Strategia Dezvoltarii Turismului In Romania

=== l ===

CAPITOLUL I

EVOLUȚII ȘI TENDINȚE ÎN TURISMUL MONDIAL

1.1. Importanța economică a turismului

La începutul acestui secol și mileniu industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic turismul se constituie în același timp și ca sursă principală de redresare a economiilor naționale ale acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător.

În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului, rezultă din următoarele aspecte:

• resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

• exploatarea și valorificarea complexă a resurselor turistice însoțite de o promovare eficientă pe piața externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanței de plăți externe;

• turismul reprezintă o piață sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

• turismul, prin efectul său multiplicator, acționează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri și servicii care antrenează o creștere în sfera producției acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei naționale;

• dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la creșterea economică și socială și la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind și o sursă importantă de sporire a veniturilor populației;

• turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin extinderea ariei ofertei specifice și crearea de locuri de muncă în mediu rural altele decât cele tradiționale, ameliorând condițiile de viață și sporind veniturile populației locale;

• în condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare și valorificare al potențialului cultural, istoric, folcloric și arhitectural al țărilor;

• prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă și impunerea unor măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenței umane (apă, aer, floră, faună, ecosisteme, etc.), turismul are în același timp și o vocație ecologică;

• pe plan social turismul se manifestă ca un mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire și civilizație a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populației.

1.2. Realizări și tendințe semnificative de evoluție ale turismului pe
plan mondial

Datele oferite de OMT (Organizația Mondială a Turismului) evidențiază faptul că pe plan mondial, în anul 2002 turismul s-a caracterizat prin următoarele valori:

702,6 milioane sosiri (2,7 % creștere față de anul 2001);

474,2 miliarde USD încasări (1,6 % creștere față de anul 2001),

Conform studiile întreprinse de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor (World Travel & Tourism Council – WTTC) se estimează că în anul 2003 industria turismului va genera pe plan mondial, în mod direct și indirect :

194.562.000 locuri de muncă, reprezentând 7,6 % din numărul total de locuri de muncă;

contribuție la PGB de 5.526 miliarde USD, echivalentul a 10,2 % din PGB total;

exporturi de servicii și mărfuri de 1.009 miliarde USD, (11,2 % din exporturile totale);

capital Investit 686 miliarde USD (9,6 % din totalul investițiilor);

cheltuieli guvernamentale 224,1 miliarde USD (3,9 % din totalul cheltuielilor guvernamentale).

Primele 10 destinații turistice, la nivelul anului 2002, după numărul de sosiri sunt următoarele: Franța (77 milioane), Spania (51,7 milioane), SUA (41,9 milioane), Italia (39,8 milioane), China ( 36,8 milioane), Marea Britanie (24,2 milioane), Canada (20,1 milioane), Mexic (19,7 milioane), Austria (18,6 milioane), Germania (18,0 milioane).

În privința încasărilor din turismul internațional, la nivelul anului 2002, primele 10 locuri sunt ocupate de: SUA (66,5 miliarde USD), Spania (33,6 miliarde USD), Franța (32,3 miliarde USD), Italia (26,9 miliarde USD), China (20,4 miliarde USD), Germania (19,2 miliarde USD), Marea Britanie (17,8 miliarde USD), Austria (11,2 miliarde USD), Hong Kong – China (10,1 miliarde USD), Grecia (9,7 miliarde USD).

Clasamentul celor mai mari cheltuitori din turismul internațional, la nivelul anului 2002, se prezintă astfel: SUA (58 miliarde USD), Germania (53,2 miliarde USD), Marea Britanie (40,4 miliarde USD), Japonia (26,7 miliarde USD), Franța (19,5 miliarde USD), Italia (16,9 miliarde USD), China (15,4 miliarde USD), Olanda (12,9 miliarde USD), Hong Kong –China (12,4 miliarde USD), Federația Rusă (12,0 miliarde USD).

Estimările Organizației Mondiale a Turismului prevăd că, în perspectiva anilor 2020 turismul se va caracteriza prin:

1,56 mld sosiri turiști internaționali, din aceste sosiri mondiale ce se vor înregistra în 2020, 1,2 miliarde vor fi intraregionale și 0,4 miliarde vor fi interregionale;

totalul sosirilor de turiști pe regiuni arată că în 2020 primele 3 regiuni vor fi Europa (717 milioane turiști), Asia de Est și Pacific (397 milioane) și America de Nord, Centrală și Sud (282 milioane), urmate de Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud;

2.000 miliarde USD încasări;

peste 253 milioane locuri de muncă, ceea ce reprezintă 9,0 % din totalul locurilor de muncă;

10,9 % din totalul investițiilor de capital.

CAPITOLUL II

PREMISELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI ROMÂNESC

2.1. Premisele dezvoltării turismului în România

România dispune de un valoros și variat potențial turistic natural care se constituie în cea mai bogată resursă a țării și oferă posibilitatea de a dezvolta un sector de activitate, aflat în plină ascensiune pe plan mondial și cu rezultate benefice pentru economia țărilor care promovează turismul.

Elementele de bază ale potențialului natural, cele care îi conferă calități necesare dezvoltării turismului, sunt reprezentate prin:

relieful variat, cu forme echilibrat distribuite în teritoriu (31 % munte, 36 % dealuri, 33 % câmpii și lunci) și ușor accesibile;

climatul temperat continental-moderat, cu regim termic reconfortant și o valoare terapeutică semnificativă a bioclimatului (tonic-stimulent, de cruțare, excitant, cu aeroionizare negativă puternică), favorabil practicării diferitelor forme de turism în tot cursul anului;

arealul turistic montan care beneficiază de un climat moderat caracterizat prin confort termic, viscole reduse, avalanșe puține și o persistență a stratului de zăpadă de până la 180 – 200 zile / an, posibilități facile de acces, favorizante pentru practicarea alpinismului, drumeției, a diferitelor forme de schi și a altor sporturi de iarnă.

Acestor elemente li se adaugă existența în zonele montane a numeroase peșteri accesibile pentru practicarea speoturismului, păduri de interes social – recreativ și științific (rezervații naturale și parcuri naționale) care posedă și un valoros fond cinegetic, o rețea de râuri și lacuri naturale / antropice cu un fond piscicol variat care dau posibilitatea practicării diverselor forme de agrement nautic.

potențialul balneoturistic recunoscut prin bogăția și valoarea factorilor de cură precum: ape minerale și termominerale, emanații naturale de gaze terapeutice, nămoluri și lacuri terapeutice, utilizate în profilaxia și terapeutica diverselor maladii ca și pentru întreținere. Calitatea rezervele omologate pentru resurselor hidrominerale situează România între primele din Europa.

potențialul turistic al Deltei Dunării, prin valențele sale ecologice, peisagistice și faunistice constituie atracții pentru efectuarea de croaziere și expediții într-un peisaj inedit, cu caracter de unicat în Europa;

potențialul turistic al litoralului Mării Negre cu resurse turistice variate cum sunt: apa de mare, dimensiunile plajei, bioclimatul marin, apele termominerale, apa marină și nămolul terapeutic, lipsa mareelor, ș.a. care oferă litoralului condiții optime pentru a răspunde unui evantai larg de motivații turistice: odihnă și recreere, cură balneară complexă (profilactică, terapeutică, recuperatorie), agrement nautic și sportiv etc.. În anii ’70, litoralul românesc era una dintre destinațiile preferate ale turiștilor din Europa Occidentală și Nordică;

potențialul faunistic și floristic, bogat în specii de interes științific sau pentru vânătoare și pescuit, caracterizat prin existența unor ecosisteme cu caracter de unicat.

Potențialul turistic natural se completează în mod fericit cu un patrimoniu cultural-istoric de mare reprezentativitate pentru România, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, nominalizat prin:

existența a peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național și internațional, între care se remarcă: biserici și ansambluri mânăstirești, monumente și ansambluri de arhitectură și de artă, centre istorice și situri arheologice – din care o parte s-au constitut ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetățile dacice, cetatea Sighișoara etc.)

tezaurul etnografic și folcloric românesc de mare originalitate, reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice românești; bisericile de lemn din Maramureș și Sălaj; prelucrarea lemnului; ceramica populară; portul popular, artizanat; arta decorării; manifestări etnoculturale și religioase tradiționale; târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane etc.

2.2. Caracterizarea stării actuale a turismului românesc

Indicatori ai activității de turism

În prezent sectorul turistic românesc se caracterizează, la nivel global, prin următorii indicatori:

4,794 mil. vizitatori străini;

5,76 mil. plecări ale vizitatorilor români;

612 mil. USD încasări din turismul internațional (în anul 2002);

1,18 % contribuție la PIB (în anul 2001);

131 mii locuri de muncă oferite de sectorul turistic (în anul 2001);

2,03 % din totalul locurilor de muncă;

investițiile din comerț, ce include clasa „Hoteluri și restaurante” au fost, la nivelul anului 2001, de 24.653.924 mil. lei ceea ce reprezintă 12,1% din totalul investițiilor din economie.

În raport cu potențialul existent în țara noastră și comparativ cu celelalte țări central și est europene, România se prezintă modest în ceea ce privesc performanțele economice ale industriei turismului (tabelele 1 și 2). .

