Studiu Geografic Privind Valorificarea Potentialului Turistic din Statiunea Balneoclimaterica Ba

INTRODUCERE

Lucrarea ,,Studiu geografic privind valorificarea potențialului turistic din stațiunea balneoclimaterica Băile Olanesti si aria sa limitrofa’’ a fost întocmita cu scopul de a contribui la imbogatirea cercetării geografice a zonei, actualizând datele de ordin fizico – geografic, dar mai ales turistic, si prezentând perspectivele de dezvoltare.

Stațiunea balneoclimaterica Băile Olanesti este una din cele mai mari si renumite stațiuni balneare din tara, fiind cunoscuta si pe plan european.

Apele minerale de la Băile Olanesti sunt atestate încă de la începutul mileniului trecut. Principalul produs valorificat de Băile Olanesti pe piața interna si internaționala este ,,tratamentul balnear’’, produs datorita căruia s-au dezvoltat si alte activități precum hotelier, alimentar, agrement, comerț, etc.

Toate problemele legate de prezentul si viitorul stațiunii m-au determinat sa aleg aceasta tema, care sper ca va contribui la cunoașterea in detaliu a stațiunii Băile Olanesti, a importantei pe care o reprezintă pentru potențialul turismului romanesc, dar si pentru fiecare dintre noi. In acest sens s-au avut in vedere analiza factorilor naturali de cura, respectiv clima si apele minerale, folosite la tratarea diferitelor afecțiuni si in scop profilactic, dar si pentru agrement.

Prin datele cuprinse in lucrare am căutat sa ușurez înțelegerea problemelor legate de susținerea si dezvoltarea turismului in România si special in stațiunea Băile Olănești. Am convingerea ca acesta stațiune balneara va avea o evoluție ascendenta si ca va juca un rol important in activitatea turistica romaneasca.

Un rol deosebit in elaborarea acestei lucrări îl au îndrumările primite din partea profesorului coordonator Vasile Glăvan care m-a îndrumat in toata activitatea de documentare, redactare si finalizare. In abordarea acestei teme m-am axat pe informațiile si datele obținute din parcurgerea unei bogate bibliografii, din documentația efectuata pe tema. Deosebit de utile au fost datele obținute de la conducerea stațiunii Băile Olanesti si de la primăria orașului Olanesti.

Din însemnarea si analiza tuturor acestor date si cunoștințe am dorit sa scot in evidenta particularitățile fizice, economico – geografice, valențe turistice si posibilități de dezvoltare ale acestei stațiuni balneare.

CAPITOLUL I

CADRUL GEOGRAFIC GENERAL

ASEZARE SI POZITIE GEOGRAFICA

Localitatea Băile Olanesti este situata in partea central – sudica a tarii, la intersecția paralelei de 45013’15’’ latitudine nordica cu meridianul de 24013’15’’ longitudine estica, la o altitudine medie de 450 m.

In cadrul Subcarpaților Getici, orașul Băile Olanesti se afla in partea central nordica in Depresiunea Olanesti. Aceasta împreuna cu Depresiunea Muiereasca si Depresiunea Bistrița – Costești formează șirul de depresiuni subcarpatice interne ce se desfășoară intre Valea Oltului si Valea Bistriței.

Limita nordica a depresiunii este data de abruptul (peste 600 m) pronunțat al crestelor de calcar ale Munților Căpățânii: Candoaia, Stogul, Căprăreața, Bila, Vânturarița, Gera, Vioreanu.

Spre est culmea se continua cu o creasta prelunga si puternic fragmentata a Sturului – Olanesti, pana la izvorul pârâului Muiereasca (respectiv izvorul Moristița Mica si Moristița Mare).

Limita vestica se situează intre Valea Bistriței si Valea Otăsăului (afluent pe stânga al Bistriței).

Limita sudica nu este prea evidenta. Trecerea din regiunea Olanesti – Cheia in aria cutelor subcarpatice se face pe nesimțite. Limita sudica poate fi trasata pe o linie ce pleacă de pe Olt (de la nord de Bujoreni), trece pe la nord de Păușești – Măglași, Bărbătești si se continua spre vest printre zona depresionara si zona cutata.

Localitatea Băile Olanesti se întinde de o parte si de alta a Văii Olanesti si a altor afluenți ai acestuia (dintre care si Valea Cheii).

Orașul aparține de județul Vâlcea, la 18 km. de orașul reședința – Rm. Vâlcea si are ca vecini in nord – est localitatea Brezoi, in nord comuna Malaia, in vest localitatea Costești, in sud – vest comunele Stoenești si Bărbătești, in sud comuna Păușești – Măglași, in est comuna Muiereasca si localitatea Călimănești.

CAI DE COMUNICATIE

Depresiunea in care este situata stațiunea, închisa spre nord si vest de crestele calcaroase ale Masivului Capatanii, permite accesul in oraș doar din sud. De aceea toate caile de comunicație cu stațiunea trec prin Rm. Vâlcea. Acestea sunt de trei tipuri: rutiere si feroviare.

Rețeaua rutiera

Accesul in stațiune se face pe DN 64A ce pornește din Rm. Vâlcea, de unde se desprinde din DN64 Caracal – Drăgășani – Rm. Vâlcea. Aici DN 64 face joncțiunea cu DN 7 (E 81) Pitești – Sibiu – Sebeș – Sălaj si DN 67 Rm. Vâlcea – Tg. Jiu – Drobeta Turnu Severin.

Schema stradala a localității are forma rectangulara, alungita, care se sprijină la sud – est pe punctul terminus al DN 64, iar la nord – vest pe traseul drumului forestier. Datorita configurației terenului, străzile care urca pe versanti au declivităti mari, ziduri de sprijin si curbe cu raze mici. Spatiile de parcare sunt deficitare in cadrul orașului. Localitatea nu este racordata la rețeaua naționala de cai ferate si nici nu exista vreun proiect in acest scop. Lungimea străzilor orășenești este in total de 93 de km din care 28 km sunt modernizați.

Rețeaua feroviara

Aceasta se afla pe linia secundara Caracal – Sibiu, care unește magistralele feroviare București – Cluj – Timișoara si Brașov – Arad – Sibiu – Curtici.

Cea mai apropiata stație CFR este la Rm. Vâlcea, legătura cu aceasta e făcuta de autobuze locale de transport in comun si de autocare moderne ale unei firmei particulare de transport ce sosesc in Gara Rm. Vâlcea atât din capitala cat si din alte orașe ale tarii cum ar fi Cluj-Napoca si Timișoara.

CADRUL NATURAL

1.3.1. Structura geologica si relieful. Delimitări

La începutul secolului al XX-lea, geologul L.Mrazec a folosit pentru prima data denumirea de Depresiune Getica pentru întreaga cuveta cuprinsa intre partea de vest a Carpaților Meridionali si Platforma Prebalcanică de vârsta cretacică delimitata fiind spre est si de Valea Dambovitei. Mai târziu, in literatura geologica numele Depresiunii Getice a rămas pentru porțiunea ce înglobează Colinele Olteniei si Muscelele Argeșului – împreuna considerate ca o singura unitate geologica – renuntandu-se la restul spațiului, care in totalitatea sa are peste 35 000 km2.

Geologic este adevărat ca regiunea corespunde unei arii scufundate in cretacicul superior, unei depresiuni umpluta după marele șariaj carpatic cu depozite terțiare. Geografic insa, prin caracterele sale fizico – geografice, ca altitudine, relief, rețea hidrografica, structura si mai ales raporturile cu regiunile vecine, reprezintă o platforma înalta, puternic fragmentata in fasii paralele de o bogata rețea hidrografica.

Caracterul de ,,depresiune’’ iese in relief numai in raport cu structura si tectonica regiunii situându-se in vecinătatea orogenului carpatic.

Mișcările care au fragmentat Podișul Getic nu s-au manifestat pe tot cuprinsul sau cu aceeași intensitate. Cele mai puternice mișcări s-au produs in porțiunea dintre Topolog si Jiu, pe care au diferențiat-o in zone de cutare, de platforma si scufundare.

Localizate pe harta, cele trei categorii de zone corespund următoarelor subunități dintre Olt si Jiu:

Șirul depresiunilor Horezu – Polovragi – Novaci, situat la contactul imediat al sedimentarului getic cu masivul cristalin al Munților Căpătînii si Parâng;

Zona cutata Rîmnicu-Vîlcea –Ocnele Mari – Folești – Slătioara – Maghirești, dispusa paralel cutelor carpatice, la sud de zona depresiunilor;

Depresiunea Tîrgu Jiu, întinsa regiune de adunare a apelor, puternic prelucrata de acțiunea apelor ce se întâlnesc aici;

Platforma Oltețului, situata intre Olt si Jiu se desfășoară la sud de zona cutata, pana se pierde treptat in Câmpia Dunării.

Prin caracterele lor geologice, cele patru subunități nu cuprind o mica porțiune situata intre Pîrîul Călimănești (la est) si Pârâul Otăsău (la vest), ele fiind tăiate la mijloc de pâraiele Olanesti si Cheia.

Aceasta porțiune întrerupe zona depresionara de pe rama sudica a Carpaților, iar pe de alta parte, nu se integrează nici zonei cutate subcarpatice; structural nu reprezintă un complex de cute anticlinale si sinclinale, dislocări, falii, ci este formata din strate cu o poziție monoclină, deranjata pe alocuri de slabe ondulări.

Regiunea Olanesti – Cheia, privita din punct de vedere structural si al naturii rocilor, nu poate fi cuprinsa numai in cadrul Podișului Getic.

Factorul altimetric, luat separat, s-ar părea ca nu ne permite sa înglobam o regiune de peste 1000 m, adică nu ne permite o extindere a elementului subcarpatic pana la 1200 m. Totuși in regiunea indicata, altitudinile de peste 900 – 1000 m nu ne dau o nota deosebit caracteristica, fata de partea înaltă a Podișului Getic, care sa indice o alta limita decât masivul de vest si de nord. Complexul factorilor geografici arata cu totul altceva decât altitudinea.

Evoluția paleogeografica

In contact direct cu cristalinul si sedimentarul mezozoic sta transgresiv senonianul, reprezentat prin depozite vestice, conglomerate roșiatice si gresii, precum si marne cenușii – alburii. Formațiunile paleogene se urmăresc foarte bine in văile pâraielor Muereasca, Olanesti, Cheia, care taie transversal depozitele, deschizând profile geologice clare in aceste formațiuni.

Cea mai mare dezvoltare o are eocenul. Formațiunile sale se întind pana la nord de linia satelor Muereasca, Olanesti, Cheia. Mai la sud, oligocenul apare pe Valea Otăsăului, sub aspectul unei fîșii înguste, care se lărgește progresiv pana in Valea Oltului, la nord de vărsarea Pîrîului Muereasca, aici ajungând la o lățime de cîtiva km.

Depozitele acestei formațiuni sunt constituite din alternanta altor bancuri groase de conglomerate, cu bancuri tot atât de puternice de grasii, marne si argile. Dispoziția lor stratigrafica in benzi paralele a avut o mare influenta in aspectul morfologic general al regiunii.

Zona paleogen este mărginita la sud de o fîșie neogenă, constituita din depozita ce aparțin acvitanianului si burdigalianului ce ies la zi in Valea Oltului.

Toate depozitele păstrează o cădere monoclinala, mai accentuata in nord, pana in zona de dezvoltare a mediteranului I.

Spre sfarsitul oligocenului, miscarile puternice care au dat nastere regiunilor depresionare de la marginea sudica a Carpatilor, in zona unor linii tectonice preexistente, au avut un rol insemnat pentru stabilirea pozitiei actuale a stratelor. Situatia lor generala, monoclinala, cu inclinare destul de accentuata a fost determinata de presiunile exercitate de la nord in tot tertiarul. Cert este ca de la ultinul anticlinal carpatic, care afecteza depozitele cretacicului superior, pana la cutele subcarpatice propriu-zise, exista slabe ondulări care au avut o mica influenta in modificarea cursurilor apelor.

Mișcările epirogenetice au avut un rol deosebit pentru evolutia regiunii, la sfarsitul tertiarului si chiar in cuaternar, au ridicat intregul Podis Getic mult deasupra nivelului marii.

Fapt esențial este ca, atât liniile generale, cat si reteaua hidrografica sunt influentate intr-o masura mai mica de tectonica regiunii. Structura, este cea care corespunde in primul rând de dezvoltarea si caracterele generale ale regiunii, iar relieful in totalitatea sa este rezultatul fragmentarii unei suprafețe in fâșii paralele, înguste, cu direcție nord – nord – vest respectiv sud – sud – est, de către o rețea hidrografica consecvent dezvoltata.

Relieful major

Luând ca punct de plecare valorile hipsometrice, regiunea corespunde la doua zone sau la doua nivele distincte: o zona inaltă cu altitudini de peste 1000 m si o zona joasa cu altitudini de 600 – 800 m, ambele zone înclinându-se către sud.

Cele doua nivele se întâlnesc pe o linie ce trece la nord de Pietreni si Bărbătești, se îndreaptă spre nord – est pe la sud de satele Gurguiata si Coman partea înaltă a Podișului Getic, care sa indice o alta limita decât masivul de vest si de nord. Complexul factorilor geografici arata cu totul altceva decât altitudinea.

Evoluția paleogeografica

In contact direct cu cristalinul si sedimentarul mezozoic sta transgresiv senonianul, reprezentat prin depozite vestice, conglomerate roșiatice si gresii, precum si marne cenușii – alburii. Formațiunile paleogene se urmăresc foarte bine in văile pâraielor Muereasca, Olanesti, Cheia, care taie transversal depozitele, deschizând profile geologice clare in aceste formațiuni.

Cea mai mare dezvoltare o are eocenul. Formațiunile sale se întind pana la nord de linia satelor Muereasca, Olanesti, Cheia. Mai la sud, oligocenul apare pe Valea Otăsăului, sub aspectul unei fîșii înguste, care se lărgește progresiv pana in Valea Oltului, la nord de vărsarea Pîrîului Muereasca, aici ajungând la o lățime de cîtiva km.

Depozitele acestei formațiuni sunt constituite din alternanta altor bancuri groase de conglomerate, cu bancuri tot atât de puternice de grasii, marne si argile. Dispoziția lor stratigrafica in benzi paralele a avut o mare influenta in aspectul morfologic general al regiunii.

Zona paleogen este mărginita la sud de o fîșie neogenă, constituita din depozita ce aparțin acvitanianului si burdigalianului ce ies la zi in Valea Oltului.

Toate depozitele păstrează o cădere monoclinala, mai accentuata in nord, pana in zona de dezvoltare a mediteranului I.

Spre sfarsitul oligocenului, miscarile puternice care au dat nastere regiunilor depresionare de la marginea sudica a Carpatilor, in zona unor linii tectonice preexistente, au avut un rol insemnat pentru stabilirea pozitiei actuale a stratelor. Situatia lor generala, monoclinala, cu inclinare destul de accentuata a fost determinata de presiunile exercitate de la nord in tot tertiarul. Cert este ca de la ultinul anticlinal carpatic, care afecteza depozitele cretacicului superior, pana la cutele subcarpatice propriu-zise, exista slabe ondulări care au avut o mica influenta in modificarea cursurilor apelor.

Mișcările epirogenetice au avut un rol deosebit pentru evolutia regiunii, la sfarsitul tertiarului si chiar in cuaternar, au ridicat intregul Podis Getic mult deasupra nivelului marii.

Fapt esențial este ca, atât liniile generale, cat si reteaua hidrografica sunt influentate intr-o masura mai mica de tectonica regiunii. Structura, este cea care corespunde in primul rând de dezvoltarea si caracterele generale ale regiunii, iar relieful in totalitatea sa este rezultatul fragmentarii unei suprafețe in fâșii paralele, înguste, cu direcție nord – nord – vest respectiv sud – sud – est, de către o rețea hidrografica consecvent dezvoltata.

Relieful major

Luând ca punct de plecare valorile hipsometrice, regiunea corespunde la doua zone sau la doua nivele distincte: o zona inaltă cu altitudini de peste 1000 m si o zona joasa cu altitudini de 600 – 800 m, ambele zone înclinându-se către sud.

Cele doua nivele se întâlnesc pe o linie ce trece la nord de Pietreni si Bărbătești, se îndreaptă spre nord – est pe la sud de satele Gurguiata si Comanca, ajungând in Valea Oltului, la nord de Călimănești.

Sunt deci, doua suprafețe morfologice sculpturale: una joasa, sub 800 m si una înaltă, situata intre 1100 m si 1600 m. Prima corespunde suprafeței generale a Piemontului Getic, racordata perfect cu partea sudica a podișului. Cea de-a doua corespunde, probabil, unuia dintre nivele de dinudatie din Carpați.

Interesant este ca treapta care străbate limita dintre cele doua nivele, evidenta in est, cu cat merge spre vest, se șterge cu încetul. Aceasta se observa atât prin altitudinea din ce in ce mai joasa cat si prin reducerea treptata a suprafeței sale.

In modul acesta, zona înaltă pare o continuare a zonei joase, ca si cum ambele ar forma o unitate. In vestul regiunii exista o parte continua de la 1200 m la 1600 m, zona de trecere la regiunea cutata.

Relieful major este format dintr-o culme calcaroasa ce aparține de Munții Căpătânii (in nord): Cândoaia – 1405 m, Stogu – 1494 m, Căprăreața – 1799 m, Albul – 1909 m, Buila Vânturarița – 1463 m, Gera – 1885 m, Vioreanu – 1890 m si Depresiunea Olanesti.

Spre est culmea se continua cu o creasta prelungita si fragmentata. Versanții prăpăstioși, lipsiți de vegetație domina văile înguste si adânci. Dincolo de creasta calcaroasa se întrezăresc spinăriile rotunjite ale cristalinului, acoperit cu pășuni.

Relieful structural si petrografic

Factorii care au sculptat regiunea au fost dirijați in acțiunea lor de structura, natura rocilor si nivelul de baza coborât al Oltului. Prin acțiunea lor s-a format un relief diferit de la o roca la alta. Astfel, formele rezultate au același caracter de zonalitate, conform structurii in care au fost sculptate.

In acest timp eroziunea pe verticala fiind foarte rapida n-a permis dezvoltarea eroziunii laterale. Din aceasta cauza, intervăile n-au fost fragmentate intr-o serie de segmente despărțite de vai adânci, ci ele se prezintă sub forma unor spinări neîntrerupte foarte greu accesibile. Ceea ce vine sa întrerupă linia continua a spinării interfluviilor sunt inșeuările. Intervăile sunt constituite in acest fel dintr-o alternanta de porțiuni înalte si abrupte cu porțiuni joase – înșeuările – prelucrate si de alunecări.

Iată deci ca variațiile morfologice pe care le prezintă spatiile dintre vai sunt date de natura rocilor, de alternanta orizonturilor de marne cu cele de conglomerate, iar formele rezultate sunt grupate in sensul acelor orizonturi.

Orizonturile de conglomerate au dat naștere formelor înalte si sălbatice. Abrupturi si versanți prăpăstioși limitează aceste forme. Dezagregarea foarte activa a dat naștere la numeroase forme structurale: turnuri, polite, pile, hornuri, cruste, întâlnite mai ales in nordul regiunii Olanesti – Cheia.

Creasta, bine dezvoltata din cauza poziției monoclinale a tratelor, da nota caracteristica pe care structura geologica o imprima întregii regiuni getice.

La baza tuturor formelor sculptate in conglomerate s-au acumulat mari cantități de grohotiș. Crusta, cu clina nord – vest abrupta si lipsita de vegetație, este inecată si ea de același material de dezagregare.

