. Noi Forme de Valorificare a Potentialului Turistic din Statiunea Baile Olanesti
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul 1. TURISMUL – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A
ACTIVITĂȚII ECONOMICE
Apariția turismului ca fenomen economico-social
Argumentarea turismului ca ramură distinctă de activitate
Factorii care influențează dezvoltarea turismului
Efectul multiplicator
Capitolul 2. LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIA VÂLCEANÂ
Punctele forte și punctele slabe ale potențialului turistic vâlcean
Strategii de dezvoltare a turismului în județul Vâlcea
Contribuția turismului la dezvoltarea economică – socială a zonei Vâlcea
Capitolul 3. OFERTA TURISTICĂ A STAȚIUNII BĂILE OLĂNEȘTI
3.1. Prezentarea stațiunii Băile Olănești
3.2. Potențialul natural și antropic
3.3. Baza tehnico-materială
Capitolul 4. ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN
STAȚIUNEA BĂILE OLĂNEȘTI
4.1. Determinarea gradului de atractivitate al zonei Olănești
4.2. Circulația turistică
4.3. Analiza eficiențe economico-sociale
Capitolul 5. STUDIU DE CAZ
A. PROPUNERE DE REABILITARE A CAMPINGULUI COMANCA
5.1. Necesitatea și oportunitatea reabilitării campingului
Comanca
5.2. Situația actuală și propunerea de amenajare
5.3. Cheltuieli și venituri previzionate
B. S.C SIND ROMÂNIA SRL – BÃILE OLÃNEȘTI
COMPLEX HOTELIER PARÂNG
5.1. Prezentarea Complexului Hotelier Parâng
5.2. Cuantificarea eficienței economice
5.3. Raportul calitate – eficiență
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Turismul reprezintă în prezent, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă importantă a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. Acesta este o sursă multiplă de revitalizare (demografică, patrimonială și culturală).
Dinamismul, profunzimea și amploarea transformărilor din toate sectoarele vieții economico-sociale – ca trăsături definitorii ale evoluției contemporane – se reflectă, între altele, în modificarea structurilor economice, în reierarhizarea ramurilor componente în concordanță cu cerințele progresului tehnico-științific, cu exploatarea rațională a întregului potențial de resurse și sporirea eficienței, cu exigențele îmbunătățirii calității vieții.
Problema dezvoltării sectorului turistic în anumite zone ale județului nu vizează dezvoltarea unui sector necunoscut, ci transformarea unui sector existent și relativ modern, ce depinde însă foarte mult de posibilitățile de evoluție ale structurilor de primire, de resursele umane specializate, de luarea în considerație a problemelor de mediu, precum și de promovare a ofertei turistice autohtone, în țară și în străinătate.
Pentru județul Vâlcea, turismul este unul dintre sectoarele cu mare potențial de dezvoltare în cadrul economiei regionale și un excelent mijloc de afirmare a identității culturale.
Pornind de la patrimoniul cultural și natural, ținând cont de infrastructura existentă în acest moment în stațiunea Băile Olănești, această lucrare își propune să creeze o imagine de ansamblu asupra formelor de turism practicate la ora actuală și asupra noilor tendințe de dezvoltare existente atât pe piața turistică națională cât și internațională. Necesitatea dezvoltării unei infrastructuri moderne este cu atât mai impetuos necesară cu cât la nivelul Ministerului Turismului în ultima vreme s-au elaborat o serie de strategii și linii directoare ce urmăresc penetrarea pe cât mai multe piețe turistice în scopul revitalizării industriei turistice din România.
Elementul hotărâtor în plan științific și decizional îl constituie definirea unei concepții ferme, realiste, privind valorificarea potențialului și obiectivele dezvoltării durabile a turismului, într-o perspectivă mai apropiată sau mai îndepărtată. Principalele trăsături definitorii ale acestor concepții sunt: autonomia agenților economici, pluritatea formelor de proprietate și integrarea în Uniunea Europeană.
CAPITOLUL 1
TURISMUL COMPONENTÃ ESENȚIALÃ A ACTIVITÃȚII ECONOMICE
1.1. Apariția turismului ca fenomen economico-social
Deși apariția turismului se pierde în negura timpurilor și în consecință, din cauza lipsei unor informații istorice nu se poate stabili o dată cât de cât certă a detașării sale ca activitate distinctă, se pare totuși că unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai îndepărtate timpuri. Se poate afirma că, deși nu au constituit un scop în sine, satisfacțiile turistice ale unor călătorii au o vârstă relativ egală cu cea a primelor așezări omenești stabile.
Cele enumerate mai sus își găsesc fundamentul în ideea că omul, chiar din cele mai vechi timpuri ale existenței sale, nu a reușit să-și producă toate cele necesare subzistenței și în ciuda mijloacelor primitive de comunicație, a încercat să întrețină și să aprofundeze relații cu semenii săi din alte colectivități, prin intermediul schimburilor comerciale ceea ce a favorizat o lărgire treptată a contactelor, permițând o mai bună cunoaștere reciprocă a colectivităților în cauză.
Pe măsura evoluției și dezvoltării societății s-au amplificat și diversificat tot mai mult motivele de a călătorii.
Călătoriile pe care grecii din întreaga Eladă le făceau cu ocazia Jocurilor Olimpice, precum și pelerinajele la locurile de cult pot fi și ele considerate, într-un sens, activități turistice. De altfel, turismul nu a fost străin nici locuitorilor din Imperiul Roman, mai bine zis, romanilor din clasa socială de vârf care dispuneau de foarte mult timp liber și de bani; un exemplu elocvent fiind vizitele pe care patricienii romani le făceau în stațiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix în scopuri curative. Situația Imperiului Roman ilustrează condițiile generale care corespund epocii moderne pentru sprijinirea dezvoltării turismului, și anume: pacea și stabilitatea politică, prosperitatea economică, mijloacele de schimb acceptate, infrastructura și sistemele de transport eficiente.
În opoziție cu perioada romană intră perioada Evului Mediu, care s-a caracterizat printr-o instabilitate accentuată, provocată de năvălirile barbare și fărâmițările statale. Sistemul existent nu a favorizat turismul datorită unor factori ca: războaiele feudale, deci instabilitatea politică, transportul și timpul liber insuficient. Cu toate acestea turismul nu a dispărut în totalitate, acesta desfășurându-se cu precădere în scopuri religioase (pelerinaje la locuri sfinte).
O nouă perioadă importantă în evoluția turismului au constituit-o marile descoperiri geografice, care s-au materializat prin expediții de exploatare a bogățiilor “lumilor noi”, de convertire la creștinism, de cartografiere etc. Aceste descoperiri începute în secolul al XV-lea au culminat cu marea revoluție industrială demarată la sfârșitul pe parcursul secolului al XIV-lea. Revoluția Industrială a produs nu numai schimbări de ordin tehnic, ci și modificări sociale substanțiale, care au încurajat călătorii moderate în timpul liber, datorită ridicării unei burghezii în dezvoltare în centrele urbane unde erau amplasate fabricile și manufacturile. Condițiile de trai și de muncă în orașele aglomerate erau foarte mizere, iar un număr mare de oameni au început să aștepte nerăbdători părăsirea orașului în scopul realizării unor călătorii în diverse locuri ale țării, obiectivul principal vizat fiind relaxarea (litoral, munte etc.)
Totuși, ca fenomen de masă modern, călătoriile au o istorie relativ scurtă, care este strâns legată de dezvoltarea sistemului de transport (căi ferate, vapoare pentru pasageri, automobile, avioane).
Deși schimbările sociale au avut un rol important, totuși dezvoltarea economică reprezintă un factor indispensabil al industriei călătoriilor. De asemenea schimbările sociale și ale stilului de viață influențează comportamentul de călătorie al oamenilor. În țările cu economii avansate, călătoriile turistice sunt adesea văzute ca o calitate a vieții care reflectă printre altele câștigul și timpul de lucru (scăzut). Nivelul educației, mijloacele de comunicare au stimulat la rândul lor creșterea numărului de consumatori ai produsului turistic.
În prezent, companiile turistice mari tind să aibă activități multinaționale sau chiar transnaționale, indicând pe plan mondial o tendință de globalizare. Instituționalizarea turismului, atât pe plan național, cât și internațional a determinat un avânt continuu al acestuia, astfel încât, la ora actuală, alături de revoluția tehnico-științifică, turismul constituie unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale epocii contemporane, având consecințe economice și sociale deosebite. Specialiștii în domeniu, în cea mai mare măsură, consideră că turismul începe să se detașeze ca o activitate distinctă. În acest sens, în majoritatea țărilor, transformarea turismului într-o activitate economico-organizatorică pe scară națională s-a produs numai în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, fapt ce a determinat desprinderea din sectorul terțiar, a unei ramuri a economiilor naționale cunoscute sub numele de industrie turistică.
1.2. Argumentarea turismului ca ramură distinctă de activități
Dezvoltarea cu o remarcabilă rapiditate și continuitate a turismului intern și internațional a constituit unul dintre principalele evenimente social-economice care u caracterizat secolul al XX-lea.
Ritmul de creștere după cele de-al doilea război mondial ca o consecință a liberalizării treptate a restricțiilor vamale și valutare, a progresului tehnic – printre care și în sectorul transporturilor – ceea ce a dus la intensificarea călătoriilor nu numai pe plan intern, ci și pe plan internațional.
Prin esența și structura sa, turismul s-a dovedit a fi un fenomen de o mare complexitate, componentele sale politice, economie, sociale, cultural-educative etc. determinând resimțirea implicațiilor turismului în aproape toate sectoarele economiei naționale.
Industria călătoriilor și industria turistică privite pe ansamblu, se situează printre cele mai dinamice ramuri ale industriei mondiale, aportul adus de aceste două industrii ocupând un loc în topul primelor zece sectoare industriale ordonate după contribuția la dezvoltarea economiei mondiale, la mijlocul anului 1992. Aceste considerente permit caracterizarea turismului ca un sistem de activități socio-economice care include relațiile ce au loc în societate, în circuitul valorilor materiale și spirituale dintre state, de aici rezultând tratarea economiei turistice ca o industrie componentă a economiei naționale.
Industria turistică prezintă trei avantaje majore în stimularea dezvoltării economice și anume:
generarea de schimburi interne și internaționale;
rapiditatea în dezvoltarea;
efectele multiplicatoare.
În același timp dezvoltarea turismului presupune existența unui patrimoniu turistic care prin activitatea sa au menirea să asigure integrarea unei zone (regiuni) în circuitele turistice internaționale și naționale. În componența patrimoniului turistic întâlnim oferta primară constituită din resursele naturale (climă, factori de cură, floră etc.) și oferta secundară, adică totalitatea resurselor create prin intervenția omului. Punerea în valoare a resurselor primare și secundare într-o zonă de interes turistic, depinde în mare parte de dinamismul dezvoltării economice, de politica promovată pentru susținerea turismului, și nu în ultimul rând de facilitățile oferite pentru atragerea vizitatorilor.
În opinia unor autori, noțiunea de patrimoniu turistic este strâns legată de conținutul prestațiilor turistice. În consecință nu se poate vorbi despre patrimoniul turistic fără a se face referire în mod concret la prestațiile de servicii turistice, oferite într-o gamă tot mai diversă și la nivelul calitativ al preferințelor și exigențelor potențialilor turiști.
În perspectiva anilor viitori, punctul determinant al dezvoltării turismului va fi tocmai calitatea serviciilor prestate turiștilor în schimbul sumelor plătite de aceștia, de aceea o creștere sând tratarea economiei turistice ca o industrie componentă a economiei naționale.
Industria turistică prezintă trei avantaje majore în stimularea dezvoltării economice și anume:
generarea de schimburi interne și internaționale;
rapiditatea în dezvoltarea;
efectele multiplicatoare.
În același timp dezvoltarea turismului presupune existența unui patrimoniu turistic care prin activitatea sa au menirea să asigure integrarea unei zone (regiuni) în circuitele turistice internaționale și naționale. În componența patrimoniului turistic întâlnim oferta primară constituită din resursele naturale (climă, factori de cură, floră etc.) și oferta secundară, adică totalitatea resurselor create prin intervenția omului. Punerea în valoare a resurselor primare și secundare într-o zonă de interes turistic, depinde în mare parte de dinamismul dezvoltării economice, de politica promovată pentru susținerea turismului, și nu în ultimul rând de facilitățile oferite pentru atragerea vizitatorilor.
În opinia unor autori, noțiunea de patrimoniu turistic este strâns legată de conținutul prestațiilor turistice. În consecință nu se poate vorbi despre patrimoniul turistic fără a se face referire în mod concret la prestațiile de servicii turistice, oferite într-o gamă tot mai diversă și la nivelul calitativ al preferințelor și exigențelor potențialilor turiști.
În perspectiva anilor viitori, punctul determinant al dezvoltării turismului va fi tocmai calitatea serviciilor prestate turiștilor în schimbul sumelor plătite de aceștia, de aceea o creștere susținută a calității serviciilor turistice va rămâne tot atât de necesară ca și programele de marketing care vizează o permanentă readaptare a produselor turistice oferite cu scopul de a deveni tot mai atractive.
Datorită creșterii în ritmuri accelerate a circulației turistice, în paralel cu alte procese economico-sociale (industrializarea, urbanizarea) devine necesară valorificarea cât mai eficientă a spațiului turistic care se îngustează tot mai mult. În legătură cu aceasta, practica turistică internațională indică probleme deosebit de acute privind o tot mai bună valorificare a teritoriilor turistice, evitarea poluării și asigurarea echilibrului ecologic. În același timp nu poate fi trecută cu vederea nici problema măsurilor educative necesare a fi întreprinse în promovarea unei conștiințe turistice sănătoase pentru întregul ansamblu al populației vizând atitudinea pentru protejarea patrimoniului turistic natural. Ar putea fi prezentate numeroase exemple care atestă faptul că proporțiile turismului de masă a contribuit în decursul a numai câteva decenii la degradarea unor peisaje pe care natura le-a creat în milioane de ani. Conștiința turistică a populației este o condiție necesară pentru a asigura succesul tuturor programelor de dezvoltare turistică.
Privind din perspectivele enumerate mai sus și extrapolând trăsăturile principale putem afirma că în cazul României turiștii rezidenți sunt în primul rând cetățeni ai patriei, care au tot dreptul de a se bucura din plin de toate frumusețile țării, dar în același timp ei sunt și consumatori de produs turistic, astfel, în această direcție cheltuind o parte din veniturile lor. În măsură egală, turiștii străini sunt atrași de România tocmai pentru calitatea potențialului natural și antropic, deci, ca atare aduc în
țară devize.
Concluzionând, putem afirma că turismul contribuie în mod direct și indirect la intensificarea schimburilor de valori materiale și a circulației monetare, făcând să prospere comerțul intern și internațional.
1.3. Factorii care influențează dezvoltarea turismului
În literatura de specialitate întâlnim numeroase referiri la problematica cauzelor dezvoltării turismului, evoluția sa putând fi pusă sub influența mai multor factori. Cea mai des întâlnită formă de clasificare a acestor factori, apreciată ca și cea mai cuprinzătoare este clasificarea factorilor de influență în următoarele categorii: economici, demografici, psihologici, politici, naturali. Exceptând factorii naturali, celelalte categorii de factori prezintă un profund caracter dinamic, sunt schimbători și într-o anumită măsură pot fi dirijați în folosul dezvoltării turismului.
Factorii economici cuprind variabilele de ordin economic (venituri, cheltuieli, tarife și prețuri) care joacă un rol primordial în dezvoltarea sau formarea industriei turistice, cunoașterea acestora putând fi utilizată în favoarea redistribuirii ofertei și cererii turistice pentru satisfacerea anumitor nevoi de consum turistic.
Factorii psihologici sunt cel mai greu de estimat, de cuantificat, deoarece exprimă predilecții individualizate care pot avea tangență și cu formele activităților turistice, de exemplu îngrijirea sănătății, dorința de cunoaștere, nevoia de odihnă și recreere.
Printre noțiunile psihosociologice există și unele care pot acționa cu efecte reductoare, dar care pot fi suprimate. Este vorba despre noțiuni legate de vârstă, sănătate, familie, reținerea de a călătorii cu anumite mijloace de transport, lipsa de experiență pentru voiaje la mare distanță etc. Nu încape nici o îndoială că o experiență mai mare de viață, condițiile mai bune de sănătate, reducerea timpului cu transportul și altele vor acționa în sensul reducerii sau a eliminării totale a acestor obstacole, contribuind astfel la creșterea cererii turistice.
