. Relansarea Activitatii Turistice din Statiunea Busteni. Analiza Cheltuielilor

INTRODUCERE

Anul 2005 – în privința turismului – a fost extrem de benefic pentru România. Încasările din activități turistice pentru acest an au fost de două ori mai mari decât în oricare an din seria 2000 – 2004, respective de 845 milioane euro. Anul 2005 a fost primul an când soldul balanței pe turism a înregistrat un excedent, una dintre explicații fiind creșterea încasărilor in cazul turismului de afaceri, care deține 60-70% din activitatea turistică românească. Concluzia: turismul românesc de afaceri trebuie să se dezvolte.

Totuși, chiar dacă trendul a fost spectaculos crescător, România se situează în urma Poloniei și Bulgariei, ale căror încasări turistice în 2005 au fost de aproximativ două ori mai mari decât ale țarii noastre, respective 1,4 miliarde euro si 1,8 miliarde euro.

În anul 2004, România se situa pe locul 31 in lume in ceea ce privește ponderea turiștilor internaționali(conform A.T. Kearney, “FOREING POLICY GLOBALIZATION INDEX”, 2004).

Pentru ca țara noastră să-și îmbunătățească locul ocupat, turismul național va fi orientat și integrat în tendințele regionale și mondiale, din punct de vedere al dinamicii și orientării în structura ofertei.

Obiectivele pe care Guvernul României și le-a fixat în domeniul turismului se referă la:

Creșterea circulației turistice pe teritoriul României

Diversificarea ofertei și creșterea calității serviciilor turistice

Prin aceste obiective, Guvernul României își propune cel puțin o dublare a veniturilor din turism până în anul 2008.

Principalele măsuri pe care Guvernul României le va promova pentru valorificarea potențialului turistic național prevăd urmatoarele aspecte:

Definirea și promovarea unui brand turistic național pentru individualizarea, personificarea și asigurarea unei atractivități specifice ofertei naționale, atât pentru consumatorii finali, cât și pentru investitori.

Stabilirea priorităților în dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului în corelație cu dezvoltarea infrastructurii generale.

Cooperarea organismelor guvernamentale cu sectorul privat pentru promovarea investițiilor transfrontalier, îmbunătățirea procesului de instruire și protejarea mediului natural.

Funcționarea organismelor de consultare dintre industria turistică și administrația publică la nivel central și local.

Transferarea către sectorul privat, în conformitate cu practica internațională, a activităților de marketing și promovare, liceențiere, brevetare și clasificare în turism.

Utilizarea unei cote-părți din fondurile pentru conversia profesională a persoanelor aflate în șomaj, pentru școlarizarea și pregătirea acestora în meserii și ocupații specifice turismului.

Îmbunătățirea și finanțarea formelor educaționale de profil(licee de turism și facultăți de profil), precum și informatizarea acțiunii de promovare a turismului.

În acest context, relansarea produsului turistic în zona montană prahoveană în principal în stațiunea Bușteni, se înscrie între obiectivele generale ale dezvoltării turismului și serviciilor în țara noastră.

Cap 1. SERVICIILE TURISTICE ÎN ROMÂNIA

Cadrul turistic general

Varietatea reliefului țării, numărul mare de monumente istorice și semnificația lor istorică, existența unor stațiuni montane, unele cu profil balnear sau pentru practicarea sportului, constituie elemente ale dezvoltării turismului intern și internațional.

Varietatea reliefului, în special în zona montană(zona alpină din munții Rodna, Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat), un număr important de fenomene naturale sau carstice cum ar fi trecătorile de la Bicaz, peșterile Scărișoara, Ialomicioara, Topolnița, precum și rezervele naturale care există în Delta Dunării și pe coasta Mării Negre constituie puncte de atracție pentru turiștii români și străini.

Aspectul cultural constând în tradițiile de etnografie și folclor, precum și săpăturile arheologice(Constanța, Sarmisegetusa, etc), existența unor monumente din Evul Mediu(mănăstirile Neamț, Suceava, Sucevița, etc) reprezinta un alt element care a determinat dezvoltarea turismului și practicarea acestuia.

Zona Mării Negre, pe o lungime de circa 70 Km cuprinde o serie de stațiuni(Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Techirghiol, Cap Aurora, Mangalia, Neptun, Jupiter, Venus, Olimp) cu hoteluri moderne, sate de vacanță, facilități pentru practicarea minigolfului, terenuri de tenis, de bowling, precum și cazinouri, restaurante, baruri sau utilități pentru practicarea sportului.

În zona turistică a Mării Negre se adună anual, începând din anul 2000 peste un milion de turiști.

Delta Dunării, zona turistică și rezervație naturală, reprezintă un alt punct de atracție pentru cei care doresc să-și petreacă o parte din concediu în România.

În nordul Bucovinei, județul Suceava rămâne un monument de atracție prin cele cinci mănăstiri care sunt pe lista UNESCO și care fac parte din patrimoniul mondial. Aici vom întâlni Voronețul(construită în anul 1488), Arbore(construită în 1503), Humor(construită in 1530), Moldovița (construită în 1532), și Sucevița(construită în perioada 1582-1600).

În zona centrală a Moldovei, impresionează Cheile Bicazului și frumusețile de pe valea Bistriței, reprezentate prin vestigii istorice cum sunt: Fortăreața Neamț sau mănăstirile Agapia, Văratec etc.

Valea Prahovei, ca și a Timișului sunt atractive pentru doritorul de odihnă, fiind înconjurate de munții Bucegi, Baicului, Piatra Mare și situate relativ aproape de București(120-150Km).

Pe Valea Prahovei există o salbă întreagă de stațiuni, cum sunt: Sinaia, Bușteni, Azuga ori Predeal, mult apreciate de turiști.

Brașovul și Poiana Brașov reprezintă o altă zonă de atracție prin faptul că aici se pot practica sportul, escaladarea munților, vânătoarea și există multe alte posibilități turistice.

Zona de nord a Olteniei este una foarte cunoscută din punct de vedere turistic, specifice fiind stațiunile balneoclimaterice Băile Căciulata, Călimanești, Olănești, Gorova și altele, dar și monumentele istorice cum sunt mănăstirile: Cozia, Tismana, Horezu.

Mai spre nord, munții Apuseni oferă o panoramă superbă prin reprezentativele peșteri: Pojaru Politei, Urșilor, Scărișoara și de asemenea, existența unor lacuri termale glaciare, unice în felul lor în sud-estul Europei.

Mai la nord, zona turistică a Maramureșului este bogată din punct de vedere etnografic, folcloric. Aici vom întâlni faimoasele biserici si mănăstiri din lemn și vom admira costumele și specificul cântecului local.

Din cele câteva aspecte mai sus prezentate, rezultă că turismul reprezintă unul dintre elementele esențiale ale bogățiilor naturale, fiind un domeniu de activitate căruia trebuie să i se acorde o atenție sporită.

Privatizarea în acest domeniu a început mai greu, dar în ultimii ani, acest proces s-a accelerat, exercitându-se influențe și adoptându-se măsuri care să conducă la dezvoltarea turismului, în general, pentru specificul românesc, dar, mai ales, ca punct de atracție pentru turismul internațional.

A căpătat amploare dezvoltarea de noi centre turistice, centre-pilot care au primit sprijin financiar din partea administrației locale și care au atras o serie de investitori străini.

Recent asistăm la o creștere rapidă a dezvoltării centrelor agroturistice.

Turismul în România a crescut an de an și în această direcție s-au dezvoltat posibilități care să asigure creșterea acestei categorii de servicii în perioada următoare.

Astfel, în anul 2004, turismul s-a caracterizat, în principal, prin:

Finalizarea procesului de privatizare a turismului(privatizat în procent de 92%)

A crescut traficul de turiști din țările Uniunii Europene. Astfel, în 2004, turismul din țările est-europene în România a crescut cu 5,3% comparativ cu anul precedent. În anul 2002 s-au obținut 621 milioane de dolari SUA comparativ cu 500 milioane de dolari în 2001, ceea ce reprezintă un salt semnificativ de 24%. În perioada 2003-2004 încasările au fost de peste 650 milioane de dolari SUA anual.

S-au dezvoltat programe turistice care au oferit o gamă largă de servicii și produse, în special prin practicarea unor programe atractive pentru turiștii români și străini.

A continuat procesul de reabilitare a plajei Mării Nergre și s-au îmbunătățit condițiile de superschi în Carpați. În cadrul acestor programe s-au dezvoltat condițiile de practicare a schiului la Bușteni și Predeal și de asemenea s-au creat, prin părțiile ce s-au dat în folosința în Azuga, Bușteni și Predeal, condiții suplimentare pentru practicarea sportului de iarna.

În ceea ce privește turismul la Marea Neagră, acesta a crescut în 2004 cu 18,3% comparativ cu 2003.

În sezoanele turistice de iarna 2002/2003 și 2003/2004 s-a înregistrat un număr important de turiști, în 2003/2004 acesta fiind cel mai mare din ultimii 20 de ani în România.

Creșterea numărului de turiști a avut la bază capacitatea de cazare, precum și îmbunătățirea condițiilor, care au devenit mult mai atractive.

Evoluția turismului internațional, după mijloacele de transport folosite și originea vizitatorilor este prezentată în tabelele următoare:

Tabel nr.1:“Sosirile vizitatorilor străini în România și plecările vizitatorilor români în străinatate,după mijloacele de transport utilizate”

Sursa: Buletinul Statistic nr.2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Tabel nr.2: „Sosirile vizitatorilor străini în România, pe țări de origine”

Sursa: Buletinul Statistic nr. 2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Tabel nr. 3: „Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică”

Sursa: Buletinul Statistic nr. 2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Din anul 2001, România a practicat, prin oferirea de servicii turistice, un mod agresiv de prezentare a produselor turistice, care a determinat atragerea unui număr însemnat de vizitatori.

În perioada 2002-2003, România a participat la 75 de târguri și expoziții internaționale anuale in Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord și Japonia.

Cu aceste prilejuri, peste 250 de companii turistice românești au fost prezente, au expus și au negociat contracte de turism internațional, contribuind astfel la prezentarea mai atractivă a frumuseților României, atrăgând un număr însemnat de turiști.

Peste 3,7 milioane de vizitatori s-au prezentat la standurile României cu ocazia acestor târguri și expoziții internaționale.

În domeniul turismului, în anul 2004, s-au construit 69 de hoteluri cu 1.770 de camere, multe dintre cele existente au fost modernizate.

1.073 de companii de turism au fost pe piață și au creat posibilități suplimentare pentru cei care doresc practicarea turismului. S-a acordat o atenție sporită, în ultimii ani, creșterii laturii sociale a turismului.

S-au dezvoltat programe cum ar fi: “Litoralul românesc pentru oricine”, “O săptămână de recuperare în stațiune” și altele, care au atras un număr important de turiști, astfel că numeroși pensionari și studenți au beneficiat de aceste programe speciale.

Tabel nr. 4: „Sosiri in structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe zone, turistice, în anul 2004”

Sursa: Buletinul Statistic nr. 2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Învățământul și educația în domeniul turismului au fost mai bine ajustate, întreprinzându-se măsuri care să asigure dezvoltarea industriei turistice din țara noastră.

619 persoane au fost pregătite, în mod special, pentru a-și perfecționa în diverse domenii(bucătărie românească, ospătari, recepționeri, agenți de turism, ghizi de turism etc.).

Pregătirea profesională și programele de îmbunătățire a turismului au cuprins 1.358 de lucrători din acest domeniu. În același timp, s-au întreprins măsuri pentru conectarea învățământului turistic românesc la sistem european, stabilindu-se cooperări cu instituțiile similare din țările europene.

Relațiile internaționale în domeniul turismului s-au dezvoltat atât în cadrul relațiil și plecările vizitatorilor români în străinatate,după mijloacele de transport utilizate”

Sursa: Buletinul Statistic nr.2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Tabel nr.2: „Sosirile vizitatorilor străini în România, pe țări de origine”

Sursa: Buletinul Statistic nr. 2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Tabel nr. 3: „Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică”

Sursa: Buletinul Statistic nr. 2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Din anul 2001, România a practicat, prin oferirea de servicii turistice, un mod agresiv de prezentare a produselor turistice, care a determinat atragerea unui număr însemnat de vizitatori.

În perioada 2002-2003, România a participat la 75 de târguri și expoziții internaționale anuale in Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord și Japonia.

Cu aceste prilejuri, peste 250 de companii turistice românești au fost prezente, au expus și au negociat contracte de turism internațional, contribuind astfel la prezentarea mai atractivă a frumuseților României, atrăgând un număr însemnat de turiști.

Peste 3,7 milioane de vizitatori s-au prezentat la standurile României cu ocazia acestor târguri și expoziții internaționale.

În domeniul turismului, în anul 2004, s-au construit 69 de hoteluri cu 1.770 de camere, multe dintre cele existente au fost modernizate.

1.073 de companii de turism au fost pe piață și au creat posibilități suplimentare pentru cei care doresc practicarea turismului. S-a acordat o atenție sporită, în ultimii ani, creșterii laturii sociale a turismului.

S-au dezvoltat programe cum ar fi: “Litoralul românesc pentru oricine”, “O săptămână de recuperare în stațiune” și altele, care au atras un număr important de turiști, astfel că numeroși pensionari și studenți au beneficiat de aceste programe speciale.

Tabel nr. 4: „Sosiri in structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe zone, turistice, în anul 2004”

Sursa: Buletinul Statistic nr. 2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

Învățământul și educația în domeniul turismului au fost mai bine ajustate, întreprinzându-se măsuri care să asigure dezvoltarea industriei turistice din țara noastră.

619 persoane au fost pregătite, în mod special, pentru a-și perfecționa în diverse domenii(bucătărie românească, ospătari, recepționeri, agenți de turism, ghizi de turism etc.).

Pregătirea profesională și programele de îmbunătățire a turismului au cuprins 1.358 de lucrători din acest domeniu. În același timp, s-au întreprins măsuri pentru conectarea învățământului turistic românesc la sistem european, stabilindu-se cooperări cu instituțiile similare din țările europene.

Relațiile internaționale în domeniul turismului s-au dezvoltat atât în cadrul relațiilor cu unele organizații turistice internaționale cum sunt: World Turism Organization, The Asociations for Turist Protection, The Danube River etc.

Tabel nr. 5: „Indicii de utilizare netă a locurilor de cazare, pe zone turistice în anul 2004”

Sursa: Buletinul Statistic nr. 2∕2005, editat de Institutul Național de Statistică

În cadrul acestor organizații s-au abordat și s-au dezbătut aspecte privind dezvoltarea turismului, cum sunt turismul ecologic și dezvoltarea turismului rural.

S-au făcut schimburi și s-au purtat discuții cu autoritățile turistice din Republica Moldova, Republica Cehă, Ucraina, Turkmenistan, Uzbekistan, Serbia, Iordania, Egipt, Israel, Turcia, Ungaria, Polonia, republicile baltice etc., încercându-se o bază mai bună de cooperare în vederea dezvoltării turismului și pentru realizarea de schimburi între agențiile de turism din aceste țări.

În domeniul legislației au continuat preocupările pentru îmbunătățirea acestuia.

Astfel, în 2002-2004, s-au legiferat unele aspecte în legătură cu atestarea stațiunilor turistice, asigurarea asistenței medicale, prevenirea accidentelor în zonele turistice etc. S-a creat un cadru clar în legătură cu companiile turistice și protecția împotriva zgomotului si poluării.

Legea turismului și Legea privind aprobarea programului “Superschi în Carpați” au fost de asemenea, momente importante care au condus la protejarea și dezvoltarea turismului în România.

1.2 Programe speciale ce vizeaza dezvoltarea turismului

Impactul economic al turismului, care se transmite în toate sectoarele economiei unei țări, face necesară adoptarea unei politici de dezvoltare turistică la nivel național. Din cauza numeroaselor sectoare de activitate implicate, politica turistică este de multe ori fragmentată și integrată în diferite politici sectoariale. Această modalitate de actiune duce la subestimarea aportului turismului la dezvoltarea economică și la neglijarea unui sector care poate contribui la creșterea economică. De aceea, politicile economice de dezvoltare a turismului la nivel național trebuie să aibă în vedere asocierea acțiunilor guvernamentale pentru realizarea unor obiective comune. Instrumentele de politică economică specifică sectorului turistic au ca scop favorizarea dezvoltării turismului, orientarea acestei dezvoltări și obținerea de efecte economico-sociale maxime.

Politicile elaborate la nivel macroeconomic exercită un impact profund asupra activității agenților economici din turism. Acesta deține un rol activ în transformarea mediului și în acțiunile sale asupra altor factori, în scopul realizării obiectivelor pe care și le propune. Mediul oferă întreprinderii un cadru ordonat, însă comportamentul agenților economici trebuie să țină cont de constrângerile specifice generate de politicile economice ale statului.