Localizate in zonele cu depozite marno – argiloase, înșeuările si lărgirile văilor sunt inșirate in același sens al orizonturilor geologice. Astfel, s-au format zone mai adânci dispuse transversal spatiilor interfluviale. Altitudinea lor este in medie cu 200m mai joasa decât media inălțimilor alăturate, iar felul lor de dispunere formează linii morfologice transversale, suprapuse liniilor principale ale reliefului.

Cu cat înaintăm de la vest la est, cu atât înșeuările si lărgirile văilor capătă o dezvoltare mai mare. La sculptarea văilor au luat parte si alunecările de teren.

Așezarea satelor in aceste locuri a fost favorizata in primul rând de prezenta apei la suprafața marno – argilelor, care nu trebuie căutate jos, in vale. Mai mult legătura dintre vai se face tot prin înșeuări mult mai accesibile decât zonele proeminent conglomeratice, in care nu s-au putut face poteci.

In urma acestor constatări, in regiunea Olanesti – Cheia se pot deosebi doua zone:

O zona unde așezările sunt instalate in vai, de-a lungul râurilor, pe terase sau pe coșurile de dejecție ale diferiților afluenți, zona care se întinde pana la o linie Călimănești – Olanesti Bai – Cheia;

O zona in care satele părăsesc văile pentru a se instala in înșeuările spatiilor dintre râuri la o altitudine de peste 700 m: satele Tisa, Gurguiata, Pietrișul, Comanca, Suta.

Cu toate ca altitudinile de peste 1000 m ne-ar indica o zona montana, pentru partea de nord a regiunii Olanesti – Cheia, omogenitatea structurii, naturii rocilor si elementelor morfologice, precum si aspectul unitar al văilor cu caracter consecvent arata o singura subunitate, o prelungire a regiunii getice. In plus, treapta de denivelare a celor doua nivele geomorfologice ștergându-se in spatiile dintre Otăsău si pârâul Olănești, este un argument in plus pentru a admite ca regiunea Olanesti – Cheia se deosebește de celelalte unități ale Piemontului Getic si formează o subunitate cu totul aparte.

Relieful fluviatil

Formele create prin acțiunea agenților externi au același caracter in întreaga regiune Olănești- Cheia. Majoritatea formelor existente corespund evoluției celor doua generații de vai – consecvente si subsecvente – situate in stadiul de dezvoltare mult deosebite.

Apele care taie de la nord la sud regiunea Olanesti – Cheia îsi au in mare parte izvoarele in coama sudica a înălțimilor cristaline mezozoice. Culmea calcaroasa Pietrele – Vioreanu – Vânturarița nu este tăiata de vai. Numai pâraiele Cheia si Olănești își au izvoarele dincolo de culmea calcaroasa, la întâlnirea acesteia cu Sturu Olanesti. Înșeuarea a ajutat celor doua ape sa taie vai adânci, pe alocuri cu aspecte de chei.

De la ieșirea din zona carpatica, apele păstrează direcția inițiala consecventa. Pâraiele Otăsău, Cheia, Olanesti formează o rețea paralela, arcuita caracteristic cu direcția est – sud – est. Aceasta orientare a cursului apelor se datorează flexurii Oltului.

Apele urmărind înclinarea tratelor si-au adâncit albia destul de ușor in rocile relativ friabile. Nivelul lor de baza foarte jos, dat de cursul Oltului, a înlesnit o acțiune mai puternica de aici, ducând la o distrugere foarte avansata a suprafeței inițiale. S-au format in acest mod vai adânci de multe ori prăpăstioase. Acolo unde văile străbat depozite de conglomerate, versanții sunt foarte abrupți, dând chiar aspect de cheie. Asemenea porțiuni găsim in regiunea Băile Olanesti, pe pârâul Cheia, la nord de satul Cheia si de Mănăstirea Iezeru.

In regiunile unde predomina gresiile si marnele, văile prezintă unele lărgiri in care găsim fragmente de terase, dar nu si suficient de extinse pentru a fi un loc bun pentru stabilirea așezărilor omenești, care sa ofere in același timp si terenuri pentru culturi. Mai dezvoltata este terasa de 1.5 – 2 m pe apele Muereasca, Olanesti, Cheia, la sud de satele Muereasca, Olanesti Sat si Cheia.

Daca rețeaua de vai consecvente a reușit sa se adâncească mult, văile subsecvente au o slaba dezvoltare, pe alocuri abia pătrund in coasta dealurilor. Faptul se datorează in primul rând structurii care a impus o dificila taiere a straturilor dure de conglomerate. Se mai datorează apoi apariției foarte rare a izvoarelor in aceste conglomerate, precum si a slabei extensiuni a spațiului interfluvial, care n-a putut oferi condiții prielnice pentru organizarea unui element hidrografic viguros, cu mare putere de distrugere.

Din aceste motive văile subsecvente au un caracter torențial cu profil longitudinal in trepte, înnecat fiind de cele mai multe ori de material provenit nu din eroziunile apelor, ci dintr-un foarte activ proces de dezagregare. Văile cu aspect torențial, profil in trepte si lipsite de apa, se găsesc in zona conglomeratelor. In zonele marno – gresoase aspectul lor se schimba. Rocile mult mai friabile au adus o înlesnire eroziunii, lăsând sa se sape vai mai largi, dar nu atât de dezvoltate pentru a ferestrui spațiul interfluvial. Din cauza structurii monoclinale, văile subsecvente mai dezvoltate au un caracter disimetric. Ele sunt factorul care a dat naștere reliefului de cruste întâlnit in regiune.

Văile principale au fragmentat întregul spațiu in fâșii paralele ce nu au o lățime mai mare de 4 – 5 km.

Clima

La nivel global, localitatea se afla intr-un climat temperat continental insa, la nivelul tarii, climatul specific acestei regiuni a Subcarpaților Getici e climatul de dealuri înalte.

Peste bazinul Olanesti trec mase de aer cald si uscat dinspre Mediterană si Adriatică, mai puțin simțindu-se influenta gerului rece din nord, datorita adăpostului format de zidul Meridionalilor. Ca urmare a influentei maselor de aer cald si datorita condițiilor locale se realizează un complex climatic cu o mare varietate de nuanțe, contribuind la schimburi rapide de climat (temperatura, precipitații, vânt, radiații solare). Stațiunea propriu zisa beneficiază totuși de un climat blând cu temperaturi medii de +90 C, in cadrul unor medii minime de –1.50C si medii maxime de +19.60C. Temperatura atinge maxima de +21.20C in luna iulie, iar maxima lunii celei mai friguroase de iarna – ianuarie – este de –3.80C. Deci, in stațiune, iernile nu sunt friguroase, iar verile nu prezintă încălziri excesive.

Precipitațiile cele mai abundente s-au înregistrat in anotimpul cald ( mai, iulie ): de 100.7 l/m2, iar cele mai reduse in martie: 21.2 l/m2; media anuala a precipitațiilor depășind 730 l/m2.

Presiunea atmosferica sta la baza celui de-al doilea factor genetic al climei: circulația generala a aerului. Ea este maxima in luna decembrie ( 740.2 m coloana de mercur). Presiunea atmosferica medie anuala in Băile Olanesti este de 964.7 milibari.

Datorita așezării intr-o depresiune, vânturile locale in stațiune bat in direcția NNV – SSE. Primăvara, circulația este mai instabila, prin schimbarea regimului termic si predominanta formelor barice. In schimb, iarna prezintă un calm cu valori maxime din cauza stratificării aerului rece si greu la sol, care împiedică formarea curenților. Ziua se produc mișcări ale maselor de aer datorita încălzirii, pe când noaptea predomina calmul atmosferic. Viteza vântului nu depășește in localitate 3 m/s fiind mai ridicata primăvara, iar toamna întâlnim cele mai reduse viteze ale vântului.

Umiditatea este relativ ridicata, cu maxime de 87% in noiembrie, decembrie, si minime de 68% in iulie – august. Roua si bruma, frecvente mai ales in stațiune si in Cheia, își aduc contribuția la creșterea cantității de apa pe care o primește solul. Cazuri de bruma se semnalează de la sfârșitul lui august pana in mai, afectând livezile si grădinile de zarzavat. De asemenea, au fost ani când din cauza înghețului, a căderii grindinei si zăpezilor in lunile aprilie si mai au fost afectate culturile si plantele pomicole. Seceta nu este un fenomen caracteristic, ea înregistrându-se doar in putini ani, nu a avut durate mari si nici urmări catastrofale.

Nebulozitatea variază in timpul anului sub forma unor curbe cu maxime in timpul iernii si cu minime la sfârșitul verii ( august – septembrie). Media anuala pentru Băile Olanesti este de 6.0 zecimi.

Durata anuala de strălucire a soarelui este de 2025.6 ore, cu minime in decembrie si maxime in iulie. De obicei soarele strălucește vara si toamna cu o intensitate de pana la 10 ore pe zi.

Condițiile naturale de relief si vegetația determina existenta a doua topoclimate locale: unul pe valea pârâurilor Olănești si Cheia, apreciat de specialiști drept un topoclimat de depresiune si altul pe versantul localității Băile Olanesti. Climatul din perimetrul stațiunii este caracterizat printr-o temperatura mai ridicata ( 10; 1.50C ) fata de versanți. In ceea ce privește versanții, expunerea lor determina valori diferite ale temperaturii: in timp ce partea stângă a pârâului Cheia si Olanesti este mai însorita, mai calda, beneficiind de o iluminare puternica, partea dreapta beneficiază de o temperatura a aerului mai scăzuta, fiind umbrita si semiumbrită, cu o umiditate ridicată, dar si cu o vegetație mai abundenta alcătuită din păduri de foioase.

Hidrologia

Ape de suprafața

Rețeaua hidrografica este bine dezvoltata, întreaga zona fiind străbătută de o adevărată rețea de ape. Principalul curs de apa este râul Olanesti, cu o lungime de 38 km. si o suprafața a bazinului de unde-si colectează apele de 231 km2. Râul Olanesti izvorăște din Munții Căpățânii si curge in direcția SSE. Primul sau afluent este Pârâul Câinelui, care se varsă in el in dreptul localității Comanca. Pana la vărsarea lui in Olt, in dreptul localității Rm. Vâlcea, râul Olanesti primește o serie de afluenți. Pe partea dreapta se varsă pârâurile: Piciorul Porcului, Tisa, Valea Argelelor, Valea Adânca si Cheia, cu o lungime de 24km. si o suprafața a bazinului de colectare de 88 km2. Pe partea stânga, râul Olănești primește apele pârâurilor: Valea Radiței, Valea Bacei, Comanca, Răpuroasa, Valea Pietrei, Valea Gorunilor, Valea Ursului, Valea Scaunelor si Valea de Brădet.

Regiunea este bine drenata de aceste ape ce izvorăsc din partea superioara a dealurilor înconjurătoare. In amonte de stațiune, valea pârâului Olanesti este îngustă si cu pante repezi, formând cascade de o mare frumusețe. In dreptul localității Băile Olanesti si in aval de aceasta, valea se lărgește, mai ales începând din dreptul satului Olanesti, iar pantele devin mai line. Relieful accidentat face ca in timpul ploilor apa râului Olănești si a afluenților săi să crească cu mult peste nivelul mediu, putând produce pagube însemnate, cum s-a întâmplat in anii 1985, 1969, 1992, 1995 si 2002.

Tot in aceasta regiune întâlnim si câteva lacuri, atât naturale cat si antropice: lacurile cu nuferi de lângă Sanatoriul ,,1 Mai’’ (antropic), lacul din Olanesti, nu departe de fostul Siloz, lacul din dealul Cheii (naturale). Au mai existat câteva lacuri dar cu timpul au secat sau au fost distruse, cum au fost: lacul Cabana Bacea, care era populat cu păstrăvi si lostrițe, lacul Schitu Iezer, in zona cu același nume.

Ape de adâncime

Zăcământul hidromineral al localității Olănești este situat in bazinul mijlociu al râului Olănești, la contactul morfostructural dintre Munții Căpățânii si dealurile subcarpatice ale Olteniei, respectiv dealurile Olanesti. Analiza detaliată a zăcământului hidromineral de la Olanesti exploatat prin treizeci de izvoare naturale si cinci foraje, evidențiază prezenta unor tipuri variate de ape minerale si anume:

– Sulfuroase, bicarbonatate, sulfatate, sodice, calcice, magneziene – la izvoarele nr. 11, 12, 24 si 31, având o mineralizare totala de numai 500 – 1000 mg/l si un conținut de hidrogen sulfurat de 0,1 – 9 mg/l;

– Sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice – numai la forajul 5 bis, cu o mineralizare totala de 1300 mg/l;

– Sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice, calcice, magneziene – întâlnite la majoritatea forajelor din zona; acest tip se divide in doua subgrupe:

Sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice – la izvoarele nr. 1, 2, 13 si 14, având o mineralizare de 1500 – 3000 mg/l si H2S de 5 – 20 mg/l;

Clorurate, bromurate, iodurate, sodice, calcice, magneziene la izvoarele nr. 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 16, 19, 23, 27, 30 precum si la forajele nr. 1, 2, 3, 4, 5. Mineralizarea totala mai mare la apa din foraje (11 – 20 mg/l) prezentând si un conținut mai ridicat de hidrogen sulfurat.

Cercetările hidrogeologice, hidrochimice si izotopice efectuate in stațiune de cercetători de la Institutul de Științe Geologice din București au evidențiat ca apele minerale de la Băile Olanesti sunt de origine profunda, de tipul apelor de zăcământ, aflate in diferite de diluare cu ape superficiale. Acestea se caracterizează prin prezenta iodului si a bromului, amoniului, borului, a gazelor libere de tipul metanului si a omologilor superiori ai acestuia, precum si conținutul ridicat in sulfați. Este vorba de grade diferite de diluare a unui tip primar de apa puternic mineralizata, cu caracter de apa de zăcământ (sulfuroasa, clorosodică, bromo – iodată, amoniacala, cu conținut redus de sulfați). Datorita amestecului – in proporții diferite – cu apa acumulata in fisurile conglomeratelor eocene sau gresiilor senoniene, ce conduce la creșterea sulfaților. Concentrația in deuteriu indica existenta a trei componente ce contribuie la alimentarea zăcământului: ape de infiltrație locala, ape venite de la altitudini ridicate, ape de adâncime.

O caracteristica generala a acestor ape minerale o constituie si prezenta hidrogenului sulfurat. El este considerat ca având o origine organica, rezultând din reducerea sulfaților de către bacterii anaerobe specifice, in prezenta hidrocarburilor.

1.3.4. Vegetația

Vegetația bazinului Olănești este încadrată in următoarele etaje:

– etajul subalpin care cuprinde culmile vârfurilor din nord – vestul localității, aflat la peste 1700 m altitudine. Aceasta zona cuprinde: arbuști ca jepii, ienupărul, afinul, merișorul de munte, bujorul de munte.

– etajul boreal (al coniferelor) situat intre 1300 – 1700 m altitudine, este dominat de păduri de molid ai căror arbori ating înălțimi de peste 30 – 40 m si circumferințe de 210 -260 cm. Tot aici se întălnește bradul, scorușul, paltinul, socul roșu, afinul. In partea de jos a acestui etaj își fac apariția arinul alb si verde, ferigile si crinul de pădure.

– etajul nemoral (al pădurilor de foioase), situat intre 300 – 1400 m, este bine reprezentat in regiune prin pădurile de fag, paltin de munte, ulm, frasin, anin, mesteacăn, gorun, plop tremurător. In aceasta zona se întind pajiști bogate, presărate cu ghiocei, floarea paștelui, feriga, rostopasca.

.

Fauna

Munții, dealurile si văile adânci acoperite de întinse păduri constituie locuri prielnice pentru dezvoltarea unei faune destul de bogate, in cea mai mare parte de interes vânătoresc. Pe cele mai înalte culmi ale etajului subalpin întâlnim unul din cele mai frumoase monumente vii ale naturii carpatine si anume capra neagra, animal ocrotit de lege. Coborând apoi prin etajul molidișurilor si prin cel al pădurilor de foioase putem întâlni la tot pasul animale precum: cerbul, căprioara, mistretul si ursul.

Pădurile de foioase sunt populate si de o mulțime de rozătoare cum sunt: veverița, iepurele, de câteva animale răpitoare: rasul, care urca pana la limita superioara a pădurilor, jderul de copac si jderul de stanca, întâlnit mai ales in locurile pietroase.

Bazinul Olanesti adăpostește si un număr variat de pasări: cocoșul de munte, ierunca, potârnichea, pițigoiul, corbul etc. Pe dealurile de sub munte cea mai mare răspândire o au: lupul, vulpea, viezurele si pisica sălbatică.

In apele repezi de munte trăiesc pești ca: păstrăvul, cleanul, nisiparița si mreana.

Soluri

Caractere generale ale solurilor

Deoarece teritoriul localității Băile Olanesti cuprinde din punct de vedere geomorfologic doua trepte de relief ( cea deluroasa si cea montana ), voi încerca sa caracterizez principalele tipuri de sol, in etajarea lor altitudinala in raport cu condițiile climatice si de vegetație:

Clase si tipuri de sol si caracteristica lor

A) Soluri zonale

a) de deal – reprezentate de solurile brune de pădure – cele mai răspândite in regiunea deluroasa. Sunt soluri eubazice, saturate, slab acide, cu conținut bogat in humus, îndeosebi in partea superioara a orizontului. Solurile brune de pădure s-au format in Subcarpați, pe un relief frământat, la altitudini ce variază intre 400 – 650 m altitudine, sub pădurile de gorun, stejar, fag, sau in pădurile de amestec. Solurile brune de pădure tipice au orizonturi slab diferențiate, iar cele podzolice au orizonturile evidențiate. In zona Olanesti aceste soluri sunt frecvente in regiunea făgetelor, pe depozite nisipoase sau marne argiloase. Solurile brune de pădure puternic podzolice sunt solurile de sub pădurile de gorun, care au culori mai deschise in orizontul A, cu textura nisipo – lutoasa.

b) de munte – reprezentate de solurile brune acide montane – întâlnite sub făgetele montane, pădurile de amestec de rășinoase cu fag. Sunt soluri bogate in schelet, cu minerale ușor alterabile.

B) Soluri intrazonale

Sunt soluri de culoare neagra, bogate in humus cu reacție slab acidă sau neutră, întâlnite in pajiștile de pământ roșu si de patrusca de pe stâncării.

In zăvoaiele de crin alb din Valea Oltului sau Cheia se găsesc soluri deluviale, constituite din material depus de apele curgătoare si de șiroire.

Rezervații naturale

Vegetația ornamentala din perimetrul orașului Băile Olănești a constituit o preocupare permanentă a specialiștilor, printre ei remarcându-se cercetătorul local prof. Dr. Traian Rădoi. In urma analizei efectuate de acesta au fost identificate 106 de specii, trecute pe familii, genuri si specii. Dintre acestea le amintim pe cele mai rare: bradul alb, laricele (singurul conifer cu frunze cazatoare), bradul argintiu, tuia sau arborele vieții, arborele pagodelor si arborele de lalea.

Prin bogăția speciilor lemnoase, arbustive si ierboase, vegetația din stațiune contribuie la crearea unui plăcut aspect peisagistic. Dintre animale se remarca in mod deosebit veverițele, multe dintre ele îmblânzite si acceptând cu ușurință să ia nuci, alune, biscuiți mai ales din mana copiilor.