Tabelul nr. 1

Evoluția numărului de structuri și capacități de cazare în perioada 1989 – 2002

Sursa: Institutul Național de Statistică (date prelucrate)

Tabelul nr.2

Evoluția circulației turistice în perioada 1989 – 2002

Tabel nr. 3

Evoluția circulației turistice pe zone turistice în perioada 1994 – 2002

Sursa: Institutul Național de Statistică (date prelucrate)

2.2.2. Concluzii privind aspectele economice ale turismului românesc

a. în ceea ce privește capacitatea de cazare:

reducerea în prezent cu 4,4 % a numărului de structuri de primire față de anul 1989 și o creștere cu 3,9 % față de anul 1990;

scăderea capacității de cazare față de cei 2 ani prezentați mai sus cu 34,9 % și respectiv cu 22,7 % *;

diminuarea cu 36,1 % a capacității de cazare în funcțiune, mai mare decât cea corespunzătoare capacității fizice, ceea ce denotă o ușoară creștere a capacităților cu funcționare sezonieră;

în ceea ce privește numărul de vizitatori și numărul turiștilor înregistrați:

în anul 2002 numărul de turiști români înregistrați în structurile de primire a atins cifra de 3.848.288 turiști, însumând 14.742.579 mii înnoptări;

scăderea cu 62,6 % a numărului total de turiști înregistrați în unitățile de cazare, din care cu 66,8 % turiști români, cu 27,3 % turiști străini față de 1989; față de anul 1990 reducerile înregistrează 55,4 % la total turiști, din care 64,6 % la turiști români și 30,2 % la turiști străini;

scăderea corespunzătoare a numărului de înnoptări: față de 1989 cu 67,6 % la total turiști – 69,3 % la turiști români și 52,3 % la turiști străini; față de 1990 reducerile se situează în ordine: 61,2 %, 63,4 %, și respectiv 40,2 %;

reducerea sejurului mediu de la 4,1 zile în 1989 (4,1 zile la turiștii români și 3,9 zile la turiștii străini) la 3,6 zile în anul 2000 (3,8 zile pentru turiștii români și 2,5 zile pentru turiști străini);

scăderea cu 1,2 % a numărului de vizitatori străini, față de anul 1989; față de anul 1990 numărul acestora a scăzut de la 6.532 mii la 4.794 mii, respectiv cu 26,6 %.

creșterea cu de peste 6 ori a numărului de vizitatori români care au plecat în străinătate, față de anul 1989; în anul 2002, în raport cu anul 1990, numărul acestora s-a redus de la 11.275 mii la 5.757,3 mii;

scăderea cu 10 %, în anul 2002, a numărului de turiști români sosiți pe litoral și cu 42 %, în anul 2002, a numărului turiștilor străini, față de anul 1994;

scăderea cu 13,5 % a numărului de turiști români sosiți în stațiunile balneare și cu 38,9 % a numărului de turiști străini, față de anul 1994;

scăderea cu 29,9 % a numărului de turiști români sosiți în stațiunile montane și creșterea cu 50,8 % a numărului de turiști străini, în anul 2002 față de anul 1994;

scăderea cu 51,7 % a numărului de turiști români sosiți în Delta Dunării și cu 50 % a numărului de turiști străini, în anul 2002 față de anul 1994;

scăderea cu 46,1 % a numărului de turiști români sosiți în București și în orașele reședință și creșterea cu 27,4 % a numărului de turiști străini, în anul 2002 față de anul 1994

Față de aceste scăderi sunt de remarcat totuși semnele revigorării activității turistice din ultimii trei ani când, anual, principalii indicatori și în primul rând cei valorici, au înregistrat creșteri de peste 10 %, superioare creșterii de ansamblu a economiei românești.

Percepția ofertei turistice românești pe piețele externe

Studiile și analizele realizate în cadrul OMT, bazate pe informațiile și analizele de piață realizate în țările mari generatoare de fluxuri turistice din Europa, precum și anchetele întreprinse în rândul turiștilor străini care vizitează România, caracterizează oferta turistică românească prin următoarele aspecte:

toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurență acerbă pe piețele vest-europene;

destinațiile concurente oferă o gamă variată de facilități pentru toate categoriile de turiști;

oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva stațiuni, iar în cadrul acestora, doar la câteva hoteluri;

serviciile sunt inferioare celor de pe destinații concurente din vecinătate, precum Bulgaria, Turcia, Grecia sau Cipru;

agrementul nu se ridică la nivelul ofertei din alte destinații;

infrastructura tehnico-rutieră este necorespunzătoare;

din punct de vedere al raportului calitate / preț, România a încetat să mai fie o piață turistică atractivă.

Pe de altă parte, OMT sintetizează factorii de impact în dezvoltarea turismului internațional al României, după cum urmează:

În concluzie, pot fi sintetizate principalele mari cauze care au contribuit la declinul turismului românesc:

lipsa unui program de acțiuni, coerent și stabil, privind dezvoltarea turismului;

lipsa fondurilor de investiții destinate dezvoltării, modificării și reabilitării infrastructurii generale și specifice, ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării; aplicarea unei fiscalități neadecvate, inexistența unor facilități în domeniul creditelor bancare ș.a.;

reforma sectorului turistic a demarat târziu, chiar dacă anumite încercări de reformă economică au fost făcute încă de la începutul anilor '90, însă durata de aplicare a lor s-a întins pe o perioadă foarte mare de timp;

cu câteva excepții, domeniul turistic nu s-a dovedit a fi foarte atrăgător pentru investitorii străini (sub 1% din capitalul în valută subscris în perioada 1990-2000 pe total economie);

lipsa mijloacelor circulante (resurse financiare) la dispoziția întreprinderilor de profil;

practicarea unor dobânzi bancare foarte ridicate și deci, neatractive, în paralel cu deprecierea permanentă a monedei naționale precum și persistența unei rate ridicate a inflației;

durata mare necesară reconstituirii proprietății private, în cazul activelor naționalizate;

existența unui management hibrid, nenatural între rigorile economiei concurențiale și mentalitatea societății super-centralizate;

scăderea puterii de cumpărare a populației și reordonarea priorităților;

reorientarea unei părți a cererii turistice interne către destinații externe.

CAPITOLUL III

OBIECTIVE ȘI ACȚIUNI PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI

3.1. Strategia și politica dezvoltării turismului

Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea unui produs turistic național competitiv, la nivelul valorii resurselor turistice de care dispune România și care să impună acest domeniu ca activitate economică prioritară în cadrul sistemului economic național.

Atingerea acestui obiectiv trebuie să conducă la:

dublarea numărului de turiști străini (cca. 1.000 mii în prezent) la orizontul anilor 2010 și atingerea unui număr de 1.500 mii la nivelul anului 2007, precum și creșterea în consecință a încasărilor valutare din turism, de la cca. 600 mil. USD în 2002 la cca. 1,0 mld. USD în anul 2007 și 2 mld. USD la nivelul anilor 2010 – 2012;

sporirea contribuției turismului la formarea PIB, de la 1,18 % în prezent la cca. 5 – 6 % în anul 2007 (în țările cu turism dezvoltat acest indicator atinge în medie un nivel de 14 %);

satisfacerea cererii turistice potențiale interne și atragerea unui număr sporit de turiști români pentru petrecerea sejururilor, de la 3.848 mii în anul 2002 la cca. 5.100 mii în anul 2007;

sporirea contribuției turismului în cadrul veniturilor comunităților locale prin susținerea dezvoltării turismului rural;

crearea unui număr de minimum 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, peste cele 130 mii de locuri existente în prezent;

Tabelul nr. 4

Prognoza circulației turistice și a încasărilor valutare

din turism pentru anul 2007

Realizarea obiectivului strategic general de dezvoltare a turismului impune adoptarea conjugată a unor politici corespunzătoare, pentru diferitele domenii de activitate ale sectorului, respectiv:

Politica de produs turistic – vizează modernizarea și extinderea ofertei turistice românești, creșterea competitivității și atractivității ei pe piața internă și internațională.

Politica de promovare și marketing trebuie să asigure crearea unei imagini reale a României, menite să stimuleze cererea turistică internă și internațională.

Politica în domeniul forței de muncă urmărește asigurarea din punct de vedere cantitativ și calitativ a necesarului de personal și al modului de formare și perfecționare a acestuia.

Politica privind creșterea rolului cercetării științifice și dezvoltării tehnologice, motivată de necesitatea identificării de noi produse și piețe turistice, a oportunităților de investiții și de fundamentare a programelor de dezvoltare, investiții și de amenajare turistică.

Politica în domeniul legislativ – presupune adoptarea reglementărilor necesare dezvoltării turismului (în primul rând Legea turismului, Legea parcurilor turistice), în concordanță cu prevederile legale ale țărilor Uniunii Europene.

Politica în domeniul fiscal are drept scop evaluarea impactului măsurilor de natură fiscală asupra dezvoltării turismului și adoptarea unui sistem atractiv pentru investitorii din turism.

Politica parteneriatului stat – are rolul de a asigura suprastructura (drumuri, căi de comunicație, alte utilități etc.); administrația publică locală – care să contribuie cu terenurile necesare realizării proiectelor și sectorul privat, solicitat să finanțeze, să construiască și să exploateze proiectele de acest tip.

3.2. Programe de dezvoltare a turismului

Ducerea la îndeplinire a politicilor enunțate presupune realizarea unor programe prioritare și adoptarea unor măsuri care, prin efectele produse de implementarea acestora, să pună în mișcare întregul angrenaj de dezvoltare a turismului, atât la nivelul produsului turistic național, cât și pe fiecare din principalele destinații turistice ale României (Delta Dunării, turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, alte destinații), respectiv:

Programe prioritare de dezvoltare a turismului

Delta Dunării – „Delta Europei”

Superschi în Carpați

Parcuri turistice

Cabane montane

Salvamont

Turism balnear – „Turism de sănătate”

Ecoturism în România

Turism cultural și religios în România

b. Programe care susțin dezvoltarea turismului

Programul de marketing și promovare

Programe sociale – "Litoralul pentru toți", "Turism pentru sănătate", "Revelion în România"

Legislația turistică

Obiectivele specifice, acțiunile și măsurile pe termen scurt și mediu, pentru fiecare dintre destinațiile turistice prioritare pentru România sunt prezentate în continuare.

3.3. Turismul montan

3.3.1. Analiza situației din turismul montan

1. Capacitate

La nivelul anului 2002, capacitatea de cazare din stațiunile montane reprezintă 11,5 % din totalul capacității de cazare.

În ultimii 4 ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o scădere în stațiunile montane, în 2002 numărul locurilor fiind cu 7,9 % mai mic față de anul 1999. Aceasta se datorează retrocedărilor vilelor din aceste stațiuni și trecerea unora în regim de exploatare individual.

Ponderea hotelurilor în locurile de cazare s-a menținut constant în ultimii ani fiind în medie de 32 %.

2. Circulație

Numărul de turiști străini a crescut în 2002 cu 11,8 % față de 1999, dar numărul sosirilor turiștilor în unitățile de cazare din stațiunile montane au înregistrat în ultimii ani o diminuare, în 2002 înregistrându-se cu 6,7 % mai puțin

față de 1999, scăderea mai mare fiind la turiștii romani, respectiv de 9,1%. Aceasta s-a datorat în principal timpului nefavorabil practicării sporturilor de iarnă din ultima perioadă (zăpadă puțină si cu durată mică), dar și dotărilor necorespunzătoare a domeniilor pentru schi și anume, lipsei instalațiilor de produs zăpadă artificială, a instalațiilor de transport pe cablu de capacitate mică, de tip teleschi, babyschi, etc. Evoluția înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos.

Hotelurile dețin o pondere de 62 % din numărul total de înnoptări. Scăderea numărului turiștilor români în unitățile de cazare exploatate în regim public s-a produs datorită orientării acestora către cazarea în unități cu regim de exploatare particular.

Piața

La nivelul anului 2002, 10,5 % din înnoptările din România sunt în stațiunile montane si din acestea 9,1 % sunt înnoptări ale turiștilor străini. Românii reprezintă 80,2 % din turiștii sosiți în stațiunile montane și aproape 87,3 % din numărul înnoptărilor.

