Potentialul Turistic In Microregiunea Huedin

Capitolul I

Dezvoltarea turismului rural la nivel european

1.1 Scurt istoric privind turismul rural la nivel european

Cerintele mereu sporite de asigurare a unor forme cât mai diversificate de petrecere a timpului liber,aduc frecvent în atentia organizatorilor de vacante notiunea de «  sat turistic » .

Consecinta a dezvoltarii industriei si a cresterii populatiei urbane, turismul in spatiul rural a devenit o realitate a zilelor noastre, cu perspective de extindere in anii urmatori. Atat in practica turistica internationala, cat si in literatura de specialitate se constata ca populatia oraselor se indreapta tot mai mult, pentru recreere, spre mediul rural.

In acelasi timp, se remarca faptul ca formele de turism, organizate in mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide si monotone, cu deplasari dintr-un mediu aglomerat in altul, adeseori mai aglomerat si trepidant, nu mai satisfac, la nivelul aspiratiilor, motivatiile si optiunile turistice ale unei insemnate parti din randul populatiei urbane. Ca urmare, cautarea mediului rural, pentru odihna si recreere, este o tendinta generala in practica mondiala a turismului.

Venind in intampinarea acestei tendinte, numeroase organizatii de turism, lucrative sau obstesti, din diverse tari europene se preocupa, de mai multi ani, de organizarea si institutionalizarea turismului in spatiul rural. Astfel, in tarile cu un grad ridicat de urbanizare si industrializare a aparut o necesitate de a recrea sau de a crea ambiantul rustic-rural, sub multiple forme: sate de vacanta, vacante la ferme, sate pentru tineret, sate-club,statiuni rurale de odihna, precum si satul turistic care in ultimii ani detine un loc prioritar.

Primele “sate turistice” au aparut in Franta, inca din anul 1954, fiind considerate forma cea mai originala de turism din a doua jumatate a secolului trecut. Satele turistice sunt solicitate tot mai mult de diverse categorii de turisti si in primul rand de categoria de copii si de tineret care, vor sa-si petreaca vacanta sau concediul intr-o zona linistita si la preturi accesibile.

Tipurile si caracteristicile unor asemenea asezari difera de la o tara la alta, in functie de conditiile geografice si sociale, de traditii si preferinte, de valente istorico-culturale etc. Personalul este redus la minimum, satele turistice fiind servite de insasi localnicii care primesc oaspeti, fiind dotate si echipate corespunzator. De regula, cazarea familiilor este solutionata in asa fel incat ele sa se poata intretine singure (menajul, aprovizionarea, prepararea mancarurilor etc.) sau in pensiune completa, semi-pensiune ori numai micul dejun.

In literatura de specialitate se scot in evidenta, tot mai pregnant, avantajele acestei noi forme de turism care constau indeosebi in :

-valorificarea prin intermediul turismului a bogatului potential rural ;

-reducerea investitiilor pentru cererea de capacitati de cazare, alimentatie publica, agrement ;

-reducerea la minim a personalului de servire ;

-descongestionarea zonelor turistice supraaglomerate ;

-imbunatatirea nivelului de trai prin utilizarea si dotarea acestor zone ca baza materiala turistica ;

-stabilizarea populatiei rurale prin crearea de locuri de munca in sfera serviciilor turistice ;

-surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala ;

In vederea rentabilizarii satelor turistice se folosesc diverse metode. Asa de pilda, in perioada de extrasezon se pot organiza reuniuni, sesiuni, conferinte, seminarii, sejururi pentru pensionari, diverse actiuni la sfarsit de saptamana etc.

Turismul in zonele rurale, complementar altor forme de turism, contribuie la sustinerea ofertei turistice asigurand conditiile necesare transformarii turismului de circuit in turism de sejur.

Aceasta zona poate si trebuie sa devina zona turistica de sejur, cu destinatie pentru petrecerea concediului tot timpul anului, caci ea raspunde nu numai motivatiei turismului cultural si de cunoastere, ci si altei cerinte moderne : aceea de petrecere a timpului liber in natura, de peisaj, fapt de altfel constatat si de alte tari (anchete efectuate printre vizitatorii monumentelor istorice demonstreaza ca atentia se indreapta nu numai asupra monumentelor, ci si asupra mediului lor inconjurator).

1.2. Notiuni generale privind turismul rural in cateva tari europene (Franta, Austria, Elvetia, Germania, Bulgaria)

Desi cazarea turistilor la tara este o practica veche, se poate vorbi despre o dezvoltare a turismului rural in europa de abia prin anii `60. Acest moment coincide cu industrializarea puternica ce a condus la cresterea populatiei urbane, la cresterea puterii de cumparare, la cresterea numarului de zile de concediu cu plata, la cresterea numarului de zile de vacanta scolara.

Initial deplasarea “ turistica “din orase spre zonele rurale se facea la rude, dar cu timpul acestea au disparut si a ramas doar nostalgia vietii la tara care in ultimii ani a fost amplificata de educatia in spiritul protectiei naturii si a traditiilor.

Tot acest ansamblu de evenimente au facut ca turismul rural sa se dezvolte in tarile occidentale.

Turismul rural ofera, spre deosebire de turismul de masa, relatii mai apropiate cu populatia locala, astfel turistul este o persoana cu identitate proprie si nu numarul X din hotelul Y.

Turismul rural in Franta are o veche si bogata traditie. Dezvoltarea turismului rural in Franta s-a accelerat dupa 1965, cand acesta a devenit o tema importanta in politica franceza de amenajare a teritoriului, ajungand sa fie privit la nivel regional in intreaga sa complexitate. In aceasta perioada se definitiveaza si conceptul de “ Statiune Verde “ (Station Vert) care reprezinta un produs turistic complet grupand cazarea si alimentatia, echipamente de animatie, precum si mijloace proprii de comercializare.

Cu toata vechimea sa, sub aspectul practicarii si al conceperii sale, turismul rural francez s-a afirmat totusi mult mai greu comparativ cu celelalte forme de turism (turismul balnear si de munte).Acesta s-a datorat si unele slabe rentabilitati a capitalului investit fata de cel din turismul balnear sau montan.

Cu toate acestea, turismul rural francez a reusit sa se afirme pe plan national si chiar international avand ca principal motor initiativa privata, dar incurajata si sustinuta de autoritatile publice.

La baza selectionarii spatiilor rurale franceze apte sa circumscrie turismul vietii lor economice si sociale au stat o serie de criterii, cum ar fi : atractiile naturale, culturale si umane, tipul de agricultura practicat, mentalitatea locuitorilor fata de fenomenul turistic, pozitia geografica fata de centrele emitente, infrastructura de primire a turistilor, precum si caracterul turismului din zona sub aspectul vechimii acestuia, componentelor si intensitatii circulatiei.

Aceste spatii rurale selectionate, elemente structurale turistice “ statiune verde “ sau “ sat de vacanta “, au constituit nuclee de formare a “ zonelor verzi  de vacanta “ corespunzatoare unor microregiuni. Acest concept nu reprezinta numai o simpla unitate geografica de amenajare, ci inglobeaza si colectivitatile locale, asociatiile implicate in dezvoltarea turismului, comercializarii si animatiei.

Existenta unui numar ridicat de citadini cu prioritati agricole in aceste spatii rurale a facilitat implementarea activitatii de turism. Acestia, impreuna cu o parte a populatiei rurale au participat la crearea infrastructurii de primire : unitati de sine statatoare (“ gites rurales “), camere de oaspeti in propriile locuinte, terenuri de campare. Desigur ca in acest proces de creare au fost preponderente categoriile de agricultori cu venituri medii si mari, care posedau spatii corespunzatoare, capital si timp liber.

Prin initiativa organelor publice care au facilitat amenajarea de itinerarii delimitate de proprietatile private si stabilite prin planuri la nivel departamental ; turismul ecvestru si pedestru au devenit miscari proprii ale turismului rural.

In aceasta tara functioneaza numeroase organizatii turistice rurale nelucrative (dispersate pe tot teritoriul francez, indeosebi in zonele de deal si de munte), care incepand din anul 1970, s-au constituit intr-o asociatie generala, denumita “ Tourisme en espace rural “ (TER). Asociatia avea in evidenta sa peste 4000 de sate turistice, cu un total de 150.000 de paturi, dispersate in 80 de departamente.Scopul constituirii asociatiei generale TER a fost atingerea a doua obiective majore : imbunatatirea promovarii turismului rural pedeoparte, oferind turistilor citadini servicii diversificate, caracterizate prin calitate si loialitate ; asigurarea unei rentabilitati crescande a echipamentelor turistice, pe de alta parte, printr-o mai buna organizare a vacantelor in mediul rural.

Un “ gite “ este o casa de vacanta in mediul rural, construita sau amenajata dupa criteriile unei Carte de Calitate si ofera garantii privind echipamentul, pretul, calitatea primirii. Inchirierile sunt controlate si clasificate in functie de situarea lor si gradul de confort (1,2 sau 3 stele) dupa un barem stabilit de organizatia generala.

Toate unitatile sunt localuri independente (case, castele sau apartamente in case taranesti) construite sau restaurate de proprietari si echipate in vederea inchirierii lor pentru o vacanta in toate sezoanele. Ele cuprind obligatoriu o bucatarie cu apa calda, frigider, grup sanitar cu apa calda, dus, chiuveta, wc interior (la una sau mai multe camere). Pensiunile asigura masa si primirea turistilor intr-un cadru familiar, intr-o atmosfera de calm si destindere.

In Franta s-au creat structuri la fiecare nivel de organizare in vederea promovarii turismului in spatiul rural. La nivel comunal s-a infiintat “ Grupul Agricol de Exploatare in Comun “ (G.A.E.C.) care permite exploatarea si promovarea unor “ gite “ sau a unor hanuri taranesti.

La nivel departamental si regional exista o multitudine de organisme care dispun de grupe de studiu pentru promovarea si dezvoltarea turismului rural. Toate actiunile promotionale sunt precedate de studii amanuntite asupra situatiei actuale a pietei si in princial a segmentului pietei asupra caruia se exercita actiunea de promovare ca si a normelor de promovare ale concurentei.

Finantarea studiilor pentru crearea, dezvoltarea si promovarea produsului turistic se face, in general, apelandu-se la ajutoare din partea statului (subventii, imprumuturi cu dobanzi avantajoase). Nucleul de baza sunt microregiunile ,entitati foarte complexe care nu se limiteaza doar la simple unitati geografice de amenajare, ci reuneste si colectivitatile locale, proprietarii de structuri de cazare, institutiile responsabile cu comercealizarea.Toate acestea formeaza ceea ce la noi se numeste un consortiu.

Toate acestea sunt posibile deoarece sistemul asociativ este foarte dezvoltat si pentru ca oamenii au inteles ca impreuna sunt mai puternici.

In legatura cu turismul, in Austria au aparut inca din deceniile trecute doua notiuni : “ satul turistic de recreatie “ si “ statiunea de odihna “.Prin acestea s-au creat tipuri noi in cuprinsul localitatilor turistice, marindu-se simtitor miscarea turistica din Austria.

In Austria “ staiunile de odihna “ sunt localitati organizate pentru vizitatori, care din punct de vedere al aspectului, pozitiei, structurii si regulilor pentru pastrarea linistii etc, corespund caracteristicilor unui sat turistic de recreatie, dar care prin numarul vizitatorilor, instalatiilor si inparte si prin preturi, il depasesc. Ele reprezinta o treapta superioara in categoria acestor tipuri noi de localitati turistice. Recunoasterea unei localitati ca “ sat turistic de recreatie “ sau “ statiune de odihna “ se acorda in Austria pe baza de lege, de catre Uniunea Comunala (Gemeindebund) la cererea localitatii respective.

Austria, tara cu o suprafata mult mai mica decat Franta a dezvoltat cateva regiuni ca de exemplu : Tirolul, Bazinul Dunarii. Tirolul era o zona omogena (cultural,ocupatii, arhitectura) si in plus locuirtiu.

Toate acestea sunt posibile deoarece sistemul asociativ este foarte dezvoltat si pentru ca oamenii au inteles ca impreuna sunt mai puternici.

In legatura cu turismul, in Austria au aparut inca din deceniile trecute doua notiuni : “ satul turistic de recreatie “ si “ statiunea de odihna “.Prin acestea s-au creat tipuri noi in cuprinsul localitatilor turistice, marindu-se simtitor miscarea turistica din Austria.

In Austria “ staiunile de odihna “ sunt localitati organizate pentru vizitatori, care din punct de vedere al aspectului, pozitiei, structurii si regulilor pentru pastrarea linistii etc, corespund caracteristicilor unui sat turistic de recreatie, dar care prin numarul vizitatorilor, instalatiilor si inparte si prin preturi, il depasesc. Ele reprezinta o treapta superioara in categoria acestor tipuri noi de localitati turistice. Recunoasterea unei localitati ca “ sat turistic de recreatie “ sau “ statiune de odihna “ se acorda in Austria pe baza de lege, de catre Uniunea Comunala (Gemeindebund) la cererea localitatii respective.

Austria, tara cu o suprafata mult mai mica decat Franta a dezvoltat cateva regiuni ca de exemplu : Tirolul, Bazinul Dunarii. Tirolul era o zona omogena (cultural,ocupatii, arhitectura) si in plus locuita de o populatie tanara. Entitatile si nivelele la care este organizata activitatea de turism rural in Austria sunt urmatoarele : OST Organizatii turistice satesti cuprinzand unul sau mai multe sate ( daca acestea sunt mai putin populate sau frecventate).Apoi la nivelul judetului-Centre de Administrare a Organizatiilor Turistice Satesti (C.A.O.T.S.).

Datorita marii dispersari a habitatului permanent, turismul rural nu s-a limitat la satele propriu-zise, ci a patruns si in catune si ferme mai izolate.

Promovarea turismului rural : in Austria activitatile promotionale se desfasoara la mai multe nivele. Pe plan local “Sindicatele de Initiativa Satesti “ utilizeaza pentru promovarea produsului turistic o parte importanta a bugetului de care dispun. Aceste organisme dispun de venituri considerabile provenind din taxele platite de turisti si din contributiile membrilor sai (persoane care cotizeaza sunt membrii ai comisiei care beneficiaza direct sau indirect de practicarea turismului), ceea ce le permite utilizarea unor multiple mijloace promotionale.

Pentru actiunile de mai mare anvergura si pentru realizarea unei eficiente sporite a activitatii promotionale, se grupeaza mai multe sate utilizandu-se fondurile pentru o tema comuna. La nivel provincial “ Oficiul de Turism al Landului”  preleva o “ taxa pentru dezvoltarea turismului “ din care se finanteaza propaganda turistica care intereseaza ansamblul zonei (pliante, prospectiva pietei externe, participarea la targuri internationale etc.).

La nivel federal functioneaza “ Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac” care are ca scop intensificarea efortului publicitar pentru cresterea fluxurilor turistice internationale. Bugetul de care dispune este utilizat pentru realizarea studiilor de piata, conceperea unei politici publicitare, desemnarea prioritatilor, angajarea de multiple operatiuni promotionale. In afara colaborarii cu reprezentantii intereselor Austriei din toata lumea (camere de comert exterior, institutii culturale, birouri ale liniilor aeriene) organizatia exterioara cuprinde birouri oficiale in principalele tari emitente de turisti. Aceste birouri din strainatate au sarcini variate: informarea publicului, raporturi cu agentiile de voiaj si ofertantii de vacante, contracte cu presa (conferinte de presa, voiaje de informare), propaganda (insertii in ziare si reviste, emisiuni radio si Tv, afise in locuri publice, difuzari de filme), prezenta la marile manifestatii in domeniu (targuri, expozitii) cu ocazia carora se aduc grupuri folclorice pentru crearea unei ambiante locale.

Ca urmare a preocuparilor sustinute pentru promovarea turismului ruaral, cataloagele marilor firme de turism din lume ofera informatii tot mai amanuntite si mai atractive privind oferta turistica austriaca din mediul rural. Tarifele practicate variaza in functie de zona, de perioada, de gradul de confort si de posibilitatile de hrana oferite turistilor.

Turismul rural din cele doua tari (Franta si Austria) a constituit un exemplu pentru demararea turismului rural romanesc.

Planificarea strategiei de dezvoltare si promovare a turismului rural in Irlanda s-a facut pe calea colaborarii dintre diferitele asociatii si institutii, bazate in principal pe o traditie larg raspandita, cazare si mic-dejun. Problema comercializarii a fost abordata printr-o strategie de cooperare intre promotori si intermediatori turistici. Firmele de prestigiu sunt:

– Irish Farm Holiday -carta, cu preturi libere si preturi fixate de agentiile de voiaj, 11 lire/noapte, fara ajutor public, avand 386 camere, 14 camere ecvestre si 5 campinguri la ferme. Clientii provin din SUA, Anglia, Scotia, Tara Galilor, Australia, Noua Zeelanda si Africa de Sud.

– Ballyloura Fuilte Society –carta si marca finantata de UE si de la stat, regiuni si finantari locale. Are 41 de locuinte, 29 de camere, 3 ferme ecvestre si un camping la ferma. Clientii sunt originari din Germania, Spania, Franta si Marea Britanie.

– Carrib Country LTD –carta are 12 camere, o locuina ecvestra si 6 ferme tip han, iar clientii sunt de obicei studenti sau oameni de afaceri.

In ultimul timp, in Elvetia se studiaza si se incurajeaza tendinta de a transforma unele sate existente in sate turistice. Pentru a arata modul cum se procedeaza in aceasta privinta, am schitat pe scurt fazele de creare ale unu sat de acest tip. De exemplu satul Morel: are aproximativ 500 locuitori si este situat la o altitudine de 800 m; acesta este la o distanta de 7 km de localitatea Brig si in imediata apropiere a soselei principale. Pana nu de mult satul Morel a fost considerat din punct de vedere turistic, un modest punct de trecere, o asezare folosita uneori de turisti pentru scurte popasuri. Regiunea respectiva oferea posibilitati de practicare a sporturilor de iarna si a drumetiei. Initiind “completarea” satului, organizatorii acestei actiuni, au tinut seama si de faptul ca in zona respectiva nu exista industrie si localnicii doresc sa-si sporeasca veniturile lor modeste cu castiguri din turism. Fata de aceste conditii, in prima etapa a crearii satului de vacanta au fost rezolvate problemele legate de aducerea apei, canalizare si unele elemente de infrastructura. A urmat apoi organizarea si realizarea sistemului de aprovizionare si numai dupa aceasta construirea propriu-zisa a unui cartier nou la vreo 200-300 m de sat. La inceput au fost construite trei case tip vila cu mai multe nivele; 16 case fiecare pentru o singura familie, 3 case cu mai multe apartamente, 5 case cu cate 2 apartamente si un bazin de inot. Toate acestea au insumat circa 120 de apartamente, iar constructorii au respectat stilul specific, traditional al regiunii.