Pe teritoriul orașului Băile Olanesti se afla mai multe rezervații si monumente ale naturii, din care amintim:

Rezervația de tisa din Cheile pârâului Cheia – s-au identificat 628 exemplare de tisa pe o suprafața de 1,5 ha;

Rezervația naturala Stogul – situata in masivul Buila – Vânturarița, se constituie ca o rezervație complexa având o suprafața de 100 ha. Aici se întâlnesc peste 35 de peșteri si avene. Flora este compusa din exemplare de tisa, floarea de colt, ienupărul pitic etc. Fauna este reprezentata de: ursul brun, capra neagra, porcul mistreț, rasul etc.

Rezervația Radița – Mânzu – o rezervație naturala complexa situata in Munții Căpățânii, pe o suprafața de 10 ha. Peisajul este foarte pitoresc fiind format din: pile, turnuri, babe, cascade. Flora este alcătuita din plante rare: floarea de colt, bulbucii de munte etc.

Rezervația Lacul – Frumos din Mosoroasa – se prezintă sub forma unei mlaștini a cărei principală atracție o reprezintă prezența plantei carnivore Drossera rotundifolia (roua cerului).

Peștera Munteanu – Mungoci – aici se întâlnește cea mai mare colonie de lilieci;

Peștera Clopot – aici se întâlnesc cele mai mari stalagmite de pe teritoriul județului Vâlcea;

Lacurile cu nuferi albi respectiv roșii situate in apropierea Sanatoriului ,,1 Mai’’.

Cadrul economico – social si demografic

1.4.1. Populația

In domeniul turistic, pentru a aprecia mai bine apariția si dezvoltarea unei stațiuni turistice, aceasta trebuie analizata si ca localitate. O succintă evaluare a unor date demografice, economice, arată si ce alte funcții îndeplinește o stațiune turistică si modul in care dotările de infrastructură generală si edilitară sprijină activitatea de odihnă si recreere, sporesc gradul de confort al turistului.

Din punct de vedere al dinamicii populației, s-a înregistrat o scădere a numărului locuitorilor orașului Băile Olanesti. Astfel, in urma recensământului efectuat in anul 2002, populația era de 4604 locuitori, fata de 4834 locuitori înregistrați la recensământul din anul 1992.

1.4.1.1 Natalitatea

Natalitatea arata frecventa sau intensitatea nașterilor in interiorul unei populații. Aceasta se măsoară prin rata natalității, indicator calculat prin raportarea numărului total de născuți vii la populația medie si se exprimă promile (o/oo). Pentru a calcula rata natalității orașului Băile Olanesti intre anii 1997 si 2002 am folosit următoarele date obținute in urma studiilor de populație înregistrate în orașul – stațiune:

Sursa: Primăria Orașului Olanesti

Din analiza datelor se observa o scădere a natalității populației, rata natalității ajungând in 2002 la doar 9,7 o/oo fata de 1997 când s-a înregistrat cea mai ridicata valoare 12.8 o/oo. Aceasta scădere se datorează factorilor socio – culturali, economici, aceștia fiind determinați si de situația economică generală înregistrându-se la nivelul întregii țări.

1.4.1.2. Mortalitatea

Mortalitatea reflecta totalitatea deceselor care se produc in cadrul unei populații. Aceasta se exprima prin rata mortalității, indicator demografic care reprezintă un raport intre numărul total de decedați si populația medie, redata in promile (o/oo). In localitatea Băile Olanesti s-au înregistrat, intre anii 1997 si 2002, următoarele valori ale numărului de decedați:

Sursa: Primăria Orașului Olanesti

Din analiza datelor înregistrate in tabelul de mai sus se observa o scădere a ratei mortalității intre anii 1997 si 2002, valoarea maxima înregistrându-se in anul 1997 – 13.2 o/oo, iar valoarea minima in anul 1999 – 9.3 o/oo. Unii din factorii care au determinat aceasta scădere a ratei mortalității sunt: nivelul general de instruire a populației si sistemul de îngrijire medicala. Cel dintâi factor este strâns legat de o buna igiena si de utilizarea mijloacelor terapeutice existente, iar cel de-al doilea se refera la calitatea serviciilor sanitare, la gradul de pregătire al personalului, medical, la infrastructura si echipamentelor sanitare.

1.4.1.3 Bilantul natural

Diferentele care exista intre nivelul natalității si cel al mortalității unei populații sunt redate de bilantul natural. Acesta se obtine prin diferenta dintre rata natalității si rata mortalității.

Efectuand scaderea dintre natalitate si mortalitate, la nivelul orașului Băile Olanesti, s-au observat următoarele valori :

Sursa: Calculat dupa datele Primariei Orașului Olanesti

Aceste ascensiuni si scaderi ale natalității si mortalității fac ca bilantul natural al populației sa inregistreze valori diferite intre 1997 si 2002. Valorile bilantului natural cunosc o ascensiune de la –0.4 in 1997 la 2.9 in anul 1999, dupa care coboara brusc la 0.4 in 2000 si apoi la –0.9 in anul 2002. Valoarea maxima a fost înregistrându-se in 1999 ( +2.9 o/oo ), iar minima in 2002 ( -0.9. o/oo).

Structura populației pe grupe de varsta si sexe

Varsta si ,,sexul’’ (genul), numite si ,,caracteristici demografice fundamentale’’ prezintă o importanta deosebita, data fiind semnificatia lor pentru analiza demografica, economica sau sociala. Astfel, natalitatea si mortalitatea variază in functie de varsta populației, genul, rata de activitate, gradul de ocupare al populației ca si de mobilitatea acesteia in teritoriu.

Au fost evidențiate de către O.N.U. trei grupe de varsta :

Grupa tanara, in care se incadreaza populația de la 0 – 15 ani, 0 – 18 ani sau 0 – 20 ani;

Grupa adulta, considerata intre 15 – 59 ani, 15 – 65 ani sau 20 – 65 ani;

Grupa varstnica, cuprinde populația ce depășește 60 sau 65 ani.

La nivelul localității Băile Olanesti, in cadrul recensământului efectuat in anul 2002, populația este grupata pe categorii de varsta astfel: 0 – 6 ani, 7 – 14 ani, 15 – 18 ani, 19 – 23 ani, 24 – 35 ani, 36 – 50 ani, 51 – 60 ani, peste 60 ani. In urma acestui recensamant s-au înregistrat următoarele date referitoare la structura pe grupe de varsta si sex:

Sursa: Primăria Orașului Olanesti

Valorile cele mai mari s-au înregistrat in cadrul populației varstnice cu varsta de peste 60 de ani (18 %), 372 persoane de genul masculin, respectiv 500 persoane de genul feminin. Se observa o diferenta destul de mare intre cele doua grupe de sexe. Numărul maxim de persoane de genul masculin se inregistreaza in cadrul populației adulte cu varsta cuprinsa intre 36 – 50 de ani, respectiv 406 persoane.

Valorile cele mai mici ale populației s-au înregistrat in cadrul populației tinere cu varsta cuprinsa intre 15 – 18 ani (8.2 %), 190 persoane de genul masculin, respectiv 209 persoane de genul feminin.

Creșterea ponderii categoriei de populației de peste 60 de ani in cadrul populației localității Băile Olanesti merita o atentie deosebita si implica investitii speciale, având in vedere ca marea parte a acestora vor avea nevoie de ingrijiri speciale, si nu se vor putea descurca singuri.

Structura confesionala a populației

Pentru a stabili structura confesionala a localității Băile Olanesti au fost utilizate date cu privire la repartitia populației dupa religie, din ultimul recensamant efectuat.

La nivelul intregului oras predomina populația ortodoxa care inregistreaza 4390 adepti, urmata de populația greco – catolica cu 4 adepti, populația romano – catolica si cea baptista cu cate 3 reprezentanti fiecare si populația reformata si penticostala cu cate 2 reprezentanti.

In toate cartierele orașului Băile Olanesti, exceptie facand Livadia, populația este de religie ortodoxa. Livadia este singurul cartier in care, desi predomina ortodocsii (1946 ) întâlnim si alte religii.

Structura etnica a populației

Grupele etnice sunt definite ca subpopulatii ai căror membrii au caracteristici comune, cum ar fi nationalitatea, limba, religia sau rasa.

Voi încerca in continuare sa stabilesc structura etnica a populației localității Băile Olanesti doar in functie de nationalitate. Astfel, in urma analizei datelor obținute in urma recensământului din anul 2002, am observat urmatoarea structura:

Sursa: Calculat dupa datele Primariei Orașului Olanesti

Se observa ca populația este in majoritate de nationalitate romana, celelalte etnii fiind slab reprezentate.

Structura profesionala a populației

In cadrul localității Băile Olanesti, populația își desfasoara activitatea in următoarele domenii:

Industrie

Agricultura

Constructii

Invatamant si arta

Sanatate si asistenta medicala

Circulația marfurilor

Activitati hoteliere

Alte activitati

In urma recensământului efectuat in 2002 s-au înregistrat rezultate surprinzatoare, numărul pensionarilor din localitate reprezentand jumatate din întreaga populație activa.

Fiind o stațiune bine dezvoltata din punct de vedere turistic, 30 % din populația activa își desfasoara activitatea in turism, iar restul de 20 % in alte domenii (in special in industrie si sanatate).

Primele trei cartiere ale orașului Băile Olanesti, ce detin un număr mare de persoane din populația activa, sunt: Livadia, Olanesti, Cheia. In Livadia activitatile hoteliere si comertul ocupa primul loc in functie de populația activa. In Olanesti si Cheia primul loc il ocupa industria.

1.4.2 Orașul Olanesti

1.4.2.1 Scurt istoric al stațiunii

Descoperirile arheologice de pe teritoriul Băile Olănești dovedesc continuitatea neîntreruptă a prezenței oamenilor pe aceste meleaguri încă din paleolitic și neolitic.

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1579, când voievodul Radu de la Afumați întărește spătarului Radu și fratelui său Albu toate proprietățile pe care le-a avut Radu Goran în Olănești. Mai târziu, alte și alte documente menționează cu diferite prilejuri localitatea străjuită de vârfurile Vânturarița, Buila, Stogu și Căprăreața ale Munților Căpățânii.

Datorită situării sale retrase față de drumurile principale, a condițiilor naturale marcate de prezența pădurilor seculare care înconjoară localitatea, a fost unul dintre locurile de refugiu ale populației din împrejurimi în vremea migrației popoarelor și a diferitelor incursiuni turcești de-a lungul timpului. În 1821, după izbucnirea revoluției lui Tudor Vladimirescu s-au retras la Olănești un număr însemnat de boieri, care aflând astfel de apele „miraculoase” din sat au început să răspândească vestea efectului lor tămăduitoare în diferite boli.

Rezultatele deosebit de bune obținute în tratamentul bolnavilor îl determină pe domnitorul Bibescu să gratifice pe medicii băilor, Mayer și Gussi. În acea epocă tratamentul era combinat: cură externă sub formă de băi, cât și utilizarea apelor în cură internă (de băut).

Stabilirea indicațiilor terapeutice ale fiecărui izvor mineral („de ce boală este tămăduitor”) impun efectuarea de analize ale apelor minerale, care au fost executate în 1853 de către Petre Poenaru și apoi de Alexe Marin; amândoi găsesc aceste ape foarte bune și incomparabil superioare multor stațiuni din străinătate.

În mai 1895, în urma unui fenomen meteorologic neobișnuit, averse de ploaie însoțite de viituri, s-au distrus în câteva ore toate construcțiile, ceea ce a făcut ca activitatea balneară să fie întreruptă aproape un deceniu.

Reconstrucția stațiunii s-a făcut prin reamenajarea a 30 de surse minerale, pe care Dr. Ștefan Minovici(1897) și Dr. Grigore Pfeiffer(1902) le-au analizat din punct de vedere chimic, numerotându-le pentru prima oară. A urmat apoi refacerea drumului dintre localitate și orașul Rm. Vâlcea și s-au înălțat noile construcții.

Stațiunea devine din ce în ce mai cunoscută astfel că numărul celor veniși la tratament crește treptat. Sunt reorganizate unitățile care administrau locurile de odihnă și tratament, s-au modernizat și recaptat unele izvoare prin mărirea debitelor și prin construirea de pavilioane noi. De asemenea, s-au construit noi locuri de cazare și s-au modernizat cele vechi, astfel încât acum Olăneștiul este una dintre cele mai vizitate stațiuni de pe Valea Oltului.

1.4.2.2 Constituire

Din anul 1722 au fost gasite date cu privire la așezările din Oltenia si implicit din zona studiata. In acea perioada Băile Olanesti si Cheia erau sate de mosneni, iar Comanca sat megiesesc. Statistica din anul 1731 arata ca aceste sate apartin de pliul muntelui. Date statistice oferite de Harta Rusa din anul 1835 ne aduce la cunostinta faptul ca satul Cheia detinea 139 gospodarii, iar satul Olanesti 203 gospodarii.

Din informatiile obținute in 1865 se constata ca Olanesti devine comuna care avea in componenta sa catunele Olanesti, Tisa, Livadia, Mosoroasa, in total 234 de case. Cheia era de asemenea comuna rurala compusa din catunele Cheia si Gurguiata, in total 195 de case, iar Comanca si Pietrisu cu 225 de case.

In urma rapoartelor prefectului P.N. Stanescu din anul 1908 aflam ca primariile din olanesti si Cheia se infiinteaza posturi telefonice, iar mai tarziu din situația județului Vâlcea pe anii 1910 – 1911 aflam ca fusese executata soseaua Băile Olanesti – Comanca, iar satul Saracinesti a fost dezlipit de Olanesti si trecut la comuna Cheia.

La recensamintele din 6 aprilie 1941 au fost înregistrate in comuna Cheia 245 de cladiri, in Gurguiata 44 de cladiri, in Livadia 165 de cladiri, in Olanesti 427 de cladiri, in Pietrisu 45 de cladiri, iar Mosoroasa era inclusa in localitatea Dosu.

Din datele obținute la recensământul din 21 februarie 1956 s-a constatat ca actualul oras Băile Olanesti detinea opt localitati componente: Cheia, Comanca, Gurguiata, Livadia, Pietrisu, Tisa, Olanesti si Mosoroasa.

1.4.2.3 Economie

Activitatea economica se bazeaza in cea mai mare parte pe valorificarea potentialului balneo – turistic. Intrucat cererea turistica pentru aceasta stațiune ramane in permanenta ridicata, functia turistica poate fi dezvoltata si diversificata. Celelalte ramuri ale economiei, industriei si agriculturii au o pondere mai redusa.

Industria

Activitatile actuale de tip industrial sunt nereprezentative pe teritoriul orașului. Industria locala nu este prezenta decât in masura deservirii serviciilor de baza.

Mica industrie, industria mestesugareasca si artizanala, ramura cu traditie in zona, ar trebui stimulata pentru a ocupa forta de munca actuala, a diminua fluctuatia spre alte zone si pentru a diversifica oferta de produse locale oferite turistilor.

Activitatile de constructie si depozitare sunt reprezentate prin unitati mici, dotate precar.

Agricultura

Terenurile agricole de pe intreg teritoriul localității Băile Olanesti detin 2626 hectare din care fac parte: livezi, pășuni, fanete, terenuri arabile.

Pasunile si fanetele ocupa suprafața cea mai insemnata, circa 2260 hectare, mai mult de jumatate din întreaga suprafața agricola care detinea doar 1670 hectare in anul 1948. Acest fapt se datorează defrisarilor efectuate in decursul anilor.

Livezile de pomi fructiferi ocupa locul al doilea ca intindere, doar 230 hectare de la 338 hectare înregistrate in 1995, insa productia este mult mai mare: 428 de tone fata de 69 de tone in 1995.

Desi este cel mai redus ca suprafața, terenul arabil este intens cultivat cu porumb, cartofi si legume. Din totalul de 130 de hectare, 80 de hectare sunt cultivate cu porumb. Spre deosebire de anul 2002, in anul 1995 suprafața cultivata era de 70 de hectare, iar productia mult mai insemnata, de circa 361 de tone. Cea mai mare productie s-a înregistrat in anul 1997, aceasta fiind de 487 tone pe o suprafața cultivata de 78 de hectare.

O alta cultura este aceea a cartofului, suprafața cultivata fiind in anul 2002 de 33 hectare, iar productia de 432 tone. Cea mai insemnata productie s-a înregistrat in anul 1998 – 613 tone, pe o suprafața de 31 de hectare.

Cultura legumelor este nelipsita desi se întinde pe doar 13 hectare. Productia înregistrându-se in 2002 a fost de 173 de tone, mult mai mica in anii precedenti.

Suprafața ocupata de păduri este de 13274 de hectare, ea cunoscand o usoara extindere din 1989 (12841 hectare) si pana in prezent.

Terenurile ocupate de lacuri, balti, râuri, detin o suprafața aproape egala cu cea a terenului arabil, aceasta fiind de 138 hectare.

Din intreg fondul funciar, drumurile ocupa doar 61 de hectare, iar constructiile reprezentate prin curti, cladiri ocupa 140 de hectare. Mult mai extinse ca suprafața fata de terenurile arabile sau cele ocupate de ape sunt terenurile neproductive, reprezentate de rape, stanci, ravene, care ocupa circa 195 de hectare.

Creșterea animalelor

Din totalul efectivelor de animale, cele mai însemnate sunt porcinele, in anul 2002 se inregistreaza 1424 de capete. Locul doi este ocupat de creșterea ovinelor, in același an înregistrându-se 1127 de capete, iar bovinele detineau la sfârșitul anului 2002, 648 de capete.

1.4.2.4 Dotari tehnico – edilitare

Alimentarea cu apa. Localitatile Livadia si Olanesti sunt alimentate cu apa dintr-un rezervor cu o capacitate de 750 m3. Rezerva acestuia este constituita din ape de suprafața, din apele râului Olanesti si ale afluentului sau Răpuroasa. Dupa ce este trecuta printr-o statie de tratare, apa este distribuita consumatorilor prin cadere libera. Satele Comanca si Pietrisu au alimentare cu apa in sistem local, prin captarea unor izvoare cu drumuri subterane, cu un rezervor de stocare a apei si distributie prin cadere libera.

Sistemul de canalizare a apelor uzate se gaseste numai in localitatile componente Livadia si Olanesti. O statie de epurare supradimensionata care functioneaza doar cu 25 % din capacitate, epureaza mecanic apa menajera, dupa care aceasta este deversata in raul Olanesti.

Energia termica. Asigurarea necesarului de caldura in localitatile componente se face in sistem local, cu sobe care folosesc combustibili solizi. Doar in Livadia exista doua centrale termice care functioneaza pe combustibil lichid si alimenteaza blocurile de locuinte din zona, Vila Plopu si cateva instituii (Politia, S.C. Edilitara, S.C. Universul si C.E.C.). hotelurile au centrale proprii de incalzire.

Alimentarea cu energie electrica a orasului Baile Olanesti se face din doua surse: P.A. Ostroveni si Statia de Transformare 110/ Kw Valcea Nord, printr-o retea aeriana LEA 20 Kw. In localitatea Olanesti exista trei posturi de transformare, in Livadia opt posturi, in Cheia doua posturi, iar Tisa si Pietrisu au cate un post de transformare. Sunt in curs de alimentare cu energie electrica localitatile Comanca si Mosoroasa.

Mediul inconjurator si protectia lui

Pe teritoriul administrativ al orasuluiBaile Olanesti nu s-au construit unitati industriale care sa constituie factori majori de poluare.

