Valorificarea Potențialului Turistic In Judetul Mures

=== l ===

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………….4

Capitolul 1. Prezentarea potențialului turistic…………………………………………….6

Considerații generale………………………………………………………………6

Analiza structurală a potențialului turistic……………………………………….7

Categorii de potential turistic si valorificarea turistică………………………………..8

Forme de turism în valorificarea potențialului turistic…………………………..14

Valorificarea potențialului turistic și protecția mediului înconjurător…………15

Capitolul 2. Prezentarea judetului Timiș………..………………………………………….16

2.1 Potențialul natural ………………………………………………..……………..16

2.1.1 Relief…………..………………………………………………..……16

2.1.2 Clima………………..…………………………………………………17

2.1.3 Hidrografia…………………………………………………………….18

Fauna și vegetație……………………………………………………..19

2.2 Potentialul antropic.……………………………………………………………..20

Piețe………….…………..…………………………………………..23

Lăcașuri de cult…..….…………………………………….………..24

Monumente și clădiri istorice ……..……………………………….26

Capitolul 3. Analiza echipamentelor turistice existente ……………………….………………28

3.1 Forme de turism practicate în judetul Timiș………………………………………28

3.2 Analiza infrastructurii pentru turism………………………………………………30

3.3 Analiza SWOT a economiei municipiului Timișoara………………………….…35

Capitolul 4. Analiza indicatorilor turistici…………………………………………………41

4.1 Principalii indicatori economici……………..……..………….………………..…..41

4.2 Circulația turistică…………………………………………………………….…..46

4.3 Durata medie a sejurului……………………………………………………….…..49

4.4 Densitatea turistică…………………………………………………………….…..50

Capitolul 5. Propuneri de dezvoltare a activităților și infrastructurii pentru turism…….51

5.1 Starea actuală a turismului în județul Timiș………………………………………………….51

5.2 Caracterizarea stării actuale a turismului……………………………………….…52

5.3 Strategia de dezvoltare economico-socială a județului Timiș……………………………53

5.4 Propuneri pentru dezvoltarea turistica a județului Timiș…………………………64

Concluzii …….……….………….….………………………………………………………. .68

Bibliografie……………………………………………………………………………………70

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………….71

Introducere

Turismul este cunoscut ca fiind cea mai largă industrie. Veniturile sale au o proporție semnificativă în economia multor țări și este una din cele mai mari producătoare de locuri de muncă. Contribuția sa la PNN, angajarea și dezvoltarea regională sunt bine documentate, spre deosebire de alte sectoare, este prevăzut să crească în importanță în următoarele decenii ca urmare a creșterii timpului liber. În turism informația are un rol, foarte important, de fapt informația a fost descrisă ca fiind “sângele” unei industrii, fără care un sector nu poate funcționa. Turiștii au nevoie de informație înainte de a pleca în călătorie pentru a-i ajuta să planifice și să aleagă între opțiuni, și de asemenea se observă creșterea nevoii de informație în timpul călătoriei ca o tendință spre creșterea călătoriilor independente. Aceasta cere de asemenea informații reflectând surse subtile: vacanța anuală și chiar week-end-ul sunt mai mult asociate cu enormul risc financiar și emoțional.

În Vest în special, timpul a devenit o marfă rară, mai ales pentru cupluri timpul petrecut împreună este mai mult fugitiv. De aceea, pentru mulți consumatori, vacanța lor anuală reprezintă o investiție emoțională mare care nu poate fi ușor înlocuită dacă ceva nu merge bine. De aceea, de când călătorii nu pot pretesta produsul sau să-și primească banii ușor înapoi dacă excursia nu se ridică la așteptările lor, acces exact, demn de încredere, punctual și informațiile relevante sunt esențiale să ajute să ia o hotărâre potrivită. După Buhalis D. (1997), “cu cât gradul de risc este mare în contextul pre-cumpărării, cu atât tendința consumatorului de a căuta informații despre produs este mai mare.” Această nevoie de informații este sporită de caracteristicile produsului turistic. În principal, printre acestea este intangibilitatea, spre deosebire de mărfuri, produsul turistic nu poate fi cercetat înainte de cumpărare și de aceea este aproape complet dependent de caracteristici pentru a-i ajuta pe consumatori să ia o decizie de cumpărare.

Această lucrare cuprinde o analiză turistică a județului Timiș, fiind structurată pe cinci capitole. Primul capitol conține o prezentare generală a potențialului turistic. Al doilea cuprinde o prezentare a județului din punct de vedere al localizării, climei și reliefului și una socio-culturală. În capitolul al-treilea am analizat formele de turism si infrastructura județului Timiș și am realizat o analiză swot. Cel de-al patrulea capitol conține o analiză detaliată a circulației turistice, a duratei media sejurului și a densității turistice si am făcut referire la principalii indicatori economici. În finalul lucrării, mai exact la capitolul cinci, am vorbit despre strategii, planuri și obiective de dezvoltare atât economico-socială, cât și turistică a județului Timiș.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA POTENȚIALULUI TURISTIC

1.1 Considerații generale

În literatura de specialitate se uzitează concepte și terminologii variate, ca formă și conținut, privitoare la noțiunile de potențial și patrimoniu turistic.

Într-o accepțiune generală, potențialul turistic al unui teritoriu dat sau stațiune turistică este definit ca „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-demografice și tehnico-economice, recunoscute științific, cantitativ și calitativ și dovedite prin practică și care, prezintă posibilități de valorificare turistică și dau anumită funcționalitate pentru turism“ (Vasile Glăvan, 1995). Cu alte cuvinte un teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări tehnice și turistice, în contextul protejării mediului înconjurător, poate determina o activitate de turism, care să permită intrarea acestuia în circuitul turistic.

Componentele naturale sau antropice sunt privite de către specialiști ca „atracții turistice“ și „resurse turistice“, termeni al căror conținut diferă.

Noțiunea de „atracție turistică“ definește mai mult latura afectivă a diferitelor componente ale potențialului turistic, referindu-se mai ales la aceea ce se impune atenției și produce impresii de o intensitate ridicată de natură estetică, cognitivă, educativă etc. Componentele cultural-istorice, tehnico-economice și chiar o parte din cele naturale (peisaje, forme de relief, lacuri, specii de plante și animale etc.) pot fi desemnate ca atracții turistice.

Termenul de „resursă turistică“ este mai complet și redă implicațiile acesteia în activitatea de turism, ca domeniu economic. Prin specificul, conținutul și valoarea lor, resursele turistice, mai ales cele naturale, reprezintă pe de o parte, atracții turistice, pretabile pentru vizitare (peisaje, peșteri etc.) iar, pe de alta, pot fi valorificate direct în activitatea de turism ca „materie primă“, constituind, în urma activității umane de valorificare și de amenajare, diferite produse turistice și generând anumite forme de turism (ex. resursele de ape minerale, gaze și nămoluri terapeutice, stratul de zăpadă și domeniul schiabil neamenajat, acumulări de apă etc.).

În literatura de profil, noțiunea de potențial turistic este redată și prin noțiunile de „fond turistic“ și „patrimoniu turistic“.

„Fondul turistic“ reunește totalitatea resurselor naturale și culturale de natură turistică, ce constituie baza ofertei turistice potențiale a unui teritoriu, considerat ca o destinație turistică, ceea ce este corect.

Varietatea resurselor și atracțiilor turistice ale unei țării, specificul acțiunii și influenței lor în activitatea turistică fac necesară delimitarea a două categorii de potențial turistic și anume: natural și antropic, în concordanță cu componentele mediului înconjurător.

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief și structuri geologice, condiții climatice, ape, vegetație și faună, peisaj, natură protejată etc. inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenției omului, care au o valoare turistică și dau funcționalitatea turistică a teritoriului.

Potențialul turistic antropic cuprinde elementele cultural-istorice, tehnico-economice și socio-demografice, care, prin valoarea intrinsecă, interesează activitatea de turism și generează anumite fluxuri turistice.

Potențialul turistic, reprezintă oferta turistică potențială a unui teritoriu dat, iar împreună cu echipamentul de producție a serviciilor turistice, respectiv baza tehnico-materială specifică (structuri de cazare, de alimentație, tratament balnear, de transport turistic și agrement), masa de bunuri alimentare și industriale destinate consumului turistic, infrastructura generală și turistică, forță de muncă, precum și condițiile de comercializare (prețuri, tarife, facilități, agenții turistice etc.) formează oferta turistică reală (efectivă) sau patrimoniul turistic.

Oferta turistică potențială (resurse naturale, atracțiile cultural-istorice, tehnico-economice și socio-demografice) constituie de fapt „materia primă“ pentru turism, care se materializează în diferite produse turistice prin munca celor ce lucrează în turism, muncă concretizată în prestațiile de servicii turistice.

Analiza structurală a potențialului turistic

Componentele naturale sunt variate ca structură și se impun în potențialul turistic în mod diferențiat, adică: relieful și structurile geologice: peisagistic, ca suport al activității de turism, ca „materie primă“, științific, ca monument al naturii, ca risc geomorfologic și geologic; clima prin parametrii meteorologici – factori limitativi și favorabili, sezonalitatea activității de turism – ca resursă climatoterapeutică – indici de confort termic, de stres cutanat, bioclimatic total, tipuri de vreme – organism, tip de bioclimat – peisagistic, ca risc climatic; apele de suprafață: peisagistic și estetic, funcțional – ca agrement, științific și monument al naturii, risc hidrologic; apele subterane: peisagistic și estetic, balneoterapie (apele minerale), științific și monument al naturii, alimentare cu apă; vegetație: peisagistic și estetic, recreativ-social (pădurile), sanitară și terapeutică, depoluare și termo-moderatoare, cinegetică (fond), științifică (specii, arii protejate), poziția geografică; fauna: structura speciilor, peisagistic și estetic, cinegetic, științific și monument al naturii, poziția geografică; peisajul geografic: valoare estetică și științifică, recreativă, funcțională; ariile protejate deschise turismului (protecția și conservarea mediului, peisagistică și estetică, științifică și educativă, recreere, odihnă și turism; poziția geografică: raportarea față de anumite repere, localități și arii turistice, căi de comunicații, arii emitente și receptoare de turiști etc.

Obiectivele turistice cultural-istorice, variate ca structură, se impun prin valoarea: mondială, națională, regională sau locală, istorică și arheologică, memorială și documentară, artistică, cultural și tradițională, peisagistică, urbanistică și ambientală, ca stare tehnică și grad de protecție, accesibilitate;

Obiectivele turistice economice, de arhitectură inginerească, sportive, interesează prin

valoarea: tehnico-inginerească, amploare și grandoare, istorică și arheologică, internațională și națională a evenimentelor și obiectivelor, culturală, științifică și educativă, estetică, arhitecturală și ambientală, accesibilitate.

Populația, rezervor pentru cererea turistică de servicii, forță de muncă, element dinamic în calitatea serviciilor, ospitalitate; așezările umane ca destinații turistice și centre emitente de turiști.

Categorii de potențial turistic și valorificarea turistică

Potențialul turistic montan

Formele de turism sunt multiple, de la odihnă și recreere, practicarea sporturilor de iarnă și de vară, tratament balnear, ecoturism, turism rural și agroturism, cultural până la practicarea celor mai diverse sporturi extreme (de aventură).

Stațiunile turistice alpine au o echipare tehnică deosebită: vaste domenii schiabile amenajate (cu pârtii de schi alpin, schi fond, snowboard, schi acrobatic, trambuline, săniuțe, piste de currling, școli și grădinițe de schi etc.), dotări de agrement, piscine, centre de fitness, centre și complex sportive, centre de echitație, terenuri de sport etc..

Munții Alpi dispun de cel mai complex potențial turistic montan și cea mai puternică echipare turistică din Europa, reprezentând prima destinație pentru sporturi de iarnă din lume.

Succint, se înscrie cu o mare diversitate de relief, cea mai complexă morfologie glaciară, variate aspect peisagistice glaciare și carstice, ghețari actuali, imense domenii schiabile (inclusiv pe ghețari), râuri și lacuri pentru nautism, parcuri naturale, așezări umane cu monumente istorice și castele, zestre etnografică și tradiții populare, activități economice tradiționale etc.

În Munții Alpi sunt diferențieri regionale în ceea ce privește structura potențialului turistic alpin precum și în valorificarea acestuia, experiența și tradițiile istorice și economico-sociale naționale și locale. Se evidențiază astfel unitățile alpine statale, ale căror amenajări și echipări tehnice se interferează uneori în aria transfrontalieră: Alpii Francezi, Alpii Elvețieni, Alpii Austrieci, Alpii Germani, Alpii Italieni și Alpii Sloveni.

Munții Carpați se înscriu cu un potențail turistic montan și alpin de complexitate medie, ca și echiparea turistică, de altfel.

Munții Carpații Nord-Vestici (Slovacia și Polonia) au un potențial turistic montan și cultural-istoric important, valorificat prin renumite stațiuni turistice pentru odihnă și practicarea sporturilor de iarnă.

Munții Carpații Sud-Estici pe teritoriul României, au un potențial turistic mai variat și în parte, mai puțin valorificat.

În America de Nord, Munții Cordilierii Nord Americani și Munții Appalachi dispun de un potențial turistic deosebit de complex, în care se impun Parcurile Naționale și Parcurile Naționale de Recreație, domeniile schiabile, diversitatea peisajistică și a atracțiilor naturale dar și atracțiile culturale și istorice cu vestigii coloniale, legate de războiul de independență, de colonizarea vestului sau de populația indiană adăpostită în câteva parcuri naționale, fie clădiri și orașe moderne.

Domeniile schiabile sunt amenajate și echipate modern, în multe stațiuni montane din SUA și Canada s-au desfășurat Jocurile Olimpice de iarnă.

Potențialul turistic de litoral

Are o complexitate mare în alcătuire (tipuri de țărm, plaje, construcții biogene, caracteristici climatice, apa mării (oceanului) cu diferite proprietăți, alte resurse naturale, factori naturali de cură – ape minerale, nămoluri terapeutice, bioclimat –, obiective cultural-istorice (monumente de artă și arhitectură, monumente istorice, edificii arhitectonice, biserici, muzee etc.) care îmbogățesc zestrea turistică a litoralului în unele țări.