Factorii demografici reprezintă un complex de efecte pozitive care pot genera continuu noi curente turistice, ca rezultat al creșterii populației, modificărilor în structura de vârstă (creșterea longevității), modificărilor în structura profesională (pe măsura trecerii la economia de piață), sporirea populației urbane în totalul populației, modificări în nivelul de instruire etc. În același timp putem spune că acești factori contribuie indirect la diminuarea potențialului natural al unor teritorii, deoarece creșterea numărului locuitorilor duce implicit la o creștere a teritoriilor urbane, la un nivel ridicat de poluare și nu în ultimul rând la apariția unor probleme sociale.
Factorii politici iau în considerare stabilitatea economică, socială și politică din interiorul unei țări, cât și instabilitatea politică ori conflictele armate din anumite părți ale globului.
Turismul în general și turismul internațional în special sunt extrem de sensibile și vulnerabile la evenimentele politice, chiar și în cazurile în care există numai ipoteze că asemenea evenimente ar putea avea loc.
Totodată, efectele pozitive ale climatului de pace, de destindere și colaborare internațională, de apărare a drepturilor omului, libertatea mișcării, securitatea voiajelor și a sejurului, influențează psihologia turistului pentru acceptarea ofertelor agențiilor de turism.
Conform unei alte clasificări, la fel de uzitată în direcția expansiunii continue a fenomenului turistic intern și internațional acționează două categorii de factori:
factori cu caracter de durată, dintre care pot fi menționați:
creșterea populației globului, cu întreaga suită de reacții;
creșterea duratei timpului liber și necesitatea umană de refacere și recreere;
sporirea veniturilor populației și repartizarea unei părți a acestora pentru activitățile turistice;
dezvoltarea transporturilor, în special cele rutiere și aeriene;
creșterea încrederii în capacitatea agențiilor de turism în asigurarea serviciilor legate de activitatea turistică preferată.
Asemenea factori care acționează în prezent vor avea o pondere
importantă și în viitor chiar mai mare decât în prezent, ceea ce înseamnă că turismul va cunoaște și în viitor o expansiune continuă.
factorii conjuncturali au un efect temporar și pot influența în sens pozitiv
(stimulativ) sau negativ (de frânare) expansiunea turistică în diferite zone sau regiuni. Printre acești factori putem enumera:
calamitățile naturale;
fenomene inflaționiste;
crizele economice (șomajul, recesiuni)
Efectele acestor factori limitează puterea de cumpărare a populației și
determină o diminuare forțată a cererii de servicii turistice. Din cele enumerate rezultă vulnerabilitatea turismului față de orice dezechilibru, care poate să încetinească circulația turistică în regiunile geografice afectate de aceste fenomene. Nu trebuie uitat, însă, faptul că factorii conjuncturali pot stimula activitatea turistică, printre aceștia putând enumera: fenomene astronomice (Eclipsa din România); organizări de competiții continentale și mondiale.
În analizele fundamentale ale previziunilor privind dezvoltarea turismului sunt evidențiate și alte clasificări ale factorilor care influențează promovarea activității turistice. Una dintre cele mai cunoscute clasificări de acest gen împarte factorii amintiți în factori exogeni și factori endogeni.
În categoria factorilor exogeni pot fi cuprinși toți factorii de ordin general ale căror efecte de ansamblu se materializează în dezvoltarea turismului, ca de exemplu:
sporul natural al populației, care provoacă o creștere a numărului de turiști potențiali;
intensificarea concentrărilor urbane, care sporește intensitatea călătoriilor turistice;
– creșterea PIB și a veniturilor medii ale populației;
– creșterea duratei timpului liber și a numărului de angajați care beneficiază de concedii plătite;
– creșterea mobilității populației; creșterea duratei medii de viață și modificările în structura socială și profesională a populației;
– modernizarea și dezvoltarea bazei tehnico-materiale, perfecționarea activității de turism, precum și modificarea ponderii diferitelor forme de turism.
În cealaltă categorie, a factorilor endogeni trebuie menționați acei factori cu caracter economic, social și psihosociologici care se referă la modificările de comportament ale grupelor de populație din care se recrutează turiștii potențiali, factori a căror influență, până nu de mult a fost neglijată sau a fost luată în considerare numai empiric, ca de exemplu:
– modificările în structura cheltuielilor de consum ale populației și creșterea ponderii ansamblului de servicii turistice în bugetele de familie;
– creșterea duratei de școlarizare și în același timp al nivelului de cultură și civilizației;
– modificări ale necesităților și preferințelor diferitelor categorii de populație, care vor orienta cererea turistică în funcție de anumite criterii ca: modul de viață, prestigiul social, moda, tradițiile;
modificările în structura ofertei turistice provocate de competiția dintre țările primitoare tradiționale, cu turism dezvoltat și țările noi care își dezvoltă capacitățile receptive pe de-o parte, și de competiții dintre firmele prestatoare de servicii turistice pe de altă parte;
dezvoltarea unor noi regiuni și zone turistice care oferă posibilități diversificate pentru alegerea destinațiilor preferate de turiștii potențiali interni și internaționali, ceea ce provoacă de asemenea modificări în orientarea fluxurilor turistice.
Trebuie precizat faptul că enumerarea acestor factori nu are un caracter limitativ, iar evaluarea influenței lor este extrem de dificilă de realizat – în opinia unor autori chiar imposibilă -, mai ales dacă se au în vedere și efectele directe, cât și cele indirecte pe care le provoacă, precum și intensitatea diferențiată a influențelor pe care le generează în timp și spațiu.
1.4. Efectul multiplicator al turismului
Impactul turismului asupra economiei este cunoscut, în literatura de specialitate sub denumirea de efect multiplicator. Potrivit accepțiunii generale, multiplicatorul “…reflectă și exprimă legătura directă dintre intrările în sistemul economic-concretizate în investiții și ieșirile, sub formă veniturilor participanților la activitățile economice”.
Astfel spus, multiplicatorul turistic redă faptul că o cheltuială inițială făcută de turist, într-o zonă sau țară se transformă succesiv în venituri pentru alte domenii ale economiei (agricultură, industria producătoare de bunuri de consum, industria construcțiilor și a materialelor de construcție, comerț, servicii etc.) legate direct sau indirect de turism, până când mijloacele bănești respective părăsesc țara, zona de referință sau sfera economică, în general prin plata unor taxe, economii (tezaurizare), importuri etc., numite scurgeri din sistem3.
Turismul în desfășurarea lui, pe lângă efectele directe mai generează o serie de efecte indirecte și induse asupra întregului plan economico-social.
Efectul direct – măsoară efectele primei runde de circuit monetar provenit de la un turist; de exemplu, proporția dintre cheltuielile unui restaurant pentru procurarea materiilor prime și auxiliare necesare pregătirii preparatelor comandate de client și pentru salariile personalului și, unitatea monetară cheltuită de turistul consumator în restaurantul respectiv.
Efectul indirect – măsoară efectele derivate ale rundelor adiționale cauzate de reciclarea unității monetare a turistului; de exemplu, pentru procurarea unor bunuri și servicii de către firmele din alte sectoare care au contribuit la furnizarea materiilor prime restaurantului respectiv, necesar pentru a putea presta serviciile de alimentație solicitate de turistul vizitator.
Efectul indus (stimulat) – măsoară efectele derivate cauzate de angajații unei firme turistice care cheltuie o parte din salariile lor în alte sectoare de afaceri; de exemplu, salariații unui hotel cheltuiesc o parte din retribuția lor pentru procurarea articolelor vestimentare, pentru alimente etc. din rețeaua comercială locală, iar propietarii și salariații unității comerciale respective la rândul lor cheltuie și o parte din veniturile lor pentru achiziționarea altor bunuri și servicii în arealul în care locuiesc și activează.
Altfel spus, impactul economic al efectului multiplicator este egal cu suma efectul direct, efect indirect și efectul indus, raportată la efectul direct:
Avându-se în vedere complexitatea activității turistice și multitudinea interdependențelor sale cu celelalte ramuri ale economiei, se poate vorbi de un efect multiplicator al cheltuielilor structurilor de turism (al încasărilor din turism, și de un efect multiplicator al investițiilor).
Multiplicatorul turistic al cheltuielilor/veniturilor prezintă mai multe forme:
multiplicatorul rezultatelor, cuantifică ieșirile suplimentare obținute pe seama unei unități suplimentare de cheltuieli turistice;
multiplicatorul vânzărilor sau tranzacțiilor, măsoară cifra de afaceri suplimentară realizată de o unitate suplimentară de cheltuieli; indicatorul este similar cu cel al rezultatelor, dar elimină creșterea valorii de investire apărută ca urmare a modificării cheltuielilor inițiale;
multiplicatorul veniturilor exprimă veniturile interne, adiționale, generate de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice;
multiplicatorul ocupării forței de muncă, evidențiază creșterea numărului de locuri de muncă determinată de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice;
multiplicatorul veniturilor guvernamentale (bugetului central) măsoară venitul (încasările) suplimentar net creat de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice;
multiplicatorul importului exprimă valoarea bunurilor și serviciilor importate, cauzate de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice.
În ceea ce privește mecanismul de acțiune al multiplicatorului turistic al cheltuielilor/veniturilor, situația se prezintă astfel: sumele de bani cheltuite de turiști cu serviciile de cazare, alimentație, transport etc., se constituie ca venituri ale turismului fiind folosite pentru achitarea obligațiilor față de furnizori, pentru plata lucrătorilor și a acționarilor, pentru achitarea datoriilor către stat (TVA, taxe, impozite), pentru noi investiții. La rândul lor furnizorii vor utiliza banii primiți pentru desfășurarea și dezvoltarea propriei activități. În același timp lucrătorii își vor satisface trebuințele, alocând banii cumpărării de bunuri și servicii, achitându-și obligațiile față de societate (impozite, taxe) sau și făcând economii. (Figura 1.1.)
Modul de acțiune al multiplicatorului turistic al cheltuielilor/veniturilor
Figura 1.1.
Sursa: adaptare după J. C. H. Halloway – The Business of Tourism, Fourth edition, Pitman Publising, London, 1994, p .39 – preluat de R. Minciu – op. cit., p. 304
CAPITOLUL 2
LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIA VÂLCEANÃ
2.1. Puncte forte și puncte slabe ale potențialului turistic vâlcean
Situarea județului în apropierea unor zone turistice de mare atracție, accesul lejer dinspre toate zonele țării, distanța redusă față de municipiul București constituie elemente favorizante pentru atragerea turiștilor în zonă. Trecerea pe teritoriul județului a arterei europene E 81, precum și legătura directă și rapidă prin drumuri modernizate, cu arterele E 79 și E 70, permit accesul lejer în județ pentru turiștii străini, deci tranzitul turistic internațional.
Zona Vâlcii dispune de o serie de elemente favorizante dezvoltării turismului: stațiuni balneare, potențial cultural-istoric, turism montan, agroturism, pescuit și vânătoare etc., precum și o serie de neajunsuri în ceea ce privește baza tehnico-materială, promovarea, personal specializat etc.
Stațiunile balneoclimaterice vâlcene – izvor de sănătate și vitalitate
Județul Vâlcea ocupă locul I în țară în privința numărului de afecțiuni ce pot fi tratate cu apele minerale din stațiunile vâlcene: Călimănești-Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, stațiuni cu o carte de vizită impresionantă.
Băile Olănești este situată la 20 km de Rm.Vâlcea. Primele stabilimente balneare din Olănești au fost construite la începutul secolului al XIX-lea, iar renumele lor a făcut rapid înconjurul Europei. În 1873 Dr. Carol Davila a trimis mostre de apă minerală la Expoziția Internațională de la Viena, acestea fiind medaliate cu aur. Cele peste 31 izvoare exploatate și astăzi, plasează Olăneștiul pe unul din locurile fruntașe în Europa, pe același palier cu Aix les Bains, Baden-Baden, Vichi, Enes etc. Stațiunea se remarcă și prin faptul că este singurul loc din țară unde se efectuează tratamente pentru desensibilizarea organismului față de anumite alergii, cu apă minerală sulfuroasă.
Călimănești-Căciulata stațiune balneoclimaterică de mare renume, se află la 18 km nord de Rm.Vâlcea, la altitudinea de 260 m. Captate cu ajutorul unor sonde de mare adâncime (cca.1200 m), cele 12 izvoare de ape minerale atermale și două termale sunt folosite în tratamentul balnear de cură internă specific afecțiunilor aparatului digestiv, hepatobiliar, renal, de nutriție și metabolism. Pentru a evidenția calitățile terapeutice ale acestor ape este suficient să amintim că Napoleon al III-lea la recomandarea Dr.Carol Davila, se trata cu apă minerală adusă cu diligența din Călimănești.
Băile Govora – stațiune renumită pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii, ORL, digestive și ale aparatului locomotor. Înființată în 1880, stațiunea Govora este una dintre cele mai bogate din lume în ape minerale iodate -a doua din Europa și unică în România-, prin marea concentrație de elemente chimice.
Ocnele Mari – Ocnița sunt situate la 10 km vest de Rm.Vâlcea și cunoscute pentru ștrandurile cu apă sărată amenajate în fostele găuri de salină. Aici se practică doar așa numitul “tratament la băi” celelalte forme de turism fiind într-un stadiu incipient, o influență negativă având-o și evenimentele de surpare a pământului avute loc recent.
În aceste condiții, turismul balnear vâlcean are sarcina de a-și menține tradiția și renumele în condițiile unei concurențe tot mai aprige, de a se dezvolta și adapta tendințelor internaționale. Astfel, în acest sens, trebuie să se intervină în rezolvarea și remedierea unor probleme, a unor aspecte negative, cu care se confruntă toate stațiunile balneare vâlcene: infrastructură nemodernizată la standardele europene, lipsa unei baze tehnico-materiale moderne, inexistența unei baze corespunzătoare de agrement, lipsa informațiilor privind traseele turistice din zonă, lipsa pliantelor și broșurilor.
Potențialul cultural-istoric
Obiectivele turistice din județul Vâlcea pot fi clasificate în următoarele zone turistice:
zona Văii Oltului
zona turistică Lotru
zona Rm.Vâlcea-Drăgășani
Vâlcea subcarpatică
Zona Văii Oltului. Pornind de la Rm.Valcea pe drumul județean ce însoțește Valea Oltului ne atrag atenția ruinele Castrului de la Sâmbotin și Schitul Fedeleșoiu. Orașul Călimănești situat de-a lungul Văii Oltului are două frumoase mânăstiri: Ostrov și Mânăstirea Cozia, ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, constituie unul dintre cele mai vechi monumente de artă din țară, cu o construcție originală și de valoare istorică indiscutabilă. Alte obiective turistice în zonă sunt: Turnul lui Traian, mânăstirile: Cornet, Turnu, Stânișoara.
Zona turistică Lotru poartă mărturii ale trecutului în orașul Brezoi și în satul Malaia, unde sunt ridicate monumente în memoria eroilor din Valea Lotrului căzuți în anul 1916.
Zona Rm.Vâlcea-Drăgășani. În imediata apropiere a orașului Rm.Vâlcea, la Râureni, se află cea mai veche biserică din lemn de pe teritoriul municipiului – Biserica din Râureni (1747). În comuna Nicolae Bălcescu se află Muzeul N.Bălcescu cu o colecție inedită de cărți, reviste, documente ce redau aspecte din desfășurarea evenimentelor de la 1848. În Drăgășani întâlnim: Castrul Rusidava; Casa Memorială și Colecția Gib Mihăescu; schitul Dobrușa, atestat la 1500 și Biserica Manul, zidită de Constantin Brâncoveanu.
Vâlcea subcarpatică cuprinde un întreg ansamblu de monumente istorice și monahale: Mânăstirile Frăsinei și Pahomnie; Mânăstirea Dintr-un Lemn (după cum spune legenda, construită dintr-un singur stejar); Mânăstirea Surpatele – edificiu reprezentativ pentru arta și cultura românească din secolele XVI – XVII; Complexul mânăstiresc Govora format din Corpul chiliilor care înconjoară biserica; Mânăstirea Govora (unde a funcționat prima tiparniță din țară între anii 1640-1645); Mânăstirile Jgheaburi, Sărăcinești. Zona Horezu cuprinde: Mânăstirea Bistrița zidită în jurul anilor 1400 de boierii craioveni și restaurată în timpul domniei lui Brâncoveanu, situată în apropierea Peșterii Liliecilor; Mânăstirea Arnota una dintre primele ctitorii ale lui Matei Basarab; Mânăstirea Hurez (construită cu sprijinul Doamnei Maria, soția domnitorului Constantin Brâncoveanu, în prezent a fost inclusă în rândul obiectivelor UNESCO); Mânăstirea Pătrunsa.