Instrumentele de politică economică produc anumite efecte asupra obiectivelor. Unele instrumente, cum sunt cele fiscale, monetare sau valutare au tendința de a avea efecte globale, adică acționează asupra mai multor obiective. Altele produc efecte specifice, cu caracter restrâns, acționând numai asupra sectorului turistic. Problema se pune de a afla legătura dintre obiective și instrumente și de a alege pe acelea cu impact mai larg și mai eficiente. Pentru a înlătura fenomenele negative, sistemul economic ar trebui să reacționeze, mai întâi prin ajustarea sau reglarea fluxurilor resurselor și redistribuirea veniturilor și prin adaptarea instituțiilor la noile condiții; când sistemul economic nu reușește să reacționeze adecvat, statul trebuie să acționeze.

Într-o lume perfectă nu există dezechilibre interne și externe; economiile funcționează cu ocuparea deplină a forței de muncă și nu există deficite de performanță. Dar lumea reală este imperfectă și, întrucât dezechilibrele se produc continuu, are sens să ne imaginăm și să tindem către o presupusă combinație, un mix optim de dezechilibre. De fapt, compromisurile efectuate de factorii de decizie în elaborarea politicilor economice constituie un exemplu grăitor în acest sens.

În domeniul serviciilor turistice, în anul 2004, s-a dezvoltat o serie de programe care au avut ca rezultat sporirea numărului de vizitatori și, pe această cale, a încasărilor din domeniul activității turistice.

Între programele demarate în anul 2004 și care vor fi continuate și în perioada următoare, amintim:

Programul de dezvoltare a turismului național “Schii in Carpați”.

În cadrul acestui program se au in vedere dezvoltarea și modernizarea stațiunilor pentru practicarea schiului, ca și îmbunătățirea și aducerea la standarde europene a unor stațiuni deja existente, precum și cresterea gradului de securitate a turiștilor.

Efectele acestui program au fost: diversificarea turismului, sporirea calității stațiunilor turistice din zona montană și creșterea numărului de turiști străini care ne-au vizitat.

Acest program este unul de extensie, ce se va finaliza în anul 2007.

Programul “Croazieră pe Dunăre”. În cadrul acestui program s-au urmarit îmbunătățirea structurii și dezvoltarea unor docuri pentru bărci și vaporașe care au fost punct de atracție pentru turiștii străini. În 2003-2004 au continuat lucrarile de modernizare pentru eliminarea poluării, înlăturarea efectelor unor nave abandonate sau macarale, așa încât să se poată vorbi de o dezvoltare a turismului în această zona. S-au creat zone de agrement pe malul Dunării, în special la Oltenița și Giurgiu, unde un număr mare de bucureșteni, dar si cetățeni din alte zone ale țării și-au petrecut timpul liber. Ca efect al măsurilor întreprinse anual, peste 30.000 de turiști au vizitat aceste stațiuni de pe malul Dunării, veniturile din aceste activități au crescut la peste 21 de milioane de euro, existând perspective suplimentare de dezvoltare în perioada următoare.

“România – țara vinurilor ” este un program în care s-a urmărit valorificarea atracției pe care o au zonele viticole și mai ales vinurile românești bine cunoscute de turiști, în special de cei străini, care au vizitat o serie de stațiuni specifice. Agențiile de turism au acordat o atenție deosebită prezentării, într-un mod profesional, și lansării unor oferte care au fost atractive și bine primite de turiștii străini. Aceste servicii pot fi transpuse în practică și în mod cert, vor avea ca efect sporirea numărului de vizitatori, mai ales străini, interesați în a cunoaște această rezervă și potențialul vinurilor românești. Au avut loc activități de promovare realizate de Ministerul Turismului în cadrul unor târguri și expoziții, în cadrul cărora au fost lansate broșuri și materiale documentare. De asemenea, la aceste târguri au participat agenții și firme turistice din țara noastră, care au promovat, în mod activ vinurile românești în străinătate, organizând activități apreciate de turiști străini.

Programul „Vacanțe în mediul rural”. Acest program are în vedere dezvoltarea turismului rural concomitent cu prezentarea acestuia în vederea atragerii de vizitatori din țară, în special, dar și din străinătate. S-au diversificat programele care au prevăzut servicii în zona rurală, acordându-se o atenție specială programelor pentru tineret. Ca rezultat al acestui program, a crescut procentul turismului rural sau agroindustrial care în ultimii trei ani a cunoscut o dinamică sporită. Serviciile turistice în aceste zone și în cadrul acestui program au beneficiatde prețuri avantajoase și de ghizi care au prezentat o serie de aspecte specifice zonei rurale românești. În același timp, turiștii români și străini au avut posibilitatea să cunoască tradițiile arhitecturale și modul în care s-a dezvoltat satul românesc.

Programul „Steagul albastru”. Acest program a fost introdus în România ca un simbol al recunoașterii internationale a calității stațiunilor românești de pe malul Mării Negre. În anul 2003 au fost realizate programe în șase stațiuni ce au cuprins salba de la Mamaia și Neptun până la stațiunea Olimp. În acest program s-a implicat și organizația nonguvernamentală „Fundația pentru educația mediului”.

Programul „Q” a fost introdus ca un simbol al calității, așa cum se practică în Spania, Franța, Elveția, fiind solicitat de turiști. Acest program va asigura dezvoltarea calității turismului. În concordanță cu acest program, se vor elibera standardele naționale pentru serviciile hoteliere, care vor fi aprobate prin decizii guvernamentale și va fi o campanie în care vor fi implicați agenții comerciali și de turism. Ca rezultat al acestui program, s-a dezvoltat conștiința turiștilor și au crescut calitatea și imaginea pe termen lung pe care o au societățile românești.

Programul de reabilitare a cazinourilor existente. În cadrul acestui program s-au reintegrat în domeniul turistic o serie de stațiuni cu un pitoresc arhitectural deosebit. Printre acestea s-au situat Sinaia, Constanța, Slanic, Moldova, Vatra Dornei , Herculane, care au fost integrate în lanțul internațional de cazinouri. Ca rezultat al acestui program, a crescut clientela, care a determinat un număr important de vizitatori ce au apreciat condițiile existente și au contribuit, prin încasări, la obținerea unor venituri importante.

Programul pentru turiștii cu venituri mici. S-a dezvoltat un program social, acesta fiind, în special, pentru pensionari și turiștii cu venituri mici. Numărul de persoane cu venituri reduse, care au beneficiat de prevederile acestui program, a sporit in 2004 fată de perioadele anterioare.

Programul „Dracula Parc”. Acest program, interpretat ca unul cu specific românesc, a fost cuprins în cadrul programelor organizate pentru turiști. Începând cu anul 2000, s-a pus problema stabilirii unui parc Dracula, care în ciuda unor elemente mai delicate, reprezintă un pas înainte. Ca efect al programului Dracula Parc, turiștii străini au vizitat locurile istorice ce se presupune a fi fost locuite de Dracula.

Schimbarea sitemului de taxare în hotelurile și restaurantele pentru persoanele cu veniturile reduse. Având în vedere valoarea redusă a contribuției statului la dezvoltarea stațiunilor turistice precum și preocuparea de a combate evaziunea fiscală, un asa sistem de taxare va fi elaborat de Ministerul Turismului în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice și acesta se va referi la unitățile turistice nonprofit. Ca efect, a crescut și vor crește veniturile la bugetul statului prin aceea că se vor incasa taxe adiționale. În acest domeniu se așteaptă ieșirea la suprafață a intregii activități.

„România simplu-surprinzătoare”. Acest program este unul promoțional și se adresează pieței turistice, conducând la diversificarea și creșterea, pe scară ridicată, a posibilităților de cunoaștere, devenind o ofertă specifică și foarte atractivă pentru turiști din Germania, Olanda, Austria sau țările scandinave.

Pornind de la faptulcă țări cu care suntem în competiție turistică au alocat sume importante la bugetul promoțional (Bulgaria – 10 milioane de euro, Polonia – 11 milioane de euro, Ungaria – 28 milioane de euro, Turcia – 76 de milioane de euro), s-a avut în vedere desfășurarea unei campanii publicitare agresive atât pe plan intern, cât și internțional. Televiziunea, ca principal mijloc media, a participat mai activ la prezentarea unor aspecte turistice.

În domeniul serviciilor turistice, s-a acționat pentru includerea României în cadrul ghidului Euro Travel Guide, România beneficiind de 48 de pagini în care se arată structura statiunilor turistice, istoricul acestora, turismul rural, gastronomia, vinurile si informațiile hoteliere. Acest ghid este distribuit in peste 45 de țări fiind citit de peste cinci milioane de persoane. Este publicat în 45 de limbi de circulație internațională și are o grafică deosebită.

În anul 2004, cu ocazia participării la târgurile internționale, s-au editat peste 590.000 de broșuri cu 13.000 de titluri, s-au editat CD-uri, filme publicitare etc., toate acestea contribuind la o mai bună propagandă și prezentare a serviciilor turistice românești.

Info-turism Program. În fiecare capitală de județ, stațiune sau zonă turistică internțională s-au difuzat informații turistice care au putut fi la îndemâna vizitatorilor țării noastre. În felul acesta, a crescut gradul de cunoaștere a frumuseților țării noastre și în plus, a sporit numărul de vizitatori în stațiunile românești.

1.3. Planul național de dezvoltare

Inclus recent printre necesitățile de consum ale omului modern, turismul își merită pe deplin importanța care i se acordă. Interdependențele din economia mondială, tehnica actuală care, comprimând spatiul și timpul, apropie civilizațiile și popoarele, creează turismului un statut special, fiind o sursă extrem de avantajoasă pentru multe țări sau regiuni. Aportul turismului la dezvoltarea economică determină autoritățile publice din unele state să aplice strategii de politică economică cu un caracter tot mai pronunțat intervenționist, destinate să includă activitatea turistică printre mijloacele de acțiune asupra comerțului exterior și balanței de plați externe. Pentru țările cu un patrimoniu turistic bogat, cu bază tehnico-materială dezvoltată, turismul se manifestă ca un capitol important al exporturilor, oferind piață de desfacere pentru o gama variată de produse și servicii care în alte condiții nu se pot transporta.

Este unanim recunoscut că turismul reprezintă de fapt o marfă „invizibilă” , că veniturile provenite din turism au același rol și importanță ca și cele provenite din exportul de mărfuri, drept pentru care el a devenit obiect de negociere în tratativele care precedau încheierea convențiilor internaționale. Turismul internațional cuprinde două mișcări concomitente, suprapuse: plecarea în străinătate(sosirea în țara de destinație)și sosirea în țara de destinație(plecarea din țara de origine). În mod normal cele două ar trebui să fie de valoare egală. În practică sunt contrare, uneori opuse. Banii cu care pleacă un turist sunt un „import” pentru țara de origine, reprezentând o cheltuială și un „export” pentru țara de destinație, aducându-i un venit. În cazul turismului, nu marfa se deplesează ci consumatorul. Acest aspect implică o abordare specifică a impactului politicii comerciale asupra turismului.

Interdependența dintre turismul internațional și comerțul internațional se manifestă și prin intermediul importurilor destinate consumului turistic. Acestea se exprimă sub forma unei cote de import de completare necesar producției turistice, exprimată prin volumul valoric al consumului turistic. Astfel, se poate determina aportul net al veniturilor din turismul internațional în economia unei țări și se pot adopta măsurile de politică comercială necesare pentru creșterea aportului acestui sector de activitate în balanța de plăți. Obiectivele politicii comerciale pentru sectorul turismului sunt promovarea relatiilor economice internaționale și protejarea acestui important sector al economiei naționale de concurența altor state.

De exemplu, din totalul valorii unui produs turistic o bună parte din ea poate fi comisionul „tour operatorului” și agenției vânzătoare locale, suma ce revine țării de origine; la fel asigurările(în lipsa realizării evenimentului asigurat), plata ghizilor însoțitori, servicii plătite în țara de origine(transportul cu avionul, autocarul etc.). o altă mare parte a prețului plătit poate să fie „returnat” țării de origine prin plata de către țara de destinație a produselor considerate obligatorii și care, neputând fi produse sau certificate în țara de destinație sunt exploatate din țara de origine. Este deci evident că, uneori, în unele țări în dezvoltare, „exportul intern” realizat de acestea din sosirile de turiști din țările dezvoltate sunt inferioare, ca aport valutar încasărilor din activitatea de „lohn turistic”, ceea ce contrazice ideea vehiculată ca o lozincă privind turismul ca factor de dezvoltare al țărilor sărace, acestea ajungând în situația de suporta costurile ale vacanțelor turiștilor din țările bogate.

Nu există nici o țara care să nu recurgă la o anumită cotă de import de completare necesară industriei turistice. Dar în multe țări slab dezvoltate și mai ales în acelea în care dezvoltarea economică este axată pe turism, scăderea substanțială a aportului net turistic poate avea consecințe dezastruoase pentru economia țărilor respective, in situația în care circulația turistică se reduce. Soluția pentru ieșirea din impasul în care se află țările cu economie în dezvoltare este restructurarea ofertei lor turistice, modificarea imaginii turistice prin utilizarea produselor de proveniență autohtonă în mai mare măsură decât cele din import.

Schimburile turistice internaționale sunt reglementate de politica comercială în aceeași măsură cu schimburile internaționale de mărfuri. Serviciile legate de turismul internațional au același impact asupra circuitului economic mondial ca și exporturile sau importurile mondiale.

Diversificarea instrumentelor este o trăsătură a politicilor comerciale contemporane. Pot fi delimitate trei categorii principale de instrumente:

de natură tarifară(vamală), respectiv taxele vamale;

de natură netarifară;

de natură promoțională și de stimulare.

Turismul internațional poate fi afectat de barierele tarifare impuse la importul de bunuri destinate consumului turistic si de echipamentele turistice care funcționează în cadrul producției turistice proprii. Pentru țările primitoare este important să se reducă acest import, favorizându-se o politică de dezvoltare a turismului internațional orientată spre utilizarea și vânzarea produselor locale. În același timp trebuie să se aibă în vedere că renunțarea la importul de completare și utilizarea excesivă a produselor locale ar putea să conducă la descurajarea turiștilor străini de a vizita țara, dacă acest lucru duce la reducerea calității produselor turistice. De aceea, utiliyarea instrumentelor tarifare ale politicii comerciale trebuiesă se facă cu atenție, în așa fel încât țara importatoare să-și reducă cheltuielile cu importurile de completare și să se realizeze dezvoltarea activităților turistice ce generează creșterea exporturilor de turism.

De asemenea, pot fi folosite și instrumente de natură netarifară. În acest sens, pot fi adoptate măsuri care limitează uneori considerabil fluxurile turistice, cum ar fi dificultăți în obținerea devizelor, interdicția exportului de monedă națională, interdicția utilizării cărților de credit pentru plățile în străinătate, măsuri administrative, vamale etc. Toate aceste măsuri urmăresc încurajarea producției autohtone de turism. Totodată, tot în această categorie mai pot fi introduse contingentele de turism, respectiv stabilirea unui volum valoric maxim sau a unui număr de persoane care să se constituie ca „import turistic” al unei țări. Restricțiile financiare, o altă categorie de măsuri, sunt aplicate în special prin intermediul aprobării alocațiilor de devize, prin cursurile de schimb multiple sau prin reglementarea utilizării instrumentelor de plată, cum ar fi cărțile de credit, cecurile și altele.

Obstacolele netarifare în fața importurilor de turism pot îmbraca și forma de norme, contoare, depozite de garanție, care au drept scop limitarea importurilor destinate industriei turistice proprii. În felul acesta, industria turistică va trebui să producă numai acele produse turistice care se pot obține prin valorificarea rezultatelor propriilor ramuri industriale.

Sigur că libera circulație a persoanelor reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Din ce în ce mai mult asistăm la liberalizarea călătoriilor și la eliminarea formalităților impuse circulației internaționale a persoanelor. În Europa, Tratatul de la Schengen, a intrat în vigoare în 1995, prevede libera circulație a persoanelor, în sensul eliminării cerinței vizelor de pașaport, în interiorul spațiului țărilor europene semnatare. Aceasta constituie o facilitate deosebită pentru liberalizarea circulației turistice intraeuropene. În plus, la nivel european, se urmărește eliminarea tuturor restricțiilor în calea turismului. Uniunea Europeană și-a propus să angajeze membrii Organizației Mondiale a Comerțului în negocieri de liberalizare a turismului. Concret, Uniunea Europeană țintește spre reducerea barierelor comerciale deformate și care nu sunt necesare, fără a afecta calitatea serviciilor, protectia consumatorilor, securitatea publică și încadrarea în lege.