Apartamentele au fost vandute persoanelor particulare, administratia avand obligatia sa le gospodareasca atunci cand proprietarii nu-si petrec timpul liber in satul respectiv. Satul este destinat unei clientele cu venituri modeste si medii, inclusiv pentru turistii straini. Ulterior s-a inceput stimularea crearii unor “mici colonii de vacanta” in imediata apropiere a centrelor turistice (sate de vacanta bine dotate). “Casa de economii pentru calatorii” apreciaza ca micile colonii de vacanta par a fi o solutie mai rationala decat construirea unor noi sate de vacanta, fapt pentru care Touring Club Suisse promoveaza realizarea acestui gen de turism –mici colonii de vacanta in imediata apropiere a centrelor turistice.

Conducerea administrativa a cantonului Tessin a elaborat un nou sistem de organizare a vacantelor. Pe baza unor asa numite “certificate de vacanta” eliberate in conditii speciale de plata (cumpararea de actiuni) si clasificarea pe categorii, se poate detine o perioada de 10-20 ani sau pe timp nelimitat, o vacanta anuala de o saptamana intr-una din casele de vacanta dispersate pe teritoriul Elvetiei de sud si in Graubunden. Promovarea vacantelor se face in serii, in 4 perioade in mod esalonat, printr-un sistem de evidenta usor de urmarit; posesorii certificatelor pot sa-si aleaga in fiecare an o alta localitate pentru a-si petrece vacanta; certificatul este transmisibil. In cazul in care sejurul se amana in urmatorul an, proprietarul certificatului are dreptul la doua saptamani de vacanta, aceasta acumulare a vacantelor fiind posibila in mod nelimitat.

Organizarea sejurului citadinilor la sate a inceput in Germania din anul 1965. Doua mari organizatii care reprezinta interesele agricultorilor –“Societatea germana pentru agricultura”(D.L.G.) si “Organizatia pentru stimularea opiniei publice” (I.M.A.) – au inceput sa colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse sa primeasca turisti. In martie 1967, D.L.G. a editat o brosura cuprinzand peste 900 de adrese. De regula, proprietarii acestor ferme ofera camere si mic dejun. Pranzul si cina se poate servi si la restaurantul unui han. Organizatorii acestei vacante de turism apreciaza ca pentru asigurarea succesului se cere o stransa legatura intre gazde si administratia comunala, trebuie sa se creeze un climat de ospitalitate pentru turistii ce vin sa-si petreaca vacanta la ferme. “Clientii nu cauta conditii de viata primitive, ci conditii simple, dar civilizate. Gazdele trebuie sa dispuna de suficient timp ca sa poata sa se ocupe de oaspeti; liniste, aer curat, cazare civilizata, preturi modeste- in aceasta consta cheia succesului”- afirma organizatorii de turism in mediul rural din Germania.

Organele competente din Germania acorda o atentie deosebita valorificarii din punct de vedere turistic, a unor zone rurale unde exista sate si ferme taranesti bine intretinute. Datorita circulatiei turistice intense, numai in cele 4 comune din regiunea Schwartzwald- valea Simens walder- si in comunele invecinate, care dispun in total de 1.400 de paturi, venitul de pe urma impozitului profesional a crescut de peste 10 ori. Demn de subliniat este faptul ca 22% din venitul taranilor care au inchiriat camere, provine din turism.

Din analiza activitatii desfasurate de turismul rural in Germania, se remarca si faptul ca acesta exercita o influienta puternica si asupra comertului si micii industrii. Astefl de exemplu taranii din regiunea de mai sus amintita au vandut o cantitate dubla de lapte de vaca, mai scump decat laptariile si cantitati mari de produse agroalimentare, iar cei care au fost dispusi sa inchirieze camere pentru turisti au facut investitii pentru modernizarea gospodariilor lor.

Toate aceste considerente au determinat autoritatile sa recomande comunelor si construirea de piscine, instalatii de minigolf, Sali de lectura etc. care maresc atractivitatea turismului rural.

Pe plan national s-a lansat actiunea “Vacanta la ferme taranesti “. Statul acorda imprumuturi speciale acelor gospodarii care ofera turistilor locuinte corespunzatoare. Organizatorii aceste actiuni opereaza cu urmatoarele argumente: “un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decat orice alta activitate in cursul unu an intreg”. Sub sloganul “Vacanta la tara”, in Germania au fost organizate de la inceputul anului 1980, posibilitati convenabile de cazare si masa “de la Marea Nordului pana in Alpi”. In acest scop au fost amenajate peste 2.000 de locuinte de vacanta de diferite marimi, precum si circa 10.000 de camere single, duble sau cu mai multe paturi. In aceste spatii de cazare se permite venirea familiilor cu copii mici si cu caini. Copiii beneficiaza de reduceri importante de preturi, casele respective au confort diferentiat.

Promovarea turismului rustic in Bulgaria este incurajata de catre stat. Satele turistice sunt omologate de “Balkanturist” si declarate ca atare prin Hotararea Guvernului. Pentru a deveni sat turistic, localitatea rurala trebuie sa indeplineasca conditii ce se refera la cadrul natural, cai de acces, posibilitati legate de cazare, masa, agrement etc.

Omologarea si incadrarea spatiului de cazare in sate turistice se face de catre o comisie constituita de Sfatul Popular, in componenta careia intra si un delegat al biroului teritorial al organizatiei turistice. “Balkanturist” incheie, prin birourile sale teritoriale, contracte de incheiere cu detinatorii de spatii de cazare, in special pentru turistii straini. Tot aceste birouri repartizeaza turistii la cetateni si efectueaza incasarile. Cei ce utilizeaza aceasta forma de cazare sunt, in general, turistii obisnuiti, cu posibilitati mai modeste, dornici sa-si petreaca in mediul rural o parte din concediul de odihna.

Statul bulgar sprijina detinatorii de spatii de cazare din mediul urban si rural, acordandu-le credite pe termen de 5 ani; permite cetatenilor care inchiriaza locuinte turistilor straini prin intermediul “Balkanturist” sa ofere in timpul stabilit prin contract si alte servicii suplimentare ca: mic dejun, demi sau pensiune intreaga, alimente din productia proprie etc. Pentru cetatenii care asigura turistilor cazare si servicii suplimentare, perioada stabilita prin contract cu “Balkanturist” se considera ca vechime in campul muncii.

Paralel cu activitatea acestor sate turistice exista preocuparea de a transforma unele localitati rurale in centre unicat, destinat in special turismului international. Tendinta de petrecere a vacantei in asa numitele “sate unicat” creste continuu pe piata turistica internationala. Clientii acestora sunt cu prioritate turisti din paturile cu posibilitati materiale mai mari si reprezentanti ai intelectualitaii. Oferta turistica in aceste “sate unicat” este subordonata ideii de a se forma o infatisare specifica rusticului din tara respectiva, prin sublinierea puternica a unor elemente etnografice (port, obiceiuri, datini etc.). Infatisarea vechii localitati, combinata cu resursele natural-climatice, cu monumente cultural-istorice din diferite epoci, creaza noi valente ( de exemplu pentru Sozop) ca localitatea sa se afirme ca si centru unicat pentru un turism international de mare eficienta. Transformarea accelerata a localitatii Sozop in centru “unicat” al turismului bulgar se realizeaza prin rezolvarea unor probleme ca: imbunatatirea si cresterea conditiilor de cazare, alimentatie publica, agrement; folosirea maximala a fondului particular de locuinte prin prelungirea perioadei de exploatare si optimizare a spatiilor de cazare.

De importanta primordiala in vederea indeplinirii cu succes a acestor sarcini este coordonarea eficienta intre institutiile care vor lua parte la valorificarea Sozopului in acest sens. Se vor infinta si mici ateliere pentru vechi meserii, in care turistul va avea acces direct si contact cu procesul de fabricatie, cu renasterea unei vechi traditii tipice pentru asezarea respactiva. Se va asigura organizarea unei expozitii- bazar permanente care sa permita turistilor sa-si procure obiecte de arta si suveniruri.

1.3 Motivarea practicarii turismului rural in Europa. Cererea si Oferta

Turismul in mediul rural are o lunga istorie in Europa. De atat timp de cand lumea calatoreste, exista o traditie a celor care traiesc in zonele rurale de a asigura turistilor hrana si adapost in drumul lor spre diferite destinatii. De exemplu sunt cunoscute multe rute comerciale pentru cei care transportau produse ca: sare, matase, vin etc. Cei care trec, vin cu propriile lor obiceiuri si obisnuinte si adesea vorbesc o limba diferita de cea a gazdelor. Neintelegerile si tensiunile dintre acestia cu marile diferente de stiluri de viata in timp pot fi minimizate dar nu complet eliminate.

In era turismului modern, cresterea turismului rural este legata de marele val al urbanizarii care i-a luat locul inainte si dupa cel de-al doilea razboi mondial. In aceasta perioada, noile modele ale industrializarii si mecanizarii fermelor a condus o mare parte a populatiei la deplasarea din zonele rurale in orasele si localitatile europene in extindere.

Doar in Franta, intre anii 1945 si pana in prezent aproximativ sase milioane de oameni si-au vandut pamanturile si populatia participanta la agricultura s-a redus de la 35% in 1939 la 8% in 2003.

Cum vacantele devin disponibile pentru marea majoritate a muncitorilor, angajatilor o proportie substantiala a clientelei turismului rural se compune din locuitorii oraselor noi care, se reintorc sa viziteze propriile lor locuinte la tara pe care le-au lasat in urma lor.

Din 1970 in Europa, turismul rural a simtit tot mai mult impactul unor importante schimbari in atitudinile si cerintele consumatorilor, rezultand un ritm accelerat al schimbarii in acest domeniu. La mijlocul anilor 1980, 25% din populatia europei isi petrecea principala vacanta la tara, iar 23% in zonele montane. Poate cea mai mare teama a turistilor (salariati din oras) privind spre tara este de a nu se plictisi. Ei nu cauta la tara acelasi tip de stimulari pe care orasul le ofera, dar se asteapta sa gaseasca un numar suficient de activitati si interese care sa-I mentina ocupati in timpul sederii lor.

Operatorii in turismul european rural au trebuit sa recunoasca ca asigurarea locuintelor (cazarea) nu e suficienta pentru a satisface cerintele clientului lor. Turul fermelor, studierea naturii, ciclismul si plimbarile, activitatile culturale si de redare a sanatatii precum si alte sporturi (de apa sau de uscat) ajuta in atragerea clientilor in zonele europene de tara. Facilitatile sunt la fel de importante ca si cazarea si cele mai mari succese in turismul rural au fost obtinute acolo unde cele doua au fost luate impreuna.

Circa 250 de milioane de oameni calatoresc annual in Europa. Dintr-un studiu reiese ca tot al patrulea european isi petrece vacanta in mediul rural; 70%din turisti isi petrec in UE, iar 30% in terte state de pe alte continente. In aproape toate tarile Europei turismul rural romanesc trebuie sa inteleaga si sa se integreze in ansamblul european. Fiecare tara are punctele sale forte si potentialul sau propriu, care permit dezvoltarea spatiilor rurale.

Turismul in mediul rural reprezinta marea sansa pentru procesul european de unificare, ofera posibilitatea ca oamenii sa se apropie, sa cunoasca conditiile de viata si cultura ale celorlalti. Astazi exista in tarile UE aproape 50 de lanturi de primire a turistilor in mediul rural. Posibilii clienti pentru turismul rural, sau altfel spus cine vor fi beneficiarii afacerii turistice?

1) din punct de vedere al posibilitatilor materiale:

– citadinul cu resurse materiale scazute ( preturile practicate in turismul rural trebuie sa fie mai mici);

– citadinul cu posibilitati financiare care cauta odihna activa in natura, linistea si ruperea de stresul cotidian;

2) din punct de vedere psihologic:

– omul modern obosit de munca intensiva;

– omul modern nostalgic al originii sale rurale;

– omul modern care in diverse etape cauta “linistea” ca unica solutie a regasirii de sine;

– omul modern care vine la tara pantru a arata copiilor un alt mod de viata si cat mai multe despre plante si animale.

3) din punct de vedere cultural:

– omul insetat de cunoastere care porneste sa descopere lumea cat mai aproape de origini;

– omul pentru care lumea este o caret deschise cu foile dispuse intr-un singur plan;

– omul pentru care cunoasterea directa (nu prin prospecte si mass media ) este o “aventura spirituala”.

Posibili ofertanti de servicii in turismul rural sunt:

– gospodariile taranesti cu excedent de spatiu;

– gospodariile taranesti cu disponibilitati spirituale pentru practicarea acestui tip de turism ( accepta “straini” in gospodarie);

-gospodariile taranesti care prefera aceasta sursa complementara de venituri;

In Europa oferta de turism rural include mai multe variante:

– cazare si mic dejun pentru calatorul care tranziteaza zona;

– sejururi scurte ( 3-5 zile) in ferme agricole unde se asigura cazare si mic dejun (dejunul se asigura in mici pensiuni din zona, care se recomanda turistilor prin pliante publicitare);

– inchirierea unei parti a fermei pe perioade de 7-14 zile. Turistul, de regula cu familia, isi prepara masa, iar la nevoie se recomanda magazinele de unde se poate aprovoziona. Nu are legatura cu proprietarul decat la sosire si la predare. Este foarte uzual pe litoralul Frantei si Italiei.

Toate spatiile de cazare au grup sanitar propriu si cel putin o chiuveta, (de regula doua), intrare separata, circuitul de acces la spatiul inchiriat este independent de circuitul gospodariei. In ultimii ani, doua tendinte suntevidente:

1.Clientii sunt atrasi de locurile care le ofera gradul cel mai mare de confort. Astfel o politica europeana o reprezinta cresterea facilitatilor din campingurile rurale.

2. Natura rurala a multor locuri este privita ca o putere, nu ca o slabiciune.

Procentul turistilor care merg in vacante in campinguri, in cateva tari din Europa e repartizat astfel:

Turismul rural nu este o oferta de serie, de consum. Fiecare oferta de turism rural sau de agroturism nu seamana cu cealalta in Europa. Din pacate nu exista o conceptie unitare de dezvoltare, nu exista o cooperare eficienta, iar ofertele nu sunt inca competitive pe piata europeana si mondiala. Principalele neajunsuri sunt legate in special de modul de definire a produsului si a ofertelor rurale, precum si siguranta si realismul ofertelor.

Intrucat calitatea este factorul primordial pe piata turistica, aceasta garanteaza competitivitatea si reprezinta un pas hotarator spre realizarea unui produs care sa poata fi plasat pe piata turistica.

1.4 Implicarea Comunitatii Europene in dezvoltarea turismului rural

La nivel european exista un larg interes legat de turismul rural si de capacitatea acestuia de a diminua o parte din efectele daunatoare ale politicii agrare ale E.C. , pentru protejarea mostenirii din zonele rurale ale continentului si pentru a imbunatatii pretutindeni rezultatele turismului rural. In acest sens se amintesc urmatoarele masuri:

– politica agrara generala: reglmentarile comunitatii sunt destinate sa imbunatateasca eficienta structurilor agrare aprovizionate cu ajutorul unui sistem financiar care extinde investitiile asupra turismului si activitatilor mestesugaresti de la ferma. Schema se bazeaza pe propria definitie data agroturismului de Comisie care inseamna ca se aplica doar fermierilor care dobandesc cel putin 25% din veniturile totale din agricultura. Dincolo de acest prag, orice activitate turistica care continua sa existe la ferma nu mai este considerata ca parte a agriculturii si nu este acceptabila pentru sprijin sub aceste reglementari. La fel ca aceste reglementari generale aplicate intregii comunitati, exista si masuri de agroturism specifice, aprovizionarea facandu-se de asistenta financiara in zonele mai putin favorizate incluzand aici vestul Olandei, parti din Italia si insulele Scotiei.

– politica regionala, deoarece cel mai adesea turismul rural se desfasoara in acele regiuni acceptate pentru sprijin prin fondurile Structurii Comunitare si Dezvoltarii Regionale, turismul rural beneficiaza considerabil de suportul celor doua surse. Acest suport consta in finantarea investitiilor pentru amenajarea turismului cum ar fi cazarea la ferma si dezvoltarea parcurilor naturale si amenajarea pentru activitai sportive (golf, schii etc.).

– initiativa LEADER: in 1990 Comisia a adoptat o noua initiativa comunitara pentru dezvoltarea ruralului, numita LEADER, sub care E.C. va incuraja dezvoltarea rurala la nivel local. Prin acesta initiativa, o retea de 100 grupuri de actiuni de dezvoltare rurala locala vor fi recunoscute.

– raportul Turism rural in 12 state membre ale E.C.” a facut sapte propuneri pentru dezvoltarea turismului rural in E.C.

– sa se ajunga la o definire mai precisa a turismului rural; o definitie care sa poata fi agreata de toate statele memebre. O definitie mai buna a turismului rural va usura “vanzarea” acestui produs urmand principiul ca este mai usor sa vizitezi ceva ce este bine definit pentru consumator. O intelegere comuna a turismului rural ca sector de activitate in Europa va face mai usoara elaborarea de strategii de dezvoltare a acestui sector in Europa si profesionistii din diferitele state membre vor putea lucra cu aceeasi definitie precisa a ceea ce inseamna turismul rural.

– clasificarea notiunii de agroturism in interesul unei mai bune primiri a acestui sector de consumator. In mai multe state membre ”agroturismul” e definit in legatura cu profesiunea operatorilor din acest sector. In aceste tari, orice proprietar al unei ferme o poate deschide turistilor in cautare de “agroturism”, dar aceasta include doar proprietarii fermelor modernizate si mecanizate care arata o usoara urma de ruralitate si care practica o monocultura total lipsita de caracteristici pastorale cautate de turisti. Similar sunt ferme unde termenul “agroturism” este utilizat doar pentru a distinge acele produse oferite de fermieri la care mai putin de jumatate din venitul total provine din partea turistica a afacerilor lor, restul provenind din activitati agricole. Daca mai mult de jumatate din venitul lor provine din activitati turistice, atunci acei fermieri nu pot pretinde ca realizeaza agroturism autentic, in timp ce ferma insasi, buna primire de catre fermier si familia lui pot fi ceea ce vizitatorul cauta. Impotriva acestor neconcordante trebuie luate masuri pentru a se asigura ca termenul agroturism descrie acel gen de produs si acele servicii care determina turistii sa viziteze fermele si zonele rurale.