Atât obiectivele monahale, cât și cele istorice se confruntă cu o serie de probleme, printre care putem enumera: lipsa unui centru de informații culturale, inclusiv pentru turismul cultural religios; lipsa unor itinerarii culturale (și de pelerinaj); infrastructură defectuoasă mai ales în zonele de interes turistic; insuficienta valorificare pe plan internațional a acestui potențial turistic.
Turismul montan
Zona montană prezintă 1/3 din suprafața județului, oferind atracții formidabile: chei, cascade, peșteri, peste 80 de trasee marcate și întreținute, posibilitatea practicării alpinismului, schiului, pescuitului și vânătorii sportive.
Județul Vâlcea ocupă locul I în țară în ceea ce privește potențialul turistic montan, acesta nefiind însă valorificat în întregime (Tabel 2.1.)
Ierarhizarea zonelor montane în funcție de potențialul turistic
Tabel 2.1.
Sursa: G. Țigu – op. cit., pag. 151
Armonia teritoriului, priveliștile de o rară frumusețe Defileele Oltului, Lotrului, Lotrișorului, Bistriței, salba de lacuri de acumulare, dintre care nu putem să nu amintim Brădișorul și Vidra, traseele turistice, toate la un loc fac ca turistul să se simtă bine și să revină în aceste locuri.
Zona Vâlcii cuprinde patru perimetre distincte:
Stațiunile de pe Valea Lotrului: Voineasa, Vidra, Obârșia Lotrului;
Țara Loviștei din stânga Oltului, pe culoarul Curtea de Argeș, Suici – Perișani – Câineni;
Parcul Național Cozia;
Zona Munților Căpățâni
Punctele slabe ale turismului montan din județul Vâlcea sunt legate de: numărul mic de dotări cu spații de cazare; lipsa marcajelor, a traseelor turistice, a ghizilor turistici; lipsa unui serviciu de monitorizare Salvamont foarte operativ; lipsa promovării la nivel internațional; inexistența unor baze corespunzătoare de agrement etc. .
Agroturismul
Ca să cunoști cu adevărat Vâlcea, ca să descoperi bogăția peisajelor și patrimoniul cultural, să întâlnești locuitorii săi cu modul lor de viață, cu tradițiile și obiceiurile lor, există cu adevărat o singură posibilitate – vacanța la țară.
Asociația pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural – Rm.Vâlcea propune turiștilor vacanțe organizate în zone deosebit de pitorești, cu cazare în pensiuni agroturistice de 2-3 margarete în localitățile Govora, Horezu, Olănești, Călimănești, Malaia, Vaideeni, Vlădești, Voineasa.
Deci, punctele forte ale agroturismului ar fi: vacanțe ieftine în locuri deosebit de pitorești și servicii de calitate; iar punctele slabe: lipsa promovării și a pliantelor; inexistența unei pagini WEB cu potențialul agroturistic al județului Vâlcea.
2.2. Strategii de dezvoltare a turismului în județul Vâlcea
Turismul este o sursă multiplă de revitalizare (demografică, patrimonială și culturală). Pentru județul Vâlcea reprezintă unul dintre sectoarele cu mare potențial de dezvoltare în cadrul economiei regionale și un excelent mijloc de afirmare a identității culturale. Din păcate acest potențial este insuficient valorificat, punctele slabe fiind: promovarea, serviciile și infrastructura.
Pornind totuși, de la patrimoniul natural și cultural, ținând cont de infrastructura existentă în acest moment în județ, trebuie creat un cadru, care prin acțiuni concrete și coerente să dezvolte oferta turistică vâlceană, astfel încât, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană și în contextul edificării unei societăți democratice, orientată ferm spre economia de piață, peste zece ani veniturile obținute din activitatea turistică să dețină cca. 20% din PIB-ul județului.
Strategia de dezvoltare a turismului trebuie să țină cont atât de situația existentă la ora actuală în România în cadrul acestui domeniu, cât și de evoluțiile viitoare previzibile. Problema dezvoltării turismului în anumite zone ale județului, nu vizează dezvoltarea unui sector necunoscut, ci transformarea unui sector existent și relativ modern, ce depinde însă foarte mult de posibilitățile de evoluție ale structurilor de primire, de resursele umane specializate, de luarea în considerație a problemelor de mediu, precum și de promovarea ofertei turistice autohtone, în țară și străinătate. Astfel, apare necesitatea implicării autorităților publice locale și județene, care cunosc cel mai bine problemele și posibilitățile existente în elaborarea de strategii de dezvoltare pe termen mediu și promovarea activității turistice din județ.
Un prim pas spre dezvoltare îl constituie deschiderea unui centru de informare turistică și tipărirea unui ghid turistic. De asemenea realizarea unei pagini WEB ar prezenta o serie de avantaje: costurile mici pe care le implică, în cazul promovării ofertei; accesul instantaneu și simultan la informații al celor cca. 80.000 de utilizatori casnici și al celor peste 600.000 de utilizatori români care au acces la internet la locul de muncă; promovare pe plan internațional; simplificarea procedurilor și apropierea cererii de ofertă, venind astfel în ajutorul furnizorilor de servicii, dar mai ales al utilizatorilor.
Un factor deosebit de important îl reprezintă existența unui personal specializat în domeniul turistic, în acest sens se pot organiza și desfășura cursuri de formare și perfecționare profesională sau managerială a personalului din domeniu.
Un alt pas în desfășurarea strategiilor de dezvoltare și promovare a turismului îl constituie dezvoltarea unor forme de turism deja existente (turism balnear, turism montan, agroturism), cât și promovarea unor forme de turism mai puțin practicate ( turism de vânătoare și pescuit sportiv, turism monahal, turism în parcurile naționale, turism viticol etc.):
Turismul baleanar
Stațiunile balneare din județul Vâlcea, dispune de resurse minerale cu caracteristici terapeutice eficiente care ar putea fi valorificate. Însă aceasta nu asigură întreg ansamblul de activități și servicii balneoclimaterice, bazele de tratament și bazele de cazare cu un grad ridicat de uzură.
Problema prioritară pentru toate stațiunile din județ o reprezintă sporirea gradului de confort al hotelurilor, ceea ce impune în primul rând renovarea și modernizarea bazei existente pentru cazare și servicii, precum și diversificarea ofertei pe linia agrementului.
Fiecare stațiune are particularități specifice, astfel încât se pot realiza o serie de amenajări, de exemplu:
În Călimănești-Căciulata: amenajarea ca parc de agrement a fâșiei de pădure de lângă Motelul Cozia, construirea unei piscine acoperite în Căciulata pentru tratament și agrement etc.;
În Băile Olănești: amenajarea a două ștranduri cu apă termală, captarea de noi izvoare minerale, bază sportivă și de agrement, reprofilarea liceului teoretic de profil matematică-fizică pe activitate de turism etc.;
În Băile Govora: extinderea și modernizarea rețelelor de edilitare ale orașului, străzi, canalizare, alimentare cu apă, termoficare; amenajarea zonei de agrement în partea de sud-est a localității; devierea integrală a circulației rutiere de trafic greu în afara stațiunii
Turismul montan
În general se remarcă o activitate redusă a turismului în zona montană a județului Vâlcea, ca urmare a numărului mic de dotări cu spații de cazare, marcajelor, traseelor turistice, precum și a unei promovări precare a unor zone montane (exceptând stațiunile deja cunoscute Voineasa, Vidra, Obârșia Lotrului) mai puțin cunoscute, dar de un pitoresc deosebit (de exemplu, zona Petrimanu unde se pot face trasee turistice de 4-5 ore; zona Munților Buila-Vânturarița care dispun de condiții favorabile practicării alpinismului și a sporturilor de iarnă și de unde se pot realiza trasee turistice monahale către mânăstirile din zonă Iezer, Pahomnie, Brad). De asemenea, strategiile de promovare ar trebui să include vizeze și Parcul Național Cozia: delimitarea prin marcaje și inscripții a spațiului de parc și preparc, realizarea unor marcaje și trasee turistice bine delimitate, conservarea și protejarea prin legislație a plantelor și animalelor ocrotite prin lege, organizarea de cursuri pregătitoare pentru ghizi turistici, tipărirea pliantelor.
Deci putem afirma că strategia dezvoltării turismului montan ar trebui să includă mai întâi dezvoltarea și modernizarea bazei tehnico-materiale existente, oferirea unor servicii suplimentare de calitate și nu în ultimul rând promovarea susținută atât la nivel local, național, cât și internațional.
Agroturismul
În ultima perioadă de timp, această formă de turism la nivel național a cunoscut o amploare deosebită (fiind preferată mai ales de turiștii străini). Însă pe plan local nu se poate spune același lucru, ca urmare a lipsei de promovare a zonelor deosebit de pitorești: Govora, Horezu, Malaia, Vaideeni, Vlădești, Costești, Bistrița, Voineasa etc. și datorită lipsei de implicare din partea autorităților locale, a necunoașterii procedurilor ce trebuie parcurse pentru atragerea de fonduri nerambursabile
Pe scurt, strategiile de promovare sunt date chiar de Ordonanța nr. 62 adoptată de Guvernul României în august 1994, privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural:
Acordarea de asistență de specialitate din partea Ministerului Turismului;
Acordarea de credite cu dobândă preferențială, pe o perioadă de maxim 10 ani pentru dezvoltarea și modernizarea spațiilor de cazare;
Prezentarea gratuită a ofertei turistice prin materiale de promovare în țară și străinătate.
Turismul monahal – cultural
Această formă de turism s-a dezvoltat constant în ultima perioadă de timp, de apreciat fiind eforturile depuse de Episcopia Râmnicului pentru reconstrucția unor mânăstiri (Bistrița) și reamenajarea altora, unde s-au creat condiții deosebite atât pentru viața monahală, cât și pentru vizitatori (Hurezi, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Turnu etc.).
Așa cum, în general se vorbește despre “mânăstirile din nordul Moldovei” și nu despre cele din Suceava sau Neamț, așa și la noi ar trebui impusă sintagma “mânăstirile din Oltenia de sub munte”, formată din județele Vâlcea și Gorj și prin urmare să fie proictate itinerarii care să includă Cozia , Hurezul și Tismana, adică obiective din ambele județe. În acest sens este necesară editarea unui ghid cultural/turistic al acestor zone a “Olteniei de sub munte”. Aceasta ar fi un prim pas în impunerea acestui obiectiv de promovare turistică a zonei Vâlcea1.
Turismul de vânătoare și pescuit sportiv
Existența unui bogat fond cinegetic, datorat în mare parte condițiilor de
relief, a constituit factorul principal de promovare și dezvoltare a turismului de vânătoare. Drept consecință prin administrarea A.J.V.P.S.-ului au fost înființate, protejate și populate 36 fonduri de vânătoare, în care se regăsesc aproape toate speciile nobile. Un reviliment important a fost cunoscut începând cu perioada anilor ’90, când exodul masiv de vânători din țările UE a adus importante venituri instituțiilor abilitate (Consiliul Județean, touroperatorii de turism etc.).
Pe lângă aceasta diversitatea speciilor acvatice a adus și aduce în continuare în fiecare an numeroși turiști atât din țară, cât și din străinătate, județul Vâlcea ocupând locul II ca fond de apă după Tulcea.
Chiar dacă aceste forme de turism sunt practicate, nu sunt exploatate nici pe departe la justa lor valoare. Astfel, AJVPS-ul a formulat o serie de propuneri, printre care: construirea unor cabane și foișoare, combaterea braconajului, o comunicare mai bună cu touroperatorii.
Turismul viticol
Ținând cont de potențialul viticol al zonei, de renumitele podgorii de la Drăgășani putem afirma că există premizele necesare dezvoltării turismului viticol. Această formă de turism poate fi practicată în combinație cu alte forme de turism, de exemplu turismul de weekend, drumețiile.
Printre propunerile de dezvoltare a turismului viticol existente în cadrul Biroului de Dezvoltare și Promovare – Prefectura Vâlcea putem menționa: reamenajarea cramelor, a locațiilor de cazare din zona Drăgășani, promovarea pe plan local și național.
2.3. Contribuția turismului la dezvoltarea economico-socială a zonei Vâlcea
Turismul reprezintă prin conținutul său un fenomen al civilizației actuale, intercorelat cu celelalte componente ale vieții economice, ocupând o pondere tot mai mare în ansamblul economiei.
Pentru a determina și comensura contribuția turismului la dezvoltarea economico-socială a zonei Vâlcea, trebuie utilizați o serie de indicatori cu valabilitate generală pentru toate ramurile economiei, opțiunile specifice, decurgând din particularitățile activității în domeniu. Astfel, se pot constitui drept criterii de evaluare a eficienței:
Ponderea investițiilor din turism în totalul investițiilor din județul Vâlcea;
Populația ocupată în turism în totalul populației active;
Contribuția turismului la crearea valorii adăugate;
Veniturile medii ale populației din turism;
Contribuția turismului la crearea PIB în județul Vâlcea.
Deși acești indicatori se deosebesc foarte mult între ei, în final ei trebuie să permită obținerea unei imagini de ansamblu asupra contribuției economico-sociale din turism. De aceea, abordarea sistemică a acesteia reprezintă nu numai o problemă teoretică, ci și o necesitate practică, decurgând din evaluarea activității turistice ca un tot unitar, indiferent da gradul de diversitate al acesteia.
Din punct de vedere economic am considerat deosebit de necesar prezentarea celor mai elocvenți indicatori care reflectă contribuția turismului la dezvoltarea economică a județului.
Investițiile turistice în totalul investițiilor din Vâlcea reprezintă nivelul ponderii industriei turistice în totalul economiei vâlcene. Deci, realizarea de noi obiective turistice, determină creșterea vânzării de bunuri (în comerț și alimentație) și servicii, provocând în paralel, efecte secundare ce se resfrâng pozitiv supra economiei locale și nu numai. În Tabelul 2.2. sunt prezentate valorile investițiilor din turism:
Investiții turistice în total investiții din județul Vâlcea (mld. lei)
Tabel 2.2.
Sursa: prelucrare după date furnizate de Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Se observă o fluctuație a investițiilor în turism, astfel dacă în 2000 erau de 10,7 mld; în 2001 au crescut la 36,8 mld, iar la nivelul anului 2002 acestea au scăzut la 20,2 mld, deci având o pondere foarte mică, de 0,4% în totalul investițiilor. Justificarea acestei fluctuații o putem regăsi în climatul politico-economic al perioadei de tranziție la economia de piață. (Figura 2.1.)
Figura 2.1.
Un alt indicator relevant al contribuției turismului la dezvoltarea economică locală este produsul intern brut (PIB) după cum reiese și din Tabelul 2.3.
PIB creat în turism în total județ (mld lei)
Tabel 2.3.
Sursa: prelucrare după datele furnizate de Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Dintr-o analiză succintă reiese faptul că pe baza unui trend oscilant al investițiilor, PIB-ul s-a aflat într-o continuă creștere, în anul 2002 atingând un nivel de 804,9 mld lei, apraxie dublu față de cel din 2001. (Figura 2.2.)
Figura 2.2.
Mărimea aportului adus de către industria turistică vâlceană la bugetul statului este reflectat și prin prisma următorului indicator, și anume valoarea adăugată (Tabel 2.4.)
Valoarea adăugată în total județ (mld lei)
Tabel 2.4.
Sursa: prelucrare după datele furnizate de Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Reflectând asupra valorilor menționate anterior, putem afirma că turismul vâlcean are o pondere destul de însemnată în cadrul economiei locale, dar și naționale, devansând sectoare cu tradiție (industria chimică).
Desfășurarea activității turistice presupune utilizarea resurselor de care dispune, generând astfel nu numai efecte economice, ci și sociale, acestea din urmă reflectând măsura și modul în care sunt satisfăcute nevoile materiale și spirituale ale celor care călătoresc, cât și cele ale lucrătorilor din turism. În aceste condiții, evaluarea și comensurarea efectelor sociale întregesc aria mijloacelor de apreciere a contribuției turismului în zona Vâlcii.
Un factor foarte relevant în acest sens îl reprezintă populația activă ocupată în turism în totalul populației din județul Vâlcea. (Tabel 2.5.)
