Cresterea Competitivitatii Turismului Balnear DIN Romania

CUPRINS

CAPITOLUL I

TURISMUL BALNEAR – COMPONENTĂ MAJORĂ A TURISMULUI

1.1. Aspecte generale privind turismul balnear/turismul de sănătate

1.2. Particularitățile turismului balnear

CAPITOLUL II

COMPETITIVITATEA – CONDIȚIE A SUCCESULUI PE PIAȚĂ

2.1. Conținutul și importanța competitivității

2.2. Competitivitatea în turism

2.3. Competitivitatea produselor turistice

2.4. Competitivitatea turismului balnear

CAPITOLUL III

TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA

3.1. Oferta turistică balneară în România

3.2. Dimensiunile și structura cererii turistice în stațiunile balneare

3.3. Analiza diagnostic a ofertei balneare românești

CAPITOLUL IV

ORIENTĂRI STRATEGICE PRIVIND CRESTEREA COMPETITIVITATII PRODUSULUI TURISTIC BALNEAR ÎN ROMÂNIA

4.1. Obiective strategice privind creșterea competitivității produsului turistic balnear în România

4.2. Strategii de și politici de marketing aplicate produsului turistic balnear

4.3. Politici privind restructurarea activității de turism balnear necesare realizării orientărilor strategice propuse

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

TURISMUL BALNEAR – COMPONENTĂ MAJORĂ A TURISMULUI

1.2. Aspecte generale privind turismul balnear/turismul de sănătate

Evoluția curelor balneare a fost însoțită, de-a lungul timpului, de îmbogățirea continuă a conținutului acestora, atât sub aspectul factorilor naturali utilizați cât și sub cel al procedurilor folosite. Aceasta a dus la apariția unei multitudini de concepte de cură având la bază atât factorii naturali utilizați cât și procedurile folosite: termalism, crenoterapie, talasoterapie, balneoterapie, turism balnear, balneo-climatoterapie și mai nou spa, welness ș.a.

Totodată, dezvoltarea pe care au cunoscut-o curele balneare de diferite tipuri, atât sub aspectul cererii cât și sub cel al diversificării ofertei, a făcut ca acestea să se detașeze ca forme de sine stătătoare, reunite în cadrul unui concept mai amplu, atotcuprinzător: turismul de sănătate.

Balneologia este deci știința care se ocupă cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice etc. Paralel cu observarea proprietăților curative ale substanțelor minerale terapeutice și a posibilităților de utilizare ale acestora în scopul tratării sau ameliorării unor afecțiuni balneologii au evidențiat și acțiunea biologică a factorilor de climă ceea ce a dus la apariția, alături de balneologie, a climatoterapiei Climatoterapia definită ca fiind „folosirea acțiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic și curativ” are efecte asupra creșterii rezistenței organismului la infecții și stres, în tratarea astmului bronșic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a nevrozelor, afecțiunilor endocrine ș.a.

Balneologia și climatologia sunt deci științe tradiționale care studiază și valorifică remediile oferite de natură: ape minerale, climat, nămoluri cu diferite compoziții pentru prevenirea și tratamentul unei serii largi de boli, îndeosebi cronice iar mai recent îmbinată strâns cu medicina fizică și pentru recuperarea bolnavilor cu disfuncții și disabilități determinate de boli cronice și de traumatisme.

Datorită acțiunii complementare a balneologiei și climatoterapiei balneologii au creat conceptul de balneoclimatoterapie care presupune folosirea complexului de factori naturali: clima, factorii balneari: ape minerale, lacuri sărate, saline, nămoluri, gaze terapeutice, plaje ai unei stațiuni sau localități balneoclimaterice în scop profilactic, curativ sau de recuperare medicală.

Chiar dacă la început practicarea curelor balneare nu era pusă în relație cu turismul, datorită faptului că tratamentul balnear nu poate fi efectuat decât în apropierea factorilor naturali de cură, a fost necesară amenajarea zonelor bogate în factori naturali de cură, pentru a putea permite curanților să-și petreacă sejurul într-un loc diferit de domiciliul său obișnuit, o durată de timp limitată, fixată empiric la trei săptămâni. Acesta trebuia să-i ofere toate condițiile necesare restabilirii sănătății sale ceea ce a dus la apariția stațiunilor balneare. Totodată amplasarea acestora în zone pitorești, nepoluate precum și faptul că durata procedurilor nu depășea jumătate de zi, a făcut necesară dezvoltarea în stațiunile balneare a unor activități de agrement. Ca urmare, între balneologie și turism s-a creat o relație de interdependență ceea ce a dus la apariția turismului balnear în forma pe care acesta o cunoaște astăzi.

Trebuie precizat însă faptul că turismul balnear se diferențiază net de balneologie pentru că aceasta se referă la întregul arsenal de metode și tehnici medicale menite să valorifice factorii naturali de cură, asigurându-le un rol profilactic și curativ asupra organismului, care au la bază caracterul particular al fiecărui factor, în timp ce turismul balnear oferă mijloacele și dotările necesare pentru a pune în valoare factorii de cură fără de care nu s-ar putea efectua tratamentele, pentru că tocmai prin particularitățile acestei forme de turism, prin contribuția sa la efectuarea tratamentelor, se detașează de tratamentul de clinică.

Totodată, se impune evidențiat faptul că dezvoltarea turismului balnear nu poate fi posibilă fără cercetările întreprinse în cadrul balneologiei care în conferă acestuia credibilitate.

Ca urmare turismul pentru tratament sau cură balneo-medicală poate fi definit ca fiind „formă specifică a turismului de (sejur), odihnă practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli ”

Diversitatea factorilor naturali de cură existenți în diferite țari, precum și predominanța unora dintre aceștia a făcut ca în literatura de specialitate să se folosească diferite concepte pentru a defini această componentă a turismului a cărei motivație o reprezintă îngrijirea sănătății.

Astfel, ponderea ridicată și volumul mare al apelor termale existente în Italia au făcut ca utilizarea în scopuri curative a acestora să fie denumită termalism pentru ca ulterior acest concept să includă tratamentele efectuate cu toate tipurile de ape minerale calde sau reci. Termalismul sau crenoterapia este utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă creno = sursă (fr.) Deși cuvântul termal ne duce cu gândul la cald apele utilizate în cadrul termalismului nu sunt toate calde.

Existența și păstrarea tradiției termelor romane, a făcut ca acest termen să fie preluat și de alte țări ca Franța, Spania, probabil ca o recunoaștere a originii acestei forme de tratament – Imperiului Roman, la care se adaugă și originea latină a limbilor acestor țări.

Termalismul definit ca fiind ansamblul mijloacelor medicale, sociale, sanitare, administrative și de primire puse în practică pentru utilizarea în scopuri terapeutice a factorilor naturali ca: ape minerale și termale și a derivatelor acestora: gaze termale și a nămolurilor.

Marea varietate a factorilor de cură utilizați de balneologia românească a făcut ca, din punctul de vedere al specialiștilor români, turismul balnear să aibă o arie de cuprindere și implicit o aplicabilitate mai mare comparativ cu termalismul. Acest aspect este reliefat de următoarea definiție inclusă într-o lucrare a Institutului de cercetări pentru turism „privit în întregul său turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari: apele minerale, nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele”.

O analiză atentă a celor două definiții permite evidențierea unor asemănări între acestea. Astfel, ambele definiții evidențiază ansamblul mijloacelor necesare utilizării /valorificării în scop terapeutic a factorilor naturali de cură. Cu toate că în definiția franceză nu apare nici o referire la turism, ci numai la terapie asocierea termenilor de termalism și turism este tot mai des evidențiată frecventă. Astfel, în articolul „Termalismul și curanții” al profesorului Josette Mesplier-Pinet se arată că astăzi curantul exprimă o dublă nevoie: pe lângă aceea de a primi îngrijirile medicale, pe aceea de a fi tratat ca turist, adică de a beneficia de o gamă cât mai largă de servicii turistice. Acest fapt conduce la o evoluție treptată a termalismului către turismul termal.

Totodată pentru a nu se crea o serie de confuzii datorate asemănării de termeni trebuie precizat faptul că în timp ce pentru specialiștii români conceptul de turismul balnear se referă la efectuarea unor cure pentru îngrijirea sănătății, folosind diferiți factori naturali, în țările Europei Occidentale (Franța, Italia, Spania ș.a.) turismul balnear este de fapt turismul de litoral fără ca acesta să presupună efectuarea unor tratamente utilizând complexul de factori terapeutici ai litoralului deoarece pentru acest tip de cură folosesc termenul de talasoterapie.

In același timp, trebuie făcută și distincția între noțiunea de termalism folosită de majoritatea europenilor pentru a desemna tratamentele efectuate cu ajutorul factorilor naturali de cură, pentru specialiștii români termenul desemnează doar tratamentele realizate cu ajutorul apei termale (termalismul reprezintă ansamblul activităților legate de valorificarea și utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiștii aflați într-o stațiune termală).

In concluzie, turismul de sănătate trebuie privit și tratat ca o nouă viziune asupra turismului balnear care, fără a-l nega pe acesta îl redefinește și îi îmbogățește conținutul și aria de cuprindere, deschizându-i noi direcții de acțiune în vederea modernizării și diversificării ofertei/produselor oferite.

Ca urmare, principalele elemente ale curei balneare în stațiunile balneoclimaterice moderne, în viziunea noului concept al turismului de sănătate, sunt: balneoterapie, regimuri dietetice, terapie complexă, motivație pentru un mod de viață sănătos, sub supravegherea unor experți medicali experimentași calificați într-un mediu plăcut acceptat de pacient, aproape de natură și de cultură.

Turismul de sănătate se află astfel la granița dintre îngrijirea sănătății și loisir fiind considerat un produs destinat îngrijirii sănătății care depășește conceptul de boală și urmărește realizarea acestei „stări de bine” a populației a cărei evoluție este determinată de o serie de factori socio-demografici ca: urbanizarea, feminizarea populației active, dezvoltarea sectorului social și nu în ultimul rând datorită factorilor socio-economici.

Îmbogățirea conținutului și ariei de adresabilitate a turismului balnear care a determinat evoluția sa spre turismul de sănătate, a făcut ca oferta acestuia să se diversifice incluzând alături domeniul terapeutic – medical, prevenirea și loisir-ul.

Universul turismului de sănătate

Termalismul nu se rezumă numai la utilizarea apei minerale sau a derivatelor acestora ci, reprezintă o cură complexă a cărei eficiență nu se poate evalua asemenea unui medicament care își datorează acțiunea unei singure molecule chimice, ci trebuie apreciat în ansamblul său. De aceea acesta presupune o combinație terapeutică indisolubilă care cuprinde:

􀂃 efectele fizico-chimice ale apei termale

􀂃 reeducarea cu referire la identificarea și eliminarea obiceiurilor de viață nesănătoase 􀂃 repaosul, în sensul modificării ritmului vieții prin îndepărtarea de cotidian, odihnă și o ambianță plăcută 􀂃 educația sanitară care constă în informarea asupra măsurilor de prevenire destinate să împiedice agravarea afecțiunii.

Talasoterapia – cura la mare – definește utilizarea în scop preventiv, curativ și recuperator ca și pentru efectele favorabile asupra sănătății, a componentelor climatului marin (apa mării, nisipul, atmosfera și elementele sale, radiațiile solare. (Messina, 1994).

Altfel spus, talasoterapia reprezintă utilizarea stimulilor chimici, fizici și climatici produși de ambientul particular al mediilor marine (Agostini 2000).

Climatoterapia constă în inteă a cărei eficiență nu se poate evalua asemenea unui medicament care își datorează acțiunea unei singure molecule chimice, ci trebuie apreciat în ansamblul său. De aceea acesta presupune o combinație terapeutică indisolubilă care cuprinde:

􀂃 efectele fizico-chimice ale apei termale

􀂃 reeducarea cu referire la identificarea și eliminarea obiceiurilor de viață nesănătoase 􀂃 repaosul, în sensul modificării ritmului vieții prin îndepărtarea de cotidian, odihnă și o ambianță plăcută 􀂃 educația sanitară care constă în informarea asupra măsurilor de prevenire destinate să împiedice agravarea afecțiunii.

Talasoterapia – cura la mare – definește utilizarea în scop preventiv, curativ și recuperator ca și pentru efectele favorabile asupra sănătății, a componentelor climatului marin (apa mării, nisipul, atmosfera și elementele sale, radiațiile solare. (Messina, 1994).

Altfel spus, talasoterapia reprezintă utilizarea stimulilor chimici, fizici și climatici produși de ambientul particular al mediilor marine (Agostini 2000).

Climatoterapia constă în interacțiunea între climatul marin și organism care are loc în timpul diferitelor activități practicate pe plajă: băile de aer, helioterapia, plimbări pe faleză sau pe diguri, plimbări cu ambarcațiuni pe mare, în special în perioada mai septembrie (octombrie pentru unele țări). ș.a.. Ea se realizează prin intermediul tuturor formelor de expunere a organismului la temperatura aerului, la vânt și radiațiile solare și aerosoli, efectele sale constând în întărirea și creșterea rezistenței organismului, reechilibrarea acestuia.

Balneoterapia marină – băile în apă de mare – care au efecte terapeutice deosebite datorită combinării acțiunii factorilor chimici: (salinitatea, oligoelementele din apa de mare care pătrund în tegument ca și unele componente biologice, derivate din plancton, care au efecte antibacteriene), factorilor termici (temperatura apei de mare și a aerului) și a celor mecanici (presiunea hidrostatică crescute a apei sărate a mării și acțiunea valurilor, uneori cu presiuni foarte mare).

Terapia cu nămoluri marine folosite pentru împachetări datorită acțiunii antiinflamatoare a acestora.

Psamoterapia (băi de nisip) este o formă a termoterapiei și presupune acoperirea cu un strat gros de 20-30 cm de nisip cald, uscat, pentru 10-20 de minute a întregului corp până la gât, sau numai a unor regiuni ale corpului, sub acțiunea radiației solare. Ea poate fi practicată în cadrul unor amenajări pe plajă, în bazele de tratament unde se folosește nisip fin spălat și încălzit la temperatura necesară pentru a obține efectele dorite sau poate fi practicată spontan pe plaje.

Helioterapia – expunerea organismului la radiația solară (radiații infraroșii și ultraviolete) în scop profilactic sau terapeutic. Efectele celor două categorii de radiații sunt diferite: radiațiile infraroșii au efecte calorice producând încălzirea tegumentului, vasodilatația periferică cutanată, efecte miorelaxante și antialgice, resorbția edemelor superficiale iar radiațiile ultraviolete au efecte fotochimice, efectul cel mai important al acestora fiind cel de formare a vitaminelor D din provitaminele inactive existente în epiderm.

Algoterapia – tratamentul cu alge marine proaspete sau uscate sub formă de aplicații locale sau băi, foarte apreciate datorită aportului de minerale și oligominerale.

1.2. Particularitățile turismului balnear

Conținutul turismului de sănătate, privit ca o formă specifică a turismului de odihnă, care presupune deplasarea unor persoane de diferite vârste, profesii, sexe, în stațiuni balneoclimaterice, climaterice sau în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă sau cură cu substanțe balneare naturale, cu extracte sau medicamente pe bază de plante, pentru profilaxie, întreținere sau înfrumusețare sau numai pentru loisir, a făcut ca acesta să prezinte o serie de particularități care-l individualizează în cadrul celorlalte forme de turism .

Astfel, în primul rând, trebuie evidențiat faptul că motivația principală care stă la baza formării cererii turistice este, în cazul acestei forme de turism: îngrijirea sănătății realizată într-o abordare globală: corp, inimă, spirit.

Pentru a răspunde acestei motivații, produsul turistic balnear îmbină într-o formă proprie, resursele turistice: factorii naturali de cură, detașarea de cotidian, întregul potențial turistic al zonei, cu diferite tipuri de proceduri, diete, practicarea unor sporturi, loisir, reculegere spirituală, educația sanitară, ș.a., care se realizează zilnic, conform unui program bine stabilit, ceea ce face ca acesta să se caracterizeze printr-un grad ridicat complexitate care se manifestă atât la nivel global cât și la cel al fiecărei componente în parte: resurse turistice, bază materială, servicii/activități. Astfel, alături de factorii balneari, la succesul curelor contribuie întreg potențialul turistic ale zonei care atât prin cadrul natural cât și prin multiplele posibilități de petrecere a timpului liber oferite asigură detașarea de cotidian.

Totodată, efectuarea diferitelor cure presupune existența unei componente specifice a baze materiale: complexe, pavilioane, policlinici balneare, sau centre de sănătate dotate cu echipamente și instalații adecvate precum și prezența unui personal medical calificat: medici specializați în medicina fizică și balneologică și în recuperare medicală cât și kinetoterapeuți, dieteticieni, psihoterapeuți, instructori sportivi ș.a..

Aceasta își pune amprenta și asupra structurii pachetului de servicii care include suplimentar componenta tratament și cură balneară, devenind în acest caz prestația principală, în jurul căreia gravitează toate celelalte elemente: cazarea, alimentația și agrementul și animația, al căror conținut este adaptat pentru a contribui la asigurarea eficacității acestuia.

In același timp, pentru a păstra această unitate produsele turistice balneare se vând sub forma pachetelor de tip „totul inclus” care includ cel puțin serviciile de cazare, alimentație și tratament.

