Bazinul Hidrografic Paraul Baltii

CUPRINS

AȘEZARE ȘI LIMITE…………………………………………………………7

ISTORICUL CERCETĂRILOR……………………………………………..7

PODIȘUL MEHEDINȚI-CARACTERE GENERALE……………………..9

INTEGRARE FIZICO-GEOGRAFICĂ …………………………………6

CLIMA ……………………………………………………………….8

APELE ……………………………………………………………..10

SOLURI ……………………………………………………………..12

ÎNVELIȘUL VEGETAL ȘI FAUNA ………………………………14

4.BAZINUL PÂRÂUL BĂLȚII-CARACTERE GENERALE ………………..16

4.1 ÎNCADRARE ÎN PODIȘUL MEHEDINȚI ………………………..16

4.2 ÎNCADRARE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC TOPOLNIȚA…….16

4.3 CARACTERISTISTICI GEOLOGICE ………………………… …16

4.4 CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE……………………..17

4.5 CARACTERISTICI CLIMATICE …………………………………18

4.6 CARACTERISTICI HIDROLOGICE……………………………..19

4.7 CARACTERISTICI PEDOGEOGRAFICE……………………….19

4.7.1 FACTORI DE FORMARE AI SOLULUI …………………………20

4.7.2 SOLURILE PÎRÎULUI BALȚII ……………………………………22

4.8 CARACTERISTICILE ÎNVELIȘULUI VEGETAL ȘI AL

FAUNEI…………………………………………………………………23

5.RELIEFUL BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII……………………………………………31

5.1.MORFOGRAFIA BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII…………………..31

5.1.1.FORMA BABAZINULUI……………………………………………31

5.1.2.ASPECTUL CUMPENELOR DE APĂ………………………………………32

5.1.3.IERARHIZAREAREȚELEI HIDROGRAFICE…………………………….32

5.1.4.ASPECTUL INTERFLUVIILOR……………………………………………….26

5.1.5.EXPUNEREA VERSANȚILOR…………………………………….26

5.2.MORFOMETRIA BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII………………………………..27

5.2.1.HIPSOMETRIA……………………………………………………27

5.2.2.DENSITATEA FRAGMENTĂRII…………………………………28

5.2.3.ADÎNCIMEA FRAGMENTĂRII………………………………….29

5.2.4.PANTELE……………………………………………………………………………29

5.3.TIPURI DE RELIEFURI………………………………………………………………30

5.3.1.RELIEFUL PETROGRAFIC……………………………………………………30

5.3.1.1.RELIEFUL CARSTIC……………………………………………30

5.3.2.RELIEFUL STRUCTURAL……………………………………………………..33

5.3.2.1.RELIEFUL STRUCTURILOR CONCORDANTE

MONOCLINALE…………………………………………………………33

5.3.3.RELIEFUL FLUVIATIL…………………………………………………………..34

5.4.MODELAREA ACTUALĂ A RELIEFULUI ȘI RISCUL GEOMORFOLOGIC……34

5.4.1.FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ………………………………………..36

5.4.2.MODELAREA ACTUALĂ……………………………………………………….36

5.4.1.1.FACTORI GEOLOGICI……………………………………………………….36

5.4.1.2.FACTORI CLIMATICI…………………………………………………………37

5.4.1.3.PARTICULARITĂȚI HIDROLOGICE ALE

BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII …………………………………………..38

5.4.1.5.FACTORUL ANTROPIC……………………………………………………….39

5.4.2 PROCESE DE MODELARE ȘI FORMELE REZULTATE…………………………..39

5.4.2.1.PROCESE GRAVITAȚIONALE……………………………………………..40

5.4.2.2.PROCESE DE ALBIE…………………………………………………………..40

5.4.3 PROCESE GEOMORFOLOGICE ACTUALE………………………………………………41

5.4.3.1.ȘIROIREA…………………………………………………………41

5.4.3.2.PROCESE GRAVITAȚIONALE………………………………………………………42

5.4.4.RISCUL GEOMORFOLOGIC ȘI PROPUNERI DE AMENAJARE……………….42

6. CONCLUZII……………………………………………………………………………45

7. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………48

=== Bazinul hidrografic Paraul Baltii ===

INTRODUCERE

,, Bazinul hidrografic este, celula de bază a unei rețele ce acoperă și stăpânește cea

mai mare parte a zonelor de uscat.” ( Grigore Posea, 1976)

La alegerea acestui studiu a stat inițial la bază un criteriu nu neapărat de ordin științific, și anume eram legată, datorită drumețiilor făcute ‚în Podișul Mehedinți.

Lucrări de specialitate referitoare la Bazinul Pârâul Balta nu există, iar referirile la acestă zonă sunt tangențiale și destul de rare, dar acest fapt a fost compensat într-o mare măsură de extensiunea mică a bazinului care mi-a permis o atentă observare a formelor.

Așadar observațiile de pe teren efectuate au fost necesare pentru a avea aport personal la realizarea lucrării. Bibliografia a fost absolut indispensabilă, în primul rând pentru realizarea capitolului de geologie, dar și a celorlalte.

1. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Primele referiri asupra Podișului Mehedinți au fost cele de sinteză geologică aparținând geologilor Grigore Ștefănescu (1880), Grigore Cobălcescu, Sabba Ștefănescu (1883), Ludovic Mrazec în 1893 și în 1900, în urma observațiilor și cercetărilor de teren din partea sudică a Banatului evidențiază individualitatea acestei regiuni geografice.

Gheorghe Munteanu Murgoci, în anul 1902 aduce date importante despre pânyele de șariaj.

În paralel apar în 1902 și 1906 lucrări de mari referință realizate de geograful francez Emm.de Martonne „LA VACHIE” și RECHERCHES SUR L`EVOLUTION MORPHOLOGIQUE DES ALPES DE TRANSILVANIE” care aduc la cunoșterea trăsăturilor morfologice și umane ale Podișului Mehedinți.

Pentru prima dată, Podișul Mehedinți face obiectul unor importante studii geografice în lucrările lui Emm. de Martonne, Ion Vintilescu (1945, 1946, 1948), care ne dau o imagine mai convingătoare asupra acestor unități naturale, structurii carstice, cât și a raportului cadru natural – activitate umană. Carstul din Podișul Mehedinți a fost studiat de către: Marcian Bleahu, Cristian Goran, Ion Povara (1965-1975) și de geomorfologul Ion Ilie (1969) susținând teza de doctorat în 1971, pe această regiune.

Importante contribuții la cunoașterea și evidențierea unor particularități ale componentelor geografice din Podișul Mehedinți sunt aduse de Ana Popova Cucu (1970,1978) vegetația de pe calcare, rezervații naturale; Lucian Badea, Mihaela Dinu (1977) și Răzvan Stroie (1978) – geomorfologie, Vasile Mutihat, Traian Naum (1978,1979) – de hidrologie; George Erdeli (1978,1979,1984,1989) – de geografie istorică, populație, așezări și amenajarea teritoriului.

Diverse elemente geografice asupra podișului Mehedinți se găsesc înscrise în lucrările geografice generale: „Monografia geografică a României” vol. 1 (1960); „Romania – Natura – Om – Economie” Victor Tufescu (1974); „Județul Mehedinți” Ana Popova Cucu, Vasile Cucu (1980); „Geografia României” vol. 1 și vol. 4. – vestul tării, între Podișul Getic (SE-E), Carpații Meridionali (N-NV), Subcarpații Getici (NE), Munții Banatului (V) și Culuarul Dunării (SV).

Geologic, Podișul Mehedinți aparține Carpaților Meridionali, structură, alcătuirea și etapele evolutive fiind comune.Structura geologică a Podișului Mehedinți este alcatuită din pînzele a două domenii litosferice de origine continentală- danubianul și geticul – între care se întrepătrund parțial crusta și sedimentele unui domeniu oceanic- Unitatea procesul de coliziune dintre ele cu detașarea unor fragmente din crusta oceanică..

Pârâul Bălții este parte a Podișului Mehedinți.Podișul Mehedinți desi este o unitate geografică cu înălțimi caracteristice regiunilor deluroase, are o alcătuire petrografică și o structură geologică specifică munților.Geologic, Podișul Mehedinți aparține Carpaților Meridionali.La alcătuirea Pânzei Getice participă formațiuni proterozoice metamorfozate, care alcatuiesc masivele cristaline prealpine, și formațiuni sedimentare constituind învelisul acestora.

După desăvârșirea ciclui baikalian care a generat șisturi cristaline epimetamorfice

domeniul getic a evoluat ca arie exondată supusă proceselor de denudare. Domeniul Getic a redevenit arie de acumulare în Neocarbonifer,odată cu domeniul danubian când începe să se comporte ca arie stabilizată. S-au acumulat depozite predominant continentale.În ciclul alpin, procesul de sedimentare începe după o lungă faza de exondare care a durat și în Triasic.

La începutul Jurasicului în domeniul Getic sa schițat o zonă depresionară care va evolua ca arie sedimentară .Schimbări paleogeografice importante au intervenit după paroxismul mezocreatic care a condus la exondarea domeniului Getic.

Autohtonul Danubian a fost descoperit de eroziune și aflorează ca o imensă semi fereastra în partea sud-vestică a Carpaților Meridionali.În platoul Mehedinți ,o bună parte din autohtonul Danubian este acoperit de pânza de Severin,în zonele depresionare: Depresiunea Baltași formațiuni sedimentare care formează masivele cristaline.Învelișul sedimentar în momentul de restabilire a echilibrului tectonic ,domeniul Danubian a cunoscut o primă faza de acumulare în Neocarbonifer și în Permian.În Neocarbonifer au predominat condiții favorabile acumulărilor de tip paralic,iar în Permian au intervenit și produsele unei activități vulcanice predominant explozibile..

Învelișul sedimentar prealpin s-a conservat pe arii limitate în cea mai mare parte fiind îndepărtate prin eroziune.În ciclul alpin cea mai mare parte din domeniul danubian redevine arie submersă.Sedimentele s-au acumulat în mai multe zone de ridicare temporal emerse.

Sedimentul alpin debutează cu depozite continentale cu cărbuni aparținând Liasicului; în zonele cu subsidentă mai accentuată s-au acumulat calcare recifale.Procesul de sedimentare din Mezozoic se încheie la sfârșitul Cretacicului; când are loc paroxismul laramic.Acumulările au mai avut loc în Miocen cand s-au format bazinele intramontane.

Pânza de Severin sau parautohtonul de Severin se individualizează ca unitate structogenetică înterpusă între Autohtonul Danubian și PanzaGetică. Depozitele Pânzei de Severin apar în Platoul Mehedinți sub forma unei fâșii alungite în direcția sud vest- nord est,urmărind peticile de șisturi cristaline Bahna și Mehedintți pe care le suportă.Cea mai vestică ivire se întâlnește pe Ogașul Ivanicici la Cazane.

În Platoul Mehedinți prima zona de aflorare a pânzei de Severin se urmărește începând de la localitatea Topleț spre nod est până la regiunea localităților Izverna și Obârșia Cloșani. O a doua zonă spre est, se întinde de la localitatea Vârciorova spre nord până la Valea Motrului.

Depozitele pânzei de Severin corespund ca varstă intervalului Tithonic superior Apțian.

Tithonic-Neocomian în faciesul stratelor de Sinaia au cea mai largă dezvoltare,fiind reprezentat printr-o suită de depozite de fliș alcătuite din calcare și marnocalcare alternând cu șisturi argiloase. La acestea se adugă, mai ales spre partea superioară a succesiunii, gresii calcaroase. În asemenea depozite din regiunea Porțile de Fier și de la Cazane,Al.Codarcea a identificat: Calpionella alpina , C.Eliptica, asociație ce indică varsta Tithonic- Hauterivian.

Barremianul superior și Apțianul sunt menționate Al. Codarcea și G. Murgeanu în împrejurimile localității Da;bocita reprezentate prin marne și malnocalcare în plăci cu intercalații de conglomerate. Acestea stau pe stratele de Sinaia și suportă cristalinul din peticul de Mehedinți. Ofiolitele ocupă un loc important în alcătuirea de Severin.Acestea sunt reprezentate prin serpentine diabaze și gabbrouri fiind asociate Tithonic –Neocominianului.

La contactul cu acestea din urmaă, ofiolitele au dat naștere șisturilor roșii și verzi.

Rocile ofiolitice, sunt cantonate spre baza pânzei de Severin și au o dezvoltare lenticulară urmărindus-e pe direcția structurilor. Asemenea aflorimente se cunosc pe distanță de mai multi kilometri pe ambele flancuri ale peticului Bahna de la Izverna spre sud și nord-vest.Cu extindere mai limitată ofiolitele se întâlnesc și în bazinul Coșuștei.

După desăvârșirea sariajului getic în faza laramică,zona cristalino- mezozoică a Carpaților Meridionali s-a comportat că o regiune relativ rigidă. Miscarile din Neozoic au dus la o ridicare în ansamblul acesteia ; totodată sa produs scufundarea unor arii limitate, în care sa reluat procesul de sedimentare acumulându-se depozite de molasă. În felul acesta au luat naștere depresiunile Loviștei, Hațeg , Caransebeș – Mehadia, Bahna și culoarul Balta-Baia de Aramă.

În Platoul Mehedinți, între localitățile Balta și Baia de Aramă se întinde o depresiune îngustă, sub forma unui culoar care după numele celor două localități este cunoscută drept Depresiunea sau Culoarul Balta Baia de Aramă.

Acesta face legatura între Depresiunea Bahna și Depresiunea Pericarpatică. Depozitele care formează umplutura acestei depresiuni sunt asemanatoare cu acelea din Depresiunea Bahna (nisipuri, argilă, calcare recifale care trec lateral la depozite mărnoase , pietrișuri ). Se poate considera ca depozitele aparțin ca vârsta Tortonianului.