Populația activă ocupată în turism în totalul populației din județul Vâlcea
(mii pers.)
Tabel 2.5.
Sursa: prelucrare după datele furnizate de Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Efectele sociale ale turismului se reflectă în aspecte precum: petrecerea plăcută a timpului liber, recreerea și refacerea capacității fizice a organismului, lărgirea orizontului de cunoaștere și chiar ridicarea nivelului de instruire, satisfacerea unor nevoi psihice de prietenie, asociere, demnitate, promovarea unui climat de pace și înțelegere. Deși, turismul în ansamblul său produce o serie de efecte sociale, unele dintre formele sale de manifestare – turismul de tratament și cură balneo-medicală, turismul cultural, turismul rural – au o încărcătură socială mai mare.
Astfel, turismul balneo-medical din zona turistică Vâlcea, prin conținut și adresabilitate, are o contribuție majoră asupra stării de sănătate a individului, asupra condiției sale fizice și psihice și în plan secundar, asupra aportului său în procesul muncii.
Dacă turismul, în general, este considerat un act de cultură, unele dintre formele sale au o contribuție mai mare la lărgirea orizontului de cunoaștere, la ridicarea nivelului de instruire, civilizație și educație. Participarea la diverse evenimente cultural-sportive, spectacole, festivaluri etc., permit acumularea unor cunoștiințe în diverse domenii, asigurând satisfacerea unor nevoi spirituale ale călătorilor.
CAPITOLUL 3
OFERTA TURISTICĂ A STAȚIUNII BĂILE OLĂNEȘTI
3.1. Prezentarea stațiunii Băile Olănești
Orașul Băile Olănești este situat în nord-estul Olteniei, în județul Vâlcea, în mijlocul unor dealuri subcarpatice, la o altitudine medie de 450 m, străbătut de două pâraie: Olănești și Cheia.
Din punct de vedere geografic orașul se situează la intersecția paralelei de 45°13’15’’ latitudine nordică cu meridianul de 24° 13’ 13’’ longitudine estică.
Orașul se învecinează la nord-est cu localitatea Brezoi, la est cu orașul Călimănești și comuna Muereasca, la sud-est cu localitatea Vlădești, la sud cu comuna Păușești-Măglași, la sud-vest cu comunele Stoenești și Bărbătești, la vest cu localitatea Costești și la nord cu Malaia.
Localitatea este situată ca într-o căldare înconjurată de dealuri cu înălțimi de peste 800 m, acoperite cu păduri de foioase.
Poziționată în zona subcarpatică a Munților Căpățânii, localitatea Băile Olănești se situează la 19 km nord-vest de municipiul Rm.Vâlcea.
Accesul în stațiune se poate face prin două modalități de transport: rutier și feroviar. Pe cale rutieră există următoarele trasee:
DN 7 (E81) București – Rm.Vâlcea (175 km) – DN 64A până în stațiune;
DN 67 Tg. Jiu – Rm.Vâlcea (116 km) – DN 64A;
E 7 Sibiu – Rm.Vâlcea (82 km) – DN 64A;
DN 64 Drăgășani – Rm.Vâlcea (53 km) – DN 64A;
Rm.Vâlcea – Băile Olănești (18 km).
Pe cale feroviară nu există decât un singur traseu: Gara Rm.Vâlcea pe Linia Piatra Olt– Podu Olt, apoi din Rm.Vâlcea cu autobuzul până în stațiune.
Compararea condițiilor de mediu din zona Olănești cu cele din alte locuri a permis specialiștilor să emită ipoteza conform căreia teritoriul de aici a fost locuit de om încă din cele mai vechi timpuri. Existența pădurilor bogate în vânat, cursul apelor cu maluri joase, pline de pește, ca și terenurile propice culturilor au facilitat omului întemeierea unor așezări probabil încă din paleolitic.
În urma unor cercetări de teren s-au descoperit urme din epoca veche a pietrei, materializate prin câteva răzuitoare de silex găsite întâmplător; din mezolitic și neolitic datează un topor de piatră perforat, găsit în Gurguiata; un topor de aramă găsit pe Valea Argelelor.
Actualul oraș Băile Olănești a fost atestat documentar la 19 iulie 1527, când voievodul Radu de la Afumați întărește jupânului Goran spătar și fratelui său Albul, părți de moșie în Iaroslăvești și Olănești: “…și în Olănești și pretutindeni”.
Localitățile componente orașului Băile Olănești au fost atestate în: 3 mai 1502 – Cheia; 6 iulie 1959 – Comanca; 15 iulie 1619 – Pietriș; 12 februarie 1631 – Tisa; 2 octombrie 1700 – Mosoroasa; 21 aprilie 1768 – Gurguiata și în prima jumătate a secolului al XIX-lea – Livadia.
Prezența izvoarelor minerale numite “ ape tămăduitoare”, în zona localității sunt semnalate încă din anul 1760, când anumite documente atestă construirea primelor “ camere de băi”, de către clucerul Toma Olănescu. În anul 1829, devenise deja cunoscută cu denumirea Olănești, fiind frecventată la recomandarea medicilor, de numeroși pacienți.
În această perioadă încep și primele cercetări privind proprietățile curative ale apelor minerale prezente în zonă. Astfel de cercetări au fost efectuate de mai mulți specialiști ca: Dr. Karl Friederich Siller ( între anii 1829 – 1830), Petre Poenaru și Alexe Marin în 1853 și chimistul Bernoth Lendway în 1868. Ultimul menționat constata că particularitățile chimice sulfuroase ale apelor din Olănești depășesc pe cele deja cunoscute: Aix-les-Bains, Aix-les-Chapele, Baden, Wiesbaden și le aseamănă cu cele din Vichi, Vals, Enes, Bourbule.
Cercetări mai ample sunt efectuate între anii 1869-1870 de către Dr. Străbăianu care le prezintă în teza sa de doctorat; în anul 1882 de Dr. N. Popescu Zorileanu, care publică și o carte cu acest subiect; iar în 1887 de către Grigore Cobălcescu.
În anul 1873, la sugestia Dr. Carol Davila mostre din apele minerale ale stațiunii au fost trimise la Expoziția Universală de la Viena unde au fost premiate cu o medalie de aur, distincție ce le-a asigurat o faimă deosebită pe plan internațional. Ca o consecință pozitivă a acestei participări, stațiunea Băile Olănești a devenit una dintre cele mai importante stațiuni românești din secolul al XIX-lea.
Băile Olănești a fost declarat oraș în 1950 ca urmare a unificării celor trei comune: Cheia, Olănești, Băile Olănești, împreună cu satele aparținătoare Comanca, Gurguiata, Pietriș și Tisa. La acestea s-a adăugat în 1962 și Mosoroasa, devenind astfel cea de-a opta componentă a orașului.
3.2. Potențial natural și antropic
Resursele naturale pot fi urmărite pe cel puțin două planuri, și anume:
Elemente de geografie a locului ce cuprind:
climă;
elemente de geografie fizică: relieful și apele;
elemente de biogeografie: fauna și flora;
Alte elemente de geografie: ape minerale, saline, nămol terapeutic etc.
Elemente excepționale de geografie a locului:
parcuri și rezervații naturale;
monumente ale naturii;
peșteri etc.
Resursele antropice sunt alcătuite din monumente și stihuri arheologice,
monumente istorice și de artă, ansambluri memoriale, muzee, expoziții etc. Stațiunea deține un bogat patrimoniu de resurse naturale cât și antropice, de o mare atractivitate din care prezentăm câteva.
Relieful
Depresiunea în care este așezată stațiunea are deschidere în sud, în timp ce la nord și la vest închisă de crestele calcaroase ale Munților Căpțânii: Cândoaia (1404 m), Stogul (1494 m), Căprăreața (1799 m), Albul (1809 m), Buila-Vânturarița (1863 m), Gera (1885 m) și Vioreanu (1890 m).
Din totalul suprafeței de 16434 ha, peste 2/3 este ocupată de păduri. Fiind o zona de deal și de munte este traversată de numeroase văi și pârâuri, dar atractivitatea principală o reprezintă zona montană care oferă un aspect plăcut și îmbietor turistului, prin forma stâncilor sculptate parcă de natură în diferite forme și chipuri: Pilele, Peștera Arnăuților.
Clima
Având un relief atât de accidentat, cu înălțimi între 300 –2000 m, cu văi adânci și fragmentări de culmi și coline, cu versanți expuși către sud și est; toate acestea contribuie la un climat diferit, împreună cu circulația aerului atmosferic.
Peste bazinul Olănești trec mase de aer cald și uscat dinspre Mediterană și Adriatică mai puțin simțindu-se influența aerului rece din nord datorită adăpostului format de zidul munților Carpații Meridionali.
Ca urmare a influenței maselor de aer cald, precum și datorită condițiilor locale ( înclinarea pantelor, expoziție, substrat geologic ) se realizează un complex climatic cu o mare varietate de nuanțe, contribuind la schimbări rapide de climat (temperatură, precipitații, vânt, radiații solare ).
Totuși, stațiunea propriu-zisă beneficiază de un climat blând cu temperaturi medii anuale de +9° C, în cadrul unei medii minime de –1,5° C și medii maxime de +19,6° C. Temperatura atinge maxime de +21,2° C în luna iulie, iar maxima lunii celei mai friguroase de iarnă (ianuarie) este de –3,8° C.
Concluzionând, se poate spune că în stațiune iernile nu sunt friguroase, iar verile nu prezintă încălziri excesive.
Precipitațiile cele mai abundente în anotimpul cald (mai-iulie) au fost de 100,7 l/m2, iar cele mai reduse în martie de 21,2 l/m2. Presiunea atmosferică stă la baza celui de-al doilea factor genetic al climei: circulația generală a aerului. Ea este maximă în luna decembrie (740,2 mm coloană de mercur) și minimă în iulie (730 mm coloană de mercur). Presiunea atmosferică medie anuală în Olănești este de 964,7 milibar.
Datorită așezării într-o depresiune, vânturile locale bat din direcția N-NV și S-SE. Viteza vântului nu depășește în localitate 3 m/s fiind mai ridicată primăvara, iar toamna (în special noaptea) întâlnim cele mai reduse viteze ale vântului. Umiditatea este relativ ridicată cu maxime de 87% în noiembrie-decembrie și minimă de 68% în iulie-august.
Cercetările efectuate de Institutul de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală din București, privind influența climatului din Olănești asupra organismului (perioada 1966-1975) au dus la concluzia că este un bioclimat favorabil în tot cursul anului, mai ales în lunile aprilie-mai și septembrie-octombrie. Așa se explică de ce bioclimatul de aici este foarte bine tolerat de către bătrâni și oamenii cu probleme organice avansate.
Hidrografia
Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, întreaga regiune fiind străbătută de un adevărat păienjeniș de ape. Principalul curs de apă din zonă este Olănești, care are o lungime de 38 km, iar suprafața bazinului de unde își colectează apele este de 231 km; izvorăște din Munții Căpățânii, și curge în direcția S-SE. Primul său afluent este pârâul Câinelui care se varsă în el în dreptul localității Comanca. Până la vărsarea lui în Olt în dreptul municipiului Rm.Vâlcea, pârâul Olănești primește o serie de afluenți mai mici: Piciorul Porcului, Tisa, Argelelor, Valea Adâncă și Cheia pe partea dreaptă. Pârâul Cheia are o lungime de 24 km, iar suprafața sa de colectare este de 88 km. Pe partea stângă, în pârâul Olănești se varsă Valea Radiței, Valea Bacei, Comanca, Răpuroasa, Valea Pietrei, Valea Gorunilor, Valea Ursului și Valea Scaunelor.
Zona este bine drenată de aceste ape care izvorăsc din partea superioară a dealurilor înconjurătoare. În amonte de stațiune, valea pârâului Olănești este îngustă și cu pante repezi, formând frumoase cascade. Relieful accidentat face ca, în timpul ploilor, apa pârâului Olănești și a afluenților lui să se ridice cu mult peste nivelul mediu putând provoca pagube însemnate, așa cum s-a întâmplat în anii: 1969, 1992, 1995, 1998.
Nu trebuie uitate nici lacurile, unele create prin intervenția omului: Lacul cu Nuferi, lângă Sanatoriului 1 Mai, Lacul Olănești și Lacul Dealul Cheii. Pe râul Olănești lângă cabana Bacea, au fost amenajate în 1979 sub conducerea fostului primar Vlădoiu Aurel două lacuri populate cu păstrăv și lostriță, din care în prezent nu mai există decât un singur lac și acesta colmatat.
Floră. Faună
Pornind de la ideea că între plante și animale pe de o parte și condițiile de mediu pe de altă parte există o strânsă legătură, considerăm că este necesar ca elemente florei și faunei din bazinul Olănești să fie prezentate pe zone și subzone de vegetație:
Etajul subalpin – cuprinde culmile cele mai înalte ale munților din nord-vestul localităților: Gerea, Ionașcu, Preota, Bogdanu, Bărbătescu, cu altitudini cuprinse între 1700-1979 m. Sunt prezenți arbuști ca: jepi (Pinus mughus); ienupăr (Juniperus nona, sabina, comunis); afinul (Vacciniun myrtilus); smirdarul sau bujorul de munte (Rhododendrom kotschyi). Pajiștile folosite ca pășuni, ocupă suprafețe întinse și dominate de spații mari de țepoșică sau părul porcului (Nordus stricta), pe suprafețe mai mici de părușcă (Festuca supina); păiușul roșu (Festuca velua) și ierburi perene ca: iarba mieilor (Agrostis rupestris); firuța de munte ( Poa alpina). În pajiștile din acest etaj vegetează și alte plante ca: clopoțeii de munte, cimbrișorul de munte, ghințura galbenă, bulbucii de munte, ceapa de munte, lâna caprelor, garofița de munte, măcrișul iepurelui, ochiul boului.
Condițiile aspre de viață sunt și mai greu de suportat de către animale; cu toate acestea, întâlnim vipera comună la o altitudine de peste 1800 m în masivul Buila. Tot în cadrul acestui etaj întâlnim și următoarele specii de păsări: fâsa alpină, brumărița, codrușul de munte. Un relict glaciar des întâlnit în munții din această zonă este capra neagră (Rupicapra rupicapra) știindu-se că în România se află cea mai numeroasă comunitate de capre negre din toate țările Europei.
Etajul boreal (al molidișurilor) este situat la altitudini cuprinse între 1300-1700 m.
Predominant în această zonă este molidul (Picea excelsa), care ajunge la dimensiuni de 30-40 m înălțime și o circumferință de aproximativ 2,7 m. Mai rar întâlnim bradul (Abies alba) precum și alte specii lemnoase ca: fagul (Fagus sylvatica), arinul de munte (Alnus viridis), zmeurul, caprifoiul, salcia căprească, tulichina, afinul, paltinul, socul roșu etc. În pajiștile din etajul molidișurilor domină păiușul roșu, țepoșica, trifoiul roșu, mărțișorul sau cernețelul de munte.
Numărul animalelor este mai redus în raport cu cel din pădurile de fag sau gorun, aceasta pe de o parte din cauza condițiilor climatice, precum și din cauza lipsei de hrană. Dintre batracieni ajung până aici salamandra (Salamndra salamandra) și broasca râioasă brună (Bufo bufo). Ca reptile menționăm: vipera comună și șopârla de munte, care se deosebește de celelalte specii de șopârle prin faptul că naște pui vii.
În ceea ce privește vertebratele păsările sunt cel mai frecvent întâlnite în pădurile de conifere, deoarece aici găsesc condiții bune de hrană și cuibărit. Putem enumera: pițigoiul de brădet și cel moțat, mierla gulerată, cinteza, corbul (la care femele și ouăle sunt ocrotite de lege), mai multe specii de ciocănitoare și cocoșul de munte. Cel mai de seamă locuitor al acestor meleaguri, care de altfel reprezintă un important factor de interes turistic ursul cafeniu, animal omnivor.
Etajul boreal ocupă o suprafață de peste 762 ha, între altitudinea de 1494 m (M-ții Stogu) și 1798 m (Muntele Căprăreața).