– codificarea produselor turismului rural. Aceasta nu inseamna a prescrie o uniformitate si standardizare a acestor produse ci de a ajunge la un limbaj comun are sa satisfaca doua nevoi: aceea a compararii intre diferitele state membre si aceea a unei mai bune activitati de marketing a turismului rural in interiorul si in afara E.C.

– a populariza principalele elemente ale turismului rural prin intermediul pictogramelor si simbolurilor pentru reprezentarea principalelor elemente ale turismului rural, pentru a fi recunoscute imediat de catre clienti.

– armonizarea indicatoarelor rutiere turistice. De cand turismul rural este practicat in special de turisti cu masinile proprii, este vital ca indicatoarele rutiere efectiv sa-i ajute sa gaseasca destinatiile care adesea sunt situate la distanta de soseaua principala. Pentru a fi eficiente, acestea trebuie intelese de catre toti de aceea e necesar ca in cadrul E.C. aceste semne si semnale sa fie armonizate.

– promovarea atractiilor centrale ale turismului rural. Ajutorul Comunitatii trebuie sa faca disponibile autoritatile locale si oamenii de afaceri locali pentru ca acestia sa dezvolte structuri de suport care sa stimuleze productia si comercializarea serviciilor turismului rural.

– incurajarea unei mai largi cooperari europene a organizatiilor implicate in turismul rural. In fiecare stat membru exista organizatii ce activeaza in campul turismului rural. Pentru a realiza obiectivele prevazute in primele 6 propuneri, acestea trebuie urmarite la nivel european. In acest fel organizatiile vor forma o retea internationala care va constitui, pentru autoritatile comunitare, un corp competent si reprezentativ de negustori in problemele turismului rural.

Ca raspuns la aceste recomandari si cerinte Comisia a anuntat in 1996 o serie de masuri destinate cresterii si imbunatatirii turismului rural:

– Informatii mai delicate in ceea ce privesc produsele turismului rural.

– Imbunatatirea acesului la aceste produse (consumatorul trebuie sa poata

identifica aceste produse). Posibilitatea utilizarii unei etichete de calitate “logo” pentru produsele turismului rural va fi examinata in consultarea cu operatorii. Utilizarea unui “logo” ca eticheta de calitate poate ajuta in armonizarea cazarii turistilor in zonele rurale, categorie de categorie (hoteluri, locuri de campare etc.) si ar fi primul pas spre definirea unui sistem de simboluri care sa ofer turistilor informatii mai bune dspre facilitatile disponibile din acele zone rurale.

– Comisia in colaborare cu expertii din diferitele state membre, vor defini minimum de componente ale etichetei de calitate europene, incluzand standardele minime pentru ficare tip de cazare turistica.

– Ajutor in crearea si dezvoltarea produselor turismului rural. O serie de masuri vor fi aplicate in toate regiunile Comunitatii:

1. Pentru ajutorarea intreprinzatorilor si autoritatilor locale vor fi produse scheme de ajutor comunitar in ceea ce privesc taxele si elementele financiare relevate pentru crearea produselor turismului rural pentru fiecare stat membru;

2. Incurajarea cooperarii intre cei implicati in turismul rural, seminarii ale grupului LEADER interactive, schimburi si vizite de studii ale expertilor, stimularea schimbului de experienta si transferul de elemente practice spre zone ce acopera alte regiuni comunitare care doresc sa introduca produsele turismului rural. De asemenea, este incurajata stabilirea unei retele regionale de proiecte comune in domeniul turismului in doua sau mai multe state membre;

– stimularea mai dinamica a resurselor umane si deci imbunatatiri in conducerea activitatii de turism rural. In ceea ce privesc cunostintele si priceperea in acest sector prin programe de instruire bine fundamentate;

– promovarea accesului marketingului in ce privesc produsele turismului rural. Aceste produse se cer a fi insotite de masuri care sa incurajeze utilizarea acestor produse.

– informarea clientului pentru a percepe unicitatea produsului turistic oferit, un numar de ghiduri sunt realizate in acest scop: ghidul turismului la ferma, pregatit ca perte a turismului european, anual, urmat de un manual proactiv al turismului rural care sa ofere detalii despre toate organizatiile principale de turism rural din statele membre, din care turistii pot obtine apoi, mai multe ghiduri nationale si mult mai multe informatii.

Extras din Programul Comisiei Uniunii Europene:

1. Definirea ofertei turistice in mediul rural si stabilirea criteriilor unitare de calitate in turismul rural din Europa;

2. Crearea bancilor de date cu informatii despre fiecare organizatie;

3. Codificarea produsului “turistic rural” astfel incat sa fie inteligibil pentru client si in asa fel incat clientul sa poata recunoaste produsul la prima vedere;

4. Alegerea de noi clienti pentru turismul rural si descoperirea spatiului rural prin turismul in mediul rural;

5. Sa construiasca Europa- inseamna sa fie solidari. Deci trebuie sa ajutam tarile in care turismul rural se afla in faza de organizare, punand la dispozitie experti, astfel incat sa se realizeze un produs omogen, de calitate buna, care sa poata fi oferit pe piata turistica.

Capitolul II

Dezvoltarea turismului rural in Romania

2.1 Scurt istoric

Turismul constituie un factor determinant pentru progresul economic general, cu aport in cresterea produsului intern brut, la echilibrarea balantei de plati externe si la ameliorarea calitatii vietii.

Romania este o tara cu o mare disponibilitate pentru turism, conferita de resursele variate, naturale si antropice cu care este inzestrata. Prin diversele forme de relief repartizate armonios pe intreg teritoriul tarii, prin clima sa propice practicarii turismului in tot timpul anului; prin flora, fauna si monumentele sale istorice si arhitectonice, Romania poate sa satisfaca pretentiile celui mai exigent turist, roman sau strain.

In momentul actual, turismul romanesc se afla intr-o situatie de criza. Inflatia a facut ca tarifele si preturile practicate de hoteluiri si restauranteledin statiunile traditionale de turism sa fie inaccesibile pentru majoritatea consumatorilor.

Pe de alta parte, veniturile populatiei sunt aproape in intregime destinate cheltuielilor alimentare, rezulta deci ca resursele pentru satisfacerea altor nevoi, implicit pentru petrecerea timpului liber sunt practic inexistente. Dar pe masura iesirii din criza economica actuala si a cresterii veniturilor reale ale populatiei,cererea turistica se va ameliora si se va orienta mai mult decat pana in prezent catre alte forme de turism. Una din acestea o reprezinta turismul rural. Omul cauta sa depuna un effort fizic din ce in ce mai mic, sa-si usureze munca. Astfel, pentru a-si compensa nevoia de miscare incearca sa-si petreaca cat mai mult timp in aer liber, in mijlocul naturii. Turismul rural se afirma ca o solutie adecvata in acest domeniu si aceasta pentru ca Romania dispune de un cadru natural deosebit, de spatii de cazare in gospodariile taranesti, unde pot fi create conditii pentru materializarea unor programe atractive de recreere si agrement.

Pozitia geografica a Romaniei constituie un factor de atractie turistica: suntem situati la intersectia Europei Centrale cu cea rasariteana, la portile Orientului. La aceasta se mai adauga si faptul ca majoritatea gospodariilor si fermelor din mediul rural dispun de un spatiu de locuit excedentar fata de propriile nevoi.

Dezvoltarea turismului rural in Romania intr-o maniera eficienta si sustinuta va crea posibilitatea imbunatatirii nivelului economic si social al Romaniei. Locuitorii satelor romanesti prin ospitalitatea atat de caracteristice lor, ar putea schimba imaginea tarii noastre in lume. Insa, un turism rural de calitate obliga la o exigenta maxima.

Standardele europene privind oferta turistica rurala pot fi atinse printr-o conlucrare cat mai stransa cu EUROGITES (Federatia Europeana de Turism Rural). De asemenea prin incheierea unor acorduri de parteneriat cu organizatii nationale, regionale sau locale de profil se usureaza accesul Romaniei la fondurile destinate de U.E. pentru turismul rural, fondurile de care Romania in prezent nu poate beneficia decat in mica masura, deoarece nu e membra a U.E.

Incheierea unor acorduri de parteneriat, inclusiv intre centrele teritoriale din Romania si cele din alte tari, ar fi binevenite deoarece s-ar putea asigura un flux constant si sistematic de informatii cu privire la noutatile aparute in turismul rural, organizarea de schimburi de turisti, promovarea reciproca a ofertei turistice, asistenta si colaborare la pregatirea personalului, promovarea unor puncte de vedere comune in cadrul organismelor europene etc.

Impreuna cu Green Flang International, asociatie internationala cu sediul in Marea Britanie, cu preocupari foarte apropiate de Antrec, se cauta modalitati de promovare pe piata internationala a turismului rural romanesc si de armonizare a ofertei romanesti la asteptarile turistilor, deja obisnuiti cu anumite standarde de confort si de servicii.

2.2 Notiuni generale. Clasificarea structurilor de primire turistica

Turismul rural este un tip de servicii turistice in zonele rurale, de cazare si de servire a mesei, caracterizat printr-o oferta de servicii localizate in mici centre rurale.

Turismul rural isi desfasoara activitatea in spatiul rural, are o sfera de cuprindere mai larga decat agroturismul si dispune de o structura functionala de servicii si cazare eterogena. Atat agroturismul cat si turismul rural sunt activitati economice complexe, au o larga sfera de cuprindere, care pun in evidenta printr-un mecanism propriu, circulatia turistica rurala.

Din punct de vedere al spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca, pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti; care pot deveni o oferta ferma pentru dezvoltarea turismului.

Din punct de vedere al activitatilor care graviteaza in jurul gospodariei taranesti, servicii oferite de gospodaria taraneasca, spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, tranzactii sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, initiere in arta mestesugurilor traditionale, pentru studii si documentare precum si multe alte activitati specifice.

Entitatile organizatorice ale turismului rural sunt structuri special amenajate in scopul realizarii functiunilor pentru care au fost concepute, atat din punct de vedere al utilizarii cadrului construit, cat si din punct de vedere al serviciilor. In jurul acestei entitati se desfasoara activitati de turism specializate. Veniturile obtinute din turism au un caracter permanent, iar serviciile sunt oferite de un personal angajat si specializat.

Turismul rural se bazeaza pe trei coordonate: spatiu, oameni, produse.

– spatiul fara existenta oamenilor nu poate fi suport al convietuirii, un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

– oamenii in lipsa spatiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire sedusa;

– produsele care nu au ca baza spatiul si oamenii nu au decat o existenta efemera si nu pot asigura dezvoltarea durabila pe plan local.

Insa, in functie de regiune sau tara, aceste cuvinte (spatiu, oameni, produse) descriu relatii foarte diferite.

Dintre structurile turismului rural care se dezvolta in spatiul ruralfac parte: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, sate de vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice create in scopul dezvoltarii turismului rural.

a) Pensiunile turistice: sunt structuri de primire turistice, avand o capacitate de cazare de pana la 10 camere, totalizand maxim 30 de locuri in mediul rural si pana la 20 de camere in mediul urban, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor in conditiile de pregatire si servire a mesei.

b) Motel: situate de-a lungul cailor rutiere, motelurile permit automobilistilor sa aiba in permanenta masina la dispozitie. Ele difera de hoteluiri prin aceea, ca in principiu nu au personal la dispozitia clientului (autoservire), acesta inchiriind apartamentul sau camera a carei I este data la ceceprie imediat ce a sosoit si a platit suma ceruta. In prezent sensul termenului este de constructie cu functie hoteliera (cazare, masa) de capacitate mica sau mijlocie, amplasata in general in afara localitatilor si in imediata apropiere a retelei rutiere si a dotarilor acesteia (statii de benzina, statia service etc.) si destinata sa ofere serviciile necesare, la diefrite grade de confort, indeosebi pentru turistul automobilist.

c) Campingurile: sunt structuri de primire turistice destinate sa asigure cazarea turistilor in corturi sau rulote, astfel amenajate incat sa permita acestora sa parcheze mijloacele de transport, sa isi pregateasca masa si sa beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unitati.

d) Sat de vacante: este un ansamblu de cladiri, de regula vile sau bungalouri, amplasat intr-un perimetru bine delimitat care asigura turistilor servicii de cazare, alimentatie si alte prestatii turistice suplimentare. Preturile de sejur cuprind atat pensiunea cat si distractiile oferite.

e) Vilele: sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusa, functionand in cladiri independente cu arhitectura specifica, situate in statiuni balneoclimaterice sau in alte zone si localitati de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii specifice.

f) Bungalourile: sunt structuri de primire turistice de capacitate redusa, realizate de regula, din lemn sau din alte materiale similare. In zonele cu umiditate ridicata (munte, mare) acestea pot fi construite si din zidarie. Sunt amplasate in perimetrul campingurilor satelor de vacanta, ca unitati independente in cadrul unor statiuni sau zone turistice, sau ca spatii complementare pe langa alte structuri de primire turistice. Asigura cazarea turistilor, precum si celelalte servicii prestate de unitatea de baza.

g) Popas turistic: este un tip de hotel destinat in special turistilor in trecere si amnajat de-a lungul unui mai mare traseu turistic sau in apropierea lui, aremai putin de 10 camere si un restaurant cu specific gastronomic regional (este foarte raspiandit in Franta).

h) Ferma agroturistica: este o structura de primire turistica, pentru gazduire si servirea mesei, cu capacitatea cuprinsa intre 3 si 20 de camere, functionand in cadrul gospodariilor taranesti care asigura alimentatia turistilor cu produse proaspete din surse proprii si locale.

Turismul rural in Romania ca si in toate celelalte state europene, reprezinta un inceput cu mari sanse de reusita care ar trebui folosite. Turismul rural este deci, turismul practicat in mediul rural, ca factor economic de dezvoltare locala, rezultand din serviciile prestate clientilor in vederea satisfacerii nevoilor acestora.

Dupa decembrie 1989, primele activitati turistice in mediul rural au aparut in zonele: Rucar, Moeciu, Bran extinzandu-se mai apoi si in alte regiuni.

Astfel prima casa din Romania care a obtinut atestare de pensiune agroturistica a fost vila “Santa Maria asezata pe o culme de deal, intre crestele Bucegilor si Pietrei Craiului, avand drept proprietar pe doamna Mioara Stoian.

Astazi dupa aproape un deceniu si jumatate de activitate sunt cunoscute consumatorilor de turism rural un numar mare de pensiuni turistice si agroturistice omologate, intrate in circuitul Antrec.

2.3 Forme de turism

Prin punerea in valoare a ofertei de cazare si servicii a tuturor structurilor turismului rural, prin programe de turism, se dezvolta circulatia turistica rurala. In ultima vreme, aceasta circulatie turistica este din ce in ce mai mare, cauzata de noile extensii pe care le-a capatat turismul rural, ca de exemplu cele generate de noi forme concrete de manifestare, cu un pronuntat caracter cultural si ecologic.

Apar si se dezvolta in mediul rural forme de turism avand un scop in sine, forme prin care se imbina recreerea cu activitatile practice. Aceste activitati practice desfasurate in timpul vacantelor sau al perioadelor programate sunt utile atat pentru individ, cat si pentru societate.

Tipuri de turism si caracteristici

Tabelul compara diferitele tipuri de turism din mai multe perspective legate de dezvoltarea economiei turistice si selectand unul sau mai multe tipuri de turism pentru produsul final.

Graficul de mai jos ilustreaza comparatia intre diferitele tipuri de turism si nivelul de implicare a turistului in comunitatea in care se va desfasura experienta turistica. O comunitate trebuie sa decida daca urmareste intr-adevar turismul ca element strategic de dezvoltare economica si ce fel de turism corespunde cel mai bine viziunii sale a viitorului. Graficul porneste de asemenea de la premisa ca pe masura ce un turist devine mai experimentat ca si calator cu atat mai mult va dori sa fie mai profund implicat in comunitatea gazda.

Tipuri de turism/ Niveluri de experienta/ Implicare

Tipologia formelor de turism rural e foarte diversa cu precadere in tarile cu traditie: Franta, Austria, Elvetia, Germania, Italia , Spania.

Dupa unii autori formele de turism rurale pot fi: turism de agrement, turism cultural, turism pentru tineret (elevilor, studentilor), turism sportiv, turism ecologic, turism de promenada, turism pentru sanatate, turism religios, agroturism, turism de aventura.

In realitate aceste forme apar sub un aspect difuz si cu tendinta sigura de intrepatrundere.

Turismul cultural e practicat de cele mai diverse categorii sociale dar si de varsta. Aceasta forma de turism se concretizeaza prin vizitarea: monumentelor istorice, case memoriale, muzee, sau participarea la unele sarbatori, pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol, evenimente sociale (ex. Nunti).

In domeniul turismului cultural se regasesc de regula categoriile tinere ale populatiei, dar si foarte multi turisti straini. Aceasta forma de turism poate fi considerata un turism de invatare sau de descoperire.

Turismul de agrement se practica de regula sub forma neorganizata si consta in petrecerea partiala sau integrala a concediului individual sau cu familia intr-un spatiu de cazare cu un anumit specific, intr-o casa cu camera mobilata in mediul rural.

Turismul de agrement imbina turismul pentru natura, cu turismul ecologic si turismul pentru sanatate. Turistul cu aceasta ocazie observa natura, identifica specii de plante si animale, manifesta tendinta de integrare in natura. Frecvent turistul este tentat sa colecteze plante medicinale, fructe de padure, ciuperci. Cu aceasta ocazie practicand turismul de agrement, turistul are sansa unor facilitati: o alimentatie cu un anumit specific, de regula naturala cu produse ecologice (produse bio), facilitati privind terapia, anumite remedii homeopatice, turistul beneficiaza de foarte multa intelegere privind cunoasterea unor traditii, aunor mentalitati.

Turismul de cultura are sanse de a fi practicat numai in anumite zone, zone favorizate din punct de vedere ecologic, in functie de clima, conditii geologice, conditii de sol, altitudine, bogatia surselor (izvoarelor) de ape minerale, ape termale sau saline. Aceste conditii se afla in conexiune cu posibilitatile de a asigura turistului fitoterapie, apiterapie, hidroterapie. Acest potential asigura oferta turistica si valorificarea produsului turistic, in acest sens exista zone generoase situate in mediul rural care pot rivaliza cu statiunile balneare consacrate.

Turismul sportiv: mediul rural poate constitui un spatiu important pentru constituirea actiunilor sportive apropiate: cum ar fi cicloturismul, pescuitul sportiv, alpinismul, sporturile nautice, speoturismul, sporturi de iarna si orientarea turistica. In anumite situatii, in functie de zona dar si de preferintele turistului, turismul sportiv primeste valente de turism de aventura atunci cand obiectivele l constituie petrecerea unor activitati desemnate in limbajul de specialitate ”sport extrem” ( escalade alpine, schi aerobic, zbor fara motor). Atractia se concretizeaza prin amenajari tehnice minime dublate de conditiile ecologice favorabile ale mediului ambiant.

