Analiza Impactului Serviciului de Catering Asupra Sferei Ecoeconomice Sociale Si Turistice

CUPRINS

I. Etape in evolutia alimentatiei umane 3

Studiul alimentatiei – Dezvoltarea istorica a cunostintelor despre alimentatie 3

Consideratii istorice asupra alimentatiei populatiilor de pe teritoriul Romaniei 3

Alimentele 5

 Gastronomia 5

2. Prezentarea serviciului 7

Continut, rol, trasaturi 7

1. Cateringul comercial 10

2. Cateringul colectiv 11

12

Tendinte actuale in cateringul din spitale 12

3. Cateringul de calatorie 12

13

Cateringul in vagoanele restaurant 13

14

3. Factori de influenta ai pietei 14

4. Oferta serviciului de catering 16

5. Cererea serviciului de catering 19

6. Tarifele serciciului de catering 21

7. Managementul activitatii de catering 23

8. Tehnologie culinara 26

Flux tehnologic 26

Premizele tehnologice in activitatea de alimentatie publica 26

9. Transport si depozitare 29

Orientari tehnologice actuale in dezvoltarea si functionarea depozitelor comerciale 30

10. Perspective ale pietei serviciului de catering 31

Alimentatia stintifica – Preocupari si perspective 32

11. Concluzii si propuneri 33

BIBLIOGRAFIE 34

=== Analiza impactului serviciului de catering asupra sferei ecoeconomice ===

CUPRINS

I. Etape in evolutia alimentatiei umane

Omenirea evolueaza permanent. Aceste proces evolutiv care modifica modul de gandire si de comportament al oamenilor are loc in toate domeniile vietii inclusiv in cel al alimentatiei.

Studiul alimentatiei – Dezvoltarea istorica a cunostintelor despre alimentatie

Studiul alimentatiei umane a intrat tarziu in domeniul preocuparilor stiintifice, desi inca din cele mai vechi timpuri s-au facut diverse legaturi intre alimentatie si patologie. Astfel, Hipocrate stabileste cu 500 de ani i.e.n. ca alimentatia are un rol deosebit in prevenirea si tratamentul bolilor, combatand vechile doctrine provenite din Egipt si promovate de adeptii lui Pitagora, ca hrana “este sursa tuturor relelor”. “Daca reusim – spunea Hipocrate – sa gasim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentatie si exercitiile fizice, astfel incat sa nu fie nici mai mult nici mai putin, am reusit sa descoperim mijlocul de intretinere a sanatatii”.

Se exprima astfel clar, cu 2500 de ani in urma, principiile de baza ale alimentatiei rationale promovate de nutritia contemporana. Tot Hipocrate este cel care considera ca indicatiile alimentare trebuie sa tina seama de traditiile alimentare ale unui popor si ca “o schimbare de alimentatie este mai daunatoare pentru individ decat mentinerea alimentatiei vechi obisnuite”.

Totusi pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea orice idee despre alimentatie nu avea un suport realmente stiintific. Faptul ca hrana constituie sursa de energie prin care organismul face fata nevoilor vitale este un adevar care se pune in discutie de abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, paralel cu intelegerea procesului de “ardere interna” sugerat de descoperirile lui Lavoisier. Progresele mari ale chimiei din secolul al XIX-lea aduc dupa sine si dezvoltarea chimiei alimentare. Apar clasificarile alimentelor, notiuni despre compozitia lor in proteine, glucide, lipide, saruri minerale si apa; se urmaresc transformarile lor in organism. Se clarifica unele probleme legate de notiuni ca: modificari energetice, caldura specifica, calorii, bilant azotat etc.

Incepand cu secolul al XX-lea, studiile asupra elementelor necalorigene din alimente (Na, K, S, Mg, P, Ca s.a.) si microelementelor (Co, Zn, Cr, Fe, Cu, I s.a.) dar mai ales descoperirea vitaminelor, eclipseaza toate achizitiile primei jumatati a secolului al XX-lea in domeniul nutritiei.

Oricat ar parea de curios, de abia la jumatatea secolului al XX-lea, nutritionistii ajung la concluzia ca nici un sindrom de deficienta nutritiva umana nu este asa de daunator ca denutritia proteica.

Consideratii istorice asupra alimentatiei populatiilor de pe teritoriul Romaniei

In fixarea, de-a lungul istoriei, a tipului de alimentatie a unui popor, o mare insemnatate o au factorii naturali: geografici, climatici, geologici, geobotanici, geozoologici. Dar in afara de acesti factori trebuie sa avem in vedere si schimbarile pe care evolutia, civilizatia le pot aduce alimentatiei. Schimbarile in timp ale alimentatiei sunt datorate deci si unor factori independenti de cei naturali, care determina o alimentatie mai putin dependenta de factorii geografici.

Se stie ca de ansamblul conditiilor geografice depinde dezvoltarea vegetatiei si lumii animale dintr-o anumita regiune, iar distributia vegetatiei este in functie de clima si sol.

Tara noastra se afla la o raspantie climatica: influentele continentale si central europene se intalnesc in rasaritul tarii cu influentele estompate mediteraneene in sud si mult mai sterse, baltice, in nord. Aceasta intretaiere genereaza un climat de tranzitie, considerat de Simion Mehedinti atat de caracteristic, incat il numeste “climat getic”. Dar acest climat exista numai in regiunea de campie, cea mai mare intindere a tarii ( peste 75% ) avand o clima de munte si deal. Rezulta ca relieful isi pune si el amprenta pe aspectul climei.

Tinuturile Romaniei de azi au fost deci in trecut zone de cultura pentru grau, orz si mai ales pentru mei. In “Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir explica si de ce: “graul da de 24 de ori semanatura, orzul de 60 de ori, iar meiul de 300 de ori”. Deci acest climat era exceptional pentru cultura meiului si mai tarziu a porumbului.

Pastoritul avea caracterul transhumant impus de relief si clima. Vara turmele pasc in munti iar iarna sunt coborate la campie. Caracterul transhumant al pasunatului si necesitatea de a locui in munti impuneau culturi sezoniere. Meiul se putea semana primavara cand turmele plecau la munte (aprilie) si se culegea spre toamna, odata cu intoarcerea lor (dupa 15 august). La fel si orzul de vara. In afara de aceasta, meiul si orzul suporta bine climatul de inaltime.

Pastoritul transhumant si agricultura de munte au constrans locuitorii la cultura cerealelor nepanificabile.

Incepand din secolul al XVI-lea apare in nordul tarii si o alta cereala nepanificabila, hrisca, adusa din Asia si cultivata in Franta si Germania de prin secolul al XII-lea.

Porumbul este introdus sub domnia lui Stefan Cantacuzino (1678-1688) in Tara Romaneasca si sub domnia lui Constantin Mavrocordat (1710-1769) in Moldova. Aceasta cereala, nepanificabila ca si meiul, ii era asemanatoare nu numai ca zona de cultivare, ci si ca preparare (fierbere, turta nedospita, coleasa, pasat). Gustul sau mult mai placut l-a facut sa se raspandeasca cu repeziciune curand in toata tara. La aceasta a mai contribuit, dupa cum afirma Iorga, si faptul ca turcii nu il rechizitionau (ca altadata meiul, ovazul si hrisca).

Alimentatia populatiei din tara noastra se mai caracteriza prin aceea ca era saraca in carne si bogata in verdeturi, pe langa lapte si cereale. Explicatia este simpla: pastorul nu-si imputineaza turma, sacrificand numai animale bolnave.

Romanii au consumat din cele mai vechi timpuri mai putina carne decat toate populatiile vecine. Proteinele animale erau luate la noi cu predilectie din lapte si produse lactate.

Dintre carnuri, carnea de bovine si ovine era mancata in cantitati mici. Se manca fie proaspata – fiarta, fripta, pe gratar, sau mancaruri scazute gatite cu legume – , fie se conserva sub forma de pastrama (prin sarare si uscare), carnati. Carnea de porc incepe sa fie din ce in ce mai acceptata, pe masura ce era respinsa de turci si de tatari. Pe de alta parte, cresterea porcilor era destul de simpla. Posibilitatile multiple de preparare si conservare a carnii de porc (de exemplu, pentru iarna: slanina afumata etc.) justificau de asemenea aceste preferinte. Se mai consuma si carne de pasare.

Vegetarismul a fost caracteristic taranilor romani. Cel care consuma carne zilnic este mai ales orasanul. Verdeturile erau drese cu smantana, cu branza, unse sau calite cu grasimi animale (slanina, osanza, jumari). Nu se folosea untul pentru ca extragerea lui, de data recenta, era necunoscuta de tarani.

Conservele grase, vegetale sau animale, sunt mult mai putin consumate ca in alte regiuni. Pastorii vegetarieni si lactivori simteau prea putin nevoia de grasimi suplimentare. Grasimile, in afara de cele animale, proveneau din semintele de nuc, fag, canepa, in si mai putin din floarea soarelui.

Ouale de pasari domestice (gaina si mai putin curca, gasca, rata) se mancau fierte, coapte, prajite (jumari) cu slanina sau branza.

Pestele se consuma in cantitate mai mica si mai ales in locurile din apropierea lacurilor, baltilor sau raurilor (crap, stiuca,somn, caracuda, rosioara, caras) ca ciorba sau fript.

Molustele (scoici, melci) si crustaceii (racii) sunt mancaruri cu totul ocazionale si folosite in unele regiuni.

Feudalismul agrar incepe la noi in secolul al XV-lea, deci mult mai tarziu decat in apus (sec. al XI-lea) si se termina la jumatatea secolului al XIX-lea, fata de sfarsitul secolului al XVIII-lea in Occident.

Ridicarea monopolului turcesc asupra cerealelor (in urma razboiului ruso-turc) face ca graul sa devina liber pentru export, ceea ce precipita sacrificarea multor terenuri folosite inainte ca pasuni. Cresterea vitelor incepe sa decada, viata se scumpeste, sarcinile fiscale devin mai apasatoare. Populatia creste iar pamantul cultivabil care-i revine este mai putin. Totodata se maresc latifundiile mosieresti iar drepturile clacasului sunt din ce in ce mai nesocotite.

Alimentatia este influentata negativ de situatia economica precara a taranimii. Taranul se hraneste cu mamaliga sau malai facute din faina de porumb, unii, mai rar, amesteca si faina de secara sau hrisca (aceasta amestecatura se numeste chitan), verdeturi multe (usturoi, ceapa, ridichi, ardei, leustean), papusoi fiert sau fript vara; iarna: legume (fasole cu bors, usturoi, bob, mazare, cartofi, varza acra); primavara: stir, urzici, loboda, hamei, podbal, dragavei, macris, stevie (sub forma de borsuri). Foarte rar se mananca si carne. Numai de Craciun isi fac slanina, carnati, carne prajita. Miel se mananca numai de Pasti. Toamna se mai taie cate o oaie.

In concluzie, binenteles, ca un regim atat de dezechilibrat, mentinut ani in sir, nu putea avea alte consecinte decat scaderea capacitatii de munca si a rezistentei la boli infecto-contagioase, mortalitate infantila mare.

A urmat apoi, in tara noastra, o perioada, cand, la nivel centralizat, s-au cultivat cerealele si plantele oleaginoase, pe scara larga; pasarile si animalele erau crescute in crescatorii speciale. Populatia, insa, suferea deoarece aproape 90% din productiile realizate atat in agricultura cat si in zootehnie nu le erau destinate.

Factorii nutritivi necesari oricarei persoane nu satisfaceau necesarul zilnic, din alimentatia existenta in acea perioada si nici nu se punea problema.

In prezent, in toata lumea, se pune un mare accent pe alimentatie. S-a constatat, de catre mari specialisti in domeniu, ca o alimentatie rationala mentine corpul uman sanatos.

Alimentele

Alimentele, indiferent de modul lor de preparare si prezentare, sunt alcatuite din cateva componente de baza cunoscute sub numele de factori nutritivi. Acestia sunt: proteinele, lipidele, glucidele, sarurile minerale, apa si vitaminele.

Primele trei (glucidele, lipidele si proteinele) reprezinta materialul furnizor de energie pentru organism, dar pot indeplini si functie plastica de refacere sau de reinnoire a tesuturilor uzate.

Mineralele si vitaminele intervin intr-o serie de reactii biochimice din organism accelerandu-le viteza de producere. Ele reprezinta asa numitii biocatalizatori.

Deoarece nu exista un aliment care sa cuprinda toti factorii nutritivi in proportii echilibrate, optime pentru organism, alimentatia zilnica trebuie alcatuita prin asocierea mai multor alimente, astfel incat sa se satisfaca nevoile nutritive ale individului.

Din punct de vedere nutritiv, alimentele naturale si produsele alimentare se impart in urmatoarele mari grupe:

– Carnea si derivatele sale

– Laptele si derivatele de lapte

– Ouale

– Grasimile

– Cerealele si derivatele sale

– Legumele si leguminoasele uscate

– Fructele

– Zaharul si produsele zaharoase

– Bauturile nealcoolice

– Condimentele

 Gastronomia

Majoritatea alimentelor ce intra in hrana omului nu sunt consumate ca atare, ci dupa o prelucrare prealabila care are ca rezultat cresterea digestibilitatii. Realizarea unor preparate cat mai gustoase si mai atragatoare a prezentat o preocupare permanenta a celor interesati de aceasta problema. A luat astfel nastere gastronomia – arta de a prepara alimentele intr-un mod cat mai placut, cat mai atragator pentru gustul omului.

Maestrii in arta culinara sunt neintrecuti in a realiza atatea preparate culinare incat sa satisfaca cele mai rafinate gusturi.