În aceste condiții, România, ca partener și viitoare țară membră a Uniunii Europene, nu poate face uz de instrumentele de politică comercială de natură tarifară și cele cu caracter tarifar. Ea va face apel la instrumentele promoționale, prin care să realizeze îmbunătățirea imaginii produsului turistic național pe piețele externe, pentru recâștigarea piețelor turistice externe, partenere tradiționale înainte de 1989, și recâștigarea altora noi, pentru stimularea cererii turistice internaționale de vacanțe în România și, implicit, creșterea numărului de turiști care vizitează România. În cadrul instrumentelor promoționale pot fi enumerate:

inițierea unor acțiuni de cooperare internațională, economică și tehnică, în domeniul turismului;

înființarea de noi birouri de informare turistică în străinătate în concordanță cu strategia de promovare stabilită la nivel național;

realizarea, prin birourile de informare turistică, a unor activități de promovare, reprezentare și informare turistică;

participarea la manifestări turistice internaționale(expoziții, târguri, conferințe)

încheierea unor acorduri cu țările vecine în vederea promovării comune a ofertei turistice a zonei geografice din care acestea fac parte

organizarea de vizite de documentare pentru reprezentanții mass-media și formatorii de opinie străini;

realizarea de campanii publicitare în mas-media din străinătate pentru prezentarea ofertei turistice

Se poate aprecia că impactul politicii comerciale asupra turismului românesc a fost minor, nereusind să asigure restabilirea echilibrului extern al țării, ba dimpotrivă s-a concretizat într-o cauză suplimentară de influențare a deficitului balanței de plați externe.

Cap. 2 TURISMUL ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Desfășurarea eficientă a activității turistice presupune existența unui mediu înconjurător adecvat în condițiile în care printre motivațiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de odihnă activă care reclamă o natură nealterată.

Asupra resurselor naturale care intră în alcătuirea ofertelor turistice, se exercită presiuni și din partea altor activități economice, ceea ce implică o abordare globală a problematicii protecției mediului.

Turismul joacă un rol important în cadrul acțiunilor conjugate de protecție a mediului și trebuie urmărit atât în perimetrul stațiunilor turistice, cât si în afara lor, deoarece “mediul și calitatea acestuia reprezintă condiția fundamentală a activității turistice”.

Dezvoltarea științelor ecologice a pus în evidență că păstrarea funcțiilor ecologice ale mediului ambiant sunt strâns legate de nivelul activitățiilor umane. În acest context, deosebit de importante sunt următoarele concepte:

Ecosistem care grupează specii de plante și animale, aflate în cadrul aceluiași mediu de viața;

Impactul de mediu care reprezintă studierea tuturor efectelor rezultate din activitățile umane asupra componentelor de mediu, cu prezentarea soluțiilor de diminuare a impactelor negative;

Capacitatea de suportabilitate care se bazează pe stabilirea limitelor biofizice, de productivitate și de exploatare a resurselor naturale, pentru a permite valorificarea pe termen lung a acestora; monitorizarea mediului se axează pe anumite categorii de indicatori care privesc componentele de mediu și activitățiile umane și care ilustrează modificările pe care le înregistrează în principal cadrul natural.

Protecția, conservarea și ameliorarea mediului reclamă un efort însemnat pe multiple planuri: științific, tehnic, economic, cultural-educativ și angajează în egală măsură toate componentele vieții economice și sociale.

2.1 Factorii care influențează resursele naturale potențiale ale turismului

Turismul ca ramură distinctă a activității umane este în primul rând o activitate economico-socială, înglobând consumul unei materii prime, exploatarea unei baze materiale, utilizarea forței de muncă și în al doilea rând o activitate legată de natura unui teritoriu, de schimbările ce se realizează cu acesta.

Mediul înconjurător în activitatea turistică reprezintă atât suportul de desfășurare, cât și materia primă. Astfel, în relația turism-mediu, interacțiunea se realizează în ambele sensuri: ca suport de desfășurare a activității turistice, mediul este modelat în funcție de anumite obiective, iar în calitate de materie primă, industria turistică este cea care respectă condițiile impuse de spațiul ce o determină și o potențează.

Activitatea turistică mai este influențată și de celelalte activități economice din zonă care pot mări gradul de atractivitate a anumitor obiective sau pot, de cele mai multe ori, diminua considerabil potențialul turistic. Emisiile mixte de pulberi, noxe provenite de la o serie de activități economice pot polua resursele naturale ce țin de desfășurarea activităților balneare, de odihnă, pescuit. Poluarea apei, solului, poluarea sonoră constituie tot atâtea riscuri care afectează buna derulare a activității turistice și mediului în general.

Un alt factor care influențează negativ atractivitatea turistică a unor zone o reprezintă poluarea peisajului care se realizează prin tăierile necontrolate de păduri, depozitarea necontrolată a deșeurilor industriale, realizarea de construcții neadecvate locului, toate acestea prejudiciind pitorescul locurilor.

Degradări ale peisajului sunt provocate de construcțiile de drumuri forestiere care produc defrișări, excavări ale versanților, de carierele de calcar, cum ar fi cele de la Cheile Corcoaia-monument al naturii și obiectiv turistic cu caracter de unicat al zonei Porțile de Fier, de la Pecinișca, de la intrarea în Băile Herculane, aflată în zona intens circulată de turiști.

Exploatările forestiere din Munții Apuseni, pe lânga alte consecințe, au degradat peisajul carstic din Platourile Padiș și Lumea Pierdută, a cărui atractivitate rezultă tocmai din fondul forestier existent.

Tăierea pădurilor poate declanșa un proces de degradare a solului care poate duce la dispariția unor monumente ale naturii (Munții Călimani, Munții Retezat, Rodnei); tăierea pădurilor din apropierea stațiunilor balneoclimaterice diminuează posibilitățile de autopurificare a atmosferei.

Produsul turistic este foarte sensibil la calitatea mediului. Turismul suferă de pe urma stricăciunilor ecologice provocate de alte sectoare, dar la rândul său poate dăuna mediului. Pe termen lung industria are un puternic interes în dezvoltarea managementului ecologic și în ocrotirea mediului, atât a resurselor materiale și antropice, cât și a tradițiilor locale.

Turismul, ca orice activitate umană, participă la degradarea și poluarea mediului înconjurător și a potențialului turistic, fie prin presiunea directă a turiștilor asupra peisajului, florei și faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate deteriora parțial sau total, fie prin concepția greșită de valorificare a unor zone, puncte și obiective turisitce.

Circulația turisitcă necontrolată în zonele aflate în afara traseelor marcate duce la distrugerea vegetației și florei, desprinderea de roci, declanșarea de incendii. Așa se explică de ce floarea de colț, garofița de munte și alte specii de plante sunt pe cale de dispariție, fiind astfel ocrotite de lege. Circulația turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale și antropice în condiții pentru vizitare tot afectează degradarea ireversibilă a unor elemente care le-au consacrat ca atracții turistice.

Lipsa în zonele cu obiective turistice a unor locuri amenajate destinate popasului sau instălării de corturi reprezintă un alt factor de

degradare a mediului prin alterarea spațiilor utilizate în acest sens. Astfel de situații se întâlnesc în locurile destinate turismului de recreere, în munți, pe malul râurilor.

Calitatea potențialului turistic poate fi afectată și printr-o concepție greșită de valorificare a resurselor sale turistice rezultată fie printr-o exploatare neștiințifică, fie din realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiții cu caracter turistic. Astfel, orice investiție neconformă asupra substanțelor minerale balneare poate provoca schimbarea parametrilor fizici si chimici pe baza cărora au fost declarate resurse balneare; Parcul Național Retezat ca și o serie de alte rezervații naturale nu sunt amenajate pentru vizitare, ceea ce duce la degradarea unor elemente care dau originalitate și specificitate; construirea unor rețele de trasee și poteci, cât și mijloace de urcat în zonele de munte pot afecta peisajul, ca în cazul Munților Bucegi, Postăvarul, Lotru.

Pentru evitarea unor asemenea situații nefavorabile atât mediului, cât și activității turistice se impune luarea unor măsuri pentru a asigura turismului un cadru corespunzător desfășurării sale și îndeplinirii rolului său în dezvoltarea economico-socială.

2.2. Impactul pozitiv al amenajărilor turistice asupra mediului

În relația dintre activitățile turistice și mediul înconjurător, în timp și spațiu se produc modificări asupra componentelor mediului prin intermediul infrastructurii și circulației turistice.

Turismul nu se poate practica în afara unor condiții naturale și resurse antropice de calitate, corespunzător satisfacerii nevoilor de odihnă, recreere, deschidere, cunoaștere; mediul înconjurător joacă un rol deosebit în selecția și determinarea teritoriilor destinate turismului.

Aprecierea gradului de impact al turismului asupra mediului înconjurător se poate face mai întâi prin stabilirea cadrului de lucru, cu punctarea principalelor probleme. Pe baza unor indicatori specifici, prin monitorizarea activitățiilor și circulației turistice și prin elaborarea detaliată a unor studii privind impactul se pot stabili noile strategii de dezvoltare a activitățiilor turistice sau de diminuare a lor pentru a se asigura păstrarea calității mediului natural și antropic, care sunt în ultimă instanță cele mai importante materii prime pentru industria turistică.

În țara noastră, prin intermediul agențiilor județene de protecție a mediului existența legii mediului nr.137/1997 au fost inițiate primele monitorizări ale unor factori de poluare și s-au stabilit metodologiile de realizare a bilanțurilor de mediu, a capacităților economice, și mai ales în turism care la prima vedere par a produce mai puține modificări asupra mediului înconjurător.

Singura cale pentru a asigura un viitor constă într-o tratare echilibrată a mediului și dezvoltării. În acest sens, Evaluarea Impactului asupra Mediului (EMI) este un instrument de asistare a deciziei, având ca obiect determinarea efectelor principale asupra mediului. EMI este o procedură prin care se ia la cunoștință de efectele posibile ale dezvoltării asupra calității mediului și un mijloc prin care se colectează și se prelucrează datele necesare unui proiect pentru evaluarea gradului de satisfacere a durabilității și a condițiilor impuse de acesta.

Conținutul acestui instrument, acceptat de Uniunea Europeană, cuprinde următoarele aspecte principale cerute de Banca Mondială în susținerea oricărui proiect de dezvoltare, cu susținere financiară importantă:

◊ descrierea proiectului propus:

– prezentarea obiectivelor

– rata de exploatare a resurselor existente.

◊ prezentarea situației stării actuale a mediului, a evoluției

caracteristicilor mediului;

◊ analiza aspectelor de impact:

-investigarea tipurilor de impact ce pot apărea;

◊ descrierea alternativelor;

◊ realizarea unor propuneri de ameliorare pentru problemele de impact apărute;

◊ urmărirea continuă a aplicării măsurilor de ameliorare.

Sub recomandările Uniunii Europene și organismelor ONU, fiecare stat își poate elabora, în funcție de tipurile de mediu de care dispune, propria strategie de dezvoltare și de evaluare a impactului.

Cererea turistică si formele de turism, alături de destinațiile turistice realizează fondul de presiune generală asupra mediului și determină și capacitatea de suport ecologic a acestuia.

Capacitatea de suport ecologică reprezintă acel nivel de dezvoltare a structurilor și activităților turistice care produce o agresare puternică a mediului înconjurător, prin procesul de degradare a componentelor acestuia.

Amenajarea, exploatarea rațională și conservarea mediului în spațiile libere, în concordanță cu evoluțiile viitoare ale fluxurilor turistice influențează calitatea mediului și menținerea ei care reprezintă condiție a competitivității ofertei atât în plan intern, dar, mai ales, în relație cu turismul internațional.

În corelație cu principiile și obiectivele teritoriului, localizarea turistică reprezintă principala modalitate de punere de acord a dezvoltării turistice cu necesitatea protejării mediului.

Astfel, amenajările turistice favorizează sau nu includerea unor zone în circuitul turistic protejând în acest mod arii care se confruntă cu grave dezechilibre ecologice sau care au statut deosebit, ca urmare a faptului că acolo unde accesul este dificil sau lipsesc dotările, circulația turistică este slabă și de scurtă durată.

Prin intermediul amenajărilor se poate controla intensitatea fluxurilor turistice, determinând, în condițiile existenței unei insuficiențe a spațiilor de cazare, reorientarea fluxurilor turistice către alte destinații, slăbind astfel presiunea exercitată asupra zonei respective.

Orice acțiune de amenajare presupune determinarea capacității optime de primire reprezentând numărul maxim de turiști ce pot fi găzduiți simultan într-o stațiune, astfel încât toți turiștii să beneficieze de toate dotările și sa nu fie afectat echilibrul ecologic al zonei.

Amenajarea turistică se implică în protejarea mediului și prin promovarea unei anumite strategii în privința dimensiunilor stațiunilor. Astfel, se poate opta pentru crearea de stațiuni turistice de mici dimensiuni sau pentru stimularea turismului rural, dupa cum se poate recurge la realizarea unor amenajări turistice periferice-ministațiuni care să funcționeze independent, dar care sa graviteze în jurul unor stațiuni mai mari. Acest mod de abordare are la bază ipoteza că în localitățile de dimensiuni mici sau medii poluarea este mai redusă, realizându-se o expunere a elementelor naturii spre o degradare mai redusă.

Presiunea pe care turismul, alături de celelalte activități economice și sociale, o exercită asupra mediului contribuie la degradarea acestuia, făcând, mai mult ca oricând, necesară o amenajare rațională a spațiilor care trebuie concepută în relație cu progresul economic dar si ținând cont de cerințele cadrului natural și antropic.

2.3. Turismul durabil

Ca urmare a faptului că potențialul turistic reprezintă o parte integrantă a mediului înconjurător, existența și dezvoltarea lui depind de calitatea mediului, motiv pentru care protecția naturii devine pentru turism o necesitate stringentă.

Activitatea turistică influențează mediul, în sensul poluării lui, prin intermediul structurilor sale: structuri hoteliere, parahoteliere și de alimentație publică, amenajările complexe din stațiunile de iarnă sau balneare. Circulația turistică este un alt factor care influențează mediul.

La ora actulă se poate remarca, pentru multe țări europene și nu numai, că unitățile și agențiile turistice nu țin cont întotdeauna de starea în care se găsesc zonele turistice din punct de vedere al mediului. Dar, în același timp, turiștii interesați în mod deosebit de costuri și nu de aspectele ecologice, de responsabilitatea lor socială aduc un prejudiciu activității turistice. În plus, multe agenții de turism și unități turistice nu sunt destul de puternice pentru a dispune de fonduri necesare pentru a se preocupa de compatibilitatea ecologică a ofertelor turistice pe care le promovează.

Un prim pas spre un turism durabil a constituit turismul ecologic. Acesta presupune desfășurarea întregii activități economice, nu numai turistice, într-un mediu ambiant nealterat, restructurării economice, ajustări tehnice, adaptarea managementului mediului și un turism conștient, individual sau de grup.

Pentru practicarea unui turism ecologic este nevoie să se implice mai mulți factori decizionali. În primul rând, statul, prin politica sa de dezvoltare economică, prin elaborarea de planuri de dezvoltare durabilă pentru a reduce exploatarea excesivă și inadecvată a patrimoniului natural și cultural, este în măsură prin pârghii de ordin economic, reglementările juridice să impulsioneze preocuparea agenților turistici pentru protecția mediului.

Încă din faza proiectului noilor unități turistice trebuie să se inițieze studii detaliate, de impact, între consecințele activităților turistice și protecția resurselor naturale cu valențe turistice pentru protejarea naturii, a mediului în general.

Pentru a obține rezultate favorabile în practicarea unui sistem ecologic este nevoie de o colaborare strânsă între unele departamente (agricultură, silvicultură, gospodărirea apelor, amenajarea teritoriului) și de sensibilizarea populației locale față de problematica mediului înconjurător.

Problema poluării este una de nivel mondial și de aceea nevoia unei colaborări internaționale pentru promovarea unui turism regenerator, cu valoare ecologică, pentru susținerea unor programe comune este imperios necesară. În acest spirit, România are un program de dezvoltare a turismului ecologic, de protecție a resurselor naturale și antropice care se derulează cu ajutorul Uniunii Europene. Tot pe baza unei cooperări internaționale se urmărește realizarea unor planuri ce vizează crearea de noi parcuri și rezervații ale biosferei în zone de mare atracție turistică cum ar fi: Valea Dunării, Munții Apuseni, Maramureș.

Organizația Mondială a Turismului a început să acorde o mai mare atenție problematicii punerii în practică, în domeniul turismului, a principiilor de dezvoltare durabilă. Aproape în fiecare an, organismele Organizației Mondiale a Turismului consacră numeroase manifestări internaționale pentru susținerea turismului durabil.

La nivelul Uniunii Europene, în 1992, s-a inițiat un program de susținere a 17 proiecte pilot “turism și mediu” care să cuprindă practic întreaga Europă. Astfel s-au făcut cunoscute diversitatea culturală și sensibilitățile de mediu între nordul și sudul Europei și întreaga problematică ce se ridică în aceste condiții asupra turismului și mediului înconjurător.

Această primă inițiativă a Uniunii Europene a condus la formarea unei rețele de experți în turism durabil, numită Ecotrans, care a dezvoltat o bancă de proiecte pilot și date; la crearea de manuale și module privind formarea gestiunii de mediu, inițierea de planificare regională și la realizarea a două lanțuri hoteliere ecologice.

