Potential Turistic, Plan de Marketing

CUPRINS

CAP I. TEORIA TURISMULUI………………………………….1

CAP II. SCURT ISTORIC AL STAȚIUNII BĂILE FELIX….25

CAP III. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI POTENȚIALUL TURISTIC AL STAȚIUNII BĂILE FELIX…………………………..29

3.1 POTENȚIALUL BALNEAR AL ROMÂNIEI………………29

3.2 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A BĂILOR FELIX…………..39

3.3 RELIEFUL……………………………………………………40

3.4 CLIMA………………………………………………………..42

3.5 HIDROGRAFIA……………………………………………..47

3.6 VEGETAȚIA…………………………………………………49

3.7 FAUNA……………………………………………………….50

3.8 PROFILUL STAȚIUNI………………………………………50

CAP IV. BAZA TEHNICO – MATERILĂ A TURISMULUI, STRUCTURI DE PRIMIRE…………………………………………………….51

4.1 BAZA DE CAZARE…………………………………………51

4.2 BAZA DE TRATAMENT……………………………………54

4.2.1 BAZELE DE TRATAMENT…………………………….54

4.2.2 INDICAȚII TERAPEUTICE PRIVIND TRATAMENTUL BALNEAR……………………………………………………………………….57

4.2.3 PROCEDURI DE TRATAMENT BALNEAR………62

4.3 BAZA DE AGREMENT…………………………………….70

4.3.1 STRUCTURILE TURISTICE DE AGREMENT……..70

4.3.2 TRASEE TURISTICE CE PORNESC DIN STAȚIUNEA BĂILE FELIX…………………………………………………………………..72

4.3.3 FACTORII NATURALI DE CURĂ…………………77

CAP V. CALCULUL ȘI INTERPRETAREA A PRINCIPALILOR INDICATORI AI TURISMULUI DIN STAȚIUNEA BĂILE FELIX………………………………………….79

4.1. INDICELE MODIFICĂRII CERERII TURISTICE…………79

4.2 REPARTIȚIA PE TIPURI DE PROVENIENȚĂ A CERERII TURISTICE…………………………………………………………80

4.3 INDICELE DE VARIAȚIE A CERERII PE TIPURI DE PROVENIENȚĂ…………………………………………………….81

4.4. INDICATORI AI STRUCTURII CERERII PE MIJLOACE DE TRANSPORT……………………………………………………….82

4.5 INDICATORUL DURATEI MEDII DE SEJUR……………….83

4.6 INDICATORUL CAPACITĂȚII DE CAZARE………………..84

CAP VI. PLAN DE MARKETING AL S.C.T. BĂILE FELIX…85

6.1 EXPUNERE INTRODUCTIVĂ………………………………..85

6.2 CONJUNCTURA ACTUALĂ A PIEȚEI………………………85

6.3 ANALIZA OCAZIILOR ȘI A PROBLEMELOR CĂRORA TREBUIE SĂ LE FACĂ FAȚĂ FIRMA…………………………………89

6.4 OBIECTIVELE FIRMEI…………………………………….…93

6.5 STRATEGII DE MARKETING………………………………..95

6.6 PROFITURILE ȘI CHELTUIELILE PREVĂZUTE…………..97

6.7 MODALITĂȚI DE CONTROL……………………………….98

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

1. Berindei I. Bihor, ghid turistic al județului, Editura Sport-Turism, Bcuerști, 1979.

2. Bihor, Monografie, Editura Sport-Truism, București, 1980

3. Căluser I., Sfârlea T., Istoricul Băilor Termale 1 Mai și Băile Felix, în „Crisia”, X, Oradea, 1980.

4. Munteanu L., Berindei I., Grigore L., Băile Felix – Băile 1 Mai, Editura Sport-Turism, București, 1979.

5. Telki N., Cura balneoclimaterică în România, Editura Sport-Turism, București, 1985.

6. Ardeleanu Camelia, Enache L., Bioclima stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport-Turism, București, 1984.

=== Capitolul 1 ===

Capitolul 1

TEORIA TURISMULUI

Termenul turism își are originile lingvistice în semnificațiile următoare cuvinte latine: „tornare” – a se întoarce și „tornus” – mișcare circulară care nu presupune schimbarea rezidenței. Limbile europene moderne au reținut termenul din franțuzescul „tour” care înseamnă călătorie în circuit, deci cu revenirea la punctul de plecare, semnificație care stă la baza cuvintelor „tourisme” – la francezi, „tourismo” – la italieni, „tourismus” – la germani, „tourism”- la englezi, „turizm” la ruși sau „turism” la români.

Comitetul Experților în statistică al Ligii Națiunilor recomanda în octombrie 1936 definiția „turistului străin”. Ea a fost adoptată de Comitetul de Turism al Ligii Națiunilor în 1937. potrivit acesteia, turistul străin este „orice persoană” care vizitează o altă țară decât cea în care își are reședința obișnuită, pentru un timp care depășește 24 ore . comitetul Experților Statistici au exclus din referirea directă indivizii care sosesc pentru a munci sau pentru a se stabili definitiv, studenții care urmează anumite școli, persoanele care trec granițele în mod regulat în drumul lor spre locul de muncă și călătorii care nu se opresc din drum printr-o țară, indiferent de timpul fizic cât sunt prezenți în țara respectivă. Această definiție a amendată de Comisia Economică a Ligii Națiunilor prin stabilirea cadrului maximal și minimal temporal al șederii unui turist: „turistul este persoana care se află într-o localitate situată în afara perimetrului unde își are reședința pentru o perioadă de un an într-o reședință dintr-o țară străină sunt considerate indivizi emigranți”.

Definițiile din 1936/37 au fost reformulate de Uniunea Internațională a Oficiilor Naționale de Turism (IUOTO-International Union of Official Travel Organizations), astăzi Organizația Mondială de Turism (WTO-World Tourism Organization) în anul 1950, admițând ca turiști și pe studenții aflați în străinătate pentru formare și specializare profesională, și specificând un nou tip de călător numit „excursionist internațional”. Un excursionist este un individ care călătorește din plăcere și care vizitează altă țară pentru mai puțin de 24 de ore. De asemenea, IUOTO a definit „călătorul în tranzit” ca acel individ care trece printr-o țară fără a se opri, indiferent de timpul pe care el îl petrec în țara respectivă, sau ca cel individ care călătorește printr-o țară în mai puțin de 24 de ore, dacă face doar o călătorie scurtă, neturistică. La scurt timp, O.N.U. a formulat o „Convenție privind facilitățile de vămuire”, care a extins sfera definiției anterioare privind turistul străin, redimensionând și durata maximă de ședere în afara reședinței de maximum 6 luni. Celelalte componente ale definiților anterioare au fost păstrate.

Sistematizând semnificația termenilor și definițiilor recomandate de OMT, în legătură cu turismul internațional, reținem următoarele:

A. Vizitator internațional: un individ care intră într-o țară ce nu reprezintă locul său permanent de reședință și care:

Nu intenționează să emigreze sau să obțină un loc de muncă renumerat în țara de destinație;

Nu vizitează țara respectivă în calitate de diplomat sau de membru al forțelor armate;

Nu depinde de nici una din categoriile de mai sus;

Nu este refugiat, nomad sau muncitor în zona limitrofă graniței;

Nu intenționează să stea mai mult de un an;

Să viziteze țara respectivă în scopuri recreative, religioase, familiale, sportive, participante la conferințe, studii sau să tranziteze spre alte țări;

Să fie membrul unui echipaj de pe un vas sau un avion străin care întreprind o escală în țara respectivă;

Să fie călător cu probleme comerciale sau de afaceri, care stă pentru mai puțin de un an, inclusiv tehnicienii care sosesc pentru a instala mașini și echipamente;

Să fie funcționar al unor organisme internaționale, într-o misiune care durează mai puțin de un an, sau un cetățean aparținând țării respective care se întoarce acasă pentru o vizită temporară.

B. Vizitatorii internaționali trebuie clasificați în:

B1-turiști internaționali;

B2-excursioniști internaționali;

B1. Turiști internaționali :vizitatorii care petrec cel puțin o noapte în țara de destinație.

B2. Excursioniști internaționali: vizitatorii care nu petrec cel puțin o noapte în țara de destinație,. Aceștia include și vizitatorii pasageri pe nave de croazieră care pot vizita același port de ani multe zile, dar care se întorc pe navă pentru a înnopta, și nu include pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene care pot atinge teritoriul unei țări, dar nu trec oficial prin vamă.

Referitor la aceste definiții și la componentele lor câteva remarci sunt necesare:

Vizitatorul nu este clasificat după naționalitate lui, ci după locul reședinței sale. Astfel, cetățenii unei țări care își vizitează țara de origine, dar au reședința într-o altă țară sun considerați turiști.

Vizitatorii sunt împărțiți în două categorii: turiști și excursioniști:

Turist-vizitator de cel puți o zi și care comportă cazare peste noapte;

Excursionist-vizitator de mai puțin de o zi și care nu se cazează peste noapte.

Deci “criteriul cazării peste noapte” înlocuindu-l pe cel de 24h, servește la departajarea vizitatorilor în turiști și excursioniști. Acest lucru a fost adoptat în 1968 de Organizația Mondială a Turismului. Totuși multe organisme naționale de turism și astăzi folosesc, încă criteriul celor “24 h”.

Turiști se împart în trei categorii:

Turiști adevărați sau propriu-ziși, cei ce călătoresc de plăcere în timpul lor liber;

Turiști de afaceri, inclusiv parlamentarii și restul delegațiilor oficiale;

Alți turiști, respectiv: studenți în străinătate, pelerini, misionari, persoane aflate la cură sau participante la funeralii.

Persoanele ce figurează în afara definiției, rezidenței naționali reîntorși în țara de origine după o absență mai mare de un a, emigranți permanenți și temporari, strămutații, diplomații, militarii și persoanele aflate în tranzit fără viză de intrare, pun unele probleme. Unele țări se lovesc de obstacole de ordin operațional cu privire la excluderea unor categorii de călători: diplomați și militari străini. Includerea acestor categorii nu ar modifica substanțial statisticile. Însă, categoria celor aflați în tranzit distorsionează statisticile în cazul “inflației” de vizitatori.

Perioada maximă de ședere de un, așa cum era definită de Comisia Ligii Națiunilor (1937),a fost validată și astăzi, deși au existat și tentative de reducere a acesteia la 6 luni.

Nu există un criteriu precis privitor la distanța dintre reședința permanentă și cea temporară, atât în ceea ce privește turismul internațional cât și pe cel național (un minimum de 80 km (50 mile) ori 60 km (100 mile) la americani; 80 km (50 mile) ori 40 km (25 mile) la canadieni).

Impactul economic al turismului este condiționat de veniturile provenite de la vizitatori. În practică sunt incluse însă și veniturile provenite de la categoriile excluse, de pildă tranzitații.

definiția din 1963 se referă la turismul internațional, deși mutatis-mutandis, se aplică și celui național. De fapt, Declarația de la Manila din 1980 extindea sfera definiției la întregul turism: internațional și național.

Turismul mai poate fi definit ca un ansamblu de fenomene și relații rezultând din călătoria și șederea nerezidențiilor atâta timp cât acestea nu determină o reședință permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporară (sau permanentă) retribuită.

Referitor la acest mod de structurare a călătorilor sunt necesare următoarele precizări:

clasificarea propusă reflectă punctul de vedere al statisticienilor canadieni, foarte apreciați de câtva timp pentru spiritul de profunzime în terminologia domeniului;

“schema Chadwick” oferă o imagine completă a sistemului terminologic referitor la turism și în esență nu diferă de abordarea ONU/OMT. Există doar o mică diferență: echipajele aeronavelor și cele ale mijloacelor de transport naval sunt excluse din schema Chadwich, privind călători-turiști și incluse în statisticile OMT. În esență echipajele navelor sau ale aeronavelor nu ar putea fi considerat ca fiind asemănător cu cel al turiștilor.

în fine, Chadwich este un adversar al sensului integrator al termenului “turism”, preferând sintagma “turism și călătorie” când este vorba despre deplasările, motivate într-un anume fel, ale persoanelor.

Acest mod de a concepe complexitatea activității turistice, adoptat și de A.I.E.S.T., include următoarele elemente structurale fundamentale ale fenomenului “turism”:

călătoria (elementul dinamic);

destinația sejurului în afara reședinței (elementul static );

temporaritatea sejurului (elementul efemer al fenomenului pentru persoana vizitatoare);

caracterul nelucrative (neaducător de câștig) al activității vizitatorului.

Controversa a apărut în legătură cu elementul 4, care este distinct de definiția statistică. Analiști elvețieni considerau turistul doar un consumator pur, ce-și cheltuiește toți bani în timpul călătoriei și la locurile destinate destinderii. Excluderea oamenilor de afaceri din categoria turiștilor, sugerată de Hunziker și Krapf a declanșat opoziția multor experți. Era și firesc, deoarece orientarea strictă a turismului spre consum nu este acceptabilă din următoarele motive.

a) se opune definiției statistice internaționale, care include și oameni de afaceri;

b) o asemenea diferențiere nu este posibilă în esență, deoarece călătoriile de afaceri sau profesionale sunt, de obicei legate de plăcere și contribuie la economia locală în calitate de consum pur. Deci, aceste tipuri de călătorie ( de afaceri și profesionale) se circumscriu în sfera turismului numai cu condiția de a nu avea ca obiectiv o altă reședință permanentă sau o muncă retribuită;

c) turismul pur sau călătoria de plăcere, nu de puține ori, se regăsește la destinație în contacte de afaceri și profesionale, care pot duce la un câștig economic;

d) și, nu în ultimul rând, impactul enorm al călătoriilor de afaceri cu industria turismului, privită în ansamblu, și cu turismul urban în special, este atât de evident încât ar fi o inconsecvență excluderea lor din categoriile turismului.

O altă definiție conceptuală în acord cu definiția statistică, dar bazată pe concepția Hunziker-Kraft/AIEST, aparține francezului A.Sessa, după care: “Turismul este un ansamblu de relații și fenomene rezultate din călătoria și sejurul nonrezidenților atâta timp cât acesta nu se derulează într-o reședință ce devine permanentă”. Astfel noțiunea de turism este legată de schimbarea temporară a reședinței fără, practic, nici un scop, concept dominant în literatura de specialitate a anilor 1960.eximinând definițiile de până acum, cercetătorii disting nouă categorii de călătorii:

Corelații ale conceptelor privind turismul și tipurile de călătorii și categorii de sejur

NOTĂ: Consistența raționamentului cercetătorului elvețian Schimidhauser și cea a câtorva opinii incluse în tabel, marcate cu 1,2 sau 3, în înțelegerea turismului și a categoriilor de călători, se fundamentează pe convingerea după care:

pentru indivizii care intenționează să întemeieze o întreprindere de afaceri, locul sejurului devine principala reședință și loc de muncă, fapt pentru care ei nu sunt considerați turiști;

scurtele hoinăreli (din motive recreative) prin aglomerațiile urbane nu pot fi catalogate drept acțiuni turistice;

puterea de atracție a capitalelor sau municipiilor se extinde și dincolo de zonele aglomerate. Totuși, potrivit definițiilor 4, 5 și 8, timpul alocat de către o gospodină dintr-o suburbie a unui mare centru urban pentru efectuarea de cumpărători în zonele comerciale special construite orașului, ce-i satisfac și motivații de natură recreativă, nu poate fi revendicat de turism, în timp ca aceeași formă recreativă de petrecere a timpului de către o gospodină ce-și are domiciliul în altă localitate poate fi definită ca turism.

În paralel cu punctele de vedere menționate, s-a conturat și opinia după care termenul „călătorie” n-ar putea să-l substituie pe cel de „turism”, sau cele de „călător” pe cel de „turist”. „Călătoria este o noțiune mult mai largă, putând fi înțeleasă și ca emigrare, deplasare dintr-un loc în altul, care nu au nimic în comun cu motivațiile turistice. Cu alte cuvinte, călătoria are un sens autocuprinzător, incluzând deplasările pentru orice motiv. Călători vor fi, deci nu numai turiști, ci nomazii, vagabonzii, soldații, emigranții, refugiații etc. Turismul, în această opinie, este un fenomen socio-economic al erei industriale moderne, având parametri cantitativi și calitativi proprii.”