3. PODIȘUL MEHEDINȚI-CARACTERE GENERALE

3.1 INTEGRARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

Podișul Mehedinți este apropiat de munți nu numai prin rocă și structură, ci și prin evoluția reliefului marcată de toate ciclurile de denudare succedate în Carpați.

Emm.de Martone a observat gradul înaintat de nivelare a întregului podiș ,afirmă că e o peneplena încalțată , cu relief întinerit recent.Caracterul acesteia este atât de pronunțat, încât „e greu să găsești un exemplu mai tipic de peneplenă dominată de înălțimi izolate , de calcar sau de cristalin, care sunt martori ai primei faze de eroziune.’’(Emm.de Martonne, 1904).În ansamblu Podișul Mehedinți apare ca o treaptă între Podișul Mehedinți.

Din punct de vedere morfometric în podiș sunt întâlnite altitudini de peste 885m (Vf.Paharnicului) și altitudini de 160 m în culoarele de vale ale Dunării.Altitudinile medii întâlnite în cadrul podișului sunt de aproximativ 522 de metri.

Morfologic, Podișul Mehedinți, se diferențiază în trei părți de forma unei fâșii, cu lățimea variată, orientate de la nord- est spre sud-vest; una situată pe sub marginea munților, alta paralela cu ulucul depresionar Halânga- Comănești, iar între ele ulucul depresionar, care se întinde de la Baia de Aramă până la Cireșu. Spre sud-vest nu se mai poate vorbi de o continuare a ulucului, astfel ca cele două fâșii care se încadrează se întâlnesc de-a lungul unei denivelări situate pe stânga văii Bahna.

Partea dintre munți este sculptată în cristalinul pânzei getice, de aceea aici sunt întâlnite altitudinile cele mai mari(Vf. Paharnicului 887m Cuca Mare 788m) și un relief accidentat.Partea podișului de sub munte se împarte în trei sectoare: unul spre nord numit Dealurile Izvernei , altul în sud –vest numit Dealurile Moisești și Mălărișca.

Ulucul depresionar Baia de Aramă-Cireșu se desfăsoară de la nord-est de Baia de Aramă până la Cireșu. Relieful este dispus în trepte, aflat în stransă legatură cu bazinele hidrografice ale râurilor principale: Bulba ,Coșuștea , Topolnița. Altitudinile cele mai reduse din lungul acestui uluc se află la est de Baia de Aramă până la Cireșu.Relieful este dispus în trepte, aflat în strânsă legătura cu bazinele hidrografice ale râurilor principale: Bulba ,Coșuștea ,Topolnița .Altitudinile cele mai reduse din lungul acestui uluc se află la est de Baia de Arama în lunca Bulbei (275m); în bazinul Ponoarele altitudinea cea mai coborâtă este la lacul Turcului (330m); în bazinul Coșuștei punctul cel mai coborat din lunca râului este de 400metri. Între Balta și Cireșu relieful este aproape la aceași înălțime de 450- 470 metri.

În acest uluc, sau în apropierea acestuia se găsește partea cea mai însemnată a carstului mehedințean . Depresiunea Bahnei se află în partea de sud-vest a Podișului Mehedinți și poate fii considerată ca o continuare a ulucului depresionar Baia de Aramă- Cireșu.Partea estică a podișului are o lățime de 7-8 kilometri și ocupă aproximativ jumătate din întregul podiș. Aici relieful este mult mai uniform, decât în cealaltă jumătate, are totuși o fragmentare mult mai accentuată. În această parte se pot delimita două unități: Dealul Mare-Dalma (De la Motru până la Coșuștea) și Nevăț-Chicioara(în sud vest pânaă la Dunare). Înaălțimile maxime depășesc 700de metri.

Podișul Mehedinți ca structură carpatică are trei suprafețe de nivelare:cele medii carpatice (miocen), suprafața carpatică de bordură( Emm. de Martone,1907)și un nivel de culoar pe Bahna,350 de metri echivalent cu nivelul umerilor carpatici de vale(N. Popescu 1966, Posea și colab. 1969,1976).

În Podișul Mehedinți se poate vorbii pe larg despre un relief carstic. Prezența calcarelor face ca relieful carstic să ocupe un loc însemnat iîn peisajul regiunii.

Formele care se impun în peisaj sunt cornetele, care se înșiră la est de ulucul Baia de Aramă-Cireșu: Cornetul Cerboanii, Cornetul Babelor și Cornetul Bălții.Pe lângă aceste cornete mari care domină șesurile podișului, sunt și cornete mai mai mici, numite,,cornetele”.Alte forme carstice care dau o notă aparte peisajelor sunt ,,luncile” care sunt șesuri aluviale întinse de-a lungul Coșuștei și Topolniței în sus de Balta.Ele au fost numite ,,polii” (Polia Bălții); aceste polii sunt sculptate în roci sedimentare insolubile și mai ales în cristalinul pânzei getice.

O altă formă carstică este podul natural de la Ponoare; mai întâlnim doline, sohodoluri și lapiezuri.În calcarele din Podișul Mehedinți sunt și mai multe peșteri (Topolnița Peștera Epuran).

3.2. CLIMA

Clima Podișului Mehedinți este mai blândă, decât în alte regiuni ale țării, ca urmare a influențelor submediteraneene.În tot timpul anului și cu deosebire în perioada rece au loc invazii ale aerului tropical maritim;invazii mai umede și mai calde,de origine mediteraneeană și oceanică.

Munții Mehedinți influențează climatul podișului prin ,,adăpostul”pe seama căruia circulația vestică determină înregistrarea de efecte foehnale.Un alt factor care influențează climatul podișului sunt rocile calcaroase care mențin temperaturile cu 2-3 C mai ridicate comparativ cu zonele joase depresionare.

Regimul termic se caracterizează prin valori medii anuale de 9,5 C.Luna cu temperaturile cele mai scăzute este ianuarie -2 C ; iar luna cea mai caldă este iulie 20 C,în partea sudică a podișului și de peste 20C în nord la Baia de Aramă.În sud iernile sunt mai blânde în comparație cu partea nordică unde temperaturile sunt mai scăzute. Temperatura medie a aerului în luna ianuarie la Drobeta Turnu Severin este de 0,7 C pe când la stația Apa Neagră temperatura medie a aerului în luna ianuarie este de-1,5 C.Luna cea mai caldă este iulie unde temperatura medie în sud ajunge la 23,3 C, iar în nord temperatura ajunge la 20,8 C, deci se poate observa o diferență de 3 între partea nordică a podișului și partea sudică .

Suprafețele calcaroase cu o vegetație arborescentă saracă au un albedou mare, reflectînd razele solare , ceea ce duce la o încălzire excesivă a spațiului microclimatic de deasupra.Temperatura medie în partea netedă ,calcaroasă a Podișului Mehedinți ,în timpul verii este mai ridicate cu cel putin 1-2 C, in medie fata de fundul vailor si al depresiunilor in imediata apropiere. Precipitatiile au o valoare anuala de 800-1000mm/an si sunt influențate mai ales de circulația sudică; prezintă două maxime anuale(la sfârșitul primăverii și toamna).

Făcând o analiză pe baza datelor din anii 1896-1970 se observă că maximile sunt în lunile mai- iunie sși octombrie- noiembrie.Analizând date mai recente, adică din anii 1998-1999 apare o mică modificare, maximile sunt în lunile iunie-iulie și noiembrie-decembrie iar minimile sunt în august – septembrie și decembrie ianuarie,aici nu se mai poate vorbii de difernțieri majore între ani.

În ceea ce priveste precipitațiile maxime căzute în 24 de ore, vara este anotimpul ploilor abundente și al averselor.La majoritatea posturilor și stațiilor meteorologice,

cantitațile maxime de precipitații cazute în 24 de ore,vara este anotimpul ploilor abundente

si al averselor.La majoritatea posturilor și stațiilor meteorologice,cantitațile maxime de precipitații cazute în 24 de ore s-au înregistrat vara,în lunile iulie și august, ori primavara în lunile iulie și august,ori primăvara în luna mai.Apariția celui de-al doilea maxim de precipitații,datorat fronturilor reci face posibilă căderea celor mai mari precipitații în 24 de ore în lunile de toamnă.Un maxim al precipitațiilor căzute în 24 de ore s-a înregistrat la Drobeta-Turnu Severin în anul 1994 și anume de 50,8 mm; la Apa Neagră cantitatea maximă de precipitații cazute în 24 de ore înregistrate în anul 1999 sunt de 145,0mm.

Cunoașterea intensitații averselor pe unitate de timp este necesara în luarea unor măsuri de protacție împotriva eroziunii accelerate.

În partea de nordică și centrală ninsorile sunt destul de abundente,și de aceea în perioada de iarna drumurile devin impracticabile pentru transportul auto.Prima ninsoare se înregistrează la Drobeta Turnu Severin la jumătatea lunii decembrie (12 XII .Data mai tîrzie a apariției primei ninsori este întîrziată datorită advecției aerului aerului cald dinspre Marea Mediteraneană.Ultima ninsoare se înregistrează la Drobeta Turnu Severin la data de 8 martie.Numărul zilelor de iarnă sunt în număr de 20.

Regimul vîntului sub influența culoarului Dunării,în zona arcului muntos al Munților Mehedinți are loc canalizarea și intensificarea mișcărilor aerului,astfel că cea mai mare frecvența medie anuală o au la Drobeta Turnu Severin curenții din vest (13,5%)și nord-vest (12%),iar cea mai redusă curenții transversali față de direcția Văii Dunării(Nord-2,7%; Sud-2,9%; Sud-vest 3,2%).La stația Apa Neagraă, care este amplasată la confluența Motrului cu Brebina,deschiderea largă a depresiunii Celeiu-Tismana spre est si legătura acesteia cu depresiunea Baia de Aramă prin strîmtoarea Brebinei spre vest,face ca frecvența vîntului din nord și nord-vest să fie mică (1%),în același timp avînd loc o canalizare a aerului în lungul axului depresiunilor amintite,pe direcția est-vest.Din aceste direcții sunt curenții de aer predominanți,vestul și estul fiind vînturile dominante.

Vitezele medii lunare și anuale au valorile cele mai mari pe direcțiile predominante (Orșova-4,5 m/s din nord-vest;Drobeta Turnu Severin-5,9 m/s din sud-vest).Pe aceste direcții se observă că cele mai mici viteze medii lunare se înregistrează spre sfîrșitul verii și începutul toamnei,cînd se manifestă o stabilitte pronunțată atmosferei,iar cele mai mari viteze medii în timpul iernii și primăverii.

3.3. APELE

Podișul Mehedinți este mărginit la sud de Dunăre iar la nord de Motru; este traversat de două ape mai importante: Coșuștea și Topolnița.Coșuștea la obârșie formează limita dintre podiș și munți,traversează depresiunea Nadanova,iar la Ilovăț iese din podiș.în partea superioară are mai multe izvoare carstice,cel mai important fiind la Izverna.La Cernavarf primește o parte din apele Pârâului Bălții, care intră în ponorul lacului de la Gornovița.Afluenți mai importanți sunt Lăpușnicul, pe stânga și Criva,pe dreapta.

Pârâul Bălții este cursul superior al râului Topolnița.Își are obârșia în Muntele Baia, la nord-vest de satul Costești și se varsă în Topolnița aval de localitatea Sfodea; cursul superior este orientat vest-est, iar în lunca Gornoviței la sud de ponor, are o orientare nord-sud.Până în localitatea Balta curge pe o vale largă, apoi curge pe o vale îngustă uneori cu aspect de chei.În sistemul Horton-Strahler este un bazin de ordinul V în ierarhizarea râurilor de suprafața bazinul Pârâul Bălții făcând parte din categoria bazinelor mici.Bazinul Pârâul Bălții este asimetric, pe partea dreaptă primește mai mulți afluenți; afluenții de dreapta fiind mai lungi decât afluenții de stânga. Debitul apelor în sectorul superior este mai bogat decât în cel inferior, deoarece Pârâul Balta pierde un volum considerabil de ape în ponorul de la Gornovița.

Izvoarele Pârâului Topolnița sunt în Dealurile Moisești-Malarișca,are o direcție de curgere de la nord vest spre sud est.Aval de satul Sfodea,Pârâul Topolnița confluează cu Pârâul Bălții,formând râul Topolnița.Pârâul Bălții este considerat cursul superior al Topolniței.Cursul inferior,al Topolniței, este caracteristic unei văi înguste cu aspect cu aspect de chei,până la peștera de la Cireșu ,iar mai departe curge pe un drum subteran până la Prosac.Până la ieșirea din podiș curge pe o direcție sud-est ca și Coșuțtea,pe ovale îngustă și aproape paralelă cu a Coșuștei, sculptată în roci metamorfice.

În partea de nord- est a podișului,singurele ape mai importante sunt Brebina și Bulba,amandouă afluente ale Motrului.

În partea de sud,Bahna este singura apa care curge de la nord spre sud,pe ovale sapată în roci metamorfice.Bazinul sau este pronunțat asimetric:este destul de întins spre dreapta , de unde primește mai mulși afluenși și est foarte restrâns spre stanga.Scurgerea medie specifică are valori de 7-20 1/s.kmp.în funcție de altitudine.Valorile cele mai mari se înregistrează pe culmile înalte din partea de nord-est a podișului.La topirea zăpezilor, din cauza invaziilor de aer cald au loc adesea viituri.Ca tip de regim de scurgere superficială normală,cu ape mari primăvara-vara, dar cu viituri ce pot avea loc tot timpul, anului în funcție de condițiile meteorologice;râuri care trec prin arii carstice și care nu mai respectă mersul normal al fenomenelor hidrologice,rețeaua superficială nefiind totdeauna în acord deplin cu cea subterană, iar debitul acestora este mult mai constant în decursul anului.