În cazul turiștilor străini după țara de origine, Israelul ocupa primul loc cu 20 % din totalul înnoptărilor turiștilor străini, urmată de Marea Britanie cu 12 %și Germania cu 8 %.

Eficiența

Gradul de ocupare în stațiunile montane este de 21,9 % în 2002, iar gradul de utilizare a capacității de cazare în funcțiune pentru hoteluri de 34,8 %. Durata medie a unui sejur este 2,6 zile.

5. Puncte tari ale turismului montan romanesc

existența unui bogat potențial turistic montan, favorabil practicării sporturilor de iarnă aferente tuturor categoriile de vârstă;

repartizarea uniformă, pe întreg teritoriu țării, a potențialului turistic montan și a celui pentru practicarea sporturilor de iarnă, în cea mai mare parte neamenajat;

frecvența redusă în Carpații românești a fenomenului de avalanșă;

creșterea interesului în rândul tineretului pentru practicarea schiului;

existența unei tradiții în practicarea turismului montan;

răspândirea relativ uniformă în zona montană a structurilor turistice de primire și alimentație;

existența în apropierea domeniilor schiabile montane a zonelor populate și a forței de muncă bine calificate, disponibile.

6. Puncte slabe ale turismului montan romanesc

instalații de transport pe cablu învechite, uzate moral, mergând până la diminuarea gradului de siguranță a turiștilor;

domeniile schiabile sunt nemodernizate și nedotate cu instalații de producere a zăpezii artificiale și cu echipamente pentru întreținerea pârtiilor;

lipsa instalațiilor mici de transport pe cablu pentru persoane, de tip teleschi, babyschi, etc.

necorelarea dezvoltării actuale a turismului montan cu capacitatea structurilor turistice de primire și de alimentație;

deficiențe în întreținerea traseelor turistice montane omologate;

utilități edilitar – gospodărești învechite și în neconcordanță cu stadiul actual de dezvoltare a turismului montan, în localitățile montane;

slaba dezvoltare a rețelei de drumuri forestiere și a drumurilor de interes turistic în zonele montane.

Din analiza potențialului turistic natural, în scopul identificării oportunităților pentru dezvoltarea turismului montan – cu componenta turism pentru practicarea schiului în România, rezultă necesitatea extinderii și modernizării domeniilor pentru schi, a instalațiilor aferente de transport pe cablu, precum și a celorlalte tipuri de amenajări și dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă, cum ar fi: schi fond, randonnée, bob, sanie, patinaj, etc.

Pentru ca România să fie recunoscută pe plan internațional ca destinație turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă, sunt necesare: îmbunătățirea infrastructurii generale, a ofertei pentru sporturile de iarna, refacerea și dezvoltarea infrastructurii specifice pentru turismul montan (amenajarea de noi pârtii de schi cu instalațiile de transport pe cablu aferente, instalații și echipamente de producere a zăpezii artificiale și de întreținere a pârtiilor), precum și dezvoltarea, modernizarea și diversificarea structurilor de primire.

3.3.2. Obiectiv specific

Amenajarea la standarde turistice europene a stațiunilor montane și diversificarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă și a drumeției montane. Principiul care trebuie să stea la baza dezvoltării turismului este cel al dezvoltării durabile a zonelor, centrelor și obiectivelor turistice.

3.3.3. Acțiuni strategice

Modernizarea și dezvoltarea stațiunilor intrate în circuitul turistic internațional.

Valorificarea la standarde europene a potențialului turistic montan aferent stațiunilor intrate în circuitul turistic, prin amenajarea complexă a domeniului schiabil și asigurarea corespunzătoare a acestora cu mijloace de transport pe cablu și instalații de producere de zăpadă artificială.

Modernizarea, dezvoltarea și diversificarea agrementului, cu accent pe agrementul „après ski”.

Inițierea unui program complex de modernizare și dezvoltare a rețelei de cabane și refugii montane.

3.3.4. Măsurile propuse pentru realizarea obiectivului

– amenajarea de noi pârtii de schi;

– construirea de instalații de transport cu cablu pentru persoane;

– instalarea de echipamente de producere a zăpezii artificiale;

– instalarea echipamentelor pentru iluminatul nocturn al pârtiilor de schi;

dotarea cu echipamente pentru întreținerea pârtiilor de schi;

– reamenajarea și amenajarea pârtiilor destinate practicării sporturilor de iarnă, altele decât schiul-biatlon, bob, sanie, sărituri de la trambulină, patinoare și echiparea cu instalațiile și echipamentele aferente;

– reamenajarea și construirea de refugii montane pentru asigurarea siguranței și a primului ajutor în caz de accidente; reamenajarea rețelei existente de cabane de creastă și construirea de noi cabane.

Realizarea acestor acțiuni se va face prin implementarea programelor naționale, de dezvoltare și de susținere a turismului montan, respectiv:

Superschi în Carpați

Cabane Montane

Salvamont.

3.3.5. Programe de dezvoltare

I. Programul „SUPERSCHI ÎN CARPAȚI”

1. OBIECTIVUL GENERAL

Programul își propune atingerea uneia dintre țintele principale ale strategiei Ministerului Turismului ;i anume, revitalizarea turismului montan din România, prin:

a) modernizarea și dezvoltarea domeniului pentru schi, care presupune asigurarea practicării schiului și a celorlalte sporturi de iarnă în condiții optime și de securitate. Prin aceasta se înțelege corelarea dimensiunii domeniului pentru schi cu capacitatea de cazare și asigurarea integrală a cererii de week-end;

b) modernizarea și dezvoltarea mijloacelor de transport cu cablu pentru persoane, acestea fiind determinante în aprecierea calității ofertelor pentru sporturile de iarnă;

c) modernizarea, dezvoltarea și diversificarea agrementului – natura și calitatea agrementului (în special a facilităților ”après-ski”) sunt hotărâtoare în alegerea unei oferte (stațiuni), iar acest aspect este foarte bine cunoscut și ”exploatat” pe piața internațională;

d) modernizarea structurilor de primire și de alimentație publică ce presupun măsuri de creștere a gradului de confort și a calității serviciilor.

2. ACȚIUNI

Stabilirea zonelor și a suprafețelor care vor fi incluse în domeniul schiabil;

Dezvoltarea durabilă a domeniilor pentru schi și concomitent, dotarea cu instalațiile de transport pe cablu aferente, în arealul Valea Prahovei – Valea Ialomiței – Valea Doftanei și stațiunea Poiana Brașov;

Construcția, punerea în funcțiune și exploatarea instalațiilor de transport pe cablu;

Dotarea cu echipamente corespunzătoare a domeniilor schiabile: mașini pentru întreținerea pârtiilor și instalații pentru produs zăpadă artificială;

Amenajarea, dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii generale: căi de acces, alimentare cu apă, gaze, curent electric, canalizări, stații de pompare și stații de epurare a apelor uzate, parcări;

Reconversia forței de muncă disponibilizate existente în zonă.

Etapa I

Faza 1 – ridicarea la standarde internaționale, prin măsuri adecvate de modernizare și dezvoltare, a dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, în stațiunile: Poiana Brașov (Anexa 1), Sinaia (Anexa 2) și Predeal (Anexa 3).

Faza 2 – amenajarea și dezvoltarea rapidă a dotărilor specifice și a stațiunilor – satelit a celor 3 stațiuni reprezentative, care să ajute la consolidarea ofertei: Azuga (Anexa 3), Bușteni (Anexa 4), Padina – Peștera (Anexa 5). Aceasta fază va trebui să se desfășoare simultan cu prima, ca o completare și o diversificare a acesteia.

Faza 3 – dezvoltarea domeniilor schiabile în Valea Doftanei, Leaota și Bran – Moieciu.

Realizarea acestei etape va conduce la crearea primului sistem integrat de stațiuni montane din România, ce va cuprinde masivele Bucegi, Leaota, Baiului și Postăvarul. Stațiunile vor fi legate prin teleferice de mare capacitate care vor uni culoarul Rucăr -Bran, cu Valea Ialomiței, Valea Prahovei – Valea Timișului și Valea Doftanei.

Etapa a II-a

Modernizarea și dezvoltarea, prin programe individuale, a 25 de stațiuni și localități turistice cu amenajări pentru sporturi de iarnă.

In cadrul acestor programe se va urmări corelarea capacităților de cazare cu dimensionarea domeniului schiabil, dezvoltarea infrastructurilor deficitare, după caz, cu accent deosebit pe diversificarea agrementului și creșterea calității serviciilor.

Obiectul acestei etape este îl constituie modernizarea și dezvoltarea următoarelor stațiuni și localități turistice (25): Izvoarele, Borșa, Vatra-Dornei, Câmpulung – Moldovenesc, Tihuța, Harghita – Băi, Harghita Mădăraș, Izvorul Mureșului, Lacu Roșu, Lepșa, Covasna, Comandău, Șugaș Băi, Cheia, Bâlea – Lac, Păltiniș, Parâng, Straja – pasul Vâlcan, Râușor, Muntele Mic, Semenic – Crivaia, Stâna de Vale, Arieșeni, Băișoara, Fântânele-Beliș.

Etapa III

Realizarea unor noi stațiuni sau centre turistice pe 38 de amplasamente noi, situate în vecinătatea unor localități, sau susținute în prezent numai de o structură turistică.

Amplasamente identificate sunt următoarele: Luna–Șes, Valea Vaserului, Țibleș (Fiad), Puzdrele, Valea Vinului, Cârlibaba, Leșu, Valea Putnei, Chiril (Zugreni), Broșteni, Borca, Gura Haitii, Colibița, Lăpușna, Ardeluța, Slanic-Moldova, Soveja, Vetrești – Herăstrău, Valea Dâmboviței (Pecineagu), Iezer, Piscul Negru, Moliviș, Lotrioara, Mălaia, Obârșia Lotrului, Vidra, Gâtu Berbecului, Poarta Raiului (Șureanu), Petrimanu (Latorița), Câmpușel, Baleia, Râul Șes (Godeanu), Gura Zlata, Olteana (Țarcu), Rogojel (Vlădeasa), Lunca Vișagului (Vlădeasa), Steaua (Someșul Rece), Valea Ierii.

3. IMPACTUL ECONOMIC

Influența investițiilor din cadrul programului se va face simțită în:

sectorul serviciilor;

sectorul construcțiilor;

sectorul transporturilor.

4. IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

Realizarea investițiilor aferente programului nu va avea influențe negative asupra mediului înconjurător. Vor fi realizate puncte ecologice de transfer a deșeurilor, canalizări, stații de epurare a apelor menajere, lucrări specifice de protecție a cursurilor de apă (consolidarea malurilor, de taluzare, de înierbare), de consolidare a terenurilor și alte lucrări specifice pentru reducerea impactului asupra mediului.