S-a remarcat, insa, ca un preparat gustos nu este totdeauna si usor tolerat de organism. Cercetari efectuate in domeniul nutritiei au dovedit ca modul de preparare a alimentelor poate reprezenta un factor favorabil mentinerii si promovarii starii de sanatate sau, dimpotriva, un factor nociv.

Astfel s-au studiat diversele tehnici folosite la prepararea alimentelor si influenta lor asupra starii de sanatate a individului.

Desi tendinta instinctiva a omului este de a acorda prioritate efectului psiho-senzorial pe care-l au alimentele asupra sa, in conceptia alimentatiei rationale, un aliment contribuie la mentinerea echilibrului biologic al omului daca este nu numai placut, ci mai ales nutritiv si salubru. Acest principiu este valabil si in privinta pregatirii alimentelor. Rezulta de aici ca gastronomia trebuie sa se ridice de la nivel de arta la nivel de stiinta.

Astfel a luat nastere gastrotehnica, o ramura a gastronomiei, care este stiinta care studiaza pe de o parte toate transformarile suferite de alimente in cursul prepararii prin diverse tehnici culinare iar pe de alta, influenta acestor transformari asupra starii de sanatate a individului.

Principiile de baza ale gastrotehniei sunt valabile indiferent de felul de viata, de tipul de civilizatie, de traditiile culinare ale individului.

Mii de ani alimentatia omului a fost dictata de instinct si de posibilitatea de procurare a alimentelor . Principala activitate a omului primitiv era aceea a procurarii hranei, ea fiind astfel canalizata incat sa satisfaca senzatia de foame printr-un aliment cat mai placut la gust .

In epoca moderna situatia s-a schimbat, comportamentul alimentar a capatat interesul deosebit atat al cercetatorilor , cat si al populatiei . In timp ce la animale comportamentul animalelor este generat de procesul lent al selfselectiei ( prin incercare si eroare ), inteligenta omului ii impune o noua valenta, cea a alegerii .

Modul de alimentatie este in mare masura influientat de obiceiuri si traditi: copiii se alimenteaza intr-un mod asemanator cu cel al parintilor sau adopta obiceiurile alimentare ale categoriei sociale careia apartin, se respecta traditiile prin consumarea anumitor alimente la diferite evenimente, sarbatori religioase.

In decursul veacurilor au existat mari diferente in ceea ce priveste obiceiurile alimentare : in anumite epoci alimentele se consumau foarte condimentate, iar legumele erau aproape abandonate , deoarece furnizau putina energie; in alte perioade istorice se consuma excesiv de multe carne , sub motivul ca acestea mareste randamentul fizic ; in ultimile decenii ale secolului XX s-a constatat ca a fost redus consumul de paine , in schimb a crescut consumul de grasimi, surplusul de lipide generand o supraalimentatie a organismului .

2. Prezentarea serviciului

Continut, rol, trasaturi

Modernizarea continuă a societății reprezintă un proces care implică dezvoltarea complexă a tuturor laturilor vieții economice, sociale și spiritual culturale.

Potrivit unei asemenea accepțiuni, dezvoltarea și perfecționarea continuă a activității prestărilor de servicii reprezintă o latură importantă a restructurării și modernizării oricărei economii, serviciile prezentându-se ca o componentă care recepționează impactul unor fenomene și procese majore ce jalonează evoluția economiei unei țări.

Stabilirea conținutului serviciilor comerciale, cât și dimensionarea capacității ofertei reprezintă o componentă a politicii de produs generată, pe de o parte, de rigiditatea și perisabilitatea ofertei, iar pe de altă parte de variabilitatea cererii. Dar, în timp ce produsele care fac obiectul ofertei din comerț există prin ele însele, făcându-și permanent simțită prezența prin stocurile existente, serviciile comerciale nu există decât în timpul în care acestea sunt consumate.

Există astfel preocupări laborioase în legătură cu definirea noțiunii de servicii comerciale și conținutul acestora, caracteristicile lor, comensurarea și modul de integrare în complexul de utilități oferit consumatorilor.

În ceea ce privește sistemul de definire a serviciilor comerciale, există numeroase încercări, între care unele aparținând unor prestigioase școli sau asociații de specialitate.

În primul rând, serviciile pot fi abordate în calitate de sector integrat în cadrul activității comerciale, când acestea grupează ansamblul activităților terțiare înglobate în procesul de vânzare a mărfurilor. Este vorba de activități bancare, asigurări, unele activități meșteșugărești cum ar fi coafura, reparatul și retușul unor articole vestimentare, curățătorii, vopsitorii etc., precum și de unele activități comerciale, altele decât cele clasice, respectiv deplasările vânzătorilor voiajori ai marilor magazine la domiciliul consumatorilor pentru preluarea comenzilor și vânzările nocturne etc.

În al doilea rând, serviciile respective pot fi avute în vedere ca un element al politicii de marketing a întreprinderilor – producătoare sau comerciale – care sunt preocupate a oferi cumpărătorilor utilități adiționale produsului sau punctului de vânzare.

Serviciile destinate populației au în primul rând rolul de a satisface multitudinea

trebuințelor oamenilor, influențând nivelul și calitatea consumului final. In același timp însă, ele sunt implicate în sfera distribuției și a producției.

Sistemul intercondiționărilor serviciilor în economie și societate se structurează pe

două direcții principale: impactul cu procesul de producție de bunuri materiale și asupra

omului cu nevoile sale.

Referitor la primul aspect, serviciile de producție se află fie în raport organic cu producția de bunuri, fie în raport funcțional cu aceasta, serviciile putând fi, din acest punct de vedere, internalizate sau externalizate. În prezent, se manifestă ambele tendințe în organizarea serviciilor de producție, atât de internalizare cât și de externalizare, totuși cea mai puternică este tendința de exteriorizare, datorită avantajelor certe pe care aceasta le furnizează beneficiarilor.

O altă concluzie importantă, demonstrată de realitățile economice, este că serviciile pot fi considerate în același timp, premisă și efect al industrializării. În privința serviciilor destinate consumului final, acestea sunt implicate atât în satisfacerea unor nevoi materiale, cât și spirituale sau sociale, intrând în acest proces în relații complexe cu bunurile materiale, relații ce pot fi de concurență (substituție) sau de

stimulare (complementaritate).

Teoriile economice moderne au revenit asupra rolului serviciilor în creșterea economică, recunoscându-se rolul de prim rang pe care acestea îl au în prezent în realizarea progresului economic și social.

Astfel, funcțiile serviciilor se înscriu între activitățile cele mai importante creatoare de avuție materială și spirituală. Dintre acestea se remarcă funcțiile de: cercetare-dezvoltare, educație (formare și perfecționare profesională), întreținere (mentenanță), aprovizionare și stocaj, distribuție, potențarea utilizării produselor, gestiunea și reciclarea deșeurilor. Aceste funcții înglobează, cu diferențieri în funcție de natura produselor, până la 80% din costurile totale ale acestora.

Pe de altă parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestații să nu contribuie la fel la creșterea economică, serviciile împărțindu-se din acest punct de vedere în: intensive în muncă (personal) și intensive în cunoaștere (inteligență).

Aportul cel mai mare la creșterea economică îl au serviciile intensive în inteligență, care contribuie la progresul tehnic în sens larg, contribuție ce poate fi analizată și măsurată cu ajutorul funcțiilor de producție.

Contribuția serviciilor la calitatea vieții se referă la trei aspecte mai importante: consumul de servicii, relațiile serviciilor cu timpul liber și cu mediul înconjurător.

Consumul de servicii este un indicator important al calității vieții, existând diferențieri importante în privința coeficienților bugetari ai serviciilor (care exprimă ponderea cheltuielilor pentru servicii în cheltuielile totale de consum ale populației) între diferite țări, precum și pe categorii socio-profesionale, determinate de diferențele în ceea ce privește veniturile reale ale populației.

Relațiile serviciilor cu timpul liber vizează atât mărimea acestuia cât și modalitățile lui de utilizare, serviciile fiind implicate atât în creșterea loisirului, cât și în crearea condițiilor pentru loisir și petrecerea acestuia.

În sfârșit, raporturile serviciilor cu mediul înconjurător se concretizează atât în deteriorarea acestuia (prin diferite forme de poluare) cât și în protejarea lui prin: îmbunătățiri funciare, amenajări silvice, servicii de epurare, de salubritate etc. și nu în ultimul rând, prin educarea ecologică a utilizatorilor productivi și finali.

După natura relațiilor economice și financiare ce intervin între prestator și beneficiar serviciile pentru populație se clasifică în două mari grupe și anume: servicii de piață (marfă) și servicii non-market (ne-marfă). După caracteristicile beneficiarului pot fi identificate două grupe ale serviciilor pentru populație, și anume: servicii personale și colective (individualizate sau destinate colectivității în ansamblul său). Din punct de vedere existențial, serviciile de consum se structurează în: servicii independente și servicii asociate bunurilor, iar în funcție de conținutul activității pot fi: servicii cu caracter industrial sau

ervicii cu caracter neindustrial. După nivelul de dezvoltare și importanța pentru consumul populației serviciile pot fi: organizate ca ramuri distincte ale economiei sau organizate ca activități separate în interiorul unor sectoare.

Pentru analiza sincronică și diacronică a serviciilor pentru populație se cer a fi utilizate atât sursele de informații statistice cât și cele obținute din cercetări directe. Măsurarea consumului de servicii al populației presupune parcurgerea a trei etape și

anume: luarea în considerare în prima etapă a serviciilor de piață (marfă), în a doua etapă și a serviciilor ne-marfă (obținându-se “consumul total al populației”) și în a treia etapă și a marjei brute a comerțului cu amănuntul (obținându-se “consumul lărgit de servicii”).

În țara noastră, la nivelul anilor 1999-2000, serviciile de piață reprezintă cca. 17%,

consumul total de servicii are o pondere de aprox. 30%, iar consumul lărgit de servicii

înseamnă aprox. 47% din totalul cheltuielilor de consum ale gospodăriilor.

Cheltuielile pentru locuințe și întreținerea acesteia, împreună cu cheltuielile pentru

transport și telecomunicații, reprezintă cca. 60% din totalul plăților pentru servicii.

În ceea ce privește tendința, după 1990 se manifestă o evoluție fluctuantă, tendința

dominantă fiind totuși aceea de scădere (în prețuri comparabile) atât pentru serviciile de piață, cât și pentru cele finanțate public.

Serviciile prestate în turism și alimentație publică reprezintă în totalul serviciilor de

piață (exclusiv transporturi, poștă și telecomunicații) grupa cea mai importantă cu o pondere de 46,6% în 2000.

Necunoscut inainte de Revolutie, conceptul de "catering" a prins radacini si in Romania. Desi la prima vedere pare doar un simplu "transport de mancare", activitatea de catering combina mai multe servicii. Dintre acestea, cel mai complex este organizarea de evenimente. Pe masura ce solicitarea unui serviciu de catering tinde sa devina si la noi o practica des intalnita, firmele de profil se dezvolta si obtin profit.

Consultand un dictionar, termenul de catering ce provine din englezescul to cater, (a organiza), este descris ca fiind “furnizarea de produse alimentare comunitatii, companiilor aeriene, trenurilor etc, efectuata de firme specializate” sau “aprovizionarea, furnizarea si servirea de alimente gata preparate si bauturi la domiciliu”. In schimb intr.-un dictionar gastronomic, cateringul este incadrat ca fiind “complexul operatiunilor de aprovizionare si preparare a alimentelor si bauturilor, efectuat de firme specializate in serviciul comunitatii”; iar in tarile anglo-saxone cand se vorbeste de catering in general se intelege activitatea manageriala a activitatii de restaurant.

Dreptul incadreaza cateringul ca “un contract cu care o parte numita caterer se obliga contra unui cost sa execute in favoarea celelalte parti o prestatie periodica de alimente si bauturi”.

Tragand o prima concluzie putem afirma ca cateringul la originea sa etimologica inseamna aprovizionare si furnizare de alimente si bauturi. Cuvantul catering, de origine engleza, a intrat in uz la jumatatea secolului XIX; dar activitati ce premerg cateringului isi au radacinile inca din antichitate, cand in Grecia Antica, cu ocazia unor petreceri civile precum Panatenee sau Marile Dionisie; in Egiptul Antic sau in Roma Antica, unde exista o uzanta cum ar fi cumpararea de alimente gatite pe strada pentru a le servi imediat sau pentru a le duce acasa sau frecventarea unor locuri in care se putea manca impreuna cu prietenii, ba chiar existau bucatari de inchiriat pentru cine nu avea unul acasa.

Mai tarziu, alimentele erau preparate in mod obisnuit in incinta unor institutii, cu materii prime cumparare de acestea sau produse de ele; personalul avea un raport direct cu clientii.

Una din componenetele principale ale cateringului este cateringul naval, care desi eeste o componenta esentiala a cateingului modern, are origini in antichitate, cand a inceput sa se dezvolte comertul maritim iar hrana echipajului era o problema din ce in ce mai importanta.

Cateringul trebuie sa fie inteles ca o activitate adevrata si de sine statatoare, nu ca un produs alimentar structurat pe portii, cu atat mai putin ca un instrument al merchandising-ului sau o stratagema pentru packaging.

Cateringul este in esenta o metoda manageriala care se naste in 1902 in SUA, cand compania telefonica “Illinois Bell” intuieste avantajele si organizeaza o cantina pentru angajatii sai; cateringul astfel se naste nu ca o activitate comerciala ci din nevoie.

Astazi, dupa progresul extraordinar a mijloacelor de transport, a manca in caltorie nu mai este o problema: in timpul zborurilor internationale si in trenuri pasagerii pot consuma alimente hranitoare, desi bineinteles standardizate, fata de cei ce calatoresc cu masina si care trebuie sa aleaga dintre numeroasele restaurante de-a lungul drumului.

