Ocna Sugatag – Studiu DE Geografie A Turismului

OCNA ȘUGATAG – STUDIU DE GEOGRAFIE A TURISMULUI

CUPRINS

CAPITOLUL I INTRODUCERE…….

I.1. MOTIVAȚIE………………………………………………………………….

I.2. STADIUL CERCETǍRILOR GEOGRAFICE……………………………….

I.3. METODELE UTILIZATE…………………………………………………………..

I.4 TURISMUL ȘI POTENȚIALUL TURISTIC……………………………………

CAPITOLUL II POTENȚIALUL NATURAL………………………………….

II.1. POTENȚIALUL NATURAL AL POZIȚIEI GEOGRAFICE…………………

II.2. POTENȚIALUL NATURAL GEOLOGIC……………………………………………..

II.3. POTENȚIALUL NATURAL RELIEFULUI……………………………

II.4. POTENȚIALUL NATURAL AL CLIMEI……………………………………..

II.5. POTENȚIALUL NATURAL HIDROGRAFIC…………………………….

II.6. POTENȚIALUL NATURAL BIOGEOGRAFIC……………………………

II.7. POTENȚIALUL NATURAL AL CLIMEI……………………………………..

CAPITOLUL III POTENȚIALUL ANTROPIC…………………………….

III.1. POTENȚIALUL ARHEOLOGIC ȘI ISTORIC………………………………

III.2. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC………………………………………………

III.3. POTENȚIALUL TURISTIC RURAL…………………………….

III.4. POTENȚIALUL CULTURAL- ARTISTIC………………………………..

III.5. POTENTIALUL ETNOFOLCLORIC………………………………………

III.6. POTENȚIALUL ECONOMIC………………………………………………..

III.8. POTENȚIALUL INFRASTRUCTURII TURISTICE…………………..

III.8.1 BAZELE DE CAZARE…………………………………….

III.8.2. CǍILE ȘI MIJLOACELE DE TRANSPORT…………………………….

III.8.3. DOTǍRILE PENTRU AGREMENT SI CURǍ…………………..

CAPITOLUL IV TIPURI DE TURISM…………………………………………….

IV.1. DUPǍ LOCUL DE PROVENIENȚǍ……………………………………………

IV.2. DUPǍ CRITERIUL TEMPORALITǍȚII……………………………………..

IV.2.1. TURISMUL DE SEJUR………………………………………………………..

IV.2.2. TURISMUL DE TRANZIT……………………………………………………

IV.2.3. TURISMUL DE CIRCUIT…………………………………………………..

IV.2.4 TURISMUL DE WEEK-END……………………………………………

IV.3. DUPǍ CRITERIUL MOTIVAȚIEI…………………

IV.3.1. TURISMUL CULTURAL…………………

IV.3.2. TURISMUL DE AGREMENT ȘI ODIHNǍ………

IV.3.3. TURISMUL BALNEAR……………………………………………

IV.3.4. TURISMUL RELIGIOS…………………………………………..

IV.4. DUPǍ CRITERIUL DESTINAȚIEI………………………………….

IV.4.1 TURISMUL RURAL……………………………………………..

CAPITOLUL V ………………………………………………………………….

V.1. CONCLUZII……………………………………………………………………..

V.2. PERSPECTIVE………………………………………………………………..

BIBLOGRAFIE

ANEXE

I.1. MOTIVAȚIE

Prin prezenta lucrare intitulată “ Ocna Șugatag – Studiu de Geografie a Turismului” am urmărit atât aspectele fizico- geografice, precum și informațiile concrete referitoare la potențialul turistic natural și antropic din această zonă depresionară Am elaborat această lucrare într-o manieră teoretică, care are drept scop o mai bună cunoaștere a patrimoniului turistic din această regiune, precum și într-o manieră practică, întru-cât rezultatele obținute, pot fi utilizate de cei care lucrează în domeniul turistic.

Lucrarea se bazează atât pe activitatea de cercetare și documentare în teren, cât și pe valorificarea unui material bibliografic și statistic, evidențiind particularitățile specifice ale cadrului natural și antropic și interdependența dintre condițiile naturale și cele social-istorice, nivelul de dezvoltare economică incluzând informațiile necesare care să conducă la dezvoltarea și valorificarea potențialului turistic, toate acestea conducând în final la extragerea unor concluzii teoretice și practice, precum și eventuale propuneri de valorificare a potențialului turistic natural și antropic.

I.4 TURISMUL ȘI POTENȚIALUL TURISTIC

Turismul se numară printre acele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trasatură caracteristică secolelor XX și XXI.

Definirea clară, obiectivă a noțiunii de turism este greu de realizat având în vedere multitudinea implicațiilor economice și psihosociale.

Cu toate acestea , turismul a fost în timp obiectul a numeroase studii, mulți autori încercând să-l definească. Astfel R.Guyer- Freuler arăta că “turismul”, în sensul modern al cuvântului, “ este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe cresterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viată,pe naterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.

O altă definiție a turismului, acceptată pe plan mondial, a fost elaborată în anul 1940 de către profesorul elvețian W.Hunzia care este de părere că “ turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelr înafara domiciliului lor , atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare.

Așadar, prin turism, întelegem în primul rând ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau tară , iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație.

Pentru a putea exista , turismul are nevoie de anumite resurse, care nu reprezintă altceva decât potențialul turistic, iar valorificarea acestui potențial constituie subiectul acestei lucrări.

Termenul de potențial turistic sau patrimoniu turistic se identifică adesea cu materia primă turistică, cu resursele turistice sau cu oferta turistică, acești termeni diferențiindu-se in funcție de contextul abordat și constituind variate forme de manifestare a acestei activitați economice.

Cel mai des utilizat și acceptat este termenul de potențial turistic care a fost definit în “Geografia Turismului- Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală”, de Ionel Muntele si Corneliu Iațu ca “totalitatea posibilităților pe care mediul natural și cel social le poate pune la dispoziția activităților turistice, indiferent că sunt sau nu folosite în aceste scopuri”.

În afară de resursele turistice, care constituie atributul atractivității unui teritoriu și care sunt baza potențialului turistic, o altă componentă fundamentală este infrastructura turistică, sau baza tehnico-materială, care cuprinde toate dotările tehnice și edilitare menite să asigure buna desfășurare a tuturor serviciilor din cadrul acestui fenomen.

Au fost elaborate o serie întreagă de metode și formule de estimare a potențialului turistic, dintre care se remarcă formula propusă de Ioan Șandru prin care acesta iși exprimă opinia că potențialul turistic cuprinde doar baza tehnico-materială a turismului: “…baza de cazare, de alimentație publică, de tratament și agrement și infrastructura”. Formula propusă de autor este următoarea:

P= I(i)*I(d)*I(a),unde

I(i)- indice de ierarhizare al ariei în funcție de punctele de

atracție; I(d)- indice de dotare; I(a)- indice de accesibilitate.

Edward Bergman consideră că potențialul turistic al unei regiuni e in funcție de cei “3A”- attraction( atracții), accesibility( accesibilitate), acommodation( baza materială).

Toate aceste componente ale potențialului turistic constituie premise de localizare cu funcție de atracții de polarizare a cererii si de dezvoltare a potențialului turistic, altfel spus,premise în exploatarea potențialului turistic,atât a celui natural cât și a celui antropic.

CAPITOLUL II POTENȚIALUL NATURAL

Potențialul natural al unui teritoriu este suportul celui antropic și elementul cheie al oricărui proiect turistic.

Prin potențialul natural se referea la acele “elemente naturale mai puțin modificate prin acțiunea omului”, dar sunt din ce in ce mai greu de identificat având în vedere faptul că cea mai mare parte a spațiului a suferit modificăi după ce a fost luat in stăpânire de om.

II.1. POTENȚIALUL NATURAL AL POZIȚIEI GEOGRAFICE

Comuna Ocna Șugatag este situată în județul Maramureș în partea de Nord a României , la Sud-Vest de depresiunea Maramureș, pe culmea terasată natural dintre râurile Mara și Cosău, la poalele munților de origine vulcanică Țible-Gutâi.

Comuna este situată la 47”47’ latitudine nordică și la 23”57’ longitudine estică și la

altitudinea de 500 metri.

Se invecinează la sud cu orașul Cavnic și comuna Budești, la est si nord-est cu comuna Călinești, la sud-vest cu municipiul Baia Mare, iar la vest cu comuna Desești.

Limita nordică este dată de complexul depresionar și deluros în care se află depresiunea Coșeu (Șugatag), cu un anticlinal ce conține sare în ax, culoarul Marei , culmea Șugatag ( 507 m) și bazinetul Breb, săpat în poalele piemontului.

Limita nordică se continuă pe culoarul Marei până la localitatea Vadu Izei din cadrul depresiunii cu același nume, care nu este altceva decât un piemont al depresiunii.

Coborând spre sud, pe culoarul Izei , se întinde atât în oligocen cât și în eocen, culoarul Rozavlea cu lărgiri la confluențe ( localitățile Șieu, Rozavlea, Sapânța).

Limita sudică este dată de Piemonturile Maramureșului ( Gutin, Văratec), unități deluroase ce aparțin de depresiunea Maramureșului, alături de Dealurile Maramureșului și fâșia deluroasă din dreapta Vișeului. Piemontul Gutinului este unul tipic, cu mult material cărat, mai ales în timpul glaciarului, dar activ oarecum și în prezent.

Piemontul Văratecului are mai mult caracter de eroziune. Ambele se continuă cu culmi deluroase în partea inferioară ( Fața Lesei 749 m, pâna la culmea plată La Tufa 513 m).

Limita estica corespunde piemontului Mara- Sapânța, situat sub masivul Igniș, respectiv sub abruptul vulcanic al Crestei Piatra și Piatra Sapânței . Acest piemont este un glacis de eroziune format pe sedimentar sarmațian, iar la contactul cu terasele, pe tortonian.

Localitatea este limitată în partea estică și de râul Mara, principalul afluent al Izei.

II.2. POTENȚIALUL NATURAL GEOLOGIC

Potențialul geologic al unui teritoriu este reprezentat de structura geologică , de elementele care ar putea constitui obiectul unor rezervații geologice, precum și de unicitatea repartiției spațiale, grandoarea desfășurarii, fizionomia insolită.

Potențialul geologic al regiunii Ocna Șugatag se remarcă prin existenta unor formațiuni salifere care au determinat formarea unui masiv de sare pe care s-a format un complex lacustru , alcătuit atât din lacuri naturale cât și din lacuri antropice .

Din punct de vedere al stratigrafiei, zona Ocna Șugatag este alcatuită din formațiuni Miocene aparținând Sarmațianului și Tortonianului, dispuse peste depozitele cutate ale Eocenului.

Sarea din zonă este formată dintr-o intercalație de tufuri dacitice slab cimentate și marne cenușii tufacee cu Globigerine. Peste depozitul de sare se situează un strat de argile negricioase, foioase cu intercalații de marne și tufacee.

Urmează apoi strate de nisip peste care se depun tufuri și marne grezoase și argiloase cu gipsuri transparente și un orizont de tuf care apare la zi în două deschideri: una la est de lacul Roșu, iar aMara și Cosău, la poalele munților de origine vulcanică Țible-Gutâi.

Comuna este situată la 47”47’ latitudine nordică și la 23”57’ longitudine estică și la

altitudinea de 500 metri.

Se invecinează la sud cu orașul Cavnic și comuna Budești, la est si nord-est cu comuna Călinești, la sud-vest cu municipiul Baia Mare, iar la vest cu comuna Desești.

Limita nordică este dată de complexul depresionar și deluros în care se află depresiunea Coșeu (Șugatag), cu un anticlinal ce conține sare în ax, culoarul Marei , culmea Șugatag ( 507 m) și bazinetul Breb, săpat în poalele piemontului.

Limita nordică se continuă pe culoarul Marei până la localitatea Vadu Izei din cadrul depresiunii cu același nume, care nu este altceva decât un piemont al depresiunii.

Coborând spre sud, pe culoarul Izei , se întinde atât în oligocen cât și în eocen, culoarul Rozavlea cu lărgiri la confluențe ( localitățile Șieu, Rozavlea, Sapânța).

Limita sudică este dată de Piemonturile Maramureșului ( Gutin, Văratec), unități deluroase ce aparțin de depresiunea Maramureșului, alături de Dealurile Maramureșului și fâșia deluroasă din dreapta Vișeului. Piemontul Gutinului este unul tipic, cu mult material cărat, mai ales în timpul glaciarului, dar activ oarecum și în prezent.

Piemontul Văratecului are mai mult caracter de eroziune. Ambele se continuă cu culmi deluroase în partea inferioară ( Fața Lesei 749 m, pâna la culmea plată La Tufa 513 m).

Limita estica corespunde piemontului Mara- Sapânța, situat sub masivul Igniș, respectiv sub abruptul vulcanic al Crestei Piatra și Piatra Sapânței . Acest piemont este un glacis de eroziune format pe sedimentar sarmațian, iar la contactul cu terasele, pe tortonian.

Localitatea este limitată în partea estică și de râul Mara, principalul afluent al Izei.

II.2. POTENȚIALUL NATURAL GEOLOGIC

Potențialul geologic al unui teritoriu este reprezentat de structura geologică , de elementele care ar putea constitui obiectul unor rezervații geologice, precum și de unicitatea repartiției spațiale, grandoarea desfășurarii, fizionomia insolită.

Potențialul geologic al regiunii Ocna Șugatag se remarcă prin existenta unor formațiuni salifere care au determinat formarea unui masiv de sare pe care s-a format un complex lacustru , alcătuit atât din lacuri naturale cât și din lacuri antropice .

Din punct de vedere al stratigrafiei, zona Ocna Șugatag este alcatuită din formațiuni Miocene aparținând Sarmațianului și Tortonianului, dispuse peste depozitele cutate ale Eocenului.

Sarea din zonă este formată dintr-o intercalație de tufuri dacitice slab cimentate și marne cenușii tufacee cu Globigerine. Peste depozitul de sare se situează un strat de argile negricioase, foioase cu intercalații de marne și tufacee.

Urmează apoi strate de nisip peste care se depun tufuri și marne grezoase și argiloase cu gipsuri transparente și un orizont de tuf care apare la zi în două deschideri: una la est de lacul Roșu, iar alta urcă spre vest, spre vârful Rosini.

Tuful are culoare verzuie cu suprafețe ruginii de oxidație și formează un strat de circa 15 m ce acoperă masivul de sare din zona fostelor saline Petru și Pavel, Ana, Iuliana, Elisabeta, Bogdan.

Peste tufuri se află un depozit de nisipuri, marne cenușii, gresii și argile șistoase-cărbunoase cu aflorescențe de sare și sulf.

In centrul și nord-vestul zonei apar formațiuni sarmațiene alcătuite din marne cenușii, nisipuri cărbunoase-șistoase, gresii cenușii, intercalații de tufacee albicioase și aflorescențe de sare și gips. Aproape întreaga zonă este acoperită de un strat de 35 de metri grosime de material deluvial-coluvial cu bolovănișuri și pietrișuri rotunjite de andezit, prinse într-un material argilos, acestea sunt formațiunile cuaternare. Concentrarea sării , la care au contrubuit și temperaturile înalte ale vulcanilor submarini din apropierea complexului lacustru au dus la formarea masivului de sare care apare la zi în axul anticlinalului , orientat nord, nord-vest și sud, sud- est la Ocna Șugatag. Trebuie specificat faptul că masivul de sare este factorul principal în formarea anticlinalului. Astfel zona Ocna Șugatag face parte din punct de vedere tectonic dintr-un anticlinal ce se inserează în monoclinul dintre cursul inferior al Izei și zona eruptivului din munții Gutâi.

“ Anticlinalul Șugatag” este vizibil în satul Ferești, la confluența râurilor Mara și Cosău și se accentuează până la sud de Ocna Șugatag.

Ca urmare a deplasării ascensionale a sării s-au format câteva linii de falie, unele intersectând masivul de sare, altele separând localități ( falia dintre Văleni și Ocna Șugatag care separă zona Văleni, mai ridicată, de zona Ocna Șugatag, mai scufundată).

II.2.POTENȚIALUL NATURAL AL RELIEFULUI

Relieful prezinta o mare importanta in cadrul potentialului turistic, prin varietatea si valoarea formelor individuale, prin asocierea peisajelor cu atractii multiple, constituind una dintre cele mai bogate si variate resurse atractive ale globului.

Importanța reliefului decurge și din faptul cǎ acesta condiționeazǎ toate celelalte elemente ale cadrului natural.

Așezarea propriu-zisă a comunei Ocna Șugatag o situează, din punct de vedere al

reliefului, în mare parte în zona piemontului munților Gutâi și în zona depresionară, ce apartine de depresiunea Maramureșului și care cuprinde o zona înaltă alcatuită din dealuri, interfluvii și terase inalte si o zona de vale( joasa ), formata din terase joase si lunci.

Voi aborda pe rând, fiecare din aceste zone :

a) Zona piemontană:

Rezultate din necesitatea echilibrării profilului de scurgere dintre zona inaltă și cea joasă, piemonturile Maramureșului au apărut la poalele lanțurilor montane tinere, mai ales în condițiile existenței unei bruște și mari denivelări, atunci când mișcările de denivelare au devenit dominante iar râurile nu au putut atinge profilul de echilibru.

Născut la poalele nordice ale eruptivului din Creasta Cocoșului- Jereapăn, piemontul Gutâiului e considerat, din punct de vedere morfologic și genetic, o zona tipică piemontană.

Geologic, regiunea e alcatuită din formațiuni ce aparțin eocenului : gresii și micrconglomerate , care ies sub forma depozitelor badeniene la sud-vest de satul Mara ; depozite badeniene alcătuite din tufuri de Dej si formaățiuni de sare sunt prezente în axul anticlinalului de la Ocna Șugatag ; depozite sarmațiene alcatuite din marne cenușii-gălbui cu intercalații de nisip sunt prezente în dealul Săliștea , la vest de Hoteni., precum și pe interfluviul Breboaia- Râușor, in zona Brebului.

În nord, aproape de confluența Cosăului cu Mara, și în nord-vest, pâna la valea Marei, care leagă piemontul Gutâiului de piemontul Mara-Sapânța spațiul e acoperit de blocuri andezitice cărate de râurile Breboaia, Jișca, Mara și afluenții acestora.

În zona Brebului formțiunile piemontane lipsesc, ieșind la zi depozitele sarmațiene.

La Ocna Șugatag grosimea formațiunilor piemontane este încă destul de mare, datorită faptului că în cvasidepresiunea cu chiuvetele lacustre, formațiunea sării e la aproximativ doi metri sub pietrișuri. După ce a atins maximul de dezvoltare, mai ales în grosime, piemontul este distrus spre contactul cu muntele de către înșeuările interfluviilor datorate afluenților Marei și Cosăului.

Partea terminală a piemontului e terasată, mai ales interfluviile Mara-Cosău, care etalează o succesiune clasică de terase de confluență, pe care, șoseaua ce duce spre Ocna Șugatag le urcă, începând cu cea mai joasă, până la cea mai înaltă.

Piemontul se caracterizează printr-o fragmentare redusă, mai ales în zona Ocna Șugatag ( sub 0,5 km/ km pătrat ).Energia de relief crește de la nord la sud, la periferia nordică ( dealul Mesteceni ),energia are valori de 10-12 m/ km pătrat, iar la contactul cu muntele ajunge chiar la 20-40 m/km pătrat.

Piemontul Gutâiului, cu un peisaj dulce, odihnitor, cu liniile molcome ale reliefului ce coboară dinspre munte, mângâiat de brizele ce aduc miros de rășină, împestrițat de culturile agricole și uneori de livezile de pomi fructiferi, constituie o zonă în care omul nu a venit încă în conflict cu natura, o regiune cu echilibru natural puțin tulburat.

Zona depresionară:

În această zonă se includ dealurile Șugatagului, dealurile de interfluviu Mara-Cosău și terasele înalte.