Grafic relația de la întreg la parte dintre călătorie și turism poate fi schematizată în felul următor:

Relația călătorie – turism:

Călătorie Turism

Reprezentarea schematică ne sugerează că termenul „călătorie” are un sens mai larg decât termenul „turism”. Pe de altă parte, strict, vorbind călătoria este un element al turismului. Într-adevăr, turismul presupune și călătorie, reciproca nefiind valabilă. Grafic, interdependența dintre ele s-ar reprezenta astfel:

Relația turism – călătorie:

Turism Călătorie

Cea mai mare parte a timpului liber este petrecută acasă și prin activități recreative în localitatea de domiciliu a fiecăruia, deci nu ca turist. Totuși, turismul revendică un procent în creștere din ansamblul timpului discreționar al unui individ. Mai mult, o parte a timpului destinat turismului se interferează cu timpul în relație cu munca. Această relație poate fi ilustrată schematic astfel:

Relația timp de muncă-turism-timp liber (discreționar):

Inexistența unei standardizări conceptuale perpetuează, încă prezența unor neconcordanțe în interpretarea și cuantificarea proceselor specifice pieței turistice de la un continent la altul. Astfel, în America de Nord termenul „turism” nu numai că este frecvent substituit cu termenul „călătorie”, ci și deseori înlocuit cu cel de „recreere”. Cu alte cuvinte, ceea ce în Europa este catalogat turism, în America de Nord apare drept „recreere în exterior”, în afara căminului, sau pur și simplu „recreere”. Această identitate semantică este explicit prezentată în raportul oficial al guvernului canadian, în care cuvintele turism și recreere în exteriorul locuinței sunt sinonime. Pentru unii autori, acești termeni nu sunt doar substituibili, ci chiar într-un raport de subordonare. În acest sens, călătoria, recreerea în afara căminului în diverse moduri sunt forme ale recreerii. Cu alte cuvinte, sfera de cuprindere a recreerii include turismul. Grafic, această relație arată astfel:

Relația recreere-călătorie, turism, recreere în afara locuinței

Călătorie

Recreere Turism

Recreere

în afara

locuinței

Semnificația atât de cuprinzătoare a termenului „recreere” își are sorginitatea în acceptarea premisei că recreerea, ca timp, aparține timpului de odihnă, se subordonează acestuia.

În opinia noastră, și în acord cu unele puncte de vedere exprimate în dezbaterile din domeniu, identificarea cu recreerea nu este corectă, din următoarele rațiuni:

turismul este asociat nu numai cu timpul liber, ci și cu timpul pentru călătoriile în legătură cu munca. Dar, oriunde în lume călătoriile, recreerea se derulează total în timpul liber. Deci, recreerea nu poate subordona turismul în totalitatea formelor sale. Întra-adevăr, afacerile, procesul educațional, practicarea unor pasiuni în timpul liber, pelerinajele, vizita la doctor, cura balneară, vizitarea unor prieteni sau rude și alte călători cu scop personal aparțin clasei turismului, dar cu greu pot fi asociate cu recreerea;

turismul spre deosebire de recreere, în mod axiomatic presupune călătoria pe o distanță mai mică sau mai mare de domiciliu și înnoptarea în afara căminului. Nu toate formele de recreere în afara locuinței presupun și o deplasare de la domiciliul, deși se pot derula în zone aflate în cadrul natural sau subordonat. Participanții pot fi călători de o zi sau excursioniști. Cu alte cuvinte, turismul este asociat cu cazarea peste noapte altundeva decât domiciliul. În fapt, cele mai multe forme de recreere se desfășoară în cadrul căminului sau în zonele foarte apropiate lui. Recreerea familiară înseamnă, practic, consumarea unor scurte evenimente din timpul de odihnă în cele mai multe cazuri fără schimbarea domiciliului;

turismul și recreerea nu diferă doar în înțelesul lor, ci sunt discordante și în practică: achiziționarea echipamentelor pentru recreere induce conflicte financiare în bugetul familiei, în legătură cu perspectiva alocațiilor din venituri și pentru turism;

turismul are conotații comerciale clare ca domeniu al economiei. Recreerea are, desigur, aspecte comerciale, dar nesemnificative, mai ales când componentele sale sunt asigurate de guvern, fundații etc;

recreerea spre deosebire de turism, este tot mai pregnant orientată spre activități ce presupun îndeletniciri speciale.

Împreună sau fiecare din argumentele menționate nu trebuie însă să ne conducă la concluzia că între turism și recreere nu există nimic în comun. Dimpotrivă, între ele există o importantă zonă de intersecție: recreerea, în bună măsură, se realizează prin turism, iar turismul, în cea mai mare parte a formelor sale, înseamnă recreere.

În privința turismului acesta se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Se apreciază că această definiție este suficient de largă pentru a acoperi călătoriile între diferite țări, dar și în interiorul acestora și de asemenea, pentru a include activitățile vizitatorilor de o zi (excursioniști) și ale celor care rămân, în zona vizitată, cel puțin 24 de ore (turiști).

Corespunzător accepțiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului și anume:

turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;

turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată;

turism emițător (outbound tourism): rezidenții țări date care călătoresc în alte țări.

Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalități diferite, dând naștere altor categorii ale turismului și anume:

turism interior, formă ce regrupează turismul intern și turismul receptor;

turism național, constituit din turismul intern și turismul emițător;

turism internațional, alcătuit din turismul receptor și turismul emițător;

În ce privește turistul, acesta este reprezentat de “orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat”.

Sunt menționate, în acest context, trei criterii considerate esențiale pentru a distinge vizitatorii de alte categorii de călători și pentru a elimina ambiguitățile generale de unii termeni. Potrivit acestor criterii:

voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reședinței obișnuite, ceea ce exclude călătoriile mai mult sau mai puțin regulate între domiciliu și locul de muncă sau de studii;

sejurul nu poate depăși 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din punct de vedere statistic, statutul de rezident;

motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activități remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migrația legală de locul de muncă.

Vizitatorii sunt grupați după rezidență, în vizitatori internaționali și vizitatori interni, iar fiecare categorie este, la rândul ei, subdivizată în turiști și excursioniști.

Legat de durata voiajului, se sugerează posibilitatea înregistrării și evidențieri călătoriilor pe diverse lungimi de intervale, în funcție de necesitățile analizei.

Clasificarea vizitatorilor după durata sejurului sau călătoriei

În privința motivelor călătoriei se recunoaște necesitatea identificări acestora în scopul evaluării comportamentului de consum și cheltuielilor vizitatorilor. Sunt precizate și structurate pe grupe și subgrupe principalele mobiluri ale călătoriilor turistice, și anume:

loisir, recreere și vacanță (odihnă): vizitarea orașelor, participarea la diverse manifestări culturale și sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaje (cura helio-marină), practicarea diferitelor sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihnă, voiaj de nuntă etc;

vizite la rude și prieteni: vizitarea părinților, concedii în cămin (familie), participarea la funeralii, participarea la programe de îngrijire a invalizilor etc;

afaceri și motive profesionale: instalarea de echipamente, inspecții, vânzări, și cumpărări în contul întreprinderilor străine, participarea la reuniuni, conferințe și congrese, târguri și expoziții, participarea la

activități sportive profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi străine sau de pregătire profesională etc;

tratament medical: stațiuni balneare, fitness, talazoterapie, kineoterapie, stațiuni termale și alte tipuri de cure și tratamente;

religie/pelerinaje: participarea la diferite evenimente religioase, pelerinaje;

alte motive: echipajele aeronavelor și vaselor destinate transportului public tranzit, alte activități.

În călătoriile lor, turiștii consumă o serie de bunuri și servicii; acestea sunt produse de regulă, de industrii/ramuri distincte ale economiei, legate mai mult sau mai puțin de turism. Corespunzător acestei realități, în structurile consacrate ale ramurilor economiei sau ale produselor și serviciilor nu se regăsește o industrie a turismului. Și totuși conceptul este frecvent utilizat și chiar definit.

Industria turistică este acea parte a economiei, alcătuită dintr-o sumă de activități sau mai multe ramuri a căror funcție comună este satisfacerea nevoilor turiștilor. Din industria turistică fac parte sectoarele:

locuință și alimentație: hoteluri, moteluri, case de oaspeți, ferme, vase de croazieră, vile, castele, camping-uri, proprietăți time-share, reședințe secundare, restaurante, baruri, cafenele;

transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, căi ferate, autocare, firme de închirieri de automobile, operatori de taximetre și sectorul noncomercial constituit din automobile proprietate personală, aeronave proprii, iahturi;

organizatori de călătorii: agenți de voiaj și touroperatori;

atracții-agrement: elemente naturale (forme de relief, grădini, parcuri, lacuri etc.) și construite-catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de artă, teatre, parcuri de distracție, facilități sportive, cazinouri precum și festivaluri și evenimente cultural-artistice;

organizatorii/administratorii destinațiilor: oficii de turism naționale,

regionale, locale.

Se remarcă pe de o parte, conținutul complex al industriei turistice și pe de altă parte interferența cu alte domenii ale economiei, ceea ce mărește dificultatea evaluării cu exactitate a dimensiunilor și aportului economic al acesteia. Totodată, datorită complexității și naturii sale specifice, industria turistică poate fi totdeauna și suficient definită în termenul de bunuri și servicii oferite ci, mai degrabă, în tipuri de consumatori și timp lucrat. Cel mai adesea, când cumpără o vacanță, turistul cumpără nu doar o colecție de servicii, ci și o anumită imagine, utilizarea unui mediu etc.

=== Capitolul 3 ===

Capitolul 3

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI POTENȚIALUL TURISTIC AL STAȚIUNII BĂILE FELIX

3.1 POTENȚIALUL BALNEAR AL ROMÂNIEI

Potențialul balnear formează o categorie aparte de resurse turistice, care au generat – încă din antichitate – cea mai veche și caracteristică formă de turism practicată în România – balneoturismul. El cuprinde, în conformitate cu normele balneologice internaționale, apele minerale și termale, nămolurile și gazele terapeutice, lacurile și sarea terapeutică. România dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură, răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării, de pe litoralul românesc și până în Munții Carpați.

3.1.1 APELE MINERALE ȘI TERMALE

Apele minerale și termale reprezintă principalul factor natural de cură din România, atât prin volumul rezervelor cât și prin calitățile terapeutice recunoscute pe plan intern și internațional, care este valorificat prin cură externă și internă, dar și prin îmbuteliere – ca apă de masă.

Prin calitățile lor fizico-chimice și valoare terapeutică apele minerale și termale românești sunt similare și chiar superioare apelor minerale din vestitele stațiuni Bolzano (Italia), Baden-Baden (Germania), Karlovy-Vary (Cehia).

Izvoarele minerale au favorizat și susținut în timp apariția și dezvoltarea stațiunilor balneare, prezente cu precădere în carpați și Subcarpați.

3.1.2 NĂMOLURILE TERAPEUTICE (PELOIDELE)

Nămolurile sau peloidele (de la grecescul pelos – mâl) sunt substanțe care se formează în condiții naturale, sub influența proceselor geologice și bioloice, fiind folosite în scopuri terapeutice ca atare, sau după o prealabilă pregătire prin măcinare, amestec cu ape minerale sau încălzire.

În concepția actuală nămolurile reprezintă amestecuri heterogene de substanțe organice și minerale, în stări de agregare și forme structurale variate. Ele conțin:

O fază solidă, compusă din substanțe organice (celuloză, lignină, rășini, ceruri, componente lipidice etc.) și minerale (săruri insolubile și o structură argiloasă);

O fază lichidă reprezentată de soluția apoasă a substanțelor solubile organice din nămol, ce ocupă interstițiile dintre particulele solide. Ea provine din apa lacurilor (în cazul nămolurilor lacustre), din apa minerală (în nămolurile minerale și unele turbe) și din precipitații;

O fază gazoasă rezultată în urma diferitelor procese fizico-chimice și biochimice, și reprezentată prin hidrogen sulfurat (H2S), dioxid de carbon (CO2), O2, H2, etc.

Nămolurile au efecte deosebite în afecțiunile reumatice, circulatorii periferice, ginecologice etc., principiile active fiind de natură chimică, fiică, mecanică – determinate de compoziția chimică, microbiologică și enzimatologică.

Utilizarea peloidelor ca factori terapeutici a început încă în a doua parte a sec. XIX la Techirghiol (folosind nămol sapropelic) și vatra Dornei (pe baza nămolului de turbă exploatat la Copăceni și ulterior la Poiana Stampei-Pilugani), tratamentul cu peloide devenind în timp o procedură cunoscută, aplicată curent în numeroase stațiuni balneare și balneoclimaterice, de pe litoralul Mării Negre și până în zona montană.

După condițiile de formare și compoziția lor chimică nămolurile se diferențiază în:

nămoluri sapropelice – formate în lagune și lacuri, prin sedimentarea sub apă a materiilor organice și minerale și sub influența proceselor microbiologice și fizico-chimice. Au în general, culoarea neagră datorită monosulfurilor de fier, fiind prezente pe fundul lacurilor sărate: Techirghiol (cu rezerve exploatabile estimate la peste 500.000 m3), Amara, Lacul Sărat, Ursu, Aluniș, Coștiui, Ocna Sibiului, la Bazna etc.;

nămolurile minerale se formează în mod natural, în jurul izvoarelor minerale, ca urmare a proceselor fizico-chimice și microbiologice care se declanșează la contactul apei minerale cu un pat argilos. Se pot obține și în bazine artificiale căptușite cu un pat argilos, de data acesta formarea fiind dirijată (tot prin procese biologice și fizico-chimice, la contactul apă minerală – pat argilos). Astfel de nămoluri minerale găsim la Govora (nămol silicios, iodat), Geangiu (feroginoase), Sângeorz-Băi (ușor radioactive – radonic), Voșlobeni, Pucioasa (sulfatate) etc.;

nămoluri de turbă – formate în mlaștini, prin transformarea incompletă a materialului vegetal în condiții de umiditate avansată. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru prima dată la Vatra Dornei, în 1880; urmat de Borsec în anul 1889, importante resurse de acest gen existând la Vatra Dornei, Borsec, Malnaș, Someșeni, Felix, 1 Mai, Mangalia (cu peste 300.000 m3 rezerve valorificabile) etc.

Proprietățile chimice ale nămolurilor și chiar utilizarea terapeutică, efectele tratamentului țin atât de prezența substanțelor organice, cât și de mineralizarea lor (slab mineralizate, sub 15g săruri solubile/l; mineralizate 15-35g/l; puternic mineralizate 35-150g/l și saturate în săruri cu peste 150g/l săruri solide în faza lichidă).

Nămolul se aplică mai des sub formă de băi, împachetări, cataplasme (aplicații de nămol, la temperatui variate, pe regiuni limitate ale corpului) sau sub formă de oncțiuni (o metodă de aplicare a nămolului rece, practicat pe litoral). Principalele indicații ale nămoloterapiei le constituie afecțiunile aparatului locomotor, afecțiunile ginecologice cronice, bolile endocrine, dermatologice etc.

3.1.3 Gazele terapeutice naturale (emanații de origine mofetică)

Gazele terapeutice au origine mofetică, fiind și ele utilizate în tratamentul balnear, fie asociate cu apele minerale, fie separat, în România fiind cunoscute mai multe zone cu apariții de emanații gazoase de CO2 și sulfatariene. Așa sunt ivirile de emanații de CO2 din zona eruptivului neogen Gutâi – Călimani – Harghita, în localitățile:

Covasna – cea mai mare și cea mai pură (98,0% CO2) emanație mofetică din Europa, cu amenajări moderne pentru tratament;

Turia, Băile Sântimbru, Băile Harghita – cu emanații de o puritate deosebită (peste 94% CO2);

Balvanzos, Tușnad Băi, Sângeorz Băi – cu mofete utilizate rudimentar, în încăperi improvizate.

Legat de manifestările postvulcanice din zona eruptivului sunt cunoscute și câteva iviri gazeifere care conțin, pe lângă CO2 și H2S, care imprimă gazului un caracter sulfurat, emanațiile de acest tip fiind cunoiscute sub denumirea de sulfatară (cele mai reprezentative la Turia, Băile Harghita, Băile Sântimbru, Sugaș Băi).

Dacă emanațiile carbogazoase sunt intens utilizate în cura balneară, amenajându-se instalații adecvate, mai mult sau mai puțin moderne, pentru tratament mofetic la Covasna, Tușnad, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Borsec, Harghita Băi etc., ivirile sulfatariene sunt insuficient și empiric valorificate în cura balneară.

Mofeta naturală (numai emanația de CO2 gaz uscat), utilizată în scop terapeutic în România, este un fenomen unic în lume, aplicarea tratamentului realizându-se colectiv, în încăperi amenajate în forma unui „circ roman”. Termenul de „morfetă” s-a extins și pentru gazele extrase (CO2) din ape carbogazoase și utilizate în scop terapeutic.

Alături de apele minerale care îndeplinesc condițiile de îmbuteliere și CO2 (rezultat din emanații naturale sau captat prin foraje până la stratul de gaz) este „îmbuteliat” (la Covasna).

3.1.4 SALINELE TERAPEUTICE

Salinele, prin microclimatul „de salină”, constituie un element important al potențialului balnear. Recunoașterea și utilizarea în balneoterapie a microclimatului de salină s-a realizat mai ales în adoua jumătate a sec. XX și, în special, în ultimile trei decenii, când au fost introduse în circuitul terapeutic salinele de la Slănic Prahova, Praid, Târgu Ocna, la care se adaugă Ocna Dej și Cacica cu posibilități reale și multiple de utilizare.

Cel mai important tip de microclimat, microclimatul de salină are un caracter sedativ de cruțare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres. Este un climat echilibrat sub aspectul umezelii, umiditatea relativă fiind de circa 60-80%; ușor răcoros ca temperatură (de 12-13oC); curenții de aer au viteze reduse, practic insesizabile; presiunea aerului este constantă. În condiții de salină se remarcă, deci, o constanță evidentă a parametrilor fizici, chimici și biologici, practic fără variații zilnice și sezoniere (spre deosebire de aerul din exterior).

