Monografia Comunei

INTRODUCERE

Monografia comunei Bratca face parte dintr-un amplu proiect de studiu al regiunii de nord- vest a țării.

Având in vedere aderarea la noile structuri ale Uniunii Europene, aceasta va determina implementarea unor politici de dezvoltare la nivel local și, pentru aceasta, trebuie cunoscute foarte bine structurile administrative până la cel mai mic nivel de organizare.

De aceea, această monografie încearcă să surprindă toate aspectele teritoriului studiat, de la relief până la etnografie și folclor, chiar și probleme de degradare a peisajului.

Ceea ce m-a determinat să aleg ca studiu de caz comuna Bratca, din județul Bihor, a fost frumusețea acestor locuri,pitorescul lor.

Fiind situată într-o zonă carstică foarte puțin exploatată turistic și economic, acest studiu mi-a oferit posibilitatea să descopăr potentialul extraordinar și persectivele de dezvoltare ale acestei comune.

Capitolul 1. AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

Comuna Bratca este situată în partea de est a județului Bihor, la o distantă de 60 km de Oradea și 93 km de Cluj- Napoca, pe linia ferată Cluj- Napoca – Oradea.

Din punct de vedere geografic, comuna Bratca se situează între paralelele de 46°38’ și 47°08’ latitudine nordică și 21°52’ și 23°10’ longitudine estică si are o suprafață de 136,48 km².

Unitățile de relief care adăpostesc comuna sunt Munții Plopișului la nord și Munții Pădurea Craiului la sud.

Comuna Bratca este așezata pe ambii versanți ai râului Crișul Repede, care o străbate de la est spre vest, mai exact în Defileul Crișului Repede în cea mai mare parte, care face legătura între depresiunile Huedin și Borod. Defileul Crișului Repede se constituie dintr-o alternanță de zone depresionare cu aspect de bazinet sau chiar mici depresiuni, mai largi, și zone mai înguste. Zonele de lărgire de la est spre vest sunt : Valea Drăganului, Ciucea, Bulz, Bratca și Șuncuiuș, iar porțiunea cea mai îngustă se desfășoara între Șuncuiuș și Vadu Crișului.

Fig. 1. Harta încadrării administrativ-teritoriale.

În cadrul compartimentului depresionar Borod se include și Podișul Beznea, denumire dată după localitatea care se află aici.

Comuna se învecinează spre nord cu comuna Borod, spre nord- est cu Ciucea, spre est cu Bulz, spre sud- est cu Căbești spre sud- vest cu comuna Roșia iar cu Șuncuiuș spre vest.

Comuna Bratca este formată din șase localități: Bratca, centrul de comună, Beznea, Valea Crișului, Damiș, Ponoară și Lorău.

Capitolul 2. GEOLOGIA.

Din punct de vedere geologic teritoriul comunei Bratca prezintă o mare variabilitate. Astfel, se observă o diferențiere între partea nordică și cea sudică a comunei datorită extinderii acesteia în două unități de relief distincte: Munții Pădurea Craiului și Depresiunea Borod despărțite de Crișul Repede.

La sud de Crișul Repede, corespunzător Munților Padurea Craiului se disting:

1. formațiunile cristaline care constituie fundamentul Autohtonului de Bihor, întâlnit mai ales la izvorul Văii Brătcuței. Aceste formațiuni fac parte din șisturile cristaline ale seriei de Someș și sunt formate din paragnaise, șisturi cuarțitice și micașisturi. Pe seama lor s-a format un relief cu forme greoaue care se impun prin masivitate.

2.formațiunile mezozoice sunt alcătuite în general dintr-o succesiune de roci care s-au depus în trei cicluri de sedimentare: triasic, jurasic și cretacic.

Fiecare ciclu începe cu o serie detritică, formată din conglomerate, gresii și șisturi argiloase, peste care urmează un complex de roci organogene alcătuite din dolomite, calcare dolomitice și calcare masive sau stratificate.

a) formațiunile triasice, alcătuie în bază din conglomerate, gresii cuarțitice și șisturi argiloase. Împreună cu șisturile cristaline, ele alcătuiesc substratul impermeabil pe care s-au grefat cursurile de apă cu caracter permanent. Peste acest complex detritic urmează o succesiune de roci carbonatate a căaror grosime poate atinge 1300m. În cea mai mare parte ele sunt reprezentate prin dolomite și calcare anisian-ladiniene, care aflorează în zona Damișului și Bratca.

La contactul depozitelor carstificabile triasic-inferioare și triasic-mijlocii cu formațiunile impermeabile s-au localizat cele mai importante ponoare și s-au format depresiuni de captare carstică( Depresiunea Damiș).

b) formațiunile jurasice încep cu o serie detritică( jurasic inferior) și sfârșesc cu una calcaroasă( jurasic-mediu și jurasic-superior). Seria detritică este constituită din șisturi argiloase, gresii și calcare cuarțitice și apare mai ales în nordul Munților Pădurii Craiului.

Seria carbonatată începe cu Aalenian inferior și se accentuează în Oxfordian- Kimmeridgian.

c)formațiunile cretacice s-au depus în excavațiile unui relief carstic format pe seama calcarelor tithonice peste care s-au depus calacre baremian-apțiene.

3.formațiunile eruptive sunt reprezentate prin roci vulcanice și subvulcanice de tip Vlădeasa și sunt alcătuite din riolite în asociație cu mici corpuri intrusive constituite din dacite și riolite, răspândite în bazinele superioare ale văilor( în partea sud-estică a comunei).

Partea nordică a comunei corespunde Depresiunii Borod care se desfășoară în lungul Crișului Repede sub forma unui culoar scufundat, de tip graben, între Munții Pădurea Craiului și Munții Plopișului.

Este o depresiune de tip golf, în care s-au depus formațiuni neogen-cuaternare formate din gresii, conglomerate, marne sarmațiene, nisipuri și argile nisipoase pannoniene și din pietrișuri și nisipuri pleistocen-holcene ce intră în alcătuirea teraselor și a luncilor( valea Crișului Repede și Valea Beznii).

Depozite pannoniene se gasesc și sub formă de marne cenușii pe lânga argilele nisipoase. Baza Pannonianului se poate localiza în Valea Beznii, fiind reliefat printr-o succesiune de marne negricioase stratificate. Acestea, în general sunt fosilizate.

În partea superioară a Pannonianului s-au gasit marne fosilifere, cu urme de Sequoia abietina, Salix longa, Glyptostrobun europeum, Liquidambar europea.

Fig. 2. Harta geologică a comunei Bratca.

Capitolul 3. RELIEFUL.

Comuna Bratca se situează pe două unități mari de relief: Depresiunea Borod la nord și Munții Pădurea Craiului la sud de Crișul Repede.

Ca forme de relief, comuna întruneste toate tipurile clasice, de la câmpie subcolinară, cu 300m altitudine( vatra satului Bratca din lunca superioară a Crișului Repede), la coline în Beznea, la dealuri în satul Valea Crișului, Lorău și Dealul Pancului și dealul Nemeșilor în satul Bratca cu altitudini între 300 și 600m, la munte în Damiș, Ponoară și în cătunele satului Bratca, în Dealul Ponorii, Arsură, Glimeia în est, Măgura Beznii la nord altitudini de 700- 800m, iar în Runjet-Damiș aproape 1000m.( vezi Fig. 3.)

La altitudini mai mari se găsesc platouri întinse ca Glimeia și Poiana în Damiș, Poiana și Lunca Poienii.

Fig. 3. Modelul digital de elevație al terenului. Vedere în spațiul 3D.

Pe teritoriul comunei Bratca au fost evidențiate două suprafețe de nivelare: suprafața Zece Hotare și suprafața Fertișagului.

a) Suprafața Zece Hotare.

Se extinde la circa 600-700m și în general este vorba de plaiuri prelungi ce se extind pe cumpenele ce coboară spre Crișul Repede și pe cumpăna între Crișul Negru și Crișul Repede.

Extinderea deosebită peste zonele calcaroase ale Pădurii Craiului indică o perioadă de puternică evoluție carstică de suprafață în timpul formării nivelului respective. Acest nivel ar aparține perioadei Dacian și Levantin.

b) Suprafața Fertișagului.

Această suprafață de eroziune apare pe Platoul Beznea, la circa 400-450m, uneori chiar 500m iar pe stânga Crișului Repede în zona Bratca-Șuncuiuș unde pătrunde adânc și pe văile afluente. Între Bratca și Negreni umerii aceștia sunt mai greu de diferențiat față de urmele terasei superioare și extinderea lor este mai redusă.

Partea nordică a comunei face parte din Depresiunea Vad-Borod care aparține Marelui Bazin Pannonic, care s-a constituit în perioada regresiunii sarmațiene. Ea are forma unui culoar scufundat si este de tip graben.

Trecerea spre zona montană se face printr-un relief dezvoltat în trepte, fie prin povârnișuri alcătuite din glacisuri vechi sau chiar abrupturi calcaroase.

O subunitate a Depresiunii Borod întâlnită pe teritoriul comunei este Podișul Beznea. Acesta are în general o altitudine de 400m, fiind un podiș format din culmi line care alcătuiesc uneori o serie de interfluvii pe care s-a dezvoltat așezarea Beznea.(vezi Fig. 4.Harta fizico- geografică.).

Uniformitatea spațiului geografic este fragmentată de Dealul Craiului( 613m) în partea nordică.

Aici se poate vorbi de două tipuri morfostructurale: deluroase și depresionare, la care se adaugă și tipul montan, mai restrâns( Magura Beznea, 897m).

Dacă se urmărește linia nord-sudică se poate menționa zona piemontană a Munților Plopișului cu Măgura Beznea( 897m) și Dealul Craiului( 613m), după care este în descreștere până către satul Bratca, aici altitudinile fiind în jur de 310m.(vezi Fig. 4.Harta fizico- geografică.).

Fig. 4. Harta fizico- geografică

Fig.5. Munții Plopiș văzuți din satul Beznea.

Predominant este relieful colinar constituit dintr-o serie de interfluvii cu direcție est-vest, cu altitudini cuprinse între 330m și 447m( Dealul Spânzurătorii).

Pe anumite porțiuni, de-a lungul Văii Beznea există lunci destul de înguste, versanții ajungând chiar pe marginea pâraielor.

Partea sudică a comunei face parte din unitatea montană a Pădurii Craiului.Munții Pădurea Craiului sunt situați în partea nord-vestica a Munților Apuseni unde formează atât din punct de vedere geologic, cât și morfologic o vastă “peninsulă”, care se desprinde de blocul central al acestora pe linia grabenului de la Remeți străbătut de Valea Iadului și se desfășoară spre nord-vest, între Depresiunile Vad-Borod la nord și Beiușului la sud, până aproape de Băile Episcopiei.

Se prezintă sub forma unei platforme fragmentată într-o serie de culmi și masive izolate, separate de văi adânci a căror altitudine scade de la est spre vest. Spre vest, spre Valea Iadului, variază între 850 și 1025m( Vârful Hodângușa, Măgura Beiușelor, Dealul Mare, 957m), în zona centrală între 600 și 800m( Culmea Roșiorului, 751m) iar în extremitatea nord-vestică să coboare până la 345m( Dealul Șomleu).

Se remarcă și o coborâre treptată spre cele două depresiuni, cu caracter mai pronunțat spre Depresiunea Beius.

Munții Pădurea Craiului prezintă o mare energie de relief ce se realizează între fundul văilor, uneori foarte adânci( 200-300m) și culmile care le însoțesc, platouri carstice ciuruite cu numeroase doline și masive izolate ce se înalță cu 100-200m deasupra lor.(vezi Fig. 6.Harta adâncimii fragmentării reliefului.)

Munții Pădurea Craiului se caracterizează și printr-o remarcabilă dezvoltare a carstului pe o suprafață de circa 425 km².

De aceea, când analizăm relieful comunei Bratca la sud de Crișul Repede, trebuie să ținem cont de cele două tipuri de relief întâlnite aici: relieful dezvoltat pe roci necarstificabile și relieful dezvoltat pe roci carstificabile.

3.1. Relieful dezvoltat pe roci necarstificabile.

Acest tip de relief este reprezentat în funcție de vârsta și natura acestora, fie prin forme greoaie dar semețe prin altitudinea și desfășurarea lor, fie prin forme de joasă altitudine, uneori plate.

Șisturile cristaline de pe teritoriul comunei sunt legate de cele mai mari înălțimi( Măgura Dosului, 945m), cu un pronunțat caracter montan. Acest caracter a fost generat de cursurile de apă( Valea Brătcuței în partea sa superioară) care au o pantă destul de accentuată și un profil larg deschis. Relieful acestei măguri se caracterizează prin forma rotunjită, cu pantă relativ uniformă, în cea mai mare parte fiind împădurită, constituind sursa permanentă de alimentare cu apă a cursurilor epigee din bazinul superior al Văii Brătcuței.( vezi Fig. 7. Harta pantelor).

Relieful dezvoltat pe conglomerate, gresii cuardiș format din culmi line care alcătuiesc uneori o serie de interfluvii pe care s-a dezvoltat așezarea Beznea.(vezi Fig. 4.Harta fizico- geografică.).

Uniformitatea spațiului geografic este fragmentată de Dealul Craiului( 613m) în partea nordică.

Aici se poate vorbi de două tipuri morfostructurale: deluroase și depresionare, la care se adaugă și tipul montan, mai restrâns( Magura Beznea, 897m).

Dacă se urmărește linia nord-sudică se poate menționa zona piemontană a Munților Plopișului cu Măgura Beznea( 897m) și Dealul Craiului( 613m), după care este în descreștere până către satul Bratca, aici altitudinile fiind în jur de 310m.(vezi Fig. 4.Harta fizico- geografică.).

Fig. 4. Harta fizico- geografică

Fig.5. Munții Plopiș văzuți din satul Beznea.

Predominant este relieful colinar constituit dintr-o serie de interfluvii cu direcție est-vest, cu altitudini cuprinse între 330m și 447m( Dealul Spânzurătorii).

Pe anumite porțiuni, de-a lungul Văii Beznea există lunci destul de înguste, versanții ajungând chiar pe marginea pâraielor.

Partea sudică a comunei face parte din unitatea montană a Pădurii Craiului.Munții Pădurea Craiului sunt situați în partea nord-vestica a Munților Apuseni unde formează atât din punct de vedere geologic, cât și morfologic o vastă “peninsulă”, care se desprinde de blocul central al acestora pe linia grabenului de la Remeți străbătut de Valea Iadului și se desfășoară spre nord-vest, între Depresiunile Vad-Borod la nord și Beiușului la sud, până aproape de Băile Episcopiei.

Se prezintă sub forma unei platforme fragmentată într-o serie de culmi și masive izolate, separate de văi adânci a căror altitudine scade de la est spre vest. Spre vest, spre Valea Iadului, variază între 850 și 1025m( Vârful Hodângușa, Măgura Beiușelor, Dealul Mare, 957m), în zona centrală între 600 și 800m( Culmea Roșiorului, 751m) iar în extremitatea nord-vestică să coboare până la 345m( Dealul Șomleu).

