Potentialul Turistic AL Judetului Calarasi
INTRODUCERE ………………………………………………………………………. 3
DATE GENERALE ………………………………………………………………….. 5
LOCALIZARE ………………………………………………………………….. 7
ISTORICUL CERCETĂRII …………………………………………………. 8
CONSIDERAȚII TOPONIMICE …………………………………………… 9
POTENȚIALUL NATURAL ……………………………………………………….. 11
RELIEFUL ……………………………………………………………………….. 11
CLIMA …………………………………………………………………………….. 19
HIDROGRAFIA ………………………………………………………………… 24
VEGETAȚIA …………………………………………………………………….. 26
FAUNA ……………………………………………………………………………. 30
HABITATE NATURALE ……………………………………………………. 33
4. POTENȚIALUL ANTROPIC ……………………………………………………… 41
5.EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC …………………………………. 51
6.TIPURI SI FORME DE TURISM …………………………………………………. 54
6.1.TURISMUL CULTURAL …………………………………………………….. 56
6.2.TURISMUL RELIGIOS ………………………………………………………. 58
6.3.AGROTUSIMUL ……………………………………………………………….. 59
6.4.TURISMUL DE AGREMENT ………………………………………………. 64
7.VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ……………………………. 67
7.1.BAZA TEHNICO – MATERIALĂ …………………………………………. 81
7.2.FLUXURILE TURISTICE ……………………………………………………. 89
8.CONCLUZII ………………………………………………………………………………. 95
Bibliografie
=== POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI CALARASI ===
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………. 3
DATE GENERALE ………………………………………………………………….. 5
LOCALIZARE ………………………………………………………………….. 7
ISTORICUL CERCETĂRII …………………………………………………. 8
CONSIDERAȚII TOPONIMICE …………………………………………… 9
POTENȚIALUL NATURAL ……………………………………………………….. 11
RELIEFUL ……………………………………………………………………….. 11
CLIMA …………………………………………………………………………….. 19
HIDROGRAFIA ………………………………………………………………… 24
VEGETAȚIA …………………………………………………………………….. 26
FAUNA ……………………………………………………………………………. 30
HABITATE NATURALE ……………………………………………………. 33
4. POTENȚIALUL ANTROPIC ……………………………………………………… 41
5.EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC …………………………………. 51
6.TIPURI SI FORME DE TURISM …………………………………………………. 54
6.1.TURISMUL CULTURAL …………………………………………………….. 56
6.2.TURISMUL RELIGIOS ………………………………………………………. 58
6.3.AGROTUSIMUL ……………………………………………………………….. 59
6.4.TURISMUL DE AGREMENT ………………………………………………. 64
7.VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ……………………………. 67
7.1.BAZA TEHNICO – MATERIALĂ …………………………………………. 81
7.2.FLUXURILE TURISTICE ……………………………………………………. 89
8.CONCLUZII ………………………………………………………………………………. 95
1. INTRODUCERE
Pe albastrul cerului navele albe ale norilor călători se destramă sub dogoarea nemiloasă a soarelui, o adiere ușoară o poartă în valuri care la orizont îmbracă forma unei ape ca de sticlă ce curge de la o margine la alta a lumii. E ca un abur al unei lumi ireale, pe care localnicii o numesc “apa morților”. Nici o picătură de apă nu cade din nori, plantele ar fi condamnate la pieire dacă pompele așezate printre culturile de porumb n-ar arunca jerbe de ploaie artificială, în care se joacă vesel curcubeiele ca în jerbele fântânilor arteziene din grădinile publice.
În câmpiile netede ca în palmă s-au cuibărit mici lacuri de stepă a căror apă mustește din malurile joase pe care sarea l-a tivit cu alb.
Cine n-a străbătut vreodată câmpia, dar a citit “Faimosul tratat de vânătoare” al lui Alexandru Odobescu rămâne mirat de ceea ce vede astăzi în Bărăgan, în locul pustietății ierburilor înalte de odinioară în care se pierdeau la păscut turmele de oi și se ascundeau dropiile, azi se înfățișează ochiului geometria tarlalelor de grâu, porum, orz sau sfeclă de zahăr stropite cu galmenul florii soarelul.La apusul soarelui tot orizontul este în flăcări, norii parcă ard, lumina lor roșie reflectată pe pământ poleeiște totul în rubiniu de parcă întreaga natură s-ar fi aprins. Dar numai pentru o clipă, soarele mărit și deformat de straturile de nori printre care luneca în jos spre orizont, se stinge ca un ochi mare însângerat, peste care se lasă ploapa unui nor negru ca noaptea, roșul aprins al norilor trecut prin toate nuanțele unui cărbune care se stinge, ajungând până la vinețiul întunecat.
Călărașul, vechea, tradiționala și tulburătoarea vatră de pâine a țării “câmpie a soarelui”, după expresia poetei Florența Albu, născută pe aceste meleaguri se înfățișează astăzi transformată oferind o imagine completă diferită de aceea a ciulinilor cu care intrase in literature Bărăganului.
Literatura de specialitate nu a consacrat județului Călărași studii detaliate, cu puține excepții ce vizează însă domenii de specialitate strictă. Multe particularități se regăsesc conturate, în lucrări, asupra cadrului regional general, în articole de specialitate, mai mult sau mai puțin detaliate.Lipsa studiilor de amănunt s-a resimțit și în ceea ce privește exprimarea unitară.
Lucrarea de față analizează județul Călărași, cuprins între Dunăre, brațul Borcea, județul Ialomița, județul Constanța, județul Giurgiu, Județul Ilfov și Bulgaria.În cadrul studiului de față, se pune accent pe studiul privind baza fizico-geografică, baza turistică, potențialul turistic din cadrul județului Călărași.Studiul unei asemenea regiuni, ridică, însă, numeroase probleme de analiză și de stabilire a unei metodologii de lucru.În primul rând formele de relief, se caracterizează prin mici dezvoltări pe verticală, și deseori, cu o mare extindere în suprafață. De aici rezultă o reducere a posibilității de observare, iar aceasta, se orientează către măsurători ale dimensiunilor și de stabilire a morfologiei, urmate de punerea, formei de relief respective, în raport cu altele, în vederea stabilirii unor aspecte morfologice și evolutive.Lucrarea de față cuprinde, date privind relieful, clima, hidrografia, vegetația și fauna, potențialul antropic, precum și potențialul turistic și formele de turism pe teritoriul județului Călărași.
Multumesc Doamnei Conferentiar Universitar Doctor Laura Comanescu pentru sprijinul acordat in efecuarea lucrarii .
2. DATE GENERALE
Județul Călărași – Foto 1, este unul din cele mai tinere județe ale țării, fiind creat în ianuarie 1981. Situat la hotarul de sud-est al României, pe cursul Dunării și al Brațului Borcea – ocupând o parte din Câmpia Munteniei – județul Călărași are o suprafață de 5.074 kmp și o populație de 348.562 locuitori, resedința județului aflandu-se în municipiul Călărași. Județul se invecinează la nord cu județul Ialomița, la est cu județul Constanța, la vest cu județul Giurgiu și Ilfov și la sud cu Bulgaria.
Așezarea și condițiile de relief și clima favorabile au dus la apariția asezărilor omenești, în acest perimetru, încă din epoca neolitică. De-a lungul Dunării, Borcei, Argeșului șii Văii Mostiștei, au inflorit culturile Boian și gumelnita – culturi autohtone – unele dintre cele mai expresive culturi neolitice din sud – estul Europei.Populatia locală a trecut, la începutul epocii metalelor, printr-un proces de asimilare cu populații răsăritene de stepă.
Foto 1 – Harta Judetului Calarasi
Sursa: www.calarasi.ro
Despre populația getică deplin formată se poate vorbi, pe actualul teritoriu al județului, înca din prima epocă a bronzului.
Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă legături foarte puternice, mai vechi decat restul Daciei, a populației getice cu romanii care și-au făcut simțită prezența la Dunărea de Jos. Evul Mediu pe aceste meleaguri se caracterizează prin prezența unor așezări importante, pentru care domnitorii vremii au luat măsuri de dezvoltare și inițiere. Din cele peste 60 de așezări amintim satele fortificate: Coconi, Căscioarele, Cornățel, Lichirești și Gurguiați. Ca așezare de hotar Lichirești găzduia, la sfarșitul secolului XVII, o unitate de călărași-ștafetari cu rol de pază și transmiterea corespondenței spre Istambul. Prezența acestora contribuie la schimbarea numelui localității, în jurul anului 1790, din Lichirești în Călărași.
In secolul XIX așezarea cunoaște o dezvoltare din ce în ce mai rapidă, datorită schelei de pe Borcea și a târgurilor periodice organizate aici, fapt ce impune mutarea resedinței județului Ialomița de la Urziceni la Călărași și transformarea sa în oraș,în anul 1833. Devenit oraș liber în urma Hrisovului emis de Dimitrie Barbu Știrbei în 1852, orașul Călărași va cunoaște o nouă etapă în dezvoltarea sa. Din anul 1981 municipiul Călărași devine reședința județului cu același nume.
Județul dispune de un relief în care caracteristica predominată o reprezintă câmpia grupată în patru unități mari (Câmpia Bărăganului Mostiștei – Bărăganul Sudic – Câmpia Vlăsiei, Câmpia Burnasului, Lunca Dunării) și luncile și Bălțile (Balta Borcei, văile Argeșului și ale Dunării).Rețeaua hidrografică este reprezentată,în primul rând, de fluviul Dunărea ce delimitează la sud și sud-est teritoriul județului. Acesta se desparte în două brațe – Borcea pe stânga și Dunarea Veche pe dreapta – care închid între ele Balta Ialomiței. Argeșul afluiază în Dunăre la vest de Oltenița, după confluiența cu Dâmbovița la Budești. Ca izvoare de câmpie (râuri) amintim: Valea Berza, Cucuteanu, Vanata, Milotina, Corata, valea Rasa, Luica, Calnau.
În afara lacurilor, pe raza județului mai există o rețea de lacuri de acumulare din care amintim Iezeru-Mostiștea (2840 ha), Frăsinet (1460 ha), Gurbănești (430 ha), Fundulea (440 ha), Rasa Gălațui (552 ha), Tămădau (60 ha).
Acestea sunt amenajări complexe avand ca utilitate principala asigurarea apei pentru irigații și secundar asigurarea luciului de apă pentru piscicultură în regim refurajat.
2.1. LOCALIZARE
Situat în sud – estul României, pe cursul Dunării și al brațului Borcea, județul Călărași este intersectat de paralela 44020’ latitudine nordică și meridianul de 270 longitudine estică, ocupând o parte din Câmpia Munteniei.
Se învecinează:
la nord cu județul Ialomița;
a est cu județul Constanța;
la vest cu județul Giurgiu și Județul Ilfov;
la sud cu Bulgaria.
Cu o suprafață de 5088 km2, reprezentând 2,1 % din terițoriul României, județul Călărași – Foto 2, ocupă locul 28 ca mărime în rândul județelor țării.
Foto 2 – Judetul Calarasi Sursa: www.calarasi.ro
Din punct de vedere al organizării administrative a teritoriului, județului Călărași cuprinde:
2 Municipii:
Călărași – reședința județului;
Oltenița.
3 Orase:
Budești;
Fundulea;
Lehliu Gară.
49 Comune
160 Sate
Reședința județului esțe municipiul Călărași care, la 1 iulie 2005, avea o populație de 73881 locuitori.
2.2.ISTORICUL CERCETARI
Ioana Ianos, Cristian Talangă-Geografia urbană si geografia rurală. Brevetul socetatilor Comerciale din Judetul Călărași.Constantin Toader- Călărași mic îndreptar turistic.
Câteva metode de cercetare geomorfologica sunt propuse de T. Morariu (1963). El realizează studii referitoare la densitatea retelei hidrografice si a traseelor râurilor.
N. Florea si colaboratorii sai (1968) in cartea “Solurile României” trateaza solurile sub aspectul caracteristicilor genetice ai al raspandirii lor, cat si corelatia solurilor cu factorii ecologici.
Vegețatia României este tratată de R. Oprinescu in luicrarea “Biogeografia României”. Aici vegețatia este clasificată in funcție de zonele de relief. Tot aici sunt consemnate date privind vegețatia din zona de campie.
Concomitent cu studiile geologice apar si numeroase lucrari geografice care conemnează o serie de rezultate stiințifice din domeniul geomorfologic, climatic, hidrografic si hidrologic, pedologic si biogeografic.
Atlasul geografic al Romaniei (1970) si Atlasul Climatologic al Romaniei (1966) furnizează date privind evolutia in timpul anului a principalelor elemente climatice ia această zonă.
Alte studii geografice referitoare la acest masiv montan apar si in “Geografia României” unde în volumul I – Geografia fizică sunt prezentate caracteristicile biopedoclimatice, fauna si rezervațiile naturale.
2.3. CONSIDERAȚII TOPONIMICE
Toponimicul Călărași la nivel național se suprapune pe o unitatea administrativă situată în sud – estul României și – Județul Călărași – un oraș municipiu, reședință de județ și trei comune din județele Iași, Dolj și Cluj.
Municipiul Călărași, port fluvial situat pe malul stâng al Borcei, ocupă o suprafață de 13322 ha din care 21 % suprafața intravilană (2808 ha) în care trăiesc 7046 locuitorii (conform datelor preliminare ale recesemântului din anul 2002), iar 10514 ha revin extravilanului (79 %). Este situat în sudul județului cu același nume din sud – estul României, întro zonă transfrontalieră cu mari perspective în circulația fluvialăși terestră către estul Europei și Peninsula Balcanică.
Îl desparte 120 km de șosea de București, capitala Româinei și 139 km. de cale ferată (stația finală a fost inaugurată la 17.11.1806), 43 km. sunt până la Slobozia (reședința județului vecin Ialomița), 54 km. până la Fetești și 76 km. până la Oltenița – al doilea municipiu al județului.
Vatra orașului se învecinează la sud cu județul Constanța – hotarul fiind stabilit pe Dunăre – 44 grade și 08 minute latitudine nordică, la nord cu teritoriul comunei Ștefan Vodă – 44 grade și 19 min. latitudine nordică, în vest comuna Cuza Vodă – 24 grade și 16 min. longitudine, iar în est se atinge 27 grade și 23 min. longitudine la contactul cu teritoriul comunei Modelu.
Matematic se află la intersecția paralelei de 44 grade și 12 min. latitudine nordică cu meridianul de 27 grade și 21 min. longitudine estică, dar poziția la Dunăre “regele fluviilor” cum mai spunea și Napoleon, a fost elementul principal care a dus la apariția orașului.Se adaugă condițiile naturale extrem de propice condițiilor de habitare și dezvoltare socio-ecomonică de-a lungul veacurilor.
3. POTENȚIAL TURISTIC NATURAL
Judetul Calarași, datorită reliefului de câmpie, lunca si datorită multitudinii de balți si pescarii existente in zonă, a dezvoltat foarte mult turismul de agrement si agroturismul.
3.1. RELIEFUL
Relieful Județului Călărași este reprezintat de cânpie, lunci și balți, fiind predominantă, cânpia se grupeză în patru mari unitați;- Cânpia Bărăganului, Mostiștea – Bărăganului sudic, Cânpia Vlăsiei, Câmpia Burnasului, Lunca Dunării.Județul Călărași este situat la o altitudine medie de 46 m, minimă fiind de 8 m, iar maximă 83 m.
Morfologia Câmpiei Bărăganului de sud în cadrul Câmpiei Române este aceea de treaptă joasă situată în partea sud – estică la contactul cu Valea Dunarii, dincolo de care se afla Podișul Perebalcanic.
Acest aspect este accentuat de intrefluviile cu aspect plat care datorită predominarii lor, care constituie o notă specifică pentru infățișarea de ansamblu a peisajului geografic în general și geomorfologic în special.
O caracteristică importantă în analiza morfografică ne este redată de către forma de ansamblu în plan orizontal, a Câmpiei Bărăganului de sud. Acesta se înscrie unei forme geometrice de trapez cu baza mare spre nord .Latura de nord prezintă o curbură orientată catre interior, laturile de la vest și sud sunt în linie aproape dreptă în timp ce limita estică se caracterizează printr-o puternică curbură către exteriorul subunității. Înclinare generală a acestei câmpii este de la nord la sud, doar pe o fâșie îngustă, situată în nordul și mai ales nord – estul câmpiei, suprafața are o înclinare de la sud către nord spre Valea Ialomiței.
a ) Caracteristici morfometrice. Hipsomeria Bărăganului de sud.
