. Amenajarea Limnologica Cincis Si Importanta Sa Turistica

ARGUMENTE PRIVIND ABORDAREA TEMEI

(Introducere)

Intervențiile antropice în dinamica bazinului Cernei, de după 1989, bazate pe vidul legislativ, pe de o parte, și pe aplicarea abuzivă a legii fondului funciar, pe de altă parte, alături de neglijarea flagrantă a problemelor de protecție a mediului, vine să argumenteze o dată în plus necesitatea reevaluării din punct de vedere geografic a bazinului râului Cerna, și în speță a cursului său mijlociu.

În condițiile în care, în prezent, omul tinde să devină principalul factor dinamic care influențează mediul geografic, păstrarea echilibrului natural se impune ca o necesitate în activitatea de exploatare a potențialelor resurse ale acestuia, și în cazul de față a exploatării sub raport turistic a lacului de acumulare Cinciș.

Motivul alegerii acestui subiect ( “Amenajarea limnologică Cinciș și importanța sa turistică “) îl constituie în primul rând dorința de al populariza, de a face cunoscută sub raport turistic această zonă geografică a țării ( zona lacului de acumulare Cinciș-Cerna), având în vedere că literatura de specialitate tratează foarte succint acest subiect.

Pentru elaborarea lucrării am desfășurat investigații la teren, am efectuat o riguroasă documentare la organismele de specialitate ( Regia Autonomă Apele Române-Tg. Mureș, Combinatul Siderurgic Hunedoara, Primăria Teliuc), o cercetare analitică la teren, pornind de la premisele de localizare (relief, climă, ape, vegetație, sol, etc.),premise de realizare a turismului ( potențialul lacului, acces favorabil, suprafețe disponibile pentru amenajare, posibilitatea practicării unui turism diferențiat ).

În realizarea lucrării am avut și unele dificultăți datorită sistemului de privatizare individualizat.

Cu toate acestea, lucrarea se constituie ca un bogat material informativ în care am încercat să reliefez potențialul de vecinătate, potențialul de atractivitate al apei, să stabilesc tipul și formele de turism existente în acest areal și să fac o apreciere asupra fluxului turistic.

Perspectivele turismului în acest areal sunt următoarele:

modernizarea și extinderea bazei materiale turistice, diversificarea și ridicarea la nivelul normelor internaționale a serviciilor în raport direct cu potențialul de comunicație ce urmează să fie adaptat noilor tendințe ( prin modificarea infrastructurii rutiere, o rețea densă de poteci turistice marcate );

dezvoltarea unor noi forme de turism legate de activități tradiționale, dezvoltarea agroturismului;

pentru dezvoltarea turismului, în perspectivă este nevoie, se impune o largă popularizare a regiunii, elaborarea de pliante cu date despre această zonă turistică și ceea ce poate ea oferi turiștilor, iubitori de natură și de frumos.

În final, dar nu în cele din urmă aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care mi-au dat o mână de ajutor în obținerea datelor ( Regiei Autonome “Apele Române”-Tg. Mureș, Combinatului Siderurgic Hunedoara, Ocolului Silvic-Hunedoara, Primăriei Teliuc) și în primul rând domnului profesor universitar dr. Mac Ioan- coordonatorul prezentei lucrări, pentru prețioasele indicații oferite.

CAPITOLUL 1.

AȘEZARE ȘI RELAȚII SPAȚIALE

Lacul de acumulare Cinciș este amplasat pe râul Cerna-Hunedoara imediat în amonte de localitatea Teliucu Superior,unde era ștrangulat natural,loc în care versanții sunt foarte apropiați la circa 250 m.

Bazinul de recepție al lacului face parte din sistemul de recepție al râului Cerna, afluent de stânga al Mureșului.

Bazinul de recepție al râului Cerna amonte de baraj, are o lungime de 43 km și o suprafață de 283 kmp, cuprins între coordonatele geografice 4535’ și 4544’ latitudine nordică; 2227’ și 2256’ longitudine estică.

La confluența cu Mureșul, bazinul hidrografic al râului Cerna totalizează o suprafață de 734 kmp, din care 30% se găsește în zona muntoasă, 50% în zona deluroasă și 20% în zona de lunci.

Izvoarele râului Cerna se situează în masivul Poiana Ruscă la o altitudine de aproximativ 1200 m.

De la izvoare până la localitatea Lunca Cernei râul străbate o zonă muntoasă de la vest la est, constituită din formații de șisturi cristaline.

În Lunca Cernei și Hășdău râul străbate 7 km de chei, cu pereți abrupți aproape verticali având înălțimi ce variază de la 50 m la 100 m.

În aval de Hașdău râul străbate zona deluroasă, ocolește marginea orientală a munților Poiana Ruscă, Traversează în aval de confluență cu Runcul zona cu calcare dolomitice pe care o părăsește la intrare în Hunedoara. De la Hunedoara în jos, valea Cernei devine largă, cu lunci și terase pe ambele maluri, până la vărsarea în Mureș la est de orașul Deva.

Ferestruind la nord-vest Țara Hațegului, bazinul Cernei, în care este situat lacul de acumulare Cinciș- subiectul acestui studiu, face tranziția între formațiunile montane și piemontane proprii masivului Poiana Ruscă și cele depresionare, de energii mai scăzute.

Porțiunea superioară a râului Cerna, care alimentează lacul de acumulare Cinciș, se desfășoară pe jumătatea estică a masivului Poiana Ruscă, care se prezintă sub forma unui platou înalt, ferestruit adânc de ape.

Cerna este, după distanța pe care o parcurge prin masiv ( 65 km ) și prin suprafața de colectare ( 740 kmp ), râul cel mai mare al munților Poiana Ruscă. Izvorăște de sub vârful Rusca și ajunge printr-o vale săpată adânc, în lacul de acumulare Cinciș.

În aval lacul de acumulare Cinciș, în bazinul mijlociu, colectează apele văii Govăjdia.

Toate cursurile de apă și în special valea Govăjdiei cu ramificațiile ei superioare, prezintă o atracție turistică deosebită, determinată de ineditul albiilor modelate în substratul calcaros.

Zona de agrement Cinciș-Cerna, situată în localitatea Cinciș-Cerna, comuna Teliucu Inferior, se află situată la o distanță de aproximativ 7 km de orașul Hunedoara.

Zona de agrement Cinciș-Cerna este străjuită de versații domoli care îi conferă acestei zone un aspect de regiune deluroasă. O parte a reliefului a fost modificat pe cale antropică, pădurenii nivelând regiunea în terase, în scopul practicării unei agriculturi restrânse care să acopere nevoile locale.

Zona de agrement “ Lacul Cinciș-Cerna “ se află într-o poziție centrală față de limitele județului Hunedoara, populația localităților din apropriere beneficiind de zonă de agrement pentru week-end sau sejururi prelungite: Hunedoara, Călan, Hațeg, Simeria, Deva.

Din punct de vedere administrativ, bazinul Cernei include integral teritoriul comunelor Lunca Cernii și Toplița și parțial teritoriul comunei Bunila, Ghelari și Teliucu Inferior.

Bazinul este limitat de două culmi proeminente care îl separă de bazinul hidrografic al râurilor Bega, Dobra, Runcu, Timiș ( Cerna ), Strei.

Pe versantul stâng principalele culmi sunt: Vf. Rusca (1356 m ), Vf. Lotura, Arădei, Vadu Dobrei, Bunila, Ghelar, Mănăstire, iar pe versantul drept: Vf. Rusca, Măgura, Frunții, Văratec, Mesteacăn, Dealul Silvașului, Vf. Ceodacului.

CAPITOLUL 2.

AMENAJAREA LACUSTRĂ

În ansamblul construcțiilor hidrotehnice lacurile de acumulare sunt lucrări fundamentale, în care se realizează condiția de bază a gospodăririi raționale a resurselor de apă : controlul scurgerii și anume reținerea debitelor excedentare din perioadele ploioase în vederea constituirii rezervelor pentru perioadele deficitare.

Bazinul hidrografic controlat de acumulare este teritoriul de pe care se colectează apele. El trebuie privit ca un organism fizico-geografic în totalitatea lui, ca un sistem hidrologic cu limitele naturale bine definite și constituind un ansamblu unitar de componenți ( litologia, complexe stratigrafice, relieful, clima, solurile, apele, vegetația ) care se condiționează reciproc și se dezvoltă după legi proprii, independente de voința omului.

Într-un astfel de sistem, nu există structuri independente, ci doar ansamble și subansamble de diferite ordine, ierarhizate după legi naturale și integrate funcțional, în limitele cărora, între componenți se stabilesc multiple și complexe conexiuni, fiecare component al sistemului influențând și suportând la rândul lui influența celorlalte componente. Realizarea unei acumulări într-un bazin hidrografic înseamnă o completare a sistemului hidrografic.

Acumularea devine parte integrantă a sistemului, totodată ființând și ea ca un subsistem. În această calitatea influențează mediul înconjurător și în același timp exercită propria-i influență asupra sistemului hidrologic al cărui component este.

Acumularea Cinciș a fost dimensionată și realizată cu scop complex, pentru atenuarea undelor de viitură pe Cerna și pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială a orașului Hunedoara, situat pe râul Cerna.

Acumularea Cinciș a fost realizată la capacitatea totală de 43,5 mil. m, din care:

27 mil. m volum util pentru alimentarea cu apă și pentru folosință hidroenrgetică;

14,9 mil. m volum necesar pentru atenuare și protecție;

0,2 mil. m volum mort;

1,4 mil. m volum rezervă de fier.

2.1.Istoricul amenajării

În anul 1961 au început lucrările pentru construirea celui de-al doilea baraj în arc din țara noastră, care se încheie în anul 1963 prin realizarea Barajului Teliuc.

Această lucrare de pe Cerna ( Hunedoara ), care își adună apele de pe versantul estic al Munților Poiana Ruscă și le varsă în Mureș puțin în amonte de Deva, a condus la formarea Lacului Cinciș, având drept scop principal regularizarea apelor râului pentru aprovizionarea cu apă a populației și siderurgiei Hunedoarei, și pentru atenuarea undelor de viitură.

Acumularea Ciniș-Teliuc, realizată prin bararea văii râului Cerna (afluent de stânga al Mureșului) cu un baraj de beton în arc, a intrat în funcțiune în anul 1964, durata lucrărilor fiind de circa trei ani, perioadă ce cuprinde și strămutarea satului Cinciș aflat în valea râului.

2.2. Tipul de lac

Lacul Cinciș de pe Cerna ( Hunedoara ) este un lac de acumulare, având o suprafață de 261 ha și un volum de 43,5 mil. m. Lacul de acumulare Cinciș adună toate apele curgătoare din zonă.

Datorită configrației terenului, lacul de acumulare Cinciș prezintă înrânduri sub formă de apendice în zonele de confluență ale cursurilor de apă ce constituiau afluenții râului Cerna înainte de amenajare. În prezent albia majoră a acestora este plină cu apă până la nivelul lacului se acumulare.

Barajul este din beton, în arc. Înălțimea totală este de 48 m de la talpa fundației, inclusiv adâncimea de fundație. Barajul este destinat să creeze o retenție de 29 x 10 m la N. N. R. de 193,5 ads.

Foto 1. Barajul în arc al lacului de acumulare Cinciș

La piciorul barajului s-a construit în anul 1983 o centrală electrică cu o putere de 1,5 MW. În secțiunea centrală barajul are 4,5 m la carasament și 14 m la bază. Raza medie la carasament 92,2 m, iar unghiul la centru este de 138.

Ceilalți parametri ai barajului, la coronament, sunt:

coarda ( L ) de 170,0 m

lungimea ( Lc ) de 222,0 m

raza ( R ) de 92,10 m.

Pentru construirea barajului au fost efectuate excavații în volum de 44 000 m și s-au turnat 56 000 m de betoane, rezultând o acumulare brută de 45 milioane m de apă.

Lacul de acumulare Cinciș se împarte în următoarele zone distincte din punct de vedere al posibilităților de exploatare:

Zona 1 între talveg ( 260 md M ) și baza golirii de fund ( 264,5 md M ) cu un volum de 0,004 mil. m . Acest volum este sacrificat colmatărilor prin depunerile de aluviuni transportate de râul Cerna.

Zona 2 între baza golirii de fund ( 264,5 md M ) și baza conductei de priză ( 268 md M ) cu un volum de 0,227 mil. m. Este utilizat în cazuri excepționale, în urma unui șir de ani secetoși prin golirea de fund suplimentând apele Runcului la priza Cerna. Reprezintă volumul evacuabil sub nivelul prizei.

