Agroturismul pe Litoralul Romanesc

=== n 20901 CUPRINS ===

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………… 1

PARTEA I

ASPECTE TEORETICE, MATERIALUL STUDIAT ȘI METODE DE CERCETARE PRIVIND TURISMUL ȘI AGROTURISMUL

CAPITOLUL I SCOPUL CERCETĂRILOR, MATERIALUL STUDIAT ȘI METODELE DE CERCETARE…………………………………………………………………..

3

1.1. SCOPUL CERCETĂRILOR…………………………………… 3

1.2. MATERIALUL STUDIAT……………….. 5

1.3 METODE UTILIZATE ÎN CERCETARE,

PRELUCRARE ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

5

CAPITOLUL II STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND TURISMUL, TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA………………………………………………………………….

9

2.1. CONCEPTELE NOȚIUNILOR DE TURISM,

TURISM RURAL ȘI AGROTURISM…………………………….

9

2.1.1 Turismul…………………………………………………………. 10

2.1.2 Turismul rural…………………………………………………. 11

2.1.3 Agroturismul………………………………………………….. 11

2.2 CONȚINUTUL ACTIVITĂȚILOR DE TURISM

RURAL ȘI AGROTURISM…………………………………………..

13

2.3 INTERFERENȚE ÎNTRE TURISMUL RURAL ȘI

AGROTURISM………………………

13

2.4 RELAȚIA TURISM RURAL – MEDIU

ÎNCONJURĂTOR………………………………………………………..

14

2.4.1 Noțiuni generale despre mediul înconjurǎtor și

activitatea turisticǎ…………………..

14

2.4.2 Impactul activitǎților turistice asupra

mediului………………………………………………………………….

15

2.5 DEZVOLTAREA DURABILǍ ȘI TURISMUL

RURAL………………………………………………………………………..

16

2.5.1 Amenajarea turistică

durabilă…………………………………………………………………..

16

2.5.2 Conceptul de amenajarea

turistică…………………………………………………………………..

16

2.5.3 Principii ale amenajării turistice

durabile…………………………………………………………………..

17

PARTEA A II A – REZULTATE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA

CAPITOLUL III DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA……………..

18

3.1 PARTICULARITĂȚILE TURISMULUI RURAL ȘI

AGROTURISMULUI ROMÂNESC………………………….

18

3.2 LOCUL TURISMULUI RURAL ÎN ANSAMBLUL

ACTIVITĂȚILOR TURISTICE DIN ROMÂNIA……..

18

3.3 OFERTA AGROTURISTICĂ ROMÂNEASCĂ……… 19

3.4 TENDINȚE DE DEZVOLTARE ALE

AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA………………………

20

3.4.1 Alterntive de dezvoltare a ofertei turistice rurale și

agroturistice………………………………………………………

21

3.5 VALORIFICAREA POTENȚIALULUI RURAL

ROMÂNESC…………………………………………………………

21

3.5.1 Potențialul natural al satului

românesc………………………………………………….

22

3.5.2 Potențialul antropic al satului

românesc…………………………………………………………………

22

3.6 INTEGRAREA TURISMULUI ȘI

AGROTURISMULUI ROMÂNESC PE PIAȚA

TURISTICĂ EUROPEANĂ…………………………………………..

23

3.6.1 Semnificația procesului de integrare turistică

europeană………………………………………………………………..

23

3.6.2 Tendințe în turismul și agroturismul

european………………………………………………………………….

24

3.6.3 Direcții de integrare Europeană a

turismului………………………………………………………………..

24

3.6.4 Cooperarea Europeană în domeniul turismului

rural………………………………………………………………………..

26

CAPITOLUL IV PERFECȚIONAREA

MANAGEMENTULUI ÎN TURISM………………………………..

27

4.1 STRATEGIA MANAGERIALĂ ÎN

TURISM………………………………………………………………………

27

4.2 ELABORAREA STRATEGIEI ÎN DOMENIUL

TURISMULUI……………………………………………………………..

28

4.3 MANAGEMENTUL CALITĂȚII ÎN

TURISM……………………………………………………………….

28

CAPITOLUL V ANALIZA POTENȚIALULUI AGRICOL ȘI TURISTIC ÎN SPAȚIUL RURAL DIN ZONELE LITORALULUI MARITIM……………………………………………..

30

5.1 ANALIZA POTENȚIALULUI AGRICOL A

SATELORTURISTICE DIN ZONA DOBROGEA…………..

30

5.1.1 Organizarea capacitǎților agricole pe structuri

de proprietate în cadrul comunitǎților rurale ale zonelor litorale Dobrogene……………………………………………………

31

5.1.2 Potențialul capacitǎților agricole în economia

agroturisticǎ a zonei litorale……………………………………….

32

5.1.3 Patrimoniul culinar dobrogean – completare a

activitǎților agroturistice……………………………………………

34

5.2 POTENȚIALUL TURISTIC ÎN SPAȚIUL

GEOGRAFIC ALZONEI LITORALE…………………………….

35

5.2.1 Caracteristicile naturale ale zonei litorale…………… 35

5.2.2 Potențialul turistic al zonei litorale…………………….. 37

5.2.3 Potențialul natural și turistic al județului Tulcea… 37

5.2.4 Potențialul natural și turistic al județului

Constanța………………………………………………………………..

38

5.2.5 Potențialul zonei turistice Costinești………………….. 39

5.3 ANALIZA CAPACITĂȚILOR TURISTICE ÎN

SPAȚIUL RURAL DIN ZONELE LITORALULUI DOBROGEAN……………………………………………………………..

41

5.3.1 Conceptul de capacitate de primire turistică…… 41

5.3.2 Categorii ale capacității de primire turistică…… 42

5.4 ANALIZA STRUCTURILOR DE PRIMIRE

TURISTICĂ………………………………………………………..

42

5.5 ANALIZA CAPACITǍȚILOR DE CAZARE

TURISTICǍ DIN ZONA LITORALǍ……………………..

43

CAPITOLUL VI ELEMENTELE ACTIVITĂȚILOR DE AGROTURISM DIN ZONA LITORALĂ………………………….

45

6.1 DELIMITAREA GEOGRAFICǍ ȘI

ADMINISTRATIVǍ A ZONELOR URBANE ȘI

RURALE DE PE LITORAL………………………………………..

45

6.2 INFRASTRUCTURA CǍILOR DE TRANSPORT…… 47

6.3 INFRASTRUCTURA TEHNICO-EDILITARǍ ÎN SPAȚIUL RURAL AL ZONELOR LITORALE………………….

48

6.4 CAPACITǍȚILE LOCUIBILE ÎN SPAȚIUL RURAL

AL ZONELOR LITORALE……………………………………………

49

CAPITOLUL VII PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI ÎN AGROTURISMUL DIN ZONA LITORALULUI ROMĂNESC AL MĂRII NEGRE…………..

50

7.1 CADRUL JURIDIC ACTUAL PRIVIND

DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ȘI

AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA……………………………..

50

7.2 ASOCIAȚIILE ȘI INSTITUȚIILE IMPLICATE ÎN

DEZVOLTAREAAGROTURISMULUI………………………….

51

7.3 DEMARAREA ACTIVITĂȚII DE AGROTURISM…. 53

7.3.1 Etapele demarării unei afaceri în agroturism 53

7.4 SURSELE DE FINANȚARE ALE

AGROTURISMULUI………………………………………

53

7.5 DEZVOLTAREA UNEI STRATEGII DE

MARKETING ÎN CONCORDANȚĂ CU OBIECTIVELE PROPUSE……………………………………………………………………

54

7.5.1. Strategii de promovare și rolul lor în lansarea

agroturismului românesc……………………………………………

55

7.6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ÎN

AGROTURISMUL DIN ZONA LITORALULUI

ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE………………………………….

56

7.6.1 Studiu de caz privind privind strategia de

dezvoltare a S.C. S.R.L. …………..

56

7.6.1.1 Strategia de marketing – S.C. S.R.L…………………………………………………..

58

7.6.2 Analiza rezultatelor economico-financiare ale

pesiunii “x”………………………………………………….

60

7.6.3 Proiect de investiții „Realizarea unui minihotel

plutitor de 4 stele, cu modul naval ecologic de transport

pasageri în apele interioare din Delta Dunării”……………

63

7.6.3.1 Legislația în baza căreia s-a elaborat

proiectul de investiții……………………………………………

63

7.6.3.2 Elaborarea Documentației de finanțare……… 63

7.6.3.3 Informații detaliate despre proiect………….. 64

7.6.3.. Etapizarea programului de investiții……….. 66

7.6.3.5 Obiectivele propuse prin proiect………………… 67

7.6.3.6 Analiza SWOT…………………………………………. 68

7.6.3.7 Fundamentarea financiară a investiției……… 69

7.7 REALIZAREA COMPLEXULUI DE PENSIUNI

………………………………………….

74

7.8 COMPONENTA AGROTURISTICĂ –

MICROFERMA LIMANU……………………………………………..

82

CAPITOLUL VIII CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…… 87

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………… 94

=== l ===

REZUMAT

Cuvinte cheie: dezvoltare rurală, activități complementare, spațiu rural, ofertă turistică, legislație, exploatație agricolă, comunități rurale, promovare turistică, turism rural, agroturism, litoral, Costinești, Delta Dunării, dezvoltare durabilă, mediu ecologic.

TURISM RURAL. AGROTURISM

Turismul rural, în ansamblul său, include o paletă largă de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurându-se într-un mediu tipic rural. Este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală rurală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural și uman.

Agroturismul vine ca o activitate complementară, ce valorifică excedentul de spații de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru oaspeți; care se constituie dintr-un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor.

Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorii din mediul urban prin casa fermierului, a țăranului, a celui care cunoaște secretele naturii, cunoaște locurile cele mai bune de pescuit din zonă, de cules ciuperci apreciate de consumatori; este locul în care se cresc animale domestice, cu care orășeanul a pierdut contactul, este locul în care se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generații, reprezentând în același timp, un loc și un mod de viață aparte.

Satul ocupă un loc deosebit în imaginea orășeanului, semnificând dimensiunea umană, animația locală specifică, evocă primăria, birtul, școala, biserica, locuri care au marcat viața oamenilor secole de-a rândul. Aici se regăsesc artizani, comercianți, mici întreprinzători, actori locali care fac viața mai ușoară la țară. Reprezintă, de asemenea, locul de baștină a celor mai frumoase sărbători, a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă, botez sau de iarnă.

Ferma, satul și spațiul rural, împreună sau separat, constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. Turismul rural trebuie înțeles ca o formă de activitate care asigură populației urbane cele mai adecvate condiții de terapie împotriva stresului, determinat de tumultul vieții cotidiene. Această formă de turism, este puternic influențată de factorii psihologici și se adresează prin excelență iubitorilor de natură, celor care știu să o folosească în avantajul sănătății și reconfortării lor, fără să o distrugă.

Activitatea de agroturism, are la bază trei elemente interdependente:

atracția față de frumusețile naturale, etnografie, de noutatea, farmecul și evenimentele specifice vieții la țară;

cazarea și masa, care, chiar dacă nu sunt la standardele hoteliere trebuie să fie de calitate și oferite cu ospitalitate;

transportul, căile de acces spre mediul rural sunt vitale pentru asigurarea unui flux continuu de turiști.

RELAȚIA TURISM RURAL – MEDIU ÎNCONJURĂTOR

Turismul rural, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător care reprezintă „materia sa primă”, de obiectul și domeniul de activitate și de desfășurare a turismului, care este suportul său cadru, purtătorul resurselor sale.

Relieful, pădurile, râurile, lacurile, marea, monumentele naturii sau de artă și arhitectură, aerul sau apele minerale etc., componente ale mediului înconjurător, se constituie și ca resurse agroturistice ce favorizează desfășurarea agroturismului de odihnă și recreere, de tratament balnear, de litoral sau cultural, drumeție etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate și complexe și mai ales, nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este mai mare, iar activitățile pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, răspunzând unor foarte variate motivații turistice.

În aceste condiții, relația turism rural-mediul înconjurător are o semnificație deosebită, dezvoltarea și ocrotirea mediului înconjurător reprezentând condiția sine-qua-non a agroturismului, orice modificare produsă de acestuia aducând prejudicii și potențialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale.

AMENAJAREA TURISTICĂ DURABILĂ

În elaborarea unei strategii de amenajare turistică rurală durabilă se ține seama de o serie de factori, printre care:

resursele turistice naturale și antropice, gradul de valorificare al acestora;

resursele materiale, umane, financiare aferente turismului;

obiectivele economice și politice pe termen scurt, mediu și lung;

realizările activităților turistice privind structurile de primire, circulația turistică și rezultatele economico-sociale.

Cu privire la elaboarea și aplicarea strategiilor de amenajare turistică, în literatura de specialitate, s-au conturat următoarele principii: principiul integrării armonioase a construcțiilor, principiul flexibilității sau al structurilor evolutive, principiul corelării activităților principale și recepției secundare, principiul interdependențelor rețelelor, principiul funcționalității optime a întregului sistem se rețele, principiul rentabilității directe și indirecte.

TENDINȚE DE DEZVOLTARE ALE AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA

În sfera turismului, agroturismul are o pondere destul de mică în raport cu celelalte categorii, dar prin îmbunătățirea calitativă a ofertei în acest domeniu, și prin extinderea zonelor de practicare a agroturismului spre sud – estul țării (Delta Dunării și litoralul Mării Negre), există speranțe că această pondere va crește sistematic.

În urma unui studiu efectuat în perioada 2002 – 2007, reiese că numărul de pensiuni turistice este net superior numărului de pensiuni agroturistice, atât în anul 2002, cât și în anul 2007. Acest fenomen poate fi explicat și prin faptul ca multe pensiuni agroturistice nu sunt omologate.

Din punct de vedere al confortului, pensiunile agroturistice cele mai numeroase, atât în 2002, cât și în 2007, sunt cele de 2 stele, cele de 4 și 5 stele fiind practic inexistente, observându-se că și în turism ponderea acestora este destul de mică.

În ceea ce priveste numărul de turiști cazați, potrivit aceleași surse, se înregistrează o creștere semnificativă a numărului de turiști de 6 ori, respectiv numărul de înnoptări a crescut de 8 ori.

Pentru îmbunătățirea acestei situații se impune realizarea unor programe de dezvoltare durabilă prin care să se valorifice eficient această resursă, deosebit de importantă pentru economia românească, prin atragerea unor surse financiare autohtone și străine care să ducă la o corelare mai bună între dezvoltarea extensivă și cea intensivă din acest sector, în corelație cu dezvoltarea infrastructurii, folosirea tehnicilor promoționale moderne, reciclarea prin cursuri de informare și calificare a personalului din aceste unități, crearea unor asociații care sa poată asigura o gamă largă de servicii complementare. Toate acestea ar putea fi posibile prin aplicarea unui management modern și performant, care ar avea drept efect o creștere a puterii economice și ridicarea standardului de viață al populației.

STRATEGIA MANAGERIALĂ ÎN TURISM

Pentru managementul unei pensiuni agroturistice, strategia serviciilor distribuite către consumatori, constituie planul de acțiune menit să asigure obținerea unor rezultate economice pozitive în confruntarea cu competitorii ei.

În elaborarea strategiei, managerul va avea în vedere următoarele aspecte: investițiile, produsul turistic și echipamentele necesare; modul cum ar dori pensiunea să i se aprecieze serviciile, sistemele de promovare a produselor turistice; competitorii; beneficiarii ofertelor de servicii.

Calitatea informațiilor, capacitatea de analiză a acestora, calitatea planurilor elaborate pe aceste baze, revizuirea și adaptarea acestora pot menține sau ameliora poziția firmei.