3.4. SOLURI

Podișul Mehedinți are un caracter asemănător munților scunzi, determinate în primul rând de constituția geologică și de particularitățile morfometrice.Aceste caractere se resfrâng în primul rând in însușirile și răspândirea solurilor,ca și în modul de folosire a terenurilor.

În partea nord-vestică a podișului, unde predomină rocile metamorfice,se află solurile brune acide cu caracter scheletic.Aceste soluri au un profil relativ scurt ,în unele areale profilul est de 0,5 metri.Solurile brune acide sunt bogate în oxizi de fier; de aceea aceste soluri au o nuanță roșcată.În sudul podișului întâlnim soluri brune scheletice, cu slab caracter argiloiluviar.

Pe văile râurilor întâlnim un adevarat mozaic de soluri:de la cele tinere(soluri aluviale) până la cele brune scheletice cu profil scurt,cu mul și moder.Pe rocile sedimentare de pe unele dealuri din ulucul depresionar intern se găsesc soluri brune și soluri brune luvice, cu profil scurt.La poalele cornetelor se întâlnesc soluri brune luvice formate pe matrial luto-argiloase de culoare roșie.În estul și sud-estul podișului pe formațiunile sedimentare miocene sunt soluri luvice și soluri brune luvice mai mult sau mai puțin erodate;iar în unele locuri eroziunea fiind foarte puternică până la roca.

În împrejurimile satelor Gornovița și Ponoare se pot observa pornituri de teren cu soluri brune eu-mezobazice în diferite stadii de evoluție.În satul Gornovița mai întâlnim soluri negre scheletice cu profil scurt,asemănător cu rendzinele.Pe calcare se întâlnesc rendzine sau numai roca la zi pe întinderi mari,cu material de sol rendzinic numai în lapiezuri și fisuri.În luncile râurilor se întâlnesc soluri aluviale, acestea sunt supuse proceselor de gleizare, astfel ca apar soluri gleice și de mlaștină(în lunca Pârâului Bălții în dreptul localității Balta,în lunca Coșuștei,amunte de Cernavarf ).

Omul este un factor important în evoluarea și formarea solurilor;foarte multe soluri au suferit transformări importante în urma activităților antropice.Zone din nord-vestul podișului au fost despădurite, pentru ca terenurile să fie folosite drept pajiști sau mai ales să fie folosite pentru culturile agricole(porumb, grâu, secară,ovăz , cartofi,pomi fructiferi).În urma lucrărilor agricole s-a produs o degradare și o sărăcie a solurilor favorizate atât de relief, cât și de textura nisipoasă a materialului mineral.

În sud-estul podișului sunt formate pe roci metamorfice pe care nu se dezvoltă decât pajiști săracăcioase.Solurile favorabile culturilor agricole sunt cele din partea inferioară a povârnișurilor, unde au grosime mai mare și în părțile drenate din luncile râurilor.

3.5. ÎNVELIȘUL VEGETAL SI FAUNA

Vegetația Podișului Mahedinți este influențată de caracteristicile fizice ale munților joși și dealurilor și de influențele submediteraneene.În partea sudică și sud- vestică a podișului, se dezvoltă păduri de stejar pufos.(Quercus pubescens,Quercus virgiliana),de cer și gârnița (Quercus cerris,Quercus fraineto),de cărpinița(Carpinus orientalis), degorun balcanic cu sârbovina și nuc(Junglans regia),sau cu alun turcesc(Corylus colurna)

Pădurile de fag sunt formate din fagul balcanic (Fagus sylvatica). Pe întregul podiș mai ales în zonele calcaroase (pe cornete) se dezvoltă tufărișuri de tip submediteranean,așa numitele șibleacuri constituite din mojdrean(Fraxinus ornus),cărpinița, liliac,corn(Cornus mas), scumpie și nuc (Junglas regia).

În parte nord-estică se dezvoltă păduri de gorun cu jugastru, mojdrean și liliac sau,pe alocuri, de gorun cu ienupăr arborescent și ghimpe (Ruscus aculeata),cum este pădurea de pe valea Mănăstirii. În locul pădurilor defrișate sunt dezvoltate tufărișurile de ienupar și grupări de ferigă.Pajiștile sunt alcătuite din asociații de Festuca rubrasi Agrostis tnus.

În Podișul Mehedinți trebuie remarcate și pajistile de sadina (Chrysopogon gryllus), care în trecut ocupau suprafețele întinse; astăzi au rămas bine conservate doar în partea sudică.În părțile centrală și nordică se găsesc numai în petice mici sau în compoziția pajiștilor derivate.Localnicii folosesc această plantă pentru confecționarea periilor.

Datorită populării podișului, covorul vegetal a avut de suferit; suprafețe mari de păduri au fost defrișate și înlocuite cu terenuri agricole și pajiști secundare.Pajiștile sunt folosite în deosebi ca fânețe. Structura acestora fiind într-o modificare continuă, după 7-8 ani,pajistile sunt arate și sunt folosite pentru cultivarea cerealelor sau a cartofului.Pădurile au rămas doar pe versanții puternic înclinați și sunt alcătuite din fag în părțile umbrite și din gorun în părțile superioare , însorite, ale versanților.Se remarcă pădurile de fag cu brad pe valea Criveisi a Lăpușnicului pădurea de pin negru de Banat de pe valea Borovățului, păduri de stejar pufos,cărpinița și pădurile de tei,pe valea Oglanicului.

Pe cornetele Bălții și Babelor întalnim o vegetație de tip submediteranean: șibleacuri, alcătuite din mojdrean, liliac și corn.De-a lungul văii Pârâului Bălții se întâlnesc petice de sâmbovina (Celtis australis), plop și salcie.În polia Bălții se dezvoltă o vegetație hidrofilă și higrofilă (iubitoare de apă).Vegetația higrofilă este alcatuită din trestie,rogoz

părul porcului; iar cea higrofilă este alcatuită din specii de plop și salcie.Dar cea mai mare parte din suprafața poliei este cultivată.

Fauna podișului Mehedinți este alcatuită din diverse specii fauniste de diferite origini, îndeosebi a celor sudice.Reptilele care dau o notă aparte podișului sunt două specii mediteraneene:Vipera ammodytes,(Vipera cu corn), care preferă suprafețele calcaroase, și Testudo hermanni(Broasca țestoasă de uscat), prezenta mai ales în liziera pădurilor în sudul și estul podișului.Prezente în spațiul podișului sunt și numeroase specii de șerpi Coronella austriacă (șarpele de alun)și Natrix natrix (șarpele de casă).Aici mai trăiesc și broasca raioasă cafenie și salamandra (Salamandra salamandra).În partea sud-vestică a podișului sunt răspândite termitele care sunt o specie mediterano-pontica.iar pe calcare se intalneste reprezentantul cel mai nordic al scorpionilor (Euscorpius carpahicus), de dimensiuni mici,dar veninos..

În pădurile de fag trăiește ursul (Ursus arctos), veverița (Sciurus vulgaris), jderul(Martes martes),căprioara (Capreolus capreolus),pârșul de alun(Muscardinus avellanarius), pîrșul cu coada stufoasă și lupul (Canis lupus).

Dintre pasări specifice făgetelor sunt:ierănuca (Tetrastes bonasia), gaița (Garullus glandarius), țicleanul (Sitta europaea),macaleandru (Erithacus rubecula),ca și rapitoare de zi- sorecarul(Buteo buteo) acvila țipătoare mică (Aquila pomarina) sau rapitoare de noapte- ciuharezul mic (Srix aluco).Dintre animale cu valoare cinegetică, prezintă interes mistretul, caprioara,vulpea,iepurele,jderul,veverita,iar dintr pasari potarnichea (Perdix perdix).

4. BAZINUL PÂRÂUL BĂLȚII – CARACTERE GENERALE

4.1. ÎNCADRARE ÎN PODIȘUL MEHEDINȚI

Bazinul Pârâul Balta se află în partea centrală a Podișului Mehedinți.

Traversează podișul pe o direcție vest-est până în dreptul Lacului de la Gornovița,de aici având o direcție nord-sud.Se învecinează în nord-est cu bazinul râului Bahna, în vest cu bazinul râului Topolnița,iar în nord și în est cu bazinul râului Coșuștea.

4.1. ÎNCADRARE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC TOPOLNIȚA

Este important de știut că Pârâul Balta este cursul superior al râului Topolnița.

De la confluența Pârâului Balta cu râul Topolnița, cursul Pârâului Balta este mai lung decât cel al Topolniței.De aceea,se consideră ca Pârâul Bălții reprezintă cursul superior al Topolniței.

În cartea”Geografia României,vol.IV”,râul Topolnița este considerată ca avându-și izvoarele în Muntele Baia,traversează podișul pe o direcție vest-est și apoi nord-sud,formează peșteri,chei și curge la un moment dat pe un drum subteran.Deci nu se face o diferentiere a cursului superior si celui inferior.Este bine de facut această diferențiere pentru ca cele două cursuri sunt diferite din punct de vedere hidrologic.

Cursul superior (Pârâul Balta),este un curs de suprafață;râul curgând pe o vale largă până în dreptul comunei Balta, de aici valea începe să se îngusteze.

Cursul inferior (Râul Topolnița), este un curs de suprafață dar și subteran.Aval de comuna Sfodea valea începe să se îngusteze foarte mult;În unele locuri se formează sectoare de chei, până la peștera de la Cireșu,iar mai departe Topolnița curge pe un drum subteran până la Prosac (Gaura lui Ciocârlie).

4.3. CARACTERISTICI GEOLOGICE

În Platoul Mehedinți,între localitățile Balta și Baia de Aramă se întinde o depresiune îngustă,sub forma unui culoar,care după numele celor două localități este cunoscută drept Depresiunea sau Culoarul Balta-Baia de Aramă.Aceasta face legatură între Depresiunea Bahna Depresiunea Pericarpatică.

Cea mai mare parte din Bazinul Pârâul Balta este ocupată de formațiunile Domeniului Getic,localizate în partea vestică,exceptând colțul nord-vestic unde apar formațiuni ale Dunării și unitatea de Severin dispuse sub formă de fâșii pe direcție nord est sud-vest.

În lungul râului începând aproximativ aval de localitatea Plejna și Costești apar în lunca râului depozite cuaternare.Acestea ,aval de lacul de la Gornovița, au o extindere mai mare pe dreapta râului.Datorită barei calcaroase lunca nu s-a putut dezvolta pe ambele părți.

Depozitele acestei depresiuni sunt nisipuri,argile,calcare recifale care trec lateral de depozitele marnoase și pietrișuri.

4.4. CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE

În cadrul ulucului depresionar Baia de Aramă-Cireșu se află și cea mai mare parte din Bazinul hidrografic Pârâul Bălții.Deci se află înt-o zonă depresionară iar altitudinile Sunt în jur de 470 de metri.Bazinul Pârâul Bălții este strajuit la vest,în dreptul localității Balta de cornetul Bălții (629m),iar la nord est de Cornetul Babelor(649m).Putem observă că Pârâul Bălții traversează cele trei unități ale Podișului Mehedinți.Izvorăște din dealurile de sub nume Moisești-Malarișca,apoi traversează zona depresionară Baia de Aramă- Cireșu si se varsă în râul Topolnița în vestul Dealurilor Nevăț-Chiciora.

Din punct de vedere morfometric în cadrul Bazinului Pârâul Bălții altitudinile medii sunt de 680 metri, iar altitudinile maxime se întâlnesc în nord-vestul bazinului (900 m) și cele minime în lunca (470m).Formele de relief întâlnite aici sunt influențate de prezenta calcarelor.

Elementul caracteristic il constituie Polia Bălții.Procesul formării acesteia este o consecința a dezvoltării în timp și spațiu a rețelei hidrografice din Podișul Mehedinți,a alcatuirii structural litologice a acesteia, a evoluției cuaternare a reliefului.Polia Bălții sau lunca Bălții(localnicii numesc poliile lunci)este modelată prin aluvionare regresivă spre amonte de bara calcaroasă, fiind dezvoltată cu circa 20% din suprafața pe calcare și cca80% pe roci necarstificabile sau slab carstificabile.In procesul evolutiei poliei pot aparea ponoare laterale sau frontale și captări;de asemenea treptat se pot schița și cumpene secundare de apa.Ca urmare Polia Bălții se compartimentează în:Coiștea ,Gornovița,Baltași Braniștea(I.D.Ilie).În cadrul Poliei există Ponorul de la Gornovița prin care o parte din apele Bălții se drenează pe sub cornetul Babelor spre valea Coșuștei,în amunte de Cernavarf unde apar două izvoare.

Alte forme carstice întâlnite în Bazinul Bălții sunt dolinele.Au dimensiuni accentuate,un fund colmatat cu materiale de pantă, sau argile reziduale provenite din descompunerea calcarelor.Densitatea dolinelor în acestă zona este de până la 35/ kmp.

Formele care se impun în peisaj sunt cornetele Babelor și Bălții.Aceste cornete prezintă o asimetrie:povârnișul de sud- vest,săpat în capul stratelor,este mai abrupt decât cel nord-vestic.

4.5. CARACTERISTICI CLIMATICE

Clima Bazinului Pârâul Bălții este blândă ca urmare a influențelor submediteraneene.În timpul anului au loc invazii de aer mai umed și mai cald ,de origine mediteraneană și oceanică.

