Agroturismul In Judetul Caras Severin
Agroturismul în județul
Caraș-Severin
INTRODUCERE
Șansa României de a deveni partener activ al Uniunii Europene se regăsește printre altele și în potențialul material și uman al spațiului rural, în marile rezerve nevalorificate care se află pe teritoriul românesc. La începutul acestui nou mileniu, acest spațiu se prezintă cu serioase rămâneri în urmă față de mediul urban, cu discrepanțe între nivelul de viață al locuitorilor din cele două medii. O șansă pentru dezvoltarea mediului rural constă în extinderea organizată a agroturismului care este modalitatea cea mai eficientă de valorificare superioară a resurselor materiale și umane.
Județul Caraș-Severin, cunoscut altădată ca „motorul economiei românești”, precum și una din principalele sale arii miniero-metalurgice, s-a transformat într-o zonă de dezvoltare submediocră, cu scăderi constante și puternice la toate activitățile economice, fără perspective imediate și cu grave probleme demografice. În aceste condiții, în căutarea soluțiilor alternative de redresare a situației economice, agroturismul prezintă avantaje de necontestat.
În primul rând asigură locuri de muncă și obținerea unor venituri rezonabile pentru populația din zona rurală carășană, aflată în prezent într-o situație dificilă din punct de vedere financiar datorită reculului înregistrat în activitatea economică.
Permite apoi revigorarea activităților complementare, care se pot extinde proporțional cu dezvoltarea agroturismului, constituind surse de venituri pentru alte categorii din populația activă: ghizi, instructori, mici meșteșugari, comercianți
Agroturismul asigură posibilitatea valorificării superioare a surplusului din gospodăriile țărănești, care de multe ori se degradează prin neîntrebuințare. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât produsele naturale sunt mai naturale, realizate fără folosirea pesticidelor, deci de cea mai bună calitate. Ținând cont și de faptul că județul Caraș-Severin are compoziția floristică cu o valoare extraordinară singura din țară care o concurează pe cea din Obcinele Bucovinei (Vatra Dornei), produsele alimentare au un gust foarte bun, fiind apreciate în străinătate ceea ce sporește calitatea produselor.
Practicarea agroturismului constituie un element benefic și pentru populația autohtonă, care dorește să-și petreacă vacanțele în alte zone decât cele cotidiene, dar veniturile modeste nu le permite itinerarii costisitoare; prețurile practicate în agroturism sunt mai mult accesibile decât în turismul clasic, favorizând dezvoltarea unui turism de masă.
Dezvoltarea acestei activități ar permite cunoașterea unei zone cărășene, agroturismul putând deveni un ambasador invizibil, facilitând atragerea investitorilor pentru această ramură a sectorului terțiar sau alte ramuri ale economiei.
Alegerea acestei teme constituie prezentare unei alternative la turismul tradițional deoarece prin agroturism se pot dezvolta o serie de zone a căror grad de activitate economică, la această oră, este limitat. Totodată agroturismul reprezintă o șansă de afirmare pentru tinerii absolvenți deoarece promovarea proiectelor concepute în acest domeniu de către aceștia, poate conduce la dezvoltarea societății în ansamblu
Lucrarea este structurată în trei capitole majore care analizează modul de practicare a agroturismului în județul Caraș-Severin (capitolul I), promovarea agroturismului în județul Caraș-Severin, identificându-se întreaga rețea agroturistică a județului precum și promovarea unor politici de stimulare a agroturismului cărășan (capitolul II)
În capitolul III al lucrării am realizat o prezentare în ansamblu a potențialului agroturistic al satelor cărășene prezentând sub aspect demografic întreaga zonă rurală cărășană, dar și principalele puncte de atracție ale acestui județ.
Se remarcă faptul că la dezvoltarea acestui tip de servicii trebuie să participe întreaga societate dar mai ales factorul politic, în special administrația locală care poate susține și încuraja activitatea agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate și mai ales, prin înființarea, în fiecare din zonele analizate a unor ferme agroturistice tip, model de urmat pentru ceilalți locuitori, în concordanță cu protejarea mediului înconjurător
CAPITOLUL I.
MODUL DE PRACTICARE A AGROTURISMULUI ÎN SATELE DIN JUDEȚUL CARAȘ–SEVERIN
1.1. CONCEPTUL DE AGROTURISM
Odată cu dezvoltarea activității turistice și cu extinderea sa explozivă, a fost evidențiată și o diversificare a acestuia, în funcție de dorințele turiștilor, particularitățile reliefului, complexitatea serviciilor.
O desprindere masivă din această ramură complexă a turismului care a avut loc în urmă cu două decenii, o constituie turismul rural. Atenția deosebită a factorilor politici și administrativi pentru această zonă (rurală), care se dorește a fi atât protejată cât și modernizată, a impus ca o posibilitate reală de dezvoltare această activitate de turism rural. Pe de altă parte tendința populației urbane de a-și petrece timpul liber în mijlocul naturii, în liniște, departe de tot ce semnifică termenul urban inclusiv poluare, este o garanție a posibilității de dezvoltare a acestei activități în mediul sătesc.
Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de activități: una pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar și de altă natură care o deservește pe prima, o complectează și întregește Tocmai pentru că presupune o suită de activități bine corelate, agroturismul este mult mai apreciat atât de turiști; care beneficiază de o gamă mai largă, mai cuprinzătoare și mai satisfăcătoare de servicii cât și de inițiatorii activității, care au posibilități mai complexe de valorificare a resurselor materiale și umane din zona rurală. Există o interdependeță între agroturism și celelalte ramuri economice sătești, pentru că practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit, legumicultură, cultivarea fructelor de pădure și prelucrarea lor, pescuitul, etc.), iar acestea la rândul lor creează noi posibilități de dezvoltare și expansiune a agroturismului.
Agroturismul are câteva particularități care îl deosebesc de turismul clasic:
Spațiul în care se desfășoară această activitate este spațiul rural. Mediul turistic este deci total diferit de cel cu care turistul este familiarizat. Acesta pentru că de regulă el vine din mediul urban și de cele mai multe ori mediul rural se află în zona montană sau premontană;
Persoanele care se ocupă de aceste activități au grade diferite de pregătire. În activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduiește turiștii, el neavând o pregătire deosebită în domeniul turistic. Are o ținută populară și atrage turiștii prin specificul popular. Spre deosebire de aceștia, în turismul clasic, persoanele care practică această activitate sunt pregătiți și specializați în domeniul turistic.
Produsul turistic este diferit în agroturism față de turismul clasic. Astfel cazarea este diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente decorative populare, individualizată și extrem de diversificată. Alimentația este, de asemenea diferită, fiind preparată în serie mică , cu produse din gospodăria țărănească, după rețete tradiționale. Aspectul pozitiv este întregit de existența produselor proaspete și nepoluate. Serviciile oferite de agroturism sunt și ele diferite, se fac vizite la atelierele meșteșugărești, se observă activitățile rurale obișnuite, se practică sporturi sau activități recreative specific rurale.
Deși activitatea de agroturism nu poate fi stocată, întocmai ca și cea turistică, gospodăria țărănească este elastică, putându-se mai ușor adapta fiecărei conjuncturi, iar activitatea agroturistică este o activitate alternativă, uneori auxiliară, ea nu generează situații grave de încetare a existenței gospodărești.
Agroturismul constituie o importantă sursă de creștere a veniturilor membrilor comunității rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare economico-socială. Desfășurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul vieții țărănești, nu determină dispariția sau decăderea unor activități existente până atunci, ci dimpotrivă permite valorificarea superioară a produselor obținute în aceste ramuri și implicit revigorarea și dezvoltarea lor, concomitent cu apariția altora.
Agroturismul este practic determinat de nevoia de a completa veniturile agricole, foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în același timp importante resurse naturale, antropice, umane și introducându-le în circuitul turistic intern și internațional.
Întrucât nu necesită investiții imense și nu produce aglomerări ca în cazul turismului clasic ( care ar putea determina dezechilibre ecologice ), agroturismul poate deveni un factor determinant în reamenajarea spațiului rural, în condițiile îmbinării optime a tradiționalismului și modernismului.
1.2. ORGANIZAREA AGROTURISMULUI LA NIVELUL
UNEI GOSPODĂRII
Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a începe o nouă activitate, paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, utilizând pentru creșterea rentabilității, infrastructura de care deja dispun. Motivele care stau la baza deciziei de a practica agroturismul sunt:
Piața este în expansiune. Dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-o creștere anuală de 3,5 %, pentru turismul internațional, iar pentru turismul rural o creștere anuală de 4 %.
Investițiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că ele presupun doar modernizări, reamenajări și dotări adecvate primirii turiștilor.
Nu sunt necesare cunoștințe de specialitate greu de dobândit. La nivelul unei gospodării, obținerea cunoștințelor minime necesare sunt posibile în urma efectuării unor cursuri de scurtă durată.
Activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităților obișnuite (agricole).
Se pot valorifica superior produsele obținute din gospodăria agroturistică. Legea prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din propria gospodărie și valorificarea lor mai eficientă.
Este o afacere de familie, putându-se realiza de toți membrii familiei, precum și prin rotație, după posibilitățile existente.
Statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a putea practica această activitate sunt:
Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai cei care sunt agricultori și obțin mai mult de 51 % din venitul propriu din activități agricole.
Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activității agroturistice.
Spațiul de cazare și masă trebuie să fie adecvate primirii turiștilor; întreaga proprietate trebuie să fie accesibilă turiștilor, pentru că aceștia trebuie să se simtă confortabil și în curte și în împrejurimi.
Trebuie oferite servicii de calitate, în condiții de igienă și confort.
Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piața turistică; trebuie bine valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.
Organizarea propriu-zisă a unei pensiuni agroturistice, presupune o dată cu demararea activității, o împărțire a întregului proces în trei faze:
– conștientizarea ideii de a practica agroturismul;
– planificarea operativă;
– demararea activității.
Prima fază este cea mai importantă, pentru că ea conduce în final la decizia de a practica sau nu noua activitate. Elaborarea și redactarea planului de afaceri, este o operație complexă, dar necesară, întrucât se definește clar obiectivul propriu, strategia care se va adopta, previziunile asupra activității. Demararea activității presupune continuarea primelor două faze, punerea lor în practică.
O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiștilor, numărul și tipul lor depinzând de mărimea și localizarea pensiunii, potențialul turistic din zonă, cural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai cei care sunt agricultori și obțin mai mult de 51 % din venitul propriu din activități agricole.
Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activității agroturistice.
Spațiul de cazare și masă trebuie să fie adecvate primirii turiștilor; întreaga proprietate trebuie să fie accesibilă turiștilor, pentru că aceștia trebuie să se simtă confortabil și în curte și în împrejurimi.
Trebuie oferite servicii de calitate, în condiții de igienă și confort.
Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piața turistică; trebuie bine valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.
Organizarea propriu-zisă a unei pensiuni agroturistice, presupune o dată cu demararea activității, o împărțire a întregului proces în trei faze:
– conștientizarea ideii de a practica agroturismul;
– planificarea operativă;
– demararea activității.
Prima fază este cea mai importantă, pentru că ea conduce în final la decizia de a practica sau nu noua activitate. Elaborarea și redactarea planului de afaceri, este o operație complexă, dar necesară, întrucât se definește clar obiectivul propriu, strategia care se va adopta, previziunile asupra activității. Demararea activității presupune continuarea primelor două faze, punerea lor în practică.
O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiștilor, numărul și tipul lor depinzând de mărimea și localizarea pensiunii, potențialul turistic din zonă, creativitatea gospodarului, etc. principalele elemente sunt însă următoarele:
1. Cazarea. Aceasta constituie elementul central al activității agroturistice. Suprafața unei camere este bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălțimea de minimum 2,5 m. Amplasarea poate fi atât la parter, cât și la etaj și orientată pe cât posibil spre o priveliște plăcută. Finisarea pereților trebuie realizată în culori deschise, iar aplicarea varului sau vopselelor se face de preferință anual. Aerisirea și curățenia trebuie făcută periodic și foarte meticulos. Împotriva insectelor trebuie utilizate plase la geamuri, și eventual aparate pentru îndepărtarea lor. Mobilierul camerei trebuie să fie puțin și bine întreținut. Conform legii, camera trebuie să conțină, în mod obligatoriu un pat simplu sau dublu, cu saltea corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici dimensiuni și două scaune. Camera trebuie dotată cu instalație electrică și prize pentru aparatură electronică: televizor, uscător de păr, radio. Pardoseala trebuie să permită curățirea rapidă și eficientă. În cameră trebuie să mai existe un număr de noptiere egal cu numărul paturilor și lămpi pentru citit. Acest mobilier poate fi și rustic, deci tradițional, dar trebuie să cuprindă elementele obligatorii menționate. Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii, doar destinat turiștilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă și rece în permanență, vas WC, chiuvetă. Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi module – grup sanitar, care conțin cele trei piese și pot fi montate pe o podea supra – înălțată. Aceste piese sunt prevăzute cu racorduri speciale pentru apă rece, apă caldă și scurgere. Racordurile permit legarea la instalația existentă în gospodărie, precum și legarea de un modul similar, poziționat într-o cameră alăturată. Prin această modalitate există posibilitatea creării unor puncte sanitare în fiecare cameră. Acest punct sanitar poate fi departajat de restul camerei printr-un perete despărțitor realizat din panouri celulare din mase plastice (PVC, policarbonat), și se poate amplasa în orice încăpere, prevăzută cu orice tip de pardoseală. La intrare se află o scară cu două trepte care marchează conductele aflate sub podeaua despărțitoare. Întregul spațiu poate fi ventilat forțat prin intermediul unui sistem cu acționare automată sau manuală. Acest grup sanitar respectă strict litera legii, astfel încât nu există riscul retragerii autorizației sanitare de funcționare.
2. Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de agroturism. De aceea, amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă. Bucătăria, trebuie conform legii să aibă un necesar considerat obișnuit: mașină de gătit, frigider (ladă frigorifică), o masă de lemn, veselă, tacâmuri, chiuvetă, spațiu de depozitare a gunoiului. Masa trebuie servită într-o încăpere spațioasă, iar poziția mesei trebuie să permită celui care servește masa să ajungă în spatele fiecărui oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei trebuie să servească masa separat.
3. Servicii suplimentare. Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi clienților săi și posibilități de a-și petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie să se gândească la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziția turiștilor. Cele mai des întâlnite astfel de condiții în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete, bărci, organizarea de excursii călare, însoțirea turiștilor în drumeții, excursii, plimbări, însoțirea la diferite ateliere meșteșugărești din sat, etc. Prin intermediul acestor activități se realizează o mai apropiată comunicare și apropiere între oaspeți și gazdă și se permite fidelizarea clienților, prin anumite legături sentimentale.
Orice întreprinzător agroturistic trebuie să cunoască bine și capcanele care pot apărea, și care micșorează șansele succesului acestei activități. Cele mai importante dintre ele și care trebuie evitate cu orice preț sunt:
– urmărirea unor câștiguri mari de la început; pentru câștigarea clienților prețul este important în prima etapă a agroturismului;
– evaluarea subiectivă a oportunităților agroturistice;
– neglijarea oaspeților;
– proasta gestionare a resurselor umane;
– slaba calitate a serviciilor oferite.
Deși multe din aceste aspecte sunt valabile și pentru alte activități economice, într-o fază de debut, evitarea lor sunt esențiale în fidelizarea clienților și desfășurarea unei activități de succes.
Documentația necesară pentru clasificarea pensiunii agroturistice este următoarea:
– cerere – tip;
– copie după actul constitutiv al agentului economic;
– copie după certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului;
– autorizație sanitară;
– autorizație sanitar – veterinară;
– autorizație de prevenire a incendiilor;
– autorizație de mediu;
– schița pentru amplasarea gospodăriei;
– schița privind structura, amplasarea și nominalizarea camerelor;
– fașa privind încadrarea camerelor pe categorii de clasificare;
– copie de pe documentul de plată a contravalorii tarifului achitat în contul O.A.C.T., în vederea eliberării certificatului de clasificare.
Conform normelor metodologice, în România pot funcționa următoarele tipuri de structuri agroturistice:
– pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1, margarete;
– pensiuni agroturistice de 4,3,2,1, margarete.
Însemnele privind categoria de clasificare a pensiunii trebuie realizate pe plachete confecționate din materiale rezistente, iar montarea lor trebuie făcută în exterior, de regulă la poartă, sau în alt loc care asigură o vizibilitate optimă pentru turiști.
1.3. AVANTAJE ECONOMICE DIN PRACTICAREA AGROTURISMULUI
Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, cu implicații asupra dezvoltării întregii regiuni cărășene. Deși există din totdeauna la nivelul acestui județ, economia de piață impune realizarea acestei activități în mod organizat, continuu, ca o șansă de dezvoltare a zonelor rurale, influențând toate domeniile vieții rurale: social, economic, familial, cultural. Fundamentarea activității de implementare a agroturismului în zona cărășană trebuie să aibă punct de plecare stabilirea eficienței acestei activități, evaluarea randamentului său. În general, începerea acestei activități presupune în prealabil investiții mai mult sau mai puțin costisitoare. Aceste investiții trebuie atent fundamentate pentru a fi în măsură să aducă beneficii gospodăriei agroturistice. În al doilea rând, activitatea agroturistică, ca orice activitate economică, este pe o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte producătoare de efecte. Este necesară deci, compararea atentă a celor două laturi și cuantificarea cât mai exactă a rezultatului. Această cuantificare nu exprimă întotdeauna fidel realitatea, întrucât există și elemente cum sunt structura resurselor și rezultatelor, timpul care poate acționa diferit asupra elementelor din structură, calitatea efectelor, care influențează în mod indirect rezultatele concrete ale activității.
Determinarea efectelor trebuie să aibă în vedere două variabile importante: spațiul agroturistic și categoria de resurse ale căror efecte se calculează. Astfel, în ceea ce privește spațiul, trebuie avută în vedere în primul rând gospodăria agroturistică unde efectele sunt cele mai vizibile și în proporția cea mai mare și apoi unitatea administrativ – teritorială în care această gospodărie se încadrează, deci satul agroturistic, care și el beneficiază atât de afecte directe cât și indirecte.
În activitatea agroturistică, problema cuantificării avantajelor materiale este mai complexă și mai relativă decât în alte domenii de activitate. Aceasta pentru că de multe ori activitățile agroturistice nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene. De exemplu, prețul mesei servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât și membrii familiei consumă din respectiva mâncare, deci o parte din resurse este destinată autoconsumului. Sau în ceea ce privește investițiile realizate pentru îmbunătățirea gradului de confort care se recuperează prin amortizare, de ele beneficiază în egală măsură și familia agroturistică (apă caldă, apă curentă, dotări sanitare, televiziune prin cablu, etc.).
Activitatea în agroturism cuprinde mai multe activități: cazare, masă, activități distractive.
În cadrul acestor activități, cazarea ocupă primul loc, cu circa 40 – 45 % din volumul total al realizărilor economice. Indicatorii calculați pentru cazare sunt în primul rând cei evidențiați ca fiind indicatori generali: volumul încasărilor, cheltuieli totale, profit, etc. Un alt indicator specific acestei activități, foarte sugestiv, este coeficientul de utilizare a capacității, calculat ca un raport între capacitatea efectivă într-o perioadă de timp și capacitatea de cazare maxim posibilă.
În alimentație, sistemul de indicatori devine mai imprecis și mai dificil de calculat. Există o mare varietate de produse care sunt culese din gospodăria țărănească, iar altele trebuie achiziționate de pe piața țărănească. De asemenea, o parte din hrană este folosită pentru autoconsum, alta pentru turiști. Sunt totuși situații mai clare: produsele provenite direct din gospodăria agroturistică (lapte, sucuri, fructe, legume, miere, dulcețuri, gemuri) care sunt ușor evaluate de gospodar, acesta ținând cont de prețul pieței agricole, și produsele care necesită aprovizionări, pentru prepararea lor ulterioară. Pentru simplificarea calculelor, gospodarul poate calcula aceste prețuri prin aplicarea unui procent de adaos la cheltuielile efectuate (de exemplu: 40 %).
Activitățile distractive sunt ușor de evaluat, fiind suficient un mod clar de diferențiere a tarifelor, și o evidențiere a lor.
În stabilire indicatorilor de eficiență, și, în general în analiza activității agroturistice sub aspectul rentabilității, trebuie avută în vedere diversificarea activității, elasticitatea ei, complexitatea și lipsa unui șablon agroturistic în care aceasta să se încadreze. De asemenea, este știută slaba preocupare a locuitorilor rurali pentru activități de gestiune, de evidențiere sistematică și analitică a cheltuielilor, dată fiind multitudinea preocupărilor sale, agroturismul fiind doar o activitate complementară. De aceea este necesară simplificarea maximă a evidențelor primare, abordarea acestor aspecte cu o oarecare aproximație. Totuși, este absolut necesară, evidențierea, chiar primară a principalelor categorii de cheltuieli, precum și a principalelor tarife utilizate în gospodărie, precum și impunerea unui sistem comod, de evidențiere paralelă, a cheltuielilor și veniturilor rezultate din activitatea agroturistică.
