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN ……. 20
Zona turistică agromontană Semenic …………………………………………………………. 20
Clasificarea obiectivelor turistice date de cadrul natural al Munților Banatului ……………… 20
Fondul turistic antropic ……………………………………………………………………….. 22
Ecoturismul și tipologia satelor românești ……………………………………………………. .23
Tipologia satelor românești …………………………………………………………………… .24
Sate ecoturistice de creație artistică și artizanală …………………………………………… 24
Sate ecoturistice climaterice și peisagistice ………………………………………………… 24
Sate ecoturistce pescărești și de interes vânătoresc ………………………………………… 24
Sate ecoturistice vitipomicole ………………………………………………………………. 25
Sate ecoturistice pastorale ………………………………………………………………….. 25
Sate ecoturistice pentru practicarea sportuli ……………………………………………… .. 25
CAPITOLUL 3 …………………………………………………………………………………… .. 26
INFRASTRUCTURA ȘI STRUCTURA DE PRODUCȚIE AGROMONTANĂ A ZONEI SEMENIC
Infrastructura zonei montane Semenic………………………………………………………….26
Drumurile …………………………………………………………………………………… 26
Comunicațiile ………………………………………………………………………………. 27
Electrificare …………………………………………………………………………………. 27
Alimentarea cu apă și canalizare …………………………………………………………… 27
Comerțul ……………………………………………………………………………………. 27
Învățământul ……………………………………………………………………………….. 27
Sănătatea ……………………………………………………………………………………. 28
Meșteșuguri ………………………………………………………………………………… 28
Obiceiurile etno-folclorice ………………………………………………………………….. 29
Populația ……………………………………………………………………………………. 29
Structura de producție agromontană în zona Semenic ……………………………………….. 30
Structura fondului funciar ……………………………………………………………………30
Structura efectivelor de animale …………………………………………………………….. 31
Structura formelor de proprietate …………………………………………………………… 31
Structura forței de muncă …………………………………………………………………… 32
Structura bazei tehnico-materiale și a capitalului ………………………………………….. 33
Valorificarea producției agromontane ……………………………………………………….. 33
CAPITOLUL 4 …………………………………………………………………………………….. 35
ALTERNATIVE DE ORGANIZARE ȘI DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI ÎN ZONA MONTANĂ SEMENIC …………………………………………………………………………….. 35
Turismul în zona montană Semenic …………………………………………………………… 35
Agroturismul în zona montană Semenic ………………………………………………………. 36
Obiectivele agroturismului montan pentru zona Semenic …………………………………….. ..36
Alternative de organizare și promovare a agroturismului montan în zona Semenic ………….. ..38
CAPITOLUL 5……………………………………………………………………………………….41
STUDIU DE CAZ: PENSIUNEA AGROTURISTICA “BRIZA MUNTELUI” ……………………41
CAPITOLUL 6 …………………………………………………………………………………….. 50
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ……………………………………………………………………. 50
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………. 54
ANEXE …………………………………………………………………………………………….. 57
Anexa nr. 1: Cerere de evaluare a potențialului ……………………………………………………. 57
Anexa nr. 2: Fișe de evaluare a potențialului agroturistic ………………………………………….. 58
Anexa nr. 3: Clasificarea categoriilor de cazare și alimentație ……………………………………. 60
Anexa nr. 4: Certificat de conformitate …………………………………………………………….. 61
Anexa nr. 5: Elemente pentru reclama gospodăriilor agroturistice ………………………………… 62
Anexa nr. 6: Cerere de clasificare ………………………………………………………………….. 63
Anexa nr. 7: Criterii minime privind clasificarea pe stele ………………………………………… 64
INTRODUCERE
Turismul în mediul rural oferă posibilitatea ca oamenii să se apropie, să cunoască condițiile vieții materiale și spirituale a celorlalți cu care intră în contact. Din experiența altor țări – dar mai ales cele europene – s-a putut constata că spațiile rurale sunt propice pentru turism și dispun, din multe puncte de vedere, de condițiile necesare pentru dezvoltarea activitățiilor de turism.
Ce poate fi mai minunat decât un mic dejun cu lapte proaspăt, o plimbare pe cărările munților sau a văilor, să privești panorame unice, un apus sau răsărit de soare, să auzi susurul unui izvor sau zgomotul unei cascade, să te plimbi pe ulița satului, să stai câteva clipe în fața unei expoziții sau în casa unor meșteri artizanali, o plimbare cu sania trasă de cai, câteva ore visând în fața sobei, iată doar câteva momente din viața universul satului românesc?
Lucrarea de față este o sinteză a lucrărilor de specialitate apărute la noi, și în același timp o lucrare cu caracter practic – aplicativ la zona Munților Semenic, care oferă largi posibilități de amenajare a gospodăriilor agroturistice.
Problematica abordată în lucrare se bazează pe cercetările efectuate la fața locului, pe consultare, studierea și interpretarea materialului documentat.
Am dori să aducem și pe această cale mulțumiri factorilor de decizie din cadrul primăriilor, ocoalelor silvice, Direcțiilor de specialitate din cadrul Prefecturii și Consiliului Județean Caraș-Severin din Reșița, Direcției Agricole Județene, Comisiei Județene a Zonei Montane Caraș-Severin, pentru înțelegerea și sprijinul acordat la culegerea materialului documentar, a datelor statistico-economice, a strategiilor de dezvoltare a turismului. De asemenea și nu în ultimul rând aducem cele mai alese mulțumiri domnului conferențiar universitar doctor Martin Olaru, coordonatorul lucrării, pentru indicațiile prețioase și pentru sprijinul acordat pe tot parcursul elaborării lucrării de față.
CAPITOLUL 1
MARKETINGUL ȘI MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII AGROTURISTICE
1.1 Conceptul de agroturism
Agroturismul este o formă particulară de turism , o formă de turism mai complexă, cuprinzând activitatea turistică prioprizisă (cazare, pensiune, circulație turistică, derularea programelor, prestarea serviciilor de bază și suplimentare etc) cât și activitatea economică, de regulă agricolă practicate de gazdele turiștilor – activități productive de prelucrare a produselor agricole în gospodărie și comercializare a acestora către turiști sau în rețelele comerciale- precum și modul de petrecere a timpului liber.
Principalele structuri de primire ce pot fi dezvoltate în cadrul agroturismului:
Sat de vacanță: centru turistic compus din vile sau din bungalow-uri destinate cazării individuale sau familiale și grupate în jurul unor spații comune pentru masă, distracții și sport. Prețurilr de sejur cuprind atât pensiunea cât și distracțiile oferite. Primele sate de vacanță au fost create în 1947 de către Touring Club de France și au intrat în circuitul turistic începând cu anul 1965.
Popas turistic: tip de hotel destinat în spacial turiștilor în trecere și amenajat de-a lungul unui mare traseu turistic sau în apropierea lui; are mai puțin de 10 camere și un restaurant cu specific gastronomic regional (este foarte răspândit în Franța).
Motel: la origine termenul desemna un ansamblu de apartamente grupate în bungalow-uri, izolate unele de altele sau aflate în același corp de clădire, compuse dintr-o cameră cu baie și un amplasament pentru mașină. Situate de-a lungul căilor rutiere, motelurile permit automobiliștilor să aibă în permanență mașina la dispoziție. Motelurile diferă de hoteluri prin aceea că, în principiu nu au personal la dispoziția clientului, acesta închiriind apartamentul (camera) a cărui cheie îi este dată la recepție imediat ce a sosit și a plătit suma curentă. Concepția despre moteluri a evoluat rapid ( în prezent sensul termenului este de construcție cu funcxție hotelieră – cazare, masă – de capacitate mică și mijlocie amplasată în general în afara localităților și în imediata apropiere a rețelelor rutiere și a dotărilor acesteia – stații de benzină, stații service – și destinată să ofere serviciile necesare, la diferite grade de confort, în deosebi pentru turistul automobilist).
Hotel rustic pavilionar: tip de hotel turistic situat în mediul rural, grupând oi serie de pavilioane rustice, uneori, în mod eronat, este denumit „camp hotel”.
Camping: formă de turism care presupune cazarea în corturi sau rulote, utilizând pentru un sejur mai mult sau mai ouțin prelungit, un echipament adecvat. Dezvoltarea crescândă a cestei forme de turism a impus introducerea unor reglementări privind amenajarea terenurilor și comportamentului turiștilor.
Pensiuni turistice: structuri de primire pentru găzduirea și servirea mesei, cu capacitate cuprinsă între 3 și 20 de camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și servicii de pregătire și servire a mesei.
Ferma agroturistică: structură de primire pentru găzduire și servirea mesei cu capacitate cuprinsă între 3 și 20 camere, funcționând în cadrul gospodăriilor țărănești care asigură alimentația turiștilor cu produse proaspete din surse proprii și locale.
Activitatea de turism – agroturismul – în cadrul pensiunilor și fermelor agroturistice cuprind servicii de cazare, masă și agrement, precum și alte servicii asigurate turiștilor pe perioada sejurului precum și servicii oferite la cererea turistului.
Agroturismul, turismul rural ecologic este o alternativă mai blândă a turismului de masă, o sursă de venit pentru populația rurală, o soluție pentru forța de muncă neocupată.
Agroturismul este una din ramurile economiei naționale de importanță ce își propune dezvoltarea turismului în mediul rural, în strânsă corelație cu economia locală, existând o strânsă legătură între turism și celelalte ramuri ale economiei locale și în cazul de față în mod special cu agricultura
Agroturismul este parte a agroturismului organizat și desfășurat în zonele de deal și munte de către gospodăriile țărănești, ca o activitate complementară.
Agroturismul montan se poate desfășura în zone de deal și de munte, cât și în zone de șes – care pot crea condiții de agroturism.
Dacă agroturismu lde șes este mai rar întâlnit și nu are ca motivație principală completarea veniturilor familiei cu venituri suplimentare, agroturismul montan este determinat de nevoia de a completa veniturile agicole cu venituri neagricole ( minerit, silvicultură, industrie, economie forestieră, inclusiv cu venituri din turism).
Pentru agricultorul din zona de munte, cadrul natural reprezintă importanța practicării agoturismului montan, iar condițiile create în gospodăria sa reprezintă factorul materializării acestui suport.
În țările dezvoltate din vestul Europei agroturismul ocupă un loc foarte important. Acest loc este asigurat de tendința asigurare a securității alimentare șio a practicării pe scară largă a turisdmului rural, a turismului de agrement și de participare tot mai activă la comerțul extern, atât în mod direct cât și ascuns a turimului.
Structura de producție agroturistică este rezultatul independenței dintre ramurile constructive, într-un proces continuu de adaptare la condițiile de viață și la restricțiile impuse de condițiile de mediu.
Se impune de finirea câtorva noțiuni cu care în general se operează în turism și care privesc în special agroturismul.
Punctul turistic este asociat frecvent unui obiectiv cu valoare atractivă. Însumează atât resursa cât și infrastructura necesară punerii în valoare ( o peșetră devine obiectiv turistic numai în momentul asigurării accesului și condițiiolr de vizitare, în caz contrar, deși posedă atributele pitorești, va rămâne în afara exploatării și interesului cererii). Centrul turistic este rezultatul concentrării spațiale a mai multor resurse atractive. Fenomenul concentrării obiectivelor nu este sinonim cu apariția a tot atâtea puncte turistice, deoarece se tinde spre o infrastructură unică, menită a include și deservi toate obiectivele turistice existente. Centrul turistic se poate individualiza în teritoriu ca entitate de sine stătătoare-stațiunea turistică- se poate suprapune unui habitat cu funcții complexe cum este localitatea turistică. Noțiunea de centru turistic este frecvent substituită cu cea de „complex turistic”.
Zona turistică reprezintă o unitate spațială în perimetrul căreia coexistă un număr nedefinit de puncte și centre turistice. Ele sunt conectate prin relații strânse de colaborare organică , astfel încât entitatea terotorială pe care o alcătuiesc funcționează ca un sistem integrat.
Abordarea metodologiei zonării pornește de la o serie de principii și criterii ( principiul unicității, principiul omogenității, principiul funcționalității ) multe dintre ele aplicabile întregii realități geografice, altele având tente specifice evidente. Limitele și suprafața zonelor turistice în cadrul unei călătorii a cărei finalitate (recreativ, culturală, culturalizată ) s-a realizat pe deplin.
Regiunea turistică cuprinde în limitele sale arii vaste la scara căreia fenomenul turistic se desfășoară în întreaga sa complexitate- aceasta este de altfel deosebirea esențială între „zona” și „regiunea” turistică, noțiuni care definesc unități teritoriale funcționale.
Unicitatea zonei turistice se asigură prin specificitate în timp ce pentru regiunea turisticî este caracteristică unitatea în diversitate.
Antrenând mase enorme de persoane cu deplasarea lor temporară dintr-o regiune în alta, turismul și agroturismul are, inevitabil un impact de prim ordin asupra ecosferei. Analiza detaliată a consecințelor fenomenului turistic conduce la relevarea unor coordonate pozitive manifestate la toate nivele de integrare a peisajului geografic și mai ales la scara sociosistemului, pe de altă parte însă se constată că deși omul preia din geosistem, în principal doar însușirile estetice ale acestuia, efectele practicării turismului și agroturismului ajung singure sau prin acumulare să se instituie în factori negativi, perturbatorii. La originea acestor perturbații satu manifestarea nerațională sau excesivă a fenomenelor din sfera turismului, combinate cu efectele negative ale altor domenii.
Prin elementul său dinamic turismul aparține grupei celor mai ecologice activități antropice. Trebuie avute în vedere așadar aspectele mai sus menționate și luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru conservarea și protejarea ecosferei și bogățiilor ei atât de valoroase și sensibile.
Prin agroturism – turismul verde – omul caută să se sustragă chiar și pentru un interval limitat de timp influențelor nefaste ale mediului ( poluare, stres cotidian, poluare fonică etc ) și dezechilibrelor acestuia.
Agroturismul este legat de civilizație și cultură – este deci un act de civilizație și cultură. Pe plan internațional, agroturismul se definește ca un ambasador al păcii, ca un mijloc de cunoaștere, apropiere și înțelegere între popoare.
1.2. Necesitatea dezvoltării agroturismului
Zonele montane se deosebesc de alte regiuni nu numai prin aspectul geografic cât și prin alte caracteristici tot atât de esențiale și anume: condițiile nefavorizate pentru agricultură, deci o stare precară a existenței umane care în cele mai dese cazuri sunt însoțite de un handicap structural în privonța fenomenelor demografice dintre care exodul populației active, îmbătrânirea și monostructura ocupației sunt principalele elemente defavorizate.
În aceste zone se constată un cumul de factori defavorizanți.
Este necesar să se elaboreze o strategie a dezvoltării zonelor rurale montane care să cuprindă:
spațiul de locuit și mediul economic;
agricultura și silvicultura;
menținerea mediului natural;
activitatea de turism rural;
tradiții culturale, meșteșuguri și artizanat.
Agroturismul e considerat un factor important al dezvoltării zonelor rurale al localităților unde există condiții prielnice pentru practicarea turismului, într-o perioadă cât mai îndelungată în timpul anului. Pentru aceasta agroturismul trebuie să îndeplinească câteva condiții esențiale:
– realizarea de venituri suplimentare de către populația locală, permițându-le să facă față crizei
sistemelor agricole și a societății rurale;
– diversificarea activităților economice prin creșterea ofertei de servicii și produse locale, care
pot constitui factori ai unei atracții turistice;
– menținerea unui echilibru optim între sistemele ecologice, socio-economice și culturale din
zonă, precum și promovarea unui proces de dezvoltare și de schimbare;
– promovarea schimburilor culturale ca factori de solidaritate și coeziune socială.
1.3. Obiectivele și etapele de organizare a agroturismului în România
Dezvoltarea turismului de tip rural – generic agroturismului – urmărește cel puțin 2 obiective importante în organizarea și desfășurarea acestei activități.
Primul obiectiv se referă la îndeplinirea condițiilor pentru realizarea confortului necesar, asigurarea condițiilor materiale de cazare și alimentație.
Al doilea obiectiv se referă la formarea personalului respectiv la măsurile de educare și instruire necesare pentru însușirea noțiunilor și regulilor de comportament, deservire și management.
Dezvoltarea agroturismului în România, necesită parcurgerea unor etape:
Etapa I: cuprinde selecționarea și inventarierea spațiului rural apt pentru practicarea agroturismului pe baza unor criterii cum ar fi:
– poziția geografică și situația componentelor de infrastructură;
– oferta agrementală din zonă;
– peisajul rural;
– obiectivele istorice și culturale;
– sistemul de agricultură practicat;
– interesul localnicilor pentru fenomenul turistic etc
Etapa II: cuprinde înființarea și organizarea în spațiul rural selecționat, care să reprezinte tipul de formă agroturistică atât sub aspectul structurilor de primire, cât și a nivelului de pregătire profesională și comportamentală.
Etapa III: mai complexă din punct de vedere al ofertei turistice, cuprinde un ansamblu de servicii, agroturismul devenind o componentă economică a vieții rurale.
Etapa IV: prevede ca în localitățile rurale agromontane să existe o activitate bine implementată cu structuri organizatorice locale tip agenție turistică rurală capabilă să faciliteze relațiile dintre oaspeți și gazdă. Această ultimă etapă nu e obligatorie în dezvoltarea turismului.
1.4. Factorii de creștere a potențialului socio-economic din mediul rural prin agroturism
Acești factori pot fi grupați în grupe de influență pe care o exercită asupra mediului rural:
factori economici;
factori sociali;
factori educativi și de civilizație;
factori organizatorici.
Factorii economici cuprind: sporirea veniturilor populației din zonă, modificări în structura cheltuielilor, dezvoltarea transportului și a mijloacelor de comunicație și informare, creșterea calitativă și cantitativă a ofertei turistice, politica de prețuri și favorizează cooperarea economică internațională.
Factorii sociali se referă la aspectele demografice din zonă, stoparea migrării și îmbunătățirea calitîții vieții prin urbanizarea utilităților și dotărilor edilitare și utilizarea eficientă a timpului.
Factorii educativi și de civilizație se referă la comportamentul nou.
Factorii organizatorici vizează acțiunile factorilor de decizie în favoarea turismului montan de tip rural și facilitează realizarea celorlalți factori amintiți.
1.5. Ameliorarea dezechilibrelor socio-economice prin turism rural și servicii
Un program de ameliorare a dezecgilibrelor trebuie să cuprindă un plan de măsuri care se diferențiază în raport cu gradul de subdezvoltare a regiunii distingându-se:
– regiuni subdezvoltate economic;
– regiuni subdezvoltate ca potențial natural;
– regiuni subdezvoltate în curs de dezvoltare.