Oferta de litoral este diversă, iar unele stațiuni se aliniază la standarde ultramoderne: spații de cazare diverse (hoteluri, sate de vacanță, vile), animație și agrement: parcuri acvatice, piscine, terenuri de sport, bowling, minigolf, fitness, săli pentru aerobic, body-building, școli de navigație, centre de croazieră și de schi nautic, sporturi nautice diverse, cazinouri, teatre etc.

Litoralul favorizează crearea unei oferte larg diversificată pentru odihnă, recreere, cură heliomarină și talasoterapie, cultură și cunoaștere, sporturi nautice și practicarea altor sporturi, scufundări, croaziere, vânătoare și pescuit sportiv subacvatic, filmări subacvatice etc.

Litoralurile lumii se diferențiază între ele prin unele condiții de relief (litoral cu fiord, rias, estuar, deltă, coraligen etc.) și de climă (litoraluri intertropicale, mediteraneene, baltice, nordice, temperate), de gradul de dezvoltare socială, culturală și economică a țării și de amenajarea și echiparea turistică și dotarea tehnico-edilitară etc..

Se evidențiază, astfel, unele diferențieri regionale ca alcătuire de potențial și mai ales ca ofertă turistică, în curs, exemplificându-se cu unele dintre cele mai căutate destinații turistice.

Evidențiem astfel: litoralul mediteranean european (spaniol, francez, grecesc, turcesc); litoralul mediteranean nord-african (marocan, algerian, tunisian și libian); litoralul Mării Negre (bulgar, ucrainean, rusesc, georgian și românesc); litoralul Floridei (SUA) și litoralul Golfului Mexic și al Mării Caraibilor.

Toate aceste litoraluri se disting prin stațiuni turistice importante, unele cu renume internațional datorită ofertei turistice ultramodernă și condițiile naturale ambientale de excepție.

Potențialul turistic balnear

Potențialul turistic balnear este destul de complex, cuprinzând circa 10 componente, ca substanțe balneare sau factori naturali de cură: ape subterane minerale și termominerale, apa de mare, apa lacurilor terapeutice, nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, salinele, aeroionizarea și bioclimatul, plantele medicinale, cu proprietăți fizico-chimice, rezerve variate și cu indicații balneoterapeutice specific. Între cele mai importante atracții: apele minerale și termominerale cu următoarele trăsături: o mare varietate fizico chimică: oligominerale, carbogazoase, bicarbonatate, alcalino-teroase, feruginoase, sulfuroase, sulfatate, clorurate, clorurate-sodice, iodurate, arsenicale, radioactive etc.; dispersie mare pe mapamond, de la munte la mare, concentrare a felurite tipuri de ape pe spații restrânse; paletă largă de utilizare balneomedicală în cura internă și externă în circa 14 afecțiuni medicale înregistrate la OMS; valorificare complexă (cură balneară, apă de masă, agrement, extragere de săruri sau gaze); apele carbogazoase sunt însoțite de regulă de gaze terapeutice, mofetice (CO2) sau solfatare (CO2+H2S), valorificate în afecțiuni circulatorii periferice și cardiovasculare; apa unor lacuri terapeutice este cloruro-sodică, iodurată sau sulfatată, clorurată, sodică; nămolurile terapeutice (sapropelice, sedimento-argilose, precipitate de izvor, turbe descompuse biochimic) utilizate în boli reumatismale, circulație periferică; salinele (microclimat de salină) pentru afecțiuni astmatice; aeroionizarea și bioclimatul indicate pentru tonificarea organismului, convalescențe, nevroze ușoare; plante medicinale folosite pentru băi de plante, ceaiuri și preparate medicamentoase.

Oferta balneară este diversă cu spații de cazare (hoteluri, vile, pensiuni turistice), baze de tratament cu factori de cură (independente sau „sub același acoperiș cu hotelul“); centre de fitness, de talasoterapie, piscine, dotări de agrement diverse (terenuri de sport), divertisment cultural, cazinouri, terenuri pentru cură de teren etc.

Ca forme de turism, pe lângă tratamentul balnear (cură balneară, de sănătate) în stațiunile

balneoclimatice sunt prezente odihna și recreerea, practicarea sporturilor, turismul cultural, de reuniuni etc.

Pe mapamond există o mare varietate de factori naturali de cură, cu rezerve și indicații balneomedicale (balneo-terapeutice) diverse. În Europa se concentrează în ariile montane și de podiș hercinice, în arii vulcanice sau în câmpie, ca apele de zăcământ.

Cele mai importante destinații balneare sunt în Franța (peste 100 stațiuni moderne), Italia, Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, România etc., cu stațiuni balneoclimatice reunite ca Vichy, Evian, Tivoli, Montecatini, Baden Baden, Veisbaden, Karlovy-Vary, Bardajov etc..

Potențialul turistic al ariilor naturale protejate

Pornind de la definiția ariei naturale protejate, se prezintă cele șase grupe de arii, cu managementul definit legislativ și motivațiile turistice pentru care ar putea fi vizitate de către turiști (exclusiv rezervațiile științifice).

Parcurile naționale de pe mapamond, cunosc o mare varietate în ceea ce privește structura și valorile ecologice sau turistice având, totodată, și o specializare: protecție peisaje, floră și faună+turism, agreement (stațiuni turistice) ca în SUA, Canada, Europa; protecție peisaje, floră, faună+populația de indieni (SUA, Africa): protecție peisaje, floră, faună+vestigii arheologice indiene (SUA, America Centrală și Latină); agrement, recreere+protecție faună, floră, peisaje (SUA); peisaje, floră, faună (Canada) etc.

Pentru valorificarea în turism, recreere și cunoaștere, ariile protejate prezintă o zonificare funcțională, în raport cu categoria respectivă (rezervație științifică, parc, preparc – în parcuri naționale; rezervație strict protejată (științifică), zonă tampon, zonă de reconstrucție ecologică, zonă economică (inclusiv turism) în rezervații ale biosferei.

Motivațiile pentru vizitarea unei arii protejate sunt: educație și cunoaștere, admirarea peisajului, practicarea sporturilor, odihnă și recreere, care generează forme de turism care se practică după principia ecologice-ecoturism.

În valorificarea turistică a ariilor naturale protejate se evidențiază diferențieri regionale, atât în Europa (Franța, Italia, Slovacia) cât și pe alte continente (America, Africa).

Potențialul turistic al ariilor deșertice

Potențialul turistic specific deșerturilor este alcătuit din peisajul aparte dat de formele de relief de eroziune (hamade, yardanguri, ueduri, munții reziduali îmbrăcați cu imense glacisuri și pânze de material dezagregat) și de acumulare (dune de nisip sub formă de erguri și barcane), oazele primitoare cu apă și vegetație, condițiile climatice inospitaliere, fenomenele optice tipice deșertului, ariile naturale deșertice dar și de vestigiile culturilor neolitice (picturi rupestre), antice și medievale, habitatul specific al locuitorilor deșerturilor etc..

Particularitățile regionale legate de condițiile naturale, socio-economice și istorice determină și valorificarea diferențiată a marilor deșerturi; cele care au intrat în circuitul touristic sunt: Sahara (marocană, algeriană, tunisiană, libiană și egipteană); Deșertul Arabiei (Arabia Saudită, Emiratele Arabe); Deșerturile din Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu (Liban, Israel, Egipt, Siria, Iordan, Iran, Irak); Deșerturile nord americane (Podișurile Columbia, Marele Bazin și Colorado); Podișul Central Mexican (Sonora).

Potențialul turistic al spațiului rural

În valorificarea turistică a spațiului rural un loc important îl are „satul turistic“. Pentru organizare, amenajare și promovare turistică se definesc 7 tipuri de sate turistice (etnografico-folclorice, de creație artistică și artizanală, climatice și peisagistice, pescărești și de interes vânătoresc, viti-pomicole, pastorale și pentru practicarea sporturilor) stabilite în baza

unor criterii.

Turismul rural și agroturismul reprezintă formele de bază în valorificarea turistică a spațiului rural.

Pentru valorificarea turistică sunt necesare o serie de obiective privind amenajarea și echiparea turistică a spațiului rural ca și cunoașterea experienței altor țări în domeniu.

Potențialul turistic al spațiilor urbane

Prin valorile cultural-istorice, poziția geografică, funcțiile și dotările tehnico-edilitare și echiparea turistică, orașele devin destinații turistice, ca centre turistice și localități turistice, fie ca puncte de sosire sau de etapă pentru vizitarea ariei periurbane (a obiectivelor turistice).

Orașele ca destinație turistică dispun de numeroase și variate obiective turistice și evenimente de interes turistic, în funcție de mărimea acestora (rangul taxonomic), vechime, conservare etc..

Turismul urban îmbracă cele mai multe forme și activități: culturale, religioase, afaceri și reuniuni (economice, politice), congrese și simpozioane, agrement, divertisment cultural, practicarea sporturilor și evenimente sportive, shopping, hobby etc.

În raport cu valoarea și specificul componentelor de potențial și a evenimentelor se disting mai multe tipuri de orașe, ca centre și localități turistice și anume: orașe mari centre turistice (capitale), centre turistice cu patrimoniu cultural de excepție (de valoare universală), centre de pelerinaj religios, centre comerciale, centre bancare și financiare, centre cu sedii de organisme internaționale, centre ale unor festivaluri, centre de evenimente sportive, centre de tranzit internațional etc.

Amenajarea și echiparea turistică a spațiilor urbane permit dezvoltarea și punerea în valoare a potențialului cultural, istoric, economic al acestora, în scopul utilizării în turism, dezvoltării orașelor, creșterii veniturilor populației, protejării și conservării patrimoniului cultural.

1.4 Forme de turism în valorificarea potențialului turistic

În literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor de turism în raport cu mai multe criterii, între care cele mai uzitate sunt: locul de proveniență a turiștilor, momentul și modul de angajare a prestațiilor turistice, periodicitatea, sezonalitatea, gradul de mobilitate, mijlocul de transport folosit, particularitățile socio-economice ale cererii turistice, categoria de vârstă și de ocupație a turiștilor, caracteristicile prestației turistice principale, scopul principal al călătoriei legat de motivația turistică.

După scopul principal al călătoriei legat de motivația turistică se disting peste 20 de forme de turism; unele apărute simultan cu primele manifestări ale turismului, altele mai recente, din necesitatea de a răspunde restructurărilor survenite în motivațiile cererii turistice sau, mai nou, de a proteja și conserva resursele turistice și mediul înconjurător.

Organizația Mondială a Turismului (OMT), recomandă o paletă largă de forme de turism, care, prin amenajări și echipamente adecvate să conducă la o mai bună valorificare a potențialului touristic.

Turismul organizat și cel semiorganizat se poate realiza și prin diferite tipuri de aranjamente (cca 7), diferențiate în principal de mijlocul de transport utilizat.

Valorificarea potențialului turistic și protecția mediului înconjurător

Degradarea mediului înconjurător și a potențialului turistic provine de la trei grupe de factori generatori de risc turistic: factori naturali, factori tehnico-economici și turismul și amenajările pentru agreement.

Printre factorii naturali se prezintă: vulcanismul și cutremurele, procesele geomorfologice actuale, fenomenele climatice și hidrogeologice, fenomenul de extincție al unor plante și animale.

Factorii economici afectează atât mediul și resursele turistice cât și cadrul general de desfășurare a turismului: poluarea aerului, poluarea apei, poluarea solului, poluarea sonoră, poluarea peisajului, defrișarea și degradarea pădurilor, degradarea ariilor protejate și a monumentelor naturii, degradarea obiectelor turistice antropice.

Turismul ca un consumator de spațiu și resurse participă implicit la degradarea și poluarea mediului dar și a potențialului turistic prin: exploatarea nerațională a substanțelor balneare și a altor resurse, amenajarea necorespunzătoare a echipamentelor, căi de acces, dezvoltarea nesistematizată și haotică a echipamentelor, rețele încărcate de poteci și drumuri, circulația turistică necontrolată, turism automobilistic necontrolat etc..

CAPITOLUL II

PREZENTAREA JUDEȚULUI TIMIȘ

2.1 Potențialul natural

2.1.1 Relief

Așezarea geografică a județului Timiș(Anexa 1) îi conferă acestuia o amplasare privilegiată, fiind cel mai vestic județ al României. Se învecinează la Vest cu județul Csongrad – Ungaria și la Sud-Vest cu provincia Voievodina – Serbia, legătura între cele două județe fiind asigurată de punctele de trecere a frontierei de la Cenad, respectiv cele de la Stamora Moravița și Jimbolia.

Județele române vecine cu județul Timiș sunt Arad la Nord, Hunedoara la Est și Caraș – Severin Sud-Est. Timișul, cel mai mare județ al țării (8697 km pătrați), beneficiază de un relief deosebit de variat: câmpie în partea vestică și centrală, zonă deluroasă continuată cu relief montan, în partea estică. Teritoriul județului este traversat de râurile Timiș și Bega, iar clima este placută, temperat-continentală cu influențe mediteraneene.
Reședința județului, municipiul Timișoara, supranumit și “orașul rozelor”, este și cel mai important oraș al Regiunii Vest a României. Acesta este așezat pe cursul râului Bega și este un oraș cosmopolit locuit de peste 350.000 de români, maghiari, sârbi, slovaci, bulgari și alte etnii. Simbol al democrației, solidarității, toleranței și spiritului de inițiativă, Timișoara este un oraș vestic nu numai prin așezare, ci și prin mentalitatea de vocație occidentală a locuitorilor săi, care se mândresc cu tradiția culturală și performanțele economice.
Lugojul, cel de-al doilea municipiu al județului, este așezat pe cursul râului Timiș, la intersecția a două importante drumuri comerciale, fiind cel de-al doilea centru urban (cca 45.000 locuitori) și punct de importanță economică a județului Timiș.
Alte cinci orașe de mai mică mărime, Sânnicolu Mare și Jimbolia la vestul județului, orașul stațiune turistică Buziaș situată la numai 30 km de Timișoara, Deta și Faget la sud și est, completează echilibrat structura urbană a județului. Alături de acestea diferența de pâna la cca 700.000 de locuitori ai județului trăiesc în mediu rural în cele 75 de comune și 381 de sate care completează structura administrativ teritorială a acestuia.

Populația județului este de 687.377 locuitori, Timișul fiind considerat, pe bună dreptate, un județ multietnic, în care conviețuiesc în armonie români, maghiari, germani, sârbi, și alte minorități. Distribuția populației pe mediile rural și urban este de circa 400.000 de locuitori în mediul urban, restul de 300.000 fiind localizați în mediul rural.