O altă problemă importantă care trebuie luată în considerare când se analizează eficiența activității agroturistice este investiția de capital cu care se demarează orice activitate de acest gen. Chiar și cele mai modeste amenajări, modernizări, renovări, presupun alocarea unor fonduri care se cer amortizate ulterior pe măsura desfășurării activității. Locuințele rurale au carențe serioase în ceea ce privesc dotările sanitare precum și alimentarea cu apă caldă și rece. Ele sunt o necesitate pentru omul sec. al XXI-lea și sunt necesare atunci când se dorește practicarea acestei îndeletniciri. Totuși există și aspecte pozitive ale spațiului de locuit, camerele din aceste locuințe fiind aproape întotdeauna spațioase, luminoase, călduroase, trainice, frumos încadrate în ambianța gospodăriei. Activitatea de pregătire a mesei presupune și ea investiții, determinate de necesitatea desfășurării acestei activități în condiții normale din punct de vedere igienico-sanitar.
A. În agroturism, în activitatea de cazare, eficiența este mult mai ușor de stabilit, pentru că acesta reflectă în general doar încasările efectuate, și mai puțin cheltuieli. Spre deosebire de turismul clasic, care realizează investiții masive pentru desfășurarea activității, agroturismul pune la dispoziție propria locuință, camerele sale disponibile, evident ușor îmbunătățite. Totuși este impropriu să se considere o investiție pur agroturistică, pentru că toate îmbunătățirile efectuate sunt, de cele mai multe ori, deopotrivă și în beneficiul locatarilor( apă caldă, încălzire, etc.). Excepție de la acestea fac gospodăriile de reprezentare, care sunt modificate și adaptate în mod special pentru primirea turiștilor, precum și gospodăriile abandonate care sunt de asemenea adaptate închirierilor. Gospodăriile familiale însă fac de regulă investiții minime în cazare, legate de construirea băilor, a punctelor sanitare igienice și adaptate nivelului actual de dezvoltare. Întrucât chiar și în satele (majoritatea de altfel, din județul Caraș – Severin) în care nu este realizată canalizarea și racordarea la rețeaua de apă potabilă, toate au la nivelul gospodăriilor fântâni, pentru realizarea băilor, nu sunt necesare decât o pompă, pentru scoaterea apei, un boiler, și obiectele sanitare strict necesare. Exista gospodării, care și-au realizat aceste obiective și prin construirea unui bazin, de unde prin cădere liberă este folosită apa necesară. Tot pentru activitatea de cazare mai sunt necesare obiecte legate de dotarea camerelor (pături, lenjerii de pat, prosoape, șervete). Cheltuielile legate de aceste îmbunătățiri, ajung, excluzând munca fizică, pe care se presupune că o face proprietarul, la 500 Є.
Pompă de apă …………………………………….. 50 Є
Boiler …………………………………………….. 150 Є
Obiecte sanitare ………………………………….. 150 Є
Alte materiale ……………………………………. 150 Є
Total ……………………………………………… 500 Є
Întrucât, media camerelor disponibile la nivelul județului Caraș – Severin este de două, numai din activitatea de cazare se pot obține încasări de:
4 persoane * 5 Є * 182 zile ……………………… 3640 Є
În calcul s-a considerat că într-o cameră sunt cazate două persoane, că tariful mediu este de fapt tariful minim (5 Є), și că la nivelul gospodăriei gradul de ocupare este de 50 % pe an. Veniturile obținute sunt suficiente pentru acoperirea investițiilor făcute, oferind și posibilitatea gospodăriilor rurale de îmbunătățire a vieții cotidiene, media lunară fiind situată cu mult peste salariul mediu pe economie.
Chiar și activitățile cele mai simple, cele de campare și cazare de extremă (sălașe, poduri, etc.), sunt extrem de rentabile. În acest caz nu se face nici o investiție, toate încasările reprezentând venituri nete ale gospodăriilor respective. Întrucât aceste activități se pot face numai în anotimpurile calde, se consideră media zilelor de cazare de 45 (grad de ocupare 50%). Pe de altă parte, turiștii care preferă astfel de drumeții, în aer curat, pe trasee dificile și de durată, sunt grupați, media lor fiind de cel puțin trei. Dacă tariful perceput pentru astfel de servicii este de 0,5 Є, se pot obține:
3 persoane * 0,5 Є * 45 zile ……………….…….. 67,5 Є
Deși, la prima vedere suma pare modică, nu trebuie uitat faptul că agroturismul este o activitate complementară, ea urmărind să acopere timpul liber al gospodăriilor între activitățile agricole obișnuite. Pe de altă parte, aceste activități sunt doar ca excepții limitate numai la cazare. În realitate, turiștii doresc să beneficieze și de alte servicii, completând astfel în mod eficient veniturile gospodarilor.
B. Activitate de servire a mesei este extrem de complexă, și dificil de evaluat. Sunt însă reliefate două aspecte. Unul se referă la valorificarea unor produse din gospodăria țărănească, aflate în surplus. Este vorba de lapte, fructe, unele legume, ouă. Aceste produse sunt supuse de regulă degradării, datorită imposibilității populației rurale de a le valorifica. Unele dintre ele sunt perisabile (laptele și produsele lactate, de exemplu), altele presupun deplasarea gospodarilor spre piețele din orașe, care însă necesită timp îndelungat, cheltuieli legate de întreținere în perioada în care acesta stă în mediul urban pentru a-și valorifica produsele. Aceste greutăți descurajează în special pe cei care nu au cantități foarte mari pentru desfacere, motiv pentru care aceste produse sunt pur și simplu abandonate în livezi sau în grădini, sunt valorificate inferior (mâncare pentru animale), etc. Prin practicarea agroturismului, există posibilitatea ca aceste produse să fie valorificate superior, să aducă efectiv venituri gospodarilor. Astfel, de exemplu, valorificarea laptelui, presupune obținerea următoarelor venituri minime:
2 l lapte / zi * 182 zile * 0,25 Є……………………91 Є
Valorificarea merelor, perelor, gutuilor, etc.:
2 Kg / zi * 182 zile * 0,75 Є ………………………273 Є
Al doilea aspect se referă la activitatea propriu-zisă de preparare și servire a mesei, cu alimente procurate de pe piața țărănească. În acest caz se poate calcula eficiența activității, considerându-se un procent care în mod normal îi revine gospodăriei. Cel mai rezonabil procent presupune 40 %. Astfel, în condițiile în care această activitate agroturistică constă din trei mese pe zi, echivalente cu 3,5 Є / zi, se obține:
3,5 Є / zi * 4 pers. * 182 zile………………………2548 Є
2548 * 40 %……………………………………….1019,2 Є
Însumând activitățile respective, se obține:
3640 Є + 91 Є + 273 Є + 1019,2 Є………………5023,2 Є
Veniturile realizate de o gospodărie agroturistică depășesc cifra de 5000 Є, în condițiile în care investiția inițială a fost de 500 Є. Localitățile agroturistice, beneficiază conform Ord. 63 / 1997, de scutiri de la plata energiei electrice, gaz metan și rețea de telecomunicații pe o perioadă de zece ani, dacă se încadrează într-o capacitate de cazare de cinci camere. Astfel, aceste cheltuieli nu trebuie evidențiate, cel puțin în prima fază a dezvoltării agroturistice.
Există și alte servicii agroturistice care pot fi lesne un prilej de obținere a unor venituri suplimentare, atât pentru familia care cazează turiștii respectivi, cât și pentru alte persoane din localitatea agroturistică.
Întrucât, o agenție de agroturism este absolut necesară pentru o dezvoltare corespunzătoare a acestei activități, evident, este necesară realizarea unui contract între gospodăria agroturistică și agenția respectivă. Conform acestui contract, gospodăria este obligată să plătească un comision, corespunzător numărului de turiști trimiși de ea. În cazul de mai sus menționat, la un comision de 10 %, agenția poate obține de la o singură gospodărie:
5023,2 Є * 10 %……………………………………502,32 Є
Aceste calcule sunt aproximative, întrucât în practică situația este de multe ori mai complexă; astfel, este posibil ca serviciile să nu fie întotdeauna complexe, turiștii să prefere doar cazare, sau doar o singură masă pe zi, etc. Totuși, calculele demonstrează eficiența teoretică a acestei activități, posibilitatea pentru familiile din mediul rural să obțină venituri semnificative prin practicarea ei, îmbunătățindu-și nivelul de trai și condițiile de viață.
Dacă la nivelul unei localități agroturistice, în prima fază a implementării acestei activități există cinci gospodării agroturistice, în decursul unui an, din agroturism se obțin venituri de:
5023,2 Є * 5 gosp………………………………….25116 Є
Aceste venituri se regăsesc atât în noi investiții care schimbă aspectul localității, cât și în creșterea consumului, care atrage dezvoltarea unor alte activități.
Organizarea unei activități de agroturism oferă posibilitatea dezvoltării activității agroturistice în mod eficient, durabil și cu reale perspective, și, în același timp, oferă noi locuri de muncă pentru mediul reșițean, care la rândul său suferă rigorile tranziției.
Și administrațiile locale rurale ar trebui să fie direct interesate de practicarea în bune condiții a agroturismului, în primul rând prin sporirea impozitelor pe care le încasează din forța de muncă care realizează venituri (atunci când există persoane angajate – impozite pe salarii, etc.), și, în al doilea rând, pot introduce o minimă taxă pe vacanță (0,5 Є), organizând astfel un fond pe care să îl folosească pentru dezvoltarea localității, spre beneficiul întregii comunități. Dezvoltarea, în continuare, a acestei activități, atrage, după sine, alte activități, cum sunt cele comerciale, de servicii, etc., angrenând astfel în circuitul economic, într-un mod firesc, ecologic, întregul sistem rural.
Comparând cifrele obținute din calculele simple de mai sus, cu veniturile reale obținute în prezent în satele alese pentru practicarea agroturismului, se pot constata avantajele activității agroturistice, faptul că această activitate poate în mod sigur să constituie o motivație puternică pentru rămânerea în mediul rural, pentru susținerea cu tărie a acestei activități.
Astfel, venitul mediu din aceste gospodării este de 6,36 mil. lei / an, care reprezintă 334,5 Є, adică mult mai puțin decât venitul ce s-ar putea obține dintr-o activitate complementară cum este agroturismul. În mod cert acesta dovedește posibilitatea îmbunătățirii nivelului de trai și a condițiilor de viață pentru locuitorii care ar avea posibilitatea practicării acestei activități, odată cu alte aspecte pozitive valabile atât pentru gospodăria agroturistică, cât și pentru comunitatea locală respectivă.
Tabelul nr. 1.1
SITUAȚIA VENITURILOR OBȚINUTE ÎN ZONA RURALĂ
Sursă: D.G.A. Caraș – Severin
1.4. EFECTELE SOCIALE DETERMINATE DE
PRACTICAREA AGROTURISMULUI
Agroturismul generează și efecte sociale, prin valorificarea resurselor materiale naturale, umane, financiare existente la nivelul arealului rural respectiv. Aceste efecte reprezintă un important factor de creștere economică, de progres, de evoluție socială și civilizație. De aceea, pentru aprecierea corectă a agroturismului, trebuie luată în calcul și această latură a eficienței, care exprimă efortul comunității la dezvoltarea economică și socială a județului, și, implicit, a țării.
Eficiența socială a agroturismului se exprimă cel mai evident prin petrecerea plăcută a timpului liber de un număr cât mai mare de cetățeni, refacerea și reconfortarea oamenilor, refacerea capacității de muncă, crearea și sudarea legăturilor de prietenie și toleranță între națiuni. Fenomenul turistic în general, și cel agroturistic în special este într-o legătură de interdependență cu actul de cultură și civilizație, primul determinând propagarea celui de-al doilea, iar celălalt determinând dezvoltarea și evoluția primului. Ultimul deceniu al tranziției românești reliefează necesitatea tot mai pregnantă de a dezvolta turismul social, adică aceea parte a activității turistice care nu se plătește integral de beneficiarul serviciilor respective, diferența fiind suportată de stat, organizații sindicale, întreprinderi, etc. Categoriile care beneficiază de turism social sunt lucrătorii cu venituri modeste, tinerii, persoanele cu mulți copii, pensionarii. Evoluția societății umane a modificat substratul social al turismului, acesta ne mai fiind considerat de lux, ci o necesitate obiectivă, determinată de necesitatea individului de a petrece o parte din viața sa în mijlocul naturii din care a apărut. Pe măsură ce dezvoltarea societății a izolat un număr tot mai mare de indivizi în betoanele și cimentul urban, apariția unor boli specifice a demonstrat că omul nu poate fi rupt de natură, nu poate trăi în afara ei. Ultimele decenii arată creșterea numărului de turiști, astfel încât, în literatura de specialitate se vorbește despre turism de masă, turism social, turism popular, turism pentru toți, etc.
Agroturismul este cea mai potrivită formă care se poate dezvolta luând în considerare factorul social. Prin tarifele sale rezonabile, ea permite unor categorii foarte largi și diversificate de indivizi să-și petreacă timpul liber și vacanțele în locuri pitorești și atrăgătoare atât sub aspect peisagistic cât și antropic. Apoi, agroturismul, fiind extrem de maleabil poate satisface dorințele turiștilor, adaptându-se perfect cerințelor exprimate. Pe de-o parte practicarea agroturismului în satele montane cărășene determină în mod nemijlocit îmbunătățirea calității vieții rurale, dezvoltarea educației sanitare a populației autohtone, cizelarea și rafinamentul comportamentului uman. Concomitent, întreaga viață rurală se animă, devine mai atractivă și mai interesantă în special pentru adolescenți și tineri care sunt interesați în mod special, datorită vârstei de contactele umane, de înnoiri, de legarea unor prietenii cât se poate de diversificate. Acesta poate fi și unul din motivele stabilizării acestei categorii sociale, știut fiind faptul că, în prezent, aceasta este cea mai fluctuantă, monotonia și lipsa perspectivelor îndepărtându-i de aceste meleaguri. Se stopează astfel migrația și se îmbunătățesc indicatorii legați de demografie, îmbătrânirea populației rurale, etc.
Totodată printr-o activitate susținută agroturistic, se dezvoltă adiacent alte activități, care presupun noi locuri de muncă, iar în timp calificarea forței de muncă, profesionalizarea ei, cu consecințe benefice atât pentru individ cât și pentru colectivitate.
Este foarte important și menținerea în actualitate, perpetuarea folclorului, tradițiilor, întregului patrimoniu cultural și istoric național și regional. În prezent, este tot mai evidentă tendința de înlocuire a dreptului național cu dreptul comunitar sau internaționale. Uniunea Europeană, de exemplu, dovedește evoluția spre o guvernare unică, teritoriu comun, cetățenie unică (europeană), monedă unică, armată comună, poliție unică (Europol). Este de așteptat, prin dispariția granițelor ca diferențele dintre națiuni să se atenueze până la dispariție, ca imnul unui stat și drapelul național al unei țări să-și piardă din importanță, eliminându-se astfel în timp cultura, istoria și limba specifică fiecărui neam. În acest context, revigorarea culturii românești, a tradițiilor, obiceiurilor, specificului popular bănățean, constituie un factor decisiv în menținerea și întărirea identității naționale.
Un alt efect însemnat al practicării agroturismului se materializează prin îmbunătățirea substanțială a aspectului estetic al comunității rurale, printr-o modernizare atentă la păstrarea arhitecturii tradiționale, specifice, printr-o păstrare a curățeniei, înfrumusețare a spațiului rural, evidențierea particularităților regionale. Concomitent, întreaga comunitate rurală este interesată de protejarea spațiului înconjurător, a zonelor naturale, precum și de eliminare a elementelor poluante și distructive a spațiilor verzi (defrișări, tăieri ale pădurilor, distrugeri ale poienilor, etc.). Practic, se încearcă amortizarea relațiilor dintre om și natură, dezvoltarea unor activități care să echilibreze viața umană și viața mediului în care omul trăiește, succesul acestei activități reprezentând, evident, atingerea acestui deziderat pe care omenirea și-l dorește de mult.
Toate aceste aspecte, extrem de importante la nivel local și național, sunt greu de cuantificat, dacă nu chiar imposibil cel puțin în ceea ce privește exactitatea. Există, în literatura de specialitate, criterii de apreciere a eficienței sociale a agroturismului, care se referă în special la gradul de satisfacere a turismului, de refacere a forței de muncă, de protejare a mediului ambiant, etc. Pe baza acestor criterii se pot stabili indicatori care să releve eficiența socială a activității agroturistice într-un cadru geografic dat. Astfel, la nivelul județului Caraș – Severin se poate calcula „gradul de satisfacere al turiștilor”, analizându-se diversificarea ofertei agroturistice, numărul serviciilor complementare, gradul de confort predominant la nivelul județului; prin intermediul și cu ajutorul datelor obținute de la punctele sanitare existente la nivelul localităților rurale se poate calcula numărul ameliorărilor în sănătatea turiștilor, refacere și învoire a stării generale a acestora (stabilizare a tensiunii arteriale, calmare, dispariția insomniilor, convalescențe, etc.).
Dezvoltarea agroturismului determină însă, prin efectul său multiplicativ și consecințe indirecte, imposibil de evidențiat concret, prin stimularea altor activități, în special agicultura, industria alimentară și transporturilor, dar nu sunt de neglijat nici activitățile micilor meșteșugari, a artizanalelor și micilor întreprinzători locali. Aceste aspecte sunt importante pentru dezvoltarea unei comunități locale, în special a uneia defavorizată, cum este cea montană. De aceea, atunci când se analizează eficiența economică a acestei activități, ea trebuie să fie corelată și cu eficiența socială pentru că petrecerea plăcută și utilă a timpului liber, îmbogățirea bagajului de cunoștințe, refacerea capacității de muncă, satisfacțiile spirituale posibile, emoționale sunt, în ultimă instanță, scopul vacanțelor, ale vieții în general. Nu cifrele seci și impersonale sunt esența agroturismului, cifre în sine și pentru sine, ci ceea ce ele relevă, adică recreerea, distracția, refacerea și capacitatea de a trăi bucuria de a savura zilele libere în toată frumusețea lor sunt cele mai importante. Așadar, eficiența socială presupune reflectarea eficienței economice pe plan social, uman și ecologic.
CAPITOLUL II
PROMOVAREA AGROTURISMULUI ÎN JUDEȚUL
CARAȘ-SEVERIN
2.1. MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE AGROTURISM
Agroturismul care se poate dezvolta în zonele rurale ale județului Caraș–Severin are condiții naturale deosebit de favorabile, gospodăriile țărănești putând utiliza acest potențial, dacă peisajul este menținut, iar locuitorii rurali fixează ei înșiși orientarea acestei dezvoltări. Pentru realizarea acestui deziderat se impune a se cunoaște care sunt așteptările de la agroturism atât din partea turiștilor cât și a gazdelor. Cea mai importantă motivație pentru localnicii în calitate de gazdă organizatoare este aceea că agroturismul poate constitui o sursă de venituri care depășesc mult veniturile obținute din agricultură. O altă motivație ar fi crearea de noi locuri de muncă. Pentru turiști motivația esențială este necesitatea de a petrece timpul liber departe de aglomerările urbane.
În județul Caraș – Severin ideea de agroturism nu a existat în concepția politică, economică sau socială. Ca atare, nu există nici o pregătire în domeniu.
Principalele neajunsuri determinate de acest aspect sunt:
locuințele rurale nu au fost construite pentru o eventualitate turistică;
proiectarea locuințelor nu a ținut cont de peisaj;
instalațiile sanitare nu au făcut obiectul unor preocupări speciale;
încăperile sunt dispuse întâmplător, fără posibilitatea intrărilor separate;
populația nu este educată pentru această activitate (sub aspectul comportamentului, igienei, cunoașterii unor limbi străine, gestiunii, organizării);
mobilarea camerelor este făcută prin aglomerări de obiecte fără valoare (carpete arăbești, bibelouri de sticlă), în timp ce mobila tradițională, artizanatul vechi este înlăturat.
Pentru o activitate de succes este necesară eliminarea acestor aspecte negative și organizarea corespunzătoare a agroturismului. Este necesar să se afirme ca principal factor inițiativa privată, susținută însă de autoritățile publice. Deci pentru implementarea corespunzătoarea a structurilor sunt necesare două organizații complementare:
1. o organizație de drept privat la nivel județean care se ocupă de punerea în practică a măsurilor obligatorii. Această organizație trebuie să reprezinte interesele economice ale agenților implicați în agroturism și să transmită aceste interese spre organizația statală menită să creeze cadrul legislativ și instituțional propice dezvoltării;
2. o organizație statală, care să colaboreze cu Ministrul Agriculturii, Agenția Națională de Turism, Ministerul Mediului și alte instituții centrale, regionale sau locale. Această organizație trebuie să dețină competențe complexe în îndeplinirea următoarelor atribuții:
– implementarea practică a măsurilor definite în colaborarea cu organizația privată de agroturism;
– protecția mediului;
– finanțări, creditări;
– dezvoltarea agriculturii și forestieră.
Organizația privată trebuie să abordeze agroturismul în mod etapizat, astfel:
1) Selecționarea spațiului rural apt pentru agroturism. La baza acestei selecții stau o serie de criterii:
atracții naturale, culturale, antropice;
mentalitatea locuitorilor față de agroturism;
spațiu fără surse de poluare;
infrastructură adecvată;
oferte de agrement.
La nivelul județului Caraș–Severin, zonele cele mai propice dezvoltării agroturismului sunt:
zona Munților Semenic;
zona Munților Locvei și Almăjului;
zona Dunării;
zona Valea Cernei;
zona Carașului;
zona Munților Țarcu și Poiana Ruscă.
