Elemente ale Strategiei Integrate Privind Dezvoltarea Turismului Rural In Romania

CUPRINS

Pag.

Cap. 1. ACTUALITATEA TEMEI ȘI ROLUL TURISMULUI RURAL

ÎN ECONOMIA ROMÂNĂ……………………………… 3

1.1.Elemente ale strategiei integrate privind dezvoltarea

turismului în Bistrița-Năsăud…………………………… 6

Cap. 2. NOȚIUNI ȘI FORME DE TURISM ÎN MEDIUL RURAL

CU REFERIRE LA JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD…… 16

2.1. Modalități de eficientizare a producției și valorificarea

resurselor naturale în relație cu dezvoltarea turismului cu

referire la județul Bistrița-Năsăud………………………… 28

Cap. 3. OFERTA TURISTICĂ ȘI CEREREA DE TURISM ÎN

MEDIUL RURAL ………………………………………… 33

3.1. Oferta turistică………………………………………… 33

3.1.1. Componentele destinației turistice………………. 33

3.1.2. Particularități ale ofertei…………………………. 35

3.1.3. Volumul ofertei………………………………….. 36

3.1.4. Structura ofertei…………………………………. 36

3.1.5. Produsul turistic comercializat…………………… 38

3.1.6. Tipuri de sate turistice…………………………… 42

3.1.7. Tipuri de gospodării țărănești…………………… 48

3.2. Cererea de turism rural……………………………….. 51

3.2.1. Particularități specifice cererii de turism rural….. 52

3.2.2. Indicatorii cererii turistice………………………. 54

3.2.3. Cuantificarea circulației turistice……………….. 54

Cap. 4. CONCEPT PROPRIU PRIVIND DEZVOLTAREA

TURISTICĂ ÎN SPAȚIUL RURAL ……………………. 55

BIBLIOGRAFIE…………………………………………. 57

=== l ===

CUPRINS

Pag.

Cap. 1. ACTUALITATEA TEMEI ȘI ROLUL TURISMULUI RURAL

ÎN ECONOMIA ROMÂNĂ……………………………… 3

1.1.Elemente ale strategiei integrate privind dezvoltarea

turismului în Bistrița-Năsăud…………………………… 6

Cap. 2. NOȚIUNI ȘI FORME DE TURISM ÎN MEDIUL RURAL

CU REFERIRE LA JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD…… 16

2.1. Modalități de eficientizare a producției și valorificarea

resurselor naturale în relație cu dezvoltarea turismului cu

referire la județul Bistrița-Năsăud………………………… 28

Cap. 3. OFERTA TURISTICĂ ȘI CEREREA DE TURISM ÎN

MEDIUL RURAL ………………………………………… 33

3.1. Oferta turistică………………………………………… 33

3.1.1. Componentele destinației turistice………………. 33

3.1.2. Particularități ale ofertei…………………………. 35

3.1.3. Volumul ofertei………………………………….. 36

3.1.4. Structura ofertei…………………………………. 36

3.1.5. Produsul turistic comercializat…………………… 38

3.1.6. Tipuri de sate turistice…………………………… 42

3.1.7. Tipuri de gospodării țărănești…………………… 48

3.2. Cererea de turism rural……………………………….. 51

3.2.1. Particularități specifice cererii de turism rural….. 52

3.2.2. Indicatorii cererii turistice………………………. 54

3.2.3. Cuantificarea circulației turistice……………….. 54

Cap. 4. CONCEPT PROPRIU PRIVIND DEZVOLTAREA

TURISTICĂ ÎN SPAȚIUL RURAL ……………………. 55

BIBLIOGRAFIE…………………………………………. 57

CAPITOLUL 1

ACTUALITATEA TEMEI ȘI ROLUL TURISMULUI RURAL ÎN ECONOMIA ROMÂNĂ

Turismul va fi industria secolului XXI . El este astăzi un sector esențial al activității economice a mai multor state. Zonele rurale acoperă mai mult de 84% din teritoriul Europei, iar peste 39% din populatia Europei trăiește în mediul rural. În Romania zonele cu caracter depășesc 98% din teritoriu, în timp ce 10,15 milioane de personae trăiesc aici adica 45 % din totalul populației.

Dezvoltarea turismului rural are influențe economice atât pozitive cât și negative.

Ca și impacturi positive: am putea menționa încurajarea unui mod de abordare mai bun a resurselor locale, schimbări positive socio-economice, protecția și conservarea pe viitor a mediului rural și moștenirii acestuia, creșterea interacțiunilor sociale și a șanselor acestora de a afla despre alte culturi și experiențe.Crează direct și indirect locuri de muncă, mărește veniturile familiei, oferă schimburi între veniturile urbane și cele rurale, vitalizează economia locală, crează repercusiuni asupra comerțului, are efecte ale activității meșteșugărești.

Ca și impacturi negative: turismul în zonele rurale schimbă sau dăunează peisajului rural, natural și valorile culturale ale unei regiuni, rearanjează stratificarea socială, adaugă o serie de presiuni asupra comunităților locale, le schimbă ritmul de viață și poate duce la o prezentare ne-autentică a tradițiilor și obiceiurilor din zonă – prezentare adaptată la dorințele consumatorului de turism.

Referitor la rolul turismului în cadrul economiei naționale, literatura de specialitate evidențiază faptul că el are "un impact considerabil asupra economiilor, societăților și culturilor diferitelor țări de referință"

Turismul joacă un rol important în viața economică și socială, acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o pârghie de atenuare a

dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura și civilizație al oamenilor. Turismul prezintă o complexitate în continuă creștere, în plan economic sintetizează rezultatele unui mare număr de activități, în plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioară de organizare a timpului liber.

Importanța socială a turismului poate fi evidențiată sub urmatoarele aspecte:

▪   Turismul contribuie la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan, pentru care turismul oferă soluții la constrângerile de tot felul la care acesta este supus.

▪  Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultură, de instruire și civilizație al oamenilor în calitate de turiști, dar și a populației locale aflată în zonele receptoare de turiști.

▪  Turismul contribuie la menținerea sănătății omului contemporan prin faptul că-i oferă acesuia destinderea, refacerea foțtei de muncă prin odihnă, mișcare, tratamente balneo-medical.

▪  Turismul influențează calitatea vieții atât în mod direct (determină creșterea calității vieții) cât și în mod indirect (determină creșterea altor ramuri economice care pot influența pozitiv nivelul calității vieții).

▪  Turismul impune noi relații interumane, facilitează schimbul de idei și consultarea de opinii ceea ce conduce la desăvârșirea formării intelectuale, la lărgirea orizontului cultural, iar pe de altă parte, la mai buna ințelegere între popoare, la apararea pacii in lume.

▪   Turismul international se afirmă cât mai mult ca factor de intensificare a legăturii dintre națiuni, contribuie la promovarea unei mai bune ințelegeri între popoare.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecințele de ordin social, ci și economic, putând fi subliniate cu urmatoarele:

▪   Turismul indeplinește o funcție economică importanată intrucât contribuie la creearea și utilizarea venitului național.

LUCRARE DE

▪   Turismul contribuie la ridicarea social-economică a unor zone, asigurând eliminarea decalajelor interregionale.

▪   Activitatea turistică face posibilă preluarea unei părți a consumului intern casnic și antrenarea circulației bănești, determinând atenuarea fenomenului inflaționist.

▪   Turismul valorifică zonele bogate în resurse turistice naturale și antropice neepuizând "materia prima", valorifică acele elemente care n-ar fi putut fi puse în valoare în cadrul altei activități.

▪   Turismul prezintă și vocație ecologică întrucât, în strategia dezvoltării turistice, se impun măsuri de protejarea mediului, a valorilor fundamentale a existenței umane, a peisajului, a apei, a aerului, florei, faunei.

▪   Turismul se constituie o importantă sursă de valută fară a necesita eforturi deosebite pe plan extern, o sursa de valorificare în condiții mai avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mijloace destinate exportului; turismul se manifestă ca un important capitol al exporturilor denumit export intern, oferind piața de desfacere unei game variate de produse și servicii care, în alte condiții nu se pot exporta sau se exportă în cantități mai mici, cu eforturi și riscuri mai mari. Această formă de export, caracterizată prin consum la locul de producție și eterogenitatea produselor și serviciilor solicitate este și foarte eficientă, ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, promovare, a taxelor vamale, comisioanelor. Turismul internațional influențează balanța de plăți prin intermediul balanței valutare a turismului care, în funcție de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanță de plăți deficitare. Pe lângă efectele economice și sociale directe, turismul determină obținerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri și

LUCRARE DE

sectoare ale economiei (industriei, agricultură, transporturi, etc.), în așa numitul efect mutiplicator.