Un termen care se desprinde din notiunea de catering este cel de banqueting, care inseamna procesal de organizare al unui banchet, a unei mese festive.

Expansiunea practicarii “mancatului in oras”, este fara indoiala reflectia imbunatatirii calitatii vietii, dar nu numai ci si a situatiilor de necesitate ( scoala, servici etc.) care au influentat in mod special mancatul colectiv si rapid.

Pentru populatie “mancatul in oras” a capatat o valoare simbolica, fiind expresia unei vointe, a unei alegeri ce corespunde unor motivatii nu numai fiziologice dar si unele de socializare, de cautare a placerii, a petrecerii timpului in comun. Astefel activitatea de a manca in oras, de a apela la serviciile de catering este una ce contribuie la cresterea calitatii vietii; precum si actul de a petrece organizand o masa festiva de asemenea contribuie la imbunatatirea petrecerii timpului liber, ca eveniment cultural, luand contact cu preparate specifice diferitelor tari si culturi. De asemenea cateringul “colectiv”, pranzul rapid contribuie la imbunatatirea calitatii vietii, asigurand un raport optim de timp in conditiile unui program incarcat.

Cateringul este realizat de structuri care se impart in trei mari categorii: cateringul comercial, cateringul colectiv si cateringul de calatorie.

Serviciul care sta la baza contractului de catering poate avea o caracterizare si o structura tehnologica diferita in functie de conditiile de structura si sociale in care s-a nascut si de cererile care evolueaza pe masura exigentelor clientilor.

Serviciul de catering pe de alta parte este autonom si independent chiar daca poate fi legat de un alt sector al industriei alimentare, ca de exemplu o firma care gestioneaza un restaurant propriu deschis publicului si in acelasi timp desfasoara o activitate de catering sau banqueting pentru alte firme.

Principalele monente in care cateringul si banqueting-ul joaca un rol din ce in ce mai mare sunt:

micul-dejun, consumat in strada din motive de necesitate

pranzul de servici-scoala, care este servit din motive de necesitate, unde intervine cateringul colectiv si comercial (restaturant-ticket si fast-foiod)

pranz/cina de placere, realizat cu anumite ocazii de congrese, motive personale, manifestatii si petreceri particulare publice sau private

Destinatarii principali ai produselor realizate si livrate in sistem catering sunt deopotriva :

gospodinele si alti cumparatori individuali, care achizitioneaza produsele respective din retelele de supermarketuri si chiar prin automatele comerciale; marile colectivitati (fabrici, spitale, crese, gradinite, unitati de invatamant preuniversitar si universitar, unitati militare si alte unitati sociale; retelele de restaurante fast-food .

1. Cateringul comercial

Este impartit in: – industria alimentara traditionala, care cuprinde restaurante, pizzerii, taverne etc.

– neoindustrie alimentara, care cuprinde snack-bar, fast-food, self-service, autogrill, etc.

Caracteristica lor principala este aceea ca consumatorii un sunt reuniti intr.-o comunitate si ei insisi sunt titulari ai raporturilor ce se stabilesc cu restaurantul la care plateste direct.

Raportul client-ofertant este fundamental, clientul avand avantajul de a primi un serviciu complet si personalizat.

Distributia preparatelor culinare in sistem de catering presupune mentinerea lantului frigorific de la furnizor la beneficiar .

Dupa aparitia lor initiala, in anii ’60 in SUA, si, mai apoi, la inceputul anilor ’70, in tarile vest-europene, unitatile fast-food au cunoscut o tot mai larga dezvoltare pe plan mondial, patrunzand in ultimul deceniu la secolului XX si in tarile est-europene .

In prezent, reteaua fast-food a ajuns sa reprezinte in SUA aproape jumatate din numarul total al unitatilor din alimentatie publica, sortimentul clasic american al acestor unitati( preparate din carne tip „hamburger”,

cartofi prajiti, cocktailuri pe baza de produse lactate si bauturi racoritoare ) fiind extins cu alte produse noi (pui fript, preparate din peste, produse de patiserie frantuzesti ) . In Franta unitatile de alimentatie rapida reprezinta o mai larga diversificare, atat in ceea ce prriveste modul de aranjare si decorare interioara, cat si oferta sortimentala .

Printre cele mai cunoscute retele de restaurante fast-food din SUA sunt cele apartinand firmelor McDonald’s, Burger King, Wendy, Kentucky Froied Chicken, McNuggets, Roy Rogers . In tarile vest-europene sunt de notorietate unitatile fast-food ale unor mari firme, precum : Wimpy (Anglia), Quick ( Belgia ), si Hamburger Farm ( Germania ) . Gradul teritorial de activitate al unora dintre aceste firme (in general nord-americane ) depaseste limitele tarii de origine, ele constituindu-si retelele de profil sub forma unor lanturi internationale .

Exemplul cel mai concludent il constituie firma McDonald’s, care, dupa rezultatele remarcabile obtinute in SUA, si-a extins tot mai mult activitatea in alte tari, cu deosebire europene dar si pe continentul american si in Asia ( in India de exemplu, dispune deja de 23 unitati ) . Patrunzand si in Romania, in anul 1995, firma McDonald’s are dezvoltata in prezent cea mai puternica retea de fast-food din tara ( in raport cu alte firme concurente ) si cea mai extinsa in raport cu restaurantele de care dispune in celalalte tari din Europa Centrala si de Est, insumaind la nivelul anilor 2000peste 80 de unitati .Un factor esential care a contribuit la o dezvoltare de o asemenea anvergura l-a constituit functionarea unitatilor repective, in cea mai mare parte, in sistem de franciza .

Dintre cele mai raspandite si mai eficiente tipuri de unitati moderne cu servire rapida, intalnite in deosebit in tarile dezvoltate sunt : a) cafetaria ;

b) snak-barul ;

c) bistroul ;

d) restaurantul ;

Pe langa variatele tipuri de unitati de profil cu o oferta complexa, la alimentatia rapida, cotidiana, si mai aduce o contributie importanta si o retea de unitati specializate, a caror oferta este limitata, de obicei, la un singur preparat ; hot-dog, puila rotisor, steak-uri( cotlet la gratar) s.a .

In general, reteaua de alimentatie publica a inregistrat in ultimile deceni modificari structurale importante, prin dezvoltarea si perfectionarea tipurilor de unitati specifice alimentatiei publice de masa, rapida . Acest proces a fost insotit si de perfectionarea formelor de servicii, in primul rand prin practicarea auto servirii in unitatile de alimentatie curenta . Astfel, pe langa sistemul clasic de servirea a consumatorilor prin ospaturi, autoservirea in unitatile de alimentatie publica se poate realiza in trei variante :

– pe baza tichetelor, sistem practicat in unitatile tip expres;

– pe baza taloanelor ;

– pe baza contoarului liniar , sistem in care dupa alegerea preparatelor, plata contravalorii lor se face la casa de marcat le la capatul liniei de autoservire .

Autoservirea in unitatile de alimentatie punlica poate fi complecta sau partiala . o varianta deosebita de atractiva a acestei forme moderne de vanzare ( practica de unele restaurante independente sau in sectiile de profil din cadrul unor mari complexe hoteliere o constituie autoservirea in sistem suedez, sistem ce are la baza principiile alegerii libere a preparatelor dorite direct de catre consumatori, dintr-o anumita zona, situata imediat dupa intrarea in sala de consumatie, in care sunt amplasate si achitarea finala a contra valorii consumatiei facute, de regula sub forma unei sume unice indiferent de numarul sortimentelor alese si de cantitatea consumata .

In ceea ce priveste tehnologia specifica activitatii din cadrul unitatilor de alimentatie publica, aceasta se particularizeaza fata de cea a magazinelor prin faptul ca vizeaza doua mari componente :

realizarea productiei de preparate culinare, proces tehnologic ce a fost mult ussurat prin apelarea la sistemul catering; desfacerea acestor, respectiv servirea consumatorilor .

Prepararea face necesara cererea unor sectii distincte, dotate cu utilaje moderne, structurate rational pe zone functionale (de primire materiei prime, pastrarea stocurilor, pregatireaprealabila a ingredientelor, prepararea hranei, pastrarea mancarilor, distribuirea si curatenia unitatilor si a veselei etc.

2. Cateringul colectiv

Acesta cuprinde toate structurile care ofera servicii de alimentatie consumatorilor reuniti intr-o colectivitate ( firme, scoli, spitale etc.); astfel in cazul cateringului colectiv titularii raportului juridic de catering sunt reprezentantul firmei si gestionarul de catering al serviciului cerut. Beneficiarul final nu intervine in acest raport.

Structurile unde se intalneste aceasta forma a industriei alimentare sunt:

– firme industriale, comerciale, artizanale→ industrie alimentara de firma

– scoli univeristati centre de studii→ industrie alimentara de scoala

– spitale, clinici→ industrie alimentara socio-sanitar

– penitenciare, inchisori, institutii religioase, armata→ industrie alimentara pentru alte comunitati

In cadrul industriei alimentare pentru firme cateringul este prezent si in plina expansiune, si desi del pentru scoli este mai putin afirmat el tinde sa se extinda. In schimb pentru in cadrul celorlalte doua categorii cateringul este aproape absent.

Servicul de catering poate fi efectuat in mai multe feluri, si anume:

utilizare din partea prestatorului de serviciu de catering a salii de bucatarie puae la dispozitie de catre unitate pentru a pregsti alimentele in incinta localului, insa cu personal propriu

prepararea alimenteleor in afara comunitatii intr-un centru prorpriu de productie de catering, oferind si transportul preparatelor

utilizand o tehnologie mixta preparand in unitate mai multe feluri, si aducand gata facute anumite preparate speciale

Exista trei tipologii de distributie:

– distributie la cald, in tavite monoportie izolate la o temperatula de 60oC

distributie la rece, in tavite monoportie ce sunt supuse unei raciri bruste de la 70oC la 10oC

distributie de congelate, in tavite monoportie, sigilate ce sunt congelate rapid d ela 70oC la -18oC

Tendinte actuale in cateringul din spitale

Industria alimentara pentru institutiile spitalicesti constituie o afacere la moda . Pe masura ce se schimba gusturile consumatorilor, accentul se deplaseaza catre meniurile sanatoase, de aici rezultand noi tendinte dar si schimbari avantajelor pentru clientii acestor institutii . In acelasi timp, provocarea se afla in terenul operatorilor din alimentatie : ei trebuie sa dezvolte curente si sa creeze modele inovatoare pentru a incorpora noile tendinte in programele obisnuite .

Una din cele mai promovatetendinte e demersul facut pentru a introduce in sistem alimente cat mai proaspete si de o calitate mult mai ridicata .

De aici decurge obligatia operatorului de a imbunatati cunostintele si aptitudinile gastronomice ale angajatilor .

Pentru ca fondurile alocate pentru producerea alimentelor destinate spitalelor sunt tot mai reduse, operatorii sin domeniu cauta noi modalitati de a-si extinde baza de clienti . Din acest motiv, in multe spitale s-a instalat o atmosfera caracteristica unei piete alimentare : zona de servire a mesei seamana cu un magazin complex . Una dintre cele mai folosite metode este ’’ branding-ul ’’ , adica folosirea in spatiului de servire a mesei a numelui de marca al unuor companii sau produse, creand astfel alternative atractive pentru client si generand mai mult trafic in aceasta zona .

In-house catering, o alta tendinta in domeniu, permite operatorului sa isi mentina intacta baza de date . O alta tendinta o constituie idea de a oferi pacientului cincisau sase mese mai mici pe zi in loc de traditionalele trei mese pe zi .

3. Cateringul de calatorie

Un rol important revine cateringului in cadrul serviciilor oferite in prezent de catre marile companii de transporturi aeriene de pasageri, respectiv in alimentatia pasagerilor transportati . Calitarea si diversitatea meniurilor servite la bordul aeronavelor devine unul dintre principalii factori competitivi, cu implicatii decisive asupra diferitelor categorii de calatori in alegerea companiilor de transport .

Industria alimentara de calatorie se refera la o masa pe care industria alimentara comerciala nu o poate asigura, ea realizandu-se in trenuri, avioane, nave sau platforme off-shore.

Firmele care opereaza in acest sector sunt strict legate de aceasta activitate la bordul mijloacelor de transport iar acest lucru influenteaza investitiile si dotarile tehnologice necesare prepararii si pastrarii alimentelor, precum si furnizarii serviciului.

Segmentele cateringului de calatorie:

– catering in tren, ce are in vedere activitatea de catering desfasurata in trenurile care au vagon-restaurant, vagoane self-service sau cu carusioare minibar

– catering in avioane, ce prezinta o crestere continua iar calitatea preparatelor este fundameltala pentru intreg serviciul de transport aerian

– catering pe nave, unde este furnizata o cantitate necesara pentru intreaga calatorie, firma de catering ocupandu-se in totalitate cu furnizarea de preparate alimentare

– catering off-shore, reprezentand un sector dificil deoarece ofera servicii complete firmeleor care opereaza in larg pe mare. Firmele de catering care ocupa primele locuri mondiale in acest domeniu sunt “Ligabue” din Venetia si “Ouest Catering” care opereaza in Marea Nordului.

Fenomenul s-a generalizat, iar afacerile celor peste 200 de astfel de "bucatarii mobile" din Bucuresti cresc cu 40-50% in fiecare an.