Dealurile Sat-Șugatagului :

Ocupă sectorul în aval de Coasta Mare, Gura Potacului și Vârful Plopilor( Giulești), pâna la intravilanele localităților.

Ele au un aspect de strate alternante de argile marnoase și gresii de varstă tartoniană și sermețiană debazificate la suprafață și acoperite uneori cu material aluvial. Au un aspect frământat fiind adânc brăzdate de numeroase văi și torenți, ce coboară din zonele mai înalte.

Energia reliefului este cuprinsă între 150-250 m , iar gradul de fragmentare e foarte mare.

Dealurile de interfluviu :

Acestea se află pe interfluviul Mara-Cosău, interfluviu ce ocupă versantul drept al văii Marei, respectiv estul intravilanului localității Sat-Șugatag. Versanții au expoziții nord-sud

( Dealul Bozăiesc și Dealul Ocna Șugatag ).

Terasele Înalte :

Sunt reprezentate prin două fragmente aflate între Cosău și Mara cu altitudine de 80 m și respectiv 120m, apropiate mult ca aspect. Ambele nivele au podul plan, dar ușor înclinat ( cu 2-4 grade ) spre nord-est, adică spre confluențele celor două văi.

Pe suprafața lor gasim multe , dar nu destul de dese zone microdepresionare, acestea înlesnind stagnarea apei provenite din precipitații. Pe aceste suprafețe s-au format solurile cu caracter podzolic destul de ușoare la suprafață, dar grele în orizontul iluvial, slab drenate și destul de greu permeabile. Aceste terase provin din levantin-pleistocen.

a) Zonele de vale:

Reprezintă formele de relief cele mai joase din cadrul Depresiunii Maramureșului, având aspectul unor culoare care insoțesc cursul râului Mara. Ele sunt formate din terase și lunci.

Terasa de 35 m

Se intâlnește sub două fragmente pe dreapta Marei și stânga Cosăului, ambele ușor înclinate spre talveg cu 2-4 grade, cu soluri podzolice folosite ca pamânt arabil. Pe dreapta Marei terasa apare sub dealurile Mesteceni, Cerna, Rozinii, dar mai ales la Giăulesti și spre confluența cu Cosăul. În acest ultim sector, șoseaua Sighet- Ocna Șugatag urcă succesiv terasele de 25 si 35 m, apoi pe cele de 45-57 m și 90- 10 m . După confluența cu Cosăul terasa are o netezime surprinzătoare și o lățime considerabilă pe care se dezvoltă o vegetație higrofilă, semn al unei umidități bogate.

Terasa de 20 m

Apare în stare fragmentară pe ambii versanți ai Marei. Din cele șase fragmente intâlnite, patru se află pe dreapta și două pe stanga.

Această terasă are podul neted, dar ușor înclinat spre talveg, cu 2-5 grade, este moderat drenată și este acoperită cu soluri acide și slab podzolite.

Terase de 10 m

Apare sub patru fragmente, situate, două pe dreapta și două pe stânga cursului văii Mara. Ea are la bază un strat de pietriș și nisip pe care se suprapun luturile aluviale gălbui, constituind scoarța de alterare.Podul terasei este plan, dominat de soluri podzolice argilo-iluviale diferit pseudogleizate.

Terase de 5-6 m

Se dezvoltă pe Mara în dreptul satului Șugatag, în zona Mocira, unde apar izvoare. La confluenta cu Iza și Cosăul, terasa e comună.

Terase de 90-110 m apar la confluenta Marei cu Cosăul.

Terasa de 150 m a Marei

Este situată în Piemontul Șugatagului, fiind inițial mult mai extinsă iar azi pe direcția N-S ea are cam 2 km lungime , dar pâraul Sărata a fragmentat-o prin eroziune, deschizând aici o butonieră.

Depozitele acestei terase, în fond depozitele piemontului terasat se găsesc peste formațiunile miocene.Masivul de sare a boltit sub forma unui anticlinal, depozitele acoperitoare sarmațiene și aluvionare de terasă. Se poate concluziona astfel că terasa e mai veche decât vârsta boltirii anticlinale. Dacă boltirea aparține fazei valahice înseamnă că terasa de 150 m este prevalahică, aparținând probabil pleistocenului inferior sau chiar pliocenului superior. Acest fapt explică și formarea piemontului Șugatag.

Terasa de luncă

Este joasă, apare fragmentar pe dreapta Marei și stânga Cosăului, cu o lățime de 200- 400 m, are aspect plan și este slab drenată. Din cauza materialelor cu textură fină, care alcatuiesc scoarța de alterare ; drenajul natural defectuos, precum și a nivelului hidrostatic ridicat, solurile formate aici prezintă un caracter hidromorf.

Lunca Marei

Constituie portiunea joasă din jurul celui mai important curs de apă din zona , care suferă periodic inundații și modificări datorită ruperii sau aluvionării inegale.

Valea Marei întretaie intervalul estic al localității Sat-Șugatag de la S-V spre N-E. Lunca se întinde pe o lungime de aproximativ 3 km și prezintă lățimi între 100 m la hotarul cu comuna Desești ( sat Harnicești) și 500 m lățime în dreapta satului Mănastirea ( comuna Giulești).

Altitudinile absolute sunt cuprinse între 350m la Manastirea și 293 m în hotarul Vadul Izei.

Lunca Marei însoțeste cursul râului în mod întrerupt, are un aspect plan și prezintă numeroase brațe părăsite. În general aici intâlnim soluri azonale, puțin evoluate ( aluviale și aluvio- coluviale), cu frecvent material scheletic, iar pânza de apă freatică rar coboară sub 2 m.

II.4. POTENȚIALUL NATURAL AL CLIMEI

Imaginea climatică a unui anumit teritoriu joacă un rol fundamental în atracția turistică , întru-cât climatul condiționează starea de desfășurare a tuturor activitaților recreative, generând atmosfera favorabilă sau nefavorabilă a acestor activități .

Clima acestei regiuni e specifică depresiunilor subalpine încadrându-se în cea de tip temperat-continentală moderată.

Un rol fundamental în caracterizarea climatică a întregii depresiuni îl are stația meteorologică de la Ocna Șugatag.

Tempertura aerului

Altitudinea este factorul hotărâtor în distribuția temperaturii medii anuale, ca și a celorlalți parametri ai temperaturii aerului. Astfel media anuală variază de la sud la nord si din depresiuni spre crestele montane. Dacă în etajul înalt al Rodnei media este înte 0-2 °C, în depresiunile din Maramureș temperatura medie anuală este de 6-8°C La stația meteorologică de la Ocna Șugatag temperatura medie anuală în perioada 1931-1970 a fost de 8° C.

În mersul anual al temperaturii, la stația de la Ocna Șugatag s-a constatat că media minimă lunară se înregistrează în luna ianuarie( – 30,5 °C ) iar media lunară maximă este în luna iulie( 38,6°.C). În ianuarie, aproape întreg spațiul depresionar are temperaturi cuprinse intre – 4 și -3 °C , excepție făcând compartimentul superior și mediu al Vișeului, interfluviul Vișeu- Iza și compartimentul superior al culoarului Izei, unde temperatura este mai redusă.

Fenomenul de ingheț este frecvent atât la munte cât și în depresiuni., iar culoarelor de vale le sunt caracteristice inversiunile termice care au o frecvență, durată și intensitate mare , cu extreme termice importante

( 70,8 °C amplitudinea maximă).

Numărul maxim al zilelor cu ingheț variază între 80 în munții Rodnei , pâna la 120-160 de zile in munții joși și dealurile înalte.

Numǎrul zilelor cu temperatura minimǎ < 0° C ( de ingheț)

Vara inversiunile de temperatura scad în intensitate, fapt ilustrat și de valoarea medie anuală de 18,1 °C. Numărul zilelor de vară,cu temperaturi de 25 °C și peste 25 °este mai mare la Ocna Șugatag 67,1 zile ) decât la Vișeu (55,8 zile ), dar interesant este faptul că numărul zilelor tropicale ( peste 30°C ) este mai ridicat la Vișeul de Sus ( 13,5 zile ) decât la Ocna Șugatag (13, 2 zile), fapt ce se explică prin circulatia mai activă a maselor de aer pe platoul dintre Mara și Cosău și prin acumularea unor mase de aer în zonele concave în perioadele mai calde, unde miscările sunt mai reduse.

Din analiza temperaturilor aerului rezultă că valorile medii cresc puțin dinspre Munții Rodnei spre Munții Maramureșului, mai mult spre Țibles și mai ales spre Igniș și zonele înalte ale depresiunii Baia Mare- Lapuș.

Clima regiunii Ocna Șugatag se caracterizează prin veri relative scurte și răcoroase și ierni lungi și blânde.

Nebulozitatea aerului

În caracterizarea climatică, nebulozitatea și regimul acesteia are importanța deoarece se modifică celelalte elemente meteorologice( temperatura, umiditatea). La rândul ei nebulozitatea depinde de circulația atmosferei, procesele radiative, latitudinea, expunerea versanților.

Nebulozitatea medie anuală înregistrată la Ocna Șugatag este de 5,9 zecimi, nebulozitatea maxima se inregistrează în luna decembrie ( 7 zecimi) iar valoarea minimă este atinsă la sfârșitul verii ( 4,9 zecimi în lunile august și septembrie).Nebulozitatea mare de la începutul iernii se datorează proceselor radiative și advecției iar nebulozitatea redusă din timpul verii se datorește atât convecției cât și advecției.

Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 100,8 zile. Din punct de vedere turistic ,lunile august și septembrie sunt cele mai potrivite atât pentru ascensiunile în Rodna ,cât și pentru stațiunile Ocna Șugatag și Coștiui, deoarece în aceste luni se înregistrează cele mai multe zile cu cer senin.Cele mai multe zile cu cer acoperit se înregistrează în luna decembrie, iar numărul mediu al zilelor noroase este maxim în luna aprilie.

Umezeala aerului

Prin efectele sale asupra proceselor radiative de la suprafața terestră și pentru viata plantelor, umezeala aerului are o importanță deosebită și de aceea cunoșterea valorilor sale cantitative și regimul ei sunt absolut necesare pentru completarea tabloului general climatic al regiunii depresionare.

Depresiunea Maramureșului dispune aproape tot timpul anului de un plus de umiditate, mai ales pe fundul compartimentelor depresionare și al vailor adânci.Umezeala este suficientă pentru buna dezvoltare a vegetați ei iar în unele locuri se poate vorbi de un excedent de umiditate.

Precipitațiile atmosferice

Factorii genetici principali ai precipitațiilor sunt circulația generală a atmosferei și relieful. 70 % din judetul Maramureș primește anual peste 1000 mm de precipitații.

Cea mai mare parte a depresiunii Maramureșului are precipitații cuprinse între 800-1000 mm/an.Cantități de 800 mm caracterizează părțile joase ale depresiunii Maramureșului, iar cantități și mai reduse, 742 mm/an se înregistrează la Ocna Șugatag, datorită gradului mare de adăpost fată de masele de aer cu potențial pluviometric.

Cantitatea medie lunara si anuala a precipitatiilor

Minimul pluviometric anual se produce la începutul primăverii, în luna martie ( 45-50 mm) în condițiile predominării regimului anticiclonic În perioada aprilie-august cantitațile de precipitații cresc , datorită circulației vestice și activitații frontale intense .În perioada rece cantitatea de precipițatii este în general redusă, ajungând să reprezinte abia 6 % din cantitatea medie anuală la Ocna Șugatag și 22, 7 % la Coștiui.

În 30 de ani de observație la stația meteorologică de la Ocna Șugatag s-au înregistrat 32 de zile cu o cantitate de precipitații mai mare de 30 mm și numai o zi cu o cantitate mai mare de 60 mm, arătând că cea mai mare parte a precipitațiilor cad în zilele cu ploi de intensitate medie. Numărul mediu anual al zilelor cu cantitați de precipitații mai mari de 0,1 mm este de 146,1. Din aceste 146,1 zile cu cantitați de precipitații mai mari de 0,1 mm, 36 de zile revin ninsorilor.

La Ocna Șugatag, data medie a primei ninsori este la 17 noiembrie, iar ultima ninsoare cade, în medie, la 30 martie., rezultând o durată medie a intervalului posibil cu ninsoare de 133 zile.

Data medie a primului strat de zapadă este la 26 noiembrie iar a ultimului la 23 martie, durata medie posibilă a stratului de zapadă fiind de 117 zile. Grosimea maximă absolută a stratului de zapadă, masurată la Ocna Șugatag , depășeste 30 cm.

Regimul, caracteristicile cantitative și calitative ale precipitațiilor influențează în mare masură rețeaua hidrografică și celelalte componente ale geosistemelor.

Pe langă toate acestea de menționat este și faptul că localitații Ocna Șugatag îi este specific un bioclimat blând, sedativ, de crutare întru-cât atmosfera este încarcată cu ioni negativi benefici datorită pădurilor, livezilor, lacurilor saline, izvoare cu apă sărată și aflorimente de sare native

Acest bioclimat, precum și apele minerale cloruro-sodice concentrate sunt factori naturali de cură deosebit de cautați de turiștii care suferă de afecțiuni reumatismale

Toate acestea au contribuit la dezvoltarea comunei ca o importantă stațiune balneoclimaterică.

Vânturile

În ceea ce privește vânturile , există deosebiri esențiale la Ocna Șugatag față de restul țării. În timp ce în cea mai mare parte a țării cele mai mari frecvențe o au vânturile de nord-vest , la Ocna Șugatag cea mai mare frecvență o are componenta sud-vestică ( 16,2 %) , urmată de componentele sud ( 13,8 % și sud-estică ( 12,9%), în timp ce componentei nord-vestice îi revine doar 7,9%, iar celei vestice și mai puțin , 6,9%. Ținând seama de aceste date și de faptul că în zilele cu vânt tare( 11m/s- 16m/s ) crește frecvența componentei vestice la 12, 1 % și a celei nord-vestice la 9,3%, cât și de poziția stației Ocna Șugatag , ajungem la concluzia că cea mai mare frecvență o au vânturile de sud-vest, sud și sud-est dar acestea fiind de mică intensitate pot fi socotite ca vânturi locale ( brize), în timp ce în restul depresiunii, componentele principale sunt cele nord-vestice sau vestice, conform circulației generale a atmosferei. Caracteristic spațiului depresionar îi este calmul atmospferic, acestuia revenindu-i o frecvență medie de 16,3%. În lunile de iarnă frecvența calmului este mai ridicată ( 22 % în decembrie).

II.5. POTENȚIALUL NATURAL HIDROGRAFIC

Hidrografia a avut întotdeauna un rol esențial în organizarea și utilizarea

spațiului.

Rețelele fluviatile, indiferent de mărimea și importanța lor sunt atractive prin geneza, prin posibilitățile oferite agrementului, prin înot și pescuit, prin diversificarea valențelor peisagistice iar în cazul turismului balnear apa reprezintă principalul element al atractivității.Ocna Șugatag este situatǎ din punct de vedere hidrografic la confluența râurilor Mara și Cosǎu.

Mara este un afluent de stânga al Izei, cu un curs de circa 40 km lungime, izvorând la 1040 m altitudine în Munții Igniș, adunând ape din munții Gutâi și Igniș de pe un bazin de 406 kmp, iar apoi se varsa în Iza la o altitudine de 281m, la Vadu Izei.

Suprafetele lacustre:

Potențialul hidrografic de excepție este dat de asemenea și de lacurile din zona fostelor ocne de sare , lacuri care se situează pe primele locuri în Europa din punct de vedere al salinității. Ocna Șugatag dispune de un complex lacustru alcătuit din 8 lacuri antropice care au luat naștere ca urmare a măsurilor luate de om pentru a evita înfiltrarea apelor meteorice și freatice în saline, protejând astfel masivul de sare.

În acest scop a fost canalizat Pâraul Sărat, au fost construite drenuri pentru colectarea apelor meteorice și au fost amenejate trei colectoare alcătuite din puțuri de 20-30 metri, în vederea captării apelor freatice. Toate drenurile se scurgeau în canalul Pârâului Sărat, iar apa colectată în puțuri era pompată și dirijată prin scocuri în drenurile de suprafată sau direct în Pârâul Sărat.

În cazul în care salinele sunt abandonate, sistemul de drenaj al apelor freatice și meteorice este lăsat în paragină iar apa înfiltrate nu este pompată se produce inundarea salinelor , dizolvarea pilonilor de susținere și prabușirea tavanelor iar în final se formează gropi în care se instalează un lac, fie imediat , în cazul în care salina a fost inundată ( Lacurile Tăul fară fund, Bătrân, Vrăjitoarelor), fie pe îndelete, prin adunarea în groapă a apelor meteorice sau din izvoare rezultate prin intersectarea pânzei freatice cu ocazia prăbușirii salinelor (Lacurile Roșu, Gavrilă, și nr.1).

Dintre salinele de la Ocna Șugatag doar două au mai rămas intacte: Salina Bogdan și Tereza iar două se păstrează parțial: Dragoș Vodă, în proporție de 95 % și salina Mihai, 50%. Aceste saline s-ar putea să dăinuiască mult timp din cauza faptului că ele sunt pline de salamură care nu mai este agresivă fată de pereții și pilonii de sare ai salinelor.

Aceste lacuri formate pe locul fostelor saline sunt cunoscute în literatura de spacialitate sub numele generic de “ lacuri de origine mixtă” având în vedere faptul că salinele sunt săpate de om, iar surparea acestora si umplerea cu apa a gropilor rezultate se face pe cale naturală. De asemenea aceste lacuri mai sunt numite și “ antroposaline.”

În cadrul complexului lacustru de la Ocna Șugatag, din grupa lacurilor antropo-saline fac parte lacurile Gavrilă, Scărilor, Tăul fără fund, Vrajitoarei, Bătrân, Roșu, și lacul nr. 1

.În afară de lacurile antropo-saline, în cadrul complexului lacustru mai existăun lac antropic, lacul nr.30, format prin acțiunea indirectă a omului, într-un subsol al fostei clădiri a administrației depozitului de lemne din timpul funcționării salinelor și Bazinul Ștrandului, din incinta Băilor Sărate, construit în scopuri terapeutice.

În urmatoarele pagini mi-am propus o scurtă caracterizare morfologică și morfometrică a acestor lacuri:

Lacul Gavrilă:

.Este cel mai mare lac, atât din acest complex lacustru, cât și din tară, fiind situat în partea de sud vest a comunei Ocna Șugatag, pe locul fostelor saline Dragoș –Vodă și Mihai. Deși cea mai mare parte a lacului se află pe locul fostei saline Mihai, el este numit “lacul Gavrilă” deoarece salina Dragoș- Vodă, ultima dintre salinele care au funcționat la Ocna Șugatag a fost numită de administrația maghiară “Gabor Banya” sau “mina Gavrilă”, cum îi spunea populația românească de aici și care a generat numele de “Gavrilă”.

Lacul s-a format prin contopirea a două lacuri ce comunicau între ele subteran: unul format în partea de sud a salinei Mihai, prabușită în 1957, iar al doilea lac, format prin prabușirea în 1958 a sectorului estic al salinei Mihai și a unei porțiuni mici din salina Dragoș-Vodă.

.Lacul are o lungime de 341,5 metri și lățimea maximă de 134 metri iar adâncimea maximă este de 29,95 metri. Alimentarea lacului se face din izvoare submerse, nivelul freatic find intersectat pe tot perimetrul lacului, în timpul ploilor și topirii zapezilor în el se varsă și apele diferitor torenți.

Volumul de apă este de 249201 metri cubi și foarte puțin variabil deoarece surplusul de apă se poate scurge spre nord printr-un rest al vechiului sistem de drenaj din timpul funcționării salinelor. Faptul că apa lacului nu se scurge permanent este un indiciu că lacul are scurgere subterană, spre nord, conform căderii de pantă a acoperământului masivului de sare.