1.1. ELEMENTE ALE STRATEGIEI INTEGRATE PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN BISTRIȚA-NĂSĂUD

Situat in nordul României județul Bistrița-Năsăud se desfășoară pe o suprafață de 5355 km patrati. Având o populațe de 327 262 locuitori.

Relieful este în general înalt și destul de fragmentat, în județ desfășurânduși culmile munții Rodnei, Bârgăului, Călimanilor și Țibleșilui.

Ghețarii erei cuaternale au lăsat urme, creind creste ascuțite și circuri glaciale care adăpostesc lacuri da aceeași origine, cu ape limpezi de o rară frumusețe -Lala, Buhaescu. Un peisaj deosebit de pitoresc îl dezvăluie și Munții Bârgăului, prin prezența unor măguri vulcanice prin pădurile și fondul cinegetic deosebit de bogat. Munții Călimani se caracterizeaza prin masivitate si fenomene vulcano-carstice curioase, iar Munții Țiblesului, care strabat partea de vest a judetului, cuprind variate bogății. În partea vestică se află și inălțimile Podișului Transilvaniei, respectiv dealurile Suplaiului, Năsăudului si Bistriței care ajung pâna la 600 m altitudine.

LUCRARE DE

Județul Bistrița-Năsăud

LUCRARE DE

MONUMENTE DE ARHITECTURĂ

Biserica evanghelică din Bistrița

Biserica Zagra

LUCRARE DE DISETRAȚIE

Catedrala din Bistrița

Turnul Dogarilor, Bistrița

Ruinele cetații Rodnei, Rodna

LUCRARE DE

Rezervatii naturale

Rezervatia mixtă „Ineu – Lala”.
Piatra Corbului (parc geologic si vegetal, situat în munții Călimani).
Muntele de sare de la Saratel.
Zavoaiele Borcutului.
Rezervatia naturala „Pestera de la Izvorul Tăușoarelor”.
Râpa Verde, Râpa cu păpuși, Domnesti

Stațiuni

Sângeorz-Băi (la 56km de Bistrița) – stațiune balneo-climaterica amplasată într-o zonă depresionară (465m) între muțtii Rodnei, Suhard si Bârgăului, pe valea râului Somesul Mare.
Izvoarele minerale de la Sângeorz-Băi au fost atestate documentar înca din 1770.
Colibița (830m altitudine) la 18km de Prundu Bârgaului.
Piatra Fântânele (1.100m, în pasul Tihuța, aici se poate practica schiul).
Valea Vinului la 8km de Rodna.

LUCRARE DE Cîlugăr Gina-Crina

LUCARE DE

Colibița

LUCRARE DE

Piatra Fântânele

LUCRARE DE

Tihuța- Castelul Dracula

LUCRARE DE

CAPITOLUL 2

NOȚIUNI ȘI FORME DE TURISM ÎN MEDIUL RURAL CU REFERIRE LA JUDEȚUL BISTRIȚA- NĂSĂUD

Noțiuni:

Turismul rural este format din doi termini : rural și turism cu sensuri foarte exacte. Este deci turismul practicat în mediul rural , ca factor economic de dezvoltare locala,rezultand din serviciile prestate clienților în vederea satisfacerii nevoilor acestora.

Pentru a se putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se verifice existența unui flux de turiștio care să viziteze zona respectivă. Pentru aceasta e nevoie mai întâi să existe posibilități de cazare.

Coordonatele turismului rural sunt : spatiul, oamenii și produsele.

Dimensiunea economică, socială, culturală și atractivitatea turismului rural sunt date de imaginea fermei, satului și a spațiului rural, aceasta constituind și principalele motive pentru care turiștii vin să iși petreacă vacanța la țară.

Ferma este un simbol pentru orășean. Ea este casa fiermierului, a țaranului, a celui ce trăiește în armonie cu natura. Este locul unde se succed generații fără a se schimba radical modul de viață.

Satul semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animația locală.

S-a conturat o definiție conform căreia satele turistice sunt așezări rurale pitorești , situate intr-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat trecut istoric care îndeplinesc sezonier sau in tot cursul anului și funcția de primire și de gazduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedeterminată.

Spațiul reprezintă înregistrarea activițății de cazare la fermă și a vieții satului în slujba turismului rural. El este simbolul libertații, respirației, a apei pure, verdeții, florilor, culorilor, peisajelor.

LUCRAREA DE

Imaginea unei ferme țărănești

LUCRARE DE

Imaginea unui sat răsfirat din Piatra Fântânele

LUCRARE DE

Spațiul rural de la Tihuța

LUCRARE DE

Forme de turism în zonele rurale:

▪ turismul rural,

▪ agroturismul,

▪ turismul ecologic,

▪ turismul de aventură,

▪ turismul cu impact redus,

Turismul rural:

Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare și servire a mesei, caracterizat printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă, de obicei prezintă interes architectonic – tradițional sau artistic, fiind decorate intr-un stil rustic care amintește de locuințele tradioționale. Acestea acorda o atenție specială gastronomiei și de cele mai multe ori sunt conduse intr-un sistem familial.

Agroturismul:

Se desfășoară in zonele naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este cel foarte evident. Include agricultorii implicați în această formă de turism.

La fel ca și turismul rural, agroturismul este o activitate economică comlpexă, cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidență, printr-un mecanism propriu, circulația turistică rurală.

Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire și valorificare a produselor proprii și locale agroturismul oferă o soluție pentru gospodăriile rurale. El este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gopodaria tărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți și să ofere o serie de activitați care gravitează în jurul gospodăriei țărănțti spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relexare, odihnă și agreement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și alte activități specifice, manifestări tradiționale cum ar fi in județul Bistrița- Năsăud în anul 2008 :

▪în ianuarie: -15 ’’Dor de Eminescu’’ în Năsăud și Telciu sau Rodna,

LUCRARE DE

-24 ’’Unire-n cuget și-n simțiri’’ dedicate Zilei Unirii,

▪în februarie:-03 ’’Vergelul’’ în Arieșel,

-24 ’’Alaiul Nunților de pe Valea Bârgăului’’ in Bistrița Bârgăului.

▪în martie: -16 ’’Târgul de produse meșteșugărești’’ cu meșteșugari din Transilvania și Bucovina,

– ’’Zesrtrea satului’’ în Bistrița cu interpreți tineri de muzică populară.

▪în aprilie: -’’Craii d la Mocod’’ în Nimigea,

-in ziua de Rusalii ’’Înstruțatul boului’’ în Figa- Tăure- Căian,

-’’Cântec din bătrâni’’ în Sâmnihaiu de Câmpie.

▪în mai: -’’Laleau pestriță’’ în Cetate,

-25 ’’Măsura oilor’’ în Ilva Mare,

-’’La poale de Țibleș’’ în Târlișua.

▪în iunie: -’’Sânzâienele’’ în Maieru,

-’’Întâlnirea calușarilor’’ în Șieu Odorhei,

-’’Serbările zilelor Bistrițene medievale’’ în Bistrița,

-’’Zilele orașului Năsăud’’.

▪în iulie: -’’Festivalul Interjudețean al Cântecului ți Jocului de pe Câmpie’’ în Silivașul de Câmpie,

-’’Cununa grâului’’ în Salva,

-’’Zilele orașului Beclan’’.

▪în august: -’’Zilele orașului Sângiorz – Băi’’,

-16-17 ’’Joc și cântec românesc’’ în Chiraleș.

▪în septembrie:-’’Coborâtul oilor de la munte’’ în Feldru,

-’’Rapsodia trișcașilor’’ în Leșu.

▪în octombrie: -’’Pană de păun’’ cântec popular în Bistrița,

▪în noiembrie: -’’Jocul fecioresc de pe câmpie’’ în Budești,

-’’De lasatul secului’’ în Susenii Bârgăului.

▪în decembrie: -’’Festivalul colindelor’’ în Ilva,

”E vremea colindelor” în Bistrița.

Diferența dintre agroturism și de turism rural este aceea că: turismul rural necesită un spațiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic, dar nu necesită neapărat activitați în sectorul primar, iar agroturismul necesită neapărat și activitațile din sectorul primar.