2) Această etapă presupune alegerea, în spațiul rural selecționat a localităților în care se vor pune bazele activității agroturistice. Localitățile selecționate sunt: Coronini, Berzeasca, Șopotu Nou, Sasca Montană, Dalboșeț, Eftimie Murgu, Bozovici, Prigor, Slatina Timiș, Brebu nou, Marga, Rusca Montană, Carașova.
3) Alegerea gospodăriilor pilot. Acestea trebuie să corespundă exigențelor practicării unui agroturism de nivel internațional. La alegerea lor trebuie avute în vedere câteva criterii obligatorii:
vârsta gazdelor;
ponderea economică a gospodăriei;
standardul de confort;
disponibilitatea de a se ocupa de această activitate.
În paralel, managementului îi revine sarcina standardizării unor activități, precum și acțiunile de asistență și consultanță în vederea pregătirii ofertei și programelor agroturistice. Tot acum trebuie realizată procedura de catalogare a potențialului agroturistic, precum și realizarea programelor de marketing.
4) Extinderea activității agroturistice de la faza de gospodării pilot la cea de transformare a ei într-o componentă economică a vieții rurale. Pentru aceasta trebuie multiplicate gospodăriile introduse în circuitul agroturistic și trebuie organizate cursuri de instruire a viitoarelor gazde, de către specialiști în domeniu. Trebuie avută în vedere acum și organizarea corespunzătoare a agroturismului internațional.
5) Perfecționarea și dezvoltarea agroturismului, crearea structurilor organizaționale locale, diversificarea activităților adiacente agroturismului (servicii turistice).
2.1.1.REȚEAUA AGROTURISTICĂ DIN JUDEȚUL
CARAȘ–SEVERIN
Implementarea agroturismului în județul Caraș – Severin presupune în mod obligatoriu trei elemente, care trebuie bine organizate:
Agentul economic;
Programul agroturistic;
Management corespunzător unui nivel de organizare (județean).
În paralel, managementul este obligat la crearea unei rețele agroturistice. Acest aspect este important, pentru că prin intermediul ei se pot efectua schimburi de turiști, activitatea concretizându-se în contracte între diverși parteneri.
Rețeaua agroturistică din județul Caraș – Severin, trebuie să fie reprezentată la trei nivele:
pe plan local (prin agentul economic);
pe plan zonal (prin agenția agroturistică);
pe plan național (printr-un dispecerat central care să centralizeze cererea și oferta agroturistică și să realizeze programe promoționale naționale).
Aceste nivele organizatorice, care au ca obiect activitatea agroturistică, sunt specializate diferit, după locul în care se află:
a) la nivel local, activitățile esențiale sunt:
servicii de cazare;
servicii de cazare și masă;
servicii de cazare, masă, activități recreative.
b) la nivel județean, cele mai importante activități presupun:
identificarea și atestarea gospodăriilor de pe teritoriul județului;
instruirea și pregătirea locuitorilor rurali dornici de a practica agroturismul;
acordarea de asistență și consultanță gospodăriilor rurale pentru îndeplinirea cerințelor legii în practicarea agroturismului;
supravegherea și încurajarea activității agroturistice;
activități de promovare a agroturismului și integrare a acestuia în circuitul național și chiar mondial;
realizarea unor programe turistice și trasee care depășesc nivelul local.
c) la nivel național, activitatea agroturistică impune:
elaborarea strategiilor naționale privind dezvoltarea agroturismului;
elaborarea proceselor legislative privind buna desfășurare a agroturismului și apropierea legislației românești de cea europeană;
elaborarea și îmbunătățirea criteriilor corespunzătoare de selecționare a pensiunilor agroturistice;
pregătirea unor specialiști în domeniul agroturistic;
elaborarea unei rețele naționale de agroturism;
elaborarea unei baze de date actualizate privind oferta agroturistică;
reclamă și publicitate.
2.1.2.ÎNFIINȚAREA ȘI FUNCȚIONAREA
AGENȚIEI DE AGROTURISM
Analizând situația existentă până în prezent la nivelul județului Caraș – Severin, precum și perspectivele de colaborare locale și internaționale, pentru dezvoltarea unui agroturism eficient se impune realizarea Agenției de Agroturism, care să reprezinte interesele acestei activități în zonă și la nivel național sau internațional. Această agenție trebuie constituită în folosul locuitorilor din județ care practică această activitate, constituind un factor important pentru succesul acestei activități. Ea are posibilitatea de a se susține financiar prin:
cotizații ale membrilor implicați în acțiuni agroturistice;
taxe percepute pentru diferite servicii oferite de agenție;
managementul și derularea unor acțiuni de anvergură (în domenii ca speologie, alpinism, cicloturism, anduroturism);
taxe de intermediere a ofertei turistice în zonă;
servicii de consultanță oferite în alte zone;
taxe pentru organizarea și susținerea de cursuri de specializare;
sponsorizări.
Dacă în fiecare localitate selecționată la nivelul județului Caraș – Severin, în prima fază, aceea de implementare a agroturismului, există cinci pensiuni agroturistice, într-un an aceasta obține, doar din activitatea de comision:
552,3 Є * 5 gosp. * 13 localități …………………..35899,5 Є
Acest venit este suficient atât pentru procurarea unor echipamente adecvate cât și pentru plata specialiștilor care lucrează în cadrul acestei agenții. La acest venit însă se mai pot adăuga și altele, din cele enumerate mai sus.
Pentru a funcționa, această agenție trebuie să treacă prin următoarele etape:
1. Înregistrarea formală a Agenției de Agroturism; pentru aceasta sunt necesare activități legate de identificare personalului de bază în această activitate, definirea formei juridice a agenției și elaborarea statutului. Imediat după aceea este necesară înregistrarea, conform legii a Agenției;
2. Implementarea biroului de lucru; pentru acest deziderat trebuie identificat un spațiu de lucru, care să constituie sediul Agenției și selecționat personalul care își va desfășura activitatea operativă; acest personal trebuie pregătit corespunzător, prin cursuri de scurtă durată. Sunt necesare, de asemenea, procurări de necesități materiale pentru desfășurarea unei activități corespunzătoare;
3. Definirea programului de agroturism pe termen scurt, mediu și lung; în prima etapă trebuie urgent definit programul agroturistic pe termen scurt. Acesta trebuie să presupună, în mod obligatoriu următoarele:
stabilirea unei legături cu Agenția Națională de Turism;
identificarea, pe fiecare zonă în parte, a locuințelor agroturistice, stabilirea gradului lor de confort, potențialul turistic al zonei, contactarea directă a administrației locale respective;
centralizarea datelor, stabilirea lucrărilor ce trebuie efectuate pentru îmbunătățirea confortului și aspectului turistic;
identificarea necesităților de finanțare pentru lucrările de dezvoltare a zonei cărășene;
identificarea surselor de finanțare și alegerea variantei optime;
estimarea bugetului Agenției eșalonat pe termen scurt, mediu sau lung.
4. Realizarea unui contract între Agenție și gospodăriile agroturistice; acest punct necesită stabilirea prin comun acord a drepturilor și obligațiilor ce revin celor două părți în urma colaborării agroturistice; în baza acestui contract, gospodăriile agroturistice trebuie să-și finalizeze lucrările de modernizare impuse de Agenție;
5. Stabilirea rețelei agroturistice; acest punct presupune centralizarea și luarea în evidență a tuturor gospodăriilor agroturistice apte pentru această activitate, precum și a oportunităților turistice, etnografice, istorice, etc, din zonă și realizarea pe această bază de date a unui program agroturistic;
6. Realizarea materialelor de prezentare și publicitate al Agenției; în acest sens, este foarte bine dacă se găsește o marcă specifică zonei, care va fi nemodificată apoi, reprezentând regiunea agroturistică (de ex. „un concediu la țară” sau „drumeții în Banat”);
7. Prezentarea ofertei agroturistice cărășene pe piața agroturistică națională și mondială;
8. Realizarea, în colaborare cu organisme consacrate a unor activități de mare anvergură, cu sprijinul autorităților locale și chiar naționale, în scopul exploatării rețelei existente și a impunerii pe piața agroturistică a renumelui și mărcii cărășene.
Prin realizarea acestei Agenții, gospodăriile țărănești au mult de câștigat pentru că o activitate profesionistă de management agroturistic asigură un venit mult mai mare pentru aceste gospodării, concomitent cu ajutor logistic în toate domeniile, cu consecințe benefice în ambele sensuri. Asigurarea unui flux mai mare de turiști, ofertele speciale, promovarea unor idei novatoare în agroturism, crearea unor conștiințe colective sunt deziderate care nu pot fi realizate decât într-o concepție unitară, coerentă, responsabilă. De altfel, în toate celelalte țări din Europa, această activitate este organizată după acest sistem, cu rezultate foarte bune. Prin intermediul unei Agenții agroturistice se menține și un standard calitativ al serviciilor oferite, permițând legarea oaspeților de locurile în care au mai fost și s-au declarat mulțumiți de ceea ce au primit.
Pe lângă aceste aspecte, Agenția de Agroturism mai prezintă avantajul activității permanente în sensul îmbunătățirii și ridicării performanțelor. Astfel, ea trebuie să găsească permanent alte categorii de clienți, noi oportunități, noi trasee, noi programe, oferte speciale, promovând permanent și îmbunătățind continuu imaginea agroturistică a zonei cărășene.
Sintetizând, rolul Agenției de Agroturism trebuie să constea în
crearea de metode de promovare a agroturismului, stabilirea strategiilor de marketing pe care trebuie să le aplice județul Caraș – Severin în vederea susținerii unei activități eficace și rentabile;
găsirea permanentă a partenerilor de cooperare care să asigure activitate fluentă și bogată;
coordonarea, dirijarea, optimizarea fluxului turistic spre diferitele centre agroturistice;
cooperări cu diverse firme de turism, cultură, societăți comerciale, administrative, sportive, în vederea inițierii unor acțiuni comune;
for reprezentativ în relații naționale și internaționale.
Este evident că, în prezent statul nu mai poate sprijini în mod substanțial și concret gospodăriile țărănești, iar activitatea agricolă, nu poate asigura venituri acceptabile pentru o viață decentă. De aceea, agroturismul este o alternativă oportună și cu reale șanse de dezvoltare în acest județ, în care la fiecare pas se găsesc peisaje și imagini turistice de neuitat, trebuind să fie o inițiativă a autorității locale, o posibilitate de rezolvare a unor tensiuni sociale și perturbații demografice demne de luat în seamă.
2.2. ELEMENTE DE MARKETING ÎN PROMOVAREA AGROTURISMULUI CĂRĂȘAN
„Marketingul este procesul social prin care o persoană, sau un grup obțin ceea ce constituie obiectul propriilor necesități sau dorințe, creând și schimbând produse și valori cu alții.”
O altă definiție arată că „marketingul este cel care rezolvă problemele întreprinderii într-o manieră profitabilă”.
Marketingul înseamnă, pe scurt:
client satisfăcut;
afaceri profitabile.
Atingerea obiectivelor stabilite necesită acțiuni specifice din partea organizatorilor, desfășurate în diverse direcții: măsurarea pieței, pătrunderea pe piață, fixarea prețurilor, realizarea comunicării către consumator, etc.
„Toate aceste elemente cuprinse în așa numita formulă de marketing – mix” alcătuiesc o multitudine de combinații reduse la patru elemente de bază: produs, preț, distribuție, promovare.
A. Produs agroturistic. În turism, produsul agroturistic constă în:
cazare;
alimentație;
activități recreative.
În prima etapă, de implementare a agroturismului, se recomandă o strategie de stabilitate a gamei de produse, urmărindu-se consolidarea produsului agroturistic, întărirea reputației și atingerea unor performanțe certe în elaborarea lor.
Tabelul nr. 2.1.
VARIABILELE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE MARKETING
Sursă: Constantin Negruț, Colab, Inițiere în marketing, Ed. Augusta, Timișoara, 1997
B. Prețul. Abordarea concretă a prețului de către întreprinzători și de utilizare a lui în practica marketingului, formează conținutul unor strategii de prețuri”. Nivelul prețurilor practicate determină accesibilitatea la consumator a serviciilor. Obiectul esențial al politicii de preț este acoperirea cheltuielilor și obținerea unui profit minim. Strategia trebuie să se formuleze pornindu-se de la segmentul de piață căruia i se adresează. Sunt două categorii de consumatori:
consumatori cu venituri modeste;
consumatori cu venituri mari.
Pentru prima categorie, este important de realizat convenții cu statul sau organizațiile de sindicat, în vederea obținerii unor „cecuri de vacanță” suportate parțial de cele două organizații. De asemenea, pentru a penetra pe piață este bine de abordat strategia prețurilor mici.
Pentru a doua categorie de consumatori, care sunt de regulă străini, prețurile pot fi mai mari, dar, comparativ cu concurența este bine de abordat aceeași strategie, a prețurilor joase, pentru cucerirea pieței agroturistice.
2.2.1. PROMOVAREA PRODUSULUI AGROTURISTIC
Succesul activității agroturistice depinde nu numai de calitatea și prețul produsului agroturistic, ci într-o măsură foarte mare și de promovarea lui pe piața națională și internațională.
Promovarea este privită de cele mai multe ori ca o acțiune publicitară, fiind o formă specială de comunicare între producător și consumator. „aceasta este cu atât mai necesară în condițiile sporirii și diversificării bunurilor și serviciilor destinate satisfacerii nevoilor populației, cu cât consumatorului îi este tot mai greu dacă nu imposibil să afle singur ce produse se află pe piață, unde și cum la poate procura.” Informarea consumatorului despre existența ofertei, calitățile ei, constituie esența acțiunii de promovare a produsului. Pentru reușita acestei acțiuni este nevoie de împlinirea a două aspecte majore:
un buget corespunzător destinat acțiunilor promoționale;
un set de acțiuni totale, competente și suficient de îndelungate pentru a pătrunde în conștiința populației.
Mediile cele mai importante de transmitere a mesajului publicitar sunt cele cunoscute:
presă;
radioul;
televiziunea;
publicitatea, care cuprinde:
afișe;
cataloage;
prospecte;
pliante, broșuri;
calendare.
În agroturism, aceste acțiuni, trebuie desfășurate concomitent și la toate nivelurile. Pentru că județul Caraș – Severin nu a avut până acum activități agroturistice, și nu este cunoscut pe piața turistică, are nevoie de o acțiune concertată, de mare amploare și foarte bine pregătită. Această acțiune trebuie să se desfășoare atât la nivel local, cât și la nivel județean și național.
Astfel, la nivelul gospodăriei agroturistice este indicat ca aceasta să își conceapă un pliant în care să fie reprezentată cât mai atrăgător, dar fidel, gospodăria respectivă și împrejurimile ei. Aceste pliante pot fi dăruite primilor turiști, care au astfel ocazia să promoveze indirect pensiunea agroturistică respectivă. Pliantul trebuie să conțină și să specifice satul din care face parte, județul, căile de acces, condiții de cazare, pensiuni, zone de agrement, informațiile privind tarifele practicate, alte elemente care ar putea atrage potențiali turiști. Dacă, în prima fază, gospodăria agroturistică nu are mijloace financiare să realizeze acest pliant, ea poate efectua o fișă agroturistică, cât mai estetic executată, cu aceleași elemente, pe care o poate înmâna turiștilor cazați.
La nivel județean, promovarea județului Caraș–Severin trebuie să fie laborioasă și de calitate. Materialul trebuie să cuprindă totalitatea gospodăriilor care practică agroturismul, și totodată informații privind ansamblul teritoriului, infrastructură, elemente de atracție turistică, etc. de aceea cel mai indicat mijloc de publicitate este ghidul turistic, sau caseta video, diverse broșuri, pliante, cataloage. Cel mai complet este ghidul agroturistic, pentru că el cuprinde liste și adrese complete ale tuturor agenților care practică această activitate. Totuși el fiind de ordin general, trebuie completat cu broșurile motivaționale, care au rolul de a stimula interesul potențialului turist de a vizita locurile promovate. Aceste broșuri pot fi distribuite în multe direcții și ocazii (expoziții, târguri, manifestări culturale).
La nivel național, promovarea produsului agroturistic cărășan trebuie realizată prin intermediul Agenției Naționale de Turism, a unor agenții de turism specializate și recunoscute național sau internațional, a ANTREC, a Federației Române pentru Dezvoltare Montană și altor instituții de stat sau private, legătura cu acestea fiind realizată prin intermediul Agenției de Agroturism din Caraș – Severin sau prin intermediul instituției administrative corespunzătoare creată la nivel județean. Tot aceste instituții sunt abilitate să realizeze o bună publicitate și la nivel internațional.
Canalele de distribuție cele mai potrivite în promovarea agroturismului din județul Caraș–Severin sunt așadar:
Agenția de agroturism al județului Caraș–Severin;
Alte agenții de turism specializate;
Distribuitori direcți de produse agroturistice.
2.2.2.ALTE ELEMENTE DE MARKETING UTILIZATE ÎN PROMOVAREA AGROTURISMULUI
Județul Caraș–Severin poate oferi vizitatorilor săi o mare varietate de produse turistice, dar care are de învins un mare număr de obstacole și reticențe. Cel mai mare obstacol este probabil reprezentat de reputația proastă a României peste hotare, determinată în principal de prețurile practicate, adică mari, în comparație cu produsele primite, de calitatea scăzută. În județul Caraș – Severin caracteristica turistică este următoarea: puținele sale amenajări turistice practică prețuri puțin accesibile populației autohtone, iar calitatea este rareori pe măsura prețurilor solicitate. În aceste condiții se pune întrebarea: de ce ar veni un turist străin în acest județ, când cu același preț ar putea vizita Franța, Austria, Elveția, iar turiștii din celelalte județe s-au putea opri pe Valea Prahovei, primind de cele mai multe ori și servicii de calitate superioară? Studiind atent specificul regiunii și ținând cont de principalele motivații ale turiștilor se pot analiza punctele tari și cele slabe ale județului și se poate stabili astfel un culoar pe care poate înainta activitatea agroturistică. Pentru succesul acestei activități după cercetarea peisajului, depistarea peisajelor atrăgătoare din munți, posibilitățile de pescuit, pârtiile de schi și săniuș, peșteri și rezervațiile naturale, monumente istorice, etnografi, obiceiuri, folclor, treburi identificate acele elemente care individualizează net județul făcându-l atrăgător și trezind interesul străinilor. Este necesară seriozitate și profesionalism în această analiză, pentru că piața turistică europeană este puternică și diversificată. De exemplu, Franța este recunoscută pentru locurile excepționale de plajă la Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, Austria pentru locurile amenajate pentru sporturile de iarnă, Germania pentru rafinament, servicii ireproșabile și infrastructură excepțională, Grecia pentru monumente istorice de excepții, plajă la Marea Mediterană, folclor inedit și climă caldă, Spania pentru folclor de excepție, munți și peisaje atrăgătoare, ieșire la Marea Mediterană etc. în mod logic, în județul nostru trebuie depistate acele elemente care îl particularizează, care deci nu se regăsesc pe alte meleaguri. În acest sens se pot lua în calcul următoarele alternative:
originalitatea peisajului – Cheile Nerei, Pădurea de Făget de pe Semenic, Domogledul – care au însușiri neîntâlnite în Europa. Astfel Cheile Nerei sunt complet neamenajate, intervenția omului fiind aproape inexistentă, nici o lucrare umană afectând caracterul lor autentic și inedit; Pădurea de Făget din Masivul Semenic este unică în Europa, fauna și flora din Domogled sunt de asemenea unice, constituind chiar un interesant loc de studiu pentru specialiștii din acest domeniu; există și alte peisaje cu caracter de unicat: Dunărea de la Cazane; morile de pe Valea Rudăriei; peșterile din zona Herculane, etc.
tradițiile, obiceiurile și folclorul bănățean se detașează net de cele ale țărilor din Europa , după cum și bucătăria din această zonă reprezintă multe puncte de atracție atât pentru cei bine specializați în domeniul culinar cât și pentru ceilalți amatori. Mâncarea cărășană , cu influențe puternice în prepararea țuicii și a vinurilor, cu rețete speciale reunite în prepararea cârnaților și salamurilor constituie un factor important de individualizare a produsului cărășan .
prețul poate constitui un elemente de bază în individualizarea produsului turistic cărășan, dacă seriozitatea și dorința de afirmare pe piața turistică mondială vor fi suficient de puternice pentru a tempera tendințele de scumpire nejustificată a tarifelor si, în general a prețului fiecărui serviciu și efort turistic. În general salariile românilor sunt mult mai reduse decât în restul țărilor europene, motiv pentru care dezideratul prețului redus este perfect posibil, așa încât, dacă după modelul japonez, Carașul va acorda importanță și valoare raportului preț – calitate, existând premise sigure pentru succese în domeniul agroturismului.
accesul convenabil în județ este un alt avantaj net, Caraș–Severin fiind unul din puținele din țară la care se poate ajunge pe șosea, pe calea ferată, pe calea aerului și a apei. Astfel, toate aceste posibilități oferă potențialilor turiști multiple posibilități de mișcare rapidă dintr-un loc în altul.
