Realizarea Studiului de Fezabilitate Necesar Amenajarii Unei Pensiuni Turistice In Zona Horezu Vaideni
CUPRINS
Capitolul I. Initierea afacerii ……………………………………………………………….1
Caracteristicile unei afaceri ………………………………………………….1
Etape in derularea unei afaceri………………………………………………3
Functiile si responsabilitatile omului de afaceri……………………….4
Abordarea unei afaceri ………………………………………………………12
Planul de afaceri al firmei…………………………………………………..14
Capitolul II. Aspecte teoretice privind realizarea studiilor de fezabiliate in vederea amenajarii unor complexe turistice……………………………………….23
2.1 Turismul in zonele rurale .Tendinte ale evolutiei sale in tara noastra……………………………………………………………………………………………….23
2.2 Turismul rural romanesc – subiect al managementului de proiect………………………………………………………………………………………………..26
2.3 Motodologia realizarii studiilor de fezabilitate in turism…………34
Capitolul III. Analiza zonei in care va fi amenajata pensiunea turistica……………………………………………………………………………………………..49
3.1 Potentialul turistic al zonei Horezu-Vaideni ………………………..49
3.2 Determinarea gradului de atractivitate a zonei Horezu-Vaideni………………………………………………………………………………………………58
3.3 Metodologia amenajarii turistice rurale………………………………..63
Capitolul IV. Realizarea studiului de fezabilitate necesar amenajarii unei pensiuni turistice in zona Horezu-Vaideni ………………………………………….68
4.1 Amplasarea si baza tehnico-materiala …………………………………68
4.2 Analiza mediului concurential ………………………………………….. 72
4.3 Estimarea investitiei si indentificarea surselor de finantare…….73
Concluzii …………………………………………………………………………………………..79
Bibliografie………………………………………………………………………………………..80
Anexe ……………………………………………………………………………………………….82
Capitolul I
INIȚIEREA AFACERII
1.1 CARACTERISTICILE UNEI AFACERI
Afacerea – ca rezultat al unei negocieri – se bazează,în fond, pe un contract de vânzare-cumpărare.
Caracteristicile principale ale unei afaceri sunt prezentate cel mai bine în lucrarea :
de regulă afacerea implică realizarea unui produs/serviciu nou, care nu există ca atare pe piață [v. definirea corectă a situațiilor de noutate] în momentul contractării de către parteneri
riscuri importante pentru ambele părți; fiecare are nevoie de credibilitatea celuilalt; clientul nu poate fi păcălit decât o singură dată! dacă situația se repetă este clar că nu are ce căuta în lumea afacerilor. . .
este important să repeți afacerile cu aceiași clienți și parteneri
afacerea, este, în ultimă instanță, rezultatul unui contract; în consecință parametrii de desfășurare a acesteia se stabilesc împreună cu clientul, în funcție de cerințele acestuia, de starea generală și particulară a pieței; în același timp afacerea se desfășoară și în cadrul stabilit de partenerii implicați; cele două planuri nu se suprapun decât rareori; armonizarea lor (absolut necesară!) necesită negocieri dificile
în majoritatea cazurilor vânzarea unei afaceri se face de către o persoană juridică
în actul de conducere, de luare a deciziilor, la toate nivelurile posibile
sunt implicați numeroși angajați,fiecare având un alt grad de pregătire și,
evident, un alt nivel de înțelegere a problemelor și, implicit, alte posibilități de a găsi cea mai bună soluție; identificarea lanțului logic al deciziilor, ca și stabilirea
clară a competențelor fiecăruia dintre “actorii afacerii” este o problemă dificilă, dar extrem de importantă.
afacerea are toate caracteristicile unei aventuri care se derulează (de regulă) pe termene medii și lungi.
angajarea în afacere este întotdeauna o decizie dificil de luat; implicațiile sale nu pot fi pe deplin întrezărite nici măcar pe termen scurt; chiar dacă ai o experiență anterioară – nimeni și nimic nu-ți jalonează drumul spre soluția optimă; și cum poți avea siguranța că nu vor înterveni alți factori externi, pe care nu ai putut sau nu ai știut să-i iei în considerare?
în multe situații rezultatul afacerii înseamnă un produs/serviciu mai scump decât cel „standard”, existent și deja acceptat pe piață
în funcție de noutatea proiectului, punctele de referință – cele pe care să te sprijini în estimarea tuturor costurilor – sunt puține și nerelevante
experiența personală, sau a altor agenți de pe piață, în afaceri similare, nu este nici ea suficientă (ba chiar, prin încercarea de extrapolare, poate deveni inhibatoare în a găsi noi soluții, dacă nu de-a dreptul potrivnică)
De ce să pornești o afacere pe cont propriu ? Merită? Două puncte de vedere:
’’…este formidabil să scapi de certurile meschine de la serviciu…. nimeni nu te mai împinge de la spate în fiecare clipă … și mai presus de orice îmi face plăcere să-mi asum responsabilități și să iau decizii … când totul mergea bine, aveam un sentiment de satisfacție și uneori de ușurare – când aveam dificultăți, rezolvarea problemelor era pentru mine o provocare…pot să o fac!…în definitiv, a face afaceri înseamnă a rezolva probleme… la început a fost greu, muncesc fără să mă uit la ceas, dar firma merge bine …anul viitor voi obține dividende…’’
’’… pentru început, pot să spun că m-am așteptat la o muncă grea; totuși efortul n-a scăzut în timp – de fapt s-a înrăutățit… mi se pare dificil să mă ocup de toate aspectele firmei – contabilitate,găsirea de noi clienți…și pe deasupra întotdeauna sunt proleme cu furnizorii…am avut o mulțime de dificultăți în a găsi suficienți bani pentru a menține firma pe linia de plutire … vânzările nu au crescut foarte repede, dar notele de plată se tot adună și cresc, tot cresc. . banca nu-mi mai dă nici un împrumut fără ipotecă pe casă…pot să pierd totul…nu pot închide un ochi toată noaptea …nu mai am viață socială sau de familie – firma e totul…acum câteva luni m-am îmbolnăvit de gripă. . a durat două săptămâni…nu am putut sta în pat -firma s-ar fi prăbușit. . și am impresia mereu că sunt înșelat…’’
1.2. ETAPE ÎN DERULAREA UNEI AFACERI
Se acceptă, în general, existența a cinci etape în derularea afacerii și anume :
1. Prospectarea – analiza mediului competițional, în vederea depistării unei posibile afaceri și, implicit, a eventualilor parteneri și a unui client [sau a unor clienți] și a nevoilor acestuia [acestora]
2. Studiul – consultarea clientului pentru pregătirea unei oferte conforme cu solicitările sale; consultarea partenerilor pentru a pregăti viitoarele colaborări
3. Negocierea – stabilirea limitelor afacerii, a drepturilor și obligațiilor precise ale partenerilor și clienților, pe baze reciproc avantajoase; încheierea contractelor
4. Realizarea – formularea comenzii de către client și angajarea, de către furnizorul/furnizorii de produse
sau servicii, a tuturor mijloacelor umane, materiale și financiare pentru obținerea rezultatelor convenite
5. Finalizarea – recepția lucrării, soluționarea unor eventuale deficiențe sau litigii; pregătirea unei noi afaceri (între aceeași parteneri).
1.3. FUNCȚIILE ȘI RESPONSABILITĂȚILE OMULUI DE AFACERI
Se apreciază că un om de afaceri poate îndeplini două funcții principale: "inginer" comercial sau conducător al afacerii .
Accepțiunea termenilor este următoarea:
"inginer" comercial – inventează soluții (mai ales în domeniul comercial); v. lat. "ingenium" – talent, inteligență, aptitudini pentru a descoperi, a inventa
conducător al afacerii – organizează, decide, conduce și evaluează pas cu pas afacerea sau o parte a acesteia.
Responsabilitățile principale pot fi definite astfel:
de concepere, inițiere, organizare și conducere a acțiunilor esențiale pentru derularea la parametrii ceruți a afacerii
de negociere a tuturor aspectelor afacerii (și mai ales a celor controversate sau potențial explozive) cu partenerii și clienții
de cunoaștere temeinică (evident, în limitele posibilului) a mediului concurențial al firmei și de evaluare cât mai corectă a riscurilor asociate afacerii
de asumare a răspunderii (indiferent de implicații) pentru rolului managerial încredințat
de creare a tuturor condițiilor necesare astfel încât atât partenerii, cât și clienții, să aibă toate motivele pentru a relua afacerea
În cadrul fiecărei etape a unei afaceri apar responsabilități secundare , reclamate și de domeniul concret (mediul economic și social) în care se derulează afacerea și de nivelul managerial – conducere strategică, tactică, operativă.
Există trei tipuri de structuri, fiecare impunând o altă abordare din partea omului de afaceri :
Ne interesează, în mod deosebit, următoarele:
gradul de implicare (pentru fiecare etapă și/sau în fiecare acțiune reclamată de derularea afacerii)
modul de abordare a afacerii (în contextul întregii activități a firmei)
Structura tip "A"
omul de afaceri controlează (decizional și executiv) fiecare acțiune întreprinsă, pe tot parcursul derulării acesteia
afacerile sunt tratate în mod individual, ca activități specifice fiecăriu om de afaceri
cercetările serioase de marketing sunt sporadice
Figura nr 2
Ai – afaceri, coordonate de un compartiment (serviciu, direcție) de nivel operațional și conduse direct de un manager în fazele 2-5: studiu, negociere, realizare, finalizare. Faza de prospectare este condusă/realizată de specialistul în marketing (C).
Avantajele structurii:
implică un înalt grad de profesionalism și responsabilitate din partea omului de afaceri
acesta este motivt să acționeze și să-și manifeste creativitatea în găsirea soluțiilor
structura permite un acces rapid al oricărui manager la conducerea unor activități complexe (pentru managerii A1-2)
structura permite „învățarea continuă” și pregătește managerii pentru dificilele încercări ale viitoarelor afaceri
Dezavantajele structurii
cercetarea pieței și unele din celelalte activități reunite sub sigla „comercial” sunt adeseori neglijate în favoarea acțiunilor presante, pe termen scurt (ne referim, mai ales, la latura de prospectare și studiul serios al pieței)
"inginerii" comerciali sunt puri funcționari, puțin motivați și uneori nedoriți duce la dispersarea forțelor; managerii devin, mai degrabă, "oameni-orchestră" – cei care fac de toate, dar nu la același nivel ridicat – decât "șefi de orchestră" – cei care dirijează o echipă de profesioniști
Structura tip "B"
managerul (omul de afaceri) răspunde numai de o anumită parte a fiecărei afaceri aflate, la un moment dat, în desfășurare (v. etapele derulării afacerii)
mangerul „intră în lucru” (intervine practic în rețea) la momentul potrivit
managerul poate lucra, în același timp, la mai multe afaceri
pentru fiecare afacere (sau pentru un grup omogen) există un responsabil ("director” sau „manager de afaceri"), din cadrul conducerii firmei; acesta coordonează activitatea sectorială
Avantajele structurii
permite specializarea managerilor (dar și a personalului din subordine) și acumularea unei experiențe deosebite într-un domeniu
sistemul are posibilitatea să se perfecționeze în timp ( se rodează rapid ) și asfel permite economisirea muncii
Schema de principiu a structurii de tip n mod deosebit, următoarele:
gradul de implicare (pentru fiecare etapă și/sau în fiecare acțiune reclamată de derularea afacerii)
modul de abordare a afacerii (în contextul întregii activități a firmei)
Structura tip "A"
omul de afaceri controlează (decizional și executiv) fiecare acțiune întreprinsă, pe tot parcursul derulării acesteia
afacerile sunt tratate în mod individual, ca activități specifice fiecăriu om de afaceri
cercetările serioase de marketing sunt sporadice
Figura nr 2
Ai – afaceri, coordonate de un compartiment (serviciu, direcție) de nivel operațional și conduse direct de un manager în fazele 2-5: studiu, negociere, realizare, finalizare. Faza de prospectare este condusă/realizată de specialistul în marketing (C).
Avantajele structurii:
implică un înalt grad de profesionalism și responsabilitate din partea omului de afaceri
acesta este motivt să acționeze și să-și manifeste creativitatea în găsirea soluțiilor
structura permite un acces rapid al oricărui manager la conducerea unor activități complexe (pentru managerii A1-2)
structura permite „învățarea continuă” și pregătește managerii pentru dificilele încercări ale viitoarelor afaceri
Dezavantajele structurii
cercetarea pieței și unele din celelalte activități reunite sub sigla „comercial” sunt adeseori neglijate în favoarea acțiunilor presante, pe termen scurt (ne referim, mai ales, la latura de prospectare și studiul serios al pieței)
"inginerii" comerciali sunt puri funcționari, puțin motivați și uneori nedoriți duce la dispersarea forțelor; managerii devin, mai degrabă, "oameni-orchestră" – cei care fac de toate, dar nu la același nivel ridicat – decât "șefi de orchestră" – cei care dirijează o echipă de profesioniști
Structura tip "B"
managerul (omul de afaceri) răspunde numai de o anumită parte a fiecărei afaceri aflate, la un moment dat, în desfășurare (v. etapele derulării afacerii)
mangerul „intră în lucru” (intervine practic în rețea) la momentul potrivit
managerul poate lucra, în același timp, la mai multe afaceri
pentru fiecare afacere (sau pentru un grup omogen) există un responsabil ("director” sau „manager de afaceri"), din cadrul conducerii firmei; acesta coordonează activitatea sectorială
Avantajele structurii
permite specializarea managerilor (dar și a personalului din subordine) și acumularea unei experiențe deosebite într-un domeniu
sistemul are posibilitatea să se perfecționeze în timp ( se rodează rapid ) și asfel permite economisirea muncii
Schema de principiu a structurii de tip "B" (prelucrare după ):
Figura nr 3
Dezavantajele structurii
necesită o strictă disciplină (lucru care nu este de fapt un dezavantaj!): reclamă întocmirea multor documente de lucru, ceea ce conduce la imposibilitatea unui control strict al volumului, circulației și securității informației; stresul este la înalt nivel! (și adesea artificial creat); numeroase litigii și probleme interne
puțin stimulativă pentru cei ce vor să conducă toată afacerea; foarte puțin agreată în Europa – aparent structura este specifică numai mentalității și "culturii" americane
Structura tip "C"
Omul de afaceri este în postura celui care conduce nemijlocit afacerea, în totalitate, din postura "șefului de orchestră" , alegând și repartizînd oamenii de care are nevoie în rezolvarea diferitelor aspecte ale acesteia (structură de tip matrice ).
Figura nr 4
A, B, C
– oameni de afaceri (conducători și realizatori direcți ai afacerilor X, Y, Z)
Avantajele structurii:
este posibilă utilizarea eficientă a specialiștilor, pe segmente bine definite ale activităților specifice (și nu neapărat pentru o etapă completă a afacerii)
există posibilitatea de a dispune de cei mai buni oameni atunci când ai nevoie și atât timp cât ai nevoie
este o structură motivantă pentru cei ambițioși (și pricepuți).
Dezavantajele structurii:
alegerea celor mai buni specialiști și "obținerea" contribuției acestora, la timp și pentru cît timp ai nevoie, sunt extrem de dificile
apare dubla sau chiar tripla subordonare (față de șeful compartimentului din care face parte specialistul și față de omul/oamenii de afaceri) care, inevitabil, naște conflicte
specialiștii preferă să fie atașați grupului lor profesional și suportă cu dificultate "dizlocările", chiar dacă sunt conștienți că acestea sunt benefice și profesional și material.
„Una din slăbiciunile tinerilor cu educație superioară de astăzi – fie că sunt în afaceri, în medicină sau în guvern – este faptul că sunt satisfăcuți dacă sunt versați într-o specialitate îngustă și afișează dispreț față de celelalte sfere. Nu trebuie să știi amănunțit ce să faci cu "relațiile umane" dacă ești contabil, sau cum să promovezi un produs nou dacă ești inginer în secție…Dar ai obligația să știi cel puțin cu ce se ocupă aceste domenii, de ce există ele, ce încearcă să facă. Nu trebuie să știi psihiatrie pentru a fi un bun urolog. Dar ai face bine să știi cu ce se ocupă psihiatria. Nu trebuie să fii specialist în drept internațional pentru a face treabă bună în Ministerul Agriculturii. Dar ar fi bine să știi destul despre politica internațională, pentru a nu pricinui pagube internaționae printr-o politică agricolă comunală…"
Peter F. Drucker
Într-o afacere clientul sau partenerii pot avea atitudini foarte diferite, determinate de nivelul capitalului disponibil, imediat și în perspectivă, ca și experiențele anterioare referitoare la solicitarea, obținerea și rambursarea unor credite:
gradul de instruire (generală și de specialitate); nivelul cunoștințelor specifice
sopurile propuse și capacitatea de ale urmări până la deplina realizare
situația generală și particulară a pieței, nivelul rivalității, puterea de negociere a partenerilor (furnizori sau consumatori), amenințările
Posibile tipuri de clienți, descrise cel mai bine în lucrarea Conducerea afacerilor , sunt "atotcunoscătorul", "neîncrezătorul", "nababul".
"Atotcunoscătorul" Deviza sa: "Eu știu tot!"