Reușita strategiei se măsoară prin majorarea volumului desfacerilor, prin creșterea beneficiului, prin amplificarea segmentelor de piață câștigate și prin continuitatea unei acțiuni eficiente.

MANAGEMENTUL CALITĂȚII ÎN TURISM

Adoptarea unui sistem de management al calității de către o organizație care realizează o activitate agroturistică este o decizie strategică cu implicații pe termen lung care îi aduce acesteia avantaje cum ar fi: creșterea satisfactiei clienților, reducerea costurilor, creșterea competitivității, întărirea responsabilității și a satisfacției angajaților legate de munca desășurată.

Satul ca unitate administrativ-teritorială trebuie urmărit atât sub aspectul funcțiunii economice dominate de peisajul geografic dar și sub aspectul dimensional agricol pe care s-a axat întotdeauna.

ANALIZA POTENȚIALULUI AGRICOL A SATELOR TURISTICE DOBROGENE

Într-un studiu agroturistic este necesară luarea în considerare a unui complex de dimensiuni ale dezvoltării în acest domeniu și anume: dimensiunea economică, dimensiunea socială, dimensiunea cultural-educativă, dimensiunea organizatorică și instituțională.

La nivelul comunităților rurale (comună și sat) semnificația unor indicatori privind structura fondului funciar, animalelor și echipamentelor agricole, poate fi considerată semnificativă.

Analizele și interpretările pot fi direcționate astfel:

suprafețele agricole utilizate la principalele categorii de folosință, în județul Constanța, atât pe comună cât și pe sat sunt mult mai mari față de nivelul întregii Regiuni de dezvoltare Sud-Est, având în vedere că suprafața arabilă medie este aproape dublă la nivel de comună și sat, iar suprafețele pomi-viticole sunt cu mult mai mari.

numărul mediu al exploatațiilor ce dețin animale reprezintă pentru comune și sate un relativ uniform.

Funcția economică a comunității rurale, referitoare la agricultură oferă și surse pentru agroturismul zonelor de litoral maritim.

La nivel microteritorial al zonelor litoralului maritim este necesară cunoașterea folosințelor și suprafețelor agricole existente în exploatațiile agricole individuale.

Din structura fondului funciar și a principalelor culturi din terenul arabil în cele două județe din Dobrogea, exprimată în cuantumul numărului de exploatații agricole individuale și suprafețele aferente reiese că terenul arabil predomină la majoritatea gospodăriilor iar din acestea sunt preponderente cerealele pentru boabe.

Agricultura rămâne una din cele mai importante activități din regiunea de dezvoltare Sud-Est întrucât capacitățile funciare sunt favorabile, cu un relief diversificat de la câmpii pentru cultura cerealelor, la dealuri pentru livezi și podgorii.

Centrele renumite de producere a vinului, cum sunt podgoriile de la Niculițel (Tulcea), de la Ostrov și Murfatlar (Constanța) dau un renume deosebit arealului geografic dobrogean.

Atât județul Constanța cât și județul Tulcea au un patrimoniu viticol care depășește media județelor pe țară.

În toate etapele tranzițiilor economice din spațiul rural, producția agricolă animală efectiv realizată, a reprezentat elemente cu caracter de notorietate pentru aprecierile dezvoltărilor teritoriale. În zona analizată s-au făcut referiri la câteva din cele mai importante și în același timp reprezentative producții agricole animaliere. S-a urmărit dinamica anilor 2006 și 2007, pentru producția de carne total (tonă greutate vie), lapte total (mii hl) și miere extrasă (tone):

– producțiile de carne din județul Constanța reprezintă față de total regiune Sud-Est în anul 2006 un procent de 34,2%, iar în anul 2007 de 36,9% .

– producțiile de lapte reprezintă 23,5% și respectiv 24,5%;

– cantitățile de miere extrasă atrag atenția în mod deosebit asupra potențialului apicol, cantitatea de miere față de totalul regiunii Sud-Est reprezintă 14,8% în anul 2006 și 23,7% în anul 2007. La aceasta se poate adăuga calitatea deosebită pentru acest produs care în valorificare este apreciată și catalogată de partenerii străini ca fiind miere ecologică

Majoritatea acestor producții de carne, lapte și miere sunt obținute de producătorii din ferma de proprietate privată.

POTENȚIALUL TURISTIC ÎN SPAȚIUL GEOGRAFIC AL ZONEI LITORALE

Pentru a putea efectua un studiu complet al dezvoltării agroturismului în zona litorală, trebuie avut în vedere nu numai potențialul agricol ci și potențialul natural și cel turistic al zonei studiate.

Litoralul Mării Negre reprezintă granița de est a României. Poziția litoralului în partea de sud-est a regiunii, strălucirea soarelui 10-11 ore/zi vara, temperatura zilnică constantă, apa mării, nămolul curativ, briza mării și faptul că Marea Neagră este o mare continental închisă, sunt factori care transformă litoralul românesc într-o zonă de atractivitate foarte mare.

De la Constanța spre sud se înșiră stațiunile balneoclimaterice Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Mangalia Nord, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, cu o capacitate de cazare de aproape 100000 de locuri, mai multe sanatorii, policlinici balneare, instalații de agrement etc.

Rețeaua hidrografică este reprezentată în principal prin fluviul Dunărea, care în partea de nord-est, la vărsarea în mare, formează o deltă. Delta Dunării cuprinde trei canale principale: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, având o suprafață de aproape 4000 km2.

Specificul turismului rural, impune analizarea formelor specifice, cu referire la campinguri și unități de vacanță, pensiuni turistice (unde sunt incluse atât cele urbane cât și cele rurale), satele de vacanță, pensiunile agroturistice, popasurile turistice și spațiile de cazare pe mare. Toate aceste unități de primire turistică reprezintă numai 8,8 – 9,0% din totalul județului Constanța, din care numărul pensiunilor agroturistice înregistrate este aproape inexistent.

OFERTA AGROTURISTICĂ A S.C. SOSHIDO S.R.L. COSTINEȘTI

Societatea S.C. SOSHIDO S.R.L. COSTINEȘTI a fost înființată în anul 2003 și are ca obiect de activitate turismul. Resursele financiare proprii reduse și imposibilitatea asigurării garanțiilor pentru un credit bancar pe termen lung, a determinat adoptarea unor strategii de creștere cu pași mărunți construcția unei pensiuni, iar din resursele financiare obținute plus atragerea unor fonduri externe să realizeze dezvoltarea afacerii.

Primul obiectiv realizat este Pensiunea SORINA, amplasată în stațiunea Costinești, str. Delfinului nr. 56 și 3 căsuțe a câte 3 locuri (cu băi), amplasate pe ternul rămas disponibil în jurul pensiunii.

Preocuparea managerului societății s-a îndreptat spre realizarea unui grad de ocupare cât mai mare în sezonul estival și realizarea de venituri în extrasezon. Astfel s-a ținut un contact permanent cu agențiile de turism din țară și cu mediile studențești, iar prețurile practicate au fost de 5-10% mai reduse decât a celorlalte pensiuni din zonă.

Pentru perioada extrasezonieră s-au încheiat contracte cu firme care efectuau lucrări în zonă, Vodafone, RomTelecom, etc., pentru cazarea personalului.

Strategia de dezvoltare a afacerii are în vedere aplicarea următoarelor principii:

valorificarea oportunităților zonei Dobrogea și a tendințelor care se manifestă: agroturismul și ecoturismul;

diversificarea pachetului de servicii oferit și asigurarea unui raport optim calitate/preț;

creșterea forței concurențiale;

implementarea Standardelor de Calitate care să permită atragerea turiștilor străini.

Consecința aplicării acestor principii trebuie să se traducă în extinderea cifrei de afaceri și în creșterea rentabilității activității.

1. Construcția uni minihotel ecologic plutitor

2. Construcția a două pensiuni de dimensiunile celei existente.

3. Achiziția uni microbuz pentru transport turiști la Tulcea pentru îmbarcarea pe hotelul plutitor și pe alte trasee turistice.

4. Înființarea unei microferme. Acest proiect vizează introducerea în pensiuni și a preparatului hranei pentru turiști, asigurând produse proaspete și ecologice.

Resursele financiare necesare susținerii proiectelor de investiții nu pot fi asigurate decât parțial din fonduri proprii. În urma prospectării pieței financiare s-a optat pentru o rețetă financiară formată din fonduri proprii și fonduri externe nerambursabile care cuprind măsuri de sprijinire a turismului.

REALIZAREA UNUI MINIHOTEL PLUTITOR CU MODUL NAVAL ECOLOGIC DE TRANSPORT PASAGERI ÎN APELE INTERIOARE DIN DELTA DUNĂRII

Realizarea unui modul ecologic creează, în primul rând, un avantaj competitiv și în plus reprezintă un proiect de interes pentru fondurile externe de finanțare nerambursabile. Proiectul face parte din strategia pe termen lung care are ca principale obiective satisfacerea integrală a cererii prin diversificarea produselor turistice și creșterea calitativă a acestora.

Documentația de finanțare a fost elaborată conform Ghidului Fondurilor de Finanțare, publicat pe site-ul Ministerului Integrării Europene și cuprinde date esențiale despre istoricul firmei, obiectivele proiectului și derularea lui viitoare. Deoarece proiecția fluxurilor financiare viitoare sunt prezentate în Ghid, la modul general, s-a utilizat metodologia Băncii Europene de reconstrucție și Dezvoltare (BERD) recomandată și pentru programele PHARE, SAPARD, ISPA, etc., derulate anterior în România. Termenul inițial de realizare a proiectului a fost prima parte a anului 2007, dar având în vedere incertitudinea accesării fondurilor europene s-a decis amânarea acestuia pentru 2008.

Principalele prevederi legislative luate în considerare sunt Regulamentele 1083 și 1080 elaborate în decembrie 2006 de Ministerul Integrării Europene care pun în acord legislația internă cu cea comunitară și cuprind prevederi generale privind accesarea Fondurilor Structurale, respectiv Fondurile Europene de Dezvoltare Regională.

Programul operațional Regional pentru 2007-2013 prevede printre priorități „Dezvoltarea turismului regional și local”. S-au studiat și prevederile regulamentelor Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (I.C.P.D.R.) privind implementarea etapei II (2007-2009), privind implementarea legislației comunitare privind mediul și etapei III (2010-2014) privind finalizarea programelor de mediu.

Fondurile de cofinanțare sunt nerambursabile, dar induc obligații pe termen mediu privind derularea proiectului.

Descrierea proiectului:

Societatea deține un ponton care poate fi transformat într-un hotel plutitor (4 stele), pentru cazarea turiștilor în Delta Dunării. Acest hotel va avea o capacitate de 22 + 3 locuri și poate asigura independent toate serviciile necesare realizării turismului organizat. Acest ponton, pe care va fi amplasat hotelul, va fi transportat în zonele de interes pentru turiști, unde abundă vegetația și fauna, pentru ca aceștia să se simtă cât mai aproape de natură.

De asemenea, un alt obiectiv al acestui proiect este construirea unei nave ecologice pentru plimbarea grupurilor de turiști, care vin sa petreacă un sejur în Deltă, care va avea o capacitate de 22 locuri, fiind o ambarcațiune ușoară, de mic gabarit ce poate să pătrundă în labirintul Deltei.

Punctul forte al unei astfel de investiții este că acesta utilizează drept combustibil energia a 2 acumulatori electrici, (se înlocuiesc la 4 ani), care dau ambarcațiunii o autonomie de deplasare de 6 ore – marș. De asemenea, acest tip de motor electric 100%, este silențios, cerința de bază pentru organizarea unui turism ecologic și atractiv în zonă.

Rezultate și impact asupra mediului:

– realizarea unui turism ecologic în Rezervație, prin eliminarea poluării fonice și a noxelor ce ar fi fost degajate de motoare care consumă combustibili convenționali;

aplicarea celor mai moderne tehnici și tehnologii nepoluante:

– realizarea unui sistem de filtrare a rezidiurilor menajere în hotelul plutitor

Realizându-se aceste investiții, societatea se va impune pe plan intern cât și extern prin serviciile noi oferite. Sub aspect financiar, fluxurile financiare degajate vor susține implementarea proiectelor viitoare

Din punct de vedere financiar firma suportă bine acest efort, dovada în acest sens fiind proiecția financiară, realizată atât pentru activitatea trecută, cât și pentru cea viitoare, luând în calcul noua sarcină financiară de suportat.

Prin faptul că de acum se va putea pune la dispoziția turiștilor aceste noi servicii, se va prelungi perioada de staționare în Deltă a clienților și valorificarea la maximum a sezonului turistic din Deltă și pe litoral, avand în vedere ca este vorba de o ofertă agroturistică complexă:

cazarea în stațiunea Costinești,

trasee turistice în Dobrogea, cu transport propriu,

sejur în Delta Dunării, cu vizitarea rezervațiilor naturale, cu vaporul ecologic propriu și cazare în același timp

componenta agroturistică, reprezentată de posibilitatea asigurării unei părți din alimente din ferma proprie de la Limanu.

Prin implementarea proiectului se vor realiza:

• Crearea unor spatii de cazare și mijloace de transport ecologice în zonă,

• 18 noi locuri de muncă create direct, 39 noi locuri de muncă create indirect în regiune

• Susținerea proiectului la sfârșitul finanțării externe este realizata conform proiecției financiare și bugetului de venituri și cheltuieli ale firmei;

• Îmbunătățirea calității serviciilor și a productivității muncii prin realizarea turismului organizat și ecologic;

• Scăderea costurilor cu aproximativ 60% pentru serviciile oferite, datorită eliminării verigilor intermediare;

• Creșterea în primul an de activități a cifrei de afaceri cu 31%;

• Minimum 3960 de persoane vor beneficia strict de serviciile oferite în primul an.

REALIZAREA COMPLEXULUI DE PENSIUNI SORINA 2 ȘI SORINA 3

Realizându-se aceste investiții, unitatea se va impune pe plan intern cât și extern.

Din punct de vedere financiar, firma suportă bine acest efort, dovadă în acest sens fiind proiecția financiară, realizată atât pentru activitatea trecută, cât și pentru cea viitoare, luând în calcul noua sarcină financiară de suportat.

Realizarea investiției conduce la valorificarea oportunităților și la diminuarea punctelor slabe și a amenințărilor.

Prin prezentul proiect, S.C. SOSHIDO intenționează să construiască 2 pensiuni în stațiunea Costinești prin care să valorifice oportunitățile zonei.

Societatea are în proprietate, un teren în suprafață de aproximativ 1000 metri pătrați, situat în zona A, a stațiunii Costinești. Terenul are o deschidere de 24 metri, principala arteră de acces în stațiune și este ideal plasat față de plajă (la o distanță de 30 metri) și de alte obiective de interes turistic sau de afaceri (care sunt descrise într-un capitol separat al prezentului plan de afaceri).

Terenul are toate utilitățile necesare pentru desfășurarea de activități turistice: energie electrică, apă, canalizare, telefonie și rețea cablu-internet. Pe acest teren, întreprinzătorul intenționează să construiască două pensiuni, fiecare în parte având:10 camere duble, restaurant.

Construcția complexului de pensiuni presupune o investiție de 1,3 milioane euro, din care 100.000 euro reprezintă terenul (care a fost deja achiziționat), iar 1,2 milioane construcția propriu-zisă. Etapele de realizare a investiției și alocările de capital se vor derula pe o perioadă de un an. Complexul de pensiuni va fi ușor accesibil pe toate căile de transport.