Daca s-ar face o clasificare in prezent, turismul rural poate sa cuprinda activitati turistice cu caracter general rural cum ar fi: excursii in imprejurimi, escalade, alpinism, exploatari in locuri salbatice, plimbari sau coborari cu barca, schi fond, schi pe piste (cu un grad de dificultate redus pana la mediu), plimbari cu vehicule cu tractiune animala, cicloturism, echiatie, observarea naturii, realizarea de foto, video, inregistrari audio, contemplarea peisajelor, cunoasterea patrimoniului rural, a colectivitatilor, participarea la sarbatori locale cu specific rural, pescuit si vanatoare, orientare turistica, jogging.

Agroturismul: se desfasoara in zonele naturale puternic modificate de om, in care sectorul primar este cel mai evident. Indicele cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de catre agricultorii implicati in aceasta forma de turism.

La fel ca si turismul rural, agroturismul este o activitate economica complexa, cu o larga sfera de cuprindere, care pune in evidenta, printr-un mecanism propriu, circulatia turistica rurala.

Prin dezvoltarea serviciilor de gazduire si valorificare a produselor proprii si locale agroturismul ofera o solutie pentru gospodariile rurale. El este capabil sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca, pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti si sa ofere o serie de activitati care graviteaza in jurul gospodariei taranesti spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata, vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, tranzactii sau afaceri pentru satisfacerae unui hobby, initierea in arta mestesugurilor, traditionale, pentru studii documentare precum si alte activitati specifice.

Agroturismul reprezinta un sistem complex, iar elementele sale se afla intr-o stransa relatie de interdependenta. El poate fi privit ca un sistem cibernetic deschis asupra caruia se exercita numeroase influiente din mediul extern si care la randul lui influienteaza mediul extern.

In cadrul sistemului economic local, acesta are rol de regulator, de feed-back. Agroturismul se realizeaza prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de complementare, veniturile de baza provenind din activitatea agricola.

Turismul se spune ce e indusrtia secolului XXI, un sector esential al activitatii economice a mai multor state.

Deci, azi mai mult de 130 de milioane de angajati anual si o investie de capital estimata, tot anual, la mai mult de 400 de miliarde de dolari plaseaza industria turistica drept industria de baza a lumii devansand constructiile de nave si petrochimia.

2.5 Motivarea practicarii turismului rural

Cerinta crescanda pentru turismul din regiunile rurale, reorientarea unor aspiratii, gusturi, tendinte catre folclor, traditie si puritate a naturii, necesita un comportament turistic care la randul sau, implica un set de motivatii adecvate. O analiza mai profunda, facuta din punct de vedere psiho-sociologic, pune in evidenta ansamblul de impulsuri, activari si imbolduri, care se constituie intr-un proces psihic determinat pentru actiunea umana, adevarata forta dinamica in complexul psiho-social. Trebuie evidentiat ca trebuinta umana se poate transforma intr-un motiv numai in situatia in care a fost constientizata si integrata unei imagini care ocupa un loc bine deficit pe scara de valori a individului. Cele mai frecvente motivatii sunt:

– reintoarcerea la natura: ea demonstreaza ca omul modern nu se poate rupe de modul natural de viata, iar contactul lui cu mediul rustic are efecte in mentiunea echilibrului sau;

– cunoasterea, intelegerea si creativitatea sunt de asemenea motivatii care se pot realiza cu succes in ambianta satului turistic. Contactul nemijlocit cu piesele tezaurului istoriei nationale, ale folclorului, ocupatiilor traditionale si obiceiurilor populare, transforma vacantele rustice intr-un veritabil proces de asimilare a unor noi si numeroase cunostinte si de dobandire a unor deprinderi ce dau turistilor satisfactii personale si sentimentul utilitatii, de asemenea prin initierea in mestesuguri si ocupatii traditionale locale turistii isi pot manifesta aptitudinile, iesind din monotonia si rutina activitatilor cotidiene;

– motivatiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturalete indeamna pe majoritatea turistilor care iau contact cu satele respective si vecinatatile lor sa se considere privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si famecul lor;

– ospitalitatea ce decurge din informatii asupra ospitalitatii populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatul si ritualurilor satesti, determina largi categorii de turisti sa cunoasca la fata locului toate acestea;

– odihna, cura de aer si de fructe, consumul de alimente proaspete de care doresc sa beneficieze cei care isi ingrijesc sanatatea in vacanta, se imbina armonios in raza asezarilor rurale;

– nu pot sa lipseasca din sfera motivatiilor nici sportul, vanatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile si drumetiile care capata o nota autentica, lasand loc suficient initiativei, imaginatiei si inclinatiilor individuale;

– atractie si interes pentru activitatile practicate in aceste areale etc.

– zonele rurale sunt un refugiu din stresul urban, “consumatorii” autohtoni de turism rural cauta la tara aer curat, alimente naturale;

– pretul mai mic decat in marile statiuni, preturile trebuie adaptate la puterea de cumparare a clientelei autohtone;

– la tara copii beneficiaza de o vacanta instructiva ( au ocazia sa vada pe viu animalele din ferma, sa descopere viata la tara);

– turistii autohtoni de cele mai multe ori doresc un confort apropiat de confortul urban, dar exista si categorii de turisti care pentru un pret corect accepta conditii de confort mai modeste;

– turistii autohtoni doresc mai mult independenta;

Prin turismul rural, consumatorul cauta constiient sau inconstiient un alt mod de petrecere a vacantei, propice intoarcerii la obarsii, contactul cu natura si petrecerii timpului liber in aer curat. Sunt o serie de motive economice, sociale si culturalecare recomanda dezvoltarea initiativelor turistice in zone rurale ca si stimulator al economiei locale. Problemele frecvent intalnite in spatiul rural se amintesc:

~ reducerea drastica a veniturilor agricole;

~ imbatranirea populatiei si abandonarea agriculturii;

~ evitarea “desertificarii anumitor regiuni” si mentinerea vietii rurale in zone mai critice;

~ noua cerere de servicii pentru mediu;

Majoritatea studiilor privind recreerea in mediul rural conduc la concluzia ca ritmul de dezvoltare al acesteia, in mediul rural, este puternic influientat de clasa sociala din care provine turistul si de veniturile acestuia si arata ca cei mai bogati au o mare participare la aceasta dezvoltare.

2.5 Oferta si Cererea

Componenta a pietei turistice, turismul rural exprima un cerc de nevoi de ordin superior, extrem de elastic fata de actiunea factorilo de influienta. Intre factorii cu actiune specifica o deosebita importanta prezinta durata concediilor, dimensiunea timpului liber, programarea vacantelor, marimea veniturilor etc.

In Romania se pot oferi mai multe posibilitati de practicare a turismului rural, avem peisaje superbe, sate cu un trecut indelungat, frumoase obiective naturale si culturale, oameni care dau dovada unei ospitalitati autentice. Toate acestea reprezinta capitalul turistic care trebuie valorificat.

Oferta de cazare este reprezentata de spatiul construit special in scopul practicarii turismului rural. Acest spatiu este pus la dispozitia turistilor pe diferite perioade de timp, in functie de preferintele lor si de posibilitatile concrete. Cladirile au capacitate redusa, de obicei prezinta interes arhitectonic (traditional sau artistic), fiind decorate in stil rustic care aminteste de locuintele traditionale.

Deosebim 2 tipuri de componente ale produsului turistic rural si anume: de baza (cazarea, alimentatia si transportul) si auxiliare (balneoterapeutice, agrement, activitati sportive etc.). Alegerea destinatiei turistice e influientata de:

~ factorii naturali: asezare geografica, relieful, vegetatia, fauna si clima;

~ factori culturali: limba, folclorul, religia, arta, stiinta, politica;

~ elementul uman: mentalitatea si ospitalitatea reflectate in atitudinea populatiei locale, a administratiei si reprezentarea pazei si ordinii publice fata de turisti;

~ infrastuctura generala: telecomunicatiile, mijloacele de transport, serviciile bancare, structura si aspectul asezarilor, aprovizionarea cu apa si energie, canalizare etc.;

~ facilitati turistice: transporturi, mijloace de cazare, de alimentatie, activitati sportive, distractii, posibilitati de informare.

Un rol important in acasta actiune il are si oferta de servicii auxiliare dintre care se amintesc: organizarea unor activitati de petrecere a timpului liber (serbari populare si activitati sportive), organizarea de excursii, cure de bai de plante si de ceaiuri din flora spontana, facilitatea participarii la actiuni de vanatoare si pescuit sportiv, inchirierea/ cumpararea de materiale si echipamente necesare activitatilor mentionate etc.

Nu este de neglijat aportul animatorilor ( persoanele care conduc, creaza si asigura omogenizarea grupurilor in vederea mentinerii unei bune dispozitii generale). Unele servicii aparent secundare: intretinere si reparatii, posta si telecomunicatie, schimb valutar etc. au importanta lor pentru produsul turistic rural, in scopul petrecerii unui sejur cat mai placut.

Un element deosebit asupra caruia se insista este legat de faptul ca satul romanesc in general si cel turistic in special reprezinta un produs turistic inedit pe piata netionala, dar si pe cea mondiala.

Satul romanesc = produs turistic inedit pe piata

Acesta prin activitatile de turism rural poate contribui la descoperirea tarii noastre ca posibila destinatie turistica creind interesul fata de Romania ca loc ce ofera o larga gama de experiente de vacante de calitate si chiar oportunitati de afaceri.

Ridicarea standardului de viata al comunitatilor rurale este posibila numai prin redresarea si dezvoltarea economiei spatiului rural. Acest deziderat este motivat de faptul ca economia nationala este dependenta in mare masura de economia rurala, iar in spatiul rural romanesc (reprezinta 89% din teritoriul tarii) predomina in prezent o economie de subzistenta sau de supravietuire.

Dezvoltarea localitatilor rurale poate constitui suportul principal al dezvoltarii economice zonale si teritoriale. In conceptia turismului durabil, locul turismului rural este foarte bine definit, atat ca pastrator de cadru natural, traditii, obiceiuri, cultura, in general dar si satisfactii pentru turistul saturat de produsele turismului clasic.

In spatiu rural este concentrata 45,5% din populatia tarii, detinatoare de fapta resurselor naturale si principala producatoare de bunuri agroalimentare.

Progresul est probabil prin asigurarea unei dezvoltari durabile care are la baza interconditionarea si interdependenta intre progresul social si progresu economic.

Pentru stabilitatea sistemului socoi-economic, continuitatea si dezvoltarea durabila, trebuie avuta in vedere corelatia intre 2 cerinte fundamentale, dezvoltarea capitalului uman, prin ridicarea continua a calitatii vietii prin satisfacerea ansamblului de cerinte cu privire la : habitat, conditiile materiale ca suport al existentei, conditiile de munca, sanatate, educatie, protectie si dezvoltarea bazei economice prin asigurarea cerintelor materiale de vietuire si prin masuri de eficientizare ale actvitatii de valorificare a resurselor naturale umane. Luand in considerare cele 3 directii principale:

~ RESURSE

~ LOCALITATI

~ GOSPODARII

s-a analizat intreaga arie problematica a redresarii si dezvoltarii spatiului rural si s-au propus unele directii de actiune prioritare si anume:

1) Eficientizarea activitatii productive in valorificarea rationala a resurselor naturale si umane;

2) Vitalizarea si rentabilizarea activitatii de exploatare a resurselor;

3) Conservarea si protectia resurselor naturale si protectia mediului construit si natural;

4) Prevenirea si limitarea riscurilor naturale si antropice, protectia mediului;

5) Redresarea si vitalizarea activitatii locale;

6) Vitalizarea activitatilor din gospodariile taranesti prin trecerea de la gospodaria de subzistenta la gospodaria familiala microproductiva;

7) Modernizarea tehnologiilor agricole;

8) Dezvoltarea turismului rural;

9) Asigurarea gospodariilor cu utilitati si echipamente de tip edilitar;

10) Realizarea infrastructurii edilitare;

11) Recomandarea sistemului legislativ;

12) Crearea unor structuri institutionale adecvate;

In literatura de specialitate oferta turistica cuprinde resursele naturale si antropice, achipamentul de “protectie” a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare si industiale destinate consumului turistic, forta de munca specializata in activitati specifice, infrastructura turistica si structurile de primire, conditiile de comercializare (preturi, tarife facilitati etc.). Altfel spus, oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor care pot motiva vizitarea lor de catre turisti. Practic aceasta cuprinde totalitatea elementelor turistice care pot fi puse in valoare la un moment dat prin stimularea cererii turistice.

Dintotdeauna, intelegerea concreta a ofertei turistice n-a putut face abstractie de contextul economic si social in care a fost localizata. In definitiv ea nu reprezinta altceva decat un amalgam sau un mix de atractii si facilitati care, luate impreuna, il determina pe turist sa se deplaseze spre anumite puncte turistice, zone geografice etc. In cadrul acestui complex de atractie destinatia turistica ocupa un loc central in structura generala a ofertei. Destinatiile turistice, prin imaginea lor, atrag turistii, motiveaza vizita lor, constituind, din acest punct de vedere, un factor energizant al inregukui sistem turistic.

Formele de oferta

Oferta turistica “hotel rural, pensiune rurala”- presupune servicii hoteliere insa in unitati cu caracter familiar, nu in hoteluri mari sau unitati care fac parte din retelele hoteliere.

Oferta “echitatie”- principalele activitati se refera la echitatie si la lectii de calatorie, cu conditia sa existe spatii optime de cazare, asistenta profesionala si cai.

Oferta “vacanta pentru copii”- activitatile trebuie gandite de asa natura, incat sa ofere conditii optime pentru copii: cazarea si existenta asistentei de specialitate pentru cei mici.

Oferta “sat de vacanta”- unitatea ofera facilitatile necesare pentru familii, iar activitatile sunt gandite de asa natura, incat sa vina in intampinarea familiilor care isi petrec timpul in acest cadru. De regula sunt administrate de organizatii bisericesti si de structuri institutionale.

Oferta “camping”- se refera la locurile de campare in gospodariile taranesti si in spatii rurale. Campingurile mari profesioniste isi desfasoara activitatea conform ordinii interne proprii, precum si corespunzator normelor emise de autoritati.

Particularitai ale ofertei

Dintre principalele particularitati se amintesc:

~ complexitatea care se refare la structura, elementele componente referindu-se la atractiile turistice si elementele functionale;

~ rigiditatea consta in imobilitate, imposibilitatea stocarii, lipsa de adaptabilitate la variatiile sezoniere etc.

~ substituirea se refera la utilizarea ofertei in alte scopuri (afaceri, congrese etc.) decat cel sezonier.

Volumul ofertei

Volumul ofertei turistice rurale, in ceea ce priveste primirea la locuitor, a ajuns la peste 1100 societati de profit, inregistrate in ultimii zece ani, ceea ce incadreaza Romania intre tarile europene cu un numar de adaposturi cuprins intre 500 si 5.000, alaturi de Marea Britanie si Irlanda, astfel:

Volumul ofertei unor produse turistice cum sunt locurile de cazare, capacitatile de transport etc. ramane dependent de structurile create si orice depasire a limitelor existente creaza discomfort.

Produsul turismului rural este sistemul realizat in urma combinatiei dintre resursele naturale si cele umane apartinand zonelor rurale cu un sector de intreprinzatori care formeaza oferta turistica si permit vizitatorilor sa foloseasca si sa se bucure dde aceste resurse. Acest sistem formeaza un ansamblu de resurse care se caracterizeaza in principal prin complementaritate si interdependenta.

Procesul de proiectare a produsului, inteles ca un tot unitar, este o conditie esentiala pentru evitarea efectelor negative si pentru realizarea maximului de avantaje de pe urma resurselor. Numai luand in considerare structura ofertei se poate actiona pentru a situa cat mai bine produsul.

Oferta “turism rural” include toate ofertele din mediul rural care nu sunt legate de gospodaria taraneasca; vacante in gospodarii care si-au pierdut in mare parte functia de baza, sejururi in case de vacanta, locuinte de vacanta, case particulare.

Practic este aproape imposibil sa se produca doua produse de turism rural identice. Intotdeauna vor exista diferente de ordin cantitativ sau calitativ.

Ce ii atrage pe turisti in zonele rurale (cererea):

Cererea e influientata in mare masura de mentalitatea actuala a clentelei turistice astefel:

a) Comportamentul actual: slaba utilizare a agentiilor de turism (30% dintre turisti calatoresc prin agebtiile de turism); rezervarea e din ce in ce mai tarzie; fractionarea perioadelor de vacanta (se pleaca din ce in ce mai des, pentru perioade din ce in ce mai scurte si se aleg destinatii tot mai apropiate);

b) Sensibilitatea la natura sunt cautate locurile cele mai putin poluate, rezervatiile naturale, parcuri naturale;

c) Nevoia de autonomie: sunt din ce in ce mai cerute sejururile á la carte (personalizate) organizate de turist insusi si mai putin vacantele in grupuri mari unde totul e organizat dinainte.

d) Fidelizare dificila: este din ce in ce mai greu sa determini turistul sa revina pentru a doua oara in acelasi loc;

e) Vitalitate: se acorda o importanta din ce in ce mai mare senzatiilor noi (sunt cautate locurile unde se pot desfasura activitati sportive, chiar sporturi extreme).

Constientizand faptul ca turismul acestui mileniu trebuie sa fie unul ecologic, toate organele implicate in fenomenul turistic, trebuie sa sprijine si sa caute mijloace de reducere a impactului socio-economic asupra mediului inconjurator prin:

~ valorificarea echilibrata a tuturor resurselor naturale

~ sortarea deseurilo de hartie, metal, sticla, materiale textile etc.

~reorganizarea activitatii de turism, refacerea traseelor, marcajelor amenajarea locurilor de campare, popas si refugiu

~ reducerea deseurilor menajere si stradale

~ dotarea unitatilor producatoare de materiale de constructie cu filtre, guri de aspiratie a prafului etc.

~ redresarea terenurilor afectate de torente din domeniul agricol si forestier

~ redresarea terenurilor afectate de rupturi si doboraturi de vant din domeniul silvic

~ interzicerea si amendarea culegerii de plante declarate monumente ale naturii si a vanatorii neautorizate

~ rezolvarea problemelor legate de epurarea apelor uzate evacuate de la hoteluri, moteluri, cabane, pensiuni.

Potentialul turistic al Romaniei este superior nivelului actual de valorificare. Obiectivele naturale si cele cultural-istorice creaza premisele unei utilizari turistice mult mai ample si diversificate.