Zona 3 între 268 md M și nivelul minim de exploatare ( 270 md M ), cu un volum de 0,467 mil. m.Poate fi exploatat prin priză sau prin golirea de fund.

Zona 4 între 270 md M și nivelul normal de retenție ( 293,5 md M ), cu un volum de 26,506 mil. m. Se exploatează iealizarea unei acumulări într-un bazin hidrografic înseamnă o completare a sistemului hidrografic.

Acumularea devine parte integrantă a sistemului, totodată ființând și ea ca un subsistem. În această calitatea influențează mediul înconjurător și în același timp exercită propria-i influență asupra sistemului hidrologic al cărui component este.

Acumularea Cinciș a fost dimensionată și realizată cu scop complex, pentru atenuarea undelor de viitură pe Cerna și pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială a orașului Hunedoara, situat pe râul Cerna.

Acumularea Cinciș a fost realizată la capacitatea totală de 43,5 mil. m, din care:

27 mil. m volum util pentru alimentarea cu apă și pentru folosință hidroenrgetică;

14,9 mil. m volum necesar pentru atenuare și protecție;

0,2 mil. m volum mort;

1,4 mil. m volum rezervă de fier.

2.1.Istoricul amenajării

În anul 1961 au început lucrările pentru construirea celui de-al doilea baraj în arc din țara noastră, care se încheie în anul 1963 prin realizarea Barajului Teliuc.

Această lucrare de pe Cerna ( Hunedoara ), care își adună apele de pe versantul estic al Munților Poiana Ruscă și le varsă în Mureș puțin în amonte de Deva, a condus la formarea Lacului Cinciș, având drept scop principal regularizarea apelor râului pentru aprovizionarea cu apă a populației și siderurgiei Hunedoarei, și pentru atenuarea undelor de viitură.

Acumularea Ciniș-Teliuc, realizată prin bararea văii râului Cerna (afluent de stânga al Mureșului) cu un baraj de beton în arc, a intrat în funcțiune în anul 1964, durata lucrărilor fiind de circa trei ani, perioadă ce cuprinde și strămutarea satului Cinciș aflat în valea râului.

2.2. Tipul de lac

Lacul Cinciș de pe Cerna ( Hunedoara ) este un lac de acumulare, având o suprafață de 261 ha și un volum de 43,5 mil. m. Lacul de acumulare Cinciș adună toate apele curgătoare din zonă.

Datorită configrației terenului, lacul de acumulare Cinciș prezintă înrânduri sub formă de apendice în zonele de confluență ale cursurilor de apă ce constituiau afluenții râului Cerna înainte de amenajare. În prezent albia majoră a acestora este plină cu apă până la nivelul lacului se acumulare.

Barajul este din beton, în arc. Înălțimea totală este de 48 m de la talpa fundației, inclusiv adâncimea de fundație. Barajul este destinat să creeze o retenție de 29 x 10 m la N. N. R. de 193,5 ads.

Foto 1. Barajul în arc al lacului de acumulare Cinciș

La piciorul barajului s-a construit în anul 1983 o centrală electrică cu o putere de 1,5 MW. În secțiunea centrală barajul are 4,5 m la carasament și 14 m la bază. Raza medie la carasament 92,2 m, iar unghiul la centru este de 138.

Ceilalți parametri ai barajului, la coronament, sunt:

coarda ( L ) de 170,0 m

lungimea ( Lc ) de 222,0 m

raza ( R ) de 92,10 m.

Pentru construirea barajului au fost efectuate excavații în volum de 44 000 m și s-au turnat 56 000 m de betoane, rezultând o acumulare brută de 45 milioane m de apă.

Lacul de acumulare Cinciș se împarte în următoarele zone distincte din punct de vedere al posibilităților de exploatare:

Zona 1 între talveg ( 260 md M ) și baza golirii de fund ( 264,5 md M ) cu un volum de 0,004 mil. m . Acest volum este sacrificat colmatărilor prin depunerile de aluviuni transportate de râul Cerna.

Zona 2 între baza golirii de fund ( 264,5 md M ) și baza conductei de priză ( 268 md M ) cu un volum de 0,227 mil. m. Este utilizat în cazuri excepționale, în urma unui șir de ani secetoși prin golirea de fund suplimentând apele Runcului la priza Cerna. Reprezintă volumul evacuabil sub nivelul prizei.

Zona 3 între 268 md M și nivelul minim de exploatare ( 270 md M ), cu un volum de 0,467 mil. m.Poate fi exploatat prin priză sau prin golirea de fund.

Zona 4 între 270 md M și nivelul normal de retenție ( 293,5 md M ), cu un volum de 26,506 mil. m. Se exploatează integral prin aducțiune, axul prizei fiind la 268,5 md N, iar cota de livrare a apei la castelul de echilibru este 261- 268,5 md M, în funcție de debitul consumat. Reprezintă volum util de exploatare, nedeversabil. Împreună cu cei 0,467 mil. m de la punctul anterior, reprezintă volumul util maxim teoretic: 26,973 mil. m.

Zona 5 între creasta orificiilor deversoare ( 293,5 md M ) și creasta câmpurilor deversoare ( 297 md M ) cu un volum de 8,666 mil. m, care reprezintă volumul de atenuare a viiturilor, deversat controlat prin orificii pentru decalarea viiturii pe Cerna față de viiturile din aval de pe Runc și Zlaști. Cota 297 md M reprezintă nivelul maxim de exploatare, iar volumul corespunzător de 35,87 mil. m reprezintă volumul brut maxim.

Zona 6 între 297 md M și 300 md M cota cronometrului, cu un volum de 7,43 mil. m . Reprezintă volumul de gardă ( volumul peste cota deversorului ). Totalul de 43,5 mil. m reprezintă volumul global al lacului.

DATELE TEHNICE ȘI CONSTRUCTIVE

ALE ACUMULĂRII

Elemente morfometrice ale lacului

Proiect Actual

Lungimea 6700 m 6700m

Lățimea medie 318 m 318 m

Adâncimea maximă 40 m 40 m

Suprafața lacului 256 ha 256 ha

– Volumul total 43,5 mil. m 41,6 mil. m

Volumul brut la N.N.R. 28,6 mil. m 38,0 mil. m

Volumul util 27,0 mil. m 26,2 mil. m

Volumul mort 0,2 mil. m 0,0 mil. m

2.3. Scopul amenajării

Acumularea Cinciș este amplasată pe râul Cerna, afluent de stânga al Mureșului. Amenajarea Cinciș a fost proiectată și construită în scopul atenuării viiturilor, respectiv apărarea împotriva inundațiilor obiectivelor industriale și orășenești din lunca râului Cerna

satisfacerea nevoilor de apă potabilă a orașului Hunedoara, asigurarea consumului de apă industrială a Combinatului Siderurgic Hunedoara și a stației de sortare de la Teliuc.

Rolul amenajării în ceea ce privește asigurarea consumului de apă industrială s-a schimbat în sensul că din sursa de bază, a devenit sursă de rezervă.

Pe același amplasament pe care a fost prevăzută executarea acumulării Cinciș, a fost proiectată, aprobată și începută în anul 1961 execuția barajului Cinciș, cu rol de atenuare a viiturilor cu asigurarea 1/100 în zona Combinatului Siderurgic Hunedoara, la 350 mc/sec.

Schema de gospodărie prevede o acumulare cu următoarele caracteristici de volume:

volum mort 0,2 mil.m

volum rezervă de fier 1,4 mil.m

volum util 27 mil.m

volum de atenuare 14,9 mil.m

total capacitate 43,5 mil.m

CAPITOLUL 3.

MODIFICĂRI ALE MEDIULUI HIDROSFERIC ÎN URMA

AMENAJĂRII HIDROTEHNICE COMPLEXE CINCIȘ

Realizarea unor lacuri de acumulare constituie o intervenție brutală în sistemul hidrologic, care modifică echilibrul natural existent înainte de realizare lor.

Din punct de vedere hidrologic, lacurile de acumulare modifică în principal regimul debitelor lichide și solide din amonte și aval de baraje. Astfel prin bararea unui curs de apă, se realizează o supraînălțare a nivelului apei și o reducere a vitezei de curgere, ceea ce conduce la o depunere a aluviunilor în funcție de mărimea acestora de la coada lacului spre baraj.

Ca urmare în afara perioadelor de spălare, debitele evacuate din lac sunt puțin încărcate cu aluviuni în suspensie și deloc cu aluviuni târâte. În aceste condiții, în aval de lacul de acumulare, cursul de apă, va avea tendința de erodare a fundului pentru a se încărca cu material aluvionar astfel încât să-și acopere întreaga capacitate de transport solid. Cu trecerea timpului, procesul de colmatare al lacului de acumulare continuă, realizându-se treptat reducerea volumului util al lacului și o creștere a debitelor solide evacuate în aval. În consecință va avea loc o colmatare a porțiunilor erodate anterior, conducând la o ridicare progresivă a fundului albiei.

În faza finală, lacul de acumulare se colmatează în totalitate, debitele solide defluente devin egale cu cele afluente, atingându-se în acest mod un nou profil de echilibru. Mărimea ciclului descrisă anterior depinde în principal de regimul debitelor solide afluente, de tipul și mărimea lacului de acumulare, precum și de regimul de exploatare a acestuia.

În continuare se va prezenta modificarea regimului natural al debitelor lichide de către lacurile de acumulare.

Pentru satisfacerea diferitelor categorii de folosință de apă, lacurile de acumulare dispun de volume utile ce permit reținerea surplusului de ape mari și redistribuirea lui în perioadele secetoase, realizând în acest mod o modificare importantă a hidrografului debitelor afluente.

În vederea reducerii efectelor negative ale apelor, lacurile de acumulare sunt prevăzute cu volume de protecție, care permit realizarea unei atenuări a undelor de viitură, prin reținerea în lac a unei părți din volumul undei afluente, volum care nu mai participă la scurgere în perioada în care a fost reținut.

Datorită acestei rețineri are loc o reducere a debitelor defluente față de cele afluente, până în momentul când se realizează debitul maxim defluent-moment situat pe ramura de scădere a hidrografului afluent-după care are loc o sporire a debitelor defluente față de cele afluente, în cursul căreia se resimte efectul de eliberare a volumelor reținute anterior.

3.1. Elementele fizico-geografice ale bazinului de recepție

Formarea resurselor de apă și regimul lor este condiționat de factorii fizico-geografici și geologici din bazin care constituie mediul lor de geneză și evoluție.

Scurgerea râurilor ca fenomen hidrologic complex este determinată de evoluția regimului climatic ( precipitații, temperatură, evapotranspirație, vânt ), cât și de factorii neclimatici reprezentați prin relief, litologie, vegetație, soluri și activitatea umană.

Precipitațiile asigură direct ( prin scurgerea de suprafață ) sau indirect ( prin infiltrație și alimentare subterană ) cantitatea de apă, din care o parte se regăsește în procesul scurgerii. Evapotranspirația reprezintă o parte a pierderilor din bilanțul hidrologic. Din construcția lucrărilor de acumulare, rectificarea și amenajarea cursurilor de apă, se schimbă configurația rețelei hidrografice.

3.1.1. Factorii climatici

Prin așezarea geografică, bazinul mijlociu al Cernei, din punct de vedere climatic întrunește caracteristicile zonei submontane, definindu-și prin valorile înregistrate la principalii indicatori climatici, caracterul continental.

Pentru zona înaltă precipitațiile medii anuale sunt de l120 mm. Pentru zona mijlocie Toplița-Govăjdie-Teliuc, pe pantele estice ale Munților Poiana Ruscă totalul anual de apă scade la 650 mm. În zona inferioară precipitațiile scad în continuare ajungând la valorile de 613 mm la Hunedoara și 579 mm la Deva.

Analizând evoluția medie în timp a cantităților de apă căzute pe bazin se remarcă luna iunie cu cele mai mari cantități de precipitații, fiind astfel repartizate:

în partea înaltă a bazinului: 130 mm

în partea mijlocie a bazinului: 100-120 mm

în partea de jos a bazinului: sub 100 mm.

Au fost semnalizate, în general, cele mai scăzute cantități de apă în lunile ianuarie-februarie, când cantitățile mari de precipitații se înregistrează în lunile iunie și iulie, iar cea mai mică în lunile septembrie și noiembrie.