Cateringul nu inseamna numai transport de mancare la domiciliul clientului. Desi aceasta activitate ar fi suficienta ca sa aduca un profit de 4.000-5.000 de euro lunar. Astazi, firmele de profil asigura masa angajatilor unei companii aflati in team-building sau sesiune de training, organizeaza petreceri sau iau in gestiune cantinele cladirilor de birouri sau chiar a spitalelor.

"Angajatii companiilor din Bucuresti lucreaza de la 9 dimineata pana la 6 seara si nu au timp sa mearga la restaurant. Toata lumea trebuie sa manance", spune Cristi Ionescu de la firma Funny Catering.

Hotelurile s-au orientat catre acest tip de afacere

Daca in 1993, in Bucuresti, functionau doar doua firme de catering, astazi sunt peste 200. Boomul de pe segmentul constructiilor de birouri a dus la extinderea acestui tip de business. De asemenea, principalele hoteluri din Bucuresti, ca Lido, Intercontinenal sau Marriot si-au extins activitatea prestand si servicii de catering. Jucatorii din piata spun insa ca acestea au o flexibilitate mai redusa. "In primul rand, cer un numar limita de persoane destul de mare, iar in al doilea rand, preturile sunt sensibil mai mai mari decat cele practicate de firmele de catering", crede Anca Mitu, director la firma Privileg din Bucuresti si spitalele apeleaza la firmele de catering Florin Balan, manager la Ana Catering, sustine ca este in tratative cu anumite spitale din Capitala care au preferat sa isi externalizeze serviciile de preparare a hranei, apeland la firma sa. "Practic, ne vom muta cu personalul in cantina spitalului si vom prepara hrana pentru pacienti, dupa un meniu stabilit de comun acord cu conducerea institutiei", a spus Balan.

Cateringul in vagoanele restaurant

Serviciile de catering in vagoanele-restaurant si bar (care functioneaza in trenurile interne si internationale) reprezinta componente importante ale transportului pe cale ferata .Deoarece ponderea acestui tip de transport ramane in continuare ridicata, calitatea serviciilor oferite calatorilor devine pentru dezvoltarea unei relatii corecte calator-prestator de serviciu .

Serviciile din vagoanele-restaurant si bar,precum si serviciilealimentare oferiteclientilor care apeleaza la calatoria cu vagonul de dormit, sunt acelea care pot modifica intentiacalatorului de a folosi sau nu compania feroviara, maritima sau aviatica,ce asigura transportul pe o anumita ruta .

Vagoanele-restaurant si bar

Serviciile de alimentatie asigura calatorilor in vagoanele-restaurant, bauturi si vagoane de dormit se realizeaza pe mai multe tiputi de vagoane :

Clasice, salon, bufet sau cu ajutorul minibarurilor din vagoanele de dormit .

Vagoanele-restaurant clasice sunt destinate srvirii micului dejun, dejunului si cinei,iar, in limita timpului disponibil, pentru satisfacerea comzilor celorlalti calatori .

Cea mai importanta problema intr-un asemenea vagon este, fara indoiala, spatiul de manevra redus de care beneficiaza bucatarul si ospatarii, pentru prepararea si servirea clientilor .

Oricare ar fi situatia spatiului disponibil, in saloanele clasice trebuie sa fie organizate, in mod corespunzator, spatii pentru servire,pentru pregatirea preparatelor de bucatarie si a celor de bufet, pentru pregatirea bauturilor, pastrarea ambalajelor si a marfurilor si pentru pastrarea efectelor utilizate in curatenia spatiilor de lucru .

Dotarea acestor spatii este cea obisnuita : mese, scaune, support pentru haine, etajere, instalati de apa, sobe, frigidere, duluri, rastele, inventar de serviciu si de lucru .

O caracteristica importanta este folosirea unui invintar de servire nerecuperabil, cu o capacitate mai mare decat cea normala si cu o buna stabilitate pe masa .

Vagoanele –bar asigura servirea calatorilor cu sortimente de bauturi nealcolice, slab alcolice, alcolice gustari, minuturi, produse de cofetarie-patiserie sau produse de tutun. Particularitatea acestui tip de bar este reprezentata de exitenta tejghelei-bar la care sunt servitii si de mesele pentruservire, tip-expres.

Exploatarea vagonului restaurant in Ronania:

S.C. CFR GEVARO.S.A( Grupul de exloatare a vagoanelor restaurant ) a fost infiintata in termenul H.G 7/1998 si a inceput sa functioneze la data de 01.06.1999. Scopul societati este efectuarea transportului de calatori pe calea ferata, in vagoanele de dormit, cuseta, reataurant si bar, atat in trafic intern si international .

Vagoanele de dormit si cuseta ale societati circula in 20 de trenuri atat pe rute interne cat si pe destinatii externe, toate cu plecare din statia Bucuresti Nord .

3. Factori de influenta ai pietei

Factorii de influenta ai pietei se diferentiaza pentru cererea de servicii a populatiei, cerere de servicii pentru productie , respectiv cerere internationala.

Factori care influenteaza cererea de servicii a populatiei sunt:

– Cererea de servicii a populatiei se modifica, in volum si structura , sub influenta , in principal, a urmatorilor factori :

– Venit si timp liber. Cresterea vernitului si a timpului liber influenteaza in acelasi sens cererea de servicii. Astfel, indivizii si familiile, pe masura cresterii veniturilor, dau un plus de valoare timpului lor liber, avind o tentinta mai mare de a cumpara servicii, decat sa le produca singuri. Dar, invers, cei care au timp liber si venituri limitate sunt adesea determinati sa-si reduca cheltuielile pentru servicii.

– Oferta de servicii influenteaza cererea, in sensul ca aceasta din urma nu se poate manifesta decat vis – a- vis oferite pe piata.

– Tarifele. Pentru cea mai maire parte a serviciilor, cresterea tarifelor are o incidenta negativa asupra cererii. Coeficientii de elasticitate a cereii de servicii in functie de tarife sunt prin urmare, de regula, negativi si supraunitari. Cu toate acestea, reducerea tarifelor poate uneori sa nu conduca la sporirea cererii, datorita faptului ca aceasta reduce poate fi asociata de consumatori cu o scadere a calitatii serviciilor.

– Factoti demodrafici. Cresterea numarului populatiei conduce la cresterea cererii de servicii. De asemenea fenomene demografice, cum ar fi, de exemplu, cresterea natalitatii induce sporirea puternica a cereii de servicii educative, de intretinere a copiilpr etc., dupa cum tendinta de crestere a duratei medii a vietii si de imbarinire a populatiei va contribui la cresterea cererii pentruanumite categorii de servicii. Astfel, cresterea ponderii populatiei varsnice determina sporirea cererii pentru sevicii de sanatate, dar, de asemenea, pentru servicii legate de loisir, turism, servicii deomestice.

– Concurenta intre bunuri, servicii si self-service (bricolaje). Datorita faptului ca cheltuielile pentru servicii nu au intodeauna un caracter de prima necesitate ci sunt destinate, cel mai adesea, satisfacerii unor nevoi de ordin tertiar, daca tarifele serviciilor cresc prea mult, familiile pot fi determinate sa renunte la unele din ele. Astfel, bunurile, serviciile comerciale si munca domestica se afla in concurenta pentru satisfacerea unor nevoi ca: alimentatie, transport, reparatii, petrecerea timpului liber etc.

– Factorii psihologici si sociali . Factorii psihologici, precum preferintele, gusturile, aspiratiile etc. diferite ale indivizilor influienteaza cererea de servicii atit ca volum cat si ca structura. Schimbarile sociale au, de asemenea, un puternic impact asupra cererii de servicii. Asa, de exemplu, dezvoltarea a noi orase si regiuni a condus la cresterea nevoilor pentru infrastructura si serviciile aferente. Calatoriile internationale si mobilitatea au produs schimbari in gusturile si cerintele consumatorilor, care cumpara serviciile nationale si internationale si cer diversitatesi imbunatatirea calitatii. Din acestea rezulta noi cerinte asupra institutiilor de invatamant, cu scop ca ce studiaza sa obtina si sa-si dezvolte cunostinte si indemanari pentru a fi competitivi intr-un mediu complex si dinamic .

– Cresterea numarului femeilor care lucreaza a condus la realizarea unor functii domestice in afara caminului. Acestea a determinat in tarile dezvoltate cresterea puternica a serviciilor destinate alimentatiei rapide ( fast-food, catering ) ingrijiri copii si altele.

– In sfirsit , cresterea complexitatii vietii a creat cerere pentru o varietate de servicii, mai ales de consultanta juridica si financiara .

Viata cotidiana este marcata din ce in ce mai mult de lipsa timpului liber, numarul orelor petrecute la locul de munca crescand incontinuu. Numarul de ore lucrate efectiv in Europa este de: Olanda 31,5; Norvegia 34,5; Danemarca 35,5; Marea Britanie 35,6; Suedia 36; Germania 37; EU-25 37,9; Romania 41,; Polonia 41,8; Letonia 41,9; Grecia 42,3; Cehia 42,8

Categoria cea mai raspandita este a celor care muncesc 46-50 ore, urmata de cea a celor care lucreaza 51-60 de ore. Un procentaj aproape dublu al angajatilor efectueaza ore suplimentare, comparativ cu cel al patronilor (19,71% comparativ cu 12,1%). Numarul femeilor care muncesc in plus este sensibil inferior celor al barbatilor. In trimestrul de referinta, cel mai mult s-a muncit in constructii (43,5 ore), comert, hoteluri, transporturi (cate 42,7 ore), iar cel mai putin in agricultura (37,8 ore).

Astfel, pentru a usura viata celor care stau la birou de dimineata pana seara, dar si pentru a castiga bani frumosi, s-au infiintat firmele specializate care gatesc, fac cumparaturi sau curat în locul lor.

Cererea de hrană a creat o adevarata industrie. In ultimii ani, vanzarile firmelor de catering au crescut cu peste 50%, iar comenzile zilnice s-au dublat.

De asemenea, in ultimii ani s-a dezvoltat si la noi ideea de oraganizare de evenimente la care sunt contractate firme de catering specializate pentru a usura munca, Programul de catering pentru festivitati, receptii, cocktail-uri, serbari campenesti asigurand clientilor un pachet de solutii complete in cazul evenimentelor ce presupun servirea mesei in alta parte decat in spatii special dotate si destinate acestui scop.

Decembrie este luna de varf in activitatea de catering. Sezonul de varf in catering incepe in noiembrie si dureaza pana in februarie. Luna decembrie este de doua ori mai buna decat restul lunilor de top.

Cea mai mare crestere a activitatii din luna decembrie este datorata petrecerilor de Craciun organizate de firme, fenomen ce se generalizeaza. Cresc insa si comenzile pentru masa de pranz. Insa, in ceea ce priveste catringul industrial, cifra de afaceri, privind global, cresterea de pe evenimente compenseaza pierderea de pe cateringul industrial. Pierderea de pe cateringul industrial apare ca urmare a zilelor libere sau a concediilor care se acorda in luna decembrie in companiile ale caror cantine le administreaza. Firma este insa profilata pe cateringul industrial, administrarea de "cantine". Doar de un an firma a dus o politica de marketing pentru evenimente. Totusi, activitatea de organizare de evenimente este cam de trei ori mai mare decat intr-o luna obisnuita.

Totusi, analiștii economici spun ca, în ciuda cresterii importante din ultima vreme, piata serviciilor de tip catering este abia la inceput în Romania.

Pe de alta parte, industria  romaneasca  face  insa  pasi  mici,  impedimentul  principal  regasindu-se  in  lipsa  de  cultura  in  gastronomie  a  romanului  care  vede  tot  restaurantele  clasice,  care  uneori  ofera  servicii  de  calitate  inferioara,  ca  fiind  cele  mai  bune  locuri  in  care  iti  poti  potoli  foamea  fara  maldare  de  vase  si  nervi  in  bucatarie.

Teama  de  noutate,  prezenta  in  mintea  conservatoare  a  multora  dintre  romani este o piedica in calea dezvoltarii cateringului, ca de altfel si lipsa unor venituri suficiente.

Toate  aceste  motive  pentru  care  romanii  nu  arunca  o  privire  mai  serioasa  poarta  numele  de  educatie  a  pietei;  in  acest  caz    lipsa  de  educatie.  Se  presupune  ca  oferta  ar  trebui  sa  fie  principalul  furnizor  de  informatie  si  totodata  de  educatie  dar  cercul  vicios  se  inchide,  deoarece  oferta  nu  poate  aparea  decat  daca  profitabilitatea  este  ridicata  ceea  ce  nu  se  intampla  la  noi  in  tara. 

4. Oferta serviciului de catering

In literatura de specialitate se regasesc doua modalitati de prezentare a ofertei de serviviu: oferta individuala si oferta agregata .

Oferta individuala reprezinta oferta la nivelul unui singur agent econmic, reprezinta cantitatile dintr-un serviciu pe care un agent economic le pune la dispozitia clientilor spre vinzare .

Pentru ca o întreprindere prestatoare de servicii sa-si formeze o oferta de serviciiu trebuie indeplinite mai multe conditii:

1. Disponibilitatea producerii unui anumit serviciu. Orice agent economic are libertatea de a intreprinde sau nu o afacere in domeniul serviciului si ce anume afacere .

2. Capacitatea intreprinderi de a produce un anumit serviciu, care necesita resurse umane cu o pregatire profesionala de specialitate, resurse materiale informationale, tehnologice, precum si resurse financiare. In cele mai fregvente cazuri intreprinderea trebuie sa faca dovada capacitatii sale de a presta un anumit serviciu .

3. Managementul performant care sa asigure recuperarea posturilor necesare de producerea si concrerizarea serviciului,din veniturile realizate din acestea activitate si obtinerea de profit.