Comportamentul clientului/partenerului:
foarte rar permite interlocutorului să-și formuleze oferta sa
face orice (utilizând inclusiv metode aflate la limita legalului) pentru a-și impune propria modalitate de rezolvare a problemei
este interesat doar în aflarea prețului tranzacției și își alege partenerul strict după acest criteriu
Posibilități de interpretare a comportamentului clientului/partenerului:
clientul stăpânește într-adevăr datele de bază ale problemei în cauză și soluția lui ar putea fi acceptată, mai ales dacă aceasta conduce la un câștig acceptabil; chestiunea este valabilă și pentru partenerii atrași în afacere
partenerii sau clienții au doar impresia că știu (v. deviza lor, total lipsită de simțul măsurii); bazându-se doar pe experința lor, clienții sau partenerii încearcă, de fapt , să suplinească lipsa unei instruiri metodice, permanente; se acceptă afacerea doar dacă promite un câștig substanțial.
Comportamentul omului de afaceri față de un astfel de partener sau client:
foarte mare atenție, dublată de răbdare și prudență în orice discuție; trebuie dată impresia clară că „celălalt” conduce (modestia este de dorit)
în abordarea chestiunilor trebuie să se manifeste agresivitate redusă și maleabilitate în relațiile interpersonale
propriile idei se impun pas cu pas, cu subtilitate; clientul trebuie convins de competența profesională a omului de afaceri
Clientul (sau partenerul alături de care ai pornit afacerea) trebuie "adus" până la întrebarea "Oare chiar știu tot?"
Tipul afacerii cu un astfel de client /partener:
" vinderea serviciilor "
"Neîncrezătorul" Deviza: "Cred că știu, dar mai rămâne să discutăm…"
Comportamentul clientului /partenerului:
are deja propriile sale idei și soluții (a investit timp și bani pentru găsirea acestora)
deschis, destul de receptiv la alte idei dar nu are suficientă încredere în el
încearcă să utilizeze și să profite de ideile partenerului (știind că trebuie să beneficieze de ceea ce există deja – peste "drumurile bătute" nu are rost să mai treci încă o dată)
va exploata, în folos propriu, cunoștințele paertenerului
Comportamentul omului de afaceri
se va impune prin competență ("să-l faci pe celălalt să-și dea seama de propriile sale limite")
crearea unor raporturi personale solide între el și client, mai ales printr-un dialog permanent, deschis, la obiect
va pune la punct, din start, toate amănuntele afacerii (cel mai mare pericol în lucrul cu un astfel de client/partener este ca acesta să vrea, la un moment dat, să iasă din afacere – nevăzând clar finalul, neavând încredere că se poate ajunge acolo, își spune că e mai bine să abandoneze acum, cât nu este prea târziu; în consecință, în contract trebuie prevăzute sancțiuni extrem de severe – și bine argumentate – pentru „abandonul pe parcurs”)
circumspecție privind sinceritatea relațiilor și a intențiilor tuturor celor ce participă, la un moment dat, la dialog, dar și menținerea, pe cât posibil, a unui spirit de "parteneriat loial"
Tipul de afaceri cu un astfel de client:"vânzare – negociere"
"Nababul" Deviza: "Eu nu cunosc nimic, eu doar cumpăr rezultate!" (atenție! este o deviză care minte. . . )
Comportamentul clientului /partenerului :
un tip dificil de descifrat (deși îi place să facă paradă de prezența sa în toate mediile) și ale cărui intenții, deși le poți bănui în mare, rămân ascunse tocmai în privința amănuntelor care se pot dovedi esențiale
rigid în a-și apăra poziția; nu-l poți convinge cu argumente obișnuite; are, de multe ori, o „spoială” de învățătură (școli făcute repede, cu bani și influențele de rigoare), de care face însă multă paradă – aici însă îl poți ghici imediat cât știe și ce știe, un om instruit nu poate fi păcălit de un impostor în ale culturii
puterea lui stă mai ales în sistemul de relații, pe care le cultivă cu asiduitate, pe toate căile („vorba dulce”, promisiuni ferme – dar pe care le va încălca foarte repede dacă ceva nu-i convine, șantaj, amenințări voalate, dezbinarea partenerilor – dispune, în general, de tot arsenalul de diversiuni posibile pentru a-și atinge scopurile)
este dispus să plătească prețul cerut (și chiar peste) doar dacă "vede" clar rezultatele (un câștig pe măsură); în caz contrar menține afacerea doar dacă vede că se poate câștiga altceva – o imagine favorabilă pe piață
are un singur idol, multiplicat la infinit: banul – banul – banul
dar este la fel de posibil să nu aibă banii pe care-i pretinde și să caute, de fapt, doar idei pe care să le valorifice în afaceri personale, „lepădându-se” foarte repede de parteneri
devine extrem de periculos când se ”combină” cu primul tip de client/partener, având ferma convingere că școala sumară pe care a făcut-o, dublată de „școala vieții – a cartierului – a afacerilor de început la colț de stradă”, sunt suficiente pentru a-i da dreptul să emită idei și să le impună cu pumnul
Comportamentul omului de afaceri:
se va convinge, cu mare atenție, de fezabilitatea proiectului clientului (analiză serioasă și documentată) și de bonitatea firmei acestuia
situare pe poziția expertului, singurul capabil să ia pe cont propriu afacerea și să o rezolve mai bine decât orice concurent
trebuie să treacă peste trăsăturile dezagreabile ale clientului/partenerului, dacă afacerea se anunță deosebit de profitabilă
va antrena clientul în activitate (orgoliul acestuia e nemăsurat…)
va numi un responsabil de proiect foarte abil, capabil să sesizeze rapid orice abatere, greșeală, pericol
va sta tot timpul în alertă
Tipul de afaceri cu un astfel de client
"vânzare – consultanță"
1.4 ABORDAREA UNEI AFACERI
Elemente luate în calcul în analiza potențialei afaceri
Se ține cont de:
tipul clientului
etapele derulării proiectului
restricțiile mediului economic
Elemente luate în calcul în analiza potențialei afaceri :
Oportunitatea afacerii:
"Ce se întâmplă dacă nu o fac?"
Importanța:
"Dacă o fac, unde pierd, unde câștig?"
"Cât mă ajută?
Succesiunea:
"Există acțiuni anterioare, simultane sau succesive afacerii de bază?"
Scopul:
"La ce va servi afacerea și ce va aduce clientului și mie?"
Identificarea genului de profit urmărit de client
Posibilități:
un rezultat financiar
o economie
recuperarea unor fonduri
cucerirea unei poziții pe piață
menținerea pe o anumită piață
Definirea prestației
Se face în conformitate cu tipul clientului:
"vinderea serviciilor"
"vânzare – negociere"
"vânzare – consultanță"
Identificarea mijloacelor prin care te distingi de concurență
Mijloace:
prețuri adecvate
timp de realizare
calitate
facilități pentru client (financiare; asistență tehnică etc)
1.5. Plan de Afaceri al firmei
În planificarea afacerilor firmei există multe bariere , în special în cazul firmelor cu afaceri organizate minuțios. Dintre acestea se pot aminti următoarele:
Problema este deseori complexă, afacerea necesitând adesea informații referitoare la climatul politic internațional și vizând ultimele noutați tehnologice din alte zone geografice;
Procesul de planificare necesită investițiile de timp și bani, deseori resursele aflate la dispoziția firmei fiind extreme de limitate;
Gândirea strategică și planificarea afacerilor necesită o serie de ‘’aptitudini’’ speciale foarte diferite de cele specifice derulării afacerilor in mod obisnuit;
Problema cea mai dificilă constă în nevoia de analize de fezabilitate și de previziune financiară.
În literatura de specialitate există diferite modalități de abordare a problemei privind elaborarea strategiei firmei și planificarea afacerilor. Lucrarea de față își propune să abordeze strategia de dezvoltare a firmei prin utilizarea unui prețios instrument managerial la dispoziți firmelor, planul de afaceri.
Planul de afaceri este modul prefereat de comunicare între intreprinzatori, potențialii investitori si creditori.
Patronii experimentați și managerii firmelor din țări cu experiența în economia de piață știu că planul de afaceri poate fi el însuși un instrument indispensabil de management. Mulți dintre patroni si manageri și-au dat seama că doar prin simpla completare a etapelor cerute pentru dezvoltarea unui plan de afaceri ii forțează să introducă disciplina și gândirea logică în toate activitățile lor de planificare. Ei au constatat faptul că un plan de afaceri realizat bine poate aduce imbunatațiri rapide posibilitaților propriilor firme, de a-și realiza scopurile și obiectivele în așa manieră încât să servească cel mai bine interesele proprii ale firmei, ale angajaților si ale investitorilor. În orice formă de prezentare un plan de afaceri este o reprezentare scrisă simplă și clona a orientării firmei, a modului cum aceasta își va realiza obiectivele propuse si cum va arăta în urmatorii 5 ani.
Planul de afaceri este procesul de elaborare și de răspuns la întrebarile fundamentale.
Câteva dintre întrebarile fundamentale ce stau la baza planificării afacerilor sunt urmatoarele:
– Ce ar putea aduce viitorul?
– Unde dorim să se afle firma în lumina propriei viziuni despre viitor?
– Unde se află propria firmă în prezent?
Utilizarea unui plan de afaceri
Planul de afaceri este un valoros instrument de management care poate fi utilizat într-o multitudine de situații. În majoritatea firmelor din țările cu economie de piața planul de afaceri este folosit în următoarele direcții:
a)-pentru fixarea scopurilor si obiectivelor firmei.
b)- pentru prevederea unei baze in vederea evaluării si a controlului performanțelor firmei.
c)- pentru comunicarea unui mesaj lansat de către firma spre managerii de la nivelul ierarhic mediu spre directorii altor companii spre furnizorii și potențialii investitori, precum și spre bancile finanțatoare.
a)Finanțarea scopurilor si a obiectivelor firmei
Planul de afaceri va fixa etapele de acțiune pentru ghidarea firmei în perioada respectiva.Mulți întreprinzatori particulari afirmă faptul ca problemele presante ridicate de managementul zilnic al firmei lor, nu le lasă timp pentru planificare . Planificarea afacerilor este mai importantă pentru supraviețuirea unei firme mici in creștere decât a unei firme mari sau mature.
b)Evaluarea performanțelor
Un plan de afaceri însa poate asigura echipei manageriale o bază obiectiv pentru determinarea etapei în care se află afacerea, comparativ cu scopurile și obiectivele fixate.
c)Comunicarea internă si externă
Planul de afaceri trebuie să fie capabil să comunice competența specifică firmei oricarei persoane având interese de colaborare cu firma.
Etapele întocmirii propriul plan de afaceri
Identificarea obiectivelor planului de afaceri :
Trebuie indentificate persoanele ce citesc acest plan, ce doresc acestea să știe și cum intenționează să folosească informațiile pe care le vor regăsii in planul de afaceri.
Structura planului de afaceri
După aprofundarea domeniilor va trebuii să se întocmească structura planului de afaceri, structură bazată pe cerințe speciale. Se poate spune însă că o abordare detaliată va fi mult mai utilă pe parcursul scrierii planului de afaceri.
Scrierea planului de afaceri
Ordinea în care elementele specifice planului de afaceri sunt abordate va varia în funcție de vârstă, de mărimea firmei și de propria experiența în scrierea unui plan de afaceri. Pentru a aborda diferite domenii de activitate ale firmei este necesară analizarea acestora. Prezentarea schematică a situației financiare este în majoritatea cazurilor intocmită ulterior, dupa finalizarea cercetarilor de piață.
Revederea completă si integrală a planului de afaceri
Odata ce planul de afaceri este complet scris, el trebuie revăzut de către specialisti.
Actualizarea planului de afaceri
Planul de afaceri este un document afectat de uzura morală în timp a informațiilor pe care le conține de aceea el trebuie actualizat periodic.
Cuprinsul planului de afaceri
Rezumatul planului de afaceri
Un punct critic ce trebuie comunicat in rezumat este competența specifică a firmei si factorii ce vor face ca afacerea firmei să fie de succes in competiția pe piață.
Aceasta conține :
a) -Scopul planului de afaceri
-atragerea investițiilor
-planul operațional pentru controlul afacerii
b) Analiza Piețelor
-mărimea pieței țintă
– caracteristicile pieței țintă
c) Firma:
– nevoile pe care firma le va satisface
– produsele sau serviciile oferite de firma pentru satisfacerea acestor nevoi.
d)Activitatea de marketing si vânzări
– strategia de marketing
– strategia de vânzare
– cheia de succes în competiția pe piață
e) Cercetarea si dezvoltarea produselor sau a serviciilor
– principalele probleme
– eforturi în curs
f) Organizarea și personalul
– managerii de succes și patronii firmei
– direcțiile cheie de acțiuni vizănd personalul firmei
g) Informații financiare
– necesarul de fonduri și folosirea lor
– rezultatul istoricului gestionării resurselor financiare
– rezumatul perspectivei financiare.
ANALIZA PIEȚEI
Analiza Pieței trebuie să reflecte informațiile privind industria, problemele noi actuale si cercetările de piață ale firmei.
A- Descrierea industriei cuprinde:
-deschiderea ramurii industriale
– mărimea industriei (istoric,prezent, viitor)
– caracteristicile industriei si amenințările sale.
– principalii beneficiari, clienți.
B- Piața țintă cuprinde:
– caracteristicile distinctive ale principalei piețe țintă si ale segmentelor de piața ale firmei, injustarea pieței tintă spre o mărime managerială.
Principala piață țintă:
-numărul de potențiali clienți;
– achiziționările anuale de produse sau servicii similare cu ale firmei;
– aria geografică;
– creșterea anticipată a pieței.
Penetrarea pieței urmarește:
-impărțirea pieței;
-numărul de clienți;
-acoperirea geografică;
-estimarea rațională a pieței.
Prețurile și profitul marginal țintă:
-nivelul de preț;
-niveluri ale profitului marginal;
-reduceri de prețuri , de volum, de plăți.
C- Rezultatele testului de marketing
1-Clienți potențiali contractați;
2-Demonstrațiile oferite potențialilor clienți;
3-Reacția potențialilor clienți;
4-Importanța satisfacerii cererilor țintă;
5-Voința grupurilor tentante de a achiziționa produsele/ serviciile firmei la nivelurile diferite de preț.
D- Timpul de livrare
-comenzi inițiale, repetări de comenzi , volumul livrat.
E- Competiția
– identificarea competitorului
– punctele forte (avantajul competitiv)
– punctele slabe( dezavantajele competitive)
-importanța pieței ținta a firmei pentru competitorii săi
-bariere de intrare pe piață ( cost de investiții, timp, tehnologie, caracteristici de personal, inerția clienților, loialitatea pentru marcă, relații existente, existenta potențelor si a licențelor)
Ciclul procesului de planificare
Orice proces de management beneficiază de o structură formală, iar planificarea afacerii nu face excepție de la această regulă. Descrierea procesului ca un ciclu presupune ca planificarea afacerii nu este un proces închis, ci unul continuu .
Etapa de analiză a planificării afacerii
Etapa de analiză a planificării afacerii are de-a face cu următoarele întrebări:
Unde dorim sa fim?
Unde ne aflăm?
Am ajuns deja acolo?
Avem nevoie de terapie?
Etapa de analiză a planificarii afacerii necesită:
Analiza Externă a mediului exterior în care functionăm. Aceasta implică examinarea pieței actuale și încercarea de indentificare a tendințelor de viitor:
Analiza Interna a resurselor disponibile cuprinde:
Punctele Forte: ( de exemplu calitatea produsului )
Punctele Slabe: ( de ex, personal numeros, administrative si conducere, recrutat, recent)
Oportunitați: (de ex, abilitatea de a oferi bunuri si servicii de calitate)
Amenințări: ( de ex alte afaceri care atrag potențiali clienți)
Din cele de mai sus, se poate observa că Analiza Internă ia în considerare toate resursele disponibile, atât acum cât și în viitor, în mod special acelea în legatura cu personalul organizației.
Etapa de stabilire a misiunii
In mod obisnuit Misiunea este un concept în afara timpului, referitor la natura și scopul unei organizații. De exemplu, o misiune de firmă poate fi urmatoarea:
‘’ … de a respecta întotdeauna clienții ca indivizi si de a se asigura servicii de bună calitate la un prêț rezonabil’’.
Din misiunea firmei vor reieși principalele scopuri și obiective ale afacerii. De exemplu: ‘’Întregul personal va avea ca scop asigurarea clienților cu un standard ridicat de calitate.
Toți managerii urmaresc ca obiectiv cheie controlul eficienței prin cost’’ Era clar faptul că toate Obiectivele și Scopurile diferitelor parți ale afacerii vor trebuii să se armonizeze unul cu altul. Există un potențial considerabil atât pentru demotivarea personalului organizației, cât și pentru risipirea resurselor – dacă diferitele compartimente ale unei organizații aspiră la alte obiective sau la unele obiective diferite.
Etapa de evaluare strategică
Etapa de evaluare strategică are de-a face cu întrebari de genul:
Unde dorim sa fim?
Cum vom face să ajungem acolo?
Unde suntem acum?
Raspunsul este Cum vom ajunge acolo? Nu există doar un mod de a atinge un obiectiv principal. De exemplu cateva ar putea fi:
‘’ …… Mai Fezabil decat alții….’’
‘’ …… Mai Viabil financiar decat alții….’’
Trebuie sa evaluăm diferitele Alternative Strategice pentru a stabili care este cea mai bună (obtimă) de ales și pentru a o pune în practică.
De exemplu ar putea fi corectă păstrarea angajaților cu aptitudini speciale, calificați, talentați, în cadrul firmei, chiar dacă munca pe care o efectuează pe termen scurt este neprofitabilă.