Evoluția turismului balnear către turismul de sănătate a făcut ca acesta să aibă o largă adresabilitate produsele sale fiind destinate în egală măsură atât persoanelor care suferă de diferite afecțiuni incluzând (curele terapeutice și recuperatorii) cât și persoanelor sănătoase și aparent sănătoase cu factori predispozanți spre îmbolnăvire sau care doresc să-și păstreze o stare de sănătate și o formă fizică și psihică cât mai bună (curele profilactice, de repunere în formă și de creare a unei stări generale de bine „bien être”.) Aceasta a determinat și mutații în structura clientelei, astfel încât alături de populația de vârsta a treia caracterizată prin faptul că dispune de venituri mai mici și solicită produse tradiționale (tratament și recuperare medicală), care continuă să dețină cea mai mare pondere, să apară și un segment din de în ce mai important de clientelă format din adulți și tineri sănătoși aflați în căutarea unei forme fizice și psihice cât mai bune sau a unor activități de loisir legate de apă (termo și talaludism).

Ca urmare, tipologia produselor oferite de turismul de sănătate include de la sejururi cu un caracter preponderent social, subvenționate (total sau parțial) de către casele de asigurări de sănătate sau alte organisme (casă de pensii, sindicate) până la produse de lux (wellness, talasoterapia modernă ș.a.) care se adresează unor turiști cu venituri mari. In consecință și prețurile practicate pentru acestea vor fi diferențiate în funcție de tipologia lor: de la prețuri reduse, pentru produsele sociale, până la cele foarte ridicate pentru pachetele de lux.

Marea diversitate tipologică a produselor balneare influențează și lungimea sejururilor într-o stațiune balneară care pot varia de la 18-21 zile durata optimă a unui sejur de tratament tradițional/clasic la multiplu de 7 zile pentru un sejur de odihnă sau cură de repunere în formă, sau chiar sejururi scurte de 3-5 zile (de sfârșit de săptămână) destinate oamenilor ocupați: oameni de afaceri și chiar angajați. Aceste programe sunt de obicei de repunere în formă fizică și psihică.

Totodată turismul balnear valorifică în cea mai mare măsură toate categoriile de resurse: turistice, de forță de muncă sau locale. Astfel, acesta asigură integrarea în circuitul turistic a unor noi categorii de resurse: factorii naturali de cură: ape minerale și termominerale, lacuri sărate, nămoluri și gaze terapeutice, saline, plante medicinale etc. care în alte condiții nu ar putea fi valorificate. In același timp, prestării serviciilor balneare presupune și atragerea unui volum suplimentar de personal, al cărui nivelul de calificare este în cea mai mare parte ridicat: medici, kinetoterapeuți, psihoterapeuți, dieteticieni/ nutriționiști, instructori sportivi, animatori ceea ce contribuie la valorificarea superioară a forței de muncă.

La acestea se adaugă, datorită noilor tendințelor apărute în cadrul turismului de sănătate, și posibilitatea dezvoltării unor produse specifice în mediul rural. Pot fi menționate în acest sens, succesele înregistrate de fermele de sănătate din Germania și Austria care oferă produse simple, ușor de obținut la nivelul unei gospodării țărănești dar care sunt foarte apreciate de către turiști: băi cu lapte, plante medicinale, petale de trandafiri ș.a. alături de cadrul natural, liniștea și simplitatea vieții de la țară dar și de o alimentație naturală, simplă bogată în substanțe nutritive și deosebit de gustoasă în comparație cu produsele alimentare care se găsesc pe piețele occidentale: modificate genetic, producții supradimensionate ca urmare a utilizării îngrășămintelor artificiale etc.

In acest fel se asigură valorificarea superioară a unor produse agroalimentare, minerale sau a plantelor medicinale, care prin includerea lor în cadrul curelor își sporesc considerabil prețul de vânzare, fără a se efectua în unele cazuri cheltuieli suplimentare: băile cu lapte, petale de trandafiri, plante medicinale ș.a., oferind astfel posibilitatea dezvoltării unor zone mai sărace în alte categorii de resurse, ceea ce are importante efecte în plan economic și social.

Nu în ultimul rând trebuie evidențiat faptul că, turismul balnear este forma de turism care valorifică în cea mai mare măsură cercetarea științifică și progresul tehnic atât pentru descoperirea de noi proprietăți terapeutice și aplicații ale factorilor naturali de cură cât și pentru ridicarea nivelului tehnic al echipamentelor medicale utilizate ceea ce își pune amprenta asupra creșterii eficienței și credibilității curelor cu efecte pozitive asupra cererii.

Totodată larga răspândire în teritoriu a factorilor naturali de cură la nivelul tuturor formelor de relief, de la cele montane de dealuri și podiș la cele de câmpie și litoral, și amenajarea în aceste zone a stațiunilor balneare precum și multiplele activități sportive, culturale, de loisir, incluse în conținutul produselor turistice de sănătate au făcut ca, turismul balnear să interfereze cu aproape toate celelalte forme de turism.

Datorită faptului că turismul balnear se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, care este practic inepuizabil și independent de condițiile atmosferice, acesta se caracterizează printr-un nivel al sezonalității mult mai redus decât în cazul celorlalte forme de turism, acesta putându-se practica în orice perioadă a anului.

Durata mare a sejurului și absența unei sezonalități ridicate au determinat dezvoltarea, în cadrul stațiunilor balneare, a numeroase și variate activități de producție, comerciale și de prestări servicii specifice așezărilor umane ceea ce a dus la dezvoltarea funcțiilor urbane. Ca urmare, stațiunile balneare au devenit astăzi adevărate orașe, specialiștii apreciind că aceasta este cazul a 60% din stațiunile balneare, ceea ce a determinat necesitatea asigurării echilibrului între funcțiile urbane și turistice ale acestora necesitând un proces atent de gestionare a teritoriului.

Specificul turismului de sănătate, dependența succesului său de cadrul natural, face ca, dimensiunea estetică a stațiunii să reprezinte o componentă importantă a acestui tip de produs. De aceea, pentru a putea răspunde într-o cât mai mare măsură acestei cerințe locul amplasării și amenajării stațiunilor balneare este supus unei îmbunătățiri a cadrului natural prin amenajarea unor parcuri și grădini pe suprafețe care pot ajunge până la sute de hectare (de ex Vichy – Franța) sau plantându-se păduri pentru a se crea climatul sedativ, de destindere și recreere necesar într-o stațiune balneară.

Totodată, prin complexitatea și specificul său turismul de sănătate poate asigura obținerea unui volum sporit de încasări față de alte forme de turism datorită: costului mai ridicat al produsului (rezultat atât al prezenței unui serviciu în plus – curele – ), comercializării acestuia ca un pachet unitar/forfetar, duratei mai mari a sejurului, gradului de ocupare mai ridicat și sezonalității mai reduse.

In consecință se poate aprecia că turismul de sănătate are datorită contribuției sale la prevenirea îmbolnăvirilor, îndepărtarea unor factori de risc, educația sanitară, creșterea randamentului personal, reducerea zilelor de concediu medical, de spitalizare, a 131 consumului de medicamente, cele mai puternice efecte sociale și economice care se regăsesc, atât în reducerea cheltuielilor bugetului asigurărilor de sănătate cât și în creșterea productivității muncii, a producției și implicit a PIB-ului.

CAPITOLUL II

COMPETITIVITATEA – CONDIȚIE A SUCCESULUI PE PIAȚĂ

2.1. Conținutul și importanța competitivității

Definită ca fiind „gradul în care o națiune, în condiții de piață liberă și onestă, poate să producă bunuri și servicii care să treacă proba piețelor internaționale, reușind în același timp să mențină și să sporească venitul real al cetățenilor săi: competitivitatea este deci o provocare care se aplică nu numai în cazul națiunilor ci și al tuturor regiunilor și orașelor/stațiunilor din lume.

Competitivitatea unei națiuni este influențată de nivelul de competitivitate realizat la nivelul fiecăruia dintre actorii economiei naționale. Altfel spus, la realizarea competitivității unei națiuni își aduc contribuția toate sectoarele economiei naționale și implicit toate ramurile economiei naționale, toate organizațiile din cadrul fiecărei ramuri.

Astfel, sectoarele productive ale economiei naționale, contribuie, prin creșterea competitivității lor, la creșterea PIB-ului, a valorii adăugate, în timp ce alte ramuri își aduc aportul, prin activitatea desfășurată, la creșterea calității vieții (sănătate, cultură, asistență socială), la formarea unei forțe de muncă calificată, (învățământul), la asigurarea funcționarii eficiente a justiției, protecția proprietății private și a siguranței cetățeanului, la scăderea ratei criminalității (poliția), reducerea riscului de instabilitate politică, creșterea coeziunii sociale, reducerea disparităților sociale (bogăția și sărăcia extrema), și a discriminării împotriva femeilor și grupurilor minoritare.

La rândul său, nivelul competitivității unei națiuni influențează, într-o anumită măsură, prin mijloacele/instrumentele pe care le are la dispoziție: planurile și politicile naționale, în special prin procentul acordat din PIB pentru dezvoltarea diferitelor ramuri ca: învățământ, ocrotirea sănătății, cercetare științifică, justiție, poliție și armată, cultură, ș.a.

In ceea ce privește competitivitatea unei firme aceasta poate fi definită ca fiind: “caracteristica unei firme de a face față concurentei altor firme similare pe o anumită piața”.

O întreprindere este competitivă pe o anumită piață atunci când reușește să obțină anumiți indicatori economici: cifra de afaceri, profit, segment de piață comparabili sau superiori celor ai altor întreprinderi concurente, ce acționează pe aceeași piață.

Competitivitatea este o noțiune complexă fiind influențată, în mare măsură, de capacitatea de a înțelege și de a se adapta cât mai corect la lumea care o înconjoară. Ea poate fi privită atât global cât și la nivelul fiecărei componente. Astfel, specialiștii au evidențiat faptul că, competitivitatea globală a unei firme este determinată de competitivitatea fiecăreia dintre următoarele componente/categorii de competitivitate: globală, financiară, comercială, umană, managerială, tehnică, organizațională.

Competitivitatea globală a unei firme reprezintă potențialul ei și presupune efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacității de care dispune, adică al forțelor de care dispune și a slăbiciunilor tuturor componentelor firmei, cu referire specială la factorii cheie de succes și la concurentă. Ea depinde de buna funcționare a ansamblului componentelor sale.

Competitivitate financiară este dată/exprimată de capacitatea întreprinderii de a realiza o serie de indicatori: mărimea profitului, capacitatea de autofinanțare, suma și scadența împrumuturilor, potențial de randament financiar: rentabilitatea capitalurilor proprii, potențialul de solvabilitate: aptitudinea de a face fata la rambursări.

Competitivitate comercială: este evidențiată de: partea de piață deținută, evoluția cifrei de afaceri, pragul de rentabilitate, poziția în ciclul de viata pentru fiecare produs și notorietatea comercială: imaginea de marcă, fidelitatea clienților, coerența gamei de produse, nivelul bugetului publicitar ș.a.

Competitivitate umană este rezultatul îndemânării mâinii de lucru, nivelul de calificare, rata absenteismului, rata încadrării

Competitivitate tehnică este exprimată de natura echipamentului: vechime, performanța, avans tehnic, importanta cercetării-dezvoltării, nivelul de automatizare, aprovizionarea, relațiile cu furnizorii, rotația stocurilor.

Competitivitate managerială este rezultatul profilul conducătorilor: vârsta, experiența, studii, formare capacitatea de conducere: aptitudinea comandamentului, a delegării, a negocierii, a spiritului de sinteza, valoarea colaboratorilor, gradul de coeziune al echipei.

Competitivitate organizațională este influențată de forma structurii organizatorice, numărul nivelurilor ierarhice, natura delegării deciziilor, gradul de descentralizare, circulația informațiilor, gradul de integrare al indivizilor și serviciilor la obiectivele firmei, modalitatea finalizării obiectivelor, modul de realizare al controlului, starea climatului social.

Factorii competitivității

Mutațiile intervenite la nivelul abordării conceptului de competitivitate dinamică au făcut ca în literatura de specialitate să fie evidențiate două categorii de factori principali de competitivitate: factorii clasici și factorii esențiali.

Factori clasici, la rândul lor, se grupează în două categorii: factori cantitativi: prețul, calitatea, raportul calitate/preț, costul, profitul, raportul cost/profit, volumuldesfacerilor/încasărilor și factori calitativi: economia de scală, tehnologia, managementul și strategia.

Factorii cantitativi de competitivitate

Succesul competitiv în condițiile restrictive ale economiei de piață, un produs care satisface aceeași nevoie dar este mai atractiv decât cel al competitorilor.

Cei mai cunoscuți/evidențiați factori ai competitivității sunt: calitatea și prețul.

Astfel, succesul poate fi obținut oferind același produs la un preț mai mic decât piață fie oferind produse , la același preț dar de o calitate perceptibil mai bună.

Un alt factor principal de competitivitate îl reprezintă volumul desfacerilor /încasărilor, care caracterizează într-o anumită măsură dimensiunea agentului economic.

Totodată trebuie evidențiat faptul că există o serie de factori care controlează factorii enumerați. Dintre aceștia cei mai importanți sunt: volumul producției (economia de scală, tehnologia, managementul curent și strategia). Acești factori sunt spre deosebire de primii cantitativi, predominant calitativi.

Factorii esențiali de competitivitate

Unul dintre factorii esențiali ai competitivității unui agent economic este proporția în care acesta știe să înglobeze și să reutilizeze munca trecută în activitatea sa curentă: capitalul fix, tehnologia, capitalul uman educat, instruit și format în sensul creării de valoare ș.a. Cu cât o activitate înglobează o proporția mai mare de muncă trecută cu atât ea este într-o măsură mai mare capabilă să producă valoare nouă..

Un alt factor esențial de competitivitate la nivel macroeconomic este stabilitatea sistemului de valori al unui agent economic. Intre acestea cele mai importante sunt: stabilitatea proprietății, stabilitatea legislativă, disciplina contractuală, simetria raporturilor între parteneri asimetrici ș.a.

In același timp, experiența mondială a arătat faptul ca inovația aplicată: este cel mai mare avantaj competitiv, este factorul esențial de competitivitate. Termenul de inovație are în vedere inovația sub toate aspectele nu numai cea tehnologică ci și cea în management, în comunicare, în organizare, în structura relațiilor interpersonale etc. principalul atu al firmelor mici dar extrem de dinamice

Capacitatea de a identifica și promova valoarea este principalul factor de competitivitate a societății pe termen lung. Acesta presupune a identifica corect și realist domeniile în care există premise de performanță și a stimula dezvoltarea calității legate de aceste domenii, de a identifica indivizi valoroși și a domeniilor lor de excelență urmate de canalizarea spre o educație și instrucție în consens cu înclinațiile lor naturale astfel încât să se armonizare interesele lor cu cele ale societății.

In concluzie, competitivitatea unei societăți este dată de proporția în care aceasta reușește să-și exploateze zestrea de valoare umană cu care este dotată în mod natural.

2.2. Competitivitatea în turism

Deși din punct de vedere economic noțiunea de competitivitate în turism definită ca fiind „capacitatea de a face față unei concurențe într-o manieră eficace și rentabilă pe piața turistică.” se integrează celei folosite în literatura de specialitate, conținutul specific al turismului face necesară o abordare complexă și multidimensională a acestui concept. Aceasta este necesară având în vedere o serie de aspecte particulare ale produsului turistic.

In primul rând trebuie evidențiat faptul că, multitudinea componentelor care participă la conceperea și comercializarea unui produs turistic au făcut ca realizareacompetitivității acestuia să fie un proces complex la asigurarea căruia să contribuie: atât competitivitatea destinației/stațiunii turistice cât și cea realizată la nivelul fiecărui tip de întreprindere turistică: prestator direct de servicii turistice: de transport, cazare,alimentație, agrement, tratament sau intermediar: tour-operator, agenție de turism ș.a.

La aceasta se adaugă faptul că, din punctul de vedere al turistului, produsul acoperă experiența completă de la plecarea de acasă și până la întoarcere. fiind suficient să se manifeste deficiențe la nivelul unei singure componente pentru ca nivelul global al competitivității să fie afectat.

Abordarea problematicii competitivității destinației turistice și a întreprinderii turistice se va face distinct deși între cele două există o interdependență și intercondiționare reciprocă. o destinație turistică nu poate fi competitivă în absența unor întreprinderi turistice competitive, în timp ce o întreprindere turistică nu poate fi competitivă într-o destinație turistică neatractivă

Competitivitatea unei destinații turistice

Succesul unei destinații turistice este determinat de modul în care aceasta reușește să garanteze și în același timp să asigure, vizitatorilor, prin întreaga sa ofertă, o experiență care să egaleze sau să depășească multiplele destinații alternative.

Ca urmare, prin tot ceea ce oferă o destinație turistică, din primul contact al potențialului turist cu aceasta, – sub forma unor informații, imagini, impresii, până în momentul împărtășirii experienței trăite – trebuie să suscite interesul, să se asocieze unei realizări. Numai o astfel de abordare a destinației turistice poate asigura o competitivitate ridicată a acesteia.

Competitivitatea unei destinații turistice include șase determinanți: atracțiile și resursele turistice de care dispune destinația respectivă, factorii de suport și alte resurse, condițiile situaționale/ determinanți, cualifianți, amplifianți, condițiile cererii, politica, planificarea și dezvoltarea destinației, gestiunea /managementul destinației turistice.

Atracțiile și resursele turistice existente la nivelul unei destinații turistice includ: poziția geografică, resursele turistice naturale și antropice, organizarea unor evenimente, activitățile de agrement și animație, echipamentele turistice, rețeaua comercială destinată turiștilor.