Oferta agregata reprezinta totalitatea serviciilor puse la dispozitia consumatorilor finali sau utilizatorilor la un moment dat. Este constituita din oferte individuale ale tuturor intreprinderilor prestatoare.

Reusita intreprinzatorilor de serviciise bazeaza pe capacitatea lor de a valorifica raporturile intreprinderii cu clientela, in acesta rezistind veritabilului lor avantajconcurential. Aceasta implica si o noua abordare a organizarii intreprinderii, respectiv in forma de „piramida inversa”.

Cateringul reprezinta un intreg complex de activitati menite a fi pe placul clientului din mai multe puncte de vedere. Pe langa masa in sine, o firma specializata trebuie sa gestioneze si alte aspecte corespondente unui eveniment: amenajarea unui spatiu, decorarea si chiar alegerea muzicii. Adaptabilitatea si promptitudinea in servicii reprezinta una dintre regulile de baza in aceasta activitate.

Cu toate acestea, cheia succesului unei firme de catering este oferta culinara. Mancarea si modul in care este prezentata si servita fac diferenta. Asa ca oferta de produse trebuie sa fie conceputa intr-o gama larga, sa contina atat meniuri traditionale, cat si internationale. Cu cat gama de produse este mai larga, cu atat creste capacitatea de adaptabilitate la nevoile si gusturile clientilor.

Baza activitatii unei firme de catering este oferta de produse culinare. Pentru a putea dezvolta o gama cat mai variata de alimente este nevoie de echipamente si dotari specifice, dar si de personal care sa cunoasca retetele, sa aiba indemanare si imaginatie. Bucataria profesionala trebuie sa dispuna de aragaze, cuptoare, plite electrice, friteuze, grill-uri, bain-marie, tigai basculante, masina de tocat, feliatoare, masina de taiat cartofi si legume, mixere si instrumentarul auxiliar. La acestea se adauga echipamentele de panificatie si patiserie (cuptoare rotative, masini de foietaj, malaxoare), frigorifice si cele de impachetare (pentru stocare sau livrare).

Pentru a organiza un eveniment, o firma de catering are nevoie de timp. Comportamentul profesionist in aceasta privinta implica o foarte buna programare a sarcinilor de realizat, pe baza unor repere calendaristice si orare. In activitatea de catering, solutia pentru a fi in egala masura rapid si eficient si a oferi alimente gustoase o reprezinta folosirea unor retete speciale, de produse usor de realizat, dar si de consumat.
Una dintre caracteristicile mancarurilor pregatite si oferite de obicei de firmele de profil se bazeaza pe retetele speciale pentru produse din categoria "finger-food". Pregatirea acestor alimente presupune prepararea unor bucati foarte mici, care nu necesita folosirea tacamurilor pentru consumare, deoarece se pot apuca foarte usor cu mana. Sortimentele trebuie sa acopere atat gama alimentelor sarate (calde si reci), cat si dulci.

Ocaziile in care consumatorii apeleaza la firmele de catering sunt de obicei mese festive, dineuri oficiale, petreceri aniversare, receptii, simpozioane, mese comemorative, prezentari de moda, dar si nunti, botezuri sau alte categorii de petreceri private. In acest sens, o firma de catering trebuie sa dispuna de o oferta diversificata, usor adaptabila. Pentru ca evenimentul sa se ridice la nivelul asteptarilor, se impun discutii pentru stabilirea meniului, a numarului de persoane participante, a decorarii spatiului si a altor aspecte de ordin practic.

Un loc foarte important il ocupa evenimentele organizate de marile companii. "Corporate events" sunt o adevarata "mana cereasca", iar pentru o firma de catering organizarea unui asemenea eveniment este un "plus" pe cartea de vizita. Trebuie sa se tina cont insa de faptul ca societatile mari si cu renume care organizeaza un eveniment si apeleaza la firme specializate au pretentia ca serviciile si produsele oferite sa fie la un nivel profesional la fel de ridicat precum renumele companiei.

Pentru a fi usor de gasit si pentru a oferi posibilitatea clientilor sa vada o lista a produselor si serviciilor oferite, o firma de catering care se respecta trebuie sa se promoveze cat mai bine, solutia cea mai la indemana fiind crearea unei pagini pe Internet. Site-ul trebuie conceput in asa fel incat sa atraga consumatorul din punct de vedere vizual, dar sa-i im-prime o imagine de profesionalism. La realizarea lui este bine sa se tina cont de aspectele grafice moderne si tehnologiile care fac o pagina de Internet mai atractiva (design de calitate superioara, aplicatii interactive, date complete, variante in limbi straine). Structura paginii de web a unei firme de catering trebuie sa contina obligatoriu lista serviciilor oferite. Apoi trebuie prezentata o lista a produselor disponibile. Un avantaj il constituie existenta unui modul interactiv care sa permita combinarea serviciilor cu produsele oferite, in scopul "construirii virtuale" a mesei.

In Romania exista peste 200 firme de catering: revista Ghidul de afaceri avand inregistrate 124, dintre care: Taste-it! Events&Catering- Constanta (Activitati de catering evenimente mari(100-1500 pers), inchirieri echipament catering, lumini si sunet); l&d catering &cantine- Bucuresti; italrom- Galati (servicii de catering pentru intreprinderi si diferite evenimente); florentina exim srl- Bucuresti; yummy taste- Bucuresti; SI & DO- Satu Mare (catering, organizare evenimente, receptii); gaad.com.srl- Bucuresti
(catering, cofetarie) continental catering- Bucuresti (organizari complete de evenimente, decoruri, catering, aranjamente florale, transport); EUREST ROM- Bucuresti; ASBT&GS CATERING- Bucuresti (Servicii catering:preparare mancaruri, distributie, mese de protocol, etc. Toata gama de preparate calde si reci cu transport asigurat); catercarm- Ploiesti (mese festive, mese de protocol, receptii, nunti, botezuri, servirea mesei in sistem catering pentru salariati); ASBT&GS- Bucuresti (servicii catering si de transport public de persoane); EXCLUSIV CATERING- Cluj-Napoca nunti, cocktai-uri, masa de pranz la locul de munca, Sali pentru petreceri, logistica pentru petreceri); TAVERNA SARBULUI- Bucuresti, Focsani; adprod- Bucuresti naturvita plus- Bucecea.

In ceea ce priveste catringul aerian, compania care detine monolopul este Abela Rocas, care va fi preluata de Alpha Airports Group Plc, liderul pe piata de catering din Marea Britanie. In Romania, Abela Rocas a fost infiintata in 1993, actionarul majoritar fiind Abela Holding (64%), care a vandut partea sa catre compania olandeza Vacoom, in 2002. Restul actiunilor este detinut de Tarom (31%) si Aeroportul International Bucuresti Otopeni (5%). In afara de monopolul pe cateringul aerian pe care il ofera in Romania, Abela Rocas poate fi pentru englezi o foarte buna pista de lansare catre piata de catering de evenimente. 

Piata dominata acum de cativa jucatori romani, ca Gala Catering, Elite Catering sau Privileg Catering, care nu au nici pe departe forta financiara a Alpha Airports. In urma cu circa o luna si jumatate, pe aceste pagini se afla o analiza care prevestea ca piata romaneasca de catering va fi martora unei sarabande de preluari sau fuziuni in urmatorii ani. Toate sub semnul unui necesar ridicat de investitii in vederea atingerii standardelor UE. 

Evenimentele la care se apeleaza la serviciile de catering sunt:

– Bufetul suedez, care este destinat receptiilor al caror numar mare de invitati nu permite efectuarea unui serviciu traditional. Se acorda o importanta deosebita decorarii bufetului, precum si prezentarii diferitelor preparate. Prin extensie, termenul de bufet constituie definitia unui tip de servire, cum ar fi bufet lunch si bufet cocktail.

– Cocktailul, recomandat pentru numeroase ocazii, in special pentru evenimentele companiei si pentru acelea legate de relatiile cu publicul:

– Lunch

– Petreceri tematice

– Nunti, petreceri private

– Barbeque

In general, firmele de catering ofera specialitati culinare realizate in laborator propriu, specialisti in decorarea spatiului de desfasurare a evenimentului, decoratiuni cu specific romanesc, decoratiuni cu specific exotic, personal operativ cu experienta (bucatari si designeri culinari, coordonatori evenimente, ospatari si barmani), transport si amenajari pentru evenimente outdoor si indoor.

Meniurile oferite de firmele de catring sunt din cele mai diferite, pornind de la meniuri traditionale la cele exotice si de la mancaruri reci la cele calde in functie de ocazie si de preferintele clientului.

Un exemplu de meniu ar putea fi:

Minuturi (Sandwich cu sunca si cascaval, Hot Dog, Hamburger. Cheeseburger, Omleta simpla, Omleta cu sunca si cascaval, Omleta cu legume, Oua ochiuri, Rulou de sunca umplut cu salata a la russe, Rulou de sunca umplut cu salata de cruditati, Cascaval pane, Cabanos la tigaie, Ficatei la tigaie, Creier pane, Cremwusti);

Ciorbe si Supe (Ciorba de fasole cu costita, Ciorba de vacuta, Ciorba de porc, Ciorba de legume, Ciorba de perisoare, Supa de rosii, Supa cu galusti,
Supa cu taitei, Ciorba de burta, Ciorba a la grec)

Mancare Gatita (Sote de legume cu carne, Sote de ciuperci cu pipote, Pui a la Dijon, Pui Stroganoff, Curcan Stroganoff, Vita Stroganoff, Vita cu sos vanatoresc, Chiftelute marinate, Musaca, Ardei umpluti/ dovlecei umpluti, Pilaf sarbesc, Orez mexican cu carne ( pui, vita, porc ), Sarmale cu mamaliguta, Mancare de cartofi cu carne, Mancare de mazare/fasole cu carne, Fasole iahnie, Varza calita simpla, Varza cu carne, Tochitura cu mamaliguta, Ciulama de ciuperci / pui, Spaghete cu ciuperci si cascaval, Mamaliguta cu branza si smantana, Limba cu sos remulat, Limba cu, masline, Chiftelute uscate)

Fripturi (Ceafa de porc, Cotlet de porc, Cotlet tiganesc, Cotlet de porc umplut, Cotlet de porc inabusit cu mirodenii, File de porc, File de porc umplut, File de porc cu sos Gorgonzola, Gratar piperat (slanina afumata, unt, sos de rosii, ceapa), Frigarui haiducesti, Muschi de vita, Piept de pui la gratar, Piept de pui cu sos de piper verde, Snitel ( pui, porc, vita ), Snitel cu sos de smantana, Snitel exotic de sunca, Snitel de vitel Holstein (vita, sardina, ou, capere), Cordon bleu, Escalop, Zingara, Mititei ( mustar ), Valdostana, Cotlet de miel).

Peste (File de salau cu sos menier si cartofi nature, File de salau in unt cu migdale, Cod prajit, Merluciu prajit)

Garnituri (Cartofi prajiti, Cartofi nature, Cartofi umpluti cu legume gratinate, Cartofi umpluti cu branza, Cartofi umpluti cu ciuperci si cascaval,
Cartofi umpluti cu carne de pui, Cartofi taranesti, Cartofi frantuzesti, Pilaf simplu, Orez cu legume, Paste gratinate, Legume gratinate (broccoli, conopida, morcov, varza de Bruxelles), Mamaliguta, Mujdei de usturoi, Smantana)

Salate (Salata de cruditati, Salata a la rus, Salata orientala, Salata de ciuperci cu maioneza, Salata de paste cu fasole verde si sunca, Salata de pui cu avocado, Salata de pui cu fructe, Salata greceasca, Salata bulgareasca)

Dulciuri (Prajituri cu ciocolata, Prajituri cu frisca, Clatite cu gem)

Variante de meniuri:

V1: Piept de pui la gratar, Orez cu legume, Salata asortata, Chifla

V2 : Frigarui haiducesti, Cartofi prajiti, Salata de varza, Chifla

V3 : Cordon bleu, Cartofi nature, Salata verde, Chifla

5. Cererea serviciului de catering

Economiștii clasici, confruntați cu problemele insuficienței producției și-au concentrat preocupările asupra ofertei și stimulării producției. În această perioadă, crizele economice erau legate de supra-producție și deflația reală.

După anii 1920, datorită mai ales revoluției industriale, s-a constatat că nevoia solvabilă nu era suficientă pentru a absorbi oferta, nedefinit elastică. Astfel, economiștii neoclasici și-au focalizat atenția asupra rolului cererii, stimularea acesteia, reprezentând, în opinia lor, soluția asigurării echilibrului economic general, al pieței produselor și factorilor de producție.

J. M. Keynes susține, de asemenea, necesitatea stimulării cererii efective prin încurajarea investițiilor și a consumului, subliniind rolul guvernului în acest proces. Spre

deosebire de el, gânditorii neoclasici afirmă că economia dispune de mecanisme de autoreglare, iar rolul statului trebuie să fie unul neutru.

J. R. Hicks introduce în teoria economică ideile de risc și incertitudine și echilibru economic dinamic.

După anii 1970 au apărut probleme noi legate de o anumită rigiditate a ofertei, în principal datorită randamentelor descrescânde ale tehnologiilor și rolului serviciilor în realizarea producției. Acestea au acutizat problemele inflației și șomajului. În aceste condiții, optica economică s-a schimbat în sensul reconsiderării importanței ofertei și a stimulării performanței în timp a rezultatelor producției, bunuri sau servicii. În acest proces, cererea îndeplinește funcția de mecanism de selecție nu numai pentru produsele oferite pe piață ci și pentru proiectele și ideile de produse noi. În același timp, crește rolul consumatorului acesta devenind, de fapt, “prosumator”, respectiv co-producător în sistemele complexe de producție-consum.