Etapa de implementare strategică
Odată evaluate alternativele strategice, va trebui să fie implementată în practică una, considerată cea mai bună la un moment dat. De aceea Implementarea devine etapa urmatoare în ciclu de planificare a afacerii- adică convertirea planurilor în acțiune.
Etapa de monitorizare a planului de afaceri
Odată planul de afaceri implementat el va trebui urmărit pentru a analiza daca este indeplinit intocmit3 sau nu. Monitorizarea afacerii are de-a face cu intrebari de tipul urmator:
Cum stim daca am obtinut ce ne-am propus?
Cum intentionam sa obtinem ce ne-am propus?
Unde dorim sa fim?
Raspunsul la aceasta este ( cum stim daca am obtinut ce ne-am propus? )
Odata planul de actiune implementat, vom putea admite ca intrebarile: incotro ne indreptam?, unde dorim sa fim? Si cum vom face sa ajungem acolo?, au fost deja complet luate in considerare. Acum vine momentul adevarului -monitorizarea performantei – pt a afla daca am obtinut ceea ce ne-am propus.
Etapa de corectie
In final , pentru inchiderea ciclului de planificare a afacerii, este nevoie sa ne asiguram ca urmarim ferm obiectivele propuse. Daca insa exista abateri de la obiectivele planificate, vor trebui intreprinse actiuni corective, pentru a aduce afacerea in cursul ei firesc.
CAPITOLUL II
Aspecte teoretice privind realizarea studiilor de fezabilitate în vederea amenajării unor complexe turistice
2.1 Turismul in zonele rurale. Tendințe ale evoluției sale în țara noastră
La început de neînțeles, apoi greu acceptat datorită lipsei sale de prestigiu, turismul rural s-a impus încet dar consecvent, în special pe piețele turistice din țările dezvoltate economic, țări puternic industrializate si cu grad de urbanizare ridicat. Turismul în spațiul rural este din ce în ce mai apreciat de oamenii ce trăiesc și muncesc în condiții tot mai stresante. Nefiind decretat drept un produs ce eradichează stresul, turismul rural reprezintă totuși o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur, nealterat și curat.
După anii ’60, omenirea a început sa fie tot mai preocupată de destinația vacanțelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activități economice din lume.Simultan cu manifestarea primelor tendințe de petrecere a vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti și-au manifestat dorința de a petrece clipe de relaxare în mediul rural. Prezentarea sintetică a obiectivelor acestor turiști ar arăta astfel:
Satisfacerea curiozității si dorința petrecerii vacantelor in cu totul alte condiții de viata si civilizație decât cele obișnuite;
Manifestarea interesului pentru noi destinații;
Fragmentarea timpului alocat vacantelor in 3-4 minivacanțe;
Turism cultural si de cunoaștere;
Alegerea țărilor învecinate ca destinații de vacantă;
Urmare a acestor tendințe, s-au conturat o serie de avantaje pentru zonele rurale:
Valorificarea bogatului potențial turistic rural
Efectuarea de investiții in capacitați noi de cazare, alimentație publica si agrement
Decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate
Îmbunătățirea nivelului de trai pentru zonele utilizate ca bază materială a turismului
Stabilirea populației rurale prin ocuparea în sfera serviciilor turistice
Înviorarea tradițiilor populare, dorința de perpetuare a unor meșteșuguri tradiționale
În România, turismul rural se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător și mai ales neorganizat. Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupuri de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că a fost un început promițător, deoarece în anul 1972 Ministerul Turismului procedeaza la identificarea și selectarea unor localități rurale reprezentative pentru satele românești, ce urmau a fi lansate în turism.În urma acestor studii s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități rurale. Însa în anul imediat următor, s-a interzis cazarea turiștilor străini în locuințe particulare, satele turistice devenind nefuncționale pentru turismul internațional. Dat fiind faptul că o serie de localități au fost incluse în programele cu caracter cultural și folcloric ale Oficiul Național de Turism “Carpați “ București și contractate pe piețele externe, se realizează o derogare pentru un număr de 5 localități rurale.
Scurta perioadă de oficializare a turismului rural nu a făcut posibilă organizarea activității de turism și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice.
Deși după 1989, interesul pentru acest tip de turism a renăscut, patrimoniul turistic rural este insuficient valorificat, produsul turistic fiind în curs de cristalizare. Marea parte a ofertei turistice rurale este reprezentată de gospodării ce oferă prestații turistice primare. Astfel sfera activităților turistice prestate în mediul rural românesc trebuie lărgită de la simpla oferire de cazare la:
Etalarea produselor gastronomice populare
Agrement și animație specifică zonelor sătești
Transport cu mijloace tradiționale
Pelerinaje către locașuri de cult consacrate
Vizitarea atelierelor meșteșugărești
Toate cele prezentate pot și este necesar să constituie componentele produsului turistic rural românesc, cunoscut fiind faptul că produsul turistic în general reprezintă “un amalgam de elemente tangibile și intangibile, concentrate într-o activitate specifică și cu o destinație specifică”.
Pentru turism calitatea produsului este deosebit de importantă, cunoscut fiind faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri care prestează servicii de proastă calitate poate compromite pe termen lung un produs sau o destinație. Practica demonstrează că o dată un produs turistic compromis, refacerea acestuia implică eforturi materiale și umane mari pentru o perioadă mai lungă de timp. Un turism rural de calitate presupune servicii și prestații de calitate. Se subînțelege că turismul rural trebuie să dispună de căi de acces și mijloace de comunicație moderne, o dotare sanitară modernă, de condiții de confort atât pentru cazare cât și pentru alimentația publică.
Analiza internă a satului – produs turistic.
Dacă până în momentul de față am încercat să creionăm o imagine de ansamblu pentru turismul rural românesc, putem considera începând din momentul de față că ne aflăm în fața unei activități tip “management de proiect”, care ne va impune, pentru a ne înșela cât mai puțin, să gândim mai mult sau în termeni economici să lucrăm eficient și profitabil.
2.2. Turismul rural românesc – subiect al managementului de proiect
Managementul de proiect poate fi calificat ca fiind un proces de planificare și administrare a sarcinilor și resurselor, în vederea atingerii unor obiective și de comunicare a rezultatelor înregistrate.
În această lumină un proiect este neapărat o activitate cu scop și finalitate. Cu alte cuvinte are un început și un sfârșit, este planificat și controlat, iar la sfârșit conduce la concluzii clare. În altă ordine de idei, proiectul fiind supus unui proces de validare și verificare a fezabilității, va crea schimbare în domeniul respectiv. Particularizând, putem spune că satul românesc, pentru a putea deveni produs turistic, trebuie să îndeplinească următoarele exigente:
Să-și clarifice obiectivele, să-și pună în valoare atuurile și să remedieze deficiențele pentru a deveni o reală atracție;
Să-și dirijeze eforturile pentru atingerea obiectivelor evitând utilizarea ineficientă a resurselor de orice natură;
Să comunice intern ( toate persoanele interesate și implicate în devenirea satului) și extern (cu mediul, dar mai ales cu turiștii);
Să planifice, monitorizeze și să controleze resursele umane, materiale și bănești necesare pentru ducerea la bun sfârșit al proiectului;
Să mențină în atenție permanent o imagine de ansamblu a devenirii pentru a reduce zonele de risc și a lucra eficient la detalii;
Să aprecieze ce trebuie făcut sau nu înainte de execuție și să implementeze un standard de calitate adecvat;
Să micșoreze costurile prin maximizarea eficienței lucrului și a alocării resurselor. În construirea practică a proiectului de transformare a satului în produs turistic, se parcurg următorii pași:
1.Definirea clienților/turiștilor și stabilirea modului de satisfacere a solicitărilor acestora (nevoile și dorințele lor)
2.Realizarea unei liste de sarcini ce revin fiecărei activități (serviciile de bază-cazare și alimentație publică ; serviciile complementare-transport, agrement, comerț, informații, pază, marcaje, etc.)
3.Estimarea resurselor necesare și calculul bugetelor minime necesare îmbunătățirii dotărilor, modernizărilor, îmbunătățirii alimentării cu apă, energie, combustibil
4.Verificarea fezabilității
5.Luarea în considerare a riscurilor
6.Managementul activ al proiectului
Pentru desfășurarea în bune condiții a unor astfel de proiecte, sugerăm urmărirea concordanței dintre sarcini, resurse și timp prin intermediul unei diagrame GANTT. Având în vedere că prezentul proiect de amenajare a unei pensiuni turistice rurale, prin intermediul unei finanțări din Fondurile Phare-FNDR trebuie dus la sfârșit în termen de 12 luni de la aprobarea Dosarului de Finanțare de către Autoritatea Contractanta ( furnizorul fondurilor), diagrama GANTT poate lua următoarea formă grafică:
Figura nr. 5. Model de implementarea produsului turistic – Diagrama GANTT
Diagrama GANTT prezintă modul de realizare a sarcinilor în funcție de data de începere și durata acestora, precum și imaginea grafică a modului de suprapunere și corelare a diverselor activități
Ceea ce proiectul realizează în cadrul comunității rurale este o noua porțiune de piață care va permite extinderea procesului vânzării-cumpărării produselor turistice. Produsul turistic pe care ne propunem să-l realizăm și să-l comercializăm poate face obiectul unor investigații pe trei nivele, prin care vom urmări identificarea unor aspecte esențiale care au relevanță în ochii turiștilor și cărora ofertantul / producătorul trebuie să le acorde mare atenție.
Specialiștii consideră că analiza pe trei nivele a oricărui produs pune în evidență existența următoarelor aspecte esențiale ce caracterizează respectivul produs:
1.Esența produsului – reprezintă necesitatea căreia îi corespunde produsul / serviciul turistic oferit, necesitate care conduce la decizia de cumpărare. Turistul sosit în mediul rural caută satisfacerea unei necesități (liniște, culoare locală, odihnă, recreere, etc.) a unei dorințe (trăirea unei vacanțe liniștite, practicarea de hobby-uri) sau găsirea unei soluții pentru problemele sale (inspirație, relaxare, meditație, etc.)
2.Produsul sau serviciul ca atare – înfățișează caracteristicile proprii produsului (servicii de bază-cazare și masă; sejur de scurtă sau lungă durată; odihnă, etc.).Elementul major îl reprezintă imaginea produsului în ochii turistului. Imaginea produsului turistic rural este formată din informațiile pe care le are turistul despre produs ca și experiență interactivă legată de consumarea vacanțelor sale în mediul rural
3.Produsul sau serviciul completat – include tot ceea ce se oferă turiștilor pe lângă produsul de bază. Surprize, materiale promoționale (brelocuri, hărți, pliante, cataloage) muzee, servicii suplimentare (închiriere sănii, căruțe, cai, etc.) cu alte cuvinte tot ceea ce este oferit suplimentar, sporind valoarea produsului turistic.
Prezentarea sub diverse aspecte a produsului turistic rural românesc scoate în evidență existența atât a unei concurențe interne (între produsele turistice din diverse zone ale țării noastre) cât și a uneia externe (față de produsele rurale europene).
Pentru a putea atrage și mai ales pentru a putea vinde cu succes produsele noastre turistice, acestea trebuie să fie cunoscute de către potențialii clienți.
Comunicarea calităților produsului turistic propriu , implică răspunsuri la întrebări de genul:
-Oferim prestații turistice de cea mai bună calitate?
-Prețurile noastre reflectă un just raport al calității?
-Răspundem cu receptivitate necesităților turiștilor
-Unitatea/echipamentul nostru este mai bine plasat în raport cu concurența?
Dacă răspunsurile la aceste întrebări satisfac așteptările noastre (atât prin prisma prestatorului cât și al utilizatorului) atunci rămâne doar să declanșăm o posibilă întrecere cu cei mai buni în domeniu.
Analiza mediului de marketing al turismului rural românesc
Organizațiile de orice fel operează într-un climat intern și în altul extern, care au influențe diverse asupra rezultatelor.
Investigarea mediului intern și extern impune realizarea a două tipuri de analiză:
1.Analiza SWOT
2.Analiza factorilor mediului extern
1.Analiza SWOT presupune luarea în calcul a următoarelor elemente: Puncte tari (Strengths) , Puncte slabe (Weaknesses) , Oportunități (Opportunities) , Amenințări (Threats).
În cazul studiat de către noi vom prezenta fiecare dintre aspectele enunțate, dorind a pune în evidență elementele relevante pentru analiza mediului de marketing.
Punctele tari sunt determinate de către factorii interni. Nu sunt greu de identificat, deoarece turismul rural românesc poate oferi o mare varietate de produse și servicii. Situată în centrul continentului European, România include un patrimoniu turistic natural și antropic deosebit de valoros, în care un rol important îl joacă relieful deosebit de pitoresc și variat, obiectivele turistice și activitățile recreatorii (drumeții, pescuit, vânătoare, peșteri, schi și multe altele).Alte oportunități includ stilul de viață tradițional și existența satelor vechi unde turistul poate experimenta „o călătorie în timp”.
Nu lipsite de importanță sunt următoarele elemente:
Existența unor rute internaționale-șosele și cale ferată
Prezența a 17 aeroporturi din care 5 internaționale
Interesul și preocuparea comunităților rurale în domeniul turismului rural
Accesul la produse și influențe occidentale
Tarife accesibile(cazare, masă, transport)
Fructe și legume proaspete în sezon
Vinuri foarte bune
Punctele slabe- sunt determinate tot de factorii interni. Ele rezultă din neajunsurile organizatorice și se materializează în:
Informații turistice puține atât în țară cât și în străinătate
Lipsa legăturilor aeriene directe cu țări interesate de produsul rural românesc
Transporturi inconvenabile sau chiar puțin dezvoltate în zonele montane
Număr extrem de redus al agențiilor rent-a-car în teritoriu
Materiale promoționale puține și de proastă calitate
Puține unități de alimentație publică și o varietate limitată de mâncăruri specifice bucătăriei românești
Servicii hoteliere de calitate și standarde îndoielnice
Greutatea găsirii unor ghizi specializați
Lipsa curățeniei în locurile publice (comparativ cu standardele occidentale)
Lipsa înțelegerii nivelului așteptării clienților străini
Posibilități limitate de folosire a cardurilor bancare și a cecurilor de călătorie.
Oportunitățile – sunt determinate de evoluția factorilor externi organizației, însă care influențează favorabil prin cadrul general pozitiv.Din rândul acestora putem enumera:
Imaginea romantică, puritatea și arhaicul satului românesc
Creșterea numărului străinilor ce călătoresc în România pentru afaceri
Creșterea numărului străinilor care muncesc și trăiesc în România
Creșterea posibilităților de acces la produsele occidentale
Existența ambasadelor străine și a comunităților de străini
Intensul schimb cultural ce conduce la o mai bună înțelegere între culturi și înlătură dezinformarea
Apariția tot mai multor site-uri pe Internet, ce prezintă serviciile oferite de către prestatorii în domeniu
Stabilizarea monedei naționale
Amenințările – sunt determinate de factorii externi ce se pot constitui într-o frână într-un cadru general defavorabil:
Imaginea nu tocmai favorabilă în exterior
Degradarea mediului natural, poluarea
Posibilități limitate de cazare
Insuficiente informații necesare pentru călătorii
Infrastructură săracă
Instabilitatea monedei naționale
Servicii medicale de urgență
Costuri ridicate sau lipsa posibilităților de închiriere a unui mijloc de transport
Costul relativ ridicat al vizelor pentru România
Analiza factorilor mediului extern- a fost realizată prin intermediul noțiunilor de Oportunitati și Amenințări a căror examinare ne va permite depistarea influenței acestora asupra evoluției turismului rural românesc. Oportunitățile și amenințările turismului rural românesc, sunt bine a fi studiate prin intermediul factorilor STEP (sociologici, tehnologici, economici și politici) ca și prin viziunea factorilor mediului concurențial (piață, putere de negociere, concurentă, costuri).
Aceste studii interdisciplinare pot scoate în evidență, pe de o parte noi valențe ale produsului turistic, iar pe de altă parte aspecte care fac ca produsul turistic rural românesc să nu fie receptat conform așteptărilor.
Turismul rural românesc – o nișă de piață
România este o țară frumoasă, ce poate oferi vizitatorilor o mare varietate de produse turistice , dar care are de învins în viitorul apropriat o serie de obstacole.
În cadrul analizei SWOT am depistat o serie de puncte unde este necesar a acționa în vederea îmbunătățirii cadrului general sau a produselor în sine pentru realizarea dezideratului final, satisfacerea necesităților clienților.
În prezent, durerosul adevăr este că pentru vizitatorii străini, România nu prezintă prea mult interes . Turistul străin plătește pentru majoritatea serviciilor turistice o rată comparabilă cu prețurile vestice, primind în schimb un produs de o calitate mai scazută (comparativ cu standardele europene).În mod logic se naște următoarea întrebare: De ce ar vizita România în timp ce la aproape aceeași bani ar putea vizita Franța, Germania sau Italia, primind în schimbul banilor săi un produs de calitate superioară? Pentru a putea formula un răspuns, ne propunem o succinta argumentare.
Studiind produsul turistic al mediului rural concertat cu factorii determinanți ai deciziei de cumpărare în condițiile pieței turistice și coroborând cu punctele tari respectiv slabe constatăm că minimalizând slăbiciunile și maximizând punctele forte vom crea o nișă de piață profitabilă. Scopul este identificarea caracteristicilor care fac România să fie diferită. Ce are țara noastră de oferit și nu intră în competiție directa cu alte destinații turistice?Cât de puternice sunt aceste piețe potențiale?