Pe culmile înalte cantitățile minime lunare depășesc 65 mm. Precipitațiile maxime căzute în 24 ore variază între 136 și 98 mm. Cantitățile medii anuale scad la 962 mm, în regiunea muntoasă și sub 450 mm în cursul inferior.

Numărul anual cu precipitații este de circa 130-140 zile. Numărul anual de zile cu ninsoare este de 30-40, iar numărul anual de zile cu strat de zăpadă este de 40-60 zile.

Numărul mediu anual de zile senine este de 100-110 zile, iar numărul mediu anual de zile cu cer acoperit este de 140-160 zile.

Temperatura medie anuală este de 10-ll grade în apropierea lacului de acumulare Ciniș, iar în amonte la Toplița este de 10 grade. Temperaturile medii lunare sunt diferite cu 3-4 grade C între izvorul Cernei și zona lacului de acumulare Cinciș.

În lunile de iarnă temperatura aerului variază între –9 și – 10 grade C, în lunile de primăvară temperatura variază între 7 și 18 C. În lunile de vară temperatura aerului variază între13 și 25 C, iar toamna între 7 și 20 C.

Temperaturile extreme înregistrate au fost de – 25,2 C în decembrie 1985 și 35C în luna iulie.

Prima zi de îngheț se situează în intervalul 1-11 octombrie, iar ultima zi cu îngheț între 21 aprilie și 1 mai, prin urmare zona lacului de acumulare Cinciș, se caracterizează prin precipitații suficiente în tot timpul anului, ierni blânde, veri răcoroase și amplitudini mici de temperatură.

Nebulozitatea este cuprinsă între 5,5-7. Cele mai ridicate valori se înregistrează în lunile de iarnă. În lunile de vară are un caracter variabil și valori mult mai reduse. Luna cu nebulozitatea cea mai ridicată este decembrie( 7 ), iar luna cu nebulozitatea cea mai scăzută este luna august ( 5 ).

Umiditatea relativă influențată de caracteristicile reliefului înscrie un maxim principal în luna decembrie și unul secundar în luna iunie, un minim în luna aprilie și altul secundar în luna iulie.

Regimul eolian reprezintă elementul climatic al cărui influență se resimte mai mult indirect fiind în funcție de caracterul, succesiunea și frecvența sistemelor barice ale proceselor circulației atmosferice, de poziția geografică și caracteristicile hidrografice ale bazinului.

Vântul înregistrează frecvențe medii anuale de 7-8 %, predominând cele din nord-vest și sud-vest.

Vitezele medii anuale sunt mici( 3 m/s ), iar variația anuală a vitezelor medii lunare este deasemenea mică ( circa 1 m/s ).

Pe valea Cernei primăvara pătrunde dinspre sud, Vântul Nou, care provoacă topirea zăpezii.

Suma precipitațiilor în zona lacului Cinciș

(perioada 1984-1998)

Tabel 1.

Valorile extreme ale temperaturii aerului

(perioada 1984-1998)

Tabel 2.

3.1.2. Factorii neclimatici

Relieful bazinului de recepție al lacului Cinciș este muntos și face parte din categoria munțiilor mijlocii și dealurilor înalte cu altitudini cuprinse între 323 m și 1359 m, cota talvegului Cernei lângă baraj fiind de 260 m MN.

Teritoriul face parte din masivul cristalin Poiana Ruscă, se prezintă sub forma unui podiș înalt, puternic ferestruit de văi cu versanți abrupți ce constituie o veche suprafață de erziune prepanoniană, în care înălțimile cresc treptat de la est la vest, dinspre părțile marginale spre zona central muntoasă.

În actualul relief al masivului se pot distinge urmele mai multor cicluri de eroziune activate de o ridicare post-panoniană a soclului cristalin.

Zonele muntoase contrastează cu zonele intramontane, depresionare care aparțin bazinelor sedimentare terțiare a căror morfologie este caracterizată prin altitudini mai mici, 300 – 400 m, și pantele relativ uniforme cu relief puțin accidental intre dealul

Ceodacului și Izvoarele.

Marea unitate structurală a teritoriului este Pânza Getică șariată peste domeniul autohtonului. În cadrul aceste unități se delimitează două subunități:

unitatea mezometamorfică situată în zona centrală a masivului

unitatea epimetamorfică situată în două zone, una pe latura nordică, alta pe latura sudică.

Aceste subunități se limitează în cadrul bazinului prin falii inverse, una pe latura nordică orientată de la est la vest, ( de la Cinciș la Vadu Dobrii ) și alta pe latura sudică orientată de la NV – SV, de la Curpenii Silvașului la Lunca Cernii.

Valorile medii ale temperaturii aerului

( perioada 1984-1998 )

Tabel 3.

Șisturile cristaline mezometamorfice aparțin faciesului amfiboliților de vârstă incertă anteproterozoice superioare și sunt alcătuite din varietăți de micașisturi cu graniți și roci cuarțirice. În zona Cheilor Cernei se intercalează roci magmatice care le conferă o duritate sporiă.

Șisturile epimetamorfice de vârstă proterozoic superior-paleozoic, aparțin la trei serii distincte ( terigenă inferioară, vulcanogenă bazică, terigenă superioară) și prezintă o succesiune de roci cu metagabrouri în bază cuarțite, șisturi verzi, șisturi sericito-cloritoase și grafitoase calcare în diversr succesiuni. Sedimentarul afectează zona sud.vestică a bazinului alcătuit în principal din conglomerate și gresii miocene, gresii și argile nisipoase.

În petece izolate apar bauxite și calcare masive de vârstă cretacic inferior.

La limita estică a bazinului delimitat față de Pânza Getică de o linie orientată N-S din amplasamentul barajului, acumularea Cinciș apare ca o insulă sedimentară care aparține mijlocului miocenului și este alcătuit din argile, pietrișuri marne argiloase.

Istoria geologică a regiunii arată că substratul face parte din seria de depozite care s-au format în golful, strâmtoarea născută la începutul neogenului ce pune în legătură Marea Panonică și Marea Sarmatică pe la Deva-Sebeș și Petroșani, la exteriorul Carpaților.

În această strâmtoare ce separă masivul Sebeșului de Poiana Ruscă s-au depus pături variate ca facies și faună întâi aquitanian construită din pături roșii de argilă și lacustră, apoi burdigalian.

După burdigalian apele își pierd legătura cu marea deschisă și regimul sedimentării devine din nou lagunar; cu marea deschisă restabilesc și ocazionează depunerea gresiilor calcaroase din tortonian ( prezente mai ales între Izvoarele și Teliuc)

pe versantul drept al râului Cerna.

După aceea strâmtoarea dintre cele două mări este afectată de depunerile formate în sarmațian, cînd și istoria acestei strâmtori se termină.

Subsolul este format din depozitele vechi de vârstă paleozoică, resturi ale cutărilor hercinice și de formațiuni mult mai recente din a doua jumătate a terțialului. ( harta 1)

Sub raport pedologic predomină solurile de pădure brune, brune gălbui cu diverse grade de podzolire și acidificare, apoi apar rendzinele pe stâncăriile de calcare și din chei și foarte puține soluri crude pe terasele și luncile pâraielor, afluenților și râului Cerna. ( harta 2 ) Toate au un grad variat de eroziune și levigare.

În zonă se găsesc următoarele folosințe ale terenului:

fondul forestier – păduri și terenuri afectate pădurilor 14.108 ha

fondul agricol 16.164 ha

Din această suprafață bazinele au caracter torențial reprezintă 25 273 ha ocupate cu următoarele folosințe:

fond forestier 11 241 ha

fond agricol total 14 032 ha din care:

arabil 1726 ha

pășuni 5384 ha

fânețe 6493 ha

terenuri degradate 429 ha ( harta 3 )

În perioada 1948-1982 s-au executat 2387 ha reîmpădurite, o perdea forestieră filtrată în jurul lacului și s-au corectat 12 formațiuni torențiale amonte de baraj.

După această dată s-au creat câteva plantații tinere ( 150 ha ) și s-au corectat 6 formațiuni torențiale.

Pe versantul drept al râului Cerna s-au corectat toate formațiunile torențiale de pe valea Izvoarelor, valea Bacșelor, valea Inării și Negoiu.

Pe versantul stâng s-au corectat formațiunile torențiale din valea Isoii, valea Idragului, Pârâul Sârbi, Sucului, Sârbii Bradului.

Sunt în curs de întocmire proiectele pentru restul formațiunilor torențiale de pe Valea Valerița, după care se vor efectua lucrările din amonte de Lunca Cernii.

Lucrăriile de combatere a eroziunii în perioada 1981-1987 sunt de 2030 ha în zona Dealul Mic, Cinciș, Izvoarele, și mai sunt necesare încă 8490 ha pentru combaterea eroziunii solului.

Lucrări prevăzute pentru amenajarea torenților în perioada 1981-1988 au fost pe 18 km și mai sunt necesari încă 19 km. Împăduririle prevăzute în perioada amintită au fost în sectorul silvic de 200 ha și în cel agrivol de 8 ha.

Vegetația protejează solul contra eroziunii și degradării datorită faptului că cea mai mare parte a energiei cinetice a ploilor este reținută de către pătura vegetală care o acoperă. În peroada de iarna pădurea favorizează acumularea zăpezii și deci mărirea rezervelor de apă prin topire acesteia în timpul primăverii, mult mai încet decât într-un spațiu mai liber, scurgera superficială și infiltrația fiind astfel prelungită. Prin formarea unui microclimat umed, reducerea procesului de încălzire a solului și micșorarea evaporației cu 30-35 % față de terenurile descoperite și încetinirea topirii zăpeziilor cu 15-20 zile contribuie la mărirea infiltrației, reducerea scurgerii maxime de primăvară, îmbogățirea rezervelor de ape freatice și deci a scurgerii minime de vară.

Influența negativă a pădurii se manifestă prin reținerea unei părți de apă din precipitații de către coroana arborilor și trecerea ei în atmosferă prin evapotranspirație contribuind astfel la reducerea umidității solului până la o anumită adâncime.

Vegetația ierboasă, în funcție de tipurile de asociații vegetale și de densitatea lor pot exercita un rol protector asupra solului. Prezența acestora micșorează de asemenea mult energia cinetică a ploilor, iar prin rugozitatea creată frânează curgerea de pantă și agresivitatea lor. În cadrul zonei lacului de acumulare Cinciș este o vegetație variată oglindând complexitatea și diversitatea factorilor care au creat-o.

Vegetația predominant montană este caracterizată de păduri de molid și pajiști montane în parte degradate datorită pășunatului excesiv, precum și de păduri de gorun.

Din totalul de păduri al zonei, 312,0 ha asigură protecția lacului de acumulare Cinciș.

Foto 2. Asociațiile vegetale dezvoltate pe malurile

lacului de acumulare Cinciș

3.2. Variația debitelor medii anuale

Cunoașterea variației anuale a scurgerii are o dosebită importanță practică pentru studiul și proiectarea sistemelor de irigații, în alimentarea cu apă a obiectivelor industriale și centrelor populate.

Valoarea debitelor anuale depinde de canitatea precipitațiilor, de mărimea evapotranspirației, de capacitatea de reținere și cedare a apei determinate de condițiile hidrogeologice ale bazinului.

Variația debitului de la un an la altul este influențată în cea mai mare parte de oscilațiile anuale ale precipitațiilor cât și de modul de repartizare ale acestora în timpul anului și într-o mai mică măsură de efectul regularizator al bazinului-suprafață, pantă, altitudinea medie și natura surselor de alimentare pentru că în caracterizarea variației cronologice a debitelor mediei anuale pe perioada 1974-1997 au fost utilizate datele de la stația hidrometrică Toplița reprezentative pentru bazinul hidrografic Cerna.

Pentru perioada luată în studiu, 1974-1997, anul cu debite medii ridicate este 1975, an cu precipitații bogate. Anul cu debite medii lunare cu valori scăzute a fost 1993. Ca ani cu debite medii extreme cu caracter general pentru întregul bazin au fost 1984, cu debitul mediu anual cel mai scăzut ( 1,84 m/s ),iar cu debitul mediu anual cel mai ridicat-1975, cu 4,31 m/s, înregistrat la stația hidrometrică Toplița.

Analizând variația debitelor intrate în lac se constată că anul cu cel mai mare debit intrat este 1997 (4,55 m/s), iar anul cu debitul cel mai scăzut este anul 1994 ( 2,12 m/s), pentru perioada 1984-1998.