Acțiunile cele mai spectaculoase sunt în domeniul hotelier și al orașelor istorice. Marile lanțuri hoteliere internaționale și de hoteluri rurale s-au regrupat pentru a promova practicile de protecție a mediului. Inițiativa Internațională a Hotelurilor de Mediu (IHEI), regrupată în mari lanțuri hoteliere ca Acoor și Meridien, realizează manuale de management, organizează formațiuni, schimburi ale membrilor în jurul unei carte de mediu. Asocierea orașelor istorice din Europa s-a făcut pentru a analiza impactul vizitatorilor asupra siturilor și calitatea experienței trăite de turiști, cu respectarea calității vieții rezidenților.

În 1995, Uniunea Europeană s-a preocupat de latura tehnică a proiectelor inovatoare și lansează două acțiuni care vizează responsabilitatea pe care trebuie să o aibă industria turistică europeană și să difuzeze realizările de excepție la nivel european și crearea de rețele de informare pentru turism și mediu.

Noțiunea de turism durabil este dată relativ recent, pentru că își are originea în programul elaborat la Conferința Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro, din 1992. Aceasta a apărut în scopul ocrotirii naturii pentru viitor, îndeosebi a speciilor fragile și a pădurilor tropicale.

Noțiunea în sine se resfrânge și asupra industriei turistice, care utilizează ca resurse spații naturale de excepție, dar și valori ale patrimoniului cultural-arhitectural, și ea se referă la modificări ale componentelor pornind de la reședința de domiciliu, până la locurile turistice din alte țări.

Conceptul de turism durabil a găsit în Europa o audiență mai largă decât ecoturismul, deoarece acesta din urmă este văzut ca fiind mai restrictiv și cu mai mare impact asupra mediului și culturilor locale. Criticile îndepărtate asupra ecoturismului se referă la:

Deschiderea de noi zone naturale fragile, păstrate intacte până în prezent, explorate doar de naturaliști;

Dezvoltarea unui turism destinat cu precădere turiștilor foarte bogați care cunosc problemele de ocrotire a mediului;

Slaba audiență a conceptului pentru întreaga industrie turistică de masă care nu pare a fi interestă să accepte un turism iubitor de natură;

Suprasolicitarea care se face asupra terenului și a serviciilor, care nu sunt abordate și de populația locală;

Criticii acestei forme de turism susțin că ecoturismul poate duce la efecte negative, în mod indirect: există situații când în numele acestui concept se dorește să se dezvolte turismul de masă în locuri nedeschise încă publicului larg.

În vederea realizării unui turism durabil trebuie respectate o serie de cerințe cum ar fi:

Utilizarea unor mijloace de transport colective cu costuri energetice moderate, cum ar fi trenul pentru distanțe lungi și biciclete, precum și alte forme de transport ecologic (bărci cu vâsle) pentru distanțe scurte;

Construcția unei infrastructuri de primire în zone care au suferit modificări sau degradări ale mediului, cu dorința de a încuraja restaurarea peisajelor tradiționale și pentru a păstra intacte spațiile sălbatice încă existente;

Gestionarea mai bună a regiunilor protejate deja foarte solicitate;

O planificare regională de mediu având drept obiective refacerea peisajelor, gestionarea transporturilor și prospectarea limitelor până la care se pot face intervenții și schimbări;

Stabilirea codurilor de bună conduită adresate participanților la activitatea turistică.

Grija pentru posibilitățile și dimensiunile mediului înconjurător trebuie să se regăsească la toate nivelurile de organizare a produsului. Prin urmare, cei ce creează programe turistice vor fi atenți la mijlocul de transport utilizat, la calitatea peisajului și a patrimoniului arhitectural prin păstrarea stilului tradițional al zonelor, la rolul formativ-educativ, realizat prin acțiunile de la locul de primire, de a face cunoscute vizitatorilor valoarea și calitatea mediului și rolul pe care omul îl are în transformarea și protecția mediului și la conținutul produsului turistic care va trebui să satisfacă atât așteptările specialiștilor (botaniști, ornitologi), dar și ale amatorilor.

Cerințele clientelei de turism durabil diferă în funcție de categoria turiștilor: aventurieri-sportivi, descoperitori-degustători, naturaliști-cercetători, ecologiști.

Astfel, descoperitorul-degustătorul caută autenticitatea și dorește să cunoască spațiul rural, produsele locale, date de istorie și civilizație locală, dar și servicii turisitce de bună calitate.

Aventurierul-sportiv se lasă cucerit de locurile bine întreținute, mai puțin aglomerate, unde dominantă este calitatea peisajului, la fel ca și naturalistul observator sau specialistul confirmat, pentru care condițiile de confort sunt mai puțin importante.

Istoricul, arheologul, etnologul, pasionați de a descoperi vechi civilizații, având respect pentru situri, doresc să-și consacre o parte din vacanțe inventarierii locurilor valoroase, obiceiurilor tradiționale și să le retransmită către gestionarii patrimoniului local.

Căutătorul și botanistul amator sun gata să-și dedice o parte din vacanțe pentru a participa direct la cercetarea științifică sau la acțiuni de protecție a speciilor. Aceștia își pun la dispoziție toate cunoștințele, experiența lor și dorința de voluntariat.

Ecologistul, pedagogul, formatorul caută să dețină mai noi date de tehnică de vârf, informații pe teme de ecologie forestieră, animală, vegetală, management și gestionarea mediului și a infrastructurii de primire, pentru a realiza situri deosebite.

Turismul durabil, ca fenomen, vizează, în principal, Europa, deoarece prezintă câteva contradicții majore, arii protejate suprasolicitate, slaba diversitate biologică, țărmuri litorale urbanizate (îndeosebi cel mediteranean), puternice concentrări umane în așezări urbane, poluarea și degradrarea siturilor naturale solicitate pentru recreere și odihnă, gestionarea agricolă prin parcelări excesive, presiuni ridicate prin acțiunile de vânătoare.

Pentru punerea în aplicare a principiilor turismului durabil sunt necesare: crearea de organisme pentru realizarea de strategii de dezvoltare și planificare a turismului durabil, crearea și dezvoltarea unui sistem de monitorizare pentru resursele turistice și activitatea turistică în general, utilizarea unor tehnologii în structurile și infrastructura turistică care să producă cele mai mici efecte negatve asupra mediului, asigurarea protecției resurselor prin ramuri industriale nepoluate.

În studiul realizat de Centrul de Cercetare a Programului pentru Industrie și Mediu din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu privind dezvoltarea unui turism durabil se prezintă și avantajele realizării acestui tip de turism:

favorizează înțelegerea impactului turismului asupra mediului natural;

asigură realizarea unei planificări și zonări care să asigure o dezvoltare turistică adaptată la capacitatea de suport a ecosistemelor;

ameliorarea sistemelor de transport local, telecomunicații și a altor elemente de infrastructură colectivă;

asigură realizarea unor dotări și instalații de agrement și poate contribui astfel cu fonduri la conservarea zonelor arheologice, cartierelor istorice;

contribuie la stimularea activităților naționale rentabile – hoteluri și alte investiții, modernizări în structuri turistice, rețele de transport, artizanat;

favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor, cu randament agricol scăzut, ceea ce permite apărarea celor cu vegetație naturală;

duce la diversificarea economiei locale, în special a zonelor rurale unde activitățile agricole sunt insuficiente.

Un mediu bogat în peisaje de excepție, monumentele naturii, specii vegetale, cu asigurarea unei calități adecvate a aerului, apei, solului, vor oferi tot atâtea puncte de atracție pentru turiști. Industria turistică prin modul de valorificare a resurselor turistice poate susține acțiunile de ocrotire și de finanțare a eforturilor de protecție a mediului.

Tot la fel de importantă este asigurarea unei planificări și dezvoltări atente a turismului pentru a asigura ocrotirea patrimoniului cultural al unei regiuni. Locurile istorice, monumentele de arhitectură ,manifestările artistice, obiceiurile tradiționale constituie elementele esențiale ale unei culturi, în plan regional sau local și au o putere mai mare de atracție pentru turiști.

Pentru a realiza un turism durabil care să nu exercite o presiune agresivă asupra mediului este necesar să se respecte anumite standarde de dezvoltare. Aceste cerințe se cer a fi respectate și aplicate la toate nivelurile (național, regional, local) și revine autorităților centrale responsabilitatea ca printr-o legislație adecvată, reglementări, să asigure aplicarea lor. Principalii indicatori ai unei dezvoltări standard sunt:

Densitatea dezvoltării, care exprimă în mod uzual numărul de structuri de cazare, ca și numărul de camere de hotel ce revin la 1000 mp;

Inălțimea construcțiilor, indicator important pentru armonizarea edificiilor turistice cu cadrul estetic ambiental existent și cel natural;

Poziția construcțiilor în relație cu căile de acces;

Procentul de utilizare a terenului exprimă numărul total de camere al unei clădiri în raport cu suprafața ocupată și ajută la determinarea tipului de dezvoltare (excesiv, intensiv);

Coeficientul de ocupare a terenului stabilește rata maximă de ocupare a unui spațiu și arată disponibilitățile viitoare de noi amenajări sau restructurări;

Suprafețele destinate parcărilor și altor echipamente au rol esențial în menținerea atractivității și funcționalității adecvate a localităților.

Acești indicatori ne pot da măsura prin care activitățile turistice pun în valoare noi resurse turistice sau determină o utilizare mai rațională a celor existente.

Asadar, turismul durabil implică ca toate activitățile ce se pot derula în zona de primire să fie compatibile cu capacitatea de suportabilitate a mediului natural, adică de a respecta principiul unei utilizări cât mai raționale și eficiente a resurselor. Aceasta are ca scop asigurarea unei funcționări ecologice, economice, socio-culturale durabile la toate nivelurile de referință.

Multe țări europene cu tradiție în turism și-au făcut o reevaluare a întregului potențial turistic și a problemelor acute de mediu, după care și-au stabilit principalele orientări în menținerea și dezvoltarea acestei activități economice, cu adaptarea unui management mult mai atent fața de complexele probleme ale poluării și distrugerii mediului natural și cultural.

Politica fiscală se poate dovedi benefică pentru dezvoltarea durabilă a turismului în România în condițiile în care se ține seama de situația concretă în care se află turismul românesc, de exigențele prezentului și necesitățile viitorului, în caz contrar, dacă nu sesizează aceste imperative, ea poate frâna dezvoltarea sau chiar duce la regresul acestui important sector al economiei naționale. Politica fiscală are un impact favorabil asupra dezvoltării turismului numai în măsura în care acțiunile publice se realizează cu luarea în considerare a priorităților din fiecare etapă de dezvoltare, asigură efecte economice, sociale sau de altă natură corelate cu efortul financiar produs, îmbină armonios raționalitatea pe termen scurt cu aceea pe termene mijlocii și lungi.

Prin intermediul politicii fiscale se poate acționa astfel încât să se protejeze sau să se încurajeze dezvoltarea durabilă a sectorului turistic; în acest fel intervenționismul fiscal vizează obiective cum ar fi: incitarea agenților economici din turism la efectuarea de investiții, creșterea calității și competitivității servicilor turistice, stimularea și promovarea în străinătate a destinațiilor turistice românești, protejarea mediului înconjurător etc.

Sistemul fiscal introdus dupa 1990 a fost extrem de împovărător pentru întreprinderile de tursim, reducând semnificativ veniturile întreprinderilor cu profil turistic.

Cap 3. POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI PRAHOVA

Locul turismului prahovean în turismul românesc

Cu suprafața sa de 4694 kilometri pătrați, județul Prahova ocupă 2% din suprafața României. Ca o replică la înfățișarea geografică a țării, acest județ desfășoară toate formele de relief importante: munți, dealuri și câmpii.

În partea nordică a sa, se află șiruri de munți având în general orientarea N-S, cei mai înalți fiind munții Bucegi cu vârful Omul 2507 m altudine.

Situați la contactul dintre Carpații Orientali și Carpații Meridionali, Munții Bucegi prezintă multiple aspecte pe o suprafață relativ mică, cu flora bogată, năpădită de rarități și endemisme cu vegetatia pădurilor de foioase și conifere, se ridică semeț între Valea Prahovei și Valea Dâmboviței. Prin înălțimea și masivitatea lor, alcătuiesc cel mai grandios edificiu muntos din această parte a țării. Vârfurile se ridică între 2200 m și 2500 m(Vârful Omu – 2507 m , Costila – 2490 , Bucsoiul – 2492 , Gavanele – 2384 m , Scara – 2441 m , Obârșia – 2405 m , Doamnele – 2401 m , Caraimanul – 2384 m , Babele 2292 m, Jepii Mici – 2148 m, și Jepii Mari – 2131 m ).

Figura nr.1

Munții Bucegi – vedere generală

Platoul Bucegilor se desfășoară ondulat la o altitudine de 1800 – 2000 de metrii deasupra versantului prahovean abrupt al munților, pe circa 2-3 kilometri în lațime. Peisajul caracteristic al acestui platou este înviorat de pajiștea alpina și de grupurile de jnepeniș. Un peisaj ohihnitor, cu spinări domoale de-a lungul văii Izvorul Dorului, un paradis cu obârsia sub creasta Babelor. Pe acest platou se încrucișează cele mai multe poteci alpine, care brăzdează muntele, adunându-se din văile din jur(Valea Prahovei, Valea Ialomiței) sau coborând de pe piscurile înalte dominate de vârful Omul.

În grupa bucegilor se disting două masive: în vest, masivul cristalin Leaota, iar în est Bucegii propriu-ziși.

Muntele Leaota are o înălțime maximă de 2135 m, foarte rotunjite, iar parțile marginale, spre vest și spre sud, sunt sculptate de numeroase văi adânci și prăpăstioase, datorită nivelului coborât al râurilor colectoare, Dâmbovița și Ialomița.

Masivul Bucegi formeaza o individualitate geografică aparte. El are forma unei potcoave care domină și ascunde impunătoare ziduri. Masivul este bine delimitat de abruptul de peste 500 m , cu pante acoperite de grohotișuri provenite din dezagregarea rocilor, rezultat al activităților multiseculare a agenților exteriori.

Datorită abruptului marginal, urcușul pe Bucegi este uneori anevoios, dar compensat permanent de frumusețea peisajelor și de usurința cu care se pot colinda potecile marcate catre cabanele primitoare.

Splendoarea peisajului Bucegilor este completată de peșteri(peștera Ialomiței), de chei(cheile TĂTARULUI, Zănoagei, Orzei), de stânci cu forme curioase, cărora oamenii le-au găsit asemuiri și le-au dat nume potrivite formei ce a luat-o fiecare.

De aici denumiri ca Sfinxul, Babele, Ciupercile, Ciobănașul, Turnuri etc.

Toate aceste coclauri și frumuseți captivante ale Bucegilor explică în bună parte atracția lor turistică. Impunătorul masiv al Bucegilor, care îșî ridică semeț mai întâi „brânele” înlănțuite pe pieptul muntelui, domină întreaga vale a Prahovei.

Tot în județul Prahova sunt situați și munții Baiului, Grohotișului și Ciucaș-Zăganu. Deși nu atât de înalti și impozanți ca Bucegii, au o altfel de frumusețe care le fascinează pentru totdeauna: versanți acoperiți cu imense păduri de foioase și conifere, iar pe părțile lor superioare se întind pajisti nesfârșite, de unde ochiul cuprinde imagini de neuitat ale Bucegilor sau Munților Piatra Craiului – Dolomiții României – sau ale Munților Piatra Mare și Postavaru care străjuiasc Țara Bârsei.

Îndreptându-ne spre sud, înălțimile scad și intrăm în zona Subcarpaților, dealurile ce încing ca un brâu rama muntoasă.

Alcătuirea litologică a acestor dealuri(în general gresii, marne, argile), în condițiile marilor frământări tectonice care au avut loc aici, le face să prezinte un aspect cu totul deosebit conferindu-le un farmec aparte. Înălțimea lor este cuprinsă în general între 300-900 de metri, cu versant extrem de înclinați uneori, mergând până la verticală, alteori prezintă pante domoale și pliuri întinse cu mari plantații de pomi fructiferi, dintre care cei mai importanți sunt merii, prunii și nucii.

Microrelieful Subcarpaților este extrem de variat, reprezentând o adevărată carte geologică deschisă.

Principalele ape care drenează județul sunt Prahova și Teleajenul. Ele își au izvoarele în zona de deal, acestea se largesc pentru ca in zona de câmpie să aibă versanții doar de câtiva metri înălțime, iar apa să meandreze puternic.

O ultimă privire asupra reliefului acestui județ ne demonstrează echilibrul perfect dintre cele trei forme, munții ocupând 26,2% din suprafață, dealurile 36,5%, iar câmpiile 37,3%.

Râul Prahova izvorăște din zona orașului Predeal(cea mai înaltă așezare urbană din România, 1000 m altitudine). Are o lungime de 169 Km și un bazin hidrografic cu o suprafață de 3735 Km pătrați. Unul dintre cele mai frumoase peisaje ale României este sectorul superior al Prahovei de la Predeal până la Posada, unde râul curge printre munții Baiului și Bucegi, sector în lungime de 33 Km.