Dacă vom încerca o diagnosticare sumară a motivatiei în alegerea destinației de vacanță vom constata că un turist alege:
Franța pentru plajă sau pentru a vizita Parisul
Austria pentru schi
Germania pentru drumeții
Grecia pentru istorie
Spania pentru insule
Țara noastră oferă o mare varietate turistică, dar turistul nu poate să o parcurgă în întregime într-o vacanta, ca în cazul Belgiei, Olandei sau Luxemburgului. În mod logic descoperim că trebuie puse în valoare acele produse turistice care nu pot fi văzute și obținute în alte țări. Nișa de piață poate fi realizată din multitudinea de alternative de una din următoarele variante:
Produsul în sine: satul românesc, festivaluri românești, sărbătorile la români (Paștele, Craciunul), mâncarea românească, mănăstirile pictate, mitul lui Dracula, cetățile țaranești, Delta Dunării, etc.
Prețul: existența unui raport calitate preț corect trebuie înțeles de către toată lumea
Accesul convenabil: se știe că localizarea este un avantaj în orice afacere, iar în turism este unul major
Odată cu descoperirea nișei munca nu s-a încheiat. Urmează găsirea piețelor, a segmentelor de piață interesate și motivarea lor. Nu este suficient să oferi un produs turistic, trebuie să oferi motivul cumpărării și mai ales să faci cunoscută oferta ta pe piețele potențiale.
2.3 Metodologia realizării studiilor de fezabilitate in turism
Este in general admis că atunci când abordam fenomenul turistic trebuie să avem în vedere că este vorba despre o “producție de servicii”.Gama largă și eterogenă a serviciilor ce dau conținut activităților de turism, trăsăturile comune cu celelalte componente ale terțiarului, modificarea sub impactul acelorași grupe de factori confirmă apartenența la sfera sectorului tertiar.
Un alt argument în favoarea includerii turismului în categoria activităților prestatoare de servicii rezidă în chiar definirea produsului turistic, a ofertei turistice.Astfel produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor, interdependețelor dintre resurse (patrimoniu) și servicii. Resursele vor lua forma diferitelor produse turistice numai prin intermediul prestării de servicii specifice.
Conținutul particular al produsului turistic, modul său de determinare, argumentează nu numai recunoașterea turismului ca activitate de prestări servicii, ci și nota sa de specificitate.Nu ne vom referi aici la toate elementele ce particularizează turismul, ci vom insista asupra faptului că realizarea unor investiții sau executarea unor lucrări în acest domeniu, vizează atât populația țărilor emițătoare, cât și pe cea a țărilor receptoare de turiști. Prima categorie este interesată în special de problema prețurilor și a calității serviciilor ce vor fi prestate, în timp ce a doua categorie urmărește efectele ecologice, socio-economice, culturale induse de dezvoltarea turismului.
Pentru a evalua efectele unei dezvoltări a activității turistice, producătorii/distribuitorii încearcă să găsească răspunsuri la o serie de întrebări referitoare la modul cum va evolua piața turistică, la modul de finanțare a lucrărilor și la rentabilitatea acestora.
Toate acestea constituie fezabilitatea unei operații, și vizează toate funcțiile care compun orice actiune în domeniul turistic.
Se poate vorbi astfel despre Fezabilitatea:
Amenajării turistice a teritoriului
Produsului turistic
Comercializării (valorificării) produsului turistic
Exploatării
Principalele etape și în același timp obiective de urmărit în realizarea unui studiu de fezabilitate în turism sunt:
1.Clarificarea diferiților participanți în ceea ce privește amenajarea turistică a teritoriului
2.Ajutarea „actorilor” din domeniul producției, distribuției și gestiunii să facă alegerea între diferitele tipuri de operațiuni: „punctuale”, „complexe” sau de valorificare a patrimoniului.
3.Impactul din punct de vedere social al realizării investiției
4.Analizele de piață și testele de pre-comercializare în studiile de fezabilitate.
Clarificarea diferiților participanți asupra alternativelor în domeniul amenajării turistice a teritoriului.
Amenajarea unui spațiu sau a unei zone poate fi considerată preocuparea cea mai importantă în cadrul unui studiu de fezabilitate. Și aceasta, nu deoarece este faza inițială ci mai ales datorită mizelor și efectelor pe care le induce.Repartizarea geografică a activităților economice și sociale va avea o mare influență asupra mediului economic și uman, aceasta având consecințe financiare importante și vizează toți partenerii la actul de dezvoltare turistică (colectivități locale, investitori, utilizatori, etc.)
În cadrul acestei etape a studiului de fezabilitate putem distinge 5 faze distincte, în cazul elaborării unui Program Multianual de Dezvoltare Turistica.
Faza 1: Analiza situației actuale
Datele generale referitoare la zonă din punct de vedere geografic
Inventarierea ofertei/cererii (pe plan local dar și la nivelul unei zone mai mari)
Politica, obiectivele dar și prioritățile colectivităților locale.
Conținutul acestei faze nu necesită o detaliere amănunțită. În ceea ce privește inventarierea ofertei și cererii turistice, vom face referiri detaliate în cadrul celei de-a doua etape a studiului de fezabilitate.
În cadrul acestei faze, ni se pare foarte importantă evaluarea cel puțin a următorilor trei indicatori: capacitatea de primire a zonei, situația concurențială față de zonele apropriate și interesul factorilor de decizie și influență locali.
Capacitatea de primire a zonei depinde de rezultatele obținute in cadrul studiilor de impact. Create in Statele Unite ale Americii și preluate apoi de celelalte țări dezvoltate, studiile de impact asupra mediului cuprind:
-o analiză a stării inițiale a zonei și a mediului ambiant
-studierea modificărilor pe care le va aduce un nou proiect, studiile de impact făcând astfel diferența între „viitorul” mediu, modificat odată cu realizarea proiectului și mediul așa cum ar fi evaluat el în mod normal în lipsa proiectului.
– măsurile ce pot fi întreprinse pentru a suprima, reduce și eventual compensa consecințele defavorabile pentru mediu.
Situația concurențială față de zonele apropriate este consecința unei analize de tip produs-piață, efectuată ținând cont de faptul că zona ce va fi amenajată nu are încă notorietate, dar ca ea va trebui să se afirme cât mai curând posibil.
În fine interesul factorilor de decizie și influență locali, trebuie să evidențieze voința colectivităților locale pentru favorizarea amenajării turistice a zonei.
Faza 2: Elaborarea unui program în mai multe scenarii
Principiile urbanistice și arhitecturale
Stabilirea elementelor de infrastructură
Cumpărările de terenuri
Identificarea potențialelor produse turistice, precum și a celor care le vor expoata și promova.
Aceasta este faza pe parcursul căreia se va „pre-negocia” gradul de participare financiară a colectivității locale, a investitorilor, eventual a statului la realizarea infrastructurii și echipamentelor structurale ale zonei. Prin echipamente structurale se înțeleg acele echipamente care vor ajuta la realizarea unei imagini favorabile a zonei și vor determina investitorii din domeniul imobiliar (în reședințe secundare, hoteluri, sate de vacanță) să vină în zonă. Din categoria acestor echipamente pot face parte : porturi pentru ambarcațiuni turistice, terenuri de golf, parcuri de distracții, centre de întreținere a condiției fizice. Trebuie însă ținut cont de faptul că, dacă în zonele deja afirmate și în stațiunile turistice renumite, se găsesc de obicei persoane interesate să investească în asemenea echipamente, nu la fel stau lucrurile cu zonele ce urmează a fi amenajate.Chiar dacă într-o zonă care nu are încă notorietate, ne putem aștepta ca terenurile să nu fie asa de scumpe, incertitudinile legate de gradul de frecventare a zonei și de perioada de funcționare a acesteia, vor îndepărta investitorii.
Rezultă astfel, necesitatea evaluării în prealabil, prin intermediul unor scenarii a importanței spațiilor de cazare și echipamentelor turistice, în cadrul acestei faze de preprogramare.
Faza 3: Evaluarea programului
În ceea ce privește această fază, trebuie menționat că pentru evaluarea costurilor, putem sau nu să facem previziuni.
Astfel în cazul unui proiect de investiții ne putem limita la măsurarea rentabilității probabile a acesteia, sau putem verifica dacă această rentabilitate este acceptabilă comparând-o cu cea pe care am fi obținut-o dacă am fi utilizat altfel resursele disponibile.
Pentru rezolvarea acestor probleme putem utiliza metoda „Cash Flow Actualizat”. Cash Flow-ul Actualizat poate fi determinat potrivit relatiei :
Cash Flow Actualizat=
unde:
a= factorul de actualizare, care poate fi costul mediu al capitalului sau rata de profitabilitate cerută de investitori pe piață
t= perioada de timp
Pentru o evaluare cât mai corectă este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
-estimarea cât mai realistă a veniturilor
-determinarea cât mai corectă a costurilor
-utilizarea unui cost real al capitalului
-fixarea unei perioade optime de timp
Pentru aceasta trebuie realizat un prim bilanț previzional al încasărilor și cheltuielilor. Într-o operațiune de amenajare există cel puțin trei tipuri de acțiuni care necesită mai întâi o evaluare a cheltuielilor:
achiziționarea și pregătirea solului și amenajarea și echiparea terenurilor destinate vânzării
echipamentul primar și lucrările de infrastructură
echipamentele de suprastructură (structurale) care însoțesc amenajarea terenurilor.
De asemenea trebuie să se poată răspunde la întrebarea: Care va fi ritmul comercializării, adică cum vor evolua încasările? În funcție de ritmul încasării banilor de la viitoarea structură concesionară a amenajării (este mai rar întâlnit cazul în care colectivitatea locală îndeplinește funcția de amenajare), lucrările prevăzute la punctele b.) și c.), vor fi finanțate mai mult sau mai puțin repede. Practica demonstrează că interesul pentru o zonă a investițiilor depinde de importanța participării colectivității locale la prefinanțarea amenajării teritoriului.
Rezultă astfel și interesul pentru analiza fiscalității locale și a evoluției resurselor (fiscale) noi pe care autoritățile locale le vor putea obține (Faza 4), pentru a participa la prefinanțarea lucrărilor de amenajare și mai ales la cele de realizare a echipamentelor structurale.
Faza 4: Analiza fiscalității locale și a surselor posibile pentru finanțarea investițiilor în infrastructură și echipamente
Faza 5: Schițarea proiectelor juridice și financiare privind amenajarea și dezvoltarea viitoare a zonei
Această fază cuprinde, pe de o parte, determinarea celor care vor reprezenta structura concesionară a amenajării, și pe de altă parte, stabilirea strategiei de finanțare a amenajării.
În acest stadiu nu mai este posibilă disocierea funcțiilor de amenajare de cele de realizare, gestionare și comercializare. Aceste funcții sunt interdependente, astfel încât numai asocierea diferiților parteneri poate fi recomandabilă.
Ajutarea „actorilor” din domeniul producției, distribuției și gestiunii să facă alegerea între diferitele tipuri de operațiuni: „punctuale”, „complexe” sau de valorificare a patrimoniului.
Indiferent care este natura participanților la funcția de producție (întreprinzători de stat sau particulari) pentru ei este indispensabil ca înainte de a lua decizia de a realiza o anumită operațiune, să realizeze o serie de operațiuni care se vor integra fie într-un DIAGNOSTIC DE FEZABILITATE, fie într-un STUDIU DE FEZABILITATE complet.
În ceea ce privește natura operațiunilor, se pot remarca trei cazuri posibile care vor conduce la acțiuni al căror conținut poate fi diferit:
operațiunile “punctuale” , de tipul amenajării unui hotel, pensiuni, sat de vacanță, camping
operațiunile “complexe” care asociază cazarea cu alte echipamente (fără să aibă importanța unei stațiuni turistice)- de exemplu un parc de distracții.
Valorificarea patrimoniului (fără sau cu modificarea tipului de produs turistic).
A. Diagnosticul de Fezabilitate
Este o “intervenție lejeră” destinată să “evalueze” avantajele și inconvenientele unei intervenții. Aceasta necesită un prim inventar al situației economico-sociale existente, a posibilităților locale. Lista cu primele idei ale unui program de acțiune permite, în principiu schițarea costului operațiunii.
O astfel de intervenție necesită între 10 și 15 zile de lucru efectiv. La sfârșitul unei acțiuni de diagnosticare se poate adopta, eventual decizia de a abandona proiectul.
Un astfel de diagnostic poate constitui prima fază a unui studiu de fezabilitate complex.
B. Studiul de Fezabilitate
Are ca scop clarificarea investitorilor asupra alternativelor de amenajare, elaborării programului de acțiune, proiectelor juridice și financiare, gestionării unei viitoare operațiuni.
Cu alte cuvinte este vorba de a verifica, în prealabil, obiectivele de AMENAJARE, REALIZARE, GESTIONARE, etc.
În cazul unei operațiuni “punctuale”, aferente și în cazul amenajării prezentei pensiuni turistice, studiul de fezabilitate poate cuprinde:
►prima fază:
Analiza situației existente (contextul socio economic local, cunoașterea investitorilor locali și a posibilităților acestora, inventarierea ofertei și cererii turistice.)
Elaborarea unui pre-program (stabilit în funcție de experiența anterioară) și care să cuprindă determinarea capacității de cazare și a tipurilor de unități de cazare, a principalelor echipamente colective, stabilirea unei prime imagini spațiale și o evaluare sumară a programului
Cu ajutorul unei broșuri realizate pe baza punctului 2, efectuarea unor teste de precomercializare în rândul clienților potențiali.
Dacă aceste trei operații sunt realizate în formă redusă, este vorba despre un studiu diagnostic de fezabilitate. Însă dacă aceste trei operații sunt realizate în forma normală (în detaliu) este vorba despre o primă fază a unui studiu de fezabilitate. În funcție de amploarea proiectului aceste operații pot necesita până la 20 de zile de lucru pentru un șef de proiect împreună cu un asistent.
►a doua fază operațională
Elaborarea programului
Simulare de gestiune -gradul de utilizare
– planul de finanțare
– evaluarea costului operației
Enunțarea principiului relațiilor contractuale (stabilirea șefului de proiect, a adjunctului acestuia, a responsabilului, a gestionarului, etc)
Stabilirea planului de comunicare
Stabilirea planului de formare
Masurarea impactului socio economic și fizic “a priori”
Urmează o serie de detalieri ale unor operațiuni componente ale studiului de fezabilitate.
Observații asupra inventarierii ofertei și cererii turistice
“Inventarul” ofertei și cererii turistice va fi mai mult sau mai puțin lungă, in funcție de aria geografică a pieței ce urmează a fi studiată și de existentul de produse și de servicii existente.
De regulă, aria geografică a pieței ce va fi analizată se stabilește cu precizie de către cel care a comandat studiul de fezabilitate, înainte de semnarea contractului.Nu există reguli generale pentru a defini această arie, ea diferă în funcție de situația concretă :poate fi vorba despre o zonă turistică de notorietate sau despre o zonă turistică din mediul rural, sau despre amenajarea unei zone periurbane (situată în aproprierea unei mari aglomerații urbane).
Oferta turistică este un ansamblu constituit din mai multe componente pe care le putem structura astfel: patrimoniu turistic format din totalitatea valorilor naturale și antropice ale zonei; echipamentul turistic constituit din rețeaua unităților de cazare turistică, alimentație, transport, agrement, tratament, unități comerciale și de prestări servicii, etc.; serviciile prestate turiștilor și bunurile oferite acestora spre consum (bunuri cu destinatie exclusiv turistică); forța de muncă, ca factor ce transformă din potențial în efectiv toate elementele sus menționate.
Cererea turistică este reprezentată de ansamblul clientelei existente sau potențiale din aria geografică a pieței analizate.
În vederea inventarierii ofertei și cererii turistice, în general este mai usor să dispui de date cantitative decât de informații calitative. Întreprinderile de turism ,furnizează periodic informații referitoare la numărul de turiști, numărul de zile turist, gradul de ocupare a spațiilor de cazare, încasări din prestațiile turistice, etc.
Din contră, destul de rar se înregistrează informații privitoare la solicitările turiștilor, la preferințele acestora, la motivele care-i determină să cumpere sau nu un produs turistic.
Observații asupra pre-programului
Înainte de a cuantifica programul, este necesară crearea și conturarea IMAGINII dominante pe care ar putea-o avea fie operațiunea, fie zona geografică în care se integrează acțiunea turistică. Determinarea sa este foarte importantă pentru că ea indică ca o marcă produsul sau produsele ce o vor compune.
Imaginea operațiunii turistice se va afirma sau nu în funcție de reacțiile clienților potențiali ca urmare a efectuării testelor de pre-comercializare.
În practică se pare că dificultatea în ceea ce privește definirea unei imagini se datorează zonei în care se va realiza operațiunea turistică. De cele mai multe ori se confundă dificultatea de a vinde cu dificultatea de a fi inovator într-un domeniu. Astfel în zonele fără prea multă notorietate, unde concurența este probabil mai redusă, este mai ușor sa găsești o imagine originală a operațiunii turistice.
Modalitatea de prezentare a pre-programului din punctul de vedere al organizării spațiale, al tipurilor de unități și capacități de cazare, al echipamentelor colective de agrement, al activităților turistice, etc. trebuie să se realizeze mai mult ținând cont de informațiile calitative decât cantitative referitoare la clientelă. Și aceasta pentru că suntem în cadrul unei etape în care căutăm să evidențiem motivele care ar putea determina pe eventualii investitori să se angajeze într-o investiție în domeniul turistic.