Rezultatele și impactul preconizate:

asigurarea condițiilor de cazare la nivelul cerințelor și exigențelor turismului internațional;

sporirea gradului de confort va determina creșterea criteriilor și a gradului de ocupare, a cifrei de afaceri, atât în sezon cât și în extra sezon cu efect direct în sporirea numărului de personal în sfera serviciilor;

reducerea cu 30% a tarifelor practicate pentru turiștii sportivi, grupuri de elevi, studenți.

Rezultate și impact economic:

scăderea costurilor cu aproximativ 60% pentru serviciile oferite datorită eliminării verigilor intermediare;

creșterea în primul an de activitate a cifrei de afaceri cu 31%;

minimum 500 de persoane vor beneficia strict de noile servicii oferite în primul an.

MICROFERMA

Implicațiile proiectului sunt complexe, urmărindu-se:

Dezvoltarea paletei de servicii pe care îl poate oferi complexul de pensiuni prin prepararea hranei. Produsele realizate sunt ecologice, ceea ce reprezintă un punct forte, în special pentru atragerea turiștilor străini.

Costurile de producție sunt gestionate direct din firmă și sunt mai reduse decât prețurile practicate pe piață de intermediari.

Calitatea și prospețimea produselor sunt garantate, ele fiind recoltate în ziua utilizării.

Amplasarea fermei pe malul lacului Limanu permite amenajarea unui ponton pentru amatorii de pescuit și organizarea unor seri cu foc de tabără.

În apropierea microfermei sunt amplasate două stâni și o fermă de vaci, iar prin contract cu proprietarii acestora, turiștii pensiunilor le pot vizita pentru a asista la ritualul mulsului și la prepararea produselor lactate.

Prin realizarea acestui proiect, se răspunde tendințelor care se manifestă în turismul internațional: eco și agroturistul. Consecința realizării sale, va fi o creștere substanțială a cotei de piață, în principal externe, cu venituri corespondente care permit susținerea dezvoltării pe termen lung.

Estimarea veniturilor și cheltuielilor:

Acest tip de proiect este conceput ca integrat afacerii și nu de sine stătător. În consecință, sub aspect financiar, el acționează asupra veniturilor și cheltuielilor generale ale firmei.

Veniturile

Produsele realizate și serviciile oferite în plus se apreciază că vor conduce la o creștere cu 30% a cifrei de afaceri a complexului de pensiuni. Nu se iau în considerare veniturile pe care se poate aduce prin serviciile pe care le poate acorda turiștilor cazați la alte pensiuni și hoteluri din stațiune, aceasta fiind considerată ca activitate ocazională la care se apelează doar în cazul în care nu sunt solicitări din partea clienților proprii.

Total venituri anuale pensiuni: 453.600 EURO

Venituri proiect: 453.600 × 30% = 136.080 EURO

Proiectul are ca efecte diminuarea cheltuielilor cu aprovizionarea produselor legumicole, ceea ce conduce la aprecierea că cheltuielile generale ale pensiunilor cu 5%, ceea ce de pe poziția proiectului reprezintă venituri,determină creșterea cifrei de afaceri a pensiunilor cu 30%; scăderea costurilor de aprovizionare cu aproximativ 50% comparativ cu piața.

Caracteristic proiectului este faptul că nu realizează direct venituri, ci este implicat în sprijinirea activității generale, încasările și costurile fiind celelalte, respectiv suportate la nivelul pensiunilor.

Analiza SWOT realizează o sinteză a principalelor atuuri și pericole care planează asupra unei activități economice. Cunoașterea acestora este esențială pentru formularea unei strategii care să valorifice punctele forte și să combată manifestarea celor nevralgice.

Analiza pune în evidență o activitate bine organizată cu rezultate economico-financiare pozitive, dar și o serie de amenințări. Eliminarea acestora în cea mai mare măsură este posibilă prin dezvoltarea firmei și consolidarea acesteia pe piața turistică. Din acest motiv, am considerat oportună prelungirea analizei pe baza previziunilor privind beneficiile aduse de proiect.

ABSTRACT

Key words: rural development, complementary activities, rural scene, touristic offer, legislation, agriculture exploit, rural communities, touristic promotion, agrotourism, seaside, Costinesti, Danube Delta, sustainable development, ecological environment.

RURAL TOURISM. AGROTOURISM

The rural tourism, as a whole, includes numerous ways of accommodation, of activities, events, festivals, sports and entertainment, all together taking part in a rural typical environment. It is a concept connected with the organized touristic activity, and conducted by the rural local people. It has a close connection with the natural and human environment.

The agrotourism is the complementary activity, which gives value to the surplus of accommodation within the rural housing, prepared and special fitted out for the guests. It is composed of an assembly of goods and services offered by the rural housing for persons’ consumption.

The farm is still a strong symbol for people living in the rural space, considering the farmer’s house, the countryman who knows the secrets of nature, the one who finds the best places for fishing, and for picking up the best mushrooms for the consumers. It is the place where they grow up domestic animals; the townsman has no contact at all with that. It is the place where you can find fresh fruit, the place where for generations they live a specific live, in a specific place.

The village is a special place in the townsman’s image, meaning the human dimension, the specific local animation; it evokes the village’s hall, the pub, the school, the church, all places that put a sign within the people’s life for centuries. Here there are the handcrafters, the merchants, the tradesmen, and the local actors, who make life easier in the countryside. It also represents the nativity of the most beautiful celebrations, of the most beautiful wedding, christening, or winter specific customs.

The farm, the village and the rural space, all together or separately, constitute the glamour of the rural tourism, by attractiveness. The rural tourism must be understand as an activity, which assures the urban population with the most adequate conditions of therapy against stress, caused by the speed of the daily life. This form of tourism is strongly influenced by the psychological factors, and it is recommended to the lovers of nature, to people who know how to use it for improving their health and relaxation, without destroying it.

The agrotourism activity has three main interdependent elements:

The attraction for the natural beauties, for ethnography, for the novelty, the glamour and the specific events in the countryside;

Accommodation and meals, which, even if they do not have the hotel’s standards, must be of quality and be offered with hospitability.

The transportation toward the rural space is vital for getting the continuous flux of tourists.

THE RURAL TOURISM – ENVIRONMENT RELATIONSHIP

The rural tourism, more than any other domain of activity, is dependent of the environment, which represents “its main substance”, of the object and the domain of activity, and of developing tourism, which is its frame support, the bearer of its resources.

The relief, the forests, the rivers, the lakes, the sea, the natural or the art and architecture monuments, the air or the mineral waters etc, as components of the environment, constitute themselves as agrotouristic resources, which support the development of agrotourism, for resting and entertainment, for balneary treatment, etc. The most varied, complex and non-altered the resources, the greater touristic interest can be got. The activities are more valuable and attractive, being proper for varied touristic reasons.

Under such circumstances, the rural tourism-environment relationship has a specific significance, while the development and the protection of environment represent the sine qua non condition of agrotourism; any alter of environment can damage the touristic potential by diminishing and even canceling its resources.

THE SUSTAINABLE TOURISTIC FITTING OUT

The elaboration of strategies for rural touristic fitting out must take into account a series of factors, as the following:

The natural and anthropic touristic resources, and their degree of valorization;

The material, human and financial resources relevant for tourism;

The economic and political objectives on short, intermediate and long terms;

The realization of touristic activities, related to reception structure, touristic traffic and the economic-social results.

Considering the elaboration and the application of touristic fitting out strategies, the specific literature indicates the following principles: the principle of harmonious integration of constructions, the principle of flexibility or the evolving structures, the principle of correlation between main activities and the secondary reception, the principles of interdependence between networks, the principle of optimal functionality of the whole network, and the principle of direct and indirect rentability.

THE TENDENCIES OF AGROTOURISM DEVELOPMENT IN ROMANIA

Within the tourism space, the agrotourism has a quite little weight than the other categories, but by qualitative improvement of offer for this domain, and by extension of agrotourism practicability zones toward the South-East of the country (the Danube Delta and the Black Sea seaside), there are hopes for improving systematically some weight.

Taking into account the study made during 2002-2007, it can be said that the number of touristic pensions is net superior that of agrotouristic pensions in 2002, and in 2007 either. This phenomenon can be explained by the fact that several touristic pensions are not homologated.

From the point of view of the comfort, the agrotouristic pensions are numerous, in 2002, and so is in 2007; they are of 2 stars, those of 4 and 5 stars do not exist practically, and their weight is quite little in tourism either.

Taking into account the number of accommodated tourists, the same sources indicate a significant development of 6 times, and the number of checking-in grew of 8 times.

In order to improve this situation, it is necessary to realize programs of sustainable development, which can put into value efficiently this resource, a very important one for the Romanian economy, by attracting some local or foreign financial sources that can get a better correlation between the extensive and the intensive development within this field, related to the infrastructure development, the usage of modern promotional techniques, the recycling of information and qualification courses for the stuff of these unities, the creation of associations that can assure a varied scale for the living population’s standards.

THE MANAGERIAL STRATEGY FOR TOURISM

For the management of an agrotouristic pension, the strategy of services distributed to the consumers constitutes the plan of action meant to assure the obtaining of positive economical results, while it confronts its competitors.

In order to elaborate his/her strategy, the manager should take into account the following aspects: the investments, the touristic product and the necessary equipment; the way he/she would like the pension to appreciate its services, the systems of promoting the touristic products; the competitors; the beneficiaries of offered services.

The information quality and the capacity to analyze it, the quality of the elaborated plans using these bases, their revision and adaptation can maintain or improve the firm’s position.

The successful strategy is measured by the improving of sales volume, of the benefit, by amplifying the gained market’s segments and by continuing an efficient activity.

THE MANAGEMENT OF QUALITY FOR TOURISM

The adoption of a management of quality system by an organization that performs an agrotouristic activity represents a strategic decision having long terms implications, which can bring to it advantages such as: the improving of the clients’ satisfaction, the costs’ reduction, the improving of competence, the strengthens responsibility, and the staff ‘s satisfaction considering their work.

The village, as a territorial-administrative unity, must be analyzed both from the economic function’s dimension dominated by the geographical landscape, and from the agriculture dimension, on which it always rely on.

THE ANALYSIS OF THE AGRICULTURAL POTENTIAL FOR THE DOBROGEAN TOURISTIC VILLAGES

For an agrotouristic study it is necessary to take into consideration the complex of dimensions of developing for this domain, such as: the economical dimension, the social dimension, the cultural-educational dimension, the organizational and institutional dimension.

On the level of the rural communities (community and village), the significance of the indicators concerning the land content, the animals and the agricultural equipment is can be considered a significant one.

The analysis and the interpretations can be directed in the following way:

The agricultural surfaces for the main categories of usage, in Constanta county, both for the community, and the village are bigger than the level of the entire Region of South-East development, considering that the arable intermediate area is almost double at the level of community and village, and the fruit-growing/wine-growing surfaces are much bigger.

The average of animals’ exploitation is relatively uniform for the community and the village.

The economical function of the rural community, referring to agriculture, offers also sources for the agrotourism in the zones of the seaside.

On the micro-territorial level of the seaside zones it is necessary to know the usage of the existent agricultural surfaces for individual agricultural exploitation.

Into the structure of the land content and of the main cultures of the arable soil in two counties of Dobrogea, considering the quantum of the number of individual agricultural exploitation, and the afferent surfaces, it results that the arable soil is predominated for the majority of the housing, preponderantly being the cereals for grains.

Agriculture remains one of the most important within the Region of South-East development, because the land capacities are favorable.

There is a diverse relief with plains for the grains cultures, and hills for fruit growing and wine-growing.

The well-known centers for producing the wines, such as the wine-growing lands at Niculitel (Tulcea), Ostrov or Murfatlar make famous the Dobrogean geographic area.

Both Constanta county and Tulcea county have a wine-growing land patrimony, which surpass the average of counties in the whole country.

Within all the phases of the economical transition of the rural space, the animals agricultural production realized represented elements of notoriety for the territorial development appreciation. The analyzed zone underlines the most important and in the same time representative animals agricultural production. It studied the dynamics of the years 2006 and 2007, for total meat production (flesh weight tone), total milk (thousands of hl) and honey extracted (tones):

The meat production in Constanta County represents 34,2% of the total Southeast region in 2006, and 36,9% in 2007.

The milk production is 23,5% and 24,5% respectively;

The extracted honey production draws attention over the apiculture potential; the honey quantity represents 14,8% in 2006 and 23,7% in 2007, considering the total production in the Southeast region. It can be added to that the special quality of this product, which is appreciated and categorized by the foreign partners as being ecological honey.

Producers in private farms obtain the majority of these productions, meat, milk and honey.

THE TOURISTIC POTENTIAL WITHIN THE GEOGRAPHICAL SPACE OF THE LITTORAL

In order to obtain a complete study of the agrotourism development at the seaside, we have to consider not only the agricultural potential, but also the natural and touristic potential of the studied zone.

The Black Sea littoral represents the East borderline of Romania. The position of the littoral in the Southeast of the region, the sun shining for 10-11 hours/daily in summer, the constant daily temperature, the sea water, the curative mud, the sea breeze, together with the fact that the Black Sea is a closed continental sea are factors that transform the Romanian littoral into a very attractive zone.

From Constanta to Southern part there are the watering places Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Mangalia Nord, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, having an accommodation capacity of almost 100000 places, several sanatoriums, balneary medical cabinets, entertainment equipments etc.

Mainly the Danube River represents the hydrologic network, which is in Northern-Eastern, and when poring into the sea it forms a delta. The Danube Delta has three main channels: Chilia, Sulina and Sfantul Gheorghe, all including almost 4000 km2.

The specific rural tourism imposes the analyzing of specific forms, considering the camping, and the vacation unities, touristic pensions (including both the urban and the rural ones), the holiday villages, the agrotouristic pensions, the touristic halting place, and the accommodation places. All these unities of touristic reception represent only 8,8 – 9,0% of the total of Constanta county; the number of registered agrotouristic pensions is almost non-existent.

THE AGROTOURISTIC OFFER OF S.C. SOSHIDO S.R.L. COSTINEȘTI

The company S.C. SOSHIDO S.R.L. COSTINEȘTI was founded in 2003, and it has tourism as the objective of activity. Its own reduced financial resources and the impossibility of assuring the guarantee for a long-term credit bank have determined the adoption of strategies for slowly improving the construction of a small pension. The obtained financial resources plus the obtaining of external financing would develop the business.

The first realized objective was the SORINA pension, built in Costinesti resort, Dolphin street, no 56, and 3 small houses having 3 rooms (bathrooms included), built on the available ground around the pension.

The manager’s preoccupation was that to get a high degree of occupation during the summer season, and to get incomes during the extra season. So there was a permanent contact with the tourism agencies in the country, and with the student environment, and the prices applied were of 5-10% smaller than other pensions in the same zone.

For the extra season period there were agreements signed with Vodafone, RomTelecom, for accommodation of their staff working around.

The strategy of developing business has to take into consideration the following principles:

Put good use of the opportunities for Dobrogea area, and of the tendencies that manifest: agrotourism and ecotourism;

The diversity of the offered services package, and the assurance of the optimal report quality/price;

Improving the concurrencies force;

Implementation of the Standards of Quality, which can permit to draw the attention of foreign tourists;

The consequence of applying these principles must be found in the extension of the business figure, and in improving the rentability of the activity.

Construction of a floating ecological small hotel

Construction of two pensions, having the dimensions of the existing one

Bus acquisition for tourists’ transportation to Tulcea, so as to get on the floating hotel, or for other touristic itineraries.

Founding a micro-farm. This project aims to introduce in pensions the self-preparing meals for tourists, using fresh and ecological products.

The financial resources needed for sustaining the investment projects can be partially assured by individual funds. After prospecting the financial market, it was chosen the financial solution using the individual funds, together with the external non-refundable funds, which include the ways of supporting the tourism.