LUCARE DE

Turismul ecologic:

Se desfășoară în zone naturale cu o ridicată valoare ecologică. În mod normal implică faptul ca turistul să prezinte interes pentru acest aspect. Rezervații naturale din județul Bistrița- Năsăud sunt:

– în Bistrița Bârgăului: -Valea Repedea (222 ha),

-Tăul Zânelor (15 ha),

-Cheile Bistriței Ardelene (50 ha),

-Stâncile Tătarului 825 ha).

-în Blăjenii de Jos: -la “Sărătură”.

-în Budacu de Sus: -Piatra Corbului (5 ha),

-Râpa verde (1 ha),

-Situl fosier Râpa Mare (1 ha).

-în Nimigea: -Poiana cu narcise (6 ha).

-în Cușma: -Piatra Cușmei (5 ha).

-în Domnești: -Râpa cu papuși (2 ha).

-în munții Rodnei: -Ineu- Lala (2568 ha),

-Pietrosul Mare (3300 ha).

-în Livezile: -Comarnic (5 ha).

-în Lunca Ilvei: -Crovul de la Larion (250 ha).

-în Monor: -Vulcanii noroioși (2 ha).

-în Orheiul Bistriței: -Poiana cu Narcise (6 ha).

-în Prundul Bârgăului:-Piatra Fânânele (5 ha).

-în Romuli: -Zăvoauiele borcutului (1 ha).

-în Sărățel: -Masivul de sare (5 ha).

-în Valea Vinului: -Valea Vinului

LUCRARE DE

Lacul Lala mare

LUCRARE DE

Muntele Ineu

LUCRARE DE

Râpa cu Păpuși

LUCRARE DE

Valea Vinului

Poiana Zânelor

LUCRARE DE

Turismul de aventură:

În acest gen de turism în care sunt folosite zonele naturale cu caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi riscante sau de aventură, principalul scop al acestiu tip de turism fiind practicarea sportului.

Turismul cu impact redus:

Acest termen, denumește o atitudine, o lipsă a impactului, care trebuie să fie prezentă în toate activitațile legate de dezvoltarea turistică în zonele rurale.

2.1 MODALITAȚI DE EFICIENTIZARE A PRODUCȚIEI ȘI VALORIFICAREA RESURSELOR NATURALE ÎN RELAȚIE CU DEZVOLTAREA TURISMULUI CU REFERIRE LA JUDEȚUL BISTRIȚA – NĂSĂUD

Privatizarea și restructurarea în sfera activitaților de producție și a resurselor sunt unica soluție eficientă iar viteza de derulare a privatizării trebuie accelerată pe de o parte pentru refecerea compatibilitații în managementul propriu- zis, al capitalului și condițiilor nou legiferate a economiei de piață, pe de altă parte pentru atragerea resurselor financiare pentru acoperirea costurilor de retehnologizare-reprofilare.

În ceea ce privește eficientizarea în valorificarea resurselor naturale se au în vedere următoarele:

▪ inventarierea cantitativă și calitativă a potențialului agricol forestier, geologic, piscicol,

▪ raportul optim între intensitatea de exploatare și protecție-conservare,

▪ studii pedologice, noi pospecțiuni geologice,

▪ lucrări de îmbunătățiri funciare,

▪ valorificări ale apelor, depozitelor de balastieră, piatră, argilă,

▪ eleborarea unei legislații armonizată cu legislația internațională care să cuprindă întreaga problematică.

Pentru vitalizarea și rentabilizarea activităților de exploatare a resurselor sunt propuse urmatoarele:

LUCRARE DE

▪ oganizarea structurilor de producție într-o gamă diversificată (gospodăria familială de microproducție, ferme agricole si zootehnice de producție- mici, medii și mari, mica si media industrie agroalimentară în comune, îmbunătățirea serviciilor etc),

▪ informare si pregătire profesională, asistență tehnică și inițiere în comercializare, afaceri, gestiune, efectele concurenței și competivității,

▪ stimularea în vederea prelucrării produselor înainte de comercializare în sensul rentabilizării activităților

▪ promovarea socio-educativă performantă a tineretului;

▪ ușurarea muncii prin mecanizări de lucrări și infrastructuri edilitare;

▪ crearea unui regim legislativ de protecție la riscuri naturale si tehnologice, riscuri sociale, precum si protecție a bunurilor patrimoniale.

În conservarea și protecția resurselor naturale și a mediului construit si natural se i-au în vedere următoarele:

▪ varietatea și valoarea peisagistică cadrului natural, diversitatea și dispersia in teritoriu și cu precădere în spațiul rural a patrimoniului cultural-istoric, turismul rural cuprinde peste 60 % din cuprinsul țării.

▪ invenentarierea cauzelor și a surselor de poluare sau degradare a solului , apei și aerului,

▪ înlocuirea unor tehnologii poluante cu așa zisele "tehnologii curate",

▪ regenerarea fertilității solurilor prin metode nepoluante

▪ elaborarea unei legislații privind protecția resurselor naturale , protecția alimentară.

Strategia redresării și dezvoltării spațiului rural, de trecere de la economia de subzistență la o economie eficientă, bazată pe principiile funamentale ale economiei de piață într-un stat de drept și racordării comunitații rurale la mecanismele macro-economice, are ca scop final ridicarea calității vieții și consolidarea identitații rurale.

În spațiul rural este concentrată 45,5% din populația țării,

deținătoarea de fapt a resurselor naturale și principala producătoare de bunuri agroalimentare. Progresul este posibil prin asigurarea unei dezvoltări durabile care are la bază intercondiționarea și interdependența între progresul social și cel economice.

LUCRARE DE

Pot fi luate măsuri și preveniri în limitarea riscurilor naturale și antropice și protecția mediului cum ar fi:

▪ măsuri de prevenire a riscurilor din activitatea seismica, fenomene naturale și antropice (inundații, alunecîări de teren, degajări de gaze, cxplozii, contaminări etc.);

▪ măsuri de prevenire și limitare a poluării, epurarea apelor uzate, cimitire de

animale, depozitarea deșeurilor etc. ;

▪ elaborarea de reglementări generale și locale cu privire la categoriile de

măsuri de prevenire și limitare a riscuri.

Redresarea și vitalizarea activităților locale poate fi atins prin:

▪reactivarea meșteșugurilor și dezvoltarea serviciilor într-o gamă diversificată care să asigure un echilibru ocupațional și o fixare a locurilor de muncă;

▪ stimularea unor activități alternative sau paralele aducătoare de venituri suplimentare;

▪ promovarea și stimularea economiilor locale de prelucrare a produselor alimentare si nealimentare, înainte de comercializare;

▪ organizarea structurilor de producție și de prelucrare prin ghiduri cu

modele cadru;

▪ organizarea formelor de asociere intr-o gama diversificată: gospodării de microproducție familiale, asocieri familiale de microproducție, asociații profesionale etc.

▪ crearea unei structuri instituționale locale și de parteneriat "public-privat".

▪ legislația promovată să cuprindă problemcle reale ale spațiului rural, inclusiv protecția socială.

Pentru vitalizarea activităților din gospodăriile țărănești prin trecerede

la gospodăria de subzistență la gospodăria familială microproductivă

avem elementele:

▪ încurajarea formelor de asociere între gospodării pe activități similare sau

complementare;

▪ elaborarea unor ghiduri cu modele exemplificative de gospodării familiare

de microproducție pe activitâți preponderente cum ar fi pentru: agricultori,

apicultori, sericicultori/ legumicultori, pomicultori, viticultori, crescători

de animale, intreprinzători în turismul rural etc.

LUCRARE DE

▪ încurajarea țăranilor gospodari în practicarea activităților de microproducție prin realizarea construcțiilor anexe în cadrul gospodăriilor pe activități preponderente în corelație cu resursele naturale;

▪ abordarea pe plan local a realizării/executării unor gospodării familiale de microproductie pilot, pe baza unor proiecte elaborate de specialiști. ▪ ▪modernizarea tehnologiilor agricole.

Dezvoltarea turismului rural în România într-o manieră eficientă și susținută va crea posibilitatea imbunătățirii nivelului economic și social al României.

Locuitorii satelor românești prin ospitalitatea atât de caracteristică a lor, ar putea schimba imaginea țării noastre în lume.

Însă un turism rural de calitate obligă la o exigentă maximă. Standardele europene privind oferta turistică rurală pot fi atinse printr-o conlucrare cât rnai strânsă cu EUROGITES. De asemenea prin încheerea unor acorduri de parteneriat cu organizații naționale, regionale sau locale de profil se ușurează accesul României la fondurile destinate de Uniunea Europeana pentru turism.