Terapia în salinele amenajate și, în general, speleoterapia dă rezultate încurajatoare în tratarea astmului bronșic; bronșitelor cronice; alergiei căilor respiratorii superioare; intervine în suprimarea stresului cutanat și pulmonar; aerosolii de Na, Ca și Mg au un rol deosebit în favorizarea respirației profunde.

Potențialul balnear al României este întregit de:

Lacurile terapeutice, care prin calitățile fizico-chimice ale apelor lor, dar și prin nămolurile sapropelice depuse pe fund, prezintă un interes terapeutic deosebit;

Apa Mării Negre, acțiunea nisipului de plajă sau a valurilor, asociate cu helioterapia au și ele calități balneomedicale;

Bioclimatele specifice zonei montane, litoralului sau unităților deluroase și de podiș etc.

3.1.5 STAȚIUNILE BALNEOCLIMATERICE, BALNEARE ȘI CLIMATERICE

Valorificarea potențialului balnear deosebit de variat al spațiului geografic românesc a determinat, în timp, apariția și dezvoltarea unor stabilimente de cură, iar ulterior a stațiunilor balneare sau balneoclimaterice. Exploatarea factorilor naturali de cură și, îndeosebi, a apelor minerale în scop terapeutic datează de aproape două milenii.

Astfel, românii au descoperit și utilizat în scop balnear o serie de izvoare minerale termale, construind și cele mai vechi forme de organizare turistică: stabilimente balneare de la Băile Herculane, Geoagiu (Germisara), Băile Călan (Aquae), Săcelu (Gorj), Călimănești etc.

Documentele istorice ale evului mediu menționează folosirea, de către populația locală, a izvoarelor deja cunoscute, dar și a altora de la Toplița sau din zona Oradei etc. Cu toate acestea, abia din secolul XVIII se poate vorbi despre o utilizare balneară organizată a factorilor naturali de cură, când se descoperă sau redescoperă efectele terapeutice ale acestora, când preocupările pentru cercetarea și testarea calității și compoziției apelor minerale se intensifică, apărând noi stațiuni (Sovata, Borsec, Vatra Dornei, Strunga, Tușnad, Bazna, Olănești, Homorod, Slănic Moldova etc.).

La sfârșitul sec XIX și începutul sec. XX se pun bazele exploatării și utilizării nămolului terapeutic și a lacurilor sărate din câmpie și de pe litoral, numărul stațiunilor crescând considerabil.

Începutul secolului XX debutează cu primele manifestări ale turismului montan în zona Văii Prahovei, paralel cu dezvoltarea stațiunilor Sinaia, Bușteni, Predeal; se demarează lucrările de amenajare și organizare turistică a zonei litorale, realizându-se, până în anii 1970, salba stațiunilor dintre Mangalia și Constanța.

Stațiunile sunt, în general, așezări care dispun de potențial balnear, de resurse climaterice, fiind amenajate și dotate în scopul valorificării lor. Funcția stațiunilor este aceea de a exploata potențialul turistic în vederea îngrijirii sănătății, recreerii și îngrijirii sănătății, utilizând dotări specifice, care să asigure folosirea adecvată a elementelor de potențial.

După importanță se identifică:

stațiuni de importanță internațională, care pe baza potențialului turistic sunt capabile să concureze și pe plan internațional: Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, Borsec, Sovata, Eforie Nord și sud, Mamaia, Mangalia Nord și Sud, Băile Herculane, Căciulata-Călimănești, Băile Felix, 1 Mai etc.;

stațiuni de importanță națională – sunt stațiuni care polarizează cu precădere fluxurile turistice de pe teritoriul țării, deoarece prin calitatea potențialului turistic, prin dotări nu pot concura cu stațiunile mari din Europa sau alte regiuni ale globului (Geoagiu, Moneasa, Bușteni, Covasna, Băile Olănești, Borșa, Păltiniș, Lacul Roșu etc.);

stațiunile de importanță regională joacă rolul unor destinații pentru turiștii dintr-o anumită parte a țării, pentru care devin un centru turistic polarizator, cu accesibilitate ușoară, servind, în general, turismul de scurtă durată (Bazna, Călan Băi, Cheia, Lipova, Pucioasa, Rânca, Stâna de Vale, Vața de Jos, Voineasa etc.);

stațiuni de importanță locală – care servesc turismului de durată scurtă, practicat în limitele unui areal redus (Bixad, Cojocna, Malnaș Băi, Lacul Sărat, Ocnele Mari, Băile Homorod, Ocna Dej, Semenic, 2 Mai etc.).

Stațiunile turistice, indiferent de mărimea lor, de poziția geografică în cadrul teritoriului național, dar în strânsă legătură cu tipul și varietatea elementelor de potențial turistic, au o anumită funcție, sau anumite funcții. Astfel, se detașează:

stațiunile climaterice, profilate pe asigurarea unui cadru adecvat pentru odihna de lungă durată (concediu, vacanță), prin valorificarea bioclimatului și a altor factori naturali (altitudine, plajă, lacuri, peisaj, vegetație), cu efecte pozitive asupra organismului, oferind condiții de reconfortare, de întărire a capacității de muncă.

Stațiunile climaterice dispun de instalații și amenajări specifice cum ar fi: plaje, solarii, ștranduri, piscine, terenuri sport, trasee marcate pentru cura de teren, umbrare, parcuri pentru aeroterapie etc. Sunt amplasate, de regulă, în zona montană și chiar subcarpatică (stațiuni montane sau de turism montan), dar și în zona litorală (stațiune climaterică de litoral), mai reprezentative fiind: Bușteni, Breaa, Băița, Cheia, Izvorul Mureșului, Păltiniș, Poiana Țapului, Rânca, Timișul de Sus și de Jos, 2 Mai, Costinești, Năvodari, Venus, Saturn, Aurora etc.;

stațiunile balneare se adresează în exclusivitate sau predominant turismului curativ, de îngrijire a sănătății, fiind răspândite în Carpați, Subcarpați, Depresiunea Transilvaniei, Câmpia de Vest și estul Câmpiei Române și chiar zona litorală. Ele dispun de factori naturali terapeutici (ape minerale, termale, nămoluri, lacuri sărate etc.) exploatați, protejați și utilizați pe baza normelor de specialitate, beneficiind de o organizare specifică, de construcții, dotări și amenajări adecvate activității balneare. Au un rol deosebit în prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unor boli (Amara, Bazna, Băile Felix, Buziaș, Lipova, Pucioasa, Sărata Monteoru, Techirgiol, Târgu Ocna etc.);

stațiunile cu funcții complexe, balneoclimaterice sunt cele mai importante stațiuni, ca urmare a specializării lor multilaterale (pentru odihnă, tratament etc.) și gradului de dezvoltare deosebit, cu o gamă variată și complexă de dotări și servicii, capacități de cazare însemnate (Sovata, Voineasa, Băile Tușnad, Băile Herculane, Borsec, Călimănești-Căciulata, Eforie Nord, Mangalia, Moneasa etc.);

stațiunile pentru practicarea sporturilor de iarnă se dezvoltă, cu prioritate, în zonele montane care dispun de condiții climatice favorabile, strat de zăpadă persistent, pantă corespunzătoare; dar și de structuri de primire adecvate funcției specifice de sporturi de iarnă (Predeal, Poiana Brașov, Semenic, Azuga, Sinaia etc.)

După regimul de funcționare al stațiunilor, impus de manifestarea factorilor, socio-economici sau gradul de dotare, acestea pot fi:

stațiuni turistice permanente – care au asigurate condiții de acces, dotare și echipare pentru desfășurarea activităților specifice în tot timpul anului;

stațiuni sezoniere estivale, cu regim de funcționare exclusiv în sezonul de vară, pe parcursul a numai 4-5 luni, din luna mai până în septembrie. Sunt cuprinse în această categorie totalitatea stațiunilor de pe litoral, precum și un număr mare de stațiuni mici de interes local.

3.2 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A BĂILOR FELIX

Stațiunea balneoclimaterică Felix este situată în partea de nord-vest a țării, în județul Bihor, la contactul dintre Dealurile Vestice și Câmpia de vest. Altitudinea stațiuni este în jur de 140 m. Valea Hidișel, în care se găsesc Băile Felix, se unește cu Băile 1 Mai în vecinătatea localității Sînmartin.

Căile de acces. Fiind așezate în apropierea Oradei (9 km), care reprezintă un însemnat nod de circulație, la aceste stațiuni se poate ajunge cu mai multe mijloace de transport:

Cu avionul pe ruta Bcurești-Oradea, prin cursele zilnice ale Tarom, sau din străinătate, prin cursele speciale. Legătura între aeroport și centrul municipal Oradea (5 km) este asigurată de autobuzele agenției Tarom. De aici, din Piața Victoriei, în continuare, spre cele două stațiuni, cu autobuzul nr. 14.

Cu trenul, până la gara Oradea, din direcțiile: București (650 km), Satu Mare (113 km), Timișoara (178 km), Episcopia Bihor (6 km), gară de frontieră cu Ungaria. Din gara Oradea (Piața București) se pot folosi mai departe fie trenul pe traseul Oradea-Vașcău până la halta CFR, Băile Felix (11 km).

Cu mijloacele auto accesul este asigurat pe căile rutiere modernizate Bcurești-Oradea (E 15), Satu Mare – Oradea (DN 19), Timișoara-Oradea (DN 69 Arad) și D.N 79), Borș (punct de frontieră cu Ungria).

3.3 RELIEFUL

Aspecte generale ale reliefului din cadrul stațiunilor Felix sunt condiționate de interferența dintre două unități majore de relief – Dealurile Vestice și Câmpia de Vest. Astfel, în partea estică și sudică a stațiunilor apar terminațiile Dealurilor Pădurii Craiului, subunitate a Dealurilor Vestice. Acestea sunt materializate prin dealul Șomeleu (346 m), cu altitudinea cea mai însemnată din regiune, dealurile Cordăului (270 m) și Apateului (102 m). Ele provin din piemontul de acumulare pliocen al Pădurii Craiului, ce a fost erodat și fragmentat ca dealuri la sfârșit pliocenului – începutul cuaternarului. Doar calcarele barremiene din dealul Șamleu fiind mai rezistente la acțiunea eroziunii au menținut un relief mai semeț, imprimând dealului o formă mamelonară. Prezența calcarelor în acest deal a condiționat și formarea unui relief carstic, din care se remarcă avenul „Hudra Bratii”. Relieful carstic al dealului (greșit interpretat ca o formă vulcanică) a conservat o serie de depozite fosilifere de mamifere din tipul pleistocenului, deosebit de importante din punct de vedere științific, care sunt expuse în cadrul secției de științe naturale a Muzeului Țării Crișului din Oradea. În rest, formațiunile panonianului, reprezentate mai ales prin argile nisipoase, marne cu intercalații nisipoase, au fost mai ușor de erodat, ceea ce a făcut ca dealurile să aibă o altitudine mai redusă, cu aspect de culmi prelungi cu povinișuri domoale.

În cadrul stațiuni se întâlnește Câmpia Miersingului, care face parte din Câmpia de Vest. Relieful ei este reprezentat prin glacisuri, ce au aspect unor câmpuri întinse, dispuse în trepte și ușor înclinate către vest. Fiecare treaptă de glacis trece pe nesimțite către nord și nord-est într-un pod al teraselor din partea stângă a Crișului Repede, ceea ce demonstrează, cu prisosință, același timp de formare.

În zona stațiuni, podurile și de glacisuri sunt fragmentate de văile ce aparțin bazinului hidrografic Peța. Ele sunt largi, cu versanții domoli, au o luncă destul de extinsă, în cadrul cărora albiile minore sunt adâncite la peste doi metri.

Acolo unde pădurea a fost îndepărtată pentru ca terenurile să intre în folosință agricolă și apar povârnișuri mai accentuate, eroziunea accelerată a condiționat formarea unor organisme torențiale. Nu rare sunt cazurile în care pătura de sol a fost îndepărtată prin acțiunea eroziunii areale. Totodată unele stăvilare construite pe pârâul Peța au condiționat ca panta profilului longitudinal al văii să se atenueze în amonte, favorizând formarea unor albii minore mai largi, uneori cu fenomene de înmlăștinare.

3.4 CLIMA

La valoarea curativă a stațiunii, pe lângă apa termală și nămolul terapeutic, un rol deosebit îl are și factorul climatic, fapt ce conferă dubla caracteristică de stațiuni balneare și climatice.

Această calitate rezultă din poziția geografică a stațiuni, care face ca ea să beneficieze de un climat blând, continental-moderat, precum și de prezența unor condiții naturale care impun un climat de cruțare.

Deoarece în cadrul strict al regiunii nu funcționează o stație metrologică, pentru precizarea celor mai însemnate elemente ale climei prezentăm observațiile efectuate la stațiile Oradea, ale căror valori, în linii mari, sunt valabile și pentru spațiul stațiuni. Acest fapt este condiționat de aproprierea zonelor ce ne interesează, și mai ales, de omogenitatea condițiilor fizico-geografice.

Variația în timp și spațiu a elementelor ce determină clima zonei în care sunt amplasate stațiunile este condiționată de factorii climatogeni: radiația solară, dinamica atmosferică și caracterul suprafeței subiacente.

Radiația solară factorul hotărâtor în desfășurarea proceselor și fenomenelor atmosferice, depinde de înălțimea soarelui deasupra orizontului, de la latitudinea stațiunilor (în funcție de care variază și durata zilei) și de nebulozitatea care condiționează durata de strălucire a soarelui. Ținând seama de toate aceste elemente, se constată că valorile cele mai mari se produc vara, în mod special în luna iulie (16,60 kcal/cm2), și cele mai mici iarna, în luna decembrie (2,64 kcal/cm2), când rata zilei este cea mai scurtă, iar nebulozitatea în regiune cea mai mare.

Circulația generală a atmosferei, care transportă masele de aer, respectiv transportă vremea dintr-un loc în altul, are o deosebită importanță pentru clima stațiunilor. Pătrunderea lor fiind condiționată în mare măsură de relieful înconjurător, este firesc ca din circulația generală a Europei să ajungă în regiune, cu precădere, masele de aer maritime dinspre vest și nord-vest, continentalizate într-o măsură oarecare, și mai puțin masele de aer polar-continentale din est, datorită rolului de barieră exercitat de lanțul muntos carpatic. Acest fapt contribuie la moderarea caracterului temperat-continental al climei din regiunea stațiunilor. Ele cunosc mai mult ierni blânde și veri mai răcoroase și nu înregistrează în schimb, asprimea gerurilor și căldurilor excesive ale verilor din estul țării.

Suprafața subiacentă are o deosebită importanță în formarea microclimatului din stațiuni, deoarece la nivelul acesteia razele solare se transformă în energie calorică, iar unele elemente fizice ale maselor de aer suferă modificări, ceea ce condiționează procesele și fenomenele, climatice din stratul inferior al aerului. Particularitățile suprafeței subiacente se caracterizează prin eterogenitate, deoarece în stațiuni, ca și în imediata lor vecinătate, relieful este reprezentat prin terase, glacisuri și dealuri fragmentate de văi, zonele cultivate alternează cu insule de pădure și fânețe-pășuni, iar în incinta lor sunt realizate construcții și amenajării de bazine cu apă termală în acest sens, este suficient să ilustrăm că, în funcție de orientarea versanților celor două văi care străbat stațiunile, insolația este diferențiată, iar pădurile, în opoziție cu terenurile din jur ocupate de culturi sau pășuni-fânețe, reduc simțitor amplitudinile termice diurne din timpul verii, măresc ziua umiditatea relativă cu circa 20%, iar noaptea cu circa 50%, și frânează viteza curenților de aer.

În funcție de factori climatologeni, principalele elemente ale climei, la caracterizarea cărora trebuie să avem în vedere unele corective introduse de microclimat, au după observațiile efectuate la stația meteorologică Oradea, următoarele caracteristici:

1. Temperatura aerului. Media anuală a temperaturii aerului este de 10,4C, calculată în intervalul 1931-1998, fiind mai ridicată decât în alte regiuni din țara noastră , care sunt situate aproximativ la același latitudine, datorită pătrunderii frecvente a maselor de aer maritim, precum și altitudini absolute a reliefului.

În funcție de unele cauze generale apar în decursul timpului și variații neperiodice ale temperaturii aerului, respectiv abateri de la media multianuală, uneori cu valori apreciabile. Acestea sunt fie depășiri cum a fost cazul în 1956, când valoarea medie anuală era de 12,3C, fie coborâri, de exemplu 7,9 în anul 1978.

În general iernile sunt moderate, fără geruri puternice, din cauza frecvenței destul de ridicate a maselor de aer vestice și faptul că regiunea are o poziție mai adăpostită față de invaziile aerului polar-continental dinspre nord și nord-est. Totodată, altitudinea mai ridicată a stațiuni față de câmpia joasă din partea lor vestică face ca acestea să nu fie influențate de inversiunile termice care apar în lunile de iarnă câmpie, datorită intensificării circulației anticiclonale din nord-est.

Desprimăvărarea se face mai repede decât în partea estică a țării, din cauza circulației vestice și a extinderii dorsalelor anticiclonului. Azoric peste partea sudică a Europei. Valoarea medie anotimpuale fiind în jur de 10,6C, ce depășește media anuală, ne demonstrează, cu prisosință, aspectul frumos al timpului.