2.1.2 Clima

Timișoara se încadrează în climatul temperat continental moderat, caracteristic părții de sud-est a Depresiunii Panonice, cu unele influențe submediteraneene (varianta adriatică).

Trăsăturile sale generale sunt marcate de diversitatea și neregularitatea proceselor atmosferice. Masele de aer dominante, în timpul primăverii și verii, sunt cele temperate, de proveniență oceanică, care aduc precipitații semnificative. În mod frecvent, chiar în timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed,  aducând ploi și zăpezi însemnate, mai rar valuri de frig.

Din septembrie până în februarie se manifestă frecvente pătrunderi ale maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Cu toate acestea, în Banat se resimte puternic și influența ciclonilor și maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică și Marea Mediterană, care iarna generează dezgheț complet, iar vara impun perioade de căldură înăbușitoare.

Temperatura medie anuală este de 10,6ºC, luna cea mai caldă fiind iulie (21,1ºC), rezultând o amplitudine termică medie de 22,7ºC, sub cea a Câmpiei Române, ceea ce atestă influența benefică a maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numărul zilelor cu temperaturi favorabile dezvoltării optime a culturilor, adică cele care au medii de peste 15ºC, este de 143/an, cuprinse între 7 mai și 26 septembrie. Temperatura activă, însumând 2761ºC, asigură condiții foarte bune pentru maturizarea plantelor de cultură, inclusiv a unora de proveniență mediteraneană.

Aflându-se predominant sub influența maselor de aer maritim dinspre nord-vest, Timișoara primește o cantitate de precipitații mai mare decât orașele din Câmpia Română. Media anuală, de 592 mm, apropiată de media țării, este realizată îndeosebi ca urmare a precipitațiilor bogate din lunile mai, iunie, iulie (34,4% din totalul anual) și a celor din lunile noiembrie și decembrie, când se înregistreză un maxim secundar, reflex al influențelor climatice submediteraneene. În perioada propice culturilor agricole, cad aproape 80% din precipitații, ceea ce constituie o condiție favorabilă dezvoltării plantelor de cultură autohtone. Regimul precipitațiilor are însă un caracter neregulat, cu ani mult mai umezi decât media și ani cu precipitații foarte puține.

Urmare a poziției sale în câmp deschis, dar situat la distanțe nu prea mari de masivele carpatice și de principalele culoare de vale care le separă în această parte de țară (culoarul Timiș-Cerna, valea Mureșului etc.), Timișoara suportă, din direcția nord-vest și vest, o mișcare a maselor de aer puțin diferită de circulația generală a aerului deasupra părții de vest a României. Canalizările locale ale circulației aerului și echilibrele instabile dintre centrii barici impun o mare variabilitate a frecvenței vânturilor pe principalele direcții.

Cele mai frecvente sunt vânturile de nord-vest (13%) și cele de vest (9,8%), reflex al activității anticiclonului Azorelor, cu extensiune maximă în lunile de vară. În aprilie-mai, o frecvență mare o au și vânturile de sud (8,4% din total). Celelalte direcți înregistrează frecvențe reduse. Ca intensitate, vânturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort), furtunile cu caracter ciclonal venind totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960, 1969, 1994). Distribuția vânturilor dominante afectează, într-o anumită măsură, calitatea aerului orașului Timișoara, ca urmare a faptului că sunt antrenați poluanții emanați de unitățile industriale de pe platformele din  vestul  și sudul localității, stagnarea acestora deasupra  fiind facilitată atât de morfologia de ansamblu a vetrei, cu aspect de cuvetă, cât și de ponderea mare a calmului atmosferic (45,9%).

2.1.3 Hidrografie

Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din râuri, lacuri și mlaștini. Cu excepția râurilor Bega și Timiș, celelalte râuri seacă adesea în timpul verii. Principalul curs de apă este cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorând din Munții Poiana Ruscă, Bega este canalizată, iar de la Timișoara până la vărsare a fost amenajată pentru navigație (115 km). Canalul Bega a fost construit între anii 1728 și 1760, dar amenajarea lui definitivă s-a facut mai târziu. Pentru regularizarea debitului în limite care să-i permită satisfacerea funcțiilor pentru care a fost concepută lucrarea, la Costei a fost construit un nod hidrotehnic, a cărui principala funcție este cea de regularizare a debitului, respectiv asigurarea transferului cantității de apă, din Timiș în Bega, în funcție de necesități și de volumul de precipitații preluat de cele două râuri în amonte. Canalul Bega a fost conceput pentru accesul șlepurilor de 600-700 tone și o capacitate anuală de transport de 3.000.000 vagoane. Pentru a înlătura pericolul inundațiilor, atât de frecvente altădată, lucrarea a fost completată ulterior cu sistemul hidrotehnic de la Topolovatul Mic, prin care, în perioadele de ape mari, surplusul de debit înregistrat de Bega este dirijat spre râul Timiș.
    Din mulțimea de brațe care existau înaintea canalizării Begăi, în interiorul orașului se mai păstrează doar Bega Moartă (în cartierul Fabric) și Bega Veche (spre vest, curgând prin Sacalaz).
    Pe teritoriul orașului se găsesc și numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul vechilor meandre sau în arealele detașate (cum sunt cele de lângă colonia Kuntz, de lângă Giroc, Lacul Șerpilor din Pădurea Verde, etc.), fie de origine antropică (spre Fratelia, Freidorf, Mosnita, Mehala, Ștrandul Tineretului, etc.), notabile prin situarea lor pe linia de contact cu localitătțile periurbane.
    Din punct de vedere al apelor subterane, se poate constata că pânza freatică a Timișoarei se găseste la o adâncime ce variază între 0,5 – 4 m. Pânzele de adâncime cresc numeric, de la nord la sud, de la 4 la 9 m – până la 80 m adâncime – și conțin apă potabilă, asigurând astfel o parte din cerințele necesare consumului urban. Apar, de asemenea, ape de mare adâncime, captate în Piața Unirii (hipotermale), apoi la sud de Cetate și în Cartierul Fabric (mezotermale), cu valoare terapeutică, utilizate în scop balnear.

2.1.4 Fauna și vegetația

    Fauna pădurilor cuprinde puține mamifere, reprezentate doar prin câteva insectivore și rozătoare. Păsările sunt, în schimb, numeroase, unele având importanță cinegetică (fazanul).
    Fauna de silvostepa și stepa, deși mai puțin variată față de cea de pădure, prezintă un mai mare număr de specii de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul, etc)
    În cadrul faunei piscicole, dominantă este specia crapului, alături de care trăiesc plătica, obletul, babușca, sebita, stiucă, suport natural pentru pescuitul sportiv.

    Presiunea umană crescândă în spațiul periurban timișorean se resimte negativ asupra fondului faunistic, distrugerea biotopurilor spontane și înlocuirea lor cu culturi afectează, inevitabil, biocenozele.

    Spațiul timișorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de stejar, distruse în trecut de oameni, pentru obținerea lemnului necesar construirii cetății și caselor, cât și pentru câștigarea de terenuri cultivabile.

    În prezent, cu excepția câtorva areale împădurite cu cer și garnita (Pădurea Verde, Pădurea    Bistra, Pădurea Giroc, Sag), teritoriul se încadrează în silvostepă antropogenă ce caracterizează întreaga Câmpie Panonică. Peisajul este diversificat și de apariția vegetației de luncă, de-a lungul principalelor râuri, în cadrul căreia predomină arborii de esență moale.
De remarcat este prezența parcului dendrologic de la Bazosul Nou, rezervație forestieră cu o suprafață de cca 60,4 ha, situată la cca 15 km S-E de orașul Timișoara, pe teritoriul constituit din rezervația propriu-zisă (17,8 ha) și zona tampon din jurul rezervației.

2.2 Potențialul antropic

Municipiul Timișoara, atestat documentar de peste 730 de ani, actuala reședință a județului Timiș, este situată în Câmpia Timișului, câmpie străbătută de râurile Bega și Timiș, a căror prezență a influențat în timp dezvoltarea localității de la Cetatea fortificată cu ziduri, bastioane, șanțuri cu apă și valuri de pământ.

O dată cu atenția sporită acordată de Curtea de la Viena, Timișoara, ca centru economic și politic al Banatului, cunoaște după 1718 – 1734 o dublă dezvoltare a lucrărilor de fortificare a Cetății (după noul plan din 1723) și se începe secarea mlaștinilor. Se construiesc poduri și construcții publice, astfel încât în jurul anului 1765 se încheie fortificarea cetății, iar în 1774, apeductul din Fabric pentru alimentarea cu apă și rețeaua de canale subterane din preajma "Cazărmii ardelene" și de pe amplasamentul Pieții Sfântul Gheorghe. Cu toate acestea, situația șanțurilor de apă și a mlaștinilor din Cetate nu este rezolvată în întregime, iar canalul Bega (început în anul 1728), devenit navigabil, preia în mare parte rolul de colector insalubru al zonei de Cetate. Între anii 1781 (după ridicarea Cetății Timșoara la privilegiul de Oraș liber regesc) și 1848 – în cetate se realizează edificii de cult și sociale și se extind construcțiile de locuințe. Direcțiunea de Fortficații asigură activitatea de proiectare și execuție a construcțiilor militare, în special pentru uriașul sistem de fortificații (întreținere, modernizare).

"Servicul Cameral de Construcții" proiectează și supraveghează execuția construcțiilor civile și de interes obștesc și respectarea normelor de construcții în oraș, realizate de meșterii constructori.

Pe “Planul interiorului Cetății – 1812” – întocmit de Tutz (M.G.97), “Planul indicând parcelele din Cetate – 1828” întocmit de Louant (M.G. 155), “Planul interiorului Cetății – 1831” – Chavanne și a lui Eichenkren – 1836 (T.II.28) și pe alte hărți, planșe și stampe din Arhivele Statului Timișoara, precum și în "Monografia Timișoarei” întocmită de primarul Preyer (1849 – 1853) sunt redate inventarele complete ale caselor, proprietarilor, rețeaua de canale și conducte de evacuare a apei, fântânile, lucrările de supraetajare și alte construcții noi, care completează ansamblurile existente, precum și un inventar – descriere a distrugerilor provocate de bombardamentul armatelor maghiare în iulie 1849.
În primii ani ai guvernării militare (1849 – 1860) și ai Voievodinei cu capitala la Timișoara, pe locul unor clădiri civile avariate, se construiesc edificii noi, utilizându-se bolțile la subsol și parter și planșee de lemn la etaje și mansarde.
Vocabularul plastic al Barocului este înlocuit cu elementele stilurilor Empire și Neoclasic dar se resimte și influența curentelor romantice și eclectice.

După anul 1865 construcțiile erau permise numai dincolo de 569 m de zidurile cetății, spre cartierele mărginașe. După 1892 interdicția menționată dispare, efectuându-se nivelarea șanțurilor și valurilor din jurul Cetății. Primul Plan Urbanistic este întocmit la 1895 de arhitectul Ybl, prin care Cetatea devine centrul orașului, legat prin bulevarde largi – actualele Bd. Tinereții și Revoluției din 1989 – de cartierele Iosefin și Fabric și printr-un inel de circulație în jurul Cetății. Deci, pornind de la rețeaua densă de străzi rectangulare din Cetate, se prefigurează structura radial – inelară a tramei stradale, care este specifică Timișoarei.
În 1913 Serviciul tehnic al orașului elaborează un nou Plan Urbanistic pe principiile date de arhitectul Ybl. La acea dată populația Timișoarei era de 69.000 de locuitori și se prevedea extinderea orașului pe o suprafață de 1800 ha. Planul urbanistic nu era conceput pe principiul zonelor funcționale, ci era trasată, în special, trama stradală între Cetate și cartierele mărginașe Iosefin, Fabric și Mehala. Terenul dintre străzi a fost parcelat și vândut, sau dat în folosință noilor proprietari. Această parcelare s-a menținut până în prezent, fiind desființată peste tot unde s-au construit locuințe colective (blocuri). Primele ridicări topografice prin metode matematice moderne au fost realizate între anii 1901 – 1903 pentru cartierele Cetate și Iosefin, în anul 1911 pentru Mehala și au fost reasamblate amănunțit între anii 1942 – 1946 pentru toate cartierele (plan cadastral, fără curbe de nivel, autor ing. I. Sarmeș).
În 1955 se reiau studiile de sistematizare într-un "Studiu preliminar de sistematizare" – autor arh. M. Silianu, care prognozează creșterea populației de la 140.000 de locuitori în anul 1955 la 180.000 de locuitori în anul 1975, cu posibiltăți de creștere chiar până la 200.000 locuitori, în funcție de dinamica factorilor economici. În 1959 se trece la elaborarea “Schiței de Sistematizare a orașului Timișoara” pe principiile recomandate de CSCAS. Orașul avea 148.600 de locuitori și o suprafață de 4100 ha. Fără elemente clare de prognoză a dezvoltării funcțiunilor orașului, se preconiza pentru anul 1980 o populație de 250.000 de locuitori, care, după unii specialiști, era considerată prea mare. În anul 1980 erau înregistrați în Timișoara 287.543 de locuitori, iar în 1990 – 354.345 de locuitori.

Timișoara este un oraș multicultural, influențat de diversele comunități etnice, în special de cea germană, maghiară și sârbă, dar și de cele bulgară, italiană, palestiniană și greacă. Moștenirea culturală și diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale orașului. Cu cele peste 12 instituții culturale profesioniste, Timișoara este, după București, al doilea pol cultural din țară din punct de vedere al mărimii și diversității ofertei culturale. O mare tradiție o are teatrul timișorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa): Teatrul Național, Teatrul German și Teatrul Maghiar, oferă spectacole în limbile română, germană și maghiară. Cele trei instituții împart aceiași clădire-simbol cu Opera Română.

Filarmonica Banatul întregește paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate, păstrând astfel o tradiția orașului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.

Patrimoniul cultural timișorean și bănățean este întregit de Muzeul Banatului, înființat în 1872. Acesta adăpostește cea mai mare colecție de obiecte arheologice din Banat. Instituția are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănățean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informației și Comunicațiilor. Muzeul mai deține și cea mai mare colecție de păsări și fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este întregită de Teatrul de Păpuși (înființat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Județeană (1904), Școala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar și numeroase galerii de artă, edituri, fundații și asociații culturale.