Capitolul III

Cadrul legal al dezvoltarii turismului rural si a agroturismului in Romania

3.1 Legislatia in turism

In 1994 cand s-a incheiat un protocol intre Federatia Roamana de Dezvoltare Montana (FRDM) si Ministerul Turismului pentru sprifinirea exploatariilor agroturistice existau deja peste 2.000 de exploatatii agroturistice montane selectionate, atestate si clasificate dupa ghidul elaborat de catre CZMR ( Comisia Zonei Montane din Romania).

In acelasi an Ministerul Turismului a initiat si a reusit sa obtina aprobarea primului cadru legislativ aprobat de Guvern si Parlament privind dezvoltarea turismului rural in tara noastra. Actele normative care au constituit acest cadru legislativ au fost:

Hotararea nr.106 din data de 12.02.1991, Aprobarea Hotararii Guvernamentale nr.35/1991 privind “ Instituirea brevetului pentru agentii economici din comert si turism” publicat in M.O. nr.143 iulie 1991

Legea 145 din 31.12.1994 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr.62 din 24.08.1994 privind “Stabilirea unei facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural in zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre” publicat in M.O. 374 din 31.12.1994

Ordinul 56 din 27.06.1995 pentru aprobarea “Normelor metodologice si a criteriilor privind clasificarea pe stele si categorii a structurii de primire turistica” publicata in M.O. nr.220 din 25.09.1995

Ordinul 103 din 21.12.1995 pentru aprobarea “Metodelor organizatorice si desfasurarea cursurilor de calificare profesionala in meserii din activitatea hoteliera si de turism” publicata in M.O. 128 din 20.06.1996

Hotararea 31 din 24.01.1996 pentru “Aprobarea metodelor de avizare a documentelor de urbanism privind zonele si statiunile turistice si a documentatiei tehnice privind constructiile din domeniul turismului” publicata in M.O. 22 din 30.01.1996

Hotararea 1269 din 22.11.1996 pentru “Aprobarea normelor privind prevenirea accidentelor turistice si organizarea activitatii de salvare in munti” publicata in M.O. 320 din 2.12.1996

Ordonanta nr.63 din 28.08.1997 privind “Stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural” publicata in M.O. 226 din 30.08.1997

Ordinul 58 din 21.08.1998 privind “Organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania” publicata in M.O. 309 din 26.08.1998

Ordinul 61 din 27.04.1999 pentru “Aprobarea normelor metodologice si a criteriilor privind clasificarea structurilor de primire turistice” publicata in M.O.242 din 31.05.1999

Hotararea 294 din 14.04.1999 si Hotararea 957 din 18.11.1999 pentru aprobarea “Programului de marketing si promovarea turistica” si a “Programului de dezvoltare a produselor turistice pentru anul 1999” publicata in M.O. 173 din 23.04.1999

Hotararea 32 din 19.01.2000 pentru aprobarea “Programului de marketing si promovare turistica” si a “Programului de dezvoltare a produselor turistice pentru anul 2000” publicata in M.O.25 din 24.01.2000

Ordinul 129 din 15.09.200 pentru ”Modificarea si completarea normelor metodologice privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice; Criterii si metode de acordare a licentelor si brevetelor de turism” aprobata prin Ordinul ministrului turismului nr.125 din 11.09.1998 publicata in M.O. 519 din 23.10.2000

Ordonanta de urgenta din 7.01.2001 privind “Unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de privatizare a societatilor comerciale din turism” publicat in M.O. 17.01.2001

Ordonanta de urgenta nr.52 din29.03.2001 privind “Accelerarea si finalizarea procesului de privatizare a societatilor comerciale din turism” publicata in M.O. 175 din 6.04.2001

Ordinul 170 din 3.04.2001 pentru “aprobarea normelor, metodelor privind criteriile si metodele pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism” publicat in M.O. 225 din 3.05.2001

Ordinul 263 din 20.06.2001 pentru “Aprobarea normelor metodologice privind conditiile si criteriile pentru selectarea, scolarizarea, atestarea si utilizarea ghizilor de turism precum si atributiile acestora” publicat in M.O. 437 din 6.08.2001

Legea 276 din 4.06.2001 pentru “Aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.7/2001 privind unele masuri pentru accentuarea si finalizarea procesului de privatizare a societatilor comerciale din turism” publicata in M.O. din 7.07.2001

Hotararea 619 din 27.06.2002 privind completarea anexei la Hotararea Guvernului 296/2001 pentru “Aprobarea programului de marketing si promovarea turismului pe anul 2001” publicata in M.O. 378 din 11.07.2002

Hotararea 305 din 8.03.2003 privind “Atestarea si utilizarea ghizilor de turism” publicata in M.O. 140 din 21.09.2003

Legea 631 din 16.11.2003 pentru aprobarea O.G. nr.107/ 1999 privind “Activitatea de comercializare a pachetelor de servcii turistice” publicata in M.O. nr.754 din 27.11.2003

Legea 755 din 27.12.2002 pentru aprobarea O.G. 58/1998 privind “Organizarea si desfasurarea activitatilor de turism in Romania” publicata in M.O. 7 din 9.01.2003

Hotararea 1328 din 27.12.2002 privind “Clasificarea structurilor de primire turistica” publicata in M.O. nr.17 din 15.01.2003

Legislatia in vigoare privind turismul rural cuprinde regulile de baza ale organizarii si functionarii turismului rural si a agroturismului. Ele trebuiesc cunoscute de catre cei interesati si respectate de catre cei care intentioneaza sa se indeletniceasca cu aceste activitati. Categoriile de agenti economici care pot organiza servicii turistice rurale sunt persoanele, asociatiile familiale si societatile comericiale . Formele turistice rurale sunt: pensiuni turistice si pensiuni agroturistice. Pensiunile agroturistice erau denumite in legea 145/1994 ferme agroturistice, denumire pe care o regasim si in O.M.T.20/1995 si al carui continut e inca in vigoare.

Pensiunile turistice sunt structuri turistice cu o capacitate de cazare de pana la 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor si conditii de pregatire si servirea mesei.

Pensiunile agroturistice sunt pensiuni turistice care asigura o parte din alimentatia turistilor cu produse proaspete din productia proprie.

Agentii economici mentionati mai sus beneficiaza de un statul juridic similar cu cel al intreprinderilor mici si mijlocii, chiar daca nu indeplinesc conditiile de numar de angajati si venit anual si se pot bucura de facilitatile acordate acestora potrivit legii. In afara acestora Ordonanta de Guvern 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural prevede undele inlesniri speciale pentru persoane fizice, asociatii familiale si societatile comerciale care au ca obiect de activitate turismul rural si agroturismul.

Turismul rural devine o componenta de reglare a economiei locale, fiind desfasurat de catre persoane fizice, asociatii familiale si societati comerciale care odata autorizate beneficiaza de o serie de facilitati.

Categorii de facilitati:

Aceste facilitati sunt acordate asociatiilor familiale, persoanelor fizice si societatilor comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice in pensiuni:

~ scutirea de plata impozitului pe venit, pe o perioada de 10 ani de la darea in functiune a pensiunilor cu o capacitate de cazare de pana la 10 camere inclusiv;

~ plata tarifului stabilit pentru consumul casnic al energiei electrice, gazul metan si a serviciilor de telecomunicatii de catre pensiunile cu o capacitate de cazare de pana la 5 camere inclusiv;

~ consiliile locale pot pune la dispozitie, din terenurile disponibile, suprafete de teren necesare construirii, dezvoltarii si exploatarii de pensiuni (inclusiv pentru activitati sportive);

~ acordarea de prioritate la instalarea de linii pentru telecomunicatii (telefon, telex, fax);

~ asistenta tehnica de specialitate din partea Ministerului Turismului si a asociatiilor profesionale;

~ includerea garantata a ofertei turistice de pensiuni in materiale de promovare editate de Ministerul Turismului si de alte organizatii de resort;

~ prezentarea gratuita a ofertei pensiunilor in actiunile de promovare intreprinse de birourile de informare turistica din tara si din strainatate apartinand Ministerului Turismului;

~ includerea in programele institutiilor de invatamant (cu profil de turism sau agricol) a problemelor specifice privind turismul rural;

~ acordarea de credite cu dobanda preferentiala pe o perioada de maxim 10 ani, pentru dezvoltarea si/sau modernizarea capacitatilor de cazare. Dobanda suportata de beneficiarii creditelor va reprezenta 50% din nivelul dobanzii de pe piata bancara;

~ acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarile de servicii gratuite, precum si asigurarea sumelor necesare acordarii de credite cu dobanda preferentiala, se vor face din Fondul special pentru dezvoltarea si promovarea turismului in limitele prevazute de Ministerul Turismului.

3.2 Asociatiile ale prestarilor de servicii turistice in mediul rural:

Turismul rural a inceput prin initiative personale. Acestora pe masura ce interesul pentru aceasta activitate a crescut le-au urmat infiintarea unor firme, asociatii locale si asociatiile nationale. Dintre asociatiile nationale s-au evidentiat: Asociatia de Turism local Prahova, Asociatia turistica “Botiza”-Maramures, Renasterea satelor romanesti-Radaseni (Suceava) etc.

Dintre asociatiile cu rol deosebit in sustinerea si dezvoltarea turismului rural se amintesc:

OVR- Operation Village Roumains. Gospodariile care au aderat la aceasta asociatie au fost marcate cu sigla OVR si au participat la schimburi cu tarile Comunitatii Europene. S-au realizat retele de turism rural in care au fost incluse in prima etapa sate din: Maramures, Sibiu, Bistrita-Nasaud, Brasov, Alba.

FRMD- Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana. Aceasta isi orienteaza atentia si actiunile catre zona montana si a realizat o serie de colaborari cu CEBEMO-Olanda si CLECONFORT-Franta.

ANTREC –Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural, membra a asociatiei europene de profil EUROGITES.

Prima societate privata specializata in turismul rural a fost S.C. Branimpex cu sediul in localitatea Bran. Societatea inchiriaza circa 150 de case in satele Bran, Moieciu, Sirnea si Fundata. Acestei societati i-au urmat o serie de alte societati comerciale cu activitate in acest sens dintre care voi aminti:

~ Fundatia “Tara Dornelor” din Vatra Dornei;

~ “Trans Tour“ SRL din Praid, Hrghita;

~ “Ovidiu Tour”- localitatea Bran s.a.

3.3 Turismul rural si EUROGITES

In anul turismului 1990 a luat nastere EUROGITES (Federatia Europeana a Turismului Rural) cu sediul la Strasbourg, care reuneste 24 de asociatii de turism rural din 18 tari din intreaga Europa geografica (Austria, Belgia, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Irlanda, Islanda, Letonia, Luxembourg, Polonia, Portugalia, Romania, Slovacia, Spania, Suedia, Ungaria) avand ca obiective de baza:

~ definirea ofertelor turistice in mediul rural si stabilirea criteriilor unitare de calitate in turismul rural din Europa;

~ crearea bancii de date cu informatii despre fiecare organizatie membra;

~ codificarea produsului “turism rural” astfel incat sa fie inteligibil pentru client (ex. prin marca) si in asa fel incat clientul sa poata recunoaste produsul la prima vedere;

~ alegerea de noi clienti pentru turismul rural;

~ sa ajute tarile in care turismul rural se afla in faza de organizare, punand la dispozitie experti, a.i. sa se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care sa poata fi oferit pe piata turistica;

Din anul 1995 ANTREC (Asociatia Nationala de Turism Rural Ecologic si Cultural) infiintata in 1994 in Romania ca Organizatie neguvernamentala, apolitica si nonprofit cu o retea de 30 de filiale (din tot atatea judete), 13 departamente de specialitate si peste 2000 de membrii, face parte din marea familie europeana a turismului rural EUROGITES.

ANTREC pune accentul pe initiativele si curajul intreprinzatorilor pariculari si incearca sa evite greselile marilor firme profesionale de turism, care au distrus peisajul, practicand turism in masa, fara a tine seama de modul in care acesta afecteaza mediul.

Daca se va impune un turism de recreere si cultural cu valente ecologice, se va realiza intradevar un turism rural durabil.

Capitolul IV

Studii privind potentialul turistic al Muntilor Apuseni

4.1 Zona montana- date generale:

Relieful Romaniei se caracterizeaza prin varietate, proportionalitate si dispozitie simetrica, in amfiteatru a teritoriului in raport cu Muntii Carpati. Zonarea concentrica a reliefului confera trasaturi specifice climei, retelei hidrografice, solurilor, repartitiei populatiei si economiei.

Dupa suprafata, Romania ocupa locul al 12-lea in Europa, iar zona montana ocupa 30% din aceasta suprafata, de unde importanta care trebuie acordata muntelui si locuitorilor sai.

Judetul Cluj, este unul din cele 28 de judete din Romania care include muntele in teritoriul administrativ. 33% din suprafata judetului este ocupata de Muntii Apuseni, formatiune de o mare complexitate geologica, o adevarata sinteza petrografica a Muntilor Carpati.

Muntii Apuseni alcatuiesc o entitate geografica intinsa pe o suprafata de 16.00kmp, reprezentand 20% din suprafata montana a tarii. Populatia zonei este de circa 600.000 locuitori, acesti munti fiind singurii din tara (si chiar din Europa), locuiti pana “in varf” si avand cea mai mare densitate de locuitori la unitate de suprafata.

Altitudinea, clima aspra, versantii abrupti, fertilitatea scazuta a solului, degradarea unor resurse naturale- desemneaza Muntii Apuseni ca o zona vulnerabila din punct de vedere economic, social si ecologic. Desi suprafata agricola ce revine pe locuitor este mai mare decat media pe tara, datorita productivitatii scazute a agroecosistemelor, suprafata agricola necesara intretinerii unei persoane este de circa de doua ori mai mare. Peste 20% din localitati sunt situate la o altitudine mai mare de 800m, avand durata sezonului rece indelungata, fapt ce conduce la un consum caloric ridicat.

Zona montana propriu zisa, excluzand subzona de influenta imediata, inglobeaza 11 orase si 132 comune si cuprinde o suprafata de 13.610 mp.

Din judetul Cluj, pe teritoriul montan ocupat de Muntii Apuseni pe 239.107 ha (19,4% din totalul suprafetei) se afla un oras (Huedin), 19 comune (14 in zona montana propriu zisa plus 5 din zona de imediata influenta), 113 sate cu o populatie de 76.088 locuitori (11,3% din totalul de 674.566 locuitori).

Prima initiativa de a declara Muntii Apuseni –Parc Natural, apartine eminentului savant Emil Racovita, care infiinteaza la Cluj in anul 1920 primul Institut de Speologie din Lume. In anul 1990, printr-un Ordin al Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului se reinfiinteaza Parcul National pe o suprafata de 57.900,0 ha. In anul 1992, din intiativa aceluiasi ministru se intocmeste un proiect de Parc National in perimetre silvice, punand sub protectie o insemnata suprafata a fondului forestier.

Protejarea patrimoniului natural al Muntilor Apuseni a facut obiectul unei documentatii de amenajare a teritoriului, intocmit la initiativa Consiliului Judetean Cluj cu participarea judetelor Alba, Bihor, Arad, Hunedoara si Salaj.

In anul 1996 s-a elaborat documentatia “Strategii de dezvoltare” pentru zona Muntilor Apuseni cuprinsa in teritoriul administrativ al judetului Cluj. Prevederi cu privire la protectia patrimoniului natural, a dezvoltarii social-economice, au fost cuprinse si in planurile urbanistice generale ale comunelor.

Din totalul de 74 de comune din judetul Cluj, 14 (Baisoara, Belis, Ciucea, Maguri Racatau, Margau, Marisel, Poieni, Rasca, Valea Ierii, Calatele, Sacuieu, Capusu Mare, Gilau, Iara) acopera zona montana.

4.2 Resurse turistice naturale:

Muntii Apuseni se afla situati la nord de valea Muresului, fiind cea mai intinsa si cea mai diversificata unitate a Carpatilor Occidentali. Limita vestica o constituie Dealurile de Vest si pe mici portiuni chiar Campia de Vest (in dreptul Muntilor Zarandului), care patrund in interiorul depresiunilor-golf fomand un teren foarte sinuos. Spre est contactul cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei se face printr-un sir de depresiuni “submontane” (Almas, Iara, culoarul Alba –Iulia-Turda). Spre sud est Culoarul Orastie ii desparte de Muntii Sureanului din Carpatii Meridionali, iar in continuare, Valea Muresului este o discontinuitate majora spre sud.

Desi reprezinta cel mai inalt sector al Carpatilor Occidentali, Muntii Apuseni abia depasesc 1800m in partea centrala (Bihor 1847m, Vladeasa 1834m, Muntele Mare 1825m). In general, altitudinile oscileaza in jurul valorii de 1000m.

Peisajul montan este compus dintr-un mozaic de macro si micro forme de relief etalate pe verticala sau la suprafata, subaieriene sau subterane. Crestele ascutite (Plesa rametului-Piatra Cetii, Vulturesc) alterneaza cu o serie de culmi suspendate, masivele izolate (Pietrele Ampoitei) stau alaturi de magurile vulcanice ale Trascau-Metaliferilor. La acestea se adauga culmile inalte intens aplatizate (Biharia, culmea principala din Muntele Mare) care contrasteaza cu masivele insingurate (Gaina, Vladeasa).

Cheile si defileele alcatuiesc o grupa de forme intens vizitate in Apuseni fiind cel mai impresionant numar de fierastruiri morfologice din tara. Cheile Turzii, Rametului, Somesului Cald, Albioarei, defileul Crisului Repede, Crisului Negru, Crisului Alb si Ariesului sunt doar cateva dintre elementele de atractie.

Lumea subterana a pesterilor si avernelor (peste 5000 de pesteri inventariate in regiune) reprezinta o zestre de notorietate. Dintre exemplele relevante enumeram: pestera Altarului, Pestera din Valea Firei, Ghetarul Scarisoara, Cetatile Ponorului, Pestera Ursilor, Pestera Vantului (cea mai lunga cavitate subterana din Roamnia cca.50km) s.a.

Influenta pozitiva a climei se manifesta in cantitatea mare de zapada si durata indelungata in Biharia si Muntele Mare, unde sporturile de iarna s-au afirmat deja. Climatul de adapost al bazinelor depresionare si topoclimatul subteran al unor pesteri isi asteapta valorificarea.

Inca din antichitate sunt exploatate izvoarele de la Geoagiu Bai, Moneasa.

Desi exploatata intens de-a lungul veacurilor, padurea de fag si conifere invesmanta versantii, unele culmi si platouri. Farmecul sau este sporit de existenta animalelor mari (cerb, mistret, caprior) vizate de turismul cinegetic. Apele de suprafata (Somesul Mic, Ariesul Mare, Draganul) detin un fond piscicol bogat in specii.