Lacul Tăul fără Fund:

Este situat în extremitatea de sud-est a complexului lacustru , pe malul estic al Pâraului Sărat .

Este numit astfel deoarece este cel mai adânc lac de la Ocna Șugatag ( 32,9 metri ), iar incercările unora de a-i determina lungimea cu mijloace rudimentare au esuat. Localnicii mai justifică acest nume și printr-o legendă care spune că aici s-ar fi înecat un om cu tot cu carul tras de bivoli, și , întru-cât nimic nu a mai apărut la suprafată, înseamnă că lacul nu are fund. S-a format prin prăbușirea salinei Napamuki Janos.

Lacul are o lungime de 48,5 metri, lățimea maximă de 31 metri, iar jumătate de lac are o adâncime de sub 0,5 metri, un sfert până la 5 metri iar restul este zona de scufundare a puțului de extracție, unde se înregistrează și adâncimea maximă de 32,9 metri. Volumul de apă este de 1625 metri cubi, aproape invariabil, deoarece lacul e traversat de un pârau prin care se alimentează, ca și prin izvoarele submerse, formate prin intersectarea pânzei freatice cu ocazia surpării salinei.

Lacul Bătrân

Este al doilea lac antropo-salin ca mărime, din țară (6226 metri pătrați ).Este denumit astfel întru-cât este cel mai vechi lac de la Ocna Șugatag folosit pentru scăldat. Lacul s-a format în urma prăbușirii salinei Elisabeta , închisă în 1858 datorită infiltrației apei. Umplându-se cu apă salina s-a surpat abia în 1915 în mod foarte rapid, fapt ce a făcut ca apa să se reverse peste marginile gropii iar saramura, ajunsă în cantitate mare în râul Mara, apoi în Iza și Tisa a distrus toată fauna din aceste râuri.

Lacul are forma trapezoidală, lungimea de 130 metri, latimea maximă de 85,5 metri, iar adâncimea maximă de 15,7 metri..Volumul lacului este de 38175 metri cubi și este invariabil.

Lacul Vrăjitoarei

Este situat la sud- est de lacul Bătrân, de care îl desparte o fâșie de pământ lată de 8 metri. Denumirea lacului provine de la faptul că versanții gropii în care e cantonat lacul sunt foarte abrupți și acoperiți de vegetație bogată ( copaci, tufe de soc, aluni, urzici) ce formează hațișuri de nepătruns., iar oglinda lacului este acoperită și ea de lintiță, toate acestea dând lacului un aspect sălbatic, vrăjitoresc, inspirând teamă celui ce patrunde pentru prima dată spre el.

S-a format prin prăbușirea în 1905 a salinelor Iuliana și Ana, de lângă salina Elisabeta. Lacul are forma unei pere, cu un mic golf în vest iar în est o mică peninsulă, conul de dejecție al unui torent. Suprafața lacului este de 1757,5 metri pătrați, lungimea de 56,8 metri iar lățimea de 43 metri. Volumul cuvetei lacului este de 6133 metri cubi, dar crește în timpul averselor și topirii zăpezilor cu circa 2000 metri cubi, situație în care nivelul lacului crește cu 1,3 metri și se revarsă în lacul Bătrân. În viitor, evoluția spre vest a lacului, spre lacul Bătrân, va duce la unirea celor două lacuri în urma erodării sau a surpării fâșiei de pământ care le desparte.

Lacul Roșu

Este situat la nord -est de lacul Bătrân. I se spune astfel, întru-cât apa din el apare roșie datorită cantității mari de oxid de fier ce se află în malul de pe fund. S-a format în groapa ce a rezultat în urma prăbușirii lente, în anul 1905 a salinei Petru și Pavel, cea mai veche din Ocna Șugatag. Lacul are formă ovoidală și e alungit pe direcție nord-sud. Un golf mai important se înscrie în partea de sud-est, unde se află și două izvoare sărate cu debit destul de mare.

Lungimea lacului este de 125 metri, lățimea 45 metri iar volumul de apă este de 3337 metri cubi. Lacul va evolua probabil spre vest, unde se observă noi tasări ale terenului și nu este exclusă fuzionarea cu lacul Bătrân prin surparea îngustei fâșii de pământ ce le desparte.

Lacul numărul 1

Este situat la aproximativ 10 metri în sud- estul lacului Roșu și e cantonat într-o mică excavație rezultată din surparea fostului puț de extracție al salinei Petru și Pavel . Lacul nu are scurgere și se alimentează în principal din precipitații dar și probabil din vre-un izvor cu apă dulce. Întru-cât este situată în aceeași groapă cu lacul Roșu, lacul nr. 1 va evolua în funcție de acesta.

Lacul Scărilor

Este situat la circa 60 de metri spre nord- est de lacul Gavrilă, pe locul fostului puț de acces al salinei Dragoș-Vodă. Lacul a fost numit de localnici astfel datorită faptului că ei numeau puțul de acces “scările de coborât în mină”. Puțul a fost inundat odată cu salina și s-a surpat odată cu aceasta, formându-se și aici un lac. Ulterior, localnicii, încercând să-și recupereze o parte din lemnăria din partea superioară a puțului inundat, au favorizat o a doua surpare a puțului; cuveta lacului inițial s-a umplut astfel parțial cu pământ, formându-se un nou lac cu cuvetă conică și maluri abrupte, înalte de 2,5 metri.

Lacul numărul 30

E situat la circa 40 metri spre sud de fostul puț de extracție al salinei Bogdan. Este cantonat în fostul subsol al clădirii administrației depozitului de lemne de pe timpul funcționării salinelor.

Umplându-se cu apă din infiltrații, subsolul a devenit în 1967 lac, când clădirea a fost demolată. Lacul are formă dreptunghiulară și o lungime de 7 metri, iar lățimea e de 3,5 metri. Adâncimea apei din subsol era de 2,8 metri, însă, cu ocazia demolării clădirii , când aici s-a aruncat moloz, ea s-a redus la la un sfert. Lacul nu are scurgere și nu seacă vara.

Bazinul Ștrandului Băilor Ocna Șugatag

Este situat în incinta băilor, în partea de sud a comunei; a fost construit în 1931 și este folosit sezonal ( 15 mai – 15 septembrie ), simultan cu băile în scop curativ. Bazinul orientat nord- sud are formă dreptunghiulară. În colțul sud vestic are un separeu pentru copii cu lățimea de 4,7 metri, lungimea de 7,8 metri și adâncimea de 37 de centimetri. În sectorul pentru adulți adâncimea variază de la sud la vest spre nord est, intre 1,1 metri și 1,5 metri. Alimentarea bazinului se face cu saramura ce se pompează prin conducte, dintr-unul din puțurile de extracție ale salinei Dragoș- Vodă.

Ape subterane:

Apele freatice sunt cantonate in rezerve modeste pe interfluvii, mai ales in scoarta de alterare, inclusiv in sol. In luncile Marei, Cosaului, se acumuleaza in depozitele friabile rezerve mari de ape freatice azonale.Adancimea apelor freatice variaza intre 10-15 m pe interfluvii si 1-2 m in luncile raurilor si pe terasele inferioare

Apele minerale care ies la zi sunt sub forma de ape clorosodice, create prin spalarea masivelor de sare de la Costiui, ape sulfuroase si sulfatate se gasesc la Breb.

În afară de lacurile de suprafată, mai există și câteva depozite subterane de saramură, în fostele saline surpate parțial sau nesurpate și inundate.

Între acestea, salina Tereza, situată la nord de zona Pipiriga, și unde își are originea Izvorul Lacului și Fântâna de Slatina. Salina a fost inchisă din cauza infiltrației apei, ea conține maxim 1000 metri cubi de saramură.

O altă salină, la sud de lacul Vrăjitoarei este Bogdan, în care , spre deosebire de celelalte saline, stratele de sare sunt dispuse vertical, indiciu că salina e situată la marginea masivului de sare. În prezent salina e complet inundată și adăpostește circa 350000 metri cubi de saramură.

Salina Mihai

Situată la circa 75 metri de Băile Ocna Șugatag a funcționat în perioada 1802-1893 dar a fost inchisă din cauza infiltrației apei, având în final o suprafată de circa 16000 metri pătrați și adâncimea de 110 metri. După inundare a început să se surpeze mai întâi sectorul sudic, apoi cel estic, împreună cu o mică porțiune din partea de sud est a salinei Dragoș-Vodă, doar zona de vest și nord-vest a salinei a rămas nesurpată și înmagazinează circa 600000 metri cubi de saramură.

Salina Dragoș- Vodă

A funcționat în perioada 1815-1950 și a fost cea mai mare salină de la Ocna Șugatag , circa 21000 metri pătrați. Fiind inundată și având în vedere adâncimea la care s-a ajuns cu exploatarea sării (141 metri), cantitatea de saramură în această salină ar putea ajunge pâna la circa 2000000 metri cubi.

În concluzie, subliniez faptul că, în cadrul complexului lacustru de la Ocna Șugatag, lacurile antropogene dețin circa 4 %( 36581 metri pătrați ) din suprafața totală a celor 43 de lacuri și 96 % din volumul total de apă al acestora ( 308992 metri cubi).

Amenajarea unor lacuri din acest complex în scopuri terapeutice și chiar distractivo- sportive și folosirea saramurei din unele dintre ele și din salinele inundate au ridicat substanțial importanța stațiunii balneoclimaterice și a localității Ocna Șugatag.

II.6. POTENȚIALUL NATURAL BIOGEOGRAFIC

Condițiile de relief , climă și sol a teritoriului localității a favorizat dezvoltarea vegetației naturale în funcție de altitudine cu esențele noi și terminând cu fagul. Din punct de vedere bioclimatic, teritoriul localității, împrejurimile se incadrează în zona forestieră a pădurilor de foioase , subzona fagului și de amestecuri fag- gorun ( sau stejar) și mai puțin de conifere.

De-a lungul cursului râului Mara există o vegetație de luncă , azonală, marginită de zăvoaie mai mult sau mai puțin conturate.O asemenea vegetație o putem intâlni și de-a lungul unor văi sau pâraie. Aceste fitocenoze pot fi din arin de munte

( Alnus Viridis), arin negru ( Alnus Glutinosa ), salcie căpreasca ( Salix Capra ), răchită ( Salix Fragilis ), frasinul ( Fraxinus Excelsior), plopi (Plopus ), corn (Cornus Mas), lemn cânesc ( Sigustrum Vulgare), păducel (Crategus Monogyna), rogozul (Carex Riparie), grupuri de ierburi inalte si altele.

În zona depresionară, terasele mai joase și văile înguste dintre versanți, unde pânza de apă freatică nu coboară decât exceptional sub 2,5 m, se intâlnește frecvent o vegetație cu valoare nutritivă nu prea ridicată, ca de exemplu: păiușul (Festuca Pretensis), iarba câmpului (Agrostis Albe), firuța ( Poa Pratensis), trifoi roșu ( Tribolium Pratense), ghirdei mărunt ( Lotus Cornyculatus), sparceta ( Onorbrychis Vicifolie), coada vulpii ( Alopecurus Pratensis), și altele.

În locurile joase cu un evident exces de umiditate , compoziția floristică devine pregnant higrofilă: floarea de lac ( Ranucullus Repens), floarea broștească

( Ranuncullus Acris), mai multe specii de rogoz ( Carex ), mușchiul de pământ (Polytricum Comunae), și altele.

Terasele și dealurile sunt dominate de pâlcuri de pădure formate din amestec de fag-gorun ( sau stejar). Asemenea pâlcuri le întâlnim la Coasta Mare, Pădurea Crăiasa, Coasta Poporului și Preluci.

În partea superioară a piemontului Gutâiului predomină : Festuca Rubre, toporișca ( Nardus Strictus), și turte ( Carbina Ascelius), și altele precum trifoi alb ( Triolium Repens) si trifoi rosu ( Trifolium Pratense), ghirdei marunt ( Lotus Cerniculatus), busuioc de câmp ( Prunella Vulgaris), și altele.

ARIILE NATURALE PROTEJATE

Tăurile de la Hoteni

Reprezintă două mlaștini a cate 2 ha situate la sud-est de satul Hoteni, la o altitudine de 530 m în partea de sud-vest a Depresiunii Maramureșului.
    Cele două lacuri mari au o lungime de 300 m și lățimea de 15 – 20 m , comunicând între ele printr-o suprafață de apa cu lățimea de aproximativ 2m. Mlaștina oligotrofă are o formă alungită cu o orientare pe direcția nord – sud, cu o lungime de 550 m și o lățime de aproximativ 40 m.
    Stratul de turbă situat la suprafață, are o grosime medie de 2,4 – 2,7 m și este așezat pe un strat de apă cu o adâncime de 4 m. Pe partea dreaptă, în marginea mlaștinii se află încă trei lacuri eutrofe mici.
    Flora acestor mlaștini este foarte bogată, aici putând fi identificate speciile de plante: Agrostis stolonifera, Alnus glutinosa, Betula pendula, Betula pubescens, Bidens tripartita, Calamagrostis.

Tinovul Tăurile Chendroaiei

Este situat la sud-est de satul Hoteni, la o altitudine de 530 m în partea de sud-vest a Depresiunii Maramureșului, în zona Piemontului Gutâi.

Este o mlaștină oligotrofă dezvoltată la altitudinea de 1053 m fiind alimentată predominant din precipitațiile atmosferice.
Suprafața bombată, sub formă de dom, înalt de circa 4 m, este formată în marea majoritate de mușchiul de tip arctic (Sphagnum), pe care s-au instalat pernițe de afin, merișor, afin vânat (Vaccinium uliginosum) și răchițele (Vaccinium oxicoccos). Zona centrală prezintă două ochiuri de apă de formă neregulată cu suprafață de 852 mp  și respectiv 566 mp cu aciditate crescută având un pH de 4,13
    Turbăria are o suprafață de 24.592 mp și adăpostește o serie de elemente floristice nordice rare, unele chiar relicte.
    Acest ecosistem unic conține 95% apă, integritatea lui fiind menținută de stratul de plante vii și rădăcini care se împletesc pe suprafața tinovului.
    Spre deosebire de alte ecosisteme, plantele moarte din tinov nu se descompun. Lipsa oxigenului din formațiunea acvatică neaerisită previne apariția microorganismelor (bacterii și fungi) responsabile de procesul de descompunere. În aceste condiții, plantele moarte se turbifică, aglomerându-se la fund sub forma unui zăcământ turbos. Formarea turbei este un proces de durată: pentru formarea a 1 cm de turbă, este necesar de aproximativ 10 ani.
    Turba formată are o mare importanță știintifică, conservând animale și plante moarte constituie un veritabil laborator pentru studiul diverselor specii. Tinovul este o sursă importantă de biodiversitate. El adăposteste o serie de animale microscopice precum rotiferi, protozoare, larve de insecte, melci, dar și vertebrate precum tritoni, salamandre, întamplator șopârle, vipere, păsări ajunse din padurile învecinate în căutare de hrană.

Aria protejată este în custodia Asociației Ecologic Baia Mare, arie administrată în special pentru protecția ecosistemelor acvatice.

Pădurea Crăiasc Pădurea Crăiască ă

Pădurea Crăiasa

Aria naturală protejată este situată în comuna Ocna Șugatag, are suprafața de 44  ha

Pădurea se dezvoltă pe versantul vestic al unui deal terasat, substratul fiind reprezentat de roci sedimentare badeniene (marne, gresii, tufuri). Vegetația caracteristică acestei păduri este reprezentată prin arborete de gorun – Quercus petraea și larice – Larix decidua.

Scopul principal al ariei naturale Pădurea Crăiască este cel de conservare a diversității biologice

Vegetația cultivată cunoaște și ea o largă raspândire, unele plante cultivate cum sunt :

porumbul, cartoful, trifoiul, ovăsul, găsind condiții optime de dezvoltare în zona depresionară.

Alte plante cum sunt graul de toamnă, soiuri mai puțin timpurii de porumb, lucernă, dau rezultate multumitoare doar în anii favorbili.

Fauna nu constituie un element esențial al geosistemelor, ea reflectă unele condiții naturale, evoluția și stabilitatea acestora.

Componența actuală a faunei este influentată în special de formele de relief și de nuanțele climatice, evoluția în timp a peisajului și de intervenția omului.

În Depresiunea Marmureșului, ca și în celelalte zone ale țării, câteva specii faunistice au dispărut datorită, fie unor cauze naturale, fie datorită intervenției omului. Există numeroase argumente de natură toponimică, documente scrise, creații populare orale, care arată că unele animale, astăzi dispărute,mai populau ținuturile Maramureșului.

Spre exemplu, a dispărut castorul ( Castor fiber), denumit în limbaj popular breb. Denumirea toponimică de “breb”este frecventă în depresiunea Maramureșului ( localitatea Breb, pâraul Breboaia, Borcutul Brebilor, Preluca Brebilor), fapt ce arată existența respectivei specii în evul mediu.

De asemenea au dispărut bourul ( Bos primigenius) și zimbrul ( Bison priscus).

Fauna terestră aparține în principal biotopului de pădure, dar există o interferență între acesta și cel de câmp. Mamiferele din pădurile din cadrul depresiunii sunt reprezentate de iepure, caprioară, mistreț, vulpea, veverița, lupul, dihorul, ursul ,care coboară chiar până în satele din culoarul Vișeului și Izei, provocând pagube crescătorilor de animale. Șoarecele de câmp urcă din ocnele joase spre terenurile poienite sau cele folosite pentru cultura cerealelor.

Biotopul de pădure favorizează fauna ornitologică. Pădurile, păsunile, fânețele, perimetrul asezărilor omenești , adăpostesc un număr mare de vrăbii, corbi, coțofene, granguri.

Fauna acvatică este alcatuită din specii de lostriță, păstrăv indigen, lipan, scobari, mrene, chișcari, denumiți de localnici “ptișcari”care populează bazinele Vișeului, Izei, Sapânței, Marei, Cosăului.

II.7. POTENȚIALUL NATURAL AL SOLURILOR

Teritoriul localității Ocna Șugatag cuprinde o diversitate de forme de relief, care, datorită factorilor naturali pedogenetici dau naștere la diferite tipuri de soluri, un rol important revenind și condițiilor bioclimatice și materialului parental.

Pe lunca râului Mara au luat naștere pe depozite aluviale sau aluvio-coluviale și influențate de prezența unei pânze freatice, relativ puțin adâncă și de inundațiile periodice- soluri azonale, aluviale sau aluvio-coluviale, uneori slab gleizate , carbonate sau salinizate.

Pe terasele de luncă a Marei predomină solurile podzolice sau brune podzolite, puternic pseudogleizate.

Pe versanții din zona depresionară, în condițiile unui climat semi umed, pe un material parental format din argile, argile marnoase, gresii sau material deluvial și sub păduri de fag, au luat naștere solurile brune gălbui de pădure podzolite, deci soluri evoluate, fiind spălate particule fine organice și minerale de la suparafață spre adâncime.

Panta versanților mai mare de 6 grade a făcut loc proceselor de eroziune, care au redus mult din orizontul de humus și totodată, din capacitatea lor de producție, versanții au fost despăduriți și cultivați, fară a lua măsuri de protecție.

În zona piemontană, sub păduri de fag, pe o cuvertură de material piemontan format dintr-o argilă prăfoasă în amestec cu fragmente de andezit sau chiar pe andezite cu piroxeni și amfiboli, condiții de microclimat umed și rece, au luat naștere solurile montane, brune și brune gălbui acide, soluri cu profil scurt în care abundă scheletul de diferite mărimi.

În zonele joase, bogate în apă, fie în locuri mai joase de pe terase, fie în lunci, unde apa freatică iese la suprafață, și pe un material parental fin, se formează soluri hidromorfe gleice și amfigleice, soluri cu o mare cantitate de materie organică nedescompusă, ca urmare a excesului de apă.

În zona exploatării de sare din Ocna Șugatag au luat naștere soluri sărăturoase.