Etajul nemoral, caracterizat prin păduri de tip central european, cuprinde teritoriile
muntoase situate la limita inferioară a pădurilor boreale și cuprinde o mare parte a dealurilor. Limita superioară se situează pe o linie ce desparte molidișurile puse în masive neîntrerupte de pădurile amestecate de rășinoase și fag (1494 m altitudine Munții Stogu și Stogșoare). Limita inferioară se situează la aproximativ 300 m altitudine, în apropierea satului Valea Cheii. În cadrul etajului nemoral se delimitează următoarele subetaje:
Subetajul pădurilor amestecate de rășinoase și fag
Dintre cele trei specii de arbori care se întind pe o suprafață de 893,3 ha se
disting următoarele comunități arboricole: brădeto-făgete, pe o suprafață de 291,8 ha; molideto-făgete, pe o suprafață de 27,5 ha.
În acest subetaj întâlnim și păduri de pin silvestru în suprafață de 151,7 ha sub fondul
de fragmente de amestecuri cu alte specii.
Subetajul pădurilor de fag
În bazinul Olănești făgetele ocupă teritorii întinse cuprinzând o suprafață de 10.540 ha
între subetajul de rășinoase și fag și subetajul gorunetelor de la dealuri. Limita superioară este de cca. 1100-1200 m altitudine, iar limita inferioară coboară până la 450 m altitudine. În acest subetaj, ca urmare a condițiilor existente, numărul animalelor este mai mic decât în regiunea pădurilor de stejar și gorun, majoritatea insectelor, a batracienilor ( răcănelul), a șopârlelor, a păsărilor (pițigoi, brabeți, sticleți) și mamiferelor (mistrețul, pisica sălbatică) întâlnind aici condiții prielnice de existență. Dintre cele mai importante animale întâlnite în acest sector și care constituie un punct de interes și atractivitate deosebită putem enumera: veverița (Sciurus vulgaris); râsul (Lynx lynx); cerbul (Cervus elaphus carpaticus). Până în subzona fagului ajung și unele reptile cum ar fi: șopârla de munte, vipera comună și broasca roșie de munte.
Subetajul gorunetelor
Se întinde pe o suprafață de 296,8 ha fiind reprezentată prin fâșia zonală a alternanței de fag cu gorun la o altitudine cuprinsă între 400 m ( satul Olănești) și 600 m ( satul Mosoroasa). O parte din pădurile de gorun din acest teritoriu au fost defrișate, lemnul fiind folosit în construcții, iar terenul redat culturilor, pășunilor și fânețelor.
În pădurile de gorun vegetează plante ierboase sau subarbuști cum ar fi: brebeneii, fragii de pădure, vioreaua, cutcurigul, trifoiul, sovârful, piciorul cocoșului, tătăneasa etc. Ca vertebrate întâlnim: răcănelul, năpârca (șarpele de sticlă), șarpele de alun sau nuielușa, șopârla, gușterul, cârtița, privighetoarea, trei specii de pițigoi, două specii de ciocănitoare, șoimul rândunelelor, vânturelul (considerată una dintre cele mai folositoare păsări de la noi), gaia roșie, șerparul, cucuveaua. Dintre mamifere întâlnim: ariciul, chițcanul de pădure, vulpea, lupul, viezurele, jderul de copac, jderul de piatră, pisica sălbatică, căprioara, mistrețul.
În pârâurile din Olănești și Cheia trăiesc numeroase specii de pești dintre care putem enumera: păstrăvul de munte (Salmo trutta fabio); cleanul (Lescius cephalos); mreana (Barbus barbus) ale cărei icre negre sunt otrăvitoare; zglăvocul sau moaca (Cottus gabia); boișteanul (Phoxinus phoxinus); molanul sau grindelul (Nemochilus barbatulus). În lacurile amenajate de oamenii din Cheia, Olănești Sat și Băile Olănești au fost perpetuate specii de câmpie ca: carasul (Carasus giluluia), roșioara, crapul, crapul oglindă și, în mod spectaculos crapul fitofag.
Apele minerale
Stațiunea Băile Olănești este una dintre puținele localități din țară, care întrunește în mod armonios doi factori naturali: factorul climatic și factorul hidromineral, acesta din urmă fiind constituit din totalitatea apelor minerale.
Băile Olănești ocupă primul loc printre stațiunile balneoclimaterice din România în ceea ce privește numărul izvoarelor, debitul total zilnic al acestora, ca și varietatea compoziției și concentrației apelor minerale.
Apele minerale din Olănești au fost menționate pentru prima dată într-un hrisov de la 1760 în care se numărau “ape tămăduitoare” și se arătau că sunt situate pe locurile boierului Toma Olănescu, constructorul primelor camere de băi. În 1821 după izbucnirea revoluției lui Tudor Vladimirescu s-au retras la Olănești un număr mare de boieri, astfel ei aflând despre “apele miraculoase” și au început să răspândească vestea efectului tămăduitor al acestora în diferite boli.
În stațiune se găsesc peste 35 surse hidrominerale, atât izvoare minerale, cât și ca rezultat al unor lucrări de forare și miniere (puțuri, galerii). Un număr de 15 izvoare sunt folosite pentru cura internă. Alte 15 surse hidrominerale se folosesc cu predilecție pentru cura internă, dar sunt necaptate. Două izvoare minerale sunt folosite în cura externă.
Primele studii chimice asupra apelor minerale de la Olănești au fost efectuate între anii 1829-1830 de către Dr.Karl Friediech Siller, ceea ce a determinat o creștere a numărului de beneficiari ai tratamentului de aici. În 1868 Dr.Carol Davila l-a îndemnat pe chimistul Bernath Jandway să execute studiul chimic al apelor minerale din Olănești. Renumitul chimist a evidențiat 40 de izvoare minerale și a analizat un număr de 23 surse hidrominerale distribuite în patru zone: Valea Olănești, Valea Tisei, Valea Riporoasa, Valea Buduroasa. Mostre de apă au fost trimise în anul 1873 la Expoziția Internațională de la Viena unde au obținut medalia de aur.
În 1910 Dr. Ioan Puțurianu a grupat izvoarele minerale în mai multe categorii după compoziția chimică și acțiunea lor terapeutică asupra organismului:
14 izvoare iodurate;
6 izvoare sulfurate și clorurat-sodice;
4 izvoare cu ape diuretice;
1 izvor bicarbonat sodic cu emanații abundente de gaze;
2 izvoare purgative;
2 izvoare feruginoase;
2 izvoare având compoziție mixtă.
Între anii 1920-1922, hidrogeologul Dr. Krett de la firma “Rumpele” din
Viena, în urma studiilor efectuate la Băile Olănești, a ajuns la concluzia că debitul și temperatura apelor minerale rămân constante sau variază foarte puțin. Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate în majoritatea lor pe Valea Olănești (izvor mineral 1, 2, 3, 4, 5, 14, 20, 24, 30) și pe Valea Tisei (izvor mineral 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18).
Sursele hidrominerale au fost supuse investigațiilor fizice și chimice de către Dr. Krizon de la Institutul Chimic din Praga; chimiștii Meta și Scvartz de la Institutul Geologic, Dr. V. Bianu, Dr .C. Mihăescu, Dr. P.Petrescu. în urma analizelor, în 1826, izvoarele minerale au fost clasificate în trei grupe:
ape hipotome (izvoarele minerale nr. 24, 12, 11, 14, 10, 6);
ape izotone (izvoarele minerale nr. 5, 7, 30);
ape foarte ușor hipotome (izvoarele minerale nr. 19, 3, 20).
În urma studiilor, comparativ cu alte ape minerale din Europa, s-a constatat că izvorul mineral din Europa, s-a constatat că izvorul mineral nr. 24 egalează s-au depășește efectele apelor de la Vittel, Cantuxeville, Evion, Karlsbad; iar izvoarele minerale nr. 3 și 19 au calități similare apelor minerale din Eaux-les-Bonnes și Erna. Izvorul mineral nr. 2 are acțiune egală s-au superioară apelor minerale de la Eaux-les-Boines, Wiess Baden.
În ceea ce privește potabilitatea apei, în urma cercetărilor efectuate de Institutul de Științe Biologice din bucurești, s-a dovedit că analizele biochimice indică cvasiabsența activităților enzimatice, germenii patogeni lipsesc, apele minerale înscriindu-se astfel în limitele de potabilitate potrivit legislației în vigoare. Radioactivitatea apelor minerale din Băile Olănești a atras de asemenea interesul cercetărilor de-a lungul timpului. Astfel, aceste studii arată că radioactivitatea apelor minerale este sub valoarea normală pentru apele de suprafață, deci nu sunt ape minerale radioactive. Sursele de ape minerale din Băile Olănești au fost grupate în două mari categorii, în funcție de modul lor de apariție: izvoare și sonde. În prezent sunt amplasate astfel:
pe Valea Tisei, izvoarele minerale captate nr. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 și izvoare minerale necaptate nr. 6, 17, 18.
pe Valea Olănești izvoarele minerale captate nr. 1, 2, 3bis, 4, 5, 19, 24, 27, 30 și izvoare minerale necaptate nr. 20, 25 , 26, 28, 29, 31.
pe Valea Ripuroasa izvoare minerale captate nr. 21, 22, 23. Forajele pentru ape minerale folosite în cura externă se găsesc amplasate tot pe Valea Olăneștiului (sonde minerale nr. 1IBF, 1001 ISEM, 1002 ISEM, 2IMFBRM ).
În cura internă apele sunt folosite pentru: afecțiuni cronice ale tubului digestiv (gastrite cronice, hiperacide, stări toxice întreținute de stazele intestinale ș.a.); afecțiuni cronice ale rinichilor și căilor urinare (piolite, cistite etc.); boli de nutriție și profesionale (diabetul zaharat, guta, intoxicații cronice cu metale grele, mercur, plumb, zinc, forme ușoare de obezitate alimentară și endocrină.
În cura externă pentru: afecțiuni dermatologice (eczeme, urticarie ș.a.); boli reumatice și boli cronice ginecologice; boli vasculare (artrite, varice în faze incipiente, insuficiență venoasă); boli ale căilor respiratorii (bronșite cronice, astm bronșic, sinuzite cronice).
Rezervații naturale
Printre rezervațiile naturale ale zonei Olănești putem enumera:
Rezervația de tisă din Munții Buila-Vânturarița de pe Valea Cheii
Între vârful Claia Strâmbă și Stogșoara se găsește o rezervație de tisă în amestec cu fag, formând asociația vegetală “taxeto-fagetum” unde se află 62 exemplare de tisă inventariate în anul 1994, presupunându-se că unele exemplare au o vârstă de peste 130 de ani. Suprafața rezervației este 1,5 ha amenajată în 1966 prin Decizia nr. 205/1966, a fostului Consiliu Popular al Regiunii Argeș. Geologic se remarcă prezența calcarelor mezozoice. Pe lângă tisă mai întâlnim exemplare de larice sau zadă (singur conifer căruia îi cad acele iarna), iedera albă floarea de colț, bujorul de munte, bulbucii de munte, ghințura galbenă ș. a. Pe lângă toate acestea rezervația prezintă un foarte mare interes din punct de vedere peisagistic. Calea de acces începe din stația de autobuz Cheia de pe șoseaua Rm.Vâlcea – Olănești, pătrunde pe Valea Cheii, până la schitul Iezer.
Rezervația naturală Stogu din Munții Buila-Vânturarița
Aceasta se constituie ca o rezervație complexă; din punct de vedere geologic întâlnim calcare mezozoice în care s-a dezvoltat fenomenul exo- și endocarstic existând peste 35 de peșteri și avene. În peșteri se află o faună cu o valoare științifică deosebită și numeroase puncte fosilifere de Ursus spelaeus. Rezervația cuprinde o mare varietate cinegetică: capra neagră, ursul brun, râsul, căprioara, cocoșul de munte și mistrețul, dar și una piscicolă: păstrăvul și boișteanul.
Rezervația Radița-Mânzu din Munții Căpățânii
Rezervație naturală complexă, de o mare valoare peisagistică care din punct de vedere geologic prezintă conglomerate și specii neogene pe care s-a dezvoltat un relief neuniform: pile, turnuri, babe, sfinxuri, alveole, cascade. De asemenea, întâlnim o floră bogată cu plante rare și monumente ale naturii, enumerate și la rezervația din Valea Cheii.
Rezervația Lacul Frumos din Mosoroasa
Este o mlaștină mezooligotrofă, importantă prin prezența mușchiului Sphagnun și a plantei carnivore roua cerului (Drosera rotundifolia). Mlaștina s-a format datorită unor fenomene de surpare și alunecare a unor depozite neogene. Vegetația mlaștinii prezintă o centură de sălcii, iar în interior o serie de mesteacăni asociați cu mușchiul de pământ și populații de roua cerului.
Pe lista obiectivelor geologice ocrotite de lege cât și de specialiștii vâlceni sunt incluse numeroase peșteri printre care: Munteanu; Murgoci, unde este prezentă cea mai mare colonie de lilieci; Peștera cu Lac; Peștera Pagodelor, care deține o cantitate mare de argilă fosilă; Peștera Clopot, adăpostește cele mai mari stalagmite dintre toate peșterile vâlcene; Peștera Arnăuților, cu bogată faună cavernicolă și puncte fosilifere.
Resurse turistice antropice
Ca urmare a bogatului tezaur peisagistic, omul și-a pus amprenta în aceste locuri îndeosebi prin construirea de biserici și schituri:
Una dintre cele mai importante este biserica cu Hramul Sf. Nicolae ridicată la jumătatea secolului al XVI-lea între 1551-1555. De-a lungul timpului aceasta a suferit mai multe modificări fiind reconstruită de două ori. Cu toate acestea tabloul votiv înfățișează biserica în forma păstrată până acum .
O altă biserică cu foarte mare importanță turistică este biserica lui Nicola Ursu (Horea), din Albac cu Hramul “Nașterea Maicii Domnului” și Sf. Pantelimon, clădită în 1752 la izvorul Arieșului din Munții Abrud și a fost adusă în anii 1907-1908 la Ștefănești-Pitești, unde, dărăpănându-se
devreme a fost mutată și refăcută în forma inițială din aceleași materiale sub muchea de răsărit a stațiunii balneare Olănești. Despre cele întâmplate amintesc și versurile de mai jos săpate cu unciale pe o tablă de gorun: “…De aceea, ostenită acum / De multe rele câte au fost / Bătrână te-ai pornit la drum / Să-ți deie frații adăpost / Rămâi aici, fă-ți un popas / Fii sfetnic bun din viac în viac / Și spune acasă cea rămas / Bisericuță din Albac.” (1908 – O. Goga)
Printre alte biserici importante care vizitate de către turiști menționăm: Biserica Sf. Nicolae din Tisa, Biserica Încheiere, Biserica Sfinții Îngeri și Biserica Sf. Ion, Nicolae și Gheorghe.
De un real interes sunt schiturile din zonă, acestea fiind: Schitul Pahomnie, Schitul Brad, Schitul Iezer.
3.4. Baza tehnico-materială
Desfășurarea activității turistice presupune existența, alături de elementele de atracție, a unor mijloace adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerințelor turiștilor pe durata și cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace cunoscute sub denumirea de bază tehnico-materială se prezintă într-o structură diversă (unități de cazare și alimentație, mijloace de transport, instalații de agrement etc), adaptată specificului nevoilor, funcțiilor economice și sociale ale turismului.
Capacitatea de cazare rămâne cel mai caracteristic element component al bazei materiale a turismului. În general, prin capacități de cazare se înțeleg acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul lor de confort, de sezonul în care sunt solicitate serviciile de cazare.
Structurile de cazare turistică cuprind: structuri hoteliere, extrahoteliere (apartamente mobilate, sate de vacanță, centre de tineret, hanuri, case de vacanță) și nepermanente (campinguri, zone de agrement).
În prezent, stațiunea Băile Olănești dispune de cinci hoteluri: Olănești, Parâng, Livadia, Elisabeta și Latina, toate cu o capacitate de cazare de 1483 locuri. (Tabel 3.1.)
Hotelurile Parâng și Oltenia, în prezent sunt hoteluri de două stele, dar în urma investițiilor realizate în scopul creșterii gradului de confort și a calități serviciilor, sunt propuse de către Ministerul Turismului pentru trei stele.
Unitățile hoteliere în stațiunea Băile Olănești
Tabel 3.1.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Pe lângă hotelărie, în stațiunea Băile Olănești întâlnim și vile, pensiuni la 2 margarete, cabane si un camping situat în Comanca la 2 km de stațiune. Acestea împreună cu numărul de locuri sunt prezentate în Tabelul 3.2.