Cererea de servicii a populației are drept caracteristici de bază faptul că acoperă numai o parte a nevoilor de consum de servicii; faptul că din punct de vedere al mobilității teritoriale, serviciile nu admit, permit sau impun migrarea cererii; elasticitatea ridicată în raport cu factorii care o influențează.

Cererea de servicii pentru întreprinderi prezintă ca particularități: disparitatea cererii, caracterul ferm și dominant tehnic al acesteia și rolul mai redus al factorilor psihologici în influențarea cererii.

Cei mai importanți factori care influențează cererea de servicii a populației sunt: veniturile și timpul liber, oferta de servicii, tarifele, factorii demografici, concurența între

bunuri, servicii și self-service, factorii psihologici și sociali.

Dintre factorii care influențează cererea de servicii a întreprinderii se detașează: creșterea complexității științifice și tehnice interne (în cadrul întreprinderilor) și creșterea

complexității externe (a mediului extern al întreprinderii).

Cererea de servicii internaționale este influențată de: creșterea veniturilor și modificarea cheltuielilor de consum ale populației, creșterea și liberalizarea comerțului cu bunuri, progresul științific și tehnic, expansiunea activității corporațiilor multinaționale și transnaționale, strategiile de substituire a importurilor și de industrializare implementate de o serie de țări în curs de dezvoltare.

Cererea manifestată pe piața internă a serviciilor poate fi studiată folosind metode

indirecte bazate pe evidențe statistice, precum și folosind metode directe, utilizând informații obținute din observări empirice, sondaje statistice sau cercetări de tip panel.

Pentru studierea cererii pe piața mondială a serviciilor se pot folosi, de asemenea, metodele directe și cele indirecte de cercetare. Dintre cele din urmă se evidențiază: examinarea schemelor creșterii economice, metoda lanțurilor Markov, metode de trend, de corelație, estimarea prin analogie.

Lansarea în afaceri pe piața internațională a serviciilor, presupune confruntarea întreprinderilor în cauză cu numeroase riscuri, atât de natură comercială cât și politică. Afacerile internaționale cu servicii pot lua ca forme de organizare diferite forme, și anume: exportul indirect, exportul direct, acordurile de marketing, licențierea, franciza, birourile de vânzări, societățile mixte sau întreprinderile subsidiare în străinătate.

Managementul întreprinderilor care activează în străinătate trebuie să găsească, de

asemenea, combinația optimă privind utilizarea managerilor locali și străini.

În concluzie, decizia întreprinderilor de a opera în străinătate este deosebit de profitabilă cu condiția unei cercetări aprofundate a pieței și în particular a cererii de servicii efective și potențiale.

Se  spune  ca  mancarea  gatita  de  altcineva  este  intotdeauna  mai  gustoasa , iar restaurantele  ofera  luxul  acesta  dar  in  afara  confortului  locuintei. Dar atunci cand nu se vrea parasirea caminului, sau o petrecere intima, raspunsul  e  simplu, se   angajeaza  o  firma  de  catering.

Cateringul  promite  sa  ofere  o  imagine  total  noua  asupra  organizarii  unei  petreceri  ,  a  unui  eveniment,  fie  chiar  si  a  unei  cine  in  doi.  Informatia  circula  destul  de  greu  in  ceea  ce  priveste  extinderea  pe  care  o  cunosc  firmele  de  catering,  nivelul  de  implicare  in  organizarea  unui  eveniment.

In  sensul  sau  de  baza  cateringul  de  referea  la  furnizarea  si  transportul  de  alimente  ,  de  mancare.  Imbracand  insa  haine  noi  ,  atinge  si  alte  domenii  intrand  chiar  pe  teritoriul  organizatorilor  de  evenimente.  Firmele  din  domeniu  se  orienteaza  din  ce  in  ce  mai  mult  si  pe  partea  amenajarii  spatiului  ,  decorare  si  chiar  aranjarea  unor  bufeturi  cu  dulciuri  si  artificii.

In  ciuda  faptului ca inca nu este foarte bine dezvoltat cateringul, comenzile  exista,  cresterea  se  produce,  oamenii  incep  sa  utilizeze  sistemul  si  pentru  acasa. 

Imbunatatirile  din  domeniu  se  rasfrang  asupra  termenului  de  livrare  a  unei  comenzi  care  s-a  redus  la  24  de  ore  pentru  evenimente  de  nivel  mediu  pentru  cele  mari  fiind  nevoie  de  cateva  zile.

 Clientul doreste sa exploreze potentialul pe care il are piata romaneasca de catering, pentru a evalua oportunitatea infiintarii unei companii care sa ofere astfel de servicii. Desi cererea nu este inca mare totusi piata serviciilor de catering este in ascensiune.

Printre marile companii care solicita servicii de catering se numara:

Agentii de publicitate: Agama Consulting, Cable Direct, D'arcy, Docc Communication, DC Communication, Draft Romania, Events, Funky Business, Focus Publicis, Foss Advertising, Grafitti BBDO, Grey Advertising, GMP Advertising, Lowe & Partners, Luna Promotions, Punct Advertising, Ogilvy & Mather, Ralcom Exhibitions, Remark Visual, Saatchi&Saatchi, Speed Promoton, Spot Promotions, Tempo Advertising

Ambasade si institutii oficiale: Armenia, Bulgaria, Franta, Finlanda, Marea Britanie, Regatul Olandei, SUA, Ucraina, Consiliul Britanic, Presedintia Romaniei, Politia de Frontiera, Institutul de Stiinte ale Educatie.

Organisme nationale si internationale, Ministere si ONG , Centrul de Resurse Juridice, Centrul SECI, Delegatia Comisiei Europene, FDSC, Institutul de Magistratura, Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul de Finante, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, UNESCO, UNICEF, UNAS.

Banci: ABN Amro Bank, BRD – Group Societe General, Banca Franco-Romana, Banca Italo-Romena, Libra Bank, Banca Tiriac, Volksbank, CityBank, Raiffaisen Bank

Companii romanesti si internationale : Allianz – Tiriac Asigurari, Alstom Power Romania, Apa Nova, AutoShow, Asiban Asigurari, Astra Zeneca, Balkan Cosmetics, Besta Group, BCR Asigurari, Brau Union, CCIFER CCIRB, Club Maxx, Cefin, Colgate Palmolive, Congrexpo, Dacia Group Renault, Dentotal, Downtown Club, Electrolux Romania, EliLilly, Elite Romania, Generali Asigurari, Genesys, Glaxo Smith Kline, Hoffman LaRoche, IBM Romania, ID Sarrieri, Intrarom, J'info Tours, Kristal Club, Lafarge Romcim, Lek Pharmatech, Lindab, Luna Club, Medic One, Merck Sharp & Dhome, Media XPRIMM, Microsoft Romania, Mobifon, Mons Medius, Motorola, Musat si Asociatii, Network 21, Nissan Romania, Opel DiBas, Oracle Romania, Oriflame, Pfizer, Praktiker Romania, Prais Corporate Communications, PriceWaterhouseCoopers, Procter & Gamble, Philips, ProSport, Radio Total, Ringier Romania, Romania Travel Plus, Romexpo, Romtelecom, Siemens Romania, Schmitz Cargobull, Softwin, Star Foods, Tornado Systems, Toyota, Tunnel Club, Unilever, Vamed, Wellcare, Yellow Bar, Zone Vision.

Cererea de servicii de catering creste mai ales in perioada sarbatorilor de iarna, cand incasarile firmelor de catering cresc de cateva ori. In perioada ce precede Craciunul, ponderea produselor de post servite la un bufet suedez creste de la 20%-30% la 50%-60%.

Pe langa firme, care inevitabil la ora pranzului apeleaza la o fima ce catering, si alte institutii apeleaza la aceste servicii, cum ar fi spitalele; anumite spitale din Capitală au preferat să își externalizeze serviciile de preparare a hranei, apelând la firma de catering, in majoritatea cazurilor personalul firmei mutandu-se in incinta spitalului.

6. Tarifele serciciului de catering

Două dintre cele mai importante categorii ale pieței serviciilor sunt: oferta și tarifele. O primă caracteristică a ofertei de servicii rezultă chiar din modul ei specific de definire. Astfel din oferta de servicii, definită ca fiind capacitatea organizatorică a prestatorilor de a furniza servicii destinate pieței, fac parte forța de muncă, baza tehnică precum și sistemul de relații între ofertanți și consumatori. Alte caracteristici importante ale ofertei de servicii se referă la raportul diferențiere / asemănare (personalizare / standardizare), împletirea elementelor cu grad înalt de rigiditate și a celor cu o anumită flexibilitate și dimensionarea ofertei de servicii în condiții de risc.

Dintre tendințele în evoluția ofertei de servicii, pe plan mondial, se remarcă sporirea acesteia, în ultimele decenii în ritmuri superioare ofertei celorlalte sectoare ale economiei, dubla tendință de disociere / asociere, atât în raport cu oferta de bunuri cât și în interiorul ofertei de servicii înseși și accentul din ce în ce mai puternic pus pe calitatea serviciilor.

În calculul valorii adăugate de servicii apar o serie de dificultăți legate de neluarea în calcul a valorii economice a serviciilor gratuite și evaluarea evoluției valorii adăugate de servicii în timp. Pentru măsurarea valorii adăugate de servicii în prețuri constante (comparabile) se pot folosi metodele ”deflației” sau ”extrapolării” (simple sau duble). Asupra valorii adăugate create de servicii se aplică TVA, existând în acest sens operațiuni impozabile și neimpozabile sau scutite de TVA precum și două cote de impozitare, respectiv, după ultimele reglementări, de 19% și cota 0.

Pentru plata serviciilor se folosesc mai multe noțiuni, cum ar fi cele de: tarif, preț, taxă, redevență, onorariu etc.

În economia de piață, tarifele serviciilor sunt stabilite liber, fiind fundamentate pe o

serie de criterii, avute în vedere de producători (vânzători) și, respectiv, de utilizatori

(cumpărători).

Din punct de vedere al vânzătorului criteriile cele mai importante care stau la baza deciziei de stabilire a tarifului se referă la: costuri, raportul între cerere și ofertă și tarifele practicate de concurență. Din punct de vedere al cumpărătorului tariful este apreciat în funcție de calitatea și utilitatea serviciului, veniturile disponibile, comparația cu pretil bunurilor substituibile sau cu efortul de a și-l face singur.

Dintre metodele de fundamentare a tarifelor se evidențiază: metoda marjei de profit adăugată la costuri, metoda determinării pragului de rentabilitate (punctului mort), metoda venitului marginal egal cu costul marginal.

Diferențierea tarifelor la servicii se face după o serie de criterii cum ar fi: variația cererii în timp, destinatarul serviciilor, modalitatea de cumpărare a serviciilor, frecvența cererii și motivația acesteia, categoria unității prestatoare, executarea unor servicii în regim de urgență, la domiciliul consumatorului, cantitatea serviciilor consumate etc.

Cu toată valabilitatea generală a acestor criterii, mecanismele cererii și ofertei și ale concurenței prin preț au forme specifice de manifestare în sectorul serviciilor.

Din punct de vedere al clientului, elementul cel mai important în aprecierea tarifului îl

reprezintă calitatea serviciului, existând o relație directă între tarif și calitate.

Serviciile colective furnizate de bunurile publice pure au modalități specifice de tarifare, bazate pe caracteristicile lor dintre care se remarcă: non-rivalitatea și nonexcluderea consumului. Probleme similare pune tarifarea serviciilor furnizate de bunurile publice mixte datorită a trei factori: importanța costurilor fixe suportate de producători, efectele externe și voința colectivă de a favoriza sau de a defavoriza anumite consumuri.

Tarifarea serviciilor publice are la bază o serie de criterii legate de producție, de schimb sau de consumul acestora.

Dintre criteriile legate de producție se disting cele legate de cantitate, calitate și modul de producție, cele legate de schimb se referă la: împrejurările consumului și tipul indicatorilor de cantitate, iar cele legate de consum se referă la: utilizator sau la modul de utilizare.

Prin aplicarea acestor criterii, în tarifarea serviciilor publice se ajunge la confruntarea a două tendințe și anume aceea de uniformizare (tarifare în același mod a tuturor utilizatorilor) și aceea de diferențiere (discriminare).

Tarifele in oferta de catering se stabilesc in functie de numarul de comenzi primite, de numarul de persoane etc.

Un exemplu de tarife pe menú este urmatorul:

Meniu: Snitel de pui

Cartofi prajiti

Salata de varza cu morcov

Pret: 85 000 lei/pers.

Pretul include:

– Casolete unica folosinta

– Transport

Un meniu mediu are prețuri cuprinse intre 6 și 12 de lei de persoană. Meniurile includ o varietate largă de gustări, supe, creme, ciorbe, preparate culinare de bază, produse de cofetărie și patiserie și chiar fructe și iaurturi.

De obicei livrarile acasa se fac intr-o valoare minima specificata de firma prestatoare de serviciu, variind intre 15 RON si 50 RON, iar abaterea de la taxa de livrare se face in general in raza amplasarii firmei de catering.

Pentru sarbatori meniurile sunt complexe. Cele traditionale au un pret mai mic, in jur de 280.000 de lei de persoana, fata de cele rafinate, care pot consta in ardei gras cu somon, rulada de curcan sau ciuperci umplute cu branza dulce de vaci si alune, si care ajung la 700.000 lei de persoana. Bauturile de obicei nu sunt incluse.