Lunile de vară nu cunosc temperaturi ridicate din partea estică și sudică a țării, acest fapt datorându-se prezenței aerului maritim din partea vestică și nord-vestică a continentului, mai răcoros, ce pătrunde în regiune prin intermediul circulației vestice.

Toamna este un anotimp deosebit de frumos, aspect la care contribuie și valorile temperaturi aerului. Astfel, media lunii septembrie în jur de 16,6C și a lunii octombrie de 11,0C depășește, mai ales în primul caz, cu mult media anulă, deoarece regiunea este supusă frecvent invaziilor de aer cald din sectorul sud-vestic. Doar luna noiembrie înregistrează valori sensibil mai coborâte (6,1C) sub media anuală, datorită accentuării răcirii aerului prin procese radiative și creșterii advecției aerului rece sub acțiunea dorsalei anticiclonului euroasiatic.

2. Nebulozitatea, respectiv gradul de acoperire a cerului cu nori, are mare importanță climatologică, deoarece influențează evoluția multor elemente climatice, printre care, în mod deosebit, diminuează amplitudinile termice.

Media anuală a nebulozității, exprimată în zecimi de cer acoperit, are valoarea de 6,0. Din luna ianuarie valoarea nebulozității începe să scadă, ca urmare a predominării regimului anticiclonal. Deși începând cu luna aprilie, se intensifică circulația atmosferei și pătrund frecvent mase de aer maritim dinspre vest, creșterea temperaturii constituie la scăderea nebulozității. Astfel se ajunge ca în septembrie atmosfera încălzită să prezinte o valoare minimă a nebulozității.

Regimul și distribuția nebulozității au un rol important în ceea ce privește regimul anual al duratei de strălucire a soarelui. Valoarea medie anuală de strălucire a soarelui este de 2068 ore, cu un maxim în iulie (219,8 ore) și un minimum în decembrie (47,5 ore). În timpul zilei, maximum de strălucire a soarelui este înainte de masă.

3. Fenomenele de oraje, reprezentate prin descărcările electrice din atmosferă, au intensitatea maximă în norii Cumulonimbi. Ca urmare, frecvența lor cea mai mare este în anotimpul de vară, în mod deosebit în luna iunie, când astfel de formațiuni noroase sunt mai frecvente. În timpul ierni apariția lor este cu totul incidentală.

4. Constituția geologică

Elementul natural esențial din regiune îl reprezintă structura și procesele geologice care au avut loc și au loc, deoarece de acestea depind prezența apelor termale și, în ultimă instanță existența celor două stațiuni.

Din punct de vedere structural, regiunea Băile Felix este situată la contactul unor unități geologice majore, cum ar fi pe de o parte, Bazinul Panonic cu anexele sale estice de timp graben – Bazinul Borod și Bazinul Beiuș – și pe de altă parte, horstul Pădurii Craiului.

În timpul geologic, aceste unități au avut adesea evoluții deosebite, uneori chiar antagoniste, datorită fazelor orogenice care au afectat zona. Ca efect direct al acestora a apărut de-a lungul timpului geologic o serie de întreruperi în procesele de sedimentare, care au condiționat, la rândul lor, retragerea apelor marine din zonă, exondarea depozitelor sedimentare depuse anterior și supunerea lor la acțiunea de modelare a agenților externi – morfogenetici. Totodată, ele au avut drept consecință puternică tectonizarea a stratelor geologice, ceea ce a dus la apariția unei structuri în blocuri, dispuse în trepte, fiecare bloc reprezentând, în mare, câte o unitate din cele arătate mai sus.

Blocurile, mărginite de falii ce converg spre interior, s-au ridicat pe verticală formând hosturi, în timp ce blocurile dintre acestea s-au scufundat formând grabene. Din urmărirea tectonicii s-a observat că, în regiunea vestică a României, sistemul de faliere a structurii geologice are două direcții orientate perpendicular una pe alta – direcția panonică NE-SV și direcția carpatică NV-SE. Bineînțeles, la rândul ei, fiecare unitate a suferit pe un plan mai redus, o tectonizare asemănătoare, ceea ce a condiționat apariția unei structuri în „tablă de șah”, care are o deosebită importanță în conturarea zăcămintelor de ape termale.

3.5 HIDROGRAFIA

Apele din zona stațiuni sunt reprezentate prin ape freatice, ape de adâncime și ape de suprafață.

Dacă apele freatice joacă un rol mai puțin însemnat în cadrul celor două stațiuni, apele de adâncime, cu caracter termal, reprezintă baza dezvoltării acestora.

Numeroasele foraje hidrogeologice care au fost efectuate pentru captare, au stabilit, în general, prezența a două orizonturi de ape termale. Astfel complexul I acvifer este situat la adâncimea de 47-150 m, cu temperatura apelor în jur de 49C la Felix, în timp ce complexul II acvifer se află la adâncimea de 340-410 m, cu o temperatură a apelor în jur de 43C la Felix.

Apele de suprafață sunt reprezentate prin rețeaua hidrografică și lacurile din zonă.

La alcătuirea rețelei hidrografice participă bazinul pârăului Peța. El își are originea în zona de ascensiune a apelor termale care formează micul la termal „Ochiul Țiganilor”, situat în amonte de Băile Felix. Din partea stângă primește pârâul Glighii sau al Țiganilor, iar în zona „Lacul Albastru – Pârâul Popii”. În dreptul localității Sânmartin primește tot de pe partea stângă pârâul Hidișel, care străbate Băile Felix.

Atât Pârâul Peța, ca și afluentul său, pârâul Hidișei (din aval de Băile Felix), au un regim de scurgere permanentă, datorită alimentării lor din izvoarele ascendente sau din forajele executate în regiune pentru alimentarea băilor, precum și din apele folosite în tratament. Acest mod de alimentare mai contribuie la conturarea și a altor particularității pe care la are porțiunea de bazin semnalată. Dintre acestea se evidențiază imposibilitatea declanșării fenomenelor de iarnă, datorită prezenței permanente a apelor calde, apoi chimismul destul de ridicat al apelor, într-o oarecare măsură și poluarea lor, precum și gradul ridicat de rugozitate a albiilor minore.

Lacurile din zona stațiuni sunt naturale și artificiale. Lacurile naturale care apar la Băile Felix – Ochiul Țiganilor, Lacul Albastru și Ochiul Mare – au adâncimi și dimensiuni reduse. Ele s-au format prin acumularea apelor termale din izvoarele ascensionale în cadrul albiei pârâului Peța. Un caracter mixt natural și antropic îl prezintă tronsonul pârâului Peța între Ochiul Mare și stăvilar. Datorită acestuia din urmă, albia minoră a pârâului se lărgește mult prin acumularea apelor și primește caracterul unui lac de vale, care în sectorul Ochiului Mare are adâncimea și dimensiunile cele mai mari.

Lacurile artificiale au funcția de ștranduri deschise (ștrandul „Felix”, Piscina cu turnulețe, Piscina Apollo, ștrandul U.G.S.R la Băile Felix și Complexul de piscine), precum și funcția de înfrumusețare a parcului, ca, de exemplu bazinele amenajate cu plante exotice.

3.6 VEGETAȚIA

Condițiile naturale, în mod deosebit cele de climă și relief, au determinat prezența unei vegetații ce are evidente caractere central-europene. Pe acest fond dominant, topoclimatul de adăpost a permis apariția unei flore de nuanță sudică, iar existența unor formațiuni lacustre termale, apariția unei mici insule de flotă tropicală. La rândul ei, acțiunea dirijată a omului a condiționat, pe de o parte, prin defrișări, prezența unei flore tipice pajiștilor și fânețelor de silvostepă, pe de altă parte, aclimatizarea artificială a unor specii, adevărate rarității floristice pentru țara noastră.

Astfel pădurile de lângă stațiune sunt alcătuite din stejar pedunculat spontan, ce reprezintă mărturii ale stejărișelor de odinioară. Spre Băile FElix apare sporadic cerul care apoi devine dominant spre vest și sud. Spre dealul Șomleu este prezent și fagul chiar sub înfățișarea unor păduri masive, ce acoperă împreună cu gorunul panta nordică și nord-vestică a dealurilor. Sporadic mai pot fi întâlnite în păduri și exemplarele de gârniță, frasin, carpen. Stratul arbustiv este alcătuit din alun, corn, sânger, lemn câinesc. În stratul ierbaceu al pădurilor se găsesc elementele care dau nota de nuanță sudică a vegetației.

Existența unor formațiuni acvatice cu proprietăți deosebite permite prezența unei specii tropicale – monument al naturii – lotusul termal, faima stațiuni și a întregului județ. Planta are frunze rotunde plutitoare, cu marginea dințată și răsfrântă în sus, dintre care se înalță gingașele flori alb-gălbui, cu miros plăcut, parfumat.

Acțiunea antropică a condiționat prezența în parcurile stațiunilor a unor rarității floristice pentru regiune, cum ar fi arborele de lalea, originar din America de Nord, care se află în perimetrul rezervației naturale „Pârâul Peța”, ori diferitele specii din țări tropicale aclimatizate în bazinele cu apă termale de lângă drumul ce urcă spre complexul U.G.S.R al Băilor Felix.

3.7 FAUNA

În contextul condițiilor de climă, vegetație și acțiunea antropică ce caracterizează regiunea, fauna este reprezentată de unele apariții în păduri ale capricornului și mai ales ale fazanului, iar în terenurile cu fânețe și pajiști prin elemente de stepă, rozătoare, cum ar fi: popândăul, hârciogul și iepurele.

Apele pârâului Peța, și în mod deosebit formațiunile locuste din lungul văii, adăpostesc specia tropicală de melc Melanopsis, precum și o subspecie endemică de pește – roșioara.

O problemă deosebită sub raport științific o ridică prezența în apele termale ale văii Peța a formelor tropicale de Lotus termal și de melc.

3.8 PROFILUL STAȚIUNI

Băile Felix sunt profilate, în principal pe tratamentul afecțiunilor reumatismale inflamatorii, degenerative și abarticulare, al afecțiunilor posttrumatice, neurologice periferice și centrale, al celor ginecologice, precum și la unor boli asociate (endocrine, de nutriție și metabolism și unele boli profesionale).

=== Capitolul 4 ===

Capitolul 4.

BAZA TEHNICO – MATERILĂ A TURISMULUI, STRUCTURI DE PRIMIRE

4.1 BAZA DE CAZARE

Băile Felix se întind de o parte și de alta a șoselei Oradea – Beiuș, pe o lungime de aproximativ un kilometru. La intrarea în stațiune, dinspre Oradea după trecerea peste cale ferată, ne apare în față silueta piramidală a construcțiilor hoteliere.

Din șoseaua pe care am venit se desprinde la dreapta și la stânga câte un drum asfaltat care trece limita exterioară a stațiunii. Cel din dreapta merge pe lângă linia ferată și pădure, iar cel din stânga, pe terasa de peste pârâul Hidișel, unindu-se în aceiași șosea din care au pornit , la extremitatea cealaltă a stațiunii.

Pe drumul ce se desprinde la dreapta și care urcă ușor în pantă întâlnim, în ordin succesivă:

Vila Felix, care dispune de 60 locuri de cazare, de 2 stele, având următoarele dotării: salon restaurant, salon reuniuni – banchete, pensiune, bar de zi, parcare, garderobă, bază proprie de tratament: electroterapie, fizioterapie, sală de gimnastică, recuperare, întreținere;

Hotelul de cură „Nufărul”, în partea stângă, de 2 stele, cu 150 locuri de cazare având următoarele dotării: : restaurant, terasă, parcare, sală de jocuri mecanice, sală de comferințe, garderobă, piscină radio – Tv. La nivelul I, hotelul are legătură directă cu baza de tratament a hotelului „Termal”.

Hotelul de cură „Termal”, suspendat parțial pe piloni și placat cu cărămidă roșie, este de 2 stele, are 300 de locuri, având în dotare: parcare, radio-TV, restaurant, bar de zi, club, piscină cu apă termală în aer liber, precum și bază proprie de tratament, în care se poate coborî, direct cu liftul. Bazinul cu apă termală din această bază este utilizat, după amiaza, și pentru agrement.

În continuare pe stânga, la intersecția din fața gării, se află un complex comercial și de servicii, de formă circulară, urmat de o serie de hoteluri.

Hotelul de cură „Felix”, hotelul este de 2 stele și dispune de 290 de locuri, restaurant și bar de zi, săli recepție, conferințe, tratative, radio-Tv, comunicând direct cu policlinica și cu baza de tratament.

Hotelul de cură „Lotus”, aflat alături, tot de 2 stele are 400 de locuri, restaurant, bar de zi și pensiune, parcare, garderobă, săli de jocuri, salon de frizerie, cosmetică, radio-Tv. Din hotel se poate ajunge la baza de tratament, traversând holul hotelului „Felix”.

Casa de odihnă și tratament a sindicatelor „Felix I”, are trei corpuri de clădiri, dispune de 1700 de locuri de cazare în majoritatea confort 2, de o pensiune cu cinci săli de masă, sală de spectacole, discotecă, bibliotecă, bufet, parcare, magazin, sală de jocuri, TV etc. În holul hotelului sunt amenajate două buvete cu apă minerală, pentru cură interioară. Baza de tratament se află în incinta complexului.

Hotelul de cură „Belvedere” este de 3 stele, are 400 de locuri de cazare, având în dotare : restaurant, bar de zi, frizerie, coafură, parcare, sală de jocuri, radio-TV, telefon, sălă de recepție, conferințe etc. În spatele hotelului se află și un teren de tenis.

Traversând șoseaua Oradea – Beiuș urcăm pe terasa înălțată peste pârâul Hidișel, de-a lungul căreia se înșiră cele mai multe construcții din Băile Felix. În ordine succesivă întâlnim:

Casa de odihnă și tratament a sindicatelor – Felix II, cu 1050 locuri de cazare, de 2 stele, cu pensiune, sală de spectacole, club bibliotecă, parcare, magazin, sală de jocuri, bar de zi, etc.

Urmând drumul în continuare, tot pe partea stângă, se află un grupaj, de trei hoteluri.

Hotelul de cură „Mureș”, de 2 stele, are 650 de locuri de cazare, având în dotare: restaurant, bar de zi, piscină, sală de jocuri mecanice ,parcare, garderobă, cramă cu program folcloric zilnic, radio-Tv etc.

Hotelul de cură „Unirea”, de 2 stele, are 350 de locuri de cazare, având în dotare: restaurant, cofetărie, parcare, bar de zi, sală de jocuri mecanice etc.

Hotelul de cură „Someș”, de 2 stele, cu 300 locuri de cazare, fiind dotat cu restaurant, bar de zi, parcare, garderobă, radio-Tv etc.

La o mică distanță se află alte două hoteluri care au o bază de tratament comună și anume:

Hotelul de cură „Poienița”, de 2 stele, având 300 de locuri de cazare, fiind dotat cu bar de zi, restaurant, parcare, garderobă, sală de jocuri mecanice, discotecă etc.

Hotelul de cură „Crișana”, de aceiași categorie cu hotelul „Poienița”, cu 200 de locuri de cazare, având restaurant, bar de zi, parcare, etc.

Drumul continuă spre est și coboară la stânga, peste pârâul Hidișel, unindu-se cu șoseaua Beiuș – Oradea, apoape de linia ferată, locul de unde a început plimbarea noastră.

4.2 BAZA DE TRATAMENT

4.2.1 BAZELE DE TRATAMENT

Stațiunea Băile Felix dispune de nouă baze de tratament, la care vin anual la cură balneară circa 700.000 de persoane.

Baza de tratament Băile „Felix”, baza centrală a stațiunii, în cadrul căreia se găsește Policlinica balneară nr. 1 dată în folosință în anul 1970, deservește pacienții cazați în hotelurile „Felix” și „Lotus”; baza legată de respective hoteluri printr-un coridor de trecere, permite aplicarea tratamentului în tot cursul anului. Aici sunt tratați cca 2000 pacienți pe zi.

Baza dispune de 12 cabinete medicale de specialitate (cinci în hotelul „Felix”, cinci în hotelul „Lotus” și două în baza proriu-zisă) profilate pe balneofizioterapie și recuperare medicală; tot aici funcționează și câte un cabinet stomatologic, O.R.L, ginecologic, radiologic, precum și laboratorul central al stațiunii aflat la dispoziția cursanților cazați în toate hotelurile din Băile Felix; de asemenea, în incinta bazei sunt amplasate servicii de explorări funcționale (E.K.G, E.M.G, cabinet de testări musculo-articulare), precum și un punct de sterilizare.

Asistența tehnică de urgență este asigurată de un medic de gardă cu cabinetul în hotelul „Lotus” și de o asistentă cu cabinetul în hotelul „Felix”.

Baza de tratament „Termal”, dată în folosință în anul 1972, deservește pacienților cazați în hotelurile „Termal” și „Nufărul”, putând trata 500 de bolnavi pe zi. Asistența medicală este asigurată de cinci cabinete de balneofizioterapie, unul din cabinete fiind profilat pe tratamentul cu Pell-Amar; în bază există și un cabinet E.K.G.

În cadrul bazei funcționează o secție a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie din București care prin intermediul celor trei cabinete de specialitate aplică tratament geriatric pacienților români și străini; secția dispune și de un cabinet de cosmetică medicală cu Gerovital.