Agenția de Agroturism, trebuie să analizeze varietatea resurselor turistice din județ și, ținând cont de complexitatea activității care cuprinde cazare, alimentație publică, comerț, tratament, agrement, să găsească varianta cea mai bună pentru localitatea analizată. De exemplu, în privința cazării, agenția poate hotărî mai multe tipuri de cazare:
camere mobilate, care, la rândul lor se pot clasifica pe categorii de confort, în funcție de criteriile stabilite de lege;
case de vacanță, construite și amenajate special pentru închirieri turistice, sau alte destinații, dar transformată și amenajată pentru această activitate;
spațiu simplu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotă), în grădină, livadă sau curte, gospodarul locuind în apropiere pentru a asigura securitatea turiștilor și un minim de cerințe obligatorii (apă, toaletă, etc);
spații secundare din gospodăria țărănească (colibe, fânare, poduri, sălașe în punctele de tranzit și repaus, în special în locurile greu accesibile și nelocuite;
spații destinate special turiștilor, construite de administrația locală, asociații turistice sătești, sau persoane private.
Aceste spații diversificate vin în întimpinarea tuturor dorințelor oricât ar fi de diferite, precum și oricăror posibilități materiale ale turiștilor satisfăcând gusturile și pretențiile acestora pentru petrecerea într-o ambianță plăcută a unui sejur. Spațiile trebuie să fie mobilate astfel încât să cuprindă minimul prevăzut în normele de clasificare elaborate de Agenția Națională de Turism, care le verifică și le omologhează. Tarifele practicate pot fi negociate, dar nu pot depăși maximele admise pentru categoriile respective de confort.
În ceea ce privește servitul mesei și acesta se poate realiza în mai multe feluri, și trebuie aleasă varianta optimă. Astfel:
o pensiune completă la gazda agroturistică. Activitatea presupune atât folosirea unor produse agroalimentare din gospodărie, cât și produse ce trebuie achiziționate.
demipensiunea, care poate să cuprindă doar micul dejun și o gustare, sau doar prânzul, după dorința turistului.
doar micul dejun, serviciu care se presupune inclus în închirierea camerei. Micul dejun poate fi servit doar cu produse din gospodăria țărănească, incluzând lapte și produse din lapte, ouă, fructe, diverse salate de legume, sucuri de fructe și legume, etc.
pensiunea completă sau demipensiunea acordată de o familie din mediul rural specializată în acest domeniu pentru mai multe familii care locuiesc în gospodării agroturistice diferite. Este o specializare care aduce avantajele calității, personalul care prestează aceste activități fiind, de regulă, bine pregătit, cu ustensile gospodărești fiind bună, aprovizionarea variată.
Dezavantajul constă în deplasarea turiștilor către locul destinat servirii mesei, precum și unui program destul de rigid ,care nu sunt întotdeauna pe gustul celor dornici de libertate și lipsa oricăror constrângeri.
pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentație publică existentă în zona rurală respectivă;
activitatea efectivă a turistului, cu produsele și ustensilele gospodarului.
O altă activitate importantă care trebuie bine gândită de agenția agroturistică este comerțul general care trebuie să se desfășoare în satele agroturistice. În perimetrul lor trebuie să se găsească spre valorificare produse agro–alimentare locale. Această activitate atrage forță de muncă activă și disponibilă și atrage localitățile rurale în sfera economicului. Pe lângă aceste activități trebuie diversificate și cele legate de mărfurile industriale – echipamente sportive, de papetărie, librării, articole foto, obiecte de artizanat, suveniruri, cosmetice, presă, etc.
Agenția agroturistică mai are menirea, de pregătire a personalului dispus să-și desfășoare activitatea în acest domeniu. Atunci când cadrul general de desfășurare a activității agroturistice este realizat, este esențial ca el să fie completat cu un personal bine pregătit, astfel încât serviciile destinate turiștilor să fie de cea mai bună calitate. Trebuie pus accent pe amabilitate, generozitate, bună dispoziție, care bucură mai mult turistul decât orice dotare și confort, dar seci și impersonale. De altfel, aceasta este și motivația pentru care mulți turiști preferă mediul clasic pe cel rural. Acest aspect trebuie îmbinat cu profesionalismul, atât din partea gazdelor, cât și a celor care practică servicii adiacente. Formarea și specializarea prestatorului de servicii agroturistice, trebuie bine organizată de agenție, la început prin înlocuirea motivațiilor de bază, esențiale pentru o activitate de calitate, iar pe parcurs prin cursuri de scurtă durată, prin care acest personal să fie mereu mai bine pregătit, mai abil, mai capabil să se desăvârșească profesional. Pentru aceste cursuri, trebuie racolași specialiști în domeniu de la diverse unități comerciale, instituții de specialitate, personal adus din zone cu tradiție în domeniul agroturismului. În Reșița, există Facultatea de Științe Economice, secția Turism – Servicii, ai căror specialiști pot susține cursuri de specialitate în acest domeniu. Este posibil, ca pe parcurs, agenția, prin dezvoltare să-și poată forma un compartiment specializat în formare și management în agroturism, care să poată coordona eficient toate aceste deziderate.
Agenția de Agroturism trebuie să-și elaboreze programul agroturistic. Aceasta este o latură esențială a activității agroturistice, și trebuie parcurse următoarele etape:
prezentarea ofertei de cazare;
inventarierea punctelor de atracție a zonei;
posibilitatea turiștilor de a practica unele activități specifice zonei;
prezentare activităților recreative și sportive ce pot fi realizate;
prezentarea excursiilor, vizitelor, drumețiilor care sunt planificate și realizate cu ghizi, îndrumători, etc.
Deși toate aceste aspecte par greu de aplicat în practică, în acest județ, agroturism a existat în permanență și nu constituie o noutate, dar el a fost aplicat spontan și ocazional, în concordanță cu ospitalitatea românească recunoscută din totdeauna. În condițiile unei economii de piață însă, realizarea acestei activități trebuie organizată și bine pregătită, fiind o alternativă la rudimentarele activității agricole de până acum și o șansă reală de dezvoltare a zonelor rurale, cu influențe benefice atât în cadrul acestor colectivități, cât și la nivelul întregului județ.
Conturarea unei rețele agroturistice la nivelul județului Caraș – Severin poate contribui la dezvoltarea mediului rural, la crearea unei imagini de marcă pentru zona cărășană atât atrăgătoare și ospitalieră. La nivelul județului, există, în prezent câteva gospodării de reprezentare, care dovedesc interesul locuitorilor pentru această activitate, dorința lor de a activa în acest domeniu. Astfel, sunt cu totul deosebite gospodăriile de la Miniș, în număr de două, una la Canicea (a cunoscutei cântărețe de muzică populară Stana Izbașa), una la Brebu Nou, una la Vîrciorova și una la Căsoaia. Acestea beneficiază confortul pe care îl poate dori un turist, având în plus de ambianță specific țărănească, atât de apreciată în prezent în Europa. Ele sunt luate în atenția Agenției Naționale de Turism în vederea clasificării lor internaționale. Trebuie menționat însă faptul că nu întotdeauna confortul este cel mai solicitat aspect în agroturism. Astfel, în unele articole apărute în presa germană în anul 1999, analizându-se potențialul agroturistic al Banatului, se sublinia că oferta agroturistică oferă concedii la țară, casă, masă, pentru turiștii care nu doresc stresul marilor orașe, ci un concediu liniștit, într-un decor natural. Pentru aceștia, satul românesc oferă chiar mai mult, o întoarcere în timp, aproape de evul mediu, o atracție turistică pe care țările vestice nu o mai pot oferi. Aceasta dovedește, dincolo de amărăciunea clasificării, faptul că putem transforma tocmai lipa infrastructurii și a modernizărilor într-un avantaj față de țările Europene. Ineditul produsului agroturistic cărășan, condițiile existente, baza tehnico-materială, cultura populară a locuitorilor rurali, dublate de ospitalitate, interes, și motivație, pot impune satul cărășan pe piața turistică și îl pot consacra. Optimismul care se degajă în urma analizării potențialului turistic al zonei cărășene, este determinat de avantajele deosebite naturale și antropice ale aceste regiuni, prin comparație cu altele din Europa, sau din țările vecine, de modul cum a fost conservat mediul rural din județ, precum și de baza materială și populația existentă.
Lansarea satului agroturistic cărășan pe piața turistică este posibilă și necesară, prin aceasta oferindu-se o alternativă viabilă de dezvoltare a mediului rural cărășan, de reorganizare a vieții economice, sociale și culturale existente în prezent.
2.3. POLITICI DE STIMULARE A AGROTURISMULUI CĂRĂȘAN
Activitatea de agroturism din județul Caraș – Severin poate fi stimulată prin două categorii de acțiuni:
legislative, cuprinzând totalitatea actelor normative care susțin, promovează, protejează și încurajează această activitate;
politici guvernamentale, care prin acțiuni combinate, de anvergură națională, sprijină această activitate.
Activitatea legislativă în domeniul agroturismului a apărut mai consistentă după 1990, când s-a încercat restructurarea turismului, prin elaborarea unor pachete de legi și mecanismele adecvate, referitoare în primul rând la protecția mediului și conservarea lui. Au apărut astfel, primele acte normative care reglează turismul rural românesc, respectiv HG nr. 102 / 1990 pentru aplicarea normelor lui din D.L. 54 / 1990. Acest D.L. a fost modificat prin HG nr.364 / 1996 modificând acordurile și avizele necesare autorizației pentru funcționare, în sensul simplificării lor pentru asociațiile familiale și persoanele fizice independente, în anumite condiții.
Reglementările juridice privind organizarea și desfășurare agroturismului sunt stabilite prin Ordonanța 62 / 1994 și aprobată, cu mici modificări prin Legea 145 / 1994. Aceste acte normative prevăd condițiile de înființarea și funcționare a pensiunilor turistice și a fermelor agroturistice, precum și facilitățile pe care statul le acordă celor care prestează această activitate. Astfel, se specifică în primul rând posibilitatea de a primi, în dispoziție, terenuri disponibile cu scopul constituirii unor ferme agroturistice, firește acolo unde consiliile locale au aceste posibilități. În al doilea rând, există prioritatea în instalarea liniilor și telecomunicațiilor (telefon, telex, fax), pentru pensiunile și fermele agroturistice. Tot prin lege se stipulează obligația specialiștilor din cadrul Agenției Naționale de Turism și a celor aparținând Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare de a oferi sprijin și consultanță locuitorilor rurali dornici să înceapă această activitate. Aceștia sunt, de asemenea obligați să ia in evidență pensiunile si fermele agroturistice, să le urmărească evoluția si să le cuprindă in materialele promoționale si publicitare pe care instituțiile respective le editează. Întrucât această activitate este susținută si promovată de stat, acesta se obligă ca, prin instituțiile sale abilitate, să includă, acolo unde situația o impune, și unde este posibil, în programele de învățământ ale instituțiile școlare din zonă, discipline de specialitate în profilul turism și agroturism. O altă facilitate preconizează scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadă de zece ani a locuitorilor din zonele rurale, care practică agroturismul. Legislația din 1994 mai este importantă și pentru că denumește și definește clar noțiunile de pensiune și fermă agroturistică, arătând și care sunt criteriile minime în selecționarea și declararea lor ca atare. Totuși actele normative din 1994 au un caracter restrictiv, întrucât preconizează facilități doar pentru zona montană, litoralul Mării Negre și Delta Dunării.
Legislația a suferit îmbunătățiri în 1997, când prin Ordonanța 63 s-a urmărit extinderea facilităților acordate anterior prin Legea 145, și, în al doilea rând, s-au stabilit responsabilități și competențe atât pentru organismele guvernamentale, cât și neguvernamentale, implicate în activitatea de agroturism. Conform acestei ordonanțe, persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale care au ca obiect de activitate agroturismul, beneficiază de facilitățile pe care legea le acordă întreprinderilor mici și mijlocii, chiar dacă ele nu îndeplinesc condițiile legate de cifra de afaceri anuală și de numărul de angajați pe care îi au. Rămâne în vigoare scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani, pentru o capacitate de cazare de maximum 10 camere. Se acordă de asemenea, prin Ordonanță, scutirea de la plata energiei electrice, gazului metan și serviciilor de telecomunicații la tariful de consum casnic pentru capacitățile de cazare maximum 5 camere; statul se obligă, în continuare să cuprindă în editurile, ghidurile, pliantele editate oferta turistică a acestor pensiuni și ferme agroturistice. Rămân în vigoare, de asemenea facilitățile legate de prioritatea în vizitarea liniilor de telecomunicații, precum și cele de punere la dispoziție, de către Consiliile locale, acolo unde este posibil, a unor suprafețe necesare construirii de pensiuni și ferme agroturistice.
Peste doi ani, în 1999, criteriile de clasificare și criteriile minime de declarare a pensiunilor agroturistice au fost revizuite și puse în concordanță cu realitate mediului rural, clasificarea făcându-se sub forma margaretelor.
Pentru o mai bună corelare dintre instituțiile statului în coordonarea și promovarea activității agroturistice, s-a încheiat cu protocol de colaborare între Agenția Națională de Turism și Ministerul Agriculturii și Alimentației, care prevede o serie de măsuri de principiu care să contribuie la o acțiune unitară și coerentă. Astfel, cele două instituții sunt ambele cointeresate să participe la activitatea de verificare a pensiunilor și fermelor agroturistice, pentru încadrarea lor corespunzătoare, conform legii, în activitatea agroturistică.
Certificatele de clasificare se eliberează de Agenția Națională de Turism, în conformitate cu Legea 145 / 1994. În același timp, Centrele Agricole din teritoriu, prin specialiștii săi au datoria de a depista locuințele rurale care se pretează la desfășurarea unor astfel de activități; de a informa locuitorii rurali, de a-i educa și a le arăta avantajele prestării unor astfel de servicii. Acești specialiști sunt instruiți și pregătiți în comun cu cei aparținând, Agenției Naționale de Turism, fiind informați atât din punct de vedere teoretic cu toate aspectele organizării unei activități de agroturism, cât și în ce privește strategia autorităților privind dezvoltarea în viitor a acestei activități. Întorși în teritoriul, acești specialiști, împreună cu asociațiile profesionale din domeniul agroturismului trebuie să asigure asistență tehnică celor interesați pentru întocmirea documentației tehnice necesare, după cum trebuie să asigure sprijin în obținerea avizelor de specialitate. Întrucât, această activitate presupune numeroase probleme de ordin tehnic, managerial, economic, de marketing, specialiștii celor două instituții au obligația de a sprijini reciproc în soluționarea lor, pentru rezolvarea cu maximum de operativitate a oricărei situații. Totodată, ambele instituții au obligația de a pune la dispoziția celor interesați a oricăror materiale, documentații, situații statistice, etc.; precum și explicații, interpretări ale acestora, pentru informarea lor corectă și complectă.
Activitatea de reclamă și publicitate, revin în egală măsură ambelor instituții, ambele având obligația de a sprijini reciproc în editarea materialelor de publicitate, a ghidurilor turistice și a tuturor formelor de promovare a agroturismului, atât pe plan național, cât și internațional.
Pornind de la aceste principii legate de problemele ce trebuie rezolvate în domeniul agroturismului, în beneficiul populației rurale și nu în ultimul rând al turiștilor toate actele normative care stipulează cadrul legislativ și facilitățile economice acordate pentru stimularea acestei activități prevăd măsuri, criterii și regulamente de organizare, dezvoltare și funcționare a fermelor și pensiunilor agroturistice, în paralel cu obligația și atribuțiile organismelor menite să le asigure sprijin și ajutor.
Politica guvernamentală a urmărit prin activitatea sa legislativă două aspecte importante. Unul vizează forma de turism care este cel mai bine adoptată mediului rural, respectiv agroturismul, celălalt vizează determinarea zonelor de interes maxim care se pretează la aplicarea și dezvoltare acestei forme de turism. Ambele aspecte dovedesc interesul statului pentru o alternativă viabilă în mediul rural, adaptată economiei de piață, și reprezintă un aspect pozitiv, dar ele nu reprezintă decât un început modest, chiar timid, practic doar primii pași într-o activitate care poate constitui un atu important în contextul restructurării economice. Este însă la fel de important ca toate aceste măsuri ale statului să fie urmate rapid de altele, pentru ca primele să-și atingă scopul propus.
În primul rând este importantă organizarea eficientă a sistemului de creditare, apoi de încurajare a investitorilor în această sferă atât de promițătoare și nu în ultimul rând, dezvoltarea și amenajarea infrastructurii. Analizând dezvoltarea agroturismului în principalele țări europene, se poate ușor observa importanța stimulării locuitorilor din mediul rural prin acordarea de credite și alte facilități financiare în vederea realizării de capacități agroturistice, reechipării și modernizării celor deja existente. În țara noastră, până în prezent doar resursele proprii de capital au fost baza echipării fermelor și pensiunilor agroturistice, statul neangajându-se în finanțarea acestei activități. Ori, pentru a începe o astfel de activitate este nevoie de capital, care, în mediul rural, este totul insuficient.
1. Adevăratul sprijin pe care statul trebuie să-l ofere locuitorilor de rurali constă în acordarea unor facilități de ordin financiar-bancar, în primul rând posibilitatea obținerii unor credite preferențiale cu dobânzi rezonabile, pentru dotări și amenajări ale gospodăriilor țărănești, sau pentru construirea unor case de vacanță în zone de interes agroturistic, care nu sunt amenajate corespunzător sau care necesită lucrări ce depășesc posibilitățile financiare ale locuitorilor din mediul rural.
2. Statul trebuie să ofere posibilități financiare pentru amenajarea, repararea, conservare și protejarea unor obiective istorice sau culturale cu impact în zonele în care se practică sau se dorește a se practica agroturismul.
3. Este importantă, de asemenea, intervenția statului și în ceea ce privește dezvoltarea și modernizarea infrastructurii în zonele de interes agroturistic. Aceste lucrări trebuie să fie astfel concepute încât să se integreze în peisaj cât mai discret, mai subtil, respectându-se pe cât posibil modelele originale ale mediului și în același timp să asigure perfect realizarea funcțiilor pentru care a fost concepută. Modernizarea, repararea, înlocuirea canalizărilor, alimentării cu apă, a căilor de acces, a energiei electrice, gazului metan, nu pot fi realizate în mediul rural decât prin implicarea statului și promovarea unor politici de protejare și dezvoltare a zonelor cu potențial turistic. Acesta este un real ajutor și un sprijin efectiv și consistent pe care statul îl poate acorda locuitorilor rurali, astfel încât aceștia să poată acționa în vederea construirii unor pensiuni și ferme agroturistice.
4. Este necesar ca autoritatea publică să impună o serie de facilități valabile pentru cei dornici să investească în zonele cu impact turistic pentru a desfășura activități agroturistice. Printr-un sistem de creditare eficient, prin dobânzi accesibile, prin acordarea unor perioade de grație în rambursarea împrumuturilor, agenții economici pot fi încurajați să-și îndrepte interesul și atenția spre aceste zone.
5. Un alt aspect important care vizează atenția statului, atât sub aspect legislativ, cât și efectiv îl reprezintă ansamblul masurilor de sistematizare și amenajare a teritoriului astfel încât conservarea patrimoniului cultural, etnografic, arhitectural să fie cât mai bine realizată. Întrucât practicarea agroturismului implică de cele mai multe ori reamenajări și lărgiri ale spațiului de locuit, este foarte important ca aceste modernizări să se facă în acord deplin cu ambianța locală păstrându-se specificul și tradiționalul, atât în ceea ce privește construcția respectivă, cât și în ceea ce privește materialele de construcție folosite. Reproducerea fidelă a arhitecturii tradiționale poate constitui un punct forte al activității agroturistice, iar statul este dator că printr-o politică adecvată să supravegheze pe acest aspect și să acționeze energic pentru ca specificul local să fie perfect conservat. În acest sens, autoritățile locale pot interveni prin autorizarea modernizărilor și construcțiilor care corespund acestui obiectiv și prin respingerea fermă a celor care modifică și deteriorează armonia și aspectul tradițional local.
6. Printr-o politică adecvată, statul trebuie să urmărească permanent conservarea și protejarea mediului înconjurător. Este știut, că împrejurimile mediului rural au avantajul lipsei totale de eroziune. Acest avantaj trebuie păstrat, iar grija pentru mediu trebuie să constituie un element esențial atât organismelor publice locale, cât și a celor naționale, care printr-o legislație cu referire expresă la mediul agroturistic, trebuie să descurajeze, orice acțiune menită să distrugă sau să degradeze flora și fauna atât de atrăgătoare din acest mediu. Este ușor constituit unele fonduri în bugetele locale din taxe pe sat turistic din care să se poată interveni rapid și eficient în conservare, păstrare, protejare a mediului înconjurător zonei rurale.
7. Un alt aspect asupra căruia doar printr-o legislație corespunzătoare și o atenție națională se poate interveni, privește resursele umane destinate acestei activități. În general, succesul unei activități nu poate fi asigurat decât printr-o calitate adecvată a factorului uman. De aceea, este foarte important în acest domeniu impunerea unor politici și mecanisme care să permită dezvoltarea corespunzătoare a factorului uman din zonele cu activități agroturistice, pregătirea, educarea și instruirea lui corespunzătoare. Acest domeniu presupune mai multe aspecte care trebuie abordate:
Un prim aspect vizează o campanie națională lansată de stat, în vederea modificării opticii prezente legate de noțiunea de turism și realizării unei opinii favorabile turismului în general, și agroturismului în special. Prin diverse procedee, trebuie arătate atât avantajele acestei forme de turism cât și evoluția agroturismului pe plan mondial, concepția modernă despre, agroturism în statele puternic dezvoltate.