Luna cu cele mai mari debite intrate în lac este decembrie 1995 cu 12,1 m/s, urmată de luna aprilie 1997 cu un debit intrat de 9,59 m/s. Luna cu cele mai reduse debite în lac pentru perioada 1984-1998 este noiembrie 1994 cu un debit intrat de 0,82 m/s.

Variația debitelor intrate în lac

( perioada 1984-1998)

Tabel 4.

Debite medii lunare în regim natural

la stația hidrometrică Toplița

Tabel 5.

Variația medie a nivelelor la cota absolută

(perioada 1990-1998)

Tabelul 6.

Debitul solid la stația hidrometrică Toplița râul Cerna

( debite medii lunare – kg/s )

Tabel 7.

Variația medie a volumelor înregistrate la ora 7.00

(perioada 1990-1998) mil.m

Tabelul 8.

3.3 Bilanțul hidrologic al acumulării Cinciș

Lacul de acumulare Cinciș este situat re râul Cerna, afluent de stânga al Mureșului și are ca afluenți de stânga râurile Zlaști, Govăjdia, Valerița.

După modelul circulației apei în natură, și în cazul lacurilor de acumulare se poate face un bilanț al apei unde:

1 – Q evacuat ( defluent );

2 – Q evaporat ;

3 – Infiltrații în stare adiacente poroase, pe sub baraj ;

I – Q afluente ( râuri ) ;

II – Q rezultate din scurgeri de suprafață, de pe versanți ∆Q

III – Q provenite din ploi pe suprafața lacului.

În acest caz se poate scrie : (1) + (2) + (3) – ∆W/∆t = ( I ) + ( II ) + ( III )

Sau: Qafl. + Qprecip.+ ∆Q – Qdefl. – Qevap. – ∆W /∆t = Q,

abaterile față de “Q” reprezentând neînchiderea sau eroarea.

Debitul afluent maxim pe anul 1998 a fost înregistrat în luna iunie (Qmax. afl= 5,90 m/s), iar debitul afluent minim s-a înregistrat în cursul lunii august (Qmin.afl =1,91 m/s)

Valoarea maximă a bilanțului apei în anul 1998 a fost de 2,47 m/s, valoare înregistrată în luna aprilie, iar valoarea minimă a fost înregistrată în cursul lunii septembrie, reprezentând – 1,53 m/s.

Pentru perioada cuprinsă între anii 1984-1998 cea mai ridicată valoare a bilanțului s-a înregistrat în anul 1987 în luna aprilie (Q = 5,09 m/s ) iar valoarea cea mai coborâtă pentru aceiași perioadă s-a înregistrat în august 1990 ( Q = -2,01 m/s).

Debitele provenite din precipitații căzute pe suprafața lacului în cursul anului 1995 însumează un maxim ca medie lunară în iunie, de 0,138 m/s și un minim de 0,005 m/s pentru luna octombrie. Media anului 1995 este 0,054 m/s.

Pentru calculul acestor debite s-a luat în considerare suprafața medie a lacului pe luna în curs și suma precipitațiilor în aceiași lună.

Debitele medii lunare interbazinale se calculează astfel:

la stația hidrometrică Toplița, unde :

Qs – reprezintă debitul scurgerii pe versanți;

Qcf (1,50) = debitul afluent;

Maxima a fost calculată pe luna decembrie cu 1,28 m/s, urmată de luna iunie cu 0,670 m, iar minima pe luna august cu 0,157 m/s.

Debite evaporate de pe suprafața lacului în lunile aprilie, mai, iulie, august, septembrie, octombrie, înregistrează un maxim în luna iulie de 0,144 m/s. Media pe an este 0,085 m/s.

Debitele acumulate / dezacumulate în și din lac, reprezintă volumele acumulate și dezacumulate, însumarea lor algebrică dând valorile în mil. m. Pentru calculul bilanțului prin împărțirea la numărul de secunde dintr-o lună, s-au obținut valori echivalente în m/s (∆W/∆t).

Neînchiderile sau eroarea “ε” se calculează după formula :

ε = (Qmas-Qcalc ) / Qmas * 100

Erorile au în general valori mai mari în perioada de iarnă. Erorile admise din proiect sunt de 10%, iar valorile obținute calculând neînchiderile anului 1995, nu se încadrează în valorile standard, deoarece în luna octombrie eroarea a fost de 14,7 %.

Valorile bilanțului hidrologic al lacului Cinciș

(perioada 1984-1998)

Tabel 9.

Calculul bilanțului apei

Tabel 10. Anul 1995

3.4. Date privind folosințele de apă

Începând din amonte spre aval, principalele folosințe sunt :

alimentarea cu apă potabilă și industrială a I.M.G. Ghelari ce are ca sursă apa de suprafață a pârâului Pețișoara, afluent al râului Runcu;

alimentarea cu apă industrială a E. M. Teliuc ce are ca sursă apa de suprafață a râului Cerna;

alimentarea cu apă industrială a Combinatului Siderurgic Hunedoara “ sursa Cerna ”:

alimentarea cu apă industrială a Combinatului Siderurgic Hunedoara” sursa Zlășți ”:

priza de apă pentru canalul sanitar al orașului Deva;

Toate folosințele industriale au asigurarea de 97%, alimentările cu apă potabilă 80% ( centre rurale ), iar priza canalului sanitar 90%.

Combinatul Siderurgic Hunedoara este cel mai important consumator de apă industrială din bazin.

3.5. Gradul de colmatare cu aluviuni al lacului de acumulare Cinciș

Studiul colmatării lacului de acumulare Cinciș se execută la comanda Combinatului Siderurgic Hunedoara.

Determinarea gradului de colmatare al acumulării Cinciș s-a făcut printr-o metodă indirectă. Prin faptul că nu au existat profile transversale inițiale, ci numai curbe de capacitate al lacului determinate la nivelul anului 1964, s-a calculat pe baza profilelor transversale ridicate la nivelul anului 1984.

Determinarea curbei volumetrice ( de capacitate) al lacului Cinciș s-a făcut pe baza metodei trunchiurilor de piramidă. Această metodă consideră lacul de acumulare împărțit într-un număr de N sectoare ( în cazul de față 21 sectoare de calcul și 22 secțiuni transversale), delimitate prin secțiuni verticale, considerate în plane verticale pentru profile succesive la diferite niveluri ale apei în lac.

În urma calculelor s-a observat decalarea apărută între curbă de capacitate din 1964 și cea din 1984, ca urmare a depunerii de aluviuni de proveniență din cuveta lacului și implicit al micșorării volumului total al acumulării.

Gradul global al aluvionării acumulării nu arată că dacă ținea seama de aportul de aluviuni exprimat prin valoarea medie multianuală a scurgerii solide în perioada 1963-1984, din măsurători directe la postul hidrometric Toplița ( F=213 km) aflat la coada lacului și transmitea această valoare în secțiunea barajului ( F=275 km), amplasat aproximativ 1 km în amonte de confluența cu râul Govăjdia, se obținea o cantitate de aluviuni intrată în acumulare de 1 140 000 tone, pentru un debit solid mediu multianual Q1963-1984 = 1,57 km/s și un debit solid specific de 1,8 tone/an, la o altitudine medie a bazinului de 726 m.

Se poate remarca că procentul de împădurire al bazinului aferent fiind destul de ridicat a contribuit la diminuarea transportului de aluviuni de pe versanți, precum și la stabilizarea parțială a acestora.

Valorile relativ importante ale volumului de aluviuni depuse provin și din eroziunea solurilor înalte ca urmare a acțiunii unor factori ca:

variația nivelurilor la lacul de acumulare;

acțiunea valurilor formate de vânt la suprafața lacului;

constituția geologică a versanților spre coada lacului;

profilul topografic al malurilor inundate semipermanent.

În urma analizelor efectuate s-a constatat că volumul acumulării Cinciș la nivelul anului 1984 a fost de 27 204 050 m.

Volumul de aluviuni depus în lacul de acumulare rezultat din diferența dintre volumele lacului la N.N.R. determinate în 1964 și în octombrie 1984 ( din curba de capacitate ) a fost de 1 795 950 m din care:

stocul solid ce a intrat în lacul de acumulare este de 1 140 000 tone, aplicând o greutate volumetrică = 0,87 t / m, rezultând un volum de 1 425 000 m;

restul de 370 950 m provenea fie din abraziunea solurilor lacului, fie din inexactitatea determinării curbei de capacitate din anul 1964.

Raportând cantitatea de 1 795 950 m la volumul lacului, la N. N. R. rezultă un procent de colmatare doar de 6,19% pentru perioada 1964-1984, cu o rată anuală de 0,295 mil.m.

În urma analizelor datelor de prelucrare se pot trage următoarele concluzii ;

a) În perioada 1964-1984, lacul de acumulare Cinciș cu un volum total maxim de 43,5 mil. m, a acumulat o cantitate totală de aluviuni de aproximativ 1 790 000 mce

s-a depus în general sub cota de 270 md M și talveg.

Din această cantitate, 370 950 m, în situația în care curba de capacitate din 1964 a fost corectă, provine din abraziunea versananților proprii acumulării. Evaluarea modificărilor suferite în timp de maluri sub influența lacului poate fi determinată prin compararea unor ridicări aerofotogrammetrice efectuate la intervale de atâția ani.

b) Volumul de aluviuni depuse raportat la volumul maxim de 43,5 mil.m, dă un grad de colmatare de 4,17%, pentru o perioadă de 21 ani. Acest lucru se explică prin structura geologică a versanților formați din roci metamorfice în cea mai mare parte, prin natura rocilor străbătute de râul Cerna, roci sedimentare ( gresii calcaroase, marne nisipoase, nisipuri cuarțoase), prin existența unor conuri de dejecție stabilizate și prin gradul destul de ridicat de împăduriri în partea superioară a bazinului aferent acumulării.

Toate aceste elemente au dus la menținerea uniu transport redus de aluviuni pe râul Cerna.

Actualul grad de colmatare al acumulării ( 9,7% la N. N. R.) nu afectează alimentarea cu apă a Combinatului Siderurgic Hunedoara, precum și folosința hidroenergetică.

c) Regimul de exploatare ca urmare a alimentării cu apă a Combinatului Siderurgic Hunedoara joacă un rol major în evoluția fenomenului de colmatare, prin variațiile zilnice ale curbei de infiltrație în versanți producând în unele zone prăbușirea malurilor.

3.6. Scurgerea de aluviuni

Construcția barajelor și formarea lacurilor de acumulare schimbă radical echilibrul existent în evoluția naturală a unui rîu. Modificările care apar după realizarea unei acumulări sunt foarte complexe și se pot caracteriza prin tendința de a atinge un nou echilibru între regimul hidrologic nou creat și reducerea masivă a aportului de sedimente, prin schimbarea pantei, lățimii, dimensiunilor materialului din patul albiei, a mărimii și formei secțiunii transversale a acesteia.

Adaptarea unui curs natural la noile regimuri de debit lichid și solid se realizează prin modificarea capacității de transport al aluviunilor și a coeficienților de frecare relativi la scurgerea în albie. Astfel, apare o modificare accentuată a mărimii și formei albiei, precum și a granulometriei patului albiei.

În lacul de acumulare se produce depunerea masivă a majorității materialului solid transportat de râu, iar în aval de baraj are loc eroziunea accentuată și ireversibilă a patului albiei.

Transportul aluviunilor în bazinul Cerna depinde de factorii fizico-geografici, de forma, dimensiunile și greutatea specifică a particulelor, de viteza apei.

Aluviunile în suspensie contribuie în cea mai mare parte la formarea scurgerii solide a râurilor ( 90-95% din totalul scurgerii totale).

Scurgerea de aluviuni în suspensie este dependentă, în bazinul Cerna de fenomenele de eroziune de pe versanți și din rețeaua hidrografică elementară, prin intermediul albiilor râurilor care joacă rolul unor adevărate depozite de tranzit pentru aluviuni.

Eroziunea superficială se desfășoară pe toți versanții din bazin, fiind o consecință a constituției litologice, a regimului precipitațiilor,a gradului de împădurire, a activității umane, etc. Grosimea stratului de sol erodat anual, variază după natura învelișului solului, după caracteristicile morfometrice ale versanților, în linii destul de largi ( 0,01 mm-1,0mm ).

Apa rîului transportă atât aluviuni care provin de pe versanți cât și aluviuni care provin din acțiunea curentului apei asupra propriei albii. În timpul viiturilor, râul depune în lunci cantități mari de aluviuni, formând bancuri de nisip și mâluri, care contribuie la ridicarea patului albiilor.