5. IMPACTUL SOCIAL

Programul va oferi oportunități:

pentru deschiderea de afaceri noi

pentru dezvoltarea celor existente

va crea noi locuri de muncă și condiții pentru reconversia forței de muncă în timpul realizării investițiilor și după finalizarea acestora, concomitent cu reducerea șomajului;

va crea condiții pentru stabilizarea populației locale, în special a tinerilor, în așezările zonei montane adiacente;

va contribui la creșterea veniturilor și a nivelului de trai al populației locale.

6. IMPACTUL FINANCIAR

In realizarea programului, un rol important revine parteneriatului administrație publică centrală – administrație publică locală – sectorul privat.

Programul va folosi surse de finanțare din credite interne și parteneriat public – privat, fonduri speciale, fonduri nerambursabile, credite externe.

7. BENEFICIARI DIRECTI SI PARTENERIAT

Beneficiari :

Consiliile județene cu zonă montană, identificate în studiul de fezabilitate

Consiliile locale.

Parteneri:

Consiliile județene și locale

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului

Investitori în sectorul privat.

In prezent există următoarele propuneri de proiecte de dezvoltare și modernizare, unele aflate în derulare:

Proiectul de dezvoltare a domeniului de schi „PREDEAL – AZUGA”, este un proiect în derulare, a cărui valoare este estimată la cca. 25 mil. euro

Proiectul de realizare a infrastructurii de acces „BUȘTENI – KALINDERU – VALEA ALBĂ, proiect în derulare, în valoare totală de 4,7 mil. euro;

Proiectul de modernizare a rețelei căilor rutiere de acces în zona montană VALEA DOFTANEI – SĂCELE și a legăturilor cu zona turistică, în valoare totală de 6,5 mil. euro;

Proiectul „SECTRA” cu o valoare totală estimată la cca. 11 mil. euro, pentru dezvoltarea și modernizarea domeniului de schi și dinamizarea sporturilor de iarnă din stațiunea Sinaia;

Proiectul de modernizare și dezvoltare a activității turistice din stațiunea POIANA BRAȘOV, cu o valoare totală estimată la cca.11 mil. euro;

Proiectul de amenajare a domeniului schiabil în arealul PADINA – PEȘTERA – LEAOTA, cu o valoare estimată a lucrărilor de investiții la cca. 210 mil. euro.

II. Programul de reabilitare și extindere a rețelei de cabane
turistice montane

Drumețiile montane și cabanele asociate acestora, ca baza materială pentru odihnă, cazare și agrement, a reprezentat și reprezintă o opțiune pentru un segment foarte variat de turiști (ca vârstă, categorie socială, nivel al veniturilor etc.), români și străini

Multe dintre cabanele montane, construite cu peste 80 de ani în urmă au fost distruse sau, sunt în prezent într-o stare total necorespunzătoare.

În același timp sunt multe masive montane din România care nu beneficiază de nici o cabană, sau au un număr insuficient, raportat la distanțele de parcurs dintre ele.

În această situație, punerea în practică a unui program amplu de reabilitare și extindere a rețelei de cabane din zona montană se impune ca un obiectiv prioritar pentru dezvoltarea turismului românesc.

Programul vizează exclusiv rețeaua de cabane montane (de creastă) la care accesul nu se face decât „cu piciorul”.

Programul are trei componente :

Reconstruirea cabanelor montane distruse în ultimul timp, respectiv:

1. Puzdrele – Munții Rodnei

Piatra Mare – Munții Piatra Mare

Mălăiești – Munții Bucegi

Suru – Munții Făgăraș

Scărișoara – Munții Bihor

Modernizarea cabanelor montane aflate într-o stare tehnică necorespunzătoare, respectiv:

1. Ciucaș – Munții Ciucaș

2. Caraiman – Munții Bucegi

3. Omu – Munții Bucegi

4. Turnuri – Munții Făgăraș

5. Padiș – Munții Bihor

Construirea de cabane noi în masive montane în care nu există, sau în masive cu un număr insuficient de cabane, respectiv:

1. Rica – Munții Maramureș

2. Răchitiș – Munții Călimani

3. Poiana Albă – Munții Hășmaș

4. Izvoarele Nărujei – Munții Vrancei

5. Penteleu – Munții Penteleu

6. Pasul Predeluș – Munții Baiului

7. Rențea – Munții Piatra Mare

8. La Polițe – Munții Bucegi

9. Rudărița – Munții Făgăraș

10. Brătila – Munții Făgăraș

11. Malița – Munții Făgăraș

12. Izvorul Gilortului – Munții Parâng

13. Parângul Mic – Munții Parâng

14. Poiana Pelegii – Munții Retezat

15. Cheile Nerei – Munții Aninei

16. Cuntu – Munții Țarcului.

III. Programul „Salvamont”

Este un program de susținere a dezvoltării turismului montan și are următoarele obiective:

– marcarea și omologarea traselor montane;

– întreținerea traseelor montane;

– organizarea și finanțarea centrelor și echipelor de salvare în munți –

Salvamont;

– dotarea corespunzătoare a echipelor Salvamont.

Atingerea obiectivelor programului are ca finalitate facilitarea drumețiilor montane și creșterea siguranței turiștilor.

3.4. TURISMUL BALNEAR

3.4.1. Analiza situației din turismul balnear

1. Capacitate

La nivelul anului 2002, capacitatea de cazare din stațiunile balneare reprezintă 15,7 % din totalul capacității de cazare existente.

În ultimii 4 ani, numărul locurilor de cazare în stațiunile balneare, a cunoscut o scădere permanentă, în anul 2002 numărul locurilor fiind cu 6,6 % mai puține față de anul 1999. Aceasta se datorează retrocedărilor vilelor din aceste stațiuni sau trecerii unora din acestea în regim de exploatare individual.

Ponderea hotelurilor în totalul locurilor de cazare din stațiunile balneare, a crescut în ultimii ani, de la 63 % în anul 1999 la 67,1 % în anul 2002.

2. Circulație

Numărul sosirilor turiștilor străini în stațiunile balneare, a înregistrat o creștere de 23,7 % în anul 2002 fata de 1999, iar numărul sosirilor turiștilor în unitățile de cazare o scădere cu 8 % în anul 2002 față de 1999.

Evoluția înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos:

3. Piața

La nivelul anului 2002, 32,6 % din înnoptările în România sunt înregistrate în stațiunile balneare, dar numai 6,3 % din înnoptări sunt ale turiștilor străini.

Românii reprezintă 95 % din turiștii sosiți în stațiunile balneare și peste 97 % din numărul înnoptărilor.

Numărul mare de turiști români este realizat în special datorită programelor sociale și sindicale.

În cazul turiștilor străini, Germania ocupa primul loc, cu o treime din totalul înnoptărilor, urmată de Israel și Ungaria.

4. Eficiența

Gradul de ocupare înregistrat în anul 2002, în stațiunile balneare, este de 50,8 %, iar la hoteluri, gradul de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, de 55,2 % – fiind cel mai mare comparativ cu celelalte forme de turism.

Durata medie a sejurului este 8,9 zile pe primele locuri, comparativ cu durata pentru alte produse turistice principale.

Deși stațiunile balneare românești se bucură de un renume internațional incontestabil în tratarea unei palete largi de boli și afecțiuni, multe dintre amenajările de tratament se află într-o stare precară de funcționare. Ele au suferit de pe urma lipsei de investiții din ultimii 15 ani, fapt evidențiat și în evoluția circulației turistice. Astfel, dacă circulația turistică în stațiunile balneare a cunoscut o evoluție ascendentă, îndeosebi în perioada anilor ’80 și culminând cu anul 1989, când ponderea turismului balnear în total activitate turistică a atins un procent de 14 %, ea a înregistrat o scădere substanțială în perioada anilor 1990 – 1995, continuând apoi cu o ușoară redresare.

În ansamblu, România are un potențial balnear bun, fiind o importantă destinație turistică de viitor. Acest lucru se va realiza prin îmbunătățiri substanțiale asupra produsului turistic și a calității serviciilor. Diversitatea produselor turistice din stațiunile balneare este considerată ca fiind unul dintre punctele forte ale României turistice.

Puncte tari ale turismului balnear românesc:

existența unor de resurse balneare cu caracter de unicat la nivel european;

personal de înaltă calificare profesională medicală, loial, dedicat profesiei;

amplasamente atractive și variate, situate într-un cadru natural deosebit;

practicarea unor variate de proceduri de cură;

tarife reduse comparativ cu oferte similare;

existența unei cooperări tradiționale cu piețe turistice importante precum Germania, Franța, Italia, Israel;

reprezintă o puternică piață pentru românii stabiliți în străinătate.

6. Puncte slabe ale turismului balnear românesc:

Structuri de primire turistică îmbătrânite;

starea învechită instalațiilor de tratament, agravată și de caracterul coroziv al unora dintre elementele de cură (gaze – în special H2 S, ape sulfuroase, sărate ș.a.);

infrastructura de acces, de stocare și de colectare a resurselor balneare este învechită și insuficientă;

exploatarea intensivă a resurselor minerale din stațiunile balneare;

infrastructură locală slabă ( acces, utilități);

mediul ambiant al stațiunilor prost întreținut, lipsa spatiilor verzi specifice curelor de odihnă și recreere și îmbătrânirea parcurilor balneare;

servicii insuficiente și de calitate slabă, folosite în mod curent pe piața de lux sau de înaltă calitate a tratamentului balnear;

o bază insuficientă a expertizei organizatorice;

acces dificil spre unele stațiuni balneare;

dotări de agrement insuficiente, de calitate redusă, în general supraaglomerate, ceea ce creează disconfort pentru turiști.

3.4.2. Obiectiv specific

Refacerea, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul balnear.

3.4.3. Acțiuni strategice

1. Dezvoltarea, modernizarea și diversificarea ofertei balneoturistice românești adaptată la mutațiile intervenite în cererea turistică internă și internațională pentru tratamentul balnear.

2. Realizarea unui program de amenajare, modernizare, dotare și lansare pe piața externă a bazelor de tratament din salinele de la Târgu Ocna, Praid și Slănic Prahova, în paralel cu dimensionarea corespunzătoare a structurilor turistice de cazare, alimentație și agrement.

3. Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport și acces.

4. Realizarea unui program de reabilitare a infrastructurii necesare exploatării resurselor minerale.

3.4.4. Masuri propuse

Starea infrastructurii și suprastructurii existente în prezent exclud posibilitatea unor soluții pe termen scurt. Produsul de bază poate să devină atractiv doar prin investiții importante, de anvergură, măsuri care pot îmbunătăți, moderniza și diversifica oferta stațiunilor balneare la nivelul și imaginea standardelor internaționale.