Alte unități de cazare din stațiunea Băile Olănești
Tabel 3.2.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Comparativ cu alte stațiuni din județul Vâlcea, Băile Olănești ocupă un loc mediu în privința unităților de cazare (Figura 3.1.) Însă în ultimii ani, spațiile de primire s-au diminuat ca urmare a scoaterii din circuitul turistic a unităților necorespunzătoare.
Figura 3.1.
O altă componentă a bazei tehnico-materiale a turismului o reprezintă unitățile de alimentație publică, ce se adresează atât rezidenților, cât și turiștilor, ceea ce face dificilă o analiză riguroasă și detaliată a principalelor tendințe din evoluția și structura celor destinate turismului. Deoarece este destinată satisfacerii nevoilor de hrană, dar și de recreere ale turiștilor, rețeaua unităților de alimentație publică din Băile Olănești este dominată de restaurante, cărora li se adaugă unitățile cu profil mai simplu tip bufet, pizzerie, fast-food, bar, etc.
Baza de agrement cuprinde o gamă de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către turiști.
Concomitent cu spațiile de cazare s-a dezvoltat și o bază de tratament modernă, integrată în baza de cazare. În cadrul acestor baze de tratament se efectuează zilnic 1800 de proceduri pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Instalațiile de tratament cuprind buvete pentru cura internă, instalații pentru băi calde cu ape minerale, bazin acoperit cu apă sulfuroasă, instalații pentru hidrotermoterapie, electroterapie, inhalații etc.
CAPITOLUL 4
ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN STAȚIUNEA BĂILE OLĂNEȘTI
4.1. Determinarea gradului de atractivitate al zonei Olănești
Pentru determinarea locului ocupat de stațiune în peisajul turistic al județului Vâlcea este necesară calcularea și corelarea unor indicatori ai ofertei turistice, și anume: indicele de atractivitate și funcția turistică.
Elementele care stimulează interesul potențialilor turiști pentru a le vizita și întrebuința, constituite atât ca resurse naturale, cât și antropice, determină gradul de atractivitate al unei zone turistice și se calculează pe baza indicelui de atractivitate. Nivelul calitativ al factorilor atractivității poate fi apreciat pe scale de valori diferite (3, 5, 10). Formula de calcul este următoarea:
,
unde: Ia – indice de atractivitate
q – ponderea fiecărui element al ofertei
c – nivelul calitativ al elementelor
I – numărul elementelor componente ale ofertei
În funcție de valorile obținute, zonele turistice pot fi incluse într-o treaptă de scalare, conformă cu gradul său de atractivitate turistică, după cum urmează:
1≤c≤3 , când c=1 nivelul calitativ este scăzut și zona nu prezintă interes turistic;
când c=2 nivelul calitativ este mediu, iar zona prezintă interes turistic la
nivel național;
când c=3 nivelul calitativ este ridicat și zona prezintă interes turistic la nivel internațional.
Tabelul ofertei turistice a zonei Olănești (Tabel 4.1.), care este luat în calculul indicelui de atractivitate pe anul 2000, se prezintă astfel:
Oferta turistică a stațiunii Băile Olănești
Tabel 4.1.
Sursa: Institutul Național de Cercetări în Turism, Studiu de fezabilitate privind valorificarea potențialului turistic al județului Vâlcea, 2001
Din datele prezentate anterior reiese faptul că stațiunea Băile Olănești dispune de un bogat potențial turistic, un loc important în cadrul acestuia ocupându-l resursele minerale, cât și potențialul peisagistic. Putem afirma că turistul nu se plictisește, în mare măsură datorită și resurselor antropice, mai ales la capitolul monumente de arhitectură populară, etnografie și folclor. Condițiile economico-sociale, căile de acces și baza tehnico-materială se situează în limitele medii ale țării noastre.
În Tabelul 4.2. este prezentat indicele de atractivitate pe zone turistice din județ la nivelul anului 2002, pentru a putea crea premizele unei analize comparative.
Valorile Ia pe zonele turistice din județul Vâlcea
Tabel 4.2.
Sursa: Institutul Național de Cercetări în Turism, Studiu de fezabilitate privind valorificarea potențialului turistic al județului Vâlcea, 2001
Se poate observa cu ușurință că stațiunea Băile Olănești ocupă locul doi pe județ, prin prisma acestui indicator stațiunea Călimănești-Căciulata deținând supremația. Indiscutabil este faptul că județul Vâlcea dispune de zone turistice de mare interes, unul dintre cele mai atractive perimetre fiind cel al bazinului Olănești, drept urmare putem vorbi de o promovare pe piața turistică internațională.
Alături de indicele de atractivitate dinamica gradului de atractivitate mai poate fi pusă în evidență de funcția turistică a zonei, ce poate reda forma de turism predominantă. Pentru calcularea acestui indicator se folosește următoarea formulă:
,
unde: Ft – funcția turistică;
P0 – populația independentă de activitatea turistică;
K – gradul de valorificare turistică, categoria unității de cazare;
L – locuri de cazare.
Particularizând pentru stațiunea Băile Olănești obținem:
În Tabelul 4.3. vom prezenta valorile funcției turistice pe cele mai importante arealuri turistice din județul Vâlcea:
Funcția turistică pe stațiunile județului Vâlcea
Tabel 4.3.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea, 2001
Se observă că stațiunile Călimănești-Căciulata, Băile Olănești și Băile Govora au o funcție turistică destul de ridicată, fapt de pune în evidență caracterul turistic predominant al activității economice din aceste zone. Valorile mari ale funcției turistice se datorează raportului destul de mare (depășește valoarea de 0,5), dintre numărul locurilor de cazare si numărul populației, cele trei zone deținând aproximativ 62% din baza de cazare a județului Vâlcea. Valorile mici ale funcției turistice în celelalte zone nu reflectă lipsa de atractivitate a acestora; ele dețin bază turistică, dar raportată la numărul populației, aceasta este mult mai mică.
În urma prezentării celor doi factori, indicele de atractivitate și funcția turistică, putem aprecia că gradul de atractivitate al zonei este unul destul de ridicat, cu șanse mari de promovare pe plan internațional. Latura deficitară este cea a infrastructurii, a nedezvoltării unor forme de turism care pot stimula creșterea investițiilor în zonă.
4.2. Circulația turistică
Circulația turistică reprezintă în sens restrâns, raportul dintre cererea turistică și oferta turistică într-un anumit areal. Metoda de măsurare a circulației turistice se bazează pe principiile elaborate de OMT, ținând cont atât de traficul intern și internațional, cât și de sursele de informare care în unele cazuri sunt comune (capacitatea de cazare), dar și speciale (puncte de frontieră).
Pentru determinarea circulației turistice în zona Băile Olănești este necesară utilizarea unor indicatori ca: numărul de înnoptări în unitățile de cazare, numărul de turiști cazați, durata medie a sejurului, numărul de turiști străini.
Numărul de turiști cazați este un indicator fizic și determină persoanele care rămân cel puțin 24 ore în țara sau localitatea vizitată, alta decât cea de reședință. Se calculează pe baza sosirilor și plecărilor de turiști cazați. În Tabelul 4.4. sunt prezentate valorile înregistrate de acest indicator, pe forme de cazare.
Numărul turiștilor cazați pe tipuri de unități (mii persoane)
Tabel 4.4.
Sursa: Direcția Generală de Statistică a județului Vâlcea
Se poate observa că în perioada de referință s-a înregistrat o tendință generală de scădere a numărului de turiști cazați în unitățile de cazare din județ, cu aproximativ 35,2% în anul 2002 față de 1994.
Pentru a vedea ce stațiune a reușit să-și mențină turiștii, prezentăm Tabelul 4.5.:
Număr turiști cazați pe stațiuni (mii pers)
Tabel 4.5.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Stațiunea Băile Olănești a înregistrat fluctuațiile cele mai mici. Cel mai mare număr de turiști a fost în anii 1995 și 1996, iar începând cu 1997 numărul turiștilor să fie relativ constant în jurul cifrei de 30 mii de persoane/an.
Fluctuațiile înregistrate pe întregul județ s-au datorat și ca urmare a trecerii de la mecanismele economiei centralizate la economia de piață, de tranziție în care ne aflăm și în prezent.
Numărul de turiști cazați pe țări de proveniență este un indicator al circulației turistice prezentat în Tabel 4.6.
Număr turiști pe țări de proveniență (pers)
Tabel 4.6.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Se poate observa că numărul turiștilor cazați a scăzut în 2001 față de 2000 cu 1,8%, iar în 2002 față de 2000 cu 8,3%. Ponderea turiștilor străini în numărul total al turiștilor cazați se menține la un nivel foarte scăzut, ceea ce demonstrează că încă nu ne situăm la standardele europene si internaționale în ceea ce privește confortul unităților de cazare.
Numărul de înnoptări pe unitățile de cazare este un alt indicator folosit la determinarea circulației turistice. Acesta precizează numărul de înnoptări efectuate de turiști în unitățile de cazare turistică. (Tabel 4.7.)
Număr de înnoptări pe unitățile de cazare (mii înnoptări)
Tabel 4.7.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Ca urmare a faptului că numărul turiștilor a scăzut în perioada 1994-2002 și numărul de înnoptări a înregistrat o scădere de aproximativ 26,6 %, astfel la nivelul anului 2002 se înregistrau pe total județ 1246,1 mii înnoptări față de 1994 cu 1696,8 mii înnoptări. Pe stațiuni, situația se prezintă la fel (Tabel 4.8.):
Număr înnoptări pe stațiuni (mii înnoptări)
Tabel 4.8.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Din Tabelul 4.8. reiese faptul că în stațiunea Băile Olănești evoluția numărului de înnoptări a înregistrat o scădere de 8 % în 2002 față de 1994.
Durata medie a sejurului (S) este un alt indicator fizic al circulației turistice, calculându-se ca un raport între numărul total de zile turist și numărul total de turiști.
S = , unde: S – durata medie a sejurului;
zt – număr zile turist;
t – număr turiști
Valorile înregistrate în stațiunea Băile Olănești sunt prezentate în Tabelul 4.9.:
Durata medie a sejurului (zile)
Tabel 4.9.
Sursa: irecția Generală de Statistică Vâlcea
Durata medie a sejurului oferă o informație completă în legătură cu amploarea activității turistice, generând efecte economice direct proporționale cu mărimea sa. Acest indicator, prezentat în Tabel 4.9. ne conduce la concluzia că numărul mediu de zile cât un turist a fost cazat în stațiunea Băile Olănești, a avut o evoluție fluctuantă, valorile cele mai mici înregistrându-le în anii 1998 și 1999, iar cele mai mari în 1994 – 14, 15 zile și 2002 – 13, 39 zile.
În urma datelor prezentate, se poate afirma că circulația turistică înregistrată în perioada analizată 1994-2002 a fost influențată nemijlocit de mecanismele economico-socială caracteristice perioadei de tranziție la economia de piață. Chiar și în aceste condiții, solicitarea stațiunilor vâlcene, în special a stațiunii Băile Olănești a fost mult mai bună comparativ cu late stațiuni din țară.
4.3. Analiza eficienței economico-sociale
Eficiența, în accepțiunea sa generală este aplicabilă întregii vieți social economice, putând fi definită ca obținerea unui maxim de efect cu minim de efort. Practic, creștere continuă a eficienței activității reprezintă o lege obiectivă care acționează pe toate treptele de dezvoltare a societății, și care se reflectă în relațiile esențiale, cauzale, funcționale, în orice tip de reproducție. În acest context, conceptul de eficiență subsumează, din ansamblul diverselor preocupări ale omului, și activitatea depusă în turism.
Semnificația conceptului de eficiență trebuie căutată peste tot unde se consumă resurse (umane, materiale, financiare), unde se cheltuiește muncă socială vie și materializată. Competiția, concurența, rivalitatea agenților economici, impun obligativitatea ca orice activitate economică să corespundă unor activități concrete ale societății să răspundă unor cerințe reale ale vieții materiale și spirituale ale oamenilor.
În acest sens activitatea de turism are sarcini multiple pe linia eficienței economico-sociale. Dar, eterogenitatea și complexitatea produsului turistic conferă eficienței acestui sector o sferă foarte largă de cuprindere și evaluare. De aceea, nu întâmplător, specialiștii califică eficiența economică în turism deosebit de complexă, deoarece exprimă rezultatul unui ansamblu de activități specifice: transport, alimentație publică, prestări de servicii de bază și complementare, desfacere de mărfuri, turism intern și internațional etc. prin natura lor, rezultatele activității din turism, are atât efecte directe, cât și indirecte.
Complexitatea activității de turism presupune o mare diversitate a dotărilor de bază materială, iar aprecierea corectă a eficienței utilizării acestuia cuprinde o serie deosebit de vastă și necesită o metodologie de cercetare foarte variată. Numai astfel se poate comensura eficiența acestui sector în dinamica și specificul fiecărei componente, în corelație cu o serie de factori, și urmărind stabilirea posibilelor consecințe în contextul general al eficienței economice și sociale a turismului. Indiferent de metodologia de cercetare utilizată, studiile de eficiență, în ansamblul lor urmăresc să evalueze gradul de satisfacție al turistului față de mijloacele funcționale antrenate, modalități de creștere a mulțumirii acestuia, cu costuri cât mai reduse într-un timp cât mai scurt; atât printr-o corelare mai judicioasă a elementelor de funcționalitate existente ca structură, și zona de proveniență a turiștilor, cât și prin reducerea cheltuielilor odată cu mărirea încasărilor și implicit obținerea profitului.
Modalitățile principale ce pot fi utilizate în vederea aprecierii gradului de eficiență a dotărilor diferitelor structuri de primire turistică și care sunt nominalizate în literatura de specialitate, ele vizând patru fațete de abordare:
economică;
social-politică;
promoțională;
tehnică.
Eficiența economică turistică exprimă relația dintre încasările obținute și sumele cheltuite în vederea construirii și funcționării unor amenajări turistice. Această abordare a relației de eficiență este condiționată de durata recuperării capitalului investit; de încasarea medie zi/turist etc. De aceea, de mare importanță este atenuarea sezonalității utilizării suportului material al prestărilor de servicii turistice prin multiplicarea formelor de turism practicate, mai ales a acelor puțin dependente de factorul natural.
Extrapolând cele menționate la stațiunea Băile Olănești, corelarea unor indicatori economici ca: încasări din turism, cheltuieli turistice, rentabilitate, rata profitului, productivitatea muncii au drept scop obținerea evoluției cifrei de afaceri și a profitului/pierderii, valorile obținute la nivelul anului 2002 fiind prezentate în Tabelul 4.10.:
Evoluția cifrei de afaceri și a profitului în unitățile de cazare (mil lei)
Tabel 4.10.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Din datele prezentate anterior reiese faptul că cea mai mare cifră de afaceri a înregistrat-o stațiunea Călimănești 48.866,6 mil lei, dar în același timp are cea mai mică rată a profitului de 14,8 mil lei. Se observă că Băile Olănești, deși ocupă locul doi ca cifră de afaceri 43.783,6 mil lai, înregistrează cea mai mare rată a profitului de 4.697,9 mil lei, aproximativ 74,4 % din totalul profitului pe județ. Deci, Băile Olănești are cel mai bun nivel de rentabilitate dintre toate stațiunile din județ. (Figura 4.1.)
Figura 4.1
Dacă componența economică a eficienței are directă legătură cu motivația agentului economic , aceea de a obține un profit cât mai mare, componenta socială este strâns legată de motivația clientului-turist. Altfel spus, eficiența socială a turismului este reprezentă de aportul adus de acest domeniu de activitate la reconfortarea și recreerea turiștilor, refacerea capacității de muncă, petrecerea plăcută și utilă a timpului liber, satisfacerea unor nevoi spirituale etc.
Din punct de vedere social, forma de turism care se manifestă pregnant este turismul balnear. Practic, efectul social al turismului balnear este prioritar, mai ales în etapa actuală, când există deja tendința de a înlocui treptat, tratamentul medicamentos cu terapia prin factori naturali de cură.
De asemenea, fenomenul turistic este legat de cultură, de civilizație, între acestea existând o relație de interdependență. Pe de-o parte, turismul este un act de cultură (în timpul călătoriilor sale, turistul acumulând o diversitate de informații din diferite domenii), iar pe de altă parte, gradul de cultură și civilizație influențează hotărâtor atractivitatea și calitatea produselor turistice.
În cadrul stațiunii Băile Olănești, printr-un aport financiar susținut se poate obține o eficiență economică și socială foarte mare. În același timp industria turistică din cadrul stațiunii pe lângă aportul adus asigurărilor sociale și de sănătate, deține cca. 37 % din totalul populației existente în stațiune (4.774 locuitori), populației ocupată în turism.