Activitatea turistica exercita, doar in sezonul estival presiuni asupra mediului, prin numarul mare de turisti si prin apele uzate evacuate. Prin propunerile cuprinse in PUG, privind extinderea retelei de canalizare in sistem unitar si racordarea anexelor gospodaresti la acestea, amenajarea unei gropi de gunoi ecologice, modernizarea si extinderea statiei de epurare a apelor uzate, rezolvarea problemelor legate de colectarea gunoiului din localitatile componente si calitatea mediului, in general, se va imbunatati.

Calitatea apelor de suprafata (rauri) si a freaticului, desi usor vulnerabile, se mentine in limite admise, acestea nefiind contaminate in factori poluanti.

Masurile efectuate de catre Inspectoratul de Protectie a Mediului din Rm.Valcea, privind calitatea aerului, apei, solului si a zgomotului nu semnaleaza depasiri ale valorilor maxime admise.

Factorii de risc naturali care afecteaza zona alunecarilor de teren, eroziunea versantilor si innundatiile provocate de ploi torentiale pot fi inlaturate sau diminuate prin studii si lucrari specifice(studii geotehnice, drumuri, impaduriri, regularizarea unor cursuri de apa, indiguiri).

In ceea ce priveste radioactivitatea naturala a mediului ambiant, nu depaseste valorile admise, iar dupa gradul de seismicitate, localitatea se incadreaza in zona a VII – a, in conformitate cu STAS 11100 / 1 – 77, privind zonarea seismica a teritoriului Romaniei.

CAP.II POTENTIALUL TURISTIC

Potentialul turistic al statiunii

In viziunea Organizatiei Mondiale a Turismului si a altor organisme de profil din cadrul Comunitatii Europene, potentialul turistic al unei tari sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale si socio – economice care exprima posibilitati de valorificare in plan turistic, ofera sau dau o anumita functionalitate teritoriului si constituie premise pentru dezvoltarea activitatilor in turism. Astfel, un anumit spatiu geografic prezinta interes din punct de vedere turistic in masura in care ofera resurse turistice sau antropice, resurse ce – in urma unor amenajari specifice – pot fi puse in valoare, intrand in circuitul turistic intern sau international.

Ape minerale

De-a lungul vremii, definitiile si clasificarile utilizate pentru apele minerale sunt neprecise si neunitare, fiind folosite in mod diferit de medici, chimisti, geologi sau ingineri, chiar in cadrul aceleiasi specialitati aparand moduri diferite de clasificare si denumire. Definitia internationala data dupa Congresul de la Bad Nauheim din 1912 este urmatoarea: ,,Apa minerala este apa care contine peste 1 g de substante solide dizolvate la 1 kg sau care contine dioxid de carbon, radium sau substante rare intr-o anumita concentratie sau are o temperatura de peste 200 C’’.

Pentru realizarea unificarii definitiilor, clasificarii si codificarii in vederea perfectionarii sistemului de inventariere, s-a propus o alta definitie imbunatatita fata de cele existente: ,,Apa minerala este apa naturala subterana sau de suprafata, atermala sau termala, cu continut variat de saruri, elemente chimice, gaze si substante radioactive, care depasesc cel putin una din valorile minime stabilite’’. Valorile minime ale indicatorilor caracteristici, din care cel putin una trebuie sa fie depasita, se accepta sa fie urmatoarele: mineralizare totala 1000 mg/dm3; fier 10 mg/dm3; arseniu 0,7 mm/dm3; iod 1 mg/dm3; acid metaboric 5 mg/dm3; titrabil 1 mg/dm3; hidrogen sulfurat 1 mg/dm3; bioxid de carbon liber sau legat in dicarbonati 1000 mg/dm3; radioactivitatea 80 c/dm3.

Clasificarea fizico – chimica a apelor minerale

Datorita bogatiei si diversitatii apelor sale minerale Romania are propria ei clasificarea ce cuprinde 11 grupe. Apele minerale de la Baile Olanesti se incadreaza in urmatoarele grupe:

Ape oligominerale, cu un continut mai mic de 1 g/l substante dizolvante si mai putin de 1 g/l bioxid de carbon; cele reci (acratopege) se folosesc in cura interna (3 bis, 4, 10, 11 si 12);

Ape clorurate sodice, cu un continut de peste 1 g/l de clorura de sodiu, utilizate in cura interna;

Ape iodurate, cu un continut de cel putin 1 mg/l iod; apele hipotone iodurate utilizate in cura interna au concentratii de 3 – 5 mg/l iod;

Ape sulfatate, ce contin sulful sub forma lui oxidata si care sunt, in general, ape hipotone (sodice, calcice, magneziene), indicate pentru cura interna;

Ape sulfuroase, cu un continut de cel putin 1 mg/l sulf titrabil, in care predomina formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat, sulfuri);

Intr-un buletin de analiza chimica a unei ape minerale se vor mentiona anionii si apoi cationii. Daca e cazul, se vor mai consemna gazele prezente in apa. In final, se va indica gradul de osmolaritate a apei si eventual gradul termalitatii (daca depasesc 200 C) in conditiile naturale de izvor sau foraj.

Geneza apelor sulfuroase din statiunea Baile Olanesti

Modul de formare a apelor minerale, care in secolele XVIII si XIX au preocupat mai ales pe chimisti, in ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea incepe sa fie privit si prin prisma geologiei. Noile explicatii stiintifice sunt legate si de originea apelor sulfuroase de la Baile Olanesti. In ceea ce priveste apele minerale de pe Valea Oltului, ipoteza emisa in 1887 de Gr. Cobalcescu este admisa pana in zilele noastre de majoritatea cercetatorilor. Potrivit acesteia, apele minerale sulfuroase de la Baile Olanesti isi datoresc mineralizarea proceselor chimice de dizolvare ce au loc, pe parcursul circulatiei apelor, in conglomeratele eocene. Ideea a fost preluata de numerosi cercetatori care au efectuat studii asupra apelor minerale in primele decenii ale secolului XX. Se apreciaza ca exponentul teoriei poate fi considerat I. Popescu-Voitesti (1933), care considera ca hidrogenul sulfurat nu poate fi un rezultat al oxidarii sulfurilor si ca in primul rand, intereseaza procesul de reducere a sulfatilor, indiferent daca ei au luat nastere prin oxidarea piritelor sau nu.

In ultimele trei decenii cercetarile hidrogeologice au reusit, in general, sa stabileasca raporturile existente intre diversele formatiuni geologice si principalele tipuri hidrochimice de ape minerale. In mod special originea apelor sulfuroase l-a preocupat in acesti ani pe M. Feru, care a constatat urmatoarele cu privire la apele minerale sulfuroase de la Baile Olanesti:

Caracterul chimic al apelor minerale clorosodice, bromoiodurate, sulfuroase cu continut redus de sulfati si continut apreciabil in acid boric, precum si prezenta amoniului, specific apelor de zacamant;

Apele sunt insotite de gaze libere, constituite in proportie de 70 – 97% din metan si omologii sai superiori, prezentand caracteristica unor gaze petrolifere ce le antreneaza spre suprafata;

Diversele grade de diluare si diversificare hidrochimica sunt cauzate de amestecul in proportii diferite cu alte componente provenite din apele de infiltratie;

Hidrogenul sulfurat a fost considerat de cercetatorii anteriori ca un produs rezultat prin oxidarea sulfurilor, in special a piritelor, existente in conglomerate eocene, fara sa tina seama de lipsa de concordanta dintre calitatea acestuia, mineralizarea apelor, debitul surselor sau de faptul ca ele apar numai la nivelul conglomeratic inferior, desi orizontul superior are acelasi caracter petrografic.

M. Feru apreciaza ca , data fiind calitatea de ape de tip zacamant, insotite totdeauna de hidrocarburi gazoase, trebuie sa acceptam originea organica a hidrogenului sulfurat, rezultat din reducerea sulfatilor de catre microorganisme anaerobe caracteristice (de tipul Spirovobro) in prezenta carbonului din hidrocarburi.

In circulatia lor subterana apele sunt impregnate cu hidrogen sulfurat dar si cu alte elemente chimice, din cauza contactului cu diferite roci, fapt ce da nota specifica fiecarei ape minerale. Asa se explica individualizarea izvoarelor minerale si incadrarea lor intr-un tip dupa elementul chimic predominant: ape sulfuroase simple, ape sulfuroase carbogazoase, ape sulfuroase clorurosodice, ape sulfuroase iodurate – bromurate, ape sulfuroase alcalino – teroase, ape sulfuroase sulfatate. Elementul predominant si cu cea mai mare valoare biologica este hidrogenul sulfurat, care este foarte instabil iar in apele minerale sulfuroase invechite sulful se oxideaza imprimand apei aspectul lactascent. Hidrogenul sulfurat da nastere sulfului elementar sau acizilor polisulfhidrici si sarurilor acestora (hidrosulfati, tiosulfati); ionii sulfhizi, ce au o mare difuzibilitate, sunt absorbiti in organism pe toate caile de 154 de ori mai repede decat ionii sulfati.

La emisie, izvor, apele sulfuroase sunt limpezi si incolore datorita echilibrului mentinut de conditiile interne ale subsolului din care au luat nastere; prin contactul cu aerul atmosferic apa minerala sulfuroasa se oxideaza iar sulful redus se transforma treptat din nou in forme mai oxidate, imprimand apei o culoare galbuie – lactascenta si favorizand precipitatiile sulfului. Prin oxidare se pierd elementele biologice active si din aceasta cauza tratamentul cu ape sulfuroase se face de regula la sursa, iar apa minerala sulfuroasa isi pierde calitatile prin imbuteliere.

Procesele de oxidare au loc sub actiunea bacteriilor sulfuroase oxidante de tipul ,,Thiobacillus thiooxidans’’ si ,,Thiobacillus thioparus’’; rezulta o substanta onctuoasa (unsuroasa, grasa, uleioasa) compusa din sulf coloidal, bacterii sulfuroase si diferite alge – folosita in impachetari, cataplasme.

In continuare voi prezenta principalele caracteristici ale apelor minerale de la Baile Olanesti:

Prezenta clorului, sodiului, iodului, bromului, sulfati in cantitati mici, acid boric si amoniu le incadreaza in categoria apelor de zacamant;

Toate izvoarele minerale din statiune sunt insotite la emergenta de gaze libere (metan si omologii lui superiori), ce favorizeaza ascensiunea apelor de zacamant spre suprafata;

Pe drumul lor ascensional apele de zacamant vin in contact cu stratul acvifer din orizontul conglomeratic inferior, slab mineralizat, care le dilueaza pe masura ce urca spre suprafata;

Caracterul clorurosodic, bromoiodurat al apelor de zacamant scade pe masura ce ionii de clor, brom, iod sunt diluati; in situatia sulfatilor se petrece un fenomen invers; pe masura ce urca spre suprafata sulful se oxideaza datorita si actiunii bacteriile sulfuroase oxidante de tipul ,,Thiobacillus’’;

Debitele izvoarelor minerale in care predomina apele de adancime este in mica masura influentat de regimul de precipitatii si sunt determinate de cantitatea de gaze ce antreneaza spre emergenta aceste ape; debitul variaza la intervale destul de scurte in timp (zile si chiar ore), la fel ca si concentratia de minerale – tot din cauza variatiei cantitatii de gaze care le antreneaza spre suprafata; cercetarile hidrogeologice au relevat ca variatia concentratiei elementelor chimice este mai accentuata in cazul clorului, mult mai redusa pentru hidrogenul sulfurat si foarte putina pentru iodul bicarbonic.

Aceste caracteristici arata ca apele minerale din statiunea valceana Baile Olanesti sunt ape de zacamant iar ascensiunea lor este favorizata de gaze, la care se adauga ape provenite din precipitatii. Circulatia aceste ape spre suprafata este facilitata si de reteaua de falii, fisuri, crapaturi ce strabat in toate directiile depozitele eocene formate din conglomerate. Cercetarile hidrogeologice facute de-a lungul anilor au demonstrat ca o parte din aceste ape minerale au originea la sud de locul undese afunda straturile, iar in drumul lor spre emergenta intalnesc orizontul marnos si sunt deviate spre nord. Dupa specialisti, locul de origine al unora din apele minerale se afla la 10 – 15 km sud de statiune, intre localitatile Pausesti Maglasi si Govora, zona unde pozitia monoclinala a straturilor geologice este intrerupta de cute anticlinale si sinclinale. Asemenea cute se pot observa la suprafata pe valea Cheii, valea Tisei, valea Olanestiului, valea Piciorul Porcului, la Muereasca – fapt ce explica si prezenta unor izvoare minerale in aceste vai. S-a mai demonstrat ca volumul apelor minerale din zona este influentat si de infiltratiile masive ale apelor din precipitatii, mai ales in zona Muntilor Capatanii. Avand in vedere gradul de indepartare – dilutia – a chimismului apelor minerale, in comparatie cu apa sondelor, sursele minerale de la Baile Olanesti au fost incadrate in mai multe tipuri:

Izvoare minerale cu apa similara apei de sonde: 1, 2, 3, 4, 7, 15, 16, 19, 20, 23, 29 si 30;

Izvoare la care se observa schimbarile chimismului din cauza unor factori externi (precipitatii mari cazute in bazinul hidrogeografic sau fenomene seismice): 5, 8, 9, 13 si 14;

Izvoare minerale inconstante in timp si independente de agenti perturbatori: 10 si 12; se crede ca sunt influentate de ape de infiltratie care circula cu viteze foarte mici;

Izvoarele minerale 11 si 24 au avut un debit crescut dupa cutremurul din 4 martie 1977, dar mineralizarea lor a suferit putine schimbari.

Studiile complexe efectuate de diferiti cercetatori asupra apelor minerale de la Baile Olanesti, mai ales de M. Feru intre 1969 – 1985, au demonstrat ca elementele chimice (anioni, cationi) din aceste ape prezinta variatii, mai ales in caz de precipitatii mari sau seisme, dar nu in proportii mari, fapt ce demonstreaza stabilitatea lor chimica. Chiar cutremurul din 4 martie 1977 nu a influentat major parametrii chimici ai izvoarelor minerale, ci variatii ale debitelor lor, iar mineralizarea totala nu s-a schimbat prea mult si dupa o perioada a revenit la normal. Studiile cercetatorilor de la Institutul de Stiinte Biologice din Bucuresti au demonstrat absenta activitatii enzimatice, lipsa unor germeni patogeni si faptul ca apele se inscriu in parametrii de potabilitate prevazuti de legislatie. La unele izvoare minerale s-au observat in apa bacterii sulfuroase, filamentoase, caracteristice apelor ce contin hidrogen sulfurat.

Radioactivitatea apelor minerale de la Baile Olanesti

In 1965 cercetatorii I. Al.Maxim si Cornelia Plesa, de la Institutul de Izotopi Stabili din Cluj-Napoca, au relevat ca radioactivitatea unor ape minerale din statiune este direct legata de rocile cristaline pe care le strabat, mai ales gnaisuri cu biotit si cu zirconiu – element radioactiv. Noi cercetari facute in 1977 si reluate apoi in 1980 de catre S. Arpad si Delia Bogdan au aratat ca radioactivitatea surselor minerale de la Baile Olanesti este sub valoarea normala admisa pentru apele de suprafata, deci ele nu sunt ape minerale radioactive.

Prezenta apelor naturale alaturi de apele minerale din statiune a fost demonstrata inca din 1902 de catre Grigore Pfeiffer. Studii ulterioare vor pune in evidenta prezenta la toate izvoarele a hidrocarburilor gazoase (in procente de 60 – 80 %), mai ales a metanului, iar in cantitati mai mici a omologilor lui superiori. La toate izvoarele a fost detectata si prezenta azotului (peste 35 %), obesevandu-se ca o crestere procentuala a lui e insotita de o diminuare a procentului de hidrocarburi. In schimb, bioxidul de carbon in cantitati destul de mici (intre 0.19 – 8,81) se intalneste doar la unele surse de ape minerale: izvoarele minerale numarul 4, numarul 14, numarul 30 si sondele 1001 ISEM, 1 IBF si 2 IMFBRM.

La toate sursele au fost detectate gazele rare heliu si argon, dar in procente sub 1%; cantitatea lor creste atunci cand se mareste si procentul de azot (la sursele 3 bis, 5, 8, 10, 11, 14, 19, 24 si sonda 1002 ISEM). Prezenta gazelor rare explica, dupa unii cercetatori, fenomenul de ionizare a aerului cu influente benefice asupra organismului uman.

Sursele de ape minerale din statiunea Baile Olanesti, in functie de emergenta, au fost grupate in doua mari categorii: izvoare si sonde. Amplasarea lor este urmatoarea:

Valea Tisei: izvoarele minerale captate numarul 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 si izvoarele minerale necaptate numarul 6, 17, 18;

Valea Olanesti: izvoarele minerale captate numarul 1, 2, 3 bis, 4, 5, 19, 24, 27, 30 si izvoarele minerale necaptate numarul 20, 25, 26, 28, 29, 31;

Valea Rapuroasa: izvoarele minerale necaptate numarul 21, 22, 23.

In cura externa se foloseste apa minerala a sondelor numarul 1 IBF, numarul 2 IMFBRM, numarul 1 ISEM, numarul 2 ISEM – toate amplasate pe Valea Olanestilor.

Concluzii cu privire la apele minerale

Contributii insemnate la cercetare zacamantului hidromineral Baile Olanesti au adus M. Feru, M. Florian, G. Sincan. Apele minerale din zona sunt acumulate in conglomerate eocene (majoritatea izvoarelor precum si a forajelor numarul 1, 2, 3 si 4) si oligocene (izvoarele din Valea Cheii), precum si in gresiile senoniene (forajul numarul 5 si izvorul numarul 31). Circulatia apei se face pe reteaua de fisuri, suprafete de stratificatie, falii, iar ascensiunea ei este favorizata de prezenta gazelor si, in special a metanului. Analiza detaliata a zacamantului hidromineral Baile Olanesti, exploatat prin 30 izvoare naturale si 4 foraje, evidentiaza prezenta unui tip hidrodinamic variat al apelor minerale din zona:

Sulfuroase, bicarbonatate, sulfatate, sodice, calcice, magneziene – la izvoarele numarul 11, 12, 24 si 31, avand o mineralizare totala de numai 500 – 1000 mg/l si un continut de hidrogen sulfurat de 0,1 – 9 mg/l;

Sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice – numai la forajul 5 bis, cu o mineralizare totala de 1300 mg/l;

Sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice, calcice, magneziene – intalnite in majoritatea forajelor din zona; acest tip se divide in 2 subgrupe: sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice (izvoarele numarul 1, 2, 13, 14), avand o mineralizare de 1500 – 3000 mg/l si hidrogen sulfurat de 5- 20 mg/l, apoi cele clorurate, bromurate, iodurate, sodice, calcice, magneziene (izvoarele numarul 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 15, 16, 19, 23, 27, 30 si forajele numarul 1, 2, 3, 4,5). Mineralizarea totala este mai mare la apa din foraje – cu 11 – 20 mg/l, prezentand si un continut mai ridicat de hidrogen sulfurat.

Cerectarile hidrogeologice, hidrochimice si izotopice au relevat ca apele minerale de la Baile Olanesti sunt de origine profunda, de tipul apelor de zacamant, aflate in diferite stadii de diluare, cu ape superficiale. La acordarea categorisirii acestui tip genetic concura prezenta iodului si bromului, amoniului, borului, a gazelor libere de tipul metanului si a omologilor superiori ai acestuia precum si continutul ridicat de sulfati.

Deci, avem de-a face cu grade diferite de diluare a unui tip primar de apa puternic mineralizata cu caracter de apa de zacamant, datorita amestecului, in proportii diferite cu apa acumulata in fisurile conglomeratelor eocene sau gresiilor senoniene – ce conduce la cresterea sulfatilor.