BUILDING OF A SMALL FLOATING HOTEL WITH AN ECOLOGICAL NAVAL MODULUS FOR PASSANGERS TRANSPORTATION WITHIN THE INSIDE WATERS OF THE DANUBE DELTA

The realization of an ecological modulus creates firstly a competitive advantage, plus it represents a project of interest for external non-refundable financial funds. The project is part of the long-term strategy, which has as main objective the integral satisfaction of demands by diversification of the touristic products and improving their quality as well.

The documentation for funding was made in conformity with the Guide for Funding Funds, published on the site of Ministry of European Integration, and it includes essential data about the firm’s history, the project’s objectives and its future development. As the projection of future financial fluxes are presented in the Guide, generally speaking, it was used the European Bank for Reconstruction and Development (EBRD), recommended for PHARE, SAPARD, ISPA programs, etc, previously used in Romania. The initial term for realizing this project was the first part of the year 2007, but taking into consideration the uncertainty of accessing the European funds, it was decided to postpone it for 2008.

The main legislative norms taken into consideration were the Regulations 1083 and 1080, elaborated in December 2006 by the Ministry of European Integration, which put agreement between the inside legislation with the communitarian one, and it refers to general norms referring to accessing the EU Structural Funds, respectively the European Funds for Regional Development.

The Regional operational program for 2007-2013 includes between priorities the “Developing of regional and local tourism”. It was studied the norms of the International Commission for the Protection of the Danube River (ICPDR), concerning the implementation of phase II (2007-2009), the implementation of the communitarian legislation for the environment, and the implementation of phase III (2010-2014) of finalizing the environment programs.

The co-financing funds are non-refundable, but they imply obligations on average terms concerning the project’s development.

Description of the project:

The company has a boathouse that can be transformed into a floating hotel (4 stars), as accommodation for the tourists in the Danube Delta. This hotel will have a capacity of 22+3, and it can assure all services needed for realization of organized tourism. This boathouse, on which the hotel will be built, will be transported in the interest zones for the tourists, plenty of flora and fauna, for them to feel the coming of nature.

Also, another objective of this project is the construction of an ecological ship for the tourists, who would like to spend their holidays in the Delta.

It will have a capacity of 22, being an easy boat, having small size, and being able to enter the labyrinth of Delta.

The strong point of such an investment is that it uses as fuel the energy of 2 electrical accumulators (replaced after 4 years), and the boat has march autonomy for 6 hours. Also this type of 100% electrical motor is noiseless, the main demand for organizing ecological and attractive tourism in zone.

The results and the impact to the environment:

The realization of ecological tourism in the Reservation, by eliminating the phonic pollution and the damages, which would have been made by motors consuming conventional fuels;

The applying of the most modern non-polluted techniques and technologies;

The realization of a filter system for residues within the floating hotel.

By these investments, the company will impose itself on the inside and the external plans for its new offered services. Taking into account the financial aspect, the financial emitted fluxes will sustain the implementation of the future projects.

Financially speaking, the firm can support this effort, the evidence being the financial projection, which was done both for the previous activity, and for the future activity, taking into account the new financial target to be supported.

Hence the fact that it is possible to offer the tourists these new services will prolong the period of staying at the Delta, and to put maximum good use of the touristic season at the Delta and the littoral, considering the complex agrotouristic offer:

Accommodation in Costinesti sea resort,

Touristic itineraries in Dobrogea, using the own transportation,

Holiday at the Danube Delta, including the visiting of the natural reservations by personal ecological boat, and accommodation

The agrotouristic element, represented by the possibility to assure some food by using the personal farm in Limanu.

The implementation of this project will get:

Creating of accommodation and ways of ecological transport in the zone,

18 new jobs directly shaped, 39 new jobs indirectly shaped in the region,

The support of the project at the end of external funding is realized in agreement with the financial projection and the firm’s budget of incomes and outlay.

The improving of the quality of services and of working productivity by using the organized and ecological tourism,

The reducing of costs with approximately 60% for the offered services by elimination of the intermediate chains,

The improving of the business figure with 31% in the first year of activity,

Minimum 3960 persons will profit by the services offered in the first year.

BUILDING THE COMPLEX OF PENSIONS SORINA 2 AND SORINA 3

By these investments, the company will impose itself on the inside and the external plans for its new offered services. Taking into account the financial aspect, the financial emitted fluxes will sustain the implementation of the future projects.

Financially speaking, the firm can support this effort, the evidence being the financial projection, which was done both for the previous activity, and for the future activity, taking into account the new financial target to be supported.

The realization of the investment will lead to put good use of the opportunities and to diminish the weak points and the threatening.

By this project, S.C. SOSHIDO intends to build 2 pensions in Costinesti sea resort, so as to put good use of the opportunities.

The company owns a land having a surface of approximate 1000 meters, placed in the A zone of Costinesti sea resort. The soil has an opening of 24 meters, the main way of access in the resort, and it is placed perfectly from the beach (30 meters), and from the other objectives of touristic or business interests (which are separately described in a chapter of the present plan of business).

The land has all utilities needed for developing touristic activities: power energy, water, sewerage, telephones and internet-cable networks. On this land the enterpriser intends to build two pensions; each of them has 10double rooms and a restaurant.

The construction of this complex of pensions means a 1,3 millions euros investment, from where 100.000 euros represents the land (already bought), and 1,2 millions is the construction itself. The phases of realization of this investment and the capital allocation will be developed during one-year period. The complex of pensions will be easy for accessing by every ways of transport.

The stipulated results and impact:

Assuring the accommodations conditions on the level of demands and exigencies of the international tourism;

Improving the degree of comfort will stimulate the improving of criteria and degree of occupation, the business figure, both during the season, and extra season, while showing a directly effect on the development of the staff’s number for services.

Reducing with 30% the costs for sportsmen tourists, groups of pupils, and students.

The results and the economic impact:

Reducing with approx. 60% the offered services due to elimination of the intermediate chains,

Improving of business figure with 31% in the first year of activity;

Minimum 500 persons will profit by the services offered in the first year.

THE MICROFARM

The implications of this project are very complex, while it aims:

Developing the scale of services offered by the complex of pensions by preparing the food. The obtained products are ecological, and that is the strong point, especially for attracting foreign tourists.

The costs for production are administrated directly by the firm, and they are more reduced than the prices on the market applied by intermediates.

The quality and freshness of products are guaranteed; they are picked up in the day of using.

The position of the farm on the Shore of Limanu Lake permits the fitting out of a boathouse for fishing and campfires in the evenings.

Close to this microfarm, there are two sheepfolds and a cows farm, and by contacting their owners, the tourists of the pensions can visit them, so as to attend the spectacle of milking and preparing the diary-produces.

This project can fit the tendencies that manifest within the international tourism: eco and agrotourism. The consequence of its realization will mean the significant improving of the market rate, mainly external, with incomes, which permit supporting the development on long terms.

Income and Outlay Estimation:

This type of project is conceived as part of business, not as a single one. Consequently, from the financial point of view, it acts over the income and the general outlay of the firm.

Incomes

The realized products and the extra-offered services it is said to determine an improvement with 30% of the business figure of the complex of pensions. It is not taken into account the incomes provided by services offered to tourists who get accommodation in other pensions and hotels; that is considered as casual activity used only when circumstances when there are no demands from their own tourists.

Total annual pensions incomes: 453.600 EURO

Project Incomes: 453.600 × 30% = 136.080 EURO

The project has as effects the diminishing of the outlay determined by vegetables supplies, and that leads to improving the pensions’ general outlay with 5%; that represents incomes for the project and it determines an improving with 30% of the business figure, and reducing the supply’s costs with approx. 50%, in comparison with the market.

The specific feature of this project is that it does not realize direct incomes, but it helps the general activity, the receipts and the costs being supported by the pensions.

The SWOT analysis presents the synthesis of the main trumps and perils, which glide over an economic activity. The knowledge of that is essential for conceiving a strategy that can turn account of the very strong points, and it can combat the weak ones.

The analysis underlines a very good organized activity, with positive economic-social results, but also a series of perils. Their elimination is guaranteed by the firm’s development, and its consolidation on the touristic market. That is the reason why I considered adequate the analysis of the previsions, taking into account the benefit provided by this project.

INTRODUCERE

Evenimentele petrecute la sfârșitul anului 1989, au generat profunde mutații structurale de ordin economic și social, pe ansamblul economiei, dar mai ales în spațiul rural atât în cel continental, cât și în cel limitrof litoralului.

După o perioadă de stagnare și chiar de declin, se constată mai ales în ultimii ani o revigorare a turismului în general și a celui de litoral în special, prezent nu numai în stațiunile de tradiție ale litoralului, dar și în zonele limitrofe în care activitatea de bază este preponderant agricolă.

Activitatea complexă aflată la granița între activitatea agricolă și cea a serviciilor de agrement, agroturismul, pentru locuitorii din zonele limitrofe litoralului, reprezită în mare măsură un fenomen inedit, care de abia acum începe să fie descoperit.

În țările cu tradiție în acest domeniu, activitățile de agroturism din preajma litoralului diverselor mări și oceane, care reprezintă un agroturism cu specificitate aparte, aduc venituri importante ce depășesc pe cele obținute din activitățile obișnuite zonei rurale, îndeosebi agricultura.

Este demonstrat faptul că rezultatele economice pozitive din agroturism nu se pot obține decât în condițiile practicării unui management de calitate, performant, de către persoane calificate și care prezintă o dorință permanentă de perfecționare.

Zona litorală românească a Mării Negre prezintă un potențial turistic ridicat determinat de frumusețea peisajului, calitățile balneare, specificul climatului, dar mai ales prin posibilitățile de distracție.

Din păcate, agroturismul ca formă specifică de turism este mai puțin prezent în oferta turistică pe care o oferă litoralul românesc.

Această formă de turism ar permite o creștere a veniturilor populației a căror activitate este preponderent agricolă și ar determina o revigorare economică a localităților rurale din zonă.

Prin prezentul proiect științific, reprezentat de teza de doctorat, ne-am propus realizarea unui studiu diagnostic al potențialului turistic și agroturistic din zona litorală a Mării Negre în vederea identificării unor potențări a activității agroturistice din această zonă de mare atracție turistică.

O componentă importantă a proiectului are ca scop perfecționarea managementului în agroturism, prin perfecționarea abilităților antreprenoriale, imperios necesare în realizarea performanței economice în agroturism.

În acest context, lucrarea de față, fără a avea un caracter eshaustiv, își propune să aducă o contribuție la dezvoltarea agroturismului românesc, aceasta în opinia noastră reprezentând una dintre pârghiile de revigorare economică a spațiului rural, indiferent de spațiul geografic al țării.

Lucrarea a fost elaborată sub atenta și competenta îndrumare a domnului prof. univ. dr. Ion Valeriu Ciurea. Pentru solicitudinea și distincția cu care m-a călăuzit în demersul științific întreprins adresez Domniei Sale mulțumiri din tot sufletul.

Mulțumesc membrilor comisiei de doctorat pentru amabilitatea și răbdarea de a citi și analiza lucrarea de față.

De un real folos mi-au fost sugestiile, sfaturile și susținerea logistică primite din partea cadrelor didactice, cu ocazia suaținerii examenelor și referatelor din perioada stagiului de pregătire a doctoratului. Pentru toate acestea păstrez o profundă și vie recunoștință. De asemenea, țin să asigur de întreaga mea gratitudine cadrele didactice de la disciplinele de Management, Economie și Marketing pentru discuțiile deosebit de instructive și stimulatoare.

Vii și repectuoase mulțumiri adresez conducerii Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară « Ion Ionescu de la Brad » din Iași pentru sprijinul oferit cu generozitate ori de câte ori a fost necesar.

În aceste momente aparte, sunt extrem de recunoscătoare familiei mele pentru răbdarea și suportul sufletesc asociate realizării acestei lucrări.

De asemenea, recunoștința mea se îndreaptă către toți aceia care, într-un mod sau altul, m-au încurajat și susținut în realizarea tezei de doctorat.

INTRODUCTION

The events happened to the fine of 1989, has generated deep structural mutation from economic and social type, so much on global economy and especially in continental and costal rural space.

After a stagnation period even decline phase, it is certain, especially in the last years one revitalizing of general tourism as well as littoral tourism present not just in traditional station, still in limitrophe region where the main activity is agriculture.

Tourism is a complex phenomena, situate to the border between agricultural activity and pleasure services, the agro tourism for habitants from seacoast littoral represent in big measure one novelty phenomena which start to be recognized.

In the country which has a strong agro tourism potential, the agroturistic activity close with littoral ensure proper conditions for the households in increase the income that are much more than income from agriculture.

It is showed the fact that positive economic results from agrotourism activity can be obtained jus if is applied one good management, outperformed, from qualified persons which present one permanent desire to perfecting.

The litorall region of Black Sea presents one high potential touristic induced by nice landscape, balneal condition, and specific nature with especially within amusement possibility.

The agro tourism, as well as specific kind of tourism it is less presented in touristic supply which is offered by Romanian litorall.

This kind of tourism can allow to the accumulation of extra income to the population which has main activity the agriculture; can be one possibility to economic revitalize of rural locality from litorall region.

Within present scientific project represented by PhD thesis the purpose to realise one diagnostic study of touristic and agro touristic potential from the litorall region of Black Sea in interest to identify the potentialities of agro touristic activity from this region with big touristic attraction.

An important part of the project has intention to perform the agrotouristic management within improving the entrepreneurial ability imperative in realising the economic performance in agroturism.

In this context, the paper without to have one exhaustive character, has purpose to bring one important contribution to Romanian agrotourism development, which represent one of the main lever in economic revitalising of rural space indifferently from geographic space of country.

The paper was elaborated under the leading of high competence of Prof. Dr. Ciurea Ioan Valeriu . For solicititude and distinction which guide me in scientific approach I” m address the thanks form all my soul.

I like to thanks to the member of doctoral commission for kindness and patience o read and analysing the paper.

Of real use were the suggestions, advices and the logistic support from didactical stuff, at the exams and papers in the period of PHd preparation. For all there; I keep to assure of my whole gratitude the didactical stuff from Management, Economics and Marketing for the particularly instructive and stimulating discussion.

Live and respectfully thanks I” m addressing to the leadership of the USAMV Iasi, for the support offered with generosity of many times was necessary.

In this special moment, I’m very grateful to my family for the patience and spiritual support associated to the fulfilling these work.

Also, my gratitude is going to all that, in a way or other encouraged and support me in realising the PHd thesis.

PARTEA I / PART I

ASPECTE TEORETICE, MATERIALUL STUDIAT ȘI METODE DE CERCETARE PRIVIND TURISMUL ȘI AGROTURISMUL /

THEORETICAL ASPECTS, THE STUDIED MATERIAL AND THE METHODOLOGY OF RESEARCH ABOUT TOURISM, RURAL TOURISM AND AGROTOURISM

CAPITOLUL I / CHAPTER I

SCOPUL CERCETĂRILOR, MATERIALUL STUDIAT ȘI METODELE DE CERCETARE / THE PURPOSE OF RESEARCH, THE STUDIED MATERIAL AND THE METHODOLOGY OF RESEARCH

SCOPUL CERCETĂRILOR / THE PURPOSE OF RESEARCH

Zona litorală a Mării Negre, binecunoscută în țară și în lume, a atras dintotdeauna turiștii, pentru că are mereu ceva de oferit și pentru că poate satisface unele dintre motivațiile persoanelor interesate de afaceri în turism: peisaje atrăgătoare, tradiții nealterate încă, meșteșuguri și meșteșugari tradiționali, vestigii culturale și istorice, diversitate și calitate culinară, posibilități de agrement, vânătoare, pescuit, sporturi nautice etc.