Temperatura medie anuală este de 9,5C.Luna cu temperaturile cele mai scăzute este ianuarie cu temperaturi de -2 C,datorită suprafețelor calcaroase care au un albedou mai mare, decât restul suprafețelor din bazin.

Precipitațiile căzute în cadrul Bazinului Pârâul Bălții,au ovaloare anuală de 800-1000mm/an.Precipitațiile sunt influențate mai ales de circulația sudică.

În prioada de iarnă ninsorile sunt destul de abundente.De aceea în unele ierni în care ninsorile au fost abundente, drumurile devin impracticabile.

4.6. CARACTERISTICI HIDROLOGICE

Pârâul Balta izvorăște din Muntele Baia, la nord-vest de satul Costești,are cursul orientat de la est pana la,Lacul temporar de la Gornovita,apoi are orientare de la nord la sud

Lungimea râului Pârâul Balta de la izvor până la vărsare în râul Topolnița este de 14 kilometri.Bazinul este asimetric,pe partea dreaptă Râul primește mai mulți afluenți decât pe partea stangă;afluenții de dreapta sunt mai lungi decât afluenții de stanga.

În sistemul Horton-Srahler,Pârâul Bălții este un bazin de ordinul cinci în ierarhizarea râurilor de suprafață bazinul Balta facând parte din categoria bazinelor mici.

În ceea ce privește volumul de apă,Pârâul Bălții are un volum mai mare în partea superioară a bazinului,decât în partea inferioară.O cantitate considerabilă de apă și-o pierde în ponorul de la Gornovița.Ponorul de la Gornovița este situat în peretele Cornetelor Babelor;apa trece pe sub cornet și se varsă în râul Coșuștea.

O altă caracteristică hidrologică a Pârâului Balta, sunt lacurile de pe acest râu. În lunca Gornovița se formează în anii ploioși lacul temporar de la Gornovița.Aceasta seacă în timpul verii , locul apelor fiind luat de culturi agricole sau de pașuni.Pe cursul inferior al Pârâului Balta, în comuna Balta, se află un lac permanent,de unde vine și numele comunei.În timpul verii,în perioadele secetoase lacul își reduce foarte mult volumul de apă, dar nu seacă

4.7. CARACTERISTICI PEDOGEOGRAFICE

4.7.1. Factori de formare ai solului

Solurile apar ca rezultat al unor procese complexe pedogenetice care au loc sub influența unor factori de formare ai solului.

Factorii sunt relieful,materialul parental,clima,apa freatică și de stagnare, vegetația plus timpul.Relieful determină în mod direct zonalitatea verticală a solurilor,iar indirect relieful influențează asupra circulației apei în sol, asupra climei și asupra vegetației.

În regiunile montane relieful poate avea chiar un rol hotărâtor în dezvoltarea invelisului de sol;ex.: in raport cu inclinarea versantului se pot soluri evoluate , soluri erodate sau roca la zi, si in acelasi timp depuneri recente de material in treimea inferioara de versant.

Materialul parental – influența acestuia în formarea solului este subordonată climei și vegetatiei.Cu toate acestea influența rocii se manifestă prin compoziție granulometrică, în structura solului.În zona de munte pe roci compacte se formeză soluri subțiri bogate în material scheletic.Solurile mai profunde apar pe roci bazice,bogate în minerale ușor alterabile.

Factorul biologic este foarte important.Fară vegetație nu poate există sol.Vegetația contribuie la formarea solurilor atât cantitativ prin materia organică introdusaă în sol,cât și calitativ prin acțiunea organismelor vii.Vegetația este aceea care protejează solul împotriva eroziunii.Fauna intervine mecanic și indirect chimic.

Clima prin elementele sale acționează mai mult sau mai puțin puternic asupra solului.Legatura între clima și sol este exprimată prin indicele de ariditate de Martone I.A.R.=P/T+10.

Apa freatică și apa de stagnare sunt și ele factori importanți în formarea solului.Apa freatică intervine în formarea și dezvoltarea evoluției solurilor numai atunci când se gasesc la adâncime mică.În funcție de adâncimea apei freatice se formează lacovistile (0,5m), soluri mlăștinoase (0,5m),soluri gleice cu apa fretică la adâncime de 1-3 metri și soluri freatice umede (3-5metri).

Apa de stagnare provine în lipsa scurgerii de suprafață la care se mai adugă și apa de irigații, acumulându-se temporar desupra unui orizont greu permeabil.Solurile ca și apa freatică determină în sol procese de oxidare și procese de reducere.Conduce la apariția

orizontului pseudogeizat (w)când înfiltrarea este mai scazută și apa nu întarzie la suprafața solului și la formarea orizontului de reducere(W)orizont pseudogleic.

Ca să se formeze un sol este necesară oanumită perioadă de timp,durată procesului de solificare este cunoscută sub denumirea de varstă absolută a solului,ea depinzând de varstă teritoriului efectiv.De regulă solurile cele mai puțin evoluate le întâlnim pe formele tinere de relief:lunci,terase,câmpii.

Întrucât exprimarea vârstei solurilor este diferită,aceasta se face ținând cont de caracterele morfologice și de gradul de dezvoltare al profilului în concordanăă cu condițiile de mediu.Au fost deosebite astfel trei grupe de soluri:

>Soluri actuale- cele formate în condiții pedobioclimatice existente într-o zonă

oarecare.Ele pot fii neevoluate.

>Soluri moștenite- cuprind acele soluri formate sub influența unor condiții existente

inaintea celor actuale si pot fi monofazice sau polifazice.Din acesta categorie pot fi

numite solurile brune luvice si luvisolurile albice.

>Soluri fosile(paleosoluri) – de regulă ele apar acoperite de mai mulți metri de

material parental,loess,nisip,pe seama cărora s-au format solurile actuale.

Rolul în formarea solului este important.Omul acționează asupra mediului și asupra solurilor în mod inconstient,dar și conștient.

Solurile prezente în Bazinul Pârâul Bălții fac parte din clasa molisolurilor(rendzine),clasa argiluvisolurilor (soluri brune argiloiluviale,soluri brune luvice ,soluri brune luvice erodate), clasa cambisolurilor (soluri brune acide),clasa solurilor neevoluate (litosoluri,soluri aluviale).

4.7.2. Solurile din Bazinul Pârâul Bălții

Clasa molisoluri – are caracter diacnostic orizontul Am (A molic) și orizont molic,cel puțin în partea superioară.

Rendzina este definită printr-un orizont Rrz, în primii 150 cm, apoi orizont Au și un orizont de tranziție A/Rrz sau B și trebuie să aibă cel puțin în prima parte

culori mai mici de 3,5 și să fie negru.Se dezvoltă pe roci dure în proporție de

peste 80%, în calcare ,sunt întâlnite pe cornetele Bălții și Babelor.

Clasa argiluvisoluri – se refera la acele soluri care au ca diagnostic un orizont Bt îmbogatit în argila migrată pe profil.

Solurile brune argiloiluviare sunt definite printr-un orizont Bt având orice culoare cu valoare mai mare sau egal cu 3,5.Se dezvolta pe depozite loessoide si nisipuri.Au un profil de tip Ao, A/B,Bt și C.Se dezvoltă pe întinderi mari în Bazinul Pârâului Bălții în partea vestică ,la altitudini de peste 550 de metri și pe o fâșie îngustă, în est, pe odirecția râului aval de comuna Balta.

Soluri brune luvice se dezvoltă pe depozite de loess, argile,luturi,nisipuri toate sărace în elemente bazice.Sunt întâlnite în zona satului Prejna și în sud-estul bazinului ,pe porțiuni reduse de teren.

Clasa Cambisolurilor – grupează solurile la care elementul diagnostic esențial îl constituie prezenta in profil a orizontului Bv.

> Solurile brune eu-mezobaice, sunt definite prin prezența unui orizont Bv având

gradul de saturație(W) mai mare sau egal cu 55%.Materialele parentale pe care

se dezvoltă sunt deluviile provenite din dezagregarea și alterarea diferitelor roci

sedimentare,bogate în minerale calcice.au un profil de tip Ao,A/B,Bv și C.

> Solurile brune acide au o arie de răspândire mai largă,urcă până la 1500 de metri

au un caracter olugobazic,cu grad de saturație mai mic de 55% și un orizont Bv.

Se formează pe produse de alterare ale multor roci acide.

Au un profil de tip Ao,A/B,Bv și R.Solurile brune acide sunt întâlnite în Bazinul Pârâul Balta în asociere cu solurile brune argiloiluviare; pe porțiuni întinse din bazin atît în vest cît și în est la altitudini din bazin atît în vest cît și în est la altitudini ce depășesc 550 de metri.

Clasa solurilor neevoluate,trunchiate sau desfundate – înglobează acele soluri incomplet dezvoltate,tinere, în curs de formare, dar și soluri erodate si soluri modificate de om.

>Litosolurile sunt apreciate ca soluri neevoluate ce se caracterizează

printr-un profil alcatuit dintr-un orizont A urmat de R.Grosimea

orizontului A trebuie sa aibă cel puțin 20 cm.Litosolurile se întalnesc pe

cornetul Babelor și pe cornetul Bălții.

>Solurile aluviale reprezintă un stadiu mai îndelungat de evoluție al

protosolului aluvial.Sunt definite printr-un orizont Ao cu grosimea

mai mare de 20cm urmat de material parental cu grosimea de cel

puțin 50 cm. Solurile aluviale și solurile gleice se întalnesc pe depozite

fluviatile recente,deci sunt solurile întâlnite în Lunca Bălții.

4.8. CARACTERISTICILE ÎNVELIȘULUI VEGETAL ȘI ALE

FAUNEI

Vegetația din bazinul Pârâul Bălții este alcatuită din păduri de vegetație de luncă. Pe Cornetele Bălții și Babelor întalnim o vegetație de tip submediteraneean: așa numitele șibleacuri.Aceste șibleacuri reprezintă o asociație vegetală alcatuită din mojdrean (Fraxinus ornus),cărpinița,liliac și corn(Cornus mas).

De-a lungul văii Pârâului Bălții se întâlnesc petice de sâmbovină(Celtis australis),plop și salcie. În polia Bălții se dezvoltă o vegetație hidrofila și higrofilă (iubitoare de apă).Vegetația higrofila este alcătuită trestie, rogoz și părul porcului; iar cea higrofilă este alcatuită din specii de plop și salcie.O mare parte din Bazinul Pârâului Bălții este cultivată și numai prezintă speciile vegetale caracteristice.

Pe calcare se găsește reprezentantul cel mai nordic al scorpionilor (Euscorpius cerpathius), de dimensiuni mici,dar veninos. În păduri trăiește veverița Sciurus vulgaris.,jderul (Martes martes),pârșul de alun(Muscardinus avellanarius) și pârșul cu coada stufoasă.

5. RELIEFUL BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII

5.1. MORFOGRAFIA BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII

5.1.1. Forma Bazinului

Un râu ținde spre realizarea unei forme de echilibru nu numai în profil longitudinal,dar si în ceea ce privește conturul cumpenelor sale(Posea,1977).

Pentru evaluarea mai obiectivă a formei bazinului se folosește un raport între suprafața acestuia și cea a patratului care are același perimetrului cu al bazinului(Zăvoianu, 1978).Am aplicat, așadar formula Rf =Sb/ (P/4).S-a adoptat ca figura geometrică pătratul având în vedere faptul că acesta este poligonul perfect, și aria patratului,care are latura egală cu unitatea de lungime,constituie unitatea de masura pentru suprafete.Aplicând formula am obținut rezultatul:Rf=35,6/(38 : 4)=35,6/90=0,3.

Pentru bazinul Pârâul Bălții indicele de formă,stabilit de Gravelius ca relație existentă între perimetrul ( P ) al bazinului și perimetrul unui cerc au aceeași suprafață ( F ),este conform calcului.

Bazinul Pârâul Bălții are un aspect ovoidal (în partea nordică) și un aspect mult mai alungit în jumătatea sa sudică.Bazinul Pârâul Bălții are un sector superior,sector mijlociu și un sector inferior.Sectorul superior ținepână la confluența Văii Costești cu Valea Prejnei;

Sectorul mijlociu până în dreptul comunei Balta iar sectorul inferior aval de comuna Balta.

.

5.1.2. Aspectul cumpenelor de apă

„Scopul analizei cumpenelor este acela de a observa uniformitate sau diversitatea lor pe verticală,cât și tendința de evoluție pe orizontală(extinderea sau restrangerea) pentru a reduce , in ultima instanta,evolutia anterioara si tendinta actuală a fiecărui bazin hidrografic.”(Posea,1977).

Cele două cumpene(cea stangă și cea dreaptă)sunt considerate în funcție de izvorul râului Pârâul Bălții situat în muntele Baia.

Cumpăna dreaptă traverseză o serie de vârfuri,dealuri și sei.Trece prin Vârful Baia care are o altitudine de 799 de metri, apoi tece Dealul Costești și o serie de deluri izolate desparțite de sei,traverseză Dealul Costești și o serie de dealuri izolate despărțite de sei,traversează Dealul Costești și o serie de dealuri izolate despărțite de sei,traversează Dealul Pietrii,Dealul Racovățului(594 metri),Cornetul Bălții(627 metri)si Dealul Fata Radului (520 metri).

Cumpăna stangă traversează Cuca Înalta (786 metri),Dealul Crengii, Cornetul Babelor (769 metri),Dealu Colnici (561 metri)și Dealul Bălții (592 metri).

5.1.4. Ierarhizarea rețelei hidrografice

Pentru rețeaua de văi din Bazinul Pârâul Balta au fost identificate,în sistemul de clasificare elaborat de Horton (1945) și completat de Strahler (1952),cinci ordine de mărime,în funcție de valoarea stabilită segmentului de râu la confluență.