Turbiditatea apei reprezintă cantitatea de aluviuni în suspensie transportată de râu în unitatea de volum ( gr/l sau kg/m).

Analizând repartiția turbidității medii în cursul anului se constată că cea mai mare

cantitate de aluviuni este transportată în lunile martie și mai.

În luna martie când se produce dezghețul din albia râuluiși se topește zăpada de pe versanți, se acumulează în și spre râu o cantitate mare de aluviuni de pe versanți sau de pe malurile râului.

Maximul de aluviuni în suspensie din luna mai este datorat cantităților mai mari de precipitații care se înregistrează în această lună și care produc spălarea intensă a versanților.

Valori mari ale turbidității medii se pot produce uneori și în lunile de vară, în cazul unor ploi torențiale puternice.

În perioadele secetoase ale anului, odată cu scăderea debitelor lichide scade și viteza apei, rîurile transportând cantități reduse de aluviuni.

Scurgerea solidă medie specifică reflectă parțial regimul scurgerii lichide, caracterizându-se prin zonalitate pe verticală, deci prin scăderea ei odată cu creșterea altitudinii și scurgerii specifice lichide.

Debitele maxime de aluviuni în suspensie se produc frecvent în perioadele cu viituri de primăvară sau vară, în timpul ploilor torențiale, când dezagregarea malurilor și spălarea versanților este mai accentuată.

3.7. Calitatea lacului de acumulare Cinciș

Lacurile de acumulare au o viață proprie, un oarecare grad de autonomie, diferențiat în funcție de condițiile de mediu în care este situat și de componența biocenozelor care le populează.

3.7.1. Regimul termic al apei

Temperatura reprezintă un parametru fizic important, deoarece ea determină pe de o parte procesele hidraulice din lacul de acumulare, iar pe de altă parte procese biologice.

Procesele hidraulice legate de temperatură sunt legate pe de o parte de evaporația la suprafața lacului și de stratificarea termică.

Procesele biologice sunt legate de metabolismul organismelor la care reacțiile metabolice cresc de două-trei ori la o creștere a temperaturii cu 10oC între limitele normale compatibile cu viața.

Având în vedere că densitatea maximă a apei se înregistrează la 4oC, apa din lac se stratifică, în adâncime găsindu-se straturi cu temperatura mai apropiată de acest maxim, iar la suprafață straturi cu temperatură mai ridicată sau mai coborâtă, după anotimp.

În stația hidrometrică Toplița, ca de altfel în toate stațiile hidrometrice din țară, măsurătorile asupra temperaturii apei se efectuează zilnic la orele 7.00 și 17.00.

La determinarea unor valori caracteristice( medii lunare etc.) a stat la bază valoarea medie zilnică, obținută ca medie aritmetică a valorilor măsurate la cele două ore menționate.

Valorile medii ale temperaturii apei

(perioada 1990-1998)

Tabel 11.

Evoluția temperaturii apei urmărește evoluția temperaturii aerului din același interval de timp condiționat de volumul de apă din lac și de particularitățile schimbului caloric între acest volum și mediu.

Evoluția diurnă a temperaturii apei urmărește cel mai fidel variațiile diurne ale temperaturii aerului. Se constată că la fel ca și în cazul temperaturii aerului, temperatura apei lacului înregistrează un minim în intervalul dintre orele 5.00 și 7.00 după care în condiții normale, în funcție de creșterea temperaturii aerului, temperatura apei înregistrează o creștere continuă până la valoarea maximă, care se realizează de regulă în intervalul dintre orele 14.00-16.00.

Valorile extreme ale temperaturii apei

( perioada 1990-1998)

Tabel 12.

După acest interval urmează o perioadă de scădere care durează până la înregistrarea valorii minime din ziua următoare. Atât valorile maxime cât și cele minime pot apărea însă și în alte intervale datorită anumitor condiții de timp: ploi reci în intervalul când se produc de obicei valorile maxime, temperaturi mai ridicate ale aerului în perioada când în mod normal se produce minima zilnică.

3.7.2. Evoluția temperaturii apei lacului în timpul anului

Temperatura apei are în timpul anului o evoluție asemănătoare cu evoluția temperaturii aerului, de care se deosebește însă prin caracterul mai atenuat al variațiilor sale. În mod normal începând din luna februarie când temperatura aerului devine pozitivă, formațiunile de gheață dispar, iar apa începe să acumuleze treptat căldură, ceea ce determină o creștere continuă a temperaturii sale care înregistrează valori maxime în lunile de vară – iulie și august.

Temperatura maximă a apei cu valoare de 32,2oC a fost înregistrată în cursul lunii iulie a anului 1998.

Din luna septembrie când temperatura aerului începe să scadă sensibil față de luna precedentă, apa cedează treptat din căldura acumulată, temperatura sa înregistrând valori din ce în ce mai coborâte.

Începând din luna octombrie, o dată cu apariția primelor temperaturi negative ale aerului, intensitatea răcirii apei lacului crește rapid ( la sfârșitul acestei luni apărând și primele formațiuni de gheață). Din acest moment temperatura apei se consideră practic zero.

Cele mai scăzute valori medii lunare multianuale se înregistrează în perioada de iarnă, când temperatura aerului este negativă, iar cele mai ridicate valori medii lunare multianuale se înregistrează în perioada de vară, în lunile iulie și august.

Cu toate acestea, în luna septembrie a anului 1993, temperatura medie a apei a înregistrat 29,0oC.

3.7.3. Evoluția fenomenului de îngheț

Instalarea la începutul iernii a tipurilor de circulație polară și predominanța acestora în cea mai mare parte a iernii, determină apariția timpurie a formațiunilor de gheață pe suprafața lacului.

Principalul factor determinant al producerii, formațiunilor de gheață, este temperatura aerului, deoarece acestea nu apar decât în condițiile unor temperaturi negative ale aerului.

Prima formațiune stabilă de gheață întâlnită la începutul iernii este gheața la mal. În iernile mai puțin reci frecvența apariției gheții la mal și a sloiurilor este mai redusă.

După o perioadă de existență a gheții la mal care poate varia de la 1-2 zile la 20-30 zile sau uneori mai mult, în funcție de evoluția temperaturii aerului, pe suprafața lacului se produce podul de gheață. Apariția podului de gheață are loc în condițiile existenței unei perioade mai îndelungate de timp cu temperaturi negative ale aerului necesare dezvoltării primelor formațiuni care determină formarea patului de gheață.

3.7.4. Chimismul apei

În scopul determinării chimismului apei lacului se efectuează mai multe campanii de recoltare, preluându-se probe din trei secțiuni la diferite adâncimi.

În anul 1978 preluarea probelor s-a efectuat în lunile iunie și noiembrie din următoarele puncte:

lac lângă baraj ;

lac în mijloc ;

coada lacului .

Pentru aprecierea caracterului chimic al apelor din zona barajului Cinciș, în scopul cercetării comportării construcțiilor sub aspectul chimismului apelor de suprafață și subterane din zona barajului Cinciș s-a executat analiza completă a probelor de apă prelevate din punctele menționate.

Determinările chimice executate și rezultatele obținute exprimate în mg/dm sunt prezentate în tabelul urmăor:

Chimismul apelor de la barajul Cinciș în cursul anului 1978

Tabel 13.

În urma analizelor efectuate a rezultat că probele de apă analizate, preluate în cursul lunilor iunie și noiembrie 1978 nu prezintă agresivitate generală acidă, carbonică, sulfatică, magneziană a apelor cu salinitate ridicată, întrucât valorile obținute pentru componenții chimici respectivi se situează la limita impusă.

S-a constatat un conținut scăzut în ioni bicarbonat H CO3 , exprimat în mg/dm, sub limita impusă de 120 mg/dm, ceea ce imprimă agresivitate de dezalcanizarea tuturor proceselor de apă.

La examinarea betoanelor barajului Cinciș nu s-au constatat fenomene de coroziune datorate capacității mărite de dizolvare a apelor cu conținut scăzut în ioni bicarbonat ( H CO3).

În cursul anului 1978 nu s-au preluat depuneri de pe corpul barajului întrucât nu s-au constatat fenomene de coroziune.

Evoluția chimismului apelor de la Cinciș

( perioada 1976-1978 )

Comparând rezultatele cercetărilor privind chimismul apelor, obținute în anul 1978 cu cele obținute în perioada 1976-1977, se constată că variațiile componenților chimici determinați sunt neînsemnate.

Evoluția chimismului apelor lacului Cinciș

( perioada 1976-1978 )

Tabel 14.

Regimul de oxigen

Pentru studierea mai aprofundată a regimului de oxigen s-au efectuat analize lunare din aprilie până în octombrie, recoltându-se probe în trei secțiuni din acumulare. Rezultatele obținute arată o repartiție inegală a oxigenului în adâncime, mai puțin accentuată în perioada rece și foarte accentuată în lunile calde și toamna. În anul 1998 s-a ajuns la o concentrație medie a oxigenului în loc de 8,98 mg/l, corespunzând unei saturații de 91,7%.

Se observă o scădere a concentrației oxigenului dizolvat de la 9,36 mg/l ( 89,15%) în 1996, la 9,46 mg/l ( 91,18%) în 1997 și la 8,98 mg/l ( 91,7%) în 1998.

Această evoluție încadrează acumularea în categoria oligotrofă la acest indicator.

Regimul nutrienților

Este considerat cauza principală a eutrofizării. Acumulările artificiale nu sunt sisteme închise pentru că au un aport prin afluenți și o evacuare prin afluent.

Din această cauză dinamica nutrienților și a materiilor organice este direct influențată de acest fenomen. Știind că în primele două luni din 1998 apa a fost acoperită cu gheață, împiedicând iluminarea și aerisirea în această perioadă apa a fost rece, neprielnică fenomenului de oxidare chimică și activități biologice, s-a favorizat acumularea de substanțe organice și de azot sub diferite forme legate.

În luna aprilie se observă o acumulare mai mare de azot față de cea care s-a acumulat în iarnă.

Cantitatea medie de azot total acumulată în lac în cursul anului 1998 a fost de 0,919 mg/l, din care 0,089 mg/l reprezintă azotul organic.

Acest indicator – azotul – încadrează acumularea Cinciș în categoria mezotrofă.

Fosforul total are în general o evoluție constantă în timpul anului existând o creștere din primăvară spre toamnă a fosforului mineral și o evoluție opusă a fosforului organic. Valoarea medie a fosforului total din acumularea Cinciș a înregistrat următoarele valori: 0,01 mg/l în 1986, 0,0034 în 1997 și 0,04 în 1998.

Această valoare a indicatorului înscrie lacul de acumulare Cinciș în trei categorii de calitate : calitatea I ,oligotrofă și mezotrofă.

Azotul mineral are în 1998 o concentrație medie mai mare decât în 1996 și 1997 (0,7 mg/l față de 0,55 g mg/l și 0,603 ).

Aceste valori ale azotului și fosforului din acumulare indică un mediu lacustru mezotrof cu tendințe de stagnare a procesului de eutrofizare.

Se constată că valorile sezoniere ale biomasei fitoplanctonice cât și valoarea medie anuală a acesteia nu depășește limitele de categorie de oligotrofie, valoarea medie a anului 1998 fiind de 0,253 mg/l.

În anul 1997 valoarea medie a biomasei fitoplanctonice a fost de 0,247 mg/l, iar în 1996 valoarea medie înregistrată a fost de 3,438 mg/l.

Media anuală a densității zooplanctonice a fost de 0,576 mg/l, în 1990, spre deosebire de 1996 când densitatea medie a zooplanctonului a fost de 0,039 mg/l, iar biomasa de 0,383 mg/l.

Analizele bacteriologice determinate pentru doi indicatori, (număr germeni totali/ml; număr coliformi totali/l) cu prelucrarea probelor doar din orizontul de suprafață indică valori maxime în sezonul de vară, media anuală a germenilor coliformi totali fiind de 1952 coliformi totali/l în 1998, de 4583 coliformi totali/l în 1997.

În anul 1998 s-au constatat anumite particularități ale biogenezei în cele trei profile de recoltare ( amonte baraj, mijloc lac, coadă lac ), ceea ce indică o evidentă neomogenitate a mediului acvatic din lac, ca o consecință directă a particularităților sale morfometrice și hidrologice.

Valorile indicatorilor de calitate a apei în anul- 1996

Tabel 15. LACUL CINCIȘ

Valorile indicatorilor de calitate a apei – 1997

Tabel 16. LACUL CINCIȘ

D: densitate; B:biomasă; C:grupe dominante.