Învățământul școlar se desfășoară în 64 de grădinițe, cu 498 de educatoare și 7095 de copii; învățământul primar și gimnazial este organizat în 47 de unități, cu 2401 cadre didactice și 35.186 elevi, învățământul liceal, în 34 de unități, cu 1359 cadre didactice și 17.472 elevi, cel post-liceal în 11 unități, cu 958 cursanți, cel de maiștri în 6 unități cu 267 cursanți. Rețeaua școlară mai cuprinde două școli speciale pentru elevii cu deficiențe, o școală specială pentru ambliopi, un centru de educație specială și un centru pentru învățământ alternativ, prin Școala Waldorf, înființată în anul 1993. Specificul învățământului preuniversitar timișorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiție multietnică a orașului s-a menținut și în mare parte datorită școlilor cu predare în limba germană, maghiară și sârbă, care, împreună cu limba română au o tradiție și o continuitate de aproape 3 secole. În prezent acestor limbi li s-au adăugat în unele unități de învățământ slovacă și ucraineană.

2.2.1. Piețe

Piața Unirii(Anexa 2) este cea mai veche piață din Timișoara, în stil baroc. Inițial se numea Piața Losonczy după numele comitelul Stefan Losonczy, ucis de turci la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci. Este cunoscută și cu numele de "Piața Domului". Numele de piață a Unirii i-a fost dat în 1919 pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara.

Piața găzduiește importante obiective turistice precum Domul Romano-Catolic, Palatul baroc, Catedrala episcopală ortodoxă sârbă, Liceul teoretic Nikolaus Lenau, Monumentul sfintei Treimi, fântâna cu apă mineală, etc.

Piața Victoriei fostă Piața Operei(Anexa 3) este piața centrală a orașului Timișoara. Este locul unde s-au adunat revoluționari timișoreni și unde Timișoara a fost proclamată în 20 decembrie 1989 primul oraș liber din România. La polii opuși ai pieței se găsesc la nord Opera, iar la sud Catedrala Mitropolitană. Dinspre Operă spre Catedrală promenada de pe dreapta se numește "Corso", iar cea de pe stânga "Surogat". Ambele au ansambluri arhitecturale de importanță istorică.

În jurul pieței se găsesc importante instituții cum ar fi: Opera Română, Teatrul Național, Teatrul Maghiar de Stat, Teatrul german de Stat, Catedrala Ortodoxă, Cinamatografele Timiș, Capitol și Studio, Muzeul Banatului, Galeriile de artă precum și multe magazine.

Piața Maria este locul de unde a pornit Revoluția română din 1989.

Piața Traian (centru al cartierului istoric Fabric) este centrul cartierului istoric Fabric. În trecut s-a numit Kossuth tér și Hauptplatz. A fost proiectată de inginerii militari în 1740, în centrul Fabricului Vechi și este o replica mai mică a Pieții Unirii. Ea găzduia piața zilnică și târgurile săptămânale.

2.2.2. Lăcașuri de cult

Catedrala Ortodoxă din Timișoara (sau Catedrala Mitropolitană) este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului cu hramul "Trei Ierarhi". A fost construită între 1936 și 1940(Anexele 4 și 5) și este un veritabil simbol al orașului. Istoria edificiului este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie Banatul se unește cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 și ia o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația austriacă, favorabilă religiei catolice. Astfel se reînființează vechea parohie din Cetate în 1926, apoi Episcopia de Timișoara în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în 1947 se creează Mitropilia Banatului.

Pe acest fond se simte tot mai acută nevoia unui lăcaș central pentru credincioșii din parohia Cetate, ce frecventau mai ales biserica Sf. Ilie din cartierul Fabric și ulterior pentru o catedrală reprezentativă, pe măsura consistenței comunități ortodoxe din Timișoara și din Banatul românesc. Parohia din Cetate instituie un fond de zidire a biserici și lansează un apel către publicul românesc pentru donații. În 1936 existau deja toate premisele construirii monumentului. Fondul de zidire era deja consistent, deși suma totală necesară era imensă pentru acea vreme. Terenul necesar, situat la încrucișarea celor mai importante artere ale orașului a fost donat de către Primărie iar proiectul bisericii era încredințat încă din 1934 lui Ion Traianescu. Proiectul prevedea un edificu cu o capacitate de 5.000 de persoane.

Construcția propriu-zisă a început pe 16 martie 1936 iar în 20 decembrie s-a pus printr-o ceremonie piatra fundamentală a viitoarei Catedrale.Lucrările de construcție s-au terminat în 1940. Clopotele și crucile bisericii au fost sființite în 23 august 1938. Toate finisajele, picturile interioare și exterioare s-au terminat însă abia în 1956 datorită celui de-al doilea război mondial.

Catedrala Sfântul Gheorghe(Anexa 2) din Timișoara sau Domul Romano-Catolic este catedrala Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. Edificiul are hramul Sfântul Gheorghe și a fost construit între anii 1736 și 1774. Construcția a durat peste 2 decenii, în 2 etape: 1736-1751-1751 și 1755-1774. Monumentul este realizat în stil baroc din cărămidă aparentă și are decorații din piatră și stuc. Turlele au o înălțime redusă, determinată de apropierea zidului cetății. Interiorul este bogat și somptuos, remarcându-se cele 9 altare decorate în stil baroc și rococo, sculptate de vienezul Johan Müller, împodobite cu icoane vechi, orga în stil Ludovic al XVI-lea, copie a celebrei orgi din biserica Sf. Suplice din Paris, dar si ușile de stejar ornamentate cu grilaje din nichel pur. Domul Romano-Catolic (Catedrala Romano-Catolică) este considerat a fi cea mai unitară și reprezentativă construcție barocă a Timișoarei și una dintre cele mai valoroase existente în Banat.

Proiectul inițial, posibil a fi realizat de Joh. Jacob Schelblauer (consilier al orașului Viena), a fost materializat între anii 1736 și 1774, iar execuția trădează, în ciuda celor patru constructori (Kaspar Dissel, Johann Lechner, Carl Alexander Steinlein, Johann Theodor Kostka), ce s-au succedat la conducerea lucrărilor, o stăpânire perfectă a tehnicilor barocului. La decorația interioară au participat artiști renumiți ca Michael Angelo Unterberger (pictor și director al Academiei artelor frumoase din Viena), la pictarea altarului principal (1754), sculptorul vienez Johann Joseph Rossler, prin statuile Sfântului Carol Boromeus (în stânga altarului), a Sfintei Theresia (în dreapta altarului) și a perechii de heruvimi care domină ornamentația din partea centrală a altarului, precum și Johann Schopf (1772), la decorarea altarelor laterale.

Sinagoga din Cetate(Anexa 6) este o sinagogă din Timișoara construită între 1863-1865 în cartierul central Cetate, de unde îi vine și numele. Construcția a fost proiectată de arhitectul vienez Ignatz Schuhmann, în stil eclectic, cu trăsături ale stilului maur, stil care evocă vechea comunitate a evreilor spanioli din Timișoara. Are o capacitate de circa 3.000 de persoane. Sinagoga a fost sfințită pe 19 septembrie 1865 și a deservit pentru aproape 100 de ani comunitatea evreiască de rit mozaic. În perioada interbelică existau la Timișoara aproape 13.000 de evrei, în prezent circa 700. Sinagoga a decăzut în perioada comunistă, concomitent cu emigrarea majorității evreilor rămași în oraș după al doilea război mondial. În prezent sinagoga aparține Federației Cominităților Evreiești din România și este în curs de restaurare. A fost redeschisă pentru prima dată după 20 de ani, în septembrie 2005, când a găzduit un concert organizat de Societatea Filarmonică din Timișoara.

2.2.3. Monumente și clădiri istorice

Castelul Huniade (Anexa 7) sau Castelul Huniazilor este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara, construit între anii 1443-1447 de către Iancu de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV (construit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou). Astăzi adăpostește Muzeul Banatului. În ciuda numeroaselor modificări, castelul și-a păstrat organizarea în jurul unei curți patrulatere, poziția turnului-donjon și "Sala Cavalerilor", detalii care care se regăsesc și la Castelul Corvineștilor de la Hunedoara. Fațada principală a fost refăcută într-un stil romantic. Ferestrele, terminate în arc în plin centru dar cu decorație neogotică deasupra, au luat locul orificiilor pentru piesele de artilerie iar fațada a fost realizată în cărămidă aparentă. Primul etaj, construit pe înălțimea a două caturi normale conține două săli boltite în stil neogotic, una cu trei nave iar cealaltă cu două ce sunt construite din cărămidă și susținute de un șir de coloane masive. Clădirea se termină în plan vertical printr-un etaj mansardă iar din punct de vedere al plasticii exterioare, în partea superioară a fațadei se află un coronament crenelat.

Turnul castelului este de formă rectangulară, de mică înălțime, cu ferestre mici și decorat cu creneluri la extremitatea superioară astfel încât acoperișul nu este vizibil. Intrarea principală a fost modificată și este flancată de doi pilaștrii masivi ce au în partea superioară câte o colecție de arme specifice Evului Mediu care contribuie la aspectul gotic al castelului.

Cele două capete ale fațadei principale sunt prevăzute cu rezalituri, ale căror colțuri sunt accentuate printr-o imitație în tencuială a sistemului constructiv din piatră.

Palatul Dicasterial clădirea ce astăzi adăpostește sediul Judecătoriei Timișoara, Tribunalului Timiș și al Curții de Apel Timișoara, a fost construită între anii 1855-1860, fiind proiectată inițial ca reședință a guvernatorului Banatului.

Construcție monumentală, ridicată pe o suprafață ce se întinde de-a lungul a trei străzi, edificiul a fost mult timp cea mai mare construcție din Timișoara. Palatul, construit pe trei nivele, avea la început 273 de birouri, 34 de camere pentru servitori, 34 de bucătării, 65 celarii, 27 de magazii, acestea fiind grupate în jurul a trei curți interioare. A fost ridicată în stilul renașterii italiene, imitând Palatul Medici din Florența.
Fațadele sunt structurate în registre orizontale, ritmate doar prin șirul ferestrelor. Ornamentele de la ferestre se reduc la colonetele ce flanchează ferestrele de la primul etaj. Imobilul intervine în peisajul urban printr-o modificare de proporții a ambientului. Impunându-se prin dimensiuni, singularitate și semnificație, palatul exprimă pronunțat funcția de reprezentare care i-a fost atribuită. Volumul masiv și supradimensionat scoate din scară vecinătățile din care se asigură doar o percepere parțială a monumentalului.

Palatul Lloyd este o clădire istorică din Piața Victoriei din Timișoara. A fost construită între 1910-1912 după planurile arhitectului Leopold Baumhorn. Arhitectura este ecclectică cu influențe seccesion. Aici a funcționat Bursa Agricolă. În prezent adăpostește sediul Rectoratului Universității Politehnica din Timișoara. La parter funcționează și azi restaurantul Lloyd.

CAPITOLUL III

ANALIZA ECHIPAMENTELOR TURISTICE EXISTENTE

3. 1. Forme de turism practicate în județul Timiș

În județul Timiș se găsesc trei rezervații naturale, care adăpostesc un număr destul de mare de specii de plante și animale rare, ocrotite de lege. Lângă Satchinez, la 25 km nord-est de Timișoara, se găsește cea mai importantă rezervație ornitologică(Anexa 8). La Rădmanești se află o rezervație paleontologică, iar la Bazoș se află un parc dendrologic, care conține o varietate mare de specii arboricole. De asemenea, se mai găsesc următoarele obiective valoroase : peștera Românești-Tomești, peștera Pietroasa, vulcanul noroios de tip « grifon » de la Forocici, pe valea Magherus, vulcanul stins Dealul Roșu, conul vulcanic Sumig și Parcul Botanic din Timișoara.

Principalele forme de turism practicate sunt :

Turism urban și de afaceri, acestea se desfășoară în municipiul Timișoara și orașele Lugoj, Sânnicolau Mare, Jimbolia, Faget, Deta ;

Turism de weekend, turism specializat și de agreement, care include totalitatea posibilităților și dotărilor menite să asigure cele mai variate gusturi în materie de distracție ale turiștilor, constituie ”sarea și piperul” activității dintr-o zonă sau punct turistic.

Când vorbim despre sport avem tendința sa ne gândim iar la fotbal, tenis sau gimnastică, ca să enumerăm doar câteva dintre disciplinele sportive în care românii excelează. Totuși, mai există și alte forme de a atrage turiștii, în afara organizării marilor competiții de pe stadioane sau din sălile de sport. Pădurile și lacurile din județul Timiș oferă un cadru natural deosebit de atractiv pentru împătimiții de vânătoare și pescuit.

Obiective turistice :

popasuri turistice : Timișoara, Buziaș, Tomești (Valea lui Liman), Nadrag (Capriorul), Calacea, Albina, Sag, Remetea Mare ;

ștranduri termale : Timișoara, Lovrin, Biled ;

păduri de agrement cu un bogat fond cinegetic : Brestea, Giroc, Lighed, Cheveresu Mare, Pischia, Remetea Mica, Peciu Nou, Hitias, Silagiu, Dumbrava, Banloc, Salonta, Bogda ;

lacuri de acumulare cu amenajări pentru pescuit sportiv : Surduc(Anexa 9), Ianova, Lugoj, Bacova, Dumbravita, Pischia ;

Turism montan, în subzona turistică Munții Poiana Ruscă(Anexa 10), aceștia sunt o grupă montană extinsă aparținând Carpaților Occidentali făcând tranziția între grupa majoră nordică, Munții Apuseni și grupa majoră sudică, Munții Banatului. Cel mai înalt vârf al Munților Poiana Ruscă, având 1.382 m, este vârful Padeș, din estul județului;

Turism balnear și de tratament, reprezintă o formă specifică turismului de odihnă și se practică în stațiunile balneo-medicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape minerale, termale, nămoluri, cu efecte terapeutice. Acestor resurse li se adaugă de obicei, baza materială și infrastructură tehnică specifică pentru punerea lor în valoare într-o măsură cât mai mare.

Dincolo de evoluția circulației turistice din ultimii ani determinată de factori conjucturali, neconcludenți pentru tendințele pe termen lung ale turismului balnear, cercetările și studiile efectuate asupra cererii turistice relevă existența unei importante cereri potențiale a populației românești pentru turismul de sănătate.Ca obiective turistice avem, stațiunile balneare Buziaș(Anexa 11), Calacea, Teremia Mare.