Colectorul principal este Pârâul Balta, care izvorăște de sub Muntele Baia.Cursul are o orientare vest-est până în Lunca Gornoviței,apoi orientarea se shimbă având o direcție nord-sud.Pârâul Balta primește un aport considerabil de ape de pe Valea Costești,care este de ordinul patru,și de pe Valea Prejnei,de ordinul cinci.La sud de Lacul Gornovița râul poartă denumirea de Pârâul Balta,acesta fiind tot de ordinul cinci.

Denumirea de Balta este data de lacul temporar de la Gornovița și lacul permanent din comuna Balta.

Pe ansamblu, Bazinul Pârâul Bălții însumează 1 curs de ordinul cinci; 2 cursuri de ordinul patru; 5 cursuri de ordinul trei;26 de cursuri de ordinul doi si 126 de cursuri de ordinul unu.

5.1.5. Aspectul interfluviilor

Aspectul suprafețelor interfluviale și de versant reflectă evoluția rețelei hidrografice în condițiile specifice sectorului de podiș.

În cadrul Bazinului Pârâul Balta se întalnesc interfluvii plate,interfluvii rotunjite și interfluvii ascuțite.

Interfluviile plate se dezvoltă în partea central-vestică a bazinului în Lunca Ponorelului,și în valea Haiavale.Inițial, interfluviile plate,au fost mult mai largi,dar treptat ele sunt transformate,prin ramnificare și înaintarea regresivă a afluenților,dar și prin evoluția versanților,în sectoare rotunjite.

Prin harta morfografică se poate observa că interfluviile rotunjite sunt pe cea mai mare suprafață a bazinului.Iar interfluviile ascuțite sunt în partea nord-vestică a bazinului,unde altitudinile sunt cele mai mari(peste 900 metri),cu versanți abrupți.

5.1.6. Expunerea versanților

În Bazinul Pârâul Bălții,versanții au o expunere nordică,nord-estică,sud-estică,sudică,sud-vestică,vestică și nord-vestică.Versanții nordici din Pârâul Bălții sunt mai umbriți decât cei sudici.Versanții nordici sunt în partea de sud vest ,vest și nord.Expunerea nordică a versanților poartă caracteristici aparte,față de restul versanților care au o expunere sudică,vestică sau estică.Pe acești durata de strălucire a soarelui este mai mică,pădurile sunt mai dese,iar patura de sol mai groasă.Pe versanții sudici și estici durata de stralucire a soarelui este mai mare.

Iar extinderea pădurilor este mai mică decât pe versanții nordici și nord-vestici.Aici, locul pădurilor este luat de pășuni sau culturi agricole;solurile de versanți sudici sunt mai erodați.În lunca Bălții versanții nu au nici o înclinare,lunca se dezvoltă orizontal.

Versanții văii Costești, au o înclinare estică,sudică și nordică.Versanții care aparțin văii Prejna au o înclinare estică, sudică și sud-vestică.Versanții văii Haiavale au o inclinare nordică și nord-vestică.

Versanții de pe dreapta Pârâului Bălții au o înclinare vestică,nord-vestică și sud-vestică;iar pe partea stangă au o înclinare estică,nord-estică și sudică.

5.2. MORFOMETRIA BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII

5.2.1. Hipsometria

Bazinul hidrografic Pârâul Bălții se desfășoară pe o direcție vest-est și apoi nord-sud,cu o diferență de nivel de 500 de metri.Altitudinea maximă este de 970 de metri și se înregistrează în Dealul Șulei;iar cea mai mică altitudine se înregistrează în Lunca Bălții la altitudinea de 470 de metri.Acest fapt se reflectă asupra analizei generale a componentelor fizico-geografice.

În cadrul bazinului morfohidrografic Pârâul Bălții am stabilit șase trepte hipsometrice(<500m),(500-600m),(600-700),(700-800),(800-900m)și(>900m),care pătrund în lungul bazinului de la izvor către vărsare sub forma unor trepte.

Prima treaptă corespunde în cea mai mare parte luncii râului, și sunt incluse altitudinile ce nu depășesc 500 de metri.Se prezintă ca o fâșie de-a lungul râului,fiind mai extinsă acolo unde se dezvoltă Lunca Bălții și mai restrânsă la sud de comuna Balta.

Urmatoarea treaptă corespunde altitudinilor de 500 și 600 de metri.Dintre celelalte trepte hipsometrice,această treaptă este cea mai extinsă.

A treia treaptă hipsometrică corespunde altitudinilor de 600și 700 de metri.În comparație cu celălalte două trepte această treaptă nu mai are un caracter longitudinal, dezvoltându-se cu precădere în partea superioară a bazinului și insular pe restul suprafeței bazinului.

Treapta de 700-800 de metri este restrânsă și se dezvoltă în partea superioară a bazinului Pârâul Bălții.

A cincea treaptă hipsometrică corespunde altitudinilor de 800-900 de metri.

Ultima treaptă hipsometrică corespunde altitudinilor de peste 900 de metri,și ocupă o suprafață redusă din Pârâul Bălții.

Realizarea diagramei circulare relevă ponderea (ca suprafață) treptelor hipsometrice.Pune în evidență faptul ca ponderea cea mai mare o are treapta de 500-600 de metri cu 60% următoarea treapta cu ponderea mare este cea de sub 500 de metri cu 20% din suprafața bazinului,treapta de 700-800 de metri are o pondere în suprafață de 3,5%,trepta de 800-900 de metri cu ponderea de 10,8% și treapta hipsometrică de peste 900 de metri are o pondere de 0,5% din suprafața bazinului.

5.2.2. Densitatea fragmentării

Prin densitatea fragmentării reliefului se înțelege gradul de discontinuitate generat în planul orizontal al suprafețelor morfologice din cadrul unei regiuni,ca urmare amodelării compartimentării acestora prin acțiunea factorilor exogeni.Trăsătura specifică care rezultă și caracterizează în asamblu fragmentarea orizontală a reliefului se caracterizează prin alternantă extrem de variată și diferențiată pe suprafața scoarței terestre a culoarelor de văi cu spațiile interfluviale.

Dacă această alternanță este mai frecventă crește și valoarea fragmentării orizontală a reliefului.

Bazinul Pârâul Bălții prezintă o densitate medie a drenajului de 4,05km/km, cu valori ce ating 8 km/km la nivelul ordinelor elementare.Privind harta densității fragmentării între 0,1km/km până la 8 km/km. Asta înseamnă că sunt areale cu o fragmentare redusă,acolo unde valorile ating 8km/km.

În sectorul superior densitatea medie a fragmentării reliefului este de 4,74km/km.Densitatea fragmentării este mai mare decât densitatea medie a bazinului;întâlnim valori de la 3,2km/km până la 7,2km/km.

În sectorul mijlociu densitatea medie a fragmentării reliefului este de 4,20 km/km. Față de sectorul superior relieful este mai puțin fragmentat,dar față de media bazinului fragmentarea este mai mare.Valorile care predomină în acest sector sunt 2,9km/km în partea vestică a bazinului 5km/km și 8km/km în partea estică.

Sectorul inferior are o densitate medie a fragmentării de 3,9 km/km ; o densitate a fragmentării mai mică decât media bazinului.Valorile predominante sunt 4,1-5km/km.

Faptul indică reactivarea torențialității în partea medie și superioara a versanților,atât din cauze naturale,dar și în urma intervenției antropice.Din analiza frecvențelor absolute și relative ale densității fragmentării,rezultă predominarea intervalului cuprins între 4si 6km/km.

5.2.3. Adâncimea fragmentării

Energia reliefului,ca rezultat al adîncirii rețelei de drenaj,reprezintă un element de generalizare ce red amplitudinea altimetrică pe care se desfașoară procesele geomorfologice actuale,fiecare talveg și gura de vărsare constituind o bază locală de eroziune.

Valoarea maximă a altitudinii din Bazinul Pârâul Bălții este de 970de metrii (în nord-vestul bazinului), valoarea minimă apare în Lunca Bălții și este de 474 de metri.Adâncimea medie întalnită în bazin este de 722 de metri.

În sectorul superior adâncimea fragmentării este de 50 până la 470 de metri; în sectorul mijlociu valorile adâncimii fragmentării sunt de 40 până la 140 de metri iar în sectorul inferior 50 până la 230 de metri.

Valorile predominante ale adâncimii fragmentării din Bazinul Pârâul Balta sunt,sunt de 100 de metri.

5.2.4. Pante

Panta exprimă gradul de înclinare al suprafețelor din teren,care intră în alcătuirea formelor de relief.Ea nu trebuie confundată cu părți componente ale formelor de relief,deoarece ea reprezintă o expresie cantitativă a acestora, concretizându-se din punct de vedere matematic printr-o valoare unghiulară.

Pantele în zona poliei sunt mici,au valori de 2.Urcând spre cornete pantele încep sa crească de la 4 până la 15 și respectiv 50.Panta de 50 este o pantă accentuată și specifică Cornetului Babelor.

În sud- estul bazinului pantele sunt mai mari, ele au valori de la 16 pâna la 40.În sud-vest pantele sunt mici,deoarece acestea se înscriu în zona depresionară și mici bazinete.Pantele din zona comunei Balta au valori de 2-10,din zona Prejna au valori de 4-8, iar în zona Costeștiului pantele sunt de 4 până la 10.

Concluzie:Relieful Bazinului Pârâul Bălții este fragmentat de rețeaua hidrografică,densitatea medie a drenajului este fiind de 4,05 km/km, cu valori ce ating 8km/km la nivelul ordinelor elementare.

Am observat că altitudinile maxime depășesc 900 de metri iar cele minime sunt sub 500de metri.Deci adâncimea medie a fragmentării este de 700 de metri.Iar în ceea ce privește pantele , ele au valori mari pe Cornetul Babelor și în partea de sud-est a bazinului;mai mici sunt în partea de vest,nord-vest.Pante reduse sunt în cadrul poliei Bălții

5.3. TIPURI DE RELIEF

5.3.1. Relieful petrografic

Orice formă de relief are ca suport pe care ia naștere un anumit tip de rocă.

Cu toate că reprezintă un element pasiv morfogeneză ,roca joacă un rol important alături de structură,oferind o notă distinctivă peisajului geomorfologic, în funcție de reacția sa specifică față de eroziune.

Bazinul Pârâul Bălții se dezvoltă predominant pe roci sedimentare (calcare,marne, ,gresii) cu mici excepții în partea nord-vest unde se întâlnesc șisturi cristaline (micașisturi, ,gnaise,cuarto-feldspatice,biotit).

5.3.1.1. Relieful carstic

Carstul din Podișul Mehedinți se dezvoltă în bare calcaroase înșiruite de la nord la sud, pe o lungime de aproximativ 40 de kilometri, în care lățimea calcarelor nu depășește 3 kilometri iar în unele sectoare ajung la 100 de metri.

Principalele depozite carstificabile din Podișul Mehedinți aparțin Danubianului și sunt constituite din calcarele jurasic-superior neocomiene și baremian-aptiene ale zonei sedimentare Coșuștea.

La acestea se mai adaugă calcarele și dolomitele cristaline ale fundamentului,

mai puțin carstificabile,dar importante,din punct de vedere hidrogeologic, datorată fisurației.Calcarele din sedimentarul Pânzei Getice nu au relevantă pentru carst.

În extremitatea vestică,la contactul cu Munții Mehedinți,calcarele zonei Cerna,traversează,pe porțiuni înguste,limita Podișului Mehedinți,formând trepte de nivel,abrupturi și culoare de vale (Cheile Motrului Sec).

Continuitatea și unitatea spațio-funcțională a acestor calcare cu cele din platourile carstice ale Munților Mehedinți, necesită încadrarea lor în carstul zonei montane,ceea ce strânge carstul din podișul Mehedinți la barele calcaroase care aflorează în cele două compartimente morfostructurale centrale,situate între Valea Brebina și Dunare.În fereastra tectonică mediană a regiunii de podiș,calcarele zonei Cerna se suprapun peste ulucul depresionar situat pe direcția Baia de Aramă-Balta-Bunoaica, iar cele ale zonei Coșuștea,pe un sector limitat al culoarului depresionar median(Balta-Sfodea).

Între cele două zone de sedimente există diferențe în petrografia calcarelor care au implicații în carstificare.Cel mai bine carstificate sunt calcarele Barremian-aptiene ale zonei sedimentare vestice,în care apar majoritatea ariilor depresionare (Balta,Bahna) și cele mai importante sisteme subterane.Calcarele Jurasic superior-neocomiene ale aceleași zone dau reliefuri masive,binecunoscutele cornete,în care lățimea și altitudinea barei calcaroase este mai mare(cornetele Cerboanea,Babelor și Bălții).În zona sedimentară estică,carstificarea calcarelor Jurasic-aptiene este mai slabă și depinde de gradul de fragmentare,suspendarea reliefului și de situația lor hidrogeologică.

Lateral,suprafețele calcaroase sunt acoperite de fliș sau limitate de falii longitudinale și decroșări longitudinale și decroșări transversale,ele detașându-se de restul reliefului prin abrupturi tectonice sau prin eroziune diferențială exercitată în defavoarea flișului.

Pârâul Bălții drenează extremitatea sud-vestică a calcarelor.Formele de relief masive și mai iînalte de pe calcare se numesc cornete.Ele sau format prin fragmentarea barei calcaroase de către rețeaua hidrografică.Localnicii le-au numit așa datorită vegetației de corn (Cornus Mas),vegetație caracteristică reliefului format pe calcare,cu sol subtire și bogat în schelet calcaros.

Cornetele au fost comparate de Emm. de Martone cu monadnock-urile din America de nord, introducându-le în terminologia științifică.