Încheerea unor acorduri de parteneriat, inclusiv între centrele teritoriale din România și cele din alte țări ar fi binevenite, întucât s-ar putea asigura, un flux constant și sistematic de informații cu privire la noutățile apărute în turismul rural, organizarea de schimburi de turiști, promovarea reciprocă a ofertei turistice, asistentă și colaborare la pregătirea personalului, promovarea unor puncte de vedere comune în cadrul organismelor europene.

De asemenea este necesară formarea unui grup de experți capabili să acorde asistența tehnică și să țina cursuri cu șefii centrelor teritoriale și cu deținătorii de structuri turistice rurale.

Realizarea unei bănci de date privind prestatorii și agențiile ce acționează în domeniul turismului rural este imperios necesară în aceasta etapă.

Împreuna cu Green Flang International, asociație internațională cu sediul în Marea Britanie, cu preocupări foarte apropiate de ANTREC, se caută modalități de promovare pe piața intematională a turismului rural românesc și de armonizare a ofertei românești la așteptările turiștilor, deja obișnuiți cu anumite standarde de contort și de servicii.

Realizarea infrastructurilor edilitare și asigurarea gospodăriilor cu unități și echipamente de tip edilitar avem următoarele direcții de acțiune:

▪ legarea localităților în sisteme naționale rutiere, cale ferată, energie și comunicații;

LUCRARE DE

▪ modemizarea infrastructurii edilitare: drumuri, instalații și dotări edilitare (apa-canalizare, telefonie);

▪ studii si prospecțiuni de depistare a energiilor neconvenționale (generatoare de curent electric, captori solari, microhidrocentrale, stații de biogaz etc.);

▪ promovarea corelată a unor programe locale și guvernamentale pentru realizarea utilitaților pe etape, combinănd rezolvările locale cu rezolvările în sistem centalizat;

▪ informarea/inițierea țăranilor gospodari pe baza unor studii de specialitate, asupra rezolvărilor locale de captări de apă, epurări locale a apelor uzate, sisteme de incălzire și de preparare a apei menajere.

Crearea unui sistem legislativ și a unor structuri instituționale adecvate

crearea în paralel a unui sistem legislativ adecvat și a unor structuri instituționale cu verigi clare și eficiente, de exercitare, de la nivel central guvemamental, până la nivel local sunt în măsura să creeze premisele unei dezvoltări durabile în spațiul rural românesc. In acest fel se va face simțit rolul de ”regulator” al statului în dezvoltarea proceselor de dezvoltare economică echilibrată.

Dintre direcțiile de acțiune se amintesc:

▪ reanalizarea legislației existente, a cadrului și instrumentelor legate;

▪ incurajarea dezvoltării regionale descentralizate a turismului;

▪ intărirea organismelor comerciale si profesionale;

▪ sprijin în stabilirea unor micro-parteneriate cu persoane sau organizații externe.

LUCRARE DE

CAPITOLUL 3

OFERTA TURISTICĂ ȘI CEREREA DE TURISM ÎN MEDIUL RURAL

3.1. OFERTA TURISTICĂ

În literatura de specialitate oferta turistică cuprinde resursele naturale și antropice, echipamentul de "producție" a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare și industriale destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activități specifice, infrastructura turistică și structurile de primire, condițiile de comercializare (prețuri, tarife, facilități).

Altfel spus, oferta turistică este formată din ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști. Practic aceasta cuprinde totalitatea elementelor turistice care pot fi puse în valoare la un moment dat prin stimularea cererii turistice.

Dintotdeauna, înțelegerea concreta a ofertei turistice n-a putut face abstracție de contextul economic și social în care a fost localizată. În definitiv ea nu reprezintă altceva decât un amalgam sau un mix de atracții și facilitati care, luate impreuna, il determina pe turist sa se deplaseze spre anumite puncte turistice, zone geografice etc. În cadrul acestui complex de atracții destinația turistică ocupa un loc central în structura generală a ofertei. Destinațiile turistice, prin imaginea lor, atrag turistii, motivează vizita lor, constituind, din accst punct de vedere, un factor energizant al mtregului sistem turistic.

3.1.1. Componentele destinației turistice :

Principalele componente ale destinației turistice sunt:

▪ Atractivitatea (localității sau zonei geografice);

LUCRARE DE

▪ Accesibilitatea (infrastructura și suprastructura);

▪ Complementaritatea serviciilor prestate la destinație;

▪ Capacitatea de suport.

Atractivitatea este susținută de oferta turistică primară care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale și oferta secundară care include ansamblul resurselor create de om, care mai este cunoscută și sub denumirea de potential turistic antropic.

Accesibilitatea este esențiala pentru a ajunge la destinație, Astfel, o infrastructură adecvată este nccesară pentru înscrierea în circuitul turistic a unor localități, zone sau regiuni rurale. Suprastructura tunsmului rural include structurile de primire – cazare, toate amenajările destinate divertismentului, construcțiile nacesare producerii unor servicii turistic. Dezvoltarea anarhică a infrastructurilor și suprastructurilor poate aduce daune iremediabile mediului înconjurator și chiar microclimatului.

Complementaritatea serviciilor turistice la randul său poate să sporească atractivitatea unor destinații, sau, dimpotrivă, în absența ei s-o diminueze. Sunt apreciate destinațiile turistice cu un adevarat mozaic dc servicii turistice, începând cu cele de bază și terminând cu cele complementare unde calitatea fiecărui serviciu ar trebui sa fie ireprosabilă, la nivelul exigentelor și așteptărilor turiștilor. Imaginea pe care și-o formează turistul poate fi influentată negativ de proasta funcționare a unor servicii. Acest efect decurge din principiul inseparabilitații serviciilor turistice, în sensul că se suprapun unele pe altele (transport – cazare -masa – distractie – odihna).

Prm capacitatea de suport a unei zone turistice, se înțelege mumărul maxim de turiști care pot fi găzduiți de o stațiune sau zonă turistică, fără ca aceștea să ducă la deteriorarea inacceptabilă a mediului fizic sau la un declin nepermis de mare al calității serviciilor turistice. Există un prag al suportabilității peste care nu se poate trece, accest prag poate fi privit ca pe un punct de saturație.

Capacitatea de soport se calculează astfel:

K=( E*A/D)² ,

unde: E reprezintă caracteristicile fizice ale mediului;

A natura activitaților propuse (valori între 0-1)

LUCRARE DE

D amenajările și managementul facilităților turistice (valori între 0-100)

Forme de ofertă

Oferta turistică "hotel rural, pensiune rurală" -presupune servicii hoteliere, însă în unități cu caracter familiar, nu în hoteluri mari sau unități care fac parte din rețele hoteliere.

Oferta "echitație" – principalele activități se referă la echitație și la lecții de călărie, cu condiția să existe spații optime de cazare, asistență profesională și cai.

Oferta "vacanta pentru copii" – activitățile trebuie gândite de așa natură, încât să ofere condiții optime pentru copii: cazare și existența asistenței de specialitate pentru cei mici.

Oferta "sat de vacanță" – unitatea oferă facilitățile necesare pentru familii, iar activitățile sunt gândite încât să vină în întâmpinarea familiilor care iși petrec timpul în acest cadru. De regulă sunt administrate de organizații bisericesti și de structuri instituționale.

Oferta "camping" – se refera la locuri de cazare în gospdăriile țărănești și în spații rurale. Campingurile mari profesioniste îșî desfășoară activitatea conform ordinii interne proprii, precum și corespunzător normelor emise de autoritati.

”Pictograme – oferta”, sunt de mare ajutor și trebuie prezentate conform uzanțelor de pe piață și corespunzător cererii. Deci ele trebuie definite clar prin sistemul unitar de pictograme din Europa. Ele reprezintă un mijioc eficient pentru codificarea ofertei produselor turistice iîn Europa și în lume.

Din cauza faptului că fiecare țară își are propria s-a limbă pot apărea dificultati, însă pictogramele inlătură aceste bariere legate de plătirea taxei de traducere si tipărire prin introducerea unor simboluri folosite unanim, iar pentru oferte de petrecere a timpului liber în afara unitatii de cazare trebuie

indicată distanța. Dificultăți pot apărea și atunci când unele state folosesc propriile lor pictograme.