Altitudinile se înscriu într-un interval cu valori cuprinse între 93,0 m și 4,5 m în lunca Dunării – altitudinea medie este de 32,24 m. Hipsometria de ansamblu a Băraganului de sud, ne arată o coborâre ușoară în partea central – estică, unde treapta hipsometrică de 20 – 40 m traversează de la nord la sud câmpul, la est și vest altitudinile cresc lin până la 80 -93,1 m.
Ponderea arealelor hipsometrice de pe suprafața Câmpiei Bărăganului de sud corespunde treptei hipsometrice cu aproximativ 39 % -1372,8 kmp. sud corespude treptei hipsometrice cu valore de 40 și 60 m . Din suprafața de 3520,4 kmp a Câmpiei Bărăganului de sud, 23,5 % (809,6 kmp, corespunde unui interval hipsometric cu valoare cuprinsă între 20 – 40 m.)
Treapta hipspmetrică de 60 – 80 m, are o pondere de 19% (668,8 kmp). Treapta hipsometrică cu valori < 20 m ocupă 17% (5908,4 kmp). Valori mai mari de 80 m, ocupă suprafață foarte mică de 1,5% (52,8 kmp). Altitudinea maximă este de 93 m, în concluzie putem spune că din punct de vedere hipsometric Bărăganul de Sud, reprezintă una dintre cele mai joase unități de relief din țară și ținând cont de diferențele mici de valoare între altitudinile extreme este prin urmare și foarte puțin denivelată, fiind netedă.
b) Adâncimea fragmentării reliefului
În urma realizării hărților morfometrice cu adâncimea fracmentării reliefului pe baza analizei sale cantitative, valorile de energie au fost grupate de noi în cinci intervale, după cum urmează: 0 – 1,0 m/kmp; 1,1 – 6,0 m/kmp.; 6,1 – 14,0 m/kmp; 14,1 – 25,0 m/kmp; 25,1 – 35,0 m/kmp. Intervalul cu valori ale adâncimii fragmentării reliefului cuprinse între 0 și 1,0 m/kmp, ocupă 34% din totalul suprafeței Câmpiei Bărăganului de Sud; 1,1 – 6,0 m/kmp, se încadrează 36%, fiind intervalul cu suprafața cea mai extinsă; între 6,1 și 14,0 m/kmp ocupă 15%; 14,1 și 25,0 m/kmp, reprezintă 11% și 25,1 – 35,0 m/kmp., ocupa 4%.
c) Densitatea fragmentării reliefului
În urma efectuării măsurătorilor și calculelor specifice s-a obținut o valoare medie de 0,2 km/kmp. Valoarea minimă este de 0 km/kmp, iar cea maximă de 2 km/kmp. Pe baza analiziei distribuției spațiale aceste valori extreme, s-au obținut șase intervale valorice. Acestea sunt: – 0 și 0,1 km/kmp; 0,11 și 0,3 km/kmp; 0,31 și 0,6 km./kmp; 0,61 și 1 km/kmp; 1,01 și 1,5 km/kmp; 1,51 și 2,0 km/kmp. Intervalul cu valori între 0 și 0,1 km/kmp, ocupă cea mai mare parte a Bărăganului de Sud, fiind calculate la un procent de 52% din suprafața totală; 0,11 și 0,3 km/kmp., ocupă 9%; 0,31 și 0,60 km/kmp., ocupă 13 %; 0,61 și 1,0 km/kmp, ocupă 18 %; 1,1 și 1,5 km/kmp deține 4%, 1,5 și 2,0 km/kmp, deține 4 %.
d) Declivitatea (panta) refiefului
S-au stabilit următoarele intervale de valori ale pantei: 0 – 1,0 grade, 1,1 și 3,0 grade, 3,1 și 10,0 grade, 10,1 și 20,0 grade, 20,1 și 90. Intervalul cu valori ale pantei cuprinse între 0 și 1,0 grade, ocupă cea mai mare parte din totalul suprafeței, fiind stabilit un procent de 84%. Este caracteristic câmpului, podurile de teresă și luncilor, între 1,1 și 3,0 grade, ocupă 8 % din suprafața totală, se întâlnește pe versanții văilor, în unele areale din nord – estul județului, porțiuni ale frunților de terasă,valori ale pantelor cuprinse între 3,1 și 10,0 grade, ocupă un spațiu restrâns de numai 5 % din totalul suprafeței. Acest interval constituie totodată un punct (prag) de la care încep să se manifeste pe suprafața Câmpiei Bărăganului de Sud, procese morfogenetice de tipul șiroirii difuze și concentrate. Valori ale pantelor de 10,1 și 20,0 grade se întâlnesc pe 2% din suprafață, iar valori ale pantelor de 20,1 și 90 grade ocupă o suprafață mai mică de 1%.
e) Tipuri genetice de relief
1. Relieful petrografic.Din punct de vedere petrografic pe cuprinsul câmpiei se disting trei areale. Astfel în partea de nord, începând de la localitatea Borănești, până la limita de nord – est a câmpului se desfășoarprimul areal, sub forma unei benzi continue tot mai lată către est, constituită din depozite de dune și anume nisip în amestec cu depozite loessoide. Al doilea areal ocupă cea mai mare parte din suprafața acestei câmpii și este constituit din depozite de loess (loess remaniat) și loess primar, acest areal fiind extins spre sud până la contactul cu Lunca Dunării și Brațul Borcea.Cel de al treilea areal este situat în Lunca Dunării acolo unde formele de relief s-au dezvoltat pe un suport geologic construit din depozite luncă.
2. Relieful dezvoltat pe loess și depozite loessoide. Forme și agenți morfogenetici.Pe suprafețele ocupate de loess și depozite loessoide s-a format un relief cu particularități specifice modului de comportare ale acestora la acțiunea agenților modelatori. Formele de relief specifice loessului sunt: crovurile, găvanele, padinele și văi de tipul vâlcelelor cu diferite grade de dezvoltare, rețele hidrografice numite și furcituri, pâlnii de sufoziune, trepte de tasare, maluri abrupte. Agenții care modelează aceste forme de relief sunt cei fluviativi, pluvio-denudaționali, vântul, activitatea antropică și un important agent intern care este apa freatică.
Un factor important în geneza formelor de relief este reprezentat de starea de moment al loessului de coezivitatea mai mare sau mai mică pe care o înregistrează. Două caracterizări oferite de geotehnicieni ne atrag atenția în ceea ce privește reacția loessului la influența unor agenți, amândouă ne prezintă stări de vulnerabilitate a loessului în fața absenței sau prezenței apei. Astfel “din punct de vedere geotehnic”loessul fără apă este praf în vânt” și “fenomenul de ridicare a apei freatice în loess duce la slăbirea rezistenței structurale, chiar până la faza de lichefiere”. Iată deci care sunt punctele vulnerabile ale acestei roci în fața acțiunii agenților modelatori.
Crovurile.
În Câmpia Bărăganului de Sud, aceste forme de relief au următoarele caracteristici morfologice și morfometrice:
au adâncimi mici, de la 0,5 m până la 1,5 m;
dimensiunile în plan orizontal sunt de la 15 m până la 200 m (măsurate în diametru)
– forma în plan variază de la cea rotundă până la forma alungită. Cel mai adesea crovurile din Bărăgan au forme ovale.
– legătura cu unitatea câmpului se face lin prin versanți cu înclinare mică, fără rupture de pantă.
– deseori crovurile se întâlnesc grupate în cadrul unei depresinui majore de tasare (padină);
– acolo unde suprafața topografică este netedă și cu scurgeri de suprafață foarte slabă (cum este spațiul cu scurgere endoretică) apa din precipitații ajunsă la sol se infiltrează si se deplasează pe verticală antrenând și particule din loess care slăbesc rezistența și conduce la formarea crovurilor. Acesta este motivul pentru care densitatea crovurilor este mai mare în acest spațiu comparativ cu restul câmpiei.
Apariția unui crov determină reacții în utilizarea terenurilor, aceste microforme produc stagnarea apei la suprafață și la sol conducând la o pseudogleizare a profilului de sol. Aceste terenuri necesită lucrări agrotehnice specifice, constituind în arăturări foarte adânci și amendamente chimice pentru corectarea pH-ului solului. La nivelul suprafețelor analizate crovurile sunt forme de relief des întâlnite.Totuși suprafețele afectate pentru agricultură sunt mai mici, acesta datorită lucrărilor care s-au efectuat.Aceste lucrări redau pe o parte circuitul agricol terenului respectiv, dar pe de altă parte slăbesc coleziunea solului și în condiții de secetă expun vântului loessului sub forma unui praf care este transportat cu ușurință.În Câmpia Bărăganului de Sud, crovurile au o densitate de 1, 5/ kmp. Densități foarte mari întâlnite în centru unde se ajunge la o valoare de circa 8 crovuri/kmp (pe unele eșantioane) și o densitate în general de 4 – 6 crovuri/kmp. În cazul câmpului aflat între localitățile Dragalina și Ștefan Vodă, suprafața cunoscută sub numele câmpurilor: Lichireasca, Dropia și Vlădeanu. Aici crovurile sunt puțin adânci (0, 6 m), au suprafețe mici și prin dezvoltare uneori se realizează și forme mai mari de tipul găvanelor și padinelor. Suprafața ocupată de aceste forme este de circa 50% din suprafața acestui sector de camp.De menținut în această suprafață se încadrează arealul cu scurgere de suprafață de tip endoreic. Crovurile situate la est de aliniamentul orașelor Călărași – Slobozia sunt mai mici și mai dese, iar cele de la vest sunt mai mari în suprafață, mai adânci dar totodată și mai puține, ocupând un spațiu mai redus ca ponderea procentuală din totalul suprafeței. În această parte, vestică, suprafața câmpului este drenată de rețelele unor bazine hidrografice, coroborat cu densitatea, actuală, mai mică a crovurilor, rezultă că acestea s-au unit și au creat o rețea hidrografică.
Formele de tasare și sufoziune de tipul găvanelor și padinelor sunt mai puține la număr, dar ocupă suprafețe mari și sunt destul de uniform distribuite în câmpie.
Padina reprezintă o morfologie ce poate fi descrisă ca o denivelare pe suprafețe mari ale câmpului neted. Forma în plan este una alungită, cu limita sinuasă datorită numeroaselor înălțări și retrageri fată de câmpul neted. Înălțarea sa spre camp se face uneori prin vâlcele săpate prin procesele geomorfologice de șiroire și eroziune areolară. Adâncimea atinge în unele locuri 2 m sau mai mult, iar pe fondul unor suprefețe cu pante extreme de reduse datorită diferențelor mari sunt alingite până la 3 – 4 km.
Treptele de tasare se întâlnesc pe versanții lini ai văilor și în apropierea versanților abrupți.S-au efectuat măsurători și cartări ale unor forme de acest fel în apropierea localităților Borcea, Fetești și Stelinica, astfel, treptele de lângă Borcea se află pe o suprafață mai înclinată, ocupă o suprafață mică, sunt întâlnite într-un număr de 2 până la 6, sunt despărțite de crăpături oblice și transversale.
4. Relieful dezvoltat pe depozite de nisip în amestec cu loess
În Câmpia Bărăganului de Sud depozite eoliene cu un conținut ridicat de nisip sunt întâlnite sub forma unor fâșii în partea de nord a acesteia. Această suprafață se desfășoară începând din lunca Ialomiței, iar la sud se extinde de-a lungul unui aliniament, ce se desfăsoară pe direcția vest – est, de-a lungul localităților Bărcănești, Dragoș Vodă, Dâlga, Perișoru, Cegani.
Formele de relief dezvoltate pe suprafața acestor depozite sunt din categoria reliefului fluviatil, fluvio-pluvial, pluvial și antropic.O caracteristică morfologică importantă a acestei suprafațe cu implicații în formarea și evoluția reliefului este aceea că în cea mai mare parte depozitele eoliene sunt acoperite de un înveliș de sol care împiedică acțiunea de modelare.
5. Relieful dezvoltat pe depozite de luncă ocupă regiuni periferice situate în Lunca Dunării și Brațul Borcea și pe mici areale din cadrul Văii Mostiștei și a văilor dezvoltate din interiorul câmpiei. Depozitele de luncă au o constituție granulometrică fină, fiind alcătuite din mâl și nisipuri fine aduse de apele arterelor hidrografice unde se află. Din punct de vedere genetic agenții externi care au modelat suprafața acestora au generat forme de relief fluviatil și antropic.
Relieful fluviatil este prezent încă prin forme cum sunt privaluri, popine, grinduri, cuvete lacustare desecate sau umplute temporar cu apă, suprafețe mlăstinoase.Relieful antropic se compune din diguri, canale (cu diferite mărimi, cel mai dezvoltat fiind Canalul Siderurgic Călărași, drumuri, suprafețe construite (sate), iezere și movile.
6. Relieful fluviatil
În această categorie genetică de relief sunt incluse formele care au fost create prin acțiunea morfogenetică exercitată de către apa curgătoare organizată sub forma unui bazin hdrografic cu scurgere exoretică.
Relieful fluvial ne indică existența următoarelor forme de relief:
Formele de relief create prin procese de eroziune: lunci, terase, faleze lacustare joase și înalte, maluri abrupte modelate prin eroziunea laterală, privaluri, popine martori de eroziune, insulele de tipul martorilor de arofiune, belciuge în luncă, cuvete lacustare situate în luncă, cu diferite grade de intervenție antropică.
Forme de relief create prin procese de acumulare: renii, grinduri, ostroave, suprafețe mlăștinoase.
Lunca Dunării
Este în sectorul din dreapta Câmpiei Bărăganului de Sud, fluvial Dunărea și-a dezvoltat o luncă extinsă în partea de sud a unității de câmpie acolo unde apele fluviului se scurg printr-un singur curs. Astfel începând de la vărsarea râului Mostiștea în Dunăre, prin intermediului canalului Scoiceni și până la aliniamentul Chiciu – Călărași, Lunca Dunării are o lungime de 32 km și lățimi cuprinse între 5 – 12 km.Pantele sunt cuprinse în intervale de 0 și 1 grad, altitudinea absolută este cuprinsă între 10 și 11 m, altitudinea relativă de 1 – 2 m (față de nivelul apelor Dunării la debite medii). În cadrul acestei lunci altitudinile cele mai mari se întâlnesc pe grinduri, ajungându-se până la 22,0 m pe Movila Fundul Grădiștea și 18,0 m pe suprafața unui grind aflat lângă Chiciu. Aceste forme de relief au altitudini mai mari, sunt de origine fluvială și antropică, deoarece în trecut pe suprafața grindurilor înalte se construiau movile, care, astfel, constituiau puncte de observare și semnalizare.Spațiul acesta se diferențiază net de terasa întâi prin abruptul frunții de terasă, cu înălțimi de 5 – 8 m.
Albiile râurilor din Câmpia Bărăganuluiu de Sud
Reprezintă forme de relief aflate în cea mai mare parte a timpului pline cu apă, ca urmare, morfologia de detaliu are și un specific imprimat de caracteristicile dinamice ale apei din acest spațiu de câmpie.
Se constată existența a trei tipuri morfologice de albii:
– tipul morfologic al albiilor din cadrul sectoarelor de vale amenajate antropic prin constituirea de iazuri;
– tipul morfologic al albiilor care au fost amenajate prin îndiguiri și care prezintă o scurgere permanentă a apei;
– tipul morfologic al albiilor care nu au fost amenajate și care au o scurgere sezonieră (temporară) a apei;
Falezele
Aceste forme de relief sunt întâlnite de-a lungul unei văi din cadrul Câmpiei Bărăganului de Sud, situate în partea sud – vestică. Datorită suprafeței mari pe care o are această unitate geografică, falezele nu constituie o formă de relief des întâlnită. Cartările de teren efectuate și analiza hărților topografice, ne-au oferit posibilitatea să măsurăm lungimea unor asemenea sectoare. S-au măsurat în total 31 km de faleză. Falezele se află situate în cursul inferior al unor văi, ca: Valea Mostiștei, faleza măsoară 14 km, în sectoarele corespunzătoare Iezerului Mostiștei și Balta Mostiștei, lângă localitatea Siliștea.