Pârâul Bălții este străjuit de două cornete:Cornetul Bălții(627 de metri) în vestul bazinului și Cornetul Babelor (769de m),în nord-estul bazinului.Cornetul Bălții are altitudini ce depașesc 600 de metri,caracteristică acestui cornet este o evidență asimetrie:povârnișul de sud-est,săpat în capul stratelor,este mai abrupt decât cel nord-vestic, care corespunde în general feței stratelor.Modelat pe calcare cristaline și mezozoice ,are aspect piramidal,lipsit de un exocarst specific.

O asimetrie mai evidență,cu aspect de cuestă,se poate observă la Cornetul Babelor care are un abrupt spre est și o suprafață structurală prelungă spre vest.Cornetul Babelor se află în partea nord-estică a Bazinului Pârâului Bălții, iar Cornetul Bălții în partea vestică. Aceste cornete sunt martorii unei vechi perioade de eroziune.Numai calcarele titonice au rezistat actiunii de eroziune și ies ca un sambure de sub aceste pături,formând cornetele.

Pe langă cele două cornete cu altitudini mari (peste 600 metri) mai sunt unele cu altitudini mai joase denumite de localnici „cornetele” exemplu Cornețelul de la Gornovița.

O componentă a reliefului din arealul bazinului Pârâul Balta,este lunca Bălții sau Polia Bălții.

I.D.Ilie a susținut în teza sa de doctorat și în cîteva lucrări ulterioare existența

Poliilor în Podișul Mehedinți.Poliile reprezintă stadii ultime de evoluție a unor enclave depresionare de mari dimensiuni existente în marile platouri carstice.În aria lor rocile carstificabile sunt denuate,iar porțiuni din foste drenaje subterane apar la suprafață pentru ca apoi să se piardă în calcarele care înconjoara polia.

Polia Bălții sau Gornovița –Balta nu este una tipică;ea este deschisă și modelată prin aluvionare regresivă spre amunte de bara calcaroasă, fiind dezvoltată cu circa 20% din suprafață pe calcare și circa 80% pe roci necarstificabile sau slab carstificabile. O polie tipică în România se pare ca există în Munții Apuseni.În afara granitelor cele mai tipice polii sunt întâlnite în Iugoslavia.

Polia Bălții are o formă alungită, iar dimensiunile spațiului depresionar sunt în primul rând,rezultatul compartimentării tectonice a calcarelor și apoi,al denudației carstice.

Structura poliei evidențiază un proces invers de evoluție geomorfologică,rolul eroziuni fiind luat de acumulare.În procesul evoluției apar ponoare (ex.Ponorul de la Gornovița) și începe să se schițeze treptat cumpene de apă.Polia Bălții se compartimentează în Coiștea, Gornovița,Balta și Braniștea.

Apele Pârâului Bălții în lunile ploioase formează un lac,care se numește Lacul de la Gornovița; acest lac se află la poalele cornetului Babelor.În timpul verii în lunile secetoase lacul seaca,dar daca anul este umed lacul nu va disparea ,el doar își va micșora volumul de apă.În peretele cornetului există un ponor prin care o parte din râul Balta se dreneză pe sub cornet spre Valea Coșuște, prin izvorul Bigar.

Ca și celelalte polii mehedințene(Nadanova),polia Gornovița-Balta este utilizată pentru culturi și pășuni.Prin zonele periferice înălțate datorită depozitelor deluvio-coluvio-proluviale prinse în glacisuri ferite de inundații,trec căile de comunicatii.Tot în aceste zone se întâlnesc și locurile populate.

În cadrul Bazinului Pârâul Bălții se întalnesc și doline.Acestea sunt forme negative al caror contur poate fii elipsoidal, circular,iar uneori sinuos.Diametrele și adâncimile lor sunt de ordinul metrilor sau al zecilor de metri.

Dolinele afectează îndeosebi suprafețele orizontale sau suborizontale,fiind racordabile cu diferite nivele ale suprafeței Gornovița.Fundul acestor forme depresionare este relativ plat și acoperit de o argilă de decalcifiere.Ea constituie un rezidu calcaros pe seama căruia se dezvoltă un sol roșcat,care permite practicarea culturilor.Densitatea dolinelor în acest sector este de până la35/kmp.Sectorul carstic Peștera Mare de la Balta este situat în nord-est și sa dezvoltat prin captarea în bara de calcar a unui mic pârâu,care a format o treaptă antitetică și o frumoasă peșteră-Peștera Mare de la Balta,care are1km dezvoltare.

5.3.2. Relieful structural

Formele structurale sunt acelea al căror contur exterior sa degajat sub influența dispunerii stratelor,sau a ceea ce se numește structură. Legea generală ce dirijează decuparea formelor este eroziunea diferențială.

5.3.2.1. Relieful structurilor concordante monoclinale

Înclinarea stratelor duce la apariția unor forme structurale,ce au ca specific general disimetria.Toate suprafețele care înclina în același sens cu stratele au pante line,iar cele care li se opun sunt abrupte.Primele sunt conforme,cu structură,iar despre secundele se spune ca reteză stratele „în cap”.

Eroziunea și chiar apele curgătoare își vor axa acțiunea pe discontinuitățile dintre stratele dure și cele moi ,acestea din urmă „consumându-se ‚mult mai repede în procesul creării de reliefuri.Cum stratele dure sunt si înclinate,deplasarea eroziunii va fi laterale și usor în adâncime.

Cuestele sunt forme de relief aparținând reliefului structural.Cornetele ca forme de relief sunt cueste.Emm.de Martone le-a numit monanda-kuri.

Pârâul Bălții este străjuit de două cornete:Cornetul Bălții și Cornetul Babelor.

Caracteristica Cornetului Bălții este o evidență asimetrie:povârnișul de sud-est,săpat în capul stratelor,este mai abrupt decat cel nord-vestic,care corespunde în general feței sratelor.

5.3.3. Relieful fluviatil

Forma principală,generală,creată prin eroziunea raurilor este valea.

Valea și râul sunt doi termeni asociați în limbajul curent,deoarece obișnuit se admite ca orice vale corespunde cu un râu (H.Baulig, 1953).

În bazinul Pârâul Bălții vale pot fi clasificate după mai multe criterii:

*după stadiul de evoluție:vale se subdivid în văi în formă de V ascuțit(se mai numesc și văi tinere) și văi in formă de U(văi mature).În sectorul inferior bazinul Pârâul Balta,are o vale tânară, iar în sectoarele mijlociu și superior este o vale matură.

În dreptul cornetelor vale sunt asimetrice.Asimetria este cauzată de structură monoclinală a cornetelor.Valea în dreptul cornetului este îngustă,iar spre versantul opus valea este mai largă.

legea etajării, se referă la procesul principal care are loc:eroziunea, transport și acumulare.Aceste procese sunt tipice munților și podișului,dealurilor și câmpiilor.

Văile din Bazinul Pârâul Balta sunt văi de tip montan și de podiș unde domină eroziunea în adâncime.

După roca: Valea Pârâul Bălții taie în cea mai mare parte roci sedimentare.În roci mai moi,valea se lărgește,atingând stadiul de vale cu

Lunca Gornovița.Dar în rocile dure,sunt specifice malurile abrupte(în partea sudică a bazinului);în calcare sunt prezente vale subterane.

Direcția după care vale retează principalele aliniamente ale cutării.În Bazinul Pârâul Balta sunt văi longitudinale și văi transversale.

Sistemul fluviatil este reprezentat printr-o rețea hidrografică temporară și una permanentă.

O altă formă creată de Pârâul Balta este Lunca Bălții.Aceasta în comparație cu valea care este o formă rezultată prin eroziune,este o formă de acumulare.Lunca Bălții se dezvoltă în sectorul mijlociu al bazinului.Suprafața numită de localnici Polia Bălții nu este tipică apare sub forma unei depresiuni fluvio-carstică dezvoltată pe o vale fluviatilă și formată prin acumulare regresivă spre amunte de ponor..Este dezvoltată circa 20% din suprafață pe calcare și cu 80% pe roci necarstificabile.

Modelarea poliei a fost posibilă datorită existenței în cuaternar,a unor perioade de calm tectonic,când s-a stabilit un echilibru între cantitatea materialelor acumulate spre amunte de ponor și cele ce se evacuau.au fost condiții climatice favorabile dezvoltării poliei,îndeosebi periglaciare,care au dus la lărgirea poliei prin coroziune laterală și deraziune.Deci polia Bălții este un element relict în peisajul Podișului Mehedinți.

Structura ei evidențiază că procesul geomorfologic reoziunea a fost înlocuit cu acumularea.Polia este compartimentată în patru părți, de la nord la sud ele sunt Polia Gornovița,Polia Coiștea,Polia Braniștei și Polia Bălții.

Față de restul Podișului este o depresiune închisă,în care apele se întind de toamna și până primăvara de la o margine până la cealaltă.După retragerea apelor rămâne numai lacul temporar de la poalele cornetului care obișnuit seacă în timpul verii,dar dacă anul are multă umezeală rămâne plin până la reînceperea ploilor de toamnă.Importanța poliei:Polia este fertilă datorită stratului de aluviuni fine ce o acoperă.Polia Bălții este utilizată pentru culturi și pășuni.Pe porțiunile mai înalte sunt așezări și construcții rutiere.

Terasele care corespund Pârâului Bălții sunt întâlnite pe suprafețele ridicate și plane din bazin.Terasele se formează datorită unor cauze climatice sau tectonice care pot scoate râul din profilul de echilibru,obligându-l ca,pe distanțe mai mari sau mai mici,să se adâncească puternic în interiorul luncii.Această zonă rămâne neinundabilă și cu timpul suspendată față de noua albie și cu timpul suspendată față de noua albie și capătă forma de terasă.

Zonele suspendate și plane din Bazinul Pârâul Bălții,corespund suprafeței de nivelare Gornovița,la altitudinea de peste 450 de metri; 550-600 de metri și peste 600 de metri.Terasele Pârâului Bălții nu sunt continue și sunt mai bine dezvoltate pe pertea dreaptă a Pârâului Bălții.Dispunerea,în profil transversal,a teraselor din Pârâul Bălții,este asimetrică parțial.Este important de cunocut terasele din Bazinul Pârâul Bălții,pentru că ele prezintă o valoare deosebită în ceea ce privește reconstituirea evoluției reliefului cuaternar.

5.4. MODELAREA ACTUALĂ A RELIEFULUI ȘI RISCUL

GEOMORFOLOGIC

5.4.1. Factorii care influențează modelarea actuală

5.4.1.1. Factori geologici

„În geografie nu este important numai ce se înfățișează evident și cu acțiunea eroică.

Agenții modești aproape invizibili,dar persistenți pot avea urmări poate mai decisive,,(George V\lsan,1926).Din punct de vedere geologic Bazinul Pârâul Bălții este alcătuit din roci sedimentare întâlnite în Bazinul Bălții sunt calcarele,marnele,gresiile și conglomerate.Gresiile și conglomeratele au masă alcătuită din elemente sau particule cimentate.Gresiile sunt formate din granule de nisip cimentate,care prezintă o compoziție granulometrică relativ omogenă.Aceste roci pot prezenta varietăți determinate de natură mineralogică a materialului din care sunt constituite și a cimentului.Astfel în funcție de natura cimentului există gresii calcaroase,silicioase și argiloase.Tipul de ciment poate imprima gresiei un grad mai mare sau mai mic de impermeabilitate.Ex.gradul cel mai mare de impermeabilitate îl reprezină gresia silicioasă.

În cadrul Bazinului Pârâul Balta se întâlnesc gresiile calcaroase(cretacic superior)și gresii grosiere (jurasic mediu).Gresiile de natură calcaroasă permit apariția unor forme pseudocarstice cum ar fii dolinele întîlnite în partea sud –vestică a bazinului din zona comunei Balta spre sud și câteva petice în zona centrală.Argilele rezultă prin cimentarea pelitelor.Argila trece drept o rocă impermeabilă.În stare uscată este avidă cu apă,argila este impermeabil ;prin gonflare își mărește volumul devine plastică și alunecă pe pantă.

Printr-o serie de proprietăți pe care o generează.Aceste roci sunt prezente în Bazinul Pârâul Balta,provocând alunecări superficiale (în sud –est).

5.4.1.2 Factori climatici.

Clima constituie componenta cea mai dinamică a mediului natural,care intervine în mod nemijlocit în morfogeneză prin manifestările sale externe și indirect prin individualitatea potențială acordată fiecărei regiuni.

Intervenția directă în dinamica actuală se realizează mai ales prin intermediul a două componente meteorologice: precipitațiile atmosferice,care acționează diferențiat în funcție de intensitatea și durata lor ,și alternanțe îngheț-dezgheț cu rol important în dezagregarea și pregătirea rocilor pentru transport și în desfășurarea unor procese de versant,la care se adaugă amplitudinile termice.

Regimul termic se caracterizează prin valori medii de 9,5C.Luna cu temperaturile cele mai scăzute este ianuarie -2C;iar luna cea mai caldă este iulie 20C,în partea sudică a podișului și de peste 20C în nord la Baia de Aramă.În sud iernile sunt mai blânde în comparație cu partea nordică unde temperaturile sunt mai scăzute.Precipitațiile au o valoare anuală de 800-1000 mm/an și sunt influențate mai ales de circulația sudică;prezintă două maxime anuale (la sfârșitul primăverii și toamna).Anii ploioși pot provoca creșteri de nivel în ceea ce privește lacul temporar de la Gornovița,provocând inundații.