Valorile indicatorilor de calitate a apei anul – 1998

Tabel 17.

CAPITOLUL 4.

ACTIVITĂȚI TURISTICE

4.1. Potențialul de atractivitate al reliefului

Multiplele însușiri ale reliefului și valențele diferitelor categorii de forme ale acestuia oferă un potențial variat, creat și modificabil pe relația rocă-structură-agenți modelatori.

Astfel, Bazinul Cernei este o formă de relief cu potențial variat.

Spațiul geografic în care se află amplasat lacul de acumulare Cinciș, are posibilități de adăpostire între versanți abrupți și fronturile de coastă. În acest spațiu sunt repartizate localitățile rurale Cinciș, Toplița.

Suprafețele structurale, care au un grad mare de continuitate, permit accesul spre interiorul regiunii montane, favorizând excursiile, drumețiile în munte.

Trăsăturile morfografice ale reliefului din zonă prezintă reale posibilități de valorificare, impunându-se în acest sens suprafețele morfologice ce formează platourile întinse, cu aspect de câmpuri.

Suprafețele morfologice au intrat în procesul de prelucrare antropică, prin așezări omenești, căile de comunicație, carierele de extracție, despăduririle și terenurile agricole fapte care au detaliat anumite părți ale formelor de relief, altele au fost nivelate, altele îndepărtate.

Suprafețele cu pante foarte accentuate apar ca terenuri neproductive, puțin favorabile practicării turismului, având o repartiție discontinuă în cuprinsul văilor: Cerna, Runcu, Zlaști, Valerița.

La baza versanților, unde apar lunci și terase, potențialul morfometric este vast, cu un grad mare de preferabilitate.

Procesele generate de șiroaie au extindere pe suprafețele acoperite parțial de vegetație, in cuprinsul cărora procesele de eroziune sunt cele mai intense.

Un alt element de atracție turistică îl reprezintă văile adânci cu aspect de chei, care înlesnesc amplificarea și evoluția proceselor de eroziune torențială și în adâncime.

4.1.2. Suprafețele de nivelare din munții Poiana Ruscă

SUPRAFAȚA PĂDURENILOR s-a format în a doua parte a miocenului. Aflată pe culmi plate s-au rotunjite, Suprafața Pădurenilor se extinde mai ales în părțile nord-estică și sud-estică ale masivului Poiana Ruscă, în perimetrul cursurilor superioare ale bazinelor Cerna, Bega, Bistra Montana, Dobra și Nădragul.

Uneori aceste înălțimi apar sub forma unor martori de eroziune:

Vârfurile Mâlu, Druja, Cioca Mutului, Brăinul Mare, Dealul Cutinului.

În partea sud-vestică a masivului, suprafața Pădurenilor are o extindere mult mai redusă.

Suprafața Pădurenilor reprezintă o treaptă morfologică poligenetică. Formarea acestei suprafețe de nivelare a fost întreruptă de mișcările din faza stirică, care au dus la o înălțare generale a Carpaților.

SUPRAFAȚA DEVA a fost sculptată în pliocen, pe un fond petrografic variat. În aceste condiții de varietate litologică, suprafața Deva este prezentă pe culmi fragmentate, cu aspect proeminent, rareori plat, alteori redusă ca niște măguri izolate.

Altitudinal, această suprafață de nivelare se desfășoară între 400-500 m.

NIVELUL PIEMONTAN s-a conturat în cuaternar și se desfășoară între 300-400 m altitudine.

Încă din perioada formării acestui nivel s-au format conurile de dejecție submerse ale râurilor, care au coborât din Poiana Ruscă și care au format primele acumulări piemontane.

4.1.3. Analiza profilelor transversale peste cuveta lacului Cinciși

Profilele transversale pun în evidență prezența unor trepte care dovedesc succesiunea din Ponțian și din Holocen a unor faze de modelare subaeriană :

– faza de modelare post-ponțiană din care s-a păstrat treapta de 520 m (profilul II și III) care bordurează Munții Poiana Ruscă.

faza formării piemonturilor de eroziune și acumulare (erozivo-acumulative ) marcată prin prezența umerilor de vale situați între 440-460 m, care se racordează cu suprafața piemontană Cinciș (400– 450m)

faza adâncirii rețelei hidrografice și a formării traseelor determinate de modificările climatice postvilafranchieni și de manifestările pleistocene din orogeneza valahă.

4.2. Potențialul de atractivitate al lacului

Lacul de acumulare Cinciș având o valoare peisagistică deosebită, s-a impus ca obiectiv turistic de sine stătător, din care cauză a fost dotat cu baze turistice (de cazare, agrement, sporturi nautice ).

Amplasarea la o distanță relativ redusă față de centrele urbane din jur, în special orașul Hunedoara, și legăturile favorabile prin căi rutiere modernizate, au făcut din lacul de acumulare Cinciș un obiectiv solicitat pentru turismul de sfârșit de săptămână.

Lacul de acumulare Cinciș devine în perioada de vară o adevărată “oază turistică”. Gradul de atractivitate ridicat al lacului de acumulare Cinciș este dat și de practicarea sporturilor nautice din timpul anotimpului cald, precum și de posibilitățile practicării pescuitului.

4.3. Fondul turistic biogeografic

Vegetația, alături de celelalte componente ale învelișului geografic contribuie în forme extrem de variate la susținerea fenomenului turistic. Aceasta constituie pentru turiști un mediu distinct, atrăgător, mai cu seamă pentru populația urbană care caută cu asiduitate acest mediu pentru recreere.

În același context al valențelor turistice, vegetația, îndeosebi pădurea, stimulează drumeția, excursia, recreerea prin produsele oferite ( fructe, ciuperci etc.).

Pădurea este, în condițiile activităților economice din ce în ce mai capacitative și stresante, un factor de destindere, de recreere, cu o puternică atracție care este direct proporțională cu componenta specifică, vârsta arboretului, masivitatea acestuia, ceea ce îi conferă o anumită fizionomie diferențiată pe anotimpuri și o anumită cromatică.

Pădurea îndeplinește, printre altele și o funcție terapeutică. Aerul din pădure conține cantități apreciabile de ioni cu încărcătură electrică negativă, la producerea cărora participă numeroși factori: radioactivitatea naturală, ploaia, fotosinteza, zăpada, vântul.

Acești ioni sau „ vitaminele aerului ” stimulează toate funcțiile organismului și contribuie la întârzierea îmbătrâniri printr-un proces mai eficace de oxigenare a creierului. Când ozonul din pădure se află la limite normale, el este un excelent medicament cu proprietăți multiple, activează circulația sângelui, mărește numărul globulelor roșii, ușurează respirația bolnavilor pulmonari cronici și favorizează somnul.

Pădurea, “ fabrică ” fără încetare fitencidele – emanații ale frunzelor, mugurilor și scoarței copacilor – contribuind la distrugerea a numeroși microbi ( Bacilul Koch, T.B.C).

Pădurea constituie și un imens ecran protector împotriva poluării chimice și radioactive. Medicament inegalabil împotriva stresului, pădurea păstrează în adâncurile de umbră, liniștea mult dorită și reconfortantă. Pădurea este sedativă primăvara și vara și tonică în timpul iernii.

Pădurea îndeplinește în turism o funcție polivalentă, de obiectiv propriu-zis și de mediu propice unui agrement fructuos din mai multe considerente.

4.4. Echiparea teritoriului

4.4.1 Baza materială turistică

Împreună cu resursele atractive și căile de comunicație care favorizează accesul spre obiectivele turistice din bazinul hidrografic al Cernei, alcătuiesc factorii fundamentali ce definesc turismul ca o activitate umană și economică în același timp.

Turismul nu se poate limita doar la exploatarea însușirilor curative și de agrement ale resurselor pentru că astfel nu se obține nici o eficiență pe planul încasărilor

Punerea în circuitul turistic a unor obiective noi, impune implicit și construirea de baze de cazare și de alimentație publică care să satisfacă nevoile turiștilor.

Regiune geografică capabilă să genereze o intensă mișcare turistică, amenajarea limnologică Cinciș a fost treptat dotată cu o bază materială care polarizează fluxuri turistice tot mai puternice și diversifică “ oferta turistică secundară ”.

Baza materială prezentă în cadrul bazinului Cernei era reprezentată până în 1989 doar de un motel, un hotel și un camping.

O tendință recentă începând cu 1990, a fost amploarea pe care a luat-o construcția vilelor particulare cu rol de reședință secundară, utilizate mai ales în week-end-uri sau în concedii, în special vara.

4.4.2. Baza de cazare

Baza de cazare reprezintă elementul esențial al bazei materiale turistice de care este organic dependentă însăși dezvoltarea activității turistice.

În zona de agrement Cinciș distingem două categorii de baze de cazare ;

baza de cazare principală

baza de cazare secundară ( complementară ).

Baza de cazare principală

Cabanele au un rol de pionierat în lărgirea spațiului turistic, dar un rol important îl au și posibilitățile de acces și locul de proveniență a cererii turistice.

Baza minieră dispune de un număr de zece cabane bine dotate care servesc ca locuri de cazare pentru muncitorii minieri hunedoreni.

În momentul de față, unitățile de cazare ce concentrează cel mai mare număr de turiști din zona lacului de acumulare Cinciș, sunt reședințele secundare, așezate în lungul lacului. Numărul acestor reședințe secundare a crescut continuu, dovedind atracția de care se bucură Valea Cernei.

Proprietarii lor provin lor provin în special din zonele urbane apropriate: Hunedoara, Deva, Simeria, Călan.

Tot în categoria bazelor de cazare principale intră și motelul “Cinciș”, hotelul Casa Albă și cabana „ Izvoarele”.

Motelul “Cinciș” ( foto 3.)este amplasat pe un dâmb cu pricire panoramică asupra lacului și părții estetice a munților Poiana Ruscă.

Foto 3. Motelul “ Cinciș”

Acest motel dispune de un număr de 58 locuri de cazare distribuite astfel:

cinci apartamente

două bungalouri cu câte cinci locuri

cinci căsuțe de lemn cu grup sanitar comun ( foto.4)

trei căsuțe de beton cu grup sanitar inclus

Motelul “Cinciș” cuprinde un restaurant care este capabil să deservească patruzeci și cinci de persoane și un bar cu douăzeci de locuri.

Motelul Ciniș dispune și de două terase în aer liber, una situată în fața motelului, cu vedere spre lac, iar alta cu copertină amplasată lângă piscină.

În perioada ianuarie-mai 1999 fluxul de turiști în zonă a fost relativ slab, motelul având în cazare un număr de aproximativ patruzeci de persoane.

Perioada iunie-septembrie 1999 a fost o perioadă cu un număr ridicat de cazări, în jur de 260 persoane, urmând ca din luna septembrie fluxul turistic să scadă, înregistrându-se doar 30-40 de cazări.

Foto 4. Căsuțe de vacanță aparținătoare “ zonei motelului Cinciș ”

Foto 5. Dicoteca “Laguna”-amplasată pe malul lacului în aproprierea motelului”Cinciș”

Zona de agrement Cinciș este frecvent vizitată în perioada de vară și de turiști străini, proveniși din țări precum: Germania, Italia, Ungaria, Austria, Franța, etc.

În aproprierea motelului “ Cinciș” este amplasată discoteca “Laguna” care dispune de un număr de 70 de mese așezate pe o terasă acoperită parțial. ( Foto 5).

Hotelul “ Casa Albă ” aparține O.J.T.-ului și dipune de 72 de locuri. Hotelul pune la dispoziția turiștilor un restaurant de 80 locuri și un bar dimensionat pentru nouă locuri la tejghea și șase mese.

Sala restaurantului se deschide spre o terasă acoperită pentru 25-30 locuri.

În cadrul hotelului se află la dispoziția turiștilor o sală de lectură, o sală de jocuri ( biliard ) și o sală pentru televizor.

Atât motelul “Cinciș” cât și „Casa Albă” dispun de parcaje pentru autoturisme și autocare.

Foto 6. Parcarea aparținătoare motelului “Cinciș”

Pe lângă toate acestea „Casa Albă” dispune și de terenuri de sport ( tenis, minigolf, volei ), de o popicărie și de o piscină în aer liber.

Foto 7. Piscina în aer liber aparținătoare hotelului “Casa Albă”

Cabana Izvoarele se află la 1 km amonte de camping, spre zona de terminare a lacului, pe o peninsulă presărată cu pomi răzleți, lângă confluența văii Lingina cu valea Cerna, care aici se îngustează strâmtorată de versanți abrupți, împăduriți.