7. Managementul activitatii de catering

Calitatea – masura în care un set de caracteristici intrinseci îndeplinesc niste cerinte. (ISO 9000:2000)

Acceptii ale termenului de calitate: 

"Calitate = aptitudine de folosire. " (Joseph Juran)

"Calitatea este conformitatea fata de cerinte. " (Philip Crosby)

Calitatea este  satisfacerea  clientului.

Calitatea este ceea ce se vinde si îti aduce profit.

Calitatea nu se reflecta în cantitatea de transpiratie a organizatiei, ci prin satisfacerea clientului.

Calitatea defineste si fuga de "bine" si goana dupa "mai bine". "Bine" este dusmanul lui "mai bine". 

 Rezultatul calitatii este faptul ca:

    –      clientii vor reveni;

    –      produsele nu vor reveni.

Managementul calitatii – activitati coordonate pentru a orienta si controla o organizatie în ceea ce priveste calitatea. (ISO 9000:2000)

Sistem de management al calitatii este un sistem de management prin care se orienteaza si se controleaza o organizatie în ceea ce priveste calitatea.

Sistem de management al calitatii reprezinta un set de activitati coordonate, conduse de la nivelul cel mai înalt al unei organizatii pentru:

    –      definirea politicii în domeniul calitatii;

    –      definirea obiectivelor masurabile referitoare la calitate;

    –      directionarea organizatiei spre atingerea obiectivelor referitoare la calitate;

– tinerea sub control a activitatilor care influenteaza calitatea si luarea de actiuni daca exista neconcordante între obiectivele calitatii si rezultatele obtinute.

Elementele esentiale ale sistemului de management al calitatii, respectiv factorii necesari construirii unui sistem de management al calitatii certificabil, sunt:

    –      angajarea totala (hotarârea ferma) si coordonarea nemijlocita din partea conducerii organizatiei;

    –      buna comunicare în organizatie;

    –      alocarea corecta a resurselor;

    –      instruirea corespunzatoare a personalului organizatiei;

    –      implicarea constienta si continua a întregului personal;

    –      aportul calificat al unor specialisti în probleme de managementul calitatii;

    –      stabilitate manageriala si organizationala a organizatiei;

    –      monitorizarea programului de implementare a sistemului calitatii.

 Sistemul de management al calitatii este introdus pentru a demonstra dorinta si competenta organizatiei de a-si controla activitatile.

Satisfactia clientului este perceptia a clientului despre masura în care cerintele clientului au fost îndeplinite.

Reclamatiile clientului constituie un indicator obisnuit al satisfactiei scazute a clientului, dar absenta acestora nu implica în mod necesar o satisfactie înalta a clientului.

Chiar daca cerintele clientului au fost stabilite cu acesta si au fost îndeplinite, aceasta nu asigura în mod necesar o satisfactie înalta a clientului. 

Procedura – mod specificat de desfasurare a unei activitati sau a unui proces. (ISO 9000:2000)

Proces – ansamblu de activitati corelate sau în interactiune care transforma intrari în iesiri. (ISO 9000:2000)

                     Proces = procedura + indicatori de performanta

Procesul:

–      este generator de valoare adaugata prin rezultatul atins; valoarea nu se exprima prin "operatia a reusit – pacientul a decedat", "eu mi-am facut treaba, am stat si peste program, dar costurile cu care lucrez sunt falimentare"; pentru a adauga valoare, procesul trebuie planificat si desfasurat în conditii controlate (cu respectarea regulilor specificate);

    –      este cauza produsului (produsul este rezultatul procesului), deci si a (ne)conformitatii acestuia; asadar pentru a preveni neconformitatile produsului trebuie corectate neconformitatile procesului.

Fara politici si obiective coerente declarate clar la toate nivelurile organizatiei, eficacitatea proceselor nu poate fi realmente evaluata.

Nu calitatea costa. În cazul calitatii insuficiente, nici pretul cel mai scazut nu asigura pe termen lung succesul pe piata al unui produs.

"Calitatea produsului nu este totul, dar totul este nimic fara calitate." (Peters si Waterman – "In search of Excellence").

Cultura manageriala ceruta pentru succesul managementului calitatii înseamna ca 90% din oamenii organizatiei, 90% din timp sunt convinsi ca un client mai putin este, cel putin, un loc de munca pierdut.

Managementul calitatii înseamna gestionarea eficace a resurselor si mai apoi imbunatatirea eficacitatii produselor.

Necesitatea implementarii sistemului de management al calitatii este sustinuta de o serie de factori:

 –      factori economici:

                    – reducerea costurilor non-calitatii;

                    – reducerea reclamatiilor;

                    – cresterea volumului vânzarilor.

 –      factori concurentiali – creste încrederea ca produsele vor satisface cerintele de calitate mentionate în specificatii. 

Un produs se vinde în primul rând datorita prestigiului organizatiei sau ca urmare a certificarii sistemului de management al  calitatii (deci cresterea încrederii clientilor).

 –      stapânirea situatiei – Cresterea volumului de informatii necesare fabricarii unor anumite produse face dificila tinerea sub control a întregului volum de    

                                             informatii. Introducerea sistemului de management al calitatii permite tinerea sub control a acestui proces.

     –      cresterea profitului – Calitatea se face pentru bani.Organizatia care are implementat un sistem de management al calitatii poate pretinde un pret mai bun pe

                                             produsele sale.

 –       obligativitate legala: Alinierea economiei românesti la economia de piata a Uniunii Europene va presupune în curând obligativitatea certificarii ISO 9001 pentru firmele care exporta în tarile occidentale.

Etapele implementarii sistemului de management al calitatii:

Analiza diagnostic a organizatiei;

   –      Stabilirea politicii si a obiectivelor în domeniul calitatii de catre managementul de vârf;

    –      Constituirea Compartimentului Calitate;

    –      Instruirea personalului organizatiei în domeniul managementului calitatii;

    –      Identificarea proceselor sistemului de management al calitatii, stabilirea indicatorilor de performanta;

    –      Elaborarea documentelor sistemului de management al calitatii;

    –      Instruirea personalului organizatiei în domeniul auditurilor interne ale calitatii;

    –      Efectuarea de audituri interne;

    –      Efectuarea de audituri externe de secunda parte la furnizori (dupa caz);

    –      Stabilirea si aplicarea actiunilor corective/preventive;

    –      Revizia si definitivarea documentelor sistemului de management al calitatii;

    –      Efectuarea analizei de management;

    –      Efectuarea auditului de certificare si certificarea;

    –      Supravegherea si îmbunatatirea continua a sistemului de management al calitatii implementat.

8. Tehnologie culinara

Flux tehnologic

Avandu-si izvoarele in cele mai vechi timpuri, alimentatia publica se circumscrie organic ramurilor circulatiei marfurilor castigand un loc deosebit mai ales in cadrul comertului interior si turismului .

Prin modul de organizare, activitatea de alimentatie publica capatna o deosebita importanta in transformarea modului de viata al oamenilor, oferind multiple posibilitati de folosire a timpuiui liber .

Alimentatia publica reprezinta si una din laturile importante ale servirii turistice, incadrandu-se in categoria serviciilor de baza . Ca activitate economica, alimentatia publica este asociata tot mai fregvent activitatilor de turism, iar dinamica ei este influientata din ce in ce mai mult de evolutia circulatiei turistice .

Premizele tehnologice in activitatea de alimentatie publica

Activitatea de alimentatie publica reprezinta imbinarea intr-un ansamblu armonios al actiunilor de pregatire si prezentare a preparatelor culinare, de cofetarie-patiserie si a bauturilor cu serviciile specifice determinate de desfasurarea si consumarea acestora .

Tehnologia culinara reprezinta de fapt un caz particular al tehnologiei industriale, cu caracteristici specifice impuse de produsele finite care se realizeaza si de conditiile tehnico-economice in care se lucreaza .

Cadrul tehnologic implica metodele de determinare a procesului tehnologic, dimensionarea capacitatilor si mijloacelor necesare pentru a realiza soluita tehnologica functionala a unitatii .

Tehnologia este definita de trei elemente principale : distributia, aprovizionarea tehnico –materiale si fabricatia, fiecare purtand amprenta specifica activitatii de alimentatie publica .

Fig : Etapele in elaborarea unui proiect tehnologic

Procesele tehnologice de lucru presupun o serie de operatii ce trebuie precizare corect, deoarece de concretizarea acestora depinde stabilirea utilajelor necesare, a suprafetelor necesare, a personalului angrenat in activitatile respective .

Din cauza numarului mare de operatii, in practica tehnologica, acestea sunt grupate pe urmatoarele activitati :

– prelucrare primara ;

– prepararea calda preliminara ;

– prepararea finala calda ;

– distributia sau livrarea .

Fig 2: Norme orientative si suprafete pe un loc de masa pentru salile de consumatie si anexele unuitatilor de alimentatie publica .

9. Transport si depozitare

Ca urmare a importantei deosebite pe care o au in cadrul sistemului logistic de activitati si operatii fizice pe care le implica distributia marfurilor de la producatori catre reteaua de magazine, spre a fi oferite consumatorilor finali, transportului si depozitarea marfurilor au beneficiat in ultimele decenii de o atentie speciala din partea intreprinzatorilor, eforturilor intreprinse in aceste domenii concretizandu-se in importante programe tehnologice. Progresele inregistrate in privinta sistemelor de miscare si manipulare a bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel in care sunt preluate spre consum sau utilizare finale au permis ca, pe langa ieftinirea costurilor de ansamblu ale distributiei, sa se asigure o mai buna prestare a serviciilor de natura logistica, astfel incat sa conduca la integrearea lor eficienta in obiectivele de marketing, respectiv la asigurarea in conditii superioare a utilitatilor de loc, timp si posesie pentru consumatori.

Constituind una dintre activitatile esentiale ale distributiei fizice considerata a fi chiar cea mai importanta componenta a mixului logistic, in conditiile in care detine aproape doua treimi din costurile aferente tuturor activitatilor logistice, transportul marfurilor de la producatori in reteaua de depozite si magazine face necesara luarea unor decizii importante, referitoare la felul mijloacelor de transport ce urmeaza a fi utilizate, rutele de transport, programarea operativa si gradul de utilizare a mijloacelor repective .

In cadrul eforturilor de minimizare a costului transportului marfurilor si a cresterii operativitatii si a sigurantei acestuia, s-au conturat si au inregistrat o tot mai mare extinderetrei mari procese legate de modul de livrare si transport a marfurilor :

– pachetizarea ;

– paletizarea ;

– containerizarea .

Aceste procese care au reprezentat o adevarata revolutie tehnica in domeniul distributiei fizice a marfurilor de la producatori la consumatori si-au adus o contributie majora la tationalizarea transportului comerciam, ele avand efecte deosebite de benefice pentru participantii la procesul distributiei bunurilor de consum .

Procesele amintite se bazeaza pe constituirea unor asazise unitati de manipulare a marfurilor mult mai eficiente,care asigura practic, eliminarea manipularilor multiple cat si marirea volumului fiecarei incarcaturi manipulate . In demersul intreprins in acest scop s-a pornit de la conceptia vizand unitatile de incarcatura, ce semnifica un tot dintr-un ul sau mai multe produse identice sau diferite, care pastreaza un caracter de permanenta, in timpul operatiunilor de manipulare, depozitare, transport si distributie propriu-zisa, de la locul de formare pana la locul de utilizare de-a lungul intrebului proces de transport . Un loc important il ocupa si mijloacele de grupaj concretizate in anumite dispozitive de dimensiuni si forme prestabilite, apte de a fi manipulate cu ajutorul mijloacelor mecanizate sau automatizate si capabile sa poarte sau sa cuprind o anumita cantitate de marfa .

Pentru realizarea unui sistem eficient de unitati de incarcatura pe intregul lant de transport si si depozitare este necesara ca dimensiunile unitatii de incarcatura sa fie corelate cu gabaritul mijloacelor de transport si cu cel al utilajelor de manipulare . Este, practic, necesara constituirea unor unitati de incarcatura modulare, reprezentand grupaje care sa se inscrie ca subunitati ale dimensiunilor mijloacelor de transport si spatiilor de depozitare .

Paleta este in prezent unul dintre cele mai utilizate mijloace de grupaj in transportulde marfuri, ea reprezentand o platforma de incarcare, care permite introducerea sub partea sa inferioara a furcii utilajelor de manipulare (transpalete, electrostivuitoare s.a.) . Paletizarea semnifica actiunea de asezare, dupa anumite reguli, a marfurilor pe paleta si transferul marfurilor in acest mod pe diferite verigi ale distributiei, fapt ce determina reducerea numarului de manipulari si, implicit, a timpului de manipulare .

Containerizarea semnifica un alt proces contemporan specific preocuparilor de modernizare si eficientizarea a transportului de marfuri, bazat pe tehnologia utilizarii containerelor, care pot di transportate cu diferite mijloace: cu autocamioane, trenul, nave maritime, aeronave de tip cargo, etc .

Alegerea tipului mijloacvelor de transport in procesul distributiei fizice-auto feroviare, navale, aeriene s .a este dependenta de un complex de factori, legati de particularitatile marfurilor transportate, distantele dintre expeditori si beneficiari, volumul marfurilor transportate .

Procesul tehnologic al transportului comercial are doua componente esentiale :

procesul principal, care modifica sfera obiectului muncii ( operatii de munca, modivicari de loc, asigurarea valorii de intrebuintare a mijloacelor fixe ) ;

procesul secundar, nd operatii care pregatesc si completeaza procesul principal, legate de contrrolul si intretinerea tehnica a transportului .

Pe langa acestea, se mai contureaza unele procesele ajutatoare, de control a transportului, de intretinere si punere in functiune a mijloacelor de transport .