Agroturism

zona de nord și nord-est a județului : Bogda, Brestovat, Secas, Bara, Ohaba Lunga, Margina

zona de est : Curtea, Pietroasa, Tomesti, Fârdea, Bârna, Dumbrava ;

zona de sud și sud-est a județului : Nadrag, Criciova.

Turism cultural, este forma de turism care poate asigura valorificarea integrală a resurselor turistice antropice și în primul rând a patriomoniului cultural. Patrimoniul cultural istoric care înglobează bunuri mobile și imobile cu valoare deosebită, este o mărturie a potențialului creator al oamenilor de pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu.

3.2. Analiza infrastructurii pentru turism

Infrastructura turismului este reprezentată de totalitatea mijloacelor fixe (construcții, instalații, mijloace de transport, etc) și circulante (materi prime, energie, combustibili, etc) destinate satisfacerii nevoilor cotidiene și specifice ale turiștilor și mijloace materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale.

În cadrul infrastructurii turismului există atât elemente specifice activității turistice, care urmăresc satisfacerea nevoilor turiștilor dintre acestea făcând parte : rețeaua unităților de cazare turistică, rețeaua unităților de alimentație, mijloace de transport, instalațiile de agreement. Toate acestea sunt completare de infrastructură generală, care servește în egală măsură turiștilor și populației rezidente : căile și mijloacele de transport, căile și mijloacele de comunicație, unitățile prestatoare de servicii, rețeaua de aprovizionare cu apă, energiei electrică și termică.

Prin numărul său important de locuri și prin structura acestora, aflată într-o permanentă adaptare la evoluția cererii turistice, cazarea turistică reprezintă un adevarat suport pentru activitatea turistică desfășurată în județul Timiș. Din punct de vedere topologic, unitățile de cazare ale județului Timiș se compun din unități de tip : hoteluri, moteluri, cabane, campinguri, vile turistice, tabere de elevi și preșcolari, pensiuni turistice, agroturistice și urbane.

Capacitatea de cazare turistică

Unitatea de cazare turistică furnizează turiștilor în mod permanent sau ocazional prestația de cazare. În unitățile de cazare turistică sunt cuprinse unitățile existente la sfârșitul anului respectiv, exclusiv cele care și-au întrerupt activitatea pentru o perioadă de timp. Se face distincție între :

Capacitatea de cazare existentă (instalată), reprezintă numărul de locuri de cazare de folosința turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare a unitații de cazare turistică.

Tabel 3.1 Capacitatea de cazare turistică existentă în perioada

2007-2009 în județul Timiș

În tabelul 3.1 este prezentată capacitatea structurilor de primire turistică existentă în perioada 2007 – 2009 în județul Timiș în hoteluri, moteluri, hanuri, cabane turistice, campinguri si tabere. Din totalul capacitații de cazare turistică existente a județului Timiș hotelurile dețin cea mai mare pondere, de 80%, fiind urmate de moteluri cu 5%, hanurile 2%, cabanele turistice 1%, campingurile 5% și taberele cu 7%.

Tabel 3.2 Capacitatea de cazare turistică existentă în perioada

2007-2009 în România

Analizând tabelele de mai sus, cu capacitatea de cazare existentă, atât în județul Timiș cât și totalul pe țară, rezultă că în perioada 2007 – 2009, județul Timiș a deținut o pondere de 2% (Fig. 3.1) din totalul structurilor turistice existente.

Fig. 3.1. Ponderea structurii de primire turistică în județul Timiș din totalul României

b) Capacitatea de cazare în funcțiune (disponibilă), reprezintă numărul de locuri de cazare de care pot beneficia turiștii, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise unitățile într-o anumită perioadă.

Tabel 3.3 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în perioada

2007-2009 în județul Timiș

În tabelul 3.3 este prezentată capacitatea structurilor de cazare turistică în funcțiune în perioada 2007 – 2009 pe număr de locuri-zile în județul Timiș, în hoteluri, moteluri, hanuri, campinguri și tabere. Din totalul structurilor de cazare turistică a județului Timiș hotelurile dețin cea mai mare pondere, de 84%, fiind urmate de campinguri cu 7%, taberele de elevi și preșcolari cu 5%, motelurile 3%, iar pe ultimul loc hanurile cu 1%.

În tabelul următor este prezentată capacitatea de cazare turistică existentă la nivelul întregii țări, pentru cele mai importante tipuri de structuri de primire turistică în funcție de numărul locuri-zile în perioada 2007 – 2009.

Tabel 3.4 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în perioada

2007-2009 în România

Din cele două tabele de mai sus se observă că județul Timiș nu dispune de unul din tipul de structură turistică, acela de bungalou , acesta reprezentând un procent important din structurile de primire turistică.

Un alt detaliu obținut din analiza celor două tabele, este ponderea pe care o deține județul Timiș, din totalul pe țară, a capacitații de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2007 – 2009, aceasta fiind de 3% (Fig. 3.2).

Fig. 3.2 Ponderea structurilor de primire în funcțiune în județul Timiș din totalul României

Tabel 3.5 Indicele de utilizare a capacitații de cazare turistică

în funcțiune în perioada 2007-2009 în județul Timiș

Din tabelul 3.5 unde s-au analizat datele statistice legate de indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri și categorii de confort în perioada 2007-2009 rezultă, că cea mai mare pondere o dețin structurile de confort de 3 stele cu 27%, fiind urmate de cele de 1 stea cu 26%, structurile de 2 stele cu 24%, cele de 4 stele cu un procent de 12% și cele de 5 stele cu 11%.

Fig. 3.3 Indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri în județul Timiș

3.3. Analiza SWOT a economiei municipiului Timișoara

Un pas important în analiza municipiului Timișoara este stabilirea calităților, defectelor, oportunităților de piață și amenințările existente, printr-o analiză SWOT. Acesta este un proces foarte simplu care poate oferi întelegere foarte profundă a problemelor potențiale și critice care pot afecta un municipiu.

Analiza SWOT începe prin efectuarea unui inventar a calităților și slăbiciunilor interne în organizația dvs. Apoi veți nota oportunitățile și amenințările externe care pot afecta organizația dvs., bazându-vă pe piața dvs și pe mediul înconjurator. Principalul scop al analizei SWOT este de a identifica și de a atribui fiecare factor, pozitiv sau negativ, uneia din cele patru categorii.

punctele forte descriu atributele pozitive, tangibile și intangibile, interne, ale municipiului ;

punctele slabe sunt factori care sunt sub controlul municipiului și care împiedică obținerea unei calități competitive ;

PUNCTE FORTE

grad de poluare relativ mic existența unor zone verzi amenajate și luncii de apa care pot îmbogăți microclimatul;

posibilități de extindere a acestora;

Existența Pădurii Verzi și a zonei de agrement urban dezvoltată pe malurile Canalului Bega existența zonelor de agrement suburbane (Ianova, Timiș , Sanandrei, etc.);

resurse de ape termo-minerale localizarea în apropierea granițelor cu Iugoslavia și Ungaria, în zona de contact cu UE, la o distanță sub 700 km de 13 capitale europene;

important nod de circulație rutieră, feroviară, aeriană și posibilitate de reluare a circulației navale;

localizare pe Coridorul nr.4 de circulație pan-europeană, posibilitate de acces la coridorul nr.7 (prin canalul Bega);

condiții geografice (climatice, hidro-geologice, pedologice) foarte favorabile;

Timișoara, centru cultural important al României, cu tradiție culturală;

patrimoniu cultural divers;

ofertă culturală diversificată (opera, filarmonica, teatre în limba română, germană, maghiară, de păpuși, școli de artă, biblioteci, ansambluri artistice, muzee, galerii de artă);

Mass media dezvoltată (presa scrisă-17 cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale, anuale locale, în limbile română, germană, maghiară și sârbă, cu sistem de difuzare privat dezvoltat;

4 posturi de radio cu acoperire regională; 2 posturi TV locale și 1 studio teritorial al TVR, 2 rețele TV prin cablu);

fond excedentar de clădiri și spații industriale disponibile în platformele industriale cu dotare tehnico-edilitară bună;

rezerve de terenuri care pot fi reconvertite pentru funcțiuni diverse;

posibilități de dezvoltare în viitor (terenuri neconstruite 24,35%) – intravilanul reprezintă aproximativ 50% din teritoriul orașului;

rezerve de terenuri de bună calitate pentru practicarea agriculturii, cu lucrări de îmbunătățiri funciare;

piața liberă stabilă de terenuri și clădiri în intravilan și extravilan, existența unui patrimoniu arhitectural valoros;

consecvența în timp în planificarea urbanistică a orașului – structura urbană flexibilă, radial concentrică;

rețea de circulație și transport, de persoane și mărfuri, dezvoltată și diversificată (rutier, feroviar, aerian și posibil naval);

zona cu cea mai mare densitate de căi ferate din țară (90,5 km CF/100 kmp teritoriu);

aeroportul internațional, alternativ pentru Otopeni – cel mai mare număr de zile cu vizibilitate bună;

dotare tehnică modernizată (acces pentru orice tip de aeronave);

curse aeriene regulate interne și internaționale;

Canalul Bega – navigabil în trecut pe o lungime de 44 km pe teritoriul românesc – există posibilitatea de reluare a navigației;

acoperire teritorială bună cu rețea de transport în comun internațional, interjudețean, județean, urban;

transportul în comun electric este prioritar (preț accesibil);

transportul feroviar al persoanelor asigurat în toate direcțiile de deplasare;

PUNCTE SLABE

indice scăzut de zona verde/locuitor;

posibilități reduse de agrement în interiorul zonei sau în imediata apropiere;

lipsa perdelelor de protecție insuficientă exploatare a apelor termo-minerale;

inexistența unei gestiuni ecologice integrate a deseurilor;

lipsa accesului direct în țările Comunității Europene – inexistența în județul Timiș a unui punct de frontieră cu Ungaria;

slabe resurse de subsol;

alternanța de ani secetoși și umezi;

insuficiență integrare in circuitul cultural național și internațional;

insuficiență implicare a societății civile în viața culturală;

lipsa bazei materiale mass media insuficient consolidată pe plan local;

număr de licențe de transmisie sub nivelul cererii;

lipsa unei strategii culturale coerente;

nu a fost definitivată delimitarea patrimoniului ca domeniu public al Statului, al Consiliului Județean și al Comunității locale;

existența în intravilan a terenurilor cu destinație specială (militară, penitenciar, antene radio);

cost ridicat al terenurilor echipate cu lucrări tehnico-edilitare;

neconcordanța între valoarea reala a locuințelor și prețul acestora pe piața imobiliară liberă;

proces accelerat de degradare a patrimoniului istoric din centrul orașului;

mărirea traficului în zona centrului istoric produce degradări de structură;

inexistența unui plan de amenajare periurban – necorelare între rețeaua rutieră urbană și cea periurbană;

lipsa centurii ocolitoare a orașului;

starea tehnică precară a drumurilor, străzilor și a căilor ferate;

puncte de gâtuire a circulației – produc întârzieri și viteze de deplasare reduse;

discontinuitatea circulației rutiere pe ruta Timișoara – Cenad (cca. 10 km lipsa până la frontieră);

lipsa dotărilor de conducere spre aterizare în condiții speciale de zbor;

servicii deficitare pentru călători;

neexecutarea barajului pe canalul Bega;

bazin de întoarcere a barjelor nefuncționabil;

degradarea accentuată a pragului barajului de la Costei poate produce întreruperea alimentării cu apă și pericol de inundații;

dotare tehnică cu mijloace de transport în comun învechită (durată de folosință expirată: tramvaie-100%, troleibuse-80%, autobuse-15,54%);

inexistența subvențiilor pentru transportul în comun în zonele periurbane;

stare de uzură înaintată a mijloacelor de transport feroviar;

Tendințe generând oportunități sau potențiale riscuri pentru zona Timișoara

oportunitătile evaluează factorii atractivi externi care reprezintă motivul existenței și prosperității municipiului ;

amenințările includ factori în afara controlului autorităților municipale care ar putea să pună strategia de dezvoltare și municipiului într-o poziție de risc ;

OPORTUNITĂȚI

deschiderea punctului de frontieră cu Ungaria de la Cenad;

amenajarea Coridorului nr.4 de circulație paneuropeană, cu prioritate porțiunea cuprinsă între Szeged și Timișoara;

Construirea podului de la Vidin;

reamenajarea Canalului Bega pentru transportul naval de mărfuri;

Timișoara a fost recunoscută ca pol sinergic de dezvoltare a relațiilor comerciale dintre țările semnatare ale acordului CEFTA (declarație finală“Parteneriat CEFTA ’98);

dezvoltarea la Timișoara a unui Centru de promovare a relațiilor economice dintre țările membre CEFTA;

existența acordurilor financiare semnate cu FMI, Banca Mondială și UE;

simplificarea formalităților vamale și a regimului vizelor;

aplicarea strategiei naționale pe termen mediu;

stabilizarea economiei naționale;

dezvoltarea și îmbunătățirea legislației în domeniul muncii;

restructurarea finanțelor publice;

simplificarea procedurilor juridice și administrative pentru încurajarea investitorilor interni și străini;

accelerarea procesului de privatizare;

reglementarea și aplicarea legislației privind proprietatea;

existența Agenției de Dezvoltare Vest în Timișoara;

înființarea Agenției de Dezvoltare a Zonei Timișoara;

relații tradiționale de colaborare în toate domeniile cu alte orașe din Euroregiunea Dunăre-Criș-Mureș-Tisa;

acorduri de înfrățire cu 6 orașe europene (Karlsruhe, Mulhouse, Faenza, Gera, Rueil-Malmaison, Szeged);

îmbunătățirea relațiilor României cu Iugoslavia;

semnarea tratatului de preaderare a României la UE;

îmbunătățirea mediului legal și instituțional în România;

extinderea descentralizării în toate sectoarele de activitate;

stabilitate politica internă;

înființarea agențiilor de dezvoltare regionale;

RISCURI

lipsa fondurilor necesare pentru dezvoltarea infrastructurii majore de circulație;

conflicte de interese între diferitele nivele decizionale (local, județean, național);

înăsprirea procedurilor vamale retragerea sprijinului financiar din partea organismelor internaționale;

creșterea delictelor economice, dezvoltarea economiei subterane;

scăderea ritmului procesului de privatizare;

acordarea de facilități prioritare altor centre economice din regiune și Euroregiune;

instabilitate politică internațională;

accentuarea și/sau extinderea conflictelor în Balcani;

apariția conflictelor în cadrul zonei Timișoara, al județului Timiș (ex. între instituțiile administrative);

conflicte de interese între centrele economice din Regiunea Vest;

reorientarea politicii interne a României spre un model economic de tip închis;

reorientarea politicii interne a României spre un sistem administrativ centralizat;

monopolizarea economiei;

CAPITOLUL IV

ANALIZA INDICATORILOR TURISTICI

4.1 Principalii indicatori economici

Numărul mediu de salariați corespunde numărului mediu de persoane angajate în întreprindere în cursul anului, determinat pe bază lunară. Numărul mediu de salariați reprezintă media aritmetică simplă rezultată din suma efectivelor zilnice de salariați din luna respectivă – inclusiv zilele de repaus săptămânal și sărbătorile legale – împărțită la numărul total de zile calendaristice. Pentru fiecare zi de repaus săptămânal sau sărbătoare legală se vor lua în calcul efectivele de salariați din ziua lucrătoare precedentă, cu excepția persoanelor al căror contract individual de muncă a încetat în acea zi.