Terasele fluviale.
Pe suprafața Câmpiei Bărăganului de Sud, terasele fluviale sunt întâlnite în cadrul Văii Dunării și sunt în număr de două:
– terasa a 2-a, numită Terasa Corabia în cadrul teraselor Dunării, cu o altitudine relativa de 22 – 25 m.
– terasa a 1-a, Călărași, situată la 8 – 10 m.
Aceste terase sunt de vârstă holocen inferior, în cazul terasei a 2-a, și holocen superior în cazul terasei întâi.Evoluția ulterioară a teraselor a fost influențată de acțiunea generală de ridicare (colmatare) a Dunării, de mișcările de ridicare sau coborâre, ale Platformei Moesice, cu manifestare în această parte a Câmpiei Române.În stabilirea aspectului actual, al teraselor au mai prezentat importanță agenții externi prin procesele geomorfologice desfășurate aici.
Terasa a 1-a, numită și Terasa Călărași, poate fi întâlnită pe două sectoare despărțite de un spațiu în cadrul Văii Dunării.
Primul sector de terasă se află la vest începând de la Valea Mostiștei, localitatea Dorobanțiu, până la Valea Jegălia, localitatea Iezeru.Al doilea sector al terasei întâi se desfășoară pe direcția nord – sud, începând imendiat din sudul localității Cegani și ajunge până la nordul localității Vlădeni.
CLIMA
Clima în Câmpia Bărăganului și implicit în județul Călărași, se caracterizează printr-un climat temperat continental cu un pronunțat grad de continentalism, nuanțe de excesivitate și amplitudini termice mari de la sezonul de vară la cel de iarnă.În stabilirea trăsăturilor climatice ale acestei regiuni un rol genetic important îl are tipul și frecvența maselor de aer. Astfel, iarna advecțiile de aer foarte rece de origine plolară și mase de aer rece estice, determină uneori scăderea temperaturii la valori sub – 25 grade C, iar în situațiile în care deasupra Bărăganului se întâlnesc mase de aer mai cald și umed de origine sudică sau sud – vestică, se produc ninsori ambundente, însoțite deseori de viscole.Vara temperatura aerului înregistrează printre cele mai mari valori absolute, întâlnindu-se frecvent temperaturi de peste 40 gade C. Regimul precipitațiilor este deficitar 400 – 500 mm cu perioade lungi de secetă, 80 – 100 de zile, întâlnide de obicei la începutul și sfârșitul perioadei de vegetație.
Pe baza datelor înregistrate la stațiile Călărași, Dâlga și Fundulea, se constată că temperaturile medii anuale ale aerului variază între 11, 23 gr. C la Călărași și 10, 26 gr. la stația Fundulea
Temperaturile aerului variază de la o lună la alta, în raport direct cu valorile bilanțului termic, fiind cuprinsă între – 3, 4 gr la stația Dâlga în luna ianuarie și + 22,9 gr la Călărași în luna iunie. Valoarea temperaturii din luna ianuarie ne arată, că pe teritoriul acesta de câmpie, se întâlneste izomerie cu valori cuprinse între -2,0 gr C și -3,4 gr C, izomeriile -2,0 gr C și de -2,5 gr C, delimitează cel mai extins areal. Valorile cele mai scăzute, ale temperaturii aerului în luna ianuarie a fost înregistrate la stația Lehliu de -3,6 gr. C, iar cea mai ridicată în Călărași -2,0 gr C.
Pentru a sublinia caracteristicile reale ale climei se calculează frecvența unor valori semnificative de temperatură: nopți geroase, temperatura minimă de – 10, 0 gr C, zile cu îngheț, temperatura minimă – 0 gr C, zile de vară temperatura mximă mai mare de 25 gr. C și zile tropicale temperatura maximă mai mare de 30 gr. C. Frecvența zilelor cu diferite temperaturi este o consecință directă a variațiilor neperiodice ale temperaturii aerului.
Frecvența medie a nopților geroase este generată de advecțiile de aer rece, polar și arctic.Cele mai multe noți geroase au loc în lunile ianuarie și februarie, 4 zile la Călărași și 14 zile la Urziceni.In lunile noiembrie sunt mai reduse ca număr, în medie 1 – 2 zile în lungul Dunării și 3 zile pe câmp. Frecvența medie a zilelor de îngheț, acest fenomen se produce sub influența proceselor advective și radiative, în mod continuu ca urmare a alternării maselor de aer cu caracteristici termice diferite.Primele zile cu îngheț apar în luna octombrie, iar ultimile în luna aprilie. Frecvența lor multianuală este de 90 de zile la Călărași și 105 zile la Dâlga. În luna ianuarie se înregistrează cele mai multe astfel de zile și anume 23 la Călărași și 25 la Urziceni.
Remarcabil este că toate stațiile înregistrează valori apropiate în pe o perioada de 110 zile. Zilele de vară se produc din aprilie, 3 zile la Călărași, 2 la stația Dâlga, până în luna octombrie cu 5 zile de-a lungul Dunării și 3 zile pe câmp. Frecvența maximă este de 27 de zile în luna iunie, de-a lungul Dunării și 27, 5 zile în luna august pe câmp. Această diferență este explicată prin regimul insolației în partea centrală a câmpului, solul excesiv de încălzit în luna iulie cedează cea mai mare parte a căldurii în luna august, când durata strălucirii soarelui cedează de-a lungul Dunării repartizarea zilelor de vară este infuențată de apele fluviului.
Frecvența zilelor tropicale, depăsindu-se pragul termic de 30 gr. C, umezeala aerului și a solului scade mult, iar în condițiile predominării timpului senin și vitezele mari ale vântului creează condiții de secetă. Zilele tropicale se produc în urma invaziilor aerului tropical continentizat, iar faptul că suprafața câmpului este relativ netedă duce la încălzirea simultană a întregii suprefețe.Zilele tropicale sunt posibile în Bărăganul de Sud, din luna mai de 2 – 3 zile, până în septembrie 3 zile, mai rar și în octombrie, mai ales în lungul Dunării, se produc cu o frecvență de 46 – 50 de zile la stația Călărași până la 42 de zile la stația Urziceni.
Ca factor genetic al climei, radiația solară totală înregistrează în cursul uni an valoarea de 126 kcal/cmp, ceea ce duce la schimbările caracteristicilor climatice în cursul anului. Se adaugă durata medie anuală de strălucire a soarelui de 2258 ore, favorabilă desfășurării activităților în aer liber, iulie este luna cu durata de strălucire a soarelui cea mai mare 323, 6 ore, în timp ce în luna decembrie se înregistrează cele mai mici valori ce nu depășesc 54, 2 ore annual.
Luând în considerare așezarea geografică – culuarul Dunării – apar frecvente advecții de aer temperat oceanic din vest și nord – vest, dar și de aer temperat continental din nord – est și est. Acestora li se adaugă pătrunderi mai rare de aer tropical continental din sud – est și sud, de aer tropical maritim din sud – vest și sud și de aer artic din nord. Media anuală a presinuii atmosferice este de circa 1016 mb, vara valorile fiind mai mici, pentru ca iarna să fie mai mari datorită faptului că predomină activitatea anticiclonică, centrii barici resimțiți în schimbarea vremii în Călărași sunt:
– ciclonii mediteraneeni, au cea mai mare importanță, datorită variației aspectelor de timp și vreme, ei acționează în anotimpul rece ca un centru de mică presiune atmosferică; se caracterizează printr-o îmbunătățire bruscă a vremii, produc precipitații abundente însoțite de vânturi puternice. Iarna provoacă căderi abundente de zăpadă
– anticiclonul Azorelor, influențează caracteristicile climatice în special vara provocând ploi sporadice;
– anticiclonul Siberian (euroasiatic) se prezintă ca un centru de mare presiune atmosferică, acționează din noiembrie/decembrie pentru ca în februarie să atingă maximum de intensitate și de durată; în martie acțiunea lui se diminuează;se manifestă prin inversiuni de temperatură, nebulozitate mare, viscole puternice.
La Călărași, regimul temperaturii aerului este influențat de factori generali și locali.
Media anuală a temperaturii aerului este calculată printr-un șir de 75 ani prin măsurători instrumentale efectuate la stația meteorologică din Călărași, fiind de + 11,35 gr. C, această valoare scade nesemnificativ către cartierele sudice datorită prezenței brațului Borcea.
Umezeala aerului In Călărași se datorează curenților de aer de origine tropicală și mediteraneeană care se produc în deosebi iarna ca și a celor atlantici care înregistrează o frecvență mare vara.Se adaugă sursele locale (evaporația apei dee suprafața Borcei, Dunării.
Evapotranspirația plantelor și a solului.Evoluția lunară a tensiunii vaporilor de apă este asemănătoare cu cea a temperaturilor aerului. Valorile cele mai mici se înregistrează în luna ianuarie (4, 3 mb) si cele mai mari în luna iulie (16,8 mb), media anuală fiind de 10,1 mb.
Valoarea umezelii relative anuale este de 73 %, crește în lunile de iarnă, 80 % și scade în iulie – august (62-64 %). Nebulozitatea medie anuală este de circa 5, 7 zecimi, iarna ajungând la 7, 3 – 3, 7 zecimi.
Durata medie de strălucire a soarelui este de 2258 ore pe an, iar valorile lunare mai mari se înregistrează în lunile de vară, iulie – 323,6 ore și cele mai mici în anotimpul rece, luna decembrie 54,2 ore, valori influențate de nebulozitate.
Energia solară, ca sursă nepoluantă a încercat să fie folosită la încălzirea apei menajere în Călărași, la blocurile din cartierul Flacăra, blocuri prevăzute cu panouri solare, astăzi deteriorate.
Precipitațiile atmosferice constituie pentru Călărași un factor hotărâtor al stării de vegetație a plantelor și a producției agricole. Ele sunt aduse în general de către mase de aer atlantice și mediteraneene, au valori omogene, datorită uniformității reliefului, având un caracter neregulat.
Anual se înregistrează 503,6 mm pe anotimpuri: iarna cu o medie de109,4 mm (decembrie 40,6 mm, februarie 31,6 mm), vara se înregistrează 166,8 mm, luna cea mai ploioasă este iunie cu 71,9 mm și luna cu cea mai mică valoare fiind august cu 36,1 mm; primăvara media precipitațiilor este de 119,05 mm, iar toamna valoarea medie este de 107,7 mm, cantităti mai mari înregistrându-se în februarie (41,1 mm).
Cele mai bogate precipitații se înregistrează în luna iunie (7 ,9 mm), iar cele mai scăzute în luna martie (29,2 mm). Se consideră că cele mai mari valori se înregistrează la sfârșitul primăverii și la începutul verii, când sunt frecvente masele de aer oceanic. O particularitate distinctă a precipitațiilor din această regiune o constituie caracterul lor torențial în timpul verii, însoțite de descărcări electrice. Precipitațiile în stare solidă sub formă de ninsoare constituie o importantă rezervă de apă care se acumulează iarna pe sol, sub forma stratului de zăpadă. Înregistrează 42,1 zile cu strat de zăpadă în medie.Primele ninsori cad la sfârșitul toamnei și la începutul iernii.Ele sunt mai târzii în lungul Dunării cu câteva zile față de zonele înconjurătoare, datorită regimului termic specific al apelor.
Numărul mediu ale zilelor cu ninsoare este de 23,4 , cele mai numeroase fiind în luna ianuarie (7,4 zile). Grosimea stratului de zăpadă este în general redusă 10 – 15 cm, cu valori mai mari în locurile adăpostite, mai ales când zăpada este spulberată și troienită.Se consideră o scădere cu circa 9 – 10 zile a stratului de zăpadă în luncă decât la câmpie, datorită influenței culoarului Dunării.
Relieful uniform și așezarea geografică își pune amprenta asupra zonei în cazul regimului eolian, viteza medie a vântului deste de 3,6 m/s înregistrându-se diferențieri pe anotimpuri.
Frecvențele medii anuale înregistrate indică predominarea vântului din vest (16,4 %) și sud – vest ( 12,4%), precum și cele din nord (14,8%) și nord – est (13,3%), producând iarna spulberarea zăpezii și vara pierderea apei din sol.Frecvența medie anuală a calmului atmosferic este de 12,9 %.
Dintre fenomenele atmosferice diferite amintim în perioada de iarnă poleiul (ianuarie 1993), ce a produs pagube vegetației arboricole, iar pentru toamnă și pentru primăvară bruma (care prezintă condiții favorabile de formare încă din a doua parte a lunii septembrie și primăvara până în luna mai), ceața care împiedică circulația vamală, grindina ce aparține unor ploi torențiale de convenție, la trecerea unor furtuni reci peste suprafața activiă supraîncălzită. În concluzie, pe formdul climei temperat –continentale putem vorbii de un microclimat rezultat în urma interacțiunii dintre temperatură, presiune, uscat și suprafețele acvatice. Acest lucru este evident mai ales dacă se compară parametrii meteorologici cu cei înregistrați la Dragalina/Gară Ciulnița.
3.3. HIDROGRAFIA
Rețeaua hidrografică se compune din 2 bazine hidrografice, Bazinul Dunării și al Argeșului și dintr-un subbazin , cel al Mostiștei .
Fluviul Dunărea – Foto 3, care delimitează teritoriul județului în sud și sud – est de la km 300 (Cernavodă ) la km 450 ( Gostinu), se desparte în doua brațe : Borcea pe stânga și Dunărea Veche pe dreapta – care închid intre ele: Balta Ialomiței sau Insula Mare a Ialomiței .
Rețeaua hidrografică a județului este tributară în totalitate fluviului Dunărea. În afara râurilor Argeș și Dâmbovița, care prin sectoarele lor inferioare drenează partea de sud – vest a județului, celelalte râuri de mai mică importanță aparțin rețelei autohtone. Dintre acestea sunt de menționat Mostiștea ( 1734 km2 ), cu izvoarele în județul Ialomița, Barza ( 66 km2 ), Zboiul ( 100 km2 ).
Densitatea medie a rețelei hidrografice de numai 0,12 km / km2 este una din cele mai scăzute din țară. De remarcat faptul că în partea de nord – est a județului densitatea este practic nulă.
Foto 3 – Dunărea
Pe teritoriul județului Călărași, Dunărea are o lungime de 150 km. Debitul mediu multianual al Dunării este de 5890 mc/s la intrarea în județ și cca 5970 mc/ s la ieșire. Debitul se dirijeaza în principal pe Dunărea Veche ( 90 % ), brațul Borcea fiind slab alimentat (cca 600 mc / s). După legătura acestuia cu brațul Răul procentul crește la cca 60 % , ceea ce face ca navigația să fie dirijată în prezent pe traseul Dunărea Veche – Răul – Borcea.
Afluentul cel mai important al Dunării în cadrul județului este râul Argeș, care se varsă în aceasta în amonte de Oltenița la km 431 + 0500. Intrarea în județ se face în aproprierea localității Budești cu o suprafață de bazin de aproximativ 9200 km2 , iar la vărsare, aceasta crește la 12590 km2.
Creșterea suprafeței de bazin se datorează în principal afluentului acestuia, Dâmbovița ( 2830 km2) pe care îl primește în aval de Budești . Debitul mediu multianual al râului Argeș la intrarea în județ este 56 mc / s, iar la vărsare ajunge la 73 mc /s.
Lacurile din județul Călărași sunt în general de natura antropică, reprezentate prin iazuri răspândite în majoritate pe valea Mostiștei și afluenții acestuia, pe Rasa, Luica, Zboiul, Berza și Pasărea.
Dintre lacurile naturale trebuie menționate în primul rând limanele fluviale situate de- a lungul Dunării și anume : Mostiștea – Foto 4, Gălățui cu Potcoava, amplasate pe cursul inferior al văii Berza.
Lacurile de lunca mai numeroase altădată, sunt reprezentate astăzi doar de Ciocănesti și Iezer- Călărași din Lunca Dunării, Mitreni din lunca Argeșului și Tătarul din Lunca Dâmboviței.
Foto 4 – Lacul Mostistea
De menționat că în trecut din această categorie făcea parte și lacul Greaca astăzi complet desecat pe teritoriul județului Călărași, cu suprafață de luciu de apă numai în județul Giurgiu .