Un alt determinant al competitivității îl reprezintă resursele și factorii de support respectiv: infrastructura, în cadrul căreia un loc deosebit de important îl deține accesibilitatea, caracteristicile populației din zonă (ospitalitatea, primirea), siguranța și securitatea destinației.

Caracteristicile populației din zona de destinație reprezintă un alt determinant al competitivității: nivel de cultură și civilizație, nivelul de trai, stilul de viață, sociabilitatea, mentalitățile colective, percepția fenomenului turistic, ș.a. Din acest punct de vedere o serie de aspecte pot influența pozitiv competitivitatea unei destinații: oamenii prietenoși și ospitalieri, cu un anumit nivel de educație care să le permită să ofere, într-o limbă străină de circulație internațională, informații utile despre posibilitățile de petrecere a timpului liber, obiectivele turistice din zonă care merită vizitate, etc. care știu să răspundă în orice moment întrebărilor turiștilor, un anumit stil de viață – „art de vivre” – care să antreneze și turiștii, ș.a.

Pentru aceasta este necesar un program de instruire și motivare a personalului pe grupe de profesii și mai ales pe niveluri manageriale, diferențiat pentru cei care vor participa direct la crearea unui climat adecvat al calității în cadrul echipei de lucru, precum și de implicare atenție, dorința de a satisface nevoile, de a răspunde într-o cât mai mare măsură acestora. Acest lucru presupune printre altele: aplicarea managementului calității, implicarea totală a personalului unității indiferent de poziția și pregătirea sa, implementarea unor sisteme de evaluare și recompense, normarea și educarea personalului etc.

Nu în ultimul rând trebuie evidențiat faptul că între gradul de dezvoltare a zonei în care se află amplasată stațiunea și dezvoltarea stațiunii există o relație de intercondiționare.

Turismul fiind o activitate de consecință se bazează în mare măsură pe activitățile desfășurate în numeroase ramuri și sectoare, dezvoltarea sa fiind influențată de o serie de factori rezultați din procesul de dezvoltare economico-socială al comunității locale. creșterea calității vieții locuitorilor cu influențe pozitive pentru turism.

Ca urmare dezvoltarea turismului poate duce la valorificarea unor produse locale ceea ce poate constitui un factor de competitivitate datorită calității și prețului acestor produse. Astfel agricultura locală poate oferi produse proaspete, ecologice, de mai bună calitate și la prețuri mai mici. Produsele obținute în cadrul IMM-urilor locale: produse de panificație, produse lactate, din carne, fructe, diferite produse de artizanat pot fi valorificate cu succes în turism

Totodată gradul de dezvoltare economico-socială influențează și nivelul de dezvoltare al infrastructurii: transporturi, construcții, cultură, artă aflate în relație directă sau indirectă cu dezvoltarea turismului, luarea de măsuri adecvate pentru crearea unui mediu ambiant nepoluant-premisa fundamentală a dezvoltării turismului ca și păstrarea esteticii orașului

Avantajul competitiv privește capacitatea unei destinații de a utiliza aceste resurse într-o manieră eficace și pe termen lung. Ca urmare, în literatura de specialitate asigurarea succesului unei destinații turistice este determinat de asocierea a două atribute: competitivitate și durabilitate.

In acest sens un loc deosebit de important îl deține un alt determinant: politica, planificarea și dezvoltarea destinației turistice.

Aceasta presupune o viziune de ansamblu la nivelul destinației, împărtășită de toți actorii care participă direct sau indirect la realizarea produsului turistic, cunoașterea punctelor tari și slabe, elaborarea unei strategii de marketing adaptată condițiilor existente precum și punerea acesteia în practică cu succes.

Dezvoltarea turismului, transformarea unui teritoriu într-o destinație de succes, presupune elaborarea și mai ales aplicarea în practică a unor strategii adecvate atât la nivel macroeconomic cât și la nivel microeconomic (al operatorilor turistici).

Gestiunea/ managementul destinației turistice reprezintă determinantul care oferă marja de manevră pentru realizarea competitivității destinației turistice în măsura în care ea include programe, structuri, sisteme și procese care pot fi conduse și gestionate de indivizi, organizații, acțiuni colective. Aceasta privește acțiuni legate de aplicarea cadrului pentru politica și planificarea destinației turistice și vizează ranforsarea atractivității destinației, urmărește ameliorarea eficacității și calității resurselor și a factorilor de susținere și adaptarea optimă la contrariile impuse precum și la oportunitățile oferite de mediul extern. Acestui determinant îi revin șapte domenii de acțiune în materie de gestiune a calității: garantarea calității experienței oferite vizitatorilor, realizarea marketingului destinației, informarea permanentă a partenerilor, dezvoltarea resurselor umane și adaptarea lor nevoilor existente, asigurarea unui aport financiar și de capital adaptat nevoilor, gestiunea eficientă a fluxurilor vizitatorilor, protecția mediului.

Poziționarea concurențială a unei destinații turistice depinde în mare măsură de competitivitatea diferitelor categorii de agenți economici sau sectoare care participă direct sau indirect la realizarea produsului, de modul în care aceștia înțeleg să se implice în activitatea turistică și să se adapteze cerințelor acesteia.

Astfel în primul rând trebuie evidențiată necesitatea existenței unor agenți economici furnizori direcți de servicii turistice competitivi: trasportatori, unități de cazare, unități de alimentație, baze de tratament, unități cultural artistice și de divertisment ș.a. pentru că numai în acest fel vor putea fi concepute și comercializate servicii turistice competitive. Aceasta depinde de o serie de elemente între care; existența unei viziuni strategice a activității desfășurate, asigurarea unui raport optim calitate-preț, înnoirea și diversificarea continua a produselor oferite ș.a.

Alături de competitivitatea furnizorilor de servicii turistice este necesară și asigurarea competitivității sectoarelor asociate, în special a celui al serviciilor: de taxi, bancare, medicale, agenții de voiaj, instituții cultural-artistice, comerț, etc. precum și a celor industriale care furnizează: produse agroalimentare, echipamente hoteliere etc.

Un rol important în asigurarea competitivității unei destinații îl au serviciile de învățământ cărora le revine rolul de a forma forța de muncă calificată și de a asigura perfecționarea continua a acesteia. De aceea acest sector trebuie să asigure cursuri de specialitate, la toate nivelele care să ofere o bună pregătire teoretică și practică. Totodată prin intermediul învățământului se poate asigura o cultură generală turistică, astfel încât populația locală să fie în măsură să răspundă și să ofere informațiile solicitate de turiști, în diferite limbi de circulație internațională.

Competitivitatea întreprinderilor turistice

Intensificarea competiției dintre întreprinderile turistice a făcut ca problema competitivității să se pună în alți termeni, principalii factori care influențează fiind calitatea, respectiv raportul calitate-preț, înnoirea, diversificare, inovația cunoaștere și orientarea către client.

Astfel, problema asigurării calității serviciilor turistice a devenit prioritatea numărul 1 atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic, tot mai multe țări dar și întreprinderi turistice ( în special lanțuri hoteliere) elaborându-și propriile carte de calitate.

Calitatea serviciilor turistice oferite de fiecare prestator în parte, este rezultatul îmbinării a două componente: una cantitativă, cu caracter preponderent material, reprezentată de echipamentele și dotările existente, alimentele, decorul, metodele de lucru și una calitativă, comportamentală.

In ceea ce privește componenta materială aceasta își pune amprenta asupra calității serviciilor turistice prin cerințele de confort, funcționalitate, estetice, și ergonomice pe care echipamentele diferitelor unități prestatoare le întrunesc. Un aspect deosebit de important care influențează aceste cerințe îl reprezintă nivelul de tehnicitate încorporat. Astfel cu cât acesta este mai ridicat efectele asupra confortului și calității serviciilor vor fi mai mari datorită asigurării izolării termice, fonice, diferite facilități în cameră ca de ex. acces internet echipamente și instalații cu o fiabilitate mai mare, cheltuieli de întreținere mai mici dar și reclamații mai puține.

In același timp un alt element important îl reprezintă dimensionarea și organizarea diferitelor categorii de spații care pe lângă cerințele evidențiate mai sus trebuie să vizeze și o serie de aspecte legate de asigurarea flexibilității ofertei, adică să care să asigure, în perioadele de extrasezon, conceperea unei oferte complementare ca de ex. organizarea de congrese și conferințe ș.a.

Cartea de vizită a unității o reprezintă însă modul de amenajare interioară, „atmosfera“ creată de decorurile, coloritul, intensitatea și culoarea luminii, confortul termic (temperatura, umiditatea aerului), prospețimea aerului, sonorizarea interioară;

Aceasta are rolul de a individualiza oferta, de a da o identitate proprie.

Cea mai importantă componentă a calității o reprezintă însă comportamentul personalului unității care de cele mai multe ori este neglijată, problemele de personal ale firmei limitându-se numai la angajarea unui număr corespunzător de salariați, cu o bună calificare în domeniu, care să cunoască sarcinile și metodele de lucru. De aceea, un comportament profesional bazat pe un zâmbet sincer, amabilitate, o atenție particulară acordată fiecărui client, pot contribui la aprecierea calității unui serviciu într-o măsură mult mai mare decât luxul afișat al componentei materiale; în unele cazuri un comportament profesional adecvat, putând compensa o serie de insuficiențe ale componentei cantitative.

Asigurarea competitivității produselor și serviciilor turistice trebuie să aibă la bază managementul calității, acesta fiind o modalitate de a asigura competitivitatea și implicit credibilitatea firmei pe piață.

Succesul unei firme turistice și nu numai este determinat de procesul de atragere, câștigare, satisfacere a nevoilor clienților, cât mai ales de fidelizarea acestora, aceasta fiind cheia spre acestea fiind calitatea serviciilor/produselor oferite; numai în acest fel firma va putea obține profitul scontat.

Obiectivul esențial al managementului calității este realizarea în condiții de eficiență și eficacitate la nivel maxim numai a acelor produse care: satisfac integral cerințele clientului, sunt conforme cu cerințele societății, sunt conforme cu standardele și specificațiile aplicate, iau în considerare toate aspectele privind protecția consumatorului și a mediului, sunt oferite clientului la prețul și termenul convenit cu aceștia.

Introducerea unui sistem al calității aduce beneficii tuturor părților implicate: țării ca destinație, întreprinzătorilor, consumatorilor și intermediarilor.

Aceasta presupune asigurarea unui nivel constant al calității. De aceea implementarea calității se realizează printr-un ansamblu de cerințe numite standarde și grupate pe tipuri, în funcție de domeniul în care acționează: standarde de performanță, standarde de serviciu, standarde profesionale referențiale, standarde care include specificații, standarde cu proceduri de operare (operaționale).

2.3. Competitivitatea produselor turistice

Asigurarea competitivității produselor turistice reprezintă chintesența procesului de realizare a competitivității în turism. Aceasta este atât rezultanta competitivității prestatorilor direcți implicați în producerea serviciilor turistice incluse în pachet, cât și a celorlalți determinanți care-și pun amprenta asupra competitivității destinației turistice.

In acest sens, specialiștii în marketing au definit conceptul de „univers al produsului” care sintetizează foarte bine aceste influențe. Astfel, universul produsului turistic este reprezentat de ansamblul percepțiilor pe care turistul le are în legătură cu produsul: imagini vizuale: culori, ambianță, mediul geografic și fizic, atmosfera, mirosurile senzațiile muzicale, relațiile interumane (cu personalul, ceilalți turiști, populația), nivelul de confort etc.

Un produs/serviciu este competitiv atunci când are capacitatea de a se impune pe o anumită piață, de a se vinde în cantități mari, comparabile, eventual cu cele ale produselor sau serviciilor similare realizate și vândute de concurenți.

Ca urmare, conceperea produsului turistic nu se rezumă numai la combinarea în variante multiple a celor două categorii de elemente: resurse și servicii turistice ci presupune un anumit concept despre produs.

Exigențele din ce în ce mai mari pe care turiștii le au față de produsele turistice, au impus o serie de atribute, pe care trebuie să le întrunească un produs turistic pentru ca acesta să fie competitiv: satisfacție, accesibilitate, legitimitate, securitate și siguranță, autenticitate, transparență, armonie cu mediul natura, la realizarea acestora aducânduși contribuția, în egală măsură, atât competitivitatea realizată la nivelul fiecărui prestator de servicii turistice destinației turistice cât și ceilalți determinanți ai competitivității destinației turistice.

Satisfacția introduce elemente de subiectivitate, fiind determinată de o serie de lemente cum ar fi: măsura în care oferta răspunde diferitelor categorii de cerințe/nevoi, nivelul așteptărilor turiștilor ș.a. Aceste nevoi și așteptări sunt însă diferite, determinate de particularitățile individuale ale fiecăruia. De aceea asigurarea satisfacției turiștilor este un proces complex, care trebuie să se desfășoare atât la nivelul fiecărui prestator de servicii turistice cât și la nivelul destinației turistice

Așteptările se referă la cerințe comunicării pozitive și percepției caracteristicilor produsului de către consumatorul potențial. Așteptările au niveluri diferite și pot fi: de bază: confortul și siguranța, bazate pe experiența anterioară, pe existența anumitor facilități, dorite: adaptare la preferințe.

Legitimitatea introduce elemente legate de drepturi și obligații. Consumatorii trebuie să primească ceea ce li s-a promis, fără surprize negative, dar nu pot să se aștepte să primească mai mult decât au plătit sau de cât a fost determinat de limitele sociale sau de mediu. De aceea este foarte important să se pună în relație, prin intermediul contractului încheiat cu turistul, nivelurile de calitate cu prețurile și cu anumite limite exterioare.

Igiena reprezintă o condiție fundamentală pentru orice unitate prestatoare de servicii turistice indiferent de categoria sa, nu se poate pretinde că o astfel de cerință este importantă numai pentru unitățile de lux. De asemenea siguranța preparatelor culinare trebuie să fie o cerință comună tuturor tipurilor de unități de alimentație, de la vânzătorii ambulanți până la restaurantele de lux și cateringul aerian.

Accesibilitatea produselor turistice este influențată de o multitudine de elemente între care cele mai importante sunt: asigurarea unor informații cât mai bogate despre produsele oferite, posibilitățile de acces în zonă, punerea la dispoziția turiștilor a unei game variate de produse la prețuri diferite, prestarea serviciilor să se facă fără discriminare pentru ca produsele turistice să fie utilizate de către toate persoanele, indiferent de diferențele naturale sau dobândite care există între persoane, inclusiv de către cei cu handicap.

Transparența este elementul cheie pentru a asigura legitimitatea așteptărilor și protecției consumatorului. Aceasta se referă la asigurarea și comunicarea efectivă a informațiilor reale și conforme cu toate caracteristicile produsului turistic și la prețul său total, inclusiv la ceea ce este acoperit prin preț și la ceea ce este în afara acestuia.

Autenticitatea este factorul determinant al calității, cel mai greu de atins datorită componentei de subiectivitate a calității. Autenticitatea este determinată atât de potențialul turistic, cadrul general, ambianța, atmosfera destinației cât și de capacitatea de inovație pe care o au creatorii produselor.

Acest factor are o dimensiune de competiție și de marketing, fiind atributul care asigură diferențierea produselor turistice oferite.

Armonia cu mediul uman și natural aparține conceptului de dezvoltare durabilă care este un concept pe termen mediu și lung. Nu poate exista durabilitate fără calitate.

Siguranța și securitatea au devenit cerințe de bază pe care trebuie să le asigure orice produs turistic. Acestea se referă la siguranța fizică – dată de oferirea unor produse care să nu provoace îmbolnăviri, siguranța financiară – de a nu fi păcălit, posibilitatea de a efectua o călătorie la o anumită destinație fără riscul a fi expus riscului unei agresiuni, utilizarea echipamentelor și a dotărilor fără riscul unor accidente etc.

In concluzie, multitudinea elementelor care contribuie la asigurarea competitivității unui produs turistic face necesară utilizarea unui instrumentar complex care să asigure pe de o parte cunoașterea într-o cât mai mare măsură a nevoilor, exigențelor așteptărilor turiștilor, iar pe de altă parte să permită o anticipare a evoluțiilor viitoare, pe baza cărora să se traseze „conturul produselor „ celor mai eficiente. In același timp numărul mare de actori care participă la crearea unui produs turistic presupune o permanentă colaborare, crearea unui cadru comun de acțiune.

2.4. Competitivitatea turismului balnear

Datorită atu-urilor pe care le prezintă produsul turistic balnear/ de sănătate, asigurarea competitivității acestuia pe piața internă și internațională trebuie să reprezinte un obiectiv major al politicii turistice a României precum și a organismelor și prestatorilor de servicii implicați în acest domeniu.

Conținutul specific al produsului turistic balnear face necesară particularizarea factorilor care determină competitivitatea la caracteristicile acestuia.

Astfel, existența factorilor naturali de cură: apele minerale și termominerale, lacurile sărate, nămolurile și gazele terapeutice, salinele climatul plantele medicinale etc. reprezintă condiția fundamentală punctul de pornire al conceperii și concretizării ofertelor. De aceea, pentru a răspunde cât mai bine cerințelor asigurării competitivității aceștia trebuie să întrunească o serie de atribute legate de volumul, calitatea, diversitatea și eficacitatea terapeutică.