CAPITOLUL III POTENȚIALUL ANTROPIC

Potențialul antropic cuprinde ansamblul de elemente care au constituit ocupația omului din cele mai vechi timpuri. Comparativ cu resursele atractive ale cadrului natural, pozențialul turistic antropic cuprinde acele elemente cu funcție recreativă create de om, însă, inițial ele nu au fost construite cu acest scop, au îndeplinit alt rol iar însușirea turistică au căpătat-o in timp.

Aceste elemente se transformă in obiective turistice în funcție de vechime, unicitate, inedit, dimensiune și funcție. Vechimea unui obiectiv construit de mâna omului devine adesea o sursă de un real interes pentru că resimțim nevoia de a plonja cât mai adânc în trecut ( Cocean,P., Geografia Turismului, p.29).

Unicitatea reprezintă și ea un mod de atractivitate, ca de altfel și ieditul în fizionomie, poziție și structură. Aceste atribute sunt mai greu de identificat în comparație cu dimensiunea și funcția acestora, care sunt mult mai vizibile. Aici se diferențiază un potențial al istoriei și arheologiei, cultural, economic, uman, rural pe care le voi analiza în subcapitolele ce urmează.

III.1. POTENȚIALUL ARHEOLOGIC ȘI ISTORIC

Potențialul istoric și arheologic se referă la vestigiile arheologice legate de geneza și continuitatea populației în aceasta zonă.

Localitatea Ocna Șugatag este cunoscută încă de pe vremea romanilor, din primele secole după Hristos. Descoperirile arheologice, precum și alte documente istorice, atestă că populația zonei exploata sarea din vremuri străvechi, dovadă fiind faptul că s-au găsit monede de argint și aur din perioada romană

De aici și din alte ocne se alimenta Imperiul cu sarea din bucate. Prin secolele XIII-XIV pornea un drum al sării care trecea Gutâiul. De acolo, prin hotarul Săpânței la Șelătruc și Huta Certeze în Țara Oașului și mai departe spre Sătmar, alimentând cetățile Buda și Viena, iar în perioadele practicabile, sarea din Ocna Șugatag era cărată cu pluta pe Tisa și de acolo dusă în marile capitale ale Europei.

Ocna Șugatag a fost atestată documentar în 1355, iar celelalte localităti (Breb, Hoteni, Sat Șugatag) în 1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. În documentul din 1355 se pomenește de existența, în marginea dinspre Ocna Șugatag a Giuleștilor, a unui drum care duce la ocnele de sare, folosite de românii maramureșeni care veneau aici să se aprovizioneze cu sare.

La sfârșitul sec. XIV se trece la o exploatare permanentă a sării în cadrul unor ocne organizate prin cămara regală a sării, iar în 1435 este semnalată o mișcare de proporții a lucrătorilor de la ocne ca ripostă la abuzurile cămărașilor regali. Din 1489 este "certificată" existența minei Paul Silvestru și a grupului de mine Ana-Iuliana și Elisabeta care aparțineau de domeniul regal. În sec. XVI apar primele forme embrionare de capitalism, alături de localnici fiind aduși lucrători salariați din Germania și Slovacia. Mine propriuzise au apărut începând cu 1777.

Datorită dezvoltării industriei de exploatare a sării, statul habsburgic a adus în Ocna Șugatag mineri specializati germani, polonezi, maghiari și cehi, ei stabilindu-se aici și contribuind la dezvoltarea economică a localităților.

Până în 1948 localitatea Ocna Șugatag a fost sub aspect administrativ centru de plasă, cunoscând o reală dezvoltare economică și socială, astăzi rolul ei polarizator fiind mult mai accentuat..

La începutul secolului XX galeriile s-au surpat ridicând la suprafață un ochi de apă caldă și sarată. Până în anul 1948 , Ocna Șugatag a fost un important centru de exploatare a sării care și-a încetat activitatea datorită infiltrării apelor în mine. În zona fostelor mine de sare se află 8 lacuri , izvoare cu apă sărată.

Datorită acestor ape sărate Ocna Șugatag a devenit o stațiune balneoclimaterică ( băile sărate sunt benefice în anumite afecțiuni neurologice , reumatismale și ginecologice ) , dar funcționează și ca bază de agrement.

III.2. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC

In acest subcapitol voi face o scurtă prezentare a populației din Ocna Șugatag, în ceea ce privește structura, densitatea și dinamica acesteia.

Populația este formată în mare parte din români și maghiari, însă convețuiesc aici în bună înțelegere și romi, ucrainieni, ruși și germani.

Structura populației după etnie este consecința continuității populației autohtone și a infiltrării altor naționalități de-a lungul timpului, dar este evidentă predominația populației române cu un procent de 88, 19%, după cum se poate observa în tabelul următor:

Structura confesională a populației reflectă faptul că după ortodocși, cea mai mare răspândire o au greco- catolicii, care au construit două biserici, una în Breb, și o alta în Hoteni.

III.3. POTENȚIALUL TURISTIC RURAL

Satul constituie expresia legăturii omului cu natura, reprezentând un cadru de așezare plurifuncțională.

Esențiale pentru păstrarea caracterului rural sunt conservarea modurilor de viață și gândire tradițională, conjugat cu interesul pentru peisaj, posibilitațile de recreere, valoarea curativă a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei, posibilitatea de desfășurare a unor momente de destindere, valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri, gradini botanice sau zoologice, rezervații științifice sau monumente ale naturii, toate acestea la un loc constituind ansamblul potențial rural.

Rețeaua de sate constituie indubitabil principala atracție a țării Maramureșului. Din punct de vedere al poziției geografice, rețeaua asezărilor rurale se desfăsoară de-a lungul văilor principale și a celor laterale, fiind înconjurată de dealuri acoperite cu livezi de pomi fructiferi sau cu pâlcuri de pădure.

Integrarea armonioasă a arhitecturii satelor în natura înconjuratoare dă acestor așezări un farmec inegalabil. Oricine ajunge în Maramureș poate observa imediat caracterul definitoriu al așezărilor maramureșene; satele sunt mari, adesea destul de compacte, iar casele sunt alineate la drumul care urmează valea râului. De obicei sunt două sau trei case alineate în strâmtul și lungul petec de pământ deținut de familia în chestiune. Acest fel de construcție este un indiciu al vechimii locului, cu din ce în ce mai puțin spațiu pentru fiecare generație viitoare.

O vedere panoramică a asezărilor indică concentrări de gospodării în mai multe puncte, fapt ce ne face să legăm acest fenomen de mai multe nuclee inițiale, care ,prin roire au ajuns să se unească între ele, dând naștere satelor actuale. Astfel, dacă prin roirea nucleelor s-au format vechile vetre, inmulțirea populației a dus la extinderea așezărilor, acestea ocupând astăzi aproape toate văile secundare și principale care le străbat.

Forma actuală a unor asezări, cu aglomerări de gospodării de-a lungul șoselelor și drumurilor principale, care , în general merg cu firul văilor principale, s-a fixat în secolul al XVIII-lea și a fost condiționată de șosea sau drum.

De exemplu, satele de pe valea Cosăului și a Marei, ca și majoritatea celor de pe valea Izei și a Vișeului și-au păstrat, în mare, vechile vetre, iar modernizarea drumurilor nu a făcut altceva decât să extindă aceste vetre.

Paul Petrescu împarte zona Maramureșului în mai multe zubzone, atât din punct de vedere al cadrului geografic, cât și sub aspect etnografic și folcloric.

Comuna Ocna Șugatag este situată în subzona vestică a Maramureșului, definită geografic de bazinul Marei și Cosăului, și de cursul inferior al Izei, până la Bârsana, în care folosirea lemnului de stajar a imprimat clădirilor anumite caractere constructive.

Ocna Șugatag este o comuna-stațiune balneoclimaterică care arată aproape ca un oraș, având 4500 locuitori și întinzându-se pe 8500 ha, și este situată pe podisul Șugatagului, la 450 m altitudine, între Mara și Cosău., la 20 km de Sighetul Marmației, la intersecția DJ 185 cu DJ 109F. Comuna se învecinează la sud cu orașul Cavnic și comuna Budești, la est și nord-est cu comuna Călinești, la sud-vest cu municipiul Baia-Mare, iar la vest cu comuna Desești. Satul stațiune propriu-zis are 1500 locuitori și a fost atestat documentar în 1315; aici au funcționat mari exploatări de sare în Evul Mediu, și tot aici s-a consemnat o grevă a ocnașilor încă din anul 1492. Cu aspect de orășel, și locuit preponderent de maghiari, satul dispune de servicii medicale, poștă, magazine și restaurante, filială a unei bănci comerciale, terenuri de sport, hoteluri, pensiuni și căsuțe camping. Aici există o cunoscută casă de copii,finanțată de stat și un centru privat (“Curcubeu”), pentru protecția copiilor instituționalizați.

Pe locul fostelor ocne se află azi opt lacuri artificiale, printre cele mai sărate din Europa, între care : lacul Găvril (cel mai mare lac antroposalin din Romania), Lacul fară Fund, Lacurile Roșu, Pipiriga de Jos, etc. În zona fostelor saline se află și izvoare cu apa sarata și mici aflorimente de sare nativă, precum și flora și faună specifice.

Satul este renumit pentru stațiunea balneoclimaterică ce primește 25000 de turiști anual și oferă servicii de hidro și electroterapie, gimnastică medicală, fizioterapie diversificată, prin intermediul apelor cloruro-sodice concentrate pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, neurologice periferice sau ginecologice. Baza de tratament a stațiunii oferă două bazine și trei vane cu ape minerale încălzite, instalații pentru fizioterapie și termoterapie, sală de masaj, instalații cu aerosoli, două bazine mari și unul mic cu apă rece pentru băi și aerohelioterapie. În zonă există și o bogată și diversificată ofertă de cazare, pentru toate gusturile ,prețurile și buzunarele.

Mai multe detalii cu privire la stațiunea de la Ocna Șugatag le voi da într-un capitol diferit, capitol ce se referă la “Tipurile de turism după criteriul destinației.”

Satul maramureșan tradițional este bine reprezentat de localitățile componente ale comunei Ocna Șugatag și anume : Sat Șugatag (1200 locuitori), Breb (1300 locuitori), și Hoteni (400 locuitori).

Sat Șugatagul

Situat pe DN 18, la 18 km de Sighetul Marmației, are ca specific local, perechile de bivoli de tracțiune, coșurile împletite, pe care le poartă femeile în spate și care aduc aminte de Extremul Orient, și numeroasele porți din lemn, îndăratul cărora se văd “clenciuri” interesante ( ovraci rămuroși în care sunt atârnate vase, ca simbol al averii gospodarilor sau ca semn ca acolo există fată de măritat).

O deosebită atracție o reprezintă biserica de lamn “Cuvioasa Parascheva”, monument istoric ridicat în 1640, pe fundația unei vechi biserici. Menționez faptul că aici în acest sat, s-a născut Nicoară Hotea, cel mai mare meșter de cojoace din Maramureș, care a lucrat, vreme de multe decenii, la casa de la nr.228. Nicoară este și un ferm suporter al tradițiilor, fiind cel care a organizat de numeroase ori faimosul ritual de primavară “ Tânjaua de pa Mara”, despre care voi vorbi in alt capitol.

Tot în Sat Șugatag se află și cea mai veche moară pe apă, pastrată in situ, construită în 1869; aici functionează de asemenea și două vâltori pitorești. Pe traseul spre moară se poate vedea o pălincie și o casă de stejar, veche, de 200 de ani, cu bârne groase de pâna la 80 cm. Foarte bine pastrată din punct de vedere etnografic este partea vestică a satului, spre munte.

Hoteni

Este cel de-al treilea sătuc încântător,ce aparține de Ocna Șugatag și care are 400 locuitori, fiind situat pe DJ 185, intre Hărnicești și Ocna Șugatag, la circa 23 de km de Sighetul Marmației. Potențialul turistic al acestei localități este dat de cel mai impunător obicei din Maramureș, “Tânjaua de pe Mara”, la fel ca și “Hora de la Prislop”precum și “ Festivalul de Datini de Iarna de la Sighet”, care adună mii de oameni din întreg Maramureșul.

Aici, in Hoteni, trăiește cântarețul Ioan Pop ( “Popicu”), cu al său obicei “Hora din șopru”, ce se ține de patru ori pe an, în duminicile lunii august, prin rotație, în satele Breb, Hoteni și Sat Sugatag. Acesta e cel mai bun moment pentru a vedea dansurile autentice maramureșene. La același. Popicu se poate caza, el deținând un complex turistic alcătuit din case tradiționale de lemn.Alte atracții sunt date de Biserica din lemn Sf.Arhangheli, l 3 km distanță, pe o potecă marcată turistic se află două lacuri de baraj natural și o mlastină declarată, recent rezervație (“Tinoavele plutitoare de la Hoteni”), unde sunt cantonate plante acvatice,rare, pești și broaște țestoase de apă, din nefericire ucise de unii localnici care le transformă carapacea în scrumiere.

Breb

Cel de-al patrulea sat al comunei Ocna Șugatag este situat pe drumul local la 1 km de DJ 109F, la 6 km de Ocna Șugatag, respectiv 27 km de Sighetul Marmației. Este unul din cele mai înalte sate vechi din Maramureș, catalogat ca un “muzeu viu”.

Satul a fost atestat din secolul XIV, in vatra acestuia descoperindu-se obiecte din epoca bronzului. Situat sub Creasta Cocoșului, într-un loc foarte pitoresc, mai păstrează câteva sute de case din lemn.Numele satului provine de la mamiferul dispărut în secolul XVI, brebul sau castorul.

Deosebit de atractive sunt aici Biserica de lemn “Sf.Arhangheli”, monument istoric, și vechea casă parohială din lemn, singura păstrată în situ din Maramureș, despre care voi vorbi în alt capitol. Alte obiective interesante sunt pălinciile, potcovăria, biserica de zid, izvorul mineral de pe locul fostelor băi din secolul XVIII,vizitate de împaratul austriac Iosif al II- lea, lacurile Morărenilor și Chendroaiei,considerate rezervații naturale.

Din cele opt mori existente cândva, doar una singură a fost salvată, dar care în prezent nu este folosită. În sat locuiesc meșteri remarcabili precum Petru Pop, care cioplește cruci, fuse, pecetare, linguri de lemn; meșterul de opinci Chira Nicoară, care este și meșter de cuptoare tradiționale ( meserie pe cale de dispariție), socăcita ( bucătareasa traditională) Maria Hotea, care cunoaște rețete culinare arhaice și care poate interpreta bucăți de folclor autentic.

Satul tradițional maramureșan a fost construit în totalitate din lemn, toate casele, șurele, șoproanele, gardurile, porțile și bisericile au acoperișuri din șindrilă. Din nefericire, astăzi, datorită mutațiilor accelerate ce se petrec în satele maramureșene, vizitatorii pot avea surpriza să descopere că unele instalații tehnice sau case de lemn au fost intre timp demontate, stramutate sau distruse, fiind inlocuite cu cladiri din caramida, piatra sau beton, iar acoperișurile, din fier încrețit, construcții străine de arhitectura Maramureșului, edificate de tinerii care muncesc în străinatate, fenomen nefericit, care se acutizează pe zi ce trece.

De ce aceste sate sunt considerate unice și cei care au fost aici vor sa se intoarcă?-raspunsul : un amestec de trei lucruri: peisaje remarcabile, oameni cinstiti și simpla civilizatie a lemnului, cu faimoasele biserici ale căror turle se pot vedea de departe. Natura, oamenii, bisericile și casele sunt legate spiritual și au menținut această legatură până în prezent.

III.4. POTENȚIALUL CULTURAL- ARTISTIC

III.4.1 MONUMENTE

Cultura și istoria sunt două dintre caracteristicile principale care definesc teritoriul Maramureșului. Istoria populației a dus la conturarea unei spiritualități proprii ce se remarcă prin construcții arhitecturale deosebite ce adăpostesc manifestări culturale. Elementele au fost create de spiritul intreprinzător al populației, din cele mai vechi timpuri, iar pentru contemporani, aceste elemente alimentează curiozitatea , un prim impuls în valorificarea potențialului antropic.

Elementele de care spuneam sunt reprezentate prin monumente arhitecturale tradiționale, case tradiționale încântătoare, porți minunate din lemn, cunoscute peste tot în lume, biserici frumoase din lemn, cu turnuri care, parcă ating cerul.

Bisericile din lemn

Referindu-se la monumentele de arhitectură din nordul Transilvaniei, Paul Petrescu constata că“ Pe tot acest teritoriu se găsesc unele din cele mai interesante construcții religioase din lemn, nu numai din țara noastră, ci din întreaga Europă. Bisericile din lemn din Maramureș, și-au câștigat demult o faimă bine meritată, atât în rândul specialiștilor, cât și în cel al publicului larg din multe tări ale lumii. Ele reprezintă, fară îndoială, una din culmile artei de a construi în lemn de pe continentul nostru. “

Aceste admirabile edificii prezintă un interes cu atât mai mare, cu cât ele se leaga nemijlocit de arta construcțiilor țărănești românești, unitatea casei și a bisericii, din punct de vedere arhitectonic fiind o dovadă a marii vechimi a artei de a construi pe teritoriul românesc.Majoritatea bisericilor-monument din Maramureș, datate în perioada secolelor XVII și XVIII, au fost reconstruite pe locul altor construcții dispărute. Înălțarea acestor biserici, a caselor și a altor construcții, a fost facilitată de bogăția pădurilor seculare.

De exemplu, în subzona Cosău-Mara, pădurile de stejar și gorun fiind dominante, construcțiile vor purta amprenta acestor esențe, spre deosebire de subzonele Iza Mijlocie, Vișeu și Borșa, unde predomină rășinoasele.

Îndreptându-ne pe firul principal al Marei, la Sat Șugatag, ne intâmpină una dintre cele mai reprezentative biserici- monument, construită din lemn de stejar, în anul 1642, pe fundații mai vechi.

Biserica a fost pictată mult mai tarziu, probabil în 1753, an însemnat în pronaos de popa Ioan. Monumentul se încadrează in tipologia bisericilor din lemn marmureșene, prezentând elementele sale caracteristice, cu acea streșină dublă în dreptul naosului și pronaosului, cu turnul dotat cu foișor scos în afara profilului și cu un coif prelungit. Acest monument respectă dispoziția planimetrică și volumetrică a bisericilor din lemn maramureșene, cu dubla poarta și cu acces pe latura vestică, fară pridvor. Motivul terdasei “funia rasucită”, ce încinge mijlocul pereților la exterior, îl găsim și la ancadramentul ușii, decor specific construcțiilor din lemn și poate fi regăsit în mod frecvent și în alte genuri practicate în creația populară a lemnului.

Se poate stabili o apropiere între profilul cadrelor de lemn al ușilor de la aceste biserici și profilul cadrelor din piatră, de origine gotică. Proporțiile generale ale ansamblului, verticalitatea impusă de silueta turnului, constituie, alături de elementele enumerate mai sus, argumenete ale specificității estetice, ce individualizează civilizatia lemnului din Maramures.

Interiorul are ancadramentul ușii naosului, bogat decorat, iar iconostasul se distinge prin ușile sale deosebite. Fragmente ale picturii interioare parietale, datate din secolul XVIII, atribuite zugravului Gheorghe, din Desești, se pastreză în naos, respectiv altar. Dintre icoanele păstrate pot fi amintite cea a hramului “ Cuvioasa Parascheva”, realizate în 1783 de zugravul Vigovan Gheorghe, respectiv cea a Sf. Nicolaie, realizată în 1785. În patrimoniul bisericii este semnalată, alături de carți vechi, bisericești, și o colecție de icoane pe lemn și sticlă, covoare vechi, etc. În cimitirul din jurul bisericii se mai pastrează câteva semne de mormânt, lucrate în lemn, care au ca motiv principal, crucea înscrisă în cerc, despre care, cercetătorii spun că sunt de influentă celtică, sau chiar relicte ale civilizației celtice, dată fiind abundența acestor motive specifice celților

( Virginia Cartianu, “Urme celtice în spiritualitatea și cultura românească “).