CAPITOLUL 5
STUDIU DE CAZ
I. PROPUNERE DE REABILITARE A CAMPINGULUI COMANCA
5.1. Necesitatea și oportunitatea reabilitării campingului Comanca
Situat în zona de nord a stațiunii Băile Olănești și nord-vest față de Rm.Vâlcea, satul Comanca își găsește originile din cele mai vechi timpuri. Acest lucru ne este demonstrat de lucrările arheologice efectuate în urma cărora s-au descoperit mai multe forme ale existenței unei comunități încă din epoca pietrei; cea mai sugestivă fiind toporul din piatră cu două tăișuri, care momentan se află la Muzeul de Istorie Rm.Vâlcea.
Prima atestare documentară a satului o întâlnim la data de 6 iulie 1596, fiind făcută de Clucerul Sofronie din neamul Olăneștilor, care trecea Comanca drept zestre fiicei sale. În 1950 odată cu înființarea orașului Olănești, Comanca a intrat în componența acestuia ca cel de-al șaptelea sat.
Aflat la o altitudine de aproximativ 460 m, satul se bucură de o poziție privilegiată prin prezența pădurilor de fag și stejar care îl protejează de vânturile puternice din nord și sud. Este străbătut de la nord la sud pe pârâul Olănești care îi conferă un plus de atractivitate. La aproximativ 1 km de sat întâlnim Schitul Comanca despre a cărui existență se spune că datează de la începutul secolului al XVIII-lea.
În Comanca se poate ajunge relativ ușor urmând drumul național 64A, Rm.Vâlcea – Olănești – Comanca. Din Băile Olănești există trei căi de acces, două dintre acestea putând fi efectuate cu automobilul (ocolind parcul Olănești) și unul direct prin stațiune, destinat în exclusivitate mersului pe jos.
Turismul de camping este una dintre cele mai ieftine forme de practicare a turismului, atât prin tarife de cazare, cât și prin posibilitățile de servire a mesei. Astfel turismul în camping este considerat ca formă de turism social și a fost dezvoltat în acest scop în cea mai mare parte a țărilor, el adresându-se în general familiilor cu venituri mai mici, de regulă fără copii, tinerilor și chiar pensionarilor. Din cele prezentate se conturează ideea că dezvoltarea și evoluția campingurilor este impetuos necesară, deoarece, privind prin accepțiunea lui Maslow nivelul de trai din țara noastră nu acoperă decât primele trepte ale piramidei, iar surplusul pentru nevoile superioare în cele mai multe cazuri nu există. Drept urmare această formă de turism și-ar putea găsi mult mai ușor turiștii, fără un efort de promovare prea mare.
Un alt factor important în luarea deciziei privind investițiile în dezvoltarea campingurilor din județul Vâlcea îl reprezintă experiența vastă în acest domeniu, știut fiind faptul că repartizarea teritorială a campingurilor clasificate evidențiază concentrarea ca număr de unități în județele Constanța (14,3 %), Vâlcea (10,55 %), Suceava (6,8 %), Cluj (4,2 %), Arad (2,5 %). (Figura 5.1.)
Figura 5.1.
Ca urmare a faptului că orașul-stațiune Băile Olănești, conform studiilor efectuate de Prefectura județului Vâlcea este catalogat cu un grad de atractivitate turistică “foarte mare” și Comanca, la rândul său parte componentă a acestei zone, reprezintă un punct de interes turistic important.
Atuurile Comancăi sunt date de prezența numeroaselor obiective turistice, atât naturale, cât și antropice accesibile turistului prin practicarea unor trasee și a unor forme de turism variate. Printre cele mai importante puncte de atracție putem aminti:
Rezervația de tisă din Munții Buila -Vânturarița de pe Valea Cheii unde întâlnim asociația vegetală “ taxeto-fagetum” în componența căruia se află cca. 62 exemplare de tisă a căror vârstă depășește 130 ani (traseu marcat cu triunghi roșu, durata 3-4 ore).
Rezervația naturală Stogu din Munții Buila -Vânturarița constituită ca o rezervație complexă unde predomină fenomenele endo- și exocarstice, se află peste 35 peșteri și avene
( traseu cu triunghi roșu până în Buila -Vânturarița; linie albastră până la Stogu, durata 4-6 ore).
Rezervația Lacul Frumos din Mosoroasa, o mlaștină mezooligotrofă importantă prin prezența mușchiului Sphagnum și a plantei carnivore Roua Cerului (Drosera rotundifolia), traseu de la Comanca-Pietriș-Băile Olănești-Mosoroasa; durata 4-5 ore.
Lăcașurile de cult Pahomnie, Brad, Iezer, Pătrunsa, Tisa pe traseul comanca-Băile Olănești-Valea Cheii-Mânăstirea Iezer-Schitul Pahomnie-Schitul Pătrunsa; marcaj cruce roșie, durată 7-9 ore.
Masivul Buila -Vânturarița un punct foarte important pentru practicarea unor sporturi ca: cățărările libere, alpinism ș. a.
Peșterile din Cheile Cheii printre care enumerăm: Munteanu, Murgoci (cea mai mare colonie de lilieci), Peștera cu Lac, Peștera Pagodelor, Peștera cu Clopot (adăpostește cele mai mari stalagmite din toate peșterile vâlcene), Peștera Arnăuților din Cheile Folea-Olănești cu o bogată faună cavernicolă și puncte fosilifere.
Din cele prezentate până acum rezultă că nivelul gradului de atractivitate conferă zonei Comanca premisele dezvoltării unui turism viabil, în componența căruia se pot întâlni atât forme de turism consacrate (de weekend, monahal, itinerant, de agrement), cât și forme noi ca cel sportiv (aici incluzând practicarea unor sporturi extreme ca mountain-bike).
Un alt factor determinant în stabilirea opțiunii de a investi în campingul Comanca este cel al lipsei locurilor de cazare pentru formele de turism menționate mai sus (exceptând hotelurile din Băile Olănești a căror ofertă vizează cu preponderență sectorul turismului balnear și de refacere, nu întâlnim decât o singură pensiune A.N.T.R.E.C. chiar în imediata vecinătate a campingului).
Trebuie avută în vedere și politica statului român referitoare la investițiile din turism și accentul care s-a pus asupra reînoirii bazelor tehnico-materiale pentru o cât mai bună promovare a turismului atât pe plan intern, cât și extern.
Existența în imediată vecinătate (Rm.Vâlcea – Călimănești) a mai multor unități de învățământ liceal și a unui centru universitar cu profil turistic, conferă posibililor investitori reale avantaje în selectarea capitalului uman.
Prin cercetarea formelor de turism analizate anterior a rezultat că reconstrucția unui nou camping ar viza un segment de populație foarte larg în cadrul căruia putem diferenția două categorii majoritare: tineret și vârsta a II-a.
Aceste două categorii de posibili turiști au ieșit în evidență deoarece la aceste vârste nevoia de cunoaștere și de aventură este mult mai accentuată.
Un alt criteriu de determinare a segmentului de populație vizat îl reprezintă situația financiară și timpul liber disponibil, știindu-se că serviciile turistice tip camping se numără printre cele mai ieftine, iar gradul de ocupare al timpului alocat activităților recreative este foarte ridicat.
În cadrul perimetrului Olănești nu există alte campinguri amenajate, deci se poate afirma că reconstrucția campingului i-ar conferi supremația. “Atacul” concurențial poate fi identificat numai la nivelul județului Vâlcea, ca urmare a existenței mai multor campinguri amplasate în alte localități (Horezu, Ocnele Mari, Rm.Vâlcea, Seaca). Putem afirma că acestea nu reprezintă un real pericol, deoarece oferta turistică și implicit calitatea acesteia lasă de dorit, situându-se la un nivel comparativ cu anii ’90.
Prin prisma strategiilor de marketing care vor fi folosite se vor avea în vedere două obiective esențiale:
atragerea turiștilor vizați anterior;
extinderea segmentului vizat și la alte categorii de populație.
Cele două obiective vor putea fi atinse prin furnizarea unor servicii turistice de calitate și practicarea unor prețuri convenabile astfel încât consumatorii de produs turistic, pe baza unei analize privind “avantajul comparativ” și “raportul calitate-preț” să opteze pentru serviciile noului camping.
5.2. Situația actuală și propunerea de amenajare a campingului Comanca
Amenajarea turistică a teritoriului presupune organizarea științifică a spațiului turistic în scopul petrecerii timpului liber în condiții cât mai bune, paralel cu obținerea unei eficiențe economice și sociale ridicate. Datorită complexității activității de amenajare a zonelor turistice , este necesar, pentru stabilirea obiectivelor și pentru realizarea acestora să se implice mai multe instituții și specialiști.
Organizarea și conducerea activității de amenajare a teritoriului presupune parcurgerea mai multor etape:
etapa analitică în care se studiază cererea motivațională, resursele și se conturează structura organizatorică;
etapa sintetică în care se stabilesc obiectivele, programul general de dezvoltare a zonei;
etapa analitică-sintetică în care se stabilesc sistemul de indicatori, se dimensionează programul de investiții, se creionează limite de acțiune.
În funcție de rezultatele obținute în parcurgerea celor trei etape se adoptă decizia de amenajare și dezvoltare turistică, începe faza de conducere efectivă care presupune, printre altele, și respectarea principiilor de amenajare turistică a teritoriului.
În procesul de luare a deciziilor se pornește de la modificările în mediul social-economic în care funcționează întreprinderea. Pentru ca deciziile să fie cât mai corecte se pune mare accent pe sistemul informațional.
Resursele turistice care reprezintă materia primă abordată în acțiunea de amenajare turistică sunt evaluate cantitativ și calitativ, ierarhizate și comparate cu resursele similare din zone din țară.
Pentru a evidenția factorii favorizanți și restricțiile pentru turism, pentru a stabili măsurile necesare pentru asigurarea optimului în dezvoltare se utilizează analiza diagnostic a teritoriului. (Figura 5.2.)
Conținutul analizei diagnostic a teritoriului
Figura 5.2.
Sursa: M. Diaconu – op. cit., p. 256
În acest sens, literatura de specialitate și experiența unor instituții specializate au conturat elementele ce trebuie luate în considerare pentru amenajarea turistică a teritoriului:
așezarea geografică, căi de acces, mijloace de transport;
condiții de relief, râuri, lacuri, monumente ale naturii, rezervații;
frumusețea peisajului natural;
valoarea terapeutică a unor elemente naturale (izvoare de ape minerale și termale);
condiții demografice (numărul, structura și dinamica populației);
condiții social economice și influența lor asupra activității de turism;
condiții politice;
calitatea și protecția mediului.
Începând cu 2001, campingul Comanca aparținând SC Alutus SA a fost închis deoarece nivelul de degradare a atins un nivel ridicat, ca urmare a lipsei investițiilor privind menținerea și modernizarea bazei tehnico-materiale.
Patrimoniul campingului este format dintr-un număr de 31 de căsuțe, o unitate de alimentație publică și sediul unei baze administrative neterminată, întins pe o suprafața de aproximativ 1 ha.
O contribuție importantă la creșterea gradului de degradare l-au avut lucrările de forare în vederea descoperirii unor izvoare cu apă termală efectuate chiar în incinta campingului, care s-au soldat cu un eșec total.
Pentru punerea în practică a acestui proiect este necesară o documentație care va fi înaintată forurilor competente și care va urmări obținerea următoarelor avize: Certificat de Urbanism al Consiliului Județean Vâlcea, Hotărârea Consiliului Local, Aviz al Ministerului Industriilor, Aviz Pompieri, Aviz Sanepid, Aviz Protecția Mediului. Documentația investiției va trebui să obțină avizul Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Național, fiind expertizate de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Programe Investiții Publice si Expertizarea Investițiilor Publice. Conform documentației existente la Biroul de Urbanism al Consiliului Județean aceste cheltuieli sunt prevăzute la un prag maxim de 4% din valoarea construcțiilor-montaj, fiind armonizate cu cheltuielile unor lucrări asemănătoare.
Plecând de la premiza că este mai ieftin să construiești, decât să renovezi se propune s oferirea unui proiect de amenajare a campingului Comanca care este viabil pentru zona în discuție, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă a turismului în Băile Olănești.
În acest sens se propune descrierea pe scurt a etapelor principale privind derularea proiectului:
Realizarea proiectului de construcție al noilor amplasamente (cabane cu un grad de confort ridicat și design atractiv), în număr de 20, ținând cont de structura solului și suprafața disponibilă.
Contactarea prin intermediul ofertelor a mai multor firme producătoare de materiale de construcții, precum și de realizare a acestora. Din ofertele primite cea mai oportuna este oferta SC Lemacom SRL – Harghita, care prezintă avantajele: timp de execuție aproximativ de 60 zile de la comandă, coeficient termic foarte bun, prețul de 80 $/m2 arie desfășurată.
Contactarea unor agenți economici specializați în producția de mobilier interior, propunându-se SC Carpatina SA care practică prețuri avantajoase și produse de calitate. Costul dotărilor interioare se preconizează la aproximativ 200 $/cabană.
Realizarea infrastructurii termice și electrice pentru fiecare cabană în parte, pentru a mări gradul de confort și diminua sezonalitatea funcționării campingului.
Reabilitarea unității de alimentație publică în scopul creșterii productivității.
Amenajarea unui teren care să ofere posibilitatea campării în corturi.
Construirea unui teren sportiv în aer liber și achiziționarea unor echipamente sportive oferite spre închiriere (biciclete, corturi, rachete tenis etc.)
5.3. Cheltuieli și venituri previzionate
În urma unor calcule elementare și ținând cont de cheltuielile previzionate întreaga investiție ar ajunge, cu o marjă de siguranță de 20% în jurul valorii de 120.000$ . Amortizarea investiției planificată pe o durată de 10 ani, echivalează cu suma de 1000 $/lună. Ținând cont de un grad mediu de ocupare de aproximativ 70% se pot acoperi atât amortizarea, cât și cheltuielile efectuate pentru buna funcționare, se urmărește obținerea unui profit de aproximativ 1500 $ /lună.
Pentru o mai bună exemplificare vom prezenta câteva valori ale cheltuielilor:
Fundație căsuțe 70 mil lei;
Construcție căsuțe 1,584 mld lei;
Centrală termică 200 mil lei;
Amenajarea interioară a căsuțelor 250 mil lei;
Bază sportivă 15 mil lei;
Renovare și dotare unitate alimentație publică 150 mil lei;
Parcare auto 10 mil lei.
În afară de aceste cheltuieli (2,3 mld lei), mai apar și alte cheltuieli, astfel încât noi preconizăm că întreaga valoare a investiției, după cum am mai precizat este în valoare de 120.000 $.
După prezentarea cheltuielilor, vom calcula un indice relativ al valorii veniturilor anuale (am luat în considerație un grad de ocupare de 70%).
Venituri din cazare (300.000 lei/căsuță- 24 ore) 1,533 mld lei;
Venituri din campare (20-30.000 lei/loc) 63 mil lei;
Venituri din serviciile de alimentație publică 73 mil lei;
Venituri din închirierea de echipament sportiv 306 mil lei;
Astfel veniturile anuale s-ar ridica în jurul valorii de 1,975 mld lei, (59.848 $) aproximativ 4.987 $/lună obținându-se în urma achitării tuturor obligațiilor (inclusiv amortizări), un venit mediu lunar de 1.500 $.
Având în vedere toate aspectele putem afirma la o primă analiză orientativă că investiția merită efortul, iar pe un termen lung va fi profitabilă. Bineînțeles, pentru o mai bună aprofundare a acestei propuneri de amenajare, este necesară efectuarea unor studii de pre- și de fezabilitate de către persoane specializate și autorizate în acest domeniu.
B. EFICIENȚA ECONOMICO-SOCIALÃ A TURISMULUI
SC SIND România SRL – Băile Olănești,
Complex Hotelier Parâng
5.1. Prezentarea Complexului Hotelier Parâng
Societatea SIND ROMÂNIA funcționează ca prestator de servicii turistice fiind deținătoare de hoteluri, restaurante, baze de tratament pentru diferite afecțiuni în stațiuni balneare cu tradiție: Băile Olănești, Călimănești-Căciulata, Băile Govora, Voineasa, Vidra.
Această agenție de turism întocmește pentru fiecare stațiune o diagramă cu locurile aferente, durata sejurului, tariful calculat pentru un sejur, diagrame ce se actualizează în funcție de cerere.