Diferențele cantitative și calitative sub aspectul resurselor turistice a zonei litorale, necesită analizarea detaliată, interdisciplinară cu evidențierea posibilităților de valorificare eficientă a potențialului turistic existent. Acestea sunt elementele prezentului studiu care pornind de la unele rezultate ale cercetărilor specialiștilor în domeniul turismului rural și-a propus realizarea unei teme de cercetare privind agroturismul în zona litorală a Mării Negre.

În cadrul lucrării a fost realizat un studiu diagnostic la o pensiune reprezentativă din zonă, în vederea furnizării unor informații generale cu privire la efectele socio-economice ale dezvoltării agroturismului asupra așezărilor umane rurale.

Deasemenea s-a urmărit cunoașterea principalilor factori care influențează dezvoltarea activității de agroturism în zona studiată, cum ar fi: potențialul social, economic și cultural ale zonei, cunoașterea situației exacte a capacității și disponibilității pensiunilor agroturistice de a primi turiștii, necesitătile de modernizare a gospodăriilor se asigura condiții civilizate de primire.

Obiectivul principal al cercetărilor efectuate a fost acela de a identifica potențialul agroturistic al zonei rurale a litoralului Mării Negre, cu scopul dezvoltării agroturismului și perfecționării managementului acestuia în acest areal geografic.

Alte obiective complementare se referă la:

analiza tendințelor de dezvoltare a agroturismului pe plan mondial și în România;

analiza dezvoltării agroturismului în cadrul unei localități nreprezentative;

studiul potențialulului agricol si agroturistic al zonei Dobrogea, încadrată în regiunea de Sud-Est;

identificarea unor posibilități de valorificare a resurselor locale prin agroturism;

introducerea unui management al schimbării în agroturism în concordanță cu specificul zonei litorale, prin realizarea unui studiu de caz privind organizarea și eficiența complexului de pensiuni “Sorina” din comuna Costinești.

inițierea unor programe de finanțare a activității agroturistice;

posibilități de utilizare a internetului pentru distribuția și promovarea informației turistice;

stabilirea eficienței economică a activității de agroturism.

De asemenea s-a elaborat un studiu în vederea promovării turismului și agroturismului în economia comunei Costinești.

Pentru a determina factorii care influențează circulația turistică, a fost propus ca obiectiv, identificarea elementele urbigene, antropice și funcțiile urbane ale localităților studiate.

Pentru a putea afla potențialul turistic și agroturistic al zonei litorale, s-au inițiat următoarele acțiuni:

identificarea resurselor turistice naturale dintr-o localitate rurală reprezentativă din zona cercetată;

prezentarea potențialului natural și turistic a județelor Constanța și Tulcea;

stabilirea modului valorificarea turistică și agroturistică a unor obiective și trasee turistice mai puțin cunoscute;

identificarea principalelor tipuri de gospodării cu destinație turistică din comuna Costinești;

caracterizarea gospodăriilor și pensiunilor agroturistice afiliate la unele organizații naționale (ANTREC) etc;

analiza strategiei de dezvoltare și de marketing a unei pensiuni agroturistice representative.

Originalitatea cercetării, constă în aceea că, s-au efectuat următoarele studii:

studiul diagnostic al potențialului agricol și turistic al zonei litorale;

studiu diagnostic al comunei Costinești, comună cu un deosebit potențial turistic, cu o largă deschidere spre turismul rural și agroturism.

proiectarea strategiilor de dezvoltare la nivelul unei localităti reprezentative;

proiectarea strategiilor de dezvoltare a zonei

realizarea unei analize economice dinamice privind organizarea și eficiența unei gospodării de referință, cu potențial agroturistic.

utilizarea unei metodologii combinate de perfecționare a managementului agroturistic din zona litorală, care să coroboreze facilitățile și avantajele specifice analizei economice, ale analizei SWOT, precum și a managementului proiectelor.

studiu de caz privind implementarea unui management performant bazat pe schimbare în cazul pensiunii “Sorina” și a celor cuprinse în programul de dezvoltare Sorina I și Sorina II, situate în comuna Costinești.

1.2. MATERIALUL STUDIAT / THE STUDIED MATERIAL

Agroturismul și turismul rural reprezintă o activitate în continuă dezvoltare, iar mișcarea turistică spre rural este într-o continuă creștere. Această creștere a activității de agroturism nu a fost urmată de o pregătire metodologică corespunzătoare în consens cu exigențele cerute de nevoia de informații necesare cercetării, cât mai ales factorilor de decizie economică și politică. Astfel s-a ajuns la o situație paradoxală în care mai multe persoane dinamice și-au asumat un risc major făcând investiții în dezvoltarea unor pensiuni turistice private, devenind astfel din persoane cu diferite ocupații, manageri în turismul rural.

Din cercetările efectuate în zonă rezultă un număr redus de informații din domeniul turismului rural și agroturismului, obținute mai mult prin deducții decât printr-o înregistrare riguroasă și sistematica a lor.

Pentru obținerea unor informații specifice, respectiv numărul localităților cu pensiuni agroturistice private, numărul locurilor de cazare, a locurilor la mese în pensiuni și chiar a numărului de turiști cazați, am apelat la date puse la dispoziție de Comisia Națională pentru Statistică, Autoritatea Națională pentru Turism prin Oficiul de Autorizare și Control în Turism, Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC).

În studiul realizat, s-au utilizat de asemenea datele furnizate de Direcția Județeană de Statistică prin intermediul Rapoartelor Statistice: Turism 1 A (frecventarea structurilor de primire turistică), Turism 1 B (capacitatea de cazare turistică existentă instalată). O parte din date au fost obținute prin studii directe efectuate în localități și gospodării din arealul în studiu.

De asemenea, tot prin investigații proprii, s-au obținut o serie de date inedite, cu caracter tropic și antropic identificate a influența turismul rural și agroturismul din zona Dobrogea.

În vederea caracterizării arealului studiat, din punct de vedere agricol, natural și social, s-au utilizat surse bibliografice de tipul studiilor de geografie umană, monografii, lucrări științifice sau publicații ale administrației publice locale.

Nu au fost neglijate actele normative și legile în vigoare elaborate de Ministerul Turismului, precum și numeroase lucrări care se referă la turismul rural și agroturism.

1.3 METODE UTILIZATE ÎN CERCETARE, PRELUCRARE ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR / THE METHODS USED IN THE RESEARCH, THE PROCESSING AND INTERPRETATION OF THE RESULTS

În studierea fenomenului turismului rural, al agroturismului și managementului acestuia se remarcă atât pe plan național cât și internațional utilizarea unui număr mare de metode. Nici una dintre ele nu este considerată ideală. Fiecare dintre acestea prezintă atât avantaje cât și dezavantaje, ceea ce determină necesitatea alegerii acelor metode care să cuprindă fenomenul turistic în ansamblul său.

Pentru cunoașterea și analiza fenomenului turistic se utilizează următoarele metode:

monografia statistică;

ancheta selectivă;

raportul statistic;

înregistrările

ancheta de sondaj;

extrapolarea;

covariația;

corelația;

proiecția;

chestionarul.

Monografia statistică

În literatura de specialitate [3], aceasta are un rol important în cunoașterea fenomenelor complexe. Astfel în lucrarea „Statistica pentru managementul afacerilor" [81], se arată că „monografia este o metodă de observare aprofundată a fenomenelor și proceselor ce au loc în activitatea unui agent economic sau un grup de agenți economici" cu precizarea că o monografie asupra unei zone – în cazul nostru Zona Litorală a Mării Negre – implică nu numai procesul de culegere a datelor ci și de interpretare a acestora.

Monografia statistică se realizează după ce s-au obținut unele informații statistice asupra principalelor obiective de interes turistic și depășește caracterul unei lucrări de înregistrare pur statistică, fiind o lucrare interdisciplinară. Aceasta, urmărește obținerea informațiilor privind un fenomen turistic: o zonă turistică, o localitate turistică, cu peisajul, formele de turism rural și agroturism, dotările pensiunilor agroturistice, circulația turistică etc.[3].

În realizarea monografiei zonei studiate, s-au obținut informații prin discuții cu persoanele care participă la fenomenul turistic (turiști, manageri, amfitrioni etc.), realizând o cercetare selectivă, observând direct localitățile și pensiunile agroturistice sau cercetând materiale informative, istorice, economice, politice sau geografico-economice.

De asemenea, în monografiile statistice, un rol important îl au și sentimentele trăite de cercetători la locul analizat.

Monografia nu poate rămâne numai un mijloc de înregistrare a condițiilor geografice, a monumentelor istorice, a peisajelor care atrag turiștii, a obiceiurilor, a momentelor, a dotărilor turistice, a factorilor de influență asupra turismului în zonă etc., ci ea trebuie să sublinieze domeniile care trebuie dezvoltate și să propună unele căi ce pot fi urmate.

Monografiile statistice au o importanță majoră deoarece se constituie ca sursă de date și informații necesare în fundamentarea strategiilor turismului rural.

În condițiile actuale ale evoluției agroturismului se impune intensificarea metodei monografice, datorită faptului că dezvoltarea activității agroturistice a devansat analiza și cunoașterea lui științifică. De asemenea, studiul riguros al turismului rural implică fundamentarea științifică a sistemelor de culegere, înregistrare și analiză a informațiilor din acest domeniu.

Cu ajutorul monografiilor statistice se ajunge la cunoașterea stării structurii, nivelului de dezvoltare a turismului rural și agroturismului, a legăturilor acestui domeniu cu alte segmente ale activității rurale, deoarece avem de-a face cu o cercetare multilaterală și de profunzime.

Agroturismul este un fenomen complex, de consecință, care nu poate fi privit și tratat în mod unilateral, fără a surprinde legăturile cu celelalte activități (economice, culturale, sociale), de care este influențat și pe care, la rândul lui, le influențează.

De aceea, problemele legate de spațiul de desfășurare, de mediu, de istorie etc., sunt toate părți componente ale procesului turistic din mediul rural, iar cercetarea monografică are tocmai rolul de a pune în evidență legăturile, influențele, dimensiunile acestor fenomene și procese.

Luând în considerare unele elemente caracteristice sau indicatori, se poate ajunge la o clasificare a monografiilor socio-statistice.

Astfel, după sfera de cuprindere, distingem [152]:

monografii de unități turistice, respectiv pensiune turistică, care ne pot arăta, printr-o tratare riguroasă și de profunzime, toate detaliile ce pot contura o imagine exactă asupra situației reale. Acest tip de monografii reprezintă un izvor foarte important de informații pentru cercetarea și analiza economico-socială);

monografii de localități turistice, respectiv a unui sat turistic, care pun în evidență caracteristicile geografice, istorice, demografice, sociale și economice ale unităților respective;

monografii ale unei zone turistice sau a unei probleme cum ar fi capacitatea de cazare sau a serviciilor turistice oferite.

După caracterul monografiilor, avem:

monografii simple, care analizează și cercetează o unitate sau o singură problemă în cadrul turismului rural;

monografii complexe, care analizează și cercetează mai multe unități turistice în zonele înconjurătoare.

Din punct de vedere al evoluției în timp a fenomenelor cercetate, se poate vorbi despre:

• monografii cu caracter dinamic, când o unitate, o problemă sau o zonă este
studiată în mai multe momente de evoluție (de exemplu din 10 în 10 ani),
prin păstrarea aceleiași structuri și metodologii. Aceste analize sunt foarte
importante deoarece ne arată modificările structurale apărute în timp.

Monografiile de acest gen reprezintă în practică un tezaur de informații ce ne
ajută să observăm care a fost starea turismului rural la un moment dat și cum a
evoluat în timp;

• monografii cu caracter static, care se realizează la o singură dată și se raportează la un singur moment sau unitate. Aplicarea metodei monografiilor socio-statistice în cercetarea turismului rural poate să aibă în vedere o singură pensiune privată de turism, mai multe pensiuni dintr-o localitate sau din mai multe localități asemănătoare dintr-o zonă turistică sau chiar la nivel de țară.

În funcție de interesul manifestat, cercetarea monografică a turismului rural poate fi de mai mică sau mai mare extindere, dar în nici un caz nu poate face abstracție de starea actuală și de ansamblul factorilor care contribuie la dezvoltarea acestuia într-o anumită localitate, zonă, regiune sau țară. Așa se și explică faptul că prin cercetările monografice, ajută nu numai la cunoașterea naturii și stării fenomenului analizat, dar mai ales, ele furnizează informații complete și diverse asupra elementelor de accesibilitate și de atracție turistică în rural, aspecte esențiale în fundamentarea politicilor de dezvoltare.

Aplicarea metodei monografiilor socio-statistice în turismul rural poate avea în vedere aspecte mai restrânse, cum ar fi cele legate de capital, de baza materială utilizată, de circulația turistică etc. sau poate aborda o problematică mult mai largă, cum ar fi istoria, cultura, arhitectura populară, tradițiile economice și populare etc.; în acest din urmă caz, având de-a face cu monografii cu un caracter mult mai complex. Desigur că pentru o informare și o influențare mai eficientă a celor interesați, monografiile socio-statistice trebuie să ofere și o serie de imagini ale obiectivelor studiate.

Anchetele selective

Datorită complexității fenomenului turistic, înregistrarea totală nu numai că este foarte grea dar este aproape imposibilă. Înregistrarea totală ar fi posibilă în cazul în care s-ar putea înregistra toate formele de turism. Numai că, există și turism neorganizat, care nu se poate înregistra în mod curent continuu. De exemplu, la sfârșit de săptămână se pot face excursii în regiuni apropiate în cadrul unei zile și astfel nu este nevoie de o programare pentru cazare sau pentru servirea meselor.

Înregistrarea totală ar putea să dezvăluie dimensiunea fenomenului turistic și în special a celui care ne interesează, a turismului rural.

Există zone care, deși nu sunt amenajate turistic, să atragă – prin peisaje, prin tradițiile locuitorilor – foarte mulți turiști. Pentru descoperirea acestor zone, pentru luarea măsurilor necesare dezvoltării turistice, singura metodă statistică care poate fundamenta aceste decizii este metoda anchetelor statistice.

Printre obiectivele anchetei statistice [136], se numără aprecierea calității serviciilor, cunoașterea comportamentalul turistic, precum și determinarea tendințelor turistice viitoare. Anchetele statistice necesare cunoașterii turismului rural, pot fi efectuate:

a) în gospodăriile care furnizează servicii de turism rural,

b) în locurile frecventate de turiști, dar care nu sunt amenajate turistic,

c) la ieșirea din țară a turiștilor străini.

Ancheta efectuată la ieșirea din țară a turiștilor străini ne poate oferi informații dintre cele mai complete privind: motivele alegerii turismului rural, calitatea serviciilor, cheltuielile totale realizate, durata sejurului, caracteristicile demografice ale turiștilor (vârstă, sex), precum și profesia, locul de proveniență, cele mai impresionante peisaje, insatisfacțiile pe care le-au avut, dacă au mai practicat turismul rural românesc și dacă vor recomanda aceste locuri și servicii cunoscuților.

Deoarece preferințele turiștilor nu variază foarte mult de la un an la altul, aceste anchete pot fi realizate cu succes la o perioadă de 3-4 ani.

Rapoartele statistice

Rapoartele statistice sunt lucrări de înregistrare totală, cronologică, care au la bază evidența primară și contabilă a unităților din turism. Formularele sunt documente oficiale, realizate într-o formă prevăzută de lege. Ele precizează indicatorii urmăriți, modalitatea de calcul precum și numărul în care se completează. Persoanele din instituțiile turistice care completează formularele răspund pentru autenticitatea datelor completate. Mulți indicatori ai fenomenului turistic rural nu sunt cuprinși în rapoartele statistice actuale.