3.4. VEGETAȚIA
Are un caracter predominant de stepă, de câmp și terasă, fiind în mare parte sărăcită de specii, degradată nuderalizată prin pășuni și activități umane. Pe alocuri mai pot fi întâlnite însă specii caracteristice firinuța cu bulb (poa bulbosa), bărboasa (botriochloa-andropgon-ischacmum), năgură (stipa capillata), latpele câinelui (euphorbia-stepposa), calilia (stipa leningiana), pirul crestat (Agropyrum cristatum), păiușul (festuca vallesiaca).
Pe fondul acestor graminee de bază apar și diverse dicotiledonate: pelinita (artemisia austriac), diferite specii de trifori.
În Lunca Dunării, pe areale restrânse se mai păstrează urmele vegetației naturale reprezentată prin zăvoaie de plop, în zonele neinundabile, pe grindurile mai înalte și salcii (salix alba). În plantații, în zona dig – mal este prezent plopul, (populus frainetto) și răchita (salix fragiles).
Pajiștile de luncă prezintă o compoziție floristică diversificată având în vedere variațiile locale ale regimului hidric din substrat. Predomină cele cu iarbă moale.
Fondul forestier
În județul Călărași suprafața fondului forestier – Foto 5, proprietate publică a statului însumează 20.657 ha.
În plus, incepând cu anul 1991 prin aplicarea Legilor fondului funciar a fost restituită foștilor proprietari (persoane fizice, persoane juridice, unități administrative teritoriale) suprafața fiind de 807 ha.
În perioada 1999 – 2006 suprafața împădurită a județului Călărași a rămas relativ constantă, pentru cca 807 ha schimbându–se natura proprietarilor.
Foto 5 – Fondul Forestier Judetul Calarași
b) Funcția economică a pădurilor
Obiectivele social economice și ecologice ale pădurii sunt :
obținerea de masă lemnoasă de calitate ridicată, valorificabilă industrial;
conservarea fertilității solului;
asigurarea unui circuit echilibrat al apei;
reglarea climatului;
valorificarea faunei cinegetice și pișcicole, precum și a produselor accesorii;
acoperirea nevoilor locale de lemn de foc și construcție;
satisfacerea necesităților recreațional – estetice, social – culturale, educaționale, spirituale și istorice ale societații.
c) Masa lemnoasă pusă în circuitul economic
Masa lemnoasă pusă în circuitul economic în anul 2006 a fost de 121,3 mii mc, din care :
– 98,3 mii mc exploatată prin agenți economici
– 23,0 mii mc valorificată populației din mediul rural
d) Distribuția pădurilor după principalele forme de relief
Distribuția pădurilor la nivelul județului Călărași, se prezintă astfel :
– în zona de luncă – 55 %
– în zona de terasă – 45 %
e) Starea de sănătate a pădurilor
În vederea menținerii unei stări de sănătate corespunzatoare în pădurile din cadrul Directiei Silvice Călărași în anul 2006, s-au executat urmatoarele lucrări de combatere :
combaterea insectelor defoliatoare – 200 ha
combaterea paraziților vegetali – 25 ha
tratarea puieților impotriva vânatului – 62 mii puieți
lucrări de minim sanitar – 77 ha
lucrări cu caracter preventiv – 77 ha
f) Suprafețele din fondul forestier național parcurse cu tăieri
In anul 2006 a fost parcursă cu tăieri o suprafată de cca 3560 ha , din care : – cca 360 ha parcurse cu taieri de regenerare
– cca 700 ha parcurse cu rarituri
– cca 25000 ha parcurse cu tăieri de igiena
g) Zone cu deficit de vegetație forestieră și disponibilități de împădurire
La nivelul Directiei Silvice Călărași suprafețele parcurse cu tăieri se regenerează în max. 2 ani de la tăieri. Deficit de vegetație forestieră este la nivelul județului datorită proporției reduse a suprafețelor acoperite de pădure ( cca . 4 % din suprafata județului ) .
h) Suprafețe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări
Suprafața de teren scoasă din fond forestier pentru alte utilizări în anul 2006 este de 1,1469 ha, astfel :
0, 7 ha de la Ocolul Silvic Călărași pentru care s-a primit teren în compensare ( cca 1,0 )
0,4469 de la Ocolul Silvic Lehliu scoatere definitivă fară compensare .
i) Suprafețe de păduri regenerate în anul 2006
În anul 2006 a fost regenerată o suprafată de cca 700 ha, din care cca 100 ha regenerări naturale și cca 60 ha prin impăduriri.
j) Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor.Sensibilizarea publicului.Nu se constată presiuni antropice puternice asupra pădurilor din cadrul Direcției Silvice Călărași .
Pentru evitarea tăierilor ilegale din zonele expuse s-au executat acțiuni comune cu poliția și jandarmeria, conform protocolului încheiat cu aceste instituții .
k) Impactul silviculturii asupra naturii și mediului
Ecosistemele forestiere asigură regenerarea și protejează cu maximă eficiență cele mai importante resurse naturale de care depinde nu numai echilibrul dinamic în natură, dar și însăși existența vietii : aerul, apa și solu .
Silvicultura și protecția mediului au de îndeplinit un obiectiv comun : acela de a lăsa generațiilor viitoare un mediu nevătamat și sănatos, de a garanta o calitate superioară vieții .
3.5. FAUNA
Flora și fauna județului Călărași sunt caracteristice zonei de stepă și silvostepă , fiind direct influențate de starea factorilor de mediu din județ și nu numai. La nivelul județului Călărași, majoritatea vegetației – Foto 6, este reprezentată de culturi de plante tehnice și cerealiere .
Foto 6 – Câmp plante tehnice – Judetul Calarasi
Vegețatia forestieră – Foto 7, care ocupa 4,3% din suprafața Județului este formată indeosebi din speciile : plop euro-american , salcam , stejar peduncular , ulm , tei ,arțar tătăresc.
Fauna sălbatică a județului Călărași este foarte bogată în specii de interes cinegetic dintre care menționăm misțretul , capriorul , fazanul , iepurele , vulpea .Pe balți și lacuri întalnim specii protejate prin lege dar și specii rare, periclitate pe plan mondial și protejate prin convențiile internaționale (Bonn , Berna , Rio ) la care România a aderat.
Foto 7 – Vegetatia forestiera – Judetul Calarasi
Acestea sunt cormoranul mic, gâsca cu gât roșu, gârlița mică – Foto 8, rața roșie, pelicanul creț, egreta mică, etc. Dar și specii de păsări sedentare, care și-au găsit aici condiții de hrană, de odihnă și reproducere .
Dintre peștii care populează apele lacurilor si balților amintim : carasul , crapul , plătica , bibanul , salaul si știuca , iar in apele Dunării si Borcei intalnim somnul , sturionii si scrumbia de Dunare .
Foto 8 – Specii protejate – Garlița Mică Sursa: www.calarasi.ro
În habitatul acvatic al Ariei de Proțectie Specială Avifaunistică Iezer – Călărași trăiesc peste 15 familii de vidră , specie care preferă mediul acvatic curat.Riveranitatea județului Călărași la Dunăre creează o atractivitate turistică deosebită, dar insuficient exploatată. Numărul mare de ostroave cu un pitoresc nemaiîntâlnit, ramificarea cursurilor principale prin brațe unice, creează atât un cadru natural ce predispune la relaxare, cât și condiții propice pentru practicarea vânătorii și a pescuitului sportiv.
În acest sens amintim cele trei rezervații naturale: Ostrovul Ciocănești, Ostrovul Haralambie și Ostrovul Șoimul.La Sărulești se organizează anual campionatele naționale de pescuit sportiv la crap, iar în anul 2000 a fost organizat campionatul mondial de pescuit sportiv, stabilindu-se un record greu de egalat – un exemplar de 40 kg.
Ramurile turistice constituite de fluviul Dunărea care delimitează județul în zona de sud și sud-est pe o lungime de 152 km sunt extrem de bogate și menite a fi puse în valoare. Incintele îndiguite dintre Fluviu și brațul Borcea în suprafață de cca 30.000 ha, canalele naturale cu zona de vegetație forestieră, flora și fauna pot fi introduse în circuite turistice cu cheltuieli de amenajare relativ mici pot arăta vizitatorului un peisaj mirific asemănător celui din Delta Dunării.
Acest potențial turistic insuficient exploatat se află la mai puțin de 130 km de București și la cca 100 km de municipiul Constanța și litoralul Mării Negre având legături auto pe DN 3B (Călărași – Fetești – Cernavodă – Basarabi-Constanța) și pe DN 3A (Ostrov-Adamclisi-Constanța). Baza materială a turismului se compune din 8 unități de cazare (3 hoteluri, 4 moteluri, 1 pensiune) cu o capacitate de 533 locuri. Județul Călărași beneficiază de un potențial turistic ce permite dezvoltarea unor forme diverse de turism: cultural, religios, turism de agrement și agroturism.
3.6. HABITATE NATURALE
In Judetul Calarai putem întalni patru habitate de interes, suprafața acestora fiind de 11957 ha.Tot aici gasim cinci arii naturale protejate arii declarate la nivel național si o arie naturală protejată declarată la nivel județean Administrarea ariilor naturale este atribuită în custodia „AIA” cu statut de protecție dată de Comisia Monumentelor Naturii și prinsă în baza de date SOR pentru Bird Life Internațional.
Județul Călărași este alcătuit din punct de vedere al habitatelor, din medii de viața antropizată în procent de 98 % , dominantă fiind câmpia.
Dintre habitatele naturale rămase, unde omul a intervenit mai puțin, județul Călărași este reprezentat de:
– ape stătatoare oligotrofe pâna la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea iniflorae și/ sau Isoeto – Nanojuncetea;
– ape puternic – mezotrofe cu vegetație bentonică de specii de Chara ;
– râuri cu maluri nămoloase cu vegetație Chenopodion rubri și Bidention ;
– pajiști aluviale Cnidion dubii
APSA Iezer Călărași – habitat de apa dulce cu ape mezotrofe .
Importanța în menținerea și dezvoltarea habitatelor păsărilor migratoare, sedentare și de pasaj, adăpostește o serie de specii periclitate, vulnerabile sau pe cale de dispariție, atăt la nivel național căt și la nivel internațional .
Habitatul de apă dulce cu ape mezotrofe „APSA Iezer Călărasi” – Foto 9, este unul din habitatele naționale care protejază speciile pe cale de dispariție.
Foto 9 – Habitatul Natural APSA Iezer Călărași
În cursul investigațiilor preliminare făcute de INCDD Tulcea, cu ocazia intocmirii planului de management, au fost identificate :
250 de specii de plante superioare ( cormofite ) dintre care :
– 2 specii strict protejate(trappa natans, salvinia natans);
– unele specii de interes conservativ deosebit (epippaptis helleborinae);
– o serie de specii cu semnificație deosebită;
– plante efemere bine reprezentate în ecosisteme acvatice temporare ;
– biocenoze acvatice ce includ circa 130 specii de alge plantonice.
100 specii zooplanctonice
70 specii zoobenctonice
cel puțin 14 specii de pești
ecosisteme terestre și palustre în care există cel putin 100 de specii de nevertebrate
Dintre speciile de vertebrate, împartite pe grupe putem aminti :
amfibieni – o specie identificată și 9 potențial existente
Foto 10 – Păsări Foto 11 – Reptile
Sursa: www.calarasi.ro
reptile – Foto 11 – 2 specii identificate și 4 specii potențial existente în zonă
păsări – Foto 10 – 271 specii prezente
Cu privire la statul conservativ legal în zona APSA Iezer există cel puțin 179 specii strict protejate (pelicanul creț, pelicanul comun, cormoranul mic, cormoranul mare, barza albă, barza neagră, stârcul de noapte, stârcul galben, stârcul de cireadă, lebăda de vară, lebăda de iarnă); 97 specii protejate; 7 specii periclitate la nivel global; 106 specii aflate în stare favorabilă de conservare la nivel global; 70 specii interzise vânătorii; 22 specii vânate în condițiile legislației în vigoare; 19 specii al căror comerț este interzis .
APSA Iezer Călărași este dată în custodie, custode fiind SC PISCICOLA SA Călărași .
Are Plan de management și Regulament de funcționare aprobate de ACADEMIA ROMÂNĂ Comisia Monumentelor Naturii .
Aici se desfașoară activități de educație ecologică cu școlile din județ .
„Rezervația Naturală Ostrovul Haralambie” – Foto 12, habitat de ape dulci, cu ape de la oligotrofe pâna la mezotrofe.
Vegetatia acestei rezervații cuprinde specii de salcie albă – Foto 13, frasin, plop euroamerican, plop alb, carpen de pădure, plante agățătoare, viță de vie sălbatică, cu zăvoaie de plop negru, cătinișuri, lemn câinesc, liana grecească, plopi hibrizi.
Foto 12 – Rezervația Foto 13 – Salcie albă – Rezervația Naturală Ostrovul Haralambie Naturală Ostrovul Haralambie
Fauna este reprezentată de un grup major de păsari cormoranul mic, cormoranul mare, pelicanul creț – Foto 14,(35 exemplare, pelicanul 156 de exemplare), lopătari, egreta mică, egreta mare, stărcul de noapte, stărcul galben, țigănuș, pescăruș albastru, rața mică, rața pestriță, rața mare, privighetoarea de zăvoi – Foto 15, fluierari de munte, silvii, silvii cu capul negru, prundarații gulerați mici, scoicari.
Rezervația Naturală Ostrovul Haralambie este dată în custodie Ocolului Silvic Călărași ce aparține de Direcția Silvică Călărași, în baza Ordinului 494/2005.
Foto 14 – Pelicanul creț Foto 15 – Privighetoarea de zăvoi
„Rezervația Naturală Ostrovul Haralambie”
Are Plan de management și Regulament de funcționare depus la Academia Română – Comisia Monumentelor Naturii pentru aprobare .
„Rezervația naturala Ostrovul Ciocănești” este un habitat de ape dulci, cu ape de la oligotrofe pâna la mezotrofe.
Este dată în custodie Ocolului Silvic Călărași ce apartine de Direcția Silvica Călărași, în baza Ordinului 494/2005.
Are Plan de management și Regulament de funcționare depus la Academia Româna – Comisia Monumentelor Naturii pentru aprobare .
Foto 16 – Plop Negru Foto 17 – Lemn câinesc
„Rezervația Naturală Ostrovul Cicanesti”
Vegetația este reprezentată de: salcie, plop alb, viță salbatică, frasin, plop euroamerican, carpen de pădure, plante agățătoare, plop negru – Foto 16, câtină , lemn câinesc – Foto 17, liana grecească, plop hibrid.
Foto 18 – Cormoranul Mare
Fauna este reprezentată de mierlă, privighetoare de zăvoi, frunzărița galbenă, cormoranul mic, cormoranul mare – Foto18, pelicanul cret, pelicanul comun, lopatari, egreta mica, egreta mare, stârcul de noapte, stârcul galen, țigănuș, pescăruș albastru, rața mică , rața pestriță , rața mare, fluierari de munte, silvii, silvii cu capul negru, gaia neagră , huhurezul mic, ciuful de pădure, caprimulg .
„Rezervația Naturală Ostrovul Șoimul” este un habitat de ape dulci, cu ape de la oligotrofe păna la mezotrofe .
Este data în custodie Ocolului Silvic Călărași ce apartine de Direcția Silvică Călărași, în baza Ordinului 494/2005. Are Plan de management și Regulament de funcționare depus la Academia Româna – Comisia Monumentelor Naturii pentru aprobare .
Vegetația este reprezentață de: salcie, plop alb, viță sălbatică, frasin – Foto19, plop euroamerican, carpen de pădure – Foto 20, plante agățătoare, plop negru, cătină, lemn câinesc, liana grecească, plop hibrid.
Foto 19 – Frasin Foto 20 – Carpen de pădure
Rezervația naturală Ostrovul Șoimul
Fauna este reprezentată de mierlă, privighetoare de zăvoi, frunzărița galbenă, cormoranul mic, cormoranul mare, pelicanul creț, pelicanul comun, lopatari – Foto 21, egreta mica, egreta mare, stârcul de noapte, stârcul galen – Foto 22, țigănuș, pescăruș albastru, rața mică, rața pestriță, rața mare, fluierari de munte, silvii, silvii cu capul negru, barza neagră, prigorii, codalb.