Modernizarea rețelelor de utilități publice (alimentare cu apă, canalizare, depozitare reziduuri menajere etc.) aferente stațiunilor balneare;

Amenajarea și echiparea la standardele turistice europene a unor stațiuni balneare – pilot, cu profil balnear reprezentativ pentru oferta românească: Băile Herculane și Băile Felix (afecțiuni reumatismale), Covasna (afecțiuni cardiovasculare), Slănic Moldova (afecțiuni digestive), Băile Olănești (afecțiuni renale și hepato-biliare), Sovata și Mangalia (afecțiuni ginecologice) ș.a.

Retehnologizarea bazelor de tratament existente, modernizarea și ridicarea gradului de confort al structurilor de primire, extinderea amenajărilor și dotărilor de agrement specific și general.

Amenajarea, modernizarea, dotarea și lansarea în circuitul turistic a bazelor de tratament din principalele saline (Slănic Prahova, Praid, Târgu Ocna) și promovarea pe piețele externe a produsului balnear „Salina verde”.

Relansarea și extinderea curelor gerontologice și a altor tratamente cu medicamente originale românești (Gerovital, Aslavital, Pell-Amar ș.a.)

Diversificarea curelor profilactice și a procedurilor de tratament bazate pe factori naturali de cură autohtoni, în principalele stațiuni balneoturistice și extinderea tratamentelor de întreținere (antistres, fitness, repunere în formă, înfrumusețare, cure de slăbire etc.).

Extinderea Programului social „Turism pentru sănătate”

Reintroducerea în circuitul turistic intern a stațiunilor balneare de interes local, prin modernizarea și dezvoltarea acestora.

Analiza situației existente în turismul balnear arată că pentru toate stațiunile balneoclimatice mari, de interes national sau incluse în circuitul internațional, care au un număr total de locuri cuprins între 2.500 – 8.500 / stațiune, respectiv: Băile Felix, Călimănești – Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olănești, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaș, Mangalia, etc. sunt necesare următoarele măsuri:

Refacerea și amenajarea aleilor de acces la resursele minerale, a spatiilor de recreere și popas, a punctelor de utilizare a izvoarelor.

Refacerea rețelelor de aducțiune și colectare a izvoarelor minerale în puncte fixe de utilizare pentru turiști;

Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de tratament (construcții, aparatură, echipamente, etc).

Refacerea și crearea de parcuri balneare.

Măsurile propuse vor fi atinse prin implementarea mai multor programe speciale de dezvoltare și susținere a dezvoltării a turismului balnear și anume :

Programul Stațiuni balneare

Programul Salina Verde

3.4.5. Programe de dezvoltare

I. Programul Stațiuni balneare

Obiective:

refacerea infrastructurii locale (alimentare cu apă, canalizare, spații verzi, alei și drumuri interioare, puncte ecologice de colectare a gunoaielor, stații de epurare a apelor uzate);

modernizarea bazelor de tratament balnear, inclusiv a instalațiilor de aducțiune a apelor minerale.

Programul va fi implementat etapizat, astfel:

Etapa I (2004 – 2007)

În această etapă programul va fi implementat în stațiunile balneare – pilot cu profil balnear reprezentativ pentru oferta românească, respectiv: Băile Herculane și Băile Felix (afecțiuni reumatismale), Covasna (afecțiuni cardiovasculare), Slănic Moldova (afecțiuni digestive), Băile Olănești (afecțiuni renale și hepato-biliare), Sovata și Mangalia (afecțiuni ginecologice) ș.a.

Volum estimat de investiții : 18.000.000 euro

Etapa a II-a (2008 – 2010)

Va include stațiunile: Vatra Dornei, Băile Govora, Călimănești – Căciulata, Tușnad, Techirghiol, Buziaș, Amara ș.a.

Volum estimat de investiții : 14.000.000 euro

Etapa a III-a (2011 – 2014)

Va cuprinde alte stațiuni cu resurse balneare valoroase și cu posibilități de dezvoltare a cererii turistice: Borsec, Ocna Sibiului, Eforie Nord, Lacul Sărat, Ocna Șugatag ș.a.

II. Programul Salina Verde

Obiective:

modernizarea și amenajarea incintei exterioare a salinelor Praid, Slănic Prahova, Slănic Moldova și Cacica;

amenajarea interioară, pentru vizitare și tratament a salinelor (acces, saloane de tratament, zone de vizitare)

Programul poate fi implementat etapizat:

etapa I (2004 – 2007), pentru salinele Praid și Slănic Prahova

etapa a II – a, pentru salinele Slănic Moldova și Cacica.

III. Alte Programe de susținere a dezvoltării turismului balnear

Programul de promovare a turismului balnear – presupune campanii susținute de promovarea, în țară, dar mai ales în străinătate a stațiunilor balneare propuse spre dezvoltare și a produselor acestora.

Programul social „Turism și sănătate” – presupune permanentizarea acordării de facilități unor categorii de populație cu venituri reduse pentru petrecerea în extrasezon a unui sejur în cadrul unei stațiuni balneare.

3.5. ECOTURISMUL ȘI TURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII

3.5.1. Analiza situației ecoturismului și turismului în Delta Dunării

1. Capacitate

La nivelul anului 2002, capacitatea de cazare din Delta Dunării reprezintă sub 1% % din totalul locurilor existente la nivelul întregii țări.

În ultimii 4 ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o scădere continuă în unitățile de cazare din Deltă, în 2002 numărul locurilor fiind cu 16,1 % mai puține față de anul 1999. În aceeași perioadă, numărul unităților de cazare a cunoscut o creștere cu 13 %. Această situație se datorează orientării investitorilor din această zonă spre unități de cazare cu număr redus de locuri.

Ponderea hotelurilor în locurile de cazare a scăzut de la 41,5 %, cât era în anul 1999 la 34,9 % în anul 2002.

2. Circulație

Numărul de sosiri turiști în unitățile de cazare din Deltă a înregistrat în ultimii ani evoluții contradictorii. În ultimul an s-a înregistrat o scădere cu 22,2 % a numărului total de turiști și o creștere cu 27 % a turiștilor străini.

Evoluția înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos:

75,2 % din înnoptările în unitățile de cazare din Deltă sunt realizate în hoteluri.

Unitățile de cazare de trei stele dețin 45 % din înnoptări urmate de cele de două stele cu 36,3 %.

3. Piața

La nivelul anului 2002, sub 0,5 % din înnoptările din România sunt în unitățile de cazare din Delta Dunării și numai 0,8 % reprezintă înnoptările cetățenilor străini.

Românii reprezintă aproape 80 % din turiștii sosiți în Deltă și realizează aproape 75 % din numărul înnoptărilor.

În cazul turiștilor străini, Germania ocupa primul loc cu 30 % din totalul înnoptărilor turiștilor străini, urmată de Italia cu 11 % și Franța cu 7 %.

4. Eficiența

Gradul de ocupare în zona Delta Dunării este de 18,6 % în 2002, iar hotelurile au avut un grad de utilizare a capacității de cazare în funcțiune de 27,5% .

Durata medie a unui sejur, raportată este de numai 2,1 zile.

5. Puncte forte ale ecoturismului

diversitatea și bogăția de resurse turistice naturale;

faună și floră bogată, conținând specii cu valoare de unicat în Europa;

existenta unor areale sălbatice, neafectate de intervenția omului;

infrastructura de acces din ariile protejate este insuficient de dezvoltată și modernizată, fapt care limitează o circulație turistică majoră;

existența cadrului legal care prevede delimitarea parcurilor naturale și a zonelor protejate, regimul ariilor naturale protejate, conservarea mediului natural, modalitățile de administrare a ariilor protejate în vederea realizării managementului acestora.

6. Puncte slabe ale ecoturismului

extinderea intravilanului în zonele din imediata vecinătate sau chiar în interiorul ariilor naturale protejate, țintind spre dezvoltarea și realizarea ulterioară a unor construcții sau chiar stațiuni turistice;

supraexploatarea resurselor naturale, prin pășunat neadecvat și supra-pășunat, defrișări ilegale, braconaj, turism necontrolat, etc.;

administrarea defectuoasă a facilităților și activităților turistice deja existente în interiorul acestor arii naturale protejate, generând în special cantități mari de deșeuri;

nerespectarea regimului de protecție ca urmare a lipsei demarcărilor pe teren a limitelor ariilor naturale protejate;

nu există încă organizate în toate zonele protejate administrații care să inițieze un management eficient al acestor arii naturale protejate instituite.

Unul dinte avantajele competitive de care beneficiază România, în comparație cu destinațiile turistice consacrate, este acela al păstrării și conservării mediului natural, neafectat de prezența și activitățile omului. Astfel, în cadrul rezervațiilor naturale, nu puține sunt speciile de plante și animale declarate endemice sau monumente ale naturii. De asemenea, în România încă se mai păstrează, în mediul natural, exemplare de floră și faună relicte, care în alte țări mai pot fi vizitate doar în captivitate. Prin slaba dezvoltare în unele zone a formelor clasice de turism, s-a creat o premisă importantă de dezvoltare a ecoturismului, fapt ce ar putea impune România ca o destinație preferențială pentru această forma de turism.

3.5.2. Obiectiv specific

Refacerea și dezvoltarea infrastructurii turistice pentru ecoturism în parcuri și rezervații naturale și a turismului în Delta Dunării.

3.5.3. Acțiuni strategice

modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport și acces în și spre principale centre de intrare în Deltă (Tulcea, Sulina, Sfântu Gheorghe, Murighiol, Mahmudia și Dunavăț);

realizarea unui sistem de rețele publice și utilități (alimentare cu apă, canalizare, puncte ecologice de transfer și de depozitare deșeuri) în principalele localități care constituie puncte de concentrare a fluxurilor turistice în Deltă (Crișan, Mila 23, Uzlina etc.)

amenajarea unui sistem de platforme de campare, dotate corespunzător, pentru turiștii sosiți pe cont propriu;

promovarea pe piața externă a Deltei Dunării ca produs turistic de marcă pentru România.

3.5.4. Măsuri pe termen scurt și mediu

refacerea și amenajarea potecilor de acces la principalele obiective turistice naturale;

refacerea și amenajarea de rețele de refugii (adăposturi) pentru ecoturism;

amenajarea punctelor (foișoarelor) de observare / filmare / fotografiere;

marcarea limitelor și refacerea panourilor și indicatoarelor pentru zonele strict protejate, zonele de maximă importanță și zonele tampon;

realizarea / modernizarea rețelelor de utilități publice (apă, canalizare, stații de epurare, puncte ecologice de transfer deșeuri) în localitățile din Delta Dunării.