Analiza statistică a turismului rural ne aduce informații necesare în luarea deciziilor viitoare de dezvoltare, în precizarea căilor care trebuie urmate.

O foarte mare importanță în dezvoltarea turismului rural o are nivelul de trai al populației. Chiar dacă oamenii dispun de timp liber necesar pentru practicarea turismului rural, atât timp cât veniturile nu le vor permite susținerea unor astfel de activități, nici turismul nu va lua o amploare deosebită. [3]

Sistemul rapoartelor statistice [75] este forma fundamentală de culegere a datelor în turism; în actuala formă de organizare și funcționare a sistemului informațional statistic al turismului, sunt folosite trei rapoarte statistice specifice:

– TURISM 1A, privind frecventarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare, pe trimestre,

– TURISM 1B, privind capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie

– TURISM 2, privind activitatea agenților de turism, pe trimestre.

Structurile de primire din turismul rural, incluse în sistemul de raportare sunt: satele de vacanță, campingurile, motelurile, pensiunile turistice.

Pentru cercetarea statistică, în turismul rural pot fi folosite date culese prin înregistrare totală (exhaustivă), deci de la toate structurile de primire sau de la întreg personalul angajat în unitățile turismului rural, sau prin înregistrare parțială (panelurile de turiști, panelurile de unități turistice).

Înregistrările periodice (înregistrări la un moment dat)

Sunt fotografieri ale fenomenului la un moment dat și pot îmbrăca forma inventarierii statistice a mijloacelor fixe economie, efectuate cu scopul evaluării și reevaluării acestora, inventarierii mijloacelor circulante etc.

În turismul rural înregistrările curente sunt sub forma rapoartelor statistice utilizate pentru culegerea datelor din activitatea turistică, în general completarea acestora se face pe baza evidenței tehnico-operative, a evidenței contabile și statistice de la nivelul agentului economic.

Ca modalități de înregistrare a datelor pot fi folosite înregistrarea directă, înregistrarea pe bază de documente, înregistrarea prin interogare, auto-înregistrarea.

Indicatorii primari rezultați în urma observării, se pot exprima în unități naturale (de exemplu: capacitatea de cazare se exprimă în număr de camere, locuri-pat, capacitatea de alimentație în metri pătrați suprafață comercială, număr de locuri la mese etc.), natural-convenționale (de exemplu: consumurile energetice se exprimă în tone combustibil convențional) și valorice (de exemplu: încasările sau cheltuielile se exprimă în lei sau în valută) [81].

Indicatorii ce caracterizează turismul rural sunt determinați ca: indicatori absoluți (capacitatea de cazare, de alimentație, cererea turistică totală etc.) și indicatori relativi sub formă de medii (valoarea medie a mijloacelor fixe, numărul mediu de salariați, durata medie de sejur etc.), de structură (structura cererii turistice după țara de proveniență a turiștilor, după mijloacele de transport folosite, după modalitatea de angajare a călătoriei etc.), de coordonare (coeficientul lunar de trafic, coeficientul trimestrial de trafic, coeficientul concentrației lunare).

e) Ancheta pe bază de sondaj

Efectuarea unei cercetări extensive și reprezentative privind comportamentul consumatorilor presupune folosirea unei metode de cercetare, mai frecvent utilizată: ancheta de sondaj [136].

O astfel de anchetă, oferă importante informații privind particularitățile cererii turistice la data efectuării sondajului, conturând și principalul ei avantaj, că aceste informații sunt obținute cu o bună acuratețe, într-un timp scurt și cu cheltuieli relativ scăzute[3].

Ancheta de sondaj reprezintă o investigație întreprinsă pe o fracțiune reprezentativă a populației statistice, desemnată prin numărul turiștilor, fiind concentrată asupra comportamentului turistului.

Opiniile individuale subiective și atitudinile izolate, prezintă o semnificație ce poate fi înfățișată obiectiv, cuantificată și măsurată prin parcurgerea mai multor etape:

definirea temei de cercetare cu precizarea obiectivelor cercetării, ipotezelor și tipului acesteia;

conceperea chestionarului;

stabilirea metodologiei cercetării: a populației cercetate, a eșantionului și a metodei de eșantionare;

derularea preanchetei;

culegerea, prelucrarea și analiza datelor obținute;

formularea concluziilor.

Definirea temei de cercetare, presupune stabilirea scopului acesteia, care se bazează pe colaborarea dintre executantul și beneficiarul cercetării privind alternativele decizionale supuse investigației, criteriile de evaluare a alternativelor, precum și gradul de importanță și exigență a deciziei [152].

Derularea anchetei de sondaj presupune stabilirea obiectivelor și prezentarea lor limpede, clar și deslușit, fiecare trebuind să fie relevant scopului urmărit [3, 81].

Prin identificarea aspectelor de bază din marketing și management [105] s-au conturat obiectivele cercetării [37]:

determinarea frecvenței de vizitare a zonei litorale de către turiștii români și străini, precum și stabilirea duratei de ședere a turistului în regiune, putând stabili dacă România, în general și în zona litorală, în special, sunt destinații turistice acceptate de turiștii din ambele categorii;

pentru stabilirea motivației turistice și a surselor de informare au fost identificate principalele motive care au stat la baza alegerii zonei litorale, pentru practicarea turismului rural, precum și sursele de informare utilizate de turiști în această opțiune;

stabilirea modalităților privind sosirea turiștilor în zona litarală prin identificarea modului în care călătoresc turiștii, cunoașterea mijloacelor de transport la care au apelat pentru deplasare, determinarea măsurii în care turiștii efectuează rezervări pentru petrecerea sejurului, identificarea locului unde turistul și-a procurat rezervarea;

opinia turiștilor în legătură cu aspecte privind serviciile turistice de bază și suplimentare este conturată pe baza identificării spațiilor de cazare specifice turismului rural abordate de turiști, a măsurii atitudinii acestora față de condițiile oferite de aceste structuri de primire și a gradului în care turistul e satisfăcut;

problema cheltuielilor turiștilor, este abordată prin prisma evaluării cheltuielilor turistului antrenate în sejur, a determinării măsurii în care turiștii acceptă să plătească mai mult în condițiile unui standard de calitate mai ridicat, precum și a sumelor pe care turistul ar accepta să le cedeze în schimbul unor servicii de calitate superioară;

stabilirea imaginii cu care pleacă turistul din zona litorală pornește de la identificarea unor aspecte pozitive remarcate de către turist pe parcursul șederii sale în regiune, a cunoașterii unor probleme cu care s-a confruntat turistul, ajungând la propunerea unor soluții care, din punctul de vedere al turistului ar avea o influență pozitivă asupra dezvoltării turismului rural;

revenirea turistului în zonă este abordată prin determinarea măsurii în care turiștii intenționează să revină în următorii ani.

În condițiile descrierii și evidențierii caracteristicilor cererii turistice specifice turismului rural, a determinării amplorii diferențelor privind nevoile, atitudinile sau opiniile turiștilor români și străini, cercetarea care se pretează este una descriptivă.

CAPITOLUL II / CHAPTER II

STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND TURISMUL,

TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA / THE DEGREE OF THE RESEARCH CONCERNING TOURISM, RURAL TOURISM AND AGROTOURISM

2.1. CONCEPTELE NOȚIUNILOR DE TURISM, TURISM RURAL ȘI AGROTURISM / CONCEPTS OF THE NOTIONS OF TOURISM, RURAL TOURISM AND AGROTOURISM

Cu toate că activitatea de turism este considerată un fenomen al zilelor noastre, analiza istorică a societății umane arată că turismul a fost prezent în forme incipiente în timpuri mult mai vechi, existând în acest sens o mulțime de jurnale, note de călătorie, corespondențe sau alte tipuri de documente scrise.

Călătoriile pe care le efectuau grecii, cu ocazia Jocurilor Olimpice organizate la Olympia și deplasările patricienilor romani care mergeau în stațiunile cu ape termale din Italia sau Dacia Felix precum și diversele călătorii, mai ales în scopuri comerciale, din Grecia Antică și în Roma Antică pot fi într-un anumit sens asimilate cu unele activități turistice [53, 104].

Se poate afirma că aceste călătorii reprezintă o formă incipientă, neavând caracteristicile circulației turistice din zilele noastre.

Din analiza unor documente și scrieri rezultă că fenomenul turistic apare și se dezvoltă în forme embrionare într-o arie care cuprindea Atena, Alexandria, Troia, Rhodos, Parma, Cartagina și alte câteva centre. În antichitate, mișcarea turistică întâmpina dificultăți serioase, care în anumite perioade și arii o împiedicau total. Aristotel, referindu-se la tratarea străinilor, scria: „sunt dușmani naturali care trebuie învinși, făcuți prizonieri sau nimiciți” [53].

Cu toate acestea, pelerinajul și vizitele la sanctuare înspre zeii comuni au favorizat geneza primelor forme de manifestare a turismului ca, de exemplu, deplasările spre templul lui Apollo din Delphi (sec. VI î.e.n.), pelerinajul budiștilor chinezi spre India, Jocurile Olimpice, în cinstea lui Zeus, desfășurate timp de aproape 1200 de ani și care reprezentau o atracție pe întreg bazinul Mării Mediterane. Alături de elementul religios, și alți factori au determinat fenomene turistice, cum erau călătoriile de studii la Atena sau deplasările grecilor și romanilor pe perioade de 21 de zile la stațiunile balneare.

Dintre autorii antichității care au descris aceste călătorii amintim pe Herodot, Platon, Plutarh, Tacitus, etc.

Nici în Evul Mediu nu s-au consemnat evoluții spectaculoase în acest domeniu.

În Europa secolelor XV și XVII, odată cu descoperirea drumului spre Indii și spre America, activitatea comercială și, totodată, călătoriile capătă o mare amploare, înregistrându-se o dezvoltare a comerțului și o tot mai intensă circulație de călători.

Fenomenul turistic în Evul Mediu poartă o puternică amprentă religioasă. Fluxul mare al pelerinilor spre locurile considerate sfinte au dus la apariția ghizilor călugări, preocupare care se transformă în meșteșug. Pe lângă aceasta, rolul mării și al apelor minerale devine din ce în ce mai important. În secolul al XVIII-lea, în Principatele Române, apar unele rețele turistice, atât în orașe cât și la intersecția unor importante căi comerciale. Astfel de structuri au fost: Hanul lui Manuc, Hanul Vlăsiei, Hanul de la Răscruce, etc.

Turismul se menține în sfera călătorilor pelerini până prin sec. XIX, deplasările făcându-se spre Meca, Ierusalim, Roma, acest aspect al turismului medieval fiind menționat în documentele timpului ca „adevărate pâraie de aur”.

Începuturile organizării științifice a activității de turism se localizează la jumătatea secolului al XIX-lea, cu toate că, așa cum am precizat mai sus, au fost consemnate cu mult timp în urmă forme de turism izolate și neorganizate a unor peisaje necunoscute, putând fi definit ca „ansamblul activităților non-lucrative ale omului în afară de aria de rezidență și recompoziția locală a patru elemente care trebuie analizate în interrelație: turiștii, populația locală, fluxurile de călători și teritoriile”.

Construirea unor importante drumuri de acces, extinderea mijloacelor moderne de transport, extinderea căilor ferate, perfecționarea mijloacelor de transport naval, apariția în marile orașe a unor hoteluri de lux sau dezvoltarea activității sportive, au stimulat circulația turistică și a început să se înregistreze o creștere simțitoare a capitalurilor investite în turism.

În afara turismului religios, turismul, așa cum se înțelege el azi, a început să se dezvolte în Europa, începând din secolul XVIII. În Germania, stațiunile balneare, multe dintre ele cunoscute încă din timpul romanilor, reapar în secolul XVIII (Pyrmout, Warmbrunn, Baden-Baden, Badenweiler). În Franța, turismul ia amploare odată cu „reîntoarcerea la natură” care începe să devină o modă. Acum apare și primul hotel montan în 1816 la Rogi.

În Anglia, turismul cu caracter de masă, care cuprinde păturile mici și mijlocii, cu o anumită putere de cumpărare, apare în sec. XIX, sub forma vacanțelor – holiday și a excursiilor la sfârșit de săptămână – week-end – în împrejurimile localității de domiciliu. De fapt, turismul social, în sensul său actual, apare abia în anul 1920 iar turismul de masă, propriu statelor industrializate, se conturează abia după 1950. Capitalismul impulsionează călătoriile în scopuri de afaceri iar la începutul secolului al XIX-lea apare pentru prima dată în Marea Britanie și cuvântul „turist” derivat din cuvântul francez „Tour” pentru a desemna pe tinerii englezi care, din plăcere sau pentru agrement, efectuau așa-numitul „grand-tour” al Franței [105].

Importanța tot mai mare pe care a dobândit-o turismul în perioada contemporană a sporit preocupările pentru definirea cât mai exactă și completă a acestui fenomen. Tratarea științifică a activității turistice este condiționată și de necesitatea cunoașterii conținutului – economic și social – al acesteia, mutațiile înregistrate continuu în evoluția turismului impunând readaptarea permanentă a conceptelor cu care se operează.

Turismul – caracterizat pe scurt [108] – apare ca un fenomen economico-social specific civilizației moderne , puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. Adresându-se unor segmente sociale largi și răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detașează printr-un înalt dinamism, atât la nivel național, cât și internațional. De asemenea, prin caracterul său de masă și prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații importante asupra evoluției economiei și societății, asupra relațiilor interumane naționale și internaționale.

Turismul include un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și prin industriile adiacente care concură la satisfacerea nevoilor de consum turistic.

Progresul tehnic și revoluția tehnico-științifică a determinat dezvoltarea unor ramuri ale economiilor naționale care au influențat direct dezvoltarea turismului. Pe de altă parte, serviciile de alimentație publică, necesare a fi prezente în orice moment al călătoriei turistice, nu numai că au început să satisfacă pretențiile turiștilor dar au devenit și un mijloc de atracție turistică. Serviciile de cazare și-au îmbunătățit treptat calitatea și capacitatea, astfel încât, astăzi orice om poate apela la serviciile turistice pentru agrement, odihnă și recreere, tratament și cură balneo-medicală, sau chiar pentru afaceri.

Mai mult, în dezvoltarea turismului, rolurile cele mai importante le au disponibilitatea timpului liber – consecință directă a creșterii productivității muncii și a cerințelor populației din întreaga lume și creșterea reală într-un important număr de țări, a venitului familial, care stimulează consumul de bunuri și servicii, între care și cele turistice.

Privit ca un fenomen social-economic [79] creator de beneficii importante, turismul a fost definit în cele mai diferite variante și anume: „arta de a călători pentru propria plăcere”, „activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii uneori a noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute”, „ansamblul activităților nonlucrative ale omului în afara ariei de rezidență” – recompoziția locală pentru elemente care trebuie analizate în interrelație: turiști, populația locală, fluxurile de călători și teritoriile [134].

Termenul de turism are un conținut cât se poate de complex, specialiștii atribuindu-i sensuri diferite.

Plecând de la originea sa, de la cuvintele latinești „Turnare” – a se întoarce și „turnus” – mișcare circulară, termenul desemnează o călătorie sau o deplasare, circulară a oamenilor, cu întoarcere în punctul de rezidență; aceasta regăsindu-se (în același sens) în majoritatea termenilor de largă circulație (în franceză – tourisme, în engleză – tourism, în italiană – tourismo, în germană – tourismus, în rusă – turizem, etc.) [72] .

Încă din anul 1942, turismul a fost definit ca fiind „ansamblul relațiilor și faptelor constituite prin deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor obișnuit de rezidență”- fără ca acestea să fie motivate de o activitate lucrativă oarecare [35].

În viziunea Organizației Mondiale a Turismului (OMT), activitatea turistică este concepută ca „o formă a manifestărilor cultural-educative și de recreere a societății moderne” [149].