Conoasterea resurselor naturale sub aspectul capacitatii lor productive si a insusirilor lor tehnologice reprezinta o conditie primordiala pentru evaluarea potentialului lor de participare la dezvoltarea unei zone rurale.

Chiar daca relieful in sine nu este un factor de vegetatie si nu influenteaza productia in mod direct, el este unul din elementele de baza ale conditiilor de mediu, intrucat el reprezinta, intre altele, in primul rand cadrul spatial al formarii si evolutiei solului. Gruparea terenurilor agricole dupa forma de relief pe care sunt dispuse (tabelul de mai jos) pune pe de-o parte, in evidenta neajunsurile delimitarii teritoriale pe baza limitelor administrative, iar pe de alta parte, constituie un argument net pentru delimitarea in cadrul zonei montane, a unor subzone pe diferite intervale de altitudini. Este evident ca cea mai mare parte a teritoriului agricol este dispus in munti, din care mai mult de 22% la altitudine de peste 1000m; aceasta situatie avand consecinte cunoscute asupra climei, vegetatiei, inclinarii terenurilor, farmitarii acestora, a dificultatilor de transport si de prelucrare a terenului agricol etc.

Gruparea terenurilor agricole din Muntii Apuseni in functie de forma de relief:

Structura pe forme de relief este destul de diferentiata pe cele 3 judete remarcandu-se o altitudine mai joasa a terenurilor situate in judetele Bihor si Salaj. Ceea ce se surprinde in privinta Muntilor Apuseni in general, este altitudinea scazuta si desfasurarea domoala a culmilor pe care populatia le-a denumit chiar “sesuri”.

Clima este unul din factorii determinanti ai capacitatii de productie a terenurilor. Ea e definita prin temperatura, precipitatii, radiatie solara s.a. Manifestarea temperaturii medii anuale in zona Muntilor Apuseni, pe terenuri ecologic-omogene afernte imbraca o paleta foarte larga, cu o amplitudine de peste 7 grade C. Astfel, se inregistreaza o temperatura medie anuala mult mai ridicata in judetele care detin teritorii in general la altitudini mai joase (Bihor 8,1 grade C) si mai scazute (Cluj 5,8 grade C) in judetele a carei teritoriu se situeaza la altitudini mai mari.

Cantitatea de precipitatii cazute in cursul intregului anin diferite sezoane ale anului, influienteaza puternic posibilitatea de sinteze a materiei vegetale. Din acest puct de vedere caracteristica de baza a zonei fiind precipitatiile abundente (circa 860 mm/an), dar regimul pluviometric, ca de altfel regimul termic, variaza in cea mai mare parte in functie de relief. De mentionat este prezenta unui numar insemnat de zile cu precipitatii mai mari de 1 mm/zi si a unei perioade lungi de persistenta a stratului de zapada.

4.3 Resurse antropice:

Datorita individualizarii geografice si extensiunii spatiale precum si datorita prezentei tuturor atractiilor de ordin natural (morfologice, climatice, hidrologice, biogeografice) si a unor resurse antropice de exceptie datorate popularii indelungate si dense, regiunea se integreaza in sfera turismului recreativ (drumetii montane, sporturi de iarna, alpinism, speoturism, vanatoare si pescuit). Turismul curativ si culturalizant sunt de asemenea bine dezvoltate. Nota comuna a tuturor tipurilor ramane insuficienta amenajarilor si calitatea modesta a serviciilor. In aceste conditii turismul rural are mari perspective de afirmare, cele mai importante pensiuni si ferme agroturistice fiind bine reprezentate in zona bordurii nordice (Belis-Rachitele-Calatele-Sancraiu).

Muntii Apuseni au cel mia ridicat grad de populare dintre toate regiunile carpatice. Exploatarea aurului in Metaliferi, dateaza din antichitatea timpurie, ca de altfel si asezarile din zona. In consecinta obiectivele antropice sunt numeroase si diverse. La periferie apar cetati ( Bologa, Piatra Craiului, Soimus) iar in interior orasele vechi daco-romane (Abrud, Zlatna, Rosia Montana). O manastire vestita este cea de la Rameti printre cele mai vestite din Transilvania. Muzeul Aurului de la Brad detine exponate mineralogice unice, iar muzeul etnografic din Lupsa pune la dispozitia vizitatorilor elemente ale culturii materiale din Tara Motilor.

Caile de acces sunt implantate la periferie de-a lungul culuarului Muresului (soseaua E70 si magistrala feroviara Bucuresti-Arad-Curtici), respectiv de-a lungul Somesului Mic si Crisului repede (soseaua E60 si magistrala feroviara Bucuresti-Oradea-Episcopia Bihorului).

4.4 Dezvoltarea zonei montane (Muntii Apuseni) in strategia de dezvoltare a judetului Cluj

Alaturi de alte 27 judete din Romania (Alba, Bihor, Bistrita-Nasaud, Brasov, Buzau, Caras Severin, Covasna, Dambovita, Gorj, Harghita, Hunedoara, Maramures, Mehedinti, Mures, Neamt, Prahova, Satu Mare, Salaj, Sibiu, Suceava, Timis, Tulcea, Valcea si Vrancea), judetul Cluj a organizat in anul 2002 declarat Anul Internatioanal al Muntelui, o serie de actiuni pentrudezvoltarea durabila si protectia mediului natural montan. Actiunea a fost coordonata de catre Guvernul Romaniei “Comitetul National Roman pentru Anul International al Muntelui 2002” in acord cu programele Unitatii de coordonare A.I.M. 2002 din cadrul FAO- Roma.

In anul 1997 Consiliul Judetean Cluj devine membru fondator al “Asociatiei Judetelor de Munte” din Romania, asociatiei a regiunilor Brasov, avand ca principal scop crearea unei asociatii a regiunilor europene din Carpati prin care sa se deruleze proiecte de dezvoltare economica locala durabila, cu cofinantari importante din partea Comunitatii Europene.

Judetul Cluj cuprinde o parte din teritoriul Muntilor Apuseni, reprezentat de Muntii Bihor- Vladeasa, Muntii Gilau- Muntele Mare, Muntii Trascaului, Muntii Mesesului si Muntii Plopisului. Din punct de vedere morfogenetic in spatiul montan al Apusenilor distingem trei trepte de modelare cu altitudini cuprinse intre 750-1200m, 1200-1400m si 1400-1800m, primele doua fiind puternic antropizate. In general spatiul montan din aceasta zona este caracterizat de altitudini medii sub 1300m (altitudinile maxime se ating in Vf. Vladeasa 1836m si Vf. Muntele Mare 1826m), valori ridicate ale densitatii hidrografice (0,8-1,2 km/kmp), o diveristate mare de resurse si nu in ultimul rand, de gradul mare de antropizare. In acest sens zona Muntilor Apuseni desfasurata pe teritoriul administrativ al judetului Cluj cuprinde o retea de asezari formata din 52 localitati grupate in 14 comune si o populatie totala de cca 33.00 loc.

Interesul administratiei judetului, respectiv a consiliului Judetean Cluj, pentru dezvoltarea pe toate planurile a acestei zone s-a concretizat prin realizarea unei documentatii de amenajarea teritoriului si de urbanism prin care s-a urmarit punerea in evidenta a tuturor disfunctionalitatilor la nivel teritorial, al prioritatilor si elaborarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu si lung.

MUNTII APUSENI DISFUNCTII

Cadru natural: – altitudine ridicata

– clima aspra

– pante accentuate

– izolare

– fertilitate scazuta a solului

De ordine social-economica:

– depopularea asezarilor

– imbatranirea populatiei

– restrangerea activitatilor agentilor economici din industria extractiva si de prelucrare

– lipsa specialistilor (invatamant si sanatate)

– lipsa specialistilor in economia montana

Conditii de mediu: – protectia mediului

– conservarea biodiversitatii

Problematica generala a Muntilor Apuseni este determinata in general de dezavantajele pecifice tuturor zonelor montane: altitudine ridicata, clima aspra, pante accentuate, izolare, fertilitate scazuta a solului la care se adauga o serie de disfunctionalitati de ordin economic si social cum sunt depopularea asezarilor, imbatranirea populatiei, restrangerea activitatilor agentilor economici din industria extractiva si prelucratoare, echipare tehnica deficitara, lipsa specialistilor in invatamant si sanatate, lipsa specialistilor in protectia mediului si conservarea biodiversitatii.

In rezolvarea acestor probleme si pentru diminuarea efectelor negative asupra populatiei, Consiliul Judetean Cluj prin programe specifice si eforturi ample a intervenit in punctele critice ale acestei situatii aducand imbunatatiri palpabile in punerea in aplicare a strategiilor de dezvoltare pentru aceasta zona.

Dintre activitatile operationale continute in Programul de dezvoltare economico-sociala a judetului Cluj retinem pentru zona montana urmatoarele:

~ stimularea formelor alternative de turism: turism montan, turism rural, turism cultural, turism de afaceri si de conferinta s.a.;

~ realizarea obligatiilor si conditionarilor legale pentru functionarea ca arii naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice din zona montana a judetului;

~ imbunatatirea aceesului locuitorilor spatiului montan la educatie, servicii de sanatate, locuri de munca, piete de desfacere a produselor specifice;

~ atragerea de surse de finantare pentru realizarea obiectivelor de infrastructura, transport, comunicatii si alte proiecte de dezvoltare locala care confera atractivitatea pentru investitori. Astfel, voi face cunoscute cateva din programele si realizarile axate pe dezvoltarea durabila a zonei Muntilor Apuseni.

Investitii in zona de munte (Consiliul Judetean Cluj)

-milioane lei-

Dupa cum se poate observa in tabelul de mai sus, in unele comune au fost finalizaze lucrarile de alimentari cu apa, drumuri, alimentari cu gaze naturale, iar in altele lucrarile sunt in plina desfasurare.

Reabilitarea drumurilor – s-a avut in vedere :

DJ 764 B – Valea Draganului- Baraj Acumulare Dragan, 18,9km – intretinerea imbracamintii asfaltice;

DJ 103 K – Baraj Acumulare Dragan – Limita cu judetul Bihor, 3,04 km –pietruire;

DJ 103 H- DN 1- Bologa- Sacuieu- DJ 108C, 19,250 km- 2,2km imbracaminte asfaltica si 17,050km pietruire (Acord subsidiar cu CN “Apele Romane” si finantat de Banca europeana de Investitii);

DJ 103 J –DJ 108 – Sancraiu- Alunisu- Sacuieu- Visagu- Cabana Vladeasa- 20,2km intretinere imbracaminti asfaltice si pietruire;

DJ 108 C- Calata- Margau- Rachitle- 38,47 km- imbracaminte asfaltica si pietruire;

DJ 108- Huedin- Calata- Belis- Limita Judetului Alba- 58, 55 km- intretinere imbracaminte asfaltica si pietruiri;

DJ 107 P- Gilau- Acumulare Tarnita- Marisel- 44,26 km imbracaminti asfaltice si pietruire; s.a.

In programul de electrificare al SC ELECTICA S.A. pentru 2002-2003 s-a prevazut electrificarea a 123 gospodarii din zona montana cuprinse in sistemele: Margau-Rachitele; Maguri Racatau-Muntele Rece; Poieni-Tranis; Belis-Poiana Horea; Ciucea- Negreni.

In strategia de dezvoltare economico-sociala a judetului pe perioada 2001-2004 se preconizeaza electrificarea unui numar de aproximativ 200 de gospodarii situate in comunle: Margau, Maguri Racatau, Calatele, Poieni, Belis, Ciucea, Iara si Marisel.

Agricultura, silvicultura si industria din zona montana:

Strategia de dezvoltare cuprinde o serie de obiective cu termen de realizare pana in anul 2004 cu referire directa la zona montana: dezvoltarea turismului rural prin atragerea gospodariilor taranesti din zonele Gilau, Valea Ierii, Belis, Poieni,Baisoara si dezvoltarea unor activitati de mica industrie, artizanat in zonele Capusu Mare, Izvoru Crisului, Huedin, Gilau.

In vederea pastrarii si maririi fondului forestier actual din zona montana a judetului, in strategia de dezvoltare economico-sociala a judetului pe perioada 2001-2004 se precizeaza ca obiective principale lucrarile de corectare a torentilor din bazinele hidrografice Somesu Cald si Somesu Rece. Cele din bazinul Somesu Cald au ca scop principal impiedicarea colmatarii si protejarea calitatii apei lacului Somesu Cald- sursa de apa pentru u numar important de locuitori ai judetului.

In perioada 2002-2004 intre principalele obiective care au fost finantate din surse proprii, credite externe si finantari neramburasabile se afla lucrarile: reabilitarea zonelor, monumentelor, cladirilor de interes turistic; sustinerea initiativei private in crearea si dezvolatarea de unitati turistice cu servicii la standarde internationale; amenajarea zonelor cu potential etno-cultural in scopul dezvoltarii turismului.

Prin gija Consiliului Judetean Cluj s-au intocmit studiile necesare atestarii ca statiuni turistice a zonelor de atractie turistica Fantanele si Muntele Baisorii in prezent existand si elaborate studii de fezabilitate ce vizeaza posibilitatea de extindere a sistemului de alimentare cu apa si canalizare, amenajarea cailor de acces si reabilitarea si extindereea domeniului schiabil in statiunea Muntele Baisorii. In statiunea Fantanele, pe langa investitiile in infrastructura facute de SC ”Turism Transilvania” S.A. se urmareste gasirea unei solutii viabile pentru punerea in functiune a partiei existente in aceasta statiune pe teritoriul administrativ al comunei Marisel, infiintarea satului eco-etnografic cu un muzeu viu al mestesugarilor populari, tractare cablu pentru schi nautic, debarcader pentru ambarcatiuni cu vele si rame.

Prin lista de prioritati ale Consiliului Judetean Cluj cuprinse in Strategia de dezvoltare economico-sociala a judetului pe perioada 2001-2004 se afla urmatoarele:

~ dezvoltarea turismului montan in zona Muntilor Apuseni prin punerea in valoare si introducerea de noi trasee turistice;

~ infiintarea infrastucturii turistice cu o capacitate de cazare in cadru organizat de 100 perosoane, a zonei pentru case de vacanta, servicii si agrement;

Consiliul Judetean Cluj a acordat o maxima atentie zonelor protejate de pe raza judetului. In cursul anului 1994, prin decizia Delegatiei Permanente a Consiliului Judetean Cluj nr.147 a fost aprobata Lista zonelor naturale protejate de interes national si judetean.

In vederea protejarii zonelor naturale de interes national au fost elaborate studii in cadrul PATJ Cluj prin care s-a cercetat si analizat starea existenta, stabilindu-se masuri concrete deconservare si zone tampon de protectie.

Zonele naturale protejate de interes national legiferate prin Legea nr.5/2000 si cuprinse in zona montana sunt urmatoarele: Parcul National Muntii Apuseni ( partial pe teritoriul judetului Cluj), Pestera Varfurasu, Pestera Mare de pe Valea Firii, Cariera Corabia, Cheile Turzii si Cheile Turenilor. Pentru 13 din zonele naturale protejate de interes judetean au fost elaborate Planuri Urbanistice de zone protejate, rolul acestora fiin de a elabora regulamente care sa conduca la protejarea zonelor ce prezinta valoare peisagistica si valorificarea potentialului lor turistic in contextul asigurarii unei dezvoltari durabile a teritoriului. De asemenea s-au delimitat areale ce se preteaza constructiilor turistice si de agrement. Aceste proiecte elaborate in zona montana sunt: PUZP Fantanele, PUZP Lacul Tarnita, PUZP Somesu Cald-Somesu Rece, PUZP Lacul Floroiu si Valea Draganului, PUZP Vladeasa, PUZP Muntele Baisorii, PUZP Valea Ierii, PUZP Cheile Turzii.

Pentru perioada imediat urmatoare, Consiliul Judetean Cluj a initiat elaborarea documentatiilor de urbanism necesare creeari cadrului juridic de dezvoltare a zonelor turistice climaterice “Vladeasa”, “Bologa” si “Lacul Floroiu” urmand a se concretiza prin aparitia statiunilor turitice.

Astfel, in ceea ce priveste teritoriul din zona Muntilor Apuseni se pot nominaliza urmatoarele obiective principale, de o deosebita importanta:

a) imbunatatirea conditiilor de accesibilitate si comunicare;

b) conservarea si valorificarea durabila a potentialului natural;

c) valorificarea potentialului economic;

d) ameliorarea conditiilor de trai si stabilizarea populatiei autohtone.

Se evidentiaza insa necesitatea completarii sistemului traditional de alcatuire a programelor de interventie in organizarea teritoriului pe baza datelor culese din teritoriu si a satisfacerii unor necesitati ce par de prima urganta (la nivel-microteritorial), cu o metoda de studiu privind evolutia viitoare a sistemului teritorial, ale carei concluzii sa fundamenteze modelarea unor variante realiste de interventie.

Aceste premise conducla fixarea unor obiective obligatoriu de atins in perioada de timp luata in calcul, intre care: elaborarea unui cadru legislativ al zonei montane; atribuirea unei autonomii financiare reale la nivelul unitatilor teritorial-administrative; cuantificarea reala a contributiei teritoriului la produsul economic, a “iesirilor” din sistem, valorificate la nivelul sistemelor ierarhice superioare (energia electrica- la nivel national, apa potabila si masa lemnoasa la nivel zonal etc.)si stabilirea procentului de revenire din beneficiu pentru comunitatile autohtone; stabilirea unui regim fiscal specific pentru zona montana, cu referire la:

~ taxe restrictive privind implementarea constructiilor noi din domeniul turismului sezonier si de sfarsit de saptamana;

~ taxe minimale pentru implementarea activitatilor din sectorul tertiar si dezvoltarea de turism rural;

~ instituirea unui sistem de “pensii de altitudine” suportate din bugetul national- cu scopul limitarii depopularii zonei montane (modelul potughez);

~ infiintarea “Bancii localitatilor montane” si a unui sistem de creditare avantajos, in paralel cu un sistem de impozitare diminuat pentru specialistii ce se stabilesc in zona.

Alaturi de aceste obiective, se va continua actiunea de modernizarea a drumurilor judetene din zona montana in paralel cu coordonarea actiunii de atragere de fonduri SAPARD pentru modernizarea infrastructurilor rurale.

Capitolul V

Studii privind potentialul turistic in microregiunea Huedin – com. Poieni ( localitatea Bologa )

5.1 Aspecte generale

Microregiunea Huedin situata in partea de nord-vest a judetului Cluj este compusa din orasul Huedin si 12 comune invecinate. Desi suprafata este de 155.739 ha populatia se ridica doar la aproximativ 39.000 locuitori fapt explicat de relieful predominant montan.