În tabelul de mai jos este reprezentat numărul mediu al salariaților județului Timiș în perioada 1990 – 2005.

Tabel 4.1 Numărul mediu al salariaților în perioada 1990 – 2005 în județul Timiș

mii persoane

Din tabelul 4.1 reiese că numărul muncitorilor a scăzut cu 50 % în anul 2005 față de anul 1990, dar în rândul salariaților scăderea a fost de doar 30 %, în aceeași perioadă.

Câștigul salarial nominal net s-a calculat, până în 2000, scăzând din câștigul salarial nominal brut impozitul aferent. Începând cu 2000, câștigul salarial nominal net se calculează scăzând din câștigul salarial nominal brut următoarele elemente :

impozitul aferent 

contribuția salariaților la bugetul asigurărilor pentru șomaj 

contribuția individuală de asigurări sociale de stat 

contribuția salariaților pentru asigurările sociale de sănătate.

Tabel 4.2 Câștigul salarial nominal mediu net lunar,

al județului Timiș în perioada 2004-2008

lei / salariat

Fig. 4.1 Procentajul sectorului turistic din totalul economiei județului Timiș

Din tabelul 4.2 reiese că în perioada 2004-2008 câștigul salarial nominal mediu net lunar, în sectorul hoteluri și restaurante, a deținut 36% din totalul economiei județului Timiș, această pondere fiind evidențiată în figura 4.1 și aceasta cu toate că veniturile totale ale economiei județului au crescut în 2008 față de 2004 aproximativ de 3 ori.

Cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din operațiunile comerciale efectuate de firmã, respectiv vânzarea de mărfuri și produse într-o perioadă de timp determinată. În cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare și veniturile excepționale.

În termeni corecți, cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate, precum și a altor venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților.

Noțiunea de cifră de afaceri poate fi abordată pe mai multe categorii: cifra de afaceri totală, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginală și cifra de afaceri critică, fiecare dintre acestea evidențiind câte un aspect referitor la activitatea firmei

Tabel 4.3 Cifra de afaceri în județul Timiș

în anii 2007-2009

milioane lei(RON)

Cifra de afaceri în sectorul hoteluri și restaurante în anul 2007, a reprezentat circa 9 % din totalul cifrei de afaceri a județului Timiș. În 2008 a înregistrat o creștere de 2%, cifra de afaceri deținând 11% din totalul cifrei de afaceri a județului, acest procent menținându-se și în 2009.

Tabel 4.4 Cifra de afaceri la nivelul României

în perioada 2007-2009

milioane lei(RON)

Din tabelele 4.3 și 4.4 rezultă că cifra de afaceri a județul Timiș în perioada 2007 – 2009 a deținut aproximativ 4% (fig.4.2) din totalul cifrei de afaceri a României, având un ritm de creștere de 18,9%.

Fig. 4.2 Procentajul cifrei de afaceri a județului Timiș din totalul României

Tabel 4.5 Personalul unităților locale active în județul Timiș

în perioada 2007-2009

numar persoane

În tabelul 4.5 este prezentată situația personalului unităților locale active din județul Timiș, din care reiese ca sectorul hoteluri și restaurante în anul 2007 deținea 2,6% din totalul județului, în anul 2008 a deținut 2,9% din totalul județului, iar în 2009 a ajuns sa dețină 3,1%.

Investiții brute în bunuri corporale reprezintă valoarea investițiilor efectuate în cursul perioadei de referință în toate bunurile corporale, adică cele cumpărate de la terți sau produse pe cont propriu (producția de imobilizări de bunuri corporale) și a căror durată de utilizare este mai mare de 1 an.

Investițiile nete reprezintă cheltuielile efectuate pentru lucrări de construcții, de instalații și de montaj, pentru achiziționarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli destinate creării de noi mijloace fixe, pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstructia celor existente, precum și valoarea serviciilor legate de transferul de proprietate al mijloacelor fixe existente și al terenurilor (taxe notariale, comisioane, cheltuieli de transport, de încarcare-descarcare).

Tabel 4.6 Investițiile brute ale unităților locale active

în județul Timiș în perioada 2007-2009

milioane lei(RON)

În tabelul 4.6 este prezentată situația investițiilor în sectorul hoteluri și restaurante, acestea reprezentând în anul 2007, 2,1% din totalul județului, în anul 2008 ajungând să dețină 3% din total, iar la finele anului 2009 înregistrând o creștere substanțială, investițiile din acest sector ajungând sa dețină aproximativ 6% din totalul investițiilor brute ale unităților locale din județul Timiș.

4.2 Circulația turistică

Măsurarea statistică a circulației turistice are drept scop de a determina dimensiunile acesteia și de a oferi informații utile pentru dezvoltarea în perspective a industriei serviciilor.
Indicatorii statistici utilizați în comensurarea și caracterizarea fluxurilor turistice sunt: numărul total de turiști, numărul total de zile-turist, numărul mediu zilnic de turiști, durata medie a sejurului, densitatea circulației turistice, preferința relativă a turiștilor.
a) Numărul total de turiști este un indicator absolut ce reprezintă numărul persoanelor care calătoresc în afara localitaților în care iși au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică. Motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate.

În tabelul următor se găsesc statistici legate de turiștii cazați în tipuri de structuri de primire turistică pe tipuri de structuri și tipuri de turiști.

Tabel 4.7 Numărul de turiști cazați în structurile de primire turistică

în perioada 2007-2009 în județul Timiș

Anul trecut au ieșit din țară 6,9 milioane de români și au intrat 6,6 milioane de străini. Rapoartele B.N.R. arată că românii au cheltuit mai mult cu 28 de milioane de euro, însă reprezentanții Ministerului Turismului susțin că balanța se înclină în favoarea sumelor cheltuite de străini în țara noastră. Din cele 6,6 milioane de străini care au trecut granițele noastre în 2009, doar 2,3 milioane de persoane sunt turiști adevărați, după cum reiese din datele Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism. Turiștii străini, al căror număr a crescut cu 30% față de anul 2008, au adus încasări de aproape 800 de milioane de dolari, potrivit declarației directoarei de direcției de promovare din Ministerul Turismului, Carmen Moraru, care precizează, de asemenea, că din estimările realizate de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor, încasările s-ar putea apropia de un miliard de dolari.

În figura 4.3 este prezentată situația turiștilor străini în tipuri de structuri de primire turistică în județul Timiș, aceasta fiind de 35% restul de 65% fiind reprezentată de turiștii români.

Fig. 4.3 Procentajul turiștilor străini în județul Timiș

b) Înnoptarea turistică este considerată a fi, fiecare noapte petrecută de un turist sau pentru care un turist este înregistrat (prezența sa fizică nefiind necesară) într-o structură de cazare turistică privată sau colectivă; înnoptările petrecute la bordul navelor sau într-un tren care se deplasează dintr-o țară în alta sunt incluse la înnoptările în străinătate, dar care nu se înregistrează la o țară anume. Se recomandă includerea lor la “Țări nespecificate”.

Tabel 4.8 Înnoptările în structurile de primire turistică pe tipuri de structuri

în perioada 2007-2009 în județul Timiș

Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în anul 2008 au însumat 533627 mii, în creștere cu 8,6 % față de 2007. Înnoptările turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în anul 2008, 59 % din numărul total de înnoptări, în timp ce turiștii străini au reprezentat 41% (Fig. 4.4).

Fig. 4.4 Procentajul înnoptărilor în județul Timiș din totalul României

Valorile indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, determinați pe categoriile de confort ale structurilor de primire turistică rurală ne indică o eficiență foarte redusă. Această eficiență scăzută a utillizării capacității de cazare în funcțiune se manifestă atât în 2001, cât și în 2002, pe fiecare tip de categorie de confort, dar și la nivelul tuturor unităților turistice rurale. Ea reprezintă rezultatul folosirii destul de reduse a capacității de cazare în funcțiune, numărul înnoptărilor înregistrate fiind mult prea mic în comparație cu oferta unităților de cazare turistică rurală.

4.3 Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de sejur a turiștilor într-o anumită zonă.Se determină împărțind numărul de zile – turist la numărul de turiști cazați în structurile de primire turistică.

Tabel 4.9 Durata medie a sejurului în perioada 2007-2009 în județul Timiș

4.4 Densitatea turistică

Se calculează atât în raport de populația rezidentă a zonei vizitate cât și în raport cu suprafața acesteia după cum urmează: numărul sosirilor de turiști într-o zonă împărțit la populația rezidentă a zonei respective.

Tabel 4.10 Densitatea turistică în perioada 2007-2009 în județul Timiș

Acest indicator aduce informații cu privire la frecventarea zonelor și ce măsuri trebuie luate pentru satisfacerea turiștilor fără a fi întâlnită suprasolicitarea zonei.

CAPITOLUL V

PROPUNERI DE DEZVOLTARE A ACTIVITĂȚILOR ȘI INFRASTRUCTURII PENTRU TURISM

Industria europeană a turismului va face față unei concurențe în creștere atât din interiorul cât și din afara regiunii. O serie întreagă de factori concură la această situație (concurența economică și financiară, factorii politici, schimbările sociale și demografice, inovațiile tehnologice etc.) inclusiv activitățile promoționale ale regiunilor concurente.

În același timp, o serie de bunuri și servicii vin în concurență cu turismul pentru a ocupa timpul liber al potențialilor turiști ceea ce creează o altă formă de presiune competitivă.

Extinderea ofertelor de petrecere a timpului liber în zonele rezidențiale (de exemplu parcurile tematice sau de distracție, cluburile de sănătate, evenimentele culturale și sportive) va duce

la scurtarea vacanțelor și la vacanțe petrecute mai aproape de casă. Se așteaptă ca această tendință să fie marcată în timp de o creștere economică mai moderată.

De asemenea există și alți factori care vor marca turismul în Europa pentru următoarele decade. Introducerea euro ca monedă comună pentru multe țări europene va duce la creșterea numărului de călătorii în interiorul Europei. Dereglementarea în transportul aerian a determinat un aflux de noi linii aeriene și care au costuri reduse, iar aceasta a dus la scăderea tarifelor pe cursele pan-europene și la creșterea numărului de călătorii pentru odihnă, în special pentru așa numitele „scurtele ieșiri”.Industria turismului a suportat un nivel de consolidare în ultimii ani, care va continua cel puțin și în perioada următoare. Această activitate se aplică în principal unui număr mare de turoperatori germani și britanici, țări care sunt principalele țări emițătoare de turiști. Totuși competiția de preț pe piețele europene pare a fi principalul motiv care duce la această consolidare.

5.1 Starea actuală a turismului în județul Timiș

Județul Timiș este înzestrat cu un potențial turistic deosebit de variat, diversificat și concentrat, caracterizat prin:

• existența unor forme de relief accesibile și armonios îmbinate pe întreg teritoriu;

• o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;

• potențial faunistic și floristic bogat;

• patrimoniul cultural-istoric și arhitectural apreciat pe plan internațional

Timiș a fost o destinație căutată de turiștii externi și a avut un turism intern dezvoltat care s-a derulat pe baza unui cadru legal încă din perioada interbelică. În prima jumătate a anilor '70 a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităților de cazare turistică. La începutul anilor '80 era deja cunoscut pe piața principalelor județe generatoare de turiști, în

special din Germania, Austria și Belgia. Începând cu anii '90 a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turiști străini, tendință care s-a menținut, cauza principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiții destinate dezvoltării, modernizării și reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării, aplicării unei fiscalități neadecvate, inexistenței unor facilități în domeniul creditelor bancare etc.

5.2 Caracterizarea stării actuale a turismului

În prezent sectorul turistic se caracterizează, la nivel national, prin următorii indicatori:

• 160 de mii de vizitatori străini;

• 180 mil. RON încasări din turismul internațional;

• 5000 locuri de muncă oferite de sectorul turistic;

• 0,4 % din totalul locurilor de muncă;

• Investițiile din ramura “Hoteluri ºi restaurante”, în totalul investițiilor din economie, de la 62 mil. în 2007 la 114 mil. în 2008;

În raport cu potențialul existent în țara noastră, și comparativ cu celelalte judete din România se prezintă modest în ceea ce privesc performanțele economice ale industriei turismului.

Concluzii privind aspectele economice ale turismului.

a. În ceea ce privește capacitatea de cazare:

• Creșterea în prezent cu 13,7% a capacitatii de cazare;

b. În ceea ce privește numărul de vizitatori și numărul turiștilor înregistrați :

• În anul 2007 numărul de turiști români înregistrați în structurile de primire a

atins cifra de 100.000 turiști însumând 315.000 înnoptări;

• Creșterea cu 42,8 % a numărului total de turiști înregistrați în unitățile de cazare

față de anul 2007, din care cu 39,5 % a turiștilor români și cu 3,3 % a turiștilor

străini;

• Creșterea numărului de înnoptări la total turiști cu 70 % față de 2007;

• Reducerea sejurului mediu de la 3,6 zile în 2007 (3,8 zile la turiștii români și 2,5

zile la turiștii străini) la 3,3 zile în anul 2009 (3,5 zile pentru turiștii români și 2,5

zile pentru turiști străini);

5.3 Strategia de dezvoltare economico – sociala a județului Timiș

„Strategia de Dezvoltare Economico-Socială a județului Timiș se constituie ca instrument programatic fundamental prin care județul Timiș își propune să recupereze cât mai rapid disparitățile de dezvoltare socio-economică față de media dezvoltării regiunilor Uniunii Europene.