Un program de amenajare ș idezvoltare a spațiului rural trebuie să cuprindă un studiu care se referă la:
Mediul fizic, reprezintă spațiul geografic și administrativ, dezvoltarea micii industrii și a
serviciilor specifice zonei rurale agricole și silvice etc.
Situația demografică, cuprinzând studiul evoluției și structurii resurselor de muncă, pe
grupă de muncă și profesiuni.
Infrastructura și dotările edilitare să cuprindă: căile de comunicație, potențialul energetic și de apă, servicii publice etc
Dezvoltarea micii industrii și a serviciilor privind cererea de bunuri și servicii și adaptabilitatea forței de muncă din zonă la noile structuri profesionale.
Agricultura și silvicultura sunt ramuri economice având o pondere importantă în ocuparea forței de muncă și în structura veniturilor populației.
Spațiul rural și amenajarea teritoriului are ca principale obiective situașia actuală și cererea viitoare de locuințe pe categorii de confort, tendințele de distribuție geografică a zonelor rezidențiale etc.
Alte servicii și activități se referă la cererea viitoare a instituțiilor sociale și culturale precum școli, dispensare medicale etc.
Studiul odată încheiat, trebuie să se examineze consecințele ce decurg pentru planul de amenajare a teritoriului. Sunt posibile două metode.
Prima metodă constă în estimarea cerințelor viitoare prin extrapolare, stabilind un plan pentru realizarea acestor nevoi.
A doua metodă se aplică pentru regiunile subdezvoltate pentru realizarea obiectivelor fixate, necesită antrenarea tuturor factorilor de decizie, factorilor locali și celor ai puterii publice.
Acestea trebuie să cuprindă următoarele obiective:
planul economic care cuprinde estimări privind rata dorită a creșterii economice și mijloacele de realizare;
planul social care fixează obiective detaliate pentru învățământ, formarea și readaptarea forței de muncă, spațiile de locuit etc;
planul de amenajare teritorială care este un plan de ansamblu pe întreaga regiune, acest plan fiind integrat în planul economic și social;
planul financiar este o caracteristică a celor trei planuri, care nu pot fi realizate decât în măsura în care mijloacele financiare sunt disponibilizate.
1.6. Elaborarea programelor agroturistice
Alături de pregătirea ofertei de cazare, elaborarea programului agroturistic constituie o latură esențială a activității agroturistice.
În elaborarea oricărui tip de program agroturistic vor fi parcurse următoarele etape:
prezentarea ofertei de cazare;
inventarierea atuurilor zonei;
posibilitatea practicării de către turist a unor activități specifice zonei sau sezonului;
prezentarea activităților recreative posibil de realizat;
stabilirea elementelor de atracție din zonele limitrofe;
includerea în program a atelierelor meșteșugărești și de industrie mică din zonă.
Prezentarea ofertei de cazare
În cadrul acestei etape se vor urmări aspecte referitoare la prezentarea capacității de cazare și a serviciilor ce pot fi asigurate la nivelul gospodăriei sau a comunității rurale.
Capacitatea de cazareva fi prezentată pe categorii și clase de confort, precizând cu exactitate și în detaliu toate elementele caracteristice spațiului de locuit:
– dimensiunea încăperilor;
– numărul acestora;
– intrarea comună cu proprietarul sau separată;
– grupul sanitar;
– posibilități de alimentare cu apă rece și caldă;
– posibilități de încălzire etc.
Se va face o prezentare atât a încăperilor pentru odihnă, cât și a camerelor de zi și a bucătăriei (dotarea acesteia, în detaliu).
Camerele de zi, bucătăria și baia pot fi destinate exculsiv turiștilor sau pot fi utilizate de către aceștia în folosință comună cu proprietarul.
Dacă spațiul de cazare se concretizează în camere ce fac parte integrantă dintr-o locuință, atunci se va prezenta și locuința în ansamblu.
Serviciile ce pot fi asigurate include:
– prepararea și servirea mesei. Exemplu de meniu în anexa nr. 7
– posibilitatea procurării unor alimente nepreparate sau semipreparate;
– ghid turistic;
– supravegherea copiilor;
– posibilități de parcare;
– închirierea unor echipamente și accesorii;
– dotarea gospodăriei cu radio, televizor, telefon, frigider etc.
Este de preferat ca toate serviciile ( atât cele de bază – cazare, masă și agrement cât și cele opționale ) să aibă precizat pentru fiecare în parte.
Atuurile zonei
Aceste atuuri reprezintă „punctele forte” în atragerea și pot concretiza în altele:
– cadrul natural: peisaj, fenomene geologice deosebite, floră, faună, calitatea aerului etc;
– cadrul construit: arhitectura tradițională, specificitatea materialelor de construcție utilizate, modul de finisare, aspectul exterior, forma etc;
– obiective istorice: cu însemnătate deosebită;
– obiective economice și de tehnică;
– obiceiuri etno-folclorice etc
Practicarea ( opțională ) a unor activități specifiece zonei sau sezonului
În acest cadru pute msă includem activități de genul:
– cositul și strânsul fânului;
– culesul fructelor de pădure;
– fabricarea vinului ( cules, preparat, fabricare );
– fabricarea țuicii ( cules, preparat, fabricare);
– prelucrarea laptelui și a cărnii;
– hrănirea și îngrijirea animalelor din gospodărie(mulsul oilor sau a vacilor);
– activități artizanale ( cusut, împletit, modelat lut, cioplit piatră și lemn etc )
Toate acestea pe lângă caracterul lor inedit pentru un orășean au și un caracter educativ, mai ales pentru copii.
Bineînțeles că turistul va participa la aceste activități numai atunci când îi face plăcere acest lucru.
Prezentarea activităților recreative posibil de realizat
În funcție de specificul zonei și de posibilitățile fiecărei gospodării, se pot desfășura diverse activități recreative:
– activități sportive specifice sezonului ( drumeții, schi );
– masă câmpenească;
– masă la stână;
– vânătoare ( cu sau fără împușcare );
– pescuti;
– sporturi acvatice;
– turism ecvestru.
Prezentarea acestor activități, care pot fi realizate, constituie un motiv în plus pentru atragerea turiștilor într-o anumită zonă.
Elemente de atracție ale zonelor limitrofe
În vederea organizării unor acțiunii, programe sau excursii turistice sunt inventariate și atracțiile turistice din zonele limitrofe, respectiv:
– forme de relief și pasaje atractive;
– oglinzi de apă cu posibilități de inot;
– sporturi nautice sau plajă;
– locuri de pescuit;
– localități sau stațiuni cu izvoare de ape minerale;
– monumente ale naturii sau rezervații;
– locuri istorice;
– monumente istorice sau arheologice;
– mizee și case memoriale;
– sate cu originale creații etno-folclorice;
– manifestări etno-folclorice, sau alte atracții ce ar prezenta interes pentru turiști.
Includerea în program a atelierelor meșteșugărești și de industrie mică din zonă
Este posibil ca unii turiști să dorească să se inițieze într-un anumit domeniu al artei populare sau într-un anumit meșteșug, iar majoritatea vor achiziționa produse rezultate dintr-o astfel de activitate.
De asemenea în orice program agroturistic trebuie să fie precizate următoarele elemente:
– adresantul: turistul individual sau grupul de turiști;
– responsabilul de program: cel care poate da informații suplimentare, care rezervă locurile și
care primește turiștii;
– durata programului și perioada de timp pentru care este valabil.
În rezumat, acțiunile care se succed pentru asamblarea unui program agroturistic, în funcție de nivelul de organizare, se grupează după schema funcțională din figura1.1.
Figura 1.1. Schema programului agroturistic la nivel local și zonal
Programele turistice pot fi elaborate și îmbunătățite în comun cu oficiile de turism, solicitând consultații și sprijin din partea inspectorului școlar (pentru elevi ), Comitetului Județean de Cultură, ele vor fi diferențiate după împrejurări, în funcție de :
– durata sejurului;
– condiții meteorologice;
– vârstă;
– sex;
– țara de origine a turiștilor etc.
Geografic, în funcție de posibilități, programele agroturistice se pot reaiza și în alte județe, obiectivele și itinerarele lor rămânând la latitudinea organizatorilor.
Programele turistice vor fi aduse la cunoștința turiștilor pe diferite căi audio-vizuale ( anunțuri, afișe, fotomontaje ).
1.7. Strategii de marketing agrotutristic
În organizarea și desfășurarea activității de turism în satele turistice, un loc important îl ocupă abordararea acestei activități într-un sistem de marketing – mixt, pornind de la formarea „produsului turistic” pe componente și în ansamblu până la stabilirea tarifelor, a canalelor de distribuție, a căilor și mijloacelor de promovare și publicitate și promovarea vânzărilor.
În acest sens trebuie să se țină seama de:
– valoarea și varietatea resurselor turistice montane, ocupațiile agropastorale și tradițiile etno-
folclorice din zonă;
– poziția favorabilă pe o arteră turistică importantă și în apropierea unor centre turistice și
stațiuni montane renumite;
– apropierea de masive montane de mare atractivitate și circulație turistică;
– dezvoltarea socio-economică a satelor, care conduce la un nivel de trai confortabil al
gospodăriilor, cu efecte benefice pentru primirea și găzduirea turiștilor inclusiv din
străinătate;
– trăsăturile psihostructurale ale populației ce-i conferă un grad mare de ospitalitate, cinste și
moraliatate;
– gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători de limbi străine).
Inventarierea resurselor turistice naturale și socio-economice se continuă cu analiza detaliată privnd posibilitățile de valorificare și de construire a produsului turistic. Este vorba de:
– amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apă, încălzire,
canalizare, epurarea apelor uzate, repararea și modernizarea drumurilor de acces la
obiectivele sau de legătură cu magistralele rutiere);
– ridicarea gradului de confort al gospodăriilor ce primesc turiști;
– dotări tehnico-edilitare și comerciale;
– dotări pentru agerment sportiv (pârtii de schi, trasport pe cablu, terenuri de sport, poteci
turistice, echitație etc).
Toate aceste amenajări și dotări sunt necesare în toate satele turistice.
1.8. Promovarea produsului agroturistic
Atât în turism cât mai ales în agroturism, în România, se face acut resimțită lipsa unei reclame organizate pe plan intern și internațional. O activitate de promovare a produsului turistic bine făcut este cheia succesului.
Deci pentru a atinge obiectivele strategice propuse, firma sau intreprinderea de turism trebuie să utilizeze toate acțiunile promoționale, să uzeze de tote tehnicile promoționale și să folosescă toate mediile de transmitere a mesajului publicitar.
Mediile majore de transmitere a mesajului publicitar includ în ordine:
presă;
radio;
televizor;
cinematograf;
publicitate exterioară și directă;
publicitatea prin tipărituri – care include:
– afișul;
– catalogul;
– prospectul;
– pliantul sau broșura;
– agendele și calendarele;
– scrisori de publicitate.
In cadrul marketingului agroturistic, promovarea agroturistică ocupă un loc aparte ea fiind o componentă deosebit de complexă și importantă în dezvoltarea agroturismului, componentă ce trebuie să fie przntată la toate nivelele.
A. La nivelul gospodăriilor, dacă există posibilități financiare este bine ca fiecare dintre acestea sa posede propriul ghid sau pliant în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă, cât și împrejurimile cu zonele de atracție.
În materialul pubicitar respectiv va fi prezentat:
– satul, comuna din care face parte gospodăria;
– situarea gospodăriei în vatra satului;
– terenuri de sport și agrement în apropiere sau în zonă;
– câte mese pot fi asigurate (mic dejun, prânz, cină) și felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări, banchete, mese liniștite în familie, mese oficiale, mese pentru evenimente familiale – nunți, botezuri, onomastice);
– informații despre bucătăria familiei (mâncăruri și produse specifice);
– pajiști pentru jocuri și șezlonguri;
– dacă sunt admise animalele turiștilor;
– informații despre gospodărie;
– condiții de cazare și confort;
– informașii privind preșul cazării, al mesei și al serviciilor etc;
– schița cu amplasare gospodăriei față de șosele, drumuri și căile de acces cu toate informațiile
necesare pentru identificarea gospodăriei în funcție de mijloacele de transport cu care se
deplasează turistul;
– alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat, meșteșuguri, produse
agroalimentare specifice).
În situația în care o gospodărie nu dispune de resurse financiare suficiente pentru întocmirea unui astfel de material, ea va întocmi o fișă, care însoțită de o prezentare grafică sugestivă va fi inclusă într-un material de promovare mai amplu, la nivel de zonă, județ etc.
B. La nivel de sat, comună sau zonă agroturistică, promovarea se poate face prin intermediul unui ghid turistic sau sub forma unei casete video care să prezinte imaginile sugestive din zona respectivă.
C. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv.
D. La nivel național se poate concepe un ghid, un îndrumător și o broșură motivațională.
Acest ghid agroturistic va cuprinde lista agențiilor teritoriale cu adresele și numerele lor de telefon. Ghidul are rol de a orienta un potențial turist, informațiile oferite vor fi de ordin general, urmând ca amănuntele să fie oferite de agnțiile specializate prin lucrătorii acestora.
E. La nivel internațional este necesară realizarea unui catalog de prezentare în detaliu a ofertei agroturistice la nivel județean cât și național.
Includerea locuinței sau a gospodăriei montane în acest catalog necesită realizarea unei documentații asigurate în întregime de experți ai Consiliilor Județene din zona montană și a Federației Române pentru Dezvoltarea Montană și anume:
Formularea unei cereri din partea gospodarului dornic să-și ofere spațiul de cazare și serviciile. Anexa nr. 1.
Expertizarea locuinței pentru determinarea gradului de confort al spațiilor de cazare, precum și natura serviciilor oferite. Anexa nr. 2 și Anexa nr. 3.
Eliberearea certificatului de atestare agroturistică. Anexa nr. 5.
Prezentarea grafică și descriptivă acadruli natural și a posibilităților de agrement (turism, sport, monumente istorice, obiceiuri tradiționale etc) din zona de amplasare a gospodăriei agroturistice.
Tipărirea (în culori) în condiții grafice deosebite atât a cataloagelor județene cât și a celui național precum și difuzarea acestora.
Broșura motivațională are scopul de a stimula interesul oaspeților de a peterce vacanțele în gospodăriile țărănești. Imaginile pot fi însoțite d e descrierea frumuseților naturale, a peisajelor liniștite, a activităților ce se pot desfășura în cadrul gospodăriei. Broșura poate cupribânde informații despre o comunitate, atunci când „există posibilități, ea se poate concepe la nivelul fiecărei gospodării”. Broșurile pot fi distribuite în cadul unor târguri, expoziții, sau prin intermediul unor agenții specializate. Un proiect de acest gen este benefic pentru orice comunitate care dispune de o bază naturală adecvată și care va fi dispusă să facă un efort în vederea dezvoltării zonei respective.
Dacă în privința materialelor cuprinzând informații generale, originalitatea, creativitatea, inventivitatea pot fi avute în vederepentru ca alături de lelementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv și interesant în cadrul materialelor incluzând informații de detaliu situația este diferită. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete și cât mai sugestive. Ele trebuie să conțină în mod obligatoriu:
– prezentarea cât mai amănunțită a gospodăriei agroturistice: numărul de camere, numărul de
locuri de cazare în fiecare cameră, amplasarea gospodăriei, posibilități de alimentare cu apă
(caldă și/sau rece) dotări, amenajări, posibilități de încălzire, alte informații despre
gospodărie (număr de animale, felul acestora, suprafața gospodăriei etc);
– prezentarea modului în care se poate ajunge în satul, zona respectivă, mijloace de transport,
felul acestora, durata călătoriei, distanța față de cele mai apropiate orașe ;
– prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care
să trezească interesul turistului).
Există însă și o serie de modalități specifice de promovare a agroturismului:
– organizarea unor mese, pe anumite tasee turistice frecventate (la hanuri, moteluri) cu
mâncăruri tradiționale sau gustări de vinuri, fructe sau alte mâncăruri specifice, prilej cu acre
vor putea fi distribuite și pliante prezentând zona și posibilitățile de practicare a
agroturismului;
– publicitate făcută cu prilejul unor târguri, sărbători locale prilejuite de anumite obiceiuri
(agricole îndeosebi);
– organizarea unor expoziții din diferite gospodării care la rândul lor pot fi considerate
expoziții în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară tradițională
(cusături, împletituri, vase de lut etc).
Difuzarea materialelor poate fi făcută astfel:
– prin intermediul agențiilor de turism specializate;
– prin participarea unui agent de agroturism la târgurile zonale ce au loc în diferite momente
ale anului și cu diverse prilejuri;
– publicitatea de masă. Această modalitate poate fi utilizată în momentl în care agenția de
agroturism va fi bine consolidată și constă în distribuirea de mici afișe sau pliante în cutiile
poștale ale cetățenilor, ceea ce presupune însă cheltuieli foarte mari.
Sintetizând toate acestea, ajungem la concluzia că turistul – respectiv consumatorul de programe și servicii agroturistice, intră în posesia unor informații referitoare la agroturism (ofertă de cazare, programe și servicii agroturistice) în principal prin intermediul următoarelor căi de promovare a agroturismului:
– agenții de turism specializate;
– rețele și forme de organizare a agroturismului;
– mijloace publicitare (mass-media), publicații specifice: pliante, ghiduri, panouri de
prezentare în locurile publice;
– prin reclama făcută de turiștii care au beneficiat de această formă specifică de turism și au
rămas plăcut impresionați;
– prin distribuitorii de produse agroturistice.
1.9. Managementul activității de agroturism
În prezent în domeniul agroturistic acșionează primii intreprinzători, s-a pregătit o ofertă de cayare, dar în mod izolat, la nivel de gospodării individuale. Lipsește însă oferta locală la nivel de grupuri organizate, cea la nivel nașional, lipsește un mod unitar de pregătire și lansare a ofertelor agroturistice. Apare necesitataea pregătirii în detaliu a ofertelor de produse agroturistice la toate nivelele, a pregătirii gospodăriilor și a agenților economici.
Toate aceste activități nu pot fi transpuse în practică decât prin intermediul unui management funcțional atât local cât și global.
Acest management trebuie să aibă în vedere faptul că agroturismul trebuie tratat ca un sistem complex ale cărui componente se află intr-o strânsă relație de interdependență pe baza studiilor efectuate și ca urmare a sesizărilor principalelor efecte ce iau naștere în momentul activării acestor elemente s-a ajuns la concluzia că agroturismul poate fi privit ca un sistem deschis. Astfel spus, agroturismul poate fi privit ca un sistem asupra căruia se exercită numeroase influențe din mediul extern și care la rândul său, influențează mediul extern. Figura 1.2.