Pe o distanță de numai 12 km se înșiruie una după alta nenumărate stațiuni turistice, fiecare dintre ele cu o bogată zestre de locuri de cazare, de masă, de recreere și agrement.

Fiecare dintre acestea poate constitui un punct de plecare în munții Bucegi sau Baiului. Distanțele dintre localități sunt foarte mici, de câțiva kilometri.

Pentru cei pasionați de geologie sau floră, Bucegii reprezintă un adevărat paradis. Menționăm aici, doar punctele fosiliere de la Vama Struga(1900 m) loc clasic de nivel mondial, trecut în tratate de specialitate din întreaga lume, prin abundența excepțională a faunei jurasice medii – cel puțin 150 de specii de amoniți și punctul fosilier Plaiul Domnesc, olistolitele de calcare tithonice fosiliere Protocypraea tithonica, primul ghioc aparut în lume, nu este cunoscut decât în Sicilia și aici în Bucegi.

Și sub aspectul florei și faunei aceste locuri oferă o mare varietate. Zona de câmpie pastrează din loc în loc vegetația silvostepei. Cele mai caracteristici plante din aceste locuri sunt gramineele – între care întâlnim mai des colilia, firuța, obsiga, cu spiculețele nuanțate violaceu și cuphorbiaceele, dintre care menționăm laptele cucului.

În fauna zonei de câmpie se întâlnesc iepurele, hârciogul, popândăul. Maniferele subterane sunt hărțuite de dihor, care cu foșnetul ce-l face prin ierburi sperie potârnichile și prepelițele. Dintre răpitoarele de stepă se mai întâlnesc: uliul, șoimul, soarecul etc.

Numeroase sunt și stolurile de păsări. Menționăm printre altele graurul, ciocârlia și prigoria.

Vegetația cea mai caracteristică a locurilor o constituie pădurea. Ea își semnalează prezența la șes și se termină pe colinele înalte de 1500 – 1800 m. Și dacă la șes pâlcurile de copaci sunt mărturii ale codrilor bătrâni de odinioară care se întindeau până spre Dunăre, în zonele de munte arborii se îndesesc pe măsură ce urcăm spre culmi. Întâlnim mai întâi păduri de foioase, în care predomină fagul, stejarul, paltinul, arțarul, jugastrul, frasinul, plopul, de care sunt nedespărțite, din loc în loc plantele agățătoare ca: iedera, curpenul și vița de vie sălbatică.

Minunate sunt pădurile de foioase de la Măneciu, Brebu, Drajna, sau cele de la Azuga, Sinaia, Comarnic și Bușteni cu policromia lor în permanentă schimbare.

Spre culme, haina munților este compact colorată de verdele perpetuu al bradului de conifere, pădurea de conifere este pururea verde, deasă, umedă și întunecată. Pădurile de conifere seculare de la Sinaia și Poiana Țapului sunt dintre cele mai cunoscute.

Fauna pădurilor – atât de deal cât și de munte – cuprinde printre altele: lupul, vulpea, viezurele, mistrețul. Nu lipsesc căprioara, râsul, pisica salbatică și capra neagră ocrotită prin lege ca monument al naturii. Dintre păsări, mai ales sitarii, becetinele, privigetorile, dumbrăvencile, ciocănitoarele animă cu ciripitul lor pădurile, iar unele și luncile.

Mai sus de limita superioară a pădurilor, spre vârfurile cele mai înalte ale munților, se arată goliștile alpine. Apar jnepenii, cu ramuri târâtoare care abia se ridică până la 0,7 m sau 1,5 m de la suprafața pamântului, ienuperii, care formează tufisuri pitice și dese precum și tufișurile care cuprind afinul, bujorul de munte, merișorul, coacăzul etc. Pe culmi, în zonele de vegetație alpină, plantele sunt mici, au tulpini târâtoare, frunzele în forma de rozetă pentru a se împotrivi frigului și vântului. Vegetația pajiștilor alpine este alcătuită din diferite ierburi: enemone, piciorul cocoșului, gentiane, campanule, garofițe, violete etc. O podoabă a munților o constituie floarea de colț în forma de stea, de culoare aproape albă. Crește pe cele mai prăpăstioase colturi de stâncă prin locuri greu accesibile. Clima acestor locuri are în general un caracter temperat continental.

Vânturile cele mai frecvente sunt cele de la nord-est. Cantitățile medii de precipitații ce cad în această zonă subcarpatică ating între 600 mm – 700 mm anual. Ploile sunt de scurtă durată, uneori torențiale și cad mai ales primăvara; iarna temperaturile sunt scazute.

Și dacă în zonele de câmpie și deal regimul meteorologic este mai stabil, pe măsura ce urcăm spre nord, în zona muntoasă, aceasta devine mai capricioasă.

Pe văile apelor ce izvorăsc din munți climatul înregistrează caracteristici proprii. Călătorul care a depăsit pragul dealurilor, înaintând pe Valea Prahovei și a afluenților acestuia constată în primul rând o presiune atmosferică mai redusă. Presiunea continuă să scadă pe măsură ce turistul urcă tot mai sus pe firul apelor sau se avântă pe versanți, spre culmile munților.

Iarna, în zona muntoasă, zilele sunt geroase, dar frigul se suportă ușor din cauza presiunii scăzute și a curenților slabi. Temperatura medie pe văi și în special pe Valea Prahovei, la Sinaia, se menține în luna ianuarie între -4 grade și -10 grade Celsius. Vara în schimb temperaturile au limite joase între: 14-18 grade în luna iulie. Media anuală atinge în aceste locuri 6 grade Celsius. Este util să cunoaștem că în Bucegi, ninsoarea și grindina sunt posibile chiar în lunile iulie și august. De asemenea să nu constituie surpriza pentru turismul ajuns la Vârful Omul, înregistrarea unor temperaturi sub 0 grade chiar și în lunile cele mai calde. Este interesant de observat și faptul că vara pe platoul Bucegilor se înregistrează ziua temperaturile ridicate, iar în timpul nopții destul de coborâte.

Figura nr.2

Cărare spre Vârful Omul – 2505 m

În ciuda capriciilor climei, pe Valea Prahovei, curenții slabi de aer și timpul calm cuprind aproape 70% din climatul local. Sezonul cel mai cald din timpul anului se înregistrează desigur vara, când surprizele sunt foarte rare.

Din punct de vedere al capacității de cazare județul Prahova se află pe locul 5, după județele Constanța, Vâlcea, Brașov, Bihor.

Din cele 100 de localități ale județului, 17 dispun de baza turistică, iar 4 dintre acestea se practică mai mult turismul de tranzit, de afaceri, profesional sau în alte scopuri. De aceea, sejurul în aceste localități a fost general de o zi.

Cel mai mare sejur în acest județ, ca om – zile, se înregistrează la Izvoarele(15 zile), Ștefănești(7,7 zile), Adunați(6,5 zile) – tabere de elevi și Slănic Prahova(6,3 zile), al cărui profil turistic este tratamentul balnear.

În restul localităților se practică turismul montan(Azuga, Breaza, Bușteni, Sinaia, Măneciu, Văleni de Munte), sejurul mediu fiind de 3 zile.

Frumusețea sălbatică a acestor locuri și căldura sufletească a oamenilor de aici așteaptă decât să fie descoperite.

3.2.1 Prezentarea Stațiunii Bușteni

Scurt istoric

Una dintre cele mai atrăgătoare stațiuni de pe Valea Prahovei este Bușteni; ea se întinde pe terasele și pe conurile de dejectie acumulate la vărsarea pâraielor Valea Cerbului, Valea Alba și Valea Jepilor în Prahova, între munții Bucegi (2507 m altitudine maximă la vârful Omul) și munții Baiului(1923 m altitudine maximă la vârful Neamțul), acolo unde râul reușește să scape pentru puțin timp de strânsoarea munților și să-și zorească apele zglobii, cale de câtiva km printr-o mică depresiune de 850-900 m.

Orașul este situat pe ambele maluri ale Prahovei, este străjuit de păduri dese și foioase și de conifere din care țâșnesc agresiv și impresionant pereți de stâncă ai versanților muntoși.

Numele de azi al orașului provine, după câte se pare de la toponimul “La Bușteni”, ce desemnează în secolul trecut locul de vărsare al pârâului Valea Cerbului în Prahova.

Figura nr. 3

Orașul Bușteni – vedere generală

Localitatea a luat naștere la începutul secolului al XIX-lea, pe drumul comercial ce face legătura între Muntenia și Transilvania. Însă dezvoltarea localității a avut loc în a doua parte a veacului al XIX-lea, când s-a terminat șoseluirea drumului vechi și s-a dat în exploatare calea ferată de pe Valea Prahovei. Prima școală a luat ființă în 1865, într-o casă particulară.

În 1882 frații Karol și Samuell Schiel, originari din Râșnov, fiii preotului luteran Frederich Schiel, au înființat fabrica de hârtie, ce a avut o mare importanță în dezvoltarea economică a orașului. Profilată inițial pe producere de hârtie de mucava si hârtie de ambalaj, ea și-a diversificat treptat producția (hârtie de paie, hârtie de scris, hârtie pentru tipar, celuloză) și și-a mărit capacitatea. Instalațiile auxiliare – fierăstraiele, fabrica de cherestrea, turbinele hidraulice, decovilurile pe văile Azugăi și Ialomiței și funicularul în lungime de 16 km și care ajungea până la o înălțime de 2000 m (construit în anul 1909), au făcut din Bușteni un puternic centru economic. În anul 1982 ponderea industrială a orașului revenea industriei celulozei și hârtiei – 80% – cu o producție diversificată (hârtie de ziar, role pentru mașini de scris și calcul, filtre de combustibil pentru tractoare), restul de 20% era reprezentat de industria lemnului și alte ramuri industriale.

La sfârșitul secolului al XIX-lea în Bușteni existau trei hoteluri, iar vara în case spațioase localnicii găzduiau vilegiaturiști.

În 1938 și 1939 s-a construit căminul Alpin și respectiv refugiul Costila, fapt ce a făcut ca pereții stâncoși ai Bucegilor să devină obiect de antrenament și performanță pentru alpiniști. Clubul alpin pentru tineret are sediul tot aici.

Pentru facilitarea turismului s-a asfaltat drumul până la cabana Gura-Diham și s-au construit telecabinele de pe valea jepilor până la cabana Babele (4120 m lungime) și cea dintre cabanele Babele și Peștera (2543 m lungime).

Dotările din ultimele decenii au transformat Bușteniul într-o renumită stațiune balneoclimaterică. Majoritatea vilelor păstrează liniile arhitecturii specifice caselor de munte, cu acoperiș bine înclinat și ștreașinele late sub care trafourile ornamentale și culorile frumos armonizate imprimă clădirii o nota de voioșie, cu cerdac și foișor închis de geamlacuri. Specificul arhitecturii populare este bine înscris în aspectul general al stațiunii.

Așezat pe valea superioară a Prahovei (45.25 latitudine Nordică, 25.33 longitudine Estică și altitudine minimă 882 m- la stația CFR si altitudine maxima de 980 m – str. Matei Basarab ) – orașul Bușteni, considerat de mulți un ”sestogradacity” are o poziție încântătoare, fiind așezat chiar la poalele munților Bucegi cu vârfuri dintre cele mai impresionante.

3.2.2 Căi de acces

Stațiunea se întinde pe 7 kilometri, de-a lungul, între “Vadul Cerbului și tunelul săpat în pintenul muntelui cu muchia lungă”.

Se poate ajunge cu mijloace rutiere pe DN1(E15):

București- Bușteni 135 km;

Brasov- Bușteni 35 km.

Cu trenul pe magistrala feroviară București- Brașov, stația de destinație – Bușteni.

Așezat pe valea superioară a Prahovei (45.25 latitudine Nordică, 25.33 longitudine Estică și altitudine minimă 882 m – la stația CFR și altitudine maximă de 980 m – str. Matei Basarab ) – orașul Bușteni, considerat de mulți un ”sestogradacity” are o poziție încântătoare, fiind așezat chiar la poalele munților Bucegi cu vârfuri dintre cele mai impresionante.

Locuri de interes deosebit

1. Biserica Domnească (1889) ortodoxă, copie redusă a Mănăstirii Horezu, se află pe Bulevardul Libertății. Ctitorie a regelui Carol și a reginei Elisabeta, pictați în mărime naturală în pronaos.

În formă de cruce, zidită din piatră de carieră având două turle de forme diferite, a fost ridicată de constructorii italieni conduși de Pietro Deosii. Mobilierul este din stejar masiv, iar catapeteasma, considerată a fi cea mai frumoasă din Romania, a fost lucrată la Viena.

Icoanele originale pastrate sunt pictate de Gheorghe Tătărescu sau ucenicii săi. Pictura originală din altar are autor ca și la Mănăstirea Sinaia de Agnes Exner.

Figura nr. 4

Biserica Domnească din Bușteni

2. Muzeul memorial “Cezar Petrescu”, strada Tudor Vladimirescu numărul 1. Este deschis în vila unde Cezar Petrescu (1892-1961), unul dintre cei mai fecunzi prozatori realiști din literatura română, a cărui operă e concepută ca o cronică românească a secolului al XX-lea, a trăit ultimii 25 de ani din viața. În hol pot fi admirate trei sculpturi semnate Oscar Han înfățișându-l pe Horia, Cloșca și Crișan, iar pe pereți sunt expuse câteva lucrări ale pictorilor Jiquidi, Iaser, G.Iowental. În alte două încăperi de la parter este adunat un bogat material documentar privind viața și activitatea scriitorului (scrisori, manuscrise, obiecte personale, fotografii de familie, colecții de ziare și periodice etc.). La etaj se afla biblioteca personală a scriitorului (10304 volume din care ¾ în limba franceză).

3. Crucea de pe muntele Caraiman – Crucea Eroilor Neamului. Construcție realizată între anii 1926 și 1928 prin grija Majestății sale Regina Maria, în memoria eroilor căzuți în timpul primului război mondial, în luptele de pe Valea Prahovei. Este cea mai înaltă cruce din Europa, având o înălțime de 48 m și o lățime de 14 m. Crucea este executată din profile de oțel, așezată pe un soclu de beton armat fiind luminată inițial de 300 becuri.

Figura nr. 5

Crucea Eroilor Neamului – Muntele Caraiman

4. Monumentul Eroilor din Bușteni este o frumoasă compoziție arhitecturală și de artă, construită pe o terasă, fiind flancate de doua coloane. În mijloc se înalță statuia realizată din bronz de sculptorul G. Dimitriu-Bârlad, în anul 1928, cunoscut sub numele de “Ultima greanadă”. Ea îl reda pe sergentul Constantin Mușat, din comuna Domnești-Argeș, care, deși cu bratul stâng amputat, aruncă o grenada către liniile inamice. Monumentul se află așezat în fața gării Bușteni.

5. Castelul Cantacuzino – clădit în anul 1911 împreună cu o serie de grote, cascade și fântâni arteziene, toate situate în parcul al cărui proprietar a fost prințul Gheorghe Cantacuzino zis “Nababu”. Castelul, din punct de vedere arhitectural, figurează în topul primelor castele din România. Astăzi funcționează ca sediu al Sanatoriului Ministerului de Interne, urmând ca după finisarea noului sediu al sanatoriului, Castelul să fie repus în circuitul turistic.

6. Rezervația de arhitectură industrială și orașenească cuprinde:

– colonie muncitorească la IHB (1900)

locuințe din incinta fabricii de hârtie (1900)

hale de producție din incinta fabricii de hârtie

blocuri de locuințe muncitorești din incinta fabricii de hârtie (1880)

anexe gospodărești

hale de producție ale fabricii de hârtie (1920-1940)

7. Mănăstirea Caraiman, situată în cartierul Palanca, la 10 minute distanță de hotel Silva.

Activități de agrement

Activitățile de agrement ce pot fi practicate în Bușteni și împrejurimi sunt variate:

Excursii în împrejurimi cu ghid montan autorizat.

Orașul Bușteni este denumit “P oarta Bucegilor”, deoarece de aici , la dispoziția turiștilor se deschid numeroase căi de pătrundere în acest masiv. Astfel se pot face plimbari usoare în împrejurimi spre Cascada Urlătoarea ori Plaiul Munticelului, dar se poate ajunge pe văi abrupte și pe platoul Bucegilor.

Bușteni (885 m) – Cascada Urlatoare (1055 m);

Bușteni (885 m) – Poiana Costilei (1306 m) – Poiana Pichetul Roșu (1400 m) – Cabana Gura Diham (987 m) – Bușteni;

Bușteni (885 m) – Cabana Gura Diham (987 m) – Cabana Diham (1320 m);

Bușteni (885 m) – Valea Cerbului – Vârful Omului (2507 m);

Bușteni (885 m) – Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – Cabana Mălăiești (1720 m) – Vârful Omul (2507 m)

La Cabana Gura – Diham se pot organiza seri cu specific haiducesc cu muzică lăutărească și degustări de vinuri. Iarna accesul este posibil și cu sșnii trase de cai.