In ceea ce privește diversitatea factorilor naturali de cură existenți într-o stațiune, aceasta reprezintă o condiție importantă în realizarea unei gamei game cât mai variate de produse, a asigurării tratării simultane a mai multor afecțiuni precum și a posibilității utilizării unui complex de alți /factori cu produse naturale cu rolul de a potența efectele ceea ce poate reprezenta un criteriu de diferențiere a ofertei stațiunii față de alte stațiuni. Un alt element cu influență majoră asupra competitivității îl reprezintă calitatea și cantitatea factorilor naturali de cură , care poate fi apreciată printr-o serie de criterii cantitative și calitative care își pun amprenta asupra eficacității lor terapeutice .

Totodată exigența din ce în ce mai ridicată și selectivitatea manifestată față de produsele pe care le consumă au făcut la un criteriu important de alegere a unei stațiuni balneare să îl reprezinte eficacitatea terapeutică a factorilor naturali de cură și a procedurilor folosite, dovedite prin teste clinice, recunoscute prin includerea lor pe listele OMS precum și prin medaliile obținute la diferite de diferitele ape minerale sau alte categorii de substanțe minerale terapeutice.

Amenajarea turistică definită ca fiind un proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului, luând în considerare relațiile dintre mediu și colectivitățile umane precum și toți factorii care influențează aceste relații are rolul de a asigura dezvoltarea turismului și valorificarea turistică optimă a teritoriului, de a găsi soluții de multiplicare a efectelor turismului în economia zonei și de integrare a planurilor de dezvoltare a turismului în strategia dezvoltării economico-socială a teritoriului.

In aceste condiții, în procesul de amenajare a arealelor balneare se impun:

􀂃 stabilirea profilului și statutului funcțional al stațiunilor în funcție de direcția în care urmează să se dezvolte;

􀂃 dimensionarea stațiunilor și alegerea amplasamentelor cele mai eficiente

􀂃 delimitarea zonelor funcționale în care să se asigure exploatarea optimă a factorilor naturali, amplasamentele cele mai favorabile și materializarea măsurilor de protecție a mediului

􀂃 dimensionarea construcțiilor balneare și de altă natură în raport cu volumul, calitatea și diversitatea resurselor

􀂃 structurarea echipamentelor într-o concepție unitară care să permită în același timp și amenajarea unor spații libere și utilizarea lor în scopuri terapeutice parcuri, terenuri de sport, zone pentru cura de teren

􀂃 utilizarea judicioasă a factorilor de cură și implementarea progresului tehnic în activitatea balneară și de exploatare a resurselor: tehnologii moderne, instalații balneare de înaltă tehnicitate, conservarea resurselor

Stabilirea profilului și statutului funcțional al stațiunilor balneare-turistice reprezintă o acțiune hotărâtoare pentru succesul pe piața al ofertei acesteia.

In ceea ce privește stabilirea unor corelații între cantitatea și calitatea substanțelor minerale terapeutice și cererea de servicii de tratament balnear există o serie de norme de consum care trebuie să se aibă în vedere la dimensionarea și amenajarea unei stațiuni balneare.

Norme de consum a substanțelor minerale terapeutice propuse de Institutul Balnear

Alături de aceste elemente la alegerea amplasamentului și determinarea capacității stațiunii trebuie avute în vedere și alte aspecte referitoare la caracteristicile generale ale arealului turistic precum și o serie de normative de suprafață, care să asigure cea mai dimensionare. Astfel, potrivit experienței mondiale normative de suprafață, se situează în limitele a 50-200 de persoane/ha – ceea ce asigură o folosire optimă a resurselor și condiții adecvate turiștilor.

Având în vedere faptul că majoritatea stațiunilor balneare sunt situate fie în continuarea unor localități urbane sau rurale sau chiar în cadrul unor astfel de localități ceea ce face ca funcțiile turistice să se împletească cu cele urbane, este necesară o amenajare care să asigure prevenirea oricăror interferențe cu caracter nociv pentru zonele de tratament, odihnă, turism.

Aceasta se realizează prin amenajarea unor spatii verzi, utilizarea unor elemente cu rol de ambientare: parcuri, grădini, fântâni arteziene, bănci, iluminat public cu rol decorativ, specificul arhitectural, modul în care sunt concepute realizate și întreținute componentele infrastructurii generale – trama stradală – circulația auto și pietonală, parcările, ș.a.

Conceperea unui produs turistic balnear competitiv este determinată într-o bună măsură de existența unor echipamente turistice moderne, dotate conform standardelor internaționale capabile să presteze toată gama serviciilor specifice turismului de sănătate.

Baza materială de alimentație trebuie să răspundă mai multor funcții: de nutriție, de tratament, de convivialitate/relații sociale, divertisment și chiar de afaceri în condițiile în care se dorește dezvoltarea unor stai polivalente capabile să găzduiască și o serie de evenimente de natura călătoriilor de afaceri. Aceasta presupune în primul rând corelarea capacității de cazare cu cea de alimentație, existență unei diversități de tipuri de unități: restaurante clasice, cu specific național sau local, specializate, braserii, terase, grădini, baruri, cofetării, patiserii în măsură să ofere atât preparate culinare diversificate, gustoase, diete cât și petrecerea agreabilă a timpului liber.

Un alt aspect care influențează competitivitatea acesteia este confortul și funcționalitatea unităților de cazare exprimate prin numărul de locuri, categoria de confort, gradul de uzură fizică și morală, numărul și structura personalului, gradul de calificare.

Oferirea unor servicii balneo-medicale de calitate presupune organizarea și dotarea asistenței medicale balneare conform normativelor în vigoare. astfel pavilion de cură, hotel (bază de tratament), număr medici, echipe interdisciplinare de experți policlinică balneară, serviciu EKG și alte explorări funcționale, cabinet radiologic, cabinet urgență (gardă), serviciu de fizioterapie, serviciu de electroterapie , serviciu de masoterapie, sector de recuperare medicală, cure și programe profilactice, manifestări științifice periodice, servicii dietetice, servicii medicale suplimentare: acupunctură, geriatrie, bioenergie, medicamente originale românești, stomatologie

Existența mai multor ofertanți de bază materială reclamă concentrarea eforturilor în vederea unei exploatări raționale și intensive cu eficiență cât mai ridicată cum ar fi: coordonarea acțiunilor de cooperare în vederea realizării și satisfacerii cererii, în acțiuni de publicitate, promovare, în standardizarea nivelului calității serviciilor în realizarea unei imagini de marcă a stațiunii.

O componentă deosebit de importantă a calității serviciilor turistice incluse în produsul turistic balnear, și implicit a competitivității acestuia o reprezintă comportamentul personalului, în special cel din bazele de tratament/centrele de sănătate.

Având în vedere natura specială a relației personal medical – toate categoriile: medici, asistente medicale, masuri, etc. care implică un grad ridicat de intimidate comportamentul personalului trebuie să se caracterizeze prin delicatețe, bun simț, atenție, înțelegere, empatie, bunăvoință respectarea intimității, personalizarea tratamentului în funcție de caracteristicile psihice ale curantului, de vârsta acestuia etc.

Totodată comportamentul personalului din cadrul celorlalte unități prestatoare de servicii turistice trebuie să fie adaptat acestei forme de turism ținând cont de faptul că persoanele suferinde manifestă o sensibilitate și vulnerabilitate ridicate.

In condițiile creșterii exigenței turiștilor, a mutațiilor intervenite în structura cererii și nu în ultimul rând a puternicei concurențe existente pe plan mondial un element important de care trebuie să se țină cont este cel legat de așteptările turiștilor care într-o sinteză sunt următoarele: atmosferă relaxantă și de destindere prezentă atât în stațiune cât și în incinta tuturor unităților prestatoare de servicii, eficacitatea curelor efectuate într-un mod plăcut fără a percepe efortul sau restricțiile/privațiunile, sejururi care să asigure în același timp refacerea fizică și psihică, produse pentru toată familia, ofertă diversă care să ofere și posibilitatea alegerii libere a unor prestații, reunirea tuturor prestațiilor într-un singur loc, o primire de calitate și o servire personalizată, asocierea curelor cu descoperirea turistică, multiple posibilități destinate petrecerii agreabile a timpului liber ș.a.

CAPITOLUL III

TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA

România se înscrie în rândul țărilor europene cu un remarcabil fond balnear ceea ce a făcut ca turismul balnear românesc să aibă o veche tradiție și să cunoască o amplă dezvoltare.

Dintre toate segmentele de turism din România, turismul balnear este singura formă de turism care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practice inepuizabil și independent de condițiile atmosferice.

3.1. Oferta turistică balneară în România

Componentă importantă a pieței turistice, oferta include ansamblul atracțiilor naturale și antropice, infrastructura generală și turistică, forța de muncă și serviciile oferite. Conceperea unui produs turistic competitiv nu presupune însă o simplă îmbinare a acestora, ci o armonizare a diferitelor componente pentru a crea un produs omogen, pe cât posibil individualizat.

Caracterizată prin discrepanță dintre potențialul său de excepție și gradul de valorificare și neadaptare la cerințele manifestate pe plan mondial oferta balneară românească poate constitui, în urma unui proces de restructurare corespunzător, o importantă componentă a turismului național și chiar internațional.

1.Potențialul turistic al zonelor balneare

România dispune de un excepțional fond balnear ceea ce face ca din acest punct de vedere să se situeze pe unul dintre primele locuri din Europa. Totodată potențialul turistic balnear prezintă o serie de particularități care-l individualizează în cadrul țărilor cu tradiție în domeniu:

􀂃 prezența tuturor grupelor de substanțe terapeutice: ape minerale și termominerale, nămoluri terapeutice, emanații naturale de gaze terapeutice CO2 și uneori în combinație cu H2S, microclimatul salin, întregul complex de factori terapeutici ai litoralului

􀂃 existența unor substanțe minerale terapeutice cu caracter de unicat: gazelle mofetice și solfatariene, considerate rarități ale naturii și chiar unice în Europa (în cazul solfatarienelor) precum și a altora puțin răspândite în Europa: lacurile sărate, peloidele, microclimatul salin însoțite de cercetări și metode de tratament menite să asigure valorificarea acestora. valoarea terapeutică ridicată a gazelor mofetice determinată prin ample cercetări de specialitate, precum și valențele curative ale solfatarelor au făcut ca acestea să fie considerate elemente de mare interes ale balneologiei românești.

􀂃 existența tuturor grupelor de substanțe minerale terapeutice ceea ce permite acoperirea întregii game de afecțiuni tratabile cu ajutorul factorilor naturali de cură (toate cele 14 tipuri de afecțiuni înscrise în nomenclatorul OMS): ale aparatului locomotor (reumatismale și posttraumatice), ale sistemului nervos central și periferic, ginecologice, cardiovasculare, digestive, hepato-biliare, renale, metabolice și de nutriție, respiratorii și ORL, dermatologice, alergii, boli profesionale.

􀂃 existența unor rezerve importante de substanțe minerale terapeutice la nivelul fiecărei categorii ceea ce favorizează o amplă valorificare a acestora în cadrul turismului de sănătate

􀂃 larga răspândire în teritoriu a acestor resurse, diferite categorii de substanțe minerale terapeutice întâlnindu-se în toate zonele țării, la nivelul tuturor formelor de relief : montan, subcarpatic, de dealuri și podiș, câmpie, deltă și litoral

􀂃 prezența pe mici suprafețe a mai multor grupe de substanțe minerale terapeutice ceea ce permite tratarea concomitentă a mai multor tipuri de afecțiuni

􀂃 valoarea curativă ridicată a substanțelor minerale terapeutice românești a fost confirmată de numeroasele premii obținute de apele minerale de la Călimănești, Căciulata, Olănești, Slănic Moldova, Covasna, Băile Herculane citate în literature de specialitate; de asemenea balneologia românească, prin cercetările chimice și de laborator a confirmat eficacitatea acestora și a stabilit posibilitățile de utilizare a lor cu succes în toate formelor specifice curelor de sănătate: preventivă,terapeutică și recuperatorie

􀂃 existența diferitelor tipuri de bioclimat variind de la cel sedativ și de cruțare la cel excitant sau cu caracter tonic ce favorizează tratarea diferitelor tipuri de afecțiuni

􀂃 realizarea unor produse secundare de tip extract obținute din ape minerale și nămoluri: sarea de Bazna și Bălțăteșți, obținute din apele minerale din regiune, extract de nămol de tip „Pell Amar” obținut din nămolul lacului Balta Albă, apa minerală înfioletată de tip Olănești injectabilă care are termen de garanție de 90 de zile ceea ce permite continuarea tratamentelor la distanță

􀂃 prezentă apele minerale termale și mezotermale cu pondere mare pe teritoriul țării ce pot fi valorificate în scop de agrement diversificând astfel oferta balneară românească

Toate aceste caracteristici care individualizează potențialul balnear românesc în ansamblul celui reprezintă european, reprezintă un avantaj deosebit de important în conceperea unei oferte competitive. Aceasta presupune însă o serie de eforturi concertate din partea tuturor actorilor implicați în dezvoltarea și promovarea turismului balnear românesc astfel încât acesta să devină o componentă de marcă a turismului românesc.

A. Apele minerale și termominerale

Prin volumul rezervelor, apreciat de specialiștii în domeniu la peste 3000 de izvoare, calitățile terapeutice, varietatea conținutului lor, acestea apele minerale și termominerale reprezintă principalul factor natural de cură din țara noastră, de care se leagă o parte importantă din activitatea balneoturistică a României.

Structura geologică complexă a teritoriului României a făcut ca aceasta să dispună de o inepuizabilă rezervă de ape minerale caracterizate printr-un conținut deosebit de variat în elemente chimice și o mare complexitate și diversitate sub aspect fizico-chimic, mineralogic, termic etc. Acestea sunt localizate în principal în arealul montan, mai ales în aureola mofetică din împrejurimile catenei vulcanice Oaș-Gutâi-Călimani, Harghita (ape carbogazoase) (stațiunile Covasna, Tușnad, Călimănești, Căciulata, Băile Herculane, Vatra Dornei, Slănic Moldova), apoi în cel de dealuri subcarpatice și de podiș sau la contactul acestora cu munții (ape clorurato-sodice, bicarbonate) precum și în zonele de câmpie (ape termominerale, bicarbonate sau de zăcământ)

Apele minerale nu posedă până în prezent o definiție unică, existând nuanțări diferite de la țară la țară, în funcție de specificul acestora aderându-se însă prin elementele de bază fie la conceptul latin care definește apa minerală exclusiv prin acțiunea sa terapeutică fie la conceptul german, mult mai extins care ia în considerare și criterii cantitative de compoziție chimică

Apa minerală și minerală terapeutică este apa subterană cu un anumit conținut de substanțe în soluție și cu unele proprietăți fizice și chimice care o fac aptă pentru cura balneară sau valorificare alimentară.

B. Nămolurile terapeutice

Nămolul terapeutic este întregul complex de depuneri peloidice de pe fundul unor lacuri, sedimentele vulcanilor noroioși, unele turbe și bentonite, precum și alte roci care pot fi folosite direct în tratament sau după obținerea unor derivate. In categoria nămolului terapeutic intră toate nămolurile de lac testate pentru folosință balneară sau pentru obținerea unor extrase de tipul „Pellamar” sau „Pellobiol” și chiar unele peloide macerate în ape minerale cum este cazul argilelor sarmațiene de la Iași folosite cu succes la Băile Nicolina

După compoziția lor fizico-chimică se disting nămoluri:

􀂃sapropelice din lacuri continentale și lagune; acestea se întâlnesc în lacul Techerghiol (sapropelice de liman), în lacurile Amara, Lacul Sărat, Sovata, Bazna, Slănic Prahova(sapropelice de lacuri)

􀂃 minerale din lacuri continentale și lacuri formate în masive de sare, cu conținut de substanțe organice mai mic de 10% în nămolul uscat Băile Govora (silicos iodurat), Geoagiu Băi (feruginos)

􀂃 de turbă din zone mlăștinoase în nămolul uscat Vatra Dornei, Felix, Mangalia, Someșeni, Borsec

C. Emanațiile naturale de gaze terapeutice

Emanațiile naturale de CO2 sunt legate de vulcanismul din Carpații Occidentali din Munții Gutâi, Călimani, Harghita în stațiunile balneoclimaterice Covasna, Balvanyos, Băile Tușnad, Sângeorz Băi, Borsec, ș.a. cu concentrații de CO2 cuprinse între 94-99,8% (mofete), unele având pe lângă CO2 și H2S denumite solfatarii la Turia (0,56mg% H2S) și Harghita (0,08 mg%). Emanații de CO2 gaz există și în unele zone ale Carpaților Apuseni dar cu altă origine geologică, având un conținut mare de azot (18- 91%) și variabil de CO2 (4-81%). Denumirea de mofetă s-a extins și la modalități de utilizare a gazului carbonic extras din apele minerale carbogazoase (Buziaș) ca și la cele cu CO2 industrial – mofete artificiale .

D. Salinele

Indicațiile curei în saline: astmul bronșic la copii și adulți, forme clinice recente, ușoare și medii, bronșite cronice simple, afecțiuni alergice ale căilor aeriene superioare: rinite, rino-sinuzite, în afara puseelor acute.

Sarea terapeutică se folosește în balneoterapie sub trei forme: de concentrate obținut prin evaporare din ape curative recunoscute: Sarea de Bazna și cea de Bălțătești , saramură extrasă prin sonde speciale de dizolvare săpate în masivele de sare (Ocnele Mari și Cacica) și ca microclimat salin a unor ocne vechi (Târgu Ocna, Slănic Prahova și Praid)

E. Factorii climaterici

Factorii climaterici de cură pot fi utilizați în menținerea și ameliorarea stării de sănătate a organismului uman prin climatoterapie Cercetările de bioclimatologie au permis stabilirea unor corelații între caracteristicile climaterice și reacțiile fiziologice ale organismului uman evidențiind mai multe tipuri de bioclimate cu calități terapeutice:

􀂃 bioclimatul excitant de câmpie și litoral care se asociază în mod benefic cu apele minerale clorosodice, sulfatate sau sulfuroase fie cu nămolurile sapropelice din zonă.