Pacienții cazați în hotelurile „Termal” și „Nufărul” au posibilitatea să practice înotul și helioterapia în piscina în aer liber de la hotelul „Termal”.

Baza de tratament „Belvedere”, dată în folosință în anul 1979 pentru curanții cazații în hotelul cu același nume, tratează 500 de pacienți pe zi.

Asistența medicală este asigurată de patru cabinete de balneofizioterpie – dintre care două situate în incinta hotelului sunt profilate, unul pe tratamentul cu Gerovital, iar altul pe tratament cu Pell-Amar – în baza propriu-zisă găsindu-se și un cabinet de pediatrie, un cabinet de cosmetică medicală cu produse Gerovital și Pell-Amar și un cabinet de tratamente cu Gerovital.

În cadrul bazei mai funcționează o secție cu specialitatea boli digestive care aplică tratament cu Ulcosilvanil; secția dispune de cabinet pentru consultații de specialitate și de cabinete pentru explorări funcționale (endoscopii, sondaje etc.).

Asistența medicală de urgență o asigură un medic și o asistentă medicală cu cabinete în incinta hotelului.

Baza de tratament „Crișana-Poienița”dată în folosință în anul 1981, este la dispoziția curanților cazați în hotelurile cu același nume, aici fiind tratați 600 de pacienți zilnic. Asistența medicală este asigurată de cinci cabinete de balneofizioterapie. (două în hotelul „Poienița”, unul dintre ele profilat și pe tratament cu Pell-Amar, un cabinet în hotelul „Crișana” și două cabinete în baza propriu-zisă).

Baza mai dispune de un cabinet pentru tratamente medicale de urgență, un cabinet de explorări funcționale, un cabinet E.K.G și altul E.M.G., precum și de un laborator. În cadrul bazei se aplică tratamente cu Gerovital, Pell-Amar.

La hotelul „Crișana” există o piscină cu apă termală în aer liber pentru adulți și o piscină cu apă termală pentru copii.

Asistența medicală de urgență o asigură un medic cu cabinetul în hotelul „Poienița” și o asistentă cu cabinetul în hotelul „Crișana”.

Baza de tratament „Unirea”, dată în folosință în anul 1983, este la dispoziția curanților din hotelurile „Unirea” și „Someș”, aici fiind tratați 600 de pacienți pe zi. Baza dispune de patru cabinete medicale de balneofizioterapie.

Asistența medicală de urgență o asigură medicul de gardă de la hotelul „Poienița” și asistenta de gardă din hotelul „Crișana”.

Baza de tratament „Mureș”, dată în folosință în anul 1987, este la dispoziția curanților cazați în hotelul cu același nume, tractând un număr de 800 pacienți pe zi (într-o singură tură). Baza dispune de cinci cabinete de balneofizioterapie, de un cabinet de oftamologie, un cabinet de stomatologie, un cabinet de ginecologie, un cabinet de exploatări funcționale (E.K.G, E.M.G etc) și de un laborator.

Asistența medicală de urgență o asigură medicul de gardă de la hotelul „Poienița” și o asistentă de gardă din incinta bazei.

Sanatoriul de copii Băile Felix, cu o capacitate de 100 de locuri, secție a Sanatoriului de copii 1 Mai, asigură tratament pentru copii școlari între 6 și 16 ani. Copii internați aici beneficiază de tratament balneofizioterapeutic și recuperator în serii de 30 de zile, în timp în care continuă și cursurile școlare cu cadre didactice de specialitate.

Asistența medicală de urgență este asigurată de serviciul de gardă.

Spitalul clinic de recuperare Băile Felix, dat în folosință în anul 1987, unitatea aparținând de Ministerul Sănătății, administrată și coordonată de Direcția sanitară a județului Bihor și îndrumată metodologic de Institutul de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală București, are o capacitate de 150 de locuri, pacienții fiind cazați în saloane cu unul sau două paturi. Spitalul are program permanent de funcționare și regim tip sanatoriul clinic.

Saloanele sunt prevăzute cu oficiu pentru servirea mesei, baie, grup sanitar, iar mobilierul este adaptat pentru pacienții deficienți locomotori și nevromotori reumatici, fiecare salon dispunând de tablou de avertizare și comandă.

În cadrul spitalului se aplică tratament balneofizioterapeutic și recuperator complex, cu o gamă largă de proceduri terapeutice și servicii clinice, în unitatea funcționând serviciu radiologic, serviciu de exploatări funcționale (E.K.G., E.M.G etc) și un laborator clinic.

4.2.2 INDICAȚII TERAPEUTICE PRIVIND TRATAMENTUL BALNEAR

În stațiunea Băile Felix se tratează următoarele grupe de afecțiuni: afecțiuni reumatismale inflamatorii, afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni reumatismale articulare, afecțiuni posttraumatice, afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic, afecțiuni ginecologice, iar ca afecțiuni asociate, unele boli metabolice, de nutriție și boli endocrine.

AFECȚIUNI REUMATISMALE INFLAMATORII

Reumatismul articular acut, cel mai devreme la 6-8 luni de la dispariția fenomenelor acute, fără tumefacții articulare, fără semne clinice, cu temperatura și viteza de sedimentare normale;

Poliartrita reumatoidă (poliartrită cronică evolutivă), la cel puțin 6-6 luni de la ultimul episod acut, cu viteză de sedimentare sub 30 mm la oră și cu temperatura normală;

Spondilita anchilozantă, la cel puțin 3-4 luni de la dispariția fenomenelor acute, cu viteză de sedimentare sub 30mm la oră și cu temperatura normală.

Cura profilactică se adresează bolnavilor care au avut în antecedente afecțiuni reumatismale acute de tip inflamator, dar au rămas cu dureri articulare, precum și bolnavilor cu sindroame articulare persistente, nesistematizate, dar care au o instabilitate imunologică sau evoluează pe un teren hiperactiv.

Tratamentul curativ propriu-zis este indicat bolnavilor cu poliartrită reumatoidă în stadiile incipiente, ca și în formele periferice și centrale ale spondilitei anchilozante.

Nu se va trata în stațiune formele febrile ale poliartritei reumatoide, formele cu vascularită, irită, hepatomegalie, formele lupoide cu amiloidoză, cu noduli subcutanați și nici bolnavii cașectici sau netransportabili.

Cura de recuperare se adresează bolnavilor cu poliartrită reumatoidă, stabilizată biologic, chiar în faze mai avansate, evolutive(stadiile ), precum și celor care au suferit operații aferente acestei boli; formele constituite de spondilită anchilozantă beneficiază de asemenea de cura de recuperare în stațiuni.

Cura de recuperare se poate efectua în condiții superioare la Băile Felix, unde există condiții și instalații adecvate, precum și posibilitatea aplicării unei metodologii de recuperare.

AFECȚIUNI REUMATISMALE DEGENERATIVE

Artrozele și poliartrozele fără focare de infecție active;

Spondilozele cervicale, dorsale și lombare la cel puțin 4-6 săptămâni de la puseul acut; spondilozele pot fi însoțite sau de cervicobrahialgii sau de lombosciatalgii.

Afecțiunile reumatismale degenerative sunt caracterizate prin manifestări care au ca substrat anatomic o degenerare sau o uzură a țesutului mezenchimal ce alternează cu predilecție cartilagiul articular. Sunt cuprinse în această categorie bolile reumatismale cunoscute în general sub denumirea de artroze.

Formele clinice mai importante sunt: spondilozele (cervicale, dorsale, lombare), coxartroza, gonartroza și artrozele mâinilor și picioarelor.

Reumatismele degenerative beneficiază în marea majoritate a formelor lor clinice de cura balneofizicală. Cu toată această largă indicație de tratament a artrozelor, există însă stări și forme de boală ce nu pot fi tratate prin cură. Printre acestea enumerăm: spondilozele cu nevralgii acute sau subacute; coxartrozele în puseu acut sau cu atitudini vicioase ireductibile; artrozele la vârstnici cu decompensări cardiovasculare, hepatorenale sau cu arteroscreloză avansată.

Tratamentul profilactic se face în toate stările preartrozice, cu deficiențe legate de hipo sau hiperlaxitate muscololigamentară, cu deficiențe de statică, cu diskinezii musculare, cu obezitate sau în artrozele de origine endocrin-metabolică. Tratamentul curativ și de recuperare se efectuează în formele de spondiloză și artroze constituite.

AFECȚIUNI REUMATISMALE ABARTICULARE:

Tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze;

Periartrita scapulohumerală;

Celulite, paniculite, bursite, fibrozite;

Neuromialgii, miozite.

Afecțiunile reumatismale sunt suferințe ale părților moi periarticulare de natură inflamatorie, degenerativă sau mixtă, având diferite localizări toporafice.

Mai frecvent întâlnite în practica balneară sunt periartrita scapulohumerală (P.S.H.) sau a șoldului, epicondilita, tenosinovita mâinii și piciorului. Aceste afecțiuni însoțesc de obicei formele reumatice deenerative (spondiloze, poliartroze).

Bolile reumatismale abarticulare beneficiază în mare măsură de cura balneofizicală. Pentru cură sunt indicate în special formele cu evoluție cronică care prezintă deficit funcțional musculo-articular și formele ce produc incapacitate temporară de muncă; sunt însă contraindicate pentru cură formele acute sau acutizate de boală.

AFECȚIUNI POSTTRAUMATICE;

Redori articulare postrumatice;

Stări după operații pe oase, articulații și mușchi;

Stări după fracturi, luxații și entorse;

Sechele după traumatisme sportive, accidente de muncă sau circulație.

Sechele posttrumatice ale membrelor și coloanei vertebrale interesează structuri foarte variate (oase, mușchi, articulații, nervi, vase etc.) și dau complicații vasculo-tropice.

Recuperarea acestor bolnavi prin metodologie complexă balneofizicală are o importanță și o eficiență cu totul deosebite.

Recuperarea bolnavilor în stațiune se face în etapa a II-a, care succede prima etapă de recuperare, ce are loc în serviciile de traumatologie (în secțiile de ortopedie sau în secțiile de recuperare spitalicești).

Cele mai bune rezultate se obțin în schelele după traumatisme sau după operații pe membre, după terminarea perioadei de imobilizare și după ce s-a cicatrizat plaga. De asemenea, beneficiază de recuperare în stațiune artrozele posttraumatice, după circa trei luni de la faza acută. Osteoporozele posttraumatice sau cele instalate prin imobilizarea prelungită sunt și ele indicate pentru cura în stațiune, la fel ca și tulburările vasomotorii, alodistrofiile și stările după tromboflebite.

În tratamentul balneofizical al afecțiunilor posttraumatice un accent deosebit se pune pe terapia de recuperare, pentru care stațiunea Felix dispune de condiții superioare celor din stațiunea 1 Mai.

AFECȚIUNI ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ȘI PERIFERIC:

Hemipareze, la minimum 6 luni de la data accidentului cerebral;

Parapareze, la minimum 3 luni după mielite, după operații pe măduvă, după traumatisme vertebrale, dar fără tulburări sfincteriene sau trofice accentuate;

Diverse pareze și paralizii periferice;

Stări după polinevrite, poliradiculonevrite, nevrite, nevralgii;

Sechele posttraumatice ale nervilor periferici după sutura nervilor secționați.

Și în cazul acestor grupe de afecțiuni se va prefera stațiunea Băile Felix, care dispune de condiții superioare pentru tratamentul de recuperare.

AFECȚIUNI GINECOLOGICE:

Tulburări minore de pubertate sau de menopauză, ca manifestări ale sindromului funcțional hiperractiv;

Dureri cu caracter (pelviagii, alomenoree);

Tulburări diskinetice hipertone;

Stări de convalescență, 2-3 luni după procese inflamatorii acute ale organelor genitale;

Metroanexite cronice, cervicite cronice, peri și parametrite cronice, pelviperitonite cronice nespecifice.

În afara afecțiunilor prezentate mai sus, se mai pot trata în stațiune și altele, în cazul când acestea însoțesc una sau mai multe din acelea cuprinse în cadrul celor șase grupe sus menționate. Printre afecțiunile asociate care pot beneficia de un tratament balneofizical menționăm: artropia gutoasă, unele forme de gastrite și enterocolite cronice, diskinezii biliare, litiaze urinare, tulburări de circulație periferică și altele.

4.2.3 PROCEDURI DE TRATAMENT BALNEAR

Stațiune Felix dispune de 6 baze de tratament balneo-fizical, majoritatea dintre acestea construite chiar în incinta sanatoriilor și a hotelului de cură, date în funcțiune în perioada 1971-1978 (Complexul sanatorial U.G.S.R, hotelurile de cură Felix, Lotus, Termal, Belvedere și Nufărul).

Tot în stațiune pot fi folosite pentru cura internă cu apă termală. În cadrul tratamentului complex, stațiunea Felix dispune și de bazine cu apă minerală termală în aer liber, care se utilizează atât în scop terapeutic, cât și pentru agrement.

Bazele de tratament din stațiuni, în afara secțiilor unde se aplică procedurile majore (folosite sub formă de cură externă, ca băi în bazine acoperite, vane și piscine descoperite, și în cura internă), mai utilizează și procedurile adjuvante (hidroterapia, electroterapia, cultura fizică medicală etc.).

Cura externă cu ape minerale reprezintă folosirea în scop terapeutic a apelor din stațiune sub formă de băi în vane sau bazine, la care se asociază diverse proceduri terapeutice indicate de medicul curant.

Baia cu apă minerală acționează asupra organismului prin factorii mecanici, termici și chimici.

Dacă apa minerală este folosită în bazine, mișcarea corpului în apă reprezintă ea însăși un factor terapeutic cu rol eficient în cadrul tratamentului complex.

În cursul băii, apa minerală exercită o diminuare apreciabilă a greutății corpului. În aceste condiții, mișcările în articulații devin mai ușoare, mai puțin dureroase, iar grupele musculare hipotrofice pot acționa cu mai multă ușurință asupra segmentelor corpului.

Presiunea hidrostatică a apei exercită asupra părților moi ale corpului o apăsare, care se manifestă îndeosebi asupra circulației venoase din membre sau asupra circulației sanguine abdominale sau toracice. Aceste influențe asupra circulației fac ca baia minerală să fie considerată solicitantă pentru organism, cu cât mai mult cu cât ea stimulează și schimbările metabolice.

Acțiunea termică a băii minerale, care are un efect calmant asupra durerilor, resorbant asupra inflamațiilor cronice și relaxant asupra musculaturii, este condiționată de unele proprietății ale apei. Cu cât conductibilitatea termică a mediului (apa din baie) va fi mai mare, cu atât mai repede crește temperatura corpului.

Clasificarea după temperatura lor, băile pot fi termoindiferente (34-35C), calde (36-38C) sau fierbinți (38-41C).

Pentru încălzirea pielii sunt indicate băile fierbinți de scurtă durată (10 minute), iar pentru încălzirea straturilor tisulare profunde, băile vor avea o durată de peste 20 de minute.

Excitațiile termice asupra receptorilor cutanați provoacă, sub acțiune apei cale, vasodilatație în piele. Reacția vasodilatatorie nu se limitează numai la zona cufundată în apă, ci se extinde la toată suprafața corpului.

Baia caldă, chiar dacă este parțială, determină deplasarea unei mari cantități de sânge din zona organelor interne spre periferie.

În baia caldă, solicitarea circulatorie și metabolică a organismului se adaugă solicitării prin factorii mecanici menționați mai sus. Dacă însă în timpul îmbăierii temperatura din baie este ridicată progresiv,cu câte un grad la fiecare minut (baia termală ascendentă), atunci acesta este mai bine suportată de bolnav.

Ionii din apa minerală pătrund în piele selectiv, în funcție de încărcătura electrică a pielii. Apa caldă din baie mărește permeabilitatea pielii, astfel că ionii pătrund mai ușor. Fixarea ionilor în piele modifică metabolismul acesteia. O parte din ioni însă părăsesc pielea și trec în apa din baie. Datorită acestui transport de ioni în ambele sensuri se modifică excitabilitatea pielii, precum și reflexele nervoase plecate de la receptorii cutanați.

Formele cele mai comune de aplicare a băilor minerale sunt baia în cadă și baia în bazin.

Baia în cadă se face de obicei prin cufundarea în întregime a corpului în apă, dar ea poate fi aplicată și sub formă de băi parțiale (baie de jumătate sau trei sferturi), în cazurile când medicul consideră că procedura generală este prea solicitantă pentru bolnavul respectiv (pacienți cu cardiopatii, pacienții vârstnici sau debili). O varietate de băi minerale sunt și acelea prin cufundarea în apă numai a unor segmente corporale (băi de șezut, băi ale membrelor superioare sau inferioare).

În băile parțiale accentul se pune pe efectele locale ale acestora. În băile parțiale de șezut se obțin efecte remarcabile terapeutice în afecțiuni ale micului bazin sau cavității abdominale; prin băile parțiale ale membrelor superioare se acționează în special asupra pulmonului și cordului.

Băile parțiale, prin faptul că acționează moderat, regional, solicită mai discret mecanismele circulatorii sau metabolice ale organismului.

În stațiune, apa minerală se folosește de asemenea și în bazine sau piscine, în care mai mulți bolnavi în timpul efectuării băii execută și mișcări conform unui program terapeutic individual sau colectiv.