Conferința Organizației Mondiale de Turism de la Otawa din iulie 1991 a redefinit turismul, precizând că acest termen desemnează „activitățile angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial, pentru o perioadă de peste 24 de ore sau de cel puțin o noapte, fără a depăși un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri, ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activități remunerate în locul vizitat” [138].

Deși turismul aduce contribuții importante în venitul anual al multor țări precum Italia, Franța, Austria, reprezentând o ramură economică foarte importantă, el nu poate fi acceptat ca o industrie, deoarece nu există descrierea tehnologică a materiilor prime [126].

Rolul turismului în economia unei țări poate fi definit prin: aportul la nivelul venitului național, valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial, stabilizarea forței de muncă, asigurarea unei circulații bănești normale, element dinamizator al structurilor economice, element de instruire și educație, regulator al balanței de plăți externe, vocație ecologică, etc.

2.1.1 Turismul / Tourism

Turismul, încadrat în cele câteva fenomene socio-economice, s-a impus în epoca contemporană, cu o evoluție spectaculoasă pe de o parte prin necesitățile societății, iar pe de altă parte, prin resursele acestei ramuri. Legat de această problemă, statisticile separă arbitrar teritoriul în patru zone de vacanță litoral, munte, mediu rural, mediu urban. În actuala situație din țara noastră, agroturismul se regăsește prin infuzia formelor enunțate. La acest cadru se poate amplifica bogatul patrimoniu turistic al României, pentru care turismul rural/agroturismul care prin multifuncționalitatea sa va trebui să capete valențe și vocații adecvate actualei etape de restructurare a României.

Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii importante, turismul a fost definit în cele mai diferite variante și anume: “arta de a călători pentru propria plăcere”, “activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii uneori a noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute”, “ansamblul activităților nonlucrativeale omului în afara ariei de rezidență”, “recompoziția locală pentru elemente care trebuie analizate în interrelație: turiști, populația locală, fluxurile de călători și teritoriile” [34].

Din punct de vedere etimologic, cuvântul turism provine din termenul englezesc to tour (a călători, a colinda), având deci semnificația de excursie [137]. Creat în Anglia în secolul al XVIII-lea, desemnând inițial acțiunea de a voiaja în Europa, acest galicism, derivă la rândul său din cuvântul francez tour (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare, drumeție) și a fost preluat treptat de majoritatea limbilor materne, pentru a exprima forme de călătorie care urmăresc cu preponderență un scop de agrement, de recreere. Termenul francez tour derivă din cuvântul grecesc tournos și respectiv din cel latin, turnus, păstrând semnificația de circuit, în sensul de călătorie.

Desigur, de-a lungul anilor, conținutul noțiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogățit continuu și, de la începutul secolului nostru, înseamnă de fapt, un ansamblu de acțiuni umane puse în acțiune pentru realizarea călătorilor de plăcere [139]. În zilele noastre această noțiune include și „industria bunei serviri” și respectiv „industria ospitalității”, ca o parte componentă a industriei de servicii (sectorul terțiar al economiei naționale), care cooperează la satisfacerea cerințelor turistului.

Termenul de turism are un conținut cât se poate de complex, specialiștii atribuindu-i sensuri diferite.

În turism se disting doua categorii de relații:

relații materiale, care apar atunci când turiștii recurg la anumite servicii

plătite;

relațiile imateriale (intangibile), rezultate din contactul cu populația locală,

cu civilizația, cultura, tradițiile, instituțiile publice, etc. din țara vizitată;

Deoarece în cadrul activităților turistice se creează, implicit, asemenea relații complexe între turist și țară, respectiv regiunea, zona sau stațiunea (localitatea) vizitată, precum și între turismul privit în întregime (ca ramură a economiei naționale) și diferite sfere ale vieții publice (economice, financiare, sociale, culturale, politice, etc.), este clar că turismul trebuie să fie definit în strânsa legătura cu toți acești factori.

Una dintre cele mai cuprinzătoare definiții date turismului, general acceptată pe plan mondial, este aceea a profesorului elvețian dr W. Hunziker: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare „[34].

Pentru evitarea controverselor privitoare la definirea fenomenului turistic, se poate apela la metoda inductivă, urmărindu-se reținerea principalelor elemente caracteristice care marchează activitatea turistică, pentru a se ajunge astfel la o definiție cât mai cuprinzătoare. În această ordine de idei, pentru o definiție acceptabilă pot fi reținute următoarele elemente caracteriștice:

deplasarea persoanelor în cursul călătoriei efectuate;

sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reședinței permanente) a persoanei care se deplasează;

sejurul are durată limitată;

sejurul să nu se transforme într-o reședință definitivă.

Acceptând criteriile sus-menționate, în dorința de a include în definiția turismului formele de călătorii pentru oamenii de afaceri, profesorul dr. Claude Kaspar – președintele Asociației Internaționale a Experților Științifici în Turism (A.I.E.S.T.) -, în articolul publicat în revista "Revue du Tourisme" a propus următoarea variantă de definiție: Turismul este ansamblul relațiilor și faptelor constituite din deplasarea și sejurul persoanelor pentru care locul de sejur nu este nici domiciliul și nici locul principal al activității profesionale [138].

Turismul în esența sa, presupune călatoria, în limba engleză modernă, semnificațiile celor doi termeni fiind deseori identice.

E. Eliot scria: “ Turismul este un termen peiorativ în toată lumea. Turiștii sunt respectați pentru banii lor, dar disprețuiți pentru ignoranța lor…Călătoria pentru mine înseamnă ceva mai mult, mult mai profund: o tentativă sinceră de a înțelege și de a cunoaște această lume străină, dorința de a învăța istoria, cultura și limba ei, de a deveni în mare măsură parte din ea » [35].

Evitând sensul peiorativ al termenului, se poate spune că turismul este legat doar de călătoria de plăcere și de vacanță. De aceea, se consideră că termeni ca « vizitatori », sau «industria vizitatorilor» sunt cu mult mai integratori, incluzând călătoriile de afaceri și cele cu scopuri strict personale [34] .

În paralel cu punctele de vedere menționate, s-a conturat opinia după care termenul « călătorie » nu ar putea să-l substituie pe cel de de « turism », sau cel de « călător » pe cel de «turist». Călătoria este o noțiune mult mai largă, putând fi înțeleasă și ca emigrare, deplasare dintr-un loc în altul, care nu au nimic în comun cu motivațiile turistice. Cu alte cuvinte, călătoria are un sens atotcuprinzător, incluzând deplasările pentru orice motiv. În această opinie, turismul este un fenomen socio-economic al erei industriale moderne, având parametri cantitativi și calitativi proprii [35].

Grafic, relația de la întreg la parte dintre călătorie și turism poate fi schematizată ca în figura 2.1 :

Figura 2.1 / Figure 2.1

Relația : călătorie – turism / Travelling-tourism relationship[35]

Reprezentarea schematică ne sugerează că termenul « călătorie » are un sens mai larg decât termenul « turism ». Pe de altă parte, strict vorbind, călătoria este un element al turismului.

Într-adevăr, turismul presupune și călătorie, reciproca nefiind valabilă. Grafic, interdependența dintre ele s-ar reprezenta ca în figura 2.2.

Pe măsura îmbogățirii conținutului muncii pe seama asimilării informației, a perfecționării celorlalți factori de producție crește randamentul muncii, sporesc continuu rezultatele obținute. Ca atare, se manifestă o tendință obiectivă de reducere a duratei muncii, oamenii asigurându-și cele necesare traiului într-un timp de muncă mai scurt [159].

Efectul nu poate fi altul decât creșterea timpului pentru odihnă. Reducerea timpului de muncă și creșterea celui din afara muncii sunt atât expresie, cât și premisă a ridicării gradului de civilizație.

Figura 2.2/Figure 2.2

Relația turism – călătorie / Tourism – travelling relationship[35]

Cea mai mare perte a timpului liber este petrecută acasă și prin activități recreative în localitatea de domiciliu a fiecăruia, deci nu ca turist. Totuși, turismul revendică un procent în creștere din ansamblul timpului discreționar al unui individ. Mai mult, o parte a timpului destinat turismului se interferează cu timpul, în relație cu munca (în cazul activităților ce presupun călătoria : afaceri, întruniri, congrese, încheierea unor convenții etc). Aceasta relație poate fi ilustrată astfel [35], (figura 2.3) :

Figura2.3 / Figure 2.3

Relația timp de muncă – turism – timp liber (discreționar) / Time of work- tourism-spare time (discretionary) relationship[35]

Încă din anul 1942 turismul a fost definit ca fiind ansamblul relațiilor și faptelor constituite prin deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor obișnuit de rezidență fără ca acestea să fie motivate de o activitate lucrativă oarecare .

Conferința Organizației Mondiale de Turism de la Otawa din iulie 1991 a redefinit turismul, precizând că acest termen desemnează «activitățile angajate de persoane în cursul voiajelor sau a sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidențial pentru o perioadă de peste 24 ore sau cel puțin o noapte, fără a depăși un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri, ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activități remunerate în locul vizitat” [12].

În privința turismului, potrivit noilor precizări, acesta se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și a sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Se apreciază că această definiție este suficient de largă pentru a acoperi călătoriile în diferite țări, dar și în interiorul acestora și de asemenea, pentru a include activitățile vizitatorilor de o zi (excursioniști) și ale celor care rămân în zona vizitată, cel puțin 24 de ore (turiști).

În condițiile proporțiilor atinse de circulația turistică în zilele noastre, unui statistician îi este greu – de cele mai multe ori chiar imposibil – să determine motivul călătoriei turistice a fiecărei persoane în parte, care trece frontierele țării sale sau care ajunge într-o zonă (stațiune) de interes turistic. Experții în domeniul turismului caută deci soluții pentru a defini și înregistra cât mai corespunzător ansamblul fenomenului turistic, spre a desprinde trăsăturile caracteristice ale volumului, structurii și evoluției fluxurilor turistice [109].

Experiența demonstrează deci că ansamblul categoriei de vizitatori trebuie să fie divizat în vizitatori care nu efectuează nici o înnoptare și vizitatori care înnoptează o dată sau de mai multe ori în țara considerată. Această clasificare este deosebit de necesară în țările cu frontiere întinse – printre care și țara noastră – care primesc frecvent vizite de o zi (fără înnoptare) din țările învecinate, în consecință, acest flux de vizitatori, care nu recurg la posibilitățile de cazare pe care le oferă țara primitoare, exercită o influență mult mai redusă asupra încasărilor din turism, decât fluxul turiștilor propriu-ziși (vizitatori cu înnoptări în țara primitoare), care utilizează de fapt serviciile de cazare pe care le poate oferi țara gazdă. Din aceleași considerente, este mai indicat ca și pasagerii navelor de croazieră, care vizitează o țară, să fie menționați de asemenea într-o categorie distinctă, ei nefolosind capacitățile de cazare din țara respectivă nici în cazul unei ședei de mai multe zile, deoarece cazarea lor (și de cele mai multe ori și alimentația) este asigurată pe bordul navelor de croazieră.

În vederea uniformizării metodologiei de culegere a informațiilor, Organizația Mondială a Turismului [149] a elaborat criteriile de clasificare a vizitatorilor internaționali.

La sesiunea a XXVII-a a Comisiei de Statistică a Națiunilor Unite, din 1993, au fost adoptate recomandările elaborate de O.M.T. și de Guvernul Canadei la Conferința internațională privind statisticile călătoriilor și turismului (Otawa, 1991). Aceste recomandări urmăresc utilizarea de către toate țările ce desfășoară activități turistice a unui sistem statistic unitar, pe baza unei metodologii comune.

Dezvoltarea turismului presupune existența unui potențial turistic care, prin atractivitatea sa, are menirea să incite și să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocație turistică în circuitele turistice interne și internaționale și care să permită accesul turiștilor prin amenajări corespunzătoare.

În literatura de profil, noțiunea de potențial turistic este redată și prin expresiile de " fond turistic" și "patrimoniu turistic", însă potențialul turistic are un sens mai larg, el incluzând și dotările tehnico-edilitare, serviciile turistice și structura tehnică generală [71].

Printre componentele potențialului turistic trebuie menționate, în primul rând, resursele naturale (de exemplu: frumusețile montane și peisagistice, plajele de pe litoral, factorii de cură din stațiunile balneo-climaterice, clima, vegetația, fauna, alte atracții de interes științific, cu caracter de unicat etc.), într-un sens determinant, valorile naturale (așa-numita ofertă primară) constituie baza ofertei turistice potențiale a unei zone, considerate ca aptă pentru a fi introdusă în circuitele turistice.

Resursele (valorile) naturale sunt completate cu resursele (valorile) antropice, create de mâna omului (așa-numita ofertă turistică secundară), menite să îmbogățească și să faciliteze valorificarea rațională a potențialului turistic natural, asigurând premisele transformării acestei oferte potențiale într-o ofertă turistică efectivă.

Dezvoltarea circulației turistice, participarea la mișcarea turistică a unor mase tot mai largi, diversificarea motivațiilor care generează cererea au condus la multiplicarea formelor de turism. Drept urmare, s-a accentuat necesitatea clasificării acestora după criterii care să asigure grupări relativ omogene. Delimitarea formelor de turism, importantă din punct de vedere teoretic și practic, oferă elemente de fundamentare științifică a deciziilor privind dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii .

Turismul, care implică ideea alegerii deliberate a destinațiilor, a itinerariilor, a perioadei și duratei sejurului de către fiecare turist în parte are ca scop satisfacerea anumitor necesități de ordin social, cultural, spiritual, medical etc. și, în ultimă instanță, satisfacerea nevoilor de consum turistic. Ținând seama de aceste considerente, în literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor de turism practicate, în funcție de criteriile urmărite pentru o cât mai omogenă grupare a lor.

Astfel, pot fi identificate formele principale ale turismului, și anume [80]:

turism intern (domestic tourism):este reprezentat de rezidenții unei țări, care călătoresc numai în interiorul acesteia;

turism receptor (inbound tourism): este reprezentat de non-rezidenții care călătoresc în țara respectivă;

turism emițător (outbound tourism): este reprezentat de rezidenții unei țări care călătoresc în alte țări.

Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalități diferite, dând naștere altor categorii ale turismului, și anume [85]:

turism interior – este o formă de turism ce regrupează turismul intern și turismul receptor;

turism național – este constituit din turismul intern și turismul emițător;

turismul internațional – este alcătuit din turismul receptor și turismul emițător.

Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea și definirea subiectului călătoriei, respectiv turistul, care este reprezentat de „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat” (conform O.M.T.).

Sunt menționate, în acest context, trei criterii considerate esențiale pentru a distinge vizitatorii (în sensul de turiști) de alte categorii de călători și pentru a elimina ambiguitățile generate de unii termeni.

Vizitatorii sunt grupați, după rezidență, în vizitatori internaționali și vizitatori interni, iar fiecare categorie este, la rândul ei, subdivizată în turiști (cei care petrec cel puțin o noapte în locul vizitat) și excursioniști (vizitatori de o zi).