Activitatile economice de baza sunt agricultura si cresterea animalelor, dar mai recent au inceput sa apara alte activitati generatoare de profit cum ar fi agroturismul si turismul rural. Microregiunea prezinta interes mai ales datorita apropierii de viitorul Parc Natural al Muntilor Apuseni si prezentei a numeroase arii naturale protejate.

Clubul Ecologic “Transilvania” (CET) este o organizatie nonguvernamentala, nonprofit avand ca scop dezvoltarea durabila a Clujului, Vaii Somesului si Muntilor Apuseni, precum si promovarea principiilor ecocivice in regiune.

CET a devenit de-a lungul anilor una din cele mai reprezentative organizatii de mediu din Romania si prin activitatile sale un partener de incredere atat pentru autoritati cat si pentru cetateni. Obiectivele CET vizeaza:

Crearea unui curent de opinie favorabil dezvoltarii constiintei ecologice, menit sa schimbe comportamentul la nivel individual si colectiv;

Promovarea participarii cetatenilor la luarea deciziilor in domeniul protectiei mediului;

Sprijinirea reconstructiei pe baze ecologice a localitatilor din regiune;

Extinderea si managementul zonelor naturale protejate;

Promovarea tehnologiilor nepoluante si a solutiilor durabile de reducere a poluarii;

Educatia ecocivica a tinerilor;

Sprijinirea dezvoltarii institutionale a organizatiilor nonguvernamentale din zona si a mecanismelor de colaborare intre ele;

Orientarea profesionala a tinerilor spre domenii legate de protectia mediului.

Asociatia de Dezvoltare Zonala Huedin (ADZN)- o alta organizatie- reuneste interesele locuitorilor din orasul Huedin si 12 comune invecinate: Belis, Ciucea, Calatele, Izvorul Crisului, Margau, Maguri-Racatau, Manastirenu, Marisel, Rasca, Poieni, Sacuieu si Sancraiu.

Asociatia a fost infiintata in anul 2001 in urma unui proces initiat si sprijinit de Clubul Ecologic “Transilvania” si este o organizatie nonguvernamentala, nonprofit avand ca scop sprijinirea dezvoltarii durabile a localitatilor din microregiunea Huedin si reprezentarea intereselor acestor localitati la toate nivelele.

Intinderi naturale protejate in microregiunea Huedin:

Unde R=regional, P=peisagistic, B=botanic, S=speologic, M=mixt, RN=rezervatie naturala, MN=monument al naturii, SP=spatiu protejat, PN=parc natural.

5.2 Comuna Poieni- conditii ecologice

Asezare: teritoriul pe care se intinde comuna Poieni reprezinta o prelungire a Muntilor Apuseni, un colt de tara unde se imbina armonios bogatii, frumuseti naturale si realizari umane care prin prezenta si pitorescul lor impresioneaza pe orice calator.

Situata in partea de vest a judetului Cluj, la o distanta de 65km de municipiul Cluj-napoca, comuna Poieni este asezata de-o parte si de alta a raului Crisul Repede, avand o suprafata de 19.003 ha. Ea este constituita din satele: poieni, Bologa, Morlaca, Hodisu, Valea Draganului, Tranisu, Lunca Visagului la care se adauga Catunul Cerbesti.

Relief: asezata la limita a trei unitati geografice: Muntii Vladeasa, Muntii Mesesului si Depresiunea Huedinului brazdata de numeroase ape, comuna dispunde de aproape toate formele de relief. Fara indoiala, pe parcursul a milioane de ani, apa a fost cea care a modelat si aceasta zona structurand-o pe mai multe nivele si trepte de nivelare. Retragerea apelor a facut posibila dezvoltarea de asezari omenesti, la inceput pe diferite trepte de nivelare mai inalte apoi, dupa stabilirea de catre ape a unor albii permanente, satele au coborat pe luncile de pe care apa s-a retras.

Asezarile omenesti stabilite atat in apropierea vailor cat si pe dealuri sunt rezultatul unui indelung si continuu proces de adaptare la conditiile geoclimatice si politice, constituind un element de baza in peisajul geografic. Cele din vale au devenit nuclee de “roire”’ in doua directii: spre cursul superior al vailor si in altitudine spre plaiurile si inaltimile ceva mai plane.

Primul nivel, desfasurat in jurul altitudinii de 1600m (Carligate) este prezent prin cativa martori de eroziune, cel mai concludent fiind cel de la culmea Tarnitei, de sub Vladeasa. El se desparte de cel de-al doilea nivel montan (1400m) printr-un abrupt erozional pregnant, si coboara spre nord pana la altitudinea de 1000m, evidentiindu-se aici interfluviul Dragan-Iada si bazinul superior al vaii Zarna.

Cadrul general al reliefului montan, impus de alcatuirea litologica,desavarsit prin procesul de nivelare a fost completat morfologic, inscriindu-se aici abrupturile si grohotisurile de versant dezvoltate pe aproape toate povarnisurile mai ales la baza acestora.

Existenta povarnisurilor abrupte, cu acces foarte greu spre nivelarile intinse interfluviale, a facut anevoioasa ridicarea asezarilor omenesti.

De-a lungul vailor Dragan si Hent (Sacuieu) dar si pe afluientii mai importanti ai acestora s-au format prin nivelare trei trepte, iar la obarsii bazine suspendate cu un fascinant aspect de anfiteatru.

Treapta superioara nivelata de la altitudinea de 700 la 900m, datorita aspectului mai neted si mai intins al acesteia a favorizat aparitia asezarilor omenesti si corespunde si satului Tranisu, treapta medie se situeaza intre 600 si 700m, iar cea inferioara cu 150m sub acest nivel. Treptele sunt dispuse fragmentar pe ambele maluri ale raurilor Crisu Repede, Hent si Dragan, cu nivelarile mai intinse, “Gradistea” de la Bologa si “Podul” de la Valea Draganului.

Defileul Crisului Repede, sapat aproape in intregime in eruptive, desparte doua unitati montane: Masivul Vladeasa si Partea sudica a Muntilor Mesesului, cu dealurile hodisului si Poienilor (Dealul Cornii-921m, Rambusoi-788m) acestia fiind considerati ca o prelungire a Masivului Vladeasa. Zona Depresionara, incadrata in Podisul Huedinului, situata in partea nord-estica a comunei, ce cuprinde satele Morlaca si Hodisu, ofera suprafetele intinse propice culturilor agricole. In aceasta depresiune apele Crisului Repede, a Calatii au sapat defile largi ce se constituie astazi in lunci productive dar care sunt expuse inundatiilor. Constitutia si structura geologica, solurile ce compun muntii, dealurile si depresiunile comunei sunt foarte variate. Caracteristice sunt rocile cuarto-feldspatice, sisturile cuartice, calcare, formatiuni sedimentare, conglomerate, gresii, sisturi argiloase sau silicoase. Existenta in comuna a unor roci cu calitati deosebite a facut posibila dezvoltarea unor cariere de piatra in Poieni, Bologa, Bologa-Hent, Morlaca, Valea Draganului care au schimbat aspectul pitoresc al locului dar au contribuit substantial la ridicarea nivelului economic al comunei.

Cariera Poieni, aflata pe malul stang al Crisului Repede, are un important zacamant de dacit de tip Visag si Poieni ce face parte din zona de sud-vest a masivului eruptiv Vladeasa. Tot zacamant de dacit se gaseste si la carierele Bologa si Morlaca. La Bologa acesta este mai bine individualizat, pe o suprafata de 6 kmp, iar la morlaca are o structura prolifica si textura mai variata avand si elemente de biotit si cuart. In toate aceste cariere se obtin piatra sparta, cribruri de incadrare, toate avand rezerve foarte mari de zacamant.

Hidrografia: principalele rauri Crisul Repede, Hentul (Sacuieul) si Draganul sunt tranzitorii prin comuna, acestea avand insa foarte multi afluienti mai mari sau mai mici care impanzesc toata zona.

Reteaua hidrografica foarte bine dezvoltata se datoreaza in primul rand precipitatiilor abundente, mai ales in zona Montana. Datorita povarnisurilor abrupte si a geologiei bazinelor vailor formate in special din roci impermeabile, argile si marne, scurgerea apelor provenite din ploi sau topirea zapezii se face rapid, cu debite mari, accentuaind procesul de eroziune si producand adeseori inundatii. Aluviunile adese de viituri, apele in general, au contribuit considerabil la formarea actualei configuratii a teritoriului comunei. Colmatarea albiei raurilor mari a dus in timp la schimbarea cursurilor acestora; stabilizarea lor pe o albie mai sigura a facut posibila dezvoltarea satelor sau mutarea acestora pe terenurile mai fertile parasite de ape. Concludent in acest sens este dezvoltarea partii de sus a satului Valea Draganului, zona Lunca Molivului. Aceasta a fost o luna inundabila a raului Dragan plina de molizi iesiti din semintele aduse de ape, primele case fiind construite aici pe Dealul Luncii. Dupa stabilizarea cursului Draganului au coborat pe lunca.

Raul Sacuieu (Hent) care traverseaza de-a lungul satul Bologa, izvoreste de sub Seaua Prislop, culege cateva paraie, trece prin Rachitele, unde preia si apele vaii Stanciului, strabate Scrindu, iar la Racad este zagazuita de un baraj din beton si arocamente. Apele adunate in el sunt pompate prin galerii, sapate in muntele Vladeasa, in lacul de acumulare de la Floroiu se si de aici, tot prin munte la uzina electrica de la Remeti.

In aval de baraj aduna firisoarele de apa: Alunu, stanisoara, Scurta, Pietraru, Maguri, Subcetate trece prin sacuieu si cu debit sporit se revarsa in Crisul Repede la iesirea din Bologa. O parte din apele lui sunt captate si epurate de statia de pompe de la Hent (la intrarea in Bologa), apa fiind trimisa spre orasul Huedin si spre satele Morlaca, Bologa si Poieni.

Draganul isi are obarsia in amfiteatrul format sub Culmea Cumpanatelu, in bazinul numit Izvoarele Draganului insumand o sumedenie de izvoare dispuse in tot acest bazin. De aici o ia spre nord luand cu el apele paraielor Voiosu si Sutanu si ajung la Ciripa. Ajuns aici, calatorul sau turistul poate sa-si potoleasca setae din izvorul amenajat de inginerul silvic Mascanu, iar cel dornic sa cunoasca salbaticia muntilor o poate lua pe poteca marcata pana la cascada Moara Dracului sau sa traverseze peste munte, pe la Ariz Vulturului sis a ajunga in Stana de Vale.

In aval de Ciripa, pe malul stang, se afla cea mai salbatica, mai dificila si mai infricosatoare vale, Valea Chentului, cu povarnisuri abrupte, stancarie si grohotisuri, cu o vegetatie luxuriant ape firul vaii, plina de vipere, ursi si alte salbaticiuni.

De aici, curgand intre Bocioasa si Muncei, bazinul vaii se deschide pana la Gura Craciunului, preia apele acestui parau, se indreapta spre Zarna, unde intra in Comuna Poieni si la cativa km mai jos apele Draganului impreuna cu cele ale Sebiselului se opresc in betonul lacului de acumulare ca sa o ia apoi prin munte spre uzina de la Remeti.

Chiar daca in ansamblu ne aflam intr-o zona cu climat continental-moderat, supus influentelor nord-atlantice, masivele muntoase inregistreaza si unele particularitati distincte, generate de diferenta de altitudine si de orientare generala a culmilor.

In ceea ce priveste regimul temperaturii, analizand mediile lunare se constata ca temperature cea mai scazuta in luna ianuarie in acesata zona este de -4,4 grade C, iar cea mai mare in ceea mai mare parte a zonei in luna iulie e de 18-19 grade C.

Importanta reliefului pentru turismul zonei este ilustrata printr-un numar apreciabil de elemente care etaleaza atractii multiple.

5.3 Aspecte sociale

Istoric: Izvoarele arheologice descoperite pe baza comunei sunt pretioase marturii: vreme din epoca preistorica, cu o vechime de peste patru mii de ani s-au descoperit la Bologa la locul numit “Drumul Gaunos” , topoare de piatra, iar ceramica neolitica la “Valea Banului” din Valea Draganului. Tot la Bologa, la locul numit “Gradiste” s-au descoperit fragmente de ceramica dacica din sec III-I i.e.n.

Perioada romana (anii 106-274) s-a dovedit bogata in urme arheologice la Valea Banului (Cetatea)- Valea Draganului, Dealul Cociunului-Poieni, dar cele mai multe la “Gradiste” (care inseamna “asezare intarita”, “cetate”) la Bologa, unde pe mai multe hectare s-a descoperit un castru roman, baia romana, canabele (locuinte ale populatiei civile care stationa aici).

Izvoarele istorice medievale pomenesc, la diferite date localitatile, darn u vorbesc de intemeierea lor, ceea ce inseamna ca acestea existau cu mult inaintea acestor izvoare. Iata cateva mentiuni documentare referitoare la localitatile comunei:

Bologa este mentionata incepand cu anul 1304 sub numele de Sebuswar, apoi alte grafii: Sebeswar in 1329, Castrum Regis Hunyad -1397 si Sebes Varallya-1760.

Morlaca in primele documente este inscrisa ca Marothlak-1493, apoi si in alte variante Marothlaka-1666, Marothacz-1762.

Hodisu: pe la 1496 este inscris Hodos, Hodosfalva-1666.

Poieni: prin 1500 este inscris ca Possesionis Kissebes (adica posesiunea Sebesul Mic), Sebesu mic-1850.

Valea Draganului: la 1455 este amintita cu numele Nagh Sebes (Sebesul Mare) apoi Possesiones nagh Sebes-1493, Sebesu Mare-1854.

Lunca Visagului este mentionata doar in 1909.

Cerbesti apare doar in 1956 cu specificatia ”catun”.

In Apuseni istoria are culoare si symbol, imbraca o maretie si o solemnitate aparte ce urca in timp de milenii.

Sunt mai bine de doua mii de ani de cand Bologa (care in antichitate, in perioada daco-romana se numea Resculum) ridica fruntea din neguri de vremuri. Neclintirea acestui sat ca si a altora inseamna si neclintirea neamului pe acest pamant; de accea se spune ca Lucian Blaga prin afirmatia sa “Vesnicia s-a nascut la sat” a pornit de la valorile spirituale si materiale ale satului, care constituie temelia lumii roamanesti, acolo gasim esentele ce au inzestrat neamul romanesc in multi milenara sa existenta.

Romanii au aflat aici o asezare care putea juca un rol strategic fiind amplasata pe culoarul Crisului repede, acolo unde acesta se ingusteaza prima data, iar dealurile inalte din zona constituie o bariera naturala. Acesta a fost motivul pentru care au construit si fortificat un castru (fortareata) intarit cu ziduri , doua valuri de pamant si un sant cu apa.

Ruinele complexului roman pot fi usor recunoscute si azi la locul numit “Gradiste”, unde zidurile incinta ce masoara 213m/133m portile si tunurile precum si cladirea comandamentului au fost cercetate prin sapaturi arheologice effectuate in 1936, 1968 si 1969. Atat in interiorul castrului, cat si in afara lui pe intregul platou de la “Subcetate” s-au descoperit sute de produse ceramice varfuri de lance, sulite, cutite, chei, vase de provizii.

Numele primei unitati, cohorta a doua Hispanica este trecuta si in inscriptia provenita de la Bologa, inscriptie ce se pastreaza la liceul “Octavian Goga” din Huedin.

Si la Bologa s-au gasit urme ale convietuirii daco-romane, printer acestea fiind o ceasca tipic dacica descoperita in interiorul castrului roman. Dovada a continuitatii vietii aici este si folosirea pozitiei strategice a locului de intrare in defileul Crisului Repede prin ridicarea cetatii medievale de la Bologa, in zidul careia se regasesc pietre fasonate si caramizi provenind de la asezarea daco-romana.

Asezari omenesti: daca in ultimii 50 de ani satele si-au schimbat infatisarea prin construirea de case mari, trainice, din piatra si caramida, acoperite cu tigla sau tabla, se mai pot vedea si astazi case representative, specific zonei, cu anexele gospodaresti de odinioara: suri, cotete, colnite. In general o gospodarie taraneasca este alcatuita dintr-o casa, o curte ”din fata”, cohea (bucataria de vara), poiata cu sura pentru fan si cotete pentru porci si oratanii.

Casele erau executate din lemn, multe amplasate in pante, unde solul nu permite realizarea unor fundatii verticale. Partea din spate ers sprijinita de stanca, iar cea dinspre vale pe piloni din piatra sau lemn (stive de butuci pusi alternative, transversal si longitudinal). Fatada casei are un cerdac cu stalpi si arcade, adeseori sculptate. Cel mai caracteristic element architectural este sarpanta inalta acoperita cu sindrila pe care sa nu stea o cantitate mare de zapada. In cele mai multe cazuri, casa era compusa din doua camere si o tinda.

Etnografie si folclor: Zona etnografica Crisul Repede situate in nord vestul tarii cuprinde un teritoriu intens in care se intalnesc toate formele de relief: munti, dealuri, campii si teritorii acoperite in trecut cu mlastini de nepatruns.

Un complex de factori a determinat aici aparitia mai grabnica a productiei in agricultura, dezvoltarea mestesugurilor, intensificarea relatiilor de schimb a productiei de marfuri si implicit o stratificare mai accentuata a populatiei de la tara. Crearea unei paturi taranesti cu o mai mare putere de cumparare in perioada intensificarii relatiilor de schimb a influentat dezvoltarea portului popular atat in randurile populatiei romane, cat si la nationalitatile conlocuitoare: maghiara si slovaca.

In partea noastra de lume, mai exact in Transilvania, putem vorbi despre un consens in privinta relatiilor interetnice, fiind un proces complex, in continua miscare ce urmareste pacea si toleranta prin eliminarea oricaror tensiuni mostenite in timp. Intre granitele judetului Cluj convietuiesc in buna intelegere: romani (79,3%), maghiari (17,3%), rromi (2,85%), germani (0,12%) evrei , ucrainieni, sarbi, turci, tatati, slovaci (0,062%).

Etnograful Szabo T.A. sustine ca din punct de vedere geographic si istoric, zona Calatei denumeste numai teritoriul mic intre Calata si Valea Crisului, deci “tinutul care se intinde intre taramurile celor doua rauri si marginea Muntilor Gilaului”. Deci Zona Calatei sau a Huedinului cuprinde satele din Bazinul Huedinului si Valea Capusului pana la Agires. Dintre satele cu un port traditional semnificativ se pot aminti: Calatele, Margau, Poieni, Negreni.