Se remarcă și o coborâre treptată spre cele două depresiuni, cu caracter mai pronunțat spre Depresiunea Beius.

Munții Pădurea Craiului prezintă o mare energie de relief ce se realizează între fundul văilor, uneori foarte adânci( 200-300m) și culmile care le însoțesc, platouri carstice ciuruite cu numeroase doline și masive izolate ce se înalță cu 100-200m deasupra lor.(vezi Fig. 6.Harta adâncimii fragmentării reliefului.)

Munții Pădurea Craiului se caracterizează și printr-o remarcabilă dezvoltare a carstului pe o suprafață de circa 425 km².

De aceea, când analizăm relieful comunei Bratca la sud de Crișul Repede, trebuie să ținem cont de cele două tipuri de relief întâlnite aici: relieful dezvoltat pe roci necarstificabile și relieful dezvoltat pe roci carstificabile.

3.1. Relieful dezvoltat pe roci necarstificabile.

Acest tip de relief este reprezentat în funcție de vârsta și natura acestora, fie prin forme greoaie dar semețe prin altitudinea și desfășurarea lor, fie prin forme de joasă altitudine, uneori plate.

Șisturile cristaline de pe teritoriul comunei sunt legate de cele mai mari înălțimi( Măgura Dosului, 945m), cu un pronunțat caracter montan. Acest caracter a fost generat de cursurile de apă( Valea Brătcuței în partea sa superioară) care au o pantă destul de accentuată și un profil larg deschis. Relieful acestei măguri se caracterizează prin forma rotunjită, cu pantă relativ uniformă, în cea mai mare parte fiind împădurită, constituind sursa permanentă de alimentare cu apă a cursurilor epigee din bazinul superior al Văii Brătcuței.( vezi Fig. 7. Harta pantelor).

Relieful dezvoltat pe conglomerate, gresii cuarțitice și șisturi argiloase liasice formează cuvertura impermeabilă a culmilor și masivelor izolate. Acestea se caracterizează prin forme rotunjite, separate de depresiuni carstice și văi adânci( Culmea Glimeia, 841m). Racordul cu depresiunea carstică Damiș-Ponoraș se face prin intermediul unor pante line.(vezi Fig.7.Harta pantelor.)

Fig .6. Harta adâncimii fragmentării reliefului.

Fig.7. Harta pantelor reliefului.

Datorită altitudinilor reduse, sub 1000m, acești munți s-au aflat sub limita inferioară a glaciațiunii din Carpați dar au fost dominați de cele periglaciare.

Formele de acumulare sunt reprezentate prin întreaga gamă de depozite aflate la baza abrupturilor, a versanților, pe fundul văilor și depresiunilor.

Formele periglaciare se pot grupa în următoarele tipuri: eluviale, deluviale, coluviale și proluviale. Dintre depozitele eluviale sunt prezente argilele reziduale accumulate în doline. Cele deluviale și coluviale sunt reprezentate prin conuri și trene de grohotiș, prin alunecări isolate și procese lente de mișcare descendentă a păturilor deluvilale. Acumulările de grohotiș sunt mai evidente de-a lungul Văii Boiului și Văii Brătcuței.

În cazul versanților cu înclinare moderată acumulările deluviale sunt alcătuite din elemenet mai mici și sunt în general fixate de vegetație.

Formațiunile proluviale sunt reprezentate prin vechi conuri de dejecție ce apar la vărsarea pâraielor temporare în Valea Brătcuței.

3.2. Relieful dezvoltat pe roci carstificabile.

Acest tip de relief are o mare răspândire pe suprafața comunei. Rocile carstice aparțin în general Triasicului mediu și superior și Jurasicului mediu și superior.

Pe aceste roci au avut o intensitate mare procesele chimice. Formele de dezagregare chimică sunt reprezentate prin abrupturi dezvoltate în lungul Văii Brătcuței, deasupra ponoarelor.

Depozitele calcaroase au dat naștere unor numeroase fenomene carstice: doline, văi carstice, drenaje subterane, ponoare, etc.

Astfel se disting următoarele forme de relief carstic:

1.Lapiezurile.

Lapiezurile sunt mai puțin răspândite, fiind limitate la câteva suprafețe despădurite, la versanții unor văi, la crestele dintre doline și la abrupturile calcaroase.

Se întâlnesc mai multe tipuri:

a)lapiezuri de creastă, caracteristice suprafețelor mai înalte și apar mai ales pe crestele ce separă dolinele sau pe cele ale unor dealuri calcaroase( Dealul Glimeea). Se dezvoltă pe suprafețe mai restrânse și apar în relief sub forma unor lapiezuri fragmentate de-a lungul unor fisuri, ceea ce a determinat apariția unor proeminențe ascuțite, înconjurate de numeroase pietre libere.

b)lapiezuri de abrupt dezvoltate pe pantele ce depășescîn medie 50-60º. Sunt caracteristice abrupturilor calcaroase ce se desfășoară în jurul ponoarelor și izbucurilor. Dezvoltarea lor este destul de slabă, fiind adesea întreruptă din cauza desprinderii unor blocuri ca urmare intervenției proceselor de îngheț și dezgheț. Rezultatul acestei acțiuni se concretizează în formarea unor câmpuri de pietre ce stau la baza abrupturilor și a canelurilor dezvoltate pe pereții vericali ai acestora.

2.Dolinele.

Acestea sunt foarte numeroase, dar au dimensiuni reduse( 20-30m diametrul), rar depățind 100m în diametru.De asemenea au adâncimi foarte mici, adâncimea maximă fiind de 30m. Uneori, în interiorul lor se acumulează apa, formând mici lacuri temporare.

3.Avene.

Și acestea sunt destul de numeroase, mai ales la est de Brătcuța. Astfel, pe teritoriul satului Ponoară, în cătunul Păiș, se găsesc mai multe avene, cel mai important numit “La Luncșor”, cu o deschidere a conului la suprafață de peste 5m și o adâncime de peste 6m.

Alte avene se mai găsesc și în alte locuri: Fundătura, Hârtopul Vesii, Ponor, etc.

4.Peșteri și grote.

Sunt numeroase dar au dimensiuni reduse. Pe teritoriul satului Ponoară se găsește o peșteră greu accesibilă, de asemenea și pe Valea Boiului se găsește o altă pesteră greu accesibilă.

Pe Valea Brătcuței se găsesc mai multe grote, din care cea mai mare e cea numită a “Tidvarului”. O altă pesteră se găseste în muntele Daicii și poartă același nume ca și muntele.

Fig. 8 .Intrarea greu accesibilă a Peșterii Șancuta.

Tot pe teritoriul comunei se găsește o parte a unității geografice denumită de Gh. Racoviță și Th. Rusu: complexul carstic Damiș-Ponoraș.

Complexul carstic Damiș-Ponoraș este limitat de: Brătcuța la est și sud, Mișid la vest, Crișul Repede la nord. El se întinde pe o suprafață de 39km².

Principalul element morpfologic este reprezentat de două depresiuni carstice: Damiș și Ponoraș, unde rețelele hidrografice au dat naștere la două sisteme carstice tributare Brătcuței.

Pe teritoriul comunei Bratca se găsește doar partea estică a acestui complex carstic, respective Depresiunea Damiș.

3.3. Depresiunea de captare carstică Damiș.

Ca element component al Complexului Damiș-Ponoraș, depresiunea este situată pe hotarul localității cu același nume, între culmea cristalină a Măgurii Dosului la sud și masivul calcaros Oaș-Glimeia la nord, la o altitudine absolută de 700m.

Din punct de vedere hidrografic ea este localizată în bazinul superior al fostului affluent de dreapta al Văii Mișidului, alcătuit în present dintr-o serie de pâraie care, după ce se unesc într-o singură albie, dispar în subteran în Ponorul Toaia. Apele captate prin acest ponor urmează direcția unei falii( falia Glimeia ), pe direcție sud-vest—nord-est și reapar la suprafață dupa circa 4 km în linie dreaptă prin resurgența de la Izbucul Dămișenilor.

Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Mișid, trecea petse șaua dintre dealurile Oașului și Glimeuț, apoi peste dealul de la Ponoraș și se vărsa în acesta.

Captarea cursului de apă din zona Damișului s-a făcut prin intermediul peșterii de la Toaia, a cărei intrare a rămas suspendată cu circa 40 m deasupra pierderii actuale.

După stabilirea drenajului subteran dintre Ponorul Toaia și Izbucul Dămișenilor, în jurul ponorului s-au instalat procesele de excavare a viitorului cadru depresionar. Ca urmare, în timp ce suprafețele carstificabile erau supuse unui intens process de eroziune, patul albiei pâraielor care veneau de pe cristalin se adânceau progresiv, determinând formarea cuvete, foarte largă și adâncă.

Faza de excavare a fost urmată de o perioadă în care au dominat procesele de colmatare, respective a șesului depresionar ce măsoară 3 km lățime și numai 0,6-1,5 km lungime.

În timp ce depozitele de umplutură se subțiază până la dispariție în sud, pe latura nordică a depresiunii ele măsoară peste 25 m grosime. Această cantitate de material alohton nu poate fi explicată numai prin acțiunea de transport a apelor ce coborau din Măgura Dosului. Elementele rulate din masa acestor depozite sunt destul de slab reprezentate. Se presupune că un rol foarte important în transportul și depunera acestor depozite de umplutură l-au avut procesele de solifluxiune. Ca urmare, căile drenajului subteran au fost obturate de jos în sus, pe măsura acumulărilor depozitelor care până la urmă au produs șesul actual.

În prezent Depresiunea Damișului se prezintă ca o cuvetă foarte largă, care în timp ce spre est și vest este deschisă prin intermediul unor șei de eroziune, spre celelalte două laturi este închisă de o serie de culmi ce se înalță cu peste 200 m deasupra patului depresionar. Astfel, spre nord e străjuită de niște abrupturi calcaroase iar spre sud se confundă cu versanții domoli ce coboară din culmea cristalină a Măgurii Dosului. Numărul mare al pâraielor tributare ponorului de la Toaia face ca lățimea sa să depășească de două-trei ori lungimea sa.

În cele două extremități ale depresiunii, unde grosimea depozitelor de umplutură este foarte mică, cursurile de apă, prin adâncirea lor, au atins substratul calcaros, ceea ce a determinat captarea lor în subteran. De exemplu, cazul pârâului Munău situat în partea de est a depresiunii ale cărui ape dispar prin ponorul cu același nume pentru a reveni la suprafață în Valea Brătcuței prin Izbucul Dămișenilor.

Dezvoltarea deosebită a dolinelor din această parte a depresiunii se pare că reprezintă o consecință directă a prezenței în subteran a drenajului Toaia-Izbucul Dămișenilor pe de-o parte și a celui din Ponorul Munău și aceeași resurgență.

Un exemplu similar se află și în extremitatea vestică a depresiunii, unde apele unui pârâu dispar în subteran prin ponorul de la Peșteruța.

3.3.1. Fenomene carstice în Depresiunea Damișului.

În această depresiune carstică pot fi observate multe fenomene carstice de mai mică sau mai mare amploare. Astfel, aici se găsesc numeroase avene, doline,ponoare, peșteri, grote, etc.

1. Avenul din Groapa Sturzului.

Avenul este situat într-o vale temporar activă al cărei bazin de recepție se dezvoltă pe gresiile liasice ale Dealului Glimeia Mare și care se deschide în partea sudică a Gropii Sturzului.

Intrarea se găsește la baza versantului drept al acestei văi, la doar un metru sub talvegul actual. După o coborâre verticală de 15 m se ajunge pe o formă intermediară plată, de aici avenul continuându-se sub forma unei galerii puternic descendente, dezvoltate în lungul unei diaclaze orientate NNV- SSE care poate fi urmărită de la suprafață până aproape de fundul avenului. Podeaua este acoperită de resturi vegetale, diferite sfărâmături și schelete animale aglomerate înaintea unei îngustări, după care galeria se lărgește brusc până la circa 15 m. Plafonul devine aproape orizontal în timp ce pe jos apare un con de sfărâmături.

La baza acestui con începe un perete vertical cu concrețiuni de peste 20 m înălțime, care se termină într-o sală de formă eliptică ( 20 m lungime și 15 m înălțime ), această sală marcând fundul avenului situat la 55 m adâncime. În imediata apropiere a acestui perete vertical se găsește un masiv stalagmitic de o formă sferică de circa 2,5 m în diametru. Podeaua este perfect orizontală și prezintă câteva schelete de animale carnivore. În partea opusă a sălii se găsește o deschizătură în același plan cu diaclaza.

2. Avenul Poșiștăul din Piciorul Gol.

Acest aven este situat pe aceeași linie cu traseul scurgerii subterane Toaia- Izbucul Dămișenilor, mai exact în apropierea Pârâului Fețelor. Deschiderea foarte îngustă ( 1- 1,5 m) permite coborârea pe un perete surplombat, cu numeroase concrețiuni, de circa 20 m, până pe vârful unu con de sfărâmături care împarte fundul avenului în două părți opuse impenetrabile. Adâncimea maximă a avenului este de 26 m iar lărgimea de 10 m.

Faptul că avenul se găsește pe direcția de scurgere subterană Damiș- Brătcuța, în imediata apropiere a Izbucului Dămișenilor, ne permite sa-l includem în sistemul carstic Toaia- Izbucul Dămișenilor.

3. Peștera Toaia.

Peștera Toaia se găsește în extremitatea nordică a Depresiunii Damișului. Intrarea foarte îngustă, prin care abia se strecoară un om, corespunde unui sistem de galerii care totalizează 186 m lungime și 29 m diferență de nivel.

Peștera poate fi divizată în trei sectoare:

a) primul sector cuprinde o galerie puternic descendentă, dezvoltată în trepte, în care se deschid câteva puțuri inaccesibile, colmatate în parte de argilele foarte abundente în acest sector. Pe alocuri apar blocuri instabile și câteva suprafețe cu concrețiuni.

b) al doilea sector, mai larg, dar și mai coborât, este constituit dintr-o galerie subsecventă cu pantă slabă. Podeaua reprezintă un talveg fosil și este acoperit de depozite aluvionare grosiere, în timp ce pereții păstrează urmele unei activități hidrice intense. Galeria se închide clar spre amonte dar se lărgește până la 9- 10 m în aval, unde se ramnifică în două brațe. Un bloc masiv marchează începerea unei scurte îngustări a galeriei, apoi se lărgește din nou la intersecția cu o altă galerie ascendentă, colmatată de depozite aluvionare foarte rulate. Bolta acestei galerii se menține la 1- 1,5 m înălțime.

c) după o zonă a peșterii foarte joase, în care podeaua formează câteva trepte determinate de câteva curgeri stalagmitice, aspectul se schimbă brusc. Acest sector de peșteră cuprinde o galerie dezvoltată în lungul unei diaclaze, mai strâmtă dar și mai înaltă. Pereții și podeaua acestui sector sunt bogați în concrețiuni și aceasta este cauza pentru care peștera se blochează după circa 15 m.( vezi Fig. 9.)