(Notă: În prezent, din cele 18 localități existente în Delta Dunării, rețele locale de alimentare cu apă există doar în Chilia Veche, Crișan, Mila 23, Sf. Gheorghe și Sulina, iar rețea de canalizare numai în orașul Sulina).

curățarea, dragarea și întreținerea canalelor principale de acces și a celor aferente traseelor turistice;

amenajarea unor puncte de informare și documentare în ecoturism;

realizarea de materiale informative și de promovare, în special hărți și pliante cu evidențierea principalelor obiective turistice, filme documentare, panouri informative și de orientare;

crearea și promovarea unor evenimente bazate în principal pe etape importante din viata animalelor și a plantelor (de ex: boncănitul cerbilor, înflorirea bujorului de munte, a liliacului sau lalelelor etc);

plantarea de panouri informative, din materiale ecologice (lemn, piatra etc.), la intrările în rezervații și la obiectivele turistice.

Măsurile privind dezvoltarea turismului organizat în Delta Dunării au în vedere implementarea unor a două programe speciale, respectiv:

Programul porturi turistice

Programul stațiuni turistice.

3.5.5. Programe de dezvoltare

I. Programul porturi turistice

Programul „Porturi turistice” presupune construirea unor porturi turistice în principalele puncte de acces în Delta Dunării, dar și de oprire în interiorul acesteia, într-unul din centrele de concentrare a fluxurilor turistice.

Porturile turistice vor permite accesul atât al navelor de lux destinate croazierelor, combinate cu excursii pe traseele turistice din interiorul Deltei, cât și al ambarcațiunilor individuale, dar și al navelor destinate transportului turiștilor individuali.

Localitățile care necesită amenajarea de porturi turistice sunt: Tulcea, Sulina, Crișan, Maliuc, Sf. Gheorghe și Murighiol.

Ținând seama de volumul important de investiții solicitat de aceste amenajări, implementarea programului poate fi făcută în mai multe etape:

etapa I: Tulcea, Murighiol, Crișan

Volum estimat de investiții: 7.400.000 euro

etapa a II-a: Sulina, Sf. Gheorghe, Maliuc

Volum estimat de investiții: 5.000.000 euro

II. Programul stațiuni / parcuri turistice

Programul stațiuni / parcuri turistice presupune realizarea amenajărilor și dotărilor necesare creării unor stațiuni / microstațiuni turistice destinate atât turismului specific Deltei Dunării, cât și turismului de litoral.

Stațiunile turistice vor fi amplasate la Sulina, Sf. Gheorghe, Vadu (Grindu Chituc) și vor cuprinde în principal următoarele dotări:

Stațiunea SULINA – maxim 1000 locuri de cazare în hoteluri, sat de vacanță, vile, pensiuni; unități de alimentație și agrement – amplasate în zona limitrofă plajei, cu asigurarea transportului auto (mini-car) la plajă, amenajarea plajei (WC, dușuri, vestiare, unități AP, salvamar, punct de prim ajutor, agrement nautic), utilități, centru de informare – documentare turistică.

Volum estimat de investiții: 29.000.000 euro.

Microstațiunea SF. GHEORGHE – maxim 500 locuri de cazare în sat de vacanță, vile și pensiuni; unități de alimentație și agrement – acestea vor fi amplasate în zona limitrofă plajei (transport mini-care din port), amenajare plajă (vezi Sulina), agrement nautic, utilități, punct de informare – documentare turistică.

Volum estimat de investiții: 6.200.000 euro.

Stațiunea VADU (GRINDUL CHITUC) – amplasament în zona lacurilor Buhazul Mare – Buhazul Mic: 5000 locuri de cazare în hoteluri de lux, mini-hoteluri, sat de vacanță, vile, camping, cazino-uri, parc acvatic, unități de alimentație specializate, agrement diversificat, agrement nautic, utilități, punct de informare – documentare turistică.

Volum estimat de investiții: 210.000.000 euro

3.5.6. Măsuri pentru dezvoltarea turismului individual

Turismul individual în Delta Dunării se adresează unui segment important de turiști sosiți aici pentru odihnă, pescuit, vânătoare, cunoaștere și observare a naturii.

Pentru crearea unui regim de protecție a întregii zone, dar și pentru asigurarea de condiții moderne de campare și acces la un sistem de utilități, în primul rând apă și energie electrică, a acestui segment de turiști, măsurile de dezvoltare a turismului individual în Delta Dunării vizează implementarea unui program de amenajare și dotare a unor platforme de campare, pe locul fostelor platforme de depozitare a stufului.

Fiecare dintre aceste platforme vor fi dotate cu toate utilitățile necesare: microstație de tratare a apei, alimentare cu apă, microstație de epurare a apelor uzate, generator de curent electric, punct ecologic de transfer a gunoaielor etc.

Dotările prevăzute pentru activități turistice aferente unei platforme de campare sunt:

– pavilion multifuncțional ce va cuprinde: recepție, punct de desfacere a produselor alimentare, bufet – bar, sală pentru preparări mâncăruri, grup sanitar, depozite, punct de închiriere unelte de pescuit, ambarcațiuni, alte articole sportive;

– bungalow-uri;

– parcele de campare;

– grup sanitar cu dușuri;

– teren de sport (dacă terenul și suprafața acestuia permite).

Punctele de amplasament a acestor platforme sunt: Șontea, Băclănești, Olguța, Baba Rada, Lopatna, Dovnica, Caraorman, Cuibul Cu Lebede, Crișan, Dunavăț, Maliuc.

Volumul de investiții pentru realizarea întregului sistem de platforme de campare este de 4.000.000 euro (cca. 350.000 euro / unitate).

În condițiile implementării acțiunilor și măsurilor programului special, Delta Dunării va putea deveni o zonă de maximă atracție turistică, atât pentru turiștii interni cât și pentru cei externi.

3.6. TURISMUL DE LITORAL

3.6.1. Analiza situației turismului de litoral

1. Capacitate.

La nivelul anului 2002, capacitatea de cazare din stațiunile de pe litoral reprezintă 42,7 % din capacitatea de cazare existentă la nivelul întregii țări.

În ultimii 4 ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o ușoară scădere în stațiunile de litoral; în anul 2002 numărul locurilor a fost cu 1,5 % mai mic față de anul 1999. Ponderea hotelurilor în totalul locurilor de cazare din ultimii ani a fost în medie de 63 %.

2. Circulație

Numărul sosirilor turiștilor în unitățile de cazare din stațiunile litorale a înregistrat o creștere în ultimii ani. Astfel, în anul 2002 s-a înregistrat o creștere cu 3,6 % a numărului de turiști și cu 29,1 % a turiștilor străini, față de anul 1999.

Evoluția înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos:

Deși, numărul turiștilor a crescut, numărul înnoptărilor a scăzut în anul 2002 datorită reducerii duratei sejurului turiștilor români, de la 6,8 la 6,1 zile.

Aceeași tendință s-a manifestat și în rândul turiștilor străini, al cărui număr a scăzut la 7,5 % în anul 2002, față de 8,4 % în anul 2001.

Din totalul înnoptărilor pe litoral, 85,1 % sunt în structuri hoteliere. Unitățile de cazare de două stele dețin 57 % din total înnoptări, urmate de cele de o stea, cu 21 % și de 3 stele cu 11,6 %.

3. Piața

La nivelul anului 2002, un procent de 24,8 % din înnoptările din România sunt în stațiunile de pe litoral, din care 17,1 % sunt înnoptări ale turiștilor străini. Românii reprezintă 91,6 % din total turiștii sosiți în stațiunile de litoral și realizează peste 80 % din numărul înnoptărilor.

În cadrul turiștilor străini, Germania este pe primul loc, cu 43 % din totalul înnoptărilor turiștilor străini, urmată de Franța cu 10 % și Italia cu 6 %.

4. Eficiența

Gradul de ocupare în stațiunile de pe litoral a fost în anul 2002 de 41,3 %. Structurile hoteliere au avut în același an un grad de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, de 47,7 % .

Durata medie a unui sejur este 6,3 zile.

5. Punctele tari ale turismului de litoral

poziția în teritoriu: Dobrogea și Litoralul Mării Negre au o importantă poziție strategică, politică și economică, fiind situate la interferența a două mari zone geopolitice: Europa Central – Estică și Orientală – pe de o parte și Asia de Vest și Sud – Vest, pe de altă parte, ceea ce este benefic și pentru turismul românesc, care se înscrie în circuitul turistic al Bazinului Pontic. Drumurile europene E 60 și E 87, magistrala feroviară București – Constanța, aeroportul internațional Mihai Kogălniceanu și porturile maritime Constanța și Mangalia înlesnesc accesul și deschiderea turistică spre și dinspre Asia și Europa, cu destinații dintre cele mai interesante;

relațiile transfrontaliere ce se realizează prin cele patru puncte vamale, rutiere, feroviare, maritime și aeriene (Constanța, Vama Veche, Negru Vodă, Mihail Kogălniceanu), dar și în cadrul regiunii transfrontaliere Dunărea de Jos;

canalul Dunăre – Marea Neagră, ca viitoare arteră turistică, în perspectiva amenajării porturilor locale Cernavodă, Medgidia și Basarabi;

un bogat și valoros potențial turistic de litoral, balneo-terapeutic, numeroase vestigii antice grecești și romane, medievale, monumente religioase, sate cu valoare etnofolclorică deosebită, atracții naturale etc.;

structuri turistice reprezentative pentru România ca volum (42 % din rețeaua națională de cazare) și categoria de confort;

noile structuri politice și economice apărute în Bazinul Pontic și interesul pe care îl manifestă forurile internaționale în această zonă; acestea determină opțiuni ferme pentru dezvoltarea globală (inclusiv turistică) a Dobrogei și a zonei de litoral la nivelul standardelor internaționale, asemenea ariilor costiere europene și mondiale consacrate;

dezvoltarea industrială și comercială a zonei costiere generează o circulație economică benefică pentru turismul de afaceri;

potențialul agrozootehnic al Dobrogei și valențele etnofolclorice ale localităților rurale sunt un suport al turismului în general și al agroturismului, în special;

populația prognozată și cu precădere cea tânără, reprezintă un alt suport real pentru activitatea de turism;

preconizata dezvoltare economico – socială Nord – Sud (pe axa Brăila – Galați – Măcin – Tulcea – Constanța – Vama Veche) și Vest – Est (Cernavodă – Constanța) impune o nouă orientare în redimensionarea activității de turism la nivelul județului;

fluviul Dunărea și aria rurală limitrofă, cu resurse turistice naturale și istorice remarcabile va permite dezvoltarea unui nou pol turistic dobrogean.

Punctele slabe

poluarea mediului și procesele de degradare a plajei și falezei țărmului Mării Negre, "materia primă" de bază pentru turismul de litoral;

absența unor politici și programe coerente de dezvoltare integrată litoralului românesc (infrastructură și echipare tehnico-edilitară, protecția și reabilitarea mediului natural și construit etc.);

dată fiind ponderea litoralului în economia județului, se remarcă absența unui program de monitorizare integrată al acestei zone – fragilă ecologic și cu posibile repercusiuni negative asupra economiei turismului;

absența unei politici de dezvoltare economică și turistică unitară a județului, în cele trei unități teritoriale specifice: zona litorală, zona centrală și zona dunăreană;

oferta de agrement de plaja și acvatică este săracă și dotată cu echipamente și instalații învechite.