􀂃 bioclimatul sedativ-indiferent (de cruțare) prezent în Câmpia de Vest, dealurile și podișurile până la 600-700 m și unele depresiuni de deal cuprinde mai multe stațiuni din țară și are un rol activ în ceea ce privește efectul terapeutic, alături de factorul balnear principal

􀂃 bioclimatul tonic-stimulent specific altitudinilor de peste 800-200m solicită funcțiile neurovegetative endocrine care coordonează aclimatizarea organismului la mediu. cura de munte fiind indicată în anemii, convalescență, rahitism, stări neurovegetative (insomnii, surmenaj), astmul bronșic alergic (între 1200-2000 m altitudine)

F. Aeroionizarea

Cercetările medicale au dovedit influența climatului aeroelectric asupra organismului uman, o aeroionizare naturală, bogată, predominant negativă are efecte benefice, de sedare în diferite afecțiuni: nevroze, astmul bronșic, hipertensiunea arterială, sporind astfel valoarea balneo-medicală a unei stațiuni.

De regulă valorile ionizării cresc odată cu altitudinea, cele mai mici valori înregistrându-se pe litoral, 600-1000 ioni/cm³, dar în anumite regiuni joase datorită existenței unor roci radioactive acestea pot fi mai ridicate: Băile Herculane are la 160 m alt. 1748-1925 ioni/cm³ în timp ce stâna de Vale situată la 1100 m alt. înregistrează numai 1200-1646 ioni/cm³. In majoritatea stațiunilor balneoclimaterice din țara noastră aeroionizarea prezintă valori modeste care nu depășesc 700-1000 ioni/cm³ dar există și situații peste această medie: Sângeorz-Băi 1479 ioni/cm³, Băile Felix 1320 ioni/cm³, Moneasa 1229 ioni/cm³, Borșa 1212 ioni/cm³ ș.a.

G. Plantele medicale

Plantele medicale reprezintă factori naturali de cură foarte răspândiți în țara noastră și din ce în ce mai solicitați în domeniul balneomedical (fitoterapie) atât în prepararea unor medicamente cât și în cură externă în bai cu plante.

Această bogăție și diversitate de factori de cură precum și bogata tradiție pe care o are turismul balnear în România reprezintă importante premise ale dezvoltării turismului de sănătate.

2.Infrastructura generală

Gradul de dezvoltare a turismului și implicit a turismului de sănătate, într-o țară/zonă, capacitatea de a atrage turiști, depinde într-un mod hotărâtor, de existența unei baze materiale moderne, corelată ca volum și structură cu resursele și cererea existente, capabile să asigure atât accesul cât și satisfacerea diferitelor categorii de nevoi manifestate de curanți pe perioada călătoriei și sejurului.

In vederea evaluării gradului de accesibilitate al stațiunilor balneare folosind căile rutiere s-a folosit criteriul distanța fată de un drum european 118: iar aprecierile au fost foarte bună pentru o distanță de 10-15 km, bună pentru o distanță de până la 50 km, deficitară pentru o distanță de peste 50 km.

In ceea ce privește accesibilitatea prin intermediul căilor ferate: criteriile de evaluare folosite au fost FOARTE BUN în cazul unui acces direct pe linie principală (magistrală) de cale ferată, BUN pentru acces direct pe linii secundare de cale ferată și DEFICITAR în cazul celor lipsite de acces la cale ferată 119.

In raport cu poziționarea stațiunii față de un aeroport aprecierea s-a făcut în distanță față de aeroporturi : FOARTE BUNA pentru stațiunile aflate la o distanță cuprinsă între 0-60 km, BUNA, pentru cele aflate la o distanță cuprinsă între 60-120 km și DEFICITARA în cazul în care aceasta este mai mare de 120 de km120.

Analiza gradului de accesibilitate al celor mai importante stațiuni balneare din România

tabel nr. 3.1.

V. Glăvan coordonator Tendințe și perspective ale ofertei turistice balneare în contextual turismului european, Studiu IECIT, 1995, p 38-39

Gradul de accesibilitate în cele 14 stațiuni balneare de interes național analizate, evaluat în funcție de distanța acestora față de drumurile europene, se prezintă astfel : 50 au accesibilitate foarte bună; 36 % au accesibilitate bună; 24 au acces deficitar.

3. Echipamentele turistice

In ceea ce privește baza materială de cazare din stațiunile balneare din România aceasta includea la sfârșitul anului 2006 – 360 de unități de cazare de diferite tipuri, având o capacitate totală de 40.894 de locuri, ceea ce reprezentă 9,2% din capacitatea de cazare a țării atât în ceea ce privește numărul de unități cât și numărul de locuri.

Principalii deținători de structuri de cazare sunt: Sind România care deține 9000 de locuri, Compania de Investiții Transilvania 8000 de paturi , Ministerul Muncii 3100 de paturi și Ministerul Sănătății 2200 paturi, restul de 18529 se află în proprietatea diferiților agenți economici, 91% din structurile de cazare se aflându-se în proporție de în proprietate privată. Este interesant de evidențiat faptul că aproximativ o treime din numărul de locuri de cazare fac parte din sistemul social, aparținând Sind Rom, Ministerului Muncii sau Ministerului Sănătății.

In ceea ce privește evoluția bazei materiale de cazare, se poate aprecia aceasta s-a aflat în strânsă corelație cu dezvoltarea turismului balnear în România. Astfel, în perioada 1970 -1990 atât ponderea numărului de unități cât și cea a locurilor în total pe țară a înregistrat o creștere continuă de la 18,0 % la 29,3 % în ceea ce privește numărul de unități și de la 12,06 % la 18,6% în ceea ce privește numărul de locuri., cu o dinamică ce atinge 252% la nivelul unităților de cazare și 163% la numărul de locuri înregistrată în aceeași perioadă. Totodată trebuie evidențiat faptul că această pondere mai ridicată a numărului de locuri în total, comparativ cu cea a numărului de unități, evidențiază o creștere a numărului de hoteluri ceea ce reprezintă un aspect pozitiv datorită faptului că hotelul, datorită condițiilor pe care le oferă este unitatea de cazare reprezentativă a turismului balnear.

Evoluția capacității de cazare din stațiunile balneare ale României în perioada 1970-2004

Sursă: Capacități de cazare 1970-1995, Anuarele statistice ale României 1990-1995 Ministerul Turismului,

CNS Turismul României Breviar statistic 1996-2004

O analiză mai completă asupra bazei materiale de cazare o oferă informațiile referitoare la structurarea numărului de camere și locuri pe categorii de confort.

In ceea ce privește încadrarea unităților de cazare pe categorii de confort se observă faptul că ponderea cea mai mare este deținută de unitățile încadrate la 2 și 1 stea . Această situație este o consecință pe de o parte a perioadei de dezvoltare a turismului de masă, sindical care s-a caracterizat prin construirea unui important număr de locuri de cazare de categorie mai redusă iar pe de altă parte a menținerii caracterului social al turismului balnear rezultat al numărului mare de curanți din stațiunile balneare sosiți prin sistemul de asigurări sociale, sindicate, case de ajutor reciproc ale pensionarilor. Totodată se impune a fi evidențiat ritmul greoi al transformărilor înregistrate în adaptarea ofertei la cerințele manifestate pe plan internațional privind.

Având în vedere faptul că unitatea reprezentativă pentru turismul balnear este hotelul datorită posibilităților pe care le oferă privind integrarea tuturor serviciilor sub același acoperiș se impune și o analiză a numărului de camere și locuri din stațiunile balneare existente în hoteluri. Astfel analizând ponderea deținută de hoteluri în totalul numărului de locuri și camere din unitățile de cazare din stațiunile balneare (vezi tabelul nr.)

Având însă în vedere tendințele existente pe plan mondial, referitoare la dezvoltarea turismului de sănătate care presupune un nivel ridicat al calității serviciilor oferite, este necesara modernizarea bazei materiale de cazare atât sub aspectul categoriei de confort cât și sub aspectul tipologiei unităților de cazare.

4. Structuri de tratament

Astfel, în ceea ce privește baza de tratament din țara noastră, aceasta dispune în prezent de o capacitate de peste 1100000 de pacienți pe an, în stațiunile de interes internațional putându-se efectua aproximativ 95.000 de proceduri din care 48000 proceduri majore aceste caracteristici cantitative atestă existența unei baze materiale de tratament relativ dezvoltate, diversificată, capabilă să ofere posibilități de tratament pentru toate afecțiunile încadrate în nomenclatorul organizației mondiale a sănătății

Bazele de tratament integrate se întâlnesc în special în stațiunile de interes național predomină structurile de tratament amenajate după 1970, caracterizate prin construcții în care blocul de tratament se află sub același acoperiș cu structurile de cazare și alimentație (Băile Herculane, Băile Felix) sau au legături acoperite Sovata Buziaș.

Bazele de tratament vechi dispuse în pavilioane independente se află în multe cazuri în amplasamente bune: Băile Felix, Băile Herculane, Buziaș .

In ceea ce privește oferta celorlalte stațiuni destinate turismului internațional, oferta acestora include o serie de terapii complementare cum ar fi acupunctura, cure gerovital, O sinteză a produselor oferite de aceste stațiuni este prezentată în tabelul (5.4) de mai jos:

Principalele tipuri de proceduri oferite de cele mai importante stațiuni balneare românești

Tabelul 3.3.

3.2. Dimensiunile și structura cererii turistice în stațiunile balneare

Analizând locul ocupat de cererea pentru turismul balnear în ansamblul turismului românesc, în perioada 1970-2004, evidențiat de informațiile din tabelul nr. se poate observa faptul că aceasta reprezintă un segment important al cererii turistice, în special a celei interne, deținând ponderi cuprinse între 9,3-14% în ultimii 35 de ani. Totodată trebuie evidențiat faptul că dacă până în 1989 ponderea turismului balnear în totalul circulației turistice era comparabilă cu cea pentru litoral și superioară celei montane, după 1989 ponderea turismului montan a crescut, depășind cererea pentru turismul balnear fapt determinat de evoluția mai bună pe care a înregistrat-o turismul montan în ceea ce privește amenajările, modernizarea bazei materiale, creșterea confortului și diversificarea posibilităților de agrement.

Locul turismului balnear în circulația turistică a României

tabel nr. 5.7.

Capacități de cazare 1970-1995, Anuarele statistice ale României 1990-1995 Ministerul Turismului, CNS Turismul României Breviar statistic 1999-2005

Din analiza numărului de turiști înregistrat în perioada analizată (1970-2004) se observă o scădere importantă a acestuia după 1989, fapt explicat pe de o parte de evoluția vieții economice sociale și politice din țara noastră respectiv scăderea nivelului de trai al populației României cu efecte asupra puterii de cumpărare ceea ce a afectat atât numărul de turiști cât și durata sejurului, corelată cu creșterea continuă a tarifelor pentru serviciile turistice, ieșirea unor persoane din sistemul sindical care oferea tuturor doritorilor bilete de odihnă și tratament un cost mai mic, parte din tarife fiind suportate de către sindicate, scăderea calității serviciilor turistice.

In ceea ce privește turismul internațional acesta a fost afectat pe de o parte de instabilitatea politică, de imaginea deformată a realității românești, de nivelul calitativ scăzut al serviciilor, de necorelarea tarifelor cu calitatea serviciilor precum și de insuficienta promovare a României ca destinație turistică pe piețele internaționale iar pe de altă parte de îmbătrânirea și reducerea numărului (decesul) clientelei tradiționale precum și inadaptarea ofertei balneare românești la tendințele existente pe plan mondial.

Evoluția principalilor indicatori ai circulației turistice în stațiunile balneare în perioada 1970-2004

Tabel nr. 5.5.

Cu toate acestea în prezent acesta înregistrează cele mai mari ponderi comparativ cu celelalte forme de turism.

Analizând ponderea numărului de înnoptări, în total înnoptări aceasta este superioară tuturor celorlalte forme de turism, aceasta fiind determinată de particularitățile turismului balnear care presupune o durată minimă a curei de 7 zile.

Evoluția principalilor indicatori ai circulației turistice în zonele balneare în perioada 1970-2004

tabel nr.5.6.

Durata medie a sejurului, deși superioară mediei pe țară, de (7,1-11,3) față de (3,3 – 4zile) a scăzut după 1989 din cauza reducerii numărului de zile de cură, în special în cazul celor care cumpără bilete prin agențiile de turism, costul mare al pachetului de servicii și suportarea integrală a costului sejurului au dus la reducerea curei la 12 sau chiar 7 zile, față de 18-21 de zile cât durează o cură în sistemul asigurărilor sociale.

In ceea ce privește numărul de înnoptări, acesta a înregistrat în perioada 1970- 1998 ponderi mai reduse decât cele înregistrate de turismul de litoral (de 16-36% din total turism) față de 24,2- 32,3% începând cu 1999 ponderea înnoptărilor realizate în stațiunile balneare tinde să o depășească pe cea a înnoptărilor realizate pe litoral fapt determinat probabil de reducerea suratei sejurului pe litoral sar și a reducerii numărului de turiști care au început să se reorienteze spre alte destinații.

Analizând durata călătoriilor stațiunile balneare realizate în anul 2004 se poate observa o diversificare a cererii în sensul solicitării, în proporții relativ apropiate a ejururilor de lungimi diferite. Astfel, se remarcă o pondere importantă a sejururilor scurte de 1-3 înnoptări, de 23,9% (48354), alături de care sejururile medii de 4-7 înnoptări dețin 27,3% (55216), iar cele de 8-14 înnoptări 34,4% (69.517) în timp ce se constată o scădere a numărului sejururilor lungi de 15-28 de zile (29154) , acestea deținând doar 14,4% din totalul sejururilor balneare.

In ceea ce privește modul de asigurare a acestor sejururi, 56.729 dintre acestea sunt asigurate/procurate prin intermediul oficiilor de pensii Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei, Oficiilor de pensii, Ministerului Sănătății ceea ce reprezintă 28%, iar 145.515 sunt asigurate pe cont propriu (62%). In ceea ce privește evoluția circulației turistice balneare analiza a fost efectuată în perioada 1970-2004 datorită faptului că începând cu 1970 există informații statistice, existând o metodă unitară de înregistrare a acestora, iar perioada 1970-1985 s-a caracterizat printr-o evoluție pozitivă a turismului balnear.

In ceea ce privește numărul de turiști înregistrat în stațiunile balneare acesta a înregistrat în perioada 1970-1989, așa cum reiese din tabelul nr. o evoluție pozitivă, caracterizată printr-o creștere accentuată, înregistrând un ritm mediu de creștere de 9,4% (1970-1975) și de 7,7% (1975-1980) comparabil cu cel înregistrat la nivelul țării deși ușor mai scăzut , o relativă stagnare în perioada 1980-1985 pentru ca în perioada 1985-89 să crească din nou într-un ritm mediu anual de 10,9%. Acesta s-a datorat dezvoltării turismului de masă, un număr mare de bilete de odihnă și tratament fiind asigurate prin intermediul sindicatelor ceea ce a făcut ca aproximativ jumătate din populația țării să petreacă un sejur într-o stațiune turistică..

După 1990 însă circulația turistică s-a caracterizat printr-o tendință descrescătoare, înregistrând și de această dată un ritm accelerat, dar în sens negativ, de – 13% în perioada 1995-2000 pentru ca după 2000 acest fenomen să înregistreze o ușoară redresare, în perioada 2000-2004 înregistrându-se un ritm mediu de creștere de 1,2%, ritm inferior celui înregistrat la nivelul țării. Trebuie evidențiat însă faptul că nici după 15 ani nu a fost atins numărul de turiști realizat în 1989 de 1726 mii, în 2004 fiind de 683 mii, reprezentând doar 40% din numărul turiștilor înregistrați în 1989.

In ceea ce privește evoluția numărului de înnoptări situația este similară celei înregistrate de numărul de turiști înregistrând însă ritmuri de creștere mai scăzute, respectiv de 7,6% în perioada 1970-1975 comparativ cu cel realizat de numărul de turiști de 9,4% iar în perioada 1975-1980 de 4,4% comparativ cu 7,7%. Aceasta se explică prin faptul că în perioada analizată a scăzut durata medie a sejurului realizată în stațiunile balneare.

In ceea ce privește durata medie a sejurului aceasta a înregistrat, în perioada analizată, o scădere pe de o parte din cauza creșterii numărului de sejururi de odihnă din stațiunile balneare, iar după 1989, din cauza faptului că o parte importantă a populației nu a mai beneficiat de biletele de odihnă și tratament primite prin sistemul sindical, fiind nevoită să apeleze la sejururile comercializate de către agențiile de turism, acestea au fost cnevoite să reducă durata acestora la 10-12 zile pentru ca prețul biletelor să poată fi suportat mai ușor. Analiza datelor referitoare la preferințele pentru categoriile de confort ale unităților de cazare se poate observa că în topul preferințelor se situează unitățile încadrate la categoria 2 și 1 stele, fapt explicat atât de caracterul social al acestei forme deturism cât și de numărul redus de locuri de cazare de categorie superioară existent în stațiunile balneare.