In cadrul operatiilor specifice distributiei fizice, transportul de marfuri are legaturi directe cu procesele de expeditie si primire a marfurilor la nivelul fiecarei verigi participante in procesul distributiei .

Extinderea transportului si a livrarii in unitati de incarcatura face necesara remodelarea retelei comerciale, adaptarea ei la noile conditii de primire a marfurilor, standardizarea ambalajului (mobilier ) .

Orientari tehnologice actuale in dezvoltarea si functionarea depozitelor comerciale

Indeplinind un rol important in procesul distributiei moderne a bunurilor de consum, pentru armonizarea in timp si spatiu a productiei cu consumul, depozitele comerciale constituie unitati operative prin care se deruleaza activitatea societatilor comerciale cu ridicata si,intr-o anumita masura, a celor cu amanuntul .

Reprezentand unitati in care se desfasoara procese tehnico-economice, legate de primirea,pastrarea si livrarea margurilor in partize mari, depozitele, privite in sens larg sunt, sub aspestul destinatiei lor, de patru tipuri : industriale, care apartin producatorilor si au ca destinatie primirea materialelor prime, pastrarea si livrarea produselor finite ; comerciale, apartinand distribuitorilor, in principal angrosistilor, cu menirea de a prelua marfur i in partizi mari ( in sortiment industrial ) si a le livra tot in partizi relativi mare, in sortiment comercial ; de transport si expeditie, care apartin, de obicei, unor agenti economici ce mijlocesc schimburile in comertul erxterior ; de serviciu, prin care unuii agenti economici ofera servicii de inchiriere temporala a unor spatii de depozitare altor agentieconomici .

10. Perspective ale pietei serviciului de catering

Dezvoltata timid dupa 1990 si exploziv dupa 1996, piata cateringului cuprinde peste 200 de firme care activeaza in intreaga tara si in jur de 80 doar in Bucuresti. Desi pare simplu la prima vedere, cateringul nu inseamna numai gatit. Aceasta activitate implica mult mai multe cunostinte si aptitudini. Se lucreaza intotdeauna contra cronometru. Trebuiesc avute cunostinte de administrare de personal, dar si de contabilitate primara. In calitate de furnizor, trebuie sa devii credibil pe piata, astfel incat clientii sa te aprecieze si sa te recomande ca potential partener.

Firmele de acest tip sunt specializate pe cateva direcții. Unele se ocupă de organizarea de recepții, conferințe, simpozioane, cocktail-uri, seminarii, reuniuni profesionale sau de protocol, lansări de firme și produse, aniversări și petreceri festive, iar altele, de asigurarea mesei de pranz pentru diverse societăți comerciale. Există și companii care combină ambele activități. Mesele incărcate cu bunătăți la diverse evenimente sau un pranz consistent la serviciu au devenit un lucru firesc pentru clientul din Romania anului 2005. Este o stare de normalitate chiar și pentru patronii din domeniu.

Iar acesasta stare se va amplifica cu timpul cand ideea de catering va deveni mult mai familiara romanilor, si bineinteles cand situatia financiara va permite apelarea la astfel de servicii.

Cehia, stat nou membru al UE, a creat impreuna cu Germania proiectul „de buna vecinatate culturala“ denumit „Vecini in jurul mesei“, care este de fapt un program comun de training pentru catering si management hotelier. Romania si Bulgaria ar putea dezvolta un proiect similar pentru lucratorii din industria hoteliera de pe litoral, insa asta ramane de vazut.

De altfel actuala aderare la Uniunea Europeana va aduce schimbari in legislatia alimentatiei publice si implicit a cateringului, dar viitorul acestui serviciu nu poate fi decat unul deschis spre dezvoltare, spre progres. Timpul din ce in ce mai limitat, precum si multi alti facoti vor conduce la o inlocuire majora a gatitului cu apelarea la serviciile firmelor specializate de catering.

In conditiile economiei de piata, consumatorul devine axul central al tuturor activitatilor economice ce converg spre satisfacerea cat mai deplina a dorintelor acestuia, de aceasta satisfacere depinzand insasi eficienta activitatii economice realizate.

Alimentatia omului, influenta acestea asupra starii de sanatate a individului, multiplele riscuri pe care le incluba factorii tehnologici si de mediu constituie preocupari actuale ale tuturor domeniilor de activitate destinate sa satisfaca cerintele majore ale consumatorilor potentiali.

Activitatea de alimentatie, realizata ca activitate de sine-satatatare sau coroborata cu servicul turistic, are multiple implicatii sociale si raspunderi privind satisfacerea nevoii de hrana, corelarea satisfactiei subiective cu necesarul fiziologic de substante nutritive si mai ales asigurarea inocuitatii tuturor produselor comercializate, indiferent ca sunt produde proprii sau preluate de la alte sectoare.

Activitatea de alimentatie, implica cea legatura de serviciu turistic, prezinta un caracter deosebit de complex prin specificul ei, prin multitudinea factorilor tehnologici care influienteaza oferta de produse si, totodata, prin diversitatea cererii exprimate .

In conditiile adaptarii la cerintele mecanismelor economiei de piata, criteriul eficientei este unul din principiile de baza in organizarea si functionarea agentilor economici. In sectoarele care ptoduc si comercializeaza produse ce vin in contact cu organismul uman, eficienta economica este indisolubil legata de inocuitatea produselor si de posibilitatea de a satisface cerintele metodologice ale individului.

Pentru om alimentatia reprezinta izvorul si regulatorul proceselor de schimb, un factor cu actiune permanenta care modeleaza procesele metabolice dar in acelasi timp o sursa de placere asociata curent cu principalele evenimente sociale cotidiene sau periodice.

Activitatea de alimentatie participa intr-o proportie insemnata la aprovizionarea si satisfacerea cererii populatiei reprezentand totodata unul din sectoarele cele mai dinamice, a carui evolutie viitoare va fi pregnant influientata de modificarile concrete in deprinderilesi obiceiurile de consum ale populatiei, dar mai ales evolutia modului de viata si nivelului de trai .

Pe fondul dezvoltarii economice contemporane se inregistreaza ritmuri accentuate de crestere a sectoarelor implicate in alimentatia omului, diversificarea fiind impusa de modificarile ce apar in structura cerintelor populatiei pentru produse alimentare, corecte mai ales cu nevoile mentionate si nivelul de cultura .

Efectele UE asupra întreprinderilor meșteșugărești – hoteluri și restaurante:

Alimentele din țările UE pot fi importate nestingherit în România. Acest lucru probabil că va genera o scădere a prețurilor produselor de bază în industria alimentară. În același timp varietatea mărfurilor oferite va crește. Comerțul ilicit și mărfurile interzise la import vor dispărea. Multe legi sau standarde alimentare vor fi parțial armonizate sau acceptate reciproc.

Toate acestea nu vor fi aplicate imediat ce vom avea calitatea de membru UE. Vor fi în continuare anumite restricții asupra liberei circulații în special în domeniul agriculturii.

Un aspect foarte important va fi ca reprezentanți români responsabili în domeniul turismului să examineze dacă unele din aceste reguli mai stricte pot fi utilizate ca avantaj de marketing pentru alimentația românească ( de exemplu: cerințele de puritate nemțești – avantaj pentru industria berii din Germania)

Sunt deja pregătite directive UE pentru produse biologice care diferă în unele aspecte de reglementările românești.

Întreprinderile meșteșugărești din domeniul industriei alimentare și hotelurilor pot profita de pe urma prețurilor scăzute la utilaje și mobilă datorate liberei circulații a mărfurilor.

Toate schimburile valutare se vor diminua datorită existenței monedei comune. Pe de o parte acest lucru va facilita transportul, pe de altă parte va facilita compararea prețurilor diverșilor furnizori. Pentru a menține cota de piață, dacă prețurile tale sunt mai mari, este necesar să oferi clienților suficiente informații și transparență a sistemului tău de prețuri.

Alimentatia stintifica – Preocupari si perspective

Alimentatia este procesul prin care organismul uman preia din mediul inconjurator substante nutritive pe care le transforma pentru a asigura desfasurarea normala a proceselor metabolice . Aportul de alimente este necesar pentru desfasurarea proceselor de sinteza, pentru cresterea si refacerea tesuturilor uscate, pentru acoperirea cheltuielilor energetice, pentru sinteza componentelor biologice necesare unor procese fundamentale.

Consumul alimentelor depinde de factori biologici, varsta, sex, activitate profesionala depusa, clima, dar si de nivelul dezvoltarii economice, sociale si culturale a societatii . Alimentele, care constituie una din principalele legaturi ale omului cu mediu, au o compozitie chimica, unele componente fiind mai bine cunoscute si mai cercetate pentru efectul nutritiv si calitativ pe care il au in procesele metabolice umane .

Activitatea de alimentatie impune un numai satisfacerea dorintelor de ordin subiectiv, a placerii cauzate de consumul preparatelor culinare, dar si asigurarea pentru consumatori a necesarului fiziologic de substante nutritive .

Alimentele furnizeaza organismului uman cele cinci grupe de substante necesare :glucide, lipide, substante proteice, vitamine si elemente minerale. Asigurarea unei alimentatii stintifice, rationale inseamna de fapt realizarea unui permanent echilibru intre necesarul organismului si cantitatile de substante nutritive consumate prin alimente.

In unele situatii alimentele pot contine agenti nocivi pentru consumatori, ransformandu-se in factori cauzatori de imbopnaviri .

Agenti nocivi pot fi substante toxice sau agenti biologici provenind de la sursele de recoltare a alimentelor, din mediul ambiant, de la personal care le manipuleaza, sau prin contaminare indirecta prin intermediul apei, solului, utilajelor .

Alimentele nu aduc numai substante nutritive necesare activitatii organismului, ci si motivarea actului alimentar, indus in primul rand de factorimetabolici si fiziologici dar modulat de dorinta marturisita sau nu, a placerii pe care o confera gustul alimentului respectiv .

11. Concluzii si propuneri

Activitatea de catering este una foarte “comoda” pentru majoritatea persoanelor, presupune insa un efort financiar major. In anumite actvitati a ajuns sa fie indispensabil, cum ar fi in serviciile aeriene sau chiar in cele de birou, dar la noi in tara ramane in rest totusi “un moft”. Oferta de catering este din ce in ce mai bogata, mai variata, firmele sunt din ce in ce mai numeroase si ofera mai multe servicii dar ramane inca neincrederea si lipsa resurselor financiare necesare. Totusi, mai ales de sarbatori sau in vacante multe familii sau multe firme opteaza pentru acest mod de pregatire a preparatelor din lipsa timpului. In ceea ce priveste organizarea de evenimente, banqueting-ul tinde sa devina de asemenea un obicei mai ales in organizarea nuntilor dar si a zileleor de nastere sau alte pereceri. Firmele specializate pot oferi o gama variata de meniuri, la preturi pentru toti si eventual cu reduceri pentru grupuri. De asemenea comod este faptul ca asigura in acelasi timp si decorarea localului si alte elemente suplimentare.

Cateringul ar trebui mai mult mediatizat si prezentat nu ca pe o activitate occidentala foarte la moda ci ca pe un serviciu extrem de util in conditiile programului incarcat de munca de astazi.

Inscriindu-se in sfera larga a serviciilor oferte populatiei, prin reteaua comerciala sau in mod distinct, serviciile de alimentatie publica au inregistrat, de asemenea, substantiale progrese sub aspectul modului lor de prestare, in efortul general de satisfacere cat mai corespunzatoare a exigentelor consumatorului contemporan . Preocuparile de perfectionare tehnologica in acest domeniu se manifestape doua planuri principale: de perfectionare a tipurilor de unitati specifice, precum si a organizarii si functionarii acestora.

Interesul crescand al populatiei pentru satisfacerea nevoilor de hrana respectiv pentru consumul alimentelor in afara domiciliului, intr-un mod cat mai operativ si mai confortabil, a condus la dezvoltarea accelerata alaruti de reteaua restaurantelor clasice, cu specific, de tinuta si cu frecventare ocazionala a unor tipuri moderne de unitati pentru asigurarea alimentatiei curente, de masa ( larg accesibila ), cu servire rapida, pornind de la unitati cu un sortiment foarte restrans, dar de mare solicitare si pana la mari restaurante cu autoservire.

Avand printre trasaturile lor de baza oferta sortimentala relativ redusa (in general bine standardizata), garantia permanentei timpului si calitatii produselor, in conditii de igiena superioara si la preturi acceptabile, unitatile de alimentatie publica cu servire rapida pun un mare accent pe aprovizionarea cu produse care sa determine un proces rapid de preparare la locul vinzarii si al consumului .

Sistemul modern de industrializare a preparatelor si semipreparatelor culinare, standardizate si de calitate, realizate mai ales, centralizat, in cadrul unor unitati specializate de mare capacitate (cunoscut sub numele catering) a contibuit substantial la usurarea muncii si la reducerea timpului necesar pregatirii mesei cotidiene.

BIBLIOGRAFIE

A. Sensidoni “Catering e banqueting: il piacere di un pasto fuori casa”

Dorina Stanescu “Alimentatie-Catering”

Dumitru Patriche “Bazele comertului”

Maria Ioncica “Economia serviciilor”, editura Uranus, Bucuresti, 2002

Revista “Catering Expert”, numerele 11/feb 2001, 19/nov 2001 si 25/iunie 2002

Virgil Adascalitei “Tehnici comerciale moderne”

Virgil Balaure “Tehnici promotionale”

www.cateringexpert.ro

www.cateringforum.com

http://it.wikipedia.org/wiki/Catering

www.evz.ro

www.jurnalul.ro

www.cicerone.ro

www.afla.ro

www.trafic.ro

www.tdmaci.ro

www.privilegcatering.ro