Observații asupra testelor de pre-comercializare
Studierea din punct de vedere cantitativ a pieței se realizează în cadrul primei faze a studiului de fezabilitate.
Pentru analiza calitativă a pieței se recomandă a se folosi interviurile de profunzime non-directive.Acestea reprezintă o conversație, un dialog între cercetător și subiectul intervievat. Presupune formularea de către cercetător a unui număr mare de întrebari care au rolul de a afla de la subiect, în detaliu, credințele și simțămintele sale în legătură cu tot ce ține de tema avută în vedere.
În vederea realizării acestor interviuri, în practică apar două handicapuri:
cunoașterea insuficientă a rețelei (persoane responsabile, aflate în contact cu clienții potențiali, care vor trebui contactate)
limitarea numărului de interviuri datorită costului ridicat al acestora atât din punct de vedere financiar cât și din punct de vedere al timpului fizic necesar realizării acestora.
În principiu pe parcursul unui studiu de fezabilitate, se prevede realizarea a 25-30 de interviuri. Trebuie rezervată cam jumătate de zi pentru realizarea fiecăruia dintre ele, deși interviul propriuzis nu durează mai mult de 45 min –2 ore. În unele cazuri acest număr de interviuri poate fi insuficient pentru a putea trece la faza pre-operațională. Dialogul purtat se înregistrează pe bandă, urmând apoi a se transcrie și analiza conținutul. Pentru a asigura succesul în obținerea datelor necesare debutul conversației trebuie să pornească de la aspectele generale, nedirecționate, ale temei abordate. Subiectul intervievat trebuie lăsat să abordeze apoi în profunzime, așa cum crede el de cuviință, diferite aspecte legate de tema de cercetare stabilită. Se lasă subiectului libertatea totală de a aborda și dezvolta cât mai adânc subiectul.
Impactul din punct de vedere social al realizării investiției (impactul economic apriori și posteriori)
Este vorba de aportul adus de turism în cadrul economiei locale. Măsurarea impactului socio-economic al unui proiect poate fi obținută pe baza realizării unei serii de previziuni și anume:
1.O previzionare a ofertei turistice (spații de primire a turiștilor, echipamente colective, activități turistice, etc.)
2.O previzionare a cererii (obținută prin studiile de piață) și a gradului de frecventare a zonei (coeficientul de utilizare a capacității)
3.O previzionare a aportului direct al turismului în domeniul comerțului și serviciilor (și eventual al veniturilor agricultorilor în cadrul turismului rural)
4.O previzionare a aportului indirect (în construcții, industria alimentară, etc.)
5.O previzionare a cererii și ofertei de locuri de muncă
6.O previzionare a încasărilor din domeniul fiscalității (taxe financiare, taxe de sejur, etc.)
Însă pentru a putea realiza unele dintre aceste previziuni (3,4,5) este necesară utilizarea rezultatelor de la studiile a posteriori. Pentru aceasta este necesară evaluarea cu regularitate a cheltuielilor efectuate de clientela care a beneficiat de diferitele tipuri de servicii turistice.
Se pune însă problema, destul de grea, a modului de repartizare a acestor cheltuieli (pentru alimentație, pentru distracție, pentru cumpărături, etc.), în funcție de natura clienților (tineri, familii, populația de vârsta a treia, sportivi, etc.) urmărind modul de efectuare a cheltuielilor.
Din păcate aceste studii de impact a posteriori sunt foarte rar efectuate.
Analizele de piață și testele de pre-comercializare în studiile de fezabilitate
A. Inventarul și analiza ofertei existente
Oferta existentă în localitate (stațiune):
Inventarierea acestei oferte se va realiza prin evidențierea următoarelor aspecte:
Studiilor existente referitoare la ofertă (din punct de vedere al potențialului natural, economic, uman);
Ofertei din punct de vedere al mijloacelor de comunicație și de transport (feroviar, rutier, aerian, maritim);
Ofertei de spații de cazare pe tipuri: hoteluri, moteluri,camping, sate de vacanță, case familiale de vacanță, baze de loisir cu camping sau adăposturi, refugii, reședințe secundare, etc.
Ofertei de unități de alimentație publică
Ofertei de echipamente colective (turistice, sportive, culturale)
Ofertei de produse turistice. Exemplu : produse turistice cu tema: sport, circuite, plimbări, drumeții cu oferirea de informații referitoare la programe (durată, prețul practicat, serviciile incluse/neincluse în pachet)
Oferta în domeniul comerțului și serviciilor
Oferta în cea ce privește divertismentul, animarea, evenimentele și manifestările din zona turistică.
Oferta în cadrul zonei turistice (regiunii)
Grila de analiza este identică cu cea de la punctul precedent.
Oferta în curs de realizare, aflată în studiu sau în pregătire, adică viitorii exponenți ai concurentei
Analiza ofertei se realizează în ceea ce privește mai ales capacitățile de primire turistică (număr locuri, număr unități, tipuri de unități)
B. Analiza cererii
Analiza cantitativă
Cunoașterea datelor statistice (naționale, regionale, locale) referitoare la circulația turistică)
Numărul de turiști si numărul de zile turist în turismul internațional (date furnizate de Organizația Mondială a Turismului precum și alte instituții internaționale cu preocupări în domeniul statisticilor turistice)
Circulația turistică structurată pe tipuri de unități de cazare (hoteluri, campinguri, vile, reședințe secundare), pe turism de tranzit respectiv turism de sejur, și chiar mai în detaliu pe “sejur scurt” (mai puțin de patru nopți) și “sejur lung” (mai mult de patru nopți de ședere). Aceste informații se pot obține de la întreprinderile de turism care urmăresc statistic circulația turistică sau de la asociațiile profesionale din domeniul turismului.
Rezultatele obținute în urma anchetelor realizate în vederea cunoașterii structurii clientelei unităților de turism (structura pe zone geografice de proveniență, pe categorii socio-profesionale, în funcție de forma de turism practicată-turism pe cont propriu sau turism organizat, etc.). Aceste informații se pot obține de la întreprinderile de turism, de la asociațiile profesionale, de la Camerele de Comerț și Industrie, dar și din toate studiile de fezabilitate realizate anterior și care cuprind date referitoare la cererea turistică. Uneori este necesară realizarea unei anchete particulare mai ales în cazul unei clientele specifice pentru o țară sau o regiune dată sau în raport cu o ofertă particulară
Utilizatorii echipamentelor colective
Gradul de ocupare al echipamentelor turistice
Analiza calitativă
În analiza cererii turistice trebuie luate în considerare și aspectele calitative. Acestea se referă mai ales la identificarea prin intermediul unor anchete specifice, a stilurilor de viață ale turiștilor, a comportamentului în consum al acestora, etc. Este vorba de altfel de încercarea de segmentare a pieței turistice aferentă regiunii studiate, în funcție de o serie de criterii psihologice.
C. Analiza cererii turistice potențiale
Clienții potențiali sau cererea potențială ar trebui analizate într-o primă etapă, prin intermediul ( cu ajutorul ) documentelor de tipul “Perspectivele turismului pe diferite piețe”. Aceste documente ar trebui să existe și să fie disponibile fie la nivelul serviciilor administrative centrale (din cadrul Ministerului Turismului) fie la nivel regional sau chiar la nivelul unor stațiuni turistice care au încercat poziționarea produselor lor în raport cu piețele emițătoare.
Cu toate acestea diversitatea produselor, determinismul “individualist” al populației față de modul de petrecere al timpului liber, situația din ce în ce mai concurențială în domeniul ofertei, sunt motive care fac necesară o acțiune particulară pentru identificarea cererii turistice potențiale.
Este vorba despre definirea (sau redefinirea) unei imagini de marcă originale la nivelul unei stațiuni sau al unei zone turistice sau chiar al unui echipament turistic, apoi de testarea acesteia în rândul viitorilor clienți, precum și de realizarea unor scenarii de pre-program care să includă descrierea mediului natural, schița de amenajare turistică a teritoriului și a spațiului construibil, o reflexie asupra modului cum va fi petrecut timpul într-un astfel de cadru, etc.
Aceste elemente trebuie, în principiu, să figureze într-un document care să servească drept suport pentru realizarea testelor de pre-comercializare.
Folosim acest termen de pre-comercializare pentru ca discuțiile care vor avea loc cu cei care vor trimite viitorii clienți, pot în același timp să permită obținerea de informații referitoare la reacția clienților față de noul proiect, dar și încheierea unor contracte și acorduri pentru trimiterea de clienți.
ss
Figura nr 6 Etapele desfasurarii Studiului de Fezabilitate
CAPITOLUL 2
Analiza zonei în care va fi amenajată pensiunea turistică
Configurația variată a teritoriului și istoria multimilenară a poporului român conferă țarii noastre un potențial turistic de o mare complexitate și valoare turistică, recunoscute pe plan mondial.
Poziția geografică îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistică și a teritoriului, care conturează parțial și potențialul turistic al țării: Munții Carpați, Fluviul Dunărea și Marea Neagră cu fâșia de litoral.
Funcția de tranzit turistic este dată de așezarea sa, România asigurând legătura între țările Europei Centrale, Nordice și Estice cu cele din sudul continentului și din Orientul Apropriat și Mijlociu.
Cu toată diversitatea reliefului și a structurii sale geologice, teritoriul României este unitar constituit, printr-o îmbinare armonioasă, proporțională și simetrică a marilor trepte de relief, care se circumscriu ca un vast amfiteatru în jurul Podișului Transilvaniei. Acestor mari unități de relief le corespund diferite tipuri de roci, nuanțe de climă și specii floristice și faunistice, râuri și oglinzi de ape, care dau o mare varietate peisagistică și reprezintă, totodată, importante resurse care stimulează și polarizează diferite activități turistice.
Cadrul natural al României, ca o combinare a acestor elemente fizico-geografice este o componentă de bază și relativ constantă a ofertei turistice, care determină sau influențează direcțiile, mărimea și structura activității de turism pe ansamblul țării sau la nivel regional și local.
3.1 Potențialul turistic al zonei Horezu-Vaideeni
Cadrul natural deosebit, precum și resursele turistice naturale existente
în zona Horezu-Vaideeni, oferă posibilitatea practicării aici, a turismului de
tranzit și de sejur.
Această zonă oferă o exemplificare concretă a frumuseții și diversitații
formelor de relief ce o delimitează sau o alcătuiesc, făcând-o favorabilă
dezvoltării turismului.
Relieful zonei Horezu-Vaideeni prezintă o mare varietate de forme,
determinată de fragmentarea accentuată, consecință a modului de formare,
structură și alcătuire geologică, precum și a proceselor geomorfologice.
În partea de nord a zonei Horezu se află munți de peste 1900 m ce
formează masivul muntos Căpățâna, cu următoarele vârfuri: Balota (2096
m), Căpățâna (2102 m), Dărjala (2104 m), Ursu (2126 m). În zona sudică a masivului, întâlnim munții: Frăsânet (1127m), Marginea Vaideenilor (1400 m), Ursulețul (1624m), Roman (1824m), Găureciu (1564 m), Marginea Recii (1400 m), Cășeria (1644 m).
În zona estică, culmea Arnota-Buila-Vânturarița-Stogu, formează o
creastă aproape neîntreruptă de peste 14 kilometri. În partea vestică coboară culmea munților Zăvideanu (1505m) cu vârfurile Poiana Paltinu (1332 m) și Stănișoara (1412 m).
Cele mai proeminente dealuri subcarpatice din zona Horezu sunt: Dealul Costeștilor (597 m) și Măgura Slătioarei (767 m). De la vest spre est
amintim Dealul Racoviței, Dealul Mariței, Dealul Recea (817 m), Dealul
Mare (728 m), Măgura Dobrei (861 m), Capu Piscului (846 m) și Dealul
Bogdaneștilor.
În partea de nord-est a zonei Horezu se găsește peștera Bistrița
(denumită și ,,Peștera Liliecilor”), o grotă imensă situată la 50 de metri
înălțime în pereții Cheilor Bistriței.
Relieful comunei Vaideeni este variat, format din Subcarpați,
Depresiunea Horezu și munți (munții Căpățânii).
Dealurile Subcarpatice de pe teritoriul comunei sunt: Dealul Recea,
Dealul Marița și Dealul Racovița.
La poalele acestor dealuri sunt așezate satele: Cerna, Marița, Izvoru-
Rece și Vaideeni.
Munții acestei zone se pot grupa în doua zone:
– zona munților înalți (de peste 1900 m) care coincid cu culmea cea
mai înaltă a munților Căpățânei: munții Balota (2096 m), Căpățâna (2102
m), Dărjala (2104 m) și Ursul (2126 m). Acești munți prezintă culmi
domoale, înalte, cu pajiști alpine de un rar pitoresc, care vara sunt pășunate
de turmele de oi ale localnicilor;
– zona munților cu altitudini sub 1900 m. Munții cuprinși între râul Luncavăț și pârâul Urșani sunt: Frăsânet (1127 m), Marginea Vaideenilor (1402 m), Ursulețul (1624 m), Vârful lui Roman (1824 m).
Munții cuprinși între râul Luncavăț și pârâul Plopilor sunt: Marginea (1400 m), Găuriciul (1564 m), Căseria (1644 m). În subsolul lor predomină șisturi cristaline, iar în munții Căseria există intruziuni magmatice mineralizate, neexploatate datorită cantităților destul de mici de minereu de fier.
În stânga, când urci spre culmea principală, se înalță munții Zavidanului formați din calcare și care prezintă un relief carstic de suprafață și subteran de o rară frumusețe. La nord de munții Zavidanului se întind munții Milescu și munții Corsorul, formați din șisturi cristaline.
Solurile de aici au determinat cultivarea de plante puține și pe fâșii
reduse. Dintre aceste plante în zona Horezu-Vaideeni mai des întâlnite sunt
cartoful și porumbul, cu o scurtă perioadă de coacere, datorită climatului montan.
Clima zonei Horezu-Vaideeni este temperat continentală moderată
fără schimbări bruște de temperatură și umiditate, caracteristice fiind verile
răcoroase, toamnele lungi și iernile blânde cu o temperatură medie anuală de
10,5 °C. Media precipitațiilor în această zonă este de 87 mm anual, iar cea
mai mare cantitate cade în lunile mai și iunie, și cea mai mică în luna
februarie. Vânturile bat, în general, pe direcțiile nord-sud sau sud-nord, cu o
viteză medie de 99 m/s. Descărcările electrice sunt frecvente în sezonul cald, având o intensitate mai mare în iunie, mai și septembrie.
Rețeaua hidrografică a zonei Horezu-Vaideeni este bogată, datorită
cantității relativ mari de precipitații ce cad în această zonă. Bazinul
hidrografic al zonei este format din râuri care își au izvorul în munți și
constituie afluenți ai Oltului.
De la est la vest, întâlnim râul Bistrița care izvorăște din munții
Govora. Cei mai importanți afluenți ai săi sunt: râul Costești, pârâul Gurgui
și Valea Rece.
Principalul râu din zona Horezu-Vaideeni este râul Luncavăț care
primește aproape toate râurile și pârâurile din zonă. Acesta izvorăște de pe
versantul sudic al vârfurilor Balota și Ursul, din munții Căpățâna, de la circa
2000 m altitudine. Are două pâraie importante: pârâul Balota, care își adună
izvoarele de sub vârful cu același nume, și Blajul, care își adună apele de sub
vârful Ursul și Coșana.
Principalii afluenți ai Luncavățului sunt:
– râul Horezu format din pâraiele Bistricioaia, Ponoru, Ludeasa; care
străbat satele Ifrimești și Romani;
– râul Râmești care străbate satul Râmești și se varsă împreună cu râul
Urșani în Luncavăț.
Un alt râu important al acestei zone este râul Cerna, râu ce prezintă un curs vijelios printr-o vale strâmtă și cu numeroase praguri și cascade. În
traseul lui pe teritoriul Depresiunii Horezu, râul Cerna străbate satele: Cerna,
Rugetu și Slătioara.
Râurile Cerna și Luncavăț formează mici lacuri de acumulare care
intră în sistemul hidroenergetic Lotru, constituind importante puncte de
atracție pentru turiști.
Un alt râu important din Vaideeni este râul Plopilor care izvorăște din
muntele Găuriciu, de la altitudine de circa 1700 m.
Vegetația este etajată pe altitudine în funcție de relief și se caracterizează prin predominarea pădurilor de foioase, amestecate. În
procent ridicat participă fagul (Fagus silvatica) care este elementul
predominant al vegetației.
În cursul inferior al bazinelor Bistriței și Luncavățului se
înveșmântează păduri de gorum, în care domină gorunul (Quercus petraea),
însoțit adesea de carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre) și
frasin (Fraxinus excelsior).
În zona în care predomină gorunul, întâlnim și alte specii ale
vegetației arbustiere: păducelul, porumbarul, măceșul. Dintre plantele volubile amintim carpenul și vița sălbatică. Pe locul fostelor păduri de gorun este vegetația luncilor, ce se compune din păduri de zăvoaie cu sălcii, aninișuri și plopișuri.
Un loc important în zona Horezu-Vaideeni îl ocupă și vegetația
cultivată, în cadrul căreia locul de frunte îl deține cultura pomilor fructiferi,
care ocupă suprafețe întinse. Speciile cele mai întâlnite de pomi fructiferi sunt prunul, mărul, părul, cireșul, de asemenea în această zonă pe suprafețe întinse se cultivă și căpșunul. Pe scară redusă se practică legumicultura.