Excursii organizate cu autocarul de biroul de turism Bușteni.

Bușteni – stațiunea tineretului “Pârâul Rece” – Castelul Bran –

Stațiunea Poiana Brașov – Brașov – Bușteni;

Bușteni – Sinaia – Cota 1400 – și retur;

Bușteni – Bran – Campulung Muscel – Curtea de Argeș și retur;

Bușteni – Câmpina – Ploiești – Mănăstirea Zamfira – Slănic Prahova – Bușteni;

Bușteni – Ploiești – București și retur.

Se pot organiza și alte excursii la solicitarea grupurilor organizate.

La toate excursiile se asigură ghid de limba engleză și franceză.

Transportul pe cablu și trasee alpine:

Telecabina Babele – Babele .

Figura nr. 6

Telecabina Babele

Traseul are o diferență de nivel de 1235 m și o lungime de 4351 m.

Capacitatea telecabinei: 25 persoane. Tarif: 5 USD pe persoana.

Telecabina Babele – Pestera Ialomița.

Traseul are o diferență de nivel de 560 m și o lungime de 2543 m.

Capacitatea telecabinei: 20 persoane. Tarif: 2.5 USD pe persoana.

Telecabinele facilitează accesul pe platoul Bucegilor (2200 m), unde pot fi admirate formele de microrelief cu aspect de ciuperci numite “Babele” și forma antropomorfa cu cap de om numită “Sfinxul”, precum și Peștera Ialomiței (1600 m). Sfinxul este un monument despre originea căruia sunt susținute doua afirmatii:

Fenomen natural ca si Babele

Figura nr. 7

Babele

Monument istoric moștenit de la daci.

Se spune că e un monument religios, sculptat de artiștii daci după victoriosul război împotriva romanilor în timpul lui Domițian în anul 892 e.n.

Telegondola Kalindern.

Traseul are o diferență de nivel de 295 m și o lungime de 1500 m.

Tarif: 2.5 USD/persoană.

Pârtia de ski Kalindern – grad mediu de dificultate.

Pârtia dispune de instalație nocturnă și de sistem de producere a zăpezii artificiale. Lungimea pârtiei este de 1500 m, lătimea minima de 25 m, înclinația medie 30% și diferența de nivel 295 m.

În zonă sunt numeroase rezervații naturale ce adăpostesc o mare varietate de floră alpină și subalpină. Un exemplu sugestiv este “Rezervația Naturală Complexul Peștera Ialomiței”, ce include Peștera (etajată, cu o lungime de 804 m), pădurea Coconea, cheile Urșilor, valea Horoabei și cheile Peșterii. În apropierea grotei se află un mic schit unde se oficiază zilnic slujbe religioase.

Strada Matei Basarab, prin cele circa 35 de stanci de diferite mărimi (între 0.5 și 2.5 m), invită copiii la “alpinismul prichindeilor”. La Vama Strunga, situată la cota 1950 m, există un punct fosilifer, unde au fost descoperite aproximativ 150 specii de amoniți și numeroși corali. O altă zonă de interes este Cascada Urlatoarea ce are o cădere de apă de 12 m, ca să nu mai vorbim si de Parcul Național Bușteni (6680 ha), de Rezervația Poiana Crucii (Cocora) ce adapostește o specie de ghintură, de Rezervația botanică Vârful Omul cu specific de tundră, Rezervația botanică Babele cu a sa vegetație alpină ori de Munții Caraiman ce sunt vestiți pentru “Floarea Reginei” – monument al naturii, floare cenusie cu multe petale ce crește și în Munții Alpi.

Prin monumentele și traseele sale, prin deosebitele zone de interes, prin multitudinea și varietatea opțiunilor de a-și petrece timpul liber, stațiunea Bușteni răspunde cu succes tuturor tipurilor de nevoi ale turiștilor.

Figura nr. 8

Cascada Urlătoarea

Oferta sportivă

Oferta sportivă a stațiunii Bușteni este deosebit de variată, însă cele mai importante activități sunt:

tenis – stațiunea dispune de trei terenuri de tenis: pe asfalt, pe zgură și pe parchet în sală.

Tarif de închiriere: teren – 15 USD/oră în sală; 10 USD/oră în aer liber.

Curs de inițiere: 50 USD/săptămână, pentru persoane – o oră pe zi.

sala de sport (la 300 m de hotelul Silva) – se pot practica urmatoarele sporturi: tenis de câmp, bedminton, volei, baschet, handbal și fotbal

Tarif de închiriere: 12 USD/oră.

3. Teren de fotbal: 113 m/87m, gazon..

Tarif de închiriere: 20 USD/oră.

4. Schi fond – pârtia “Caraimanul” de pe masivul Caraiman, orientare E-V, lungime – 2500 m, diferența de nivel – 600 m, nu este dotată cu mijloc de trasport pe cablu și pârtia “Kalindern”, dotată cu mijloc de transport pe cablu și instalație nocturnă.

5. Pentru practicarea schiului alpin, la cerere se asigură zilnic transportul cu autocarul la pârtiile de schi din apropiere (Sinaia, Azuga, Predeal).

Tarif de închiriere – autocar: 5USD/persoană pe zi, minim 15 persoane.

Schi randomee.

Figura nr.9

Pârtie cu telescaun din Bușteni

3.2.6 Posibilități de cazare

Orașul Bușteni oferă turiștilor cazare și masă în condiții de hoteluri și vile de vacanță. Stațiunea Bușteni deține peste 100 de unități de cazare deținând o pondere de 22.2% din capacitatea de cazare a județului Prahova.

Astăzi localitatea numară 17000 de locuitori stabili, la care se adaugă cei aproximativ 3000 de turiști atrași zilnic de grandoarea geografică plină de contraste și pitoresc.

Stațiunea Bușteni oferă unele dintre cele mai bune condiții de practicare a turismului de sfârșit de săptămână, ea are o gamă variată de locuri de cazare arătate anterior: hoteluri de 1-3 stele, vile de 1-4 stele, cabane și locuri pentru corturi ce au prețuri inferioare stațiunilor din imediata apropiere: Sinaia, Azuga (județul Prahova), Predeal (județul Brașov).

Pentru petrecerea week-end-ului sunt așteptați aici turiști de toate vârstele, dar mai ales tineri, din județul nostru, dar și din județele limitrofe: Dâmbovița, Buzău, Ialomița, Brașov, și municipiul București, dornici de ieșiri în natură pe numeroase trasee oferite de munții Bucegi, unele putând fi parcurse de toți turiștii, altele fiind proprii numai turiștilor bine echipați și antrenați.

O dată cu căderea zăpezii, și deci începerea practicării sporturilor de iarnă, fie și numai la sfârșit de săptămână, se deplasează spre Bușteni și turiști din județele mai îndepărtate ca: Argeș, Giurgiu, Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, ce sunt beneficiari ai unor pachete cu programe turistice oferite de agențiile de turism sau în cadrul turismului semiorganizat.

Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent, caracterizat printr-o presiune atmosferică relativ joasă, aer curat, lipsit de praf și alergeni, bogat în radiații ultraviolete, ape minerale clorurate iodurate, carbonate, sodice, calcice și magneziene hipotone.

Indicații terapeutice: nevroza astenică, hipertiroidie benignă, rahitism și tulburări de creștere la copii, convalescența cu stare generală bună.

Numeroase sunt stările și afecțiunile care se pot trata într-o largă masură în această stațiune climaterică Bușteni:

stările anemice

surmenajul

debilitatea

convalescența după afecțiunile acute: pneumonia, bronho-pneumonia, abcesul acut al plămânului, pleurezia serofibroasă

rihno-bronșita descendentă

bronșita cronică

bronșita cronică consecutivă maladiilor infecțioase: tusea convulsivă și rugeola la copii; gripa și febra tifoida la adulți

bronșita fetidă

scleroza pulmonară

dilatația bronsică

maladia lui Basedow

emfizemul pulmonar

astmul

Copiii în special se simt minunat în această stațiune.

Contra-indicațiile sunt de doua feluri →temporare

→absolute

Contra-indicațiile temporare:

bronchiticii în puseuri acute. – Nu se vor trimite pentru cura decât după 15 zile după ce temperatura a revenit la normal.

Amigdalitele. – după o convalescenta de 3 săptămâni

pneumonia și bronho-pneumonia. – după o lună de zile

pleurezia

tusea convulsivă. – se va aștepta cel puțin o lună de zile după încetarea quintelor de tuse

copiii atinși de adenopatie tracheo-bronsică vor fi trimiși după circa 6 săptămâni după perioada episoadelor febrile.

Contra-indicațiile absolute:

afecțiuni febrile

nefritele acute

cardiopatiile sau asistola

hipertensia foarte ridicată și datorată arterosclerozei

vârsta prea înaintată – bolnavi trecuți de 60

Cap 4. PREZENTAREA HOTELULUI SILVA BUȘTENI

4.1 Caracterizare generală

Societatea comercială SILVA SA organizează și dezvoltă atribuții de turism, prestații hoteliere și de alimentație publică, la nivelul categoriei de 2 stele.

Denumirea societății este SOCIETATEA COMERCIALĂ „SILVA SA” BUȘTENI. SC SILVA SA este o personă juridică română, având forma juridică de societate pe acținui, înființată în baza legii nr. 15/1990 și nr. 31/1990 a HG nr. 796/1992.

Figura nr.10

Hotelul Silva si Muntele Caraiman

Aceasta își desfăsoară activitatea în conformitate cu legile române, cu prevederile contractului de asociere și prezentului statut, posedă autorizație sanitar-veterinară și certificat de clasificare, iar durata societății este nelimitată.

Complexul SILVA a fost privatizat prin metoda MEBO în anul 1991, utilizând structura fostului Oficiu Județean de Turism Prahova. În prezent în cadrul societății sunt incluse:

– hotelul SILVA, unitate de cazare care are categoria 3 stele din data de 11.06.2003, complet renovată și beneficiind de o dotare modernă. Până la aceasta dată, hotelul a avut clasificarea de 2 stele.

– restaurantul SILVA unitate de alimentație publică

– agenție de turism proprie amplasată în holul hotelului

Sediul societății este în România, Bușteni, județul Prahova.

Obiectul de activitate

Activitățile pe care le poate desfășura SC SILVA SA sunt pe larg nominalizate în statut, dar în principal ele constau în:

Activități turistice de cazare, alimentație publică și agrement

Activități de transport, depozitare și conservare a materiilor prime, materialelor, mărfurilor

Agenție de turism

Intermediere monetară

Activități imobiliare

Activitate de publicitate comercială

Activitate de comerț

Activități de import – export

Activități de producție în unități proprii și laboratoare de carmangerie, cofetărie, patiserie

Lucrări de instalații, izolații și de finisare a construcțiilor

Alte activități recreeative

Domeniul de activitate principal îl reprezintă turismul, respectiv serviciile de cazare în spații de cazare proprii, servicii de alimentație publică pentru turiști și grupuri de turiști, servicii de agenție de turism.

Capitalul social

Capitalul social subscris este de 75.204.200.000 lei. Capitalul social aparținând acționarilor prevăzuți în contract este împărțit în 3.008.168 acțiuni nominative de către 25.000 lei fiecare. Capitalul social vărsat este de 75.204.200.000 lei. Acțiunile acționarilor sunt nominative. Fiecare acțiune dă dreptul la un vot în Adunarea Generală a Acționarilor. Capitalul social al societății poate fi mărit sau redus pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Acțiunile nominative ale societății vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Acțiunile vor purta timbrul societății și semnătura a doi administratori. Societatea va ține evidența acțiunilor într-un registru numerotat, sigilat și parafat de președintele Consiliului de Administrație, care se păstrează la sediul societății. Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere a societății, care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială. Aceste date informative sunt preluate din statutul SC SILVA SA.

Adunarea Generală a Acționarilor are următoarele atribuții principale:

a) aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi, precum și normativul de constituire a compartimentelor funcționale și de producție

b) alege membrii Consiliului de Administrație ți Comisiei de Cenzori, inclusiv cenzorii supleanți, le stabilesc remunerațiile, îi descarcă de activitate și îi revocă

c) alege directorul general, îl descarcă de activitate și îl revocă; directorul general este și președintele Consiliului de Administrație

d) stabilește competențele și răspunderile Consiliului de Administrație, directorului general si ale comisiei de cenzori

e) stabilește nivelul de salarizare al membrilor Consiliului de Administrație, directorului general și membrilor comisiei de cenzori, în conformitate cu prevederile legii

f) aprobă și modifică programele de activitate și bugetul de venituri și cheltuieli

g) examinează, aprobă sau modifică bilanțul și contul de profit și pierdere după analiza rapoartelor Consiliului de Administrație și Comisiei de Cenzori, aprobă repartizarea profitului între acționari

h) hotărăște cu privire la înființarea sau desființarea de sucursale și filiale

i) hotărăște cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, la modificarea numărului de acțiuni sau valorii nominale a acestora, precum și emisiunea acțiunilor

j) hotărăște cu privire la adaptarea, modificarea sau completarea statutului, precum și la transformarea formei juridice a societății

k) hotărăște cu privire la comasarea, fuziunea, divizarea și lichidarea societății

l) hotărăște acționarea în justiție a membrilor Consiliul de Administrație, a cenzorilor, a directorului general, a contabilului șef, pentru paguba pricinuită societății

m) analizează rapoartele Consililui de Administrație privind stadiul și perspectivele societății cu referire la profit și dividente, poziția pe piață internă și internațională, nivelul tehnic, calitatea, forța de muncă, protecția mediului, relațiile cu clienții

n) aprobă cumpărarea de acțiuni pentru salariații angajați

o) hotărăște în orice alte probleme privind societatea Adunarea Generală a Acționarilor este ordinară și extraordinară

Adunările Generale Extraordinare au loc cel puțin o dată pe an, la două luni de la încheierea exercițiului economico-financiar pentru examinarea bilanțului și contului de beneficii și pierderi pe anul precedent și pentru stabilirea programului de activitate și a bugetului pe anul următor.

Adunările Generale extraordinare se convoacă la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 1/3 din capitalul social. Adunarea Generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispozițiile din statut, cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită.

SC SILVA SA Bușteni este administrată de către Consiliul de Administrație compus din 3 acționari, aleși de Adunarea Generală a Acționarilor pe o perioadă de 4 ani.

Administrarea societății este asigurată de un administrator, care este președintele Consiliului de Administrație și directorul societății. Dizolvarea societății se face pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor sau în caz de faliment. Dizolvarea societății comerciale trebuie să fie înscrise în Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial.

În caz de dizolvare, societatea va fi lichidată. Lichidarea societății și repartiția patrimoniului se fac în condițiile si cu respectarea procedurii prevăzute de legea nr. 31/1990.

Baza tehnico – materială

Hotelul SILVA Bușteni este un hotel la categoria de 2 stele și cladirea are 6 etaje. Este o unitate cu capital integral privat ce asigură tuturor oaspeților săi servicii operative, de calitate, garantate de un personal temeinic profesional și de capacitatea de care dispune:

273 de locuri de cazare în 123 de camere(din care 86 de camere duble executiv și 24 de camere triple), 7 apartamente și 6 garsoniere

restaurant cu 240 de locuri(bucătărie tradițională și internațională) și orchestră

terasă

Figura nr. 11

Hotel Silva – fațadă și parcare

4 săli de conferință, spații anexe pentru organizarea de seminarii/ conferințe, dotate cu flipchart, retroproiector, ecran, video, tv, capacitatea salilor fiind de 30/60 locuri pe sală

bar de zi, salon de coafură, discotecă, parcare

2 terenuri de tenis cu suprafața sintetică și instalație nocturnă propice practicării sporturilor colective(handbal, volei, baschet) sau individuale(tenis, badmington)

Dotările din camere executiv sunt: două paturi, două dulapuri, două fotolii, telefon internațional, minibar, TV color cu cablu, balcon. În aceste camere mobilierul este nou, a fost shimbat in anul 2002. Grupul sanitar este dotat cu cadă, obiecte sanitare noi , gresie și faianță.

Apartamentele au următoarele dotări: canapea extensibilă, două fotolii, șifonier, pat dublu, minibar, telefon internațional, TV color cu cablu, balcon.

Figura nr. 12

Camera matrimoniala la Hotel Silva

Serviciile turistice oferite de hotelul SILVA din Bușteni

Principalele servicii oferite de către SC SILVA SA sunt:

Servicii hoteliere: rezervare, cazare și mic dejun(inclus în prețul camerei), încasare contravaloare servicii pentru turism individual sau de grup, turiști români sau străini, în spații de cazare, camere single, duble sau apartamente ce pot beneficia de servicii suplimentare.

Servicii de alimentație publică: constau în prepararea alimentelor, în servire, încasare contravaloare servicii. La solicitarea clienților unitatea de alimentație publică poate organiza mese și seri festive.

Agenție de turism: contractarea de pachete de servicii cu unități de cazare și agenții de turism din țară și străinătate, promovarea ofertei, încheierea de contracte cu clienții și livrarea biletelor, încasarea contravalorii serviciilor.