Concentratia de deuteriu indica existenta a trei componente ce contribuie la alimentarea zacamantului: ape de infiltratie locala mai ales din Valea Olanestiului; ape venite de la altitudini ridicate si, in sfarsit, ape de adancime. O caracteristica generala a acestor ape minerale o constituie si prezenta hidrogenului sulfurat. El este considerat ca avand o origine organica, rezultand din reducere sulfatilor de catre bacterii anaerobe specifice in prezenta hidrocarburilor.

Statiunea valceana Baile Olanesti ocupa primul loc printre statiunile balneoclimaterice din Romania in ceea ce priveste: numarul de izvoare, debitul total zilnic al lor, varietatea compozitiei si a concentratiei apelor minerale. Aici se gasesc peste 35 de surse hidrominerale, fie izvoare naturale fie ca rezultat al unor lucrari de foraje si miniere (puturi si galerii) facute de oameni. Un numar de 17 izvoare minerale (numarul 3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 24, 30) sunt captate pentru cura interna (crenoterapie); alte trei surse hidrotermale captate (izvoarele minerale numarul 3 bis, 4 si 27) pot fi folosite in cura interna. Alte zece surse hidrominerale necaptate, cu potential de a fi folosite in cura interna, sunt izvoarele numarul 6, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 28, 29 si 31. Pentru cura externa (balneatie) sunt folosite doua izvoare minerale (numarul 1 si numarul 2) si patru sonde: numarul 1-IBF, numarul 2-IMFBRM, numarul 1001-ISEM si numarul 2-ISEM.

TABEL

Indicatii terapeutice

In acest subcapitol voi incerca sa prezint principalele caracteristici ale fiecarui izvor de apa minerala din statiunea Baile Olanesti. Apele minerale se impart in:

Ape sulfuroase, au o actiune de desensibilizare aorganismului la bolnavii cu diverse afectiuni alergice (intoxicatii la medicamente, toxiinfectii alimentare cu sechele alergice, urticarii, prurite ale pielii) sau la bolnavii cu boli de piele (eczeme profesionale, prurigo, etc);

Ape diuretice, pentru bolile de rinichi,care elimina nisipul si piatra de la rinichi, ficat; descarca sangele si articulatiile de depozitele de nisip uric cu care se incarca guta;

Ape laxative, tonice ale tubului digestiv, care restabilind buna functionare a organismelor digestive, asigura digestia si nutritia organismului. Afectiunile ficatului sunt foarte mult influentate de aceste ape;

Ape alcaline si bicarbonatate, excelente in afectiunile stomacului, care neutralizand acizii si otravurile alimentare produse in stomac, feresc toate celelalte organe ale corpului de alteratia ce ar produce-o aceste otravuri daca ar fi absorbite si, deci, daca ar patrunde in organism;

Ape feruginoase, a caror eficacitate este recunoscuta de toti, si mai ales de anemici si de cei cu anumite boli si alteratiuni ale sangelui;

Ape iodurate, clorurate, sodice si sulfurate folosite pentru bai.

Bioclimatul statiunii Baile Olanesti

Pozitia geografica si cadrul natural din localitatea Baile Olanesti creeaza un bioclimat sedativ, de crutare, favorabil organismului tot timpul anului, atat sub aspect cutanat cat si raspirator, actionand profilactic si terapeutic.

De asemenea, prin solicitarea foarte slaba a sistemului nervos central si vegetativ, precum si a glandelor cu secretie interna, se rezlizeaza o rapida aclimatizare a celor veniti in statiune, pentru odihna sau tratament. Ca factor natural de cura, bioclimatul din statiune este caracterizat prin:

Numarul de mediu lunar cu confort termic, in luna iulie, la amiaza, este de 10, iar de cel de zile cu inconfort prin incalzire este de 11;

Stresul bioclimatic cutanat prezinta un indice mediu annual redus (10), cu lunile aprilie – mai si septembrie – octombrie relaxante, atat sub aspect cutanat cat si respirator;

Indicele de stres bioclimatic pulmonar anual are valoarea 25;

Indicele de stres bioclimatic total din cursul unui an este 35, caracterizand astfel zona ca avand un bioclimat sedativ de crutare.

Cercetarile efectuate de Instututul de Medicina Fizica, Balneoclimatologie si Recuperare Medicala din Bucuresti, privind influenta climatului din Olanesti asupra organismului ( perioada 1966 – 1975 ) au dus la concluzia ca este un bioclimat favorabil in tot cursul anului, mai ales in lunile aprilie – mai si septembrie – octombrie. Asa se explica de ce bioclimatul de aici este foarte bine tolerat atat de batrani cat si de oamenii cu probleme de sanatate avansate.

Aceste conditii minunate pentru organism, fac ca an de an tot mai multi oameni sa vina la Baile Olanesti pentru a-si ingriji sanatatea.

Profilul statiunii

Baile Olanesti face parte din categoria statiunilor permanente, unde se fac tratamente pe parcursul intregului an. Profilul ei este determinat de complexul de factori naturali dar si de dotarile de care dispune statiunea. Aici se trateaza un numar mare de boli ce pot fi grupate astfel:

Afectiuni renale si ale cailor urinare;

Afectiuni ale tubului digestiv ;

Afectiuni hepatobiliare;

Afectiuni ale aparatului respirator;

Boli de nutritie si metabolism;

Afectiuni O.R.L.;

Afectiuni dermatologice;

Afectiuni asociate; afectiuni ale aparatului locomotor, nevroza astenica, boli endocrine, boli de sange etc.

Alte forme de potential turistic

Dintre factorii cultural – istorici existenti in zona, monumentele istorice sunt cele mai recunoscute.

In localitatea Baile Olanesti exista trei biserici declarate monumente istorice. Cea mai veche este Biserica cu hramul,, Sfantul Nicolae’’. Dupa legenda si traditie prima constructie ar data din anul 1551 sau 1555. Unii specialisti cred ca biserica fost ridicata ,,in vatra altei ctitorii din veacul al XVII-lea’’, bazandu-se pe o lespede de mormant pe care au citit data de 7140 (adica anul 1632). Actuala constructie a fost ridicata la 1718 cu cheltuiala jupanului Draghici, capitan Olanescu si a jupanesei, Ecaterina de Otetelis, in zilele domnitorului Ioan Mavrocordat, Episcop al Ramnicului fiind Kir Damaschin. Ctitorii si rudele lor sunt infatisati in tabloul votiv aflat deasupra usii de la intrare. In total sunt 27 de persoane pictate.

Biserica cu hramul ,,Sfantul Ion, Sfantul Nicolae si Sfantul Gheorghe’’ este cunoscuta de localnici si sub denumirea de ,,Biserica din Cormosesti’’. Conform psaniei, ctitorii sunt boierii Gheorghe Branescu si fratele sau Barbu, arhimandritul Iosif Saracinescu. Aceasta biserica a fost ridicata in timpul domnitorului Alexandru Nicolae Sutu, pe cand Kir Galaction era Episcop al Ramnicului. Ctitorii sunt pictati in interior, deasupra usii de la intrare.

Biserica cu hramul ,,Sfintii voievozi Mihail si Gavril’’ se afla situata in fostul catun Valea de Casa.

In localitatea Livadia, parte componenta a statiunii Baile Olanesti, slujbele se tin in Biserica cu hramul ,,Nasterea Maicii Domnului si Sfantul Pantelimon’’, zisa Biserica lui Horea din Albac. Aceasta biserica a fost adusa aici in anul 1954 de la mosia Florica a Bratienilor, prin grija Patriarhului Justinian Marin si a Episcopului Iosif al Ramnicului si Argesului, recladita pe un deal, sub muchia de rasarit a statiunii si sfintita pe 12 octombrie 1958.

Schitul Iezer – a fost ridicat in anul 1559 de domnitorul Mircea Ciobanu si sotia sa Doamna Chiajna. Biserica actuala a fost zidita in secolul XVIII.

2.3. Potentialul turistic din aria limitrofa

In studiul din punct de vedere turistic al imprejurimilor statiunii Baile Olanesti am urmarit in principal orasele: Calimanesti, Baile Govora si Ramnicu Valcea, datorita faptului ca sunt cele mai dezvoltate si mai cunoscute din zona. In continuare vom analiza fiecare din aceste localitati in parte.

Orasul Calimanesti – Caciulata

2.3.1.1. Așezare geografică

Stațiunea Călimănești constituie, fără îndoială, atât prin peisajele variate pe care le oferă, cât și prin diversitatea factorilor naturali de cură, perla stațiunilor de pe Valea Oltului.

Este situată la poalele Carpaților Meridionali, pe malurile Oltului, la 45o15’ latitudine nordică și 24o15’ longitudine estică, la o altitudine de280m. Se desfășoară pe o suprafață de 24Km2 .

Căi de acces: pe calea ferată (halta C.F.R. Călimănești-Căciulata) la 311 Km de București, 149 Km de Craiova și 81 Km de Sibiu; pe șoseaua națională nr. 7 la 194 Km de București (prin Pitești și Rm. Vâlcea) și la 98 Km de Sibiu, iar de la Craiova 188 Km pe șoselele nr. 65 până la Piatra – Olt, nr. 64 până la Rm. Vâlcea și nr. 7 până la Călimănești.

2.3.1.2 Factorii de cura balneara

Stațiunea este străjuită la nord de Munții Coziei(1664m) și Muntele Naruțu(1499m), aflați de-o parte și de alta a Oltului. Din acești munți pleacă spre sud culmi deluroase subcarpatice cum sunt: Priboieni(675m), Căciulata(600m), Băilor(580m) pe dreapta, Păușu(650m), Jardei(660m) pe stânga. La sud, panorama este închisă de dealurile Manga(776m) pe dreapta Oltului și Lăstun(561m) pe stânga, ocupând sectorul vestic al depresiunii subcarpatice Jiblea.

Localitatea are un climat temperat continental blând, fără schimbări bruște de temperatură sau umiditate, caracteristic depresiunilor subcarpatice, fapt pus în evidență și de creșterea viței- de- vie, a nucului și castanului comestibil, precum și a altor pomi fructiferi. Temperatura medie anuală este de +9,7oC, iar vara de +19,1oC. Cantitatea medie de precipitații este de 705mm/an, cele mai multe ploi căzând spre sfârșitul primăverii. Aerul este mereu proaspăt. Umiditatea relativă a aerului variază în cursul anului între 68-71%, iar vara între 56,9-66%. Durata de strălucire a soarelui variază între 1800-1900 ore anual.

Vânturile care suflă în stațiune, canalizate pe Valea Oltului, au direcția nord-sud. În timpul verii adie briza de munte.

Clima localității oferă condiții prielnice tratamentului balnear complex tot timpul anului.

Colectorul principal al apelor din zona Călimănești este râul Olt. Dar, pe lângă apele dulci, faima stațiunilor o dau apele minerale. Cercetările geologice recente au dus la concluzia că apele minerale de aici sunt clorurate, slab iodurate, sulfuroase, cu o concentrație de săruri între 0,5-29 g/l.

Izvoarele minerale apar la baza orizonturilor conglomeratice și grezoase de vârstă eocenă – cele de la Călimănești – sau cretacică(etapele santonian – campanian și maestrictian) – cele de la Căciulata, Cozia și Bivolari. Hidrogenul sulfurat prezent în aceste ape minerale ia naștere din piritele și marcasitele aflate în blocurile de cristalin remaniate în conglomerate sau gresii și marne, sub formă de concrețiuni, care se alterează în zona de oxidație. Este prezent de asemenea dioxidul de carbon și unele slabe de gaz metan. Apele minerale termale de la Căciulata, Cozia și Bivolari, forate recent, provin de la adâncimi mari.

2.3.1.3. Indicații pentru tratamentul balnear

Stațiunea Călimănești-Căciulata, prin multiplii factori naturali de cură – atât interni cât și externi – și-a câștigat de peste o jumătate de veac o binemeritată reputație atât în țară cât și peste hotare.

Izvoarele minerale folosite. Pentru cura internă se utilizează următoarele izvoare de pe malul drept al Oltului, variate în concentrație, dar aproape identice din punct de vedere al compoziției lor (fiind ape sulfuroase, clorurosodice, calcice și magneziene).

Izvorul numărul 6 (cel mai concentrat), utilizat pentru spălarea ochilor în faroconjunctivite cronice.

Izvorul numărul 7, cel mai slab mineralizat, utilizat atât de bolnavi cât și de localnici, ca apă potabilă.

Izvorul numărul 8, puternic mineralizat constituie apa de elecție pentru hepato-colecistitele cronice cât și gastro-colitele ana și hipo-acide. Este utilizat de asemenea cu succes și sub formă de injecții intramusculare în alergiile de diverse etiologii, precum și în diferite eczeme ale pielii.

Izvorul nr. 14, este o apă minerală hipotonă, utilizată în gastroduodenite hiperacide și ulcere gastroduodenale cronice.

Izvorul Căciulata I, cunoscut încă din 1830, având în bolile de rinichi o justificată reputație internațională, are o apă limpede, cu gust plăcut, puțin sărat, cu miros de hidrogen sulfurat puțin pronunțat, cu reacție slab alcalină, având o temperatură de 12o C. Datorită puternicei sale acțiuni diuretice este utilizat cu bune efecte terapeutice în litiazele renale oxalice, urice sau fosfato-magneziene.

Tot pe malul drept al Oltului se află izvorul Căciulata II care cuprinde și gaz metan; izvorul Căciulata III are o temperatură de 53o C și un debit enorm (60 vagoane/24 h), ceea ce a determinat și determină direcția de dezvoltare mereu crescândă a stațiunii.

Prin forarea recentă – în zona Cozia – a altor 3 izvoare (Cozia I,II,III) cu ape mezo-termale și cu un debit abundent, se creează premisele pentru ridicarea a noi complexe turistice în stațiune.

Pe malul stâng al Oltului se găsesc izvoarele Păușa I și Păușa II cu ape hipotone, sulfuroase, bicarbonatate, conținând clorură de sodiu în cantități inferioare izvorului Căciulata I. Fiind diuretice, aceste 2 izvoare se recomandă bolnavilor de calculoză renală care nu sunt indicați pentru cura internă cu izvorul Căciulata I.

Puțin mai spre nord de aceste izvoare, tot pe malul stâng al Oltului, în zona Bivolari, au fost recent forate 2 sonde, apele fiind identice în ce privește compoziția lor, dar cu o temperatură mai joasă (35o C).

Pentru cura externă (băi) se utilizează izvoarele nr. 9,10,11,12 și 12bis (la Călimănești). Apele acestor izvoare, sulfuroase, clorurate, sunt colectate într-un mare rezervor și încălzite înainte de utilizare, la temperatura necesară.

În afară de factorii naturali de cură, bolnavilor li se pot aplica și proceduri adjuvante în secțiile de hidrotermoterapie, ce funcționează în cadrul Pavilionului Central și a complexelor sanatoriale din Căciulata. În aceste secții se efectuează: duș masaj, băi de kinetoterapie, afuziuni alternante, afuziuni fulger, dușuri scoțiene, dușuri rozetă, băi cu aburi, împachetări cu nămol sau parafină, masaj uscat, băi (artificiale) cu acid carbonic, bule de aer și plante medicinale.

Dintre tratamentele electrice ce se pot face în stațiune menționăm: aplicații de solux, băi de lumină parțială și generală, raze infraroșii, raze ultraviolete, raze ultrascurte, ultrasunet, ionogalvanizări, faradizări, curenți diadinamici, curenți cu impulsuri magneto-diaflux, aerosoli, inhalații și pulverizații de sulf sau diverse soluții medicamentoase.

Stațiunea Călimănești este singura stațiune balneară din România care are 5 profiluri de cură și anume: 1) afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare; 2) afecțiuni ale tubului digestiv și glandelor anexe; 3) afecțiuni ale aparatului locomotor și ale sistemului nervos periferic; 4) boli profesionale (intoxicații cu metale grele, plumb, mercur); 5) silicoză. Acest singur fapt explică de ce numeroși bolnavi, atât din țară cât și din străinătate, vin ani de-a rândul și chiar de 2 ori pe an la Călimănești.

Trebuie remarcat totodată că în foarte puține stațiuni balneare se pot trata concomitent atâtea afecțiuni asociate, îmbinând cura internă cu cea externă. Este de notat de asemenea, că stațiunea Călimănești, prin concentrația relativ mai scăzută a apelor minerale sulfuroase, dă posibilitatea unui tratament eficace și lipsit de riscuri, chiar bolnavilor mai în vârstă. Cura balneară la Călimănești se recomandă în general afecțiunilor mai sus amintite, aflate în stadiul cronic de evoluție.

2.3.1.4 Monumente istorice

Orașul stațiune Călimănești – Căciulata este cunoscut atât pentru izvoarele sale minerale folosite pentru cura balneara, cat si datorita monumentelor sale istorice, foarte apreciate de vizitatori. Dintre acestea amintim:

Ruinele Castrului Roman Arutela – aflate in apropierea orașului, in apropierea unor izvoare termale, folosite in termele castrului. Aceasta construcție a fost un important obiectiv militar roman si avea menirea sa păzească sistemul de fortificații al limesului alutan si drumul roman săpat in stanca pe Valea Oltului. Bogatul material arheologic descoperit aici atesta construirea castrului in timpul domniei Împăratului Hadrian.

Mănăstirea Cozia – situata la doi kilometri de Călimănești, este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura din secolul al XIV – lea si un punct de plecare pentru arhitectura de influenta bizantina in Tara Romaneasca. Biserica mare a fost zidita intre 1386 – 1388 de Mircea cel Bătrân si atrage atenția prin eleganta si armonia proporțiilor, bogăția de ornamentații si excepționala valoare a picturii. Aici se afla mormântul lui Mircea cel Bătrân, unul dintre cei mai glorioși voievozi din istoria poporului roman, precum si cel al mamei lui Mihai Viteazul, Teofana.

Schitul Ostrov – a fost construit pe o insula, in mijlocul râului Olt, de domnitorul Neagoe Basarab si soția sa Despina. A fost terminat in 1522 după moartea lui Neagoe Basarab.

Schitul Turnu – a fost construit in anul 1676 si atrage prin chiliile săpate de sihastri chiar in gresia muntelui.

2.3.2. Stațiunea Govora

2.3.2.1. Așezare geografică

Stațiunea Govora constituie, prin factorii naturali de cură și prin frumusețea peisajelor pe care le oferă, una din cele mai renumite stațiuni balneare și climaterice de pe Valea Oltului.

Stațiunea este situată în depresiunea subcarpatică cu același nume, pe malurile pârâului Hința, la întretăierea paralelei de 45o5’ latitudine nordică și a meridianului de 24o8’ longitudine estică. Orașul cuprinde, pe lângă stațiune și satele Curăturile, Gătejești și Prajila. Stațiunea este străjuită în toate părțile de dealuri: Piscupia și Prăjile la nord, Păușești la vest, Baba Floarea, Curăturile, Zăpodul la sud și Cerbului-Bodeanca la est.

Teritoriul orașului se învecinează cu comuna Bunești la nord-est, cu comuna Mihăiești la sud-est, comuna Păușești la sud-vest și cu comuna Stoenești la nord-vest. Altitudinea stațiunii este de 330-380m.

Căi de acces: pe calea ferată: (stația C.F.R. Govora); din șoseaua nr. 24 de la Rm. Vâlcea (21Km) sau din Piatra-Olt (96Km), pe șoseaua nr. 67 până la Govora sat (12Km) cu autobuze care au curse zilnice

2.3.2.2. Factorii terapeutici

În stațiunea Govora, factorii terapeutici sunt reprezentați prin climă, ape minerale și nămoluri terapeutice.