Obiectivele avute în vedere în cadrul programului strategic al județului Timiș sunt compatibile cu domeniile de intervenție din cadrul planului de dezvoltare regională a regiunii vest și, în acest mod, cu cele ale programelor europene de finanțări nerambursabile.

Strategia de Dezvoltare Economico-Socială a județului Timiș are în vedere și se corelează cu strategiile principalelor programe de finanțare a dezvoltării europene: Programul

Operațional Regional (POR), Programele Operaționale Sectoriale (POS), Programele Operaționale de Cooperare Teritorială (POC) și Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), a căror finanțare este asigurată prin Fondurile structurale și de coeziune și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR) ale Uniunii Europene.

Concepte de realizare:

• Dezvoltarea economică durabilă a mediului urban și rural, prin potențarea polilor economici urbani existenți și valorificarea efectelor periferice ale acestora pentru dezvoltarea mediului rural;

• Diminuarea disparităților de dezvoltare economică între diferitele zone ale județului prin valorificarea potențialelor locale existente.

• Dezvoltarea economică prin valorificarea potențialelor de cooperare socio – economică transfrontalieră;

• Valorificarea potențialului de cooperare regional prin integrarea polilor regionali de dezvoltare economica Timișoara si Arad într-un program comun de dezvoltare a zonei de influență a acestora (Axa Timișoara -Arad)

• Dezvoltarea și permanentizarea, la nivelul administrației publice locale a județului Timiș, a planificării strategice a dezvoltării economico-sociale a localităților și a județului, pe principiul participativ al comunităților;

• Promovarea parteneriatelor strategice instituționale;

• Promovarea principiului dezvoltării endogene, respectiv a valorificării potențialelor de dezvoltare locale.

Proiectul de dezvoltare va acorda prioritate zonelor rămase în urmă și zonelor care suferă cel mai mult de serioase deficite infrastructurale și care au nevoie de sprijin public special pentru a face față consecințelor negative ale tendințelor de dezvoltare. Scopul este de a mobiliza resursele și de a activa potențialele locale, care vor exercita influența hotărâtoare și directă asupra dezvoltărilor locale și regionale.

Totodată, având în vedere poziția geografică favorabilă și vecinătățile de frontieră ale județului Timiș, se va acorda prioritate atât dezvoltării localităților situate în prima zonă de influență a frontierelor de învecinare a Timișului cu Ungaria și cu Serbia, dar și dezvoltării de ansamblu a județului prin valorificarea tuturor potențialelor transfrontaliere de care dispune.

OBIECTIVE SPECIFICE

• Îmbunătățirea accesibilității județului pe plan regional, național și transfrontalier;

• Creșterea atractivității județului, ca urmare a îmbunătățirii infrastructurii publice

urbane, rurale și sociale;

• Creșterea rolului economic și social al centrelor urbane în dezvoltarea regională/ locală.

• Creșterea competitivității județului, ca locație pentru afaceri;

• Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea economico-socială a județului Timiș.

• Creșterea standardelor de viață ale populației și a standardelor de mediu, vizând, în

principal, respectarea acquis-ului comunitar de mediu.

Având în vedere obiectivul general de dezvoltare și considerând analiza cuprinzătoare a situației socio-economice, Strategia de dezvoltare economico-socială a județului Timiș cuprinde cinci axe de dezvoltare.

Caracteristica specifică a axelor de dezvoltare adoptate, este faptul că acestea sunt în concordanță atât cu nevoile locale cât și cu politicile comunitare privind coeziunea economică și dezvoltarea pe plan turistic a județului Timiș, prin axele sale de dezvoltare, va contribui nu numai la atingerea obiectivului general al Planului de Dezvoltare Regională a Regiunii VEST, dar și la realizarea obiectivului global al Planului Național de Dezvoltare și al Cadrului Național Strategic de Referință, amintind, în principal, politica de coeziune și diminuarea disparităților de dezvoltare dintre România și Statele Membre ale UE. Totodată, din punct de vedere tactic, se consideră că această abordare va permite accesarea și valorificarea superioară a ofertei programelor UE de asistență financiară.

Prezentarea axelor strategice de dezvoltare

AXA 1: TRANSPORT

Obiectivul de dezvoltare al Axei: Promovarea la nivelul județului Timiș a unui sistem de transport care să asigure deplasarea rapidă și în condiții de siguranță a persoanelor și a mărfurilor, în contextul sistemului național și european de transport.

Construirea, reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere;

Reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere;

Modernizarea și echiparea gărilor;

Refacerea și modernizarea tronsoanelor de cale ferată;

Reabilitarea și modernizarea infrastructurii portuare;

Dezvoltarea infrastructurii aeroportuare de la SN “Aeroportul Internațional Timișoara” S.A. ;

Reabilitarea, modernizarea și extinderea infrastructurii aeroportuare;

AXA 2: MEDIU

Obiectivul de dezvoltare al Axei: Asigurarea protecției și îmbunătățirea calității mediului și a standardelor de viață din județul Timiș, în conformitate cu acquis-ul comunitar de mediu.

A.CAPACITATEA ADMINISTRATIVĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI:

Implementarea normelor UE în domeniul protecției mediului;

Perfecționarea profesională a personalului din instituțiile de mediu;

Implementarea sistemelor de monitorizare a calității mediului;

Cooperare inter-instituțională pe probleme de protecția mediului;

Elaborarea hărților de risc la cutremure și alunecări de teren;

Dotarea corespunzătoare a serviciilor specializate de protecție a comunităților în caz de dezastre naturale (cutremure, diferite fenomene determinate de schimbările climatice, alunecări de teren, coliziuni ș.a.) ;

Dotarea corespunzătoare a serviciilor specializate de protecție a comunităților în caz de dezastre provocate de activități umane (incendii, accidente, explozii, etc.)

B.ARII NATURALE PROTEJATE

Promovarea conservării diversității biologice și a habitatelor speciilor protejate în siturile Natura 2000, în ariile protejate, precum și în alte zone naturale neprotejate

Susținerea activităților agricole prietenoase cu mediul și protecția resurselor naturale (biotice și abiotice) în siturile Natura 2000 precum și în ariile naturale protejate

Înființarea structurilor administrative ale ariilor naturale protejate și întărirea capacității lor

Implementarea unui sistem de management specific ariilor naturale protejate

Realizarea studiilor specifice, inventariere, cartare în siturile Natura 2000 și în ariile naturale protejate

Realizarea bazelor de date specifice pentru rețeaua Natura 2000 și ariile naturale protejate

Acordarea plăților compensatorii pentru cultivatorii și proprietarii de terenuri din zonele protejate

C.FLORA ȘI FAUNA SĂLBATICĂ

Monitorizarea suprafeței și calității habitatelor pentru speciile de floră și faună pe cale de dispariție

Gestionarea durabilă a fondului cinegetic

Identificarea/ crearea de coridoare/ trasee ecologice ce asigură satisfacerea cerințelor de deplasare, reproducere și refugiu pentru speciile sălbatice terestre și acvatice

Eficientizarea sistemului de verificare a încadrării în legile privind vânătoarea și comerțul cu specii din fauna și flora sălbatică

D.VALORI DE PATRIMONIU CONSTRUIT

Prevederea în documentațiile PUG de reglementări specifice pentru protecția și valorificarea patrimoniului construit din localitățile cu zone istorice și ansambluri de valoare urbanistică sau arhitecturală

Cercetarea zonelor valoroase din cadrul fondului construit al localităților în vederea identificării unor noi obiective ale patrimoniului de interes local.

Realizarea de proiecte și planuri de urbanism pentru zone și obiective cu valoare de patrimoniu local

Dezvoltarea de rețele de obiective culturale, conținând monumente și ansambluri de arhitectură, în scopul gestionării și valorificării lor în comun

Formarea personalului de administrare a rețelelor de obiective culturale din județ

Reabilitarea patrimoniului construit

Reconversia funcțională a unor monumente pentru introducerea acestora în circuitul economic;

E.CULTURA VALORILOR DE PATRIMONIU

Campanii de conștientizare și educare a populației privind valorile de patrimoniu natural și cultural

Susținerea activităților de consultanță, sprijin tehnic, consiliere în domeniul protecției patrimoniului natural și cultural

Stimularea cercetării științifice aplicative în domeniul protecției mediului și a valorilor de patrimoniu

AXA 3: TURISM

Obiectivul de dezvoltare al Axei: Crearea unei oferte turistice atractive și competitive care să pună în valoare potențialul zonei și să contribuie la creșterea economică la nivelul județului.

A.TURISMUL BALNEAR ȘI SPA

Reabilitarea, extinderea și modernizarea stațiunilor balneare

Stimularea investițiilor, care valorifică resursele naturale cu valoare

Dezvoltarea facilităților specifice pentru tratamentul de prevenție

Dezvoltarea facilităților de entertainment

Promovare și informare turistică cu privire la potențialul balnear al județului Timiș

B.TURISMUL CULTURAL ISTORIC

Promovarea turismului religios

Promovarea programelor turistice tematice pentru valorificarea artei

Promovarea circuitelor cultural – turistice

Identificarea de noi trasee turistice

C.TURISMUL DE AFACERI

Încurajarea investițiilor în centre hoteliere de categorie Business

Stimularea dezvoltării zonelor și centrelor de entertainment

Stimularea dezvoltării infrastructurii pentru manifestări expoziționale

Încurajarea manifestărilor expoziționale, a târgurilor de afaceri

D.ECOTURISM ȘI AGROTURISM

Amenajarea de infrastructuri destinate unor activități turistice speciale (ex. Puncte de observare faună, poteci, alei, puncte de popas ;

Stimularea elaborării planurilor de amenajare și de management a zonelor cu potențial turistic;

Dezvoltarea parteneriatelor dintre autoritățile publice și touroperatori (după caz și cu administrațiile ariilor protejate) în scopul utilizării echilibrate a resurselor turistice locale

Dezvoltarea structurilor de cazare și de agrement specifice turismului

Identificarea de localități rurale din județul Timiș care îndeplinesc criteriile de definire a “satului turistic”

Identificarea, amenajarea și promovarea unor itinerarii rurale

Promovarea brandurilor specifice “eco”

Promovarea produselor specifice satului: folclorice, gastronomice, stil rural de viață

E.DIVERSE TIPURI DE TURISM

Promovarea turismului de sporturi extreme și de aventură

Promovarea turismului de echitație

Promovarea turismului de vânătoare și pescuit

Valorificarea și amenajarea turistică și de agrement a unor zone urbane și periurbane cu potențial turistic

Amenajarea de structuri turistice de primire și echipare tehnică în puncte cheie de-a lungul traseelor turistice și a arterelor rutiere de tranzit

AXA 4: CULTURA

A.INSTITUȚII IMPLICATE ÎN EDUCAȚIA CULTURALĂ A CETĂȚENILOR

Inițierea unor proiecte educaționale pentru tineret și copii în domeniul artelor, spectacolului, educației plastice și pedagogiei

Implementarea unor proiecte pentru sensibilizarea cetățenilor privind importanța păstrării patrimoniului cultural.

Organizarea de dezbateri publice, conferințe, mese rotunde și cursuri vizând educația culturală.

Organizarea unor circuite turistice pentru vizitarea muzeelor și punctelor muzeale din județ de către copii și tineret.

Extinderea structurii curriculare din oferta educațională a Universității Populare

Corelarea programelor curriculare cu cerințele dezvoltării sferei culturale.

Colaborarea interinstituțională în pregătirea profesională a elevilor și studenților

Realizarea unor programe culturale comune cu instituțiile culturale

Inițierea copiilor în artele meșteșugărești tradiționale la Muzeul Satului ca Centru de Educație Culturală Tradițională

Inițierea de către instituții a unor programe de promovare a tinerilor creatori și interpreți

Organizarea de concursuri pentru afirmarea tinerelor talente

Cofinanțarea de proiecte și programe culturale pentru sprijinirea participării tinerilor artiști la evenimentele culturale sau la concursuri naționale și internaționale

Sprijinirea promovării tinerilor olimpici la concursuri pe plan local, național și internațional ;

B.VIAȚA ȘI ACTIVITĂȚILE CULTURALE PE ÎNTREG TERITORIUL JUDEȚULUI TIMIȘ

Diversificarea ofertanților culturali din mediul rural

Diseminarea ofertei culturale prin deplasări în județ

Realizarea unor proiecte culturale ale amatorilor din județ cu instituțiile profesionale

Schimburi culturale intercomunale în județ

Identificarea și organizarea de muzee și puncte muzeale în localitățile din județ

AXA 5: COOPERARE TERITORIALĂ

A.COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ

Dezvoltarea infrastructurii de transport în zonele transfrontaliere

Îmbunătățirea serviciilor de transport public transfrontalier

Îmbunătățirea sistemelor de comunicație transfrontaliere: rețele broadband Internet, sisteme IT, rețele radio și TV

Realizarea sistemelor de canalizare integrate în zonele transfrontaliere

Îmbunătățirea managementului apelor în zonele transfrontaliere

Implementarea sistemelor integrate de gestiune a deșeurilor

Implementarea sistemelor integrate de management al ariilor protejate

Implementarea sistemelor integrate de furnizare a serviciilor de prim ajutor si sanatate

Dezvoltarea în comun a unor planuri și sisteme integrate de intervenție in cazul situatiilor de urgenta

Dezvoltarea infrastructurii de afaceri cu caracter transfrontalier

Dezvoltarea clusterelor și a parteneriatelor transfrontaliere între firme

Dezvoltarea turismului transfrontalier

Dezvoltarea infrastructurii turistice transfrontaliere de mici dimensiuni

Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, dezvoltare & inovare cu caracter transfrontalier ;

Stimularea colaborării transfrontaliere și a parteneriatelor între institute de cercetare, instituții de educație și formare și întreprinderi în vederea stimulării activităților inovative și a dezvoltării economice ;

B.COOPERARE INTERREGIONALĂ

Cooperare interregională în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice prin transfer si schimb de experiență, precum și prin implementarea unor metodologii și sisteme conceptuale comune