Băile minerale se pot efectua și în piscine, în aer liber, în special în timpul sezonului cald.

Durata unei băi minerale calde efectuate fie la vană, fie la bazin este de 15-30 minute, după care este obligatoriu un repaus prelungit, mai ales la persoanele debile și la cardiaci.

O serie completă de băi cu ape minerale este alcătuită din 15-20 băi, cu pauze la câteva zile, mai ales în cazul procedurilor terapeutice foarte solicitante, sau în cazul bolnavilor foarte reactivi ori debili.

Reacția balneară va fi urmărită cu grijă și corectată în mod corespunzător dacă acestea este prea intensă, folosind pauze în cursul curei și o meditație adecvată tulburărilor apărute în cursul reacției.

Reacțiile de cură în cursul băilor apar mai ales în formele recente de boală, la bolnavi cu labilitate clinico-biologică sau la bolnavi cu hiperactivitate neuroendocrină.

Cură internă cu apă minerală termală utilizează apa de la buveta special amenajată. Apele minerale băute la o temperatură de 39-40C exercită o acțiune calmantă asupra mișcărilor stomacului, diminuează secreția gastrică și calmează durerile digestive, producând totodată și o creștere a eliminării de urină.

Ingestia apei minerale sub formă de cură hidrominerală se face după un program stabilit de medic, program în care se ține cont de ritmul de administrare în cursul zilei, de cantitatea de doză, precum și alte indicații speciale.

Nămolul terapeutic se aplică la Băile Felix sub formă de împachetări calde, parțiale sau generale, tampoane vaginale și chilot, toate cu nămol cald. Acțiunea farmacodinamică a nămolului se bazează pe calitățile sale fizice, în special pe termopexie, pe conductibilitatea termică redusă și pe plasticitatea sa, precum și pe calitățile chimice. Nămolul în contact cu pielea produce o stimulare a neuroreceptorilor periferici ce determină o serie de reflexe locale și la distanță, cu efecte favorabile pentru numeroasele funcții ale organismului. Vasodilatația produsă favorizează resorbția unor elemente chimice organice și anorganice conținute în faza lichidă a nămolului, stimulând astfel mecanismele de reacție ale organismului. Pentru organism tratamentul cu nămol constituie un excitant general nespecific și reprezintă o procedură terapeutică de mare intensitate, prescrisă în mod individualizat, în ceea ce privește temperatura, frecvența, durata aplicării, regiunea etc.

Utilizarea factorilor naturali de cură specifici Băilor Felix și Băilor 1 Mai se practică în asociație cu factorii curativi artificiali ca: hidroterapia, electroterapia, fototerapia, sonoterapia, terapia respiratorie, masajul medical, cultura fizică medicală etc. Nu sunt omise din programul terapeutic nici curele de teren, jocurile distractive, excursiile.

Hidroterapia constă în aplicarea unor proceduri externe ce au la bază apa; ele sunt efectuate în scopul întăririi sau diminuării unor efecte obținute prin terapia cu factori naturali de cură.

Compresele reci sau calde, aplicate pe diferite regiuni ale corpului sau hidrofoarele servesc la obținerea unor efecte locale care corectează acțiunea generală obținută prin proceduri mai intense.

Împachetările umede sau uscate, regionale sau chiar generale se aplică mai rar, întrucât sunt foarte solicitante pentru organism, în cazul recurgerii la împachetării procedura trebuie individualizată.

Fracțiunile sunt proceduri de hidroterapie cu acțiune generală tonifiantă, ele favorizând circulația periferică.

Alte proceduri mai ușoare, recomandate bolnavilor debili, convalescenților, cardiacilor etc,m sunt spălările, afuziunile, perisajul, băile parțiale și dușurile sub formele lor speciale. De asemenea, nu pot fi neglijate băile kinetoterapeutice, deosebit de apreciate în tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor, cu redori articulare și musculare, băile cu bule de aer de bioxid de carbon, băile cu plante medicinale etc.

Electroterapia utilizează mai multe forme de curenți și anume:

Curentul galvanic a cărui acțiune terapeutică se bazează pe efectele polar la locul de contact al electrozilor cu pielea, precum și pe efectele interpolare ale regiunii cuprinse între cei doi electrozi, prin care curentul galvanic se scurge, traversând corpul.

Sub acțiunea curentului galvanic se produc efecte de ionoforeză, electroosmoză, modificări de potențial a membranelor celulare cu implicații asupra excitabilității, a circulației și metabolismului. Prin folosirea unor soluții de calciu clorat, iodură de potasiu, salicilat de sodiu, butazolidină, histamină, novocaină, hidrocortizon etc. la nivelul unuia dintre electrozi, se facilitează pătrunderea prin piele a acestor soluții în regiunile tratate. În aceste cazuri, procedura terapeutică poartă numele de ionizare. Curentul galvanic mai este utilizat la băile galvanice patrucelulare, sau în baia generală electrică.

Procedurile galvanice asociate curei balneoclimaterice din stațiune dau cele mai bune rezultate în: nevralgii și nevrite periferice; pareze și paralizii; nevroze astenice și vegetative; mialgii și altralgii.

Curenții dinamici cu varietatea lor mare de forme și tehnici de aplicare, se recomandă în cele mai multe cazuri ca tratament asociat, fiind indicații pentru: leziunile posttraumatice (entorse, luxații, contuzii, redori articulare); afecțiunile reumatismale.

Curenții de medie frecvență, produși de aparate de tip Myodinaflux și Nemectron, sunt curenți sinusoidali cu frecvențe de 3000-30000 MZ, cu modulări variate. Acțiunea lor terapeutică se bazează pe efectul analgetic, excitomotor și trofic al acestor curenți.

Curenți de înaltă frecvență depășesc frecvența de 500000 oscilații/secundă. Efectul principal pe care se bazează acțiunea terapeutică a curenților de înaltă frecvență este încălzirea profundă a țesuturilor.

Fototerapia folosește acțiunea asupra organismului a energiei radiante luminoase, furnizată de aparate alimentate cu energie electrică. Spectrele electromagnetice ale zonelor radiației infraroșii (760 mM – 5 mM) ale radiației vizibile (760 mM – 400 mM) și ale radiației ultraviolete (400 mM – 100 mM) fac parte din domeniul fototerapiei.

Acțiunea terapeutică a procedurilor fototerapeutice se bazează pe efectul termic produs de radiațiile infraroșii sau pe efectul fotochimic al radiațiilor ultraviolete. Sursele de radiații calorice sunt lămpile cu filament folosite la procedurile cunoscute sub numele de baie de lumină generală sau parțială, sau sub numele de aparate Sollux. Căldura iradiată de aceste aparate produce vasodilatație și sudație. Bazate pe aceste efecte, tratamentele cu radiații calorice sunt indicate în: obezitate, diateze urice, celulite etc.

Radiațiile ultraviolete aplicate pe piele dau naștere la procese chimice în zona iradiată, producând eritemul ultraviolet și pigmentația,. La intensitățile mari sau îndelungate apar edeme și flictene. Biodozimetria stabilește doza necesară de iradiere, iar biodoza variază în raport de regiunea expusă, de sensibilitatea bolnavilor, de sex, de vârstă etc.

Acțiunea radiației ultraviolete este generată asupra metabolismului mineral și vitaminic, dar are efect și asupra unor funcțiuni neuroendocrine. Dozele-eritem au efecte antialgice și se utilizează în tratamentul nevralgilor.

Sonoterapia este o procedură fizioterapeutică ce folosește oscilațiile de frecvență de peste 20000/secundă, produse prin efectul piezoelctric. Aparatele de ultrasunete transformă energia electrică în ultrasunete.

Aplicația ultrasunetelor pe piele crește permeabilitatea acesteia, efect folosit la introducerea unor substanțe active terapeutice cum ar fi hidrocortizonul, filtratul de nămol etc. Procedura de introducere a unor substanțe prin piele cu ajutorul ultrasunetelor se numește sonoforeză. Micromasajul vibrator prin ultrasunete asupra țesuturilor este folosit în artrite cronice, sau artoze activate, periartrite, epifizite etc.

Magnetoterapia se aplică în stațiuni ca tratament asociat cu aparatul numit Magnetodiaflux, aparat ce generează câmpuri electromagnetice ritmice, care sunt folosite în formule diferite de aplicare. Tratamentul cu Magnetodiaflux are efecte excitatorii sau sedative, îndeosebi asupra reactivității neuroendocrine și vegetative.

Terapia respiratorie este reprezentată la Băile Felix de kinoterapia respiratorie – formă a gimnastici medicinale – și de terapia cu inhalații și aerosoli. Aparatele individuale de tratament pentru inhalații sau aerosoli la chimioterapia mucoasei căilor respiratorii și a epiteliului alveolar.

4.3 BAZA DE AGREMENT

4.3.1 STRUCTURILE TURISTICE DE AGREMENT

Cei veniți la tratament sau vilegiaturiști în trecere prin aceste stațiuni pot face scurte plimbări, care oferă nu numai posibilitatea de a cunoaște obiectivele mai vechi sau mai noi ale stațiuni, dar constituie și o destindere, o reconfortare.

Străbătând stațiunea de-a lungul, prin parc, începând de la construcția cu acoperiș piramidal, întâlnim de-o parte și de alta, în ordine succesivă:

Piscina Apollo 1, realizare relativ nouă, cuprinde în interior un bazin cu apă termală ce funcționează tot timpul anului, o mică bază de tratament (duș subacval și masaj), vestiare, saloane de odihnă, bar de zi și o terasă pentru aerohelioterapie. Lângă clădire, către șoseaua Oradea – Beiuș, se află două bazine cu apă termală în aer liber.

Piscina Apollo 2, situată lângă cea dintâi, este o construcție din cărămidă, cu lemnărie aparentă, făcând impresia unei mici cetăți cu turnulețe piramidale. Refăcută în anul 1975, clădirea include un bazin descoperit cu apă termală, vestiare, bar de zi și o terasă pentru aerohelioterapie. În timpul iernii, accesul în bazin se face direct din vestiare.

Ștrandul „Felix” pe stânga întins pe o mare suprafață spre șoseaua ce duce la Oradea, cuprinde un bazin mare circular și altul, mai mic, dreptunghiular, vestiare, un restaurant-terasă de vară, diferite chioșcuri alimentare și un vast teren amenajat pentru aerohelioterapie.

Pentru asigurarea serviciilor de masă, în stațiune funcționează trei restaurante, înafara celor care se află în hoteluri cu o capacitate de 280 de locuri la mese, de categoria II și trei baruri de zi cu 76 locuri.

De asemenea, în aceste două localități mai funcționează o serie de restaurante, bufete și baruri private, de mici dimensiuni. Sintetic situația echipamentelor de alimentație pentru turism în zona Felix este prezentată în tabelul următor:

Oferta de alimentație pentru turism în zona Băile Felix

Acestea oferă curanților meniuri normale și dietetice, conform prescripțiilor medicale.

În stațiune mai există și un complex comercial și de servicii, care cuprinde la parter, magazine alimentare, de textile, confecții, încălțăminte, cosmetică-parfumerie, jucării, artizanat, librărie, cofetărie, poștă, agenție C.F.R, iar la etaj o discotecă „WhyNot”. În clădirea complexului se află și o farmacie.

Cinematograful din Băile Felix se află lângă dispecerat, aici în afară de filme, sunt prezentate curanților spectacole muzicale, și de folclor, concerte, conferințe etc. Alături de cinematograf se află baza de tratament și Policlinica balneară „Felix”, în care se poate intra și din parc. Aici, în holul de la parter, se găsește Filiala de turism Băile Felix, care organizează excursii pentru cei aflați la cura balneară.

Stațiunea mai cuprinde și un parc, amenajat frumos cu alei de plimbare și pistă specială pentru biciclete, fiind amenajat cu bănci pentru odihnă, ronduri de flori și plante exotice, adăpostește busturile marelui muzician român George Enescu și al Poetului revoluționar Sandor Petofi.

4.3.2 TRASEE TURISTICE CE PORNESC DIN STAȚIUNEA BĂILE FELIX

Din stațiunile Băile Felix se organizează excursii pe jos în zonele apropiate și cu mijloace auto sau cu trenul în zone mai îndepărtate.

Una din drumețiile plăcute și, în același timp, instructive din împrejurimi este cea către dealul Șomleu (347 m altitudine) unde se găsește un remarcabil monument al naturii, avenul Beftia, care are o denivelare de 86 m, prezentând chiar de la suprafață din puț natural, cu verticulă de 54 m.

Pe dea se află și Rezervația paleontologică Beftia unde s-a găsit o interesantă faună fosilă preistorică. Scheletul unui mamut descoperit aici poate fi văzut în Secția de științe naturale din cadrul Complexului muzeal județean Bihor din Oradea.

În principal excursiile sun axate pe următoarele itinerare: Oradea, Peștera Urșilor de la Chișcău, Barajul Leșu, Muzeul memorial „Octavian Goga” de la Ciucea, popasul pescăresc Cefa, stațiunile balneoclimatice Tinca și Stîna de Vale, peșterile Meziad și Vadu Crișului etc.

Plecând pe DN 76, spre Beiuș, la ieșirea din Băile Felix întâlnim pe dreapta un monument ridicat în anul 1964, în amintirea soldaților româniși sovietici care și-au jertfit viața pentru eliberarea orașului Oradea, în timpul celui de-al doilea război mondial.

În prima comună, Hidișelu de Sus se remarcă un monument de arhitectură populară din secolul al XVIII-lea.

Orașul Beiuș este situat în depresiunea cu același nume, în lunca largă a Crișului Negru, la altitudinea de 185 m. Dintre obiectivele turistice din acest oraș amintim: Muzeul Etnografic, deschis în anul 1958, unde sunt expuse costume populare tradiționale, țesături, unelte etc; clădirea Liceiului „Șamuil Vulcan”, într-una din sălile sale funcționând în trecut Societatea de lectură a elevilor; monumentul Ostașului Român ridicat în memoria celor ce s-au jertfit pentru eliberarea orașului de sub dominația horthystă; monumetul eroilor din Beiuș, creație plastică impozabilă datorată sculptorului Rodica Stanca Pamfil; monumentul închinat eroilor sovietici care au luptat aici în toamna anului 1944.

Plecând mai departe din Beiuș, urmă,m șoseaua ce duce spre Vașcău, trecând prin Drăgășani. După ce ieșim din această localitate, pe partea stângă, mai retras de la șosea întâlnim satul Sebiș, în care se află unul din cele mai interesante monumente de arhitectură populară din Depresiunea Beiușului, datând din secolul al XVIII-lea, cu frumoase crestături geometrice și pictură interioară executată în 1764 de David Zugravu, de la Curtea de Argeș.

La Sudrigiu părăsim șoseaua pe care am venit și cotim la stânga spre Pietroasa. Pe partea dreaptă sunt situate satele Stâncești și Brădeț, în care se găsesc interesante monumente de artă populară, datând tot din veacul al XVIII-lea. Cel din Stâncești este pictat de același David Zugravu, iar cel din Brădeț, prin ornamentația deosebită și proporțiile construcției, se situează printre cele mai frumoase realizări ale artei populare de pe Crișuri. La Pietroasa și în satele vecine, Chișcău și Giulești, vizitatorii pot admira țesături artistic lucrate, sumane, cojoace și scaune cu spătare cioplite cu motive antropomorfe.

Ajunși în satul Chișcău, după parcurgerea distanței de 14 km, putem vizita Peștera Urșilor, descoperită în anul 1975, într-o carieră de marmură. Denumirea ei este legată de găsirea în interior a multor resturi fosile ale ursului de cavernă, dispărut cu cce 15000 ani în urmă.

Plecând din Beiuș spre nord, trecem mai întâi prin satul Delani, vestit pentru ocupația tradițională a locuitorilor, bitușeritul.

La Petresa vom întâlni un interesant monument de arhitectură populară din secolul al XVIII-lea, situat la margine satului, spre Șoimuș. Ușile interioare au fost pictate de David Zugravu de la Curte de Argeș, în anul 1775.

Luând-o la dreapta spre satul Mezaid după cca 2.5 km de la ramificația de la Remetea, înainte de intrarea drumului într-o pădure, vedem doi stejri (vechi de cca 400 ani), ocrotiți prin lege ca monumente ale naturii. În satul Mezaid (6 km de la Remețea) putem admira frumusețea araică a caselor țărănești, a portului popular (cojoace, sumane etc) și a multor obiecte lucrate artistic.

Drumul carosabil urmează firul văii și ne conduce după 6 km, la cabana Meziad. Situată la latitudinea de 470 km, cabana dispune de 46 de locuri pentru cazare și bufet. La distanța de cca. 600 m de cabană se află Peștera Mezaid în care se intră printr-o enormă boltă, deschisă într-un versant abrupt.

Peștera este una din cele mai mari din România, are o dezvoltare totală de glerii de cca. 4750 m, dispuse pe mai multe etaje. Galeriile și sălile superioare adăpostesc o mulțime de stalagmite, prezentând și diferite forme concreționare. Vizitare peșterii se face numai cu ghidul care se află la cabană.

Plecând din Beiuș pe un drum modernizat, spre est, după 12 km ajungem în comuna Budureasa, unul din cele mai vestite centre de creație populară din Bihor, creatorii lăzilor de zestre confecționate aici ducând faima localității în multe județe ale țării; tot în comună merită să fie văzut o moară de apă și o pivă de postav.