Clima. Prin valorile elementelor sale componente, clima este temperat-continentală, moderată, cu veri răcoroase și ierni blânde. Prezența iodului în atmosferă îi conferă stațiunii unicitate între stațiunile vâlcene, fiind recomandată în terapia afecțiunilor cronice respiratorii. Pe lângă ionizarea negativă cu ioni, climatul blând, cu cer senin constant, cu puține zile ploioase și cețoase, duce la ușurarea respirației cât și la dispariția crizelor de astm. În stațiune se practică o serie de proceduri care au drept scop valorificarea deplină a climatului în tratarea bolilor respiratorii. Așa sunt: cura de odihnă în aer liber (pe balcon, terasă sau în parul sanatoriilor); baia de aer-lumină (helioterapia dozată) care se efectuează în sezonul cald într-un aerosolariu amenajat în spatele pavilionului central de băi, pe malul Hinței. În cadrul aerosolariului se practică kinetoterapia activă, gimnastică de înviorare etc.; helioterapia se mai poate face în cameră, pe balcon, terase sau sub umbrar; baia de aer simplă în cameră, seara sau ziua la umbră, în oricare anotimp al anului. Aerul mereu proaspăt și ozonizat are acțiune calmantă asupra aparatului respirator și cardio-vascular.

Apele minerale, de zăcământ, sunt atermale, hipotone, izotone și hipertone. După constituția geologică a stratelor, apa minerală, forată și captată prin puțuri și sonde, folosită în cura internă și externă, este de mai multe tipuri și anume:

ape minerale hipertone, cu o mineralizare totală de 400-800 mg/l, clorosodice, iodurate și bromurate;

ape minerale concentrate, clorosodice, sulfuroase, concentrația de hidrogen sulfurat fiind de 200-400 mg/l;

ape minerale sulfuroase hipotone, sub 200 mg/l hidrogen sulfurat, slab bicarbonatate.

Apele concentrate, sărate, sulfuroase, captate în puțuri, își au originea în depozitele de sare de vârstă miocenă, care conțin șisturi argiloase și sulfat de fier. În schimb, apele minerale captate prin sonde sunt iodurate, bromurate, lipsite de sulf și atermele. Aceste ape sunt exploatate din depozitele sedimentare de vârstă helvețiană.

În cura internă se folosesc izvoarele: 23 August, cu apă minerală hipotonă, atermală, bicarbonatată, sulfuroasă, sulfatată, calcică, sodică, potasică și magneziană și 30 Decembrie cu apă hipotonă, atermală, bicarbonatată, sodică, potasică, sulfatată, calcică, clorurată, magneziană, cu urme de hidrogen sulfurat.

Pentru cura externă se utilizează apa minerală extrasă cu ajutorul puțurilor nr. 1-6, care este atermală, hipertonă, lipsită de brom și iod, dar bogat sulfuroasă.

Nămolurile terapeutice. Nămolul utilizat la Govora este preparat din nămolul mineral antrenat din adâncuri de apele clorosodice, iodurate, bromurate, colectat de pe fundul bazinelor unde se depozitează apele minerale după extragerea lor prin sonde. Pentru a-l face mai fluid, el este amestecat cu marna argiloasă scoasă din pârâul Hința și cu nămolul sapropelic fosil adus de la Ocnele Mari. Acesta se extrage de două ori pe an și se depozitează în bazine de beton în stațiunea Govora. Nămolul sapropelic fosil de la Ocnele Mari este un șlic mineralizat care se caracterizează printr-o bună plasticitate, aderând ușor și durabil la nivelul tegumentelor. Are proprietatea de a reține mai mult timp temperatura corpului, precum și o capacitate calorică mare. În schimb are o conductibilitate termică scăzută.

Stațiunea este profilată în special în cura externă, în tratamentul afecțiunilor cronice ale aparatului locomotor și sistemului nervos periferic. În al doilea rând, pentru tratamentul afecțiunilor cronice ale aparatului respirator și cele otorinolaringologice, dar și în boli de nutriție.

2.3.2.3 Indicații terapeutice

Atât prin izvoarele sale minerale, cat si prin clima si nămolurile terapeutice, stațiunea Băile Govora este recunoscuta pe plan intern si internațional. Majoritatea turiștilor vin aici pentru a-si trata anumite afecțiuni, dintre care amintim:

Afecțiuni ORL (rinosinuzite cronice, sinuzite, amigdalite, stepticocice, rinoferinfite, laringite, micoze orofaringiene)

Afecțiuni respiratorii (bronșita cronica, traheobronșita, emfizem pulmonar, astm bronșic alergic)

Afecțiuni reumatismale degenerative

Afecțiuni reumatismale articulare; sechele, post-traumatice

Afecțiuni neurologice periferice si centrale ( pareze, sechele poliomelitice)

Afecțiuni asociate (ginecologice, endocrine, boli profesionale).

Pentru tratarea acestor afecțiuni exista diverse metode, dintre acestea cele mai cunoscute fiind:

Bai calde cu ape minerale iodurate si sulfuroase

Bai cu esența de brad

Bai cu bioxid de carbon

Împachetări cu nămol cald

Pneumoterapie

Aerosoli

Electroterapie (galvanizări, curenți diadinamici, magneto diaflux, solux ultrasunete)

Hidroelectroterapie

Kinetoterapie

Cure interne cu apa minerala

Cura de teren

Solarium

Masaj

Masaj subacval

2.3.2.4 Monumente istorice

Mănăstirea Govora – a fost menționata intr-un document incă din 1488. A fost rezidita de Vlad Călugărul si de Radu cel Mare in secolul al XVII – lea, pentru ca mai apoi Matei Basarab sa o restaureze si sa aducă aici o tiparnița la care s-a imprimat, in 1640 ,,Pravila de la Govora’’, cea mai veche culegere de legi tipărite in Tara Romaneasca. In timpul lui Constantin Brancoveanu, complexul monastic a fost amplificat si s-a construit biserica actuala, care păstrează o pictura interioara de mare valoare, datând din anul 1711. Mănăstirea are un mic muzeu unde se afla expuse obiecte de arta feudala, vechi manuscrise si tipărituri, obiecte de cult.

Mănăstirea Horezu – a fost construita in anul 1693 de către Domnitorul Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea a fost inclusa în patrimoniul UNESCO în 1995, si este cel mai rafinat exemplar de arhitectura româneasca.

Mănăstirea Dintr-un Lemn – a fost ridicată de Ancuța, fiica Doamnei Chiajna si a lui Mircea Ciobanul in secolul al XVII-lea si, așa cum spune legenda, a fost construită dintr-un singur lemn de stejar. Biserica cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" este zidită de Preda Brâncoveanu între anii 1634-1635. Mănăstirea a mai suferit adăugiri în anii: 1707, 1715 si 1837 (acoperită cu plumb).Între anii 1926-1930 si 1938-1939, mănăstirea a fost restaurată, iar în anul 1955 întregului ansamblu de clădiri i s-au adus îmbunătățiri de către Sf. Episcopie a Râmnicului si Argeșului.
În biserică se găsesc mormintele soției si fiului lui Șerban Cantacuzino.

2.3.3. Ramnicu Vâlcea

2.3.3.1. Așezare geografică

Municipiul Rm Vâlcea, reședința județului Vâlcea, important centru economic și cultural al țării, este așezat în partea central sudică a României, respectiv la confluența dintre Olt și Olănești, la o distanta de 18 km. fata de stațiunea Băile Olanesti. Situat la intersecția paralelei de 45o7’ latitudine nordică cu meridianul de 24o22’21” longitudine estică, la jumătatea distanței de la Ecuator și Polul Nord, orașul se află în plină zonă temperată, cu cele mai favorabile condiții climatice pentru dezvoltarea vieții omenești.

Căi de acces: orașul este așezat pe una din principalele rute internaționale care leagă Europa centrală de Peninsula Balcanică (E81,DN7). Față de București se află la 174Km pe șosea; de Sibiu – la 100Km; de Tg-Jiu – la 115Km; de Pitești – la 62Km; de Slatina – la 100KM și de Craiova – la 123Km. Pe calea ferată este situat pe linia Sibiu – Piatra Olt, la o distanță de 99Km de Sibiu, 87Km de Piatra Olt și 293Km de București (via Titu) sau 273Km (via Roșiori). Prin darea în exploatare a liniei ferate Rm. Vâlcea – Vâlcele, distanța până la București se va reduce la 160Km.

2.3.3.2. Principalele obiective turistice

Datorita așezării sale geografice orașul Rm. Vâlcea este un centru turistic, atât la nivel de organizare și coordonare a celorlalte stațiuni și locuri turistice, cât și centru turistic prin multitudinea de obiective ce pot fi vizionate. Astfel, în oraș pot fi vizitate următoarele:

Muzeul județean. Înființat în anul 1951, are trei secții: istorie, care funcționează în local nou, etnografie și arte plastice. Secția de istorie, prin cele 13.000 de exponate, dezvăluie bogatul trecut al județului, multe dintre obiecte fiind scoase la iveală prin săpăturile arheologice din ultimele decenii. Secția de artă populară cuprinde peste 7.000 de piese din fondul etnografic vâlcean. Secția de pictură are o interesantă colecție de peste 600 de piese, opere semnate de renumiți artiști ca: Pallady, Iser, Petrașcu, Tonitza, Țuculescu ș.a.

Casa memorială Anton Pann. A fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea în stilul arhitecturii românești. Intrarea se face pe scări de piatră care dau într-un foișor sprijinit pe stâlpi de stejar frumos sculptați, după stilul arhitecturii populare vâlcene. Un coridor, nu prea lung, desparte cele patru camere cu tavane joase. Casa a fost ca locuință, dar și ca farmacie, cârciumă și prăvălie. Aici a locuit între anii 1825-1828 și 1833-1837,marele maestru povestitor Anton Pann, profesor de muzică în Rm. Vâlcea. Pe Anton Pann îl găsim aici și la 1848, când participă, alături de revoluționarii vâlceni, la desfășurarea evenimentelor de atunci. Mai revine în Râmnic în anul 1854. în sălile muzeului sunt expuse obiecte care au aparținut lui Anton Pann, opere și lucrări ale acestuia sau despre el. Pentru activitatea sa pe tărâmul culegerii de folclor, a fost supranumit de către M. Eminescu „fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb”.

Interior – Casa Memorială Anton Pann.

Parcul Zăvoi, din partea vestică a orașului, a fost amenajat între anii 1850-1856. Intrarea se face printr-o portă sculptată în stil național. În fața porții străjuiește monumentul lui Barbu Știrbei, realizat între anii 1912-1914. În parc se află Fântâna turbatului, construită în 1844 de Constantin Măldărescu (Turbatu) și reparată în 1896. în apropierea acesteia se fală o placă comemorativă care ne amintește că aici, în 1848, revoluționarii vâlceni au depus jurământul pe Constituție și au cântat sub bagheta lui Anton Pann „Deșteaptă-te, române.”.

Monumentul Eroilor, de la poalele Dealului Capela, a fost ridicat în anul 1915 prin grija lui Ghe. Sabin, voluntar în Războiul de Independență, în memoria eroilor căzuți în acest război. Este opera sculptorului I. Iordănescu.

Dealul Capela, din partea de vest a orașului, împădurit aproape în întregime, reprezintă un loc de recreere și excursii foarte plăcute. Aici se află Hanul Capela, care are 98 de locuri în 52 de camere, restaurant, bar de zi si o gradină de vară. În apropiere este amenajat un popas turistic cu căsuțe.

Schitul Cetățuia, de pe Dealul Cetățuia, din nordul orașului, a fost reconstruit in secolul trecut (1850-1853), pe temeliile unei biserici mai vechi, si pictat de Gh. Tătărescu. In biserica veche a fost ucis, la 2 ian 1859, voievodul Radu de la Afumați.

Biserica Sf. Paraschiva este ctitoria voievodului Pătrașcu cel Bun, ridicată între anii 1554-1557; ea a fost terminată de fiul său, Mihai Viteazul, la 1598.

Așezământul Episcopiei Râmnicului ester așezat sub Dealul Capela. În centrul așezământului se află Biserica Mare – ctitoria episcopului Calinic. Construcția a început in 1851 și s-a terminat in 1856, fiind asemănătoare ca stil cu Mănăstirea Cernica, Pasărea de lângă București si Frăsinei din Vâlcea. Este construită în stil catedrală, cu ziduri puternice in formă de cruce, cu ferestrele largi, altar mare, bolti semicalotate, pardosite cu ciment mozaicat și acoperită cu tablă. Prezintă o latură mare și două mai mici. Pictura aparține marelui artist al vremii Gh. Tătărescu. La nord de biserica mare se află paradisul, construit în 1750-1751 de episcopul Grigore. Acesta este bine proporționat, zvelt și bine împodobit arhitectural și pictural, caracteristic epocii post brâncovenești. În interior și exterior păstrează pictura originală, executată executată în frescă de Grigore Zugravul. Tâmpla bisericii, lucrată de dascălul Apostu Diaconu, se păstrează de asemenea, în original. La paraclis ne rețin atenția figurile unor filozofi din antichitate, precum și ale unor filosofi din antichitate, precum și ale unor sibile, în registrul superior de la exteriorul acestuia. La parterul paraclisului a fost amenajată o colecție de vechi obiecte bisericești: tipărituri, icoane, veșminte, antimise. Pe o alee se ajunge la Bolniță, construită de episcopul Climent între anii 1744-1748, pictată în frescă, unde se păstrează și câteva icoane vechi. Celelalte clădiri servesc administrației eparhiale.

Episcopia Râmnicului

Piața Mircea cel Bătrân, din centrul orașului, este dominată de statuia domnitorului Mircea cel Bătrân, operă a sculptorului Ion Irimescu (1966). Piața este flancată la nord de hotelul Alutus și de biserica Buna Vestire – construită de voievodul Mircea Ciobanul, la mijlocul secolului al XVI- lea, arsă între anii 1736-1737, apoi refăcută de Radu Râmniceanu și alții la 1747 și pictată în frescă. Piața are și un frumos parc cu alei străjuite de castani sălbatici. Rezultatele săpăturilor arheologice efectuate aici cu câțiva ani în urmă atestă existența vechii curți domnești medievale.

CAP. III STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE AL POTENTIALULUI TURISTIC

3.1.Formele principale de turism

În ultimii ani a crescut tot mai mult importanța factorilor naturali de cură în medicina preventivă, astfel încât tot mai mulți turiști vin în stațiunile balneare pentru a se odihni și a se destinde într-un cadru natural agreabil. Stațiunea Băile Olănești acordă o atenție deosebită oferirii unor condiții optime de efectuare a tratamentului, principala formă de turism întâlnită aici fiind turismul balnear.

Instalațiile de tratament ale stațiunii Băile Olănești sunt specializate după tipul de cură internă sau externă.

Pentru cura internă se folosește crenoterapia. Sursele de apă au fost amenajate in pavilioane individuale (izvorul nr. 3, 5 și 24), sau pavilioane commune (Pavilionul nr. 2, cu izvoarele nr. 7, 19, 15 și 16, Pavilionul nr. 1 cu izvoarele nr. 8, 9, 10, 11, 12, 13 și 14 și Pavilionul izvoarelor nr. 16, 17 și 18).

Pentru cura externă există stabilimentul de băi minerale, o clădire veche construită în anul 1910, în present închisă pentru modernizare. Este dotată cu 60 de căzi, iar apa este în prealabil încălzită într-o centrală termică proprie. Mai există un bazin în aer liber, cu o capacitate de 240 m3 care nu este în stare de funcționare.

În Vila ,,1 Mai’’ se gasesc patru cazi instalate care funcționează cu apă minerală, sulfuroasă adusă de la sonda F 2.

In afara de hidroterapie, statiunea este dotata cu instalatii pentru electroterapie (galvano – ionizari, curenti diadinamici, interferentiale, unde scurte), aerosoloterapie, kinetoterapie, fototerapie, magneto – diaflux, tratament cu parafina.

In statiunea Baile Olănești se mai folosesc ca mod de tratament injectiile cu apa minerala sulfuroasa izotona, pentru desensibilizarea organismului la diverse afectiuni alergice. Aceasta reprezinta o premiera in domeniu, iar rezultatele sunt spectaculoase.

Capacitatea de tratament a statiunii poate asigura in conditii de solicitare maxima a capacitatii de cazare, un numar de 14 700 / 2 933, echivalentul a cinci proceduri / turist / zi, aspect ce dovedeste o buna dimensionare a acesteia.

Alături de turismul balnear, in stațiune se mai pot practica si alte forme de turism, generate de variate resurse turistice si anume:

Turismul de odihna si recreere – este practicat de persoanele sănătoase, pentru repunerea in forma, refacerea fizica si psihica după o activitate stresantă, favorizat fiind de un cadru natural plăcut, atractiv, de un bioclimat sedativ, de cruțare si posibilități de agrement variate;

Drumeția montana – se adresează iubitorilor de drumeții montane; este favorizata de poziția localităților componente pe versantul sudic al Muntelui Capatana, si de prezenta stațiunii in apropierea Masivelor Bila – Vanturarita – Stogu, masive montane străbătute de numeroase trasee turistice marcate, unele deosebit de spectaculoase. Cele care au punct de plecare din stațiune sau localitățile componente pot fi parcurse de turiștii veniți la tratament la sfarsit de saptamana;

Turismul religios si de pelerinaj – prezenta in localitățile componente a unor lăcașe de cult cu valoare spirituala: Schitul Pătrunsa, Pahomie, Bradu, Iezer, Biserica Comanca, Biserica de Lemn a lui Horia, Sfinții Voievozi, sau in împrejurimi (pe o raza de maxim 10 km.) creează posibilitatea organizării unor pelerinaje, mai ales cu ocazia unor sărbători religioase;

Turismul itinerant cu valențe culturale – se organizează din stațiune prin agențiile de turism locale, excursii cu trasee tematice, in care sunt incluse obiective cultural – istorice, etno – culturale, resurse naturale (peșteri, chei, defilee);

Turismul rural si agroturismul – valorifica existenta unor gospodarii tărănești si contribuie la cunoașterea obiceiurilor, ocupațiilor tradiționale si a stilului de viata rural, prin cazare la localnicii din satele limitrofe;

Vanatoarea si pescuitul sportiv – se adresează iubitorilor de aventuri cinegetice si pescarilor amatori, având la dispoziție un bogat fond cinegetic de vanatoare si piscicol;

Turismul pentru sporturi extreme – are condiții favorabile de practicare datorita existentei in Masivele Vanturarita – Stogu, Soarele – Stogu a unor trasee pentru alpinism, cu grade diferite de dificultate spre izvoarele Văii Olanesti sau pentru alpinismul ușor, cu grade de dificultate 1A – 1B, pe cursul mijlociu al Văii Cheia.

3.2. Baza materiala pentru turism

Baza tehnico – materiala este reprezentata de ,,ansamblul mijloacelor tehnice de producție utilizate in scopul obținerii de bunuri si servicii specifice, destinate consumului turistic’’ (R. Mincu 2000). Aceste mijloace tehnice se prezintă printr-o structura diversa (unități de cazare si alimentație, mijloace de transport, instalații de agrement, etc.), adaptata specificului nevoilor turiștilor, funcțiilor economice si in special ale turiștilor.