Între anii 1769-1970, monumentul a fost reparat prin grija Direcției Monumentelor Istorice, iar în 1994 a fost reacoperit cu dranița de stejar, de către o echipa de meșteri locali.

Pe drumul lateral, care trece prin satul Hoteni, se ajunge în satul Breb, unde se află biserica din lemn Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil, monument istoric construit în 1531 în vechea vatră a satuluiu, numită azi “ Copăceni”, de către fiii lui Vasile, descendenți ai cneazului Giulea și locuitorii satului. În 1626 biserica este mutată pe actualul amplasament donat de către soția nobilului Boteanu, fapt pentru care biserica se mai numește Boteneasa. Lăcașul a fost pictat imediat după reconstrucție și modificat total și dezastruos prin 1864. Azi mai păstreza doar un fragment din pictura murală originală, cea din 1626, cea mai veche din Maramureș, pe o suprafață de 35*50 cm, și care reprezintă un brâu geometric, asemanător motivelor aflate pe vechile covoare populare, colorat în roșu, galben și albastru.Pe peretele exterior estic se află resturi de pictură aparținând vechiului altar, ale cărui bârne au fost scoase înfară la restaurarea din secolul XIX. Patrimoniul artistic al lăcașului numară icoane pe lemn din secolul XVII, icoane pe sticlă, covoare vechi, mobilier, stergare votive, un vechi potir, o cruce de mână de tip celtic, un clopot datat din 1796, etc. În curtea bisericii se pastrează câteva semne de mormânt de lemn, ornate cu motive celtice și cruci de piatră foarte vechi. “ Masa Moșilor”, din piatră, a fost recent regrupată în jurul unei troițe noi.

Un alt monument de arhitectură din Breb îl constituie Casa Parohială din lemn, construită în 1903, lângă o locuintă din secolul XIX, și care adăpostește colecția etnografică a preotului Mircea Antal ( fost paroh al satului și renumit etnobotanist), care include prapori,

pecetare ( sigilii din lemn folosite odinioară la ștampilat pâinea pascală), ceramica, port popular, icoane pe sticlă și altele.

Tot monumente arhitecturale sunt considerate și casele vechi de pe Ulița Casălor, trei dintre aceste case au fost reconstituite de fundația britanică “ Mihai Eminescu Trust”, patronată de prințul Charles, care a vizitat satul în 2004.

O altă biserică din lemn este cea de le Hoteni, Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil, ridicată în 1657 la Slatina, în nordul Tisei, și strămutată aici în 1788. În curtea parohiei, vizavi de biserică se află o parte din tâmpla vechii biserici existente odată în Botiza, și care a fost, de asemenea, reconstituită aici, apoi demolată, datată stiințific din anul 1600. Hoteniul a avut anterior încă o biserică, construită probabil în 1628 și mutată în 1758 la Budești Susani, unde se află și azi. Datorită multiplelor reconstrucții , adaosuri și reparații, lăcașul actual nu mai păstrează aproape nimic din patrimoniul medieval de odinioară, cu excepția a două icoane pe lemn.

La Ocna Șugatag bisericile din lemn construite în 1979 și cea din piatră construită în 1844 cu sprijinul financiar al francasonilor sigheteni prezintă atracții interesante.

În toate satele amintite, pe lângă bisericile monument, care în cimitirele din jurul lor adăpostesc semne de mormânt și troițe monumentale create în veacurile trecute, mai pot fi văzute case datate din secolele XVII-XVIII.

Porțile maramureșene:

Aceste porți reprezintă cel mai important element de arhitectură traditională a tăranului din Maramureș. Poarta este construită din trei stâlpi mari din stejar, legați între ei printr-un fruntar ; are o portiță pentru trecerea persoanelor și poarta mare pentru utilaje și animale.

Poarta reprezintă un indicator al prestigiului social și economic al familiei respective.Dintre motivele ornamentale sunt intâlnite: funia, însemnele solare, “ dintele de lup și ghinul”, “ vasul cu flori ”, flori stilizate, “pomul vieții”, în diferite variante, motive romboidale mari sau mici, și altele.

În Sat Șugatag pot fi vizitate o veche moară pe apă, construită în 1869, două vâltori și o pălincie.

Fiecare din localitățile amintite mai sus are câte un cămin cultural dotat și modernizat, iar în Ocna Șugatag există o bibliotecă cu peste 9000 de volume. Școlile și grădinițele antrenează copiii în activități culturale, existând mai multe formații de dansuri populare ale copiilor și tinerilor.

III.4.2.FESTIVALURI

Festivalurile folclorice maramureșene reprezintă una dintre formele de valorificare superioară a folclorului românesc și de revitalizare a acestuia.

Principalele sărbători care se desfășoară în comuna Ocna Șugatag, în diferite perioade ale anului, și cu anumite semnificații sunt :

Tânjaua de pe Mara

Festivalul Gulașului

Jocul Satului sau Hora din Șopru

Balul Strugurilor

Tabăra Socială de Pictură.

“Tânjaua de pe Mara”

Este un renumit festival folcloric care se desfășoară în satul Hoteni, Hărnicești și Sat Șugatag adunând la începutul lunii mai, mii de oameni din județ și din țară, pentru a-l sărbători pe cel mai harnic om din sat, răspunzător de toți ceilalți, de recolta de peste an a tuturor. El este agricultorul exemplar, încărcat cu darurile cerului ( apa, caldura ) ca să rodească pământul și să se producă pâinea. Este Adamul taran ; el va fi purificat prin foc și prin apă. Numele sărbătorii vine de la “tânja”, un proțap cu care se prinde a doua pereche de vite în jug.

În cadrul ceremonialului, se leagă unul de altul mai multe pluguri și juguri, apoi feciorii îl asează pe sărbătorit pe tileguța, plasată la capătul șirului de juguri.

Înaintea primei perechi de “boi” se pun trei cărbuni aprinși peste care trece tânjaua. După această purificare prin foc, alaiul se îndreaptă spre locul arat pe care-l înconjoară de trei ori, în sensul rotirii soarelui. Se spune apoi ‘Tatăl Nostru’ și “ Născătoarea’, după ce s-a făcut o invocație soarelui. Sărbătoritul este dus apoi la râu, păzit pentru a nu fugi, la apă se rostește un vers închinat soarelui și o rugăciune, apoi cel mai bătrân om din sat îl spală pe sarbatorit de trei ori.

Atunci “boii”, adică feciorii cu tileguțile, ies pe mal și udă fetele și nevestele

( rit de fertilitate). La final, la casa sărbătoritului, se încinge un ospăț la care participă tot satul.

“Festivlul Gulașului”

Festivalul se desfasoară la Ocna Șugatag, pe 12 august și constă într-o competiție între bucătarii amatori și profesioniști în prepararea celui mai gustos gulaș, mâncare tradițională maghiară, printre participanți fiind și bucatări din Szolnok, județ maghiar înfrățit cu Maramureșul. În limba maghiară cuvantul “gulaș” înseamnă “păstor de vite”. Pe vremuri, această mâncare era numită “carne de gulaș”, însemnând carne care este pregatită de păstorul de vite. Prima rețetă care explică metodele de preparare a gulașului datează din 1787, fiind semnată de Jozsef Gvadanyi. Gulașul a devenit, în timp, mâncarea națională a ungurilor, unul din simbolurile naționale. Cunoaște și o răspândire internațională, fiind pregătit și servit în multe țări, iar la noi în țară, mai ales în Ardeal.

“Jocul Satului sau Hora din Șopru”

Ioan Pop sau Popicu din Hoteni, are marele merit pentru desfǎșurarea , de câțiva ani a Jocului Satului ( Hora din Șopru), proiect de revigorare a jocului tǎrǎnesc in Maramureș, sprijinit de mai multe instituții și fundații, joc care se ține în luna august în localitǎțile Breb, Hoteni și Sat Șugatag. Este o manifestare autenticǎ a dansului popular maramureșan.

Vorbind despre muzicǎ și dans, Ioan Pop susține cǎ “ un sat în care nu se aude vioara, un sat farǎ joc, e ca un om cǎruia Dumnezeu i-a luat toata vlaga. Înainte, jocul era ca și credința în Dumnezeu. Mergeai la horǎ și intrai în șopru de dans cum ai intra în bisericǎ.

Asta era nǎpasta”noastrǎ, tot ce ne ținea adunați la un loc. Puteai sǎ-l cumperi cu aur și nimeni nu lipsea duminica de la joc.”

De asemenea, învǎluit de emoție, Ion Pop mai spunea: “ Cântând, cred cǎ îmbǎtrânești mai repede, dar totodatǎ mai frumos. Nu-i o vorba goalǎ cǎ muzica îl face pe om mai bun.Te veselește, te face sǎ uiți de toate necazurile.

“Tabǎra Socialǎ de Picturǎ”

Tabarǎ Socialǎ de Picturǎ se organizeazǎ în fiecare varǎ, începând din vara anului 2005, la inițiativa preotului- asistent social Ioan Ardelean. Organizatori sunt Parohia Ortodoxǎ din Hoteni, secția de Arte Plastice și Decorative a Facultatii de Litere de la Universitatea de Nord, Fundația “Hope and Homes for children” Romania.

În fiecare varǎ, copiii instituționalizați și studenții petrec la Hoteni o sǎptǎmanǎ, iar duminica iși expun lucrǎrile la biserica din Hoteni. Scopul acestei lucrǎri este implicarea comunǎ a unui numar de copii instituționalizați, alǎturi de artiștii plastici, într-o tabǎrǎ socialǎ care se bazeazǎ pe o formǎ de voluntariat artistic, voluntarii propunându-și, prin demersul lor, sǎ sprijine grupul social cu risc implicat în proiect.

Garth Cartwright, scriitor din Londra, vizitând pentru a cincea oara Maramureșul afirma:

“ Maramureșul este una dintre cele mai creative zone folclorice ale României, având o muzicǎ fabuloasǎ, deja recunoscutǎ în toatǎ lumea. Dansurile astea din sate, unde vine fiecare sǎ-și arate costumul și talentul, unde bǎtrânii joacǎ parcǎ mai aprins decât tinerii, bǎtând podeaua pânǎ se rup pingelele, mi se par senzaționale. Cu o astfel de tradiție, cea mai bogatǎ din Europa, România are marea obligație de a elabora programe de conservare, chiar în satele respective și nu în festivaluri regionale sau în muzee. Dincolo de imaginile “standart” despre țara aceasta, România este una dintre cele mai bogate țǎri în tezaure culturale.

III.5. POTENȚIALUL ETNOFOLCLORIC

Acest tip de potențial deține un loc aparte în cadrul potențialului turistic antropic, datoritǎ specificului sǎu, patrimoniului propriu, spiritual și material, rezultat din evoluția conștiinței sale în timp și a rǎspândirii populației în spațiu. Pentru turiștii proveniți din alte regiuni sau etnii, specificul fiecǎrei zone este inedit.

Potențialul etnografic se caracterizeazǎ prin îmbinarea construcțiilor și obiectivelor cu funcție atractivǎ, cu manifestǎrile ce se desfǎsoarǎ într-un cadru oferit de acestea; din aceastǎ îmbinare rezultǎ, odatǎ cu trecerea timpului, o simbiozǎ a pǎrții materiale cu cea spiritualǎ.

Deși cultura popularǎ tradiționalǎ maramureșeanǎ a suferit schimbǎri, și aici mǎ refer îndeosebi “ civilizația lemnului”, care, în zilele noastre, nu mai caracterizeazǎ satele maramureșene, localnicii adaptând tehnici moderne de construcție (casele fiind durate în cǎrǎmidǎ și beton}, totuși s-au preluat elemente din tradiție, noile modele create pǎstrând identitatea culturalǎ a zonei. S-au preluat astfel în viața modernǎ o serie de categorii ale culturii și artei populare tradiționale, iar prin meșteri iscusiți au fost ridicate la noi cote valorice , gǎsindu-și locul în viața zilelor noastre. Aceste categorii ale culturii și artei populare tradiționale, prezente doar în mediul rural, se referǎ la arhitectura și instalațiile tehnice țǎrǎnești, asezǎrile, ocupațiile meștesugǎrești, obiceiurile, portul, jocul și cântecele populare.

Arhitectura

Arhitectura satelor maramureșene stǎ sub semnul civilizației lemnului.

Toate construcțiile gospodǎrești, poarta,diversele sisteme de împrejmuire, anexele gospodǎrești și casa, instalațiile tehnice, troițele de hotar și construcțiile cultural-administrative au fost aproape în exclusivitate din lemn.

Un element decorativ de mare originalitate al satelor maramureșene sunt monumentalele porți durate în stejar, ornate cu motive puternic reliefate, precum funia împletitǎ, pomul vieții, crucea liberǎ sau crucea înscrisǎ în cerc, cercuri, pomul vieții, bare verticale și înclinate, vase de flori, șarpele și linii șerpuite, pǎsǎri, schița unei figuri omenești sau mâinile deschise.

De mare interes turistic sunt locuințele și construcțiile anexe, caracterizate prin ingeniozitate, eleganța liniei și varietatea decorației.

În evoluția asezǎrilor permanente, gospodaria a constituit un factor activ și dinamizator.

Aceasta este alcatuitǎ din construcții cu destinație specialǎ, grupate dupa funcțiile pe care le îndeplinesc, oglindind ocupațiile de bazǎ și anexe ale familiei gospodarului.

Gospodǎria tradiționalǎ maramureșeanǎ este compusǎ din douǎ segmente: “ statutul”, adica gospodǎria din sat ( casa, curtea, acareturile, livada și gradina), respectiv cea dinafarǎ. “Statutul” cuprinde grajdul, situat chiar la drum ( motiv principal de mândrie al moroșanului authentic), în paralel cu casa, apoi șura, “colejna”( magazia de lemne), cotețe pentru porc, gǎini și câine, coșarul pentru porumb și “șoprul cu fân”. Totul e înconjurat de o mulțime de garduri, fǎcute din scândurǎ sau nuiele împletite, porți, “ pârlazuri”.

Casa țǎranului din Maramureș, ca element principal și ordonator ( in funcție de aceasta sunt dispuse și celelalte elemente componente) reprezintǎ un simbol al statorniciei , iar ca dovadǎ a importanței de care s-a bucurat întotdeauna din partea celor care o locuiau, pe lânga funcționalitate, s-a avut în vedere și aspectul ei frumos, pe masura frumuseții sufletești și trupești a oamenilor care o locuiau, dar și pe mǎsura mediului natural care o înconjura.

Casa moroșeanǎ autenticǎ este acoperitǎ cu șindrilǎ, fiind construitǎ din lemn de stejar, uneori folosindu-se esențe ca agul, carpenul, frasinul sau paltinul.

Camera principalǎ e “casa din fațǎ”, adicǎ cea dinspre stradǎ. Aceasta e împarțitǎ în douǎ de o axǎ imaginarǎ trasatǎ perpendicular pe lungimea casei. Urmeazǎ apoi “spațiul faptelor de viațǎ”, aflat în stânga, cum intri dinspre centru și care cuprinde cuptorul ( spațiul de iluminat, încǎlzit, gǎtit sau chiar dormit), patul, lǎzile cu zestre, iar “spațiul de ritual”se situeazǎ pe partea opusǎ, înspre geamuri, acolo unde stau masa, lavițele, dulapul lampa.

În primul loc se desfǎșoarǎ nunta, nașterea, moartea, iar în cel de-al doilea , botezul, înmormântǎrile, etc. În podul casei, folosit ca afumǎtoare și cǎmarǎ, se depozitau demult coșurile cu bucate, respectiv obiectele scoase din uz.

Ocupațiile și meșteșugurile

Ocupațiile și meșteșugurile sunt condiționate de mediul natural și de factorii socio-istorici și reflectǎ condiția existențialǎ a unui popor, din punct de vedere economic.

Atractivitatea acestora constǎ în modul lor de practicare, în uneltele și tehnologiile folosite, în modificǎrile induse spațiului natural, în rezultatul final al activitǎții.

Localitatea Ocna Șugatag se caracterizeazǎ printr-o economie de tip agro-pastoralǎ, din care s-au dezvoltat meșteșuguri și industrii tǎrǎnești, care sǎ satisfacǎ, sub aspectul uneltelor, necesitǎțile lucrǎrii pǎmântului și ale prelucrǎrii produselor. Deci mramureșenii din aceastǎ regiune au ca ocupații de bazǎ agricultura și creșterea animalelor.

Pentru unii turiști ar putea fi o noutate felul în care se arǎ pǎmântul, cultivatul, semǎnatul, plivitul, seceratul, treieratul.Asemǎnǎtor se întâmpla și cu creșterea animalelor, mai ales în cazul oieritului ( urcarea la deal a oilor, primǎvara și coborârea lor toamna), tipul de construcție al stânei propriu-zise.

Creșterea animalelor este un prilej de întrecere și mândrie între sǎteni, fiecare gospodar având mai multe vite.

Pomicultura reprezintǎ o altǎ ocupație a țǎranilor maramureșeni, importantǎ datoritǎ obținerii din fructe a celebrei pǎlinci maramureșene, dar și pentru faptul cǎ aduce venituri importante prin comercializarea fructelor propriu-zise sau uscate.

Dintre meșteșugurile tradiționale ale maramureșenilor se pǎstreazǎ azi torsul și țesutul,cele mai comune ocupații feminine, ce implicǎ utilizarea “tearei”( razboi de țesut țǎrǎnesc), butinǎritl ( lucrul la pǎdure), cu vechi tehnici tradiționale de tǎiere și prelucrare a lemnului : cioplitul cu securea, fǎtuitul cu barda, tǎiatul și crǎpatul cu fierǎstrǎul și jeagǎrul.

Un adevǎrat bijutier în lemn este maestrul Petru Pop, din Breb, membru al Academiei Artelor Tradiționale din România și care practicǎ meseria de sculptor în lemn de 50 de ani.

Arta cojocǎritului se pǎstrezǎ cu precǎdere în Sat Șugatag, deosebit de originale fiind pieptarele cu oglinzi și cu ciucuri, ornamentate atât în întregime pe fațǎ, cât și în spate, cu prim negru pe margine.

Unul dintre meșterii cojocari maramureșeni, Nicoarǎ Hotea din Sat Șugatag, s-a detașat prin creații deosebite , participând la mrile festivaluri folclorice din țarǎ și de peste hotare, creații appreciate în cadrul Festivlului Național “Cântarea României”.

Opincǎritul este un meșteșug impus ca urmare a cererii foarte mari de produse și imposibilitatea satisfacerii acesteia în cadrul gospodǎriei.

La Ocna Șugatag se organizeazǎ sǎptǎmânal târguri în care, meșteri spacializați în confecționarea opincilor, iși desfac produsele. Renumit este opincarul Chira Nicoarǎ din Breb, care lucreazǎ opinci pentru satele Mara, Desești, Sat Șugatag, Hǎrnicești, Budești, Giulești, Cǎlinești.

Fierǎritul( “couǎcitul”), rǎmǎșițǎ a vechilor meșteșuguri medievale, a rǎms practic neschimbat în ultimele sute de ani.

Fiecare sat are una sau mai multe fierǎrii, unde meșterii țǎrani, folosind cuptoarele cu foale, încǎlzite cu mangal și cu ajutorul unor scule rudimentare, confecționeazǎ cǎrute, balamale, secure,, reparǎ unelte agricole și potcovesc cai. În anul 1971 în Breb exista un singur fierar care lucra pentru tot satul, și șase fierari care lucrau pentru nevoile proprii.

Astǎzi, la Breb, funcționeazǎ una din cele mai frumoase fierǎrii din Maramureș, alǎturi de cele de la Dragomirești, Poienile de sub Munte și Bârsana.