Promovarea inițiativelor antreprenoriale și susținerea noilor afaceri

Dezvoltarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor prin transfer tehnologic și de servicii specifice

Susținerea clusterelor prin schimburile interregionale de experiență

Cooperarea în scopul restructurării zonelor industriale abandonate și reintegrării lor în circuitul economic sau social

Activități de cooperare destinate diversificării economice în zonele rurale

Dezvoltarea și implementarea sistemelor de informație și comunicare

Cooperare strategică în vederea introducerii și utilizării tehnologiilor prietenoase față de mediu

Identificarea și dezvoltarea metodelor de a stimula interacțiunea între sectorul de cercetare – firme – sectorul privat

Schimbul de experiențe și de bune practici în cadrul politicilor de angajare

Elaborarea și implementarea strategiilor regionale vizând capitalul uman

Perfecționarea capacităților manageriale și antreprenoriale

Îmbunătățirea politicilor de dezvoltare de abilități, training și educație

Elaborarea strategiilor de prevenție împotriva riscurilor naturale și tehnologice, precum și îmbunătățirea capacității de răspuns la situații de risc

Cooperare în domeniul managementului apei

Dezvoltarea politicilor și metodelor de management al deșeurilor

Implementarea planurilor de management al ariilor Natura 2000 și al zonelor protejate și asigurarea măsurilor eficiente de protecție a mediului și speciilor

Dezvoltarea și schimbul de strategii comune vizând protecția și valorificarea rațională a moștenirii culturale și naturale

Cooperarea în domeniul asigurării eficienței energetice

Organizarea campaniilor de informare și conștientizare privind reducerea consumului energetic adresate consumatorilor industriali, furnizorilor de servicii și populației

C.COOPERARE TRANSNAȚIONALĂ

Dezvoltarea rețelelor și tehnologilor inovative în diferite domenii

Stimularea unui mediu favorabil pentru inițiative antreprenoriale inovative

Stimularea interesului public pentru inovare

Coordonarea planificării și operaționalizării rețelelor de transport

Implementarea unor strategii menite să înlăture bariere din domeniul utilizării tehnologiilor digitale

Asigurarea cadrului legal pentru constituirea platformelor de transport multimodal

Dezvoltarea sustenabilă a zonelor metropolitane

Cooperare și schimb de experiență în domeniul protecției mediului

5.4 Propuneri pentru dezvoltarea turistică a județului Timiș

Prezentând succint patrimoniul turistic al orașului și împrejurimilor, deducem că există condiții suficiente pentru dezvoltarea turismului în această parte a județului Timiș.Legăturile între regiunile primitoare și cele emițătoare de turiști, volumul, structura și mărimea ariei de proveniență a turiștilor oglindesc gradul de dezvoltare a regiunii primitoare.

Cunoscând potențialul turistic al orașului și împrejurimilor și comparându-l cu situația altor localități, intrate mai demult în exploatarea turistică, se ajunge la concluzia că Timișoara și împrejurimile pot constitui în viitor o destinație turistică mult mai renumită.

Motivația de ordin social se referă la aceea că Timișul și împrejurimile pot fi aleși drept destinație pentru cei ce doresc să-și petreacă un interval de timp mai mare sau mai mic într-un cadru total diferit de cel în care, cotidian, își petrec viața, mai ales pentru cei din zonele de șes. Dacă adăugăm și motivațiile de ordin subiectiv-personal care se referă la actualele posibilități de odihnă, recreere activă și cunoaștere, drumeție, vânătoare, pescuit, dar mai ales la cele viitoare și posibile de amenajat, atestă că judetul Timiș poate deveni un centru important în acest domeniu.

Potențialul turistic existent cu propunerile pe care încerc să le schițez în prezenta lucrare ar putea contribui la realizarea unui viitor turistic de amploare mult mai mare.

În urma analizei matricei SWOT a potențialului turistic al orașului Timișoara, propun o strategie ofensivă, de punere în valoare a punctelor tari și de valorificare a multiplelor oportunități de care beneficiază orașul, ca destinație turistică (turism cultural-istoric-religios, turism de agrement) și centru de dezvoltare a mediului de afaceri, medical, turism de afaceri, turism sportiv, precum și ca punct de plecare spre alte obiective și trasee turistice (turism de tranzit, agroturism și turism ecologic, turism extrem ș.a.).

O strategie inițială de marketing ar trebui să includă un program agresiv de publicitate, prin intermediul unei pagini web, prin crearea unei baze de date conținând agenții de turism din România și prin furnizarea continuă de informații – calendar al evenimentelor, actualizarea produselor și alte activități similare, plasarea reclamelor în publicațiile de turism naționale și regionale și participarea la târgurile de turism din România.

Înființarea unui oficiu de turism

Necesitatea înființării unui oficiu de turism este justificată pe de o parte de aplicarea unor politici raționale de dezvoltare și modernizare durabilă pe plan local în vederea eficientizării actului de administrare a resurselor turistice, iar pe de altă parte de obiectivele pe care un astfel de serviciu și le propune:

• promovarea susținută a dezvoltării turistice în scopul creșterii beneficiilor obținute de pe urma valorificării resurselor turistice pentru comunitatea locală;

• promovarea imaginii reale a orașului Timișoara în special și a județului Timiș în general, atât pe plan național, cât și pe plan internațional;

• realizarea unor programe în parteneriat cu oficiile de turism de pe lângă primăriile orașelor înfrățite cu orașul Timișoara;

• abordarea sistematică a pieței și infrastructurii existente, care să grupeze într-un cadru coerent, pe o bază locală și zonală, strategiile de dezvoltare ale tuturor actorilor publici și privați implicați în turism;

• identificarea resurselor turistice antropice și naturale al căror grad de exploatare este scăzut și înaintarea de propuneri în vederea introducerii cât mai rapide a acestora în circulația turistică;

• analizarea propunerilor venite din partea agenților publici și economici de asociere cu primăria orașului Timișoara în vederea creșterii gradului de exploatare a resurselor turistice locale și zonale;

• inițierea unor investiții publice directe pentru restaurarea / ameliorarea atracțiilor turistice cu grad ridicat de importanță.

Domeniul de activitate:

• servicii oferite publicului – informare turistică, consiliere juridică, statistică, etc. cu privire la sectorul turistic, în scopul îmbunătățirii calității mixului de marketing al agenților economici din domeniu;

• activități de management intern – prelevarea și prelucrarea informațiilor care prezintă importanță pentru sectorul turistic:

– valorificarea resurselor turistice – valorificare-dezvoltare, strategie;

– proiecte, amenajări;

– protejarea resurselor turistice;

– fond documentar – ediție;

– marketing și analiză economică, prognoze, studii de evaluare și fezabilitate, informatizare, baze de date;

Baza materiala care cuprinde baza de cazare, alimentația publica și agrementul este încă destul de slabă. Elementul central îl constituie baza de cazare care va duce la realizarea adecvată și a celorlalte.

Propunerile pentru viitor sunt cele de mai jos:

În formularea obiectivelor de cazare am în vedere atât experiența altor zone, cât și situația actuală concretă din zonă. Pornind de la principiile geografice și cele de sistematizare, soluția optimă ar fi realizarea, la început, a unor obiective de cazare mai puțin pretențioase. Între acestea, am în vedere următoarele: un hotel cu 300-400 locuri în centrul orașului care să deservească și necesitățile de cazare ale orașului, o cabană cu 80-100 locuri în localitatea Buziaș, camping cu căsuțe în număr de 50 locuri și un camping cu 50 locuri, pe cursul râului Bega,un alt camping cu căsuțe pe malul lacului Forocici lac cu apă de peste 20 de grade, un camping cu corturi de 50 locuri pe malul lacului Rădmănești.

Un obiectiv de cazare atrage și impune neapărat realizarea unor unități de alimentație publică, armonizate cu forma de cazare și cu nivelul unei cereri medii. Soluția cea mai bună pare a fi aceea ca unitățile de alimentație publică să facă corp comun cu cele de cazare, regimul de funcționare urmând a fi corelat cu cel de exploatare al cazării.

Principalele unități propuse sunt în tabelul de mai jos:

Agrementul – factor de primă mărime în definirea turistică a unei zone – determină azi, mai mult ca oricând, chiar cuantumul cererii și realizărilor economice. Practica a dovedit că un peisaj oricât de valoros, poate fi cotat drept mediocru sau poate fi solicitat într-o foarte mică măsură datorită lipsei dotărilor de agrement. Dotările pe linie de agrement trebuie astfel concepute și amplasate încât să suplinească lipsa obiectivelor turistice create de om sau de natură.

În deplină corelare cu baza de cazare, de alimentație publică, precum și cu căile de circulație, propunerile pentru agrementarea turiștilor ar fi următoarele:

– un ștrand cu apă rece in municipiul Lugoj;

– iar alături o bază sportivă alcătuită din teren de volei, tenis, handbal, popicărie;

– o altă bază sportivă pe malul Mureșului cu teren de volei, handbal și o mică bază nautică cu bărci de râu;

– un parc de distracții, amenajat lângă actualul stadion de sport;

– organizarea și amenajarea unui patinoar tot in municipiul Lugoj;

– organizarea unei expoziții permanente cu evoluția olăritului din satul Jupânești;

– amenajarea unor expoziții permanente cu portul popular din zonă, în cadrul punctului muzeistic;

Față de aceste propuneri minime pe măsura dezvoltării turismului în oraș sunt sigur că se vor găsi atât propuneri mai numeroase cât și soluții mai optime.

Concluzii

Sectorul turistic al județului Timiș este într-o continuă dezvoltare. În ultimul an, s-au organizat foarte multe reuniuni, seminarii și traininguri, atât de sectorul public, de cel privat și chiar de asociații.

Foarte multe firme, mici și mijlocii, au înteles importanța unor asemenea acțiuni și mai ales avantajele directe pe care le realizează și încep să organizeze din ce în ce mai multe întâlniri, mai ales team-buildinguri.

În practică, se realizează un mix între team-building, seminar și reuniune, scopul fiind analiza rezultatelor, prezentarea unor produse sau servicii noi. În viitorul apropiat, abordarea turismului de afaceri trebuie facută prin toate mijloacele, atât cele tradiționale, cât și cele moderne (internet, rezervări online, etc.).

În județul Timiș nu există un material de prezentare a firmelor ce acționează în domeniul turistic în limba engleză. Acest material trebuie să fie diferit față de cel pregătit pentru piața română – trebuie să răspundă, în principiu, întrebării „De ce Timișoara?”

Turismul de afaceri este cea mai nouă tendință de dezvoltare pe piața timișoreană. Turismul de afaceri este cea mai importantă nișă prin care Timișoara poate intra în circuitul turistic internațional. Este necesar ca atât Timiș, Autoritatea Națională pentru Turism, cât și agențiile private din județ, să participe la Târgurile Internaționale de Specialitate.

Infrastructura pentru turismul de afaceri (Centre de Conferință, hoteluri), este la nivel înalt, aici putând să se organizeze reuniuni la nivel European.

După realizarea acestei cercetări asupra capacității de cazare existentă și a numărului de turiști sosiți în județul Timiș este necesară realizarea unei strategii de dezvoltare și promovare a turismului la nivel european prin intermediul târgurilor de turism.

Este evident că eforturile autorităților nu pot fi apreciate decât de cei pe care îi reprezintă și în interesul cărora acționează pentru valorificarea potențialului turistic al județului și gestionarea corespunzătoare a treburilor publice. În anul 2011 este necesar să își concentreze eforturile pentru finalizarea proiectelor aflate în derulare și crearea premizelor pentru dezvoltarea în perspectivă, precum și pentru administrarea cu rigoare și pragmatism a resurselor astfel, încât, statutul privilegiat al județului clădit pe realități istorice, geografice și economice să fie pus în valoare spre binele locuitorilor județului Timiș.

Activitatea desfășurată de instituțiile și serviciile publice aflate sub autoritatea consiliului județean vor face obiectul unor rapoarte și analize separate în cadrul comisiilor de specialitate, potrivit domeniului de activitate a acestora.

Cu toate dificultățile întâmpinate, rezultatele obținute în anul 2010 arată că s-a manifestat preocupare și responsabilitate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. Există o serie de aspecte ale activității care au devenit certitudini , după cum, unele aflate în faza de proiecte trebuie continuate și multiplicate. De altfel, în anul 2011 trebuie să se investească foarte mult, atât din resurse proprii cât și din accesarea finanțărilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană.

Bibliografia

Botezatu C., Mihălcescu C., Iacob I. – Sisteme informatice cu baze de date în turism, Editura Universitară, București, 2006.

Dodu P. – Tehnici operaționale în agențiile de turism, Editura Pro Universitaria, București, 2007.

Firoiu D., Dodu P., Dridea C., Gheorghe C. – Industria turismului și a călătoriilor, Editura Pro Universitaria, București, 2006.

Firoiu D. – Studii de caz în industria turismului și a călătoriilor, Editura Pro Universitaria, București, 2006.

Firoiu D., Gheorghe C. – Turismul în perspectiva globalizarii, Ediția a II-a, Editura Pro Universitaria, București, 2007.

Firoiu D. – Resursele Umane în Turism, Ediția a IV-a, Ed. Prouniversitaria, București, 2007.

Go, F. and Pine, R. -Globalization Strategy in the Hotel Industry, New York, 1995.

Kotler, P.- Marketing Management: Analysis, Planning and Control, 1984.

Lupu N. – Hotelul, Economie și Management, Ed. All Beck, București, 2002.

Pollock, A.-The Impact of Information Technology on destination Marketing, 1995.

R. Minciu – Economia turismului, Ed. Uranus, București, 2000.

Sheldon, P. – Destination information systems, 1993.

Snack O., Baron P., Neacșu Ni.- Economia Turismului, Editura Expert, București, 2001.

Stănescu D. – Alimentație – catering, Ed. Oscar Print, București, 1999.

Stănescu D. – Tehnologia în serviciile de alimentație, Ed. Oscar Print, București, 2006.

Zaharia M., Dodu P. – Tehnologie hotelieră – note de curs.

17. www.insse.ro

18. www.timis.insse.ro

19. www.cjtimis.ro

20. www.timisoara.online.ro

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2 Anexa 3

Anexa 4 Anexa 5

Anexa 6 Anexa 7

Anexa 8 Anexa 9

Anexa 10 Anexa 11