3.2.1.Baza de cazare

Principalele unități de cazare întâlnite in Băile Olanesti sunt următoarele:

Hotel ,,Parâng’’ – care aparține de SIND România. Acest hotel a fost dat in folosința la data de 10 august 1997 si are o capacitate de cazare de 748 de locuri in camere de doua sau trei paturi si șapte apartamente. Dispune de o sala de biblioteca de unde se pot împrumuta cărti si jocuri de club, un restaurant, atât dietetic cat si clasic, bar de zi, bar de ape minerale, precum si doua săli de kinetoterapie. Hotelul dispune si de personal care se ocupa cu organizarea de excursii cu durata de o jumătate de zi, sau o zi întreaga, in județ sau in județele limitrofe (Argeș, Sibiu, Gorj), la monumente istorice si de arta;

Hotel ,,Olanesti’’ – cu caracter privat. A fost dat in folosința in luna mai 1985. Dispune de o capacitate de cazare de 435 de locuri, in camere cu doua si trei paturi si doua apartamente. Hotelul are si un restaurant, dietetic si clasic si un bar de zi;

Hotel ,,Livadia’’ – aparține de Casa Naționala de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale. Este specializat ca unitate de tratament balnear si recuperarea capacității de munca. Inițial, când a fost dat in folosința la data de 7 ianuarie 1975, hotelul dispunea de 100 de locuri, insa la renovarea lui in 1995, s-a mai construit incă un corp cu o capacitate de cazare de 120 de locuri. In incinta lui se găsesc un restaurant dietetic si un bar de zi;

Vila ,,1 Mai’’ – aparține de Academia Romana. A fost dat in folosința in anul 1954, ultima modernizare având loc in anii 1974 – 1975, când a fost mărita si capacitatea de cazare cu încă 70 de locuri. Actualmente aceasta este de 185 de locuri, in camere cu confort de 2 stele. Vila dispune de o sala de mese, o sala de cinema si spectacole, o sala de jocuri sportive, o sala de kinetoterapie si o biblioteca;

Hotel ,,Latina’’ – dispune de o capacitate de cazare mai mica, respectiv 50 de locuri. In interiorul hotelului putem găsi un cabinet medical, o microbază de tratament si un bar de ape;

Hotel ,,Elisabeta’’ – dispune de 18 locuri de cazare in camere cu doua paturi;

Pensiunea ,,Maria’’ – este formata din doua vile, vila 1 cu unsprezece camere a cate doua paturi fiecare si vila 2 cu noua camere a doua paturi.

Pensiunea Hodan – dispune de 20 de locuri de cazare in camere cu doua paturi, categoria 1 stea;

Pensiunea Luana – dispune de 15 locuri de cazare in camere de doua paturi;

CAPACITATEA DE CAZARE PE ANUL 2002

IN STATIUNEA BAILE OLANESTI

Sursa: Calculat după datele Primăriei Orașului Olanesti

Fig. 1

Din analiza datelor din figura numarul 1 putem observa ca in statiunea Baile Olănești predomina bazele de cazare cu categorie de confort 2 stele, in proportie de 98 %. Putem mentiona astfel ca statiunea ofera turistilor structuri de primire la un nivel de confort nesatisfacator. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca statiunea s-a axat indeosebi pe dezvoltarea bazei de tratament si a grupurilor de izvoare minerale. Aceasta deoarece turistii care vin in Baile Olănești, o fac in special pentru tratarea diferitelor afectiuni si astfel s-a luat decizia modernizarii statiunii pe etape: mai intai baza de tratament si apoi baza de cazare.

In Baile Olănești intalnim si doua unitati de cazare Hotel Elisabeta si Pensiunea Luana, care dispun de camere de cazare cu confort 1 stea. Numarul locurilor oferite de aceste doua unitati este destul de redus, doar 2 % din totalul numarului de locuri de cazare din statiune. Aceste doua unitati nu pun la dispozitia turistilor sali de tratament, ele adresandu-se in special celor care viziteaza statiunea pe termen scurt si in scop turistic.

Pentru ca statiunea sa poata fi relansata pe piata turismului balnear international se impun masuri cat mai urgente pentru modernizarea, consolidarea si dezvoltarea ei.

Fig. 2

In stațiune mai se găsesc si alte vile, care momentan sunt in renovare, si care sunt in totalitate private, cum ar fi:

Sursa: Calculat după datele Primăriei Orașului Olanesti

Fig. 5

3.2.2.Baza de alimentatie

Aceasta se cere analizata prin prisma triplei ei functionalitati: pentru turisti, pentru turisti si populatia locala si respectiv, in exclusivitate pentru populatia locala. Desi, in mod potential toate unitatile de alimentatie din zona pot fi utilizate de catre turisti, in atentie sunt luate cele reprezentative, in special cele aferente bazelor de cazare, ca si cele de categorie superioara.

Din punct de vedere al structurii pe tipuri de unitati, se constata o diversificare redusa a unitatilor, cele mai numeroase fiind restaurantele clasice si barurile de zi.

STRUCTURA SI NUMARUL LOCURILOR IN UNITATILE DE ALIMENTATIE DIN STATIUNEA BAILE OLANESTI – 2002

Sursa: date de la S.C. Olanesti S.A., 2002

Din analiza datelor prezentate in tabel si ilustrate in figura nr. , observam ca structura locurilor de alimentatie oferite de unitatile de cazare din statiunea Baile Olănești este formata in special din cele destinate pentru a servi masa, respectiv 82% locuri in restaurant. Restul de 18% este rezervat locurilor la bar, si se adreseaza in special noilor veniti si celor aflati in trecere prin statiune.

De remarcat este faptul ca unitatile turistice din statiune rezerva un loc destul de mic celor ce vror sa stea la bar, exceptie facand hotelul ,,Parang’’ care pune la dispozitia turistilor nu mai putin de 116 locuri la bar. Acest lucru se datoreaza faptului ca turistii sositi in statiune vin in primul rand pentru tratament si apoi pentru peisajul deosebit de atragator.

3.2.3.Baza de tratament

Baza de tratament din cadrul statiunii Baile Olanesti este o baza moderna, integrata in baza de cazare, in care cele mai importante sunt: Hotel Parang, Hotel Olănești, Hotel Latina si Vila 1 Mai. In cadrul acestei baze de tratament se efectueaza zilnic mii de proceduri pentru tratarea afectiunilor incadrate in nomenclatorul O. M. S.

Baza de tratament a statiunii Baile Olanesti este amenajata pentru tratarea afectiunilor renale si cailor urinare, a tubului digestiv, locomotorii, gastrice,etc.

Factorii de cura sunt reprezentati de apele minerale prezente in zona. Baza de tratament este compusa din mai multe incaperi unde se gasesc aparate cu care se efectueaza diferite proceduri medicale in raport cu afectiunile fiecarui turist. Baza de tratament este prezentata impreuna cu afectiunile ce se trateaza, in urmatorul tabel:

Proceduri de tratament balnear in statiunea Baile Olănești

Sursa: date oferite de hotelurile din Baile Olanesti.

3.2.4.Baza de agrement

Pentru petrecerea timpului liber in statiunea Baile Olanesti, turistii au la dispozitie o sala de cultura (dotata cu club, sala de jocuri, biblioteca, sala de spectacole), gradina de vara acoperita, utilizata pentru proiectii de filme si spectacole artistice, discoteci, terenuri de sport, un parc central, sali pentru jocuri mecanice.

De asemenea, pentru refacerea și consolidarea stării de sănătate în cadrul tratamentului complex la Baile Olănești se recomandă cură de teren – plimbări; care se vor efectua în mod gradat, crescând în timpul sejurului prin distanța și greutatea terenului parcurs. Condițiile de relief ale Băilor Olănești oferă un cadru prielnic pentru realizarea acestui deziderat.

În descrierea unor trasee turistice pentru cura de teren vom lua ca punct de plecare piața din fața parcului central.

Traseul nr. 1. Aleea izvoarelor – se merge pe această alee până la izvorul 24. La începutul traseului pe partea stângă întâlnim Grădina – cinematograful de vară iar mai încolo vilele nr. 16 și 17. Pe partea dreaptă a aleii se află parcul central al stațiunii. După parcurgerea a 150m la stânga se află o alee pe care se merge la pavilionul 20, la parterul căruia se află principala bază de tratament a stațiunii; tot în această clădire se află și farmacia orașului; vis-a-vis se află vila nr. 21 unde se găsește o parte din secția de electroterapie. Lângă pavilionul nr. 20 se află vila nr. 18 care are la parter sala de gimnastică medicală.

Pe partea dreaptă a Aleii izvoarelor se află primul pavilion cu ape minerale (izvorul nr. 7, 15, 16, 19). În continuarea drumului se trece peste podul pârâului Tisa, pe partea stângă a acestui pârâu se găsesc cele mai numeroase izvoare (nr. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14) într-un frumos pavilion de buvetare.

În amonte de podul peste pârâul Tisa se află vila Turn așezată pe un frumos platou. Urcarea spre acest obiectiv se face în apropierea izvorului nr. 30, iar izvorul nr. 5 se află la câteva zeci de metrii în amonte de această vilă; vis-a-vis de ele se află izvorul nr. 3 (pe partea opusă a pârâului Olănești), la care se ajunge trecând peste un pod care se află deasupra unei cascade a pârâului Olănești.

fig.1. Cascadă pe Olănești

În continuarea traseului se merge până la izvorul nr.24 care are un pavilion propriu modern.

fig.2. Pavilionul izvorului nr.24

Aleea izvoarelor parcurge un cadru natural încântător, cu un relief dominat de stânci bogate în vegetație foioasă. Această alee însoțește pârâul Olănești, care are o apă limpede și repede ca a oricărui pârâu de munte. Lungimea acestei alei este de aproximativ 2-3Km și se recomandă a fi parcursă de cel puțin 2 ori pe zi.

Traseul nr. 2 – este un traseu care este bine de parcurs în primele zile ale tratamentului, atât pentru antrenamentul progresiv la mers, cât și pentru cunoașterea stațiunii. La începutul traseului pe partea dreaptă se află clădirea administrativă a Complexului Balnear Olănești; continuându-se drumul, întâlnim vilele 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 6 și biblioteca orașului. Acest traseu oferă posibilitatea de a admira clădirile și peisajul de pe partea stângă a râului Olănești. Pe o altă alee laterală unde se află vila nr. 1 pe partea dreaptă, iar pe partea stângă se află complexe comerciale, cinematograful Dacia și un restaurant. În spatele cinematografului există o alee care merge spre piață, poștă și terenurile de sport; lângă piață se află campingul și Satul de Vacanță. Din piață se ajunge într-o stradă ce poartă numele fostului sat de pe malul stâng al râului: Livadia, trecând peste un pod de fier numai pentru pietoni. La capătul estic al acestei străzi se află Consiliul Popular Olănești și o școală generală. Traseul se încheie la restaurantul Cheia.

Traseul nr. 3. După câteva zile de sejur se poate face un traseu mai dificil pornind spre „Piatra scrisă”. Se pleacă din fața parcului central, se urcă pe strada Parângului; pe care se găsește mila nr. 15, precum și bisericuța din Albac, construită în 1746, mutată în 1907 la Ștefănești-Argeș și adusă la Olănești în 1958, supranumită și biserica lui Horia.

Din strada Parângului se urmărește marcajul turistic trecându-se prin livezi, până ajungem la o stâncă din gresie pe care se găsesc diverse inscripții ale unor turiști, de unde și denumirea de „Piatra scrisă”. Drumul fiind în pantă solicită din partea călătorului un efort mare și un grad de antrenament ridicat pentru a parcurge cei aproximativ 2Km ai acestui traseu.

Traseul nr. 4 este un traseu mai lung de aproximativ 6 Km ce continuă aleea izvoarelor spre Cabana Bacea. Pe parcursul acestui traseu se întâlnește un drum care duce spre cătunele Tisa și Gurguiata, iar alt drum se îndreaptă spre cătunul Comanca unde se găsește un frumos popas turistic. Acest traseu însoțește pârâul Olănești.

Traseul nr. 5 este un alt traseu solicitant ce pornește de la Consiliul Popular ce urcă dealul prin Epusești spre Suta, apoi Creasta Cocoșului spre comuna Muereasca și Mănăstirea Frăsinei. Acest traseu se parcurge în aproximativ 2 ore și jumătate.

Traseul nr. 6 merge la Schitul Iezer și începe din fața parcului pe aleea izvoarelor; drumul continuă prin cătunele Tisa și Gurguiata. Acest traseu marcat este mai solicitant decât celelalte trasee, necesitând din partea turistului un antrenament fizic. Schitul Iezer este atestat în 1495 în vremea lui Radu cel Mare; aici se crede că a fost depozitată visteria lui Mihai Viteazul. Traseul este parcurs în aproximativ 2-3 ore. Călătorii antrenați pot continua drumul pe malul pârâului Chieia spre Sfânta Căprăreasa, sfântul Stogu sau Sfânta Gera (1885m). Tot cei antrenați pot face o excursie în masivul Buila-Vânturarița unde se ajunge în 6-7 ore pe o potecă marcată cu triunghi roșu de la cantonul Chieia – curmătura Garnice – Pârâul de Piatră – Muntele de Piatră – „Între Râuri” sau pe marcajul cu punct roșu în 7-8 ore: Muntele de Piatră – Vârful Piatra (1641m), refugiul Bueta, Vârful Buila (1849m) – Vârful Vânturarița (1885m).

Pentru destinderea celor sosiți în Băile Olănești, mai sunt și alte trasee care pot fi străbătute cu autocarul spre: Rm. Vâlcea, Călimănești, Voineasa, Sibiu, Horezu, Peștera Muierilor, Târgu Jiu, Drobeta-Turnu-Severin, Curtea de Argeș – Vidraru – Transfăgărășan, trasee ce facilitează vizionarea unor importante obiective turistice și istorice ale acestei zone.

3.3 Circulatia turistica

Analiza circulatiei turistice inregistrata in statiunea Baile Olanesti din anul 1995 si pana in anul 2002 este realizata cu scopul de a cuprinde volumul, dinamica si structura acesteia pe principalii indicatorii: ,,numar turisti’’, ,,numar innoptari’’, ,,durata mediu a sejurului’’, in ideea de a identifica principalele fluxuri turistice din aria judetului.

Sursa:

Analiza detaliata a dinamicii si structurii circulației turistice in stațiunea Băile Olănești permite o serie de constatări care, cu ajutorul datelor din tabelul nr.X se vor prezenta in continuare.

Primul indicator al circulației turistice, respectiv ,,număr turiști’’ se prezintă astfel:

Numărul total de turiști a cunoscut in perioada 1995 – 2001 o creștere continua (mai puțin in anul 1997 când s-a înregistrat o scădere cu 6% ), cea mai mare valoare fiind atinsa in anul 2001 când s-a înregistrat o creștere cu 15% (36 815 turiști). Datorita numărului mare de vile aflate in curs de renovare, numărul de turiști înregistrat in anul 2002 a scăzut ajungând aproximativ la nivelul anului 2000 (s-a înregistrat o scădere cu 15.7%).

Numărul turiștilor romani cunoaște de asemenea o creștere in perioada 1995 – 2001 (mai puțin in anul 1997 când s-a înregistrat o scădere cu 6% ), cea mai mare valoare fiind atinsa in anul 2001 (36 565 turiști). In anul 2002 numărul acestora a scăzut cu 15.3%.

Numărul turiștilor străini sosiți in stațiune înregistrează in perioada analizata fluctuații oscilante, crescând in anul 1997 cu 25 % fata de anul precedent. Se înregistrează apoi o scădere la fel de mare, 29 %. In anul 2002, si numărul turiștilor străini a cunoscut o scădere importanta de aproximativ 50 %, ajungând la numărul de 149 de persoane.

Cel de-al doilea indicator al circulației turistice – ,,număr înnoptări’’ – a cunoscut o evoluție aproximativ egala cu cea a numărului de turiști (tabel nr. X).

Numărul total al înnoptărilor a înregistrat o scădere in anul 1997, cu 5% fata de anul anterior; a urmat apoi o creștere de 18 % in anul 1998 si cu 10 % in anul 2001. La fel ca si in cazul numărului total de turiști, in anul 2002 s-a înregistrat o scădere a înnoptărilor cu 13%.

Numărul înnoptărilor realizate de turiștii romani au cunoscut de asemenea o scădere in anul 1997, cu 5.5 % fata de anul anterior. Insa in următorii ani numărul înnoptărilor a crescut, creșterea maxima fiind înregistrata in anul 2001, cu 10 %. Numărul a scăzut insa in anul 2002 cu 12 %.

In cazul numărului înnoptărilor realizate de turiștii străini in stațiune, se constata ca din anul 1998 a scăzut ajungând in anul 2002 la aproape jumătate din numărul înregistrat in anul mai sus menționat.

Durata medie a sejurului este de asemenea unul din indicatorii circulației turistice. Sejurul mediu reprezintă un raport intre numărul total al înnoptărilor si numărul total al turiștilor cazați. In continuare voi prezenta evoluția duratei medii a sejurului in stațiunea Băile Olănești intre anii 1995 si 2002:

Tabel nr.

Sursa: S.C. Olănești S.A., 2002

Din datele prezentate in tabel si evidențiate in graficul de mai sus, putem observa ca durata sejurului mediu este destul de ridicata in aceasta stațiune, valoarea minima fiind de 11.98 zile / turist, valoare înregistrata in anul 1996. Cele mai mari valori au fost atinse in anii 1998 si 1999, 13.85 zile / turist, respectiv 13.48 zile / turist.

Valorile sejurului mediu in cazul turiștilor romani cazați in stațiune ating de asemenea cote mari, cea mai mica valoare fiind înregistrata in anul 1996, aceea de 12.04 zile / turist. In anul 2002 durata sejurului mediu a fost de 12.74 zile / turist.

In cazul turiștilor străini sosiți in Băile Olănești, valorile sejurului mediu sunt in jur de 5.7 zile / turist, respectiv 7.9 zile / turist. In anul 2002 durata sejurului mediu a fost de 7.3 zile / turist.

CAP. IV PROPUNERI DE DEZVOLTARE A STATIUNII

In acest capitol vor fi dezbătute doua părți principale care stau la baza dezvoltării turismului in stațiunea Băile Olanesti: premizele dezvoltării turismului si strategii de dezvoltare si modernizare a bazei tehnico – materiale din stațiune.

4.1. Premizele dezvoltării turismului

Dezvoltarea activității de turism este favorizata de următoarele elemente:

Zăcăminte de apa minerala cu calități terapeutice deosebite, recomandate in tratarea unui număr mare de afecțiuni;

Bioclimatul zonei, sedativ de cruțare, favorizând tratamentul profilactic si curativ;

Cadrul natural (creat de formele de relief, structuri geologice, hidrologie, vegetație), lipsit de noxe, de mare valoare peisagistica si de recreere, ce permite diversificarea ofertei turistice locale;

Prezenta unor forme de relief spectaculoase (in calcare, in special), ecosisteme fluoristice si forestiere, încadrate prin Legea nr. 5/2000, in rezervațiile naturale;

Accesibilitate ușoara;

Existenta unor structuri turistice (cazare, alimentație, tratament, agrement) care pot fi modernizate la un grad sporit de confort;

Poziționarea localității intr-o zona cu un potențial recunoscut, cu valoare internaționala (Valea Oltului, ,,Oltenia de sub munte’’), de mare atractivitate pentru fluxurile turistice (18 km fata de drumul național E81).