Peștera Toaia poartă amprenta rolului său din trecut, când funcționa ca un ponor.

Fig.9. Peștera Toaia. Profil longitudinal.(din Th. Rusu- Carstul din Pădurea Craiului.)

3. Ponorul Munău.

Este situat pe fundul unei văi inchise în formă de fund- de- sac. Valea Munăului s-a lărgit progresiv în această formă. Ponorul este situat la baza unui versant abrupt de 10 m înălțime și secționează o serie de strate calcaroase foarte înclinate.

La nord de ponor, în imediata sa apropiere, se găsesc două doline unite, săpate în depozite aluvionare din depresiune, care rețin la diferite niveluri apa.

Între cursul inferior al pârâului Munău și cel superior al pârâului Știopul se găsește o șa ce separă două doline care par să indice un sector de vale fosilă.

4. Avenul dintre Glimee.

Acest aven este situat în nordul depresiunii carstice, pe direcția unui vechi affluent al rețelei hidrografice primare care a curs pe versantul sudic al Dealului Glimeia Mare. Acesta s-a format prin surpare în urmă cu circa 40 ani. El nu avea mai mult de 2- 3 m adâncime, în timp ce astăzi a ajuns la 9 m adâncime. Are o formă circulară și măsoară 10- 12 m în diametru. În amonte de acesta se găsesc numeroase doline asimetrice, unele funcționând ca și ponoare.

5. Grota din Berești.

Numită și Peștera din Dealul Berii, aceasta este situată pe creasta ce separă două doline situate pe direcția unui fost affluent al pârâului Știopul.

Intrarea în grotă, de 1,8 m înălțime și 2 m lățime, este orientată spre nord. Unica galerie nu depășește 20 m lungime și se îngustează progresiv prin ridicarea podelei, în timp ce tavanul, foarte bogat în concrețiuni, rămâne mai mult sau mai puțin orizontal.

6. Avenul din Dealul Brăduțului.

Se găsește pe partea stângă a drumului Bratca- Damiș, între două doline. Intrarea strâmtă nu a permis explorarea sa dar se pare că nu are o dezvoltare foarte mare.

3.4. Relieful fluviatil.

3.4.1. Terasele Crișului Repede.

Conform Aurorei Posea, în lucrarea sa de doctorat, în lungul Crișului Repede se pot separa următoarele trepte de terasă:

o terasă de luncă, de 2-4 m altitudinea relativă, care pe alocuri poate fi subdivizată într-o treaptă inundabilă și alta neinundabilă;

t2 – are o altitudine de 7-15m;

t3 – situată la 20-25m, dar urcă până la 30-40m în zona defileului;

t4 – la 55-60m altitudine, urcând lateral până la 70m;

t5 – situată la 75-90m, se întâlnește uneori și cu o a doua treaptă la 100m și chiar la 120-140m, situație întâlnită mai ales în lungul defileului sub forma unor umeri la 130-140m, dar care nu are pietriș de terasă.

În afara acestor terase, în lungul defileului se poate delimita un nivel de umeri situați la 160m.

În zona defileului nu se întâlnesc terase tipice decât la confluența cu văile de stânga afluente Crișului, așadar în cadrul comunei Bratca apar în bazinetele de la Lorău și Bratca.

Astfel, în cadrul acestor bazinete, mai bine dezvoltate și având aspect de terase sunt nivelurile 2 și 3 de terasă. Mai apar și umeri sau rupturi de pantă la 60m și 85-100m, care corespund nivelurilor de terasă 4 și 5.

Terasa de luncă este întâlnită la confluența cu Brătcuța și în zona satului Lorău, în zonele de defileu dispărând complet.(Fig. 10.)

Al doilea nivel de terasă ( t2) apare la 10-20 m altitudine iar al treilea (t3) la 30-40 m și se prezintă în cadrul bazinetului Bratca sub forma unor pante de glacis.

Nivelul de 160 m apare sub forma unor umeri și poate fi urmărit pe toate interfluviile principale din cadrul unității depresionare Bratca-Borod. Acesta este nivelul la care Crișul Repede a început o evoluție tipică de terase, este nivelul de la care Crișul Repede, sub forma sa generală acuală, poate fi considerat ca fiind deja format.

Vârsta teraselor.

Echivalarea se face mai ales la nivelul celor două terase superioare cu terasele Dunării la intrarea în Câmpia Olteniei ( dupa C. Ghenea).

Astfel, terasa superioară sau veche a Dunării are 72-80m la care se pot adăuga încă 10-25m de formațiuni parazitare. În cadrul Crișului Repede această terasă are 75-90m. Terasa imediat inferioară la dunăre are 55-65m la care se pot adăuga 10-23m de materiale depuse, pe Crișul Repede această terasă are 55-60m și poate urca până la 70m.

În continuare, similitudinile sunt mai puțin pregnante pentru că la Crișul Repede cele două terase obișnuit distince pe unele râuri ( la 15-20m și 30-40m) se contopesc în una singură la 20.25 m, dar urcă până la 30-40m. Din similitudinile de altitudine ar putea rezulta și similitudinile de vârstă.

Fig.10. Terasa de luncă a Crișului Repede în zona satului Lorău.

3.4.2. Procese de albie.

Crișul Repede străbate comuna Bratca pe o lungime de circa 7 km. Pe parcursul acestui curs apar diferite procese de albie de mai mică sau mai mare amploare.

Încă de la intrarea Crișului în comuna, din zona satului Lorău se observă o zonă cu tendința de deteriorare a consolidării făcute malului drept, consolidare făcută pentru calea ferată Cluj Napoca-Oradea și pentru șoseaua care o însoțește.

Erodarea malului drept este rezultatul mai multor factori:

-pe partea stângă a cursului de apă există un “umăr” de apărare format din Dealul Runcu Lorăului;

-Crișul e obligat să facă un cot puternic spre nord-vest;

-impulsul dat de debitul văii Iadului ,afluent de stânga al Crișului.

Apoi,la câteva sute de metrii distantă de acest loc, în aval, dealul se retrage lăsând loc unei lunci cu lațimi cuprinse între 50 și 100m, cu o albie foarte instabilă. Lunca se întinde pe circa 2 km până la vărsarea văii Boiului în Crișul Repede.Aici, Crișul Repede cotește din nou spre dreapta, străbătând un mic defileu pe o lungime de 50 m.

După ieșirea din acest mic defileu începe lunca, întinsă pe câteva zeci de hectare, bazinetul depresionar Bratca, aici fiind intense procesele de colmatare și aluvionare provocate de afluenții Crișului Repede. Toate aceste procese au condus către o instabilitate mare a albiei.

Astfel, se pare că inițial albia Crișului Repede se orienta prin partea dreaptă a depresiunii, pe acolo unde se află azi calea ferată, prin spatele gării, lucru dovedit de stratul gros de pietriș de râu, de pietriș și mal.

Apoi, datorită ridicării albiei prin colmatări și depuneri, cursul râului s-a orientat mai spre stânga, spre Brătcuța, unde, de asemenea, la baza dealurilor dinspre cătunul Poiana, solul și subsolul prezintă aluviuni și depuneri de bolovani până la 3 m adâncime. Dar și aici, datorită depunerilor de aluviuni, materialului torențial de pe dealurile Poiana și datorită colmatărilor provocate de Valea Brătcuței, fundul albiei s-a ridicat, astfel Crișul Repede fiind nevoit să-și formeze o nouă albie, cea actuala.

Existența celor două foste albii e confirmată și în cazul unor inundații prin faptul că râul ia exact direcția celor două foste albii, cu mențiunea că datorită terasamentului consolidat al căii ferate apa se scurge prin centrul satului.

Eroziunea fluviatilă se manifestă și în bazinul superior al Văii Brătcuței, dezvoltat pe roci necarstificabile ( șisturi cristaline, roci eruptive și detritice) iar acumularea fluviatilă are loc în zona de la periferia spațiului montan.

3.5. Fenomene de risc geomorfologic.

Torenții.

Torenții au luat naștere mai ales pe pantele mai largi și mai înclinate, lipsite de arbori

sau slab împădurite, întreținute necorespunzător, cât și în cea mai mare parte a pădurilor de fag în pantă, pentru că fagul, făcând multă umbră, nu permite dezvoltarea unui strat de ierburi pe sol care să reducă din viteza apelor ce se scurg.

Torenții și ravenele adânci apar mai ales pe versanții nordici care nu permit o evaporare curentă a apelor de pe sol, acestea erodând și transportând toate materialele întâlnite în drumul lor, depozitând la bază mari cantități de sol, pietriș, bolovăniș și resturi vegetale.

Acest fenomen de risc apare pe pășunea și drumul spre Poiana, acești torenți și ravene apărând după executarea unor defrișări masive. Ravenele au peste 3-4m adâncime și lungimi de câteva sute de metri.

De asemenea, torenți mai apar în Secătura, Runcu Lorăului, Damiș, pe versantul drept al Văii Negruța.

Alunecările de teren.

Alunecările de teren apar destul de izolat și se manifestă mai ales pe formațiunile terțiare, fiind mai frecvente pe versanții dealurilor și văilor ce intersectează argilele marnoase și nisipoase.

Astfel de fenomene de risc apar pe partea dreaptă a drumului dintre Bratca și Beznea, la intrarea în localitatea Beznea. Înaintarea acestei alunecări a fost oprită prin plantări de pomi.

De asemenea, alunecările de teren au afectat terenuri arabile în zona de hotar dintre satele Bratca și Valea Crișului, cât și pe pășunile din Dealul Nemeșilor, Dealul Pancului și Ceruța.

Un motiv care poate duce la accentuarea riscurilor este agricultura nonconformă, în care lucrările de arătură sunt executate perpendicular pe curbele de nivel, ceea ce duce la accentuarea eroziunii ( exemplu: lucrările de arătură executate la intrarea în satul Beznea dinspre Bratca).

Capitolul 4. CLIMA.

Datorită întinderii mari a comunei, aici se poate constata o mișcare valorică a elementelor climatice determinată de mersul maselor de aer din Depresiunea Borod și din defileul Crișului Repede. Dispunerea reliefului pe verticală impune etajarea în același sens a valorilor elementelor climatice. Proprietățile suprafeței active au un rol important în geneza și dezvoltarea proceselor și fenomenelor meteorologice. Poziția geografică a comunei, în partea de nord- vest a țării, face ca ea să se găsească sub influența maselor de aer oceanice.

Principalele elemente climatice ale comunei Bratca se bazează pe observațiile meteorologice făcute la stația Borod.

4.1.Regimul temperaturii aerului.

Temperatura medie anuala în comuna Bratca este de 9ºC, valoare înregistrată pe baza observațiilor multianuale efectuate la stația Borod.

Se observă o scadere a temperaturii spre satele de munte Damis și Ponoară, aici temperatura fiind mai scăzută cu 0,2º- 0,3º C față de partea nordică a comunei, respectiv satele Bratca, Beznea și Valea Crișului.

Urmărind mersul temperaturii medii anuale se constată că ea prezintă variații destul de mari de la un an la altul. Au fost ani în care temperatura medie anuală a fost mai mare decât media multianuală, dar au existat și situații inverse. Se observă o amplitudine destul de mare, de 1,5º C între anii cu temperatura medie anuală cea mai ridicată (9,6 ºC ) și anul cu temperatura medie cea mai scăzută ( 8,4º C).

Fig.11. Mersul temperaturilor anuale al aerului în comuna Bratca.

Mersul temperaturilor medii lunare se înscrie în caracteristica zonei temperat continentale: temperaturi scăzute sub 0º C iarna, mai ales în zona satelor Damiș și Ponoară, creșterea accentuată în timpul primăverii, valori medii lunare ridicate vara, urmate de o scădere bruscă a temperaturii medii lunare toamna.

Unele pătrunderi ale aerului rece, dar și unele influențe locale fac ca temperatura aerului să fie scăzuta in tot sezonul rece. Valoarea medie a lunii ianuarie este de –1, 3ºC, prelungindu-se uneori până în luna martie. Iarna au loc încălziri temporare datorită pătrunderii de aer cald din sud-vestul continentului. Astfel, în unii ani s-au înregistrat temperaturi medii lunare în ianuarie de 1,0ºC. Temperaturi medii lunare multianuale scăzute se înregistrează și în februarie ( 1,3º C ) și decembrie (0,6ºC ).

Cele mai ridicate temperaturi medii lunare sunt înregistrate în lunile iulie și august. Luna cu valorile termice cele mai ridicate este iulie, 18,7ºC, medie multianuală. Perioada cu temperaturi ridicate se poate prelungi în funcție de stabilitatea mai îndelungată a regimului anticiclonic din centrul Europei până în luna septembrie. Temperaturi medii ridicate se înregistrează și în lunile iunie (17,1ºC) și august ( 17,3ºC ).

Cea mai mică temperatură medie lunară în anotimpul rece a fost de – 4, 9ºC în luna ianuarie, iar cea mai ridicată s-a înregistrat în luna februarie,4, 5º C. În anotimpul cald cea mai mare temperatura medie lunară a fost înregistrată în luna iulie, 20, 5º C, iar cea mai scăzuta, în același anotimp, a fost de 15, 4º C.

Din analiza valorii temperaturilor medii lunare se observă faptul că acestea au o mai mare stabilitate în anotimpurile de vară și iarnă, față de cele din anotimpurile de primăvară și toamnă.

Tabel.1. Temperaturile medii lunare multianuale în comuna Bratca.

Din analiza valorilor medii lunare ale temperaturii aerului se poate observa că pe teritoriul comunei Bratca se distinge un maxim al temperaturii în luna iulie și un minim înregistrat în luna ianuarie.

Fig.12. Mersul temperaturilor medii lunare ale aerului.

4.2. Regimul precipitațiilor.

Regimul precipitatiilor a fost modificat după crearea barajului și lacului de acumulare de la Leșu, de pe Valea Iadului, care influențează cantitatea de precipitații căzuta în aceasta zonă, acestea devenind mai numeroase.

Cantitatea medie multianuala de perecipitații este de 703,2 mm. Aceasta variază de la 600,8mm, pâna la 959,4 mm.

Cantitatea de precipitații căzute într-un an nu este uniforma pe întreg teritoriul comunei Bratca, astfel la Damiș, datorită altitudinii mai ridicate, cantitatea de precipitații este mai mare.

Luna cu cantitatea cea mai mare de precipitații căzute este iunie, când cad 123,7 mm, medie multianuală. Luna cu cea mai mică cantitate medie multianuală de precipitații este martie cu 28,2 mm.

Cea mai mare cantitate de precipitatii căzute într-o luna este de 219,7mm, în luna iunie. Aceste cantitați mari de precipitații provin din averse puternicede natură frontală sau convectivă. Dar au existat și situații în care cantitatea lunară de precipitații a scăzut sub 0,5 mm, situație întâlnită mai des iarna și primăvara.

Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 de ore s-au înregistrat în anotimpul de vară, când umezeala absolută este mai mare și la intensificarea precipitațiilor contribuie nu numai procesele frontale, ci și covecția termică.

Tabel.2. Cantitatea lunară multianuală de precipitații căzută în comuna Bratca.