Plantele ierbacee din etajul subalpin permit pășunatul animalelor
(ovine, bovine, caprine, cabaline). Valoarea terapeutică a unor plante medicinale este deosebit de apreciată: afin, chimen, cicoare, ciubotica cucului, coada șoricelului, mușețelul, măceșul, fagul, murul, socul, zmeura, salcâmul, etc.
Sub aspect turistic fauna acestei zone prezintă importanță prin
valoarea sa cinegetică sau estetică. Pădurea de munte oferă un mediu de trai corespunzator pentru: cerb, căprioara, lup, vulpe, mistreț, veverița, dihor, nevăstuică.
Fauna piscicolă este bine reprezentată în cele doua bazine, adăpostind
păstrăvul (Thymallus thymallus), care ocupă locul principal, apoi zglăvocul
(Cottus gobis), cleanul, mreana, etc.
Păsările salbatice sunt numeroase și de o mare varietate. Acestea sunt
specii migratoare (barza, cucul, mierla etc) și specii sedentare (vrabia,
graurul etc). Păsările de pradă sunt reprezentate de: uliul găinilor, cioara,
corbul, eretele etc.
Dintre rozătoare amintim: iepurii, soarecii de cămp și de pădure,
viezurii. Reptilele sunt reprezentate prin puține specii cum ar fi: gușteri,
șopârle, salamandre, șarpele de casă, șarpele de apă.
Din punct de vedere turistic zona Horezu-Vaideeni este deosebit de
interesantă atât în privința frumuseții reliefului (munți, dealuri, râuri, flora și
faună), dar și datorită obiceiurilor folclorice, a măiestriei meșterilor populari,
a iscusinței cântăreților din fluier (îndeosebi în Vaideeni), cât și a poziției pe
care o are față de monumentele feudale ca: Mânăstirea Hurez, Polovragi,
Bistrița și Arnota, dar și a plaiurilor care traversând munții Căpățânii și
munții Parângului, sunt reale posibilități de încântare a ochiului privind
frumusețile naturii zonei.
Această zonă se bucură de asemenea de un cadru natural bine
reprezentat și conservat, frumusețea sa așezând-o printre cele mai curate din
punct de vedere ecologic.
Zona Horezu-Vaideeni, bine adăpostită împotriva vicisitudinilor
istorice și naturale, cuprinde numeroase obiective de interes turistic.
Plai mirific și etnografic, Horezu oferă comori de frumusețe ale artei
populare cu adânci rădăcini în milenii de viețuire românească. O carte despre
acest oraș însemnă adunarea la un loc a secolelor de istorie într-o singură
făclie, care să întruchipeze gâdurile, aspirațiile trecute în acest colț minunat
de Românie. Pământul nostru este sacru prin osemintele străbunilor, prin
sângele eroilor, prin sudoarea celor care au dat viață, culoare și frumusețe
lutului. Ceramica de Hurez, reprezintă acel hrisov domnesc de noblețe al
poporului, cu care ne-au făcut cunoscuți în Europa. Prin modelare, decorare,
smălțuire și ardere, meșterul olar a conferit lutului valori comparabile cu cele
ale metalelor nobile ajungând la strălucirea și vibrația obiectului de artă. În
ceramica de Hurez sunt îngemanate doinele, baladele, cântecele de haiducie,
de dor, de suferință a unui întreg popor. Aici poți întâlni în zilele de
sărbătoare, portul și obiceiurile străbunilor noștri.
În această zonă au apărut și s-au dezvoltat obiceiuri de o mare
frumusețe și originalitate cum ar fi nedeile păstorești, datini legate de viața
omului (naștere, nuntă, moarte), obiceiuri legate de sărbătorile religioase de
peste an, elemente de arhitectură rurală (vestitele ,,cule oltenești”).
La intrare în Depresiunea Horezu, la poalele dealului Costeștilor, se
află o unitate muzeistică în aer liber, unică în Europa – Muzeul Trovanților.
Un grup de arheologi au descoperit în 1994 în zona localității Costești a serie
de blocuri mari de piatră vechi de sute de ani, cu care natura în nemărginita
ei putere, s-a ,,jucat” dându-le diverse forme: de dac, cal ori suliță. De reținut
este că Muzeul Trovanților, situat pe drumul național 67 la numai 10 km de
Horezu este obiectiv UNESCO.
De la Costești, mergând spre nord 4 km, se ajunge în satul Bistrița
care este punctul de plecare cel mai indicat pentru vizitarea a două
monumente istorice și de arhitectură feudală de o mare însemnatate:
Mânăstirile Bistrița și Arnota.
Mânăstirea Bistrița este atestată documentar încă din anul 1494 fiind ctitorită de boierii Craiovești. A fost distrusă în 1509 de Mihnea cel Rău, fiul
lui Vlad Țepeș care fusese tradat de acești boieri, iar apoi a fost reconstituită.
Mânăstirea a fost restaurată în 1683 pe timpul domniei lui Șerban
Cantacuzino, iar în 1856 a fost renovată, fiind destinată a fi palat voivodal și
reședință de vară. Biserica mânăstirii păstrează moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul de la Bistrița.
În apropierea mânăstirii poate fi vizitată peștera Bistriței. În interiorul
acesteia se află cele două bisericuțe ale schitului ,,Peștera”, săpate în stâncă,
datând din secolele XVI-XVII.
Prin Defileul Bistriței se intră într-o zonă turistică de mare frumusețe –
Cheile Bistriței, lungi de 1,5 km.
Mânăstirea Arnota este situată pe muntele cu același nume, la 840 m
altitudine. Acest ,,cuib de vulture”, unde își doarme somnul în tihnă domnitorul Matei Basarab, constituie un alt punct de atracție pentru turiști.
La 5 km spre nord de la ramnificația de pe șoseaua națională 67, se
află Mânăstirea Hurez, unul dintre cele mai vestite monumente de arhitectura și de artă feudală românească, ilustrând stilul brâncovenesc ajuns la apogeu. Ctitorie a voievodului Constantin Brâncoveanu din anii 1690-1697
reprezintă unul dintre vestitele monumente care te cucerește prin măreția,
frumusețea și armonia formelor, prin bogăția elementelor decorative, lăcașul
adăpostind valori ce dau dimensiuni marcante epocii brâncovenești,
trecutului de cultură al poporului roman.
Națiunea română, plămădită odată cu creștinismul, a lăsat cea mai
frumoasă, completă și complexă ctitorie brâncovenească. Perla arhitecturală
încrustată în munții Olteniei a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO. Aceasta
adăpostește un adevărat tezaur de documente, inscripții funerare, lespezi,
picturi native, salt de divan. La mânăstirea din Hurez, clopotele sună larg și
rar a jale peste țară, amintind despre mormântul gol al sfântului Constantin
Brâncoveanu, martir al cretinității și al neamului sșu, pentru nerespectarea
ultimei sale dorințe, de a se odihni în cea mai iubită dintre ctitoriile sale.
Înainte de intrare în orașul Horezu, un drum local se desprinde spre
sud, ajungând la ,,Complexul Muzeistic Măldărești” format din doua cule
(Cula Greceanu și Cula Duca), care în prezent sunt amenajate ca muzeu
istoric și etnografic.
După vizitarea ,,Complexului Muzeistic Măldărești”, ne întoarcem în
drumul național și intrăm în orașul Horezu, așezat la confluența văilor
Luncavățului și Urșanilor, la 475 m altitudine de la poalele Măgurii
Slătioarei și a masivului Buila-Vânturarița. După cum spun legendele, orașul
și-ar fi luat numele de la huhurezii (bufnițe) ce existau în număr mare în
trecut în această zonă.
Orașul Horezu, aflat la 6 km de Vaideeni rămâne în amintirea
turiștilor mai ales prin creatorii ceramiști, prin frumusețea artei lor.
La Horezu a căpătat viață veșnică ,,Cocoșul de Hurez”. O stradă a
ceramiștilor, a olarilor cu familii din tată în fiu aplecate în sufletul peste
roata olarului și peste lutul ce se transformă în comori de artă, Horezu a
devenit capitala ceramicii românești.
La început de vară în ultimele trei zile ale primei săptămâni din iunie
se desfășoară Târgul de ceramică populară ,,Cocoșul de Hurez”, pe terenul
umbros din vecinătatea hanului Ștejari.
La Horezu se află o adevarată academie a frumosului. Aici sunt
meșteri a căror artă respectă tradiția (Ion Vicșoreanu, Eufrosina Vicșoreanu,
Nicolae Țambrea, Ion Bascu, lonel Popa și alții).
Cel mai vechi monument istoric din raza Horezului este biserica ,,Toți
Sfinții” din Rămești construitș pe vremea lui Matei Basarab, de către
mitropolitul Țării Românești, Ștefan.
În această zonă pot fi văzute:
– Expoziția permanentă de ceramică, organizată în cadrul Casei de
Cultură, care cuprinde creații de ceramică de la cele mai reprezentative centre
din țară;
– Bustul monumental al lui Constantin Brâncoveanu (opera
sculptorului Rodion Gheorghița);
– Monumentul Eroilor din centrul orașului Horezu, care a fost ridicat
în anul 1996;
– Hanul Horezu ce se află la intrarea în orașul Horezu și dispune de 54
de locuri de cazare, restaurant cu mâncăruri specifice zonei folclorice locale;
– Popasul turistic ,,Ștejarul”, situat pe drumul național 67, la ieșirea
din Horezu, are 70 de locuri în căsuțe și un restaurant cu preparate culinare
specifice zonei.
În curtea grupului școlar Horezu, la intrare a fost ridicat în anul 1999
un impresionant monument din beton și ciment alb reprezentându-l pe
Constantin Brâncoveanu cel care a dat și numele acestei instituții de
învățământ.
Polovragi aflat la 15 km de Vaideeni și 20 km de Horezu, în județul
Gorj, este un alt centru de cultură populară. În fiecare an la 20 iulie (ziua Sfântului Ilie), se desfășoară pe câmpia înaltă a Polovragilor un vestit ,,târg de țară”, care reprezintă de fapt o tradițională ,,nedeie”, coborâtă de pe munte în urmă cu 150-200 de ani.
La 17 km de Vaideeni se găsește Mânăstirea Polovragi, care este
declarată monument de arhitectura feudală românească.
Peștera Polovragi reprezintă una din cele mai cunoscute și mai
accesibile formațiuni carstice de acest gen din țara noastră. O veche legendă
susține că în această peșteră și-ar fi avut locuința zeul suprem al vechilor
geto-daci, ZAMOLXIS.
Cheile Oltețului reprezintă un impresionant defileu cu un aspect de
sălbăticie, pereți abrupți și înalți de câteva sute de metri, săpați de apele
Oltețului în masivul muntos Polovragi-Cernădia.
Peștera Muierilor, situată la circa 20 km de Vaideeni, constitute un
important punct de atracție pentru turiști, ea fiind nu numai un vestit
monument al naturii, ci și o foarte importantă stațiune arheologică.
Vatra de cultură și civilizație, zona Horezu-Vaideeni, reprezintă una
din cele mai frumoase zone din județul Vâlcea. În această zonă se găsesc
locuri cu o încărcată rezonanță istorică, dublate de frumusețile acestui
meleag binecuvântat de Dumnezeu, de frumusețea fizică și înțelepciunea
oamenilor, în bunul lor simt, având ceva din măreția blânda a naturii care ne
înconjoară, din aerul curat și sănătos pe care-l respiră, prin dărnicia largă a
pământului, pentru care au fost necesare atâtea jertfe de sânge
3.2. Determinarea gradului de atractivitate al zonei Horezu-Vaideeni
Deși nu are titulatura de stațiune turistică, pentru a ne fi mai ușor în determinarea gradului de atractivitate pentru zona Horezu – Vaideeni, vom considera aceasta ca fiind o stațiune turistică „cu acte în regulă” (statut de care din punctul multora de vedere nu se află departe, mai ales dacă nivelul investițiilor în elemente de infrastructură și echipamente turistice își păstrează ritmul actual și popularitatea zonei nu va scădea).
Astfel, elementele ce determină atractivitatea din punct de vedere turistic al unei zone, în mare sunt reprezentate de : configurația geografică, condițiile meteorologice (climat cald sau rece, umed sau uscat, nivelul și frecventa ploilor, luminozitatea soarelui, etc.) patrimoniul cultural și istoric, accesibilitatea, infrastructura generală, precum și la aspecte sociale sau politice.
Condițiile naturale au cea mai mare importanță, asigurând calitatea de integrare a amplasamentului în cadrul reliefului montan, și oferind condițiile prielnice pentru relaxare și odihnă, motivațiile principale ale clientelei pensiunilor din zonă.
Succesul Zonei Horezu – Vaideeni este dat de componentele principale ale produsului turistic, acestea fiind:
Serviciile de cazare si alimentație;
Serviciile suplimentare;
Protecția mediului;
Evaluarea atractivității unei stațiuni se poate face utilizând diferite modele. Unul dintre acestea este propus de I.Berbecaru și M. Botez și constă în următoarele etape.
-Selectarea factorilor de marketing aferenți stațiunii/zonei (aceștia sunt constituiți de toate elementele care constituie un motiv pentru venirea turistilor)
-Stabilirea importanței relative a fiecărui factor, prin acordarea de note (de la 10 pentru cel mai important factor în jos)
– Determinarea nivelului calitativ al fiecărui factor și cuantificarea acestuia, astfel: foarte bine –10, bine -8, acceptabil -5, slab –2
-Stabilirea contribuției fiecărui factor, prin multiplicarea importanței relative a fiecărui factor cu nivelul său calitativ
-Însumarea contribuțiilor tuturor factorilor, obținând o valoare sub 500 puncte (maximum)
Cu cât valoarea obținută se va apropria mai mult de 500, cu atât atractivitatea stațiunii va fi mai mare. Modelul poate fi folosit și pentru compararea a două sau mai multe stațiuni.
Un alt model care încearcă să surprindă influența fiecărui element al ofertei este determinarea gradului (indicelui) de atractivitate după formula:
I = q * c
unde:
i= 1,2,3,….,n reprezintă numărul componentelor resurselor turistice
q= ponderea (la unitate a fiecărui element)
C= nivelul calitativ al fiecărui element
Elementele componente ale resurselor turistice, ponderea și valoarea lor se stabilesc pentru fiecare zonă în parte, cu ajutorul unor modele și pe baza experienței specialiștilor.
Astfel, pentru identificarea componentelor resurselor turistice se utilizează frecvent metoda „ arborilor de pertinență”, ce permite structurarea succesivă a ofertei pe factori care definesc atractivitatea.
Apoi se stabilește de către o echipă de specialiști, ponderea fiecărui factor, în funcție de zona de discuție și se evaluează fiecare factor pe o scara de la 1 la 3 (1-nivel calitativ scăzut, 3-nivel calitativ înalt), sau de la 1 la 5.
Valoarea astfel obținută a indicelui de atractivitate se va situa în aceleași intervale și va fi apreciată conform scalelor amintite.
Alte modele, mai complexe, încearcă să determine atractivitatea unei stațiuni pornind de la cercetările sociologice în rândul turiștilor și au în vedere atât atractivitatea constatată cât și pe cea potențială..
Atractivitatea unei stațiuni este privită și sub aspectul relațiilor dintre acestea și zonele de origine ale turiștilor, implicând și legăturile (accesul) dintre acestea.Modelele gravitaționale pornesc astfel de la ipoteza existenței unei „atracții” între perechile de „zone emițătoare” și „zone receptoare” de turiști și a posibilității exprimării acestei atracții printr-o formulă de tip determinist: fluxul de turiști este deci funcție directă de atracția menționată.
Un asemenea model este cel propus de W.J.Reilly (1931) în domeniul comercial și adoptat ulterior pentru turism astfel: fiind date două destinații turistice A și B și o localitate emițătoare X, raportul între cererea pentru destinația A și cererea pentru destinația B este direct proporțional cu raportul capacităților de cazare din stațiunile A și B și invers proporțional cu raportul pătratelor distanțelor între localitățile X și A respectiv X și B:
= *
Dacă raportul este supraunitar rezulta că destinația A este mai atractivă decât destinația B și invers.
Utilizând acest din urmă model ne propunem să comparăm atractivitatea zonei Horezu – Vaideeni cu cea a zonei Brad din județul Argeș, folosind ca localitate emițătoare de turiști orașul Craiova. Deși în jurul zonei Horezu – Vaideeni sunt multe alte stațiuni turistice cu care puteam să facem comparația, aceasta nu ar fi fost elocventă deoarece, după cum am mai precizat zona Horezu – Vaideeni nu este o stațiune turistică, recunoscută în acest sens de către organele administrative locale și naționale ci doar o zonă deschisă practicării turismului rural, ca și zona Brad de altfel.
Pentru determinarea capacității de cazare am folosit Catalogul National al Pensiunilor Turistice și Agroturistice editat de către ANTREC în anul 2002. Fără a avea pretenția că numărul pensiunilor prezente în acest catalog corespunde cu numărul total de pensiuni de pe teren (calitatea de membru ANTREC fiind atât la latitudinea proprietarului pensiunii cât și condiționată de plata unei cotizații anuale) vom lua totuși în calcul informațiile furnizate de acesta , deoarece presupunem că procentul pensiunilor prezente în catalog se păstrează aproximativ constant pentru fiecare din localități, zonei Horezu – Vaideeni sau Brad. Cu atât mai mult vom calcula un raport, deci o mărime relativă și nu una absolută.