Al doilea aspect vizează construirea unei rețele umane capabile să desfășoare o astfel de activitate la o înaltă ținută calitativă. Acest lucru necesită însă un efort deosebit din partea statului, care trebuie să conceapă un sistem de învățământ eficient și foarte bine corelat între diferitele nivele de instruire: școala primară, gimnazială, liceală, universitară. Numai astfel, tânăra generație, poate să se manifeste pe acest segment al pieței muncii, perfect calificată și bine pregătită pentru orice situație de mediu. În ceea ce privește generația care a depășit vârsta școlară, datorită restructurării accentuate a economiei românești, piața muncii are un puternic aflux de forță de muncă disponibilitate, o bună parte a ei locuind în mediul rural. În acest sens, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în colaborare cu Ministerul Educației pot organiza cursuri de calificare, recalificare prin care cei care doresc să-și îndrepte eforturile în direcția practicării activității agroturistice să primească cunoștințele necesare precum și îndrumări permanente, în vederea depășirii obstacolelor create de neștiință. Este adevărat, pentru aceasta sunt necesare mijloace financiare importante, totuși există posibilitatea procurării acestora, prin programele existente în România în acești ani, care nu sunt folosite decât într-o măsură foarte mică (programul Phare, de exemplu).
Al treilea aspect legat de resursele umane vizează formarea managerială, care constituie o verigă slabă în țara noastră, determinând practic reculul activității economice din ultimul deceniu. Pentru aceasta, este evidentă necesitatea colaborării cu organismele internaționale, țările puternic dezvoltate beneficiind de avantajele revoluției manageriale pe care au suportat-o și pe care România, ca și celelalte țări foste socialiste a pierdut-o, spre marele său dezavantaj. Este însă evident, că dezvoltarea activității agroturistice, necesită politici unitare, coerente, strategii și măsuri adecvate, care presupune o activitate managerială competentă. La nivelul unei regiuni agroturistice, pentru o dezvoltare eficientă a acestei activități, trebuie să existe un cadru instituțional care prin acțiuni bine conturate să acționeze în sprijinul ei. Altfel, agroturismul se poate desfășura doar haotic, periodic, nesistematizat, și fără rezultate spectaculoase. Pentru reușita activității agroturistice este absolut necesară activitatea legislativă a factorilor locali (care pot rezolva problemele legate de evoluția socială, culturală, economică), cât și a asociațiilor zonale (mai ales a celor profesionale). Toate acestea însă pot acționa corect doar printr-o formație managerială competentă și bine motivată.
8. Statul are datoria de interveni și prin realizarea unor cercetări, studii, lucrări, proiecte, prin care să analizeze oportunitatea practicării agroturismului în diversele zone ale țării, să calculeze eficiența acestei activități în situații concrete și să încerce valorificarea potențialului turistic al zonelor care până în prezent nu sunt cunoscute și nu au pătruns pe piața turistică. Nimeni altcineva decât statul ar putea oferi astfel, o șansă unor regiuni puțin dezvoltate, dar care beneficiază de un peisaj atrăgător sau factori antropici interesanți, rezolvând astfel multiple probleme de interes economic și social care sunt în ultimă instanță, de competența sa.
9. Statul se mai poate implica în dezvoltarea agroturismului prin constituirea unei legislații care să permită finanțarea turismului cu caracter social. Acest lucru permite pe de-o parte acordarea de subvenții în constituirea satelor agroturistice favorizând astfel regiunile aflate în dificultate economică, dar care beneficiază de potențial turistic, iar pe de altă parte permițând populației cu venituri mici să-și petreacă câteva zile de concediu, sau week-end-uri plăcute în zonele rurale agroturistice. Astfel, o modalitate interesantă de impulsionare a activității agroturistice este introducerea cecurilor de vacanță. Acestea datează din 1939, sunt foarte răspândite în lume, și au apărut pentru prima dată în Elveția, unde cunosc probabil și cea mai largă extindere, fiind folosite în prezent de peste 300.000 de familii. Prin intermediul lor, o parte din cheltuielile unui concediu sunt suportate de firma în care lucrează unul din membrii familiei, de organizațiile de sindicat, sau chiar de stat. Introducerea, de către stat, a acestor cecuri de vacanță care să poată fi utilizate în agroturism, ar impulsiona puternic cererea agroturistică, devenind astfel, un important factor de dezvoltare.
10. Promovarea turismului cultural-educativ, și în paralel conservarea monumentelor istorice, restaurarea cartierelor vechi, prin tradiție, reprezentative ale unor orașe, conservarea caselor țărănești prin păstrarea elementelor autentice din mediul rural constituie o altă posibilitate prin care statul poate încuraja și promova creșterea cererii agroturistice, poate mări potențialul turistic al zonelor rurale și influența convingerile locuitorilor rurali de a aborda activități agroturistice. Statul are posibilități multiple de a realiza acest deziderat. Cea mai simplă modalitate este aceea de a aplica tratamente fiscale diferențiate pentru locuitorii care își amenajează locuințele în spiritele autenticității, al tradiționalului, după cum poate oferi diverse stimulente materiale pentru comunitățile rurale care, prin diverse oportunități, reconstituie și conservă monumente istorice sau clădiri cu conotații istorice (case aparținând unor personaje ilustre ale istoriei naționale, vechi conace, etc.), imobile cu mare vechime, etc.
11. În sfârșit, statul trebuie să contribuie în mod organizat și coerent la realizarea unei campanii de anvergură pentru promovarea agroturismului. Produsul agroturistic este, în ultimă instanță, un produs comercial, care are succes dacă este evidențiat și dacă se creează o promovare și publicitate adecvată. Altfel, oricât de bine ar fi organizate fermele și pensiunile agroturistice ele ar rămâne niște mări necunoscute, nefiind vizitate decât din întâmplare. De aceea, statul trebuie să urmărească creșterea eficienței economice prin sprijinirea colectivităților rurale în sensul organizării unei campanii publicitare agroturistice, puternice și profesioniste. El este, de fapt, responsabil de modul în care se desfășoară și evoluează activitatea agroturistică la nivelul național și singurul în măsură să realizeze campanii publicitare de anvergură națională. În acest fel, statul poate să-și aducă o contribuție activă la dezvoltare agroturismului, în același timp accentuând convingerile oamenilor că este o activitate agreată de stat și că face parte din cultura țării respective. De exemplu, în Franța, statul promovează turismul printr-o campanie publicitară de mare anvergură, care are ca deviză: „să vindem mai bine țara străinilor”. Campaniile publicitare de asemenea mărime reclamă intervenția statului și pentru că nici o gospodărie țărănească nu are interesul să investească în publicitatea imaginii de ansamblu a țării, și nici nu și-ar permite financiar aceste cheltuieli, care depășesc cu mult cotele normale prevăzute de o gospodărie rurală pentru aceste aspecte. În cel mai bun caz, aceste locuințe ar face reclamă regiunii în care se găsește, și mai probabil comunității rurale din care provine. Aceasta însă, nu aste reprezentativă pentru o țară, nu arată ceea ce națiunea respectivă are specific, nu dă informații esențiale pentru a crea convingerea turistică (infrastructură, demografie, potențial geografic național, etc). Printr-o publicitate unitară se evită aspectul negativ al reclamelor contradictorii, când unele ferme sau pensiuni agroturistice prezintă diferit aceiași zonă turistică, stăruind confuzii și îndoieli potențialilor turiști. Aceasta întrucât activitatea turistică este în general fragmentată, și nu se poate corela în vederea realizării unei acțiuni unitare și coerente.
CAPITOLUL III.
POTENȚÍALUL AGROTURISTIC
AL SATELOR CĂRĂȘENE
3.1. ZONA RURALĂ CĂRĂȘANĂ
Condițiile naturale generoase, resursele variate ale solului si subsolului, situarea acestui teritoriu in zona de incidență a Europei Centrale si Balcanilor (situație ce i-a oferit funcția unei adevărate punți de legătură între marile vetre de civilizație) au favorizat constituirea a numeroase așezări umane stabilite în spațiul bănățean și implicit al Caraș-Severin, din cele mai vechi timpuri. Există atestări documentare ale multor localități din județ, deși trebuie precizat că acestea nu pot reprezenta repere temporale de vechime a acestora, pentru că atestarea documentară nu este totuna cu vechimea așezării respective. Există totuși și alte dovezi care aduc mărturie permanenței vieții pe aceste meleaguri. Descoperirea de ceramică preistorică de la Prigor, materialele aparținând culturii Coțofeni (începutul epocii bronzului) găsite la Rudăria și Bănia, cele ale bronzului timpuriu de la Seliște, din hotarul comunei Borlovenii – Vechi, descoperirile de la Grădiștea, descoperirile arheologice da la dealul Colțan, care arată prezența fragmentelor ceramice aparținând culturii Baden Pecsel (perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, aproximativ 2500 – 2200 î. H.), uneltele de piatră și os, figuri de ceramică, așezarea umană din epoca comunei primitive de la Izvorul Rece, toporul perforat descoperit întâmplător la Câlnic și care aparține epocii bronzului, așezarea neolitică din locul denumit „Odăi de la Șoșdea”, aparținând perioadei daco-romane, cronica Notarului anonim care menționează voievodatului lui Glad, cuprinzând întreg Banatul dintre Dunăre și Mureș, documentele de cancelarie din sec. al XIV-lea care atestă districtul românesc Almăj sunt dovezi de netăgăduit ale vechimii, permanenței și continuității vieții populației statornicite aici.
Dezvoltarea economică accentuată a județului, îndeosebi în minerit și prelucrarea metalelor a creat condițiile apariției primelor centre urbane în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: Reșița și Oravița. Vocația urbană a județului este totuși afirmată mult mai târziu, mai precis în ultimele patru decenii ale secolului nostru, adevărata cultură fiind născută și îmbogățită de mediul rural. În prezent județul cuprinde 308 localități: două municipii din care dintre care Reșița este reședință de județ, șase orașe, o comună suburbană (Ocna de Fier), 298 localități rurale din care 69 comune, 209 sate și 20 sate aparținând municipiilor și orașelor.
În teritoriu, localitățile sunt așezate în funcție de forma de relief și de resursele favorabile unei dezvoltări normale. Cele mai multe localități sunt așezate în zonele de deal și munte (aproximativ 225). Ele s-au constituit de-a lungul cursurilor de ape și de-a lungul căilor de comunicație tradiționale.
Caracteristicile așezărilor rurale din județul Caraș – Severin sunt următoarele:
1. Localitățile rurale sunt foarte diferite sub aspect demografic, limitele minime și maxime variind între 20 și 3000 de locuitori. Acest fapt se datorează pe de o parte particularităților reliefului care a determinat modul de organizare a așezărilor rurale și pe de altă parte faptului că intervenția statului în amenajările teritoriale a fost de mică intensitate, vechea structură a cătunelor fiind în continuare des întâlnită. În astfel de localități, populația este redusă ca număr și dispersată teritorial. În preajma orașelor există sate cu populație numeroasă, între 2500 – 3000 locuitori, cu un grad de dezvoltare economică mai ridicat.
2. La nivelul județului predomină localitățile rurale medii și mici, localitățile mari fiind în număr mic. Astfel, din cele 298 localități rurale, 221 au populații cuprinse între 60 și 700 locuitori, totalizând un număr de 96048 locuitori din 154397 cât cuprinde zona rurală cărășană.
3. Cele mai multe localități rurale sunt așezate în zonele de deal și munte (aproximativ 225),. Ele s-au construit de-a lungul cursurilor de apă și de-a lungul căilor de comunicație tradiționale.
4. Deși majoritatea localităților rurale sunt așezate în zona montană și premontană, ele nu sunt izolate. Există doar un număr mic de localități un grad mare de izolare (7 %), cele mai multe localități având un grad mediu de izolare (45 %), iar 48 % dintre localități au un grad mic de izolare, sunt ușor accesibile și cu flux de circulație ridicat.
5. Așezate și construite în funcție de relieful zonelor, cele mai multe dintre localități (52 %) sunt compacte, 22 % fiind compacte cu densitate mare, 16 % sunt cu grad mare de dispersie, fiind alungite de-a lungul apelor curgătoare, 3 % sunt puternic dispersate, având caracter împrăștiat, restul având alte caracteristici.
6. Toate așezările rurale sunt astfel construite încât s-au mulat perfect pe formele de relief. Astfel, satele de câmpie, sunt concepute după sistem stradal rectangular, ușor de urmărit, iar construcțiile sunt ușor tipizate. Aceasta este o sistematizare specifică sec. al XVIII-lea, așezările respective păstrându-și într-un mod conservator aspectul fără modificări esențiale. Caracterul lor este predominant agricol și au în general o bază economică solidă. Cele mai dezvoltate localități rurale din această categorie sunt: Iaz, Obreja, Glimboca, Berzovia, Grădinari. Satele de deal, așezate de-a lungul apelor curgătoare de o parte și de alta a acestora, au o dispunere lejeră, fără pretenții și geometrizări rigide, ca cele de câmpie. Această caracteristică le conferă un aspect plăcut, inedit. În perimetrul lor sunt implementate, din necesitate unele elemente naturale, cum sunt: orașele, torentele, care nu permit valorificarea, în întregime a terenurilor din localități. Casele sunt dispuse atipic, cel mai adesea urmărind firul apelor. Localitățile au astfel forme diferite, fie tentaculare, fie șerpuite sau liniare. Construcțiile sunt simple și austere, dar confortabile și funcționale. Porțiile gospodăriilor sunt înalte și cuprinzătoare, ascunzând privirii întreaga gospodărie. Ele sunt cel mai adesea sculptate, ornamentele făcând trimitere la motivele populare tradiționale. Satele de munte, dispuse pe versanții occidentale ai catenei montane Țarcu – Godeanu și mai rar în Munții Semenic și Almăjului, au un grad ridicat de împrăștiere a gospodăriilor pe alveole mari, în jurul unui centru puțin mai populat. În realizarea construcțiilor, datorită necesității de adaptare la condițiile toponimice și climatice ale zonei de munte, s-au adoptat soluții eteroclite de modulare pe teren, care conferă localităților un aspect original și o linie plină de personalitate. Cele mai semnificative localități sunt: Cornereva, Sichevița, Șopotu Nou.
7. Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și pomicultura. Acest aspect este determinat și de condițiile naturale existente. Astfel, din totalul de 398128 ha. suprafață agricolă deținută de zona rurală cărășană, 249008 ha. o constituie pășuni și fânețe (62,5 %), iar 13284 ha. pomi și vii (3,31 %). Zona rurală montană deține o suprafață agricolă de 189969 ha. (47,7 %) din care 151521 ha. pășuni și fânețe, și 6513 (3,4 %) pomi și vii.
8. Gospodăriile țărănești sunt slab asigurate din punct de vedere a bazei tehnico–materiale, cele mai mari deficiențe înregistrându-se în zona montană, unde se constată că:
– gradul de mecanizare a lucrărilor agricole este scăzut, fapt datorat în primul rând reliefului, dar și condițiilor materiale precare:
utilajele agricole sunt insuficiente și neadaptate terenului montan;
transportul produselor (mai ales al fânului) se face în perioade scurte (câteva zile) și pe distanțe lungi, ceea ce determină un grad de încărcare a utilajelor ridicat;
animalele de muncă au un rol predominant în realizarea muncilor agricole.
3.1.1.ASPECTE DEMOGRAFICE
Din totalul populației județului de 359230 locuitori, conform datelor statistice anunțate la 1.07.1998, populația rurală cuprindea 154397 locuitori, din care 75559 bărbați și 78838 femei. Raportul este satisfăcător dat fiind ca și la nivel național numărul femeilor este mai mare decât al bărbaților. Defalcat, situația se prezintă conform tabelului 1.
Structura populației pe culte este următoarea: ortodocși aproximativ 84 %, romano-catolici 8,48 %, babtiști 3,54 %, penticostali 1,88 %, greco-catolici 0,72 % reformați 0,66 %, adventiști 0,12 %, evanghelici 0,09 %, biserica creștină după evanghelie 0,07 %, 435 alte religii sub 100 de adepți, 180 persoane sunt atei, 458 fără religie, 176 cu religie nedeclarată.
O caracteristică esențială a demografiei rurale cărășene o constituie faptul că populația rurală montană cuprinde aproximativ 95000 locuitori, deci circa 61 % din populația rurală cărășană. Această populație este cuprinsă în 26000 de gospodării, ceea ce reprezintă o medie de 3,6 locuitori pe gospodărie. Deci, caracteristica esențială a zonei montane cărășene sub aspect demografic este pe de o parte gradul relativ ridicat de populare a zonei montane, iar pe de altă parte o densitate bună pe gospodărie. Această densitate indică prezența mai multor generații la nivelul unei gospodării, mai precis coexistența simultană a bunicilor, părinților și copiilor. Astfel, din totalul populației rurale montane, 22 % o prezintă copii sub 15 ani, 60 % adulți activi, și 17 % bătrâni. Aceste date arată potențialul ridicat al localităților rurale pentru îndeplinirea unor activități economice. Din cadrul acestei populații, peste 85 % lucrează în cadrul localității, cea mai mare parte dintre ei (72 %) în agricultură. Ca urmare a acestui fapt, majoritatea produselor alimentare se pot produce în sate, totuși existând necesitatea aprovizionării zonelor cu unele produse alimentare din rețeaua de comerț.
Aspectul negativ este determinat de sporul negativ atât natural, cât și migratoriu, constituind un semnal de alarmă pentru starea populației rurale, care se află într-un continuu proces de descreștere și îmbătrânire. Având în vedere evoluția economică, care presupune restrângerea activității marii industrii, este de așteptat ca o parte a populației din mediul urban să migreze în localitățile rurale, determinând astfel schimbarea structurii populației din mediul rural.
Este necesar a sublinia migrația populației de naționalitate germană, spre țara de origine, determinând chiar depopularea masivă a unor localități cum ar fi Brebu Nou, Gărâna, Măureni, Lindenfeld (care constituie un caz aparte rămânând cu un singur locuitor).
Tabelul nr. 3.1
POPULAȚIA STABILĂ ÎN MEDIUL RURAL LA 01. 07. 1998
Sursa: Direcția Generală de Statistică, Caraș-Severin
Sub aspectul etniilor, în județul Caraș – Severin, există câteva puternice și dinamice. Cea mai cunoscută este cea croată, care cuprinde aproximativ 6500 – 6700 persoane stabilite în special în zona Carașova și Lupac. Etniile cehă și slovacă sunt și ele bine reprezentate cuprinzând circa 4500 persoane, iar etnia germană, în continuă scădere mai numără aproximativ 2000 persoane. Mai sunt reprezentate la nivelul județului, etniile maghiară, ucraineană, etc.
3.1.2. ECONOMIA RURALĂ
Resursele minerale ale județului sunt multiple, multe din ele nefiind exploatate sau exploatate insuficient. Astfel, există rezerve însemnate de nisipuri și pietrișuri (în 24 localități), calcare (în 20 localități), argile (în 17 localități), granodiorite (8 localități), marmure și tuf calcaros (câte 3 localități pentru fiecare), talc și gresie (câte 2 localități pentru fiecare). Practic, exceptând petrolul, apar cantități însemnate de rezerve de bilanț reprezentând 130 de zăcăminte omologate, din care 64 zăcăminte de cărbuni și minereuri, 50 zăcăminte de substanțe nemetalifere și roci utile și șase zăcăminte de ape industriale, termominerale și plate. De remarcat sunt rezervele de marmură de la Ruschița, care se aseamănă cu apreciata marmură de Carrara.
Zăcămintele de cărbuni au fost descoperite la sfârșitul secolului al XVIII-lea și se găsesc în zonele Reșița – Moldova Nouă și în bazinele Rusca Montană, Caransebeș și Almaj.
Zăcămintele metalifere exploatate din vechi timpuri au stat la baza apariției centrelor metalurgige în secolul al XVIII-lea de la Bocșa, Oravița, Sasca Montană, și Reșița.
Minereurile de fier localizate în zona Ocna de Fier, Docnecea sunt epuizate în cea mai mare parte; minereuri de mangan există încă la Delinești; minereuri de cupru ce-au constituit în trecut una din principalele bogății ale Munților Banatului se găsesc la Ocna de Fier, Moldova Nouă, Dognecea, Oravița; zăcăminte de aur și argint sunt întâlnite în zonele Bocșa, Dognecea, Oravița.
Zăcămintele nemetalifere, deși larg răspândite pe teritoriul județului au fost puțin exploatate, principalele rezerve fiind: azbest (Almaj, Brădișooru de Jos, Voislova, Borlova); mică albă (Târnova și Secu ); talc ( Marga, Voislova ); feldspat ( Teregova, Armeniș, și Globu Craiovei ); cuarțite (Ocna de Fier, Carașova, Moniom, Clocotici); cuarț (Delinești,); caolin (Sichevița și Nermet); argile refractare (Anina); pământuri colorate (Gârnic, Pescari, Tirol, Fârliug, Ezeriș, Târnova); nisipuri metalurgice (Doclin și Surduc); calcar (Reșița, Gârliște, Constantin Daicoviciu); marmură (Bocșa și Ruschița); granit și granodiorit (Surduc și Brădișoru de Jos).