Ocupatiile principale ale locuitorilor acestor zone sunt cresterea animalelor, lemnaritul, lucrul la padure, agricultura.

Costumul femeiesc nu prezinta deosebiri prea mari fata de subzonele invecinate, zona insa e mai conservatoire in pastrarea portului traditioanal femeiesc si barbatesc. Camasa femeiasca existenta azi, aici e o varianta a camasii de ciupag care a avut candva o raspandire generala in zona. (la Calata, Calatele, Valea Almasului, cuzaplac s.a.). Candva portul femeiesc din satele zonei Calatelor s-a incadrat in aria veche a costumului femeiesc cu zadii. Astazi in majoritatea localitatilor costumul femeiesc se incadreaza in aria costumului cu rochii albe specifice Transilvaniei, Zonei Crisului repede sub a carei influenta a evoluat. In aceasta zona putem intalni camasa lunga cu maneci simple sau cu maneca stransa mai sus de cot si brodata. Spre sfarsitul sec. XIX in ornamentatia camasilor apare broderia scrisa, de influenta maghiara, tehnica artizanala care se facea cu pana de gasca inmuiata in vopsea de arin sau cerneala.

Pentru acoperitul capului femeile foloseau carpe de par cu flori sau naframi negre cu ciucuri. Mai demult femeile purtau un stergar alb ales cu negru sau rosu. Treptat el a disparut fiind purtat doar la anumite ocazii (la inmormantare, la nunta sau biserica).

Portul barbatesc :piesa de baza a costumului din zona Calatelor este camasa. Camasa veche se incadreaza in tipul celor cu croi drept, maneca este larga, aplicata pe stan la nivelul clinului dreptunghiular. Este un croi simplu cu o broderie bogata, de obicei cu motive geometrice pe maneci, pe marginile stanului si la gura camasii. In imbracamintea de vara, camasa este insotita de geci din sase lati de panza alba. Chimirele se poarta destul de rar (in general camasile sunt scurte si de poarta slobode, adica fara chimir) si numai de catre batrani.

In picioare barbatii purtau mai demult opinci, azi bocanci si cizme cu tureac teapan, iar pe cap clop negru vara si caciula de miel iarna. La imbracamintea de iarna ca si in alte zone, piesa principala a acestui anotimp era pieptarul, aici lung peste talie atat la femei cat si la barbati, evazat in partea de jos. Broderia este realizata cu fasii de irha (lana colorata) si postav intro cromatica sobra. Pieptarele noi sunt infundate, influientate de cele din zona Sibiului. Sumanul, piesa traditionala specifica atat femeilor cat si barbatilor, este mai lung si mai larg decat in zonele invecinate. Sumanele mai vechi erau negre, cu ornamentatie discreta, cele sure aparand mai tarziu. Tipul mai evoluat are o ornamantatie bogata cu postavuri viu colorate si matase sau arici. In asociatie cu sumanul, barbatii poarta cioareci din panura alba cu croi simplu su cu o ornamentatie discreta.

In etapa actuala, costumele traditionale se poarta tot mai putin.

Tot ceea ce oamenii nu uita din istorie se inalta, se mentine si se lumineaza sub aureola creatiei populare.

Adevar si legenda intalnim in orice colt al pamantului romanesc, dar in satele din Apuseni, unde cadrul geographic este mereu altul in fiecare zi a anului, doinele, baladele si legendele au un specific al lor, cu eroi care au corespuns nevoilor si aspiratiilor locuitorilor. Traditia este aici la ea acasa. Doine, cantece de jale , balade si legende inscriu inseminate aspecte ale istoriei locale. Suferintele fiind multe si mari i-au determinat pe tarani ca in timp ce lucrau, la coasa, la fan, la padure ori confectionau obiecte de uz gospodaresc sa-si cante necazurile dar si bucuriile.

Comuna Poieni- la inceputul mileniului al treilea

Pamantul comunei Poieni, martorul atator evenimente istorice de seama, prin mainile harnice ale oamenilor locului, se prezinta la inceputul celui de-al treilea mileniu cu elemente de pitoresc natural, imbogatit de realizari edilitar gospodaresti. Frumusetea locurilor, nobletea sufleteasca a localnicilor, ma determina sa recomand iubitorilor de drumetie, de frumos si de istorie san u ezite a cunoaste una din comorile pamantului romanesc, comuna de ieri, de azi, care vrea sa fie mai frumoasa si mai bogata maine.

In martie 1968, prin comas area a trei commune: Poieni, Valea Draganului si Morlaca- comuna a ajuns una dintre cele mai mari commune ale judetului , atat ca suprafata cat si pentru numarul de locuitori (19.003ha si 5.802 locuitori). Pamantul comunei prezinta multiple forme de relief, dar dealurile si zona Montana sunt dominante, iar apele sunt captate de raul Crisul repede prin trei afluienti importanti: Calata, Hentul si Draganul. Pe acest relief characteristic prin alternanta deal-vale-deal si cu zona Montana impunatoare isi duc viata cei 5.802 locuitori: 1187 in poieni, 37 in Cerbesti, 692 in Bologa, 912 in Morlaca, 464 in Hodisu, 1745 in Valea Draganului, 496 in Tranisu si 298 in Lunca Visagului.

Din statisticile consultate rezulta ca, dupa 1990 numarul locuitorilor comunei este in continua scadere, acest lucru fiind influinetat de mai multi factori, determinant fiind cel economic.

Schimbarile majore in viata satelor comunei s-au petrecut dupa evenimentele din decembrie 1989 si continua si dupa anul 2003. Reorganizarea unitatilor economice a provocat schimbari atat in ceea ce priveste productia cat si forta de munca ( cu disponibilitati, someri, oameni pusi pe drumuri) avand si consecinte demografice negative. Unii locuitori ai satelor au revenit la ocupatiile traditionale (cresterea animalelor si cultivarea unor plante) dar fara a avea dotari la nivelul secolului present. Satenii practica o agricultura de subzistenta in functie de conditiile geoclimatice specifice, care permit o arie restransa de culture. Se cultiva mai ales cartoful, plantele furajere sip e suprafete mici: grau, ovaz si legume. Zootehnia e mult mai favorabila terenurilor comunei. Se cresc bovine, porcine, cabaline, ovine, pasari pentru nevoile familiei; cal mai profitabil fiin cresterea oilor, sector in care sunt mai multe ferme particulare.

O parte a fortei de munca o gasim in invatamant, administratie, comert,majoritatea insa din forta de munca ocupata lucreaza in industrie, la exploatarea si prelucrarea pietrei si a produselor de cariera la S.C. Grandemar S.A. prin carierele din poieni, Bologa si Morlaca si la exploatarea si prelucrarea lemnului prin unitatile : S.C. Transilvania S.A., Carierele Poieni SRL, S.C. Forest Expres si prin alte societati mai mici.

Societatea Transilvania este cea mai veche, pe raza comunei, in exploatarea si prelucrarea lemnului; dar, in 1990 s-au infiintat mai mult societati care fac acest lucru. Demne de a fi amintite sunt : S.C. Carierele poieni SRL- a construit un teren concesionat de la Consiliul local Poieni: uscator, hale de productie si produce in general casute de vacanta care le vinde in strainatate; de asemenea Eurocip SRL la Bologa.

In 1875 ia fiinta cariera de piatra “Granitul” din Poieni. Aparitia acesteia si a celei din Bologa vor fi favorizate de construirea liniei ferate si a drumului intre Oradea si Cluj. Din aceste cariere s-a transportat piatra cu pluta pana la Budapesta si Viena.

La inceputul acestui mileniu invatamantul in comuna Poieni are o retea buna, cu cladiri adecvate. Functioneaza 7 gradinite, 4 scoli cu clasele I-IV ( la Poieni, Morlaca, valea Draganului si Tranisu), 4 scoli primare (La Hdisu, Valea Draganului, Valea Luncii si Lunca Visagului).

In Poieni, cu sprijinul deosebit al unui fiu al satului, profesorul Liviu Marghitas (actualul rector al U.S.A.M.V. Cluj) s-a construit cu finantare de la Banca Mondiala, un nou corp de cladire cu mai multe sali de clasa; iar acum se afla in derulare un nou proiect care vine in sprijinul integrarii copiilor din familiile defavorizate cu focalizare pe rromi, care va contribui si la modernizarea si dotarea scolii si gradinitei cu noi calculatoare si aparatura moderna; meritul deosebit pentru aprobarea si implementarea acestuia avandu-l directorul scolii, profesoara Mioara Sancraian.

Trebuie amintit faptul ca incepand cu anul trecut (2003) se deruleaza la scoala din Valea Draganului doua proiecte ambitioase: realizarea instalatiilor necesare pentru incalzirea centrala a scolii si renovarea grupului social, proiecte finantate in cea mai mare parte de prietenii acestui sat din comunitatea Madrecoul – Franta.

Probabil, nu peste foarte multi ani, in cele doua scoli (poieni si Valea Draganului) se vor concentra toti copiii din clasele V-VIII de pe raza comunei. Se afirma acest lucru in urma unor cercetari effectuate in zona, remarcandu-se o scadere accentuata a natalitatii si implicit a numarului de copii. Acest fapt a dus in ultimii ani la desfintarea mai multor scoli: Floroiu, Tranisu deal, comuna Morlaca, ultima dintre ele fiind scoala cu clasele V-VIII din Bologa.

Si in domeniul cultural exista atat aspecte bune cat si lipsri. Pe raza comunei sunt 7 camine culturale si 2 sali pentru festivitati. In ele au loc manifestari sporadice, cu exceptia Poieni, unde functioneaza cu rezultate deosebite ansamblul folkloric “Poienita” si grupul de copii “Stropi de soare”, participante la foarte multe festivalui, laureate a mai multor concursuri judetene sau nationale. Toate acestea au fost posibile datorita muncii neobosite a invatatorilor ionel si Dorina Pop. In anul 2002 ansamblul a fost invitata sa sustina mai multe spectacole in Olanda, deplasarea si sejurul fiin asigurate de societatile “ Grandemar” si “Bleem” –Olanda. Creatile folclorice valorificate de formatiile amintite, elementele etnografice intalnite, frumusetile naturale, locurile de agreement pot fi mai bine prezentate si valorificate.

La Poieni in imprejurimile acesteia, se pot desfasura activitati multiple printr-o sustinere financiara eficienta si de durata ajutata de o companie publicitara adecvata. Comuna are situri si monumente istorice, urme ale civilizatiei romane (la Magura Sebesului, Carpen, Cetatea), resturile castrului roman de la Bologa, cetatea medievala, monumente ale eroilor, biserici vechi sau noi. Toate trebuie puse in valoare in primul rand prin imbunatatirea cailor de acces. O solutie salutara ar fi preluarea terenului unde se gaseste castrul si cetatea, printr-un schimb sis a fie date in custodie, dar pastrarea scolii.

In scopul promovarii turismului si agroturismului este necesara dezvoltarea in continuare a infrastructurii, editarea de pliante, ghiduri cu trasee turistice care sa faca posibil accesul la locurile istorice, la barajul Dragan-Floroiu, itinerarii spre Stana de Vale, Vladeasa sau trasee de scurta durata cu plecari din puncte bine stabilite.

Oferind facilitate celor care vor sa se stabileasca definitive pe raza comunei sau celor ce vor sa ridice case de vacanta ori cabane, se va contribui la oprirea fenomenului de imbatranire si se vor crea posibilitati pentru cei aflati in zona, de a obtine un venit suplimentar, transformand comuna intr-o zona atractiva si ravnita.

Daca veniti dinspre huedin, dup ace ati trecut de Braisoru, apropiindu-va de liziera padurii, acolo unde soseaua, linia ferata si Crisul Repede merg “tinandu-se de mana”, convingeti-va ca ati intrat in comuna Poieni.

Oamenii locului cu istoria trecuta si prezenta a lor, cu bisericile si cu asezarile mai vechi si cele mai multe noi, peisajul multicolor, asezat pe trepte altemetrice, panorama decorate cu casute sub coame de deal constituie adevarate puncte de atractie.

Fiti cu ceasornicul trairii la maxim, cu retina si mintea proaspete, gata sa imortalizeze frumusetile locurilor si oamenilor, iar la plecare cu un gand de aducere aminte pentru cei care au contribuit la facerea istoriei comunei.

Capitolul VI

Analiza situatiei microregiunii Huedin.Studiu de caz

6.1 Descrierea situatiei pe baza datelor statistice

Am incercat pe baza unui studiu, analiza microregiunii Huedin, cu scopul ca rezultatele sa poata constitui o baza pentru elaborarea ulterioara a unui eventual program de dezvoltare. Cercetarea este justificata prin faptul ca fara cunoasterea temeinica a situatiei microregiunii nu pot fi formulate prioritatile strategiei de dezvoltare, proiectele concrete de activitati etc. Studiul a fost effectual in vederea cunoasterii si evaluarii starii sociale, economice si ecologice a spatiului rural, mai ales a ramurii agricole si a mediului inconjurator. Studiul situatiei din microregiune se bazeaza pe datele statistice ale Directiei generale Agricole si Alimentare (DGAA)- Cluj, pe analiza chestionarelor intocmite la nivelul comunelor, precum sip e interviuri luate cu primarii si consilierii locali. Microregiunea se compune dintr-un oras mic (Huedin) si 12 comune invecinate (in total 24 de sate). Microregiunea cuprinde 1,4% din suprafata rurala a regiunii nord-vestice a tarii si 1,5% din populatia acesteia.

In microregiunea studiata, la sfarsitul anului 2002 au trait 38.922 de locuitori pe o suprafata de 599,179 kmp. In acest sens am supus spre analiza doua localitati din microregiunea Huedin (criteriul de alegere a acestor comune a fost gradul mai ridicat de dezvoltare a turismului rural in aceste zone). Comuna Poieni este situate in partea de vest a judetului Cluj, la o distanta de 65 km de municipiul Cluj-Napoca; e asezata de-o parte si de alta a raului Crisul Repede. Comuna Sancraiu este situate intre rama cristalina a Apusenilor, la o altitudine medie de 600m, la 56km de municipiul Cluj-Napoca si la 5 km de orasul Huedin.

Problemele legate de populatie si nevoile sociale sunt destul de multe, dintre acestea voi aminti unele mai importante: imbatranirea accentuata a populatiei, depopularea datorita migratiei, in special a tinerilor cu studii medii sau superioare, spre centrele urbane sau strainatate; sporul natural negativ. Obiectivele pe termen mediu si lung care trebuie avute in vedere : conditii de viata atractiva pentru tineri, atat pentru cei din localitate cat si pentru cei din exterior (care ar dori sa se stabileasca in comuna; conditii si facilitate pentru familiile tinere cu copii. Populatia totala stabile este de 5.976 in Poieni si 1.858 in Sancraiu, reprezentand 15,35% respective 4,77% din totalul microregiunii Huedin; acest procent este in scadere daca nu se iau anumite masuri in sensul stabilizarii populatiei.

Situatia locuintelor in microregiune este mai buna decat media pe tara. Deosebit de mare este spatial locative ce revine pe o persoana (~21mp), comarat cu media pe tara (12,3mp/loc.). Reteaua de gaze naturale lipseste din commune,electrificarea este asigurata, ponderea locuintelor conectate la retaua de apa potabila este de 4,28% in Poieni, 10,26% in Sancraiu. Ponderea locuintelor din microregiune conectate la reteaua de apa depaseste media pe tara, dar canalizarea este asigurata in proportie neglijabila.

In ceea ce priveste infrastructura (dotari edilitare)problemele intalnite sunt: cladirile administrative necesita reparatie si doatari moderne; servicii publice deficitare sau inexistente datorita lipsei infrastructurii necesare (puncte de lucru ale bancilor, postei etc.). Aceste neajunsuri pot fi eliminate in timp prin: dotari edilitare functionale si capabile sa deserveasca cetatenii localitatii in conditii civilizate; dotari edilitare extinse pentru diversificarea serviciilor publice arondate spatiului rural .

Alimentarea cu apa curenta, canalizare intampina anumite dificultati cum sunt: sistemul de alimentare cu apa curenta si canalizarea sunt reduse ca lungime; deservind o mica parte din totalul populatiei comunei respective; existenta a putine gospodarii care au bazine vidanjabile sau fose septice; deversarea apelor reziduale menajere in locuri neamenajate (cursuri de apa freatica, infiltratii in sol). Aceste probleme s-ar putea rezolva prin urmarirea obiectivelor pe termen mediu si lung: populatie informata asupra riscurilor cauzate de deversarea apelor uzate in locuri neamenajate, asupra utilizarii durabile, a resurselor de apa si a prevenirii poluarilor; system de furnizare a apei curente si de canalizare capabile sa deserveasca locuitorii comunei.

La sfarsitul anului 2002 la reteaua telefonica au fost racordate in Poieni 282 locuinte, iar in Sancraiu 109 locuinte ceea ce reprezinta 7,7%, respectiv 2,97% din totalul pe microregiune, dar situatia se amelioreaza rapid. Totusi, telefonia si serviciile postale se confrunta si ele cu anumite probleme specifice fiecarei commune: telefonia fixa desi este relative bine reprezentata comparative cu restul comunelor din regiune,nu acopera nici pe departe solicitarile din partea locuitorilor; calitatea telefoniei fixe nu este cea mai buna, afectand in mod special comunicatiile de tip transmitere de date (cele mai afectate fiind autoritatile locale, scolile si societatile comerciale); exista zone in comuna unde telefonia mobile nu are acoperire. Aceste probleme se pot solutiona in timp printr-o retea de telefonie fixa extinsa la nivelul intregii commune capabila sa faciliteze si comunicatiile de tip special (posta electronica, internet etc.); un teritoriu acoperit in totalitate de o forma sau alta de telefonie; servicii postale diversificate si prompte.

Alte tipuri de probleme ridica drumurile si transportul: starea tehnica necorespunzatoare a drumurilor judetene si comunale; nefinalizarea lucrarilor la drumul European E60 (reparatii finalizate pe tronsonul Oradea-Bologa, in lucru tronsonul Bologa-Cluj Napoca); fonduri locale insuficienete pentru construirea si intretinerea drumurilor; dependenta financiara de fondurile allocate de la bugetul Consiliului judetean; transportul public putin dezvoltat. Astfel, obiectivele care se au in vedere in acest sens: o retea de drumuri functionala care sa deserveasca nevoile curente ale locuitorilor si activitatilor economice fara sa afecteze starea mediului inconjurator; system de transport modal care sa coreleze transportul feroviar sic el rutier (de persone si de marfuri).

ECHIPAREA TERITORIULUI Tabel nr.1