Fig.13. Mersul precipitațiilor medii lunare.

4.3. Regimul de îngheț.

Reducerea radiației solare și invaziile de are rece provoacă scaderea temperaturii sub 0ºC în sezonul rece. La Bratca primul îngheț are loc în prima decadă a lunii octombrie( 1.X.- 11.X), iar ultima zi cu îngheț poate fi în luna mai. Frecvența anuală a înghețului este mai ridicată în satul Damiș datorita altitudinii mai ridicate. Numărul zilelor cu îngheț la Bratca poate ajunge până la 150-160 zile pe an.

4.4. Umezeala relativă.

Umezeala relativă arată gradul de saturare al aerului cu vapori de apă. Astfel, frecvența medie a umezelii se prezintă astfel:

-iarna între 40- 45%;

-primăvara între 15- 20%;

-vara între 10- 15%;

-toamna între 20- 30%.

Maximul din sezonul rece este cauzat de invazia de aer oceanic umed, iar minimul din sezonul cald se datorează încălzirii adiabatice.

4.5. Stratul de zăpadă.

Prima zăpadă la Bratca apare în a doua jumătate a lunii noiembrie, iar stratul de zapadă se formează de obicei în luna decembrie.

Numărul zilelor cu ninsoare variază între 20- 25 pe an, iar numarul anual de zile cu strat de zăpadă, care depinde de condițiile microclimatice, de vânt, de pantă, de acoperirea cu vegetație, este cuprins între 60- 80 de zile. Grosimea stratului de zăpadă este în general mică, de 15- 20 cm, dar poate atinge grosimea de 30- 35 cm. În regiunea de munte Damiș, grosimea stratului este în jur de 80 cm.

4.6.Vânturile.

Comuna Bratca, situată în partea de nord- vest a țării, se găsește sub influența circulației zonale, din vest și nord- vest. Regimul vântului este influențat de formele de relief care modifică direcția și viteza vântului. Cele mai mari viteze ale vântului sunt la Damiș, Ponoară și pe cursul Crișului Repede.

4.7. Fenomene deosebite.

Unele fenomene atmosferice, cum sunt ceața, bruma și aversele de ploaie însoțite de grindină sunt prezente și aici.

Prima brumă apare în luna octombrie, uneori chiar în septembrie și se poate întâlni chiar în luna mai. Ceața se produce în sezonul rece, în condițiile răcirii nocturne a suprafeței active. Numărul mediu al zilelor cu ceață este 32 zile pe an.

Ca și concluzie putem spune că această comună se afla într-o zonă de clima temperat- continentală moderată, caracterizată prin temperaturi medii anuale de 9ºC, ierni blânde și veri nu prea călduroase, precipitații relativ bogate, toate acestea pe fondul condițiilor locale de relief care impun și unele mici diferențieri microclimatice.

Capitolul 5. HIDROGRAFIA.

Condițiile hidrografice sunt acțiuni comune ale factorilor endogeni și exogeni. Rețeaua de apă permanentă și temporară e bine reprezentată în cadrul comunei, prezentând unele particularități în funcție de condițiile locale ( orografice, climatice, fito și pedogeografice ), alături de condițiile antropice.

5.1. Apele freatice.

Aceste sunt dispuse în linii mari în funcție de treptele și formele de relief. Ele sunt cantonate mai ales în depozitele de luncă și terasă.

Depozitele aluvionare din luncă, care concentrează apa freatica, sunt formate în ce mai mare parte din nisipuri, pietrișuri și bolovănișuri. Există zone cu nivel hidrostatic liber, uneori ascensional. Exemplu: zona situată pe malul stâng al Crișului Repede, începând de la podul peste Criș, pe drumul Bratca- Beiuș, pe o distanță de circa 400 m.

5.2. Rețeaua hidografică de suprafață.

Aproape toate apele din comuna Bratca sunt tributare Crișului Repede. Suprafața bazinului Crișului Repede este de 2246,6 km² și are o lungime de 148 km. Pătrunde în județul Bihor în aval de Bucea cu un aspect de râu de munte( panta de scurgere 7m/km ) datorită reliefului sălbatic pe care îl străbate prin calcarele Pădurii Craiului până la Vadu Crișului.

Crișul Repede străbate comuna Bratca pe o lungime de circa 7 km și primește pe teritoriul ei șase afluenți, trei de stânga și trei de dreapta(vezi Fig.17. Harta rețelei hidrografice).

Debitul mediu multianual al Crișului Repede înregistrat la stația hidrometrică Vadu Crișului( înființata în anul 1917) este de 20 m³/s.

În anul 1992 debitul mediu anual a fost de 17,0 m³/s.

Debitul maxim în același an a fost de 25,8 m³/s, înregistrat în data de 31.10., iar cel minim de 14,5 m³/s înregistrat în data de 13.09.

Nivelul mediu variază foarte mult în funcție de pantă și lărgimea albiei( cuprinsă între 40 și 100 m), cu excepția unor gâtuiri ale albiei( la vărsarea Văii Boiului și confluența cu Brătcuța), unde apar vârtejuri de peste 3 m.

Valoarea nivelurilor cele mai mari sunt înregistrate primăvara, în luna martie și mai ales în aprilie. Vara se înregistrează nivelurile cele mai scăzute în august, însă ele sunt întrerupte de viiturile de vară repetate în urma ploilor abundente și de scurtă durată.

Fig.14. Crișul Repede între Bratca și Lorău.

Afluenții de pe partea dreaptă ai Crișului Repede au un debit mai mic și afluează izvoarele dinspre Munții Plopișului începând de sub culmea Dealul Craiului, traversată de șoseaua E60, și din apa din precipitații din această zonă. Acești afluenți sunt: Valea Negruța, ce străbate satul Valea Crișului, în lungime de 5,5 km; Țava, care delimitează satele Valea Crișului și Beznea, lungă de 4 km și Valea Beznii, cel mai important afluent de dreapta, cu o lungime de peste 9 km și colectează toate pâraiele de pe suprafața satului Beznea. Aceste pâraie fie scurgere permanentă( pârâurile Valea Babelor, Valea Dumii, Valea Corbanilor, Valea Fânațelor), fie intermitentă( Unguricea, Valea Pozmanilor).

La precipitații abundente aceste pârâuri devin foarte periculoase, cu debite mari, care pot duce la inundații.

Pe partea stângă a Crișului Repede, cei trei afuenți sunt mult mai mari, aducând apele de pe cea mai mare parte a versanților nordici ai Munților Pădurea Craiului.

Aceste văi au în plan orizontal un traseu sinuos, cu desfășurare în forma literei ‘S’, care poate fi descompus în trei tronsoane: unul superior, paralel cu axul longitudinal al Pădurii Craiului, altul median, orientat spre nord și altul inferior, care recurbează văile spre vest. Fiecare schimbare de direcție se face prin câte un cot, mai larg sau mai brusc.

Primul afluent de stânga este Valea Iadului, recepționat chiar la intrarea în comuna( dar care îsi are albia pe teritoriul comunei Bulz). Are o lungime de 42 km, având la vărsare un debit mediu multianual de 5 m³/s.

Al doilea afluent este Valea Boiului, ce izvorăște de sub culmea Dealul Ponorii, având o lungime de 8 km. Acesta colectează izvoarele și apele din precipitații din satele Ponoară și Lorău și o parte a cătunului Poiana. Cursul acestei văi e foarte sălbatic, cu numeroase cascade și marmite.

Valea Brătcuței, al treilea afluent, are o lungime de 12,5 km. Izvorăște din partea sudică a comunei, din apropiere de Măgura Dosului( 945m) și Ruget( 974m) și colectează apele din partea estică a satului Damiș, a dealului Runc, Botii și cătunul Poiana Bratca.

Bazinul de recepție se desfășoară pe formațiuni cristaline și permo- werfeniene.Spre ea afluează văile: Botii, pârâul Dosului, Valea Rusului, pârâul Fetii și Valea Seacă. În ea debușează și Izbucul Damișenilor, care aduce prin cursurile subterane apele de pe platoul Damișului ce dispar în ponorul Toaia și Izbucul Brătcanilor, în care debușează apele ce dispar într-un ponor din Secătura Brătcanilor( vezi Fig. 15. Harta direcției scurgerii apelor).

O caracteristică a albiei Crișului Repede, pe raza comunei, o reprezintă faptul că la fiecare vărsare a afluenților de pe stânga albia Crișului cotește spre dreapta, spre partea opusă afluentului(vezi Harta rețelei hidrografice).

Restul apelor, din satul Damiș, se îndreaptă prin pârâul Albioara spre Bazinul Crișului Negru.

Rețeaua hidrografică este relativ bine repartizată, fiind însă deficitară în zona de coline din cătunul Poiana Bratca și Surd din satul Lorău, unde apa lipsește.

5.2.1. Caracteristici hidrochimice.

Tabel 3. Caracteristicile hidrochimice ale principalelor râuri din comuna Bratca:

Fig. 15. Harta direcției scurgerii apelor.

5.2.2. Scurgerea solida.

Datorită pantelor accentuate ce caracterizează cursurile de apă de pe raza comunei, acestea antrenează în cazul topirii zăpezilor și ploilor torențiale mari cantități de aluviuni, din care o bună parte nu se depun, ci sunt duse mai departe datorită vitezei mari a acestor pe pante rapide.

Materialele solide sunt transportate de râuri sub forma de aluviuni în suspensie, rostogolite sau târâte. Scurgerea de aluviuni pe porțiunea Vad- Oradea are valori cuprinse între 0,5 și 1 tonă/an.

5.2.3. Fenomene de îngheț.

Afluenții de dreapta ai Crișului Repede îngheață în fiecare iarnă o perioadă de 15-30 zile. Afluenții de stânga îngheță mai puțin atât datorită temperaturii izvoarelor, care e mai mare decât a mediului, cât și a vitezelor de curgere mai mare care întârzie înghețul.

Crișul Repede îngheață la maluri, uneori formând pod de gheață și scurgeri de sloiuri după dezgheț.

Data apariției fenomenului de gheață la mal este în medie 18 decembrie( timpurie la 5 noiembrie și târzie la 30 ianuarie). Data apariției podului de gheață la mal este în medie 8 ianuarie( timpurie la 7 decembrie și târzie la 28 februarie). Data dispariției gheții la mal e în medie 15 februarie( timpurie 20 ianuarie și târzie 3 aprilie). Podul de gheață apare în medie cu două săptămâni mai târziu decât gheața la mal. El se produce datorită înaintării gheții la mal în caz că suprafața stratului de gheață e mai neteda, cât și datorită fixării sloiurilor.Zăpoarele se formează de obicei în apropierea unor obstacole din albia râului, în porțiunile înguste din apropierea podurilor.

5.2.4. Fenomene de risc hidrologic.

Inundațiile cele mai mari ale Crișului Repede au fost semnalate în anii 1925, 1932, 1942, 1953, 1955, 1962, 1980, 1981.

Periodic, apele Crișului Repede inundau în lunca Lorăului pe circa 8 ha. Și în satul Bratca pe circa 20 ha. Dar, o dată cu construirea barajului Vale Drăganului, nu s-au mai înregistrat inundații în sectorul Crișului Repede.

Valea Brătcuței produce inundații pe o suprafață de 8 ha. Inundațiile Brătcuței sunt favorizate de căderea precipitațiilor care duc la mărierea debitului, iar pe de altă parte albia, în cursul ei inferior, e mult redusă din cauza depunerilor de aluviuni. Inundații ale acestei văi au avut loc la 31 decembrie2001.

Pârâul Țava adună apele de pe o zonă largă și în urma ploilor torențiale, înainte de vărsarea în Crișul Repede poate inunda stația de cale ferată Bratca și locuințele din jur, cum s-a întâmplat în iunie 2001. În prezent pârâul Țava a fost decolmatat.

Valea Beznii inundă o zonă de circa 10 ha de teren în satul Beznea, afectând peste 30 de gospodării din satele Beznea și Bratca. În prezent se lucrează la consolidarea malurilor acestei văi.(Fig. 16.)

Fig.16. Consolidare a malurilor unui pârâu în satul Beznea.

Cele mai mari inundații de pe teritoriul comunei Bratca au fost în anul 1981, fiind considerate cele mai mari din ultimii 100 de ani. Aceste inundații au avut loc în luna martie și s-au datorat ploilor abundente și topirii bruște a zăpezii. Astfel, apele au distrus pe teritoriul satelor Bratca și Lorău zone importante de teren agricol.Porțiuni însemnate de drum au fost deteriorate iar podul peste Crișul Repede, în satul Lorău a fost complet distrus.

Pentru a se evita în viitor inundații de asemenea anvergură este necesar să se execute lucrări de regularizare ale Brătcuței, Văii Beznea și chiar a Crișului Repede.

5. 3. Lacurile.

Pe teritoriul comunei Bratca se gasește un singur tip de lacuri: lacurile temporare, formate în doline.

Acestea au dimensiuni reduse și se află în diferite stadii de evoluție.

1.Balta Bivolilor.

Este un lac carstic de dolină, situat în extremitatea sud-vestica a Depresiunii Damișului, la o altitudine de 720 m. Este dezvoltat pe dolomite triasic-inferior, are o formă circulară, de circa 27 m diametrul și e colmatată cu depozite de umplutură. Prezența acestora a dus la formarea unui strat gros de mâluri argiloase pe care se acumulează apa de pe versanții din jur, formând un lac care nu seacă decat foarte rar.

2.Bălțile Munăului.

Acestea se găsesc în sud-estul satului Damiș, la 725 m altitudine. Aici e vorba de două doline învecinate, căptușite cu un strat gros de sol înierbat, pe fundul cărora apele persistă până vara târziu. În perioada cu precipitații mai abundente, nivelul apelor crește astfel încât depășește creasta dintre cele două doline și se formează un singur lac, de circa 35 m lungime.

3.Lacul din Dolina Mare.

Acest lac se află în nordul Depresiunii Damișului și s-a format pe fundul unei mari doline( circa 150 m în diametru și 30 m adâncimea medie), dezvoltat pe calcare triasice, la intrarea “ Între Glimee”. Fundul este impermeabilizat de un strat de argile și nisipuri pe care se adună apele meteorice de pe versanți.

4.Balta din Secătura.

S-a format pe fundul unei doline asimetrice, situata la 475 m altitudine, lângă drumul Bratca- Damiș, la nord de dealul cu același nume. Cuveta este săpată în calcare triasice iar stratul impermeabil este format din argile și nisipuri.

Aportul cel mai important de ape se realizează prin intermediul unui organism torențial care adună toate apele de pe versantul Dealului Secătura și din lungul drumului. Aflându-se pe traseul subteran dintre Ponoraș și Izbucul Brătcanilor, dolina a început să-si piardă funcția de cuvetă lacustră. devenind tot mai vizibil un ponor.

5.4. Apele subterane.

Datorită reliefului carstic, în această zonă s-a dezvoltat o bogată rețea hidrografică subterană.