3.1.2. Particularități ale oferteDintre principalele particularități se amintesc:

▪ complexitatea care se referă la structură, elementele componente referindu-se la atracțiile turistice și elementele funcționale;

LUCRARE DE

▪ rigiditatea constă în imobilitate, imposibilitatea stocării, lipsa de adaptabilitate la variațiile sezoniere:

▪ substituirea, se referă la utilizarea ofertei în alte scopuri (afaceri, congrese) decât cel sezonier.

3.1.3. Volumul ofertei

Volumul ofertei turistice rurale, a ajuns la peste 1100 societati de profil înregistrate in ultimii ani, ceea ce încadrează România între țările europene cu un număr de adăposturi cuprins între 500 și 5000, alături de Regatui Unit al Marii Britanii si lrlanda.

Volumul afertei turistice rurale in uncle tari europene

Tabelul 1

Volumul ofertei unor produse turistice cum sunt locurile de cazare, capacitățile de transport etc. rămâne dependent de structurile create și orice depășire a limitelor existente crează discomfort.

3.1.4.Structura ofertei

Produsul turismului rural este sistemul realizat în urma combinației dintre resursele naturale și cele umane aparținând zonelor rurale cu un sector de intreprinzători care formează oferta turistica și permite vizitatorilor să folosească și să se bucure de aceste resurse. Acest sistem formează un

LUCRARE DE

ansamblu de resurse care se caracterizează în principal prin complementaritate și în interdependența astfel ca sistemul de resurse și cel al intreprinzătorilor interacționează cu un efect multiplu și în felul acesta noi firme răspund cererii turiștilor.

Prima întrebare pe care și-o pune cel care planifică activitatea turistică atunci cănd e vorba de teritoriu este dacă este previzibil tipul de cerere care se va ivi. Punctul de plecare este ca planificarea include selectarea elementelor și componentelor ofertei care sunt cele mai în măsuraă să atragă cererea dorită, minimizând efectele negative, îmbunătățind și valorificând eficient resursele.

O metodă utilă în acest sens este organizarea teritoriului pe trasee care să lege cele mai importante resurse și locuri, planificând temporar vizitele și obligând la consumul resurselor de către un grup pe timp de câteva zile, cu scopul de a mări numărul nopților de cazare și implicit beneficiile. 0 altă posibilitate constă în oferta scrviciilor unor piețe specializate și distribuircea acestora în același teritoriu, în forme diferite și cu utilizări diferite în funcție de scopul turiștilor.

Se practică distribuirea și împărțirea pe zone a locurilor de cazare în concordantă cu caracteristicile teritoriului, cât și a clădirilor pentru a evita aglomerarea și prezența prea multor vizitatori raportat la posibilitățile de cazare.

Stabilirea zonelor preferențiale se face în funcție de utilizările potențiale sau de capacitatea de a oferi activități, cazare, servicii de servire a mesei, ceea ce va conduce la o mai bună organizare a ofertei și va provoca un grad rnai mare de satisfacere a clientului.

Instruirea celor ce promoveaza activitatea și informarea vizitatorilor permite evitarea comportamentelor dăunătoare și reducerea impactului presiunii turistice prin orientarea unor fluxuri intense spre regiuni mai puțin sensibile pe calea stabilirii unor zone de utilizare intensă.

In concluzie, procesul de proiectare a produsului ințeles ca un tot unitar, este o condiție esențială pentu evitarea efectelor negative și pentru realizarea maximului de avantaje de pe urma resurselor. Numai luâdnd în considerare structura ofertei se poate acționa pentru a situa cât mai bine produsul.

LUCRARE DE

3.1.5.Produsul turistic comercializat

Ofertele de turism în mediul rural se comercializează în multe țări sub marca " agroturism" , termen care crează nesiguranța intrucât nu definește produsul oferit în realitate.

O altă ofertă este "vacanța în gospodăria tărănească” și aceasta însă intâlnită destul de rar datorită schimbărilor structurale suvrenite în agricultură, produsul constituindu-se deci într-o ofertă specială de turism rural.

Oferta "turism rural" include toate ofertele din mediu rural care nu sunt legate de gospodăria țărănească, vacanțe în gospodării care și-au pierdut în mare parte funcția de baza, sejururi în case de vacanță, locuințe de vacantă, case particulare.

Dintre caracteristicele economice ale produsului turism rural se amintesc: eterogenitatea, inelasticitatea, perisabilitatea și complementaritatea.

Practic este aproape imposibil să se producă două produse de turism rural identice. Întotdeauna vor exista diferențe de ordin cantitativ sau calitativ.

În ceea ce privește intangibilitatea, aceasta se referă la faptul că produsele nu pot fi ușor evaluate și testate înainte de cumpărare. De aceea, întotdeauna vor exista unele constrângeri, unele aspecte care nu pot fi demonstrate decât în momentul consumului și numai după ce consumatorul ajunge la destinație.

Produsele turismului rural se caracterizează și prin inelasticitate. Astfel, anumite elemente ale ofertei sunt inelastice în raport cu cererea, ele neputând fi adaptate și modificate cantitativ pe termen scurt.

Produsele turismului rural se disting printr-o perisabilitate deosebită. Aceasta decurge din faptul că ele nu pot fi stocate, pentru a fi vândute cu o altă ocazie, poate mai favorabilă. Există de asemenea o serie de factori de risc la care sunt supuși atât producătorii de servicii turistice cât și consumatorii (riscuri economice, fizicc sau psihologice). De aceea este absolut necesar ca producătorii să acționeze ăntr-o asemenea manieră, încât sâ se bucurce de o anumită reputașie în ceea ce privește calitatea serviciilor lor. Această reputație constitue avantajul decisiv pe care-1 poate avea o firmă de turism rural în lupta ei de diminuare a tuturor categoriilor dc risc amintite.

LUCRARE DE

Îtntrucât produsul turistic se compune din mai multe subproduse, între elementele componente există o stare de dependență și de complementaritate. Această caracteristică poate crea dificultăți majore întrucât deteriorarea calitativa a unui serviciu le poate afecta în lanț pe toate celelalte.

Patrimoniul turistic al satelor românești

Resursele turistice cuprind ansamblul atracțiilor turistice, naturale și antropice dintr-o zonă, regiune sau țară. Acestea generează diferite forme de turism fiind considerate factori constitutivi ai produsului turistic.

Alături de resursele naturale, resursele turistice create de om pot devenii factori de promovare ai activității turistice.

Din punct de vedere al resurselor naturale și cultural istorice, satele românești răspund unor multiple motivații ale turiștilor români și străini. O imagine de marcă a poporului nostru o reprezintă comorile de artă populară etnografie și folclor.

Obiecte de artă populară

LUCRARE DE

Războiul de țesut

Toarcerea lânei

LUCRARE DE

Biserică din lemn

LUCRARE DE

Oferta de turism rural este formată dintr-un grup de elemente, existente la un moment dat numai potențial, numită ofertă potențiala și un grup de elemente prin intermediul cărora aceasta este pusă în valoare și împreună cu care formează oferta reală.

3.1.6.Tipuri de sate turistice

Întrucât caracteristicile care pot fi luate în considerare în tipologia satelor turistice sunt numeroase și variate de la o zonă geografică la alta se va prezenta tipologia generală a satelor turistice.

În prima categorie se pot încadra satele în care portul tradițional, arhitectura, mobilarea și decorarea interioarelor este facută în stil rustic iar muzica și dansurile populare sunt foarte bine păstrate.

Sate turistice etnografic-folclorice

În aceste sate pot fi oferite turiștilor servicii de cazare și masă în condiții autentice și se pot organiza expoziții artizanale permanente cu vânzare și muzee etnografice în aer liber. Aici sunt permanetizate horele dumunicale și la sărbători, târgurile, alte obiceiuri și tradiții locale la care pot participa efectiv și turiștii. Aceste localități prin menținerea stilului lor tradițional de viața au reale șanse de a deveni baze turistice permanente, de popularitate internațională, deosebit de rentabile.

LUCRARE DE

Satele turistice de creație artistică și artizanală

Până în prezent, în aceste localități se practica în special turismul de circulație și mai puțin turismul de sejur. Turismul de circulatie este motivat de interesul numeroșilor turiști pentru creația artistica și artizanală și de dorința acestora de a achiziționa astfel de creații direct de la sursă, de la producatorul însuși.