Astfel:
NA= 224 locuri -capacitatea de cazare a zonei Horezu – Vaideeni ( A-destinația zonei Horezu – Vaideeni)
NB= 254 locuri – capacitatea de cazare a zonei Brad (B-destinația zonei Brad)
DA=120 km – distanța de la Craiova la Vaideeni
DB=170 km – distanța de la Craiova la Brad
CA=0,64 ; CB=0,36
Raportul fiind supra-unitar, rezultă faptul că pentru turistii din Craiova, zona Horezu-Vaideeni este o destinație turistica mai atractivă decât Brad.
O abordare mai realistă a legăturii dintre atractivitate și distanță duce la următoarea formă de reprezentare:
Astfel în locul unei varietăți monoton descrescătoare între cele două elemente, apar trei zone de atracție : una în care atracția crește odată cu distanța, una în care variația atractivității față de distanță este minimă și care include „distanța optimă” pe care turistul este dispus să o parcurgă și o zonă în care atractivitatea scade,atunci când distanța devine prea mare.
În mod evident, există și alți factori ce influențează atractivitatea unei stațiuni și care n-au putut fi surprinși de modelele prezentate (ex:factori culturali, psihologici). Experiența internațională în dezvoltarea turismului montan ne oferă numeroase asemenea exemple.
În ultimul timp se înregistrează ca fiind tot mai pregnantă tendința de împărțire a timpului alocat pentru vacanțe în sejururi scurte și relativ dese. Astfel, relația atractivitate distanță poate fi privită și din prisma duratei sejurului. Cu cât acesta este mai scurt, cu atât creșterea distanței influențează mai mult, în sens negativ, atractivitatea unei destinații.
3.3. Metodologia amenajării turistice rurale
Implicațiile dezvoltării unei zone turistice asupra evoluției turismului în general și asupra economiei unui teritoriu considerat, argumentează necesitatea abordării acestui proces într-o concepție globală, integrată strategiei turistice de ansamblu și în corelație cu dinamica celorlalte ramuri și sectoare de activitate.Aceasta presupune o atentă evaluare a tururor categoriilor de resurse și definirea direcțiilor și priorităților în creșterea economică, precum și a posibilităților și limitelor dezvoltării turistice. În consecință, amenajarea turistică a unei zone-prin obiective și modalități de desfășurare se interferează frecvent cu planificarea turistică (uneori și cu cea economică), ceea ce a determinat în literatura de specialitate o tratare unitară.
Amenajarea turistică este, prin conținutul său un proces complex.Ea acoperă o arie problematică vastă, cuprinzând, pe de o parte, soluții de stimulare a circulației turistice și de asigurare a integrării turismului în economia zonei, tehnologii și etape de elaborare și de realizare a noilor proiecte.
Particularități în amenajarea turistică rurală
Zonele rurale se înscriu tot mai frecvent în preferințele de vacanță ale turiștilor. Ele prezintă avantajul că îmbină cerințele unei odihne active și condițiile unui climat favorabil, răspunzând astfel dorinței de întoarcere la natură, la viața și ocupațiile tradiționale.
Motivația călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată, așadar, de cadrul natural nealterat, de tradiții și obiceiuri, de activitatile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul de amenajare turistică a spațiilor rurale vizează crearea condițiilor pentru prezența turiștilor și satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, și pentru desfășurarea nestingherită, chiar pentru stimularea activităților economice specifice, pe de altă parte.
În acest context, amenajarea turistică a zonelor rurale se subsumează unui obiectiv de orientare generală al teritoriului și anume cel al evitării „deșertificării anumitor regiuni”. Se estimează că recepția turistică poate deveni un instrument de valorificare și de menținere a vieții rurale în zonele mai critice.
Ca urmare, în definirea și conturarea trăsăturilor amenajării în spațiile rurale, marea majoritate a specialistilor se raportează la problemele regiunilor confruntate cu depopularea, consecință a procesului de concentrare industrială și agricolă. Sunt avute aici în vedere, efectele benefice globale ale recepției turistice asupra mediului de primire, contribuția turismului și loisirului la dezvoltarea rurală. Astfel, potrivit opiniei lor, „spațiul rural este reprezentat de regiuni în stagnare sau regres pe plan economic sau demografic, care pot fi situate la munte sau câmpie, în mediu natural sau agricol” și unde turismul figurează printre elementele de relansare a activităților agricole sau artizanale.
În această concepție, amenajarea zonelor rurale înglobează un ansamblu de acțiuni care se desfășoară pe trei planuri:
Rezervarea unor rezervații funciare;
Dezvoltarea de servicii de găzduire a turiștilor și activități de agrement;
Crearea unor oglinzi de apă;
Acestea se cer completate de măsuri legislative și reglementări, de facilități care să stimuleze organismele locale, organizațiile profesionale agricole și populația satelor în implementarea lor.
Amenajarea spațiilor rurale cunoaște mai puține constrângeri față de celelalte tipuri, implantările turistice fiind determinate de elementele specifice reliefului fiecărei zone. Între factorii care condiționează atât selecția zonelor cât și tipologia amplasamentelor se numără: liniștea, spațiul (ca întindere), vegetația, poziționarea în raport cu traficul rutier, prezența unei curiozități naturale sau a unui monument (vezi cazul Branului), arhitectura locală, tradițiile, etc.
Un loc aparte în suita acestor factori, revine posibilității de a participa la viața localității. Acest aspect, dublat de dorința de întoarcere la locurile de origine, a generat o formă particulară a turismului rural și anume agroturismul. Prezent într-o mare măsură în țări cu tradiție turistică: Italia, Franța, Austria, Finlanda, Canada, agroturismul conține ideea cointeresării agricultorilor la dezvoltarea turismului prin închirierea de locuințe și comercializarea produselor naturale și a antrenării turiștilor la activitățile agricole. Analiza evoluției localizării echipamentelor turistice în spațiul rural, în diferite țări ale lumii, a permis identificarea a două etape în amenajarea turistică rurală:
1. Prima, numită „a implantărilor individuale” se caracterizează printr-o evoluție oarecum anarhică a echipamentelor, acestea fiind amplasate și concepute fără a se ține seama de particularitățile mediului economic și social.
Implantările individuale sunt reprezentate de:
Reședințele secundare. Amplasate inițial în preajma marilor aglomerări urbane, pe distanțe variind între 20-80 km, ulterior aceste echipamente s-au distribuit tot mai mult în teritoriu înaintând spre zonele de liniște absolută și cu vegetație bogată, spre cele cu destinație turistică în principal. Astăzi, asemenea echipamente au repartizare echilibrată în teritoriu și un grad de dezvoltare semnificativ: 1 reședință secundară la 32 de locuitori în Franța, la 40-50 de locuitori în Anglia și Germania, la 77 de locuitori în SUA, etc.
Locuințe rurale și pensiuni-echipamente turistice realizate prin adaptarea și modernizarea unor gospodării țărănești. Acestea răspund mai multor preocupari și anume: pe de o parte au rolul de a proteja și chiar de a ameliora patrimoniul imobiliar al localităților rurale, de a scoate din izolare unele localități și de a lupta contra exodului de populație creând venituri suplimentare. Pe de altă parte, asigură orășenilor posibilitatea de a petrece vacanțe în familie, într-o ambianță deconectantă la un cost accesibil.Aceste tipuri de implantări constituie coloana vertebrală a satelor turistice.
Mica hotelarie rurală-constituită în principal din hanuri, obiective cu funcționalitate complexă, ce asigură deservirea călătorilor și în afara sezonului turistic, amplasate cu precădere în localitățile izolate.
2. A doua, denumită „amenajare concertată”, în care noile implantări se raportează imperativelor dezvoltării complexe a zonelor rurale, și sunt concepute într-o viziune integrată, produsele turistice astfel create având tendința de a se completa reciproc.
Aceasta răspunde necesităților unei coordonări a acțiunilor de organizare a teritoriului și implantare a echipamentelor, în condițiile multiplicării relațiilor dintre colectivități, determinate de dezvoltarea turismului de masă. Amenajarea concertată, prin formele pe care le îmbracă, și anume: stațiuni verzi, parcuri naturale regionale, oglinzi de apă și baze sportive, locuințe familiale și sate de locuințe noi, campinguri rurale, etc., contribuie la atenuarea efectelor grave provocate asupra mediului de recepția unui număr de turiști în permanentă ascensiune.
Stațiunile verzi reprezintă formula de amenajare a localităților cu peste 10.000 de locuitori, situate într-o zonă cu vegetație bogată. Ideea de amenajare vizează coordonarea acțiunilor de realizare a unui echipament complex de recepție și agrement alcătuit din: atracții naturale, hotel de clasă, teren de camping, apartamente mobilate, piscină sau ștrand, teren de jocuri, local pentru tineret, comerț cu produse de bază.
Parcurile naționale și regionale, prin modalitățile de organizare și gestionare au ca obiective protejarea peisajului, menținerea vieții rurale și satisfacerea nevoii de destindere ale orășenilor.
Oglinzile de apă și bazele de agrement nautic – amenajări realizate prin utilizarea unei resurse naturale, izvor, râu, lac ori prin construirea unui baraj sau lac artificial, reprezintă un element ce evită proliferarea anarhică a reședințelor secundare prin coordonarea și dirijarea diverselor inițiative prin implantarea de noi obiective.Se asigură totodată, protejarea zonei prin controlarea permanentă a raportului cerere-ofertă.
Locuințele familiale sunt grupuri de unități mici, fără servicii colective, create sau amenajate în construcții existente, acestea constituind o formulă în care sunt mai bine valorificate dotările prezente, indiferent de destinația lor inițială. De regulă astfel de amenajări sunt completate de echipamente colective destinate turiștilor și populației locale, echipamente ce contribuie la dezvoltarea și diversificarea activităților de loisir.
Satele de locuințe noi sunt ansambluri de factură eterogenă, cu destinație de vacanță, construite cu intenția de a repopula unele zone.
Identificarea principalelor tipuri de amenajare rurală, indiferent de modul de structurare, în implantări „individuale” sau „concertate”, evidențiază diversitatea acestora, asociată eforturilor de adaptare la condițiile specifice fiecărei zone. Totodată se impune sublinierea că, în realizarea concretă a dotărilor, soluțiile adoptate diferă în funcție de cererea față de formele turismului rural și de problemele particulare ale fiecărei localități sau areal. In consecință, dimensionarea implantărilor rurale, nu se bazează pe calcule foarte riguroase sau pe normative, ca în cazul altor tipuri de amenajare, ci pe evaluări ale fluxurilor turistice și pe necesitatea asigurării unui echilibru al zonelor.
CAPITOLUL IV
Realizarea studiului de fezabilitate necesar amenajănarii unei pensiuni turistice în zona Horezu – Vaideeni
4.1. Amplasarea și baza tehnico-materială
Alegerea amplasamentului este o decizie de maximă importanță, care nu poate face abstracție de potențialul zonei sau al respectivului amplasament. Pe lângă acestea, în decizia de amplasare a prezentei pensiuni turistice mai suntem condiționați de un criteriu esențial : având în vedere că pensiunea se va construi în parte cu ajutorul unei finanțări nerambursabile din fondurile Phare-FNDR, prin proiectul intitulat „Coeziune Economică și Sociala” ca acest proiect să fie eligibil, adică să se încadreze în condițiile impuse, pensiunea va trebui amplasată în conformitate cu arealele geografice și localitățile pentru care se vor acorda finanțările.
Pensiunea turistică ce urmează a fi amenajată va fi amplasată în imediata apropriere a drumul național (aproximativ 250 m), pe partea stângă a drumului pe sensul de mers Vâlcea-Horezu-Tg. Jiu, într-un cadru natural deosebit de pitoresc specific zonei. Parcela de teren aleasă pentru efectuarea construcției, este situată pe coasta unui deal, deasupra drumului, oferind o priveliște foarte frumoasă atât asupra formelor dominante de relief (Munții Căpățânii în față și Munții Piatra Craiului în spate) cât mai ales asupra panoramei orașuli Horezu (situat la aproximativ 1,5 km distanță ) care, pe timpul nopții, arată superb, acest factor fiind considerat unul dintre punctele forte ale viitoarei pensiuni. De altfel proiectul va fi de așa manieră conceput încât majoritatea camerelor să aibă vedere spre acest obiectiv.
Acest amplasament a fost considerat potrivit și datorită următoarelor avantaje :
Accesul la pensiune se va face ușor, datorită proximității de drumul național, principala cale de acces în zonă;
Vegetația existentă în zonă împiedică propagarea zgomotelor dinspre șosea, amplasamentul fiind liniștit;
Cei mai apropriați vecini sunt situati la aproximativ 100 de metri distanță, acest lucru asigurând un cadru intim, fără factori antropici ce pot deranja șederea clienților;
Parcela de teren este destul de întinsă (aproximativ 2500 m2 ) pentru a permite construirea facilităților necesare clasificării dorite (teren sport, piscină, gradină, etc.);
Se pot organiza excursii și plimbări montane pe timp de vară, iar iarna plimbări cu snow-mobil-ul direct de la pensiune, având în vedere spațiul întins (fără drumuri amenajate) din jurul pensiunii;
Prezența tuturor utilitaților (curent, apă, gaz) la marginea parcelei, contribuie atât la scăderea costurilor de construcție cât și a viitoarelor costuri de exploatare;
Având în vedere avantajele menționate mai sus și faptul că zona nu prezintă nici un inconvenient major care ar putea împiedica realizarea proiectului, se poate spune că este un amplasament ideal amenajării acestei pensiuni turistice.
Pe lângă delimitarea și prezentarea zonei în care se va amenaja pensiunea turistică urmează prezentarea în detaliu a caracteristicilor și facilităților ce vor fi oferite de această structură de primire turistică.
Baza tehnico-materială a complexului și serviciile oferite trebuie să se identifice cu nevoile și exigențele turiștilor veniți aici. Acest lucru trebuie să se reflecte atât în confortul spațiilor de cazare, în facilitățile și dotările oferite cât și în amabilitatea și profesionalismul personalului, deoarece în perceptia clienților,de multe ori, personalul face diferența între o ședere banală și una cu adevarat specială, care sa motiveze reîntoarcerea acestora.
Suprafața teritoriului pe care se vor amenaja pensiunea, parcarea și spațiile verzi este de aproximativ 2500 m2 .În continuare se vor prezenta pe rând facilitățile și dotările de care vor beneficia clienții noii pensiunii turistice.
Pensiunea turistică va fi clasificată la 5 margarete, nivel maxim de clasificare posibil pentru pensiunile turistice rurale.Construcția propiu-zisă va avea o suprafață desfasurată de 1000 m2 (inclusiv sala de mese, sala de conferințe, sala de fitness, sauna, piscina acoperită).Restul suprafeței terenului disponibil va fi ocupat de către spațiile verzi, terenul de sport (baschet, tenis) și de parcarea cu 25 de locuri.
Fiind o pensiune de 5 margarete vor trebui respectate toate criteriile aferente acestei clasificări, începând cu numărul de zile la care se schimbă așternuturile si prosoapele, dimensiunile camerelor, dotările din fiecare cameră și terminând cu numarul minim de servicii ce trebuie oferite contra cost sau gratuite.
Serviciul de bază pe care îl va oferi pensiunea clienților săi este cazarea și micul dejun (inclus în prețul de cazare), însă la solicitare se pot asigura și restul meselor (prânzul și cina). Sala de mese va fi disponibilă doar clienților pensiunii, aceasta fiind cu circuit înschis.
Pensiunea care va fi construită va avea 30 de locuri de cazare care vor fi repartizate după cum urmează (tabelul 3.1):
Tabelul 3.1. Structura capacității de cazare
Pensiunea va avea parter, două etaje și mansardă. La etajul unu se vor situa 7 camere duble si o cameră single. Etajul doi va găzdui restul de 5 camere duble, în timp ce la mansardă se vor situa cele două apartamente spațioase si cealaltă cameră single.
La parter se vor găsi recepția, sala de mese, centrul de sănătate (piscina acoperită, sauna, sala de fitness și masaj), sala de conferinte (cu 30 de locuri, retroproiector, flip-chart), oficiul pentru cameriste, o magazie pentru depozitarea lenjeriei și a materialelor de întreținere.
Mobilarea camerelor se va face cu bun gust, fiecare cameră având altă paletă cromatică în care se vor încadra mobilierul, parchetul lamelar ce va acoperi pardoseala, draperiile și coverturile de pat, mocheta, tablourile precum și gresia și faianța din baie. Dotările fiecarei camere vor fi dupa cum urmează :
Mobilier din lemn: paturi, noptiere, masuța pentru televizor, masa de toaletă cu oglindă și scaun, cuier, dulap de haine
Baie cu duș, grupuri sanitare cu faianță și gresie, instalații sanitare din inox, uscător de păr fixat pe perete
Balcon.
TV color cu cablu si telefon cu acces internațional direct
Fiecare cameră va fi mochetată parțial
Cele două apartamente vor avea în plus față de dotările menționate anterior următoarele :
Cameră de zi cu canapea extensibilă și fotolii cu masută
Bar cu frigider
Instalație de aer condiționat
În baie, cadă cu hidromasaj în loc de cabina de duș
Construcția pensiunii va fi facută cu materiale moderne, durabile (cadre de beton armat cu închideri din zidărie de cărămidă și BCA, acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă, tâmplărie din lemn cu geam termopan).Mansarda va fi construită în întregime din lemn.De asemenea etajul doi al cladirii va fi placat cu lambriu de lemn pentru a da un aspect cât mai rustic constructiei.