Se disting două rețele subterane importante, ambele situate în Depresiunea de captare carstică a Damișului(vezi Harta rețelei hidrografice):

rețeaua subterană situată între Ponorul Toaia și Izbucul Dămișenilor;

rețeaua subterană dintre Ponorul din Secătura Brătcanilor și Izbucul Brătcanilor.

1. Izbucul Dămișenilor.

Este situat la altitudine de 405 m, format în calcare de vârstă triasic-mediu, caracterul scurgerii fiind permanent.

Debit minin( Qmin) : 0,035m³/s;

Debit maxim( Qmax) : 3,0 m³/s.

2.Izbucul Brătcanilor.

Acest izbuc este situat la 360m altitudine, format tot în calcare triasice, caracterul scurgerii fiind permanent.

Debit minim( Qmin) : 0,005 m³/s;

Debit maxim( Q max) : 2,0 m³/s.

3.Izbucul lui Monea.

Este situat la 350m altitudine, vârsta depozitelor fiind triasic- mediu. Acest izbuc are o scurgere nepermanentă.

Debit maxim( Qmax) : 1,0m³/s.

Fig.17. Harta rețelei hidrografice.

Capitolul 6. VEGETAȚIA.

Flora comunei este foarte variată datorită diversității formelor de relief, de la flora montană până la cea de depresiune și dealuri joase. Astfel, putem spune că există o etajare a vegetației, dar de la nord spre sud, după cum crește și altitudinea reliefului.

Astfel, zona localității Beznea face parte din etajul stejarului, în timp ce partea de nord-est face parte din etajul fagului, până la cel al coniferelor în partea din amonte a Văii Brătcuței și la întâlnirea satelor Ponoară, Bratca și Damiș.

În satul Beznea si parte a satului Valea Crișului, datorită climei mai blânde, cu umiditate suficientă, au predominat în trecut pădurile de gorun( Quercus petraca), dar, datorită defrișărilor și transformărilor lor în teren agricol, azi mai există doar pâlcuri de păduri de gorun.

Izolat sau în pâlcuri mici se găsesc și alți arbori: frasinul( Fracsinus excelsior), ulmul ( Ulmus foliacea), carpenul( Carpinus betulus), plopul( Populus alba, Populus nigra) și salcia( salix alba) în lungul cursurilor de apă.

Stratul ierbaceu este predominat de diferite specii de euphorbia( laptele câinelui), iar pe pajiști predomină păiușurile( Festuca).

Al doilea etaj, cel al fagului, e prezent în partea sudică a comunei, în satele Lorău, Ponoară, Damiș, cea mai mare parte a satului Bratca și chiar Valea Crișului pe o porțiune redusă.

Aici se găsesc păduri compacte de fag( Fagus silvatica), însoțite și de alte specii cum sunt: mesteacanul( Betula verrucosa), platanul( Acer pseudoplatanus), frasinul, carpenul, cerul( Quercus cerris), diferiți arbuști diseminați în masa făgetului, dar predominant în zonele marginale și în poieni, cum sunt: iova( Salix caprea), plop tremurător( Populus tremula), tei( Tilia cordata), scoruș( Sorbus aucuparia), alun( Corylus avellana), păducel( Crataegus monogyva).

Tot în aceste etaje se gasesc și diferite plante cu flori cum sunt: piciorul cocoșului( Ranunculus repens), șopârlița( Veronica montana), colțișor( Dentaria glaucosa), floarea paștelui( Anemona nemorosa), ferigi( Dryopteris), ciuperci( hribi, gălbiori), diferite specii epifite: vâsc( Viscum alba), curpen( Clemantis vitalba).

Pe pajiști predomină gramineele: iarba vântului( Agrostis termis), păiușuri( Festuca, Poa), tremuratoarea ( Briza media) și în locurile mai umede diferite rogozuri.

Pentru consolidarea pantelor mai abrupte s-au plantat salcâmi în zona stejarului și oțetari în zona fagului.

La altitudini de peste 800 m, in etajul fagului se infiltrează sau apar chiar și compact elemente rășinoase cum sunt: bradul( Abies alba), larița( Larix decidua), iar în locurile mai umbrite molidul( picea excelsa), dar și diferite plante ierboase: măcriș( Oxalis acetostella), clopoței( Campanula), diferiți mușchi( Polytrichum, Brium), ferigi, ciuperci( ghebe de brad, hribi, gălbiori, etc.).

Pajiștile sunt predominate de graminee, dar pășunatul excesiv și nefertilizarea fac ca în unele locuri sa se extindă plante precum țepoșica sau părul porcului( plantă necomestibilă pentru animale).

În cadrul fânețelor apar mai frecvent plante precum: margarete( Chrysantenum leucanthenum), piciorul cocoșului, pătlagina( Plantago major, meda), sunătoare( Hypericum maculatum), panseluțe( Viola declinata), arnica( Arnica montana) si o plantă ocrotită, Trolius europaeus( bulbucii).

Capitolul 7. FAUNA.

Fauna prezenta pe teritoriul comunei Bratca este destul de numeroasă și diversificată, predominând speciile caracteristice regiunii central-europene, dar și unele specii caracteristice regiunii nord-europene( ciocănitoarea) sau est-europene( dihorul).

Fauna caracteritică pădurilor de foioase este împărțita pe mai multe nivele de viață, de la învelișul de sol până la vârful arborilor.

Animalele caracteristice zonei de pădure sunt: mistrețul( Sus scrofa), lupul( Lupus canis), căprioara( Capreolus capreolus), vulpea( Vulpes vulpes), iepurele( Lepus europeus), jderul, dihorul. Numeroase specii de păsări se gasesc aici: coțofana( Pico pico), buha( Bubo bubo), mierla( Turdus merula), cucul( Cuculus canorus), cioara, uliul, sturzul de vâsc( Turdus viscovarus), turtureaua, ciocănitoarea( Picus virdis), graurul, etc.

Pe sol, există de asemenea o fauna bogată formată din reptile( șarpele de pădure,șopârle), melci( Helix pomatie), batracieni( Rana temporalia), etc.

Fauna zonelor defrișate și transformate în terenuri agricole este mai săracă decât a pădurilor.Caracteristice pentru aceste terenuri sunt rozătoarele: șoareci, popândăi, hârciogi, dar și șerpi, șopârle. Specii de păsări: prepelița, graurul, cioara, iar în zonele de luncă barza.

Fauna piscicolă în apele Crișului Repede și a afluenților săi este destul de bogată. Predomină specii din familia Cypriinidelor: mreana( Barbus barbus) și cleanul( Leuciscus cephalus), raspândite în Crișul Repede și în zonele de confluență ale acestuia cu Bratca, Iad. Fondul salmonicol corespunde cursurilor superioare ale afluenților Crișului Repede.

Capitolul 8. SOLURILE.

Zonalitatea condițiilor fizico – geografice a impus pe teritoriul județului Bihor un înveliș de sol foarte variat și complex.

Din cadrul condițiilor fizico – geografice, clima și vegetația sunt răspunzătoare, în cea mai mare parte de existența diferitelor tipuri genetice de sol, precum și de succesiunea lor, atât pe orizontală, în cadrul reliefului de câmpie, cât și pe verticală, în regiunile de dealuri sau în cele montane. Totodată, anumite particularități locale ale reliefului, ale alcătuirii petrografice, acțiunea apelor freatice, compoziția chimică a terenurilor pot modifica substanțial condițiile zonale de climă și vegetație și prin acestea modul de desfășurare a proceselor de solificare condiționând apariția solurilor intrazonale.

În zonele ocupate de păduri de fag, păduri de amestec fag – rășinoase, molidișuri, păduri pure de gorun și fag – gorun apar solurile montane brune de pădure.

Substratul petrografic este reprezentat din roci variate calcaroase și bazice care, prin conținutul ridicat în cationi bazici limitează dezvoltarea proceselor de podzolire.

În aceste condiții pedogenetice se conturează principalele însușiri ale solului, cum ar fi acumularea de humus forestier de tip mull, levigarea sărurilor solubile, lipsa difrențierii texturale, prezența scheletului, gradul de saturație în baze ridicat și grosimea redusă a profilului.

Pe versanții slab înclinați, pe platouri și pe interfluviile largi apar situații de drenaj deficitar care provoacă un exces de apă temporar și procese de podzolire. Ca urmare apar soluri montane brune podzolite.

Acolo unde sunt păduri amestecate de fag cu gorun, păduri de gorun și pădure de cer și gârniță apar solurile brune de pădure.

Valorile mediilor anuale ale precipitațiilor, fiind mai mari sau cel puțin egale cu cele ale evapotranspirației potențiale, determină în sol un regim hidric transpercolativ. Acest fapt, alături de temperaturile ridicate din sol, favorizează spălarea sărurilor din profil, precum și un anumit grad de debazificare a solului, deplasarea argilei pe profil și o alterare mai intensă a substratului mineral.

Substratul petrografic pe care se dezvoltă aceste soluri este foarte variat materialul parental fiind alcătuit din depozite loessoide, nisipuri daciene, argile și marne ponțiene, gresii miocene, depozite de terasă cuaternare care au un conținut bogat în componente bazice.

În funcție de particularitățile drenajului, solurile brune de pădure sunt tipice sau podzolite. Pe terenurile înclinate,care au un drenaj bun, de exemplu povârnișurile piemontane, se formează soluri brune de pădure. Când drenajul este deficitar, în cazul interfluviilor, dealurilor

piemontane sau a podurilor teraselor, apar procese de podzolire care duc la formarea solului brun de pădure podzolit.

Existența în aceste soluri a unui orizont argiloiluvial slab permeabil favorizează un drenaj deficitar de-a lungul profilului, ceea ce face ca solurile să prezinte fenomene de pseudogleizare.

Pe alocuri, influența predominantă a unuia sau a mai multor factori pedogenetici locali – de exemplu apa freatică, roca parentală, a dus la formarea de soluri intrazonale, care sunt răspândite, în general, sub formă de petice în interiorul unei zone de sol.

Rendzinele ocupă suprafețe destul de extinse în Munții Pădurea Craiului, fiind condiționate de prezența calcarelor mezozoice. Apariția lor mai este legată de condițiile de climă umedă a zonei forestiere și de existența pădurilor de gorun, fag și fag în amestec cu conifere. Relieful constituie un factor esențial în răspândirea lor. Ele se întâlnesc numai în condiții de relief accidentat, ocupând zonele de interfluvii și mai puțin povârnișurile accentuate.

Degradarea sau distrugerea prin eroziune a învelișului de sol prezentă pe unele

suprafețe necorespunzător utilizate se datorează acțiunii apei și a vântului. Rezistența la

eroziune a solurilor prezintă deosebiri de la un sol la altul, mai ales în funcție de

proprietățiile hidro-fizice ale acestora și mai puțin în funcție de tipurile genetice.

În solurile argiloase, apa se infiltrează greu și numai în parte, datorită permeabilitățiilor

scăzute. Cealalaltă parte a apei căzute se scurge la suprafața solului și poate declanșa

procesul de eroziune. Pe aceste soluri, după îmbibarea lor cu apă, există pericolul producerii

alunecărilor; în timpul secetelor, solurile crapă și când plouă torențial, pe crăpături, se pot

produce adevărate ogașe, de asemenea, un sol bine structurat este mai rezistent la eroziune,

în compareție cu unul slab structurat.

Dacă solul este acoperit de vegetație, degradarea lui este neînsemnată.În cazul încare

a fost înlăturată vegetația se poate produce eroziunea acestuia.

Prevenirea și combaterea degradării solului constituie o problemă majoră mai ales

din punctul de vedere al valorificării terenerilor.Pentru luarea măsurilor, au fost mai întâi

identificate arealele cu soluri degradate și apoi s-au întocmit planuri de măsuri pentru a

rezolva această problemă.

Capitolul 9. RESURSELE SOLULUI ȘI SUBSOLULUI.

În perimetrul comunei Bratca resursele subsolului sunt numeroase și diversificate, dar foarte puțin exploatate.

Calcarul se găsește în cantități foarte mari, mai ales în jumătatea sudică a comunei, fiind exploatat foarte puțin. Calcarul este folosit mai ales în satul Damiș, o parte ca și piatră de construcție iar alta ca și piatră spartă pentru căile de comunicație.

De asemenea s-au identificat reserve mari de dolomite localizate în zona satului Valea Crișului, în Dealul Grohoților, cât și în zona satului Lorău, în Dealul Hanului. Aceste dolomite au o calitate superioară iar prospecțiunile executate aici au estimat circa 265 milioane tone rezerve dolomitice. Exploatarea lor nu a început încă.

Tot în Valea Crișului, la poalele Dealului Craiului s-a găsit și s-a exploatat lignitul, dar datorită nerentabilității exploatarea acestuia a fost oprită.

În partea sud-estică a comunei, la Fața Arsă s-a extras și bauxită, dar, de asemenea exploatarea acesteia a încetat.

În ceea ce privește resursele de suprafață, cea mai importantă resursă a comunei este lemnul. Comuna Bratca deține peste 4000 ha de padure, in care esențele lemnoase sunt de bună calitate.

O altă resursă a solului este și apa, atât prin rețeaua hidrografică de suprafață, cât și cea subterană, cu debite constante.

Capitolul 10. POPULAȚIA.

Această zonă din Munții Pădurea Craiului este un spațiu vechi de locuire chiar dacă primele atestări documentare datează din perioada feudal- mijlocie, secolele XIII- XV când aici, datorită privilegiilor date de regii Ungariei, s-au stability românii liberi, de religie ortodoxă. Nu întâmplător numele Pădurea Craiului vine tocmai de la statutul de pământ regesc.

10.1. Numărul și evoluția numerică a populației.

Conform recensământului din anul 2002 comuna Bratca are 5567 locuitori.

Pe localități componente situația este următoarea:

Tabel 3. Numărul locuitorilor pe localități componente în 2002:

Evoluția numerică a populației începând de la recensământul din anul 1900 și până la cel din 2002 se prezintă astfel:

-în anul 1900 comuna avea 6763 locuitori. Pe sate situația era un pic diferită față de cum este astăzi.

Astfel, se poate observa că numărul locuitorilor satului Beznea era mai mare decât cel al centrului de comună Bratca , Beznea având 1683 locuitori iar Bratca doar 1379. De asemenea, satele de munte Damiș, Ponoară erau mult mai bine populate, cu aproape 1000 locuitori Damișul și depășind această cifră satul Ponoară.

Totodata, în anul 1900 populația era mai numeroasă decât cea existentă în 2002 în această comună.

Tabel 4. Numărul locuitorilor pe sate în anul 1900:

La recensământul din anul 1910 se remarcă o creștere a populației cu peste 1500 persoane, aceasta ajungând la 8316 locuitori.

În anul 1977 populația comunei era de 7560 persoane, reducerea acesteia continuând, astfel că în anul 1980 ea a ajuns la 7198 persoane.

În această perioadă se remarcă creșterea populației în satele Beznea, Bratca și Valea Crișului și o reducere în satele Lorău și Ponoară, dar, în general, populația comunei era în scădere.

Tabel 5. Numărul locuitorilor pe sate în anul 1980:

Până în anul 1992 se observă o scădere continuă a numărului populației, comuna ajungând la 6208 locuitori, scădere care continuă și în prezent, populația ajungând la 5567 locuitori.