Turismul de sejur oferă în ateliere special amenajate, sub indrumarea unor artiști și meșteri populari, cursuri de inițiere în arta și tehnici arhaice populare (icoane pe sticlă, pictură naiva, sculptură în lemn și piatră, țesătorie populară, confecții și sculpturi populare, ceramică, muzică și dansuri populare, etc.).

Creații artizanale

LUCRARE DE

I

Icoană pe sticlă Sculptură în lemn

Sate turistice climaterice și peisagistice

Acestea sunt adecvate turismului de sejur și sunt situate în regiunile de deal și de munte, beneficiind de un cadru natural și poziție geografică izolată de centrele aglomerate și de marele artere de circulație. Casele sunt răspândite pe văi și pe coline, la o oarecare distanță unele față de altele, iar motivația fundamentală a celor care preferă turismul în aceste zone este reintoarcerea la natură.

LUCRARE DE

Sate turistice pescărești și de interes vânătoresc

În acestea, pe lângă cazare sunt organizate unele forme de agrement specifice: pescuitul și vânătoarea și sunt oferite servicii culinare – gastronomice pescărești și vânătorești.

LUCRARE DE

Sate turistice pomi – viticole

În aceste sate activitățile turistice sunt posibile pe toată durata anului, atât în perioada recoltării, cât și după aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor și a preparatelor obținute pe baza lor.

Sate turistice pastorale

În această grupă pot fi incluse în general, sate de munte, în care preocuparea de baza a localnicilor este creșterea oilor și a vitelor, iar atracțiile de baza sunt cele peisagistice și meniurile bazate pe produse lactate. Pentru divertisment pot fi organizate ospețe ciobănești (batal la protap, berbec haiducesc, balmoș, urdă și jintiță).

LUCRARE DE

Sate turistice pentru practicarea sportului

În această categorie sunt incluse satele montane și de deal care prezintă condiții pentru practicarea sporturilor de iarnă și satele nautice (litoral, deltă, râurile interioare, lacuri de acumulare) care atrag două categorii de turiști, în general din rândul tineretului, respectiv sportivii amatori inițiați în practicarea acestor sporturi și turiștii neinițiați ,dar dornici să le învețe și să le practice. În aceste sate pot funcționa puncte de închiriere a materialului sportiv și instructori recrutați din rândul populației locale, de schi, bob, înot, etc.

Pe lângă tipurile de sate amintite se deosebesc și sate balneare, sate muzeale, sate pentru turismul organizat, sate pentru turismul neorganizat.

Caracteristicile tipurilor de sate prezentate nu sunt tranșante, același tip putând cuprinde caractcristici specifice celorlalte tipuri, delimitarea realizată fiind mai mult de natură teoretică. Practic, flecare sat întrunește

LUCRARE DE

caracteristici diverse, ceea ce constituie o valență în plus pentru valorificarea potențialului lor turistic.

3.1.7. Tipuri de gospodării țărănești

Baza materială a turismului rural este formată din totalitatea gospodăriilor țărănești amenajate pentru primirea turiștilor, atestate în acest sens și racordate la o anumită formă de organizare.

Gospodăria țărănească reprezintă celula așezării umane de tipul satului. Funcțional, ea se compune dintr-o microplatformă agro-economică, alcătuită din locuința propriu-zisă, spațiile auxiliare (bucătarie de vară, magazii, etc.) și din anexele gospodărești (grajduri, fânare, cotețe).

Gospodăria agroturistică constituie o particularitate a gospodăriei sătești, în sensul că trebuie să răspundă la unele cerințe ale activității de turism rural, să fie capabilă să primească turiști, să asigure atât condiții optimc de cazare, cât și condiții de asigurare a hranei cu produse naturale, la alegere pentru turiști, oferind tot odată și o sumă de servicii ca: parcare în gospodărie, loc de joacă pentru copii, spații de recreere și odihnă, călăuza turistică, participare la manifestari tradiționale, etc. Aceasta trebuie să ofere turiștilor o amplasare favorabilă, o încadrare optimă în peisajul geografic al localității,

LUCRARE DE DSERTAȚIE

să aibă aspect plăcut și de curățenie, cu construcții bine întreținute, încadrate în spații verzi.

Întrucât gospodăriile țărănești sunt de o mare diversitate, clasificarea acestora, din punctul de vedere al utilității și destinației, se face în trei grupe de gospodării țărănești și anume:

▪ gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii. În momentul construirii acestora nu s-a avut în vedere integrarea în rețeaua turistică sau de cazare. În această grupa se încadrează gospodăriile care doresc să-și completeze veniturile și aderă la rețeaua de turism rural îndeplinind cel puțin condițiile minime și atestat pentru acest tip de activitate;

▪ gospodăriile construite pentru nevoile proprii și pentru alternativa turism rural. Acestea sunt întâlnite în general în zonele limitrofe marilor stațiuni sau în zonele cu tradiție turistică. De regulă, aceste gospodării păstrează arhitectura locală și îndeplinesc condițiile minime de confort pentru practicarea turismului rural;

▪ gospodării nou construite prevăzute cu echipamente și utilități pentru a corespunde cerințelor turismului rural. Acestea îmbunătățesc calitativ baza materială a turismului rural și sunt răspândite în toate zonele țării.

Clasificarea gospodăriilor țărănești din punct de vedere al serviciilor oferite turiștilor cuprinde:

▪ gospodăria agroturistică de găzduire, care este organizată și dotată corespunzător, astfel încât gospodarul să poată oferi turiștilor cazare și mic dejun;

▪ gospodăria agroturistică de găzduire și sejur care poate oferi pe lângă cazare și mic dejun și mesele de prânz și seară;

▪ gospodăria agroturistică de găzduire și sejur pentru copii, este organizată și dotată corespunzător pentru o oferi copiilor turiștilor și însoțitorilor săi în afară de cazare și pensiune completă cu alimente de bază produse și preparate în propria gospodărie în proporție de peste 50%.

Alături de gospodăriile agroturistice, care sunt clasificate în clase de confort agroturistic, în cadrul bazei materiale a turismului rural mai sunt incluse și fermele agroturistice si pensiunile agroturistice.

LUCRARE DE

Între spațiile destinate turiștilor și cele în folosință privată există anumite relații determinante pentru realizarea unor condiții optime de contort. Din acest punct de vedere deosebim două situații:

▪ spațiile pentru turiști sunt amplasate în aceeași clădire cu spațiile private ale proprietarului având intrarea comună pentru turiști și proprietari, situație cel mai des intâlnită în cazul amenajării unor construcții existente la care s-au adus numai modificări funcționale, situație care poate crea disconfort pentru turiști prin intersectarea activităților de întreținere și exploatare a locuinței cu fluxul de circulație al acestora și o a doua situație, cu intrarea separată și exclusive a turiștilor, soluție care elimină deficientele de mai sus fiind întâlnită în cazul clădirilor existente renovate sau reamenajate și în cazul construcțiilor noi;

▪ spațiile destinate turiștilor sunt amplasate într-o clădire independentă de locuința proprietarului și anexele gospodăriei, situație ce oferă condiții optime de confort pentru turiști.

Promovarea ofertei îmbracă diverse forme. Astfel, promovări de forma "Turism rural" și "Vacanța în gospodăria țărănească"- s-au făcut în Germania la nivelul regiunilor, însă nu s-au dovedit eficiente. În 1990 a luat ființă "Grupul de lucru pentru vacantă în gospodăriile tărănești și turismul rural din Germania”.

Revenind la elementele specifice turismului rural românesc, considerăm că în perspectivă accentul trebuie pus pe bazele mici, mai flexibile la opțiunile cererii și mai ușor adaptabile la restructurările funcționale.

Modernizarea bazelor existente și activitatea promoțională mai intensă, în special pe plan internațional, sunt cele două condiții ale intensificării exploatării turistice și eficienței acestei ramuri în România.

Întrucât numeroase din amenajările existente acum sunt precare, unele dintre acestea fiind nefuncționale este necesară o strategie de implantare graduată a turismului rural care să înceapă prin câteva măsuri concrete dintre care se amintesc:

▪ realizarea unei infrastructuri moderne;

▪ îmbunătațirea substanțială a accesului turiștilor și utilizarea resurselor etnofolclorice și culturale ca suport în promovarea turismului rural;

▪ sporirea calității serviciilor oferite;

▪ dezvoltarea ofertei complementare și integrarea într-un sistem de rezervare;

LUCRARE DE

▪ îmbunătățirea condițiilor de confort;

▪ negocierea de tarife diferențiate și preferențiale.