.
Figura 1.2. AGROTURISMUL – sistem cibernetic
Agroturismul mai poate fi privit ca o activitate practică ce reprezintă o latură intrinsecă a economiei locale. În cadrul sistemului economic, la nivel local, agroturismul are un rol de regulator, de feed-back. Agroturismul se realizaeză prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare și a diverselor servicii agroturistice puse la dispoziție de către gospodăriile și fermele agroturistice. Scopul acestei activități este acela de a obține venituri. Veniturile obținute din agroturism au de regulă un caracter complementar, gospodăria sau ferma agroturistică realizează în general venituri de bază din activitatea agricolă sau din alte tipuri de activități ( prelucrarea materiilor prime agricole sau neagricole, artizanat, olărit etc ).
Privit ca o activitate practică, agroturismul are un caracter complex, îmbinând armonios cadrul natural, oferta de cazare, serviciile agroturistice. Toate acestea sunt puse la dispoziția turiștilor prin intermediul unor tehnici și metode, care așa cum am mai arătat, îmbracă forma unor programe agroturistice oferite pieței turistice.
1.10. Managementul local
La nivelul regiunilor rurale se are în vedere modul de identificare a potențialuui agroturistic sub toate aspectele sale, potențial care trebuie să reunească și să îmbine armonios factorii naturali materiali și spirituali, atât din punct de vedere al gazdei cât și al turistului. Pentru armonizarea acestor resurse este necesar ca mai întâi să fie identificată persoana care să posede un minim de însușiri și cunoștințe necesare organizării acțiunilor de agroturism local.
Persoana identificată, testată și instruită devine factorul care trebuie să acționeze în vederea formării și pregătirii potențialului agroturistic local.
Evaluarea potențialului agroturistic se face prin prisma agreeri izonei, a existenței unei infrastructuri minime și a unui cadru construit integrat, armonios în cadrul natural, a posibilităților identificării și realizării unor programe de odihnă și agrement, care să activeze tradiții și meșteșuguri ce vor constitui elemente de atracție pentru turiști.
Rezultatul evaluării potențialului zonei va oficializa interesul pentru dezvoltarea agroturismului în zona respectivă, precum și a formării și pregătirii factorului uman – viitorul agent local de agroturism.
Agentul local format și atestat va trece la desfășurarea activității de popularizare a intenției de înființare a unei agenții de agroturism în scopul racordării zonei la rețeaua națională și internațională. Posibile mijloace de realizare pot fi:
– afișe;
– pliante pentru reclamă și publicitate;
– negocieri cu gospodăriile care pot oferi spațiu de cazare;
Evaluarea gospodăriei se va realiza în conformitate cu procedura de evaluare a gospodăriilor agroturistice, ceea ce va permite agentului local să situeze gospodăria pe o anumită treaptă care să corespundă clasei de confort. Pe baza fișei de evaluare, agentul împuternicit va elibara un certificat de conformitate proprietarului.
Oferta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
Potențialul de cazare în gospodăriile atestate care au primit certificatul de conformitate;
Pliantul de prezentare a potențialului agroturistic la nivelul zonei;:
Programul agroturistic cu precizarea serviciilor puse la dispoziția turiștilor;
Prețuri și tarife de cazare, masă, servicii de bază ș iprețuri orientative pentru activitățile opționale.
Această ofertă reprezintă de fapt instrumentul de intrare în circuitul agroturistic național și internațional
1.11. Managementul activității de agroturism
Rolul managementului este acela de a reunii toate inițiativele individuale în vederea racordării acestora la o rețea națională și internațională, de a asigura transpunerea acestora în standarde care să devină ușor accesibile, atât pentru conducerea cât și pentru oferta agroturistică.
Pentru a crea o rețea națională, managementului îi revine sarcine standardizării următoarelor activități:
– managementul local;
– procedura de identificare a potențialului zonal și global;
– procedura de formare a agenților locali;
– procedura de asistență și consultanță în vederea pregătirii ofertei de cazare și programe
agroturistice;
– procedura de catalogare a potențialului agroturistic;
– realizarea programelor de marketing.
Managementul global trebuie realizat de către un agent cu atribuțiuni de master care să vizeze întreaga activitate pornind de la identificarea inițiativei individuale, a formării entității agroturistice locale până la crearea unei rețele zonale sau naționale.
1.12. Rețeaua agroturistică
Dacă dorim să prezentăm la modul general o rețea agroturistică, atunci va trebui să ne referim în mod obligatoriu la trei elemente și anume:
agentul local :
programul agroturistic;
managementul corespunzător unui anumit nivel de organizare.
Prin intermediul rețelelor agroturistice se pot efectua schimburi de turiști ( pe plan extern ); concretizându-se astfel mai ușor contactele între diferiți parteneri.
În cadrul rețelei agroturistice, promovarea produsului agroturistic se va realiza în mai multe etape:
1. Etapa de organizare și instruire a personalului ce-și va desfășura activitatea în acest domeniu. În cadrul acestei etape va avea loc și procesul de consolidare a regulilor și procedurilor care vor fi urmate în viitor. Pe această bază se formează rețeaua logistică de agroturism
2. Etapa de formare a bazei de date pe seama relațiilor contractuale stabilite. Această bază de date va cuprinde:
oferta de cazare;
produse agroturistice oferite;
rețeaua locală și zonală.
3. Etapa de promovare și realizarea circulației turistice. Aceasta este de fapt etapa ce corspunde realizării ofertei agroturistice.
Atribuțiile serviciilor ( organismelor ) care au ca obiect de activitate agroturismul sunt următoarele:
La nivel național
– elaborarea strategiei privind agroturismul;
– elaborarea metodologiilor, procedurilor și inițiativelor legislative;
– elaborarea standardelor și criteriilor de practicare a agroturismului;
– formarea specialștilor care se vor ocupa de atestarea bazei materiale agroturistice;
La nivel zonal sau județean
– identificarea și atestarea gospodăriilor;
– instruirea și formarea gospodăriilor în vederea adoptării unei ținute la nivelul criteriilor în baza cărora au obținut certificatul de conformitate;
– acordarea de asistență tehnică în construcții de locuințe noi și modernizarea celor existente astfel încât să devină compatibile cu cerințele practicării agroturismului;
– menținerea sub observație a gospodăriilor certificate;
– elaborarea documentației necesare catalogării gospodăriilor agroturistice și racordării acestora la circuitul agroturistic;
– realizarea de trasee turistice pentru zonele în care există o bază materială agroturistică corespunzătoare;
La nivel local
Specialistul agricol trebuie să devină un consilier care să poată promova în sens larg conceptul de agroturistic. Trebuie să consilieze gospodarul atât din punct de vedere al capacității de cazare cât și al capacității de acordare a condițiilor de permisiune și organizarea unor activități recreative. Pentru aceasta, el trebuie să vină în sprijinul gospodarului cu amendamente în creșterea producției vegetale și animale, ameliorarea unor rase de animale, obținerea unor produse naturale și bio, pentru a realiza o concordanță între nivelul condițiilor naturale cu cele de hrană.
Vom prezenta în continuare un model de rețea agroturistică produs de F. R. D. M. .
La nivelul Federației Române pentru Dezvoltarea Montană au loc următoarele activități:
– elaborarea rețelei naționale agroturistice cu u ndispecerat în București;
– elaborarea bazei de date privind concentrarea ofertei de cazare;
– promovarea agroturismului intern și extern;
– realizarea de servicii de reclamă și publicitate prin: pliante, cataloage, mass-media etc
– prezentarea națională a cererii și ofertei agroturistice organizată pe județe, zone, trasee;
– organizarea unor rețele de transport pentru grupuri organizate.
La nivelul filialelor Federației Române pentru Dezvoltare Montană
– gospodăriile expertizate și certificate vor dobândi calitatea de menbru al F.R.D.M.;
– se definește agentul economic cu rol de dispecerat teritorial ( județ, zonă, comună ), în funcție de baza materială certificată și de zona de deservire;
– se definește forma juridică a agentului economic în funcție de implicarea acestuia în circuitul agroturistic;
– se realizează preluarea turistului sau grupului de turiști din momentul intrării în zona de influență și se ocupă ca aceasta să ajungă la spațiul de cazare pentru care a optat;
– se stabilește împreună cu gospodarii modul de formare a prețurilor practicate pe zonă sau bazin.
La nivel de gospodărie se asigură pe variante:
– servicii de cazare;
– servicii de cazare și pensiune;
– servicii de cazare pensiune și servicii recreative.
Sintetizând cele prezentate anterior, schematic, orice rețea agroturistică trebuie să fie prezentată la trei nivele
pe plan local: un agent agroturistic;
pe plan zonal: o agenție agroturistică;
pe plan național: un dispecerat care să concretizeze cererea și oferta întregii activități agroturistice a rețelei și să dispună de programe promoționale.
CAPITOLUL 2
FONDUL TURISTIC AL ZONEI MONTANE SEMENIC
JUDEȚUL CARAȘ SEVERIN
Zona turistică agromontană Semenic
Zona montană în general și masivul Semenic în special oferă condiții ideale atât pentru turismul propriu-zis, atât în peroada estivală, cât și pentru practicarea sporturilor de iarnă, constituind o reală rezervă, valorificată însă deocamdată la scară redusă, poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt și cu investiții minime.
În zona Semenic și de fapt oriunde în lume în faza de început un rol important l-au jucat condițiile naturale, factorul decisiv constituindu-l însă populația autohtonă căreia mai târziu i se va alătura cea venită din exterior și care se va stabili în aceste locuri.
Ei realizează acel cadru optim necesar primirii clientelei turistice românești sau chiar străine.
În sens larg prin Munții Semenicului se înțelege masa muntoasă bănățeană delimitată de culuoarul Caransebeșului (culuoar Timiș-Cerna) la est și de Țara Almăjului (depresiunea Bozovici) la sud. Pentru turiști Semenicul este în mod esențial marele platou înalt acoperit cu pajiști, înconjurate de păduri, cu o abundență de ape și pe a cărui întindere ușor vălurită se ridică – grămezi de stâncă cenușie – înălțimi maxime ale întregului masiv: Piatra Goznei, Semenic, Piatra Nedeei și altele.
Zona montană Semenic are câteva atuuri în dezvoltarea turismului rural. O caracteristică a zonei montane cărășene este gradul ridicat de populare a localităților rurale și densitatea relativ mare a gospodăriilor în zona montană. Un alt aspect îl constituie mărimea importantă a suprefeței agricole a zonei montane din suprafața agricolă a țării și din suprafața agricolă a județului Caraș-Severin.
În cadrul problematicii ridicate de zona montană o importanță covârșitoare o are dezvoltarea turismului rural – agroturismului – în strânsă corelație cu economia locală și independența dintre turism și celălalte ramuri ale economiei locale.
2.2 Clasificarea obiectivelor turistice date de cadrul natural al Munților
Banatului
Obiective carstice
– Zona de doline: Cărbunari, Stinăpari (platou), Munții Domanului, cu avene și peșteri
(avenul din Poiana Gropii), Dealul Pateșan (Iabalcea), Lacul Dracului, Zăbăloul Mare
(Poneasca), Poiana cu Doline „Omu Mort” – platoul Plesiva și platoul Mărculeștilor
(Munții Aninei), Valea Camenița (Gârnic), platoul Sf. Elena.
– Peșteri: în zona Carașului peșterile Comarnic, Popovăț, Țolosul, Racoviță, Liliecilor, De
Subcetate I și II, De sub Cârșa, Țapului, Ibex, Ponor, Plopa, Peștera Mare cu Apă (Cheile
Gârliștei); zona Valea Mare (Berzasca): peștera Gaura Haiducească, cea din Cleanțul
Zbegului, din Cleanțul Pânzei, Voinicovăț, Zomonița de la Padina Matei, gaura Cornii;
zona Cheilor Nerei: peștera Mică de la Lacul Dracului, de la Farna, la Găuri, Gaura
Hicleană, Dubna, Rolului, Gaura Porcarului; zona Cheile Minișului: peșterile lui Adam
Neamțu, avenul Poneasca; zona Defileul Dunării: peștera Socolovăț, Moșnic (Valea
Șiriei), Iasinoca de la Izvorul Mânzului din Valea Cenca, avenele de la Vronovăț, Gaura
cu Muscă, peștera Gura Poinocovei, peștera Veterani;
– Chei: Carașului, Gârliștei, Minișului, Valea Mare (Ilidia), Nerei, Șușarei, Poinocovei,
Șiriei, Buhuiului, Bârzavei, Putnei, Rudăriei, Globului, Armenișului și Defileul Dunării;
– Clipe calcaroase: Pietrele Albe (Semenic), Piatra Rolul Mare (Munții Aninei);
– Poduri suspendate: podul Ceanca sau Vronovăț (Sf. Elena). portal natural de 15 m;
– Masive calcaroase: Cârșa Albinei (Cheile Nerei), Ciucarul Mare și Ciucarul Mic.
Obiective turistice de origine vulcanică: Dealul Gheorghe (Sasca Montană).
Cuiburi fosilifere: Soceni (Ezeriș), Șvinița, Graubenul Românesc, Defileul Dunării (Jurasicul Mediu), Bolvașnița, Zorlențu Mare, Delinești, Rugi, Tirol, Apadia, Globu Craiovei, Târnova, Valea Pai.
Defilee epigenetice (în afară de chei și calcar): Liubcova-Iutii (Defileul Dunării), Cheile Teregovei, Cheile Armenișului, Globului, Rudăriei, Timișului, Nergăniței, Defileul Bârzavei (Moniom).
Porți, trecători: Poarta orientală (Domașnea).
Forme de eroziune: Balaurul (Mehadia), teren de badlanduri sau Râpe negre (în gresii) – Mehadia, Sfinxul Bănățean – Valea Cernei, Sfinxul Nerei – Cheile Nerei.
Alte obiective: Stânca babacaia (Pescari), Stânca Leul și Cetăți (Zăgrade) în Cheile Minișului.
Obiective turistice de natură hidrografică – în afara peisajelor create de văile râurilor mai cuprind:
– ape minerale: izvoare minerale sulfo-feruginoase: Valea-Mare (Dognecea), izvoare
termale sau minerale: Ciclova Montană (Oravița), Greoni, Mehadica;
– Lacuri (ca obiective turistice și de agrement): lacuri în doline: Lacul Răcășdeanu
(Obârșia Beiului), Vârtacul lui Pitra, Sf. Elena, Ochiul Beiului; lacuri formate din
prăbușirea tavanelor peșterilor: Lacul Dracului (Cheile Nerei); lacuri de origine nivală:
Baia Vulturilor (Semenic);
– Cascade, repezișuri, bulboane: Cascada Bigăr (Coronini), Valea Minișului, Cascada
Șușava (Sasac Montană), Cascada de pe Valea Mare (Oravița), Cataractele Timișului,
Cascadele de pe Valea Rudăriei, cascada de pe Valea Șiriei, Cascadele Beușnița, Valea
Mare (Ilidia); izbucniri: Lucăi și Sf. Maria (Carașova), Bigăr (Cheile Minișului), Beiului,
Iordanului (Cheile Nerei);
– Alte obiective: Fântâna rece de la Ocna de Fier.
Obiective turistice legate de vegetație (rezervații, parcuri, păduri), zone cinegetice și de pescuit.
– În cadrul Munților Banatului multe zone de vegetație, floră, faună sau cu aspect
peisagistic deosebit au primit statut de rezervație naturală a căror suprafață depășește
16000 ha.
– Păduri de agrement pentru turismul de sfârșit de săpămână, pot fi amenajate atât în zona
periurbană cât și în cea din vecinătatea stațiunilor;
– Păduri destinate turismului propriu-zis sau complexe forestiere de agrement pe termen
lung situate la o distanță mai mare față de centrele urbane. În acestea pot fi amenajate
fonduri cinegetice destinate turismului cinegetic. Tot aici sunt cuprinse rezervațiile
naturale und efuncția principală este cea de protejare și de conservare a ecofondului și a
genofondului forestier;
– Suprafața fondului forestier în Munții Banatului cuprinde aproximativ 300000 ha cu un
procent de împădurire (48%) situându-se pe locul al doilea pe țară;
– Zone montane cinegetice și de pescuit: Semenic, Aninei, Almăjului, Locvei, Dognecei,
Armenișului, Banizul hidrografic superior al Bârzavei;
– Pastrăvării: Văliug – Crivaia, Sasca Montană – Valea Beiului, Bozovici – Valea
Minișului, Carașova – Valea Carașului, Oțelu Roșu – Poiana Mărului, Topleț.
obiective turistice legate de peisaj. Peisajul montan se individualizează în:
– peisaj subalpin: zona înaltă a masivului Semenic;
– peisaj montan cu pădure: zona cea mai răspândită în Munții Almăjului, zona Semenic,
Munții Aninei;
– peisaje cu munți mici, cu platforme, relief cristalin sau calcaros – variat și cu păduri – se
caracterizează mai ales în Munții Docnecei, Armenișului, Locvei;
– peisaj montan cu suprafețe netede pe interfluvii, cu sau fără pădur, cu văi înguste și
împădurite specifice Munților Semenic;
– peisaj de dealuri de tranziție sau de interferență cu amprentă antropică: piemontul
Bozoviciului, dealurile Sacoșului – Zăgujeni;
– peisaj de dealuri cu suprafețe de eroziune și piemontane cu măguri (culmi prelungi și
tâlve) și activitatea antropică: dealurile Doclinului, dealurile Baziașului, Docnecei și
Oraviței;
– peisajul depresiunilor intramontane diferențiându-se: depresiunea Almăjului și
Bozoviciului cu peisaj de câmpie terasată;
– culuarul Timiș-Cerna: culuar depresionar în care râurile Cerna, Belareca, Timiș și
Mehadica au creat un sistem de terase bine dezvoltat cu depresiunile Caransebeșului,
Mehadica și Orșova;
– culuarul Reșiței cu depresiunile Ezeriș, Reșiței, Lupacului cu dealuri și suprafețe
piemontane lungi și terase, peisaj umanizat și puternic industrializat;
– depresiunea Brebu Nou – Garâna cu peisaj de depresiune închisă, terasată cu margini
împadurite și amprente antropice;
– depresiunea Moldova Veche cu culmi prelungi situate la 200 – 300 m, înclinate spre
Dunăre, străbătută de văile Anina și Boșneag.
Fondul turistic antropic
Munții Banatului constituie o zonă bogată în toate domeniile creației populare (arhitectură, meșteșuguri, artă populară, obiceiuri).