Tradiția scolii românești de balneologie, eficacitatea tratamentelor balneare efectuate precum și costul mai redus al acestora față de cel din țările de origine au făcut ca stațiunile balneare românești să înregistreze în perioada 1975-1985 un maxim al circulației turistice, având o clientelă tradițională formată în special din germani, evrei, italieni ș.a.

3.3. Analiza diagnostic a ofertei balneare românești

În România există 160 de stațiuni și localități balneare ce dețin resurse minerale de cură, din care 24 de stațiuni balneare sunt de importanță națională, cu recunoaștere și pe plan european. Larga răspândire în teritoriu a resurselor balneare a făcut ca tipologia acestora să includă stațiuni montane: Băile Herculane, Tușnad, Slănic Moldova, Covasna ș.a. stațiuni situate în zone de dealuri și podiș: Slănic Prahova, Buziaș, Călimănești- Căciulata, Olănești, Govora, de câmpia: Amara, Balta Albă, Lacul Sărat sau de litoral: Mangalia, Techerghiol, Eforie Nord ș.a.

In funcție de mărimea lor acestea pot fi:

mici cu sub 500 locuri

medii (500-1500) locuri

mari 1500-3500

foarte mari peste 3500

Conform criteriilor de clasificare a stațiunilor în turismul balnear din țara noastră se

In ceea ce privește importanța lor ele pot fi de interes național și de interes local Bălțătești, Oglinzi.

In ceea ce privește calitatea peisajului și a mediului ambiant, aceasta poate fi foarte ridicată cum este cazul stațiunilor Băile Herculane, Vatra Dornei, Tușnad, ridicată, în Slănic Moldova, Olănești, Covasna, Eforie Nord și modestă în cazul stațiunilor Băile Felix, Amara.

Analiza comparativă a ofertei turistice balneare a României cu cea europeană reprezintă o valoroasă sursă de informații care, în urma analizei punctelor tari și slabe oferă posibilitatea identificării celor mai potrivite strategii menite să asigure creșterea competitivității ofertei turistice balneare a României. Pentru aceasta este necesară o analiză comparativă a tuturor componentelor ofertei balneare românești cu cea europeană: resurse, bază materială, produse și prețuri, ș.a.

In ceea ce privește comparația realizată la nivelul factorilor naturali de cură, aceasta urmărește identificarea acelor componente ale ofertei tării noastre care o individualizează în raport cu cea europeană, o fac să fie căutată și apreciată. In același timp, compararea celorlalte elemente ale ofertei – baza materială, servicii, condiții de comercializare – aceasta vizează evidențierea acelor aspecte care pot contribui la creșterea competitivității produsului turistic românesc.

In ceea ce privește analiza comparativă realizată la nivelul factorilor naturali de cură trebuie evidențiate atu-urile României din acest punct de vedere. Astfel, cu cele peste 3000 de izvoare minerale și termominerale, țara noastră deține aproximativ o treime din rezervele hidrominerale ale Europei. Alte țări europene care dețin importante resurse hidrominerale fiind: Franța peste 1200 izvoare, Spania 2000, Germania 900. Totodată trebuie evidențiat faptul că acest volum important de ape termo-minerale este dublat de faptul că pe teritoriul țării noastre se găsesc toate tipurile de ape minerale în cantități importante. O mare diversitate de ape minerale se întâlnește și în Franța și Polonia, Spania în timp ce în Germania deține în proporție de jumătate de ape minerale clorurato-sodice, iar în Italia, Ungaria, Austria, predomină apele termominerale.

Un atu suplimentar este reprezentat de faptul că apele minerale valorificare în cadrul unor stațiuni balneare din țara noastră sunt compatibile din punctul de vedere al compoziției chimice și al proprietăților terapeutice cu ape ale unor stațiuni balneare de renume din Europa.

In urma analizei comparative a ofertei balneare a României și celei europene pot fi evidențiate următoarele aspecte:

Punctele tari ale ofertei balneare românești determinate de factorii interni (de condițiile concrete ale turismului balnear în România) pot fi sintetizate astfel:

– prezența unor grupe de substanțe minerale terapeutice care la rândul lor înregistrează o mare diversitate (ape minerale termale și atermale, lacuri și nămoluri terapeutice, emanații naturale de gaze, microclimatul salin, complexul de factori terapeutici ai litoralului, marea diversitate a plantelor medicinale, climatoterapia ș.a.);

– existența tuturor grupelor de substanțe minerale terapeutice permite tratarea întregii game de afecțiuni tratabile cu ajutorul factorilor naturali de cură (ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos central periferic, afecțiunilor cardiovasculare, respiratorii, digestive, hepatobiliare, renale, metabolice și de nutriție, ginecologice, dermatologice, boli profesionale etc.) dintre acestea ponderea cea mai mare o dețin substanțele minerale terapeutice destinate tratării afecțiunilor aparatului locomotor și ginecologice (aproximativ 77,15%) urmate de cele cardiovasculare și ale sistemului nervos central și periferic (13,20%) apoi cele digestive și hepatobiliare, renale, respiratorii, ORL (9,68%);

– existența unor importante rezerve de substanțe minerale terapeutice ceea ce oferă perspective largi pentru dezvoltarea turismului balnear;

– larga răspândire a acestor resurse pe teritoriul țării (în zonele montane, de dealuri și podiș, de câmpie, litoral și în Delta Dunării;

– prezența pe suprafețe mici a mai multor grupe de substanțe minerale terapeutice ceea ce permite tratarea simultană a mai multor afecțiuni;

– valoarea curativă a substanțelor minerale terapeutice românești a fost confirmată de numeroase premii obținute de apele minerale;

– existența diferitelor tipuri de bioclimat variind de la cel sedativ și de cruțare la cel excitant sau cu caracter tonic favorizează tratarea diferitelor tipuri de afecțiuni;

– existența unor produse secundare de tip extract obținute din ape minerale și nămoluri ca: sarea de la Bălțătești și Bazna, ape minerale de Olănești înfioletată (cu termen de garanție de 90 de zile), extractul de nămol de tip Pell Amar obținute din nămolul extras din nămolul lacurilor Amara și Balta Albă permiteb continuarea tratamentelor la domiciliu;

– apele minerale termale sau mezotermale cu pondere mare pe teritoriul țării pot fi folosite în scop de agrement ceea ce ar putea contribui la diversificarea ofertei stațiunilor balneare;

– existența unor produse cunoscute și apreciate pe plan internațional care pot fi valorificate atât în tratamentele efectuate în diferite stațiuni balneare cât și la domiciliul turiștilor ca de exemplu Gerovital împotriva îmbătrânirii, pentru tratarea afecțiunilor reumatismale și nervoase, Aslavital împotriva îmbătrânirii și pentru tratarea afecțiunilor nervoase, Boicil forte pentru tratarea afecțiunilor reumatismale și a tulburărilor arteriale. In plus unele dintre aceste produse exemplu Gerovital și-au diversificat gama de produse și servicii oferite la nivelul cosmeticii prin linia de produse și tratamente estetice „Blue line”;

– recunoașterea internațională de care se bucură Școala românească de balneologie

– considerabila corectitudine medicală

– personal loial delicat profesiei și priceput

– gamă largă de proceduri de cură aplicate în majoritatea stațiunilor balneare- prețurile scăzute practicate pentru acestea

– cooperare tradițională cu piețe importante din Germania, Israel, Italia, Franța

– numărul în creștere al persoanelor care apelează la metodele alternative de tratament, creșterea încrederii și a receptivității în produsele naturale ca factori de cură

– amplasarea stațiunilor balneare într-un cadru pitoresc, în apropierea unor obiective turistice naturale sau antropice

– poziția geografică a României care-i conferă o funcție tranzit turistic asigurând legătura dintre țările Europei Centrale, nordice și estice cu sudul continentului șicu Orientul Apropiat și mijlociu

– o deosebită tradiție în domeniul ospitalității cu oameni calzi și primitori

– existența unor rute internaționale atât la nivelul transporturilor rutiere și feroviare cât și aeriene

– accesul la produsele și influențele occidentale

– legume și fructe proaspete, de sezon și intensificarea preocupărilor unor întreprinzători de a obține produse ecologice care pot fi valorificate în realizarea unor produse 100% naturale

Punctele slabe ale ofertei balneare românești sunt determinate tot de factorii interni fiind în general rezultatul neajunsurilor organizatorice. Acestea se materializează în:

– unități de cazare și alimentație uzate fizic și moral

– uzura morală a echipamentelor de tratament din multe stațiuni

– infrastructura insuficient dezvoltată, uzată fizic și moral se pun probleme legate de accesul dificil în unele stațiuni balneare, de alimentarea cu apă caldă și rece,căldura și chiar cu energie electrică

– mediul ambiant al stațiunilor este prost întreținut și organizat

– nivelul scăzut al cunoștințelor de organizare, experiență în management este limitată

– insuficiența serviciilor și facilităților care pot fi valorificate pe piața de lux sau de înaltă calitate a tratamentelor balneare

– starea generală a stațiunilor care vădește lipsa de întreținere și organizare

– nivelul scăzut al calității serviciilor de cazare, alimentație și agrement din stațiuni

– stațiunile balneare sunt adaptate unor tratamente medicale demodate destinate în principal turismului social

– caracterul foarte specializat al tratamentelor

– lungimea ridicată a sejurului și posibilitățile reduse de petrecere a timpului liber

– clientele îmbătrânită

– folosirea cu precădere a apelor minerale și local a celorlalți factori de cură

– utilizarea parțială a apelor minerale ( preponderent în funcție de profilul stațiunii) față de polivalența terapeutică a acestor ape

– dezvoltarea unor stațiuni fără o fundamentare hidrologică a volumuluiresurselor și balneomedicală

– utilizarea incompletă a factorilor de cură tradiționali sau recent puși în evidență, folosirea pe scară redusă a noilor produse medicale realizate pe baza factorilor naturali de cură

– aplicarea unor politici tarifare greșite precum și lipsa unor concepții clare privind politica economică și tarifară

– informații turistice puține atât în țară cât și în străinătate

– absența unei activități de marketing specializate pentru această formă de turism

– materiale publicitare puține și de proastă calitate, cu imagini vechi

– lipsa înțelegerii nivelului de așteptare al clienților străini

– lipsa orientării serviciilor către client

Oportunitățile ofertei turistice balneare românești sunt determinate de evoluția factorilor externi care influențează favorabil, prin cadrul general pozitiv pe care îl oferă dezvoltării turismului balnear. Dintre aceștia cei mai evidenți sunt :

– politica UE în domeniul turismului și ocrotirii sănătății (armonizarea legislației privind asigurările de sănătate – ceea ce ar oferi un alt loc important termalismului în cadrul cererii turistice)

– tendințele manifestate de către OMS și OMT referitor la necesitatea menținerii stării de sănătate – trecerea la medicina „omului sănătos” cu accent pe tratamentele profilactice

– tradiția unor stațiuni balneare românești și prestigiul școlii românești de balneologie

– tendințele manifestate la nivelul populației reflectate de reorientarea spre metodele tradiționale de tratament

– posibilitatea integrării în programe PHARE

– creșterea posibilităților de acces la savoir-faire unor lideri mondiali în termalism și talasoterapie

– creșterea numărului străinilor ce călătoresc pentru afaceri, existența ambasadelor străine și a comunităților de străini care pot promova o imagine favorabilă României și turismului balnear românesc

– intensul schimb cultural ce conduce la o mai bună înțelegere între culturi și înlătură dezinformarea

Amenințările existente la nivelul conceperii și comercializării produsului turistic balnear sunt determinate de factori externi care se constituie într-o frână a dezvoltării sau succesului turismului balnear românesc. Intre aceștia cei mai importanți sunt :

– creșterea competitivității produselor turistice balneare oferite de țările vecine Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia care reprezintă o importantă concurentă nu numai pentru turismul balnear românesc ci și pentru cel occidental

– scăderea cererii interne din cauza scăderii nivelului de trai

– imaginea nu tocmai favorabilă a României

– degradarea mediului

– instabilitatea monedei naționale

– scăderea continuă a calității tuturor serviciilor

Împletirea „turismului balnear de sănătate” cu formele de cură balneare clasice, care se adresează omului bolnav – curele terapeutice și de recuperare – va asigura stațiunilor balneare din țara noastră nu numai modalități și posibilități de dezvoltare și eficientizare economică și financiară, ci și o implicare medico-socială care contribuie la ameliorarea stării de sănătate și a calității vieții oamenilor. (dr. med. Jaroslav Kiss –director gen. al Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie).

CAPITOLUL IV

ORIENTĂRI STRATEGICE PRIVIND CRESTEREA COMPETITIVITATII PRODUSULUI TURISTIC BALNEAR ÎN ROMÂNIA

4.1. Obiective strategice privind creșterea competitivității produsului turistic balnear în România

În absența unei strategii sectoriale a turismului românesc, obiectivul specific turismului balnear nu poate fi decât: creșterea competitivității turismului de sănătate din România.

Realizarea acestuia trebuie să se bazeze pe o viziune strategică modernă, științifică și flexibilă de restructurare și dezvoltare a sectorului balnear din România concretizată într-o strategie pe termen lung ale cărei direcții de acțiune să vizeze:

1. Restructurarea stațiunilor existente pornind de la structura cererii, tendințele prezente și de perspectivă existente pe plan mondial în domeniul conceptului de stațiune și particularitățile concrete ale țării noastre

2. Dezvoltarea/ amenajarea de stațiuni noi

3. Implementarea unui sistem global de calitate în turismul balnear

4. Relansarea turismului de sănătate românesc pe piețele tradiționale și cucerirea de noi piețe

In contextul actual, când abordarea problematicii competitivității se face, pe plan internațional, în termeni noi, avantajul competitiv depășind dimensiunea economică, calitatea vieții fiind o componentă importantă a conceptului de competitivitate la nivelul unei națiuni, realizarea acestui deziderat poate fi asigurată și printr-o orientare strategică la nivelul turismului de sănătate: îmbunătățirea stării de sănătate a populației, creșterea calității vieții acesteia prin stimularea cererii pentru turismul de sănătate cu rol preventiv/profilactiv. Crearea condițiilor pentru practicarea turismului de sănătate de către un număr cât mai mare de oameni. chiar dacă aparent această orientare strategică presupune costuri mari atât la nivelul economiei naționale cât și la cel al agenților economici efectele în plan social, cu reflectare directă în plan economic justifică pe deplin aceste cheltuieli.

Realizarea acestor obiective strategice presupune urmărirea unor direcții de acțiune specifice fiecărui obiectiv în parte.

1. Restructurarea stațiunilor existente se va face pornind de la structura cererii, tendințele prezente și de perspectivă existente pe plan mondial atât în domeniul medical cât și în domeniul conceptului de stațiune precum și de la particularitățile concrete ale țării noastre în corelație cu valoarea , volumul resurselor naturale, la nivelul cerințelor, standardelor, existente în țările Uniunii Europene Aceasta restructurare se va face pe două direcții:

􀂃 parte dintre stațiuni vor fi reamenajate în sensul configurării și dezvoltării acestora ținând cont de modelul stațiunilor balneare moderne din Europa a căror restructurare a avut succes dar și de particularitățile concrete ale țării noastre

􀂃 altă parte a stațiunilor va rămâne fidelă turismului balnear tradițional, cea mai mare parte a acestea se vor dezvolta fie ca stațiuni sociale dar și câteva ca stațiuni de lux

Având în vedere evoluția cererii, caracterizate prin creșterea exigențelor turiștilor, orientarea acestora spre produse de calitate, procesul de reorganizare a tuturor stațiunilor balneare românești, indiferent de tipul lor, trebuie să se bazeze pe un amplu proces de restructurare care trebuie aplicat la nivelul fiecărei componente a ofertei turistice balneare respectiv:

􀂃 stabilirea profilului și statutului funcțional al stațiunilor în funcție de direcția în care urmează să se dezvolte;

􀂃 restructurarea concepției de amenajare a stațiunii;

􀂃 dezvoltarea și modernizarea infrastructurii generale;

􀂃 dezvoltarea și modernizarea bazei materiale specifice turismului;

􀂃 restructurarea serviciilor și produselor oferite;

Stabilirea profilului și statutului funcțional al stațiunilor balneare-turistice reprezintă prima măsură necesară procesului de restructurare a stațiunilor balneare, în funcție de care se va organiza întreg procesul de reamenajare a acestora. Această acțiune este hotărâtoare pentru succesul pe piața al ofertei stațiunii, de aceea este necesara o foarte bună studiere a pieței și o prefigurare a tendințelor la nivelul volumului și structurii cererii precum și cercetările în vederea diversificării utilizării factorilor de cură, asigurându-se astfel creșterea flexibilității produselor balneare.

In ceea ce privește restructurarea concepției de amenajare a stațiunii, aceasta trebuie să țină cont de tipologia stațiunii, de normele privind zonarea funcțională internă a stațiunilor balneo-turistice prevăzute în legea balneară care se referă la delimitarea zonelor funcționale interne de ex. zonele destinate structurilor de primire, de alimentație, medicala propriu-zisă, de agrement, comerciala, de transport etc. precum și de amplasamentele cele mai adecvate, în mediul concret, pentru toate obiectivele de conținut ale ofertei. O problemă care trebuie rezolvată prin conceptul de amenajare a stațiunii este cea a coabitării diferitelor segmente de clientelă care au motivații, preferințe, programe diferite.