Precipitațiile maxime în 24 de ore au loc vara.Vara este anotimpul ploilor abundente și al averselor.La majoritatea posturilor și stațiilor meteorologice,cantitățile maxime de precipitații,datorat fronturilor reci face posibilă căderea celor mai mari precipitații în 24 de ore în lunile de toamnă.Un maxim al precipitațiilor căzute în 24 de ore sa înregistrat la Drobeta Turnu Severin în anul 1994 și anume de 50,8 mm;la Apa Neagră cantitatea maximă de precipitații căzute în 24 de ore înregistrate în anul 1999 sunt de 145,0 mm.

Cunoașterea intensității averselor pe unitate de timp este necesară în luarea unor măsuri de protecție împotriva eroziunii accelerate.La ploile torențiale scurte,eroziunea prin picături și cea cauzată de scurgerea în pânză dezvoltă o agresivitate maximă,în timp ce la ploile de durată se face simțită eroziunea în suprafață și cea de mal.

5.4.1.3. Particularități hidrologice ale Bazinului Pârâul Bălții

Bazinul Pârâul Bălții prezintă unele particularități hidrologice.În primul rând diferența cantitativă de apă între sectoarele bazinului.În sectorul superior volumul și debitul de apă este mai mare față de sectorul inferior.Pentru că în sectorul mijlociu se formează Lacul temporar de la Gornovița.Acest lac pirde o cantitate importantă de ape prin ponorul care se află în peretele calcaros al Cornetului Babelor.Apa traversează cornetul Babelor și se varsă în râul Coșuștea.În lunile de maxim pluviometric se formează lacul de la Gornovița

seacă.Pe cursul mijlociu al Pârâului Bălții s-a format lacul permanent de la Balta:acesta în lunile secetoase își diminuează mult volumul de apă dar nu seacă.

5.4.1.4. Vegetația,factor de stabilitate în modelarea actuală

Formațiunile vegetale și în special pădurea,au rolul de a modera acțiunea agenților exogeni,a căror energie o folosesc cu o intensitate mai mică,dar în mod continu în transformarea substratului.Vegetația contribuie,totodată, la „uniformizarea evacuărilor pe toată suprafață,opunându-se celor rapide pe fâșii”-Posea și colaboratorii,1976.

În general versanții Pârâului Bălții sunt împăduriți cu specii de fag balcanic Fagus szlvatica).Cornetele Babelor și Bălții,sunt împadurite cu specii de tip submediteranean.

Aceste formațiuni poartă denumirea de șibleacuri, fiind alcătuite din mojdrean,cărpinița,cor (Cornus mas)și darmox.

Pe versanții de nord unde pădurea a fost defrișată,s-au instalat pajiști secundare cu formatiuni de ferigi,care nu au rol de protectie impotriva erodarii terenurilor.

În lunca Pârâului Bălții se dezvoltă o vegetație iubitoare de apă de-a lungul cursului,în rest se dezvoltă o vegetație ierboasă.Asociațiile vegetale sunt alcătuite din plop,arin și salcie(vegetație iubitoare de apă)și păiușul,țeposica și părul porcului.

Consistența păduri este un parametru esnțial împotriva eroziunii,pe terenurile împădurite căderea picăturilor de ploaie fiind frântată prin reținerea acestora în aparatul foliaceu.

5.4.1.5. Factorul antropic

Asezările din Pârâul Bălții au apărut în secolul XIX (G.Erdeli,1983),erau sate mici cu profil agricol bazat îndeosebi pe creșterea animalelor.

Satele din acest bazin(Balta,Prejna și Gornovița) au o tendință de adunare în comparație cu restul satelor din Podișul Mehedinți,care sunt răsfirate.Comuna Balta,se află situată pe terasa de vale;are o formă bilineară răsfirat,cu tendința de adunare în polie.Numărul de locuitori variază 500-1000 de locuitori.Pierderi însemnate de locuitori s-au produs în comuna Balta,aflată în centrul bazinului dar și a podișului unde posibilitățile economice locale sunt restrânse și condițiile de navetă reduse.Aceste pierderi sunt datorate plecărilor definitive în centre industriale limitrofe.

Populația din Bazinul Pârâul Bălții a executat o presiune umană în terittoriu,fapt demonstrat prin reducerea tuturor categoriilor de suprafețe pe cap de locuitor și mai ales prin tendința de obținere a unor noi terenuri agricole în dauna teritoriului împădurit.

Activitatea umană a avut și are un rol important în declanșarea și amplificarea proceselor de eroziune,în special prin modul de folosință a terenului,structura culturilor pe terenurile arabile,sistemul de cultură și gospodărire a pășunilor și pădurilor.Factorul uman din bazinul Pârâul Bălții participă la degradarea terenurilor prin defrișare;și lucrarea terenurilor defrișate necorespunzător.Cele mai mari pierderi de sol și deci de recoltă au loc pe suprafețele în pantă,ex.Dealul Fața Radului și Dealul Muțești acolo unde lucrările sunt efectuate pe curba de nivel.

Pe măsură ce eroziunea crește,producția terenurilor scade.Agricultura realizată în astfel de condiții face ca productivitatea muncii să fie foarte scăzută,deci se îngreunează nivelul de trai al populației din zonă, veniturile acestora fiind deosebit de mici.

5.4.2. Procese de modelare și formele rezultate

5.4.2.1. Procese gravitaționale

Alunecările de teren sunt întâlnite pe suprafața Bazinului Pârâul Balta.

Ele se declanșează pe un anumit tip de rocă.În bazin sunt întîlnite majoritar roci sedimentare.Dintre rocile sedimentare care provoacă alunecările sunt marnele și argilele.

Arealele afectate de alunecări în Bzinul Pârâul Balta sunt reduse.Alunecările întîlnite în această zonă sunt alunecări superficiale;apar în partea sud-vestică a bazinului și pe o porțiune redusă la sud de comuna Costești de-a lungul văii Haiavale.

Impactul alunecărilor de teren asupra societății trebuie analizat atît prin urmările directe,ce vizează în general declanșarea și evoluția procesului,cât și prin urmările indirecte ,legate de formele de relief create,forme a căror utilizare în agricultură este diminuată datorită degradării terenurilor.Aceste ternuri prezintă un potențial productiv redus, astfel încît riscul se manifestă în timp îndelungat.

5.4.2.3. Procese de albie

Între fenomenele naturale extreme,inundațiile ocupă un loc aparte,prin amploare și dinamica lor,fiind cele mai spectaculoase evenimente din viața râurilor,dar și cele mai periculoase prin pagubele pe care le produc și prin modificarea configurației albiei minore.

Inundația este acoperirea temporară cu apă a unei porțiuni de teren ca urmare a creșterii nivelului unui râu,lac sau altă masă.

Locuitorii din Bazinul Pârâul Bălții se confruntă cu problemele provocate de inundații.În anii ploioși lacul temporar de la gornovița se umple și iese din matcă.Inundațiile care se produc în această zonă,distrug terenurile agricole și blochează drumurile,izolînd satele Prejna și Gornovița,parțial și comuna Balta.

5.4.3. Procese geomorfologice actuale

5.4.3.1. Șiroirea

Șiroirea este un proces geomorfologic actual prezent în Bazinul Pârâul Bălții.După permanență și dimensiunile formelor create de șiroire,acestea se clasifică în:rigole ravene și ogașe.

Rigola este forma elementară,cea mai simplă la care dă naștere acțiunea de șiroire.Este un șănțuleț adânc de câțiva centimetri și cu o lățime ceva mai mare decât adâncimea.Specific este faptul că aceste șănțulețe apar în grupuri paralele unele cu altele și întotdeauna perpendiculare pe curbele de nivel.Rigolele în Bazinul Pârâul Balta se instalează pe versanții neîmpaduriți și pe suprafețele agricole necultivate.Acolo unde terenurile sunt cultivate,astuparea se face cu ușurința odată cu arătura.

Ravena este o rigolă mai dezvoltată,stabilă și care se dezvoltă concomitent prin alungirea spre amunte,spre avale și în adâncime.Ravene în Bzinul Pârâul Bălții sunt în partea sud-vestică.Ravenele au un rol esențial în erodarea solului,instalarea lor într-un număr mai mare,în bazin,pot afecta fertilitatea acestuia.

Ogașul(„gully”în engleză,”uvrag” în rusă) este un șanț foarte alungit,pe zeci și sute de metri.Ogașele din Bazinul Pârâul Bălții au adâncimi reduse de 1-1,5m,acestea întâlnindu-se în nord-vest,nord,sud-est(Ogașul Fântânii),sud-vest(Ogașul Fântânii),sud-vest(Ogașul cu Anini)și la est de satul Costești și având formă prelungă.

5.4.3.2. Procese gravitaționale

Alunecarea este o deplasare plastică de mase,realizată gravitațional,ce creează o formă de relief cu profil topografic ondulat și cu o structură internă haotică.

Alunecările de teren din Bazinul Pârâul Bălții sunt superficiale, afectând pătura de sol.Ele sunt provocate de o umezire mare,neobișnuită a solului,manifestându-se mai ales primăvara și toamna,deoarece în aceste anotimpuri pătura ierboasă oferă o protecție redusă,iar umezirea este crescută.Ca formă,poate îmbrăca aspectul unor ondulări sau brazde,ce iau naștere prin ruperea păturii înierbate.

5.4.4. Ricul geomorfologic și propuneri de amenajare

Bazinul Pârâul Bălții este afectat de procese geomorfologice.Dintre aceste procese menționăm:șiroirea (ravene și ogașe),procese gravitaționale(alunecari de teren superficiale).

Cu timpul aceste procese se dezvoltă,i-au amploare,afectând terenurile pe care se dezvoltă.În urma producerii proceselor gravitaționale,dar și de albie oamenii au de suferit.

Când aceste procese sunt puternice au loc decese în rândul populației.

Riscul geomorfologic se poate clasa în mai multe categorii.Dacă luăm în considerare toți factorii de risc naturali,pe o scară a riscului geomorfologic pot fi evidențiate următoarele arii:

Arii cu risc mare și foarte mare

Arii cu risc mediu

Arii cu risc scazut

Aria cu risc mare și foarte mare,în Bazinul Pârâului Bălții, este aceea din cadrul lacului Gornovița.În această zonă în perioadele ploioase lacul este umplut.La ploile torențiale se produc inundații.Aceste inundații(iesirile din matca a raului) sunt periculoase pentru casele oamenilor din apropiere,dar și pentru faptul că apele acoperă drumul.

Acoperirea drumului de ape face ca circulația să fie imposibilă,izolând localitățile din jur (Costești,Prejna,Gornovița).Ariile cu risc mediu,sunt acele terenuri afectate de șiroire.Atât ogașele cât și ravenele se instalează datorită scurgerii în suprafață,deteriorând terenul,care devine impracticabil din punct de vedere agricol.Câteva ogașe din Bazinul Pârâul Bălții sunt bine dezvoltate și au și denumiri,cum ar fii Ogașul cu Anini în sud vestul bazinului și ogașul Fântânii în sud vestul bazinului.

O serie de ogșe active se dezvoltă spre bazinul Bahnei în amonte de satul Costești,iar altele atacă interfluviul dinspre bazinul Coșuștei,la est de vârful Cuca Înaltă.

Un risc mediu au și terenurile care sunt afectate de alunecări.În bazinul Pârâul Bălții sunt porțiuni restrânse unde se declanșează alunecări de teren.Câteva areale mai importante cu alunecări de teren sunt în sud vestul bazinului,pe versantul vestic din dreptul comunei Balta și pe versantul stâng a văii Haiavale.

Cea mai mare suprafață din Bazinul Pârâul Bălții este afectată de procese geomorfologice superficiale,înscriindu-se în categoia ariilor cu risc scăzut în producerea unor dezastre.

Întotdeauna când se vorbește despre riscul geomorfologic trebuie să se menționeze și unele propuneri de amenajare a terenurilor afectate de procese geomorfologice.

Așa cum am precizat în lunca Bălții se produceau frecvent inundații în anii ploioși.Recent localnicii au săpat un canal,ca apa să meargă spre Pârâul Bălții,și să nu se mai formeze lacul temporar de la Gornovița din care apa trece pe sub Cornetul Babelor în Coșuștea;spre a împiedica inundarea căilor de comunicații.

În ceea ce privește terenurile afectate de alunecări trebuie drenate și împădurite(plantațiile silvice constituind nu numai un mijloc ameliorativ de lungă durată,dar și singura formă de folosință economică).

În majoritatea situațiilor,principala cauză care determină și amplifică instabilitatea versanților,declanșarea fenomenelor de alunecare a terenurilor este excesul de umiditate.Prin urmare, lucrările de drenaj sunt lucrări necesare și oportune pe aceste terenuri,numai că ele trebuie să fie acceptabile ca valori de investiție și eficiență.

În scopul împădurii versanților degradați din Bazinul Pârâul Bălții se recomandă plantarea anumitor specii silvice.Aceste plantații trebuie să dezvolte rădăcini puternic capabile să stabilizeze solul,cât și subsolul,iar curgerile de suprfața să le transforme in apa de infiltrație să fie reținută.

Plantațiile să se dezvolte în orice condiții de sol și să se prezinte o litieră bogată.

Perdelele silvice de protecție sunt plantații sub formă de fâșii lungi care se amplasează pe terenuri agricole și mai ales,pe pașuni în scopul regularizării scurgerii și combaterii eroziunii solului.

În bazinul Pârâul Bălții apar forme ale șiroirii:rigolelor,ravene și ogașe.Dacă ogașele și ravenele apar izolate pe fețele versanților,fară sa aibă legătura directă cu rețeaua hidrografică,atunci amenajarea necesită lucrări ușoare,care concomitent cu limitarea eroziunii se realizează integrarea parțială sau totală în circuitul producției a suprafeței lor.