3.2. CEREREA DE TURISM RURAL

Asemenea tuturor proceselor din geosferă, fenomenul turistic rural are o dinamică proprie, iar dezvoltarea sa se realizează atât în plan extensiv, noi teritorii intrând în sfera exploatării de profil, cât și în formă intensivă prin amplificarea și diversificarea activităților turistice în vechile areale. În opinia noastră, corelarea tendințelor extensive cu cele intensive și asocierea lor frecventă va conduce la remodelarea spațiului turistic rural și la evidențierea unor sisteme funcționale care vor conserva numai în anumite proporții parametrii structurilor anterioare.

Analiza cererii turistice trebuie să pornească de la două premise esențiale și anume: capacitatea de cumpărare a clienților și voința lor de a cumpăra. Prima premisă este direct influențată de veniturile disponibile ți indirect de indicele prețurilor. Influența conjugată a celor doi parametrii generează cererea solvabilă.

Cea de-a doua premisă, respectiv voința de cumpărare, reprezintă latura subiectivă a deciziei de repartizare efectivă a disponibilităților bănești pentru cumpărarea de servicii turistice. La rândul său se înțelege că voința de cumpărare va depinde de structura și intensitatea trebuintelor pentru astfel de servicii.

Două concepte, aparent similare, caracterizează cererea turistică. Pe de o parte, este vorba de cererea turistică propriu-zisă, iar pe de altă, consnmul turistic.

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îșî manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât prestarea unor servicii renumerate la locul de destinație.

Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de cererea turistică pentru achiziționarea unor servicii și bunuri legate de motivația turistică.

Motivația turistică cuprinde, în esență, trebuințe, impulsuri, intenții, valențe și tendințe specifice având caracter personal, influențat de o mulțime de factori, între care mediul geografic, atitudinile față de acesta și față de propria persoană, scopul conștient ca răspuns programatic la trebuinte.

Se știe că piramida motivațională umană este structurată astfel;

LUCRARE DE

▪ motivația socială (de afirmație, de adeziune, identificare cu alții, apartenența la grup, comunitate culturală) se identifică în nevoia omului de a căuta grupul, de a se integra în acest grup;

▪ motivația cognitivă (de cunoaștere, ințelegere, descoperire) se identifică în nevoia de a cunoaște tradiții, obiceiuri, meșteșuguri, istorie, civilizație;

▪ motivația de concordanță înre cunoaștere, simțire și acțiune, care contribuie la integrarea personalității și se regăsește în acțiuni turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia de refugiu în locuri liniștite din mijiocul naturii;

▪ motivația de repaos și reconfortare satisfăcută printr-un complex de condiții și mijioace în afara rețedinței permanente;

▪ motivația estetică care exprimă tendința spre frumos, spre artă, cultură și civilizație, spre peisaje inedite.

Toate aceste elemente trebuie foarte bine cunoscute și corect interpretate de către toți cei care desfășoară o activitate de turism rural.

Potrivit lui Postelnicu, cererea turistică este cantitatea de servicii pe care o persoană dorește și este capabilă să o cumpere la un anumit preț și într-o perioadă dată de timp.

Consumul turistic se poate realiza în mai multe etape, în timp și spațiu și anume:

▪ înainte de deplasarea spre locul de destinație turistică, dar legat de acesta (ex. procurarea echipamentului sportiv);

▪ în timpul deplasării spre locul de destinație (ex. transportul turistic);

▪ la locul de destinație (cazare, masă, agrement, tratament).

3.2.1. Particularități specifice cererii de turism rural

Pe lângă trăsăturile menționate, consumatorul de turism rural este deosebit, datorită unor atitudini și preferințe legate de mediul pe care îl vizitează. Aceste trăsături trebuie să servească drept ghid pentru planificarea elementelor care urmează a fi oferite și anume:

▪ cu cât clientul este mai individualist, el îșî planifică de unul singur vacanțele cu familia;

▪ îșî schimbă foarte des destinația;

▪ caută atenție personală;

LUCRARE DE

▪ respinge vacanțe complete și planificate în prealabil;

▪ apreciază experiențele diverse, contactul cu autohtonul și cu tradiționalul.

În general, elementele de bază asociate, din punctul de vedere al cererii, pentru a te putea bucura de vacanțe în zone rurale sunt: contactul cu natura, contactul cu tradiționalul și cu autohtonul.

Aceste componente, în general, definesc într-o formă comună speranțele de bază ale clienților turismului rural din Europa, diferite de tipul de cazare sau de petrecere a timpului liber ales.

Astfel este fundamental ca aceste trei elemente să fie dominante în cadrul seviciilor oferite (cazare, activități, produse alimentare, timp liber, etc.) ca și în imaginea turistică prezentată pentru a le vinde.

Referitor la motivații, este practic imposibil să se stabilească un tabel de calitate care, dacă nu este exclusivă, servește ca o metodă de orientare în domeniul comportamentelor și nevoilor aparținând diferitelor segmente de cerere identificate.

Agroturistul: principala sa motivație este contactul cu lumea pur rurala prin mijiocirea tradițiilor și a mediului productiv. Se apreciază în primul rând contactul cu lumea rurala cu viața de zi cu zi și cu activitățile productive.

Sportivul: principala sa motivație este practicarea unei activități sportive în contact cu natura. Acesta este un sector la care cererea manifestă o tendință de creștere fiind combinat uneori cu alte motivații. Sportivul apreciază condițiile potrivite pentru practicarea activității sportive mai mult decât orice alte componente ale produsului.

Turistui in masă: este turistul care practică turismul rural pentru că este la modă. El merge în vacanță de câteva ori pe an și este atras de contactul cu natura, de liniște, de mesele bune, de faptul de a face ceva deosebit, dar în primul rând de a se simți confortabil chiar și departe de centrele urbane.

Se poate verifica faptul că deobicei, consumatorii de turism rural vin de cele mai multe ori din aceeași țară, în general din orașele mari, oameni cu vârsta între 25 și 55 de ani, care folosesc mașina proprie și se deplasează cam 100 de km pentru un weekend și 300 de km pentru vacanță. Nivelul economic și cultural general este mediu sau mediu superior. Există o predominare din partea profesiunilor liberale, a intelectualilor și a tehnicienilor calificați.

LUCRARE DE

3.2.2. Indicatorii cererii turistice

Această grupă de indicatori reflectă evoluția în timp a cererii turistice, interne și externe, care se va repercuta direct asupra mărimii rezultatelor valorice obținute și asupra efortului făcut pentru satisfacerea ei. Dintre acești indicatori se amintesc:

▪ indicele modificării în timp a cererii turistice globale (interne și externe);

▪ ponderea cererii interne și externe în totalul cererii turistice dintr-un an oarecare;

▪ modificarea în timp a cererii interne și externe;

▪ proveniența regională a cererii turistice interne;

▪ distribuția cererii pe principalele forme de cazare.

În analizele economice se utilizează în mod frecvent și alți parametrii și anume:

▪ durata medie a sejurului, indici privind sezonalitatea cererii turistice precum și coeficientul de sezonalitate a cererii turistice.

3.2.3. Cuantificarea circulatiei turistice

Circulația turistică reprezintă manifestarea efectivă a cererii turistice. Principalii indicatori ai circulației turistice sunt:

▪ numărul turiștilor din care români și strâini;

▪ numărul zilelor state de turiști pentru români și străini;

▪ gradul de ocupare sau coeficientul de utilizare a capacității de cazare total, din care români ăi străini.

Cuantificarea circulației turistice – se bazează pe diverse metode, cu grade diferite de complexitate și utilizează o gamă largă de indicatori cei mai reprezentativi fiind: numărul mediu de turiști, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice, preferința relativă a turiștilor, coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu variația veniturilor.

Fără statistici nu e posibil să evaluăm fluxurile turistice actuale, nici să anticipăm ce se va întâmpla în viitor.

LUCRARE DE

Una din problemele importante care se ridică este aceea a găsirii și utilizării unor metode uniforme de culegere a informațiilor, pentru a obține statistici relevante.

Informațiile fanizate de statisticile actuale sunt, însă, în frecvente cazuri insuficiente și nu permit măsurarea tuturor elementelor componente ale activității turistice. Ele sunt deficitare mai ales atunci când este vorba de circulația turistică intenă care, în mare măsură, rămâne necunoscută.