Foto 21 – Lopătari Foto 22 – Stârcul galben
Rezervația naturală Ostrovul Șoimul Sursa: www.calarasi.ro
„Rezervația Naturală Pădurea Ciornuleasa” este un habitat de pădure custodia este asigurată de Ocolul Silvic Mitreni ce apartine de Direcția Silvică Călărași .Vegetația forestieră este alcătuită din frasin, stejar – Foto 23, vișin turcesc a căror vârstă depășeste 100 de ani .
Foto 23 – Păduri de stejar Rezervația Naturală Pădurea Ciornuleasa
Fauna este reprezentată de căprior, cerb carpatin – Foto 24, viezure, veverițe, vulpi, mistreți.
Foto 24 – Cerb carpatin Foto 25 – Fazan
Rezervația Naturală Pădurea Ciornuleasa Sursa: www.calarasi.ro
Avifauna este reprezentată de : fazani – Foto 25, ciocănitori, bufnițe, sticleți, porumbel gulerat, etc.
Tipul de adminsitrare al ariilor protejate conform Ordinului 494/2005 – „ nu necesită constituirea de structuri de administrare „
4. POTENȚIALUL ANTROPIC
Teritoriul actual al județului Călărași a cunoscut toate etapele dezvoltării istorice a poporului român.
Descoperirile arheologice demonstrează existența societății omenești în spațiul călărășan încă din perioada neoliticului timpuriu. De-a lungul Dunării, Borcei, Argeșului și Văii Mostiștei au înflorit culturile Boian și Gumelnița – culturi autohtone – unele dintre cele mai expresive culturi neolitice din sud-estul Europei.Cercetările arheologice au scos la lumină dovezi care atestă principalele ocupații ale locuitorilor acestor meleaguri, printre care amintim, crearea așa-zisei „civilizații a lutului”.
Populația locală a trecut, la începutul epocii metalelor, printr-un proces de asimilare cu populații răsăritene de stepă. Despre populația getică deplin formată se poate vorbi, pe actualul teritoriu al județului, încă din prima epocă a bronzului.
Epoca bronzului este cunoscută în județul Călărași prin culturile Glina – bronzul timpuriu, Tei – bronzul mijlociu și Coslogeni – bronz târziu. În ceea ce privește epoca fierului, descoperirile de pe valea Mostiștei atestă prezența unor populații hallstattiene timpurii. Impresionante devin descoperirile arheologice începând cu cea de a doua vârstă a fierului (Lattene), perioadă în care pe teritoriul țării se dezvoltă civilizația geto-dacică. Populația de pe aceste meleaguri intră în relații comerciale cu coloniile grecești de la Pontul Euxin.
Apariția, la sfârșitul secolului I î.ch. și începutul secolului I d.ch., a romanilor la Dunărea de Jos a reprezentat, pentru istoria acestor meleaguri, un moment deosebit de important. Legăturile dintre daci și romani sunt, în această zonă, mai vechi decât pentru restul Daciei. Instalarea autorităților romane în Peninsula Balcanică a pus în contact direct pe dacii, locuitori ai Bărăganului, cu civilizația romană.
De-a lungul Dunării stăpânirea romană, reântărită în timpul lui Constantin cel Mare, a durat până în secolul al VI-lea. Între anii 324 – 328, în fața cetății Transmarisca (Turtucaia), Constantin cel Mare construiește o cetate cu rol militar. Este vorba de Constantiana Daphne, a cărei localizare oscilează în jurul orașului Oltenița.
În perioada feudalismului timpuriu se observă în regiunea Dunării de Jos și spațiul județului Călărași o concentrare demografică. Descoperiri datând din secolele IX-XI dovedesc existența unei populații pașnice ce se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor.
Descoperirile numismatice vin să confirme că, în perioada veacurilor X-XII, în județul Călărași a existat o locuire românească foarte intensă, aflată în permanent contact cu Imperiul Bizantin, prin intermediul cetății-oraș din insula Păcuiul lui Soare care, prin relațiile sale comerciale, a contribuit la dezvoltarea pieței răsăritene a țării.
Aflat în extremitatea sud-estică a Țării Românești, teritoriul județului a fost implicat de timpuriu in evenimentele politice și militare ale acesteia.
În timpul domniei lui Mihai Viteazul, locuitorii acestor meleaguri au fost antrenați în lupta antiotomană când, oștirile române au atacat, în iarna anilor 1594-1595, cetățile turcești din Dobrogea și Balcani.
În timpul lui Mihnea al III-lea steagul luptei antiotomane este din nou ridicat.Mihnea se răscoală împotriva turcilor în 1669, tăind capetele celor aflați în orașele și schelele de la Dunăre. Drept represalii, turcii atacă și pradă localitățile românești de la nordul Dunării. Înfloritorul oraș până în Cornățel a fost ars din temelii.
În secolul al XVIII-lea, războaiele ruso-turce din 1768-1774 și cele ruso-austro-turce din 1788-1891 s-au desfășurat în mare măsură pe teritoriul actual al județului. Lupte puternice au avut loc în raza satului Ulmu în 1791, în urma cărora turcii au fost înfrânți peste Dunăre.
De asemenea, războiul ruso-turc din 1806-1812 aducea mari pagube acestei zone, turcii fiind înfrânți succesiv la Ulmu (1806) și Obilești (1807).
Din analiza documentelor vremii se desprinde concluzia că ocupațiile de bază ale locuitorilor erau agricultura și creșterea animalelor. Se cultiva cu precădere grâu, mei și orz și începând cu sfârșitul sec. XVIII și porumb. Creșterea vitelor era o ocupație strâns legată de producția agricolă, iar în cadrul ei creșterea oilor se situa pe primul plan. Pescuitul era o altă îndeletnicire de bază.
Un factor important care a contribuit la dezvoltarea vieții economice în această zonă a țării îl constituie meșteșugurile și comerțul. Documentele medievale amintesc prezența, în satele călărășene a unor meseriași precum tăbăcari, morari, lemnari, postăvari, fauri, ș.a.
Evul mediu călărășan se caracterizează prin prezența unor așezări importante pentru care domnitorii vremii au luat măsuri de dezvoltare și întărire. Dintre cele 60 de asemenea așezări, citate de I. Donat în lucrarea sa „Așezările omenești din Țara Românească în secolele XIV-XVI”, amintim satele fortificate: Coconi, Căscioarele, Cornățel, Lichirești, Gurguiați, Spanțov, Chiselet, Ciocănești, Pietroiu, ș.a.
Intensificarea schimbului de mărfuri a făcut ca, începând cu secolul al XVI-lea, să apară la răscruci de drumuri (mai întâi sub formă de sate, apoi târguri și mai târziu orașele Oltenița și Călărași) adevărate centre de schimb ale produselor agricole și meșteșugărești. Astfel la 1515 este atestată documentar Oltenița și la 1 iunie 1541 Călărașii (Crăciani). Încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, în apropiere de vărsarea Mostiștei în Dunăre se dezvoltă orașul medieval Cornățel (Mânăstirea de azi).
Ca așezare de hotar, Lichirești găzduia, la sfârșitul secolului al XVII-lea, o unitate de călărași-ștafetari ai lui Constantin Brâncoveanu, cu rol de pază și transmitere a corespondenței spre Istanbul.Prezența acestora contribuie la schimbarea numelui localității, noua denumire fiind inserată în harta austriacă din 1790: Călărași vel Lichirești.
În secolul al XIX-lea așezarea cunoaște o dezvoltare din ce în ce mai rapidă, datorită schelei de pe Borcea și a târgurilor periodice organizate aici, fapt ce obligă mutarea reședinței județului Ialomița de la Urziceni la Călărași și transformarea sa în oraș, în anul 1833.
Rețeaua instituțiilor culturale din județ este reprezentată de 53 biblioteci publice (1 județeană, 1 municipală, 3 orășenești și 48 comunale ), 5 muzee și instituții asimilate, un cinematograf).
Prima bibliotecă din județ s-a înființat în 1837, odată cu începerea cursurilor Școlii naționale din Călărași.
La 30 octombrie 1883 se puneau bazele primei biblioteci publice pentru adulți din Călărași, care poate fi considerată predecesoarea Bibliotecii Județene “Alexandru Odobescu“ de astăzi. Începând cu 1898, în aproape toate localitățile rurale reședința de comună, se înființează așa – numitele “ biblioteci populare “.
Plecând de la cele câteva zeci de volume cu adresabilitate strict "didactica" fondul de carte al bibliotecii a sporit an de an, diversificandu-se permanent, căpătând pe parcursul evolutiei sale caracter enciclopedic. În 1952, de cand deținem evidența clară, biblioteca avea un fond de 12.245 volume, care s-au multiplicat consistent, ajungând, la sfarșitul anului 2001, la peste 226.000 de unitați biblioteconomice, în prezent dețin 265.254 documente, in valoare de 800.913,76 lei. Aceste volume acoperă toate zonele de interes ale tuturor categoriilor socioprofesionale.Acest consistent fond este constituit în principal din carți si periodice -263.274 u. b. în valoare de 794.292,85 lei, documente audio vizuale – 1,602 volume in valoare de 1.006,34 lei, colecții electronice – 342 volume în valoare de 5.200,90 lei și alte documente non carte – 36 volume în valoare de 413,67 lei. Din totalul stocului 80% este destinat împrumutului la domiciliu. Un procent de 65% sunt înregistrări catalografice în regim automatizat. Bibliotecile publice dispuneau, la sfârșitul anului 2004, de un fond de carte de circa 792 mii volume, din care 269 mii volume aparțineau Bibliotecii Județene. Tot la Biblioteca Județeană există și un fond de cca 1650 documente audio – video.
Muzeul “ Dunării de Jos “ Calarasi – Foto 26, înființat în anul 1951, este o oglindă a istoriei acestor locuri. Pe o întindere de 364,5 mp, el dispune de peste 48 mii piese de muzeu – Foto 27, începând din neolitic până în epoca contemporană.
La Muzeul Dunarii de Jos, câlârâșenii si nu numai pot vizita o expoziție de excepție – Figuri de Ceară, organizată în colaborare cu Muzeul Figurilor de Ceară din Sankt Petersburg – Rusia. Este a treia oară când muzeul din Călărași aduce în atenția noastră o expoziție cu exponate din ceară, altele de fiecare dată, prezentarea din acest an având ceva deosebit în comparație cu cele anterioare.
Foto 26 – Muzeul Dunării de Jos
Foto 27 – Piese Muzeul Dunării de Jos
Sursa: www.calarasi.ro
”Muzeul de arheologie” Oltenița – Foto 28, a fost organizat în anii 1970 – 1971 cunoscut fiind mai ales datorită obiectelor aparținând culturii Gumelnița. El deține peste 15 mii piese de muzeu reprezentate de unelte de silex, lut, marmură și os, din aramă și aur.
Foto 28 – ”Muzeul de arheologie” Oltenița
Muzeul este adăpostit în Castelul de apă al orașului, dezafectat, punct de atracție turistică. Colecția este alcătuită din artă plastică românească –Foto 29, pictură de Elena Aflori, Cici Constantinescu, C. Baciu și pictori locali; sculptură de Alexandru Severin și Gheorghe Stănescu.
Foto 29 – Exponate ”Muzeul de arheologie” Oltenița
Sursa: www.calarasi.ro
“Muzeul Civilizației Gumelnița” – Foto 30, din Oltenita. Muzeul a fost înființat în 1957, pe baza unei donații formate din 902 piese arheologice, făcută de Barbu Ionescu, de profesie contabil, care a fost și primul director al muzeului până în 1968. În 1968 a fost numit director Done Șerbănescu, care a reorganizat și modernizat muzeul.
Foto 30 – Piese aparținând Muzeului Civilizației Gumelnița
Sursa: www.calarasi.ro
Viața culturală este întregită de activitatea Centrului de cultură și creație Călărași în cadrul căruia funcționează “Teatrul Popular Aurel Elefterescu“, de activitatea Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național Călărași și a Universității populare “Petre V. Haneș“ Călărași.
Monumentele istorice pe care le întalnim în Județul Călărași sunt adevarate repere istorice, ele reprezentând fidel istoria și cultura locului.
Printre acestea putem enumera :
Mănăstirea Plătarești – Foto 31, monument de cult ortodox, cuprinde Biserica “ Sfântul Mercurie” și Casa Domnească.Manastirea este datată la anul 1646 si este ctitoria domnitorului Matei Basarab și a Doamnei Elina, situată in comuna Plătărești.
Foto 31 – Mănăstirea Plătarești
Biserica” Sf. Dumitru și Sf. Nestor “– Foto 32, monument de cult ortodox, datată în anul 1648 (restaurată în anii 1900 și 1937)’ fiind ctitoria domnitorului Matei Basarab, situată în comuna Mănăstirea.
Foto 32 – Biserica ” Sf. Dumitru și Sf. Nestor “
Gimnaziul “Carol I” – Foto 33, (fost Gimnaziul”Șirbei Vodă“, devenit ulterior Liceul”Șirbei Vodă“). Construcție datând din anul 1881 proiectata de arhitectul Retter și construită de Ing. Radovici Petre, este situată în municipiul Călărași.
Foto 33 – Gimnaziul “ Carol I ”
Primăria veche Călărași – Foto 34, construcție datând din anii 1886-1887, proiectată de arhitectul Socoleanu Ion, situată în Municipiul Călărași.
Foto 34 – Primăria veche Călărași
Prefectura județului Călărași – Foto 35, construcție în stil neoclasic, construită între anii 1895-1898, situată in Municipiul Călărași.
Foto 35 – Prefectura județului Călărași
EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC
Județul Călărași declarat ca unitate teritorial-administrativă în ianuarie 1981, este situat în partea de Sud-Est a României, pe malul stâng al fluviului Dunărea și al brațului Borcea, se învecinează la nord cu județul Ialomița, la est cu județul Constanța, la vest cu județul Giurgiu și sectorul Agricol Ilfov iar la sud cu Bulgaria.
Suprafața județului este de 5.088 km2, reprezentând 2,1% din teritoriul României, județul Călărași ocupând locul 28 ca mărime în rândul județelor țării. Organizarea administrativ teritorială: județul cuprinde 2 municipii, 3 orașe, 50 comune și 159 sate.
Principala bogăție naturală o constituie terenurile agricole care ocupă peste 84 % din suprafața județului.Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri și din soluri aluvionale, au o fertilitate ridicată, ceea ce permite practicarea pe scară largă a agriculturii, predominant fiind caracterul cerealier al producției vegetale.
Vegetația forestieră, care ocupă 4,3 % din suprafața județului esțe formată îndeosebi din speciile: plop euro-american, salcâm, stejar brumăriu, salcie albă, frasin de câmp, stejar peduncular, ulm, tei, arțar tătăresc.
Fauna cuprinde specii de interes cinegetic, dintre care sunt de menționat: mistrețul, căpriorul, fazanul, iepurele, vulpea. Pe bălți și lacuri se întâlnesc rața și gâsca sălbatică (foto).
Peștii care populează apele lacurilor și bălților amintim carasul, crapul, plătica, bibanul, șalăul și știuca, iar în apele Dunării și Borcei întâlnim somnul, sturionii și scrumbia de Dunăre.
Riveranitatea județului Călărai la Dunăre – Foto 36, creează o atractivitate turistică deosebită, dar insuficient exploatată.Numărul mare de ostroave cu un pitoresc nemaiîntâlnit, ramificarea cursurilor principale prin brațe unice, creează atât un cadru natural ce predispune la relaxare, cât și condiții propice pentru practicarea vânătorii și a pescuitului sportiv. În acest sens amintim cele trei rezervații naturale: Ostrovul Ciocănești, Ostrovul Haralambie si Ostrovul Șoimul.
Foto 36 – Dunărea
La Sărulești – Foto 37, se organizează anual campionatele naționale de pescuit sportiv la crap iar în anul 2000 a fost organizat campionatul mondial de pescuit sportiv, stabilindu-se un record greu de egalat – un exemplar de 40 kg.