Seviciile gratuite sunt:

parcarea

trezirea clienților la cerere

rezervări bilete

informații turistice

primirea și transmiterea mesajelor și corespondenșei pentru turiști

păstrarea obiectelor de valoare în casete de valori

garderobă la restaurant

păstrarea bagajelor

saună(gratuit numai pentru clienții hotelului)

Figura nr. 13

Sauna

pat suplimentar pentru copii până în 14 ani care se cazează în aceeași cameră cu părinții

Servicii opționale:

bar de zi(10.00 – 22.00)

masaj(12.00 – 20.00): 100.000 lei/20 minute

130.000 lei/30 minute

170.000 lei/40 minute

– solar (08.00 – 20.00): 10.000 lei/ minutul

– asitență medicală

– farmacie

– birou de schimb valutar

– monitor de schi

– drumeții, excursii

– pachete turistice „off road”

– tuturor persoanelor care nu sunt cazate la Hotel SILVA, se oferă:

– abonament adulți de luni până joi, acces nelimitat la saună și piscină

– abonament copii până în 14 ani de luni până joi, acces nelimitat la saună

– abonament adulți weekend, acces nelimitat la saună

– abonament copii până în 14 ani weekend, acces nelimitat la saună

Tarife recepție

Tabel nr. 6: „Tarife receptie”

Sursa: date Hotel SILVA

Taxa de stațiune: 7,5 RON/cameră/sejur

Figura nr. 14

Receptie Hotel Silva

Analiza circulației turistice

Indicatorul cel mai expresiv pentru caracterizarea dinamicii circulației turistice este numărul turiștilor sau al persoanelor cazate în Hotelul SILVA. Acest indicator s-a obținut prin cumularea informațiilor din registrele hotelului.

Tabel nr. 7: „Analiza în dinamică a numărului total de turiști”

Sursa: date Hotel SILVA

Pentru a obține datele prezentate în acest tabel s-au folosit următoarele formule:

Δ i/1 = y i – y 1 sporul cu bază fixă

Δ i/i-1 = y i – y i-1 sporul cu bază în lanț

I i/1 = y i / y i indicele de evoluție cu bază fixă

I i/i-1 = y i / y i-1 indicele de evoluție cu bază în lanț

R i/1 = I i/1 – 1 ritmul de creștere cu bază fixă

R i/i-1 = I i/i-1 – 1 ritmul de creștere cu bază în lanț

Se observă că numărul de turiști cazați la Hotel SILVA înregistrează o creștere bazată pe o mărire a gradului de popularitate a hotelului. Astfel, s-a înregistrat un spor pozitiv, un indice al dinamicii supraunitar și un ritm de creștere pozitiv, dovedind managementului hotelului că măsurile luate pentru promovarea hotelului la nivel național și internațional au dat roade.

Grafic nr. 1: „Evolutia numarului de turisti”

Tabel nr. 8: „Analiza în dinamică a numărului de turiști români”

Sursa: Hotel SILVA

Se observă că numărul turiștilor români are o pondere în totalul turiștilor în ușoară scadere, de la 77,44% în 2003 la 74,21% în 2005. Acest lucru se datorează în mod special ofertelor turistice externe, uneori la prețuri sensibil reduse față de ofertele interne. Totuși s-a înregistrat un spor pozitiv, un indice al dinamicii supraunitar și un ritm de creștere pozitiv.

Grafic nr. 2: „Evolutia numarului de turisti romani”

Tabel nr. 9: „Analiza în dinamică a numărului de turiști străini”

Sursa: Hotel SILVA

Numărul turiștilor străini a înregistrat o evoluție crescătoare în perioada 2003 – 2005, ceea ce inseamnă că sunt satisfăcuți de serviciile oferite de Hotel SILVA. În această perioadă s-a înregistrat un spor pozitiv, un indice al dinamicii supraunitar și un ritm de creștere pozitiv.

Tabel nr. 10: „Evoluția numărului de turiști”

Sursa: date Hotel SILVA

Din tabel se observă că numărul turiștilor a crescut în anul 2005. Ponderea din ce în ce mai mare pe care o au turiștii străini în totalul turiștilor este îmbucurătoare, demonstrând că turiștii străini sunt dornici să vină la Bușteni, pentru a-și petrece concediile și că sunt mulțumiți de condițiile hotelului.

Un alt indicator este numărul înnoptărilor sau zile – turist. Aceasta se calculează ca produs între numărul turiștilor și durata sejurului exprimat în nopți.

Grafic nr. 3: „Evolutia numarului de turisti straini”

Tabel nr. 11: „Dinamica numărului de înnoptări”

Sursa: date Hotel SILVA

Numărul înnoptărilor a crescut în fiecare an. Se observă din analiza realizată un spor pozitiv, un indice al dinamicii supraunitar și un ritm de creștere pozitiv. Măsurile luate de către conducerea hotelului pentru creșterea numărului înnoptărilor turiștilor este de îmbunătățire a calității serviciilor, servirea lor la standarde cât mai înalte.

Grafic nr. 4: „Evolutia numarului total de turisti”

Tabel nr. 12: „Dinamica numărului de înnoptări pentru turiștii români”

Sursa: date Hotel SILVA

Se observă că numărul înnoptărilor petrecute de turiștii români au înregistrat o scădere semnificativă în valoare absolută de 1,840 nopți în 2005 față de 2003. Acest lucru se datorează conjuncturii economice de pe plan național.

Grafic nr. 5: „Evolutia numarului innoptarilor pentru turisti romani”

Tabel nr. 13: „Dinamica numărului de înnoptări pentru turiștii străini”

Sursa : date Hotel SILVA

Numărul înnoptărilor pentru turiștii străini a înregistrat o creștere semnificativă în anul 2004 față de ceilalți ani datorită mai ales creșterii calităților serviciilor oferite de hotel, a competenței personalului și al interesului turiștilor străini, tot mai ridicat, privind cunoașterea obiectivelor turistice a județului Prahova.

În această perioadă s-a înregistrat un spor pozitiv, un indice al dinamicii supraunitar și un ritm de creștere pozitiv.

Tabel nr. 14: „Evoluția numărului de înnoptări”

Sursa : date Hotel SILVA

Analiza economico – financiară a societății SC SILVA SA Bușteni

Analiza rezultatelor și performanțelor societății

Analiza financiară este orientată spre investigarea unor aspecte complexe ale activității unei societăți(performanțele globale, perenitatea), aspecte convergente, în ultimă instanță, cu obiectivele economico – financiare ale oricărui agent economic.

Analiza financiară se realizează pe baza documentelor contabile de sinteză (bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, anexele la bilanț). Contabilitatea reprezintă o sursă de informații indispensabilă pentru analiza datorită caracterului său sistematic, complex și omogen.

Bilanțul contabil reprezintă principala sursă informațională a analizei financiare. Acesta este un document contabil care prezintă situația patrimonială a societății, care sintetizează la un moment dat ansamblul drepturilor și angajamentelor ce caracterizează atât situația juridică cât și situația financiară a acestuia. În activ sunt înregistrate toate drepturile de proprietate și de creanță ale societății, iar în pasiv toate obligațiile și angajamentele asumate.

Pentru caracterizarea dimensiunilor activității societății SC SILVA SA Bușteni, pentru aprecierea rezultatelor și măsurarea performanțelor sale comerciale se va realiza analiza cifrei de afaceri pe baza bilanțurilor contabile din perioada 2003 – 2005.

Analiza cifrei de afaceri

Într-o definiție dată de Ordinul Experților Contabili din Franța se apreciază că cifra de afaceri reprezintă valoarea afacerilor realizate de societate cu terții prin exercitarea curentă a activității sale profesionale. Legea Contabilității nr. 82/1991 din țara noastră precizează că cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor realizate din livrarile de bunuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii(exclusiv remizele și alte reduceri acordate clienților).

Analiza cifrei de afaceri este esențială pentru aprecierea locului firmei în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activități într-o manieră profitabilă.

Cifra de afaceri totală reprezintă volumul total al afacerilor firmei la prețurile pieței, respectiv încasările totale. Situația în perioada 2003 – 2005 pentru SC SILVA SA se prezintă astfel:

Tabel nr. 15: „Cifra de afaceri a Hotelului SILVA în mii lei”

Sursa : date Hotel SILVA

Conform acestui tabel se constată o creștere a cifrei de afaceri totale a anului 2004 cu 85,99% față de 2003 și o creștere de 16,11% în anul 2005 față de 2004. Dar, pentru a realiza o analiză pertinentăa cifrei de afaceri este necesară corelarea acesteia cu rata anuală a inflației. Pentru aceasta se va întocmi tabelul următor:

Tabel nr. 16: „Dinamica cifrei de afaceri și a prețurilor”

Prelucrări pe baza datelor furnizate de Hotel SILVA

Rata de creștere reală a cifrei de afaceri se calculează după relația:

R reala =[(1+Rc)/(1+Rp)-1]x 100

unde: R c – reprezintă rata de creștere a cifrei de afaceri constante

R c – rata de creștere anuală a prețurilor

Astfel se va calcula:

R reală 2002 =[(1+0,859)/(1+0,458)-1]x 100 =27,50%

R reală 2003 = [(1+0,161)/(1+0,457)-1]x 100 = -20,31%

În urma corelării cifrei de afaceri cu inflația se poate observa că, de fapt, creșterea rezultată inițial din primele calcule se constituie într-o scădere destul de puternică a volumului vânzărilor firmei. Astfel în anul2004 s-a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri de 27,5% față de anul 2003 iar în anul 2005 s-a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri de 20,31%, atingând o valoare apropiată de cea din anul 2003.

Analiza cheltuielilor la SC SILVA SA

Analiza generală a cheltuielilor

Analiza cheltuielilor reprezintă un important instrument în diagnosticarea și evaluarea performanțelor unei întreprinderi. Investigația lor sistematică permite înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor întreprinderii în funcție de volumul, structura și tendințele diferitelor categorii de consumuri. Totodată, se impune precizarea că focalizarea excesivă a judecătii performanțelor unei firme numai în funcție de costuri, în detrimentul altor factori cheie ai succesului, este riscantă și neadaptată exigențelor unei economii concurențiale.

În teoria și practica economică, evidențierea consumului de resurse se fac cu ajutorul unui sistem de indicatori, bazat pe concepte de „cheltuieli” și „cost”.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumuri, lucrări executate și servicii prestate de terți, remunerarea personalului, executarea unor obligații legale sau contractuale de către unitatea patrimonială, constituirea amortizărilor și provizioanelor, consumuri excepționale.

Costul este expresia tuturor consumurilor de resurse, ocazionale de realizarea unui anumit „element de activitate” al societății. El corespunde unui decupaj al cheltuielilor considerat util din punct de vedere al gestionarului.

La nivelul societății SC SILVA SA Bușteni situația cheltuielilor după natura lor, în perioada 2003 – 2005 se prezintă astfel:

Tabel nr. 17: „Structura cheltuielilor în perioada 2003 – 2005”

Sursa: prelucrări pe baza datelor furnizate de SC SILVA SA

Conform tabelului se observă o scădere a ponderii cheltuielilor de exploatare în totalul cheltuielilor, de la 98,05% în 2003 la 91,28% în 2005. Acest fapt nu trebuie interpretat ca fiind un aspect negativ, deoarece reducerea cheltuielilor cu exploatarea se constituie in cazul SC SILVA SA în investiții efectuate pentru a primi calificarea de 3 stele. Această nouă calificare îi va permite să atragă clienți mai numeroși.

Analiza ratei medii a cheltuielilor

În cadrul analizei cheltuielilor firmei, rata medie a cheltuielilor, ca expresie sintetică a eficienței consumului de resurse , prezintă un interes deosebit. Formula acestui indicator este:

R ch = Ch/CA x 1000

unde Ch reprezintă suma totală a cheltuielilor

R ch 2003 =17.335.469.000/18.313.620.000 x 1000 = 946,59

R ch 2004 =33.080.342.000/34.063.333.000 x 1000 = 992,51

R ch 2005 =44.792.411.000/39.553.982.000 x 1000 = 1132,43

Se observă o creștere ușoară a cheltuielilor la 1000 de lei cifră de afaceri obținută în 2004 față de 2003 de la 946,59 lei la 992,51 lei, creștere de 45,92 lei în mărime absolută. În anul 2005 cheltuielile la 1000 de lei cifră de afaceri obținută au crescut cu 139,92 lei față de anul 2004.

Pentru o mai bună explicație a tendinței ratei medii a cheltuielilor, se vor calcula și ratele medii ale cheltuielilor pentru activitățile de exploatare, financiară și excepțională.

R ch expl 2003 = 16.997.114.000/18.313.620.000 x 1000 = 928,11

R ch expl 2004 =33.314.343.000/ 34.063.333.000 x 1000 = 978,01

R ch expl 2005 =40.887.634.000/ 39.553.982.000 x 1000 = 1.033,71

R ch fin 2003 =59.114.000/ 18.313.620.000 x 1000 = 3,22

R ch fin 2004 =86.307.000/ 34.063.333.000 x 1000 = 2,53

R ch fin 2005 =1.148.701.000/ 39.553.982.000 x 1000 = 29,04

R ch ecept 2003 =279.241.000/ 18.313.620.000 x 1000 = 15,25

R ch ecept 2004 =407.692.000/ 34.063.333.000 x 1000 = 11,97

R ch ecept 2005 =2.756.076.000/ 39.553.982.000 x 1000 = 69,68

În urma studierii acestor indicatori se observă o creștere a cheltuielilor pentru exploatare, ceea ce înseamnă că creșterea ratei medii a cheltuielilor totale de-a lungul celor trei ani de activitate se datorează creșterii acestor cheltuieli la 1000 de lei cifră de afaceri obținută. Și cheltuielile excepționale la 1000 de lei cifră de afaceri obținută au crescut de la 15,25 lei în 2003 la 69,68 lei în 2005.

Analiza cheltuielilor salariale

Costul utilizării forței de muncă cuprinde două componente:

1 – costul suportat de întreprindere:

Salariile nete

Contribuțiile pentru asigurările sociale

Contribuția pentru ajutorul de somaj

2 – costul suportat de salariați:

Impozitul pe salarii

Contribuția pentru pensie suplimentară

Contribuția pentru ajutorul de somaj

Cheltuielile privind impozitul pe salarii, asigurările și protecția socială sunt dependente ca mărime de valoarea fondului de salarii.

De aceea, în continuare analiza va fi orientată spre investigarea dinamicii și structurii fondului de salarii prin:

a – caracteriyarea situației generale a fondului de salarii

b – analiza ratei cheltuielilor cu salariile la 1000 de lei cifră de afaceri

a) caracterizarea situației generale a fondului de salarii se face pe baza modificării absolute a acestuia. Modificarea absolută a fondului de salarii(Δ Fs) se calculează astfel:

Δ Fs = Fs1 – Fs0

unde: Fs0 – fondul de salarii din baza de comparație

F s1 – fondul de salarii realizat

Societatea SC SILVA SA a înregistrat următoarele modificări ale fondului de salarii:

ΔF s2004/2003 = 411.093.582.000 – 5.964.291.000 = 5.129.291.000

ΔF s2005/2004 = 13.846.409.000 – 11.093.582.000 = 2.752.827.000

ΔF s2004/2003 = (11.093.582.000 – 5.964.291.000) / 5.964.291.000 · 100 = 86%

ΔF s2005/2004 = (13.846.409.000 – 11.093.582.000) / 11.093.582.000 · 100 = 24,81%

Se observă o creștere a fondului de salarii, de 86% în anul 2004 față de 2003 și de 24,81% în 2005 față de 2004, conform modificărilor relative ale fondului de salarii. Această creștere se datorează sporirii volumului de activitate după cum reiese și din următoarele calcule făcute referitor la modificarea relativă a fondului de salarii.

b) Analiza ratei cheltuielilor cu salariile la 1000 de lei cifră de afaceri se realizează pe baza formulei :

R chs = chs/CA · 1000

unde chs – reprezintă cheltuielile salariale

În cazul sicietății SILVA s-au evidențiat următoarele rezultate:

R chs 2003 = 5.659.991.000/ 18.313.620.000 x 1000 = 309,06

R chs 2004 =11.093.582.000/ 34.063.333.000 x 1000 = 325,67

R chs 2005 = 13.846.409.000/ 39.553.982.000 x 1000 = 350,06

Societatea SILVA a mărit continuu cheltuielile cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri obținută. Astfel cheltuielile au crescut de la aproximativ 309 de lei în anul 2003 la 325,67 lei în 2004, în anul 2005 ajungându-se la o cheltuială cu salariile de aproximativ 350 de lei la 1000 de lei cifră de afaceri obținută.