O remarcabilă zonă turistică din Munții Bihorului, unică în România prin relieful carstic, este bazinul închis Padiș-Cetățile Ponorului, accesibil cu mijloace auto de la Beiuș, pe DN 76 până la Sudrugiu și apoi pe DJ 763 până la Pietroasa și în continuare drum forestier până la cabana Padiș, de unde încep traseele ce vor conduce turiștii pe poteci marcate, la obiectivul amintit.

Platoul Padiș este un șes cuprins între 1250 și 1280 m, ocupând partea de nord a bazinului. Platoul apare înconjurat de culmile Măgura Vânată, vârful Râchita și vârful Rotunda. Pe coline, calcarul apare la zi brăzdat de lapiezuri sau cu doline. Cel mai interesant fenomen caracteristic îl reprezintă ponoarele, locul de pierdere al pelor în subteran.

Poiana Ponor, al doilea bazin hidrografic, este tot o depresiune închisă de jur-împrejur pe culmi înalte, împădurite. Apele dispar în Padiș, reapar într-o peșteră la 150 m diferență de nivel mai jos, după un parcurs subteran de 3400m și apoi dispar din nou în pământ prin niște sorburi.

Bazinul Lumea Pierdută este situat între Poiana Ponor, la nord și muntele Glăvoiu, la sud. Platoul este străbătut de izvorul Ursului și Pârâul Sec care izvoresc de sub vârful Bălăceanca, descriind două arcuri de cerc care delimitează zona de regiunile din jur. Aceste ape se unesc apoi și se pierd în Peștera de la Căput. Acest platou era altădată de o mare sălbătăcie, de unde și numele de Lumea Pierdută. Pădurea deasă de odinioară a început să fie defrișată, făcându-și apariția drumurile forestiere. Se remarcă trei avene: Peștera Geamănata care are intrarea printr-un aven de 80 de m adâncime, Avenul Negru, 108 m adâncime și Avenu Acoperit 40 de m adâncime. Peștera de Căput lungă de 1800 m, are un traseu dificil de străbătut.

Plecând de la Băile Felix spre Oradea urmând DN 79 în direcția sud-vest și trecem prin localitățile Nojorid, Leș, Gepiu, până la Inand. De la Inand mergem pe un drum modernizat, la dreapta, până la Cefa, distanța totală de la Oradea până la CEfa fiind de 30 km.

În această zonă de câmpie au fost amenajate lacuri pentru piscicultură în mai multe localități: Inand, Cefa, Marțihaz, Homorg, Mărăraș.

De la Salonta urmăm spre est DJ 795 și după 22 km ajungem la stațiunea balneoclimaterică Tinca, situată pe malul drept al Crișului Negru la altitudinea de 131 m. Stațiunea are o climă asemănătoare cu cea din Băile Felix.

4.3.3 FACTORII NATURALI DE CURĂ

La Băile Felix, principalii factori naturali de cură sunt: clima, apele minerale termale și nămolul terapeutic.

Clima este temperat continentală, cu influențe oceanice, ca urmare a circulației aerului umed din vest care transportă mase de aer maritim. Temperatura medie din vest care transportă mase de aer maritim. Temperatura medie anuală este de 10,4 oC (media lunii iulie 21,3 oC, iar a lunii ianuarie –2,1 oC). Adăpostită de coline împădurite, stațiunea are un bioclimat sedativ, cu ierni blânde și veri lipsite de căldură excesivă. Vânturile sunt slabe și predomină dinspre sud-est. Precipitațiile sunt relativ reduse (615,8ml anual).

Apele minerale folosite în terapeutică la Băile Felix sunt termale, de mică concentrație.

Principalele izvoare utilizate în prezent pentru tratament la Băile Felix au o mineralizare care variază în jur de 1g săruri la litru, o temperatură între 41-49oC, un debit de cca litri pe secundă și o radioactivitate de 1,15 UM/litru.

Din punct de vedere chimic, apele termale de la Felix sunt bicarbonatate, sulfatate, calcice, sodice, silicoase, oligometalice. În principal, ele se întrebuințează sub formă de cură externă, ca băi în bazine acoperite, vane și piscine descoperite, sub formă de irigații vaginale, precum și în cură internă.

Nămolul folosit la Băile Felix, extras din stațiunea 1 Mai, se prezintă sub forma unei paste naturale, care a luat naștere prin procese geologice și biologice de lungă durată, din amestecul cu apa a microparticulelor insolubile organice și anorganice. Nămolul se prepară anume în așa-zisele bucătării de nămol, unde se omogenizează, dându-i-se un aspect păstos, se încălzește la o temperatură de 40-46 oC și se aplică în special sub formă de împachetări generale sau parțiale. Nămolul acționează asupra organismului, aducând o serie de modificări atât locale, cât și generale.

Acțiunea farmacodinamică a nămolului se bazează pe calitățile fizice ale acestuia, în special de termopexie, pe conductibilitatea termică redusă și pe plasticitate, dar și pe calitățile chimice.

Tratamentul cu nămol este pentru organism un excitant general nespecific și reprezintă o procedură terapeutică de mare intensitate, ce se prescrie în mod individualizat în ceea ce privește temperatura, frecvența și durata aplicării, regiunea etc.

=== Capitolul 5 ===

Capitolul 5

CALCULUL ȘI INTERPRETAREA A PRINCIPALILOR INDICATORI AI TURISMULUI DIN STAȚIUNEA BĂILE FELIX

INDICATORII CERERII TURISTICE

4.1. INDICELE MODIFICĂRII CERERII TURISTICE

ICE0-i = CEi / CE0 · 100 unde CEi = cererea externă la momentul i

CE0 = cererea externă la momentul 0

ICE00-99 = 115.084 / 95.785 · 100 = 120,14 %

Deci cererea turistică a crescut în 2000 cu 20,14% față de anul 1999.

ICE01-00 = 150.351 / 115.084 · 100 = 130,64%

Rezultă așadar că cererea turistică a crescut și în anul 2001 dar ceva mai mult și anume cu 30,64% față de anul 2000.

4.2. REPARTIȚIA PE TIPURI DE PROVENIENȚĂ A CERERII TURISTICE

CEZI= cererea turistică internă

CEZE= cererea turistică externă

4.3. INDICELE DE VARIAȚIE A CERERII PE TIPURI DE PROVENIENȚĂ

ICE = CE'01 / CE'99 · 100

ICEI = CE'I01 / CEI99 · 100 = 135.324 / 87.812 · 100 = 154,1%

ICEE = CEE'01 / CEE99 · 100 = 15.027 / 7.973 · 100 = 188,4%

Se poate spune așadar că în anul 1999:

Numărul turiștilor proveniți din țară a crescut cu 54,1%

Numărul turiștilor proveniți din străinătate a crescut cu 88,4%

Numărul turiștilor proveniți din străinătate a crescut mai mult în comparație cu numărul turiștilor autohtoni datorită unei promovări mai accentuate pe plan extern.

4.4. INDICATORI AI STRUCTURII CERERII PE MIJLOACE DE TRANSPORT

Se poate observa că în perioada studiată principalul mijloc de transport este cel auto, deținând o pondere importantă fiind utilizat de aproximativ 63,6% din totalul turiștilor.

Al doilea mijloc de transport preferat de către turiști este cel feroviar acesta deținând în medie o pondere de 28,5% (pe perioada studiată).

Transportul aerian este folosit în principal de turiștii străini, de aceea ponderea sa este mai scăzută în comparație cu celelalte două mijloace de transport, având în medie un procent de 7,8%.

4.5. INDICATORUL DURATEI MEDII DE SEJUR

Smediu = numărul de înnoptări / numărul de turiști = Zt / T

În 1999: Smediu99 = 545.975 / 95.785 = 5,7 zile

În 2000: Smediu00 = 742.292 / 115.084 = 6,45 zile

În 2001: Smediu01 = 1.102.073 / 150.351 = 7,33 zile

Din studiul de mai sus rezultă că durata medie de sejur este într-o continuă creștere ajungând de la 5,7 zile în anul 1999 la 7,33 zile în anul 2001.

4.6. INDICATORUL CAPACITĂȚII DE CAZARE

I = Li / L0 · 100

I2000 / I1999 · 100 = 5.954 / 5.073 · 100 = 117,36%

Așadar capacitatea totală de cazare a crescut în 2000 cu 17,36% față de 1999.

I2001 / I2000 · 100 = 6.268 / 5.954 · 100 = 105,27%

Și în anul 2001 s-a înregistrat o creștere a capacității de cazare cu 5,27% față de 2000, dar această creștere nu a fost atât de însemnată ca cea din 2000.

=== Capitolul 6 ===

Capitolul 6

PLAN DE MARKETING AL S.C.T. BĂILE FELIX

6.1 EXPUNERE INTRODUCTIVĂ

Pentru anul 2000, planul de marketing al S.C.T. Băile Felix are ca scop creșterea cifrei de afaceri cu 20%. Această creștere a cifrei de afaceri se poate realiza prin creșterea numărului de turiști în extrasezon dar și prin orientarea firmei spre alte piețe de desfacere. Îmbunătățirea și diversificarea serviciilor oferite dar și prin crearea unei noi imagini societății. Creșterea e posibilă prin îmbunătățirea politicii de produs, preț și promovare. Pentru aceasta este necesar alocarea a 7 din venitul pe anul 1999 pentru departamentul de marketing.

6.2 CONJUNCTURA ACTUALĂ A PIEȚEI

Situația pieței

Întreprinderea turistică se adresează cu serviciile sale atât clienților proveniți din alte zone ale țării, cât și celor domiciliați în zona de amplasare a unităților.

Criterii de clasificare a pieței:

Țara de proveniență:

autohtoni;

clienți proveniți din altă țară

Zone de proveniență:

localnici;

turiști.

Vârsta: tinerii, persoanele muncitoare, persoanele de vârsta a treia.

Tinerii reprezintă un sector redus din piață el este format în majoritate din copii care își însoțesc părinții sau bunicii în excursie. De cele mai multe ori vârsta lor nu depășește 14 ani.

Un alt segment de piață este format din tineri autohtoni care practică un turism de sfârșit de săptămână și care folosesc pentru o scurtă perioadă de timp baza materială din cadrul stațiunii. Ei apelează la aceste servicii indiferent de sezon.

Persoanele muncitoare ei apelează la serviciile turistice în timpul liber anual, exprimat prin concediul legal de odihnă și concentrat de obicei într-o singură perioadă a anului, ca și cel săptămânal. Nevoia de odihnă și refacere a capacității de muncă impune petrecerea concediului de odihnă în condiții cât mai ridicate de confort, ceea ce explică în bună măsură tendința planificării acestuia în perioadele cele mai atractive, din punct de vedere turistic, ale anului.

Persoanele de vârsta a treia reprezintă un segment de populație asupra căruia specialiștii atrag tot mai mult atenția în legătură cu necesitatea abordării înaintată și posibilitățile mai reduse de a călători, venituri mai scăzute ca și unele aspecte care țin de psihologia unor persoane cu îndelungată experiență de viață, sunt elemente pe baza cărora se constituie segmentul respectiv. De asemenea trebuie ținut cont de creșterea în continuare a ponderii acestui segment în cadrul populației, ca urmare a prelungirii duratei vieții, dar și datorită facilităților de care dispun aceste persoane din partea statului.

Situația produsului

O definiție a ofertei turistice dată de specialiști este: oferta turistică reprezintă ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști, fie totalitatea bunurilor și serviciilor care satisfac la un moment dat cererea turistică sau, într-o exprimare referitoare la oferta de servicii, prin capacitatea organizatorică a rețelei (baza tehnico materială etc.) de a satisface în anumite condiții cererea populației.

Cea ce are de oferit Băile Felix nu este numai o bază materială puternică, mai presus de acestea oferă liniștea de care are nevoie orice om al muncii după un an de muncă și de acumulare a unei mari cantități de oboseală. Locul de recuperare după o viață de muncă pentru persoanele de vârsta a treia dar și pentru persoanele active. Liniștea, curățenia, tratamentele reprezintă principalele motive pentru care merită să petreci vacanțele.

Principalele atracții naturale ar putea fi: apa termală, nuferi, pădurea, pista de alergare, platoul de alergare, craterul etc. baza materială este formată din cele 10 hoteluri și restaurante, ștrandurile, complexele alimentare, biserica din lemn, etc.

Serviciile oferite de S.C.T. Băile Felix sunt:

Cele de bază:

Cazare;

Masă;

Transport;

Agrement.

Cele suplimentare:

De informare;

Intermediere (închirieri, rezervări);

Servicii de ghizi;

Servicii cu caracter cultural artistic;

Servicii sportive;

De antrenament și cură balneară.

Situația concurenței

Concurența se împarte în locală și națională. Cea locală se referă la pensiunile și hotelurile care sunt în zona turistică și nu aparțin S.C.T. Băile Felix. Multe dintre acestea sau construit după 1989 și au capital privat. De asemenea baza de alimentare publică care a luat o amploare fantastică, discotecile care au apărut mai recent. Din punct de vedere al mărimii această bază de cazare nu este prea mare dar trebuie ținut cont. În cazul punctelor de alimentație publică situația este destul de dificilă concurenții oferind servicii deosebit de bune. Aceste firme mici au avantajul că sunt foarte flexibile și se pot adapta ușor cereri făcând față mult mai ușor clienților.

Principalul concurent local este stațiunea 1 mai dar care nu dispune de o bază la fel de puternică ca și S.C.T. Băile Felix. Punctul forte îl reprezintă ștrandul care este invadat de orădeni și în special de persoane tinere care sunt domiciliate în cartierele Nufărul și Cantemir.

Concurența națională dacă îi putem zice așa se referă la celelalte stațiuni din țară care se adresează aceleași categorii de clienți.

Enumerăm câteva: Moneasa, Georgiu Băi, Călimănești, Căciulata. Nu dețin date referitoare la serviciile oferite de aceste stațiuni, numărul locurilor de cazare, număr de turiști avuți în anul 1999, prețuri, situația financiară, etc.

Situația distribuției

Ea este cu atât mai eficientă, cu cât punctele de vânzare sunt mai aproape de consumatori. Comercializarea produsului turistic se realizează de prestator prin două sisteme de desfacere: direct către clienți și printr-un lanț de intermediari sau agenți de voiaj care, în schimbul unui comision, preiau sarcina legării prestatorilor de servicii turistice cu consumatorii acestor servicii.

Situația macromediului

Din punct de vedere politic se observă o anumită stabilitate și o implicare puternică a statului în dezvoltarea turismului campanii publicitare finanțate de stat (cazul eclipsa 99).

La nivel local se observă o implicare puternică a celor care conduc din punct de vedere administrativ zona: curățirea spațiilor, amenajări de parcări etc.

La nivel național se observă o implicare puternică în „turism” și a altor firme în special cele de bere, răcoritoare, echipamente sportive, etc.

De asemenea activitățile socio-culturale (concerte, expoziții, spectacole) își întețesc numărul de spectacole în zonele cu turiști. În ultima perioadă de timp se observă o ușoară creștere a numărului de turiști asta și ca o consecință a liberalizării prețurilor în turism.

O dată cu creșterea turiștilor are loc și o creștere a nu mărului celor care oferă cazare și masă în zonele turistice.

6.3 ANALIZA OCAZIILOR ȘI A PROBLEMELOR CĂRORA TREBUIE SĂ LE FACĂ FAȚĂ FIRMA

Analiza ocaziilor și a amenințărilor

Principalele ocazii:

Oamenii încep să aibă un interes mai mare pentru petrecerea timpului liber și al vacanțelor ei caută locuri liniștite care să le ofere atât cazare, masă dar și petrecerea timpului cât mai plăcut.

Creșterea numărului de agenții de turism pe întreg teritoriul țării ceea ce face ca oferta să ajungă la potențialul client.

Interesul arătat de sindicate pentru ajutarea membrilor săi de a petrece timpul cât mai confortabil.

Pe viitor se estimează creșterea veniturilor populației ceea ce ar duce la creșterea cheltuielilor acestora pe durata vacanțelor.

Se observă o creștere pretențiilor clienților ceea ce aduce la apariția altor servicii pe care le-ar putea oferi firma.

Principalele amenințări:

Stațiunea este așezată în partea de NV a țării. Este o zonă cu influențe continental oceanice. Din această cauză vremea este o amenințare pentru firmă. Ea diferă de la an la an și pe perioada sezonului ea nu este constantă.

Creșterea inflației continue, încasările se fac în perioada de sezon (vara) iar cheltuielile cu reparațiile schimbarea mobilei, noi investiții se fac în extrasezon (iarna) cu o inflație anuală de peste 50% firmei îi este greu să se extindă.

Pentru ca turismul să ajungă la obiectivul turistic el apelează la diferite mijloace de locomoție: avionul, trenul, automobilul, autocarul. Creșterea continuă a prețului benzinei (datorată creșterii accizelor și nu a inflației), scumpirea biletelor de tren nejustificat duce la pierderea clienților din zone mai îndepărtate.

Creșterea concurenței rezultată din creșterea locurilor de cazare din alte stațiuni și a serviciilor acordate de acestea dar și a celor din zona în care se află amplasată stațiunea. Creșterea persoanelor care oferă cazare și masă dar, a pensiunilor și a hotelurilor particulare.