Pentru desfașurarea în permanență în bune condiții a activității în pensiune, se va efectua un foraj de adâncime pentru o sursa proprie de apă și se va instala un grup electrogen care să preia automat necesarul de energie electrică al pensiunii în caz de avarie la rețeaua locală de curent (în prezent în această regiune penele de curent sunt destul de frecvente datorită suprasolicitării rețelei existente).
4.2. Analiza mediului concurențial
Considerată a fi “leagănul turismului rural oltenesc”, zona Horezu – Vaideeni, spre deosebire de alte localități, a avut un avantaj major în ceea ce priveste dezvoltarea acestei forme de turism. Zona Horezu – Vaideeni a fost una dintre puținele localități rurale din țara noastră care nu au fost afectate de colectivizarea comunistă, o consecință evidentă a acestui fapt fiind puterea economică sporită a locuitorilor, ce coroborată cu facilitațile fiscale oferite de către statul român pentru noile afaceri în turismul rural din această zonă, s-a concretizat în dezvoltarea rapidă a acestui domeniu de activitate.
Zona Horezu – Vaideeni și localitățile învecinate, este una dintre zonele cu concentrație medie de pensiuni turistice rurale și agroturistice din țară. Pensiunile sunt pentru toate gusturile cât mai ales pentru toate buzunarele, mergând de la unitați clasificate cu doua margarete până la cele de lux, omologate la patru sau cinci margarete.
Având în vedere faptul că prezentul proiect își propune construirea unei pensiuni, cunoasterea situației concurențiale în general și mai ales inventarierea pensiunilor și serviciilor cu care pensiunea se va situa în concurență directă, este un demers deosebit de util și necesar.
În tabelul de mai jos se vor prezenta câțiva indicatori ai circulației turistice înregistrată în Zona Horezu-Vaideeni în perioada 1999-2003.
Tabelul 3.2. Indicatorii circulației turistice în perioada 1999 -2003 in zona Horezu – Vaideeni
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea
Din datele prezentate rezultă că atât numărul de turiști cât și număr înnoptări se află într-o continuă creștere. Concluzia este că turiștii preferă din ce în ce mai mult să vină în această zonă, să rămână aici cel puțin o noapte (s-a putut constata că durata medie a sejurului este între trei și patru zile).
4.3.Estimarea investiției si identificarea surselor de finantare
Investițiile trebuie înțelese ca o cerință a progresului, a reducerii costurilor de exploatare a sporirii eficienței și a înnoirii ofertei.
Investițiile în turism sunt intensive în capital din cauza costului ridicat al echipamentelor turistice dar și al infrastructurii, ele generează capital pe termen lung, amortizarea făcându-se foarte lent mai ales în cazul dotărilor cu funcționare sezonieră și se materializează, în principal, în construcții, fiind supuse într-o mai mică măsură uzurii morale. Aceste caracteristici, alături de altele specifice domeniului (rotația lentă a capitalului, rigiditatea în exploatare a mijloacelor fixe, rentabilitatea redusă), trebuie avute în vedere la evaluarea necesarului de capital, a duratei imobilizării acestuia, a randamentului economic.
Principalele probleme care trebuiesc avute în vedere în scopul realizării unui proiect de investiții, și care se constituie în criterii de adoptare a deciziei, sunt:
determinarea valorii investiției;
identificarea surselor de capital și a modalităților de finanțare;
evaluarea cheltuielilor de exploatare și calculul eficienței.
Amenajarea complexului turistic necesită pe lângă stabilirea amplasamentului și stabilirea nivelului investiției necesare pentru punerea în practică a proiectului.
În ceea ce privește valoarea investiției, aceasta cuprinde costul propriu-zis al mijlocului fix și o serie de cheltuieli angajate pe parcurs vizând pregătirea, execuția și punerea în practică a proiectului. Pentru stabilirea concretă a nivelului tuturor acestor cheltuieli se va ține seama de experiența anterioară, internă și internațională și de structura costurilor – teren, patrimoniu imobiliar și mobilier, constituirea societății; în toate aceste situații se elaborează mai multe variante alegându-se cea mai potrivită.”
Pentru amenajarea pensiunii trebuie stabilit în cele ce urmează nivelul investiției necesare realizării construcției și dependințelor acesteia. În tabelul 3.2 se va prezenta valoarea estimată a investiției, exprimată in EUR.
Tabelul 3.3. Estimarea investițiilor necesare amenajării pensiunii turistice
Așadar, din tabelul prezentat mai sus reiese că valoarea totală a investiției este de 375.000 EUR. Prezenta investiție s-a sistematizat pe grupări de funcțiuni: cazare, agrement, parcare si căi de acces, spații verzi, foraj apa potabilă și lucrări de racordare.
În cele ce urmează se va face o descriere a investițiilor (ca și valoare) pe grupările menționate anterior.
Valoarea investiției pentru clădirea pensiunii este de 300.000 EUR. Pentru estimarea acestui preț s-a considerat un cost aproximativ al fiecarui metru patrat de constructie terminată (inclusiv dotari) la 300 EUR, suprafața totală fiind de 1000 m2.
Terenul de sport (tenis si baschet ) are o suprafață de 160 m2.Costul total estimat pentru realizarea acestui obiectiv reiese din tabelul 3.3 de mai jos :
Tabelul 3.4. Defalcare pe componente de lucrări a terenului de sport
Pentru estimarea costurilor forajului de adâncime necesar realizării unei alternative de alimentare cu apă potabilă în cazul întreruperilor furnizării din rețeaua publică, am început procedura de solicitare oferte din partea atreprenorilor de asemenea lucrări (necesară oricum în din cauza proiectului de finanțare nerambursabilă Phare).Astfel în tabelul 3.4 de mai jos avem costurile defalcate pe componente de lucrări :
Tabelul 3.5. Defalcare pe componente de lucrări a forajului de apa
Lucrările de racordare la apă, electricitate și gaz metan vor costa doar 2,000 EUR deoarece, după cum am mai precizat toate utilitățile mai puțin canalizarea se află la marginea parcelei. Pentru a compensa lipsa canalizării se va amenaja o fosă septică de 56 m3 în gradina pensiunii. Din experiența altor pensiuni de aceeasi dimensiune din zonă, această fosă septică va trebui golită cam o dată la 3 luni de zile. Acest serviciu este realizat contra cost de către serviciul de salubritate al orașului Horezu. Costul de realizare al fosei septice a fost cuprins în cel de construcție al pensiunii.
Costul realizării drumului de acces și al parcării se ridică la 25.000 EUR. Deși la prima vedere pare cam mult, cu acești bani vor trebui amenajate drumul de acces către pensiune din soseaua națională ( aproximativ 250 m) cât și parcarea de 25 de locuri. Drumul de acces și parcarea vor avea ca suprafață de contact dale de beton ornamentale în culori diverse.
Costul amenajării spațiilor verzi ale pensiunii se va ridica la aproximativ 6,000 EUR. Lucrările vor necesita nivelarea și etajarea terenului (acesta fiind puțin în pantă), plantarea florilor, gazonului, plantelor și arborilor ornamentali, precum și realizarea unor zidării din piatră naturală pentru delimitarea teraselor de nivel.
Costul echipamentului sportiv și de recreere este de aproximativ 14,000 EUR și se compune în principal din cele două “snow-mobile” (scutere de zăpadă) ce urmează a fi cumpărate pentru distracția turiștilor pe timpul iernii.Aproximativ 500 EUR vor fi alocați cumpărării de mingi de baschet, tenis, rachete de tenis.
Surse de finanțare
În cadrul acestui subcapitol se vor prezenta care sunt posibilele surse de finanțare pentru amenajarea complexului turistic .
„În privința surselor de finanțare a investițiilor, literatura de specialitate consemnează câteva soluții consacrate și anume:
aportul propriu;
creditul;
leasingul;
acționariatul și coproprietatea;
aportul statului;
pentru lucrări de mare amploare, de interes internațional, aportul organismelor financiare internaționale.”1)
Pentru amenajarea acestei pensiuni turistice se propune ca finanțarea să se facă 60% din fonduri Phare și 40% din surse proprii.
Obținerea împrumutului nerambursabil din Fondurile Phare-FNDR, se va face prin intermediul programului « Coeziune Economică și Socială » derulat în prezent în țara noastră de către Ministerul Dezvoltării și Prognozei, ce are rolul de Autoritate Contractantă în cadrul acestui program de finanțare. Așa cum am mai precizat, finanțarea nerambursabilă din fonduri Phare va acoperi 60% din costurile totale ale proiectului, acest procentaj reprezentând maximum suportat de catre acest program.Ca expresie valorică, în cazul acestei investiții, procentul de 60% reprezintă 225.000 EUR, cealaltă parte de 40%, adică 150.000, va trebui acoperită din fonduri proprii. Societatea care se va ocupa de amenajarea complexului turistic și care va deveni totodată și proprietarul acesteia, va trebui să fie puternică din punct de vedere financiar, să poată acoperi diferența de investiție din fonduri proprii, sau să poată lua credite din bancă fiind în acest fel recunoscută ca o firmă credibilă și solvabilă.
Din punct de vedere al turistului, construirea pensiunii reprezintă o nouă destinație, un nou produs turistic, o nouă alternativă a vacanțelor petrecute într-un cadru liniștit și pitoresc.
Prin prezenta lucrare, dorim să evidențiem trăsăturile caracteristice și
complexitatea fenomenelor turistice ale satului românesc, precum și
modalitățile de promovare ale turismului rural în zona Horezu-Vaideeni.
Posibile scenarii de evoluție în perspectiva lansării satului turistic
românesc pe piața națională și mondială ne-au îndreptățit să formulăm
urmatoarele concluzii, care ar trebui avute în vedere:
► existența unei baze tehnico-materiale necesare pregătirii turismului
rural și orientarea populației și a factorilor locali spre practicarea acestei
îndeletniciri;
► complementaritatea activităților de turism rural față de activitățile de
bază ale satului românesc (activități agricole);
► existența unui uriaș rezervor de energii și disponibilități în rândul
tinerilor, femeilor și intelectualilor satului;
► posibilitatea unei alinieri facile la standardele europene și mondiale
ale acestei activități;
► activitățile de turism rural trezesc interesul pentru conservarea și
perpetuarea tradițiilor, floclorului, monumentelor istorice ale întregului
tezaur spiritual, material și uman.
În condițiile actuale ale tranziției întregii societăți românești,
activitățile turistice desfășurate în mediul rural se înfăptuiesc în spiritul
economiei de piață, contribuie la dezvoltarea sectorului privat, au influențe
asupra pieței muncii, participă la liberalizarea comerțului și prețurilor și dau
o nouă motivație întregii activități economice și sociale.
Banca de date existentă, alcatuită din relee și birouri de informații
turistice – din zonele rurale cu circulație turistică – materialele publicitare
scrise sau pe suport (film, video, CD-rom) vor oferi detalii ale condițiilor
oferite și programele turistice propuse.
Ineditul produsului turistic rural românesc, baza tehnico-materială,
tezaurul, cultura și puritatea oamenilor și locurilor, dublate de ospitalitatea
specific românească, de interes, motivația și aspirația spre mai bine vor
impune și consacra satul turistic românesc.
CONCLUZII
Turismul in spatiul rural reprezinta o posibilitate de reintoarcere la natura, la tot ce este pur, nealterat si curat; dupa anii ’60, turismul a devenit una din cele mai importante activitati economice din lume.
Dupa 1989, produsul turistic a fost in curs de cristalizare, oferta turistica rurala din momentul actual oferind prestatii turistice primare.
In prezent, Romania nu prezinta prea mult interes pentru vizitatorii straini, deoarece ofera servicii turistice la un pret comparabil cu cel din tarile vestice, insa de o calitate inferioara. In aceste conditii, apare necesitatea crearii unei nise de piata, adica punerea in valoare a acelor produse turistice care nu pot fi vazute si obtinute in alte tari (satul romanesc, sarbatorile specifice Pastelui si Carciunului, festivaluri).
Vatra de cultură și civilizație, zona Horezu-Vaideeni reprezintă una
dintre cele mai frumoase zone din județul Vâlcea. Aici întâlnim locuri cu o
încărcată rezonanță istorică, dublate de frumusețile acestui meleag
binecuvântat de Dumnezeu, de frumusețea fizică și înțelepciunea oamenilor
în bunul lor simț, având ceva din mareția blândă a naturii care îi înconjoară,
din aerul curat și sănătos pe care-l respiră, prin dărnicia largă a pământului,
pentru care au fost necesare jertfe de sânge.
Pătrunderea pe piața turistică a satului Vaideeni se poate realiza numai
prin desfășurarea unor activități intense de promovare a produselor turistice
rurale, prin adoptarea unei strategii promoționale eficiente, strategii care au
ca scop nu numai crearea unei imagini favorabile a produsului turistic și susținerea unui dialog continuu între ofertanți și consumatori.
Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă și respectabilă a
satului românesc, producând inevitabile mutații care îi vor diminua
dependența de oraș.
Putem astfel să constatăm o anume migrare spre sat și o dependența a
orașanului față de sat și lumea rurală, ori care dintre aceștia dorind să aibă o
casă ,,la țară”.
BIBLIOGRAFIE
ANEXA NR. 1
Pensiunea turistică ,,Maria,, * * , proprietar Ioan Todea
Doamna Todea, deși tânără, vă poate răsfăța cu gastronomia tradițională, cu dulcețuri și siropuri din fructe de pădure. O construcție modernă, din anul 2002, cu 9 locuri, vă oferă tot confortul de care aveți nevoie în vacanță. Amplasată la 2 km. de Vaideeni, într-un loc liniștit, lângă pădurea de brazi, vă va face să uitați de aglomerația, poluarea și stresul din oraș.
Limbi străine vorbite: franceza și engleza.
La parter: 1 bucătărie echipată la dispoziția turiștilor cu acces din exterior ; 1 baie modernă comună.
La etaj 9 locuri: 1 cameră cu trei paturi pentru o singură persoană ;1 cameră cu 3 paturi pentru o singură persoană și terasă; 1 cameră cu 1 pat dublu, 2 paturi pentru o singură persoană și terasă; 1 baie modernă comună.
Tarife cazare: 8 Euro/pers. Tarife masă:2 Euro/pers. mic dejun/ 3 Euro/pres.prânz/ 5 Euro/pers. cina.
ANEXA NR. 2
Pensiunea turistică ,, Felly Vis,, * *, proprietar Felicia Pașca
Construcția nouă, te atrage prin simplitate și apoi prin confortul oferit. Mobilierul din lemn adaugă o notă caldă acestei pensiuni. Interioarele sunt destinate pentru 6 persoane, două familii sau o familie mai numeroasă. Gazda Felicia Pașca vă așteaptă cu bucate alese, din bucătăria tradițională românească.
Servicii: participarea la activitățile din fermă: muls, cosit, strâns fân etc. plimbări cu căruța, sau sania trasă de cai, cules fructe din pădure și ciuperci, foc de tabără, grătar.
Limbi străine vorbite: franceza
La parter 2 locuri: 1 bucătărie echipată la dispoziția turiștilor; 1 sufragerie cu 1 pat extensibil; 1 terasă acoperită; 1 baie modernă comună.
Casa nouă la etaj 4 locuri: 2 camere fiecare cu 2 paturi de o singură persoană.
Tarife cazare: 6 Euro/pers.
Tarife masă: 3 Euro/pers. mic dejun; 5 Euro/ pers. prâz; 4 Euro/ pers.cina.
ANEXA NR. 3
Pensiunea turistică ,, Ioana și George,,* * proprietar Ana Ionescu
Situată de centrul satului Vaideeni, construcția modernă a fost începută în anul 2000 și poartă numele copiilor familiei de dascăli, Han. La pensiune puteți beneficia de toate facilitățile moderne și bucătăria tradițională.
Limbi străine vorbite: franceza și engleza
La parter 4 locuri: 2 camere cu 1 pat dublu ; 1 bucătărie comună echipată la dispoziția turiștilor; 1 baie comună cu cadă și WC. La etaj 8 locuri : 4 camere cu 1 pat dublu; 1 baie comună modernă cu WC și duș.
Tarife cazare: 6 Euro/pers.
Tarife masă: 3 Euro/pres. mic dejun; 6 Euro/pers. prânz; 4 Euro/pers. cina.
ANEXA NR. 4
Pensiunea turistică ,,Cristina,, *, proprietar Sabina Stoian
Așezată la ieșirea din Vaideeni pensiunea ,,Cristina,, este o construcție tradițională cu parterul de piatră și etajul din bârne de lemn.
Gazdele pot asigura pensiune completă: cazare + 3{trei}mese cu diverse mâncăruri tradiționale zonei: plăcinte cu brânză, gogoși, clătite, sărmăluțe, mămăliguță, ciorbe și supe, precum și ouă, lapte, smântână, țuică, dulcețuri, siropuri și multe, multe alte bunătăți, toate de casă.
Limbi străine: franceza.
Casa rustică la parter 4 locuri: 2 camere cu 1 pat dublu; 1bucătărie echipată la dispoziția turiștilor; 1salon de 10 locuri la dispoziția turiștilor cu TV; 1 baie modernă comună cu cazan de lemne și mașină de spălat.
Casa rustică la etaj 6 locuri: 3 locuri cu 1pat dublu.
Tarife cazare:6 Euro/pres.
Tarife masă: 2 Euro/ pers. mic dejun; 5 Euro/pres prânz; 2,5 Euro/pers.cina.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Realizarea Studiului de Fezabilitate Necesar Amenajarii Unei Pensiuni Turistice In Zona Horezu Vaideni (ID: 168334)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.