Portul popular

Ceea ce este unic pentru populația acestei zone și care o caracterizeazǎ într-un fel “spiritual” aș putea spune este portul popular și tradițiile care s-au pǎstrat de-a lungul timpului. Pe cale de dispariție și din ce în ce mai transformat, de o vechime milenarǎ, portul popular mai e purtat de bǎtrâni, în satele izolate și de restul populației rurale, în zilele de sǎrbǎtoare, mai ales duminicile.

Portul popular maramureșean are un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le gǎsim în alte zone. Ca element de bazǎ al costumului popular feminine, amintim o pânzǎturǎ ( batic) înfloratǎ sau neagrǎ, în raport cu vârsta celei care o poartǎ. Cămașa este țesută în casă din pânză de in, cânepă sau bumbac, iar în față are un decolteu pătrat sau rotund, brodat cu ornamente florale. Poalele sunt făcute din același material ca și cămașa, mai largi și încrețite puțin la talie, iar jos pe margine sunt tivite cu "cipcă" cu colțișori făcută cu acul de croșetă. Zadiilei vărgate cu dungi orizontale roșu cu negru, galben cu negru, portocaliu, verde etc diferă de la un sat la altul. Ele se pun peste poale, în față și în spate, fiind prinse cu baiere de lână.
Pieptarul este făcut din piele de oaie sau de miel cu blanǎ înăuntru, fără mâneci, cu motive florale într-o mare varietate cromatică
Guba mitoasă folosită iarna este cel mai vechi element al costumului femeiesc și a suferit cele mai puține modificări în timp. 'Pănura' din care se face guba este țesută manual din lână de oaie.
Portul barbaților are ca element de bazǎ o camasǎ albǎ, scurtǎ, pânǎ la talie ,țesută din pânză albă de bumbac, cusută simplu cu broderii la gât și la mâneci, cu mătase albă sau galbenă. Mânecile sunt largi și se termină cu "cipcă cu colțișori" la cămăsile de sărbătoare.

Pantalonii (gatii, sau gaci) sunt largi și scurți, foarte comozi, țesuți din pânză de bumbac albă. Pentru iarnă sunt "cioarecii" simpli din lână albă sau gri, deosebit de călduroși.

Pieptarul este brodat cu multe elemente ornamentale, ținte din metal, ciucuri din lână, este confecționat din piele cu blanǎ pe dinăuntru și se poartă neîncheiat. Încǎlțǎmintea e opinca, acum purtând cizme sau pantofi, pe cap se poartǎ o pǎlǎrie de paie cu boruri mici, gǎtitǎ cu borsoane, mǎrgele și ciucǎlǎi ( ciucuri din lânǎ coloratǎ), se mai poartǎ o traistǎ fecioreascǎ, bogat ornamentatǎ și mânecǎri. Cǎmǎsile sunt ornamentate cu ornamente florale și geometrice. Cojoacele sau pieptarele sunt despicate în fațǎ, scurte, fǎrǎ mâneci, cel bǎrbǎtesc pânǎ la șolduri iar cel femeiesc depǎșind talia. Confecționat din blanǎ de miel și ornamentat cu broderie de lânǎ policromǎ, cu ciucǎlǎi colorați în roșu, albastru, verde , și cu mici bucǎți rotunde de oglinzi aplicate

Manifestări ale tradițiilor populare, dansurile, cântecele și frumoasele costume populare pot fi admirate pe parcursul deja cunoscutelor sărbători și festivaluri, devenite de notorietate unele chiar pe plan național.

Datinile și obiceiurile

Dimitrie Cantemir spunea cǎ “ datinile și obiceiurile sunt tot atât de deosebite cât este deosebit aerul de la un ținut la altul al țǎrii”.

Dintre obiceiurile calendaristice maramureșene, cele mai spectaculoase sunt sǎrbǎtorile de iarnǎ, care constituie un prilej de bucurie, în special pentru copiii și tinerii care le practicǎ .Transmise din generație în generație, într-o continuǎ schimbare și înnoire, atât ca funcție, cât și ca realizare, în perioada contemporanǎ au ajuns mai mult ca niște spectacole populare ce antreneazǎ întreaga colectivitate.

Colindatul deschide ciclul celor 12 sǎrbǎtori de iarnǎ.

Dacǎ în orașe Crǎciunul a devenit mai mult o afacere, în satele din Maramureș tradițiile vechi, de sute de ani, sunt pǎstrate chiar și de cei mici. Îmbrǎcați în haine tradiționale din lânǎ de oaie, cușme, gube și traiste, colindǎtorii mișunǎ pe ulițele satului aproape fǎrǎ încetare. În Maramureș se colindǎ pe vârste : seara copiii, dupǎ miezul nopții, tinerii iar în zori, bǎtrânii. Colindele celor maturi sunt religioase, vorbind despre “ facerea lumii”, ale celor mici și ale tinerilor sunt precreștine, legate de animale ( gǎinǎ, vacǎ, vulpea, cerbul, oaia, calul, boul), de copaci ( fagul, bradul, mǎrul), de plante cu valențe magice ( busuiocul, rozmarinul).Toate colindele, “corinzile”, cum spun maramureșenii, conțin însǎ, urǎri de bine, sǎnǎtate și belșug. Urarea este proiectatǎ în viitor, trebuie sǎ se împlineascǎ spre binele aceluia cǎruia i-se adreseazǎ, dar aceasta presupune și o platǎ, pentru ca urarea sǎ se împlineascǎ sigur. E ca un fel de cerșit ritual, dai, ca sǎ ai. Referindu-se la colinde, Mihai Pop constata cǎ acestea” sunt fǎrǎ îndoialǎ gradul cel mai înalt de desǎvârșire artisticǎ la care a ajuns poezia româneascǎ înainte de a fi scrisǎ.

( Mihai Pop, “De la obiceiuri strǎvechi la ceremoniale și la spectacole contemporane”).

Un element de atracție pentru turiștii care vin în zonǎ îl constituie obiceiul teatrului popular religios, care marcheazǎ trecerea în noul an ( Mihai Dancus, “ Jocuri cu mǎști în Maramureș”) și în care, un loc aparte îl constituie “ Viflaimul”.

Viflaimul este o piesǎ inspiratǎ din Biblie care relateazǎ povestea nașterii Mântuitorului.

Viflaimul se joacǎ de cete de feciori în primele zile de Crǎciun, la Anul Nou, uneori la Boboteazǎ. Foarte spectaculos și plin de semnificații este practicarea actelor magice care au devenit jocuri, de cǎtre fete și flǎcǎi, în noaptea de Anul Nou. În aceastǎ noapte se produce de fapt un act de provocare a fetelor nemǎritate și a feciorilor tomnatici, prin intermediul “ metehailor și metehoaielor”, mǎști ce se fac feciorilor și fetelor necǎsǎtorite, și care se pun în noapte , îndemnând pe aceștia la încadrarea în societate.

Tot în noaptea de Anul Nou, dar și la Boboteazǎ, se practicǎ “jocul Caprei” și “jocul Ursului”, care, prin grotescul dansului, umorul savuros al textului, dialogul viu, costumația, în special mǎștile, aduc spectatorului adevǎrate satisfacții artistice.

Boboteaza închide ciclul celor 12 zile ale sǎrbǎtorilor de iarnǎ.

Este sǎrbǎtoarea creștinǎ a botezului lui Iisus Hristos în apele Iordanului, ziua în care preotul umblǎ cu crucea și sfințește casele oamenilor. În tradiția popularǎ, acestei sǎrbǎtori creștine i s-au încorporat multe elemente ale unor rituri ancestrale de fertilitate, purificare, cinstire a sacralitǎții apei și focului. Sǎrbǎtoarea Bobotezei cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului, se colindǎ, se fac și se prind farmece și descântecele, se aflǎ ursitul, se sorocește vremea și belșugul holdelor în noul an.

Între sǎrbǎtorile de primǎvarǎ se remarcǎ “ Sângiorzul”( 23 aprilie), care are ca element esențial “ stropitul cu apǎ”, încadrându-se în categoria riturilor de fertilitate și fecunditate. Din aceeași categorie face parte și “Tânjaua de pe Mara”.

În categoria obiceiurilor de primǎvarǎ intrǎ și cele legate de pǎstorit, “Ruptul sterpelor”, “ Focul viu”, precum și cele legate de “clǎcile de gunoi”.

Vara și toamna sunt marcate de obiceiuri legate de seceriș, respectiv de “desfǎcutul mǎlaiului”.

Alǎturi de obiceiurile calendaristice, o mare importanțǎ o au, în satele maramureșene, sǎrbǎtorile familiale, care se impun într-o succesiune logicǎ, marcând fiecare eveniment din viața omului, nașterea, nunta și moartea.

Nașterea marcheazǎ trecerea din lumea necunoscutǎ, în lumea albǎ, cunoscutǎ, și este însoțitǎ de rituri și ceremonialuri de integrare perfectǎ în aceastǎ lume. Între aceste rituri se remarca riturile de separare, de îmbǎiere, înfǎșare,dare a numelui , de agregare la societatea familialǎ ; legat de sǎnǎtatea copilului se practicǎ ritul de vindere a copilului, ocazie cu care se schimbǎ și numele copilului.

Cǎsǎtoria, cel de-al doilea moment important din viața omului, marcheazǎ trecerea de la o stare la alta, implicând trei etape esențiale: despǎrțirea de vechea stare( adicǎ ieșirea tinerilor miri din categoriile cǎrora aparțin, din familiile lor), pregǎtirea pentru noua stare, și trecerea propriu-zisǎ, reintegrarea socialǎ, într-o stare nouǎ ( intrarea în categoria maturilor).

Nunta maramureșeanǎ are o structurǎ unitarǎ, principalele momente ale ceremonialului nunții sunt “pețitul”, “credința”( logodna), cununia și nunta propriu-zisǎ.

Și la obiceiurile de înmormântare întâlnim trei etape proprii oricǎrui ceremonial de trecere : despǎrtirea de categoria celor vii, pregǎtirea trecerii în lumea cealaltǎ, și integrarea în lumea morților, restabilirea echilibrului social, rupt prin plecarea celui mort.

În cazul tinerilor necǎsǎtoriți, se face “inmormântarea nuntǎ”, care cuprinde toate obiceiurile din cadrul ceremonialului de înmormantare dar și momentele esențiale ale nunții.

III.6. POTENȚIALUL ECONOMIC

Valorifcarea potențialului turistic se aflǎ in strânsǎ legaturǎ cu gradul de dezvoltare economicǎ al regiunii, un rol esențial revenindu-i criteriului financiar, atât din punc de vedere al generǎrii fluxurilor turistice, cât și pentru amenajarea potențialului turistic

Un prim aspect economic se referǎ la faptul cǎ dezvoltarea economicǎ a comunei va atrage investiții în domeniul turistic.Acest aspect se remarcǎ prin potențialul uman, din punctul de vedere al forței de muncǎ disponibilǎ sǎ lucreze în acest sector. Astfel, principalela activitate a locuitorilor comunei Ocna Șugatag este turismul, urmatǎ apoi de mica industrie și agricultura, în special creșterea animalelor. Există o mică fabrică de subansamble auto, o firmă de termopane, activități de prelucrare a lemnului. Datorită faptului că autorizațiile de funcționare se eliberează prompt, numărul agenților economici este în continuă creștere. Primăria s-a implicat și în eliberarea actelor pentru cetățenii străini care au dorit să înființeze firme, cu condiția ca viitorii angajați să fie preponderent din Ocna Șugatag, astfel că numărul locurilor de muncă nou create este de asemenea în creștere.

Un alt aspect economic constǎ în argumente ce țin de aspectul politico- militar. Din acest punct de vedere regiunea e avantajatǎ pentru faptul cǎ e stabilǎ politicǎ. O altǎ modalitate prin care economia influențeazǎ activitatea turisticǎ sunt investițiile financiare necesare promovǎrii produselor turistice, publicitatea având un rol primordial.

De exemplu dezvoltarea și promovarea turismului (atât estival cât și de iarnă) și dezvoltarea infrastructurii turistice în zona montană cuprinsă între depresiunile Maramureșului, Baia Mare și Lăpușului s-a realizat prin intermediul Asociației Microregiunea de Dezvoltare a Turismului Munții Gutinului, la care este membrǎ și primǎria din Ocna Șugatag.

Asociația are ca membri consiliile locale ale localitătilor Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Tăuții Măgherăuș, Sisesti, Băiuț, Budești, Ocna Șugatag și Desești, precum și S.C Stațiunea Izvoarele și S.C Turist Suior, teritoriul vizat pentru dezvoltare turistică cuprinzând cea mai mare parte a munților Gutâi (parțial sectorul vestic denumit munții Igniș sau Poienilor și integral cel estic – masivul Gutâi), precum și partea vestică a munților Lăpușului (sector ce înglobează principalele obiective turistice ale acestui masiv montan).

O primă realizare (prin finanțare proprie) a acestei Asociații a fost, în 2005, harta turistică de ansamblu a microregiunii, patru hărți de detaliu și un CD cu informația transferabilă pe GPS (ciclul Gutinul Turistic), hărți care cuprind traseele turistice marcate existente (inclusiv cele realizate după constituirea AMDTMG), rețeaua de baze de cazare, obiectivele turistice de interes (muzee, monumente, mănăstiri, biserici etc.) precum și datele similare din ariile cu care se învecinează AMDTMG.

Hărțile se pot achiziționa de la Primărie, dar și de la unele pensiuni, care au editat versiuni ale hărții de detaliu zona Budești – Desești – Ocna Șugatag.

III.8. POTENȚIALUL INFRASTRUCTURII TURISTICE

Potențialul infrastructurii este constituit din totalitatea bunurilor și mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt puse in valoare sau, mai degrabǎ faciliteazǎ exploatarea acestora .Dezvoltarea fenomenului turistic a determinat apariția elementelor strict condiționate de acesta, cum ar fi: baza tehnico-materialǎ, care indeplinește funcția de satisfacere a cererii prin dotǎri și servicii specifice.

Aceastǎ componentǎ include baza de cazare și alimentație publicǎ, cǎile și mijloacele de transport, dotǎrile pentru curǎ, recreere sau spații create în scopul divertismentului ( baruri, restaurante, terase, discoteci ), care nu au fost create special pentru turiști dar și pentru localnici.

III.8.1 BAZELE DE CAZARE

În cadrul acestui subcapitol voi analiza bazele de cazare ale comunei Ocna Șugatag și ale localitǎților sale componente, dupǎ criteriile mǎrimii, confortului, functionalitǎții, perioada de utilizare, tipuri de turism care ar putea fi practicate.

Bazele de cazare pot fi principale, în care, atributele turistice sunt dominante, aici incluzându-se hotelurile, vilele, cabanele, hanurile, și secundare, dintre care adǎposturile, pensiunile și spațiile de cazare private, campingurile.

În Ocna Șugatag baza de cazare este dezvoltatǎ, întru-cât aceasta deține statutul de stațiune balneoclimatericǎ. Existǎ aici douǎ hoteluri, Crǎiasa și Salina și aproximativ 13 pensiuni., unde sunt cazați atât cei care vin pentru tratamente sau agreement, cât și cei care sunt în trecere sau au alte interese, culturale, artistice.

În cadrul Bǎilor Noi, centru turistic al stațiunii balneare permanente, dat în folosințǎ în anul 1972, funcționeazǎ hotelul Crǎiasa, hotel ce aparține de SIND România ( cea mai mare companie de turism din România, care deține peste 20000 de locuri de cazare în hoteluri (24) și vile (25) de 2 stele în principalele stațiuni din România ; de asemenea administreazǎ și cea mai mare tabǎrǎ din tarǎ și din sud- estul Europei, dedicate copiilor și tinerilor- Tabǎra de la Nǎvodari, care primește în fiecare varǎ peste 40000 de copii și tineri).

Hotelul este integrat în categoria celor douǎ stele, cu o capacitate de 173 de locuri în 75 de camere, din care, 48 de camere cu douǎ paturi, 23 de camere cu trei paturi și 4 apartamente. Camerele sunt echipate cu baie, radio, cablu TV.

Cazarea costǎ în jur de 26 lei pe zi, de persoanǎ. Exista aici și un restaurant de douǎ stele, “ Restaurant Clasic”, cu o capacitate de 307 locuri, o gradinǎ de varǎ și un bar de zi.

Hotelul oferǎ servicii gratuite dar și cu platǎ.

Hotel Salina

Cel de-al doilea hotel din cadrul stațiunii, integrat în categoria celor trei stele, dispune de trei apartamente și 35 de camere duble, beneficiind de tot confortul unui hotel de nivel european : TV, minibar, seif, telefonie internǎ și internationalǎ, parcare pǎzitǎ. De asemenea hotelul dispune de un restaurant cu 85 de locuri, unde pot fi appreciate preparatele bucǎtǎriei internaționale și cele ale bucǎtǎriei specific tradiționale ; o salǎ de coferințe ; dineuri, coctailuri, salǎ de întreținere corporalǎ, saunǎ, Jacuzzi, terasǎ în aer liber, bar, bazǎ sportivǎ și de agrement.

Mult mai numeroase sunt însǎ pensiunile, o altǎ formǎ de cazare, specificǎ turismului rural prin care localnicii închiriazǎ apartamente sau camere în imobile particulare, special construite în acest scop. Aceste pensiuni au apǎrut odatǎ cu dezvoltarea stațiunii balneare .

Comuna Ocna Șugatag dispune de 16 astfel de pensiuni, dintre care trei se aflǎ la Breb,

Voi face o prezentare a acestor pensiuni, dupǎ criteriul mǎrimii, confortului și a funcționalitǎții.

Pohl ( 2 margarete)

Situatǎ în Ocna Șugatag, pe strada Unirii, are o capacitate de 12 locuri. douǎ bǎi comune, acces la bucǎtǎrie complet utilatǎ, 5 camere pe 2 nivele din care, 4 camere sunt double și o triplǎ, din care 5 camere sunt fǎrǎ baie proprie.

Alte servicii și facilitǎți : încǎlzire centralǎ proprie

apǎ caldǎ permanentǎ

bucǎtǎrie

grǎtar

livadǎ/grǎdinǎ

5 locuri de parcare proprie

TV

Delia ( 3 margarete ):

Situatǎ în Ocna Șugatag, la fel, pe strada Unirii, dispune de 8 locuri în 4 camere.

Camerele dispun de televizor, baie proprie, apǎ caldǎ. Puteți beneficia de bucǎtǎrie complet utilatǎ, șemineu, în grǎdinǎ filigorie, spații de parcare.

Camera costa 70 lei.

Casa Zan ( 2 margarete) :

Situatǎ în Ocna Șugatag, pe strada George Enescu, dispune de 10 locuri în demipensiune sau pensiune completǎ, 5 camere. În ceea ce privește facilitǎțile, puteți beneficia de bar, acces la bucǎtǎrie, salǎ de mese, încǎlzire centralǎ, parcare.

Tarif 45 lei camera ( mic dejun inclus).

Sandra ( 3 margarete):

Situatǎ pe strada Dumbrava, nr.1 din Ocna Șugatag, pensiunea dispune de 15 locuri în 7 camere, din care 6 camere au câte 2 locuri și 1 camerǎ are 3 locuri.

Camerele sunt dotate cu baie cu duș, apǎ caldǎ, TV prin cablu, cu 26 de posturi.

Aveți acces la bucǎtǎrie, salǎ de mese, cu masǎ rezervatǎ pentru fiecare camerǎ, terasǎ și bar, legaturǎ telefonicǎ, fax, internet, încǎlzire proprie. Personalul este vorbitor de limbǎ românǎ, maghiarǎ, englzǎ și germanǎ.

Tarif 90 lei camera.