Formele puțin evoluate ale eroziunii în adancime,cum sunt rigolele,se desființează pe toate categoriile de folosință a terenului prin lucrări de nivelare cu mașinile terasiere si nivelatoare.

Ogașele și ravenele mici se umplu de regulă cu pământ de pe suprafața învecinată.În acest scop se foloseste buldozerul.Amenajarea zonei de vârf a unei ravene are drept scop oprirea creșterii în lungime a rețelei generale de scurgere concentrată și se impune când partea terminală a ramnificației este în stadiul activ de dezvoltare.Lucrările ce se aplică trebuie să țină seama de condițiile pedolitologice,de relief,de mărimea debitelor afluente cu asigurările de 5% și 10% și de caracteristicile vârfurilor rețelei.Pentru debite mici se pot execută pe terenul de amunte din vârful ravenei1-3 rânduri de canale de nivel prevăzute cu un mic dig.Amenajarea ogașelor si ravenelor prin umplerea cu pământ,se poate face în tot cursul anului,exceptând perioadele cu îngheț și cele cu ploi mari.

Consolidarea fundului rețelei torențiale se relizează prin:plantații silvice și lucrări transversale de construcții.În cazul ravenelor umede se plantează specii silvice iubitoare de apă,cumsunt:arinul,plopul și rachită.Dacă suprafață albiei ravenei este uscată,se recomandă maceșul,păducelul și sălcioară.

Lucrările transversale cuprind praguri sau baraje dispuse perpendicular pe firul formelor eroziunii în adâncime.Acestea pot fi realizate din lemn,piatră și beton armat.

6. CONCLUZII

Bazinul hidrografic Pârâul Bălții se află în partea centrală a Podișului Mehedinți.

Din punct de vedere geologic,cea mai mare parte din suprafața Bazinului este ocupată formațiunile Domeniului Getic,localizate în partea vestică,exceptând colțul nord vestic unde apar formațiuni din Unitatea de Severin.În jumătatea estică a bazinului se întâlnesc formațiuni ale Domeniului Getic și ale Unității de Severin,dispuse sub formă de fâșii pe direcția nord vest.

Depozitele cuaternare sunt dispuse în lungul raului,aproximativ,aval de localitatea Prejna și Costești.Depozitele care formează umplutura acestei depresiuni sunt:nisipuri,argilă,calcare recifale care trec lateral la depozite marnoase,pietrișuri.Se poate considera că depozitele aparțin ca vârstă Tortoianului.

Altitudinile medii din Bazinul Pârâul Bălții,sunt de 690 de metri;altitudinile maxime

se întâlnesc în partea nord-vestică a bazinului și sunt de 900 pâna la 920 de metri.În lunca Bălții,se întâlnesc altitudinile cele mai reduse și anume de 470 de metri.

Tipurile cele mai importante de relief întalnite în bazin sunt relieful fluviatil (tipuri de văi,lunca Pârâului Bălții) și relieful carstic (cornetele Bălții și Babelor,ponorul de la Gornovita,doline).

Pantele din bazin au valori de până la 50,în Cornetul Babelor; dar sunt și pante reduse cu valori de 2 în lunca râului.Pârâul Bălții se înscrie în climatul submediteranean, un climat călduros

Temperatura aerului în cea mai rece a anului,ianuarie,este,de-1,5C;verile sunt însoritși călduroase,trei luni pe an(iunie,iulie,august)fiind cu temperaturi medii mai mari.de20C.

Strâns legate de climă sunt vegetația și solurile bazinului.Vegetația este caracte ristică,climatului submediteranean: cu asociații vegetale numite șibleacuri.Șibleacurile sunt alcătuite din mojdrean,scumpiealun și corn.Pe versanții despăduriți există o vegetație secundară,alcătuind pășunile necesare creșterii animalelor.Iar în luncă există o vegetație iubitoare de apă.

Solurile întalnite în bazin sunt: soluri brune argililuviale prezente la altitudini de peste 550 de metri,în vestul bazinului.Soluri brune luvice prezente în zona satului Prejna; soluri brune eu-mezobaice în nord-estul bazinului și soluri neevoluate prezente în Lunca Bălții.

Procesele de modelare,în bazin,sunt procesele gravitaționale și anume alunecările superficiale și procesele de albie cum ar fi inundațiile.

Alunecările din Bazinul Pârâul Bălții sunt alunecări superficiale și se produc în sud vestul bazinului.

Inundațiile au loc în anii ploioși în Lunca Bălții.Lacul de la Gornovița își mărește volumul de apă datorită precipitațiilor și inundă zonele din apropiere,afectând terenurile agricole și căile de comunicații.

În ceea ce privește riscul geomorfologic,terenurile din Bazinul Pârâul Bălții au un grad mic,mediu și mare de risc.Terenurile cu grad mic și mediu de risc sunt în partea nordică și vestică a bazinului.Terenurile cu un grad mare de risc geomorfologic sunt în estul și nord vestul bazinului.

Cele mai importante propuneri de amenajare sunt împădurite și drenarea terenurilor.Pentru a împiedica inundațiile locuitorii au construit un canal,prin care apa se scurge în Pârâul Bălții și numai stagnează în Lacul de la Gornovița.

BIBLIOGRAFIE

ARMAȘ IULIANA,(1999),Bazinul hidrograficDoftana-studiu de geomorfologie,Editura Enciclopedică,București.

CALESCU GH.,(1967), Prin Podișul Mehedinți,Natura,XIX,București,

COTEȚ P.,(1973),Geomorfologia României,Editura tehnică,București.

COTEȚ P.,MARTINIUC C-TIN.,(1960),Geomorfologie în”Monografia geografică a R.P.R.”,I,Geografia fizică,Editura Academică,București.

DECOU ANCA DECOU V.,BLEAHU M.,(1967),Grottes d’Oltenie explorees de 1959 a 1962,în vol.Recherches sur les grottes du Banat et d’Oltenie,Ed.Du C.N.R.S.,Paris.

ERDELI G.,(1999),Podișul Mehedinți-geografie umană -,Atelierele tipografice Metropol.

FLOREA M.,(1998),Munții Făgărașului.Studiu geomorfologic,Editura Foton,Brasov.

GEANANA M., Colecție de soluri,Editura Universității București..

GORAN C.,(1976), Evolution du reseau hidrographique dans la zone harstique Topolnița-Epuran(Plateau de Mehedinti),Trav.Inst.Speol.”Emil Racoviță”, București,t.XV.

GORAN C.,(1978),Le Karst du plateau du Mehedinți.II.Partie central-septemtrionale,Trav.Inst.Speol. „Emil Racoviță”, București,t.XX.

GORAN C.,(1983),Les types de relief karstique de Roumanie,Trav.Inst.Speol.”Emil Racoviță”,București, t.XXII.

GRECU FLORINA,COMANESCU L.,(1998),Studiul reliefului-îndrumator pentru lucrări practice,Editura Universității Bucuresti.

ILIE ELENE,ILIE I.D.,(1969), Podișul Mehedinți ,schița panoramică,Terra ,II(XXII), București.

ILIE I.D.,(1970), On the genesis of poljas in the Mehedinti Plateau,RRGGG,

Geogr.,Bucuresti, t.14, no.2.

ILIE I.D.,(1970), Polia Baltii din Podisul Mehedinti, Schita panoramica

Terra,II(XXII),Bucuresti.

ILIE I.D., (1970), Carstul din nordul Olteniei,Rezumatul tezei de doctorat, Bucuresti.

MUICA N.,(1992),Podisul Mehedinti.Constitutia geologica si caracterele reliefului,in Geografia Romaniei,vol.IV,Ed.Acad., Bucuresti.

NEAMU GH.,(1975),Clima Olteniei deluroase,Rezumatul tezei de doctorat.Cluj-Napoca.

PATRICHI M.,(1999), Pedogeografie cu notiuni de pedologie,Editura Fundatiei „Romania de Maine”, Bucuresti.

PATRICHI M.,(2000), Eroziunea si combaterea eroziunii solului,Ed.Fundatiei „Romania de Maine”, Bucuresti.

POSEA GR.,GRIGORE M.,POPESCU N.,IELENICZ M.,(1976),Geomorfologie,Editura didactica si pedagogica,Bucuresti.

STANOIU I.,(1997), Jurassic-Cretaceous Tectonic of South Western Part of the Souther Carpathians,International Symposium Geology in the Danube Gorge „Iugoslavia and Romania”, Geoinstitut,Beograd,special publ.,no.25.

STANOIU I.,NASTASESCU S.,MERCUS D.,HARTOPANU I., IANCU VIORICA, HARTOPANU PAULINA,BERZA T., MARUNTIU M., SECLAMAN M.,(1978), Harta geologica a Romaniei,sc.1: 50000,foaia Nadanova,(manuscris),Inst.Geol.Geofiz.,Bucuresti.

STEFANESCU M.,(1988),Profile pentru completarea hartii geologice,sc.1 : 20000,nr.B 1-3, Inst.Geol.Geofz.,Bucuresti.

UNGUREANU IRINA., Harta geomorfologica a zonei carstice Balta-Ponoare,ASUCI-G,XVI, Iasi.

ZAVOIANU I., (1978), Morfometria bazinelor hidrografice,Editura

Academica Bucuresti..

* * * (1972-1979),Atlas Republica Socialista Romania,Institutul de Geografie,Editura Academica, Bucuresti.

* * * (1983), Geografia Romaniei,I, Geografia fizica, Institutul de Geografie,Editura Academica,Bucuresti.

* * * (1987),Geografia Romaniei,III, Carpatii Romanesti si Depresiunea Transilvaniei, Institutul de Geografie, Editura Academica,Bucuresti.

.

CUPRINS

AȘEZARE ȘI LIMITE…………………………………………………………7

ISTORICUL CERCETĂRILOR……………………………………………..7

PODIȘUL MEHEDINȚI-CARACTERE GENERALE……………………..9

INTEGRARE FIZICO-GEOGRAFICĂ …………………………………6

CLIMA ……………………………………………………………….8

APELE ……………………………………………………………..10

SOLURI ……………………………………………………………..12

ÎNVELIȘUL VEGETAL ȘI FAUNA ………………………………14

4.BAZINUL PÂRÂUL BĂLȚII-CARACTERE GENERALE ………………..16

4.1 ÎNCADRARE ÎN PODIȘUL MEHEDINȚI ………………………..16

4.2 ÎNCADRARE ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC TOPOLNIȚA…….16

4.3 CARACTERISTISTICI GEOLOGICE ………………………… …16

4.4 CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE……………………..17

4.5 CARACTERISTICI CLIMATICE …………………………………18

4.6 CARACTERISTICI HIDROLOGICE……………………………..19

4.7 CARACTERISTICI PEDOGEOGRAFICE……………………….19

4.7.1 FACTORI DE FORMARE AI SOLULUI …………………………20

4.7.2 SOLURILE PÎRÎULUI BALȚII ……………………………………22

4.8 CARACTERISTICILE ÎNVELIȘULUI VEGETAL ȘI AL

FAUNEI…………………………………………………………………23

5.RELIEFUL BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII……………………………………………31

5.1.MORFOGRAFIA BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII…………………..31

5.1.1.FORMA BABAZINULUI……………………………………………31

5.1.2.ASPECTUL CUMPENELOR DE APĂ………………………………………32

5.1.3.IERARHIZAREAREȚELEI HIDROGRAFICE…………………………….32

5.1.4.ASPECTUL INTERFLUVIILOR……………………………………………….26

5.1.5.EXPUNEREA VERSANȚILOR…………………………………….26

5.2.MORFOMETRIA BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII………………………………..27

5.2.1.HIPSOMETRIA……………………………………………………27

5.2.2.DENSITATEA FRAGMENTĂRII…………………………………28

5.2.3.ADÎNCIMEA FRAGMENTĂRII………………………………….29

5.2.4.PANTELE……………………………………………………………………………29

5.3.TIPURI DE RELIEFURI………………………………………………………………30

5.3.1.RELIEFUL PETROGRAFIC……………………………………………………30

5.3.1.1.RELIEFUL CARSTIC……………………………………………30

5.3.2.RELIEFUL STRUCTURAL……………………………………………………..33

5.3.2.1.RELIEFUL STRUCTURILOR CONCORDANTE

MONOCLINALE…………………………………………………………33

5.3.3.RELIEFUL FLUVIATIL…………………………………………………………..34

5.4.MODELAREA ACTUALĂ A RELIEFULUI ȘI RISCUL GEOMORFOLOGIC……34

5.4.1.FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ………………………………………..36

5.4.2.MODELAREA ACTUALĂ……………………………………………………….36

5.4.1.1.FACTORI GEOLOGICI……………………………………………………….36

5.4.1.2.FACTORI CLIMATICI…………………………………………………………37

5.4.1.3.PARTICULARITĂȚI HIDROLOGICE ALE

BAZINULUI PÂRÂUL BĂLȚII …………………………………………..38

5.4.1.5.FACTORUL ANTROPIC……………………………………………………….39

5.4.2 PROCESE DE MODELARE ȘI FORMELE REZULTATE…………………………..39

5.4.2.1.PROCESE GRAVITAȚIONALE……………………………………………..40

5.4.2.2.PROCESE DE ALBIE…………………………………………………………..40

5.4.3 PROCESE GEOMORFOLOGICE ACTUALE………………………………………………41

5.4.3.1.ȘIROIREA…………………………………………………………41

5.4.3.2.PROCESE GRAVITAȚIONALE………………………………………………………42

5.4.4.RISCUL GEOMORFOLOGIC ȘI PROPUNERI DE AMENAJARE……………….42

6. CONCLUZII……………………………………………………………………………45

7. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………48