Complexul Hotelier Parâng este construit în anul 1986 când era cunoscut sub denumirea de Casa de Odihnă și Tratament a Sindicatelor-Olănești (COTS). Intră în funcțiune în luna august 1987, când construcția este desăvârșită, personalul angajat și activitatea de tratament-agrement începe să se deruleze.
În anul 1992, denumirea de COTS Olănești s-a schimbat în SC SIND ROMÂNIA SRL, Filiala Olănești, iar în 1996 a devenit Sucursala Olănești. Aceste transformări au rezultat în urma privatizării sindicatelor și a împărțirii capitalului social în trei confederații sindicatele: CNSRL (care deține capitalul majoritar), FRĂȚIA și ALFA.
Este situat în centrul orașului-stațiune Băile Olănești, într-un cadru natural deosebit de pitoresc și totodată favorabil tratamentului balnear, recreării, destinderii, recuperării fizice.
Accesul în stațiune, deci și la hotel se poate realiza atât pe calea rutieră, cât și feroviară. Pe calea rutieră:
București – Rm.Vâlcea pe E7 și Rm.Vâlcea – Băile Olănești pe DN 64A;
Sibiu – Rm.Vâlcea pe E7 și Rm.Vâlcea – Băile Olănești pe DN 64A.
Pe cale feroviară:
Gara Rm.Vâlcea, pe linia Piatra Olt și apoi cursă auto până în stațiune (18 km).
În prezent, hotelul este catalogat cu două stele și are o capacitate de cazare de 767 locuri n apartamente, camere duble sau single. Camerele sunt dotate cu baie/duș, radio, TV, telefon și frigidere. Pe lângă activitatea de cazare, în cadrul Hotelului Parâng sunt prestate și alte servicii: alimentație publică (cu meniuri a la carte și în regim de dietă), tratament, agrement. Hotelul Parâng mai dispune de: bar de zi, un club, sală de spectacole, parcare și bază de tratament.
Baza de tratament este amenajată pentru tratarea afecțiunilor renale și ale căilor urinare, afecțiunilor tubului digestiv, hepatobiliare, respiratorii, dermatologice și asociate. Factorii de cură sunt reprezentați de apele minerale din stațiune: iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase și clorurate, unele hipotone, iar altele izotone.
Durata sejurului de tratament este de 18 zile pentru bilete emise de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, bilete de care beneficiază în special și de regulă persoanele de vârsta a III-a și de 6-14 zile pentru sejurul cuprins în contractele cu diverse agenții de turism particulare.
5.2. Cuantificarea eficienței economice la SC SIND ROMÂNIA SRL – Băile Olănești
Pentru a reflecta totalitatea legăturilor și proporțiile specifice mecanismului economic în turism, fiecare indicator îndeplinește în cadrul sistemului o funcție de cunoaștere bine definită. Prin intermediul indicatorilor se pot stabili relații cantitative care reflectă interdependențele reale existente între categoriile economice și sociale specifice turismului și prin urmare pot fi create condițiile necesare pentru analiza economico-financiară a activității depuse.
Având în vedere marea diversitate a serviciilor, caracterul sezonier al turismului, diferitele forme de turism practicate (organizat, neorganizat, de sejur, balneo-medical etc), categorii de prețuri și tarife diferențiate pe grade de confort, pe forme de turism, activitatea turistică nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori, care au un conținut complex. Acest sistem de indicatori formează partea principală a sistemului informațional statistic în domeniul turistic.
Pentru ca indicatorii să-și poată îndeplini funcția de cunoaștere și comensurare a realității din turism, ei trebuie să furnizeze promt informații în legătură cu:
Oferta turistică sau potențialul economic, din punctul de vedere al bazei materiale și al personalului;
Cererea turistică, prin măsurarea volumului și a dimensiunilor circulației turistice interne și internaționale;
Rezultatele valorice ale activității turistice, prin efecte sociale, cultural-educative și politice.
Indicatorii care caraterizează fluxurile turiștilor sunt: numărul total de turiști, numărul total de zile-turist, numărul mediu zilnic de turiști, durata medie a sejurului, coeficientul sezonalității, coeficientul lunar de trafic.
Pentru o mai bună reflectare acești indicatori au fost calculați și prezentați în Tabelul 5.1.
Numărul total de turiști – determină persoanele care rămân cel puțin 24 ore n țara sau localitatea vizitată, alta decât cea de reședință. Din datele prezentate în Tabelul 5.1., la Complexul Hotelier Parâng numărul de turiști a fost fluctuant. Astfel, dacă în 1995 numărul turiștilor care beneficiau de serviciile hoteliere era de 14.248 persoane, datorită mutațiilor care au avut loc în economie (prin schimbarea mecanismelor economiei centralizate cu cele de tranziție la economia de piață), numărul turiștilor până n anul 1997 a fost n scădere (13.719 pers.), începând cu anul 1998 să fie relativ constant, n jurul cifrei de 15.000 pers/an, iar n anul 2000 de 14.595 pers/an.
Durata medie a sejurului – oferă o informație completă n legătură cu amploarea activității turistice, generând efecte economice direct proporționale cu mărimea sa. Se obține prin raportarea numărului de zile-turist la numărul de turiști și exprimă în medie câte zile un turist își petrece un sejur în structura de primire turistică. Acest indicator prezentat în Tabelul 5.1. ne conduce la concluzia că numărul mediu de zile cât un turist a fost cazat la Hotelul Parâng a fost în regresie în perioada 1995-1998 și într-o ușoară creștere în anul 2000 (13,39 zile) cu toate consecințele care influențează activitatea de tratament, ținând cont că indicația medicală a tratamentului tip Olănești este de 18 zile.
Coeficientul lunar de trafic calculat ca raport între numărul de turiști în luna de maxim și numărul de turiști în luna de minim, exprimă fluctuația turistică a cererii într-o anumită perioadă, variații mai mari realizându-se în anii 1998 – 3,02, un nivel optim fiind atins în anii 1999 – 2,83 și 2000 – 2,55.
Coeficientul sezonalității. Unul dintre cei mai importanți factori ai prognozei turistice îl reprezintă sezonalitatea. Ea influențează în mod direct durata medie a sejurului și dimensiunea încasărilor pe zi/turist. O sezonalitate mai redusă determină o rată a încasărilor mai înaltă, ca urmare a eșalonării mai uniforme a consumului turistic și posibilități de primire a unui număr mai mare de turiști.
Importanța măsurării sezonalității turistice în elaborarea diferitelor variante de dezvoltare a turismului este legată de eficiența utilizării capacității de cazare, în special a celei hoteliere. Exprimarea sezonalității se face prin intermediul raportului dintre numărul înnoptărilor hoteliere în luna de maximă afluență turistică, față de luna de minimă afluență turistică. Coeficienții sezonalității la un nivel mai mare au fost realizați în anii 1996 – 4,30 ; 1998 – 4,60; iar cele mai scăzute valori în anii 1999 – 3,29 și 2000 – 2,88.
La Complexul Hotelier Parâng din Băile Olănești, gradul de ocupare a variat de la 59% în 1996, la 66,2% în 1998, iar în anul 2000 acesta fiind realizat în procent de 71,6%. (Tabel 5.1.) Indicii de ocupare ai capacității de cazare prezentați au fost realizați în condițiile economico-sociale cunoscute.
Indicatori de eficiență economică la SC SIND ROMÂNIA SRL – Băile Olănești
Tabel 5.1.
Sursa: DGS Vâlcea
Pentru o mai bună reflectare a nivelului serviciilor turistice realizate de Hotelul Parâng, în Tabelul 5.2. sunt prezentați indicii de ocupare ai capacității de cazare între anii 1990-2000, la nivel de țară, pe județul Vâlcea, stațiunea Băile Olănești și Hotel Parâng.
Indici de utilizare ai capacității de cazare turistică (%)
Tabel 5.2.
Sursa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
Din analiza Tabelului 5.2. se poate observa că în fiecare an al perioadei de referință gradul de ocupare a fost mult mai mare decât cel realizat la nivel de țară, județ sau stațiune. Spre exemplificare, luând ca an de referință anul 2002, la nivel de țară s-a realizat un grad de ocupare de 43,4%, la nivel de județ 54,8%, la nivel de stațiune 50,2%, iar la Hotelul Parâng de 71,6%. (Figura 5.1.)
Figura 5.1.
Analiza eficienței economice la SC SIND ROMÂNIA SRL – Băile Olănești se poate realiza nu numai pe baza indicatorilor ce exprimă fluxurile turistice, ci și pe baza indicatorilor valorici: încasări din turism, cheltuieli turistice, cifra de afaceri, profit brut realizat, rata profitului, productivitatea muncii.
Încasări din turism – indicator folosit pentru a exprima valoric rezultatele activității turistice desfășurate într-o anumită perioadă de timp (1995-2000) la Complexul Hotelier Parâng din Băile Olănești după cum reiese și din Tabel 5.3.
Cheltuielile turistice – reflectă consumul de mijloace de producție, de forță de muncă sau de mijloace bănești pentru desfășurarea în bune condiții a activității turistice. (Tabel 5.3.)
Evoluția încasărilor și cheltuielilor turistice va fi reprezentată în Figura 5.2.
Figura 5.2.
Rentabilitatea – este indicatorul care definește cele mai bine eficiența economică a activității. Reprezintă capacitatea unei unități turistice de a realiza profit și se determină ca diferență între volumul încasărilor și nivelul cheltuielilor. Conform situației din cadrul Hotelului Parâng s-a înregistrat o evoluție ascendentă a nivelului profitului, acesta atingând în anul 2000 valoarea de 6.106.273.000 lei.
Rata profitului – exprimă modul de gestionare a resurselor financiare și se calculează ca raport procentual între profit și cifra de afaceri. O rată maximă a profitului a fost realizată în anul 1995 – 28,9% , iar cea mai mică în anii 1999 – 17% și 2000 – 15,4%.
Număr personal angajat în activitatea turistică – reprezintă totalitatea persoanelor angrenate în buna desfășurare a activității de hotelărie, și conform datelor prezentate în Tabelul 4.3. este singurul indicator care a rămas relativ constant înregistrând o medie de 164 persoane.
Productivitatea muncii – măsoară concret eficiența economică, adică efectul obținut la unitatea de efort. Aceasta se calculează prin raportarea cifrei de afaceri anuale la numărul de personal care a participat la realizarea acesteia (Tabel 5.3.) Fluctuația acestui indicator în perioada de referință va fi prezentată în Figura 5.3.
Nivelul ridicat al productivității muncii la societatea prezentată a fost posibil printr-o normare și organizare rațională a muncii în procesele de aprovizionare, producție, servire, cazare, întreținere și evidență.
Indicatorii valorici ai SC SIND ROMANIA SRL – Băile Olănești
Tabel 5.3.
Surasa: Direcția Generală de Statistică Vâlcea
5.3. Raportul calitate – eficiență
În general calitatea unui produs se definește ca “aptitudinea de a satisface nevoile utilizatorilor”.
Calitatea în domeniul serviciilor turistice presupune, în general, o comparație între serviciul furnizat și cel așteptat de turiști. Atunci când apare o nepotrivire între ceea ce este oferit și ceea ce se așteaptă, revenirea turistului este puțin probabilă. Este bine cunoscut faptul că o “reclamă” proastă din partea unui turist nemulțumit se va propaga la încă cel puțin cinci persoane.
Astfel pentru a evita aceste situații nedorite, factorii de decizie ai Complexului Hotelier Parâng acordă o atenție deosebită serviciilor turistice prestate, pentru a atrage turiștii pe toată perioada anului, evitând totodată efectul negativ al sezonalității. De asemenea eforturile sunt orientate și asupra întreținerii, dar mai ales modernizării bazei tehnico-materiale existente, asupra diversificării serviciilor specifice fiecărui sezon și nu în ultimul rând asupra calității serviciilor oferite de către personalul hotelului.
În vederea realizării funcțiilor economice și sociale ale turismului, baza materială joacă un rol important în asigurarea condițiilor de sejur pentru turiștii care vin în stațiunea Băile Olănești pentru tratament, refacere, odihnă, agrement sau pentru peisajul deosebit din zonă. Utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale reprezintă un obiectiv prioritar al conducerii acestui hotel. Deși gradul de ocupare a fost fluctuant, realizarea unui profit ridicat a fost posibilă ca urmare a următorilor factori:
Dimensionarea și reducerea costurilor fără să afecteze calitatea serviciilor turistice;
Corelarea nivelului cheltuielilor cu volumul încasărilor;
Înlocuirea utilajelor din spațiile de producție (mari consumatoare de energie) cu unele mai performante;
Modernizarea și înlocuirea centralelor, instalațiilor termice, reducându-se astfel consumul de combustibil;
Efectuarea reparațiilor la instalațiile de apă și încălzire, eliminându-se astfel orice pierdere;
Instalarea de aparate de măsură pentru utilitățile hotelului în toate sectoarele de activitate în vederea eficientizării acestora.
O preocupare deosebită, în scopul atragerii a cât mai multor turiști și în scopul creșterii eficienței activității hotelului, se manifestă în sectorul cultural prin organizarea de excursii în zonă pe trasee prestabilite la prețuri avantajoase (75.000-85.000 lei/pers) și o masă inclusă. Astfel de excursii s-au realizat recent (aprilie 2002), pe trasee care includeau obiective turistice monahale, cât și alte stațiuni balneare din județ.
Pentru observarea calității serviciilor prestate, cea mai des folosită metodă este cea a chestionarelor adresate clienților, prin care sunt reflectate atât atuurile, cât și punctele slabe ale acestora. Managerii Hotelului Parâng conștientizează faptul că, cu cât se consacră eforturi mai mari concepției sistemelor de prestare, detaliilor de furnizare a serviciilor, formării și comportamentului personalului, cu atât este mai mult posibil să se atingă nivelul de calitate dorit.
O soluție în vederea menținerii eficienței și a unei calități înalte, o constituie organizarea activității în raport cu fluctuațiile cererii, prin pregătirea personalului și folosirea sistemului de angajări cu jumătate de normă (part-time).
CONCLUZII
Dacă până acum studiile de dezvoltare a turismului românesc au cuprins, aproape în exclusivitate, dimensiunea economică a fenomenului, și aceasta incompletă, este absolut necesar ca pentru viitor să se aibă în vedere, deopotrivă, evaluarea consecințelor socio-culturale asupra populației locale, precum și impactul ecologic – elemente componente ale dezvoltării durabile.
Așezarea societății românești pe principiile unei economii de piață vor conduce, implicit, spre necesitatea abordării impactului economic al dezvoltării turismului dintr-un unghi de vedere nou, care să surprindă complexitatea efectelor economice induse de procesul dezvoltării și anume: crearea de noi locuri de muncă, efecte antiinflaționiste, concurența cu alte ramuri ale economiei, influența asupra balanței de plăți, creșterea veniturilor bugetare prin sistemul de taxe și impozite, efectul multiplicator al veniturilor din turism, iar primii care vor beneficia direct de aceste venituri vor fi cei implicați nemijlocit în procesul de dezvoltare: promotorii, investitorii, agenții economici, salariații acestora și … turiștii.
Atât realitatea “europeană” cât și cea românească arată că dezvoltarea locală/regională este direct condiționată de realizarea unor proiecte de interes local, administrate la nivel local de către persoane, întreprinzători, organisme locale/regionale, care cunosc cel mai bine problemele și posibilitățile existente. Pe de altă parte, fără implicarea directă și fără susținerea autorităților locale, cu greu se poate vorbi despre o dezvoltare locală.
In cele din urmă, un plan rămâne doar o schemă teoretică dacă nu se bazează pe obiective reale, acceptate ca atare și promovate de factorii cu putere de decizie, dacă nu utilizează resursele disponibile pe plan local și dacă efortul și rezultatele obținute nu sunt cunoscute și recunoscute la diferitele nivele și de către grupurile țintă interesate. Managementul acestor proiecte la un nivel cât mai “local” dă posibilitatea angajării și asumării responsabilității, conduce la co-interesarea unui număr tot mai mare de beneficiari potențiali și stimulează bunăstarea chiar din interiorul comunității respective. In plus, o reușită pe plan local generează încrederea și interesul unor investitori din exterior și o zonă aflată în plin “boom” economic devine atractivă pentru tot mai multe activități propice dezvoltării.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Noi Forme de Valorificare a Potentialului Turistic din Statiunea Baile Olanesti (ID: 168308)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.