Teleapten ( 3 margarete) :

Situatǎ pe strada Unirii ,1 C, din Ocna Șugatag, dispune de 15 locuri în 5 camere double, 1 single și 1 apartament. Între servicii și facilitǎți veți dispune de salon pentru servirea mesei , de 60 de locuri, bar cu 20 de locuri, cablu TV, internet, parcare cu 10 locuri, salǎ polivalentǎ

( ședințe, jocuri, vizionǎri DVD), tratamente la pensiune ( fitoterapie, reflexoterapie, presopuncturǎ, masaj), excursie cu microbuzul la obiectivele turistice din Maramureș, transport și catering la pârtiile de ski din Cavnic, informații turistice și hǎrți detaliate ale zonei.

Popasul din Deal ( 3 margarete) :

Situatǎ pe strada Unirii, 1 D, din Ocna Șugatag, este foarte asemanatoare cu pensiunea Teleapten, dispune la fel, de 15 locuri, în 5 camere double, 1 single și 1 apartament, are aceleași servicii și facilitǎți.

Ca și tarife, camera single costǎ 40 euro/ zi cu mic dejun inclus, apartamentul 80 euro

( mic dejun inclus ), prânzul costǎ 8 euro, iar cina 6 euro.

Mariana ( 2 margarete):

Este situatǎ în Ocna Șugatag, pe strada Primǎverii, nr.39.

Dispune de 5 camere, din care 1 camerǎ cu 2 locuri + grup sanitar + 1 pat suplimentar, 4 camere cu 2 locuri, cu grup sanitar comun ( 1 baie la 2 camere). Puteți beneficia de o salǎ de billiard, curte cu foișor, deplasǎri cu cǎruța și drumeții diverse.

Casa Miller ( 2 margarete):

Situatǎ pe strada Unirii, nr 94, pensiunea are o capacitate de 25 de locuri în 5 camere duble, 2 triple, 2 apartamente ( toate împart grupuri sanitare comune), unul din apartamente are posibilitatea de a caza 4 persoane iar al doilea 5 persoane. Bǎile sunt dotate cu instalație sanitarǎ nouǎ. Pensiunea dispune de încǎlzire centralǎ proprie și apǎ caldǎ, non-stop.

Tarife: 45 lei/ zi – cazare în camerǎ dublǎ și triplǎ

97 lei/ zi- cazare în aprtament

Se pot face rezervǎri numai cu plata, a cel puțin unui avans ( 50%), și cu cel puțin o zi înainte de data cazǎrii, prin telefon, fax, e-mail ( tel.0262374049).

Marinca Maria

Pensiunea este situatǎ în satul Breb, fiind dotatǎ cu 2 camere decomandate, camerele având câte 2 paturi de o persoanǎ care se pot uni în pat matrimonial. Are capacitate de 4 locuri, 1 baie modernǎ comunǎ, 1 camerǎ de luat masa cu o canapea extensibilǎ pentru copii. Între activitǎțile de care se pot bucura turiștii se numarǎ descoperirea activitǎților la fermǎ: muls, cosit,etc., plimbǎri pe dealuri, cules fructe de pǎdure, vizitǎ la sculptor, potcovar, horinc, excursii în zona Gutâi, bǎile Ocna Șugatag.

Tarife ; cazare 8 euro/ zi

masa 3 euro mic dejun

3 euro pranz

3 euro cina

Pensiunea Vidra

Pensiunea este situată în stațiunea Ocna Șugatag, având acces pe drum național (DN 18) atât dinspre Sighetu Marmației (18 km) cât și dinspre Baia Mare (50 km).

Fiind în centrul Maramureșului, oferă vacanța ideală pentru cei care doresc să se bucure de frumusețile acestui ținut legendar: Cimitirul Vesel, Mănăstirea Bârsana, bisericile din lemn și vâltorile, pârtiile pentru sporturi de iarnă din Cavnic, toate sunt aproape și accesibile cu mașina, microbusul, bicicleta sau chiar căruța.

Pensiunea este clasificată la 3 stele:

12 locuri cazare (până la 19)

2 apartamente, 4 double

televizor, toaletă la fiecare cameră

salon pentru servirea mesei – 24 locuri

bucătărie – acces 24 ore

terasă cu șezlonguri

curte cu grădină amenajată, iaz cu
pești și fântână arteziană, 2 filigorii,
2 balansoare, barbecue, ceaun, cuptor
de pâine, spațiu de joacă amenajat pentru copii

activitǎți :

ideal pentru relaxare – petreceri la iarbă verde, petreceri tradiționale cu ceterași, specialități culinare maramureșene

tratament balnear la stațiune

zona de agrement Lacul Sărat – piscine cu apă sărată, ATV-uri, bărci, hidrobiciclete și jet-ski

drumeții în Munții Gutin – Drumul Verde, traseu ecologic, pe jos, cu bicicleta sau căruța

sporturi de iarnă la Cavnic, la doar
15 km de pensiune

plimbări la pas prin satele din zonă – biserici din lemn, mori și vâltori, pălincii, muzee țărănești

vizitarea obiectivelor importante din Maramureș, cu microbus (Cimitirul Vesel, Mănăstirea Bârsana, bisericile UNESCO și altele)

Posibilitate de cazare existǎ și la vila Detunata, realizatǎ în întregime din lemn, fiind construitǎ într-un stil ce îmbinǎ naturalețea și senzația de rustic, create de materialul lemnos cu elemente arhitectonice moderne, în ceea ce privește modul de realizare a construcției.

În cadrul Bǎilor Vechi, cazarea se face în cǎsuțele camping, preferate de cei care doresc sǎ se afle în mijlocul naturii, departe de populație și zgomot. Un dezavantaj al acestor campinguri este dat de perioada limitatǎ de funcționare, preferabilǎ în anotimpul cald.

Înafarǎ de posibilitațile de cazare enumerate mai sus, în mediul rural, cazarea se mai poate face în incinta gospodǎriilor rurale, având drept avantaj, introducerea mai puternicǎ a turistului în mediul sǎtesc.O altǎ variantǎ ar pute fi amenajarea camerelor de oaspeți în spațiile locative ale gospodǎriei tǎrǎnești, specifice turiștilor care se cazeazǎ pe o perioadǎ scurtǎ de timp. Astfel de posibilitǎți de cazare sunt întâlnite la Hoteni,, la “ Popicu”, care deține un complex turistic alcǎtuit din case tradiționale din lemn, ( casa de la nr.37 A ).

III.8.2. CǍILE ȘI MIJLOACELE DE TRANSPORT

Cǎile și mijloacele de transport asigurǎ efectuarea cǎlǎtoriei, adicǎ deplasarea turiștilor de la locul de reședințǎ la locul de petrecere a vacanței și retur, în cazul turismului de sejur, sau pe toatǎ durata cǎlǎtoriei în cazul turismului itinerant. Serviciile de transport sunt singura componentǎ a produsului turistic de care turistul nu se poate lipsi, dupǎ cum și lipsa acestei componente ar împiedica valorificarea potențialului turistic al unei regiuni. De-a lungul timpului aceste cǎi au fost modernizate și diversificate.

Dintre acestea cea mai mare dezvoltare o au mijloacele de transport rutiere. Acestea sunt cele mai vechi dar au și o mulțime de avantaje printre care se numarǎ : gradul mai mare de mobilitate, posibilitatea penetrǎrii în regiuni mai puțin accesibile altor foreme de transport, confortul crește de la autoturisme la autocare, dar la acestea din urmǎ descrește gradul de intimitate, primele determinǎ o economie de timp, iar spre deosebire de autocare, la autoturisme turistul nu este condiționat de un anumit orar.

Realizarea cǎilor de comunicație rutierǎ a fost determinatǎ de gradul de accesibilitate al zonei. Acestea prezintǎ importanțǎ și prin faptul cǎ pot acoperi un spațiu mult mai mare, mai ales acolo unde nu au acces transporturile feroviare. În acest cadru se înregistreazǎ și comuna Ocna Șugatag cu localitǎțile componente.

III.8.3. DOTĂRILE PENTRU AGREMENT ȘI CURĂ

Este cunoscut faptul cǎ spațiile care dispun de o anumitǎ atractivitate pentru turiști sunt însoțite de anumite mijloace prin care turistul sǎ- și diversifice timpul petrecut în acel spațiu.

Aceste dotǎri se asociazǎ bazelor de cazare, dar pot fi utilizate și de populația din localitatea repectivǎ. Astfel satul stațiune Ocna Șugatag dispune de servicii medicale, existând aici 7 cabinete medicale autorizate și bine dotate, poștǎ, o filialǎ BRD cu bancomat, magazine și restaurante, hoteluri, pensiuni și cǎsuțe camping.

Baza de tratament a stațiunii, cu o suprafațǎ de 800 m pǎtrați, este bine dotatǎ cu aparaturǎ modernǎ, asigurând un numar de 510 procedur zilnic.

Existǎ un cabinet de electroterapie unde se pot efectua galvanizǎri, ionizǎri, curenți diadinamici, unde scurte, ultrasunete ; un cabinet unde se efectueazǎ bǎi galvano-celulare și un cabinet pentru aerosoli.

Baza de tratament dispune de douǎ bazine și trei vane cu ape minerale încǎlzite, instalații pentru fizioterapie, electroterapie și termoterapie, salǎ de masaj și gimnasticǎ, douǎ bazine mari și unul mic cu apǎ rece pentru bǎi și aerohelioterapie.

Dispunând de aceastǎ bazǎ materialǎ, în stațiune se fac tratamente cu rezultate foarte bune în tr-o serie de afecțiuni reumatismale, ortopedice, neurologice periferice, vasculare, inflamatorii, ginecologice și de sterilitate.

În cadrul Bǎilor Vechi, centru balnear recent reabilitat , existǎ bazine cu apǎ sǎratǎ în aer liber și cǎsuțe camping, iar lacurile antroposaline repuse în circuitul turistic prin reamenajarea zonei a devenit locul preferat pentru turiștii veniți cu cortul.

Pe malul lacului Gavrilǎ a fost inaugurat în iunie 2007, “Complexul Turisic Lacul Sǎrat”, cu un restaurant cu terasǎ, piscinǎ cu apǎ sǎratǎ, iar pe malul lacului s-a amenajat o plajǎ cu dușuri, un ponton unde se închiriazǎ bǎrci și hidrobiciclete și ski- jet. La complex se închiriazǎ și ATV-uri, de toate mǎrimile și pentru toate vârstele.

În zonǎ existǎ și o bogatǎ și diversificatǎ ofertǎ de cazare, pentru toate gusturile, pretențiile și buzunarele. În cadrul Hotelului Crǎiasa, turiștii pot beneficia atât de servicii gratuite

( informații turistice și culturale, pǎstrarea obiectelor de valoare, acordarea primului ajutor în caz de urgențǎ, trezirea turiștilor la cerere, primirea și transmiterea mesajelor și corespondenței, informații privind orarul mijloacelor de transport, asigurarea de ziare și reviste în holuri, servicii de parcare), cât și servicii cu platǎ precum fax, internet, vânzare carți poștale, închiriere articole de ștrand și plajǎ, organizarea de carnavaluri, procurarea de bilete la manifestǎri culturale, comisionar- curier, lucrǎri de secretariat).

Hotelul dispune de asemenea de un restaurant clasic de douǎ stele, cu o capacitate de 307 locuri, o gradinǎ de varǎ și bar de zi, terenuri de sport, handbal și tenis, discotecǎ cu 70 de locuri

CAPITOLUL IV TIPURI DE TURISM

Valorificarea patrimoniului turistic poate fi facutǎ de diferite tipuri de turiști din diferite cauze sau determinați de anumite motivații, într-o perioadǎ de timp mai lungǎ sau mai scurtǎ. Tipurile de turism se deosebesc nu numai prin costul pe care-l presupun ci și prin specificul lor, impunând anumite categorii de persoane și în același timp condiționeazǎ șederea clientului în spațiul respectiv. Astfel tipurile de turism se diferențiazǎ pe diferite criterii.

IV.1. DUPĂ LOCUL DE PROVENIENȚĂ

TURISM INTERN ȘI INTERNAȚIONAL

Unul din criterii diferențiazǎ potențialii turiști dupǎ locul de proveniențǎ, adicǎ cei care provin din țarǎ și cei care provin din afarǎ, altfel spus potențialii turiști interni sau internaționali; normal se diferențiazǎ în cadrul turismului internațional și cei care din spațiul luat în considerare pleacǎ în afara țǎrii, dar nu îi pot include în categoria celor care ar putea valorifica patrimoniul turistic al comunei Ocnei Șugatag.

IV.2 DUPĂ CRITERIUL TEMPORALITĂȚII

IV.2.1 TURISMUL DE SEJUR

Dupǎ timpul petrecut al potențialului turist se diferențiazǎ tipul turismului de sejur, unde turistul petrece în acea localitate o perioadǎ mai lungǎ de timp sub forma vacanțelor și concediilor. La Ocna Șugatag se întâlnesc condiții prielnice pentru asigurarea unei astfel de cereri, întru-cât potențialul turist dispune de posibilitǎți de valorificare a tuturor formelor potențialului turistic ( potențialul turistic rural, agroturismul, ecoturismul, turismul balneo-climateric), în funcție de posibilitǎțile și preferințele fiecǎruia.

IV.2.2.TURISMUL DE TRANZIT

Tot dupǎ timpul petrecut într-o localitate se diferențiazǎ tipul de tranzit, care presupune existența unei infrastructuri și a unei baze de cazare, dar nu are ca motivație principalǎ utilizarea potențialului turistic din localitatea Ocna Șugatag. Poate fi determinat de dorința de a ajunge într-un anume centru turistic, care presupune trecerea prin acea arie( aceasta devenind localitate de tranzit).

I.2.3. TURISMUL DE CIRCUIT

Al treilea tip de turism care ar pune în valoare potențialul zonei este cel de circuit. Acest tip de turism poate fi inclus în categoria celui de mai sus, pe de o parte pentru cǎ presupune trecerea prin localitatea respectivǎ pentru o scurtǎ perioadǎ de timp, dar pe de altǎ parte pasajul în localitate conduce la valorificarea unor anumite componente ale potențialului, precum și la înnoptǎri în anumite localitǎți care dispun de baze de cazare. Tipul de turism de tranzit presupune deplasǎri succesive, care se caracterizeazǎ printr-o razǎ mare de acțiune, vitezǎ mare de deplasare și presupune sejururi de una la trei zile, doar în mod excepțional depǎșind cele trei zile și în acest caz îmbinându-se cu forma de turism staționar.

IV.2.4. TURISMUL DE WEK-END

Un al patrulea tip de turism este cel de week-end, care este perceput ca una din cele mai practice forme pentru cǎ nu presupune costuri ridicate, distanțe mari de deplasare și este practicat aproape de toți oamenii cu precǎdere în sezonul estival. Acest tip de turism presupune deplasǎri în apropierea domiciliului, în general cu mijloace de transport proprii, într-o formǎ neorganizatǎ, având ca principalǎ motivație odihna și recreerea dupǎ o sǎptǎmanǎd e lucru.

Se poate practica atât mergând cu cortul în spații special amenajate, campinguri, cum sunt cele de la Complexul Turistic Lacul Sǎrat, sau pur și simplu sǎ campeze la întâmplare. O altǎ formǎ este reprezentatǎ de plecǎrile în week-end unde cazarea se va face în cadrul hotelurilor ( Crǎiasa, Salina), cabanelor sau pensiunilor sau la reședințele secundare din mediul rural. Poate lua forma turismului periurban, distanțele nedepǎșind 200 km fațǎ de zona de domiciliu.

IV.3. DUPĂ CRITERIUL MOTIVAȚIEI

În acest subcapitol voi enumera tipurile de turism care ar putea valorifica potențialul turistic disponibil în cadrul comunei Ocna Șugatag și localitǎților componente ale acesteia.Aceste tipuri de turism presupun o anumitǎ selectare a turiștilor în concordanțǎ cu dorințele acestora, deosebindu- se astfel forme de turism de agrement, balnear, cultural, religios, etc.

IV.3.1. TURISMUL CULTURAL

Turismul cultural reprezintǎ “o formǎ de mobilitate turisticǎ al cǎrei scop principal este lǎrgirea orizontului de cunoștințe prin descoperirea patrimoniului cultural- artistic sau ahitectural în care acesta se insereazǎ, cunoașterea unor obiective economice, explorari, vizite științifice”( Origet du Cluzeau, Le tourisme culturel, 1998).

Turismul cultural implicǎ diverse categorii sociale și de vârstǎ și constǎ în vizitarea siturilor a cǎror distincție se datoreazǎ existenței monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor sau participarea la desfǎșurarea unor sǎrbǎtori sau datini tradiționale, festivaluri .

Acest tip de turism are o amploare din ce în ce mai mare, caracterizându-se prin dinamism, lipsǎ de monotonie, atragerea și fixarea de noi segmente de cerere, posibil prin potențialul pus la dispoziție de factorii naturali sau antropici. Acești factori sunt constituiți de dezvoltarea rețelei de cǎi de comunicație, prin structuri și complexe turistice, printr-un numǎr mare de monumente culturale și arhitectonice, prin organizarea unor manifestǎri cultural artistice naționale și internaționale, festivaluri și manifestǎri care sǎ punǎ în valoare potențialul etnofolcloric.

IV.3.2. TURISMUL DE AGREMENT ȘI ODIHNĂ

Turismul de agrement se practicǎ sub formǎ organizatǎ sau neorganizatǎ și constǎ în petrecerea parțialǎ sau integralǎ a concediului, individual sau cu familia, într-un spațiu de cazare aflat într-un alt mediu decât cel obișnuit.

Acest tip îmbinǎ caracteristicile turismului pentru naturǎ cu cele ale turismului de sǎnǎtate .

Principala sa motivație constǎ în dorința turistului de a se deconecta, de a schimba decorul cotidian cu un alt mediu de viațǎ, pentru odihna fizicǎ sau intelectualǎ. Acest tip de turism poate avea la bazǎ atât potențialul natural, care oferǎ posibilitǎți extraordinare pentru pace și recreere în cadrul excursiilor care se pot realiza pe vǎile râurilor Mara și Cosǎu cât și prin piemonturile din apropiere, excursii facilitate de o rețea complexǎ de marcaje forestiere și cǎrǎri marcate care oferǎ priveliști minunate ale satelor și peisaje incredibile: lacuri, rezervații naturale, faunǎ rarǎ, dar și potențialul antropic, mai ales în stațiunea de la Ocna Șugatag. Acest tip de turism se practicǎ sub toate formele specifice turismului rural : agroturism în pensiunile locatarilor, turism verde sau ecoturism, dar și în cadrul turismului balnear din baza balneoclimatericǎ aparținând de Sind Romania SRL, în care sunt incluse hotelul Crǎiasa, centru de tratament, bazine în aer liber, restaurant, terasǎ, bar, toate amplasate într-un deosebit de frumos și îngrijit parc.

Formele specifice de agrement sunt reprezentate de forme de practicare a turismului de sǎnǎtate, de participǎrile în calitate de spectatori la diferite manifestǎri cultural- artistice specifice zonei, de forme specifice de distracții din cadrul barurilor și restaurantului, discotecii, de activitǎți manuale, anumite forme de cumpǎrǎturi, vizitarea bisericilor și caselor tradiționale maramureșene.

IV.3.3. TURISMUL BALNEAR

Turismul balnear sau curativ este favorizat de existența unor condiții climatice favorabile

( absența poluǎrii, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativǎ), prezența izvoarelor minerale cu ape terapeutice, a apelor termale, a salinelor, asociate, eventual cu posibilitǎțile de aplicare a remediilor consacrate în medicina popularǎ. Acesta presupune tratamentul sau cura balneo- medicalǎ desfǎșuratǎ sau nu înafara localitǎții de domiciliu, principala sa motivație fiind aceea de refacere a sǎnǎtǎții într-un mediu cât mai plǎcut.