Fig.18. Comparație între numărul locuitorilor din satele comunei Bratca în 1980 și 2002.

Tabel 6. Evoluția numerică a populației între anii 1900- 2002 în comuna Bratca:

Fig.19. Evoluția numerică a populației între anii 1900- 2002.

Scăderea continuă a populației se datorează în principal natalității reduse ( 12,3 %0), fenomen demografic principal în asigurarea unui excedent natural al populației. Mortalitatea este în limite normale ( 16,1 %0 ), dar datorită natalității mici, sporul natural este redus: .-3,8%0

O altă cauză care are ca efect scăderea numărului populației este migrația tinerilor spre mediul urban, mai ales după închiderea minei.

În anii ’80 reducerea populației a fost determinată de migrarea populației spre orașe, în apropierea locului de muncă ( Oradea, Aleșd ). O altă cauză a fost plecarea unei părți din populația satului Damiș care în 1980 avea 1054 locuitori pentru a ajunge în 1992 la circa 700 locuitori. Aceștia au plecat spre zona urbană și periurbană a orașului Timișoara și încadrarea acestora în sectorul industrial și agricol unde existau pământuri mai fertile.

Densitatea generală este de 40, 7 loc/ km² iar densitatea agricolă este de 0,77 loc/ha.

10.2. Mișcarea teritorială a populației.

Pentru că pe teritoriul comunei Bratca există un număr foarte redus de locuri de muncă, o mică parte a populației localității face deplasări zilnice spre zonele industriale apropiate.

Astfel se remarcă o deplasare zilnică spre Aleșd, în special a femeilor, în acest oraș găsindu-se câteva mici intreprinderi ale industriei ușoare.

Un alt tip de migrație, tot zilnică, este cea a elevilor din satele învecinate spre liceul din satul Bratca și spre alte școli. Această deplasare se face și cu un microbus școlar.

Conform recensământului din anul 2002 persoanele absente temporar din localitate erau în număr de 73, din care 63 plecați în altă localitate din țară și 10 persoane în afara țării. Plecați pentru o perioadă mai îndelungată erau 52 persoane, din care 43 în țară și 9 în străinătate.

În același timp persoanele venite în localitate pentru o perioadă mai îndelungată erau în număr de 10 iar 44 persoane erau prezente temporar.

10.3. Structura populației pe sexe și vârstă.

În comuna Bratca se remarcă un echilibru între ponderea populației feminine și masculine, cu un plus pentru cea feminină.

Astfel, în anul 2002 populația feminină era de 2868 persoane, adică 51, 51%, iar cea masculină de 2699 persoane, adică 48, 49%.

Și în timp se observă un echilibru în ceea ce privește structura pe sexe a populației comunei. Astfel, în anul 1900 erau 3384 persoane de sex masculin și 3379 persoane de sex feminin, în anul 1980 erau 3550 bărbați și 3648 femei, pentru ca în anul 1992 să fie 3149 persoane de sex feminin ( 50, 73% ) și 3059 persoane de sex masculin ( 49, 22% ).

În ceea ce privește structura pe grupe de vârstă situația este următoarea:

-populația cuprinsă între 0- 14 ani era, în anul 1992, formată din 1119 persoane, din care 557 persoane de sex feminin și 562 persoane de sex masculin;

-populația cu vârsta între 15- 59 ani era de 3612 persoane, din care 1808 femei și 1806 bărbați;

-populația peste 60 ani număra 1477 persoane, 784 femei și 693 bărbați.

În cadrul comunei se remarcă un proces de îmbătrânire a populației, iar în cadrul populației vârstnice se observă creșterea numărului persoanelor de sex feminin.

10.4. Structura populației pe naționalități.

Marea majoritate a populației este de naționalitate română ( peste 95 % ), urmată de romi ( 3 % ), maghiari și slovaci, ambele etnii având sub 1 % din totalul populației.

Tabel 7. Structura populației pe naționalități:

În anul 1977 structura situației pe naționalități se prezenta astfel: 99,78 % erau români și 0, 22 % maghiari. Dar această situație nu reflecta situația reală din comună a naționalităților în anul 1977.

Fig.20. Structura populației pe naționalități în comuna Bratca în anul 2002.

10.5. Structura confesională a populației.

În cadrul comunei, majoritatea locuitorilor sunt de religie ortodoxă ( 77, 88%), urmați de penticostali ( 12, 41%), baptiști ( 7, 09%), greco- catolici ( 2,13%), celelalte religii având sub 1% ( roman-catolici, reformați, etc.).

Tabel 8. Structura confesională a populației:

Fig.21. Structura confesională a populației în comuna Bratca în anul 2002.

Capitolul 11. AȘEZĂRILE OMENEȘTI.

Rețeaua de așezări a comunei Bratca este alcatuită din șase sate: Bratca, Beznea, Damiș, Lorău, Ponoară și Valea Crișului.

Bratca are rol de convergență asupra celorlalte sate aparținătoare administrative de ea. Rolul de convergență este dat de căile de comunicație, spital, școală( liceu), rețeaua comercială a acesteia, farmacie. Datorită așezării acesteia pe calea ferată, aproape de drumul European E60, legătura cu exteriorul se realizează mai ușor, iar pozitia sa in lunca și pe terasele Crișului favorizează extinderea sa..

Atestarea documentară a localităților componente comunei Bratca.

Așezările reprezintă " creații umane durate de-a lungul timpului în diverse condiții social-economice, în procesul neîntrerupt de valorificare a spațiului geografic"(V.Surd 2003)

Deși dovezile despre comunități si așezări umane atestă locuirea acestei zone încă din paleolitic( în sectorul carstic Valea Crișului- Bratca), primele atestări documentare ale satelor componente ale comunei Bratca provin din secolul al XV- lea.

Astfel, cele mai vechi atestări sunt din anul 1406, satele Beznea, Lorău și Valea Crișului. În anul 1435 au fost atestate și satele Bratca, Damiș și Ponoară.

Au fost în general așezări de oameni liberi, români ortodocși, așezați pe domeniile regilor Ungariei, având și unele privilegii legate de acest statut. Chiar și numele masivului Pădurea Craiului vine tocmai de la statutul de pământ regesc.

Toponimia satelor comunei Bratca.

Originea numelui satului Bratca este din limba slavonă veche, pornind de la cuvântul slavon care înseamnă frate.

Satul Beznea, în perioada comunistă numit Delureni, își are originea numelui în limba proto- romană și înseamnă umbră, genune, codrii întunecați.

Damișul își păstreazănumele ușor alterat: Dameș, Damos și are origine traco- dacică.

Ponoară își are originea numelui legată de formațiunile carstice, izvoare subterane, peșteri, doline, cuvânt provenitdin limba dacică.

Satul Valea Crișului, numit impropriu, desemnând localitatea Valea Neagră, își are originea numelui în culoarea neagră a apei care străbate satul din cauza spălării zăcămintelor de cărbune.

Sistemul de așezări.

Cele mai mari distanțe față de localitatea resedință le au satele Damiș: 12 km și Ponoară: 8 km. Celelalte sunt situate la distanța de 5 km: Valea Crișului, 3 km: Beznea și 2 km Lorău.

Satele Bratca, Lorău, Beznea, Valea Crișului sunt mai compacte, iar Damiș si Ponoară sunt mai dispersate.

Folosind formula lui Al. Demangeon, se poate calcula indicele de centralitate care este de 3,5.

I=(N-N´)n/ N

Unde: I- indicele de centralitate;

N- numărul total al locuitorilor comunei;

N´- numărul locuitorilor din satul resedință;

n – numărul satelor nereședință de comună.

Satul Bratca este de tip adunat, majoritatea caselor fiind axate în lungul cursurilor de apă: Crișul Repede și Valea Brătcuței.

Fig.22. Satul Bratca văzut de pe drumul Bratca- Damiș.

Localitatea Beznea este de tip răsfirat, casele fiind mai compacte de-a lungul drumului ce leagă satele Bratca și Borod, în restul satului casele sunt răsfirate pe dealuri, prin grădini și livezi, același tip de organizare al vetrei avându-l și satele Valea Crișului și Lorău.

Satele de munte Damiș și Ponoară sunt sate de tip risipit, cu casele despărțite de pășuni și fânețe.

Aceste sate cuprind în structura lor și câteva cătune. Acesta reprezintă grupări mici de gospodării, mărimea sa demografică fiind în legătură cu nivelul mediu de mărime al așezării rurale.Au populație puțină, rar biserici, magazine sau școli.

Astfel, de Bratca aparține cătunul Secătura, de Beznea cătunul Căbești, de Damiș cătunele Coaste, Poiana, iar de Ponoară Surd și Păiș.

În ceea ce privește clădirile ce se găsesc pe suprafața comunei, acestea sunt în numar de 2642, repartizate astfel:

În comună există 2213 de gospodării ale populației, în care se găsesc 5572 camere de locuit, suprafața acestor camere totalizând 85 388 m². Astfel, unei personae îi revin 15,33 m² de cameră.

Situația gospodăriilor pe sate este următoarea:

În centrul de comună s-au construit și două blocuri de locuit, cu 20 de apartamente.

Organizarea gospodăriei.

În comuna Bratca se poate urmări evoluția organizării gospodăriilor pe o perioadămai îndelungată de timp. De la tipul vechi de gospodărie fără nici un fel de împrejmuire, la un tip apropiat, cu gospodărie cu curte deschisă, tip care se găsește și astăzi în Damiș și Ponoară,specific unei zone mult mai întinse pe teritoriul comunei până în preajma primului război mondial, și până la actualele tipuri de gospodărie cu curte dublă, închisă.

Componența gospodăriei țărănești s-a menținut neschimbată o perioadă îndelungată. Acestea erau alcătuite din casa de locuit, grajdul cu șură, cotetul pentru păsări și porci, cuptorul de pâine. În prezent, apare și garajul pentru mașină în cadrul gospodăriei.

Vechile case de locuit erau compuse din două încăperi și prispa deschisă(târnațul). De la acest tip de locuințe s-a trecut la locuința cu trei încăperi și târnațul semiînchis. În prezent casele au 2-3 camere, bucătărie, cămară, baie.

Capitolul 12. INFRASTRUCTURA TEHNICĂ A TERITORIULUI.

12.1. Căile de transport.

Căile rutiere.

Comuna Bratca este traversată în partea sa de nord-est de șoseaua europeană E60, care face legătura între sudul si vestul Europei. Aceasta o străbate pe o distantă de 5 km.

Din aceasta se desprind mai multe drumuri judetene, între care cel spre Beznea care se continuă spre Bratca iar de aici spre vest, spre localitatea Șuncuiuș, spre est, spre Valea Crișului. Drumurile județene totalizează pe teritoriul comunei 29 km.

Din drumurile județene se ramnifică mai multe drumuri comunale, spre satele componente comunei Bratca. Astfel sunt drumurile comunale: Bratca-Damiș, Bratca-Lorău-Ponoară, etc.

Comuna deține peste 43 km de drumuri comunale.

Căile ferate.

Prin comună trece, urmând cursul Crișului Repede, linia 300 de cale ferată neelectrificată Oradea- Cluj Napoca, parte din Magistrala 3. Lungimea căii ferate pe teritoriul comunei este de 7 km.

În prezent stația de cale ferată funcționează ca o haltă și este situată la kilometrul 594+468 de la stația București Nord. A luat ființă în anul 1869. În anii 1925 și 1926 stația s-a prelungit și s-au mai construit câteva noi linii. Tot în 1926 se centralizează mecanic și I se asigură electricitatea. În 1977 liniile din stație se prelungesc cu 100 m.

În prezent, în stația Bratca opresc opt trenuri de călători.

Densitatea căilor ferate este de 0,051 km/km².

12.2. Alimentarea cu apă.

În prezent, doar o parte a satului Bratca este alimentată cu apă, restul localității nebeneficiind de această facilitate.

Astfel, 66% din gospodăriile satului sunt racordate la rețeaua centralizată. Sursa alimentării cu apă este situată pe Valea Brătcuței, unde se găsește o stație veche de peste 30 ani.

În prezent s-au pus bazele unui proiect pentru alimentarea cu apă a satului Beznea.

Marea majoritate a populației se alimentează cu apă din fântânile și puțurile proprii.

12.3. Canalizarea.

Rețeaua de canalizarea este slab dezvoltată în comună. Astfel, toate satle componente nu beneficiază de o rețea de canalizare, excepția reprezentând-o partea centrală a satului Bratca. Și aici, din 671 gospodării doar 10% beneficiază de canalizare.

Marea maloritate a deversărilor menajere se fac în apele care străbat aceste sate ( Crișul Repede, Brătcuța, Beznea).

12.4. Alimentarea cu gaze naturale.

Localitatea Bratca nu este racordată la rețeaua de gaze naturale, prevăzându-se în viitorul apropiat realizarea acesteia.

În prezent, încălzirea se face cu lemn, peste 95% din gospodării, și cu cărbune, 5% din totalul gospodăriilor.

12.5. Deșeurile menajere.

În ce privește problema deșeurile menajere Primăria comunei Bratca a organizat pe teritoriul comunei un serviciu de salubritate.

A fost amenajată și o groapă de gunoi în vestul satului Bratca, în Dealul Pancului.

Capitolul 13. ASPECTE SOCIALE.

13.1. Învățământul.

Pe teritoriul comunei Bratca se află un număr de 15 școli, care cuprind atât învățământul primar și gimnazial, cât și pe cel liceal și un centru de plasament.

Pe localități componente comunei situația este următoarea la nivelul anului 2002/ 2003:

1. Liceul teoretic Bratca.

Acesta are: 6 clase la zi cu 154 elevi;

6 clase la fără frecvență cu 220 elevi.

Liceul dispune de 19 săli de curs, o sală de gimnastică, 4 laboratoare, un teren de sport amenajat. Liceul este dotat cu 26 calculatoare de ultimă generație.

Liceul este racordat la rețeaua de apă și canalizare a localității.

Cadrele didactice sunt în număr de 12, din care 9 femei și 3 bărbați, toate fiind calificate.În ce privește vârsta lor majoritatea are vârsta cuprinsă între 30- 34 ani și 50-54 ani, sub 25 ani fiind două cadre, ambele femei.

Fig. 23. Liceul teoretic Bratca

2. Școala cu clasele I- IV Bratca.

În cadrul învățământului primar sunt înscriși 89 elevi în 5 clase. Profesează 5 cadre didactice, toate femei cu vârstele cuprinse între 40 și 55 ani., de asemenea calificate toate.

3. Școala generală cu clasele V- VIII Bratca.

Învățământul gimnazial cuprinde 120 elevi în 6 clase și 12 profesori ( 8 femei și 4 bărbați) calificați, jumătate din aceștia având vârsta sub 30 ani, unul între 30-34 ani, iar ceilalti 5 profesori peste 50 ani ( 1 cadru didactic peste 60 ani).

În cadrul satului Bratca mai există și o grădiniță cu 2 săli în care își desfășoară activitatea două grupe formate din 40 copii și 2 educatoare.