Întrucât numeroase aspecte ale activității turistice sunt dificil de cuantificat, dacă nu chiar imposibil, în general ceea ce se urmărește este să se obțină o imagine de ansamblu, care să permită aprecieri de ordin general asupra evoluției viitoare.

CAPITOLUL 4

CONCEPT PROPRIU PRIVIND DEZVOLTAREA TURISTICĂ ÎN SPAȚIUL RURAL

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare-chei din economia mondială.

Turismul în România are multe de oferit din punct de vedere turistic iar din punct de vedere cultural, țara este extrem de diversificată – se pot vizita fortărețe medievale, mănăstiri bizantine, casteluri și case țărănești decorate după specificul regional.

Pentru cei ce vor să evadeze în locuri ferite de mâna omului, aceștia pot opta pentru drumeții pe traseele turistice ce străbat Carpatii – un lanț de munți primitori în toate anotimpurile, atât pentru trasee montane vara, cât și pentru facilitățile oferite iubitorilor de sporturi de iarna.

Însă trebuie schimbate multe aspecte, iar pentru aceste schimbări am conceput niște nevoi prioritare:

▪ Comandarea unor studii de interes județean și local care să analizeze

problema turismului la nivel județean, local cât și particular luând în analiză

anumite obiective turistice și structuri de primire turistică.

LUCRARE DE

Dezvoltarea sectorului cu produse ecologice care prezintă interes pentru tot mai multă lume.

Se constată o situație net superioară în alte județe care au investit

bani în proiecte care au atras finanțări externe. În județul nostru posibilii

investitori nu au la dispoziție studii privind resursele locale existente,

capacitățile acestora și posibilitățile de dezvoltare viitoare ale unor zone cu

potențial turistic.

▪ Materializarea acțiunilor din turism pe baza unor hotărâri de consilii județene și locale.

Datorită greutăților cotidiene, acest subiect este tratat cu indiferență sau amânat continuu, în pofida faptului că ar putea constitui o sursă importantă de venituri.

▪ Conștientizarea la nivelul fiecărei primării, a societăților comerciale și a

cetățenilor a importanței activităților de ordin turistic și a beneficiilor care

rezultă din acest gen de activități.

▪ Crearea unor surse diverse de informare pentru turism, având caracter

permanent, căci în țările cu tradiție în turism publicitatea este sufletul acestei activități.

Turiștii, agențiile de turism, punctele de trecere a frontierei, benzinăriile, și nu în ultimul rând mass-media, sunt invadate de materiale publicitare conținând informații diverse asupra obiectivelor turistice și a structurilor de primire în turism realizate în termeni superiori din punct de vedere calitativ.

Există, de asemenea, pe rețelele internet, pagini web pentru fiecare județ și localitate unde apar diverse informații însoțite de hărți realizate sugestiv și însoțite de imagini color, ușor accesibile publicului larg. Demersurile în acest domeniu în județu sunt timide.

▪ O altă acțiune începută și neterminată este cea a realizării panourilor

reflectorizante pentru semnalizarea obiectivelor turistice.

Organizarea unor acțiuni care să îmbunătățească aspectul peisajului urban și rural atât în intravilanul cât și în extravilanul localităților.

Aceste aspecte, care ar putea părea colaterale, cu impact mai serios

asupra problemelor de mediu, afectează, în fapt, grav atât viața cotidiană a

localnicilor cât și a celor veniți din afară. Poluarea, proasta gospodărire a unor comunități, dezordinea au pentru toți cetățenii un impact negativ, iar pentru străini, mai ales, creează o cât se poate de proastă impresie.

▪ Realizarea materialelor publicitare tipărite pentru turism (atlasul județului,

LUCRARE DE

cărți cu monumente deosebite ale județului, pliante, hărți turistice, etc.) și

distribuirea lor în puncte cheie.

▪ Crearea unor compartimente de informare în turism la nivelul Consiliului

Județean și la nivelul primăriilor locale, pe lângă centrele de informare a

cetățenilor.

▪ Alocarea unor fonduri pentru publicitate în mass-media (centre specializate

în turism, ziare de interes local și național, posturi de televiziune, pagini web etc.).

▪ Realizarea panourilor reflectorizante pentru obiectivele turistice ale

județului pentru care există hotărâre a Consiliului Județean. Însă asupra tuturor acestor măsuri planează riscul insuficienței fondurilor

necesare a fi alocate.

▪ Organizarea unor acțiuni legate de buna gospodărire și înfrumusețare

a localităților, materializate prin programe de măsuri aprobate prin hotărâre de consiliu în care să fie implicate și persoane beneficiare ale ajutorului social.

▪ Organizarea unui concurs județean care să acorde premii stimulative

pentru “Cea mai bine gospodărită localitate” și a unor concursuri locale cu

premii pentru “Cea mai bine îngrijită gospodărie din localitate”.

Dar să fim optimiști și să credem cu tărie că noul ministru al turismului va reuși să readucă turismul român pe picioare așa cum era odată și va reuși atragerea străinilor la noi în țară ca turiști.

LUCRARE DE

BIBLIOGRAFIE

Albotă, M. G., Munții Ceahlău: schițe, fotografii și hărți.Sibiu, 1992.

Bal Ana Acorduri de asociere a țărilor est-europene la Unirea Europeană. ASE, București, 1995.

Bari I., Economie mondială. Editura didactică și pedagogică București, 1994.

Basno C., Darcan N., Operațiuni bancare. Editura didactică și pedagogică, București, 1996.

Berindei I., Măhara Gh., Câmpia Crișurilor , Crișul Repede, Țara Beiușului. Cercetări în geografia României. ASE București, 1997.

Berlescu Elena, Mică enciclopedie de balneoclimatologie a României. Editura ALL, București, 1996.

Botez Gloria, Îndrumător pentru turismul rural. Editura Rentrop & Straton, București, 1998.

Bran Florina, Istrate I., Turismul ecologic. În Tribuna economică nr. 1-34/1996.

Cocean P., Geografia turismului românesc, Universitatea Ecologică, Deva, 1998.

Coșea M., Radocea A., Raportul dezvoltării umane în România. București, 1996.

Culda Sidonia, Considerații privind dreptul de proprietate asupra terenurilor societăților comerciale dobândit în baza legii 15/1990. În Revista Agricultura, Cluj-Napoca, 1999.

Erdeli G., Istrate I., Amenajări turistice, Editura Univers București, 1996.

Firuța Corina, Popa A., Dicționar euro-turistic poliglot-retroversiv, București 1992.

Fisher I., Peisaje din Carpați – album. Editura Sport Turism, București, 1980.

Ghereș Marinela, Agroturism în zona munților Trascău. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj- Napoca, 1998.

Guș P., Ghereș Marinela, Propuneri privind asigurarea competivității

în turismul rural românesc. În lucrările simpozionului Agicultura în

LUCRARE DE

perspective mileniului III, Universitatea de Stiințe Agricole și

Medicină Veterinară, Cluj-Napoca, 1999.

17.Guș P., Programul Ecos Ouverture, Proiectul Transhumanța în România,

Cluj- Napoca, 1999.

18.Iordache Gh., Ocupații tradiționale pe teritoriul României, Editura Scrisul

românesc, Craiova, 1985.

19.Ispas Sabina, Cultură orală și informație culturală. Anuarul Arhivei de

Folclor, Cluj- Napoca, 1996.

20. Istrate I., Bran Florina, Roșu A.G., Economia turismului și mediului

înconjurător, Editura Economică, București, 1996.

21.Lazarovici Gh., Cluj- Napoca inima Transilvaniei, Editura Studia, Cluj-

Napoca, 1997.

22.Minciu Rodica, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, Brașov,

1995.

23.Pavel Emilia, Studiu de Etnologie românească, Editura Junimea, Iași,

1990.

24.Popescu A., Bistrița aurie- album, Editura Sport Turism, București, 1982.

25.Postelnicu Gh., Introducere în teoria și practica turismului, Editura Dacia,

Cluj- Napoca, 1997.

26.Postelnicu Gh., Turism internațional, Relații și perspective, Editura Casa

cărții de știință, Cluj- Napoca, 1998.

27.Rey R., Civilizație montană, Editura Științifică și Enciclopedică,

București, 1985.

28.Stanciu Gh., Neagu V., Coordonate ale programului de dezvoltare a

agriculturii și spațiului rural, pentru perioada de pâna în anul 2020.

București, 1996.

29.Gheorghe Barbu, Turismul în economia națională.

30.Minciu R., Boron P., Neacșu N., Economia turismului.