O altă bogăție valoroasă a județului este pădurea și materialul lemnos, astfel suprafața ocupată cu păduri în localitățile rurale fiind de 358044 ha., reprezentând cca. 48 % din suprafața totală a satului cărășan, dar existând și localități a căror suprafață împădurită depășește 50 % din suprafața totală. (Rusca Montană 92,52 %; Văliug 86,74 %; Topleț 82,04 %;Goruia 77,83 %)
3.1.2.1. AGRICULTURA
După 1989, schimbările intervenite în economia națională au avut ecouri și în zona rurală agricolă cărășană. Proprietate privată, care era bine reprezentată și anterior anului de grație, a căpătat noi valențe, legătura cunoscută a bănățeanului cu pământul său accentuându-se, din păcate fără rezultate spectaculoase. Astfel, exploatația agricolă este în majoritatea de tip privat, formele asociative și de arendare limitându-se la 10 unități, cele mai multe între 100 și 500 ha. teren arabil, excepție făcând unitățile de arendare a căror dimensiune depășesc 1000 ha. Exploatarea privată este relativ redusă, de cca. 3,5 ha. teren agricol, suprafață necompetitivă, atomizată de multe parcele, nepermițând nici un asolament corespunzător și nici activități cu consecințe profitabile privind mecanizarea și chimizarea. Referitor la unitățile de stat acestea sunt în număr de cinci, în care majoritatea terenurilor sunt deținute de acționari. Aceste unități se găsesc într-o stare de criză cauzată atât de patrimoniu mecanic învechit și limitat numeric, cât și de creditele și dobânzile restante, extrem de împovărătoare care au determinat un blocaj financiar și lipsă de vocație pentru obținerea altor împrumuturi. Este adevărat că zona cărășană are o structură a fondului funciar nefavorabilă unei agriculturi eficiente. Din totalul suprafeței județului, de 851974 ha. suprafața agricolă reprezintă 47 %, adică 399620 ha., din care: 127240 ha. arabil, 182839 ha. pășuni naturale, 75990 ha. fânețe naturale, 1222 ha. vii, 2329 ha livezi. Pădurile ocupă o suprafață de 382019 ha., ceea ce reprezintă 45 % din suprafața județului, situându-l pe locul doi în țară, fiecărui locuitor revenindu-i 1 ha. de pădure. Dimensiunile proprietății private sunt în medie de 3,5 ha. echivalent arabil, ceea ce nu îngăduie practicarea unei agriculturi moderne. De altfel, se observă că terenul arabil are o pondere mică în totalul fondului agricol, ceea ce dovedește faptul că agricultura practicată nu aduce beneficii, fiind practicată doar pentru supraviețuirea gospodăriilor. În plus, zona fiind predominant montană, (11 % dealuri submontane, 16 % zonă depresionară intramontană și intrapremontană) pe suprafețele arabile se cultivă cereale, legume, cartofi, și nutreț dar fără rezultate spectaculoase, cultura lor realizându-se sub imperiul necesității. Tocmai pentru că zona montană are caracteristicile ei care imprimă anumite evoluții în agricultură, strategia de dezvoltare a județului este de reducere a suprafeței arabile de la 32000 ha. la circa 29000 ha., prin reorientarea modului de folosință, în favoarea pomiculturii și pajiștilor care sunt mult mai performante. Specialiștii consideră că această reorientare nu reprezintă un aspect negativ, ci dimpotrivă exprimă o valorificare corectă a potențialului productiv a pământului în această zonă. Ceea ce este foarte interesant de reținut pentru tema referatului, este faptul că în aceste culturi se pledează nu pe promovarea tehnologiilor ce folosesc chimizarea, ci pe culturi biologice libere de astfel de produse, fertilizarea bazându-se în exclusivitate pe îngrășăminte naturale.
S-a pus în discuție și dezvoltarea și reorientarea pomiculturii, însă, datorită fărâmițării plantațiilor, prin preluarea proprietăților pe vechile amplasamente, actualii deținători ai acestui patrimoniu nu dispun de cunoștințe suficiente în domeniu, nu au mecanizare adecvată și nici posibilități financiare pentru întreținerea acestor livezi în mod corespunzător.
Suprafața agricolă a județului, evidențiată pe comune se prezintă astfel:
sub 0,5 ha. / loc. sunt un număr de 4 comune (Cărbunari, Ocna de Fier, Rusca Montană, Topleț);
între 0,5 – 0,9 ha. / loc. 4 comune (Docnecea, Gârnic, Pescari, Văliug);
între 1,0 – 1,9 ha. / loc. 23 comune (Armeniș, Berzeasca, Bucoșnița, Constantin Daicoviciu, Cornea, Eftimie Murgu, Glimboca, Goruia, Grădinari, Iablanița, Luncavița, Lupac, Marga, Mehadia, Obreja, Păltiniș, Pojejena, Secu, Sechevița, Slatina Timiș, Socol, Târnova, Turnu Ruieni);
între 2,0 – 3,9 ha. / loc. 31 comune (Băuțar, Berliște, Berzovia, Bolvanița, Bozovici, Brebu, Bichin, Carașova, Ciclova Română, Ciudanovița, Copăcele, Cornereva, Dalboșeț, Doclin, Domașnea, Ezeriș, Forotic, Lăpușnicel, Lăpușnicu Mare, Măureni, Naidăș, Prigor, Ramna, Răcășdia, Sasca Montană, Șopotu Nou, Teregova, Vermeș, Vrani, Zorlențu Mare);
peste 4 ha. / loc. 7 comune (Brebu Nou, Ciuchici, Fârliug, Mehadia, Ticvaniu Mare, Vărădia, Zăvoi).
Acest teren agricol, cuprinde o multitudine de tipuri de soluri, de la soluri fertile cu un conținut ridicat de humus, până la soluri degradate, erodisoluri, cu un conținut scăzut de humus. Astfel, solurile pot fi clasificate după cum urmează:
– grupa solurilor fertile: soluri brune, brune argiloiluviale, predominante în localitățile: Berliște, Vrani, Vărădia, Grădinari, Ciclova Română, Răcășdia, Măureni, Berzovia, Vermeș, Socol;
– grupa solurilor cu fertilitate medie: brun luvice, brun acide, brune eubazice, care predomină în localitățile: Goruia, Forotic, Ticvaniu Mare, Ciudanovița, Ciuchici, Bozovici, Lăpușnicu Mare, Dalboșeț, Șopotu Nou, Bănia, Eftimie Murgu, Prigor, Buchin, Obreja, Armeniș, Glimboca, Secu, Ramna, Ezeriș, Fârliug, Naidăș, Constantin Daicoviciu, Doclin;
– grupa solurilor cu fertilitate scăzută: erodisoluri, redzine, regosoluri, eubazice, predomină în toate celelalte localități rurale. Se poate deduce că circa 52 % din localități se situează în zone cu fertilitate scăzută.
În ceea ce privește potențialul agricol al județului, aceasta este dată de structura fondului funciar preponderent fiind pășunile naturale (182839 ha.). Se poate deduce că județul Caraș – Severin nu este un județ producător de cereale, ponderea activităților agricole trebuind orientată spre creșterea animalelor și pomiculturii. La o inventariere a ponderii arabilului din suprafața agricolă, situația se prezintă astfel:
– sub 10 % teren arabil din totalul agricol, 9 comune (Băuțar, Brebu Nou, Cornereva, Dognecea, Ocna de Fier, Rusca Montană, Teregova, Văliug, Zăvoi);
– între 10 – 30 %, 32 comune (Armeniș, Bănia, Berzeasca, Bolvașnița, Bozovici, Brebu, Bucoșnița, Buchin, Carașova, Cărbunari, Ciudanovița, Dalboșeț, Domașnea, Eftimie Murgu, Ezeriș, Glimboca, Lăpușnicel, Lăpușnicu Mare, Luncavița, Lupac, Marga, Mehadia, Obreja, Pojejena, Prigor, Sasca Montană, Slatina Timiș, Șopotu Nou, Târnova, Topleț, Turnu Ruieni);
– între 30 – 50 %, 13 comune (Ciclova Română, Copăcele, Cornea, Fârliug, Forotic, Goruia, Iablanița, Naidăș, Păltiniș, Ramna, Sechevița, Ticvaniu Mare, Zorlențu Mare);
– între 50 –70 5 8 comune (Constantin Daicoviciu, Doclin, Gârnic, Grădinari, Pescari, Socol, Vărădia, Vermeș);
– peste 70 % teren arabil din teren agricol, 7 comune (Berliște, Berzovia, Ciuchici, Măureni, Răcășdia, Secu, Vrani).
De aceea, de mare interes la nivelul județului Caraș – Severin se bucură zootehnia, mai ales că zona se pretează perfect acestei îndeletniciri, cu tradiții străvechi. Practic, pe aceste meleaguri au crescut toate speciile de animale, dar cu preponderență cele erbivore. Bovinele, ovinele, caprinele au reprezentat ponderea cea mai mare, atât datorită condițiilor prielnice de habitat, cât și faptul că ele nu au reprezentat pentru om un concurent din punct de vedere alimentar. Au urmat apoi, în număr mare cabalinele, care au fost crescute pentru muncă, ca o consecință a reliefului accidentat ce nu permite peste tot mecanizarea completă, dar și datorită slabei dotări a agriculturii montane. În prezent se înregistrează și în acest domeniu un recul însemnat. Astfel, bovinele, specia cea mai importantă din zootehnia județului, cuprinde tot arealul Caraș – Severinului, însă nu există o încărcătură corespunzătoare nici pe unitate de suprafață (16 bovine la 100 ha.), nici pe gospodărie (1,2 bovine pe gospodărie). Nici din punct de vedere al rasei, lucrurile nu stau foarte bine, alături de Bălțata Românească și Pinzgan de Transilvania, întâlnindu-se foarte des Bălțata cu negru și diverși metiși cu rezultate mai puțin bune. Deși tradiția și posibilitățile oferă reale condiții pentru creșterea vacilor de lapte eficient, se observă o preocupare tot mai scăzută pentru această activitate, ea reținându-se la ținerea a una, maxim două vaci de lapte, care oferă doar produse pentru consumul propriu. Au scăzut simțitor efectivele de animale din satele dispersate, unde nimeni nu mai acordă asistență pentru montarea artificială a animalelor pentru menținerea rasei superioare, nu se mai acordă sau se acordă cu mari întârzieri premiile pentru creșterea și predarea vițeilor de rasă, nu se mai colectează laptele excedent.
Creșterea ovinelor a înregistrat de asemenea un recul, majoritatea celor care se ocupă de această activitate limitându-se la 20 – 25 capete. Deși perspectiva de valorificare a cărnii de oaie la export este favorabilă, nu există un cadru organizat și specializat pentru această activitate, care să preia animalele îngrășate în gospodării.
Același rezultat se observă și creșterea porcinelor unde prețurile de preluare sunt atât de scăzute încât au descurajat complet crescătorii de animale. Astfel, și în acest sector, se poate realiza o clasificare a comunelor în funcția de încărcătura de animale, respectiv U.V.M. (Unitate Vită Mare) la 100 ha. teren agricol. Dacă pe total județ încărcătura de U.V.M. la 100 ha. teren agricol este de 47, situația pe comune se prezintă astfel:
– sub 20 U.V.M. / 100 ha. teren agricol, 3 comune (Brebu Nou, Măureni, Zăvoi);
– între 20 – 30 U.V.M. 100 ha. teren agricol, 11 comune (Bănia, Berzeasca, Bozovici, Doclin, Forotic, Lăpușnicu Mare, Răcășdia, Ticvaniu Mare, Văliug, Vărădia, Vrani);
– între 20 – 40 U.V.M. 100 ha. teren agricol, 15 comune (Băuțar, Buchin, Ciclova Română, Ciuchici, Ciudanovița, Cornereva, Dalboșeț, Ezeriș, Lăpușnicel, Mehadia, Naidăș, Pojejena, Prigor, Ramna, Teregova);
– între 40 – 55 U.V.M. ha. teren agricol, 22 comune (Armeniș, Berliște, Berzovia, Bolvașnița, Carașova, Cornea, Dognecea, Domașnea, Eftimie Murgu, Fârliug, Glimboca, Goruia, Iablanița, Lupac, Marga, Mehadia, Pescari, Sasca Montană, Socol, Șopotu Nou, Turnu Ruieni, Vermeș);
– între 50 – 70 U.V.M. ha. teren agricol, 11 comune (Brebu, Bucoșnița, Copăcele, Obreja, Păltiniș, Rusca Montană, Secu, Sichevița, Slatina Timiș, Târnova, Gărnic);
– peste 70 U.V.M. ha. teren agricol, 7 comune (Cărbunari, Grădinari, Luncavița, Ocna de Fier, Topleț, Zorlențu Mare, Constantin Daicoviciu).
În ceea ce privește asigurarea cu cadre tehnice, în mediul rural funcționează 69 centre agricole, în care activează 87 cadre cu studii superioare. Asistența sanitar-veterinară este asigurată prin 50 de circumscripții sanitar-veterinare în care își desfășoară activitatea 54 cadre cu studii superioare și 87 cadre cu studii medii, iar activitatea de reproducție a animalelor este asigurată prin 115 puncte de însămânțări comunale și sătești și 7 puncte de montă naturale.
Potențialul piscicol al județului este semnificativ, atât în sistem organizat, în județul Caraș-Severin existând 6 păstrăvării în administrarea Direcției Silvice, cât și prin pescuitul pe Dunăre (în localitățile riverane aparținând comunelor Sichevița, Pescari, Berzeasca, Pojejena, Socol)și pe râurile din județ.
Dat fiind că agricultura nu mai asigură venituri suficiente producătorilor agricoli montani, aceștia încearcă în permanență să-și găsească alte surse de venituri, cu atât mai mult cu cât în sate s-au reîntors în bună parte șomerii minelor și industriilor, șomeri care altă dată, în calitate de angajați făceau naveta între gospodării și locurile de muncă din zonele urbane.
3.1.2.2. INDUSTRIA
Bazinele minere – majoritatea în zonă de munte și industriile și activitățile salariale din zona de munte sau de la poalele acestora, au fost multă vreme asigurate cu forță de muncă navetistă, care nu-și părăsea nici o dată gospodăria proprie, în care investea toate veniturile sale și timpul său liber. Gospodăria familială, a asigurat securitatea alimentară de care cărășanul nu s-a lipsit nici chiar atunci când a lucrat în afara gospodăriei ca angajat permanent. Din fiecare familie montană, forța de muncă cea mai dinamică a lucrat în afara gospodăriei. Ea a adus venituri bănești care, adăugate veniturilor din gospodări rurală, a asigurat pentru cărășeni un trai bun și îndestulat. Contactul inerent cu zona urbană, cumulat cu posibilitățile financiare consistente, i-a făcut pe locuitorii montani să-și asigure și acasă confort și belșug. La vârsta pensionării, forța de muncă își schimba generația, cei tineri lucrând în zona urbană, iar ceilalți întreținând gospodăriile țărănești.
În prezent însă, când tot mai mulți agenți economici își încetează activitatea, iar cele rămase pe piață se restrâng, potențialul industrial în zona rurală a devenit scăzut, practic nici o localitate rurală neatingând nivelul maxim de dezvoltare din acest punct de vedere. Există 10 localități (Teregova, Bozovici, Zăvoi, Pojejena, Iablanița, Berzeasca, Rusca Montană, Mehadia, Armeniș, Băuțar), care sunt la nivel mediu, iar restul localităților, care reprezintă 85,5 % au un nivel scăzut de dezvoltare industrială. Astfel, gospodăria montană va trebui să hrănească în continuare această forță de muncă în situație de șomaj industrial și să-i asigure mijloace de trai.
În ceea ce privește infrastructura, din totalul comunelor, 17 au rețea de canalizare cu apă, funcțională, 6 nefuncțională, în 7 localități rețeaua aste în curs de execuție, iar pentru 5 localități, s-a câștigat licitația internațională (în anul 1998) pentru introducerea rețelei de alimentare cu apă conform H.G.687 / 1997, urmând a intra în funcțiune. Alimentarea cu gaze naturale funcționează în 4 comune din care în 2 rețeaua aste în extindere, iar în 4 rețeaua se află în faza de execuție.
Din punct de vedere al rețelei rutiere, electrificări și mijloace de comunicație, se disting trei grupe de localități:
– grupa 1 – comune cu infrastructură slab dezvoltată (rețea rutieră), care au în componență sate neelectrificate și sate fără mijloace de comunicații (grad maxim de defavorabilitate): Cornereva, Sichevița, Șopotu Nou, și Băuțar;
– grupa a 2 a – comune cu rețea slab dezvoltată și cu sate fără mijloace de comunicație: Copăcele și Dognecea; comune cu sate nelectrificate și fără mijloace de comunicații: Armeniș;
– grupa a 3 a – comune cu rețea rutieră slab dezvoltată : Doclin, Berliște, Gârnic, Vrani, Brebu Nou și Sasca Montană; comune cu sate neelectrificate: Ocna de Fier; comune fără mijloace de comunicații: Bozovici, Buchin, Carașova, Cornea, Dalboșeț, Fârliug, Forotic, Păltiniș, Ramna, Slatina Timiș, Târnova, Turnu Ruieni, Zăvoi, și Cărbunari.
Din punct de vedere al rețelei sanitare, gradul de dotare (dispensare, cabinete medicale, case de nașteri, policlinici, spitale) și acoperirea cu cadre sanitare, împart comunele în trei categorii:
– comune corespunzătoare din punct de vedere sanitar – 52 % din total, ceea ce înseamnă în cifre absolute 36 de localități;
– comune cu nivel satisfăcător de asistență sanitară- 40 % din total, reprezentând 28 de localități;
– comune cu asistență sanitară nesatisfăcătoare- 8 % din total, adică 5 localități.
Sistematizând datele, se observă că un procent de 13 % din comunele județului, adică 9 comune, sunt favorizate din toate punctele de vedere, 57 %, adică 39 de localități rurale, sunt de nivel mediu, 17 % dintre ele sunt defavorizate, iar 13 % sunt foarte defavorizate sub aspectul stării actuale generale.
3.2. PUNCTE DE ATRACȚIE ÎN JUDEȚUL
CARAȘ–SEVERIN
Prin suprapunerea valorilor naturale cu cele istorice, culturale și etnografice, pe harta județului apar evidente câteva zone, caracterizate prin potențialul turistic deosebite de ridicat. Aceste zone sunt:
zona turistică Semenic;
zona turistică a Munților Aninei;
zona turistică a Muntelui Mic
zona turistică a Munților Locvei și Almăjului;
zona turistică a Văii Cernei;
zona turistică a Dunării;
3.2.1. ZONA TURISTICĂ SEMENIC
Aferentă masivului Semenic, cuprinde două subzone de concentrare a valorilor naturale și speciale:
subzona Semenic;
subzona lacurilor.
Subzona Semenic cuprinde platoul Semenic, vârfurile Piatra Goznei și Semenic. Aici se găsește și complexul turistic cu același nume. Subzona este ușor accesibilă pe șoseaua asfaltată Reșița – Văliug – Prislop – Semenic. Accesul spre masiv se poate face și pe drumul Slatina – Timiș – Trei Ape – Gărâna, care face legătura cu E 94. Cea mai mare înălțime este de 1447 m, atinsă atât de vârful Semenic, cât și de Piatra Goznei. Datorită faptului că Semenicul este unul din puținele locuri din țară în care zăpada persistă mai mult de șase luni pe an, s-au făcut investiții ce permit practicarea în bune condiții a sporturilor de iarnă: scki – lift de 464 m lungime și 140 m diferență de nivel și un baby – lift, pentru începători. Complexul dispune de un club, de unde se pot închiria materiale sportive și unde se pot practica șahul, biliardul și tenisul de masă. Unitățile de cazare sunt constituite din vile și cabane deschise tot timpul anului. Posibilități de valorificare turistică sunt:
practicarea sporturilor de agrement;
drumeții spre Baia Vulturilor, Biserica Maramureșeană, poiana Izvoarele Nerei, izvoarele La Fântână;
excursii spre Cantonul Comarnic, Vila Klauss, etc.
Subzona lacurilor cuprinde:
lacul Văliug;
lacul Secu;
Lacul Gozna.
Lacul Văliug situat în apropierea localității cu același nume, a fost construit între anii 1907 – 1909, printr-un baraj cu lungimea de 91 m și înălțimea de 27 m. Localitatea Văliug, înființată în sec. al XVIII – lea, pe vatra unei așezări de cărbunari ce s – a dezvoltat luând forma actuală după anul 1960. Ea are ca punct de atracție turistică Biserica ortodoxă și cea catolică, foarte vechi, dar bine întreținute și interesante mai ales prin comparație. La capătul lacului se găsește stațiunea Crivaia, alt punct turistic apreciat, și Vila Klauss. Stațiunea Crivaia este situată la o distanță de 20 Km. de Reșița și la o altitudine de 600 m, având amenajări speciale pentru agrement: plajă, sporturi nautice, pescuit sportiv. Vila Klauss este amenajată ca o tabără pentru tineret.
Lacul Secu, situat la 7 Km în amonte de Reșița, a fost construit în 1963 și are o suprafață de 201 ha., un volum de 15 mil. Mc., înălțimea de 136 m. Scopul inițial al construirii lacului a fost realizarea unei surse de alimentare cu apă potabilă a Reșiței și o pavăză contra inundațiilor. Ulterior, s – a trecut la amenajarea unor obiective turistice, cum sunt: un debarcader, un tobogan acvatic, spații pentru activități sportive de mică anvergură, două terase, patru cabane, precum și tabără pentru copiii de la Râul Alb. Se pot practica aici:
sporturi nautice;
pescuit;
drumeții;
excursii.