Etnologic, zona se află la nord de Dunăre, intens populată cu un element etnic românesc, dar în unele părți conviețuiesc alături de români, germani, sârbi, maghiari, carașoveni și cehi. O altă caracteristică etnografică apare din îmbinarea dintre viața modernă a satelor și ceea ce numim „arhaic”, locuință și gospodărie, ocupații, obiceiuri, port, artă populară.
Casa – arhitectura locuinței – elementul reprezentativ pentru înfățișarea satelor, interiorul locuinței țărănești, meșteșugurile precum: sumănăritul, văgăritul, instalațiile tehnice populare, obiecte de cult, construcții de arhitectură religioasă, constumul popular cu vestitele catrințe și oprege, creatorii populari, obiceiuri și rituri vechi – iată un univers turistic neexploatat al satului bănățean.
Portul – aspectul vestimentației ce-l atribuia în cultura neamului numai țărănimii cristalizat din timpuri străvechi. Trăsătura generală a culturii bănățene este moștenirea.
Toate aceste obiceiuri se disting nu numai prin puterea creatoare a maselor, fantezia lor, ci și prin valențele educative.
Meșteșugurile:
– olăritul: centrul principal este Binișul (comuna Doclin) situat în zona deluroasă vestică;
– cojocăritul: este practicat în centrele Mehadica, Rușovăț, Teregova, Domașnea, Bozovici,
Dalboșeț, Iablanița, Vărădia, Greoni, Ilidia, Ciclova Română;
– în prelucrarea lânii se disting centre de sumănărit la Vărădia, Greoni (covoare de 80 de
ițe-cilimuri), Gârliște – cel mai important și Berzovia.
Vetrele folclorice în Munții Banatului se individualizează astfel:
– Vatra folclorică a Văii Timișului: ocupația principală în această arie este creșterea vitelor și
pomicultura. Costumul popular reprezintă trăsăturile costumului popular de munte cu forme
geometrice și culori sobre;
– Vatra folclorică a Văii Almăjului cu cele peste 30 de localități almăjene – fapt ce denotă un
grad ridicat de umanizare – sunt înșirate de o parte și de alta a Nergranei (Nera), unele mai
adunate, ocupând locuri plane, altele mai răsfirate ocupând văile și interfluviile.
În Țara Almăjului au farmecul unei puternice romanități, parte integrantă din cultura spațiului Carpato-Dunărean, cu prezența unor elemente de cultură orientală-bizantină mai târzie.
Datinile și obiceiurile străvechi sunt transmise din generație în generație de țăranii acestor sate, purtătorii unor inegalabile bogății. Cele mai frumoase obiceiuri sunt cele de vară și primăvară: năprodul, învăruchitul (la Dumineca Tomii), în zona clisurii; obiceiuri specifice sunt cele legate de apă, „pomana de apă pentru morți”, „slobozirea apei la mort”, „Cântecul Bradului”, „Tocma Nunții Cornilor” (Bănia), Nunta Cornilor (Eftimie Murgu), Mătcălăul (Ciclova Română), Leoarfele (Grădinari), fac parte din seria obiceiurilor cu măști, de primăvară. Berbecii (Slatina-Timiș) un străvechi obicei pastoral, Urșii, măsuratul oilor, cucul – aparțin tradiției pastoral agrare de binecuvântare și rodire a recoltei.
„Nimeni nu-și dorește nimic mai cu foc decât sosirea Nedeii” – spunea Ion Pop Reteganul. Nedeile sau rugile sunt impresionante serbări folclorice.
Aproape în fiecare sat există fanfară, iar turistul aflat în zi de duminică prin Valea Almăjului, din primăvară până în toamnă târzie, poate întâlni hore și jocuri populare, dar mai ales nedei, care constituie adevărate podoabe ale portului popular.
– Vatra folclorică a Văii Dunării (Clisura de sus). Valea Dunării are o structură complexă,exercitând influențe ale zonelor populare din zonele adiacente, în primul rând Valea Almăjului, Valea Carașului și Valea Cernei. O enclavă în această vatră folclorică o formează satele Cărbunari, Știnăpari, Padina Matei, formate din bufeni, al căror costum popular se deosebește de restul prtului popular din Banat, dar se disting printr-0 exemplară eleganță.
– Vatra folclorică a Văii Cernei (Craina) situată la intersecția căilor de comunicare dintre Banat și Oltenia, dintre nordul și sudul Dunării, această vatră folclorică se constituie într-un fel de „triplex confinium”. Turistul poate întâlni obiecte unice în tehnica populară: mori de apă cu ciutură, văiegi, cazane de țuică, râșnițe etc.
– Vatra folclorică a Văii Carașului. În această vatră cu vechi tradiții culturale s-au ridicat primii compozitori țărani (Vidu Guga) și tot aici s-a construit primul teatru românesc (Oravița 1817).
În partea superioară a bazinului Carașului se află zona Carașovei cu o populație slavă grupată în șapte sate, venită din sudul Dunării (Croația) în secolele XIV-XVII.
– Vatra folclorică a Văii Bârzavei reprezintă o zonă în care alături de români trăiesc
naționalități conlocuitoare (germani, sârbi). În cadrul acestei vetre se distinge „enclava” de
pe Valea Pogănișului, ce cuprinde satele cu specific românesc Zorlențu Mare, Ezeriș, Soceni
și Fârliug, cu un costum popular înflorat pe mâneci și pe piept, cu catrințe și opreg țesut cu
flori.
Ecoturismul și topologia satelor românești
Sate ecoturistice etnografic-folclorice.
Ecoturismul constituie un factor determinant pentru progresul economic general, cu aport la creșterea PIB, la echilibrarea balanței de plăți externe și la analizarea calității vieții.
Satele ecoturistice sunt așezări rurale pitorești situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții, cu un bogat trecut istoric.
Evaluarea privind resursele ecoturistice ale satelor se referă atât la resursele naturale cât și la cele sociale, acestea fiind cele care generează diversele forme de turism.
Satele ecoturistice pot fi grupate în mai multe tipuri. Stabilirea acestora constă în identificarea și relevarea specificului localităților și gruparea lor.
Aplicarea principiului specilalizării în domeniul organizării și funcționării satului ecoturistic este cu atăt mai necesară cu cât fiecare localitate constituie o entitate economică cu particularități și activități specifice, ce nu trebuie decăt să fie identificate și valorificate cât mai eficient din punct de vedere turistic. Stabilirea tipurilor de sate ecoturistice constituie un mijloc de selecționare a turiștilor, aceștia grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în funcție de opțiuni și motivații turistice.
Stabilirea tipurilor d esate ecoturistice permite realizarea unor reclame și publicitate concrete și specifice, în funcție de particularitățile fiecărui sat ecoturistic. În această categorie se pot încadra satele în care portul tradițional, arhitectura, mobilarea și decorarea în stil rustic, muzica, dansurile populare predomină și se impun ca însușiri esențiale ale satului respectiv. În aceste sate pot fi oferite turiștilor servicii de cazare și masă în condiții autentice (mobilier, decor și lenjerie în stil popular, meniuri tradiționale servite în veselă și cu tacâmuri speciale etc).
În aceste sate se pot organiza expoziții artizanale permanente cu vânzare, iar pentru turiștii care nu rămân în localitate ci doar o vizitează, se pot amenaja una sau mai multe gospodării ca muzeu etnografic în aer liber. Perpetuarea folclorului și a etnografiei (portul, tehnicile de lucru, arhitectura etc) în formele lor originale, tradiționale, se află în declin devenind puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a țării. Formele și conținutul modului de viață citadin au pătruns și continuă să pătrundă impetuos și ireversibil în mediul rural.
Tipologia satelor românești
Sate ecoturistice de creație artistică și artizanală
Până în prezent în aceste localități se practica doar turismul de circulație, unele dintre ele fiind incluse în intinerarele ecoturistice ale diverselor forme de turism. Aceste sate oferă posibilitatea practicării unui ecoturism de sejur în cadrul căruia sub îndrumarea unor artiști și meșteșugari populari renumiți, turiștii s-ar putea iniția în arte și tehnici arhaice populare, muzică și dansuri populare etc.
Există numeroase sate în care preocuparea de bază este țesutul la războaie țărănești, cusăturile sau broderiile populare, activități în care pot fi inițiați turiștii amatori.
Caracteristica esențială a acestor sate, imaginea lor de marcă, ar urma să fie producția artistică și artizanală.
Sate ecoturistice climaterice și peisagistice
Caracteristica predominantă a acestor sate este cadrul natural și poziția geografică izolată de marile artere de circulație.
Sate ecoturistice pescărești și de interes vânătoresc
În aceste sate se pot oferi și servicii culinare gastronomice, mai ales în Deltă, și vânătorești. Locuitorii acestor sate pot organiza pentru turiști pescuitul și vânătoarea.
Sate ecoturistice vitipomicole
În aceste sate care au ca principală caracteristică activitatea de cultivare a pomilor fructiferi și a viței de vie, ecoturismul se poate practica pe toată durata anului, atât în perioada recoltării, cât și după aceea.
În aceste sate o atracție deosebită și în același timp o sursă propice de venituri poate să o reprezinte băuturile răcoritoare și reconfortante preparate din fructe.
Sate ecoturistice pastorale
În această grupă pot fi incluse sate de munte, preocuparea de bază fiind creșterea oilor și a vitelor care pot atrage turiști prin meniuri bazate pe produsele lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu ouă, carne de pasăre, ovine, bovine și pot fi organizate ospățuri ciobănești, petreceri specifice și tradiționale.
Sate ecoturistice pentru practicarea sportului
Nenumărate localități rurale prezintă condiții deosebite pentru practicarea sporturilor de iarnă și nautice.
Acest tip de sat poate atrage două categorii de turiști: sportivi amatori, turiști neinițiați sau mai puțin inițiați, dar dornici să le învețe și să le practice.
Pentru aceștia din urmă pot funcționa instructorii de schi, bob, înot etc, recrutați din rândul populației locale. În aceste sate pot funcționa puncte de închiriere a echipamentului sportiv.
Această clasificare nu este nici limitativă, nici exhaustivă, ceea ce demonstrează diversitatea posibilităților de organizare și funcționare a satului turistic în general.
CAPITOLUL 3
INFRASTRUCTURA ȘI STRUCTURA DE PRODUCȚIE AGROMONTANĂ A ZONEI SEMENIC
Zona montană Semenic cuprinde o mare parte a zonei montane a județului Caraș-Severin, fiind alcătuit dintr-un număr de șase comune situate pe versanții masivului Semenic. Aceste comune luate în studiu în această lucrare sunt: Văliug, Brebu Nou, Bozovici, Șopotu Nou, Lăpușnicul Mare și Prigor.
Infrastructura zonei montane Semenic
Infrastructura joacă un rol esențial în dezvoltarea și promovarea turismului și un loc central în cadrul amenajării turistice.
În acest sens în analiza elementelor componente ale infrastructurii s-au urmărit urătoarele domenii:
– drumuri comerciale;
– electricitate;
– alimentare cu apă;
– comerț;
– învățământ;
– meșteșuguri;
– sănătate;
– obiceiuri etno-folclorice.
3.1.1. Drumurile
Teritoriul Județului Caraș-Severin este înconjurat de șosele asfaltate. Astfel șoseaua de pe Valea Cernei și a Timișului leagă orașele Drobeta-Turnu-Severin și Orșova de Caransebeș – important nod de cale ferată și rutier. Prin Caransebeș trec liniile ferate și șoselele București – Timișoara – Jimbolia.
Alte șosele: Drumul European E94: Moravița – Timișoara – Caransebeș – Băile-Herculane – Drobeta-Turnu-Severin; Berzeasca – Naidăși – Oravița – Reșița – Deta; sau Reșița – Lugoj – Timișoara etc.
Transportul fluvial pe Dunăre completează posibilitățile de deplasare.
3.1.2. Comunicațiile
În privința comunicațiilor prin telefon aparținând centralelor ROMTELECOM, se poate constata că mai există 65 de localități aparținătoare la 13 comune care nu au nici un post telefonic.
Comunicațiile telefonice au un rol esențial în cadrul infrastructurii și reprezintă un element indispensabil activității de turism.
3.1.3. Electrificare
Sub aspectul alimentării cu energie electrică se poate afirma că toate centrele de comune și marea majoritate a localităților aparținătoare beneficiază de alimentarea cu energie electrică. Cu toate acestea sunt localități neelecrtificate.
3.1.4. Alimentarea cu apă și canalizarea
Situația alimentării cu apă în zona montană se prezintă destul de bine în sensul că din totalul de 36 comune din zonă, 21 comune au alimentare cu apă, iar 15 comune posedă rețea.
Canalizarea există doar în patru comune din zona de munte.
3.1.5. Comerțul
În zonele de afluență a localităților din zona montană se resimte necesitatea funcționării unor unități de aprovizionare specializate pentru nevoile comunității rurale. Actualul sistem comercial practicat prin unitățile cooperației sătești și a câtorva SRL-uri se poate considera depășit, datorită vechiului sistem centralizat de aprovizionare și desfacere, care nu asigură în totalitate necesitățile populației în toate domeniile unei pițe libere și concurențiale. Desigur nici încercările comercianților privați nu satisfac nevoile tot mai crescânde ale locuitorilor satelor montane.
Viitorul comerț montan presupune unități comerciale rurale de tip privat capabile să faciliteze comerțul în contrapartide sau troc (tip de comerț tradițional pentru munteni) cu zona de șes, eliminând deplasările efectuate de localnici, preluând produsele specifice (brână, țuică, produse meșteșugărești, cartofi, fructe) furnizând în contrapartidă produse deficitare zonei (cereale, produse alimentare etc).
O altă componentă a comerțului din zona montană trebuie să fie magazinul sătesc care va aproviziona producătorul agricol cu o gamă largă de mărfuri pentru desfășurarea producției agrozootehnice, unelte, accesorii, pise de schimb, utilaje agricole, materiale de construcții, semințe, pomi și arbuști fructiferi, materiale agricole, atelaje, hamuri, sare, obiecte de uz casnic și gospodăresc, produse alimentare deficitare. De asemenea este necesară o preindustrializare a produselor din zonă și o comercializare calitativ superioară.
3.1.6. Învățământul
Zona montană are o deosebită nevoie de calificare și o perfecționare a pregătirii locuitorilor săi atât tineri cât și adulți, printr-un sistem clasic și eficace de învățământ.
Pentru o bună pregătire a viitorilor gospodari ai zonei montane în învățământul clasic se introduc anumite elemente și anume:
– în învățământul primar – se introduc noțiuni generale pe microloturi școlare și la persoane particulare;
– în învșțșmântul gimnazial – se introduce studierea cunoștințelor agricole și aplicațiile lor practice ce sunt necesare întru-cât o parte din elevi nu mai continuă studiile și se vor integra în gospodăria părinților. Se introduc cunoștințe de producție vegetală, pomicultură, creșterea animalelor, apicultură, construcții, gestiunea gospodăriei, menaj și comportament turistic;
– în învățământul liceal – dat fiind faptul că există un liceu în zona montană la Bozovici, s-au înființat două clase de agromontanologie, în care se vor aprofunda cunoștințele în principal în domeniul culturii vegetale, creșterea animalelor și gestiunea gospodăriilor.
3.1.7. Sănătatea
În ceea ce privește rețeaua sanitară și ocrotirea sănătății populației din zona de munte putem să afirmăm că, aceasta nu este la nivel superior dar asigură siguranța zonei din punct de vedre medical și este în măsură să asigure asistența medicală de urgență.
Rețeaua sanitară este formată din 3 spitale, 7 case de nașteri și 76 circumscripții sanitare cu cadre de specialitate cu pregătire superioară și medie.
3.1.8. Meșteșuguri
Meșteșugurile în zona de munte se pot clasifica în 2 categorii: tradiționale și de conjunctură.
Meșteșuguri tradiționale. Cele mai des întâlnite sunt cele prevăzute în fiecare comunitate, apărute ca o manifestare a locului, cum sunt: activități de fierărie, tâmplărie, dulgherie, zidărie. Aceste meșteșuguri se vor practica și în continuare în mai mare sau mai mică măsură, în funcție de evoluția comunității respective.
Meșteșuguri de conjunctură. Au apărut ca urmare a dezvoltării localităților spre anumite direcții favorizate de prezența materiei prime locale ( lemn, piatră ) sau a unor efective de animale ce au determinat dezvoltarea activității ( pielărie ) sau în unele zone favorizarea agriculturii (morărit). Pe de altă paret evoluția socială, tehnică a determinat apariția în unele localități a activităților mecanice (tinichigerie, reparații auto).
În unele zone montane și mai ales în zona Semenicului, pe versantul sud-vestic –Valea Almăjului- se folosește pe scară largă tehnica populară tradițională în vederea folosirii forței apelor pentru diferite lucrări ca de exemplu: moara, gater.
Prelucrarea lemnului se rezumă la producerea de cherestea, produse de tâmplărie, parchet și mobilier. Sunt semnificative în acest domeniu comunele Carașova ( parchet, uși, ferestre, mobilier), Zăvoi (cherestea, paleți), Iablanița (cherestea, lăzi, containere, ambalaje), Lăpușnicul Mare, Prigor, Mehadica (cherestea).
Prelucrarea pietrei se face în două direcții: pentru obținerea varului din piatră de calcar și pentru prelucrarea marmurei în monumente, dale, plăci etc.
Producerea de var este specifică comunei Văliug, dar nu suficient de bine organizat pentru acoperirea cerințelor, fapt ce propune atragerea a cât mai mulți cetățeni în această meserie.
Prelucrarea marmurei este caracteristică localităților: Rusca Montană, Ruschița, Voislova.
Morăritul este mai dezvoltat în zona unde există posibilități de a crea aceste mori de apă în Valea Almăjului, morile de la Rudăria (poate constitui chiar și un atractiv obiectiv turistic).
Prelucrarea pielii. În timp această activitate s-a diversificat, a luat amploare, s-a mecanizat apărând meșteșugari care efectuau toate fazele de la tăbăcit până la confecționat.
Meșteșugul a fost îmbrățișat mai ales în zona Culuarului Timiș-Cerna (Domașnea, Teregova, Armeniș, Cornea, Luncavița, Mehadica) ajungându-se în unele comune (Domașnea, Teregova) la o activitate semi industrială deja concurențială calitativ cu industria de profil. Se constată chiar o specializare în blănărie la Teregova și pielărie la Domașnea.
Tinichigerie și reparații auto. Este o activitate meșteșugărească exclusiv după 1989 și a apărut din necesitatea economică ca un fenomen social în urma transferului de forță de muncă calificată din mediul urban spre cel rural (șomaj tehnic).