Această măsură reprezintă condiție de baza pentru modernizarea și sistematizarea tuturor stațiunilor indiferent de profil și specializare. Importanța acestor măsuri rezultă pe de o parte din faptul că ea premerge și direcționează toate acțiunile tehnice, organizatorice și de exploatare (ambientul general și particular, infrastructura și baza materiala specifica, specializarea propriu-zisă și nu în ultimul rând eficiența în plan managerial) condiționând astfel forma și conținutul ofertei propriu-zise iar pe de altă parte sunt cerute de necesitatea realizării noului concept de stațiune. In acest sens un rol deosebit de important îl au planurile de urbanism care sunt concepute în funcție de profilul și specializarea (specializările) prestabilite.

Măsurile concrete care se impun sunt:

􀂃 îmbunătățirea aspectului general al stațiunii, a esteticii acesteia

􀂃 găsirea unor soluții pentru creșterea flexibilității ofertei stațiunii 􀂃 stabilirea unor măsuri concrete care să vizeze reducerea poluării în stațiune

􀂃 identificarea unor amplasamente pentru amenajarea spațiilor de agrement și animație

􀂃 găsirea unor soluții pentru evitarea aglomerării stațiunii la sfârșit de săptămână

􀂃 corelarea capacității de primire a stațiunii cu volumul de resursele de substanțe minerale terapeutice.

2. Dezvoltarea/ amenajarea unor stațiuni noi presupune:

– dezvoltarea/amenajarea unor stațiuni de lux fie pe noi amplasamente, fie prin crearea, în cadrul unor stațiuni existente, care beneficiază de un cadru natural pitoresc, de factori naturali de cură de mare valoare terapeutică, o tradiție în domeniul balneologiei și un renume pe plan intern și internațional unor poli/insule de lux

– amenajarea, în apropierea marilor orașe (la distanță de maximum o oră de acestea) – importante bazine de cerere – în zone caracterizate prin existența unor importante resurse de ape minerale a unor stațiuni de proximitate axate pe produse wellness și ludice.

– amenajarea în zone rurale, care dispun de zone cu aspecte peisagistice pitorești, factori naturali de cură și o agricultură tradițională care să permită dezvoltarea unei agriculturi ecologice a unor mici stațiuni de sănătate, oaze de liniște, recreere și binefacere – ceea ce ar permite dezvoltarea unor zone rămase în urmă din punct de vedere economic

3. Implementarea unui sistem al calității globale/totale în turismul balnear

Scopul acestui sistem este de a îmbunătăți calitatea întregului produs balnear începând cu cea a destinației turistice și terminând cu cea a serviciilor oferite de fiecare prestator în parte unitățile hoteliere, de alimentație, bazele de tratament etc. în vederea creșterii competitivității produsului balnear românesc și implicit a nivelului de satisfacție a clienților.

Această direcție de acțiune vizează următoarele măsuri:

􀂃 crearea unui organism de prestigiu, care să beneficieze de recunoaștere internațională care să gestioneze sistemul de calitate al turismului balnear

􀂃 elaborarea pornind de la „Marca Q,” a unor standarde referențiale în turismul balnear care să stabilească criterii de clasificare/acreditare a stațiunilor balneare care să certifice calitatea serviciilor oferite prin utilizarea unui simbol al calității totale și care să asigure în același timp promovarea si recunoașterea produsului turistic balnear românesc pe plan național și internațional

􀂃 monitorizarea permanentă a calității serviciilor oferite de stațiunile acreditate prin aplicarea periodică a chestionarelor de satisfacție și vizite ale consumatorului misterios

􀂃 tipărirea unui ghid al stațiunilor acreditate și reactualizarea lui periodică în funcție de constatările făcute cu ocazia monitorizării

􀂃 conceperea unui sistem de perfecționare a pregătirii profesionale care să pună accentul pe aspectele psihologice ale relației prestator de servicii-client, pe elementele intangibile ale serviciilor oferite; în cadrul acestuia un loc important îl vor avea rezolvarea unor situații problemă ce pot apărea în activitate și dezvoltarea unor jocuri de rol în care prestatorii de servicii să simtă pe propria experiență condiția de turist-curant

􀂃 utilizarea unor mijloace de stimulare a practicilor de excelență în turismul balnear : premii naționale acordate stațiunilor, prestatorilor de servicii, salariaților care sau remarcat prin bunele practici

In vederea realizării unui standardului referențial care va aborda calitatea globală/totală a calității produsului turistic balnear care să vizeze fiecare componentă a produsului turistic balnear: destinației turistice, serviciilor de cazare, de alimentație, tratamentului balnear este necesară implicarea tuturor factorilor de acțiune din domeniul balnear ministere, prestatori de servicii, asociații profesionale, reprezentanți ai protecției consumatorilor.

Standardul va conține pe lângă cerințele specifice și un sistem de monitorizare continuă a calității produsului începând cu faza de concepției a acestuia, continuând cu satisfacția în timpul și după consumul produsului turistic.

In categoria practicilor pentru excelență în centrul cărora obiectivul principal va fi centrarea pe client și pe piață se vor implementa și măsuri de tipul: vizite surpriză, oferirea unor călătorii incentive personalului în alte stațiuni balneare pentru a testa pe viu calitatea de client cu aspectele ei pozitive și negative, oferind totodată cunoașterea unor noi servicii,

4. Orientarea ofertei de produse și servicii balneoturistice spre piețele externe tradiționale ale României și pătrunderea pe noi piețele

Realizarea acestei direcții de acțiune presupune următoarele măsuri concrete:

􀂃 identificarea acelor produse românești care sunt în măsură să răspundă cererii turistice internaționale

􀂃 dezvoltarea produselor (medicamente și tratamente specific romanești), deja cunoscute și apreciate pe piața turistică internațională cum ar fi “ Gerovital “- gama de produse de tratament împotriva îmbătrânirii și pentru tratarea afecțiunilor reumatismele și nervoase, “Aslavital” gama de produse de tratament împotriva îmbătrânirii și pentru afecțiuni nervoase, “Boicil forte destinat tratării afecțiunilor reumatismale și a tulburărilor arteriale”

􀂃 inițierea unui program de relansare și extindere a curelor geriatrice și gerontologice cu produsele Gerovital, Aslavital, Pell-Amar prin colaborări cu diferite asociații medicale și fundații de pensionari din străinătate

􀂃 realizarea unui sistem optim de informare și comercializare a produselor turistice balneare on-line pe teritoriul tarii și integrarea acestuia în sistemele de rezervare internațională..

􀂃 Promovarea susținută și agresivă a produselor cunoscute și apreciate de turiștii străini (Gerovital Pell Amar ) precum și a altor produse noi care răspund cerințelor internaționale reprezintă o altă modalitate de acțiune pentru câștigarea sau recâștigarea unor piețe internaționale. Organizarea unor activități promoționale pentru lansarea ofertei turistice balneare românești care sa se adreseze atât piețelor tradiționale cat și pe noi piețe •Îmbunătățirea conținutului și calității mesajului publicitar •Diversificarea publicațiilor turistice și editarea lor în mai multe limbi de circulație internațională precum și difuzarea lor larga în tarile emitente de turiști pentru România •Modernizarea și diversificarea mijloacelor promoționale și utilizarea lor eficienta atât în tara cat mai ales în străinătate

􀂃 Creșterea rolului și competentelor birourilor românești de turism din străinătate • și organisme de profil din străinătate și participarea lor la diferite manifestări

􀂃 lansarea programului conceperea unor produse cu valoare de unicat sau puțin dezvoltate pe plan mondial. Astfel având în vedere numărul crescând al persoanelor cu probleme respiratorii sau ORL și pe de altă parte valoarea terapeutica a microclimatului de salină și rezultatele cercetărilor românești este necesară amenajarea, modernizarea, dotarea și lansarea în circuitul turistic a bazelor de tratament din principalele saline (Slanic Prahova,, Praid, Târgu Ocna ) și promovarea pe piețele externe a produsului balnear “Bioclimatul de salină”

5. Stimularea practicării turismului de sănătate de către un număr cât mai mare/ Crearea condițiilor pentru practicarea turismului de sănătate de către un număr cât mai mare de oameni

Această direcție de acțiune vizează două aspecte, pe de o parte extinderea ofertei turistice de tratament pentru populația cu venituri reduse (categorii defavorizate de populație) și permanentizarea programului “turism pentru sănătate” iar pe de altă parte stimularea unei număr cât mai ridicat de persoane să practice turism de sănătate în scopuri profilactice

Realizarea acestei direcții strategice presupune măsuri ca:

􀂃 implicarea într-o mai mare măsură a asigurărilor de sănătate în restituirea unei părți din cheltuielile efectuate în stațiunile balneare pentru tratarea sau prevenirea apariției unor afecțiuni ceea ce ar contribui la creșterea cererii pentru curele preventive, cu efecte pozitive în plan economic și social

􀂃 stimularea agenților economici să dezvolte, la nivelul firmelor a unor politici sociale, care să vizeze suportarea unei părți a cheltuielilor ocazionate de practicarea turismului de sănătate

4.2. Strategii de și politici de marketing aplicate produsului turistic balnear

Realizarea obiectivului major al dezvoltării turismului balnear presupune utilizarea unor cai și mijloace eficiente de valorificare. Intre acestea se înscriu și cele specifice marketingului respectiv restructurarea politicii de produs, adoptarea unor strategii flexibile în politica de preț și tarife, diversificarea canalelor de distribuție și promovarea unei politici promoționale active adaptate specificului produselor turistice balneare.

Strategii și politici de produs

Bogăția și varietatea factorilor naturali de cură de care dispune țara noastră și tendințele manifestate la nivelul cererii pe plan intern și internațional, oferă posibilitatea conceperii unei mari diversități de produse turistice. Aceasta depinde numai de creativitatea și interesul celor implicați în conceperea acestora precum și de studierea permanentă a pieții.

Creșterea competitivității turismului de sănătate presupune restructurarea/înnoirea produselor balneare indiferent de tipul lor. Aceasta se poate realiza prin :

dezvoltarea produselor în sensul combinării factorilor naturali de cură utilizați cu o serie de produse naturiste care și-au dovedit eficiența, asigurând în acest fel crearea unui efect sinergic cu rolul de a amplifica eficiența curelor, dar și posibilitatea continuării unui tratament de întreținere la domiciliu

crearea unui concept al produsului balnear în care toate componentele să-și aducă contribuția la succesul curei începând cu ambianța stațiunii și a unităților prestatoare de servicii , care să oferă o atmosferă relaxantă, o stare generală de bine, cu alimentația care prin dietoterapie, meniuri nutriționale, concepute astfel încât consumul lor să nu creeze frustrări din cauza unor restricții alimentare și terminând cu agrementul și animația terapeutice, al căror program să antreneze curanții și să le asigure îmbunătățirea stării de sănătate producându-le în același timp plăcere.

accentuarea laturii subtile a calității produsului – cea a comportamentului personalului

introducerea unei laturi educative a curelor care trebuie susținută de către specialiști în domeniu cu pregătire în psihologie sau de către psihologi pentru a găsi cele mai adecvate metode de a prezenta interdicții, obligațiile zilnice etc.

Totodată un rol important îl are dezvoltarea produselor consacrate, care au adus renume balneologiei românești, Gerovital, Aslavital, Pell Amar, prin diversificarea ofertei acestor cure

In ceea ce privește produsele noi care pot fi oferite:

►„Cu 10 ani mai tânăr” având în vedere interesul etern pentru păstrarea tinereții o perioadă cât mai lungă de timp. Produsul se adresează femeilor cu vârste de peste 35 de ani și ar putea include o combinație de proceduri balneare, produse fito-terapeutice cu rol în refacerea celulelor și efecte la nivelul organismului, inclusiv asupra pielii, mișcare în ritmuri antrenante, psihoterapie de grup pentru regăsirea încrederii în sine și abordarea cu optimism a schimbărilor intervenite odată cu vârsta, educație sanitară și proceduri estetice.

►Produs de lux tip wellness în cadrul cărora nota dominantă va fi dată de „răsfățul”oferit de o gamă foarte diversificată de servicii destinate asigurării unei stări generale de bine: relaxare folosind băi și masaje de diferite tipuri, practice orientale de meditație și relaxare, saună, tratamente estetice ș.a.

Succesul pe care îl are în rândul numeroaselor segmente de turiști componenta turismului de sănătate “repunerea în formă” poate constitui o opțiune pentru dezvoltarea stațiunilor de proximitate –având modelul francez-destinate turismului de sfârșit de săptămână care oferă o gama larga de astfel de servicii.

►„Distracție pentru toată familia” dezvoltat tot în zone bogate în ape termale pentru a putea profita de plăcerea oferită de agrementul în apă. Acesta ar putea include un parc de distracții acvatic, alte spații de agrement sau animație care să antreneze întreaga familie în desfășurarea unor activități distractive și în același timp să refacă legătura familiei să asigure socializarea etc. Totodată prin existența unor spațiispecial amenajate pentru organizarea unor jocuri distractive pentru copii, sub supravegherea unor specialiști, spre seară ar putea oferi posibilitatea unei cine romantice pentru părinți sau al unui timp pentru sine : relaxare, tratamente estetice pentru doamne golf, sau alte activități sportive pentru domni ș.a.

► „Farmecul stațiunilor de altă dată” destinate nostalgicilor și celor care doresc să evadeze pentru o scurtă perioadă de timp din prezent .Astfel, primul produs ar putea pune în valoare stațiunile de mici dimensiuni care păstrează o parte importantă din clădirile sfârșitului de secol XIX, și amenajările specifice acelor vremuri, parcul, chioșcul cu famfara, cazinoul, care restaurate sau renovate, după caz, dar adaptate în interior cerințelor de confort actuale. Un alt element de atracție care ar completa oferta ar putea fi o animație de calitate care să evoce epoca de aur a termalismului.

►„Sănătate pentru trup și suflet” poate oferi celor interesați, un moment de reflecție, un timp pentru și de împăcare cu sine cu lumea exterioară și cu Dumnezeu, prin crearea, în stațiunile aflate în apropierea unor mănăstiri, renumite pentru viața lor spirituală dar și pentru valoarea cultural-istorică, cum ar fi Călimănești- Căciulata, Govora, Olănești, Vatra Dornei a unor programe combinate de cură și pelerinaje/viață spirituală. Acestea pot include: vizitarea mănăstirilor, participarea la viața spirituală: la slujbele religioase, servirea mesei în mănăstire, discuții cu călugării ș.a.

Acest tip de program poate fi organizat numai în grupuri mici pentru a nu perturba viața monahală sau chiar scopul în sine al programului.

Politica de preț

Având în vedere conținutul și particularitățile turismului balnear precum și produsele propuse cele mai potrivite strategii de preț sunt:

►Strategia preturilor forfetare – aplicabilă aranjamentelor turistice comercializate sub formula “totul inclus”- care se pretează foarte bine turismului balnear datorită necesității păstrării unității produsului turistic balnear conținutului specific al turismului balnear, asigurând în acest fel și eficiența tratamentelor. In cazul produselor de lux oferite în sistem club de vacanță, această strategie se impune datorită conceptului specific pe care acesta îl promovează asigurând accesul „gratuit” la o serie de servicii: piscină, saună, bar de sucuri și apă minerală, salate, fructe etc

►Strategia de diferențiere a preturilor este corelata cu strategia de diferențiere a produselor pe de o parte iar pe de alta parte cu caracteristicile cererii, sezonalitatea, segmentele de consumatori, modalitatea de organizare a călătoriei.

►Strategia de flexibilitate a preturilor vizează o adaptare permanentă a acestora la fluctuațiile cererii, la modificarea condițiilor de pe piața turismului balnear, la concurentă.

Politica de distribuție

Distribuția produselor turistice balneare are pe lângă particularitățile specifice distribuției în turism și o serie de particularități ce decurg din conținutul particular al turismului balnear. Astfel în primul rând în rețeaua de distribuție intervin o serie de intermediari care nu se întâlnesc în cazul altor produse : medicii care recomandă stațiunile, casele de asigurări sociale care acceptă și suportă anumite tratamente, organizațiile sindicale care contractează diferitele stațiuni. La acestea se pot adăuga asociațiile de pensionari, fundațiile din străinătate pentru vârsta a treia cu propuneri de contracte geriatrice, sindicate sau alte asociații ale bolnavilor.

In ceea ce privește strategia folosită pentru distribuția produsului turistic balnear pot fi evidențiate următoarele trei variante :

►Distribuția selectivă – Această strategie poate fi utilizată atât pe piața turistică internă cât și pe piață turistică externă. în acest sens vor fi selecționați acei intermediari (agenți de turism, sindicate, etc.) care și-au făcut deja un nume, prestează servicii de calitate, constituindu-se ca parteneri serioși de contractare.

►Distribuția exclusivă aplicată în cazul produselor de lux , precum și a curelor geriatrice oferite asociațiilor de pensionari

► Distribuția intensivă – se recomandă a fi aplicată pe piața internă folosind atât agențiile de turism cât și prestatorii de servicii turistice din stațiunile balneare, pentri produsele balneare de masă

Un loc important în distribuția produselor turistice tinde să-l ocupe internetul care oferă posibilitatea potențialului client de a alege produsul dorit dintr-o gamă foarte diversificată de produse, pe baza unor informații ușor accesibile și a unei mai bune „tangibilizări a produselor”. De aceea este foarte importantă crearea site-urilor pe internet fie la nivelul fiecărei stațiuni/prestator .

Alegerea strategiei de distribuție rămâne însă la latitudinea fiecărei întreprinderi în funcție de obiectivele stabilite, de potențialul propriu, de segmentele de turiști vizate, de strategiile folosite de concurență, de relațiile anterioare cu distribuitorii și cu influența canalelor de distribuție asupra volumului vânzărilor.