Cabana Izvoarele nu dispune de locuri de cazare, are bufet și loc pentru camping cu corturi.

Baza de cazare secundară (complementară )

Camping-ul sau popasul turistic este cea mai nouă categorie de cazare, are un caracter complementar și a apărut ca urmare a necesității de a asigura suplimentar locuri în perioada de vârf a sezonului turistic. ( Ciangă Nicolae,1997 ).

Camping-ul are o funcționalitate temporară și satisface necesitățile unui turism în continuă mișcare și o categorie aparte de turiști: de vârstă tânără și cu venituri relativ modeste.

Camping-ul „Izvoarele” este așezat pe o pantă lină înierbată pe malul drept al lacului și oferă 18 locuri în căsuțe și spațiul pentru instalarea corturilor.

În perioada de vară, în timpul săptămânii sunt amplasate în jur de 50 corturi, iar în week-end numărul amplasărilor urcă mult, ajungând la circa 150-175 corturi.

Prin urmare camping-ul este o unitate de cazare mai restrânsă din punct de vedere al dotărilor și a activităților pe care le desfășoară și îndeplinește funcția de unitate pionieră în organizarea activităților turistice, perioada lui de funcționare fiind favorabilă doar vara, când sunt condiții propice pentru drumeții în aer liber.

Foto 8. Baza de agrement I.M.H. S.A.

4.4.3. Dotări. Servicii de interes general propuse în P.U.Z.

U.T.R.1. -Baza sportivă Constructorul I.C.S.H. S.A. cu sală de mese, cazare, vestiare, terasă descoperită.

U.T.R.2. – „Zona Motel Cinciș ” cu:

Motel Cinciș

Căsuțe de vacanță

Grup sanitar

Bazin de înot

Terasă acoperită

Terasă descoperită

Bazin de înot plutitor

Parcare

U.T.R.3. -Zona rezidențială – Locuințe de vacanță

U.T.R.4. -Zona complexe de odihnă și tratament

Subzona 4A – Dotări de interes general, terenuri de sport, amenajări standuri pentru pescuit sportiv

Subzona 4B – Locuințe de vacanță

Subzona 4C – Complex de repopulare al bazinului piscicol – Lacul Cinciș

Subzona 4D – Baza sportivă – Cantonamente

Subzona 4E – Baza de agrement I.M.H. S.A. cu: terasa acoperită, restaurant, parcare, cabane, căsuțe de vacanță.

Subzona 4F – Baza de agrement I.C.S.H. S.A. cu: parcare, teren de sport, grup sanitar, scenă, vestiare, magazie, restaurant

Subzona 4G – Baza de agrement S.C. Siderurgica S.A. cu: Hotel-restaurant, popicărie, bazin de înot, teren de sport, magazie, centrala termică, post trafo.

U.T.R.5. – Zona de interes public – Dotări de interes general

U.T.R.6. – Zona servicii de interes general și locuințe de vacanță.

Camping S.C. Rusca S.A. : căsuțe sezoniere, administrație poartă, grup sanitar, fosa septică, post trafo, debarcader, punct închiriere hidrobiciclete, bărci ( S.C. Rial Sport S.R.L. ).

U.T.R.7. – Zona Izvoarele: Bungalow-uri cuplate, cabana Izvoarele dotări de interes public – motel, restaurant, magazie, snack-bar, extinderea restaurantului existent, zona belvedere – spațiu verde amenajat, zona odihnă.

U.T.R.8. – Zona rezidențială

Subzona 8.A – Locuințe de vacanță cuplate, P +1 nivele

Subzona 8.B – Locuințe de vacanță individuale, P+ M, cuplat, foișor, loc de joacă pentru copii

Subzona 8.C – Locuințe de vacanță existente

Subzona 8.D – Locuințe de vacanță individuale, P+M, tip covor cu spații verzi intercalate.

4.4.4. Zonele funcționale

ZP – Zona de agrement, parcuri, complexe sportive, recreere, turism, perdele de protecție.

În cadrul zonei de agrement existente a lacului Cinciș-Cerna s-au conturat următoarele zone și subzone funcționale mixte existente :

ZP + S – Zona de agrement + zona pentru dotări și servicii de interes general;

ZP + L – Zona de agrement + zona rezidențială – construcții locuințe de vacanță existente, căsuțe de vacanță sezoniere, bungalow-uri.

ZP + CO – Zona de agrement + complexe de odihnă și recreere cu circuit restrâns

ZP + ZV – Spații verzi amenajate peisager, spații verzi naturale

ZGC – Zona pentru gospodărire comunală

ZTE – Zona pentru echipare tehnico-edilitară

ZC – Zona căilor de comunicație – rutiere

ZT.R – Zona terenuri cu riscuri naturale previzibile

Subzone:

TRi – inundații

Tra – alunecări de teren

ZTA – Zona terenuri aflate permanent sub ape

ZNC – Zona terenuri neconstruibile

4.5. Infrastructura de comunicație

Alături de celelalte componente ale bazei materiale, căile de comunicație aduc o contribuție importantă, orientând și canalizând fluxurile turistice spre obiective de importanță majoră: unități montane, areale cu fond turistic antropic etc.

De altfel, infrastuctura s-a aflat întotdeauna în legătură de independență cu activitățile turistice. ( Ciangă N. 1997).

Drumurile rutiere, aflate în diferite stadii de organizare și modernizare, prezintă principalele axe de pătrundere în spațiul montan, plecând din Hunedoara.

Arealul interior al regiunii este traversat de o rețea densă de poteci marcate și nemarcate, reprezentând trasee turistice atractive.

Aceste căi de acces ajută turiștii să își bucure privirile cu peisajele deosebite ale văii Cernei.

Accesul în zona de agrement este asigurat de drumul județean 687 D, din zona municipiului Hunedoara.

După ieșirea din orașul Hunedoara, drumul continuă pe valea Cerna între versanții stâncoși ai masivului de roci dolomitice de la Hunedoara. Se trece prin localitatea minieră Teliuc, cunoscută prin exploatările de minereuri de fier, începute din tipul romanilor și care astăzi alimentează, în parte, furnalele de la Hunedoara.

Regiunea este poluată, în special datorită stației de îmbogățire prin prăjire a minereurilor de fier carbonatice sărace.

La câteva sute de metri după ieșirea din localitatea Teliuc, traversăm spre stânga valea Cerna și ne angajăm pe serpentinele drumului care urcă spre localitatea Cinciș.

Înainte de a intra în comună, coborâm spre dreapta pe un drum modernizat care ocolește un afluent al văii Cerna și ne duce deasupra lacului de acumulare și a barajului “Cinciș”.

Drumul continuă pe marginea lacului și trece după circa 1 km pe lângă motelul Cinciș, situat pe un promontoriu înalt care înaintează spre lac și oferă o priveliște frumoasă asupra regiunii.

În continuare drumul străbate lacul în lungimea lui ajungând în localitatea Toplița și de aici continuându-se mai departe.

Accesul în această zonă se poate face cu mașina, autobuzul sau alte mijloace de transport rutiere.

CAPITOLUL 5.

TIPURI DE TURISM

„Turismul ca fenomen în continuă mișcare comportă trei faze cu caracter ciclic și de durate diferite: deplasarea de la reședință spre zona turistică preferată; consumarea timpului liber disponibil; revenirea la activitățile cotidiene, care marchează închiderea circuitului” (Ciangă N. Turismul în Carpații Orientali-Studiu de georafie umană. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, p. 195, 1997).

Tipurile de turism sunt conturate pe baza anumitor criterii.

În geografia turismului, tipologia s-a sprijinit pe numeroase elemente: destinație, scop, durată, dinamică etc.

Tipul de turism ține de esența sa, iar forma de turism reliefează modul concret de efectuare și circumstanțele în care se realizează turismul.

5.1. Turismul de recreere

Acest tip de turism s-a impus odată cu dezvoltarea explozivă a urbanizării, determinată de industrializare.

Deplasările spre zona turistică a lacului Cinciș sunt determinate de condițiile agresiv-stresante de desfășurare a activităților cotidiene.

Aceste “evadări” ritmice, săptămânale, în afara orașului contribuie la refacerea capacității de muncă.

Generalizarea săptămânii de lucru de numai cinci zile a constituit un context favorabil, dând posibilitatea extinderii sejurului pe durată a cel puțin două zile, cu 1-2 înoptări și în plus posibilitatea deplasării la distanțe mai mari. În special pentru acest tip de turism desfășurat la sfârșit de săptămână, s-au construit numeroase reședințe secundare, numărul fiind în continuă creștere.

5.2. Turismul cultural

Este o formă reprezentativă a turismului având ca motivație existența unei așezări romane ( cioburi, fragmente de țigle și cărămidă sunt răspândite pe mare distanță).

Urmele acestei așezări romane se pot vedea la locul cunoscut sub numele de “Popeasa”, la circa 800 m de comuna Cinciș.

Între altele au fost aflate mai multe piese reliefate, trei statui, un cap de bărbat etc.

Toate acestea se află momentan în colecția școlii locale.

Localitatea Cinciș are ca element de atracție turistică și o biserică veche, cu urme de pictură.

Biserica clădită din piatră, având un acoperiș de șindrilă, este de dată mai recentă. Ea poate fi împărțită în clopotniță, tindă, naos și arsidă. Tinda, simplă, are un tavan drept. Intrarea se face printr-o ușă așezată la mijlocul zidului.

Pe bolta naosului avem urme de pictură, la fel și în arsidă.

Pe raza satului Cinciș, în extravilan la 1 km de sat, se află două monumente arheologice din secolele II-III e.n.: vila rustica și necropola tumulară romană.

Zona protejată se consideră în domeniul public și va fi conservată, împrejmuită și se vor monta panouri indicatoare. Această zonă este de importanță națională.

5.3. Turismul nautic

Acest tip de turism se poate constitui fie ca atractivitate sportivă, prin canotaj, fie sub formă de croaziere făcute cu vase de capacitate limitată sau agrement având în vedere faptul că zona de agrement Cinciș este dotată cu vapor, bărci, hidrobiciclete.

Foto 9. Lacul de acumulare Cinciș cu posibilitatea de practicare a turismului nautic

5.4. Turismul sportiv

Acest tip de turism se desfășoară în condiții morfoclimatice particulare și într-un interval de timp precis delimitat.

Practicarea acestui tip de turism este favorizat de condiții climatice favorabile; timpul frumos face posibilă practicarea concursurilor de canotaj pe suprafața lacului.

În anotimpul rece sportul se practică în sala special amenajată – popicăria.

În zona de agrement Cinciș se realizează numeroase cantonamente sportive, ca și concursuri.

5.5. Turismul piscicol

Lacul de acumulare Cinciș constituie unul din cele mai importante domenii pentru pescuitul de pe valea Cernei.

Acesta se va remarca nu atât prin diversitatea formelor de pescuit în sine (comparativ cu pescuitul în lungul râurilor) cât mai ales prin diversitatea speciilor ce pot fi recoltate.

Dintre peștii recoltați din lacul Cinciș și mai ales din zona Izvoarele, mai des întâlniți sunt: cleanul ( Leuciscus cophalus ), crapul ( Cyprinus carpio), carasul ( Carassius auratus gibelio), plătica ( Brama brama ), ca specii pașnice, iar dintre răpitori : bibanul ( Perca fluviatilis), șalăul ( Sander lucioperca), știuca ( Exox lucius).

Cleanul este cel mai des pescuit în zona de vărsare a Cernei în lac și din acest motiv această zonă este dens populată de pescarii amatori.

5.6. Circulația turistică

Circulația turistică este una din cele trei componente esențiale ( alături de fondul turistic și baza materială), ce concură la definirea fenomenului turistic.

Circulația turistică este elementul sintetic care reflectă, cel mai fidel, modul și nivelul de valorificare al potențialului turistic.

Volumul circulației turistice nu este întotdeauna direct proporțional cu cel al valorii patrimoniului turistic și al amenajărilor bazei materiale.

Problema esențială este de stimulare a circulației turistice printr-o mai bună informare despre condițiile reale existente, dar și obligativitatea menținerii echilibrului ecologic printr-o practicare civilizată a turismului.

Circulația turistică în zona lacului Cinciș are un caracter de sezonalitate, fiind masivă în sezonul estival sau la sfârșit de săptămână.

În această perioadă, presiunea turistică se manifestă cu maximum de intensitate.