3.1.9. Obiceiurile etno-folclorice
Obiceiurile sunt asociate ciclicității anotimpurilor. Obiceiuri calendaristice de iarnă, obiceiuri de primăvară), evenimentelor familiale sau individuale (obiceiuri de naștere, pețitul, cununia, obiceiuri de nuntă sau înmormântare).
În cadrul obiceiurilor calendaristice de iarnă cele mai multe celebrează nașterea Mântuitorului și venirea noului an. În această categorie intră colinzi religioase, colinzi laice.
Obiceiuri de primăvară au un rol de a semnala reîntoarcerea naturii la viață și reintrarea comunității în circuitul ancestral al muncii (exemplu:măsuratul oilor, nedeile-nedeea liliacului).
Pe lângă zilele de sărbătoare și sărbătorile satului, se desfășoară și evenimente culturale ca de exemplu festivalurile folclorice.
Obiceiurile, festivalurile folclorice, nedeile, rugile- hramul bisericii, legendele, poeziile și poveștile populare- toate aceste din punct de vedere turistic sunt o bogăție și o resursă de a cărui valoare excepțională din păcate nu ne dăm seama. Și nu numai atât, dar toate acestea constituie repere unice pentru spiritualitatea țăranului român.
Fizionomia morală a țăranului bănățean. „Cei mai mari plugari dintre toți românii prin însăți natura unui pământ roditor peste măsură” scria B. p. Hașdeu despre țăranul din această parte a țării.
Țăranul bănățean are totuși dreptul de a se socoti într-un fel „fruncea” (fruntea) – aprecia Lucian Blaga – satul fertil, abundența de pâine și vin, un temperament cu multă cunoștință de sine s-au întâlnit spre a plăsmui sub harul continuu al unui peisaj minunat, o floră culturală de o bogăție barocă. Cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei românești și sub acest aspect el are o personalitate a sa.
În cartea sa „Peisaj și amintire” Lucian Blaga afirma că: „nici una din provinciile românești nu are o cultură etnografică anonimă, populară atât de diferențiată ca Banatul”.
Cultura etnografică din Banat uneori este așa de înaltă că ia înfățișare neașteptată și mai puțin anonimă a culturii intelectuale. Dovada existența recunoscutelor coruri și fanfare de sat.
3.1.10. Populația
În cele 39 de comune și orașe aparținând zonei montane trăiesc 2.101.186 locuitori, ceea ce reprezintă 55,8% din populația județului.
Din totalul de 2.101.186 locuitori în zona montană a județului Caraș-Severin:
– 12.209 locuitori trăiesc în zona Semenic;
– 1.307.726 locuitori sunt bărbați;
– 106. 460 locuitori sunt femei.
Mutațiile spre centre urbane, deși semnificative, nu pun în pericol existența viitoare a localităților, mai ales că actuala conjunctură social-economicăîi va obliga pe cei în cauză să renunțe exact.
Întru-cât în marea majoritate a cazurilor mutațiile spre oraș s-au făcut din rândul populației foarte tinere și datorită configurației compacte a localităților rurale și apropierii de centrele urbane industrializate-cu posibilități extrem de favorabile de navetă- având creată și o oarecare infrastructură, precum și condițiile funciare improprii unităților agricole cooperatiste, în general populația a rămas pe loc, ceea ce a permis o oarecare dezvoltare economică, dar mai ales a permis conservarea nealterată a tradițiilor și portului popular.
Un lat fenomen care a favorizat păstrarea nealterată a tradițiilor a fost asigurarea pe zone a unor comunități etnice. Sub aspect etnic, în cadrul populației rurale, există grupări etnice destul de însemnate numeric.
Astfel: etnia croată, grupată în localitățile montane aparținătoare comunelor Carașova și Lupac se cifrează la 6700 de persoane. Etnia cehă și slovacă circa 4548 persoane grupate în comunele Gârnic, Pescari, Berzasca, în zona clisurii Dunării. Etnia germană cifrată la circa 200 (500 de gospodării și mult mai multe persoane de etnie germană trăiau aici înainte de 1989 și care au emigrat cu timpul în Germania) în zona Slatina Timiș, Brebu Nou,Gărâna, Reșița.
3.2. Structura de producție agromontană în zona Semenic
Componentele de bază așe structurii de producție agromontană sunt_
– structura fondului funciar;
– dimensiunea și mărimea exploatațiilor;
– structura forței de muncă;
– structura efectivului de animale;
– structura bazei tehnico materiale.
Datorită condițiilor pedoclimatice, dar mai ales condițiilor geografice deosebite, zona montană în general și zona Semenicului în special oferă condiții ideale atât pentru turismul propriuzis cât și pentru agroturismul montan, constituind o reală rezervă valorificată însă la scară redusă, care poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt și cu investiții minime.
În zona Semenicului, în cadrul gospodăriilor familiale există un excedent de spațiu de cazare de la 1 până la 3 camere.
Descrierea zonei agromontane Semenic:
Zona agromontană Semenic cuprinde o mare parte a zonei montane a județului Caraș-Severin, fiind alcătuită dintr-un număr de 6 comune pe versanții masivului Semenic. Comunele prezentate în această lucrare sunt: Văliug, Brebu Nou, Bozovici, Șopotul Nou, Lăpușnicul Mare și Prigor.
Caracteristic zonei montane Semenic este suprafața importantă pe care o ocupă din suprafața agricolă a țării și din suprafața județului Caraș-Severin cât și numărul mare de gospodării familiale și a dimensiunilor acestora.
3.2.1. Structura fondului funciar
Indiferent de nivelul de dezvoltare al societății, pământul a fost și rămâne principalul mijloc de producție agricolă și principalul obiect de valoare în mâna și la îndemâna proprietarilor agricoli din zona montană.
Din totalul terenului agricol al județului Caraș-Sevrin 53,2% se află amplasat în zona montană, ceea ce îi oferă județului un specific montan și explică faptul că există în cadrul Direcției Generale a Agriculturii și Alimentației un sector foarte puternic al zonei montane.
În localitățile cu tradiție agricolă se constată că o mare parte a terenului agricol arabil este folosit pentru obținerea culturilor furajere care ocupă o pondere de 21,3% la Șopotul Nou până la 34,5% la Lăpușnicul Mare ceea ce conform tradiției puternice în sectorul creșterii animalelor.
Aceasta indică vocația muntelui pentru creșterea animalelor rumegătoare (bovine, ovine, caprine) ca element principal al structurii producției montane.
Deci producția agricolă este prin excelență o producție animalieră (lapte, carne, piei, lână) care are condiții de dezvoltare. Producția agricolă vegetală pe care o poate oferi puținul teren arabil, livezile, viile, arbuști ifructiferi cultivați este destinat în cea mai mare parte autoconsumului familiilor de agricultori.
3.2.2. Structura efectivelor de animale
Condițiile naturale și socio economice specifice zonei pun cu pregnanță amprenta pe structura efectivelor de animale. În modul de folosință al terenurilor cea mai mare pondere o deține fondul forestier, urmat de pășunile naturale și de fânețe, iar suprafața arabilă ocupă doar 28,5% din totalul terenurilor ceea ce permite creșterea cu preponderență a rumegătoarelor și în mod special a rumegătoarelor mari.
Distanțele relativ mari până la principalele centre urbane de consum a produselor animaliere constituie factorul limitativ care detremină structura efectivelor de animale.
În principal creșterea animalelor este orientată spre creșterea speciilor care constituie consumul local intern și mai puțin creșterea speciilor pentru producția marfă. Pe de altă parte aceste animale sunt crescute și pentru asigurarea turiștilor produse proteice pe timpul perioadelor de turism de iarnă și de vară.
În altă ordine de idei, datorită greutăților de extindere a proceselor de muncă mecanizate din cauta condițiilor naturale grele și în al doilea rând datorită inaccesibilității cumpărării utilajelor mecanice adecvate s-au extins lucrările bazate pe tracțiunea animalieră, ca urmare s-a mărit numărul animalelor de muncă.
Zona montană Semenic este un potențial producător de materie primă de origine animală: carne, lapte, lână.
Colectarea și transportul acestora fiind costisitoare pentru industriile de prelucrare mari situate în afara zonei devine foarte urgentă și importantă organizarea prelucrării acestor proeduse în interiorul zonei, fie în cadrul exploatațiilor (acolo unde dimensiunile acestora permit ceea ce este foarte rar întâlnit) fie în cadrul comunelor sau a unor microzone care să cuprindă un grup de comune cu sisteme de comunicații și transport.
În afara produselor animale gospodăriile montane mai pot oferi materia primă pentru sucuri de fructe, gemuri, produse din plante și fructe, atât din fructele cultivate cât și din fructele de pădure.
Operspectivă importantă o pot avea fructele arbuștilor fructiferi pentru băuturi și conserve cu mărci locale și calități deosebite.
3.2.3. Structura formelor de proprietate
Zona montană a Semenicului s-a caracterizat întotdeauna cu o pondere covârșitoare aproprietății private asupra pământului față de proprietatea publică.
Dacă silvicultura este prin excelență proprietate de stat (90,62% din suprafața acoperită de păduri este proprietatea statului), agricultura este bazată în cea mai mare parte pe proprietatea privată a gospodăriilor familiale.
Muntele agricol fiind privat și înainte de 1989 în cea mai mare parte, aceasta constituia ceea ce se numea la timpul respectiv „zona necolectivizată”, problemele de fond funciar agricol se deosebesc față de cele din zona de șes și de deal în sensul că sunt mai puțin acute. Familiile își lucrează și folosesc terenurile proprii pe care le-au moștenit din generație în generație.
Proprietatea privată pe total zonă montană a Semenicului deține:
– 81,3% din suprafața agricolă;
– 58,54% din suprafața de pășune;
– 96,99% din suprafața arabilă;
– 97,53% din suprafața de fructe;
– 9,38% din suprafața de păduri.
Modul de folosință a fondului funciar în zona agromontană Semenic.
În viitor nu se întrevede o majorare semnificativă a suprafețelor proprietății private, dat fiind că în zona montană Semenic au existat foarte puține CAP-uri și aproape de loc IAS-uri în care era posibilă existența acționarilor.
În ceea privește ponderea proprietății private în zona studiată este covârșitoare depășind la toate categoriile de folosință 99% din totalul suprafeței analizate, suprafețele arabile sunt în proprietate particulară între 95,1% în localitatea Văliug și la 100% în comuna Lăpușnicul Mare. Este de remarcat că în comuna Lăpușnicul Mare, absolut toate formele de fond funciar sunt în proprietate particulară nefiind în folosința obștii nici un metru pătrat.
Se poate trage concluzia generală că în zona Semenic din totalul terenului agricol 99% se află în proprietatea gospodăriilor particulare.
3.2.4. Structura forței de muncă
Ca o concluzie generală se desprinde din analiza structurii populației din aceste localități faptul că cea mai mare parte a populației este activă, desfășoară o muncă grea și aproape tot timpul anului, iar populația navetistă este limitată.
În zona montană a Semenicului este considerată ridicată densitatea populației (loc/km2) ceea ce nu se mai întâlnește în Europa Occidentală, dacă ținem seama că în țări ca Franța nu mai sunt decât 6 locuitori pe km2 în zona de munte. Trebuie considerat ca un fapt pozitiv acest grad de populare a zonei montane Semenic grazie existenței acestei puzderii de gospodării agricole familiale.
Analiza gospodăriilor după structura socio profesională scoate în evidență ponderea mare a pensionarilor în zonele cu foste CAP-uri și ponderea mare a agricultorilor în zonele necooperativizate, după cum se poate observa în tabelul următor.
Gruparea gospodăriilor după structura socio profesională a proprietarilor.
Sursă: date obținute de la primăriile locale.
Din tabelul prezentat anterior se observă că cea mai mare pondere revine grupei agricultorilor și grupei pensionarilor care împreună dețin 75% din totalul suprafeței eșantionate.
3.2.5. Structura bazei tehnico-materiale și a capitalului
În prezent gospodăriile montane sunt slab aprovizionate din punct de vedere al bazei tehnico-materiale și a capitalului ca de altfel toată agricultura românească.
În prezent gospodăriile montane din zona Semenic sunt slab asigurate din punct de vedere al bazei tehnico-materiale. Iată de exemplu cum se prezintă dotarea agriculturii montane din această zonă:
– pe un tractor revine 44,1 ha teren arabil;
– pe o motocositare revin 34,9 ha teren arabil;
– pe o combină revin 16,18 ha teren arabil.
Deci, în afara dotării numerice nesatisfăcătoare, mașinile și utilajele existente nu sunt adaptate pentru dimensiunile exploatărilor agricole montane și nici pentru condițiile de sol, relief și pantă în zonele de munte. Din această cauză, în această zonă se mai folosesc încă în mare măsură mijloace și unelte de muncă arhaice. Munca manuală și forța de tracțiune animală sunt tot atât de prezente astăzi în munții României ca și cu 2-3 generații în urmă.
Aproape nimic nu s-a schimbat în această privință. Muntele se află în afara demarajului său economic, tehnic și social. Modernizarea bazei materiale va constitui una din pârghiile esențiale ale realizării acestui demaraj.
3.3. Valorificarea producției agromontane
Modul de valorificare a producției agromontane ține seama ăn primul rând de nevoile proprii de consum și apoi se constituie ca sursă de venituri prin valorificarea pe piață.
Elementele de sinteză care oglindesc aspectele legate de valorificarea producției agricole, conduc la următoarele considerente:
– producătorii agricoli particulari din zonă agreează vânzarea produselor direct din
gospodărie, motivat de lipsa fiscalității pentru comercializarea bunurilor în diferitele
segmente ale pieței;
– nu există o rețea organizată de prelucrare a produselor agricole care să cointereseze
producătorul și astfel să creeze o rețea proprie pe bază de cooperare;
– satul nu reprezintă oferte certe, capabile să dirijeze producția agricolă spre forme de
prelucrare și comercializare modernă, prin care să-i stimuleze pe agricultorii particulari;
– tranzacțiile care se practică prin schimb de produse, leasing sau popular troc oglindesc o
depreciere a monedei naționale în tranzacțiile economice.
Vânzarea direct din gospodărie a fost stimulată de faptul că potrivit legislației în vigoare, în etapa actuală, comercializarea produselor în acest segment al pieței nu este supusă impozitului. La aceasta a contribuit și faptul că statul nu a prezentat oferte certe, stimulative pentru valorificarea producției. Modul acesta de valorificare în afara pieței direct de la producător va trebui cu timpul reglementat deoarece se eludează sistemul fiscal, iar controlul asupra calității produselor agricole se face necorespunzător sau chiar de loc.
Ca o concluzie, fermele occidentale montane sunt ferme comerciale, ele practică o agricultură comercială; toată producția lor este destinată comercializării. Fermele românești sunt în cea mai mare parte de subzistență și o mare parte a producției lor este destinată consumului propriu. Este deci o mare diferență privind stadiul de dezvoltare în care se află gospodăriile montane românești și exploatațiile sau fermele occidentale montane.
Rolul de furnizor al subzistenței alimentare pe care l-a jucat și-l joacă în continuare gospodăria agricolă montană se află la originea unor forme sociale extrem de interesante. În zona de munte s-a dezvoltat, tocmai datorită legăturii funciare pe care o asigură gospodăria de subzistență-„navetismul” – sau pendulația zilnică a forței de muncă. Existența acestei gospodării montane agricole care a asigurat un minimum alimentar și care nu a fost colectivizată a făcut ca migrația definitivă a populației rurale montane să fie mult frântă și încetinită față migrația populației di nzonele de șes unde colectivizarea brutală a rupt legăturile funciare ale populației și a împins forța de muncă activă din agricultură în industriile și șantierele dezvoltate în perioada postbelică în marile centre industriale sau în curs de urbanizare. Migrația totală din ruralul montan a fost considerabil mai redusă decât migrația rurală din zonele colectivizate.
Cu toate acestea, componentele structurii de producție din zona montană a Semenicului deschid mai larg perspectivele dezvoltării agroturismului-turismul familial, atât de promovat și solicitat pe plan mondial.
CAPITOLUL 4
ALTERNATIVE DE ORGANIZARE ȘI DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI ÎN ZONA MONTANĂ SEMENIC
Turismul în zona montană Semenic
Se cunoaște că turismul prin funcția lui de consumator aduce o creștere a veniturilor în locurile unde acestea se deplasează temporar, datorită faptului că turismul pe lângă serviciile de cazare solicitate, recurge și la serviciile de alimentație, achiziționează amintiri, articole cu specific local, diferite bunuri etc.
Practicarea unui turism de calitate presupune o adaptare a serviciilor turistice la moitvațiile clienților, ceea ce implică diferențierea, acestor servicii în funcție de formele de turism (turism de tranzit sau de sejur, turism de afaceri sau turism de odihnă, permanent sau sezonier) sau în funcție de natura cererii turistice (turism individual sau colectiv).
După clasificarea făcută în cadrul zonei montane Caraș-Severin, turismul întâlnit și practicat este cel din categoria „Wunderlust” sau cel de cunoaștere. În cadrul acestui turism se pot distinge mai multe tipuri caracteristice și anume:
Turismul de afaceri prcticat de oamenii de faceri, mai ales în centrele urbane ale județului cu preponderență în Reșița, fiind un centru important al economiei naționale și o poartă de intrare pentru mărfurile venite din vestul Europei și destinate exportului spre Europa.
Turismul cultural-științific practicat mai ales de oamenii de știință și artă. Locurile de desfășurare sunt: Gărâna (Tabăra de creație), Semenic, Văliug, Reșița (centru cultural artistic important), trei Ape, Secu etc.
Turismul medical practicat mai ales de oamenii bolnavi, oameni de vârsta a treia, Secu, Trei Ape, Băile Herculane destinată mai ales persoanelor cu afecțiuni cardiace, reumatism. Acest turism are nevoie să fie revigorat în viitor, fiind foarte puțin utilizat.
Turism de revenire practicat mai ales de cetățenii germani dar și de mulți alții din Europa, SUA, Australia, care au fost cetățeni români și au emigrat în străinătate înainte și după evenimentele din 1989. Acești turiști revin pe meleagurile natale cu nostalgie și pioșenie vizitând satele natale, locurile unde au copilărit și mormintele străbunilor lor. Acești turiști sunt tot mai puțini și probabil, odată cu dispariția generației care a plecat definitiv, vor dispărea și ei, copii lor nemaiavând sentimente de nostalgie pentru pământurile natale.
Turismul de deschidere sau tranzit practicat de acei turiști care în drumul lor spre o destinație finală popsesc temporar pe meleagurile județului. Acești turiști sunt din ce în ce mai puțini din două motive principale: primul – scăderea turismului de agrement (litoral, sporturi de iarnă) și doi – starea tot mai proastă a infrastructurii turistice (drumuri, hoteluri, igienă, ecologie etc).