Accesul în zonă se face pe D.J. 582 Reșița – Văliug, care este asfaltat până la primul capăt al lacului, restul nefiind modernizat.
3.2.2. ZONA TURISTICĂ A MUNȚILOR ANINEI
Aceasta cuprinde, împreună cu munții Locvei, cea mai mare și mai compactă suprafață calcaroasă din România. Ea cuprinde 807 Km. Din care 600 Km. Aparțin Munților Aninei. Zona se subîmparte în:
sub – zona Mărghitaș – Buhui;
Cheile Carșului;
Valea Minișului.
Sub – zona Mărghitaș – Buhui, constituită în jurul lacului de acumulare cu același nume, oferă condiții bune pentru agrement. Lacul Buhui, situat la 640 m altitudine a fost construit pentru aprovizionarea cu apă potabilă și industrială a localității Anins. Lucrările s-au finalizat în anul 1908; lacul are o suprafață de 11 ha. Și o adâncime de 18 m. Lacul Mărghitaș este tot un lac artificial deosebit de lacul Buhui prin apele sale mai puțin adânci. Aici amenajată stațiunea Mărghitaș.
Cheile Carașului cuprind obiective ca: peșterile Comarnic, Tolosu, Liliecilor, Peștera cu apă, Popovăț, precum și obiective care reprezintă interes complex peisagistic, botanistic, geografic și speologic. Peștera Comarnic este declarată monument al naturii, iar Peștera Popovăț este rezervație naturală. Cheile Carșului, care încep de la ieșirea din satul Carașova se desfășoară pe circa 9 Km. Și pe versnții calcaroși ce s – au format, datorită climei cu influențe mediteraneene, păduri de liliac. Tot în această zonă se pot include și complexul de mori de pe Globu, amplasate pe Cheile Globului.
Valea Minișului este ușor accesibilă datorită șoselei care unește Anina cu Bozovici. Traseul cuprinde Cheile Minișului, tăiate pe o distanță de 14 Km.
3.2.3. ZONA TURISTICĂ A MUNTELUI MIC
Această zonă cuprinde masivul Muntele Mic, Țarcu și Godeanu. În această zonă sunt stațiuni în care se practică un turism de agrement în ambele sezoane. Lipsa unor cabane care să asigure un confort minim și cazare organizată nu face accesibilă organizarea turismului de masă.
Complexul turistic Muntele Mic este situat la o altitudine de 1545 m, fiind accesibil printr – un telescaun – cel mai lung din țară (3,5 Km), care pornește de la Borlova. Pentru schiori s – a construit un teleschi, pentru cazare fiind construite un hotel și șase cabane. La sud – vest de masivele Țarcu și Muntele Mic, relieful scade din înălțime fiind acoperit cu păduri de foioase și conifere. Râul Hideg are debit mare și este bogat în pește, în special păstrăvi.
Poiana Mărului s-a construit la o altitudine de 500 m și 25 Km de Oțelu Roșu, fiind accesibilă printr-o șosea asfaltată. Principala bază de cazare este constituită din hotelul Scorillo și câteva vile.
Munții Poiana Ruscă, situați în partea de nord-est a județului, sunt împăduriți și bogați în metale și marmură. Cel mai înalt vârf este Padeșul, care atinge 1378 m. Un punct de atracție în acest masiv îl constituie exploatarea de marmură de la Ruschița. Tngent acestei zone se află orașul Caransebeș, la intersecția unor magistrale de tranzit turistic. Puncte de atracție turistică sunt: stația meteorologică Cuntu, Valea Craiului, Poiana Mărului, stațiunea Tomeasca, piatra Scrisă, Feneș, Sarmisegetusa. Traseele turistice oferă posibilitatea practicării drumețiilor, excursiilor, iar condițiile naturale permit practicarea, în sezonul de iarnă a sporturilor albe, atât pentru începători cât și pentru avansați.
3.2.4. ZONA TURISTICĂ A MUNȚILOR LOCVEI ȘI ALMĂJULUI
Această zonă cuprinde:
Munții Almăjului;
Munții Locvei;
Cheile Nerei.
a. Munții Almăjului sunt acoperiți cu păduri de fag și au ca puncte de atracție Cazanele mici, Obârșia Mraconiei, localitatea de pemi Elibenthal, poiana Zamonița. Din localitatea Lalca se pot merge spre Eftimie Murgu prin Cheile Rudăriei. În apropierea localității Eftimie Murgu se găsesc Însușirile morilor cu ciutură, considerate cele mai vechi de pe teritoriul României.
b. Munții Locvei cuprind Cheile Șușarei, Poiana Cornetului, Valea Radimnei. Înălțimile sunt reduse (Piatra Albă 725 m; Poiana Lisa 546 m).
c. Cheile Nerei se întind pe o distanță de 19 Km, fiind greu de străbătut, păstrându-și caracterul natural, bogat în floră și faună de excepție. Puncele turistice cele mai importante sunt: Poiana Meliugului, Lacul Dracului, La Scaune, Poiana Alunilor, cantonul silvic Damian. Cheile au fenomene carstice unice în țară – doline, lapiezuri, marnite, izbucuri, izvoare carstice. Aproape de Cheile Nerei se află Beușnița, care se varsă în Beu. La confluența lor se află lacul Ochiul Beu. Acesta are o adâncime de 4 m și având un izbuc submers, fundul apei fierbe permanent.
3.2.5. ZONA TURISTICĂ VALEA CERNEI
Valea Cernei este singura dintre văile Carpaților de mijloc care se înscrie într-un culoar tectonic. Ea separă Munții Godeanu și Munții Cernei de Munții Mehedințului. Valea cuprinde, pe lungime aproximativ 85 Km, numeroase chei: cheile Stunului, cheile Herminosului, ale Cernișoarei, ale Țăsnei, ale Pecinișcăi. Se află aici două cascade deosebite: cascada Roșeții și cascada Vânturătoarea. Zona cuprinde un număr mare de peșteri, dintre care cele mai cunoscute sunt: Peștera lui Adam (169 m), Peștera de la despicătură (105 m), Peștera Hoților (143 m), Peștera Alpiniștilor (188 m), Peștera Ungurului (249 m). Dintre toate, Peștera Haiducilor din Băile Herculane are o valoare deosebită sub aspect istoric, speologic și arheologic. Peștera lui Adam are stalactite și stalagmite flexibile, care au caracter de unicitate în lume. În apropierea Băilor Herculane se găsesc peșteri fierbinți, în care temperatura aerului depășește 30 0C, fenomen unic în țară și foarte rar pe glob. Alte puncte de atracție turistică sunt: Cascada Cociu (120 m cădere liberă), cheile Țăsnei, masivul Domogled. Acesta din urmă cuprinde două vârfuri Domogledul Mic și Domogledul Mare și constituie mijlocul rezervației naturale Domogled, declarată pe baza Hotărârii Comisiei Mediului 1149 / 1932 și H.G. 8 / 1994. Rezervația este recunoscută mondial datorită faunei bogate în lepidoptere (peste 2000 specii).
3.2.6. ZONA TURISTICĂ A DUNĂRII
Traseele turistice se întind între Orșova și Moldova Veche și poate fi parcură atât cu vaporul pe Dunăre, cât și pe șosea. Fluviul Dunărea mărginește la sud județul Caraș – Severin pe o lungime de 78 Km, de la confluența Nerei și până în aval de localitatea Colza, spre Orșova, străbătând cel mai pitoresc defileu din Europa, numit și „Clisura Dunării”. Punctele cele mai importante de atracție turistică sunt: Tabula Traiana, Cazanele Mari, Cheile Penicovei, Peștera Penicovei, ruinele cetății Tri Cule, Peștera „Gaura cu Muscă” și Gaura Chindei care este monument de artă rupestră, unic în România. La km 96 se poate vizita Cetatea Golubac, consemnată de cronici din sec. al XIV-lea. Pe lângă aceste puncte turistice, mai există posibilitatea efectuării excursiilor și drumețiilor pe văile afluenților care se varsă în Dunăre, cele mai cunoscute și spectaculoase fiind Cheiele Rudăriei și Valea Mraconiei.
Analizând acest potențial, se poate afirma că județul Caraș – Severin este înzestrat cu un relief atrăgător, oferind posibilitatea creării și organizării unor puncte agroturistice de un real interes.
3.3. POTENȚIALUL AGROTURISTIC ÎN ZONA MONTANĂ CĂRĂȘANĂ
Teritoriul rural cărășan prezintă o mare varietate de valori cultural – istorice – artă populară, etnografie, tradiții, vestigii istorice – un cadru natural deosebit de pitoresc, un fond peisagistic variat dar armonios. Toate acestea sunt valențe speciale ale agroturismului. De fapt, agroturismul se practică în această zonă (ca de altfel în toată țara) din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător și mai ales neorganizat.
Județul Caraș – Severin are mari posibilități de dezvoltare a turismului în spațiul rural, iar practicarea agroturismului este necesară în etapa actuală. Veniturile realizate din aceste activități prin închirierea de locuințe și comercializarea produselor naturale sau antrenarea turiștilor la activități agricole ori casnice pot contribui în mare măsură la ridicarea nivelului de trai și civilizație, la fixarea tineretului în localitățile rurale, adică chiar dezideratele esențiale care se impun în această etapă istorică.
Configurația geografică a județului oferă condiții ideale atât pentru turismul propriu-zis, cât și pentru practicarea sporturilor de iarnă (dar nu numai), constituind o reală rezervă la potențialul practic nevalorificat până în prezent, cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri valutare, care bine gospodărită, poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt și cu investiții minime.
Este imperios necesar ca agroturismul în Caraș – Severin să-și evalueze rapid șansele de lansare și să devină una din ramurile prioritare ale economiei județului. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte pozitive, remarcabile și anume: crearea de noi locuri de muncă, transferul geografic din punct de vedere resurse, amenajarea și sistematizarea teritorială, echilibrarea balanței de plăți, integrarea mai rapidă prin turism a României în Uniunea Europeană. Trebuie, de asemenea, luat în calcul și faptul că agroturismul are un impact mai mare decât altă activitate la dezvoltarea și a altor ramuri economice. Este necesar a se realiza o analiză succintă pentru a determina principalele priorități pentru dezvoltarea turismului rural și a agroturismului în județul nostru, mai ales că acesta se confruntă în ultimii ani cu profunde mutații impuse de procesul de tranziție la economia de piață.
Pentru agroturism, calitatea ofertei este deosebit de importantă, cunoscut fiind faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri care prestează servicii de slabă calitate, poate compromite definitiv întreaga activitate. Oferta spațiului cărășan, alcătuită din componente naturale de peisaj, reprezintă un potențial turistic valoros și poate juca un rol important în dezvoltarea economică a județului. Elementele care trebuie puse în valoare în acest spațiu sunt:
1. cadrul natural. Acesta are spații montane și premontane largi și bine conservate. Se pot valorifica astfel:
valoarea recreativă a zonei cărășene;
valoarea estetică și peisagistică a unor zone unice în România;
– bogăția elementelor naturale și accesibilitatea lor: peșteri, grohotișuri, cascade, chei, clențuri, doline, lapiezuri, avene, ponoare, izbucuri, etc;
varietatea deosebită faunistică și floristică.
2. valoarea curativă a climatului din județul Caraș – Severin.
Stațiunea Băile Herculane este cunoscută încă din antichitate pentru calitățile ei atât sub aspectul ozonului concentrat, cât și a apei cu calități terapeutice deosebite. Localitatea Gărâna este și ea recunoscută pentru bioclimatul benefic în tratarea bronșitelor cronice, a răcelilor căilor respiratorii. Zona montană în general, este recomandată pentru vindecarea asteniilor, oboselilor, anemiilor și unor boli ale sistemului nervos.
3. existența unor condiții bune pentru pregătirea sportivilor profesioniști. Pot fi practicate în bune condiții sporturi ca: alpinismul, caiac-canoe, toate sporturile de iarnă. Băile Herculane a devenit un punct tradițional pentru competițiile șahiste.
4. valoarea cognitivă a zonelor cărășene. În acest județ există trei parcuri naționale, un parc natural, 50 rezervații, precum și importante monumente ale naturii, cuprinzând floră, faună, arbori seculari și izvoare termo – minerale.
5. calitatea și varietatea patrimoniului arhitectural: specificul construcțiilor cărășene, porțile înalte și sculptate, biserici, mănăstiri, capele;
6. bogăția tradițiilor rurale și artizanale.
Ansamblul patrimonial cărășan este atuul major pentru dezvoltarea agroturismului în acest județ. Deși zona este în cea mai marte parte intactă, acest potențial trebuie protejat, fiind obiectul unei atenții constante care să vizeze refacerea, protejarea și reabilitarea mediului rural. Menținerea și dezvoltarea activităților agricole pe ansamblul teritoriului rural este indispensabil pentru practicarea agroturismului.
Corelând potențialul geografic cu cel uman, se pot desprinde șase regiuni rurale, cu posibilități mai mari de practicare a agroturismului. În fiecare din această regiune există una sau două localități care pot constitui localități pilot în implementarea acestei activități. Aceste localități sunt:
zona Dunării: Coronini, Berzeasca;
zona Munților Locvei și Almăjului: Sasca Montană, Șopotu Nou, Dalboșeț;
zona Valea Cernei: Eftimie Murgu, Bozovici, Prigor;
Zona Masivul Semenic: Slatina Timiș, Brebu Nou, Gărâna;
zona Masivului Țarcu și Poiana Ruscăi: Marga, Rusca Montană;
zona Valea Carașului: Carașova.
Localitățile selectate prezintă următoarele caracteristici: din punct de vedere economic, predominantă este agricultura. Suprafețele agricole care aparțin acestor localități rurale cuprind în primul rând pășuni și fânețe (28401 ha. pășuni și 16625 ha. fânețe), adică 76,2 % din totalul suprafețelor agricole. Aceasta determină ca ocupația principală a locuitorilor să fie de creșterea animalelor. Terenurile arabile reprezintă 1 % (Brebu Nou, Rusca Montană) și 27 % (Dalboșeț, Bozovici). Excepție face localitatea Coronini cu un total de 56 % (1080 ha.), ea nefiind în zona montană. Exploatațiile agricole, care variază de la 196 ha. în localitatea Brebu Nou la 1143 ha. în Sasca Montană, au în general dimensiuni mici, cuprinse între 1 și 13 ha., doar localitățile Dalboșeț și Bozovici având 3 și respectiv 4 exploatații care depășesc aceste dimensiuni. Cale mai numeroase exploatații au dimensiuni cuprinse între 3 și 5 ha. (156), urmate apoi de exploatații cu dimensiuni între 5 și 7 ha. (156) și cele cuprinse între 7 și 9 ha. Sunt reduse ca număr exploatații su dimensiuni cuprinse între 11 și 13 ha. (55) și cele cuprinse între 9 și 11 (18).
Tabelul nr. 3.2
MODUL DE FOLOSINȚĂ A TERENURILOR
Sursă: D.G.A. Caraș – Severin
Tabelul nr.3.3.
DIMENSIUNEA EXPLOATAȚILOR AGRICOLE
ÎN FUNCȚIE DE SUPRAFEȚE
Sursă: D.G.A. Caraș – Severin
– Localitățile selectate sunt bine populate, cinci dintre ele cu populație cuprinsă între 1000 și 2000 locuitori, 3 depășind 2000 locuitori și 4 având peste 3000 locuitori. Singura localitate Brebu Nou are 105 locuitori. În cadrul populației rurale selectate, cea mai mare pondere o are populația activă, cuprinsă între 18 și 60 de ani. Există și o rezervă importantă a populației active, persoanele sub 18 ani având și ele ponderi semnificative în totalul populației respective. Sub aspectul pregătirii profesionale, ponderea cea mai mare este ocupată de agricultori și muncitori. Toate localitățile au intelectuali în ponderi cuprinse între 2,18 și 18, 36 procente. Există de asemenea o pondere importantă a pensionarilor (între 19,46 și 37, 62), precum și o categorie dezavantajată a celor fără ocupație, în procente cuprinse între 1,72 % și 6,52 %. Singura localitate Brebu Nou nu are pensionari între populația existentă.
Tabel nr. 3.4.
POPULAȚIA JUDEȚULUI CARAȘ–SEVERIN PE SEXE ȘI VÂRSTE
Sursă: D.G.A. Caraș – Severin
Tabelul nr. 3.5.
GRUPAREA PERSOANELOR ADULTE DUPĂ
STRUCTURA SOCIO–PROFESIONALĂ A PROPRIETARILOR
Sursă: D.G.A. Caraș – Severin
– localitățile selectate cultivă pe suprafața arabilă în primul rând cereale (grâu, orz, ovăz, porumb), apoi plante furajere și pe suprafețe reduse cartofi și legume. Excepție face Rusa Montană care pe cele 10 ha. teren arabil cultivă cartofi și legume, însă producțiile obținute sunt nesemnificative.
Tabel nr. 3.6.
SITUAȚIA CULTURILOR 1999
.
Sursă: D.G.A. Caraș – Severin
– producția obținută de pe aceste exploatații este preponderent folosită pentru consumul propriu. Producția vegetală, care are avantajul că poate fi stocată este într-un procent mai mare destinată autoconsumului. Producția animalieră este folosită și pentru vânzarea de piață, în unele localități (Șopotu Nou, Dalboșeț, Bozovici, Prigor) în cantități semnificative.
Tabel nr. 3.7.
DESTINAȚIA PRODUCȚIEI AGROALIMENTARE
ÎN ANUL 1999
NOTĂ: *provine de la S.C. private S.R.L.
Sursă: D.G.A. Caraș – Severin
3.4. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE ALE
MEDIULUI RURAL CĂRĂȘAN
A. Industria
Analizând situația localităților rurale, se poate constata că doar șapte localități (Topleț, Rusca – Montană, Teregova, Sasca – Montană, Obreja, Bozovici, Berzeasca) au unele oportunități pentru industrie, un număr de 17 localități (Armeniș, Bănia, Băuțar, Buchin, Carașova, Ciclova Română, Constantin Daicoviciu, Domașnea, Dognecea, Glimboca, Marga, Mehadia, Prigor, Sichevița, Slatina Timiș, Turnu Ruieni, Zăvoi) sunt de oportunitate medie, iar cea mai mare parte fiind fără mari perspective din punct de vedere, industria rămânând a se dezvolta în centrele urbane ale județului. Bogățiile subsolului precum și marea diversitate a resurselor minerale situează județul printre primele din țară din acest punct de vedere, calitatea acestora oferind suficiente garanții diverșilor agenți economici pentru a fi exploatate și valorificate în condiții tehnico – economice rentabile. Investițiile în acest domeniu ar putea asigura crearea de noi locuri de muncă pentru locuitorii comunelor, ridicând implicit și nivelul de trai al acestora. Apreciind calitatea și calitățile care pot fi exploatate în aceste zăcăminte, specialiștii geologi apreciază ca oportună crearea unei industrii prelucrătoare în principalele orașe ale județului, precum și în comunele Topleț și Bozovici, care să permită gaterisirea și șlefuirea blocurilor industriale de roci ornamentale (calcarul ornamental, marmura, andezitul, granitul, dioritul, surpentinitul, travertinul, tuful calcaros). De mare importanță este popularizarea și atragerea de investitori străini și autohtoni pentru valorificarea unor zăcăminte ca marmura (Ocna de Fier, Rusca Montană), calcarul ornamental (Carașova), granitele (Sichevița, Surduc), travertinul și tuful calcaros (Lăpușnicul Mare).
Un efect favorabil l-ar putea avea exploatarea nisipurilor și pietrișurilor de râu, în special al calor de pe albia majoră și minoră a râurilor Nera și Timiș, care conțin importante cantități de aur (tehnologia de concentrare și valorificare este relativ simplă). De asemenea, este oportună atragerea de investitori pentru exploatarea superioară și eficientă a unor substanțe nemetalifere (mica, cuarț, talc).
Una dintre cele mai mari oportunități ale județului Caraș – Severin, este silvicultura. Strâns legată de agricultură, ea poate avea o funcție economică de bază în anumite zone cu condiția exploatării raționale și ecologice a fondului forestier. Astfel, se pot dezvolta mici întreprinderi de exploatare forestieră și de prelucrare primară și superioară a lemnului în localitățile unde există suprafețe mari de păduri. De remarcat este faptul că în județul Caraș – Severin este concentrată circa 65 % din întreaga masă lemnoasă de fag din țară. Mai este necesar a se menționa că unele zone de pădure sunt greu accesibile datorită masei lemnoase crescute în exces, fără a fi curățate și îngrijite. O activitate de exploatare rațională a lemnului ar duce chiar la curățirea pădurilor, la crearea unor drumuri de acces, la întreținerea ei, deci cu un dublu avantaj. Există unele inițiative în acest sens, la nivelul unor comune, dar din lipsa mijloacelor financiare nu pot fi realizate. Există comune cu suprafețe mari de pădure, cuprinse între 11000 ha. și 22000 ha., cum ar fi Mehadia, Bozovici, Băuțar, Bănia, Cornereva, Rusca Montană, Zăvoi, Teregova, Berzeasca, Prigor.