4. Școala cu clasele I- IV Bratca- Secătura.

Cuprinde 16 elevi în 4 clase simultane intr-o singură sală de curs, aici fiind un singur cadru didactic calificat.

Grădinița are tot 16 copii într-o singură sală în care se desfășoară activitatea și o educatoare calificată.

5. Școala cu clasele I- VIII Beznea.

Clasele I- IV cuprind 34 elevi în 2 clase simultane ( 1-3; 2-4 ) și 2 învățătoare calificate cu vârstele cuprinse între 45- 50 ani.

În clasele V-VIII sunt înscriși 60 elevi în 4 clase. Cadrele didactice calificate sunt în număr de 10 ( 5 femei și 5 bărbați) și un maistru. Ca vârstă, 3 profesori au sub 25 ani, 2 cadre între 55 și 64 ani, ceilalți între 30 și 50 ani.

Școala cuprinde și o clasă de ucenici cu 19 elevi.

Activitățile școlare se desfășoară în 7 săli de curs, 2 laboratoare, o sală de sport, un teren de sport și un atelier școlar. Școala este dotată cu 6 calculatoare.

În Beznea se găsește și o grădiniță cu 20 copii și o singură educatoare.

6. Școala cu clasele I- IV Beznea- Căbești.

Sunt înscriși 21 elevi în 2 clase simultane. Sunt 2 învățatori calificați, unul sub 25 ani iar celălalt cu vârsta cuprinsă între 40- 44 ani. Scoala dispune de 2 săli de curs.

În cadrul grădiniței din acest cătun sunt înscriși 15 copii, activitatea desfășurându-se într-o singură sală.

7. Școala cu clasele I- IV Beznea 2.

Școala își desfășoară activitatea într-o singură sală. Sunt 5 elevi în 4 clase simultane și o singură învățătoare calificată cu vârsta cuprinsă între 55- 59 ani.

8. Școala cu clasele I- IV Valea Crișului.

În cele 2 săli își desfășoară activitatea 28 elevi în 2 clase simultane și 2 învășătoare cu vârstele cuprinse între 30- 34 ani.

Școala funcționează într-o clădire închiriată de la Exploatarea Minieră Voievozi.

Grădinița din acest sat are o singură grupă de 22 copii și o educatoare.

9. Școala cu clasele I- IV Lorău.

Aici sunt înscriși 7 elevi în 4 clase simultane la un singur cadru didactic cu vârsta cuprinsă între 40- 44 ani.

Grădinița are o singură sală de activitate cu 15 copii și o educatoare calificată.

10. Școala cu clasele I- VIII Ponoară.

În clasele I- IV sunt înscriși 15 copii în 4 clase simultane. Cadrul didactic este calificat, cu vârsta cuprinsă între 35- 39 ani.

Clasele V- VIII : sunt 29 elevi în 2 clase simultane, 4 profesori calificați ( 2 femei și 2 bărbați ) cu vârstele cuprinse între 30- 39 ani. Activitățile se desfășoară în 5 săli de clasă.

Grădinița cuprinde o grupă cu 21 copii și o eduvatoare calificată.

11. Școala cu clasele I- IV Ponoară- Surd.

Cuprinde 4 clase simultane cu 8 elevi, o învățătoare ( 35- 39 ani) calificată. Activitatea se desfășoară intr-un spațiu închiriat.

12. Școala cu clasele I- IV Ponoară- Păiș.

Aici sunt înscriși 10 elevi în 4 clase similtane, o învățătoare calificată cu vârsta cuprinsă între 35- 39 ani.

13. Școala cu clasele I- VIII Damiș.

Învățământul primar cuprinde 14 elevi în 4 clase simultane. Învățătoarea este calificată ( vârsta 45- 49 ani).

Învățământul gimnazial: 25 elevi în 2 clase. Cadrele didactice sunt calificate, 2 femei și 2 bărbați, două cadre cu vârstele cuprinse între 20- 29 ani iar ceilalți doi între 35- 49 ani.

14. Școala cu clasele I- IV Damiș- Coaste.

Își desfășoară activitatea într-o sală închiriată. Sunt 4 elevi un cadru didactic calificat cu vârsta cuprinsă între 30- 34 ani.

15. Școala cu clasele I- IV Damiș- Poiana.

Sunt înscriși 8 elevi în 4 clase simultane, cadrul didactic fiind de asemenea calificat cu vârsta cuprinsă între 30-34 ani.

Aici se găsește și o grădiniță cu 20 copii și o singură educatoare.

16. Centrul de plasament de tip familial Bratca.

În cadrul acestui centru sunt 14 copii și 4 angajați. Suprafața clădirii este de 3417 m², iar centrul este dotat cu televizoare și calculatoare.

13.2. Sănătatea.

În ceea ce privește domeniul medical comuna Bratca este foarte bine dotată, dispunând atât de dispensare, cât și de un spital comunal.

1. Spitalul comunal Bratca.

Are două secții: secția interne cu 20 paturi;

secția neuropsihiatrie cu 25 paturi.

Pe lângă aceste 45 paturi spitalul mai dispune de alte 5 paturi . Tot aici se mai găsește și un cabinet de obstetrică- ginecologie.

Marea majoritate a doctorilor sunt din orașul Aleșd, situat la circa 30 km de comună.

Ca dotări spitalul dispune de ecograf, un laborator cu analizator, calculatoare.

2. Dispensarul medical Bratca.

Dispensarul dispune de 4 cabinete individuale în care profesează 4 medici generalisti de familie si de un cabinet stomatologic cu un medic.

3. Dispensarul medical Beznea.

Acest dispensar are un singur cabinet medical individual și un singur medic generalist.

4. Dispensarul medical Damiș.

Are de asemenea un singur cabinet medical individual cu un singur medic generalist.

5. Centrul pentru recuperarea și reabilitarea copiilor cu handicap Bratca.

Acest centru a fost deschis de către Direcția generală județeană pentru protecția drepturilor copilului Bihor.

În acest centru sunt internați 49 copii, numărul de paturi fiind tot de 49. Pentru fiecare copil există un angajat, cei 49 angajați fiind bugetari.

Centrul are ca dotări săli de joacă, cantină, televizoare, o seră cu plante.

Tot în Bratca se mai găsește și o circumscripție sanitar- veterinară.

13.3. Cultura.

În comuna Bratca se găsește o bibliotecă comunală cu câteva sute de volume, unde este angajată o singură bibliotecară.

În fiecare sat al comunei se găsește câte un cămin cultural, fiecare conduse de câte un director de cămin. În acestea se desfășoară evenimente importante pentru membrii comunității locale ( nunți, botezuri), dar și unele sărbători ( tradiții) specifice locurilor.

13.4. Culte.

Marea majoritate a populației este de religie ortodoxă ( peste 77 % ). Astfel, în fiecare sat al comunei se găsește câte o biserică ortodoxă, fiecare având propriul preot.

În satul Beznea, datorită numărului mai ridicat de credincioși greco-catolici, a fost construită o biserică greco- catolică.

De asemenea, în satele Beznea și Ponoară se găsesc și două mici biserici baptiste, iar în Bratca, Beznea, Damiș și Ponoară s-au construit biserici penticostale datorită numărului mai mare al populației din aceste două secte.

Capitolul 14. AGRICULTURA.

Comuna Bratca nu întrunește condiții prielnice pentru o dezvoltare superioară a agriculturii. Solul, în cea mai mare parte, are o fertilitate naturală scăzută, stratul arabil fiind foarte subțire și sărac în humus, majoritatea terenului fiind în pante destul de pronunțate, cu o climă destul de rece. Acestea, împreună cu condițiile actuale, au dus la practicarea unei agriculturi de subsistență, slab mecanizată și chimizată.

Înainte de anul 1990 suprafața agricolă a comunei era de 7167 ha, adică 49,6% din totalul suprafeței comunei. El era împărțit astfel:

Tabel 9. Modul de utilizare al terenului agricol înainte de 1990:

Agricultura se practica în sistem CAP.

În prezent marea majoritate a terenurilor au fost retrocedate proprietarilor.

Structura fondului funciar, din totalul de 13 648 ha, se prezintă astfel:

Fig. 24. Structura fondului funciar( % ) în anul 2002.

Tabel 10. Structura fondului funciar în anul 2002 în comuna Bratca.

În ceea ce privește modul de utilizare al terenului agicol se remarcă predominarea pășunilor cu peste 3562 ha și reducerea cu peste jumătate a suprafeței ocupate cu livezi față de anii de dinainte de 1990.

Tabel 11. Modul de utilizare al terenului agricol în anul 2002:

Astfel, terenul agricol ocupă 7202 ha din totalul suprafeței comunei iar cel neagricol 6446 ha.

Fig. 25. Modul de utilizare al terenului agricol( % ).

Principalele culturi de plante sunt cele ale grâului și secarei, porumbul urmate de cartofi și plantele furajere ( trifoi, lucernă, borceag). Pe mici suprafețe, mai ales în gospodării, se cultivă și legumele.(vezi Fig. 27. Harta modului de utilizare al terenului.)

Fig. 26. Modul de utilizare a terenului în zona satului Valea Crișului.

În ceea ce privește pomicultura se observă o reducere a suprafețelor ocupate cu livezi cu peste jumătate din suprafața lor față de 1989.

Principalele culturi sunt cele ale prunului și mărului. Izolat dă rezultate cireșul și aproape deloc vișinul, caisul și piersicul.

Pomii sunt în majoritatea lor răzleți prin fânețe și terenuri arabile, livezi existând în zona satului Beznea. Cele mai mari suprafețe sunt ocupate în ordine de pruni, meri, nuci, peri, etc.

Vița de vie se cultivă numai izolat în comuna Bratca.

Creșterea animalelor este ramura principală a agriculturii în această comună datorită pășunilor și fânețelor extinse( peste 4000 ha).

Conform recensământului agricol din 2002 efectivele de animale erau următoarele:

De asemenea se mai găsesc și 569 familii de albine.

Astfel, pe gospodărie revin 1,22 capete bovină și 1,02 capete ovină. Față de anii 1980 se remarcă o reducere a numărului de animale în cadrul comunei, când pe gospodărie reveneau 1,5 capete bovine și 1,5 capete ovine în medie.

Efectivele de animale înainte de 1990 se prezentau asfel:

Se observă o reducere a numărului de bovine și ovine, cu aproape o jumătate din effective, și o dublare a numărului porcinelor.

Creșterea animalelor se face în gospodăriile proprii, complexe zootehnice neexistând în comuna Bratca.

Fig .27. Harta modului de utilizare a terenului.

Capitolul 15. INDUSTRIA.

Industria comunei Bratca este în prezent în evident declin, deși, în trecut a avut o dezvoltare destul de importantă.

Ocupația de bază a populației din aceste ținuturi a fost agricultura și creșterea animalelor. Mai târziu apar munca forestieră, mineritul, vărăritul, munca la carierele de piatră și la căile ferate.

La începutul secolului al XX- lea începe exploatarea resurselor locale de materie primă și materiale, în special a pădurilor de fag și brad, dar exploatarea s-a făcut nerațional și a încetat în 1915, când cea mai mare firmă de acest profil a fost închisă.

În anul 1907 a început exploatarea lignitului din satul Valea Crișului, dar această exploatare a încetat în anii 1960- 1970, rezervele fiind epuizate.

Între anii 1910- 1930, în Lorău exista un cuptor pentru arderea pietrei de calcar folosită pentru producerea varului. Tot în perioada interbelică existau în comună 14 mori de apă amplasate pe valea Brătcuței, Valea Boiului și Crișul Repede.

În deceniul șapte al secolului trecut au apărut o serie de activități cu profil industrial. Astfel, pe Valea Negruța, spre satul Valea Crișului, s-a dezvoltat o carieră de piatră care producea piatră brută și piatră spartă folosită pentru construcții și reparații de drumuri. Din albia Crișului Repede se extrăgeau balast și nisip. Mai existau și diferite secții prestatare de servicii: cojocărie, tricotaje, zugravi- zidari, etc. De asemenea s-a exploatat dolomita din zona satelor Valea Crișului și Lorău.

Toate aceste exploatări au fost închise după 1990.

Astăzi această ramură are o pondere foarte mică în economia comunei. Declinul industriei poate fi relevant și din balanța forței de muncă ( a populatiei active) în anul 2002 comparativ cu anul 1980.

Se observă reducerea drastică a populației ocupate în industrie de la 14,5 % în anul 1980 la 0,25 % în 2002, aceeași situație observându-se și în cazul agriculturii, cu o reducere chiar mai drastică a populației ocupate în acest sector.

În present singurele activități industriale sunt cele de exploatare a lemnului și de prelucrare a lui, în comună, în zona montană, existând câteva gatere, persoanele salariate în acest sector economic fiind în număr de 14.

Capitolul 16. COMERȚUL.

În ceea ce privește activitatea comercială la nivelul anului 1999, în comună îșî desfășurau activitatea următorii agenți economici:

-2 magazine alimentare- 5 angajați;

-4 magazine ABC- 8 angajați;

-1 magazin panificație- 2 angajați;

-6 Café- Baruri- 14 angajați;

-1 magazin textile-încălțăminte- 1 angajat.

De asemenea se găseau și 3 unități de panificație( brutării): 2 în Bratca și 1 în Lorău.

În anul 2002 numarul societătilor comerciale care își desfășurau activitatea în comuna era de 163, pe domenii de activitate situația prezentându-se astfel:

alimentar: 4 societăți;

prelucrarea lemnului: 7 societăți;

servicii: 30 societăți;

comerț: 118 societăți;

turism: 4 societăți.

Capitolul 17. TURISMUL.

Comuna Bratca prezintă un potențial turistic ridicat, cu numeroase obiective turistice naturale și antropice, dar foarte putin valorificat, principala cauza fiind lipsa unei baze de cazare adecvată și a unei infrastructuri rutiere bine pusa la punct.

Relieful carstic al Munților Pădurea Craiului este foarte spectaculos, cu numeroase peșteri, doline, ponoare, avene, acestea reprezentând principala atracție turistica a zonei.

17. 1. Obiective turistice naturale.

a)Calcarele cu hipuriți din Valea Crișului.

Acestea formeaza o rezervație fosiliferă, un monument al naturii. Aici se gasesc fosile lamelibranhiate din perioada Cretacicului superior, in prezent aceste animale fiind pietrificate.

17. 2. Obiective turistice antropice.

a)Biserica din lemn din satul Beznea.

Biserica de lemn cu hramul “ Botezul Domnului” , construită în anul 1723 și mărita la forma actuală în anul 1824, a fost declarată monument istoric în 1964.

Fig .28. Biserica din lemn din satul Beznea- monument istoric.

Această biserică prezintă o valoare arhitectonică deosebită rezultată prin meșteșugul îmbinării bârnelor de stejar, la colțurile acesteia formând “ chiotoarea” sau “ aripile de fluture” . Biserica e încinsă cu un brâu sculptat cu dalta numit “ funie împletită” . Turnul clopotniță are o înălțime de 10 m.

b)Biserica din lemn din satul Valea Crișului.