Turism de tip TIR practicat mai ales de șoferii și însoțitorii camioanelor de transport de marfă. Transportul rutier fiind cel mai rapid, ieftin și sigur la ora actuală, ne putem aștepta la o creștere în continuare a acestui fel de turism.
Turismul rural este practicat mai ales de persoane care:
– au obligația de a se deplasa la țară având rude, părinți sau care au proprietăți în aceste lovcalități, trebuind să participe activ la gospodărirea lor;
– persoane urbanizate stabilite de mai multe generații la oraș, care simt nevoia ca la sfârșit de săptămână să petreacă câteva ore în aer liber, curat, nepoluat, consumând produse de la țară, produse naturale. Se constată în ultimul timp o intesificare acestui tip de turism mai ales la sfârșit de săptămână.
Acest tip de turism – agroturismul – in viitor probabil va avea o mai mare răspândire mai ales în zonele premontane și montane, datorită în primul rând climei, peisajului și purității ecologice ale acestei zone.
Agroturismul în zona montană Semenic
Datorită condițiilor pedoclimatice de profilare și de specializare, dar mai ales condițiilor geografice deosebite, zona montană în general și zona masivului Semenic în special oferă condiții ideale atât pentru agroturism cât și pentru turismul propriu-zis în perioada estivală, cât și pentru practicarea sporturilor de iarnă constituind o reală rezervă valorificată însă deocamdată la o scară redusă, care poate fi pusă în valoare, în termen relativ scurt și cu investiții minime.
În Semenic un rol important la început l-au jucat condițiile naturale, factorul decisiv constituindu-l populația autohtonă, căreia mai târziu și chiar în zilele noastre i se alătură și cea venită din exterior, ea realizând acel cadru optim, necesar clientelei turstice românești și chiar străine. Efortul continuu al acestei populații montane, de a găsi cele mai adecvate forme de turism, de a dezvolta exploatațiile, de a integra localitățile în circuitul agroturistic constituie trăsături dominante ale acestei zone.
Într-un spațiu geografic care dispune de un potențial natural atrăgător, agroturismul nu se poate dezvolta decât în ipoteza în care există suficiente poasibilități pentru cazarea turiștilor. De aceea, dintre elementele, echipamentele turistice, capacitatea de cazare condiționează în cea mai mare măsură volumul activității agroturistice deși anumite categorii de vizitatori acre sosesc într-o destinație turistică nu recurg întotodeauna la serviciile obiectivelor de cazare.
Agroturismul trebuie dezvoltat în două direcții bine definite.
Prima direcție vizează dzvlotarea agroturismului la nivelul gospodăriilor individuale, autorizate și certificate, direcție spre care tind majoritatea comunelor și localităților din zona montană.
Cea de-a doua direcție este orientată spre un grup mic de localități unde cadrul antural recomandă cu preponderență turismul, unde este deja implementată o oarecare tradiție turistică, acetse localități vor deveni cu timpul localități de tipul agroturistic montan. Aici se va dezvolta o bază agroturistică ce se va practica atât la nivel de familie cât și la nivel de microcomunitate specializată în servicii turistice. Este cazul localităților Brebu Nou și Gărâna, unde activitatea de agroturism este deja practicată la nivel de gospodărie țărănească, neexistând concurența unui turism industrial practicat de unitățile de profil.
O altă direcție de practicare a agroturismului în zona montană Semenic, poate fi considerată o zonă neexploată suficient de turismul instituțional și care are un grad convenabil de accesibilitate: Valea Nerei cu paralela 450, Cheile Nerei, Poiana Narciselor, Morile de apă din Valea Rudăriei.
Una din problemele deloc neglijate pentru reușita agroturismului este aceea de triere exigentă a gospodăriilor nu atât din punctul de vedere al cadrului constituit, cât mai ales din punctul de vedere al gradului de civilizație, de educație și de deschidere a celor care se angajează în această activitate.
4.3. Obiectivele agroturismului montan pentru zona Semenic
Agroturismul, mult dezvoltat în economia montană a țărilor occidentale, trebuie să devină treptat o direcție nouă, de acțiune pentru realizarea obiectivelor strategice în zona montană din țara noastră și o nuoă dimensiune sau funcție a gospodăriei montane în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea.
În condițiile acestor principii de abordare a problematicii agroturismului montan, funcțiile și obiectivele principale ale agroturismului montan în zona Semenicului care face obiectul acestei lucrări ar putea fi (cele șase obiective ce decurg din funcțiile agroturismului enumerate de E. Buciuman).
1. Reducerea sau chiar oprirea migrației populației montane și în primul rând a migrației
populației agricole din zona Semenic;
Asigurarea unui nivel de trai și civilizație comparabil cu cel din zonele de șes, din medilu urban, care să stimuleze stabilirea populației active din zonă și să determine chiar inversarea migrașiei populației spre zona montană;
Valorificarea complexă a resurselor naturale ale zonei de munte prin producerea unor bunuri alimentare nepoluate și a unor bunuri nealimentare de înaltă calitate și competitivitate în condițiile economiei de piață (mărci proprii recunoscute);
Protecția mediului, combaterea tuturor factorilor de poluare de orice natură și păstrarea muntelui curat, chiar în condițiile dezvoltării acestuia pentru conservarea condițiilor de viață sănătoasă locuitorilor săi și celor ce consumă produsele sale (considerate biologice naturale);
Realizarea pe cât posibil a autonomiei energiei electrice a gospodăriilor și localităților din zona montană a Semenicului, bogată în astfel de resurse;
Armonizarea raporturilor dintre sectorul agricol în mod general și sectorul creșterii animalelor și sectorul în zona agroturistică;
Folosirea industriilor pentru prelucrarea produselor agrozootehnice, a altor industrii și meșteșuguri din zona montană;
Folosirea resurselor și căderilor de apă în scopuri energetice și piscicole – zona Semenic deține un potențial bogat hidrologic, piscicol și al căderilor de apă.
Agroturismul este o formă complexă de turism ce oferă oamenilor ce vor să se relaxeze, iubesc natura, cultura și arta țărănească, posibilitatea de a-și petrece timpul liber în gospodăriile familiilor din zona montană.
Se manifestă o tendință tot mai accentuată de „reîntoarcere la natură” la locurile natale a celor care au fost forțați sau nevoiți de împrejurări și determinați să trăiască la oraș.
Revigorarea gospodăriilor montane este o soluție firească și complexă pentru rezolvarea unor deziderate majore ăn condițiile economiei de piață.
Toate țările dezvoltate din Europa și din alte continente de importanță națională agroturismului și de importanșă pe mai multe planuri a zonelor de munte, au elaborat și au pus în aplicare de multă vreme politici guvernamentale menite să sprijine dezvoltarea economică și socială a zonelor de munte, considerate ca „zone defavorizate” din punct de vedere natural, economic și social. Unele țări cum sunt Franța, Italia și altele au elaborat și aprobat o lege specială numită „Legea muntelui” prin care se statutează întreaga politică guvernamentală față de zonele de munte.
Zona montană Semenic (ca de altfel toți munții din țara noastră), spre deosebire de munții din alte țări europene, oferă marele avantaj de a fi locuibili și utilizați din punct de vedere economic până spre vârf, asigurând pajiști valoroase pentru creșterea unui număr important de animale (în special bovine, ovine și caprine) de la care se pot obține produse agroalimentare naturale (de tip biologic, nepoluate chimc), lână și blănuri care oferă posibilități pentru reînsuflețirea meșteșugurilor și activităților casnice tradiționale. Muntele oferă de asemenea material lemnos, resurse hidroenergetice care printr-un sistem microhidroenergetic ar putea asigura în bună măsură necesarul energetic al așezărilor și a activităților economice din zonă, condiții deosebite pentru turismul rural – agroturism – terapii pentru diferite afecțiuni și condiții minunate de recreere în vacanțe, în concedii și timpul liber pentru întreaga populație din țara și pentru dezvoltarea turismului extern.
Agroturismul ,care se poate dezvolta în toate zonele rurale, în zona montană are condiții naturale deosebit de favorabile pentru dezvoltare, putând constitui o dimensiune profesională și economică a gospodăriilor montane, asigurând o ocupare mai importantă a forței de muncă familiale și venituri suplimentare.
Ruralul montan se diferențiază deci net de celelalte zone prin caracterul său pluriactiv și prin marea diversitate și varietate de la o zonă la alta, de la o localitate la alta.
„În condițiile actuale când venitul agricol stagnează sau scade în majoritatea țărilor europene, populația satelor trebuie să se orienteze către noi surse de venit. În următorii 20 de ani turismul va fi componenta de bază a economiei, iar agroturismul, va deveni turismul viitorului”- afirma Fernard Boden, Ministrul Turismului și Dezvoltării Rurale din Luxemburg.
4.4. Alternative de organizare și promovare a agroturismului montan în zona Semenic
Turismul este o piață a cărei cerere este în creștere. Regiunile de munte pot utiliza acest potențial dacă peisajul este menținut și dacă locuitorii de la munte fixează ei înșiși orientarea acestei dezvoltări.
Cea mai importantă motivație pe care o dau localnicii în calitate de gazde organizatoare în practicarea acestei forme de turism este aceea că agroturismul constituie o sursă de venituri care depășesc cu mult veniturile obținute din agricultură. O altă motivație a locanicilor ar fi crearea de locuri de muncă.
Cea mai importantă motivație a vizitatorilor turiști este petrecerea timpului liber departe de aglomerația urbană și a trăi simplu un timp în mijlocul frumuseților peisajului rural, cu o hrană naturală, din produse naturale, atât de cătată și dorită.
Agroturismul este un turism ecologic, cultural, o terapie anti-stres în mijlocul nnaturii, care se adresează oamenilor dinamici, celor care iubesc natura, drumețiile, sportul și aventura.
Pentru a promova practicarea agroturismului este necesar ca să se afirme ca principal motor inițiativa privată susținută însă de autoritățile publice. În acest sens va trebui ca abordarea promovării agroturismului sa se facă etapizat.
Etapa I este selecționarea spațiului rural apt pentru agroturism, la baza căreia vor sta o serie de criterii cum ar fi:
– atracțiile naturale, culturale și antropice;
– tipul de agricultură liberă de produse chimice;:
– mentalitatea locuitorilor față de fenomenul turistic;
– poziția geografică față de centrele urbane potențial emitente;
– spațiul să fie o zonă în care nu există surse de poluare (fabrici, exploatații industriale, alte surse de poulare);
– infrastructura agroturismului în zonă, aspectul tradiției componentelor și intensității circulației;
– oferte de activități agromontane (trasee turistice, vânătoare, pescuit, sporturi).
Etapa a II-a cuprinde înființarea în spațiul rural selecționat a gospodăriilor agroturistice pilot. Gospodăria agroturistică pilot va trebui să corespundă exigențelor practicării unui turism rural de nivel internațional. Și la înființarea ei trebuie avute în vedere căteva criterii obligatorii:nivelul de pregătire și vârsta proprietarilor (gazdelor), ponderea economică a gospodăriei, standardul de confort, componente ce se cer detaliate.
Astfel este de preferat ca proprietarul gospodăriei pilot să aibă o familie mai puțin numeroasă, de preferință 2-3 persoane.
Vârsta optimă a adulților să fie între 25 și 48 de ani, iar a copiilor de 10-18 ani.
Este de dorit ca proprietarii să aibă minimum studii medii și cunoștințe elementare într-o limbă europeană de circulație (engleză, franceză, germană, italiană).
De asemenea gospodăria pilot trebuie să dispună de tern agricolși efective de animale care să-i creeze independență alimentară.
Anexele gospodărești (grajduri, cotețe de păsări și porci) trebuie izolate de clădirea principală și menținute foarte curate.
Cât privește confortul, de regulă, spațiile amenajate pentru turiști vor fi amenajate ori separat de locuințele proprietarilor, ori cu acces separat. Spațiul pentru turiști din gospodăria pilot etse de fapt un apartament cu o cameră de zi sau sufragerie, 1-3 dormitoare, bucătărie (dotată cu tot inventarul necesar, cu apă curentă rece, apă caldă și frigider), grup sanitar (duș sau baie, chiuvetă, WC interior). Obligatoriu radio, televizor și telefon.
Mobilierul poate să fie modern, dar cel mai indicat este mobilierul rustic. Este necesar să se evite bibelourile, șervețelele croșetate, pernițe, tablouri de familie, diferite suveniruri, care creează aspecte creaza aspecte kitch. Este bine să existe numai obiecte de artizanat local.
Un asemenea apartament se închiriază 1-3 familii, de obicei pentru o săptămână.
Tariful variază în funcție de sezon și se percepe pe apartament nu pe persoană.
Turiștii își pot prepara singuri hrana cu produse din gospodărie sau pot apela la serviciile proprietarului gazdă.
Proprietarul tebuie să manifeste disponibilitate în a însoți turiștii pe diverse trasee, în a-i antrena, la cererea acestora în activități de producție, în a le facilita cunoștința cu diverse persoane din localitate, în a le oferi detalii despre viața economico-socială a comunității, tradiții istorice și culturale.
Pentru promovarea ideii și înființarea de gospodării pilot, abordarea și debutul acțiunii trebuie să se realizeze în 3-4 puncte cu maximă șansă în zona montană. Trebuie evitate acțiunile mari dirijate cu angrenarea efctivă a puterii locale, întru-cât există riscul nerealizării lor și eșuarea prin pierderea credibilității și autodescurajare. Cheia reușitei este depistarea și determinarea „omului de inițiativă” din comună. Un gospodar bun, dornic să încerce, cu gospodărie potrivită exigențelor, cu bună înțelegere în familie, respect de comunitate și cu dorința și înclinația pentru a fi capabil să reușească.
Etapa a III-a este cea care cuprinde extinderea activității agroturistice de la faza de gospodărie pilot la cea de dzvoltare a agroturismului și de transformare într-o componentă economică avieții rurale. Este etapa cea mai dificilă, care pe lângă depistarea de gospodari intreprinzători și dornici de a practica agroturism implică instruirea acestora precum și încadrarea capacităților agroturistice în tipologia claselor de confort agroturistic montan.
Etapa se declanșează odată cu stabilirea împreună cu posesorul gospodăriei a unui număr de gospodării care dețin condițiile pentru a putea fi introduse în circuitul agroturistic.
Se vor avea în vedere două categorii de agroturism montan și anume: intrenațional și național.
Pentru turismul internațional este recomandabil să fie avute în vedere pe lângă factorii care dețin pitorescul cadrului natural de liniște și factorii cu impact deosebit asupra turiștilor străini care ne vizitează cum sunt: manifestări culturale deosebite, sărbători etno-folclorice, organizare de vânători la unele specii rare, pescuit, alte mainfestări inedite.
Trebuie avut în vedere că ideea de agroturism montan începe să prindă contur în concepția oamenilor. Cei care ar dori să se angreneze în agroturism nu sunt pregătiți (educați) pentru această activitate din punct de vedere al respectării unor norme de igienă, comportament, cunoașterea unor limbi străine și altele. De aceea va trebuie să se organizeze pe lângă gospodăriile pilot și instriurea viitoarelor gazde prin cursuri profesionale atât de specialiștii din sectorul de zonă montană din DGAA, care pot susține un curs de minim agroturistic cât și de către alți specialiști din turism și învățământ.
Pentru a angrena în activitatea turistică pe cât mai mulți gospodari trebuie considerat că este mai aproape de realitate practicarea agroturismului național pornind de la trei premise esențiale: existența comunității de limbă, acceptarea de către turiștii români, cel puțin pentru început a unor defecțiuni suportabile și prețurile mult mai atractive decât cele practicate de agenții economici din sistemul Ministerului Turismului.
În toate cazurile o primă necestate devine stabilirea criteriilor de confort pentru agroturismul internațional și intern cu departajarea, în accepțiunea noastră a gospodăriilor agroturistice în trei clase și patru categorii de confort ce sunt prezentate în cele ce urmează.
Tot în această etapă considerăm esențial și organizarea unei acțiuni și mijloace de popularizare și reclama gospodăriilor agroturistice atât prin mass-media (presa scrisă și audiovizuală), elaborarea de pliante, de ghiduri agroturistice și film video publicitar, cataloage de prezentare a ofertei agroturistice.
Etapa a IV-a și ultima care prevede în localitățile rurale agromontane o activitate bine implementată și va însemna atât crearea unor structuri organizatorice locale tip agenție turistică rurală, capabile a facilita relațiile dintre gazdă și oaspeți precum și a efectua servicii de programarea sejurului și de a oferi activități agrementale organizate.
Tot în această etapă vor apare agenții economici rurali specializați în turism care pe lângă valorificarea resurselor alimentare produse în zonă vor putea oferi o gamă diversă de servicii turistice, contribuind la practicarea agroturismului.
Această ultimă etapă nu este obligatorie în dezvoltarea agroturismulu. Ea va apare mai mult ca sigur în anumite zone de mare interes turistic, în localități unde tradițiile pentru practicarea turismului o vor impune.
CAPITOLUL 5
STUDIU DE CAZ: PENSIUNEA AGROTURISTICĂ „BRIZA MUNTELUI”
În localitatea Gărâna din zona montană a județului Caraș-Severin se află pensiunea agroturistică „Briza muntelui” organizată în sistem asociație familială aparținând domnului Bogdan Ion.
Pensiunea este prevăzută cu 15 locuri de catare repartizate în 7 camere, 3 grupuri sanitare, restaurant, salon, bucătărie, anexe.
Situată într-un cadru natural de excepție și având dotări corespunzătoare, respectând specificul local (al pemilor din Gărâna) prin intermediul modului de amenajare și mobilier, pensiunea oferă condiții foarte bune de cazare, servicii de calitate, ambianță plăcută și prețuri avantajoase.
În continuare vom realiza o analiză a activității acestei firme atât din punct de vedere al mediului exterior cât și din punct de vedere al clientelei.
Tabel nr. 5.1.
Grila de analiză a mediului înconjurător
Grila de analiză a segmentului de produs
Analiza globală
Tabel nr. 5.2.
a1) Analiza calității instalațiilor și echipamentelor turistice.
Tabel nr. 5.3.
a2) Analiza calității prestației serviciului turistic
b) Analiza detaliată pe tipuri de activități
Tabel nr. 5.4.
b1) Activitatea de cazare
Tabel nr. 5.5
b2) Activitatea de alimentație publică pentru agroturism
Tabel nr. 5.6.
b3) Activitatea de agrement
PARAMETRII STUDIILOR DE PIAȚĂ
Studiile de piață au în vedere analiza cererii turistice, a ofertei turistice și a ltor componente ale micromediului și macromediului în care funcționează intreprinderea turistică.