Analiza punctelor tari și slabe

Principalele puncte tari:

Accesibilitatea, existența unei infrastructuri care face posibil ajungerea ușor și repede la obiectivul turistic.

Apropierea de granița cu Ungaria (cea mai vestică stațiune).

Clima temperat continentală ceea ce face ca turiștii din nordul Europei să se arate interesați atât vara cât și iarna.

Apa termală la peste 90 grade Celsius.

Peisajul frumos, zona nepoluată, nuferi o plantă care crește în zone tropicale dar care s-a adaptat perfect.

Apropierea de Oradea la numai 5 kilometri face ca mulți orădeni să-și petreacă sfârșitul de săptămână în zonele de agrement ale stațiunii.

Folclorul zonei specific.

Stațiunea se află la numai două ore de munți ceea ce poate duce realizate cu turiștii din stațiune. Apusenii sunt renumiți pentru fenomenele carstice care se găsesc aici.

Numărul mare de ștranduri cu apă termală.

Prețurile accesibile în sezon și extrasezon.

Numărul mare de hoteluri de diferite categorii și o bază de alimentație publică puternică.

Vremea, iernile sunt foarte blânde.

Punctele slabe:

Calitatea serviciilor, multe dintre acestea specifice turismului lipsesc.

Caracterul sezonal al ofertei turistice. O parte a serviciilor care aduc încasări mari sunt oferite numai în perioada sezonului de vară (trei luni).

Slaba mediatizare a stațiunii și potențialul ei, o politică de marketing slabă.

Clienții: oameni de condiție medie, muncitori, pensionari. Persoane cu venituri medii și submedii.

Nevalorificarea la maximum a punctelor și spațiilor comerciale.

Inexistența unui sistem informațional care să ofere informații rapide și concrete atât despre clienți (vârsta, loc de muncă, localitatea, venit, etc.) cât și despre partea financiară la zi.

Analiza problemelor

Conducerea întreprinderii trebuie să găsească răspuns la următoarele întrebări:

Poate firma să își continue activitatea obținând o cifră de faceri care să-i permită existența?

Poate firma să facă față concurenței locale dar și celorlalte stațiuni?

Ce servicii suplimentare poate introduce în cadrul ofertei?

În cât timp serviciile pot ajunge la un nivel ridicat și cât trebuie investit?

Cum poate firma atrage clienții în perioada de extrasezon. Să-și orienteze oferta și spre altă categorie a pieței (oamenii cu venituri ridicate, tinerii cu vârste cuprinse între 16-25 ani)?

Firma poate menține prețurile scăzute la cazare și în ce perioadă de timp?

Avem bani să introducem sistemul informațional, merită să facem sacrificiul financiar? Eu zic că da.

Înființarea unui departament de marketing care să realizeze studii de piață, a tot ce înseamnă piață.

6.4 OBIECTIVELE FIRMEI

Trebuie stabilite două categorii de obiective: financiare și de marketing.

Obiective financiare

Creșterea constantă anuală a cifrei de afaceri de 20%.

Obținerea unor lichidități pentru investițiile următoare.

Reducerea cheltuielilor cu 5%.

Obiective de marketing

Caracterul variabil al cererii, pe de o parte, nivelul relativ constant al unor elemente din structura ofertei, pe de altă parte, pun cele două laturi corelative ale pieței în situații diferite una față de cealaltă, aceasta particularizând evoluția raportului dintre ele în decursul unui an calendaristic. Astfel în decursul anului, cererea și oferta se pot afla în una din situațiile.

Oferta < Cererea

Oferta = Cererea

Oferta > Cererea

Obiectivul oricărei societăți de turism este creșterea numărului de turiști.

În cadrul serviciilor de cazare obiectivul strategic de marketing îl formează creșterea gradului de ocupare a capacităților de cazare.

În cazul serviciilor de masă obiectivul urmărit îl va constitui creșterea încasărilor pe loc de masă.

Pentru turismul internațional el ia o altă înfățișare: creșterea cererii turistice atât în sezon cât și în extrasezon.

Un obiectiv de maximă generalitate, comun tuturor formelor de turism și tipurilor de servicii, obiectiv indicând calea principală de atenuare a efectelor sezonalității în ansamblu, este creșterea încasărilor din turism în perioada de extrasezon.

Obiectivul urmărit va fi creșterea gradului de ocupare și a încasărilor în sezonul de iarnă și prelungirea celor două sezoane caracteristice.

Trăim într-o lume în care imaginea unui produs e mai importantă ca și produsul, o lume în care simbolurile au o putere mai mare decât valorile tangibile de aceea este imperios de necesar să îmbunătățim imaginea stațiunii. Să creăm o imagine puternică ca numai la auzul de Băile Felix omul să aibă o revelație chipul lui să se lumineze și să zică zâmbitor: „Băile Felix, asta da stațiune”.

6.5 STRATEGII DE MARKETING

Strategia sezonalității urmărește eliminarea fluctuației cererii și dimensionarea acesteia în funcție de volumul și structura ofertei.

Strategia de penetrare constă în atragerea de noi clienți din aria în care operează întreprinderea. Aplicată în extrasezon, ea presupune acordarea unei atenții sporite segmentelor de populație ale căror caracteristici le plasează în rândul consumatorilor potențiali. În acest sens, o cale importantă de extindere a pieței în extrasezon o reprezintă atragerea mai intensă a populației de vârsta a II-a; ea presupune particularizarea activității întreprinderii turistice față de acest segment prin măsuri formând obiectul unor programe speciale, referitoare la toate componentele mixului de marketing. În aceeași direcție se situează și atragerea populației cu venituri modeste (în special familii cu copii) pornind de la rolul hotărâtor pe care venitul îl are în formarea cererii, mijloacele principale de atragere a segmentului respectiv vor fi selecționate din rândul facilităților turistice. O altă cale de penetrare a pieței o reprezintă atragerea populației a cărei timp de odihnă este plasat în extrasezon (țărani, mecanizator, constructor).

Abordarea de noi piețe reprezintă o strategie prin care se urmărește acordarea unei atenții speciale zonelor geografice neavute în vedere în perioadele anterioare. O zonă cu șanse de reușită pentru S.C.T. Băile Felix o reprezintă țările nordice a căror populație se află în căutare de climă mai caldă pentru efectuarea concediilor.

Reducerea costurilor reprezintă strategia prin care, cu cheltuielile cele mai reduse, se obțin beneficii minime. Acest lucru este realizabil fie prin reducerea costurilor, serviciile oferite, la un nivel cât mai scăzut, fie prin scoaterea din structura ofertei a acelor servicii care aduc beneficii mari, dar cu cheltuieli ridicate. În principiu, reducerea costurilor se realizează atât prin utilizarea personalului sezonier, se pot angaja tineri liceeni sau studenții care pe timpul vacanțelor vor să câștige un ban, de asemenea studenții la facultățile de științe economice caută firme în cadrul cărora să desfășoare practica necesară absolvirii facultății

Cât și închiderea temporală a unor unități de cazare și alimentație publică până la nivelul cererii minime.

În cadrul politicii de produs distingem strategiile:

Diversificarea gamei de produse turistice oferite pieței în extrasezon;

Combinarea unor elemente de atractivitatea cu grade diferite de sezonalitate vizitarea diferitelor edificii din Oradea participarea la anumite evenimente locale „Toamna orădeană” etc.;

Combinarea, în variante multiple, a serviciilor oferite elementele variabile fiind, serviciile de masă. Combinațiile cele mai des folosite sunt cele de tipul „numai cazarea”, „cazare + micul dejun”, „cazare + demipensiune”, etc.;

Diversificarea serviciilor de agrement, prin oferirea zilnică a unor posibilități variate de alegere a modului de petrecere a timpului liber destinat odihnei;

Oferirea de sejururi variabile ca lungime constituie un mijloc de sporire a numărului de turiști în extrasezon. Sejururi formate dintr-o parte fixă (3-5 zile) și o altă variabilă, turiștii putând opta, în momentul cumpărării, pentru o anumită variantă.

Detașarea, în cadrul ofertei, a unor produse care, prin natura lor, nu prezintă o sezonalitate pronunțată. Un asemenea produs îl constituie, de pildă excursiile scurte de exemplu: Stâna de Vale, iarna se pot practica sporturi de iarnă, este de știut faptul că pe întreg sezonul de iarnă aici se găsește zăpadă din abundență, pe timpul verii Munții Apuseni cu fenomenele lor carstice, o vizită scurtă în Ungaria pentru turiștii din Moldova sau sudul țării.

Diversificarea serviciilor prestate populației din zona de atractivitate a stațiunii serviciile vizate sunt în special cele de masă și agrement (restaurantele, barurile terasele, discotecile, ștrandurile etc.).

În cadrul politicii de preț distingem strategiile:

Diferențierea tarifelor pe persoane este impusă de necesitatea realizării serviciilor turistice și în perioada în care este mai redusă decât oferta. Aspectul esențial al diferențierii tarifelor și prețurilor îl formează stabilirea nivelului minim și maxim de-a lungul ciclului de sezonalitate;

Strategia diferențierii pe segmente de consumatori. În extrasezon, creșterea sosirilor de turiști poate fi determinată prin abordarea distinctă a unor segmente de consumatori în special a persoanelor de vârsta a III-a și a familiilor cu copii. Pornind de la caracteristicile acestor segmente, calea cea mai importantă de atragere a lor formează acordarea de facilități la serviciile de cazare, masă, agrement și transport.

În cadrul politicii de promovare se disting strategiile:

Promovarea vânzărilor este realizată de agențiile de turism care vând bilete sau locuri de cazare din stațiune, dar și prin agenți de publicitate.

Gratuități se oferă fie tuturor categoriilor de populație, în special la unele servicii de agrement, intrări la muzee și expoziții.

Stimularea distribuției se poate realiza prin acordarea unor gratuități la unul sau mai multe servicii turistice.

Imaginea stațiunii, este cale spre succes al societății. Nufărul trebuie să fie simbolul stațiunii. Ceea ce oferă spre vânzare S.C.T. Băile Felix se poate rezuma „sănătate, liniște, curățenie”. Aceste trei cuvinte să reprezinte capul de bătaie al societății atât din punct de vedere publicitar cât și din punct de vedere administrativ.

Este de știut că un client mulțumit va mai spune încă altor trei persoane cât de bine s-a simțit în stațiune, dar un client nemulțumit va vorbi de nemulțumirile întâlnite altor nouă persoane.

Imaginea cea mai bună ți-o poate crea chiar clienți mulțumiți și pe deasupra nu costă nimic.

Publicitatea se poate realiza în mod tradițional: clipuri publicitare, anunțuri în reviste, articole în presă, broșuri. Câteva din formele moderne de publicitate sunt pagini pe Internet, scoaterea unui CD cu informații despre stațiune și distribuirea lor tuturor agențiilor de turism cu care lucrează societatea.

6.6 PROFITURILE ȘI CHELTUIELILE PREVĂZUTE

În urma studiului efectuat de departamentul de marketing se estimează care va fi numărul de turiști din sezonul următor și ce venit va avea societatea dar și cheltuielile necesare pentru ai satisface. Diferența dintre venit și cheltuieli reprezintă profitul. Conducerea firmei va analiza bugetul pe anul următor.

O firmă care se respectă oferă un buget de –10% din venit departamentului de marketing.

6.7 MODALITĂȚI DE CONTROL

Poziționarea compartimentului de marketing în structura organizatorică, cât și în structura sa interioară.

În general, structura organizatorică a întreprinderii turistice reflectă o activitate mai amplă pentru funcțiile de prestație, comercială și de marketing, mai redusă pentru cea de cercetare-dezvoltare și normală pentru cea financiar-contabilă și de personal.

Structura interioară a compartimentului va trebui să țină seama în măsură și mai mare de specificul activității turistice. Pe de o parte aceasta trebuie să ia în considerare turistul potențial, posibil consumator al produsului turistic global, iar pe de altă parte, pe cel de turist efectiv, consumator de prestații turistice, considerate individual.

=== Concluzii ===

Concluzii

1. Stabilirea obiectivelor care pot determina creșterea circulației turistice și a numărului de zile turist la S.C. „Turism Felix” S.A.

Turismul balnear trebuie să se dezvolte astfel încât să poată răspunde tuturor solicitărilor și tendințelor manifestate de creșterea turistică internă și internațională și să se alinieze la standardele și exigențele impuse de oferta balneo-turistică internațională.

Principalele direcții de acțiune rezultate în urma analizei diagnostic vor avea în vedere următoarele:

păstrarea poziției pe piață;

creșterea numărului de turiști;

creșterea duratei sejurului;

îmbunătățirea ambianței generale prin extinderea spațiilor verzi și a aleilor de promenadă, estetizarea fațadelor, constituirea unui cadru de sociabilitate (spații de întâlniri);

completarea ofertei de cazare prin construirea unui hotel de 4 sau 5 stele destinat turiștilor cu venituri ridicate și oamenilor de afaceri;

ridicarea unor structuri de primire actuale la un nivel și grad de confort corespunzător categoriilor de 3 și 4 stele;

revizuirea regimurilor dietetice prin atenuarea severității acestora precum și prin diversificarea lor;

dezvoltarea puternică a activității de agrement și divertisment;

dezvoltarea laturii profilactice;

constituirea unei baze de primire specifică turismului de afaceri și congrese;

diversificarea produsului turistic prin produse cum ar fi repunerea în formă și sănătate; turism de sejururi scurte (mai ales week-end);

protecția și revalorificarea mediului;

creșterea segmentului de piață;

reașezarea tarifelor după raportarea la calitate;

urmărirea unei calități superioare a produselor și infrastructurilor turistice;

revizuirea formării profesionale prin formarea tehnică avându-se în vedere ansamblul noilor tehnologii și echipamente ce nu încetează să se modifice și formarea în domeniul gestiunii prin utilizarea sistemelor informatice în activitățile turistice;

ameliorarea calității și confortului parcului auto asociată cu extinderea acestuia;

creșterea rolului Agenției de Turism în comercializarea produselor turistice ale S.C. „Turism Felix” S.A.;

lansarea unui program de promovare care să îmbunătățească imaginea societății de turism.

2. Strategii de atingere a obiectivelor

În conceptul de marketing instrumentele sau mijloacele de marketing sunt:

politica produsului turistic

politica prețurilor și tarifelor;

politica de distribuție a produsului turistic;

politica de promovare a produsului turistic.

Combinarea optimă a instrumentelor de marketing într-un dozaj ales într-un mod deliberat poartă denumirea de marketing mix.

Relațiile între instrumentele de marketing sunt complementare sau substituibile.

Politica de produs

În urma concluziilor desprinse din studierea pieței turistice S.C. „Turism Felix” S.A. va acționa prin următoarele metode:

Strategia stabilității gamei de produse urmărește păstrarea și consolidarea poziției S.C. „Turism Felix” S.A. pe piața balneară prin protecția și revalorificarea mediului; urmărirea unei calități superioare a produselor; îmbunătățirea ambianței generale în stațiune și construirea unor cadre de sociabilitate;

Strategia diversificării gamei de produse prin care se urmărește lărgirea pieței turistice;

Strategia diferențierii produsului în raport cu altele asemănătoare

Strategia perfecționării produselor turistice existente prin creșterea calității produselor și infrastructurilor turistice existente; ridicarea unor structuri de primire actuale la un grad de confort corespunzător categoriilor de 3 și 4 stele;

Strategia înnoirii gamei de produse prin îmbunătățirea ofertei de programe turistice asociată cu extinderea parcului auto propriu;

Strategia segmentării pieței după criterii de comportament turistic.

Politica de prețuri și tarife

Prețurile produsului turistic al S.C. „Turism Felix” S.A. sunt diferențiate după următoarele criterii: sejur, sezonalitate, categorii de cumpărători, fidelitatea firmelor cumpărătoare.

Strategiile de preț care se pot adopta la vânzarea unui produs turistic:

Strategia prețurilor scăzute;

Strategia tarifului scăzut;

Strategia tarifelor forfetare

Politica de distribuție

Distribuția reprezintă sistemul de canale prin care se realizează transferul prestațiilor către turiști.

Desfacerea produsului turistic al S.C. „Turism Felix” S.A. se realizează prin două modalități:

Prin intermediari;

Prin vânzare directă pe piață.

Vânzarea directă se realizează numai prin deplasarea consumatorului de produs turistic care cumpără direct la fața locului.

Vânzarea prin intermediari are loc pe baza unui contract cu diferite firme din țară sau străinătate care au obligația de a promova și vinde produsul turistic al S.C. „Turism Felix” S.A. pe diferite piețe.

Pentru consolidarea poziției pe piața S.C. „Turism Felix” S.A. folosește ca variante ale strategiei de distribuție atât distribuția exclusivă pe anumite piețe externe (Austria), distribuția selectivă (Israel, Finlanda, Suedia), iar pentru piața internă folosește distribuția intensivă (peste 200 de contracte interne).

Politica de promovare

Prin promovarea turistică înțelegem procesul complex de legături create între produsul turistic și consumatorul potențial, proces care, folosind instrumente specifice, cum sunt reclama, relațiile publice și promovarea vânzărilor, urmărește să determine cumpărarea produsului turistic de către consumatorul politic potențial.