La Ocna Șugatag, turismul balnear se desfǎșoarǎ la Bǎile Noi, centru turistic al stațiunii balneare permanente, dat în folosințǎ începând cu anul 1972, stațiune situatǎ la o altitudine de 490 m, în Depresiune Maramureșului, la poalele lanțului vulcanic Țibles- Gutâi, primind anual 25000 , având ca factori naturali de curǎ apele minerale cloruro- sodice concentrate și un bioclimat sedativ de cruțare ( atmosfera este încǎrcatǎ cu ioni negativi benefici, datoritǎ prezenței pǎdurilor, lacurilor saline și livezilor). Multǎ lume vine aici pentru agrement, plajǎ și baie, alții, indiferent de sezon, pentru binefǎcǎtoarele cure balneare , vizâand tratarea sau ameliorarea unor afecțiuni reumatismale degenerative ( spondidozǎ cervicalǎ, dorsalǎ și lombarǎ, artroze și poliartroze), afecțiuni reumatismale abarticulare ( tendidoze, tendomioze, afecțiuni post- traumatice), afecțiuni neurologice periferice, afecțiuni ginecologice.

Se pot vizita și Bǎile Vechi, cu lacuri sǎrate antroposaline, repuse în circuitul turistic prin amenajarea zonei, devenind locul preferat pentru turiștii veniți cu cortul.

IV.3.4. TURISMUL RELIGIOS

Turismul religios se bazeazǎ pe existența unor culte religioase cu renume, nu neapǎrat pentru turiștii strǎini de locurile respective, ci și pentru cei din zonele apropiate. Întreaga comunǎ deține nouǎ biserici, dintre care patru se aflǎ la Ocna Șugatag ( ortodoxǎ, penticostalǎ, catolicǎ, și una aparținând de Martorii lui Iehova), douǎ biserici se aflǎ în satul Breb( ortodoxǎ și greco- catolicǎ), douǎ biserici în Sat Șugatag ( ortodoxǎ și baptistǎ) și una în Hoteni, folositǎ deopotrivǎ de ortodocși și greco-catolici.

Acest tip de turism are ca principalǎ motivație vizitarea componentelor din cadrul potențialului cultural artistic de mare interes, este vorba despre bisericile monument din lemn, edificii despre care Paul Petrescu spunea cǎ reprezintǎ, farǎ îndoialǎ, “ una din culmile artei de a construi în lemn de pe continentul nostru.”Asemenea biserici din lemn sunt Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil, construitǎ în 1531 la Breb; tot la Breb se aflǎ și Casa Parohialǎ care adǎpostește colecția etnograficǎ a preotului Mircea Antal, fost paroh al satului.

La fel se numește și biserica de lemn de la Hoteni, ridicatǎ în 1657. Atractive sunt și bisericile din piatrǎ și din lemn de la Ocna Șugatag și biserica Cuvioasa Parascheva din Sat Șugatag, construitǎ în 1642 pe fundații mai vechi..

Construite cu secole înainte și decorate în interior cu fresce extraordinare, bisericile din lemn din aceastǎ regiune nu reprezintǎ un simplu muzeu, ele sunt deschise pentru public, iar slujbele se fac regulat.

IV.4. DUPĂ CRITERIUL DESTINAȚIEI

IV.4.1 TURISMUL RURAL

Turismul rural este o formǎ de turism concentratǎ pe destinații în spațiul rural, având la bazǎ valorificara acestui spațiu, a tradițiilor culturale, a datinilor strǎbune, a odihnei în naturǎ.

La dezvoltarea turismului rural, o contribuție importantǎ este demonstratǎ de turismul verde, care exploateazǎ resursele naturale, mizând pe ecoturism, care asigurǎ un echilibru între frecventarea turisticǎ și funcționalitatatea ecosistemelor.

Drept exemplu în acest sens poate fi dat “ Drumul Moștenirii Maramureșene, primul Greenway ( drum verde), realizat și administrat de cǎtre Asociatia Ecologic la 20 octombrie 2006 în Ocna Șugatag. Acest drum verde, deschis pentru turiști, vizeazǎ un areal distinct al muntilor Gutâi, o zona în care civilizația ruralǎ cu accente arhaice convețuiește în armonie cu natura și invitǎ cǎlǎtorul într-o lume magicǎ, mereu surprinzatoare. Observarea vieții sãlbatice, fotografierea naturii, turele în aer liber și experiența culturalã sunt activitãțile recreative ce îmbogãțesc bagajul de cunoștințe al vizitatorilor de-a lungul drumului verde.

Indicatoarele amplasate de-a lungul celor 64 de km de traseu, oferã informații cu privire la destinația ce urmeazã, distanța acesteia fațã de punctul în care ne aflãm, mijloace de transport recomandate, grade de dificultate ale traseului precum și marcajele turistice existente. Punctul de pornire este amplasat la Bãile Vechi din Ocna Șugatag de unde traseul se bifurcã în cele douã bucle ce acceseazã Masivul Gutâi din unghiuri diferite.

Drumul oferã o pãtrundere în atmosfera fermecãtoare a Maramureșului, în habitate naturale de o deosebitã frumusețe, care reprezintã o destinație perfectã pentru vizitatorii interesați sã descopere tradițiile comunitãților locale care trãiesc în armonie cu peisajul spectaculos.

Scopul drumului este de a introduce vizitatorul în peisajul complex de pãduri, pãșuni, fânețe și turbãrii al Maramureșului, toate legate de istoria localã și cultura oamenilor care trãiesc în conexiune supremã cu mama naturã.

O întreagǎ rețea de astfel de drumuri verzi se rǎspândește în Europa, în special în zonele cu potențial ecoturistic.

O altǎ formǎ a turismului rural larg rǎspânditǎ este agroturismul prin care se întelege acea activitate capabilǎ sǎ valorifice excedentul de cazare existent în gospodǎria țǎrǎneascǎ, pregǎtit și amenajat special pentru primirea turiștilor, dar și “practici turistice constând în activitǎți agricole sau manifestǎri ale vieții social culturale, corespunzǎtoare dorinței unor categorii de turiști de a retrǎi sau de a simți parfumul vieții de la țarǎ” ( Corneliu Iațu

Un rol important este reprezentat de potențialul etnografic și folcloric, Maramureșul fiind considerat una dintre cele mai bine pǎstrate zone ale Europei din perspectiva antropologiei culturale și a etnografiei. Un loc de vază îl deține și potențialul turistic balnear, climatic, peisagistic.

Turismul rural se distinge și din punct de vedere al infrastructurii turistice, activitatea hotelieră fiind mai puțin dezvoltată. Astfel la Ocna Șugatag, cu excepția hotelului Salina și Crǎiasa, dominǎ pensiunile, care nu sunt altceva decât unitați de găzduire și servire a mesei, cu o capacitate de 10 locuri, și care funcționează în gospodăriile tărănești sau în clădiri independente . Aceste pensiuni asigură o mare parte a mesei din producția proprie.

Asemenea pensiuni se găsesc, în număr de 14, la Ocna Șugatag , trei pensiuni la Breb. La Sat Șugatag nu exista facilitați turistice.

Turismul rural se distinge și prin durata sejurului, mai redusă, cu exceptia localitații rurale Ocna Șugatag, în care domină turismul balnear.

Posibile trasee:

Un posibil tur îl constituie Ocna Șugatag- valea Marei- piemontul Gutâiului- zonele umede ( Tǎurile Chendroaiei, Morǎrenilor)- Ocna Șugatag , tur ce vă oferă oportunitatea de a gusta viața arhaică din Maramureș, în timp ce vă bucurați din plin de frumusețile peisajului Munților Gutâi. Urmând „Drumul moștenirii maramureșene", primul Greenway (drum verde) din România, care incepe din Băile Vechi ale Ocnei Șugatag și vizează un areal distinct al Munților Gutin, veți avea ocazia să descoperiți legăturile tainice ale traiului tradițional al localnicilor cu istoria și cultura localǎ, integrate armonios în natură.

Dea-lungul cãlãtoriei, ve-ți mirosi, gusta, auzi, simți și întâlni cu specificitatea tãrâmului plin de surprize a Maramureșului. Ve-ți putea remarca la Ocna Șugatag lacul Gavril (30 metri adâncime, cel mai mare lac antroposalin din România, cu o suprafață de  2,35 ha), care, în mod curios, păstrează la suprafață un strat de apă dulce în care trăiesc pești, și Tǎul Fǎrǎ Fund (33 metri adâncime, cel mai adânc lac din zonă).
Aici poate fi vizitată șibiserica nouǎ din lemn, precum și rezervația forestieră pǎdurea Crǎiasa unde cresc specii rare de stejar, gorun, larice, carpeni și jugastru. Declarată rezervație de semințe, pădurea seculară păstrează specii endemice ca frate și soră (Melampyrum bihariense) și pușca dracului (Phyteuma tetramerum), iar populația de păsări într-o densitate neobișnuită atrage ca un magnet iubitorii de birdwatching.

Urmând drumul de țară ce trece prin frumoasele livezi de pomi fructiferi, ajungeți la drumul județean DJ 185 unde panoul amplasat ne indică bifurcarea traseului în cele două bucle ce accesează Masivul Gutâi din unghiuri diferite. Mergând spre vest ajunge-ți la Hoteni, sat al cărui nume este de obicei legat de două vechi sărbători, vii și astăzi: Hora din Sopru și cunoscuta Tânjaua de pe Mara. De remarcat este și Biserica din lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, ridicată în anul 1657,care provine din Botiza, după alte surse din Slatina, fiind strămutată aici în 1788. Puteți vizita gospodǎrii tradiționale, cum este cea a lui Pop Ioan, rapsod local de talie mondială. Casa nobilă maramureșeană veche de peste 100 de ani în care acesta locuiește oferă o reală incursiune în viața plină de har a maramureșeanului. În Hoteni puteți primi găzduire dacă ați ales să explorați mai în detaliu zonele umede Tǎurile de le Hoteni. Adevărate rezervoare de viață, lacurile situate la marginea satului vă vor oferi ocazia să observați broaște țestoase de apă dulce, unice pentru această regiune, într-o vegetație luxuriantă.

După numai 2,3 km parcurși veți ajunge în Hărnicești, unde pe malul Râului Mara găsiți ingenioasele  instalații tehnice țǎrǎnești ce folosesc energia apei. Vâltoarea este folosită pentru spălarea țesăturilor mari de lână – cerga maramureșeană, moara pentru măcinarea cerealelor, în special porumb, iar piua pentru a îngroșa țesăturile din lână ce sunt bătute de două ciocane mari din lemn. Fără ea ar dispărea un element important al costumului tradițional – sumanul. În Hărnicești se află biserica din lemn Nașterea Maicii Domnului, construită în secolul al XVII-lea. Biserica deține câteva icoane foarte valoroase, precum Intrarea în Ierusalim, Înălțarea și Buna Vestire. O construcție impresionantă în sat este casa Iurca , construită în 1792, care înainte era a unui boier din apropierea satului Călinești.

Alți 2,5 km parcurși de această dată pe drumul național DN 18 vă conduc în satul Desești, unde puteți vizita biserica din lemn Sfânta Paraschiva construită în anul 1770 și pictată de Radu Munteanu. Biserica se distinge prin armonia îmbinărilor și a decorațiilor sculptate, prin proporția turnului, foișorului și a coamei față de acoperiș. A fost declarată monument UNESCO în anul 1999. Cergile și carpetele țesute manual de către femei, din lână vopsită în culori vegetale obținute din flora locală, păstrează tradiția locului. Produse de artă populară maramureșeană pot fi achiziționate la magazinul de prezentare din centrul satului.

Tot aici veți găsi și meșteri pricepuți în arta construcțiilor din lemn și a gardurilor împletite ce conferă identitate arhitecturii maramureșene. Satul este cunoscut și prin inițiativele locale ce valorifică resurse naturale precum plantele medicinale, fructele de pădure și ciupercile. Remediile naturale produse în laboratoarele Hypericum din plantele și fructele de pădure recoltate din această regiune ecologic pură sunt vestite pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale corpului uman. La Vasile Pop (VAP SRL) puteți găsi delicioasele ciuperci uscate din familia Boletus.

Pe întreg traseul către satul Mara pot fi remarcate porțile maramureșene sculptate în lemn. În trecut ele erau apanajul familiilor nobile, dar azi reprezintă un simbol al identității locului. Conform tradiției, poarta este bariera împotriva răului, elementul care delimitează universul sacru al casei și gospodăriei, dar și un spațiu social unde sătenii stau în povesti, mai ales duminica. Elementele decorative ce o împodobesc reprezintă simboluri cu rădăcini puternice în cultura creștină și precreștină: rozeta solară, spicul, troița și colțul de lup

Din Mara veți părăsi drumul național DN 18 și veti urma drumul forestier semnalat prin indicator, marcat cu cruce albastră, ce abordează piemontul Gutâiului către Rezervația Creasta Cocoșului pe cursul Râului Hopșia. Timp de aproximativ 3 ore drumul vă va conduce prin minunatele peisaje mozaicate formate mai întâi din livezi, apoi pajiști și păduri de foioase. După aproximativ 5 km veți lăsa în urmă drumul forestier, traversând Râul Hopșia, apoi veți urma un drum vechi care trece prin preajma stanelor urcate la pășunat pe perioada verii. Un popas la aceste stâne poate fi un bun prilej de a cunoaște păcurarii – oameni deosebiți, harnici, dârji, ospitalieri – și de a gusta bunătățile produse aici: cașul și urda..

Urmând poteca marcată cu cruce roșie, veți ajunge în Rezervația Creasta Cocoșului – bijuteria Munților Gutâi încadrată la categoria monumente ale naturii, una din cele mai vizitate rezervații din nordul țării. Infrastructura de vizitare amenajata în rezervație contribuie la îmbogățirea cunoștințelor legate de natură și vă oferă provocări de recreere și experiențe unice de vizualizare a întregii depresiuni a Maramureșului.

Zborul cu parapanta în tandem este o alternativă sigură și plăcută pentru toți cei ce doresc să experimenteze emoțiile și senzațiile zborului liber. Pentru cei inițiați în escalada si alpinism există trasee de cățărare omologate pe prima porțiune a zonei stâncoase. Observarea pasarilor face parte din serviciile oferite turiștilor cazați în pensiunile agro-turistice din împrejurimi, asistați de ghizii locali dotați cu echipamente specifice. Zona de campare primitivă, aflată în vecinătatea rezervației, oferă îndrăzneților experiența petrecerii unei nopți în sălbăticie.

Coborând pe același traseu, veți ajunge la turbăria activă denumită Taurile Chendroii aflată la 1053 m altitudine. Aici podețul de vizitare amenajat oferă informații cu privire la modalitatea de formare și evoluție a acestui ecosistem unic.

Urmând mai departe marcajul cruce roșie se va ajunge la următoarea oprire: Tăul Morărenilor. Zona umedă propusă spre vizitare este ascunsă într-o asociație vegetală complexă, specifică intersecției de habitate, formată din arin negru, alb și arin de munte. Lacul, format printr-o alunecare de teren, este declarat arie protejată și are o adâncime maximă de 20 m, fiind alimentat de un pârâiaș cu debit constant.

Plantele de zonă umedă ca otrățelul de baltă, roua cerului (carnivore), trifoiul de baltă, vuietoarea, și-au găsit aici condiții propice dezvoltării.

Poteca urmează marcajul cruce roșie pe parcursul a 5 km și indicatoarele amplasate strategic vă vor ghida prin păienjenișul de poteci ce coboară în satul Breb. Cu casele înșiruite pe ulicioare pietroase răsfirate până în poalele masivului, ocrotit parcă de conul vulcanic, Brebul vă va readuce în atmosfera primordială a satului arhaicBiserica din lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavril a fost construită în 1531 în vechea vatră a satului numită azi Copăceni, fiind mutată pe actualul amplasament în anul 1626. Păstrează piese de mobilier vechi, icoane pe lemn si sticlă, cărți vechi.

Arhitectura tradiționalǎ este bine conservată, nemaivorbind de meșteșugurile păstrate cu sfințenie: Pătru Pop – meșter pecetar membru al Academiei Artelor Tradiționale din România, Paul Petru – dogar, Coman Vasile – fierar. Domnica Bota, Bledea Maria și Petric Maria stăpânesc arta cusutului; din mâna lor iau naștere superbele cămeși tradiționale țesute și cusute manual.

Drumul de țară (3 Km) ce face legătura la Hoteni vă va conduce spre Tinoavele Plutitoare de la Hoteni, unde puteți vizita complexul natural format din mlaștina oligotrofă și 3 lacuri eutrofe cu floră și faună specifică de importanță științifică. Stratul de turbă ce plutește pe apa adâncă de 4 m reprezintă un mediu de viață perfect pentru plantele carnivore, specii relicte din era glaciară. Alte două lacuri cu formă alungită (300 m x 20m), amplasate în același areal, sunt vestite pentru prezența a peste 150 de specii de alge ce dau culoarea specifică a luciului de apă, a cărui vegetație luxuriantă ascunde varietăți de pești și broaște țestoase de apă dulce, unice pentru această regiune.

Revenind la drumul din sat veți continua traseul spre DJ 185, care revine în punctul de plecare – Lacurile Sărate din Ocna Șugatag.

Traseele pot fi parcurse pe jos, cu bicicleta sau căruța.

Un alt traseu poate fi realizat de la Ocna Șugatag spre satele de pe valea Cosǎului: Budești , sat menționat în 1361 într-o diplomǎ a regelui Ludovic cel Mare; satul Sârbi, cu frumoasele sale biserici, cea din deal, Susani, si cea din vale, Josani ; satul Cǎlinesti, localitate ce pǎstreazǎ și ea douǎ biserici de lemn, cea din Susani ( Bandreni), singura care are forma planului în treflǎ și cea din Josani ( Caieni). Continuând drumul în peisajul pitoresc al vǎii Cosǎului, poate fi admirat satul Cornești, unde se poate vedea o altǎ bisericǎ din lemn, apoi se ajunge în satul Ferești, la confluența Cosǎului cu Mara.

La doar 20 de kilometri sud de Ocna Șugatag se află orașul Cavnic, stațiune montană ideală pentru practicarea sporturilor de iarnă. Cele doua locații, La Icoană și Roata, dispun în total de 8 kilometri de pârtii (ski, snowboarding, tubbing), dotate cu teleski sau babylift, unele dotate cu nocturnă. La baza pârtiilor se află un restaurant cu preparate tradiționale și diverse tonete de fast-food și băuturi. Se asigură instructori de ski, închirieri de echipamente si ATV-uri

Dezvoltarea și promovarea turismului (atât estival cât și de iarnă) și dezvoltarea infrastructurii turistice în zona montană cuprinsă între depresiunile Maramureșului, Baia Mare și Lăpușului s-a realizat prin intermediul Asociatiei Microregiunea de Dezvoltare a Turismului Muntii Gutinului, la care este membrǎ și primaria din Ocna Șugatag.

Asociația are ca membri consiliile locale ale localităților Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Tăuții Măgherăus, Sisesti, Băiut, Budești, Ocna Șugatag și Desești, precum și S.C Stațiunea Izvoarele și S.C Turist Suior, teritoriul vizat pentru dezvoltare turistică cuprinzând cea mai mare parte a munților Gutâi (parțial sectorul vestic denumit munții Igniș sau Poienilor și integral cel estic – masivul Gutâi), precum și partea vestică a munților Lăpușului (sector ce înglobează principalele obiective turistice ale acestui masiv montan).

O primă realizare (prin finanțare proprie) a acestei Asociații a fost, în 2005, harta turistică de ansamblu a microregiunii, patru hărți de detaliu și un CD cu informația transferabilă pe GPS (ciclul Gutinul Turistic), hărți care cuprind traseele turistice marcate existente (inclusiv cele realizate după constituirea AMDTMG), rețeaua de baze de cazare, obiectivele turistice de interes (muzee, monumente, mănăstiri, biserici etc.) precum și datele similare din ariile cu care se învecinează AMDTMG.

Hărțile se pot achiziționa de la Primărie, dar și de la unele pensiuni, care au editat versiuni ale hărții de detaliu zona Budești – Desești – Ocna Ș