Cererea turistică
Cunoașterea acestei presupune analiza aspectelor calitative și cantitative care o caracterizează.
Analiza cantitativă a cererii se realizează pe baza următorilor indicatori:
– produsul intern brut;
– venitul mediu / membru de familie;
– cursuri de schimb valutar;
– sejurul în străinătate (în cufre și în procente);
– motivul renunțării la sejurul turistic;
– principalele destinații frecvente (motivații).
Analiza calitativă a cererii folosește următorii parametrii:
– calendarul vacanșelor;
– numărul zilelor de concediu plătite;
– comportamentul consumatorului;
– nivelul tarifelor utilizate;
– cheltuieli medii / zi / sejur.
Estimarea cererii turistice presupune și cunoașterea mecanismului care declanșează decizia de cumpărare. Trebuie studiate nevoile și motivațiile individului.
După Maslow, o nevoie se exprimă într-un sentiment de lipsă care conduce la insatisfacție. Principiul teorie lui Maslow este:
– un individ posedă numeroase nevoi;
– nevoile nu au aceeași imporatnță;
– individul caută să-și satisfacă nevoia pe care o consideră cea mai importantă;
– când această nevoie este satisfăcută în mare parte, individul caută să-și satisfacă o a
doua nevoie.
Sociologii americani propun împărțirea motivațiilor de bază din turism în 4 categorii:
Motivații psihice: dorințe legate de nevoia de sănătate, sport;
Motivații culturale: dorința de a conoaște alte spații culturale;
Motivați isociale: dorința de a întâlni alte persoane;
Motivații care au ca suport principal : dorința de a fi cunoscut, apreciat, nevoia de prestigiu.
Pentru a determina poziționarea comercială a unui produs sau serviciu turistic este necesară elaborarea cererii sale globale (existentă și potențială). Analiza cererii turistice are în vedere determinarea clientelei actuale, a motivelor pentru care această clientelă alege o destinație turistică, precum și estimarea clientelei potențiale.
Ignorarea studiilor de conoaștere a cereri ituristice poate atrage grave erori în alegerea segmentului de piață și în activitatea de comunicare cu piața.
Analiza clientelei actuale
Indicatorul cel mai utilizat pentr uevaluarea segmentului clientelei existente este “frecvența turistică zilnică”. O modalitate de analiză a clientelei actuale după “frecvența turistică zilnică” este prezentată în tabelu lnumărul 5.7.
Tabel nr. 5.7.
Analiza clientelei după indicatorul “frecvența turistică zilnică”.
Tabelul nr. 5.8.
Frecvența turistică săptămânală la restaurantul “Briza Muntelui”
O comparație cu anii precedenți permite identificarea modificărilor semnificative în evoluția frecvenței turistice a unui restaurant, constatându-se o reducere îngrijorătoare a frecvenței turistice la restaurantul pensiunii, datorită scăderii constante a veniturilor populației ce sunt alocate petrecerii timpului liber, care determină atât scăderea numărului de turiști cât și posibilitatea de a servi toate mesele la restaurant.
Analiza clientelei potențiale
A analiza piața potențial înseamnă a determina cantitativ cererea și motivația acesteia, a analiza relația dintre nevoile consumatorului și produsului turistic oferit, a prognoza evoluția cererii.
În funcție de distanța față de produsul turistic se disting următoarele piețe turistice: piața locală și regională, piața națională, piața internațională.
Piața locală și regională este piața cea mai accesibilă efectuării de prognoze a evoluției cererii. Analiza pieței locale și regionale trebuie să aibă în vedere compararea produsului analizat cu produsul local concurent.
Testul „pseudo cumpărării” obține informații despre calitatea serviciului de primire, despre serviciile oferite ori despre tarifele practicate ale concurentului.
Testul „produs”constă în a testa realmente produsul concurentului.
Piața națională și internațională. Prospectarea pieței naționale și internaționale este dificil de realizat, aceasta presupune culegerea unor informații la care unitatea turistică are acces mai greu. Intreprinderile turistice trebuie să stabilească și să mențină un contact permanent cu instituțiile specializate pentru efectuarea acestor studii.
Metoda cea mai des utilizată este sondajul, care folosește ca instrument de testare chestionarul (Tabelele nr. 5.9; 5.10):
Tabelul nr. 5.9.
Surse de informare utilizate de turiști pentru alegerea destinației turistice
Tabel nr. 5.10.
Chestionar prin care se testează gradul de satisfacție al clienților
Data//Date…………….
Camera//Room……………
VĂ MULȚUMIM!
THANK YOU!
Ca o măsură de îmbunătățire a activității firmei și pentru identificarea punctelor sale sensibile am propus aplicarea acestui chestionar care poate oferi informații complete despre profilul turiștilor cât și despre satsfacția acestora față de serviciile oferite.
Oferta turistică
Imaginea și poziția deținută pe piață sunt doi parametrii de analiză a ofertei turistice.
Imaginea pe care turiștii potențiali și-o formează contribuie la creșterea gradului de atractivitate a unei destinții turistice; această imagine influențează într-o mare măsură decizia turiștilor pentru alegerea unui spațiu geografic ca destinație turistică.
La formarea imaginii turistice contribuie următori factori:
Informațiile turistice. Trebuie dată importanță informațiilor culese din anturajul turiștilor. deși au aspect subiectiv ele pot contribui într-o măsură decisivă la hotărârea turistului de a accepta sau refuza o destinație.
Conținutul serviciilor turistice. Prin natura și locul lor, serviciile exercită o serie de funcții de marketing: funcția de antrenare de creștere a volumului și eficienței vânzărilor, de ameliorare a calității ofertei, de promovare și stabilizare a relațiilor cu partenerii interni și externi. Realizarea acestor funcții depinde în cea mai mare măsură de calitatea serviciului și de mijloacele de comunicare și de control.
Numele este prima imagine a unei firme. Mijloacele vizuale crează imaginea visată de turiști. Dacă această imagine corespunde realității, firma turistică va câștiga.
Alți parametrii legați de imaginea destinației turistice utilizați în studiile de piață sunt: facilități de acces, gradul de satisfacție al turiștilor cu privire la serviciul oferit etc.
Concurența
În agroturism aceasta se instalează chiar la locul domociliului permanent al clientului. Unitățile turistice locale sau regionale nu ar trebui să se afle în relații de concurență pe piața locală și regională. Ele pot deveni concurente pe o piață externă, dacă oferă în același timp produse identice aceluiași segment de clienți.
Principalele componente ale mediului concurențial sunt:
Moda, care aduce pe piață produse noi, destinații noi.
Prețul, care influențează decizia segmentului clientelei cu venituri medii.
Securitatea prețului, a serviciului, a imaginii. Nu sunt agreate surprizele neplăcute: creșterea prețului, serviciu neconform cu categoria de confort la care se încadrează.
Raportul calitate-preț. Cumpărătorul are tendința să aleagă produsul ori prestația cu prețul cel ami ridicat, prețul reprezintă o garanție a calității.
Facilități de acces și echipamente turistice. Destinația turistică trebuie să propună clienților săi o activitate cât mai diversă. Echipamentele turistice trebuie să fie concepute pe baza unei structuri multifuncționale.
Mijloacele de promovare – publicitate. În contextul intensificării concurenței pe piață, informarea consumatorului potențial, a turiștilor, reprezintă o condiție de bază pentru orice firmă turistică. Activitatea promoțională trebuie concepută ca un complex de acțiuni și mijloace care împreună, să constituie o componentă importantă a programelor de marketing ale unităților turistice. În cazul acțiunilor de promovare un rol important revine publicității.
Prezentarea principalilor indicatori utilizați în analiza, urmărirea și proiectarea activității în agroturism pentru Pensiunea agroturistică „Briza Muntelui”, Gărâna, în anul 2001
Volumul încasărilor totale la nivelul anului 2001 au fost de: 296.100 mii lei
Înasarea medie pe turist: 900 mii lei
Încasarea medie pe zi/turist: 300 mii lei
Cheltuieli totale: 154 mii lei
Venit net: 98 mii lei
Rata rentabilității:
R=(P/I)100, în care P-profitul
I-volumul total al încasărilor
R=33,10%
O altă grupă de indicatori ce vizează eficiența activității de cazare. Indicatorul reprezentativ este „Coeficientul de utilizare a capacității” (CUC) care se calculează ca raport între capacitatea de cazare efectiv ocupată la un moment dat sau într-o perioadă și capacitatea maximă de cazare posibilă, după următoarea formulă:
CUC=(NZT/Cmax)100 unde: NZT – număr zile turist
Cmax – număr zile calendaristice de funcționare
CUC=3/15=0,2%, indicator ce evidențiază clar o subocupare a unității, chiar dacă în anumite perioade (sărbători de iarnă, de Paști și în unele perioade din vacanța de vară) capacitatea pare insuficientă.
Numărul mediu de înnoptări pe turist de 3 este evident prea mic, aceasta datorându-se veniturilor reduse și predominației turismului de week-end.
Produsul turistic rural românesc a existat în permanență, el a fost oferit spontan în concordanță cu tradiționala ospitalitate. În condițiile actuale ale tranziției întregii societăți românești se înfaptuiesc în spiritul economiei de piață, ele contribuie la dezvoltarea sectorului privat, au influențe asupra extinderii pieței muncii, participă la liberalizarea comerțului și prețurilor, dar și trebuie să suporte actuala criză și să vină cu elemente de noutate și oportunități de valorificare a potențialului local.
CAPITOLUL 6
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Fenomen economic, social și ecologic complex a cărui problematică a făcut obiectul lucrării privind: „Perspectivele dezvoltării agroturismului în zona montană Semenic” a condus la numeroase concluzii și propuneri având drept scop de a identifica alternative de dezvoltare și diversificare a activității agroturistice în această zonă montană, într-o strategie globală.
Această strategie ne apare acum ca deosebit de oportună și semnificativă în perspectiva aderării țării noastre la Uniunea Europeană luând în considerare potențialul României din acest punct de vedere.
Sintetizând aspectele semnificative ce s-au conturat concluzionăm:
Cu privire la potențialele resurse și dimensiunea acestora
Cu toate că în general zona montană Semenic are caracteristici asemănătoare cu celelalte zone din țară, totuși această zonă prezintă anumite caractere specifice printre care subliniem:
– un frumos patrimoniu comparativ cu cele mai frumoase din lume;
– gradul ridicat de populare a zonei montane;
– structura de proprietate asupra terenului e absolut privată;
– activitatea de creștere a animalelor este preponderentă;
– meșteșuguri tradiționale;
– dotarea tehnico-materială este superioară nivelului mediu pe țară;
– din punct de vedere social locuitorii au o pregătire profesională acceptabilă unei economii de piață;
– suprastructura este la un nivel mai ridicat decât mediul pe țară;
– 70% din terenul agricol îl dețin pășunile și fânețele.
Zona Semenic analizată în acestă lucrare se poate considera reprezentativă pentru întreaga zonă montană a județului Caraș-Severin.
– zona Semenic are cca 28.300 ha suprafață agricolă și reprezintă 14,7% din suprafața zonei montane a județului și 5,8% din numărul de exploatații existente în zona montană a județului (respectiv 12.209 exploatații).
În ceea ce privește structura de proprietate se constată că ponderea cea mai mare o au gospodăriile ce dețin între 5 – 11 ha (54,3%) cu o suprafață medie de 8,8 ha, exploatațiile peste 11 ha dețin doar 9% din gospodării doar 26,8% din teren.
Se poate aprecia că ne va trebui un șir de ani buni (20 – 30) pentru a ajunge la dimensiunile optime realizate în exploatațiile agricole din zona montană a țărilor occidentale.
Din punct de vedere socio – profesional zona se cracterizează printr-o pondere mare a agricultorilor care dețin 43%, muncitori 19%, pensionari 32% și intelectuali 6%.
Gruparea locuitorilor pe grupe de vârstă evidențiază că avem de-a face cu o populație îmbătrânită 60% din proprietari au peste 60 de ani.
O altă grupare semnificativă o reprezintă cea a numărului de membrii de familie. Aceasta arată că din totalul familiilor din zona studiată, familiile cu 3 membri dețin 28,3%, cele cu 2 membrii 20,1%, cu 4 membrii 11,3%, cu 5 membrii 15,5%, cu 6 membrii 19,5%.
Din datele analizate a rezultat că activitatea de creștere a animalelor este o preocupare esențială în întreaga zonă. Cele mai numeroase gospodării din zonă au între 2 – 5 bovine, între 5 – 20 ovine și 2 – 5 porci, între 10 – 30 păsări. Un aspect negativ îl reprezintă faptul că 87% dintre gospodării sunt fără cai de muncă.
În ceea ce privește perspectivele de dezvoltare ale agroturismului montan în zona Semenic.
O primă concluzie desprinsă din cercetarea efectuată a fost aceea că statul în etapa actuală nu are încă o veritabilă politică de dezvoltare a zonei montane. În acest fel se continuă marginalizarea unei treimi din teritoriul țării cu o atracție foarte mare din partea occidentului.
Se desprinde în mod relevant că este necesară o amenajare plurifuncțională a satelor și comunelor din zona montană care să pună accentul pe diversificarea activităților, creeearea de locuri de muncă și de integrare pluriactivității. Aceasta reclamă necesitatea implementării de mici unități de prelucrare a produselor agricole din bazinele de munte pentru a reduce monopolul societăților de stat.
Valorificarea resurselor naturale ale zonei prin modernizarea infrastructurilor economice și sociale, producerea unor mărfuri specifice, cu marcă locală, bunuri alimentare nepoluate, bunuri tradiționale specifice zonei care să fie cerute pe piață chiar în condițiile de concurență.
Combaterea tuturor factorilor de poluare de orice natură și pastrarea muntelui curat pentru locuitorii săi cât și pentru turiștii care vizitează aceste zone.
Valorificarea peisajului și a condițiilor de recreere și odihnă pe care le oferă muntele în folosul populației și al turismului internațional.
O altă concluzie ce a rezultat a fost aceea a necesității amnajării teritoriului, a creerii infrastructurii necesare ca: drumuri, șosele, mijloace de transport, comunicații, electrificarea tuturor localităților, telecomunicații, alimentare cu apă, canalizare etc.
Dezvoltarea și modernizarea exploatațiilor agricole montane prin
– dotarea cu mașini și utilaje adecvate;
– modernizarea construcțiilor în special al grajdurilor pentru animale;
– sprijinirea procesului de optimizare a dimensiunilor exploatațiilor agricole;
– ameliorarea pășunilor și fânețelor naturale;
– utilizarea intensivă a îngrășămintelor naturale;
– promovarea unor proiecte de creștere a animalelor în gospodăriile țărănești susținute financiar prin credite avantajoase care să permită creșterea producției marfă și asigurarea de venituri paritare.
Crearea cadrului juridic și instituțional pentru perfecționarea normală a pieței fondului funciar.
Formarea noilor structuri de exploatații agricole, comerciale prin promovarea unor forme adecvate de asociere bazate pe interesul producătorilor.
Acordarea de facilități producătorilor particulari pentru creșterea efectivelor de animale, construirea de efective zootehnice și capacități de prelucrare specifice zonei, procurarea de mijloace mecanice moderne.
Sprijinirea dezvoltării sectoarelor de servicii specifice zonei.
Armonizarea legislației naționale cu cea comunitară.
Luarea unui complex de măsuri care să permită reducerea migrării tinerei generații spre mediul urban.
Sprijinirea pe toate căile a dezvoltării turismului și agroturismului montan, acesta fiind considerat o activitate complementară agricolă, scutită de taxe și impozite la nivelul exploatațiilor agricole. Aceasta impune o asistență tehnică pentru instruirea agricultorilor în acest domeniu și acordarea de credite speciale pe termen lung pentru amenajarea și modernizarea spațiilor consacrate turiștilor în exploatațiile agricole.
Revigorarea industriilor extractive și a altor industrii, servicii și activități neagricole posibile de dezvoltat pentru a redobândi locurile de muncă pierdute în ultimii 5 ani.
Dezvoltarea și adaptarea învățământului din zona montană la nevoile și exigențele din zonă și construirea de așezăminte de învățământ în vederea pregaătirii forței de muncă.
Asigurarea unui sistem financiar bancar care să favorizeze formarea și creșterea capitalului exploatațiilor.
Crearea unor organizații profesionale agricole neguvernamentale după tipul celor din occident care să promoveze și să protejeze interesele producătorilor agricoli din zona montană.
Se impune o ami mare implicație din partea specialiștilor ăn dezvoltarea acestei zone prin amplificarea unor studii economico-sociologice în elaborarea unor proiecte de dezvoltare, în integrarea diferitelor acțiuni din programele elaborate pe plan național.
S-a evidențiat necesitatea unei ami bune formări profesionale a producătorilor agricoli din zonă cu cele mai avansate practici din țările cu tradiție montană.
S-a conturat unitatea eleborării unor politici economice și sociale adecvate pentru zona montană printr-un cadru legislativ stimulativ (Legea Muntelui apărută în țările occidentale) care să sprijine exploatațiile din zonă prin:
– subvenții pentru investiții de modernizare și dezvoltare care să ajungă până la 40% din valoarea obiectivului;
– credite pe termen lung cu dobânzi reduse (3-4%) pentru investiții;
– credite ieftine scutite de impozite pe 5-7 ani pentru tinerii care vor să se instaleze și să-și construiască exploatații în zonă;
– facilitarea organizării și funcționării asociațiilor economice integrate ale producătorilor, indiferent de modul de creere al acestora, fie prin privatizare, fie prin investiții de capital privat.
Ncesitatea reorganizării cooperației rurale de condsum, credit pe principii care au funcționat la noi în țară încă înaintea celui de-al II-lea război mondial, ca acestea să aparțină realmente membrilor ei și adunarea generală să fie independentă, să hotărască în toate problemele, inclusiv adaosurile comerciale, distribuirea eventualelor profituri, aprovizionarea membrilor etc.
Din toate discuțiile cu locuitorii acestei zone a rezultat necesitatea conceperii și experimentării unui model de dezvoltare integrată agro-silvică și turistică în mai multe zone montane din țară. În această optică se justifică pe deplin înființarea „Agenției Naționale pentru Zona Montană” și a agențiilor județene, ca structuri ale administrației publice care să sprijine realizarea tuturor programelor elaborate.
Dezvoltarea colaborării internaționale în domeniul dezvoltării zonei montane este o necesitate obiectivă în perspectiva aderării României la UE. În acest ses țara noastră ar putea să devină semnatară a „Cartei Munților Europei” în conformitate cu declarația adoptată la Chamonix – Mont Blanc în anul 1997.