Estimarea volumului circulației turistice în zona lacului de acumulare Cinciș, este o problemă foarte complexă și care comportă un apreciabil grad de relativitate.

Această situație se datorează faptului că grupuri importante de turiști care practică diferite forme de turism nu sunt înscriși în datele statistice efectuate.

În această categorie sunt incluse persoanele care practică turismul de sfârșit de săptămână, fără înnoptare într-o unitate de cazare oficială sau se deplasează pentru o singură zi, precum și cei care tranzitează localitatea Cinciș-Cerna.

Această regiune geografică cu un potențial turistic deosebit, polarizează o circulație turistică de mare amploare.

Dimensiunile circulației turistice pot fi redate prin analiza unor indicatori caracteristici: numărul de nopți de cazare realizate, numărul de persoane ce participă la acest complex fenomen socio-economic, gradul de ocupare a capacităților de cazare existente, durata sejurului. (N. Ciangă, 1997 ).

În cursul anului 1999 s-au înregistrat 840 nopți cazare, la care se mai adaugă turiști neînregistrați care și-au petrecut sejurul în corturi sau cabane personale.

Cel mai mare număr de nopți de cazare a fost realizat de hotelul Casa Albă.

Mobilitatea circulației turistice se diferențiază în funcție de scopul și forma de turism practicate și este reflectată de durata sejurului exprimată în nopți cazare/turist. Valoarea acestui indicator la nivelul zonei de agrement Cinciș-Cerna a fost în 1999, de aproximativ 3,1 nopți cazare/turist, caracteristic pentru o circulație de sejur scurt.

După proveniența turiștilor se înregistrează două mari categorii de circulație: circulație turistică internă și circulație turistică internațională.

Raportul dintre cele două categorii de circulație este un indicator obiectiv asupra valorii fondului turistic și a bazei materiale, a cunoașterilor în afara granițelor țării și mai ales a includerii în circuitele turistice internaționale.

În cadrul zonei de agrement Cinciș-Cerna, dominantă este circulația turistică internă.

Aria de proveniență a turiștilor români cuprinde localitățile din apropiere : Hunedoara, Deva, Simeria, Hațeg, Călan.

Spre zona de agrement Cinciș-Cerna se deplasează persoane aparținând tuturor categoriilor de vârstă de la copii până la segmentele cuprinse între 50-65 ani, dar predomină persoanele din categoria tânără-adultă cu segmentul 20-35 de ani.

În ceea ce privește structura pe medii a turiștilor, aceștia provin din mediul urban.

Circulația turistică internațională înregistrează un volum mic. Predomină turiștii din zonele europene occidentale, și aceștia în cursul anului 1999 au totalizat un număr de 140 nopți cazare.

CAPITOLUL 6.

FORME DE TURISM

Spre deosebire de tipurile de turism, formele reprezintă modul sau felul în care se desfășoară fenomenul turistic.

Formele de turism exprimă proprietățile acestuia și nu esența lui.

În zona de agrement Cinciș-Cerna se desfășoară mai multe forme de turism.

6.1. Turismul organizat

Se caracterizează prin faptul că planificarea și organizarea călătoriei și a sejurului cade în sarcina unor organe de turism.

La această formă de turism participă în general turiștii cu venituri medii și submedii, datorită faptului că această formă de turism este mai avantajoase din punct de vedere economic.

Combinatul Siderurgic de la Hunedoara pune în acest sens la dispoziția angajaților săi bilete sponsorizate parțial de către sindicatul societății, astfel încât angajații beneficiază de sejururi de 21-22 zile.

O formă de turism organizat, organizează și organizațiile sportive în vederea realizării cantonamentelor sportive efectuate în această zonă de agrement Cinciș-Cerna.

6.2. Turismul neorganizat

S-a dezvoltat puternic în ultimii ani, volumul fluxurilor turistice neorganizate fiind mai mare decât al celor organizate.

Practicanții acestei forme de turism folosesc mijloace proprii de deplasare, se îngrijesc de cazare, sejur.

6.3. Turismul local

Acest tip de turism se desfășoară în cuprinsul comunei Teliuc, localitatea de care aparține satul Cinciș-Cerna, și este legat de patrimoniul acesteia.

Acest tip de turism este practicat de locuitorii comunei în tot timpul anului, dar fără să înnopteze în camping sau motel. Practicanții acestui tip de turism se întorc noaptea la destinație și doar ziua sunt deserviți de serviciile oferite de campusul turistic Cinciș.

6.4. Turismul regional

Acest tip de turism cuprinde o arie mai largă, este mai extins, astfel încât participanții la acest tip de turism provin din localitățile : Hunedoara, Deva, Călan.

Turiștii sunt deserviți de serviciile oferite de complexul turistic Cinciș și în funcție de condițiile geografice sejurul acestora se prelungește.

De cele mai multe ori acest tip de turism este realizat la sfârșitul săptămânii.

CAPITOLUL 7.

CONCLUZII

În urma elaborării studiului cu privire la „Amenajarea limnologică Cinciș și importanța sa turistică” s-au putut individualiza o serie de trăsături specifice, care conferă acestei zone un caracter particular în spațiul românesc.

Acumularea Cinciș este amplasată pe râul Cerna, afluent de stânga al Mureșului.

Importanța lucrării reiese însăși din scopul acesteia, de atenuare a viiturilor, respectiv apărarea împotriva inundațiilor a obiectivelor industriale și orășenești, producerea de energie electrică prin instalarea unei microhidrocentrale, care nefiind poluată, îmbunătățește oxigenarea apei.

De asemenea se asigură alimentarea cu apă industrială a Combinatului Siderurgic Hunedoara și a stației de sortare a minereurilor de la Teliuc.

Regimul termic este influențat de faptul că apa evacuată în aval de baraj va avea temperatura corespunzătoare adâncimii din lac. Variația temperaturii apei în aval de baraj depinde de variația temperaturii apei lacului, la adâncimea evacuatorului, mai coborâtă vara și mai ridicată iarna.

Acumularea Cinciș are un impact pozitiv asupra calității aerului, de asemenea are efect pozitiv din punct de vedere ecologic datorită diversificării faunei terestre și acvatice.

Funcția turistică a lacului Cinciș rămâne deosebit de importantă prin posibilitățile de a oferi un cadru natural deosebit, în vederii recreeri și agrementului la o distanță mică de centrul populat și poluat al Hunedoarei.

Șoseaua asfaltată care urmărește malul drept al lacului, permite accesul spre motelul “Cinciș”, cu posibilități de cazare și masă, spre baza sportivă nautică a Combinatului Siderurgic Hunedoara “ Casa Albă ”,spre camping și cabana Izvoarele.

Prin urmare, zona de acumulare Cinciș prezintă prin configurație și mediul înconjurător un deosebit interes turistic de agrement și de odihnă.

Protecția mediului înconjurător constituie o problemă de importanță majoră a tuturor statelor lumii, de rezolvarea căreia depinde însăși viitorul omenirii.

Problema raporturilor complexe dintre om, dotat cu mijloace materiale, tehnice și științifice tot mai diverse și mediul înconjurător, supus tot mai puternic presiunii umane, este considerată, de majoritatea specialiștilor și nu numai de ei, ca o problemă esențială a zilelor noastre, a perspectivelor de dezvoltare a civilizației umane pe planeta Pământ.

Un alt aspect al influenței antropice asupra albiei lacustre îl constituie poluarea apei lacului. Deversările de ape uzate în fose septice amenajate superficial ( fără hidroizolație ), amplasate prea aproape de malurile lacului duce la degradarea calității apei.

Lipsa unor măsuri ferme pentru impiedicarea depozitării gunoiului, în locuri neadecvate de către agenții economici ce funcționează aici, precum și de persoanele particulare, duc la poluarea și degradarea mediului.

De asemenea, improvizarea unor chioșcuri ce desfac băuturi fără a avea asigurate grupuri sanitare, precum și lipsa unor grupuri sanitare publice riscă să conducă la prejudicierea întregii zone de agrement prin poluarea acesteia.

În perioada cu debite scăzute, pe malul drept al lacului apar plaje care în perioada călduroasă a anului pot fi și folosite pentru agrement și turism, acestea fiind intens poluate de către turiști.

În vederea împiedicării poluării cuvetei lacustre și a malurilor ar fi indicat să se perceapă turiștilor o taxă de garanție pentru curățarea terenului locuit de aceștia.

Tot în vederea protecției cuvetei lacustre ar trebui impiedicat pescuitul intensive pentru că mulți turiști practică turismul piscicol ceea ce duce la reducerea speciilor de pești din lac.

Pentru dezvoltarea fenomenului turistic s-a elaborat un proiect de amenajare a unui teatru pe apă, însă respectivul proiect nu a fost aprobat întrucât constituia un mare factor poluant al cuvetei lacustre.

În scopul dezvoltării economice a zonei s-ar putea pune bazele unui agroturism, întru-cât locuitorii din această parte a țării dispun de numeroase resurse.

Dezvoltarea în perspectivă a turismului în zona Cinciș-Cerna urmărește mai multe aspecte:

modernizarea și extinderea bazei materiale turistice, diversificarea și ridicarea la nivelul normelor internaționale a serviciilor în raport direct cu potențialul de comunicație ce urmează să fie adoptat noilor tendințe ( prin modernizarea infrastructurii rutiere, o rețea densă de poteci turistice marcate );

dezvoltarea unor noi forme de turism legate de activități tradiționale, turismul rural sau valorificarea spațiilor excedentare și crearea de reședințe secundare.

Toate acestea vor putea contribui la evitarea aglomerărilor din sezonul estival.

Actuala situație de regres a turismului va fi depășită de asumarea cu curaj a legilor economiei de piață, și care pe un fond de stabilitate și aflux investițional, poate conduce la o certă relansare, cu efecte benefice pe plan multiplu: amenajare turistică, o cerere de proporții continuă și diversificată.( Ciangă Nicolae, l997 ).

BIBLIOGRAFIE

Barnea M., Papadopol C., Poluarea și Protecția Mediului, Editura Științifică, București, 1975.

Cezar Al., Gheorgiu Gh., România Rutieră, vol.II, Editura Sport-Turism, București, 1975.

Chiriac V. Filloti A., Teodorescu I., Lacuri de Acumulare, Editura Ceres, București, 1976.

Ciangă N., Turismul în Carpații Orientali-Studiu de Geografie Umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1997.

Cucu V., Orașele României, Editura Științifică, București, 1970.

Dumitreasca I., Hunedoara-Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1979.

Dumitru O., Hunedoara, Editura Sport-Turism, București, 1979.

Floca O., Regiunea Hunedoara- Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, 1957.

Gâștescu P., Lacurile din România, Limnologie Generală, Editura Academiei, București, 1971.

Gruesc S.I., Grumăzescu C., Județul Hunedoara, Editura Academiei, București, 1970.

Krautner H.G., Munții Poiana Ruscă-Ghid Turistic, Editura Sport-Turism, București, 1984.

Mac I., Curs de Geografia Turismului, Universitatea Ecologică “Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Geografie-Istorie, Tg. Mureș, 1998.

Mănescu S. Și Colaboratorii, Chimia Sanitară a Mediului, Editura Medicală, București, 1982,

Mârza I. Și Colaboratorii, Hunedoara-Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1980.

Monografia Hidrologică a Bazinului Mureș, 1977.

Morariu T., Morariu E., Savu Al., Lacurile României, Editura Științifică, București, 1968.

Moraru T., Pișota I., Buta i., Hidrologia Generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968.

Mutinac V., Ionesi L., Geografia României, Editura Tehnică, București, 1974.

Pop Grigor P., România: Geografie Hidroenergetică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1996.

Pop N., Evoluția Peisajului Geomorfologic al Masivului Poiana Ruscă și Relieful său Etajat, Lucrările Simpozionului de Geografie Fizică a Carpaților, București, 1972.

Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., Relieful României, Editura Științifică, București, 1974.

Surdeanu V., Geografia Terenurilor Degradate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1996.

Ujvari I., Hidrografia R.P.R., Editura științifică, București, 1959.

xxx, Geografia Apelor Române, Editura Științifică, București, 1972.

xxx, Râurile României, Monografie Hidrologică, Institutul Național de Mteorologieșe Hidrologie, București, 1971.

Velcea V., Harta Geologică- Hunedoara, Sc. 1:50 000, Institutul Național de Geologie șo Geofizică, București, 1980.

xxx, Hunedoara, Editura Meridiane, București, 1981