Foto 37 – Sărulești
Ramurile turistice constituite de fluviul Dunărea care delimitează județul în zona de sud și sud-est pe o lungime de 152 km sunt extrem de bogate și menite a fi puse în valoare. Incintele îndiguite dintre Fluviul și Brațul Borcea în suprafață de cca 30.000 ha, canalele naturale cu zona de vegetație forestieră, floră și faună pot fi introduse în circuite turistice cu cheltuieli relativ mici pot arăta vizitatorului un peisaj mirific asemănător celui din Delta Dunării.
Acest potențial turistic insuficient exploatat se află la mai puțin de 130 km de București și la cca 100 km de municipiul Constanța și litoralul Mării Negre având legături auto pe DN 3B (Călărași – Fetești – Cernavodă – Basarabi-Constanța) și pe DN 3A (Ostrov-Adamclisi-Constanța).
TIPURI ȘI FORME DE TURISM
Turismul reprezintă o ramură economică de bază, ce însumează totalitatea activităților efecuate în scopul organizării și desfășurării unor călători de agrement sau în alte scopuri nelucrative, competiții sportive, reuniuni cu caracter științific – cultural, realizate prin intermediul unor agenți specializați sau pe cont propriu pe o durată lilită de timp.
De-a lungul timpului au fost create o serie de cluburi și organizații turistice menite să stimuleze activitatea turistică. În anul 1975 Uniunea Internațională a Organizmelor Oficiale de Turism, fondată la Londra în anul 1925, s-a transformat în Organizația Mondială de Turism – O.M.T., care are sediul în capitala Spaniei, Madrid.
Acest organism internațional are ca scop promovarea și dezvlotarea activitătilor turistice în scopul creșterii economice, a unei mai bune înțelegeri internaționale, respectul universal aplicării drepturilor și libertăților omului, fără discriminare de rasă, sex, religie și limbă.
O.M.P. este singura organizație ce-și exercită la scară internațională atribuțiile turistice generale, ea reunind 105 state cu calitate de membru ordinar, 3 membrii asociați ( Antillele Olandeze, Gibraltar și Macaco) și un observator permanent Vulcanul.
Turismul, sub diferitele sale forme, a cunoscut o dezvoltare și o diversificare accentuată în ultimele decenii astfel încât, la începutul secolului XXI este considerat ca unul dintre cele mai dinamice domenii ale civilizației actuale. Argumentul principal îl reprezintă permanenta transformare, ca urmare a adaptării fenomenului turistic la cerințele economice mondiale de globalizare și dezvoltare durabilă a sectorului serviciilor.
Schimbările din domeniul turismului sunt rezultatul derulării unui proces continuu de înnoire cantitativă și calitativă în principal a ofertei turistice și a motivațiilor care au determinat alegerea practicării activităților și a destinațiilor turistice.
Multiplicarea formelor de turism, derularea mai profundă și accelerată a activităților turistice au avut ca efect valorificarea și promovarea zonelor turistice în condițiile protecției, conservării și ameliorării mediului, adică a respectării unor principii de dezvoltare durabilă.
Activitatea turistică este influențată de o serie de factori, dintre care se evidențiază cadrul natural, nivelul de dezvoltare economică, factorii demografici, factorii psihosociali și factorii politici.
Cadul natural : relieful, condițiile climatice, rețeaua hidrografică, fauna, este de cele mai multe ori prioritară în opțiunile turiștilor.
Nivelul de dezvoltare al unei țări este determinat de valorificarea turistică a unor regiuni, prin realizarea unei infrastructuri adecvate, căi de acces, rețeaua hotelieră. De asemenea el crează sau nu condiții ca locuitorii unei țări să solicite o gamă variată de servicii interne sau externe.
Factorii demografici – includ numărul de locuitori, dinamica populației, creșterea longevității, gradul de instruire a locuitorilor.
Factori psihosociali – se referă în special la sensibilitatea turiștilor față de nivelul calității serviciilor turistice.
Factori politici – pot stimula sau diminua activitatea turistică prin introducerea sau eliminarea unor restricții, vize, stare de necesitate, embargou.
În categoria resurselor turistice se includ resurse naturale și resursele antropice .
Resursele turistice naturale – includ resurse de relief, peșteri, chei, defilee, canioane, circuri glaciare, cratere vulcanice, vulcani noroioși ; resurse hidrologice – râuri, lacuri, izvoare minerale, mlaștini ; resurse biotice – elemente faunistice și vegetale, resurse climatice, vânturile, durata de insolație, precipitațiile .
Resurse turistice antropice – includ totalitatea resurselor create de om : obiective de interes istoric, muzee, castele, monumente, mânăstiri, obiective cu valoare cultural – educativă, festivaluri, diverse târguri, grădini botanice, grădini zoologice, parcuri ; obiective de interes economic : hidrocentrale, diverse fabrici, uzine, culturi agricole.
Factorii ce influențează dezvoltarea turismului sunt de mai multe feluri ei aducând diferite tipuri de aport la dezvoltarea acestia – Tabelul1.
Tabelul 1 – Factorii ce influențează dezvoltarea turismului
6.1. TURISMUL CULTURAL
Turismul itinerant cu valențe culturale se poate valorifica, prin diverse circuite, monumentele culturale, istorice, arhitecturale, moderne sau medievale, precum si elementele de etnografie si folclor.
În județul Călărași se editează 7 ziare ( 6 săptămânale ) și 4 reviste.
Manifestări culturale importante in incinta Județului Călărași putem enumera urmatoarele :
Festivalul județean “ Sărbătoarea școlilor ”
Festivalul județean “ Sărbătoarea liceelor ”
Festivalul–concurs național de interpretare a muzicii ușoare românești “ Flori de mai ”
Festivalul internațional al ansamblurilor folclorice “Hora Mare” – Foto 38.
Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale Călărași organizează cel mai mare festival de folclor ce se desfasoară la noi si care a ajuns deja la cea de-a XV-a ediție. Este vorba despre "Festivalul Internațional de Folclor Hora Mare", ce se va intinde pe parcursul unei săptămani, în perioada 31 iulie – 6 august. Cele sapte țări ce se vor prezenta la festivalul călărășean cu câte un ansamblu folcloric sunt: Slovacia, Grecia, Ungaria, Polonia, Cipru, Spania si Sri Lanka. Alaturi de ele vor urca pe scenă si alte trei ansambluri românesti.
Foto 38 – Festivalul internațional al ansamblurilor folclorice “ Hora Mare ”
Festivalul internațional de caricatură ” Dictatorii râsului “
Festivalul național de teatru “ Ștefan Bănică ”
Festivalul–concurs național de interpretare a muzicii populare românești “La făntăna dorului”
Sărbătoarea colindelor tradiționale “ Colinda de Crăciun ” – manifestare județeană
Memorialul “ Ion Grama ” Oltenița – manifestare interjudețeană
Stagiune teatrală – manifestare locală
Monumentele de arhitectura:
Catedrala Ortodoxă Sf. Nicolae este monument de arhitectură religioasă. Edificiul a fost construit în anul 1838.
Palatul Prefecturii este monument de arhitectură laică. Clădirea a fost construită în anul 1897 în stil neoclasic. (poza)
6.2.TURISMUL RELIGIOS
Turismul Religios care a devenit în ultimii ani o alternativă la turismul clasic a existat și înainte de 1989. Grupuri de credincioși din mediul rural se organizau chiar cu sprijinul CAP-ului și anual se îmbarcau în autocare pentru a vizita și a se reculege la marile mănăstiri ale Moldovei. Pelerinajul se desfășura desigur sub un alt pretext, care să convină autorităților vremii, care le treceau cu vederea.
Mănăstirile din toata țara atrag și astăzi nenumărați turiști mai mult sau mai puțin credincioși. De Paști lăcașurile de cult devin neîncăpătoare. Localnicii s-au adaptat și cei mai cu stare și-au ridicat pensiuni la doar cîteva sute de metri de mănăstiri. Monahii care oricum aveau spații de cazare în incinta mănăstirilor, în multe cazuri, le-au extins și le-au modernizat, iar acum sînt gata să primească contra cost oaspeți pe care îi întîmpină cu bucate tradiționale, dar și cu hrană spirituală. Cei care aleg aceste destinații nu fac parte însă din clientela agențiilor de turism, pentru că ei merg pe cont propriu.Printre atractiile culturale putem enumera : Biserica fostei Mănăstiri Negoești, Biserica fostei Mănăstiri Plătărești, Mănăstirea Sf. Gheorghe din Radu Negru si altele dupa cum putem vedea în Foto 39.
Biserica fostei Mănăstiri Negoești este monument istoric și de arhitectură religioasă. Biserica este ctitorie din anii 1648-1649 a domnitorului Matei Basarab și a soției sale Elina. A fost refăcută în anul 1777 (s-au refăcut ferestrele, zidul împrejmuitor și s-au reparat chiliile). Restaurată în anul 1850.
Biserica fostei Mănăstiri Plătărești este monument istoric și de arhitectură religioasă. Mănăstirea a fost înființată în 1642 de Matei Basarab, soția sa Elina și alții. Cuprinde biserica Sf. Mercurie, construită între 1642-1646. Este un monument remarcabil prin clara compoziție a formelor arhitecturale si picturi murale interioare.
Foto 39 – Harta turistică a Județului Călărași Sursa: www.calarasi.ro
Mănăstirea Sf. Gheorghe din Radu Negru este situată la 10 km est de Călărași, la 123 km S-E de București. A fost înființată în 1991 cu hramul "Sf. Mucenic Gheorghe", fiind ctitorită de localnici din cărămidă pe temelie de piatră. Arhitectura este în stil bizantin, exteriorul fiind marcat de un brâu din cărămidă roșie presată
6.3.AGROTURISMUL
Putem afirma, fară a greși, că apariția călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar activitațile turistice în spațiul rural au început a fi practicate empiric din aceeași perioadă.Este cunoscută astfel participarea în număr mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo)-frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic organizate.
Realizarea amenajărilor și a structurilor de primire pentru agroturism cuprinde:
Structuri agroturistice: gospodăria țărănească ; pensiunea; ferma agroturistică;
Amenajări interioare pentru agroturism;
Amenajări exterioare pentru agroturism;
Rețele pentru agroturism;
Asociații pentru agroturism.
Teritoriul României prezintă: o mare varietate de valori culturale istorice – arta populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice – un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc.Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc în mod special.
Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief înca din vremea traco-dacilor, asezările rurale românesti au păstrat si mai pastrează înca în buna masură datinile și obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltarea turismului rural.
Turismul rural în țara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întamplător, și mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începand cu anii ’20-’30, cazarea la cetațeni a vizitatorilor ocazionali a unei așezări rurale.
Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupuri de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre.Se pare că a fost un început promițător, căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de cercetare pentru promovarea turistică interantională procedează la identificarea și selectarea unor localități rurale representative pentru satele românesti ce urmau a fi lansate în turism. În urma acestor studii, de comun accord cu oficiile județene de turism și organele administrației locale s-a atabilit că pot fi introduse în turismul intern îi internațional circa 118 localitați rurale.
Începănd cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaște.Iau naștere diverse asociații și organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea și dezvoltarea turismului în zonele rurale.Una din acestea este Federația Româna Pentru Dezvolatare Montană (1990), care iși propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului. Urmează Agenția Română pentru agroturism (1995) ce își propune racordarea agroturismului românesc la sistemul interanțional și Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic si Cultural din România (ANTREC) – 1994 -, membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGITES).
Turismul rural se adresează deopotrivă clienților români și străini.Segmentul care apelează cel mai des la acest gen de servicii este cel al persoanelor de varsta a doua și, într-o mai mica masură, de varsta a treia. Aceștia preferă liniștea unei astfel de pensiuni zgomotului și agitației stațiunilor aglomerate de pe litoral sau de pe Valea Prahovei, de exemplu. Nu trebuie neglijați nici tinerii, dar ponderea acestora este mai redusă, tocmai datorită preferinței acestora pentru mare sau munte, pentru locurile pline de agitație.Turiștii străini care apelează cel mai des la agroturism sunt cei interesați în a cunoaște istoria si tradițiile României, prin vizitarea unor zone pitorești, de o frumusețe aparte, care pastrează obiceiuri străvechi legate de: arhitectura caselor, port, meștesuguri tradiționale, specialități gastronomice.
Din punct de vedere financiar, cei care apelează la aceste servicii se încadrează în categoria celor cu posibilități materiale medii si mici, ținând cont de faptul că turismul rural solicită mai puțini bani față de cazarea în sistemul hotelier. Nu trebuie exclusă în totalitate nici categoria turiștilor cu venituri superioare, care preferă agroturismul din curiozitate sau pentru odihnă.
6.4. TURISMUL DE AGREMENT
România are 2.251 de nave fluviale de categoria I, care pot efectua misiuni economice pe apele fluviale internaționale și circa 587, care pot naviga doar pe partea românească a Dunării si pe râurile interioare.Cele mai multe nave înmatriculate sunt cele de agrement, circa 13.246, turismul de agrement pe Dunăre si cel în apele maritime ale României dezvoltandu-se în ultimii ani.Turismul de agrement cunoaste o bună dezvoltare în județul Călărași datorită multitudinii de lacuri si balți pe care se poate practica atât pescuitul amator cât și cel profesionist.
În localitatea Sărulești întâlnim balta salbatică, originea ei fiind lac de acumulare având ca sursă a apei Râul Mostiștea în proprietatea firmei Radută Sporting Tour.
Cu o adâncime medie de 5-6 m, ajungând pană la o adâncime maximă de 16 m, se poate pescui platică si caras.
Soseaua București –Călărași vă duce pe langă această balta de podul de la intrarea în localitatea Călăreți se face un drum la dreapta (este și indicator), mergeți pe langă lacurile Călăreți, treceți calea ferată și apoi primul drum la dreapta, după hotel (se vede din șosea) este un podeț și imediat după el este un drum și un indicator cu " pescuit sportiv ", acest drum duce direct la baltă.
Balta, Foto – 40, se deschide pe 14 aprilie in fiecare an taxa de pescuit fiind de 40 lei pe zi. Se poate reține pentru consum platica si carasul, crapul trbuind a fi eliberat. Pescuitul este permis de la barajul Gurbănești pană la stația de pompare.
Foto 40 – Balta de la Sărulești
La Sărulești peștii existenti (de intreres pescăresc) sunt: crap (uriaș), cteno, platică (cantitați industriale, in jur de 1-2 kg si mai rară de 4-6 kg.) ; caras mare (1-2 kg), babușcă mare, alti pesti (pradă): biban, șalău, știucă, somn.
Lacul Belciugatele proprietar și administrator Mușat Aurel permite reținerea de pești de pană la 6 kg.Perioada admisa la pescuit este de 12 ore iar pescuitul este permis pe toată suprafața lacului.Șosea apropiată București-Călărași, se iese prin Pantelimon,se trece de Brănești si Islaz, urmatoarea fiind com. Belciugatele.Se face stânga intrând în comună,dupa prima casă pe dreapta se face imediat dreapta.Peștii existenti (de interes pescăresc) sunt Crap românesc( greutatea lui fiind între 1 – 7 kg),Teno(1- 2.5kg) , Caras și Novac (5 – 15 kg ).Drumul spre lac este foarte bun onstrucție solidă betonată, fundul apei variază, locuri cu fund tare și locuri măloase, cu o adancime maximă de 3.5 m și medie de 2.7 m, zona fiind de deal.Balta de la Belciugatele este balăa salbatică furajată.Pentru pescarii amatori și profesioniști dar și pentru privitori sunt amenajate
umbreluțe,mese, bănci, coșuri de gunoi,W.C.,bancutț pt pescuit.
Lacul Valea Iazurilor – Cândeasca localitatea cea mai apropiată este Belciugatele, taxa de pescuit este de 15 lei.Tot timpul anului se poate practica pescuitul iar în perioada de prohibiție se reține doar carasul. Pentru reținere de pește se achită 15 lei la copcă, 25 lei în perioada de prohibiție, 50 lei pentru reținerea a 6 kg pește.Din Pantelimon se merge spre Brănești, Islaz, Belciugatele, sat Cândeasca (în noul Complex de agrement Valea Iazurilor). Sunt aproximativ 20km din Pantelimon.Suprafața balții este de 8,6 ha, cu posibilități de cazare la căsuțe.Pescuitul este permis pe toată suprafața lacului, pești existenți în baltă întâlnim : crap, caras, novac, știucă, bălos, roșioară, șalău, caras auriu (peștișorul de aur), biban.