După decembrie 1989 turismul românesc a intrat într-o etapă nouă și anume a reformei economice, a așezării sale pe principii economice de piață, reforma este un proces profund de durată și supus acțiunii unor factori mai mult sau mai puțin cunoscuți. Ca urmare, în momentul actual turismul românesc se află într-o situație de criză. Inflația a făcut ca tarifele și prețurile practicate de hotelurile și restaurantele din stațiunile tradiționale de turism să fie inaccesibile pentru majoritatea consumatorilor. Pe de altă parte, veniturile populației sunt aproape în întregime destinate cheltuielilor alimentare; rezultă deci că resursele pentru satisfacerea altor nevoi, implicit pentru petrecerea timpului liber sunt practic inexistente.
Dar măsura ieșirii din criza economică actuală și a creșterii veniturilor reale ale populației, cererea turistică se va ameliora și – având în vedere că turismul clasic va rămâne în continuare destul de scump – se va orienta mai mult decât până în prezent către alte forme de turism. Una dintre acestea o reprezintă tocmai agroturismul.
Specificul marketingului turistic
Afirmarea turismului ca o ramură distinctă în cadrul economiei naționale, cu implicații deosebite asupra vieții și activității societății, asupra dezvoltării generale a economiei, impune preocuparea de a găsi și aplica toate măsurile care pot conduce la promovarea și integrarea lui în viața societății contemporane.
Una din direcțiile de acțiune în acest sens o constituie extinderea și perfecționarea tehnicilor de marketing în domeniul turismului. Înțelegerea, cunoașterea și aplicarea marketingului în economia turistică în general, în economia turisticî a țării noastre în special, devine nu numai un deziderat ci și o cerință obiectivă. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât turismul, comparativ cu alte ramuri de activitate se distinge printr-o rămânere în urma în ceea ce privește aplicarea metodelor și tehnicilor de marketing.
Agentul prestator de servicii turistice nu poate face abstracție de faptul că orice nemulțumire a turistului provocată de sectoarele adiacente se răsfrânge negativ asupra activității sale.
În aceste condiții sporește rolul agentului turistic de bază, în coordonarea și corelarea propriilor acțiuni cu cele ale agenților implicați în activitatea de turism. Separarea activității turistice și rezolvarea lor în mod izolat de pe poziția fiecărui agent conduce la ruperea consumului turistic cu consecințe nefavorabile asupra activității turistice în ansamblu.
Marketingul în turism devin un marketing integrat, ceea ce implică mult abordarea de marketing.
Piața turistică prezintă multe caracteristici proprii. În primul rând este vorba de conturul teritorial al pieței turistice.
În cazul turismului relațiile de piață cunosc o anumită concentrare teritorială în funcție de concentrarea sau dispersarea patrimoniului turistic, a ofertei turistice în ansamblul ei.
În aceste condiții trasarea conturului geografic al pieței intreprinderii de turism se realizează invocând distanțele pe care turiștii le parcurg până la unitățile respective.
Atunci când este vorba de turismul internațional, această distribuție în timp și în spațiu a consumului turistic conduce la realizarea luiîn cadrul piețelor aparținând mai multor țări. O parte a acestui consum se va realiza în cadrul pieței interne a țării de reședință (echipament turistic, o parte din transport), o altă parte se va realiza pe piețele din care turistul tranzitează (cazare, hrana, agrement etc).
Raportul cantitativ în care se găsesc aceste componente conferă unei zone sau țări caracterul de emițătoare sau receptoare de fluxuri turistice.
În viziunea de marketing, piața turistică capătă un conținut dinamic, orientat nu atât spre trecut, cât mai ales spre prezent și rolul preponderent al cererii în evoluție, către care intreprinderea sau organizația turidtică ofertantă urmează a-și orienta politica sa de adaptare a producției și distribuției produselor turistice. Cunoașterea cerințelor pieței turistice ca punct de plecare a activitățiide marketing impune pe prim plan previziunea de marketing. Ea reprezintă mijlocul de a detecta condițiile în care urmează să acționeze intreprinderea sau organizația turistică. Pe această bază se stabilesc decizii pe care intreprinderea turistică urmează a le lua pentru a putea oferi ceea ce piața turistică așteaptă din partea ei.
În felul acesta, marketingul turistic se definește prin:
sau, exprimat altfel_
– necesitatea de a cunoaște pentru a putea prevedea;
– necesitatea de a prevedea pentru a putea acționa.
În timp ce cunoașterea și previziunea sunt activități legate de factori extern iintreprinderii turistice, acțiunea este legată de activitatea intreprinderii însăși, de mediul ei economic.
BIBLIOGRAFIE
1.Bizerea, M.
2.Bold, I., Crăciun,A.
3.Botoșăneanu, L., Negrea,
Șt.
4.Bran, F., Dinu, M., Simon,
T.
5.Buciuman, E.
6.Buciuman, E.
7.Cocean, P.
8.Cocean, P.
9.Crăciun, Șt.
10.Cristureanu, C
11.Csosz, I.
12.Dunoaica, Ș.
13.Ehrler, J.J.
14.Grigore, M.
15.Olaru, M.
16.Olaru, M.
17.Olaru, M.
18.Olaru, M.
19.Otiman, P. I.
20.Pârjol, F.
21.Pârjol, F., Putz, E.
22.Pârjol, F., Putz, E.
23.Sâmbotin, L., Goian, M.
24.Smeu, L.
25.Smeu, L.
26.Truți, S.
-Ghid turistic al județului Caraș – Severin
-Exploatațiile agricole, Editura Mirton 1994
-Drumețind prin Munții Banatului, Ediția a II-a, Editura Sport-Turism, București, 1976
-Turismul rural. Model european, Editura Economică, București, 1997
– Strategii și acțiuni în zona montană. Tribuna economică nr. 44/1990
– Strategii și acțiuni în zona montană. Tribuna economică nr. 51-52/1990
– Modele de amenajare turistică a unor regiuni muntoase din România: Studia, Univ. Babeș-Bolyai, Geografia, XXXVII, 1-2, Cluj-Napoca, 1992
– Geografia turismului, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1993
– Agroturism. Organizare-eficiență, Editura Mirton, Timișoara, 1997
-Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București, 1992
-Agroturism Montan, Editura Mirton, Timișoara, 1996
-Aspecte din activitatea de turism, Editura Litera, București, 1989
-Banatul de la origini până acum, (1774), Editura Facla, Timișoara, 1982
-Munții Semenic, Ghid Turistic, Editura Sport Turism, București, 1990
-Județul Caraș-Severin harta turistică cu text, Editura Publiturism, București, 1984
-Din istoricul turismului bănățean, în Banatica, VII, Reșița, 1983
-Munții Banatului. Studiu de geografie a turismului. Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Craiova, 1984
-Munții Banatului, Editura Hestia, Timișoara, 1996
-Optimizarea dimensiunii fermelor zootehnice în zona de vest a țării. Lito USAB, Timișoara, 1992
-Considerații privind strategia multifuncționalității echipamentului turistic. Studii economice, Univ. Timișoara, 1991
-Economia turismului, Editura Mirton, Timișoara, 1996
-Marketing turistic, Editura Mirton, Timișoara, 1997
-Managementul exploatațiilor agricole, Editura Euroart, Timișoara 1993
-Contribuții la istoria Almăjului, Editura Litera, București, 1980
-Almăjul grăniceresc (1773-1872), Editura Litera, București, 1980
-Câteva aspecte de geografia turismului în Munții Semenicului în Lucrări Științifice, Univ. Timișoara, 1970
– Truți, S.
– Uscatu, T.
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
XXX
-Contribuții la studiul geografic al turismului din județul Caraș-Severin și Timiș, Studii de geografie a Banatului, II, Univ. Timișoara, 1972
– Curs de turism:organizarea și conducerea activității turistice, Univ. Politehnică București, 1995
– Caraș-Severin, Monografie, Editura Sport-Turism București, 1981
– Dicționar turistic internațional. Traducere de Silviu Negruț, Editura Sport-Turism, București, 1980
– Geografia Banatului, Univ. Timișoara, 1976
– Geografia județului Caraș-Severin, vol. II, Univ. Timișoara, 1975
– Studiu privind valorificarea optimă și promovarea turismului internațional a zonei carstice bănățene. Centrul de cercetări economicepentru promovarea turismului internațional, București, 1975
– Almanahul Banatului, Timșoara, 1995
– Anuarul statistic al României, 1992
– Anuarul statistic al României, 1993
– Anuarul statistic al României, 1994
– Tribuna economică. Colecția 1992-1995
– Montagna. Colecția 1990-1993
– Breviar statistic al județului Timiș, 1994
– Ordonanța Guvernului nr. 62/24.03.1994
– Legea nr. 145/31.12.1994
– Ordinul Ministrului Turismului nr. 20/25.05.1995
– Hotărârea Guvernului României nr. 201/1990
– Hotărârea Guvernului României nr. 364/15.05.1996
– Tribuna economică/1998
Nr.16 – Planificarea de marketing în turism
Nr.17 – Obiective de marketing în turism
Nr.18 – Economiile de scară în activitatea hotelieră
Nr.19 – Eficiența utilizării capacităților în turism
Nr.20 – Produse, servicii și obiective turistice
Nr.25 – Rolul planificării în dezvoltarea turismului
Nr.26 – Premizele realizării unui turism durabil
Nr.27 – Analiza rețelei turism-mediu
Nr.28 – Sistemul de factori poluanți în turism
Nr.29 – Analiza proiectelor locale de promovare si dezvoltare
turistică
Nr.30 – Marketingul destinației turistice
Nr.31 – Produsele turistice: ciclul de viață
Nr.32 – Oportunitățile turismului social
Nr.39 – Ecoturismul și tipologia satelor românești
– Tribuna economică/1997
Nr.42
Nr.43 – Strategii de dezvoltare a turismului
Nr.44
Nr.21
Nr.22 – Specificul marketingului în domeniul turismului
XXX
Uscatu, T.
Nr.23
Nr.26 – Cercetările de marketing în domeniul turismului
Nr.27
Nr.34 – Auditul de marketing în turism
Nr.36
– Tribuna economică/2001
– Curs de turism: organizarea și conducerea activității turistice, Univ. Politehnică, București, 199
DOMNULE PREȘEDINTE,
Subsemnatul (a)…………………………………………………………………domiciliat(ă) în localitatea …………………………………….satul…………………………….str…………………… nr……, județul…………………………….telefon:…………………………………., solicit evaluarea potențialului agroturistic al gospodăriei mele, situată în localitatea…………………………………….
satul……………………., str………………………………., nr……………, județul…………………, telefon………………………….., în vederea exercitării activității de agroturism conform prevederilor din „Regulamentul pentru practicarea agroturismului montan”.
Data………………………………… Semnătura………………..
Domnului președinte al Comisiei Zonei Montane
a județului……………………………………
Anexa nr. 2
COMISIA ZONEI MONTANE A JUDEȚULUI…………………………………
FIȘE DE EVALUARE A POTENȚIALULUI AGROTURISTIC AL
GOSPODĂRIEI SITUATE ÎN ZONA MONTANĂ
A. Date de identificare a gospodăriei:
Numele și prenumele proprietarului …………………………………………………BI seria……, nr…………………, eliberat de…………………………………………., la data de ………………………….
Adresa gospodăriei:
județul………………………………….cod………………………
oraș/comună……………………………..cod…………………………
satul……………………………….cod………………………
starda…………………………., nr…….., telefon……………………….
B. Caracteristicile generale ale gospodăriei:
1. Date referitoare la gospodărie:
……………….camere a……………………..locuri
– cu (fără) grup sanitar propriu/comun…………………………………………….;
– cu (fără) posibilități de încălzire asigurată………………………………………..;
……………….camere a……………………..locuri
– cu (fără) grup sanitar propriu/comun…………………………………………….;
– cu (fără) posibilități de încălzire asigurată………………………………………..;
……………….camere a……………………..locuri
– cu (fără) grup sanitar propriu/comun…………………………………………….;
– cu (fără) posibilități de încălzire asigurată………………………………………..;
2. Capacitatea de asigurare a condițiilor igienico-sanitare:
– grup sanitar compus din: WC, lavoar, baie/duș
– apă curentă rece și caldă…………………………………………….
– latrina uscată în stare de funcționare………………………………..
3. Spații destinate preparării și servirii meselor:
– camera de servit masa și de recreere, dotată și cu un loc pentru prepararea hranei, în folosință
exclusivă a turiștilor…………………………………….
– camera de servit masa și de recreere, în folosință comună cu proprietarul, cu acces la bucătăria
proprietarului……………………………………………….
– fără cameră de servit masa și de recreere, dar cu acces la bucătăria proprietarului……………………
4. Posibilități de asigurare a hranei:
– mic dejun……………………………….
– prânz……………………………………..
– cină…………………………………….
– alimente nepreparate…………………….
5. Dotări facultative în camerele de cazare:
– televizor în camere sau comun cu alți turiști………………………………….
– radio în camere…………………………………….
– telefon în gospodărie………………………………….
– frigider, congelator…………………………………….
– mașină de călcat……………………………………………..
– aspirator…………………………………..
6. Dotări facultative în gospodărie:
– parcarea în incinta gospodăriei…………………………….
– spații de odihnă și recreere: grădină de flori, livadă, pajiști……………………………
– foișor, terase legate de locuință sau separate………………………………….
– terenuri de sport: tenis, volei etc…………………………………………………
– locuri pentru copii: leagăne, balansoare etc………………………………..
– trăsură cu cai, sănii…………………………………………….
– ponei, cai de călărie…………………………………………………
– echipament de drumeție, turistic, de sport…………………………………………
7. Servicii ce pot fi asigurate turiștilor:
– asigurarea meselor în localitate (pensiuni, restaurant etc)………………………………
– călăuză, ghid turistic local…………………………………………
– supravegherea copiilor turiștilor…………………………………..
– alte servicii………………………………………
C. CONCLUZII
Gospodăria se încadrează în clasa………………………….de confort agroturistic agroturistic montan.
ÎNTOCMIT, VERIFICAT, PROPRIETAR,
……………… …………………… Am primit certificatul de conformitate
nr…….. …., din…………………….
însoțit de un exemplar din prezenta fișă.
Semnătura……………
Anexa nr. 3
Anexa nr. 4
CERTIFICAT DE CONFORMITATE pentru agroturism monatn nr. …………………. din anul………….. luna………….. ziua…………, eliberat domnului (doamnei)…………………………. domiciliat(ă) în județul……………………………… oraș/comună…………………………………., sat…………………………., strada………………………………., nr…………………… pentru gospodăria situată ăn județul……………………., oraș/comună…………………………………., sat…………………………., strada………………………………., nr……………………
PRIMIT, PREDAT,
MINISTERUL AGRICULTURII ȘI ALIMENTAȚIEI
Comisia Zonei Montane din România
Comisia Zonei Montane a județului…………………….
CERTIFICAT DE CONFORMITATE
pentru agroturismul montan
COMISIA ZONEI MONTANE A JUDEȚULUI ……………………………………. în baza atribuțiilor prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 688/1990 și a Ordinului nr. 43/1990, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației și Comisia Zonei Montane din România, în urma evaluării posibilităților de participare la agroturism de către d-nul (d-na) ………………………………. domiciliat(ă) în județul …………………………….., oraș/comună …………………………………, strada …………………………………, nr. …………………, certifică certifică faptul că gospodăria d-lui (d-nei) ……………………………, domiciliat(ă) în județul …………………………….., oraș/comună …………………………………, strada ………………………………………,
nr. …………………, îndeplinește condițiile necesare pentru practicarea agroturismului și se încadrează în clasa ………………. de confort agroturistic conform criteriilor de evaluare în „Standardul CZMR de evaluare a potențialului agroturistic din gospodăriile situate în zona montană”.
PREȘEDINTE,
Nr. ………………….
Data …………………
Anexa nr. 5
ELEMENTE PENTRU RECLAMA GOSPODĂRIILOR
AGROTURISTICE
ROMÂNIA – Fotografia casei
Localitatea Familia Însemn – simbol de animale crescute în
gospodărie
– situarea gospodăriei în vatra satului
– terenuri de sport și agrement în apropiere sau în zonă
– câte mese pot fi asigurate (mic dejun, prânz, cină) și felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări,
banchete, mese liniștite în familie, mese oficiale, mese pentru evenimente familiale: nunți, botezuri,
onomastici etc.)
– informații despre bucătăria familiei (mâncăruri și produse specifice)
– pajiște pentru jocuri, șezlonguri, sunt admise animalele musafirilor
– informații despre gospodărie
– condiții de cazare și confort
– informații privind prețul cazării, al mesei și al serviciilor etc.
– schiță cu amplasarea gospodăriei în funcție de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul
– alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat, meșteșuguri, produse agroalimentare
specifice).
Anexa nr. 6
CERERE DE CLASIFICARE
CĂTRE,
MINISTERUL TURISMULUI
………………………………………………………………………………………………..
(denumirea agentului economic)
cu sediul în localitatea ……………………………………, str………………………….., nr………, reprezentată prin…………………………….., funcția………………………..…………, în calitate de…………………………………………………………………………………………………………
(președinte, director, administrator etc)
vă rugăm să aprobați eliberarea certificatului de clasificare pentru …………………………………….
(denumirea unității)
situată în localitatea…………………………………., str………………………………., nr…………, județul / sectorul ………………………………………….
Declarăm că unitatea întrunește criteriile de clasificare la categoriile ……….., conform normelor emise de Ministerul Turismului.
Anexăm documentația de clasificare:
– fișa de prezentare a unității cu precizare modului de îndeplinire a criteriilor de clasificare aferente numărului de stele solicitat;
– copia de pe autorizația de funcționare pentr uagenții economici constituiți ca asociații familiale sau persoane fizice autorizate, conform Decretului Lege nr. 54 / 1990;
– copia de pe statutul societății sau de pe hotărârea judecătorească de înființare, din care să rezulte obiectul de activitate (numai pentru agenții economici constituiți ca societăți comerciale potrivit legii);
– copia de pe certificatul de înmatriculare în Registrul Comerțului (numai în cazul agenților economici constituiți ca societăți comerciale potrivit legii);
– autorizația sanitară de funcționare;
– autorizația sanitar-veterinară;
– avizul PSI.
Anexa nr 7.
CRITERII MINIME
privind clasificarea pe stele a pensiunilor turistice și a fermelor agroturistice
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Perspectivele Dezvoltarii Agroturismului Montan In Zona Montana Semenic (ID: 168395)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.