4.2. Strategii de dezvoltare a turismului

4.2.1. In domeniul infrastructurii

In conformitate cu Planul de Urbanism General al orașului si cu cerințele dezvoltării unui turism modern, competitiv pe plan european, este necesara armonizarea funcției turistice cu infrastructura generala. Astfel, sunt necesare a se realiza următoarele lucrări:

Modernizarea si echiparea tehnica a drumurilor de acces DN 64 dinspre Rm. Vâlcea (18 km);

Modernizarea drumurilor si aleilor pietonale din interiorul localității Livadia, pe teritoriul careia se afla structurile turistice;

Modernizarea drumului judetean de acces despre Tisa, in vederea unor amenajari turistice viitoare (2,5 km);

Alimentarea cu gaze naturale;

Redimensionarea alimentarii cu apa a statiunii;

Extinderea retelei de canalizare;

Modernizarea statiei de epurare;

Alimentarea cu energie electrica a localitatilor componente Comanca, Mosoroasa si Gurguiata;

Realizarea unor parcari subterane sau in sistem multietajat, domeniu deficitar in momentul de fata in stațiune;

Amenajarea unei gropi de gunoi ecologice;

Amenajarea unei statii de carburanti in aval de stațiune;

Infiintarea unui birou de informatii turistice in zona centrala a statiunii (zona parcului), unde va fi montat si panoul cu traseele turistice montane din Muntii Capatanii, bine dotat cu materiale publicitare, harti turistice ale statiunii si ale zonelor adiacente.

4.2.2. In domeniul structurilor turistice

Valoarea terapeutica a resurselor minerale din statiune si nu in ultimul rand existenta unor foraje in conservare ce ar putea fi activate si amenajate, recomanda dezvoltarea structurilor turistice ale statiunii si modernizarea ofertei balneoclimaterice.

In acest sens, se propun urmatoarele:

Modernizarea hotelurilor Olanesti si Parang si a vilelor, vizand ridicarea gradului de confort al acestora din urma la 2, 3 si respectiv 4 stele;

Realizarea unor bungalow-uri (3 stele – 60 locuri) la popasul Olanesti, inlocuindu-se casutele vechi si amenajarea unor platforme de campare;

Realizarea unui complex hotelier balnear amplasat in zona din spatele vechii baze de tratament:

Cazare – 200 de locuri in camere cu confort de 3 stele;

Alimentatie – 250 de locuri la categoria I;

Baza de tratament – 500 de proceduri majore pe zi;

Club de agreement – care sa cuprinda o sala de fitness, o sauna, un club cu mese de biliard, mese de tenis, jocuri mecanice si electronice.

Realizarea unui complex cultural si de agreement amplasat in zona centrala, in parcul statiunii care sa cuprinda o videoteca, o discoteca, o biblioteca cu sala de lectura, sali de joc, o cafenea, o cofetarie si un bar de zi;

Amenajarea a doua – trei terenuri de sport multifunctionale, amplasate pe traseele de promenada din zona adiacenta vaii parcului Olanesti;

Modernizarea campingului Comanca si a cabanei Caprioara prin inlocuirea casutelor si realizarea unor grupuri sanitare noi;

Amenajarea unui strand termal in aval de izvorul 24;

Realizarea unui casino amplasat pe un promontoriu situat in dreptul podului peste raul Olanesti si a cascadei. La subsol se va amenaja un restaurant cu specific romanesc cu 80 de locuri (gen Coliba Haiducilor sau Sura Dacilor din Poiana Brasov), iar la parter si etaj vor fi amplasate sali de jocuri si unitati de alimentatie de lux (restaurant clasic cu 100 de locuri, bar de zi cu 40 de locuri si bar de noapte cu program astistic cu o capacitate de 80 de locuri);

Realizarea unui hotel balnear cu grad ridicat de confort destinat turismului international:

Cazare – 250 de locuri in camere cu confort de 4 stele;

Alimentatie – 350 de locuri la categoria lux si categoria I (restaurant clasic – 100 de locuri, local cu terasa – 40 de locuri, restaurant cu specific italian – 60 de locuri, crama cu vinoteca – 50 de locuri, bar de zi – 40 de locuri, cofetarie – 20 de locuri, braserie si berarie – 40 de locuri);

Baza de tratament – 1000 de proceduri majore pe zi;

Complex de agreement (piscina cu apa termala, sauna, tenis de masa, jocuri mecanice si electronice).

In aria localitatii Tisa se propune realizarea unui sat de vacanta, amplasat in apropierea heliportului, pe versantul vestic spre localitatea Cheia, cu:

Cazare in bungalow-uri – 200 de locuri in camere cu confort de 3 stele;

Alimentatie de categoria I – 250 de locuri (fast-food – 100 de locuri, braserie – 60 de locuri, terasa – 40 de locuri, bar de zi – 30 de locuri, cofetarie – 20 de locuri);

Club de agreement;

Teren de sport multifunctional;

Partie de ski dotata cu baby-ski.

4.3.Turismul si protectia mediului inconjurator

Turismul, mai mult ca oricare domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, acesta reprezentand ,,natura sa prima, obiectul si domeniul de activitate si desfasurarea a turismului, suportul sau cadrul, purtatorul resurselor sale’’.

Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, calitatea acestuia putand favoriza sau defavoriza activitatea turistica. Relieful, padurea, apele, monumentele naturii, monumentele de arta si arhitectura, aerul, in general toate componentele mediului inconjurator se constituie ca resursa turistica ce favorizeaza dezvoltarea turismului de odihna, recreere si cultural.

Cu cat aceste resurse sunt mai variate si mai complexe, cu proprietati apropiate de cele primare, cu atat interesul lor este mai mare, iar activitatile pe care le genereaza sunt mai valoroase si mai atractive, raspunzand unor motivatii turistice cat mai variate.

Relatia turism mediu inconjurator are o semnificatie deosebita, iar dezvoltarea si ocrotirea mediului reprezinta conditia de baza a turismului. Orice modificare produsa acestuia aduce prejudicii si potentialului turistic prin diminuarea sa, sau anularea resurselor sale.

In cazul turismului, consecintele degradarii resurselor turistice pot avea implicatii social – economice dintre cele mai grave. Astfel din punct de vedere economic aceste neajunsuri se reflecta in imposibilitatea valorificarii acestor resurse. In plus produsele turistice ce includ resurse turistice degradate isi micsoreaza din valoare avand drepr consecinta diminuarea cererii turistice si implicit utilizarea mai redusa a bazei materiale turistice.

Dependenta evidenta a turismului de calitatea mediului face ca el sa fie interesat in toate actiunile de protectie a mediului si, prin aceasta in protejarea propriilor resurse.

Prejudiciile aduse potentialului turistic sunt numeroase:

Declansarea de incendiu produsa de anumite categorii de turisti care fac focul in padure;

Impiedicarea regenerarii plantelor;

Tasarea solului;

Braconajul.

Aceste urmari grave sunt din cauza necunoasterii de catre turisti a gravelor implicatii ce le pot avea actiunile lor asupra factorilor de mediu. Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice in absenta amenajarii pentru vizitarea acestora provoaca de cele mai multe ori distrugerea unor elemente ce le-au consacrat ca obiective turistice.

Fenomenul poluarii naturale a capatat forme mai complexe prin patrunderea turismului automobilistic in locurile pana nu demult inaccesibile turistilor, abatandu-se astfel de la drumul principal si distrugand pajisti, flora, arbusti prin strivire sau sub influenta gazelor de esapament.

Dezvoltarea turismului are ca premiza fundamentala protejarea si conservarea potentialului turistic si prevenirea degradarii lui, acestea constituind o proba de maxima importanta si actualitate.

Legea Protectiei Mediului nr. 137/45 reglementeaza activitatile economice si sociale cu impact asupra mediului, in baza caruia autoritatile pentru protectia mediului, in procedura de autorizare a acestora, emit acorduri si autorizatii de mediu, inclusiv pentru unele activitati de turism si agreement. Acordul de Mediu este un act tehnico – juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitati din punct de vedere al impactului asupra mediului, iar prin Autorizatia de Mediu sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare pentru activitatiile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu.

Aceste documente se obtin in urma unui studiu de impact ecologic, social si economic pentru fundamentarea deciziilor privind amplasarea si diminuarea unor activitati economico – sociale, nivelul de exploatare a resurselor regenerabile, tratarea si evacuarea apelor uzate.

In cadrul actiunilor de protejare a mediului inconjurator, una din masurile importante de protectie si conservare a potentialului turistic o reprezinta amenajarea si organizarea adecvata si la un nivel superior a zonelor, traseelor sau obiectivelor turistice. Protectia mediului inconjurator si a patrimoniului turistic este influentata in mare masura si de constiinta ecologica a populatiei. Aceasta se poate realiza printr-o actiune sustinuta de educatie cu privire la mediul si protectia mediului, prin insuflarea unei atitudini de respect si responsabilitate fata de resursele naturale si antropice, in vederea ocrotirii lor.

Formele de poluare produse prin turism sunt urmatoarele:

Poluare fizica si chimica. Sezonalitatea in timp si spatiu a consumului turistic constituie un factor de poluare fizica. Efectele poluante ale supraaglomerarii, din cauza sezonalitatii activitatii turistice, pot fi datorate fie consumatorilor de turism fie prestatorilor. Printre efectele ce au ca sursa turistii sunt: degradarea peisajului prin agresarea naturii, dotarilor si monumentelor de arta si aparitia fenomenului inflational al preturilor din cauza cererii excesive.

Amenajare turistica. Amenajarea turistica necorespunzatoare constituie cea mai grava forma de degradare a resurselor turistice de catre turism insusi. Excesul de amenajare are doua consecinte: puternica degradare a mediului ambiant si scaderea atractiei zonei prin supradimensionarea factorului antropic, in detrimentul factorului natural, prin sufocarea acestuia.

Poluarea aerului. Activitatile turistice grupate pe forme de turism sau luate independent pot reduce calitatea aerului. Astfel, vara, cand circulatia turistica este la cote maxime, se poate produce poluarea aerului prin gazele de esapament produse de autoturismele turistilor, de numarul mare de autocare. Lipsa unor amenajari adecvate privind depozitarea gunoaielor, deseurilor menajere poate produce o poluare olfactiva a aerului din localitatea turistica.

Poluarea apei. Poluarea apei e mult mai prezenta deoarece foarte multe activitati turistice nu se pot derula in lipsa unor resurse de apa, care determina starea de igiena si calitatea serviciilor turistice oferite. Poluarea apei mai este produsa si prin turismul neorganizat, prin campare in locuri situate pe malurile apelor, a lacurilor unde turistii, prin resturile lasate pot contribui la scaderea calitatii apelor de suprafata sau subterane.

Poluarea solului. Aceasta forma de poluare afecteaza mai ales prin extinderea amenajarii turistice si de transport, ce determina scoaterea din circuitul forestier si agricol a unor importante suprafete. Solurile sunt afectate indeosebi de cantitatea de deseuri solide care, prin anumite procese fizice si chimice, pot afecta calitatea acestora.

Poluarea vegetala. Speciile vegetale sunt tot mai valoroase prin pastrarea parametrilor de calitate a mai multor componente ale mediului inconjurator. Padurile detin suprematia prin faptul ca reduc poluarea aerului. Amenajarile turistice pot contribui la degradarea vegetatiei existente prin colectarea lemnului de foc pentru picnic, parcarea direct pe iarba, ruperea unor specii ca suveniruri, camparea haotica a corturilor.

Poluarea faunei. Speciile faunistice sunt valoroase pentru domeniul pescuitului si al vanatorii sportive. Extinderea amenajarii turistice si circulatia turistica determina reducerea habitatului natural pentru multe dintre animalele salbatice. Practicarea necontrolata a braconajului, pescuitului si vanatorii poate conduce la scaderea dramatica a efectivului de fauna. Comportamentul zgomotos al turistilor si camparea libera au un impact negativ asupra mediului de viata al multor specii de animale, multe dintre acestea fiind sensibile la orice modificare adusa biotopului lor.

Poluarea fonica. Activitatea turistica detine mai multe surse prin care produce sunete cu caracter disconfortant. Zgomotele sunt produse de: lifturile de marfa, instalatiile de aer conditionat, comportamentul necivilizat al unor turisti. Existenta surselor de poluare sonora are implicatii asupra starii de buna dispozitie a turistilor, aparitia lor devenind dezagreabila.

Dezvoltarea mediului si a potentialului turistic este afectata de dezvoltarea nesistematizata a localitatilor, proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica, realizarea de constructii inestetice, ocuparea intensiva a unor spatii cu constructii turistice, ceea ce poate afecta chiar si echilibrul ecologic al teritoriului.

CAP. V POSIBILITATI DE PROMOVARE A STATIUNII BAILE OLANESTI IN TURISMUL INTERN SI INTERNATIONAL

Promovarea este realizata, in primul rand, de societatea de turism din statiune care se ocupa si de comercializare.

Strategia politicii de promovare apartine fiecarei societati comerciale, fiind cea mai avantajoasa, atat din punct de vedere financiar, cat si sub raportul rezultatelor obtinute, daca se are in vedere ca turismul balnear se adreseaza cu precadere segmentului turistic de varsta a III-a.

Oferta turistica a statiunii Baile Olanesti, incluzand si celelalte forme de turism (odihna si recreere, vanatoare si pescuit, afaceri) se poate face cunoscuta printr-o sustinuta campanie publicitara.

Mijloacele de realizare indicate pentru realizarea unei campanii publicitare sunt:

Mass – media;

Materiale publicitare tiparite, acestea fiind dovada existentei ofertei cu care amatorii de turism pot lua cunostinta;

Participari la targuri si expozitii de turism;

Realizarea de obiecte promotionale (calendare, agende, pungi, etc.).

Promovarea produsului turistic al statiunii se poate realiza eficient pe trei niveluri diferite:

Promovarea proprie ca activitate componenta a politicii manageriale a sociatatii comerciale;

Promovarea prin intermediul firmelor tour-operatoare sau a agentiilor de turism partenere;

Promovarea prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Turism in cadrul strategiei si politicii acestuia de promovarea Romaniei pe piata turistica externa.

5.1. Promovarea proprie

Strategia de promovare a statiunii Baile Olanesti are ca obiective principale:

Lansarea noului produs turistic pe piata, care se face intr-un moment care nu trebuie sa coincida cu alte evenimente care ar putea sa polarizeze interesul publicului. Pentru pregatirea acestui moment sunt necesare desfasurarea unor activitati ca:

Realizarea noului pliant al statiunii care va cuprinde: localizare/harta, imagini de hoteluri, servicii oferite, posibilitati de distractie, informatii utile (adresa, telefon, fax);

Realizarea de postere si diapozitive;

Realizarea de obiecte de reclama;

Realizarea unei campanii publicitare in presa scrisa si in cea a audio – vizualului, pentru informarea ofertei noi.

Atragerea unor segmente ale cererii turistice potentiale

Produsul turistic al statiunii este un produs complex, avand o gama variata de servicii. Se poate realiza o promovare in randul urmatoarelor segmente ale cererii potentiale: administratie publica, banci (angajatii acestora fiind predispuse la stari de stres), federatii si cluburi sportive, federatii si sindicate profesionale.

Atragerea unor segmente de turisti de pe piata externa, se poate realiza printr-un compartiment de marketing care va actiona prin urmatoarele directii:

Trimiterea unor seturi de informatii utile la Birourile de Informatii turistice din strainatate ale Romaniei;

Initierea unor campanii promotionale in presa romaneasca care se distribuie in strainatate (Roumanian Business Journal, Roumanian Economic Observer, Romanian Panorama etc.);

Analizarea oportunitatii participarii in cadrul standurilor nationale ale Romaniei (prin minister sau patronat) la manifestarile expozitionale, targuri de turism in strainatate.

Promovarea eficienta pe piata externa a produsului turistic, se mai poate realiza si prin asocierea cu un partener strain, in exploatarea unora dintre hotelurile statiunii. Se poate asigura astfel o ocupare eficienta a hotelurilor respective cu turisti adusi de partener intr-un numar stabilit prin contractul de asociere.

Fidelizarea clientelei, care este un proces complex si de durata. Stimularea interesului clientelei pentru revenirea in statiune va fi rezultatul intregii activitatii comerciale, tradus in gradul de satisfacere a cererii. Prin compartimentul de marketing se va elabora o strategie supla care va cuprinde ca activitati esentiale:

Infiintarea unei banci de date, care va cuprinde lista clientilor, hotelurilor cu cateva date personale;

Elaborarea unor chestionare si distribuirea lor pentru completare, in toate unitatile de primire, a caror raspunsuri sa contureze gradul de satisfacere a asteptarilor clientilor;

Redactarea si expedierea unor scurte scrisori de multumire pentru faptul de a fi ales statiunea ca unitate de gazduire;

Informarea clientilor cu privire la noutatile aparute in oferta statiunii (excursii pe anumite trasee, organizarea de mese festive, mese folclorice, servicii noi care se ofera turistilor la sugestia acestora – aniversari, zile de nastere).

5.2. Promovarea prin intermediul firmelor sau agentiilor de turism partenere

Firmele tour-operatoare si agentiile de turism partenere constituie principalul canal de distributie a produsului turistic Baile Olanesti. Avantajele colaborarii cu acestea rezida din urmatoarele aspecte:

Comercializarea mai buna a produsului;

Existenta unei retele de distributie deja formata, atat pe piata interna, cat si pe cea externa, multiplicand astfel posibilitatile de penetrare pe aceste piete.

5.3. Promovarea prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Turism

In baza atributiilor sale, Autoritatea Nationala pentru Turism realizeaza promovarea Romaniei ca destinatie turistica pentru cererea potentiala din strainatate.

Dintre activitatile specifice organizate se pot mentiona:

Realizarea de brosuri si pliante cu oferta turistica generala a Romaniei;

Participarea la targuri si expozitii internationale de turism;

Realizarea de fotoreportaje si filme de prezentare si promovare a ofertei romanesti.

CONCLUZII

Analiza potentialului turistic din statiunea Olanesti a pus in evidenta cateva trasaturi distincte ale acesteia care o individualizeaza fata de celelalte statiuni balneoclimaterice din Romania si care ii confera un statut aparte, avand o mare recunoastere si atractivitate pe plan intern si european.

Aceste particularitati sunt exprimate de:

Pozitia si asezarea geografica favorabila;

Situarea statiunii intr-un areal geografic dominat de relief de deal si munte, cu lipsa unor factori de risc natural (alunecari, seismitati);

Prezenta unor numeroase si importante izvoare minerale;

Pastrarea unor areale forestiere cu impact pozitiv asupra peisajului si a unor arii protejate;

Apropierea statiunii de un mare centru urban – Ramnicu Valcea, care permite multiplicarea formelor de turism si cunoasterea aspectelor istorice, artistice ale acestui oras;

Prezenta unor servicii de activitati publice si edilitare ce asigura buna functionare a statiunii pentru care sunt necesare actiunile de modernizare;

Dezvoltarea unitatii de alimentare, prin initiative private, marindu-se astfel numarul de baruri, patiserii, cofetarii, cafenele, terase;

Prezenta unor structuri de agreement insuficiente si slab dotate care se cer diversificate si modernizate;

Modernizarea tuturor bazelor de tratament existente, deoarece cele mai moderne se gasesc la nivelul hotelurilor de trei si patru stele si respectiv de lux;

Derularea unor activitati de promovare mai ample care sa permita atragerea unui numar mai mare de turisti romani si straini;

Realizarea unui parteneriat mai bun intre administratia publica locala, agentii economici privati, societatile si agentiile de turism, pentru cresterea calitatii serviciilor turistice prestate;

Realizarea unor strategii de dezvoltare care sa aiba la baza existenta unor anchete de marketing, a elaborarii unui plan de urbanism pentru statiune si de etapizare pe termen mediu si lung a obiectivelor care se cer finalizate pentru dezvoltarea acestei statiuni si de castigare de noi functii turistice europene.