Balta de la Gostile din București se merge pe Șos București – Călărași, în Comuna Fundulea, în centru se face stânga (există indicator spre Mariuța), se coboară din sat, se trece printre 2 bălți și se continuă drumul pană la barajul dintre Gostilele si Dârvari. Înainte de baraj drumul care duce la stânga duce către satul Gostilele, primul drum la dreapta cum intri în sat duce la casa Administratorilor.Taxa este de 50 lei/zi, nu se pescuiesșe noaptea iar lacul este deschis la pescuit tot anul.Se pot reține 2 crapi între 2-5 kg, toate exemplarele sub sau peste aceste greutăți vor fi eliberate în bune condiții, la caras e liber.Se pescuiește pe capătul din aval al bățtii, adică de la casa administratorilor pană la barajul Gostilele/Dârvari. Partea din amonte a lacului este destinată pescuitului la răpitori.Lacul a avut întotdeauna crapi și teni mari. Pană în 2000 când a fost preluată de către actualii concesionari a fost cam braconată dar totuși au supraviețuit numeroase exemplare mari. După 2000 a fost populată an de an, intensiv, cu crap de crescătorie din toate cele 3 varietăți, Galițian (cu toți solzii), golaș și oglindă.În prezent cea mai numeroasă populațtie o reprezintă generația 2-4 kg urmată de 4-6 kg dar sunt destui și de peste 10 kg.Datele au fost furnizate de Romica Burcea în calitate de administrator.
Balta de la Dârvari – Foto 41, din Comuna Tămădău , Satul Dârvari . Pe șoseaua București – Călărași, în Comuna Tămădău, imediat după pod, după magazinul de pește, se face stânga înspre satul Dârvari. Chiar la intrarea în satul Dârvari, prima casă mare pe stânga, o casă verde, este a lui Victor Oana, proprietarul lacului.
Foto 41 – Captură din Balta de la Dârvari
Taxa de pescuit este de 100 lei pe zi. Se pescuiește și noaptea,se pescuiește tot timpul anului, cu excepția concursurilor.Crapul nu se reține sau cteno, numai carasul. Crapul va fi eliberat în bune condiții.Se pescuiește pe malul cu șoseaua, malul opus este invadat de stuf și nu sunt locuri accesibile.Suprafața lacului este de circa 100 hectare. De la Pod Tămădău pană la sediul Fermei lacul este înconjurat de stuf pe ambele maluri.Adăncimea apei este cuprinsă între 1 si 10 m. Lacul este dragat de la barajul Gostilele pană la podul Tămădău. Prin dragare pe mijlocul aproximativ al apei s-a creat un canal cu lățimea de 25m. Astfel, venind dinspre mal, fundul apei cade în 4 metri apoi în 8 – 9 – 10m.Lățimea lacului este cuprinsă între 80 si 200m.Peștii existenți în lac sunt crap, cteno, caras, șalău, știucă, biban, somn, novac, sanger.Populația de crap este formată din exemplare între 1 si 26 de kg după cum urmeazaă:
1-4 kg – 250 tone
8-14 kg – 1500 bucăți
peste 20 kg – 200 bucăți
Ca recorduri pescuite pe lacul Dârvari putem menționa :Șalău – 9 kg, Știucă – 11 kg, Biban – 1,4 kg, Caras – 3,3 kg, Novac – 35 kg, Crap – 26 kg.
Lacul Maiorul localizat langă localitatea Comuna Belciugate.Taxa de pescuit este de 100 lei per zi, noaptea pescuitul fiind interzis.Perioada admisa la pescuit parcurge tot anul.Reținere pești este de 10 kg de indiferent de specie.Peste 10 kg, peștele pescuit poate fi păstrat și achitat la contravaloarea de 15 lei/kg.Pescuitul este permis pe toată suprafața lacului.Pești existenți în baltă sunt reprezentați de crap românesc, și caras.Momelile recomandate pe acest lac sunt: porumbul (toate felurile), mămăliga (toate tipurile), orice alt tip de momeală tradițională și nu numai. Lacul Maiorul a fost suprapopulat și pană la sfarșitul lui august 2004 nu s-a pescuit, media de greutate a crapului existent în lac este de cca.4- 5 kg/ buc, dar există si exeplare de peste 10 kg.În imediata apropiere a Lacului Maiorul se află pitorescul loc Hanul cu Pești.Datele au fost furnizate de administratorul balții.
Balta Călăreți 2 așezată în apropierea Comunei Sărulești în proprietatea Primăriei Sărulești.Taxa zilnică de pescuit este de 30 lei sau abonament anual 350 lei. Pescuitul se poate practica pe tot parcursul anului și pe toată suprafața lacului iar reținerea este permisă.Din șoseaua București-Călărași înaintea podului din satul Călăreți se face la dreapta către Sărulești și la circa 1500m se face la stânga pe drum de piatră care ajunge la baltă.
Pești existenti în baltă: crap, caras, albitură. Se prinde frecvent crap în jur de 1 kg dar uneori se prinde și mai mare.În primavara 2006 balta a fost populată cu caras la peste 100 g si crap la peste un kg.Datele au fost furnizate de Drăgan Vasile Administrator.
Lacul Călăreți 3 situat lângă localitatea Călăreți, permite pescuitul pe tot parcursul anului, taxa de pescuit fiind de 20 lei pe zi.Din șoseaua București – Călărași, se face dreapta spre Sărulești (este indicator), după cca 1 km se vede balta în stanga, drumul coboară pană la baltă.Pescuitul este permis pe toată suprafața lacului și reținerea este permisă. Pești existenti în baltă: crap, caras, ten. (100-200g carasul, 1-2 kg crap și ten)
7.VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC
Principii ale turismului durabil
Minimizarea impacturilor activității turistice asupra mediului natural în vederea obținerii durabilității ecologice;
Minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra comunităților locale și a membrilor ei în vederea obținerii durabilității sociale;
Minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra culturii, tradițiilor și obiceiurilor comunității locale în vederea obținerii durabilității culturale
Stimularea inițiativei private în turism și crearea unui cadru de susținere a turismului local;
Valorificarea potențialului turistic al regiunii prin dezvoltarea, diversificarea și promovarea ofertei turistice;
Dezvoltarea durabilă a turismului prin: utilizarea rațională a resurselor turistice și promovarea măsurilor de conservare și protecție a mediului înconjurător în conformitate cu prevederile legislației naționale de mediu;
Maximizarea potențialului turistic prin integrarea turismului cu alte sectoare economice regionale;
Acordarea de asistență instituțiilor locale și operatorilor pentru a realiza și modifica resursele în funcție de cerințele Uniunii Europene;
Dezvoltarea industriei turistice prin investiții directe în crearea și construcția obiectivelor de infrastructură generală și turistică;
Revigorarea turismului prin inițiative local eficiente;
Stimularea inițiativelor locale în turism prin crearea de interese comune;
Maximizarea beneficiilor economice la nivelul localnicilor ca urmare a dezvoltării turismului în vederea obținerii durabilității economice;
Dezvoltarea turismului prin creșterea calitativă a serviciilor turistice, în scopul atragerii suplimentare de vizitatori;
Dezvoltarea potențialului turistic insuficient exploatat;
Îmbunătățirea condițiilor de mediu în zonele turistice;
Îmbunătățirea imaginii zonelor turistice;
Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;
Punerea în valoare prin acțiuni specifice a patrimoniului natural, arhitectonic și cultural;
Promovarea de noi forme de turism.
După 1990 măsurile privind dezvoltarea și întărirea cadrului organizatoric necesar stimulării turismului rural s-au concretizat în constituirea cu sprijinul Ministerului Turismului a ANTREC, înființarea Agenției Naționale a Zonei Montane și a Federației Române pentru Dezvoltare Montană.
Instituția principală legată de dezvoltarea turismului rural în România este ANTREC Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural creată în
septembrie 2004 s-a desfășurat la Moeciu, Conferința Internațională de Turismul Rural,eveniment la care au fost prezenți reprezentanți ai țărilor membre Eurogites. Alte evenimente importante organizate de ANTREC:
– seminarii de marketing în turismul rural;
– Weekend-ul îndrăgostiților (Sf Valentin) – Bran, februarie 2004;
– Târgul Internațional de Turism Rural, Ediția I – Brașov, aprilie 1997;
– Târgul Național de Turism (împreuna cu ROMEXPO, ANAT, FIHR, FPT și OPTBR), 1999 – 2002 .
– Seri românești la “Clubul Francez”, “Casa Americii Latine”, “World Trade Center”, etc.
– Sărbătoarea Recoltei 1997, 1998 – World Trade Center, București
– Săptămâna României la Paris, noiembrie 1999
– Ziua Mondială a Femeii din Mediul Rural
-lansarea Catalogului Național al Pensiunilor Turistice și Agroturistice, edițiile1997, 1998,2000, 2002
– lansarea paginii web a ANTREC, august 2000
Diagnoza spațiului turistic-Analiza SWOT (județul Călărași)
Probleme critice care influențează activitatea de turism în județul Călărași
Situația infrastructurii rutiere, în special în spațiul rural;
Afectarea imaginii mediului;
Insuficienta exploatare a potențialului turistic al județului, în special al lacurilor naturale și al Luncii Dunării;
Structuri de primire turistică insuficiente;
Lipsa unei politici eficiente de promovare a județului;
Lipsa centrelor de informare și promovare a județului;
Raportul dintre prețul produselor turistice și calitatea serviciilor prestate;
Preocupări reduse în dezvoltarea meșteșugurilor artizanale și a rețelei de distribuție a acestora.
Resurse financiare insuficiente pentru dezvoltare.
Direcții strategice prioritare pentru județul Călărași
Integrarea turismului în tendințele europene și mondiale;
Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de turism;
Crearea unui mediu de afaceri competitiv;
Promovarea de programe de dezvoltare și parteneriate;
Promovarea, dezvoltarea și diversificarea oferței turistice;
Sprijinirea societăților care activează în turism;
Creșterea vizibilității județului, dezvoltarea marketingului;
Până în aprilie 2007, în România, instituțiile principale investite cu proiectarea politicilor macroeconomice au fost Autoritatea Națională pentru Turism (atribuțiile sunt prezentate în capitolul III) ce a funcționat în cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism. În prezent funcționează în România Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.
În elaborarea strategiei actuale de dezvoltare a turismului( iulie 2006), Autoritatea Națională pentru Turism a colaborat cu Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism, cu United States Agency for International Development, cu Biroul de Turism din New York(în vederea stabilirii percepțiilor și intențiilor de călătorie ale potențialilor vizitatori din SUA), Organizația Mondială a Turismului dar mai ales cu World Tourism and Travel Council și Oxford Economic Forecasting pentru stabilirea unui cont satelit al turismului pentru România.
Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism – I.N.C.D.T. București are ca obiect principal de activitate efectuarea de cercetări fundamentale și aplicative, de interes public și național, privind dezvoltarea și promovarea turismului românesc. Institutul contribuie, în principal, potrivit hotărârii de înființare și la realizarea cu prioritate a obiectivelor științifice și tehnologice stabilite prin programele naționale de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică.
Autoritățile, instituțiile și organismele interne cele mai importante care sunt partenere în elaborarea planului turismului în afara celor două analizate mai sus sunt:
Ministerul Finanțelor Publice;
Ministerul Integrării Europene;
Ministerul Afacerilor Externe;
Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor;
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
Agenția Națională pentru Protecția Mediului și agențiile județene și regionale;
Agenția SAPARD și birourile regionale pentru implementarea Programului SAPARD;
Ministerul Culturii și Cultelor;
Ministerul Sănătății;
Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației;
Comisia Națională de Prognoză;
Institutul Național de Statistică;
Dezvoltarea turistică a Județului Călărași este urmarită și prin « Acordul de parteneriat privind dezvoltarea turismului în zona transfrontalieră Călărași – Silistra », care are ca scop de a impulsiona și coordona dezvoltarea turismului în zona transfrontalieră Călărași – Silistra, prin:
crearea unui cadru instituțional coerent, definit de către principalii actori din domeniile public și privat;
elaborarea unei strategii transfrontaliere comune pentru dezvoltarea turismului;
crearea de puncte de contact și informare în domeniul turismului;
elaborarea și publicarea de materiale promoționale;
organizarea de manifestări pe tema turismului (conferințe, seminarii, mese rotunde, manifestări promoționale etc.)
elaborarea și implementarea în parteneriat de proiecte specifice;
alte activități specifice de promovare a turismului în zonă.
BAZA TEHNICO-MATERIALĂ
Județul Călărași declarat ca unitate teritorial-administrativă in ianuarie 1981, este situat în partea de Sud-Est a României, pe malul stâng al fluviului Dunărea și al brațului Borcea și se învecinează la nord cu județul Ialomița, la est cu județul Constanța, la vest cu județul Giurgiu și sectorul agricol Ilfov iar la sud cu Bulgaria.
Hotelul Albatros demonstrează enormul potențial turistic al sudului, căci pană acum această regiune (Călărași, Giurgiu si Teleorman) nu era considerată o atracție turistică.Vizitatorii sunt însa încantați de peisajul sălbatic, de vânătoare, de plaja la Dunăre, care se află chiar langă hotel, si de excursiile organizate cu barca.Printre dotări și facilități putem enumera: restaurant, bar de zi, acceptă card, parcare, duș, cadă, tv, frigider.Tarifele practicate la acest hotel sunt de 195 lei de persoană pe noape.
Hotelul Călărași – Foto 42, este amplasat în centru orașului, pe malul brațului Borcea și pune la dispoziția clienților săi 120 camere și servicii clasificate la două stele.Numarul total de locuri de cazare este de 173, structurat în camere single, duble și apartamente.Toate camerele dispun de TV,baie proprie,frigider,minibar. Facilitati: restaurant, bar, braserie, terase, cofetărie.
Foto 42 – Hotel Călărași
Situat la 4 km. de orașul Călărași, pe drumul către Silistra (Bulgaria); Complexul Hotelier Albatros – Foto 43,reprezintă potențialul turistic al acestei zone, devenind o atracție turistică pentru această regiune din sud. Plaja – situată pe malul brațului Borcea cu o întindere de peste un kilometru, unde se pot desfasura sporturi de sezon si nautice. Hotelul Albatros din Călărași dispune de: terase, săli restaurant, pub nonstop, discotecă si bar, 4 terenuri moderne de tenis de câmp (zgură) dotate cu instalație de nocturnă, sală fitnes și saună și camere frumos amenajate – Foto 44.Dotări acces internet, bar, biliard. Nu se acceptă animalele de companie. Parcare proprie pazită, restaurant, room service, teren de sport.
Foto 43 – Complexul Hotelier Albatros
Foto 44 – Complexul Hotelier Albatros
Complexul Turistic Diana este situat pe Râul Mostiștea pe teritoriul administrativ al comunei Belciugatele, la 20 km de capitală, popasul vă oferă condiții naturale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex, de odihnă și tratament.Acest adevarat palat al vacantei se întinde pe o suprafață de 22.000 mp, beneficiind de cazare categoria trei stele (TV cablu, aer condiționat etc.), saună rusească, pescuit sportiv, jocuri pentru copii și locuri de agrement.Popasul Diana vă asigură servirea mesei în restaurtantul propriu, unde vă oferă o gamă variată de preparate culinare tradiționale românești, specialitatea casei fiind preparatele din pește (borș de pește țăranesc, saramură de crap), toate într-un cadru natural, contribuind din plin la petrecerea unui sejur de neuitat.
Pensiunea Ratoiu de langă Borcea este o pensiune care vă ofera ca posibilități de distracție pescuitul și vânătoarea. Compusă din 10 camere cu baie, 2 apartamente lux, salon protocol, pișcină și saună, restaurant, bar, bucătărie, centrală termică, terase, Pensiunea Ratoiu oferă toate condițiile pentru o vacanță plăcută.
Centru de Agrement Valea Iazurilor – Foto 45, complex turistic catalogat la trei stele, situat la numai 20 km de București pe drumul vechi către Constanța, pe marginea Lacului Cândeasca.