B. Agricultura
În ceea ce privește agricultura, există oportunități care sunt valabile numai în condițiile reformării actualei dimensiuni a exploatării agricole, fie ea vegetală, pomicolă sau zootehnică și aducerea ei la dimensiuni de competitivitate prin diverse forme (asociere, arendare, cumpărare) în funcție de zona de relief în care aceasta se situează.
C. Turismul
Cadrul natural al județului oferă însă cele mai mari șanse turismului, cu condiția creării unei infrastructuri adecvate, accesibilități pentru turiști, amenajarea unor baze turistice în localitățile rurale, dar mai ales, crearea unei baze materiale necesare practicării agroturismului. Conform specialiștilor din cadrul Prefecturii Caraș – Severin, și a Direcției pentru Agricultură, la nivelul județului există 13 localități rurale (Văliug, Șopotu Nou, Eftimie Murgu, Dognecea, Carașova, Brebu Nou, Turnu Ruieni, Sasca Montană, Rusca Montană, Pescari, Ocna de Fier, Mehadia, Marga) cu mari oportunități în acest domeniu, 20 de comune sunt cu o oportunitate medie, și doar o mică parte au oportunități mici sau inexistente. Există numeroase inițiative la nivelul localităților rurale, atât din partea Consiliilor locale, cât și din partea micilor întreprinzători autohtoni, care nu se pot realiza din cauza lipsei mijloacelor financiare.
De exemplu, în localitatea Valeapai, societatea I.S.C. Nanu S.R.L. dorește amenajarea peșterii Turnu Turcesc, peșteră situată într-o zonă împădurită extrem de atrăgătoare, și amenajarea unui vechi castel care este în proprietatea firmei. Din păcate costurile estimative de 650 mil. lei au descurajat inițiativa.
Societatea MIRALD” OR S.R.L. dorește valorificarea potențialului turistic din împrejurimile Oraviței: cel mai vechi teatru din țară, Mănăstirea Călugăra (sec. al XVIII-lea); Biserica Catolică Ciclova Montană (sec. al XVII-lea); Castrul roman Iliada; prin construirea unui mini hotel de 40 locuri, pe amplasamentul din proprietatea firmei. Costurile estimative sunt de 1000 mil. lei pe care firma nu le poate obține.
Consiliul local al comunei Dognecea dorește valorificarea potențialului turistic din jurul comunei: două lacuri, din care Lacul cu nuferi este considerat monument istoric (nufărul alb), trasee interesante. Consiliul local are în administrare o cabană pe malul lacului mare, pe care dorește să o amenajeze corespunzător, să amenajeze căile de acces, să doteze lacurile cu hidrobiciclete. Costurile unui asemenea proiect se ridică la aproximativ 300 mil. lei pe care comuna nu îi are.
Consiliul local al comunei Rusca Montană dorește valorificarea potențialului turistic și a poziției sale geografice: situată la poalele Munților Poiana Ruscă cu căi de acces spre județele Timiș și Hunedoara, are suprafețe întinse de păduri de foioase și rășinoase cu un fond cinegetic bogat. Pe raza comunei există Monumentul Turistului – unicat în lume – vechi de 60 ani care și neamenajat și fără publicitate atrage aproximativ 200 – 300 turiști anual. Comuna dorește amenajarea unui motel, amenajarea unei pârti de schi, captarea și amenajarea unor izvoare de apă potabilă. Din păcate aceste lucrări presupun investiții de aproximativ 1500 mil. lei, care nu pot fi obținute.
Consiliul local al comunei Ocna de Fier are un potențial turistic deosebit: două lacuri de agrement apreciate de turiști, în comună funcționează Muzeul de Mineralogie Esttică a Fierului „Constantin Gruiescu”, există un complex de construcții în stil vienez (12 apartamente), care sunt solicitate de studenții din diferite centre universitare din țară și din străinătate care studiază localitatea în scopuri geologice. Se dorește de către această comună promovarea agroturismului, modernizarea căilor de acces, reparații la complexul de clădiri, amenajarea lacurilor pentru agrement și popularea lor cu pește, înființarea unor centre de colectare și valorificare a fructelor de pădure și a plantelor medicinale foarte variate în zonă. Costurile estimative ale acestor investiții se ridică la circa 2000 mil. lei care nu pot fi obținute.
Consiliul local al comunei Bucoșnița are în vedere valorificarea potențialului său turistic extrem de valoros: situată pe culoarul Timiș – Cerna, localitatea este înconjurată de păduri de foioase și rășinoase, cu un fond cinegetic bogat (mistreți, lupi, vulpi, fazani, capra neagră) și ape foarte bogate în pește. Ea dorește construirea unui complex turistic, și a unor căi de acces, ale căror costuri se ridică la aproximativ 1000 mil. lei.
Cele mai multe dintre comunele acestui județ au devenit conștiente de propria frumusețe, de oportunitățile imense pe care cadrul natural le oferă în practicarea agroturismului și doresc să facă eforturi în acest sens. Din păcate, lipsa pregătirii și experienței, lipsa fondurilor și a unor strategii, lipsa inițiativei opresc din fașă fiecare idee izvorâtă din mijlocul comunităților rurale respective. De aceea este important ca statul, prin autoritățile locale să intervină în mod eficient și energic pentru implementare unui sistem de dezvoltare județeană, complexă și coerentă, creând bazele dezvoltării unei asemenea activități. Spre exemplu, în localitatea Carașova, un locuitor și-a amenajat în mod exemplar gospodăria, obținând autorizațiile necesare pentru practicarea agroturismului. Din păcate, lipsa oricărei publicități, singularitatea lui, precum și neștiința gospodarului, determină o activitate sporadică și ineficientă. La nivelul județului, astfel de încercări mai sunt, gospodării de reprezentare sunt în număr de șapte, dar cu aceleași rezultate nemulțumitoare. Numai printr-o corelare a acestor gospodării, printr-o activitate energică a unui organism competent, activitatea poate demara și prospera, în folosul întregului județ. Pentru a se desfășura o activitate de anvergură, agroturismul trebuie promovat prin punerea în valoare a tuturor resurselor existente, printr-un management profesionist și strategii de marketing pline de conținut. Nu trebuie uitat nici un moment criteriu social care determină prin această activitate refacerea capacității de muncă din mediul rural, precum și îmbunătățirea nivelului de trai a locuitorilor zonei rurale. Este important totodată și criteriul educațional, care presupune promovarea tradițiilor și folclorului românesc, a filonului național pe mapamond. În promovarea agroturismului trebuie evidențiat, de asemenea criteriul ecologic, întrucât aceste zone trebuie să reprezinte și locul natal al generațiilor viitoare, care trebuie să-l găsească conservat și bine întreținut, aceasta fiind de fapt adevărata moștenire pe care o lăsăm copiilor noștri. Printr-un studiu atent este posibil să fie depistate și criterii de conjunctură, care să mărească șansele de dezvoltare ale agroturismului pe raza județului. Astfel, este posibilă o colaborare cu Inspectoratul Silvic al județului, care ar putea pune la dispoziție, prin închirieri sau alte forme, cabane care le aparțin, care sunt dispersate pe întreg teritoriul montan, sunt foarte bine întreținute, dar de cele mai multe ori nu sunt folosite. Amplasate în cele mai frumoase colțuri de pădure, construite temeinic și cu mult gust, ele pot constitui o posibilitate de cazare pentru week-end-uri sau întâlniri de afaceri și protocol. Există și posibilitate folosirii unor foste linii de funiculare cărora li se pot da diverse întrebuințări, după cum interesant ar fi de refăcut vechea linie de cale ferată, construită între Oravița și Baziaș în 1856 (cea mai veche din țară). Toate acestea nu fac decât să sporească farmecul acestor locuri, să determine creșterea interesului pentru județul Caraș – Severin, și în același timp să creeze noi oportunități pentru desfășurarea agroturismului în cele mai bune condiții.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Problematica zonei rurale cărășene este destul de complexă iar dezvoltarea ei economică nu a fost încă abordată suficient, lipsind în prezent un concept unitar asupra modului în care această zonă poate fi ancorată și încadrată într-un proces evolutiv coerent.
Spațiul rural cărășan se deosebește de restul județului nu numai prin aspectul său, ci și prin alte caracteristici cum sunt: condițiile nefavorabile pentru desfășurarea unei activități economice, respectiv agricultura, probleme demografice legate în special de exodul populației tinere, o stare precară a existenței materiale.
Cu toate acestea, sintetizând aspectele semnificative care s-au conturat în lucrare se poate afirma că spațiul rural cărășan posedă un potențial natural și uman important:
El cuprinde un patrimoniu peisagistic de excepție, comparabil cu cele mai frumoase din lume;
Poluarea este scăzută, consecință atât a faptului că peisajul cărășan nu este valorificat (cu excepția Semenicului și a localității Băile Herculane), cât și pentru că spațiul rural nu a suferit transformări esențiale, el păstrându-și modul de viață tradițional, autentic
Structura de proprietate a terenului este privată, nu numai ca o consecință a reglementărilor din domeniul fondului funciar de după 1989, ci și ca urmarea faptului că fiind zonă montană, proprietatea privată a avut întotdeauna o pondere importantă. Aceasta a determinat o anumită stabilitate și armonie în relațiile umane, neexistând stările conflictuale care generează de regulă, blocaje ale activității rurale;
Locuitorii mediului rural cărășan au o pregătire profesională și o cultură generală corespunzătoare desfășurării unei activități cum este agroturismul, mulți dintre ei lucrând până în anul 1989 în centrele urbane din apropiere;
Cea mai mare parte a terenului agricol este destinat pășunilor și fânețelor, aceasta determină ca principala activitate a locuitorilor rurali să fie creșterea animalelor; cultivarea pământului are ca efect obținerea produselor alimentare doar pentru acoperire propriilor nevoi, și într-o măsură mai mică pentru piața agricolă;
Obiceiurile și tradițiile specifice zonei sunt bine conservate, arhitectura locală este neschimbată, vestimentația bătrânilor este formată din portul popular autohton, elemente care prin pitorescul lor constituie un important punct de atracție pentru turiști,
Suprastructura este la un nivel mai ridicat decât media pe țară, constituind din punct de vedere un aspect pozitiv, necesar pentru practicarea agroturismului. Luând în considerare, de exemplu, posibilitățile de transport, se observă că județul este printre puținele din țară care are posibilități de deplasare pe calea ferată, pe apă, pe calea aerului și pe șosea. Aceste aptitudini permit deplasări rapide, complexe și eficiente. De asemenea ele sunt ramificate, cuprinzând toate zonele turistice și chiar dacă nu sunt bine puse la punct, nu creează zone izolate în masivele muntoase.
Valorificarea acestui potențial natural, economic și uman se poate realiza prin intermediul agroturismului. Prin desfășurarea unei asemenea activități există șansa unei relansări economice a spațiului rural, cu consecințe benefice din mai multe puncte de vedere.
Astfel, zona rurală cărășană, care este preponderent montană, ar putea deveni un spațiu stabil de locuit, forța de muncă având oportunități de valorificare. Migrarea spre zona urbană a populației tinere ar putea fi astfel încetinită, chiar stopată.
Întrucât activitatea agroturistică necesită dezvoltarea infrastructurii, aceasta ar avea consecințe favorabile asupra nivelului de trai rural. Realizarea acestui deziderat trebuie să urmărească integrarea perfectă a infrastructurii în cadrul natural.
Dezvoltarea agroturismului determină și desfășurarea unor activități complementare, legate de meșteșuguri și artizanat, care pot contribui și ele la evoluția ascendentă și continuă a zonei rurale cărășene.
Activitatea agroturistică ar obliga indirect la desfășurarea activităților agricole și silvice, menținând astfel starea de activitate a populației și contribuind la modelarea peisajului rural.
Pentru demararea activității agroturistice la nivel județean este însă necesară susținerea unor activități ferme și un puternic sprijin din partea autorităților locale. Acest sprijin trebuie să se manifeste în primul rând prin amenajarea infrastructurii, prin organizarea unor cursuri de calificare pentru agricultorii care doresc să practice această activitate și mai ales printr-un sistem de facilități fiscale și de creditare care să permită în mod efectiv implementarea activității.
Pentru aceasta este necesară crearea la nivel județean a unei structuri bine definite care să aibă ca obiectiv demararea activității agroturistice în mod coerent și eficient, cu îndrumări unitare și competente.
În paralel este necesară apariția unei organizații private care să preia responsabilitățile organizării efective ale activității.
Prin intermediul unei astfel de organizații poate fi organizată o gamă diversă de aranjamente turistice, cu rezultate economice favorabile. De asemenea, pot fi organizate și promovate programe agroturistice atât în țară, cât și în străinătate, se pot face rezervări și se pot comercializa eficient serviciile de cazare, masă, transportul bagajelor, comisioane, aranjamente. Organizația având interese bine definite și responsabilități clare în domeniul agroturistic, poate îndruma turiștii spre fermele agroturistice care îndeplinesc cel mai bine dorințele lor, iar activitatea agroturistică poate fi organizată la nivelul cererii agroturistice.
Printr-o activitate agroturistică de anvergură, activitatea spațiului rural se poate înviora iar satul cărășan poate să-și recapete valoarea reală. Este o activitate modernă , dinamică, experimentată și desfășurată cu succes în aproape toate țările Europei, contribuind printr-un efort susținut, la o evoluție în acord cu dezvoltarea societății contemporane.
Printr-o activitate concentrată, administrația locală poate susține și încuraja activitatea agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate și mai ales, prin înființarea, în fiecare din zonele selectate a unor ferme agroturistice tip, model de urmat pentru ceilalți locuitori. Ea trebuie să asigure și să urmărească permanent protejarea mediului înconjurător.
Toate aceste aspecte creează premisele valorificării eficiente a potențialului natural și uman a satelor cărășene, cu consecințe benefice pentru întreaga economie a județului Caraș–Severin.
Anexa nr.1
PROGRAM AGROTURISTIC
Anexa nr.2
CRITERII PENTRU CLASIFICAREA
FERMELOR AGROTURISTICE
Criterii pentru clasificarea de o stea
Criterii privind construcțiile, instalațiile, spațiile comune
Căi de acces proprii și spațiile înconjurătoare să fie întreținute corespunzător.
Criterii privind spațiile de cazare
Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 4;
Suprafața minimă a camerelor:
1 loc – 8 mp.
2 locuri – 11mp.
3 locuri – 14 mp.
4 locuri – 16 mp.
Dormitor în apartament – 11 mp.
Salon în apartament – 11 mp.
Grup sanitar compus din:
1 cabină WC la 10 locuri;
1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă și rece la 10 loc.
Dotări
Pat cu saltea;
Perne mari;
În garsoniere și apartamente – scaune tapițate;
Criterii pentru clasificare cu două stele
Criterii privind construcțiile, instalațiile, spațiile comune
Clădirile și anexele gospodărești să fie în plină stare, curat întreținute, aspect general corespunzător;
Căile de acces proprii și spațiile înconjurătoare să fie întreținute corespunzător
Să aibă împrejurimi estetice și eficiente;
Să aibă curte proprie cu spații verzi, flori, arbuști, bine întreținute;
Bucătăria dotată cu instalație de apă curentă rece;
Spațiul pentru servirea mesei, dotat cu mese scaune și inventar de servire;
Racord la rețeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare și epurare;
Clădirea să fie racordată la rețeaua electrică publică.
Criterii privind spațiile de cazare
Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 3
Suprafața minimă a camerelor:
Cameră de 1 loc – 9 mp.
Cameră de 2 locuri – 12 mp.
Cameră de 3 locuri – 16 mp.
Dormitor în apartament 12 mp.
Salon în apartament 12 mp.
Pardoseli acoperite integral sau parțial cu covoare sau carpete;
Grup sanitar comun compus din:.
1 cabină WC la 10 locuri;
1 spălător cu lavoar, cu apă curentă caldă și rece la 10 locuri;
1 cabină duș cu apă caldă și rece la 15 locuri.
Sursă proprie de încălzire în camerele de baie (admise de PSI);
Radio în spațiu comun.
Dotare cu mobilier și lenjerie
Perne mari cu fulgi ;
Cuvertură pentru pat;
Prosoape plușate pentru baie – 1 buc./pers.;
Veioză la capătul patului;
În garsoniere și apartamente – demi fotolii.
Criterii pentru clasificarea de trei stele
Criterii privind construcțiile, instalațiile, spațiile comune
Clădirile, inclusiv anexele, să fie în stare foarte bună, perfect întreținute și cu arhitectură specifică;
Căile de acces proprii și spațiile înconjurătoare, să fie perfect întreținute;
Să aibă împrejurimi estetice și eficiente;
Să aibă curte proprie cu spații verzi, flori, arbuști, bine întreținute;
Bucătăria să fie dotată cu instalație de apă curentă caldă și rece;
Spațiul pentru servirea mesei, dotat cu mese, scaune și inventar de servire;
Să fie racordat la rețeaua publică de canalizare au la mijloace proprii de colectare și epurare,
Să fie racordată la rețeaua electrică publică.
Criterii privind spațiile de cazare
Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 2;
Suprafața minimă a camerelor:
Cameră de 1 loc – 10 mp.
Cameră de 2 locuri – 13 mp.
Dormitor apartament – 14 mp.
Salon apartament – 14 mp.
Pardoseli acoperite integral sau parțial cu covoare sau carpete;
Camerele să dispună de grup sanitar propriu;
Să existe televizor în spațiul comun;
Să existe radio în spațiu comun;
Să existe telefon la dispoziția turiștilor.
3.3 Dotări cu mobilier și lenjerie
Mobilier uniform ca stil și calitate;
Pat cu somieră, cu saltea sau pat cu saltea relaxa;
Dulap sau spațiu amenajat pentru haine și umerașe;
Perne mari cu fulgi;
Cuvertură pentru pat;
Prosoape plușate pentru baie – 1buc./pers.;
Veioză la capătul patului;
Perdele transparente;
Vaze de flori;
În apartamente:
Fotolii sau canapea;
Frigider.
Să aibă spații verzi, plantații de pomi, terase, foișoare, locuri de odihnă și agrement, locuri de joacă pentru copii, etc. la dispoziția turiștilor.
Anexa nr.3
MODELE DE MENIURI
Meniul nr.1 – micul dejun: – ochiuri românești;
– cașcaval;
– unt, gem;
– lapte, ceai de plante, cafea (la alegere).
– dejun: – mămăligă cu brânză și smântână;
– ciorbă de văcuță;
– pulpă de vacă la tavă cu cartofi natur și salată;
– gogoși cu gem;
– cina: – tochitură cu mămăliguță;
– griș cu lapte.
Meniul nr.2 – micul dejun: – omletă cu cârnăciori;
– unt, gem;
– lapte, ceai de plante, cafea (la alegere).
– dejun: – salată orientală;
– supă de găinușă cu găluște;
– șnițel de vițel cu cartofi natur și salată;
– mere.
– cina: – bulz;
– clătite cu dulceață;
– lapte bătut.
Meniul nr.3 – micul dejun: – brânză;
– ouă fierte;
– unt, miere;
– lapte cu cacao, ceai de plante, cafea ( la alegere);
– dejun: – salată de beof;
– ciorbă de perișoare;
– sărmăluțe în foi de viță;
– plăcintă poale în brâu.
– cina: – friptură de porc la tavă cu sos de roșii, piure de cartofi;
– compot.
Meniu de regim:
– micul dejun: – ceai de plante, lapte;
– ou fiert;
– margarină;
– pâine prăjită.
– dejun: – supă (cremă) de legume cu crutoane;
– carne slabă fiartă ( vită, pasăre) cu garnitură de legume;
– pește rasol cu cartofi și morcovi, lămâie;
– budincă de gris.
– cina: – salată orientală;
– brânză de vaci cu mămăliguță;
– iaurt, lapte bătut.
BIBLIOGRAFIE
Birou V. Oameni și locuri în Caraș, Ed. Facla, Timișoara, 1982;
Bran F., Istrate I. Turismul rural, Tribuna Economică, Nr.23,24 / 1995;
Bretcu A. Minică M. Agroturism în Caraș – Severin, Anale Ef. Murgu Reșița, 1998;
Crăciun St. Agroturism – organizare – eficiență, Ed. Mirton, Timișoara, 1997;
Jivan Al. Economia turismului, Univ. de Vest, Timișoara, 1995
Negruț C. Economia agrară, Ed. Brumar, Timișoara, 1999;
Negruț C., Dobre C. Marketing. Metode și tehnici utilizate în agromarketing, studii de caz, Tip. Univ de Vest, Timișoara, 1993;
Negruț C. Inițiere în marketing, Ed. Augusta, Timișoara, 1997;
Nistoreanu P. Turismul rural – O Afacere mică cu perspective mari, E.D.P. București, 1999;
Putz E., Pârjol F. Marketing turistic, Ed. Mirton, Timișoara, 1997;
Zaberca V.M. Satul Bănățean contemporan, Ed. Hestia, Reșița, 1995;
*** Anuarul statistic, 1998;
*** Colecția „ Idei de afaceri”, 1999, 2000;
*** Ghidul investitorului pentru județul Caraș – Severin, Fundația pentru o societate Deschisă, România, 2000;
*** Județele Patriei, Caraș–Severin, Ed. Sport Turism, București, 1981;
*** Raportul anual al Ministerului Agriculturii și Alimentației, București, 1998.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Agroturismul In Judetul Caras Severin (ID: 168310)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.