Aceasta biserică poarta hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril și a fost edificată în anul 1761. Deosebite sunt picturile interioare, păstrate destul de bine.

c)Complexul turistic Piatra Craiului.

Acest complex e situat pe șoseaua internațională E60 și oferă diferite facilitati turiștilor.

17.3. Baza de cazare.

Aceasta zona ofera destul de puține alternative de cazare turiștilor, infrastructura turistică fiind puțin dezvoltata.

Complex turistic Piatra Craiului.

Tabăra școlară Bratca.

Tabara este situata pe Valea Brătcuței și are o capacitate de cazare de 100 locuri în căbănuțe.

Fig. 29. Tabăra școlară Bratca.

Reședințe secundare de vacanță.

În prezent se remarcă un interes deosebit pentru amplasarea acestor resedințe în proximitatea pădurilor, pe diferite văi( Valea Brătcuței, Valea Boiului).

17.4. Tipul de turism.

Tipul de turism in aceasta zona este de recreere, desfășurat mai ales pe perioada sfârșitului de săptămână, iar marea majoritate a turiștilor provin din Oradea și din Cluj-Napoca.

17. 5. Trasee turistice în cadrul comunei Bratca.

Bratca- Lorău- Valea Boiului.

Urmând din Bratca traseul căii ferate de-a lungul Crișului Repede în amonte se ajunge după 2 km în satul Lorău. Apoi, printr-o zonă de un farmec aparte, se urca pe Valea Boiului. Aceasta prezintă mai multe cascade, cea mai înaltă fiind casacada Boiului, înaltă de 8 m. Urcând pe vale pot fi vazute pe fundul albiei niște adâncituri în rocă, create de apă prin turbioane, numite “ marmite de evorsiune” . Urmand același traseu se poate ajunge în satul Ponoară unde pot fi văzute câteva peșteri.

Valea Brătcuței.

La circa 1,5 km de centrul satului Bratca se ajunge la Valea Brătcutei. Chiar la gura văii, peste pârâu se gasește Izbucul Brătcanilor, prin care apar apele subterane colectate printr-un ponor din platoul carstic Damiș-Ponoraș. În amonte, valea străbate un defileu pitoresc. De la vărsarea pârâului Botii în Valea Brătcuței, pe o potecă care traversează versantul drept se poate ajunge la motelul Leșu, în comuna Bulz. La izvorul Văii Brătcuței se poate vizita peștera Dăicii pe Valea Dăicii. La o mică distanță de aici, la hotarul cu localitatea Remeți, pe Valea Leșului, se găsește Pestera cu apă. Înălțimea intrării are 15 m, iar peștera are o lungime de 800 m, prin aceasta scurgându-se un curs de apă.

Bratca- Secătura Brătcanilor- Damiș- Ponoraș.

Pe drumul ce face legătura cu orașul Beiuș, un drum în serpentine, se ajunge pe un platou: Secătura Brătcanilor. Ce este deosebit aici este numărul mare de doline și panorama care se deschide asupra satelor de pe Valea Crișului. La intrarea în Damiș poate fi vizitată “ Peștera dintre Bărăsti”. Din Damiș se poate ajunge la Ponoraș, aici găsindu-se numeroase ponoare și avene.

17.6. Perspectivele dezvoltării activităților turistice.

Acestea impun:

dezvoltarea unităților de cazare prin extensiune teritorială, cuprinzând toate satele comunei, creșterea numărului de locuri și a gradului de confort;

susținerea dezvoltării agroturistice prin creșterea numărului de ferme agroturistice;

Lipsa unor unități turistice care dispun de un însemnat potențial turistic de natură carstică reduce posibilitatea unei individualizări a acestei zone pentru un tip de turism specific în acest areal. Astfel, în acest areal se impune dezvoltarea bazelor de cazare în sistem pensiune în cadrul gospodăriilor țărănești.

Capitolul 18. ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR.

Viața spirituală a locuitorilor comunei Bratca reprezintă un element definitoriu al continuității și permanenței populației românești pe aceste locuri. De-a lungul timpului s-a constituit o legătură puternică între om și natură.

Se distinge astfel un transfer de particularități ale mediului geografic înconjurător în modalitățile de organizare a spațiului de locuit, a habitatului. Se poate observa și o corespondență între liniile dinamice ale reliefului și stilul vioi al elementelor de estetică populară utilizate în creații de locuitorii comunei. Există și un profound caracter național al întregii culturi orale și materiale dezvoltate în perimetrul geografic al comunei.

Toate acestea definesc cu calritate trăsături distincte în psihologia populației.

18.1. Portul popular.

Din păcate tradiția purtării portului popular se pierde la generațiile tinere, doar persoanele în vârstă îsi mai amintesc de frumusețea acestuia și îl poartă și astăzi.

Costumul popular vechi, de la sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolulul al XX- lea era confecționat în gospodăria țărănească. De la pânza de cânepă, pânza “învăluită” din cânepă și misir, sumanul ( stofa) până la prelucrarea pieilor pentru opinci, toate acestea se obțineau în gospodăriile țărănești.

Predomina culoarea albă și neagră, cu diferite ornamente foarte discrete.

Costumul popular al copiilor până la vârsta de 9-10 ani era format din cămăși de pânză, lungi, albe, cojocel înfundat, uneori labreu (vestă ) de glot sau suman. În picioare opinci sau cizme, fetele mai având și ghete înșiretate înalt.

Costumul femeiesc era alcătuit din “bluz” sau “spăcel”, confecționat din pânză învălită, peste aceasta un pieptar ornamentat, labreu din glot sau barșon ori cojoc scurt cu talie acoperit cu motive florale. Poalele sunt încrețite și strânse în bartă, aproape de marginea de jos tăiată “ciur”. “Zadia” era confecționată din glot sau catifea neagră. Pe cap se purta “chișchineu”( basma, cârpă), cu fond negru , imprimat cu flori de cele mai multe ori. În picioare opinci de piele sau gumă, obiecte albe de pânză și din lână iarna, sau pantofi negri.

Costumul bărbătesc era sobru, de un deosebit echilibru architectural, chiar dacă se observă un contrast de culoare.

Cămașa din pânză albă, cu mâneca largă strânsă în pumnari, cu unul sau doi nasturi albi sau negri. Atât pumnarii cât și piepții cămășii au ornamente în relief din aceeași pânză ori motive florale discrete, mărunte. Gecile erau foarte largi și destul de lungi, făcute din doisprezece “coți” de pânză. Se strângeau la partea superioară cu un șnur anume confecționat. Pantalonii erau de culoare albă sau neagră, din suman, strânși pe picior. Peste cămașă se îmbrăca labreul negru, buica bărbătească sau suman.

În picioare opinci, bocanci sau cizme de tureac țeapăn. Pe cap, vara se purta pălărie de paie iar iarna căciulă de piele de miel.

18.2. Ocupația locuitorilor și uneltele.

Principalele ocupații ale locuitorilor satelor comunei Bratca au fost și sunt creșterea animalelor și cultivarea terenului. La acestea s-au adăugat apoi meșteșugurile care au apărut ca o necessitate pentru rezolvarea problemelor din propria gospodărie.

Aceste preocupări au determinat si uneletele necesare îndeletnicirilor populației. Pentru transport se găsesc căruța de lemn și sania, trase de cai, boi sau vaci, uneletele agricole ( plug, grapă, sapă, greblă, furcă, staulul pentru oi), precum și uneletele specifice producerii bunuriolr necesare familiei: războiul de țesut, furca de tors, melița, piua pentru sumani, moara, piua pentru sare, unelte pentru treierat grâul.

În prezent, foarte multe din aceste unelte au dispărut, locul lor fiind luat de unelte mecanice, cu un randamen și o calitate superioară, sau bunurile respective fiind procurate din comerț, renunțându-se la confecționarea lor în gospodăria proprie.

18.3. Obiceiurile.

Obiceiurile sunt legate de evenimentele importante din viața omului: nașterea, căsătoria, nunta, botezul, moartea, sau unele obiceiuri legate de pământ. Unele obiceiuri nu se mai practică, doar o mică parte din acestea dăinuind până în zilele noastre.

Colindatul.

Grupul este format din 10-20 de feciori, iar în sat pot fi două sau trei grupuri în funcție de partea de sat în care locuiesc. Din grup fac parte și tineri însurați. Grupul este însoțit de muzicanți: “heghedușul”( cel cu vioara), cel cu “banda”( contrabasul) sau un toboșar sau acordeonist. “Botașul” adună și transportă colacii.

Colindatul începe în seara de ajunul Crăciunului și se cutreieră tot satul. După terminarea colindei se cântă o melodie de joc, colindătorii jucând cu fetele și nevestele din casa respectivă.

În serile următoare, cât țin sărbătorile de Crăciun, “corinda” se ține la o casă unde se petrece.

Vărjelul ( Vergelul).

Acest obicei este întâlnit des pe Valea Crișului Repede. Se petrece în ajunul Anului Nou. Cu câteva zile mai devreme se anunță casa și seara în care va fi vergelul. Se aleg 8-10 perechi de tineri care vor în vergel, apoi se angajează muzicantul. Apoi perechile se formează, unele cu intenție de căsătorie.

Fiecare dintre tineri are un inel binecunoscut. Inelele sunt preluate de un personaj numit “gogă ”, de obicei femeie, ce nu intră în perechile vergelului. Goga introduce pe două vergele inelele ( de unde și numele), una pentru fete și una pentru feciori. Goga este ascuns sub o postavă din lemn acoperită cu o cergă din lână.

După ce vor da toți inelele, începe scoaterea lor și prezentarea lor pentru a fi recunoscute și realizate perechile.

Totuși, scoaterea inelelor spre a se forma perechea fecior- fată nu e întâmplătoare. Uneori intervine “ potriveala” celor din afara vergelului, fie pentru a stârni hazul, fie pentru aâi face ciudă băiatului sau fetei.

De cele mai multe ori perechile se realizează după cum vor tinerii. După scoaterea inelelor Goga îi udă pe toți cei din vergel cu apă dintr-o cofă.

Capitolul 19. STAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.

Principalul aspect care ar putea avea repercursiuni grave asupra sănătății locuitorilor și animalelor este evacuarea direct pe sol a apelor uzate menajere și mai ales a dejecțiilor de la animale.

Lipsa canalizării și neutralizării acestor potențiali impurificatori ai surselor de apă poate oricând să provoace afecțiuni digestive și chiar accidente grave, în masă.

Scurgerile necontrolate animaliere s-ar putea opri dacă ar exista platforme betonate pentru fermentarea gunoiului de grajd și bazine betonate pentru colectarea dejecțiilor lichide. Apele uzate menajere conținând nitrați, fosfați, cloruri, reziduuri fixe, aruncate pe sol se filtrează doar mecanic, impuritățile chimice rămânând să pericliteze puritatea apei.

Aspectele majore legate de protecția și conservarea mediului se semnalează și în teritoriul administrativ al comunei Bratca unde eroziunea solurilor pune în pericol suprafețe însemnate, atât pe pășunile comunale, cât și pe suprafețele defrișate recent (păduri ale statului sau pășuni comunale împădurite).

Se constată după 1989 o creștere a delictelor de pădure, tăierile clandestine fiind frecvente. Pe de altă parte, in urma prelucrării clandestine a lemnului, au rezultat cantități însemnate de rumeguș de lemn care aruncate în preajma cursurilor de apă periclitează puritatea apelor respective și poluează peisajul

În locuri mai puțin frecventate, pe malul pâraielor, în afara localităților, dar și în apropierea gospodăriilor, s-au debarasat cantitați mari de obiecte uzate care s-ar putea recicla, recupera și reutiliza. Agresiunea la frumusețea peisajului este evidentă în astfel de locuri.

Bibliografia:

1.Bleahu, M.,(1976), Geologia Munților Apuseni, Editura Academiei RSR, București;

2.Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena,(1999), Riscuri climatice din România, București;

3.Borcoș, M.,(1976), Geologia Munților Apuseni, Editura Academiei RSR, București;

4.Bordea, S.,(1978), Munții Pădurea Craiului.Ghid turistic, Editura Sport- Turism, București;

5.Ciangă, N.,(1985), Turismul în Munții Apuseni, Studia UBB, Geologia- Geographia, Cluj- Napoca;

6.Chițu, C.,(1975), Relieful și solurile României, Editura Scrisul Românesc, Craiova;

7.Cocean, P.,(2000), Munții Apuseni. Procese și fenomene carstice, Editura Academiei Române, București;

8.Cocean, P.,(1995), Peșterile României: potențial turistic, Editura Dacia, Cluj- Napoca;

9.Cocean, P.,(1984), Potențialul economic al carstului din Munții Apuseni, Editura Academiei, București;

10.Iacob, Ersilia,(1971), Munții Apuseni. Studiu hidrografic, Teză de doctorat, Cluj- Napoca;

11.Ianovici, V. și colaboratorii,(1976), Geologia Munților Apuseni, Editura Academiei, București;

12.Imbroane, A. M.,(1999), Inițiere în GIS și teledetecție, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca;

13.Mac, I.,(2003), Știința mediului, Editura Europontic, Cluj- Napoca;

14.Mahără, Gh., Bențe, F., Ilieș, Al.,(1999), Potențialul turistic al bazinului Crișului Repede, Editura Universității, Oradea;

15.Mozes, Tereza,(1992), Zona etnografică Crișul Repede, Editura Sport- Turism, București;

16.Posea, Aurora,(1970), Bazinul hidrografic al Crișului Repede, Teză de doctorat, Cluj- Napoca;

17.Posea, Aurora,(1969), Terasele Crișului Repede, În Lucrări Științifice, Institutul Pedagogic, Oradea;

18.Rusu, Th.,(1979), Carstul din Munții Pădurea Craiului, Teză de doctorat, Cluj- Napoca;

19.Rusu, Th., Racoviță, Gh.,(1971), Le complex karstique de Damiș- Ponoraș(mots Pădurea Craiului), L’institut de Speologie “Emile Racovitza” , București;

20.Sorocovschi, V.,(2002), Riscuri și catastrofe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca;

21.Surd, V.,(2003), Geografia așezărilor, Editura Presa Universitară, Cluj- Napoca;

22.Ujvari, I.,(1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București;

23.***,(1971), Râurile României. Monografie hidrologică, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București;

24.***,(1995), Anuarul hidrologic 1992, Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie, București;

25.***,(1999), Recensământul din anul 1910. Transilvania, Editura Staff, București;

26.***,(1969), Recensământul populației și locuințelor din 15 martie 1966, Vol. I: Populația; Direcția centrală de statistică, București;

27.***,(1980), Recensământul populației și locuințelor din 5 ianuarie 1977, Vol. I: Structura demografică, Direcția de statistică, București;

28.***,(1994), Recensământul populației și locuințelor din 7 ianuarie 1992, Vol.I: Populația. Structura demografică, Comisia Națională pentru Statistică, București;

29.***,(1994), Recensământul populației și locuințelor din 7 ianuarie 1992, Vol. III: Clădiri, locuințe, gospodării, Comisia Națională pentru Statistică, București;