3.6.2. Obiectiv specific

Reabilitarea și modernizarea litoralului românesc și alinierea sa la nivelul calitativ al ofertelor de litoral din țările europene avansate.

3.6.3. Acțiuni strategice

Dezvoltarea infrastructurii generale și echiparea teritoriului;

Diversificarea ofertei turistice prin: consolidarea și dezvoltarea formelor de turism consacrate;

Creșterea atractivității și calității activităților de turism;

Realizarea unui cadru instituțional și de organizare adecvată a activității de turism (monitorizarea și supravegherea ecologică a tuturor activităților economice din zona litorală a Mării Negre);

Protecția mediului și a resurselor turistice prin: reabilitarea ecologică a litoralului românesc, prevenirea poluării și degradării mediului, măsuri pentru stoparea regresiunii liniei țărmului.

3.6.4. Măsuri pe termen scurt și mediu

a) dezvoltarea infrastructurii generale și echiparea teritoriului, pentru a facilita dezvoltarea turismului. Prin Legea 71/1996 și alte documente, se aprobă în acest scop următoarele:

realizarea autostrăzii București – Cernavodă – Constanța și a drumurilor expres: Tulcea – Constanța – Vama Veche, Râmnicu Sărat – Hârșova – Constanța și Slobozia – Hârșova – Tulcea.

Modernizarea transportului feroviar prin dublarea și electrificarea unor segmente de cale ferată (Constanța – Mangalia, Medgidia – Tulcea și Medgidia – Negru Vodă), precum și introducerea unor trenuri moderne de mare viteză pe relația București – Constanța (și eventual, Mangalia);

echiparea turistică a porturilor situate în lungul Canalului Dunăre – Marea Neagră: Cernavodă, Medgidia și Basarabi;

modernizarea aeroportului Constanța – Mihail Kogălniceanu și asigurarea unor facilități turistice adecvate;

construirea unui pod la Călărași cu implicații și în turismul județului Constanța;

modernizarea punctelor de frontieră Vama Veche și Negru Vodă;

b) diversificarea ofertei turistice prin:

consolidarea și dezvoltarea formelor de turism consacrate – odihnă și recreere, cură balneară și tranzit;

promovarea altor forme de turism precum: turismul itinerant cu valențe culturale și religioase, turismul rural și agroturismul, turismul de afaceri și reuniuni, turismul specializat (echitație, științific, speoturism, naturism etc.);

diversificarea ofertei de agrement (nautism, croaziere, scufundări, filmări subacvatice, sporturi, piscine etc.);

modernizarea și extinderea activității de turism prin dezvoltarea componentelor agrement și divertisment cultural:

amenajarea punctelor de acostare pentru echipamente ușoare de agrement (Mamaia);

construirea de mini-porturi pentru ambarcațiunile de agrement (Năvodari, Eforie Nord, Costinești, Jupiter, Venus și Vama Veche);

realizarea unor parcuri de agrement nautic de tip „Aqua Land” (Neptun – Olimp, Costinești, Venus și 2 Mai);

creșterea atractivității generale a stațiunilor prin:

îmbunătățirea iluminatului stradal, al parcurilor, zonelor și punctelor de agrement;

extinderea panourilor informative privind obiectivele de interes general;

asfaltarea și repararea căilor de acces în stațiuni;

eliminarea echipamentelor și dotărilor de agrement învechite și înlocuirea lor cu echipamente moderne;

reamenajarea spațiilor verzi și a grădinilor de agrement (ex: grădina japoneză din stațiunea Venus etc.);

creșterea funcționalității și atractivității plajelor prin :

amenajarea acestora conform normelor tehnice consacrate pe plan internațional;

instalarea unor panouri cu informații privind temperatura (aer, sol, apă), umiditatea, viteza vânturilor etc.;

asigurarea unui sistem de iluminare specific, cu precădere în zonele mai frecventate;

crearea unui aspect estetico-ambiental corespunzător și dezafectarea tuturor construcțiilor și improvizațiilor care afectează imaginea plajei;

d) protejarea mediului natural și construit, cu precădere a celui costier care este cel mai predispus degradării de către factorii naturali și antropici;

e) integrarea zonei în programele europene și internaționale pentru Marea Neagră și în special în politica de dezvoltare a turismului în bazinul Mării Negre, aspect reiterat și în ședința Adunării Generale a Comitetului “Dezvoltarea turismului în regiunea Mării Negre” de la Istambul, 23 iunie 1999;

f) accentuarea politicilor promoționale în domeniul promovării ofertei turistice;

g) dezvoltarea unor acțiuni de instruire și informare a populației cu privire la relația turism-mediu și necesitatea protecției acestuia din urmă, inclusiv prin cunoașterea cadrului legislativ specific;

h) dezvoltarea turismului în teritoriu și introducerea în circuit a noi arii și valori turistice prin:

valorificarea optimă a resurselor turistice de pe litoralul românesc al Mării Negre, cu precădere a celor legate de talasoterapie și agrement nautic, prin reabilitarea cu maximă urgență a celor două componente de bază ale potențialului turistic – faleza și plaja mării;

promovarea unor noi puncte de atracție de pe litoral: Vama Veche (cură heliomarină, sporturi nautice, agroturism), Istria – Nuntași (cură balneară, agroturism);

introducerea în circuitul turistic a arealului dunărean al județului, cu resurse turistice importante pentru diversificarea și promovarea unei oferte ce poate deveni competitivă pe piața turistică românească (pescuit sportiv, vânătoare sportivă, agroturism, odihnă și recreere, într-un peisaj ce poate rivaliza cu cel deltaic etc.) și crearea de noi poli ai turismului precum: Ostrov – Oltina – Dunăreni, Hârșova – Topalu – Capidava etc.;

reconsiderarea obiectivelor cultural-istorice dobrogene și introducerea lor în circuitul turistic;

promovarea turistică a axei mediane a Dobrogei – Canalul Dunăre – Marea Neagră, prin valorificarea principalelor localități riverane (Cernavodă și Medgidia) precum și a resurselor turistice de mult consacrate și în afara granițelor (podgoriile, canalul, vestigiile romane și ansamblul rupestru de la Basarabi), situate pe viitoarea autostradă sau pe coridorul IV european;

valorificarea obiectivelor turistice dobrogene (din cele două județe Constanța și Tulcea) și dezvoltarea unei armături turistice adecvate pe viitorul coridor european nord-sud: Gdansk – Constanța – Salonic (cetățile Măcin, Turcoaia, mănăstirile Uspenia și Vovidenia din județul Tulcea, situate pe DN 22D și monumentele din județul Constanța).

3.7. ALTE FORME DE TURISM

3.7.1. Obiectiv specific

Valorificarea potențialului turistic natural, a patrimoniului cultural-istoric, a tradițiilor etnofolclorice, tradițiilor și a legendelor poporului roman, în vederea creării de noi produse turistice cu specific românesc, care să constituie atracții inedite în turismul internațional.

3.7.2. Acțiuni strategice

1. Amenajarea, pe principiile ecoturismului, a noi zone turistice (Parcuri turistice), zone care concentrează un bogat și valoros potențial turistic natural. Zonele ce fac obiectul acestei acțiuni sunt parcurile naționale și naturale.

2. Amenajarea și introducerea în circuitul turistic a unor obiective / resurse turistice de interes cultural și religios, în condițiile asigurării și protejării acestora conform prevederilor legale.

3. Sprijinirea extinderii turismului rural și agroturismului.

4. Amenajarea și dotarea corespunzătoare a zonelor pentru practicarea unor forme specializate de turism (echitație, speoturism, sporturi extreme, turism uval etc.).

5. Crearea unei oferte turistice pentru tineret precum și extinderea ofertei pentru petrecerea week-end-ului.

3.7.3. Măsuri pe termen scurt și mediu

adoptarea legislației privind parcurile turistice care să reglementeze condițiile de înființare, construire, exploatare, precum și facilitățile fiscale de care beneficiază. Parcurile turistice vor fi amenajate exclusiv în condițiile și rigorile ecoturismului și vor fi zone destinate acestei forme de turism.

Parcurile turistice vor fi zone ce concentrează un ansamblu de resurse turistice, de o mare valoare naturală, științifică, culturală, istorică, sau toate la un loc, zone insuficient dezvoltate din punct de vedere al dotărilor în domeniul infrastructurii generale, precum și a celei pentru turism. Zonele propuse pentru a face obiectul acestei reglementări (cu excepția Deltei Dunării care face obiectul unui program distinct) sunt următoarele: Valea superioară a Râului Ialomița (Padina – Peștera), Valea superioară a Râului Argeș (Vidraru – Bâlea Lac), Valea Cernei – Câmpu lui Neag, Cheile Nerei – Beușnița, Porțile de Fier, Lacul Roșu – Cheile Bicazului, Platoul Padiș (M-ții Apuseni), Sarmizegetusa – Blidari – Costești (Munții Șureanu), Valea Lotrului (Vidra – Obârșia Lotrului), Câmpulung Moldovenesc – Rarău – Zugreni, Bazinul Dornelor, Bisericile-cetăți fortificate din centrul Transilvaniei (Biertan, Prejmer, Câlnic, Viscri), Tulnici – Soveja, Jitia – Vintileasca, Vizantea Mănăstirească (Munții Vrancei), Poarta Raiului – Oașa (Munții Șureanu).