Foto 45 – Complexul Turistic Valea Iazurilor
Situl rustic îmbinat cu dotarile moderne, natura, mancărurile cu specific românesc pescăresc, căldura și profesionalismul personalului sunt doar câteva motive care atrag an de an mai mulți turiști. Complexul deține și un restaurant cu 100 de locuri și o terasă pentru zilele însorite de vară ce deține 180 locuri – Foto 46.Centrul de Agrement Valea Iazurilor pune la dispoziția turiștilor următoarele posibilități de cazare: – șase camere dotate cu pat dublu, televizor, cablu tv, baie cu cabină de duș și instalație de aer condiționat, – șase căsuțe în stil rustic așezate pe malurile celor două iazuri, ideale pentru o noapte în natură.Ca și posibilități de relaxare și petrecere a timpului liber, compexul pune la dispoziția turiștilor un teren de fotbal cu o suprafață de 1150 mp, dotat cu nocturnă și tribună, și două iazuri dedicate pescuitului sportiv populate cu crap, salontă, novac, poliodomul spatula (sturion de apă dulce), șalău, știucă și alte specii de pești. Iazurile sunt dotate cu pontoane și foișoare cu umbrele, măsuțe și leagăne pentru a le oferi turiștilor cât mai multe posibilități de relaxare și comfort.
Foto 46 – Restaurantul Compexului Valea Iazurilor
Printre posibilitățile de cazare oferite turiștilor în Județul Călărași putem întalni o diversitate de complexe, de la hoteluri, moteluri, pensiuni agroturistice, tabere si cazare în case particulare.
Dintre acestea putem enumera Pensiunea Anca, Pensiunea Ratoiu, Pensiunea Cristo Sport și altele – Tabelul 2.
Tabelul 2 – Cazare în Județul Călărași
Structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare, deschise în luna dcembrie 2006, numărul de locuri oferite turiștilor, în luna decembrie 2006, și capacitatea de cazare turistică în funcțiune în anul 2006 care a concretizat un numar total de locuri de cazare de 198.913, din care locuri de cazare in hoteluri 162.778, locuri de cazare in moteluri 20.805, locuri de cazare in pensiuni urbane 10.220 si locuri de cazare in pensiuni rurale – agroturistice 5.110 locuri – Tabelul 3.
Tabelul 3 – Tipuri de structuri de primire turistică în Județul Călărași
Evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune, a sosirilor și înnoptărilor, în anul 2006 este evidențiată în Tabelul 4, unde observăm că turiștii străini sunt mult mai atrași de această zonă decât cei români, numarul sosirilor pe total județ al acestora fiind de 148.1% fată de 115.2 % pentru turiștii români.
Turiștii străini au innoptat mai des decat cei din tară în unitațile turistice de cazare, înregistrânduse 193.1% înnoptări ale turiștilor străini fată de 143.6% turiști români care au petrecut noaptea într-un spațiu de cazare turistică în anul 2006.
-%-
Tabelul 4 – Evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune,
Județul Călărași
Principalii agenți economici care activează în domeniul turismului în Județul Călărași și obiectul lor de activitate – Tabelul 5.
Tabelul 5 – Unitațile de cazare turistică – Județul Călărași
FLUXURILE TURISTICE
Capacitatea de cazare turistică în funcțiune a structurilor de primire turistică din județul Călărași, în anul 2006, a fost de 198.913 locuri-zile, cu 1,6 % mai mare decât în anul 2005.
În totalul capacității de cazare turistică în funcțiune, hotelurile au deținut o pondere de 81,8 %, motelurile 10,5 %, pensiunile urbane 5,1 % și pensiunile rurale 2,6 %.
Numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2006 a fost de 14.157, din care 11.180 sosiri ale turiștilor români (79,0 %) și 2.977 sosiri ale turiștilor străini (21,0 %).
Comparativ cu anul 2005, numărul total de sosiri a crescut cu 20,9 %, iar cel al turiștilor străini a crescut cu 48,1 %.
Sosirile înregistrate în hoteluri au reprezentat 89,0 % din numărul total de sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, în anul 2006.
Numărul de înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2006, a fost de 83.023 înnoptări , din care 55.708 înnoptări turiști români (67,1 % din total înnoptări) și 27.315 înnoptări turiști străini (32,9 %).
Comparativ cu anul 2005, numărul total de înnoptări a crescut cu 56,9 %, evoluție datorată atât creșterii numărului de înnoptări ale turiștilor români (+ 43,6 %), cât și a celor străini (+ 93,1 %).
În hoteluri au fost înregistrate 78.989 înnoptări (95,1 % din total înnoptări), din care 52.789 înnoptări ale turiștilor români (94,8 % din total înnoptări români) și 26.200 înnoptări ale turiștilor străini (95,9 % din total înnoptări străini).
Indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, în anul 2006, a fost de 41,7 % la total structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare(48,5 % la hoteluri, 13,4 % la moteluri și 12,1 % la pensiuni urbane).
Tabelul 6 – Numărul de turiști, turiști – zile ,
Județul Călărași 2005 comparativ cu 2006
În anul 2006 au beneficiat de acțiuni turistice interne și externe, organizate de agențiile de turism, un număr de 7.785 turiști, cu 4,7 % mai puțini decât în anul 2005. La acțiunile turistice interne, numărul de turiști a scăzut cu 11,1 %, iar la cele externe s-a înregistrat o creștere de 3,0 ori.
Numărul de turiști și de turiști-zile, pe acțiuni turistice interne și externe, în anul 2006, precum și evoluția acestora față de anul 2005 – Tabelul 6.
Acțiunile turistice interne organizate de agențiile de turism în anul 2006 au deținut ponderea în totalul acțiunilor turistice, atât ca număr de turiști ( 90,5 % ) cât și ca număr de turiști-zile (93,5 %).
La acțiunile turistice interne de tipul excursiilor, fără înnoptări în zonele vizitate, în anul 2006 au participat 384 turiști, reprezentând 5,4 % din numărul turiștilor participanți la acțiuni turistice interne.
Acțiunile turistice interne cu durată de 1-3 zile, în anul 2006, au înregistrat 1.835 turiști (26,0% din totalul acțiunilor interne), cărora le-au corespuns 5.121 turiști-zile. Durata medie a sejurului a fost de 2,8 zile.
La acțiunile turistice interne cu durata de minim 4 zile, în anul 2006 au participat 4.828 turiști reprezentând 68,5 % din totalul turiștilor participanți la acțiuni turistice interne,cărora le-au corespuns 71.619 turiști-zile. Durata medie a sejurului a fost de 14,8 zile.
La acțiunile turistice externe organizate de agențiile de turism din județ, în anul 2006, au participat 738 turiști, cărora le-au corespuns 5.308 turiști-zile. Durata medie a sejurului a fost de 7,2 zile.
În anul 2006, în județul Călărași, au funcționat 8 agenții de turism, cu una mai mult comparativ cu anul precedent.
Sosirile turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2006 – Tabelul 7, evidentiază fluxul turiștilor in zona Județului Călărași, numărul sosirilor de turiști străini fiind de 26% din numărul de sosiri ale turiștilor români. Din Tabelul 7 obervăm ca turiștii străini sunt mai atrași de locurile de cazare oferite de hoteluri și mai putin de moteluri, iar pensiunile urbane sunt ocupate aproximativ în aceeași proporție de turiștii roâmani cât și de cei străini.
Tabelul 7 – Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2006
Înnoptări în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2006 – Tabelul 8, ne arată că totalul nopților / locuri de cazare ocupate de turiști în zona Județului Călărași a fost de 83.023 din care turiștii români ocupă primul loc cu 55.708 înnoptări, iar cei străini cu 27.315 înnoptări.Cele mai ocupate structuri turistice au fost hotelurile.
Tabelul 8 – Înnoptări în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în anul 2006 in Județul Călărași
Indicii de utilizare netă a locurilor de cazare, în anul 2006 – Tabelul 9, ne arată că pe total județ și total structuri turistice a existat un grad de ocupare de 41.7%. Hotelurile județului au avut un grad de ocupare a locurilor de cazare de 48.5 %, motelurile de 13.4 % în timp ce pensiunile urbane au ocupat locul trei cu un grad de ocupare de numai 12.1%.
Tabelul 9 – Indicii de utilizare netă a locurilor de cazare, în anul 2006 Județul Călărași
Acțiuni turistice interne și externe organizate de agențiile de turism din județ, în anul 2006 – Tabelul 10.
Acțiunile turistice sunt clasificate astfel:
– acțiuni turistice interne de tipul excursiilor – reprezintă acțiuni turistice cu o durată mai mică de 24 de ore, care nu includ înnoptări în zonele turistice din țară și sunt vândute turiștilor români și străini de către agențiile de turism
– acțiuni turistice interne cu durata de 1-3 zile – sunt acțiuni turistice de scurtă durată, până la 3 zile consecutive, în zonele turistice din țară și sunt vândute turiștilor români și străini de către agențiile de turism
– acțiuni turistice interne cu durata de minim 4 zile – reprezintă acțiuni turistice de cel puțin 4 zile consecutive, în zonele turistice din țară și sunt vândute turiștilor români și străini de către agențiile de turism
– acțiuni turistice externe – totalitatea acțiunilor la care participă turiști români și străini, indiferent de durata acestora, derulate în afara granițelor României.Cumpărarea acestor servicii se realizează pe teritoriul național.
Tabelul 10 – Acțiuni turistice interne și externe organizate de agențiile de turism din județ, în anul 2006 Județul Călărași
8. CONCLUZII
Industria turistică explodează odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.În luna octombrie 2006 numărul cetățenilor care au vizitat țara a
crescut cu 10,74 % fată de octombrie 2005. Pentru afaceri, pentru prospectare de piață sau pentru vacanțe, tot mai mulți europeni sesizează potențialul României.
Numărul vizitatorilor din Uniunea Europeană este în continuă creștere, de la 154 954 vizitatori în ianuarie 2006 la 229 236 vizitatori în octombrie 2006, cei mai mulți venind din Italia, Franța, Germania, Austria și Ungaria, numărul acestora reprezentând aproape jumătate din numărul total de vizitatori. În România industria turistică cunoaște cu 2006 un trend ascendent iar numărul străinilor care vin aici va creste în ritm susținut în 2007.
În ceea ce privește calitatea serviciilor turistice din analiza caracteristicilor de calitate specifice turismului s-au desprins mai multe concluzii:
– Caracteristicile de calitate de ordin natural pot face produsul turistic mai mult sau mai puțin atractiv, mărind sau micșorând gradul de satisfacție al
turistului.
– Asigurarea caracteristicilor tehnice de calitate implică efectuarea unor cheltuieli investiționale, de întreținere și de reparații foarte mari.
– Firmele romanești de turism înregistrează insuccese majore mai ales din cauza faptului că nu sunt încă în măsură să asigure un nivel corespunzător caracteristicilor care țin de personalul antrenat în efectuarea serviciilor (nedispunând de un personal la nivelul așteptărilor clienților autohtoni și străini).
– Elementele tangibile găsesc teren de aplicabilitate în industria călătoriilor și turismului, unde decizia de acceptare a unui serviciu sau a unui produs turistic, compus dintr-un pachet de servicii, va putea fi sensibil influențată de imaginea pe care și-o formulează cumpărătorul potențial cu privire la calitatea, diversitatea și atractivitatea componentelor intangibile înglobate în oferta prestatorilor.
– Îmbunătățirea calității serviciilor turistice, ca a oricăror produse de altfel, presupune consumuri sporite de resurse, ceea ce conduce la mărirea costurilor cu care ele se realizează și a tarifelor (prin intermediul cărora firmele își asigură recuperarea costurilor și obținerea profitului). Prin urmare, între nivelul calitativ al produsului turistic și nivelul costurilor și tarifelor aferente poate fi acceptat un raport direct proporțional.
– Multiplele sarcini ce revin managerilor din turism trebuie să se subsumeze preocupării esențiale privind coordonarea cu rigurozitate a modului în care elementele de bază ale planurilor strategice se încadrează în obiectivele adoptate, ținand cont de faptul că finalitatea trebuie să fie aceea de a desfașura o activitate turistică profitabilă. Prin urmare, managerul trebuie
să urmărească, să verifice și să armonizeze modul în care aceste planuri strategice se transpun în realitate. Pe tot acest parcurs, el trebuie să revizuiască, ținând cont de cerințele de diversificare a serviciilor turistice, modul în care inițiativele și planurile sale strategice se transpun în practică.
– Intreprinderile turistice trebuie să se adapteze pentru a supraviețui exercitandu-și competitivitatea cu prioritate în domeniul calității (noțiunea de transfer calitativ, adică păstrarea piețelor prin calitate).
Județul Calarasi beneficiază de un potențial turistic ce permite dezvoltarea unor forme diverse de turism: cultural, religios, turism de agrement și agroturism.
În concluzie, necesitatea gestionării calității este condiționată de gradul de dependență al clientului. Acesta din urmă este crescut, mai ales în cazul când prestatorul posedă cunoștințe sau know-how specific sau atunci când clientul se află într-o postură de dependență.În industria turistică, majoritatea clienților nu se află într-o poziție de dependență și raportul de forțe crește necontenit în favoarea lor.Acest raport de forțe depinde printre altele de prezența unor oferte alternative. Importanța calității crește simultan cu întărirea poziției de forță a clienților, care atrage la rândul său nevoia crescândă de gestionare judicioasă a calității.Poziția de forță a clientului depinde în egală măsură de nivelul său de cunoștințe. În zilele noastre, clienții sunt mai bine informați despre călătorii și știu să se facă mai puțin dependenți de competențele prestatorului de servicii turistice.
Județul Călărași este o zonă cu un bogat potențial turistic, având în vedere așezarea acestuia pe cursul Dunării și al Brațului Borcea.Riveranitatea județului Călărași la Dunăre creează o atractivitate turistică deosebită, dar insuficient exploatată. Numărul mare de ostroave cu un pitoresc nemaiîntâlnit, ramificarea cursurilor principale prin brațe unice, creează atât un cadru natural ce predispune la relaxare, cât și condiții propice pentru practicarea vânătorii și a pescuitului sportiv. În acest sens amintim cele trei rezervații naturale: Ostrovul Ciocănești, Ostrovul Haralambie si Ostrovul Șoimul.
BIBLIOGRAFIE
1) BADEA, L.DUMITRESCU, V (1985), “Suprafețele unităților de relief ale României”, SCGGG – Geografie, XXXII.
2) BANDRABUR, T., (1961), “Cercetări hidrologice pe interfluviul Ialomița, Mostiștea-Dunăre”.
3) BANU, A.,C., (1964) “Bărăganul”, Editura Științifică, București.
4) BANU, A., C., (1966), “Asupra genezei limanurilor fluviale de pe cursul inferior al Dunării și al afluienților săi, Hidrobiologia”, București.
5) BANU, A., C., (1967), “Câteva caractere hidrografice ale bărăganului și unele concluzii geomorfologice care se deduc pe baza lor, Hidorbiologia”, București.
6) BĂLTEANU, D., (2002), “Cercetarea geografică și dezvoltarea durabilă”, Revista geografică, VIII, 2001, București.
7) BOGDAN, OCTAVIA,(1978), “Fenomene climatice de iarnă și de vară, Editura Științifică și Enciclopedică”, București.
8) BOGDAN, OCTAVIA, (1980), “Potențial climatic al Bărăganului”, Editura Academiei Române, București.
9) BORDEI-ION, N, BORDEI-ION, ECATERINA, (1983), “Interferența circulațiilor de de vest și de est în sectorul central – estic al Câmpiei Române, St. Cercetare Meteorologică”, IMH.
10) CĂLINESCU, R.,(1969),”Biogeografia României”, Editura Științifică, București.
11) CIULACHE, S, (1999), “Temperaturi minime pe teritoriul României”, Com. Geografic,III.
12) COLDEA, GH., DONIȚA, N., IOAN, DOINA (1992),”Vegetația României”, Editura Tehnică Agricolă, București.
13) COTEȚ, P.,(1964), “Unele aspecte ale reliefului dezvoltat pe loess și depozite loessoide”, Com.Geografic – SSNG, III.
14) MIHĂILESCU, V.,(1970), “Bărăganul regiune geografică”, Editura Științifică, București.
15) POSEA, GR.,(1989), “Câmpia Bărăganului”, București.
16) www.calarasi.ro
17) Administrația Națională Apele Române – Direcția Apelor Călărași
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Turistic AL Judetului Calarasi (ID: 168340)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.