Politica de promovare

Succesul unui produs pe piață depinde într-o mare măsură de modul în care producătorul reușește să comunice eficient cu consumatorii, intermediarii sau diferitele organisme publice. Pentru aceasta el are la dispoziție numeroase instrumente între care cele mai importante sunt: publicitatea, relațiile publice, promovarea vânzărilor, participarea la târguri și expoziții etc.

In ceea ce privește promovarea produsului turistic balnear conținutul specific al acestuia face ca acțiunile de informare, comunicare să vizeze, alături de consumatori și intermediarii și prescriptorii. De aceea o importanță deosebită în promovarea produsului turistic balnear o au contactele cu lumea medicală , reprezentanții caselor de asigurări de sănătate, ai asociațiilor bolnavilor cronici și toți cei care recomandă curele balneare și geriatrice. De aceea un aspect important al promovării produsului turistic balnear românesc îl are luarea tuturor măsurilor pentru cunoașterea și recunoașterea principalelor stațiuni balneare românești de către forurile internaționale. Pentru aceasta este necesară editarea unor lucrări cu caracter medical în diferite limbi de circulație internațională destinate specialiștilor din străinătate, reprezentanților caselor de asigurări de sănătate, publicarea unor articole în revistele științifice de popularizare sau reviste magazin din diferite țări, participarea la conferințe pe teme medicale, colaborarea permanentă cu medici din străinătate, punerea la punct a unei pagini de Internet care să informeze asupra rezultatelor cercetărilor și ultimele noutăți ș.a.

In ceea ce privește promovarea componentei “punere în forma” un rol deosebit de important îl are mass media care a contribuit într-o mare măsură și la apariția și dezvoltarea acesteia.

Publicitatea – Formele de publicitate cele mai folosite pentru aceasta fiind publicitatea grafică sub forma unor pliante, broșuri, cataloage, înscrierea în ghiduri, vederi, prin presă dar și realizarea unor casete video sau CD-uri precum și internetul.

Pentru a asigura o eficiență ridicată a acestor mijloace este necesară o abordare diferită în funcție de adresabilitatea acestora. Astfel pentru specialiști : medici, asociații de termalism profesori din cadrul marilor universități, societăți de științe medicale, promovarea trebuie subordonată realității medicale evidențiind aspectele științifice, factorii de cură, valoarea terapeutică a acestora, procedurile folosite, rezultatele obținute în urma tratamentelor, atestările științifice etc. , în limitele sobrietății medicale incluzând însă și elemente de popularizare².

In ceea ce privește publicitatea adresată potențialilor clienți aceasta trebuie să pună accentul pe factorii emoționali care sunt considerați determinanți.

In acest sens foarte important este modul în care sunt concepute aceste materiale publicitare punându-se accent pe calitatea realizării, conținuturile care trebuie să fie sugestive pe de o parte pentru tipul de produs și mesajul pe care trebuie să-l transmită: relaxare, frumusețe, sănătate, recuperare, iar pe de altă parte pe originalitatea acestuia ilustrând procedurile folosite pentru efectuarea tratamentelor balneare și geriatrice și creând în același timp sentimentul securității medicale, “tangibilizând” cât mai mult posibil produsele. Un rol important în acest sens îl au imaginile video (pe casete, CD sau internet).

Un rol din ce în ce mai mare în promovarea produselor turistice îl are internetul datorită ariei mari de acoperire a pieței pe care o oferă precum și datorită puterii persuasive și de tangibilizare a produselor pe care o oferă. De aceea modul în care sunt create site-urile pe internet trebuie să reprezinte o preocupare importantă la nivelul ofertanților, dar mai ales a OPTBR-ului și a paginilor de promovare ale Autorității Naționale de Turism.

O altă problemă care se pune este cea legată de editarea și difuzarea acestor materiale în timp util, înaintea începerii perioadei de referință, difuzarea lor în limbile și în cantitățile necesare.

Promovarea cu ajutorul relațiilor publice se materializează în invitarea unor personalități medicale, a reprezentanților unor asociații de termalism și societăți de științe medicale, a ziariștilor, lucrătorilor din agențiile de turism să viziteze stațiunile balneare.

Totodată este necesară organizarea unor acțiuni în străinătate de tipul conferințelor de presă urmate de vizionări de filme documentare, prezentarea stațiunilor La aceasta se adaugă participările la reuniuni internaționale medicale și contactele permanente cu alte asociații naționale și internaționale de termalism, organizarea de simpozioane pe teme balneo-medicale în principalele stațiuni balneare.

Promovarea vânzărilor reprezintă o altă modalitate folosită pentru promovarea produsului turistic balnear. Intre acțiunile cele mai eficiente în acest sens pot fi amintite :

– acordarea unor facilități sub forma unor reduceri de preț acordate turiștilor care revin pentru efectuarea curelor mai mulți ani la rând

– acordarea unui comision suplimentar de 2-5% firmelor partenere care depășesc un anumit volum al afacerilor sau un anumit număr de turiști într-un an calendaristic

– acordarea de facilități agențiilor de voiaj, medicilor, ziariștilor care sosesc în România la tratament în vederea promovării serviciilor de tratament oferite de țara noastră

– promovarea serviciilor de “punere în forma”practicate la sfârșit de săptămână prin oferirea unor pachete de servicii de trei zile la prețul a doua zile

– oferirea unor tarife degresive pentru a încuraja sejururile mai lungi

– oferirea unor cadouri ca urmare a acumulării unor puncte sau viniete în funcție de numărul înnoptărilor sau de cuantumul notei de plată

– organizarea unor tombole sau trageri la sorți cu câștiguri

– oferirea unor paturi sau camere gratuite pentru copii care însoțesc părinții la tratament

In concluzie, dezvoltarea turismului balnear găsește în prezent un context deosebit de favorabil datorită existenței unei cereri crescânde, diversificate precum și datorită preocupărilor diferitelor organisme internaționale pentru prevenirea apariției unor afecțiuni. Pe de altă parte implicațiile favorabile pe care dezvoltarea acestei forme de turism le are în plan economic și social o recomandă ca fiind atractivă din punct de vedere investițional.

In vederea valorificării tuturor acestor oportunități este necesara o implicare a tuturor factorilor implicați : guvern, comunități locale, agenți economici, angajatori s.a. și deci utilizarea unor politici adecvate care să contribuie la realizarea tuturor obiectivelor propuse.

4.3. Politici privind restructurarea activității de turism balnear necesare realizării orientărilor strategice propuse

In vederea realizării acestor obiective este necesara conceperea unor programe de dezvoltare a zonelor balneare elaborate la nivel național, pe termen lung care include ca direcții de acțiune:

􀂃 evaluarea cantitativa și calitativa a zonelor balneare

􀂃 zonarea tuturor arealelor și stabilirea priorităților de dezvoltare a acestora pornind de la valoarea resurselor , accesibilitatea și funcționalitatea pentru turism

􀂃 elaborarea și promovarea de proiecte pilot pentru stațiunile care întrunesc condiții de dezvoltare prin care produsul va deveni competitiv

􀂃 efectuarea unor analize diagnostic pentru a identifica stațiunile care întrunesc condiții de dezvoltare care sa permită produsului turistic balnear sa fie competitive : geografica, fezabilitate tehnica a echipamentelor balneare și a celorlalte echipamente și servicii turistice , studiul economico-financiar, potențial uman și elaborarea pe baza acestora a unor proiecte pilot

􀂃 sprijinirea realizării proiectului unor noi stațiuni balneare ca de ex: cele de proximitate, a centrelor de talasoterapie paralel cu dezvoltarea celor existente în areale de mare atractivitate și cu potențial de dezvoltare a turismului de sănătate

􀂃 elaborarea unor proiecte locale de modernizare a infrastructurii generale și turistice

􀂃 încurajarea dezvoltării unor activități turistice prin masuri stimulative

􀂃 stimularea unor activități conexe integrate celorlalte activități economice ale localnicilor agricultura ecologică, meșteșuguri tradiționale, silvicultura (păduri, parcuri balneare) dezvoltarea fermelor de sănătate.

Totodată aceasta presupune și existența unor surse de finanțare, între care se pot evidenția : • încurajarea, sprijinirea, stimularea investițiilor străine de capital mai ales cele provenite din tari destinatoare de “savoir-faire” în domeniu și construirea împreuna cu firme de renume din străinătate a unor complexe balneare, • diversificarea formelor de colaborare și cooperare cu firmele străine pentru realizarea unor centre de tratament complexe precum și a parcurilor de agrement, cluburilor și altor facilitați precum și • colaborarea cu instituții și organizații internaționale cum ar fi Banca Mondiala, FMI, OECD, PNUD, UE etc., cu firme specializate pentru elaborarea unor studii în vederea evaluării oportunității, fezabilității și eficientei investițiilor de capital în diferite domenii ale infrastructurii turistice •încurajarea, stimularea crearea cadrului necesar pentru participarea la programe mixte

Pentru realizarea obiectivelor înscrise în strategia restructurării turismului presupune cu necesitate existența unui pachet de politici și mecanisme economice prin care statul își înfăptuiește în fapt funcțiile sale de coordonare de protecția mediului înconjurător, de investitor și de crearea cadrului necesar dezvoltării turismului¹. Totodată este necesara și o concentrare și armonizare a intervenienților, promotorilor aflați pe diferite paliere de decizie guvernamentală, interdepartamentala, județeană, locală.

Statul îndeplinește printr-un sistem adecvat de gestionare a patrimoniului turistic o serie de funcții cu efect asupra dezvoltării economico-sociale și culturale și în final asupra calității vieții.

Restructurarea turismului presupune ca aceasta intervenție a statului sa fie orientata cu prioritate spre reevaluarea fundamentală a stării actuale a turismului și identificarea priorităților majore care nu pot fi rezolvate decât printr-o participare directa și controlata a organismelor guvernamentale de decizie .

Politici ale administrației publice

Organele administrației publice locale: comunele, orașele, județele datorită prerogativele ce decurg din statutul lor de persoane juridice se pot constitui în promotori ai gestionarii profitabile a patrimoniului turistic având instrumente prin care să inițieze restructurări locale ale turismului în cadrul orientărilor generale privind organizarea și dezvoltarea urbanistica a localităților precum și amenajarea teritoriului. în acest sens însă se impune constituirea , din bugetele locale a unui fond special destinat promovării formelor de turism care sa valorifice cel mai eficient potențialul turistic din zona respectiva. Acest fond poate fi alimentat și prin instituirea taxei de stațiune.

Politici de stimulare a agenților economici pentru dezvoltarea structurilor și dotărilor turistice

Experiența tarilor cu turism dezvoltat arata ca stimularea agenților economici este benefica pentru orientarea resurselor de capitaluri proprii și atrase în vederea modernizării și reechipării bazelor de tratament paralel cu cele din unitățile de cazare, alimentație, agrement sau a altor obiective în cadrul cărora se desfășoară activități conexe , dezvoltarea obiectivelor turistice cu capacitați mici și mijlocii în zonele și localitățile cu potențial utilizat necorespunzător ca de ex. Fermele de sănătate, centrele de sănătate.

In acest sens, premisa reușitei restructurării o reprezintă promovarea unor forme și mecanisme care prin facilitățile oferite să încurajeze și să stimuleze agenții economici în investiții de capital.

Astfel, atribuirea de terenuri în regim preferențial pentru construirea de obiective turistice destinate practicării turismului balnear reprezintă una dintre formele cele mai folosite în acest sens. Aceasta constă în concesionarea de terenuri ale domeniului public pe o perioada de timp limitata sau cu plata unei chirii reduse și diferențiate în raport cu prioritățile zonale de dezvoltare a turismului.

Practicarea unui sistem elastic în domeniul creditelor și dobânzilor precum și al impozitelor pe profitul reinvestit reprezintă o altă formă de încurajare și stimulare a agenților economici. Dintre acestea cele mai eficiente mijloace de operaționalizare a acestui sistem care pot fi avute în vedere sunt: •alocarea unor fonduri speciale gospodărite de o banca de profil, •acordarea unor facilități de ordin financiar-bancar cum ar fi credite preferențiale pentru dotări și amenajări în zonele cu potențial dar insufficient dezvoltat sau pentru stimularea dezvoltării centrelor de talasoterapie sau stațiunilor de proximitate, a fermelor de sănătate (turismul rural cu componenta de sănătate integrata), reconstruirea și modernizarea obiectivelor din stațiunilor balneare •acordarea de subvenții de la bugetul statului pentru realizarea infrastructurii generale :drumuri de acces, canalizare, alimentare cu apa, gaze, energie electrica, termica în zonele destinate pentru dezvoltarea cu prioritate a turismului balnear. •acordarea unor stimulente de ordin financiar cum ar fi scutiri de taxe pe proprietate pe o perioada de 5 ani , scutirea de la plata impozitului pe profit în primii ani de activitate a obiectivului turistic realizat din fonduri proprii și reducerea cu până la 50% a impozitului pe profit în perioada de 1-3 ani în funcție de capacitatea obiectivului și importanta acestuia • acordarea de tarife preferențiale și facilitați de ordin vamal (scutirea de taxe vamale pentru achiziționarea din import a echipamentelor și instalațiilor de tratament sau a altor echipamente și dotări din unitățile de cazare alimentație, pentru ridicarea gradului de confort și pentru îmbunătățirea transportului )

Politici ce urmează a fi promovate în domeniu juridic

Strategia restructurării turismului trebuie sa fie susținută în mod esențial de existenta unui cadrul legislativ care sa promoveze acest proces complex. Acesta trebuie sa fie în măsură sa asigure pe de o parte libera concurenta între agenții economici implicați iar pe de alta parte protecția sociala a beneficiatului de servicii turistice.

Intre domeniile principale în care se impun modificări, completări sau promulgări ale unor reglementari legislative evidențiem:

La nivelul turismului în general se impune crearea unui cadru instituțional care să susțină lansarea acestui domeniu de activitate precum și promovarea unor structuri organizatorice care sa asigure cooperarea pe orizontala a diverșilor agenți economici din domenii de activiste care se completează în prestarea unui serviciu turistic. în acest sens se pot evidenția o serie de acțiuni legislative necesare.

Stimularea dezvoltării anumitor sectoare ale turismului poate fi realizată printr-o serie de acțiuni de natură financiară, fiscală, bancară ca: diferențieri la impozitarea profitului brut și la repartizarea profitului net pentru susținerea restructurării, priorități și facilitați în acordarea creditelor ș.a. Totodată reușita procesului de restructurare a turismului poate fi susținută prin crearea unor fonduri din care sa se finanțeze lucrări de importanta majora, având ca surse : instituirea taxei pentru stațiuni turistice, constituirea fondului special de cercetare-proiectare prin impozitarea cu cel puțin 1% a cifrei de afaceri a fiecărei societăți comerciale ș.a.

Totodată este necesara și creșterea răspunderii agenților economici pentru protecția turiștilor în calitate de consumator paralel cu conservarea și protecția patrimoniului cultural istoric al tarii și valorificarea lui în turism, principala modalitate de realizare a acesteia fiind tot de natură legislativă.

In ceea ce privește legislația menită să creeze un cadru optim pentru dezvoltarea turismului balnear aceasta trebuie să vizeze o serie de aspecte legate pe de o parte de stimularea practicării acestei forme de turism, având în vedere implicațiile deosebite pe care le are aceasta în plan economic și social, iar pe de altă parte asigurarea tuturor condițiilor necesare conceperii unui produs turistic balnear de calitate.

Astfel, stimularea practicării turismului balnear se poate realiza prin implicarea caselor de asigurări de sănătate și a angajatorilor în suportarea unor părți a cheltuielilor făcute în stațiunile balneare pentru tratarea și mai ales pentru prevenirea apariției unor afecțiuni, reducerea cotei de TVA sau chiar eliminarea acesteia în cazul serviciilor de tratament balnear, implicarea medicilor de familie în recomandarea curelor preventive etc.

In ceea ce privește asigurarea tuturor condițiilor necesare conceperii unui produs turistic balnear de calitate se impun următoarele măsuri: protecția calității factorilor de cura cât și a mediului ambiant interzicerea circulației mijloacelor de transport poluante în stațiunile balneare, stimularea dezvoltării unei agriculturi ecologice în zonele balneare, măsură ce ar avea un dublu efect oprirea poluării solului și implicit a contaminării apelor minerale cu substanțe chimice și utilizarea produselor agroalimentare în alimentata curanților ca un atu al acestor stațiuni și reorientarea activităților din zona spre domenii nepoluante care sa aibă direct sau indirect legătura cu dezvoltarea turismului în zona de ex. meșteșuguri tradiționale sau scutirea de taxe vamale a echipamentelor nepoluante sau depoluante, adaptarea normelor privind amenajarea teritoriului și dezvoltării stațiunilor balneare la mutațiile intervenite pe plan mondial, stimularea investițiilor directe de capital în vederea modernizării infrastructurii și a bazei materiale specifice precum și pentru construirea de noi centre moderne de tratament și punere în formă.

CONCLUZII

După o perioadă de declin cauzată de neadecvarea ofertei și produselor specifice la noile cerințe și mutații în plan motivațional – turismul balnear a devenit în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice, un segment major și tot mai dinamic al pieții turistice internaționale. Spre acest sector se concentrează cu tot mai multă insistență, în țările dezvoltate și cu tradiție balneoturistică, importante mijloace materiale și umane, o implicare tot mai profundă a științei și tehnicii, pentru prestarea unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ, pentru a putea satisface cerințele vitale ale omului modern, generate de evoluția condițiilor de viață și de starea de sănătate a populației.