realizarea și implementarea unui program special pentru valorificarea obiectivelor religioase, care presupune în primul rând introducerea standardelor europene de calitate în privința dotărilor existente în imediata apropiere obiectivelor (parcări, alimentare cu apă, canalizare, grupuri sanitare, puncte de colectare a gunoaielor, puncte de prim ajutor etc.), precum și în interiorul obiectivelor (trasee de vizitare, alimentare cu apă, ghizi specializați etc.) Programul vizează prioritar următoarele zone de mare interes cultural și religios: Nordul Moldovei, Oltenia de sub Munte, Maramureș-Oaș, zona bisericilor (cetăți) țărănești fortificate din Transilvania, precum și vechile capitale ale Moldovei și Țării Românești, biserici în stil moldovenesc și brâncovenesc etc.;

realizarea și implementarea unui program de punere în valoare a cetăților dacice din Munții Orăștiei (Sarmisegetuza Regia, Costești, Blidaru, Piatra Roșie);

extinderea și diversificarea formelor de agrement specifice diverselor zone de interes turistic, inclusiv prin atragerea clientelei turistice la evenimente și manifestări inspirate din viața culturală, istorică și religioasă a poporului român (sărbători tradiționale, religioase sau laice, manifestări cultural-artistice și folclorice etc.);

revitalizarea ofertei turistice a municipiului București, pentru vizitarea obiectivelor turistice, pentru turismul de afaceri, reuniuni și congrese; asocierea la această ofertă a zonei periurbane în cadrul căreia localitatea Snagov va fi amenajată ca o stațiune de lux; extinderea acestui tip de ofertă în toate zonele, stațiunile și localitățile care dispun de potențial turistic și condiții favorabile;

promovarea agresivă pe piața internațională a potențialului cinegetic și piscicol destinat amatorilor de vânătoare și pescuit sportiv, bogat reprezentat în România prin specii de calitate superioară din punct de vedere a trofeelor de vânătoare, unele cu caracter de unicat în Europa;

extinderea programului „Croaziere pe Dunăre” și amenajarea unor puncte de oprire și vizitare (porturile Călărași, Insula Șimian, Drobeta Tr. Severin, Orșova etc.) și a croazierelor pe Marea Neagră, inclusiv turul litoralului;

organizarea "Circuitului turistic al vinurilor" în principalele podgorii și vinoteci din țară și "Zilele gastronomiei românești" în diverse zone sau localități reprezentative pentru gastronomia românească;

crearea condițiilor pentru practicarea diferitelor forme ale turismului de aventură (escaladări montane și alpinism, scufundări marine, delta plan, parapantă, rafting, speoturism în peșteri neamenajate, plutăritul pe râurilor interioare etc.;

elaborarea unor programe complexe de amenajare, dezvoltare și diversificare a ofertei turistice și crearea de "Produse turistice integrate" în zone turistice reprezentative (Sibiu, Brașov, Transilvania de Nord, Oltenia de sub Munte etc.).

valorificarea în turism a creației artizanale, meșteșuguri populare, arhitectură populară și a manifestărilor folclorice din principalele zone etnografice (Maramureș-Oaș, Bucovina, Oltenia, Banat, Mărginimea Sibiului, Țara Moților etc.) prin:

crearea unor centre de producție, expunere și comercializare a produselor artizanale și meșteșugărești;

promovarea pe piața internă și internațională a artiștilor populari, a târgurilor și expozițiilor de profil.

demararea unui program de modernizare și dezvoltare a structurilor de primire turistică și de echipare tehnică generală și specifică a principalelor trasee turistice și a arterelor rutiere de transport, către zonele și obiectivele turistice prioritare;

amenajarea zonelor periurbane ale marilor orașe pentru practicarea turismului de week-end;

sprijinirea și dezvoltarea în continuare a turismului rural și agroturismului, în paralel cu elaborarea criteriilor de omologare a satelor turistice și a zonelor etnografice;

realizarea unor produse turistice și / sau structuri de primire destinate tineretului de tip "Sat (tabără) de vacanță pentru tineret";

inițierea unui program de dezvoltare și promovare a unor forme de turism specializat, precum:

turismul pentru echitație: hergheliile de la Lucina (Bucovina), Sâmbăta (Făgăraș), Izvin (Timiș) etc.

turismul uval pentru degustări de vinuri, în renumite podgorii, unde se află crame dotate în acest scop: Recaș, Giarmata – Jud. Timiș, Miniș – Pâncota, Arad, Oradea, Diosig – Bihor, Jidvei – Blaj – Alba, Apold – Sibiu, Valea Călugărească – Prahova, Pietroasele – Buzău, Panciu, Costești, Odobești – Vrancea, Cotnari, Bucium – Iași, Huși, Niculițel – Tulcea, Murfatlar, Ostrov – Constanța, Segarcea – Dolj, Carcova – Mehedinți;

turismul pentru gastronomie realizat prin itinerare speciale în Banat, Maramureș, Bucovina, Neamț, Iași, Brașov, Sibiu, Mureș, Delta Dunării, Dobrogea etc., arii renumite pentru bucătăria tradițională specializată;

speoturism, valorificând peșterile vizitabile, cu ghid (alte peste 30 se pot amenaja și introduce în circuitul turistic) din Munții Bihor, Șureanu, Retezatul Mic, Munții Almăjului, Podișul Mehedinți, Munții Parâng, Căpățâna etc. Necesită amenajări pentru acces și amenajări, în general costisitoare, în interiorul peșterilor, costume și dotări speciale, ghizi profesioniști, spații de cazare de tip camping, cabane și locuri de parcare;

turismul pentru alpinism și escaladă practicat, empiric, în cele mai importante arii montane: Munții Bucegi, Cheile Bicazului, Munții Piatra Craiului, Munții Retezat etc. Se pot dezvolta și dota ca centre internaționale pentru școli specializate stațiunile Bușteni și Lacul Roșu, orașul Zărnești. Necesită dotări și amenajări tehnice speciale, o accesibilitate ușoară și spații de cazare adecvate (cabană, camping sau teren de campare);

turismul pentru sporturi extreme (de aventură) are mari posibilități de dezvoltare, precum: rafting, plutărit și canoeing, pe râurile Bistrița (Vatra Dornei – Poiana Teiului), Mureș (Toplița – Reghin), Olt (Avrig – Cozia), Trotuș, Someșul Mic, Someșul Mare etc.; delta-plan și parapantă (în Munții Parâng, Bihor, Ceahlău, Rarău în ariile depresionare montane și Transilvania etc.); schi nautic, surfing și hidroscuter pe lacurile interne și pe Marea Neagră; schi extrem și snowboard în toate stațiunile pentru sporturi de iarnă; roling și skate-boarding în toate stațiunile turistice; mountain bike pe drumuri montane, forestiere amenajate sumar etc.

3.8. ALTE ACȚIUNI CE VIZEAZĂ DEZVOLTAREA TURISMULUI

Acțiuni privind marketingul și promovarea

Crearea unei imagini turistice pozitive și corecte a României pe piețele turistice externe, recâștigarea și dezvoltarea piețelor emitente tradiționale sau a altor piețe netradiționale și sporirea numărului de turiști străini fac necesare următoarele:

promovarea produselor prioritare în oferta României (Delta Dunării, agroturism și ecoturism, turism balnear, turism cultural și religios etc.);

elaborarea programelor de marketing pe baza studiilor de piață realizate de instituții specializate utilizând date de la birourile de turism din străinătate;

îmbunătățirea sistemului de finanțare a activității de marketing și promovare;

utilizarea pe scară largă a tehnologiei informației și a sistemelor create pe baza acesteia (sistemul computerizat de rezervări, sistemul computerizat de marketing al destinației, etc.);

dezvoltarea la nivel național a rețelei teritoriale de centre / puncte de informare și promovare turistică în centre și stațiuni turistice, sate turistice, arii protejate, pe trasee turistice, în aeroporturi, gări feroviare și porturi, târguri și expoziții, centre de congrese și reuniuni de afaceri;

elaborarea de materiale publicitare pentru promovarea zonelor speciale pentru ecoturism (Delta Dunării, parcuri naturale, agroturism);

organizarea unor evenimente de mare amploare pe principalele piețe străine pentru promovarea ofertei turistice specifice a României;

reducerea la maximum 30 a numărului de participări la târgurile de turism din străinătate și concentrarea resurselor financiare pentru cele mai importante;

includerea produselor turistice românești în cataloagele marilor firme tour-operatoare din Germania, Franța, Italia, peninsula Scandinavică, Canada, SUA, China, etc.;

realizarea și prezentarea pe marile canale de televiziune din lume a unor spoturi publicitare cu produsele turistice reprezentative pentru România;

împuternicirea unor agenți economici din anumite țări pentru derularea activităților de promovare a produselor turistice, pe piețele respective sau în terțe țări (parteneriat sau loby);

prezentarea gratuită a ofertei pensiunilor turistice și agroturistice și a cabanelor turistice montane.

3.8.2. Activitatea de autorizare și control

– implementarea sistemului informatizat de obținere „on-line” a brevetelor, licențelor și certificatelor de clasificare din turism;

– realizarea acțiunilor de control a activităților din turism în parteneriat cu echipe din domeniul protecției mediului, a securității alimentare și sanitare etc.

3.8.3. Integrarea turismului românesc în tendințele europene și mondiale, privind:

a) Oferta turistică:

inițierea unor programe turistice transfrontaliere cu Ungaria, Serbia, Bulgaria, R. Moldova și Ukraina, prin crearea de zone turistice transfrontaliere și a unor programe turistice comune, cu toate țările din bazinul Mării Negre;

dezvoltarea și promovarea unui turism durabil în ariile transfrontaliere și în țară.

b) Cadrul legislativ și de cooperare:

armonizarea legislației românești cu legislația din țările UE pentru standarde de calitate, standarde pentru construcții și amenajări turistice, standarde tehnice; uniformizarea și utilizarea indicatorilor statistici pentru turism, a înregistrărilor și analizelor statistice, implementarea CONTULUI SATELIT ÎN TURISM; alinierea la standardele ecologice și de pregătire profesională în domeniu;

participarea activă în cadrul organismelor internaționale și elaborarea documentelor necesare pentru integrarea europeană pe linie de turism.

c) Asigurarea protecției, securității și siguranței turiștilor

protecția turiștilor față de riscuri, privind sănătatea și siguranța acestora;

reglementarea protejării intereselor turiștilor și disponibilitatea agenților economici pentru despăgubirea acestora în eventualitatea unor daune aduse;

facilitatea accesului consumatorilor de servicii turistice la informațiile adecvate;

promovarea codurilor de conduită al agenților economici și al turiștilor față de mediu.

3.8.4. Perfecționarea cadrului legislativ prin inițierea, în colaborare cu asociațiile profesionale, patronate și sindicate, a unor reglementări care să impună în domeniul turismului acte normative unitare, simplificate și funcționale, urmărindu-se:

promulgarea Legii turismului;

promulgarea Legii parcurilor turistice;

elaborarea criteriilor de legiferare a satelor turistice și a zonelor etnografice;

reglementări ale regimului juridic al plajelor, falezelor și zonelor adiacente, al terenurilor aferente pârtiilor și instalațiilor pentru sporturile de iarnă.

3.8.5. Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ și stabil, prin:

scutirea pentru plata impozitului pentru profitul reinvestit;

stimularea investițiilor noi, cu deosebire în zonele turistice “speciale” (Delta Dunării, stațiuni balneare, parcuri turistice), în stațiunile turistice sezoniere, precum și pentru anumite forme de turism (agroturism, turismul la cabane) sau categorii de turiști (tineret, pensionari, handicapați, vârsta a treia și înaintată etc.);

acordarea de credite cu dobândă preferențială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea și modernizarea cabanelor de munte și a dotărilor aferente;

subvenționarea cu 50 % a nivelului dobânzii de împrumut din Bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.