Capacitatea de autofinanțare a SC SILVA SA

Rezultatul contabil nu caracterizează potențialul de lichidități al societății, deoarece el înglobează atât veniturile și cheltuielile monetare cât și pe cele calculate. Fluxul net de monedă degajat prin activitatea unei firme este generic cunoscut sub denumirea de „surplus monetar”. În practică noțiunea de surplus monetar este desemnată printr-o serie de termeni care au adesea un conținut diferit în funcție de autor, ca de exemplu: cash-flow, capacitatea de autofinanțare, marja brută de autofinanțare, autofinanțarea brută etc. Capacitatea de autofinanțare se poate calcula prin metoda diferențelor sau prin metoda aditivă. Conform metodei aditive calculul se realizează astfel:

Rezultatul brut al exploatării –

+ alte venituri din exploatare

alte cheltuieli aferente exploatării

+ veniturile financiare

cheltuieli financiare

+ venituri excepționale(cu excepția veniturilor din vânzarea de active, subvențiilor pentru investiții virate în rezultatul exercițiului, veniturilor excepționale din provizioane)

– cheltuieli exceptionale(cu excepția valorii nete contabile a activelor cedate, cheltuielilor excepționale privind amortizările și provizioanele)

– impozitul pe profit

= capacitatea de autofinanțare a exercițiului

Pentru SC SILVA SA s-au înregistrat următoarele valori:

CAF 2003 = 1.696.618 + 36.012 – 310.020 – 59.114 + 5.010 – 279.241 – 478.084 = 1.231.221 mii lei

CAF 2004 = 1.455.999 + 66.982 – 0 + 452.629 – 86.307 + 7.314 – 407.692 – 405.234 = 1.083.691

CAF 2005 = – 862.522 + 53.469 – 0 + 516.348 – 1.148.701 + 95.824 – 2.756.076 – 209.808 = – 4.311.466 mii lei

Capacitatea de autofinanțare este un indicator ce permite aprecierea rezultatelor societății și a capacității acesteia de a degaja resurse interne de finanțare din propria sa activitate. De asemenea, capacitatea de autofinanțare condiționează posibilitatea societății de a-si rambursa datoriile.

Pentru societatea SC SILVS SA se constată o scădere a capacității de autofinanțare de 11,98% în anul 2004 față de 2003 și se ajunge în anul 2005 la incapacitatea de autofinanțare. În ceea ce privește autofinanțarea exercițiului aceasta se calculează conform relației:

Autofinanțarea exercițiului = CAF – dividente distribuite

Se remarcă faptul că SC SILVA SA nu a distribuit dividente, ceea ce face ca autofinanțarea exercițiului să fie egală cu capacitatea de autofinanțare.

Cap. 5 Propuneri privind îmbunătățirea și dezvoltarea produsului turistic al stațiunii Bușteni

Produsul turistic al României ca de altfel si cel al stațiunii montane bușteni, se află în general la un nivel scăzut, turiștii fiind atrași mai mult de preșurile ieftine decât de calitatea produsului. Hotelul SILVA dorește reorientarea și educarea turiștilor și încearcă să-și îmbunătățească produsul turistic prin:

Îmbunătățirea nivelului de cazare turistică și a altor facilități prin înlocuirea mobilierului și lenjeriei; prin modernizarea băilor, prin asigurarea încălzirii centrale pentru fiecare cameră cu alegerea individuală a temperaturii optime fiecărei camere, prin dotarea tuturor camerelor cu internet;

Extinderea varietății și ridicarea nivelului ofertei turistice de sporturi, recreere, distracții, vizite prin magazine etc

Dezvolatrea circuitelor turistice și a înlesnirilor necesare, precum și a excursiilor de o zi în zone turistice

Asigurarea transportului turiștilor străini de la aeroport la hotel cu mijloace de transport proprii

Construirea unei săli de conferințe de 300 de locuri cu traducerea simultană în cască în 4 limbi

Hotelul își propune dezvoltarea turismului de afaceri pentru că durata medie a călătoriilor de afceri este mai mică, dar în același timp acestea sunt mai frecvente decât cele de agrement. Călătoriile de afceri au o pondere mai mare în intervalul luni – vineri, în timp ce sfârșitul de săptămână este preferat în cazul turismului de agrement.

Turismul de afaceri este mai puțin dependent de variația sezonieră decât în cazul călătoriilor de vacanță care sunt în general concentrate în sezoanele de vară și iarnă. Conferințele , târgurile, expozițiile au loc pe parcursul întregului an, remarcându-se totuși preferințele pentru perioadele de primăvară și toamnă, disociindu-se de perioadele pentru concedii.

În ultimul timp se remarcă, pe plan internațional precum și în România, tendința tot mai evidentă de dezvoltare a unor structuri de primire a evenimentelor(săli de conferințe, spații multifuncționale) în stațiunile de turism litorale, montane sau balneare. Această tendință este determinată de intenția stațiunilor de a atrage turiști în perioada de extrasezon, crescând astfel gradul de ocupare a hotelurilor și consumul de servicii turistice în toată perioada anului. Se remarcă și dezvoltarea în cadrul complexelor hoteliere a facilităților de conferințe și tendința valorificării unor spații neconvenționale cuprinse în cadrul obiectivelor istorice și culturale(palate, muzee etc). Ca urmare a acestei motivații, tot mai multe locații turistice își diversifică oferta, promovând alături de programele tradiționale și turismul de afaceri.

Timpul de decizie și reacție în cazul turismului de afaceri poate fi mai scurt sau mai lung decât în cazul turismului de odihnă și agrement. Omul de afaceri poate lua decizia foarte rapid de a se deplasa în altă localitate sau chiar altă țară pentru a semna un contract sau a rezolva o situație de criză. Pe de altă parte, marile conferințe sau expoziții, cu mii de participanți, trebuie organizate cu unul sau mai mulți ani înainte.

Există și alte motive pentru care persoanele din categoria turiștilor de afaceri sunt binevenite la destinațiile pe care le vizitează. Cei ce călătoresc în scop de afaceri sunt în general profesioniști , oameni de afceri, avocați, oameni de știință, medici, oameni cu influență și putere de decizie. A-i avea ca vizitatori cu ocazia unei conferințe sau a unei expoziții , este o ocazie excelentă pentru gayde de a promova imaginea de destinație turistică a localității sau a regiunii în care are loc evenimentul, de a crea o impresie bună acestor persoane cu scopul de a-i avea ca oaspeți din nou poate împreună cu familiile lor, de a-i folosi ca vectori credibili de promivare în mediul lor profesional sau de ce nu, de a-i convinge că au găsit locul ideal pentru a dezvolta o nouă afacere și pentru a investi.

Fiind considerați creatori de opinie și factori multiplicatori de imagine deseori delegaților la evenimente li se oferă tururi de oraș, chiar gratuite, cu speranța de a-i readuce în scop de agrement.

În ceea ce privește îmbunătățirea activității turismului de agrement, hotelul are in vedere următoarele programe de agrement:

În fiecare dimineață turiștii au la dispoziție sala de forță cu instructor. Restaurantul va asigura un meniu adecvat, cu mancare tradițională și internațională. Se asigură:

transport cu autocar liceențiat

ghid din partea hotelului

costul programului este inclus în prețul de cazare

Nu sunt incluse în costul programului:

intrările la obiectivele turistice

alte vizite decât cele menționate

Se asigură:

instructor pentru începători

echipamente de ski

transport către pârtiile de ski

Se asigură :

instructor

echipamente de ski

transport către pârtiile de ski

Se asigură:

traducerea simultană în cască în patru limbi(engleză, franceză, germană, spaniolă)

tipărirea materialelor realizate pe parcursul conferințelor

săli de expoziție

Serviciile turistice vor fi însoțite de o serie de noi componente, denumite „experimente” reprogramate, vândute ca anexă la anumite servicii tradiționale. În acest fel, serviciile pot fi „îmbrăcate” într-un înveliș nou, constând din experimentele simultane sau nesimultane, care vor oferi clientelei senzația aventurii, a primejdiei și a altor plăceri(fără a implica riscuri pentru viața, integritatea sau reputația clientului ). Interconectarea variată a acestor noi tipuri de oferte de servicii vor adăuga culoare, armonie sau contrast(după caracteristicile individuale) în existența unor oameni care duc lipsî de asemenea elemente.

Câmpul larg și încă neexplorat al unor asemenea posibilități de nuanțare a ofertei de servicii turistice va constitui deci, chiar în viitorul nu prea îndepărtat, unul din factorii competiționali de atractivitate nu numai pentru destinațiile turistice tradiționale, ci și pentru noile destinații care se intercalează în paleta ofertelor concurente.

Concluzii

Turismul reprezintă pentru România sectorul economic care dispune de un valoros potențial de dezvoltare, neexploatat încă suficient și care poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor cât și a turiștilor străini, însă acest lucru este îngreunat de concurența puternică din partea țărilor vecine și de amploarea problemelor legate de competitivitate.Astfel, promovarea turistică României trebuie să se alinieze tendinței internaționale de creștere a rolului instituției naționale de promovare a turismului în activitatea intensiva de promovare, aceasta activitate fiind în prezent subdimensionată, cantitatea de materiale promoționale editate este insuficientă și nu acoperă cererea.

Situația este determinată de lipsa unei rețele naționale de centre județene și birouri locale de promovare și informare turistică, a unor brand-uri pe zone și regiuni turistice, de deficiențele în acoperirea cu fonduri de la buget a activității de promovare internă și internațională, de lipsa asigurării continuității instituționale în domeniul promovării.O problema de importanța majoră a economiei românești este reprezentată de gradul diferit de valorificare a potențialului turistic, având în vedere rolul care trebuie acordat respectării capacității de suport, dar și eliminării diferențelor economice regionale.

Spre exemplu, în timp ce zone precum Valea Prahovei, Brașov, Constanța și litoralul Marii Negre există un turism de masă la limita superioară și peste capacitatea de suport în sezonul de vârf, în restul zonelor turistice circulația turiștilor este la jumatatea capacității de suport și chiar mai mică, principalul motiv constituindu-l complexul de condiții de exploatare neadecvate, dar și accesibilitatea dificilă, serviciile turistice și utilitățile generale de slabă calitate, programe de agrement insuficiente, rețele de structuri turistice de cazare, alimentație și agrement neacoperitoare sau forta de muncă în structura ocupațională turistică neadecvată cererii pieței și insuficiența cantitativ.

În raport cu potențialul turistic, dar și comparativ cu statele vecine, ponderea turismului românesc în PIB este mică, la fel și profitul obținut de întreprinzătorii din turism, această problemă datorându-se în principal lipsei produselor turistice complexe, existenței capacităților turistice vechi și nemodernizate, privatizate în anii 2001-2002, și lipsei facilităților pentru realizarea de capacități turistice complexe, modern echipate și dotate, la acestea adaugându-se și lipsa capacităților de cazare în zonele turistice care oferă oportunități deosebite pentru practicarea turismului de nișă și a ecoturismului.
De asemenea, lipsesc total sau sunt insuficiente capacitățile turistice în vecinatatea parcurilor naturale, naționale sau ale altor arii protejate care sunt legiferate, fară o dezvoltare cantitativă și calitativă optimă a structurilor turistice de cazare, de alimentație și de agrement, resursele turistice naturale nu pot fi valorificate.

România are în zonă competitori puternici – Grecia, Bulgaria, Turcia, Ungaria -, state ce se pot lauda cu un avans destul de puternic. O politică inteligentă de marketing și cultivarea de afaceri cu Germania au adus Bulgariei un mare avantaj. Mai mult, Ungaria, țară fără ieșire la mare, a reușit să atragă, în 2003, la Lacul Balaton de două ori mai mulți turiști decât litoralul românesc.

O simplă comparație a ponderii sectorului turistic în PIB ne dă o imagine a diferenței mari ce există între România și celelalte state competitoare. Astfel, în 2003, turismul românesc a contribuit cu 1,4% din PIB, în timp ce, în Bulgaria, sectorul turistic deține 5%, ca să nu mai vorbim de Grecia și Turcia, unde ponderea este de 5,7%.
Una dintre cele mai importante cauze ale stagnării este capacitatea instituțiilor responsabile cu promovarea turismului să aibă o strategie coerentă care să permită atragerea a cât mai mulți turiști occidentali.
Politica prețului scăzut practicată de patronatele din turism și de institutiile statului a urmarit atragerea unor turiști din țările vecine României, țări cu un nivel de trai nu foarte ridicat. Aceasta politică a dat roade, în ultimii patru ani Romania a fost vizitată preponderent de turiști ucraineni, moldoveni, bulgari și unguri.

În sine, strategia nu este greșită, dar este singura promovată, se spune în raport.

Politicile de turism autothtone au cunoscut și cunosc slăbiciuni atât de ordin structural, cât și funcțional. Privatizarea târzie – în 2003, 40% din active înca nu erau privatizate și, mai important, acestea cumulau 44% din unitățile de cazare – este principala cauză a stagnarii.

În ceea ce privește infrastructura, România se situează pe pozitia a 90-a într-un clasament ce cuprinde 212 state, fiind devansată de Kazahstan, Uzbekistan sau Kirghisztan.

Până în 2004, România a fost singura țară cu iesire la mare fără turism maritim și asta din cauza atitudinii pasive a autorităților, care au zădărnicit orice inițiativă de dezvoltare a acestui tip de afacere, având în vedere ca prețul unei călătorii cu vaporul este doua trei ori mai scăzut decât al celorlalte mijloace de transport.

Mai mult decât atât, nici infrastructura aeriană nu permite un trafic turistic semnificativ, iar politica TAROM de a anula unele curse externe, arată raportul, a afectat schimbul de turisti.

Totuși, România se află pe un curs ascendent la toate capitolele, în urmatorii 10 ani așteptându-se ca România să înregoistreze o cota de creștere de 6,7% exprimată în PIB.

Ar trebui investit și-n alte tipuri de produse. O atenție deosebită merită acordată turismului de afaceri, aici observându-se o piață în creștere. Turismul rural capată o importanță din ce în ce mai mare în Europa, aici putându-se insista pe dezvoltarea excursiilor la mănăstiri sau pe drumul vinurilor".

România are un potențial turistic foarte mare, însă acesta trebuie exploatat

Turismul și călătoriile pot fi un catalizator pentru îmbunătățirea nivelului de trai în toată țara. Această recunoaștere a contribuției potențialului industriei turismului este un pas în direcția bună, deși există încă o lipsă de conștientizare, des întâlnită, despre evaluarea economică și potențialul turismului, printre toate nivelurile guvernamentale și ale populației. Cu toate acestea, perspectiva pentru acest sector este încurajatoare. Pentru aceasta însă, guvernul trebuie să fie conștient de efectele pozitive ale turismului asupra celorlalte domenii, iar pentru creșterea numărului de turiști sunt necesare fonduri suplimentare care să fie investite în infrastructură”.

BIBLIOGRAFIE

1. C-tin Anghelache – România 2005, starea economică la a câta

schimbare? Editura Economică 2005

2. T. Avramescu – Implicațiile politicilor economice asupra

dezvoltării turismului durabil – Revista

română de economie nr. 2∕2005, Academia

Română

3. F. Bran – Economia turismului și mediului înconjurător

Editura Economică, București 1998

4. S. Constantin – Marketing – Editura Universității „Alexandru

Ioan Cuza”, Iași 1995

5. C. Cristureanu – „Economia și politica turismului internațional

Editura Abeona, București 1992

6. D. Dăianu – Transformarea ca proces real – Institutul

Român pentru Libera Intreprindere,

București, 1999

7. C-tin. Grigorescu – Dezvoltarea și specializarea serviciilor,

Editura Academiei Române, București 1992

8. A. Iancu – România între liberalism și protecționism,

Revista economică nr. 4/1999

9. M. Ionică – Economia serviciilor – teorie și practică,

Editura a III- a , Editura Uranus, București

10. Al. Jivaru – Serviciile moderne, o provocare pentru

teoria și practica economică, Editura Mirton

Timișoara, 1996

11. P. Kotler, B. Doubois – Marketing – Management, 7 Edition,

Publi- Union Edition, Paris 1992

12. P. Kotler – Managementul Marketingului, Editura

Teora, București 1997

13. T. Moșteanu, D. Dumitrescu, C-tin. Floricel, F. Alexandru –

– Prețuri și tarife, E D P, București 1993

14. R. Minciu – Amenajarea turistică a teritoriului. Editura

Sybru, București 1995

15. J. Naisbitt – Megatendințe , Editura Politică, Bucuresti

1998

16. V. Olteanu, I. Cetina- Marketingul serviciilor, Coediție Marketer

Expert, București 1994

17. D. Patriche – Bazele comerțului, Editura Economică 1999

18. D. Patriche – Tratat de economia comerțului, Editura

Eficient, Bucuresti 1998

19. Al Puiu – Comerțul invizibil, Institutul de Economie

Mondială, București 1987

20. C. Stanciu – Servicii publice, Editura ASE, București 1999

21. Buletin Statistic nr. 2/2005

22. Anualul Statistic al României 2004, INS 2005

23. Revista de comerț, Colecție 2004 – 2005

24. www.hoteluri.org/turismul-in-romania

25. www.turism.ro

26. www.turisminfo.ro

27. www.infotravelromania.

28. www.infomontan.ro

29. www.romaniatravel.com

30. www.estart.ro

31. www.roturism.com