Legat de durata voiajului, se sugerează posibilitatea înregistrării și evidențierii călătoriilor pe diverse lungimi de intervale, în funcție de necesitățile analizei. Corespunzător acestei fragmentări a duratei călătoriei, unii autori propun și noțiunea de vacanțier – pentru cei care realizează o călătorie de cel puțin 4 zile. Se face, în acest fel, o demarcație între turismul de week-end (1-3 zile) și turismul de vacanță. [109]

Activitatea turistică, datorită complexității și multiplelor abordări pe care le suportă, se poate clasifica și în funcție de următoarele criterii:

a) după motivele călătoriei: loisir, recreere și vacanță (odihnă), vizite la rude și prieteni, afaceri și motive profesionale, tratament medical, religie/pelerinaje și alte motive;

b) după gradul de mobilitate al turistului distingem: turismul de sejur (lung/rezidențial, mediu și scurt); turismul itinerant (de circulație) și turismul de tranzit;

c) în funcție de caracteristicile sociale și economice ale cererii: turismul particular, turismul social și turismul de masă;

d) după modul de angajare al prestațiilor turistice distingem: turismul organizat, turismul neorganizat și turismul mixt.

e) după vârsta participanților: turismul pentru preșcolari, turismul pentru elevi, turismul pentru tineret (18-31 ani), turismul pentru adulți (31-60 ani) și turismul pentru vârsta a III-a.

Studiind curentele turistice internaționale care au loc într-un cadru geografic delimitat ca arie, se poate face următoarea subclasificare a turismului internațional [126]:

– turismul receptor (turismul activ, de primire) reprezintă acea parte a turismului care înregistrează sosirile cetățenilor străini într-o țară dată, acești cetățeni având domiciliul permanent în țara emitentă. Turismul receptor reprezintă pentru țările primitoare o sursă importantă și eficientă de încasări valutare;

– turismul emițător (turismul pasiv, de trimitere) reprezintă acea parte a turismului internațional care înregistrează plecările cetățenilor unei țări (pentru călătorii) în străinătate.

Aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunându-se prin anumite caracteristici comune.

În funcție de potențialul turistic și de baza de servire se cunosc diferite tipuri de turism:

turism balnear – maritim, practicat pentru cura climaterică, băi de nămol și cură heliomarină;

turism montan și pentru practicarea sporturilor de iarnă, cuprinzând drumeția, turismul climateric, cel de sporturi de iarna etc;

turism de cură balneară, legat de stațiunile de izvoare minerale, termominerale și termale cunoscute pentru puterea de vindecare a apelor; practicat încă din antichitate [137], este o formă specifică a turismului de odihnă, care a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în ultimele decenii, o dată cu creșterea surmenării și a numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieții moderne din marile aglomerații urbane;

turismul de vânătoare sau safari (o mai mare răspândire în Africa și America de Sud) ;

turismul cultural – legat de vizitarea monumentelor istorice, arhitectonice și de artă, a muzeelor și caselor memoriale;

turismul comercial – expozițional, legat de marile târguri și expoziții;

turismul festivalier, legat de centrele în care au loc festivalurile culltural-artistice, naționale sau internaționale;

turismul sportiv, legat mai ales de marile manifestari științifice, culturale, artistice, etc.) ; este o formă a turismului de agrement, motivat de dorința de a învăța și de a practica diferite activități sportive, ca o consecință tot mai pregnantă a vieții sedentare a populației urbane din zilele noastre;turismul de reuniuni și congrese, legat mai ales de marile menifestări culturale, artistice, etc.) reprezintă ansamblul activităților de călătorii organizate de întreprinderile economice și de administrațiile publice pentru personalul lor, cu ocazia deplasărilor în interes profesional, comercial, participărilor la diferite reuniuni, congrese, simpozioane, întruniri, seminarii naționale sau internaționale [139].

Turismul social reprezintă o formă a turismului practicat de clasele sociale cu posibilități financiare relativ limitate (turismul familial, turism pentru toți) și poate fi definit ca ansamblul de activități vizând dezvoltarea turismului în cadrul categoriilor socioprofesionale cu venituri modeste.

Turismul de circulație (itinerant) cuprinde turiștii care, în perioada concediului lor, se deplasează succesiv în diferite localități (zone) de interes turistic.

Prin caracteristicile ei, această formă de turism se diferențiază pronunțat de turismul de sejur, în general se constată că turismul itinerant este mai puțin legat de un anumit sezon determinant, fiind tot atât de caracteristic și sezonului intermediar (primăvară și toamnă) ca și sezonului estival. Totuși, dacă perioada de intensitate maximă a turismului de circulație se înregistrează în timpul verii, acest fapt se datorează nu atât necesităților de a călători în scopuri turistice în timpul sezonului plin, cât, mai degrabă, perioadei de concedii impuse în unele țări pentru un număr considerabil de salariați.

În cele expuse anterior s-a făcut referire la un factor important care influențează fluxurile turistice: sezonalitatea [138]. Influențele sezonalității, respectiv practicarea turismului în perioada sezonului plin (de vară sau de iarnă), în perioada sezonului intermediar (de început sau de sfârșit de sezon) și în perioadele de extrasezon constituie o problemă deosebit de acută, care este studiată cu atenție de specialiștii din industria turismului, căutându-se soluții pentru atenuarea intensității acestor vârfuri sezoniere și asigurarea unei activități eșalonate cât mai rațional în tot cursul anului.

Din punctul de vedere al sezonalității, distingem:

turismul de iarnă, care prezintă două caracteristici distincte, după motivul pentru care se face deplasarea: turismul pentru zăpadă și turismul pentru soarele căutat și în timpul iernii;

turismul de vară, care are loc în perioadele calde ale anului (de preferință, legat de apă, soare, litoral, băi de nămol, cure heliomarine). Acest turism se caracterizează prin fluxuri masive, cu o mare diversificare în ceea ce privește tipologia turiștilor și a produselor turistice, având îndeosebi un caracter de masă. Deși este practicat, în cea mai mare parte, de turiști cu venituri modeste, datorită volumului său masiv, constituie forma de turism cu rol hotărâtor în rezultatele economice ale activității turistice ale unei țări (zone, stațiuni);

turismul de circumstanță (ocazional) este de obicei un turism localizat în timp și spațiu, cu fluxuri limitate ca durată, generate de anumite evenimente specifice (de exemplu, sezonul de vânătoare și pescuit sportiv) sau de diferite festivități tradiționale, naționale și internaționale, cu caracter periodic sau ocazional (folclorice, cultural-artistice, sportive etc.).

O altă clasificare împarte diversele forme de turism în funcție de mijlocul de transport folosit de turist pentru parcurgerea distanței dintre localitatea (țara) de reședință și localitatea (țara) în care își petrece vacanța.

Din acest punct de vedere se distinge, înainte de toate, drumeția, excursiile pedestre cu scop recreativ și de îngrijire a sănătății în zonele nepoluate, cu o natură nealterată, la care pot fi asociate și manifestările mai complexe, ca: excursiile în munți și alpinismul, camparea în corturi pentru turiștii pe cont propriu și în tabere de corturi pentru grupurile organizate și semiorganizate; tot aici trebuie să fie inclusă și vânătoarea (exercițiul sportiv de agrement care presupune însă și drumeția) și pescuitul sportiv. Urmează turismul feroviar, trenul rămânând mijlocul clasic de transport pentru un procent important al persoanelor dornice de a călători.

Acest mijloc de transport este apreciat tot mai mult datorită extinderii rețelelor de căi ferate care, practic, leagă toate localitățile importante atât pe plan intern, cât și internațional, creșterii vitezei de transport și confortului trenurilor.

Turismul naval folosește ca mijloc de transport navele maritime și fluviale. Companiile de navigație organizează de altfel, ca și agențiile de turism, croaziere maritime și fluviale apreciate de turiști.

În cadrul turismului naval, s-a dezvoltat foarte mult și turismul nautic sportiv, care constă în excursii și plimbări de agrement cu bărci cu motor și vele, cu caiacuri, canoe etc., pe traseele oferite de porțiunile navigabile ale râurilor, precum și de oglinzile de apă ale lacurilor naturale, ale deltelor și lacurilor de acumulare.

Relativ mai târziu s-a dezvoltat si turismul aerian, folosind avioanele, helicopterele etc. – forme de transport în plină evoluție [137].

Cunoscând faptul că turismul, în adevăratul sens al cuvântului, are întotdeauna un caracter activ, incluzând deplasările, vacanțele, excursiile, agrementul etc., el se practică în funcție de anumite motivații, de cele mai multe ori purtând amprente pronunțat individuale.

Turismul pe cont propriu constituie acea formă de turism în care nu are loc o angajare prealabilă a serviciilor, respectiv a destinației călătoriilor și a perioadei de realizare a lor, cererile pentru serviciile turistice concretizându-se numai la locul de sejur, printr-un apel direct al turistului la unitățile prestatoare de servicii din zona (țara) vizitată.

Această formă de turism (ce constituie debutul activității turistice) s-a dezvoltat în urma preferințelor multor turiști de a călători individual și nu în grupuri, conjugată cu dorința de a călători cu mijloace proprii, tendințe ce se vor dezvolta și în viitor.

Turismul semiorganizat (mixt) îmbină elemente ale celor două forme de turism prezentate mai sus. în acest caz, o parte din servicii sunt angajate în prealabil, iar altele în momentul efectuării călătoriei.

Delimitarea formelor de turism pe cele trei grupe amintite nu trebuie absolutizată, având un anumit caracter orientativ, vizând în esență trăsăturile caracteristice ale fiecăruia dintre ele.

Turismul organizat și semiorganizat poate fi realizat atât pe grupe de turiști (colective mai mult sau mai puțin omogene, având trăsături comune în ceea ce privește scopul călătoriei, al itinerarului, acceptat în cadrul grupului, în funcție de variantele de itinerarii oferite de organizatorii de voiaj, de durata deplasării și de nivelul de cheltuieli acceptate pentru serviciile oferite), cât și de persoane individuale, atunci când turiștii se adresează individual unor agenții de turism să le organizeze călătoria (inclusiv procurarea biletelor de călătorie, a documentelor de călătorie internaționale și a vizelor necesare, rezervarea spațiilor de cazare etc.).

2.1.2 Turismul rural / Rural tourism

Turismul rural este un fenomen de dată recentă, deși, de mult timp – chiar decenii pentru multe țări europene – se practică fie spontan, fie organizat, activități turistice la țară. Noutățile se referă la dimensiunea fenomenului în spațiul rural, a cărui expansiune este determinată pe de o parte de dezvoltarea rurală, iar pe de altă parte de o formă de turism alternativă la turismul de masă tradițional (clasic).

În ansamblul economiei globale a turismului, turismul rural se definește ca fiind valorificarea turistică a spațiilor rustice, a resurselor naturale, a patrimoniului cultural, a tradițiilor sătești, a produselor agricole, prin intermediul unor produse consacrate, care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație, activități recreative, divertisment și diverse servicii, în scopul unei dezvoltări, locale durabile și a unui răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă viziune [14].

Deși acționează în spațiul rural, agroturismul și turismul rural sunt doua concepte care, pentru unii autori reprezintă același lucru, iar pentru alții, sunt două noțiuni diferite.

Privit în ansamblu, turismul rural [151] include un spectru larg de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurăndu-se într-un mediu tipic rural.

Putem spune că turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice (naturale, culturale și umane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv fermele și pensiunile agroturistice.

Turismul rural utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță etc. și îmbracă diverse forme de sejur, constituind o altenativă la turismul tradițional, clasic, desfașurat în stațiunile turistice.

În ansamblul economiei locale, turismul rural se definește ca fiind o formă de valorificare turistică a spațiilor rurale prin exploatarea resurselor naturale, a valorilor și tradițiilor culturale și istorice, a produselor agricole și prin produsele de marcă (consacrate) ilustrative ale identității regionale, etnografice și culturale; care să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație, activități recreative, divertisment și diverse servicii [69].

Turismul rural, în ansamblul său, include o paletă largă de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurându-se într-un mediu tipic rural.

Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală rurală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural și uman.

Această definiție de ordin general și care poate fi doar parțial acceptată, pune în evidență turismul rural față de activitatea turistică tradițională în care, în mod constant, turiștii exclud orice relație semnificativă cu populația.

Turismul rural este privit, în general, ca un ansamblu de o largă varietate de activități, evenimente, servicii de cazare, alimentație publică, agrement, dezvoltate într-un spațiu caracterizat drept rural [140].

Totuși, când este vorba de a defini exact turismul rural, apar o serie de probleme.

Conform unei definiții turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice din zonele rurale. Această definiție pare a fi unanim acceptată și necontestată. Se pune mereu întrebarea: ce se înțelege prin zone rurale?

În unele țări din Europa [59, 61] (Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg și Franța) termenul de zonă rurală reprezintă zone diferite de orașe, zone de litoral sau zone montane. În Italia, de exemplu, termenul de zonă rurală se referă la zone care nu sunt nici urbane, nici de litoral dar include regiunile montane.

În Irlanda și Marea Britanie, zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt urbane.

În Spania, Portugalia și Grecia există tendința de a înțelege prin zone rurale acele părți, regiuni, utilizate pentru producția rurală. Se poate observa că acest concept nu are același înțeles în toate țările europene.

Trecând peste această chestiune geografică, termenul de turism rural implică prezența anumitor trăsături ale produsului turistic.

De exemplu, o vizită la o fabrică dintr-o zonă rurală sau o zi petrecută într-un parc tematic dintr-o zonă rurală, nu reprezintă turism rural în accepțiunea actuală a cestei noțiuni.

În acest context, Bernard Alne, directorul Programului de Dezvoltare a Turismului Rural de la Universitatea Bristol consideră că turismul rural nu este sinonim cu turismul într-o zonă rurală, ci trebuie să aibă anumite trăsături specifice, cum ar fi: deschiderea spre natură, absența aglomerației, liniște, medii nemecanizate, contacte personale în antiteză cu anonimatul urban, sentimente de stabilitate și istorie națională, posibilitatea unei mai bune cunoașteri a zonei și a locului.

Turismul rural poate fi definit, pentru a evita controversa geografică, drept un concept care acoperă activitățile organizate și conduse la nivel local și bazate pe atracțiile mediului natural și uman [154].

Alături de noțiunea de turism rural, termenul de turism verde este adesea utilizat, distingându-se de turismul alb (sporturi de iarnă), turismul albastru (vacanțe pe litoral) și turismul de lumini (turismul urban).

Motivația principală a unei asemenea forme de turism, este de integrare a turiștilor în mediul natural și uman și, pe de altă parte, implicația populației locale în furnizarea de servicii pentru turism.

Așadar, turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, economice, culturale și umane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice; utilizează diverse spații de cazare: hanuri, hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații: de tranzit sau itinerant cu valențe cultural cognitive, etc..

Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta „standard” de tip industrial [6].

Fiind un fenomen socio – economic relativ recent, preocupările de a defini turismul rural sunt relativ sporadice și eterogene, ele avându – și sursa în interesul acordat acestei problematici de către diverse categorii de specialiști : sociologi, economiști, geografi, specialiști în amenajarea teritoriului, psihologi ș.a.

2.1.3 Agroturismul / Agrotourism

Spațiul rural prin componentele sale satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare sau pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir, acesta devenind în acest fel un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, uman și tehnico-economic.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile și fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural – istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul sătesc.

Conceptul de agroturism [15] se circumscrie la nivelul gospodăriei, a fermei sau a exploatației agricole constând în organizarea activităților de primire a turiștilor și a tuturor serviciilor turistice la nivelul unității agricole. Din această cauză, în mod frecvent agroturismul este considerat ca o activitate complementară agricolă, integrată în mod organic în economia exploatației agricole.

În timp ce conceptul de turism rural reprezintă organizarea activității turistice în cadrul comunității rurale, a zonei, a unei regiuni, microregiuni sau bazin teritorial din mediul rural, agroturismul tratează fenomenul turistic în interiorul exploatației agricole [156].

Între cele două concepte există o strânsă legătură pe multiple planuri, acestea fiind delimitate în literatura de specialitate [15].

Agroturismul este plasat spațial în mediul rural, motiv pentru care se integrează în întregime în turismul rural. Ca atare conceptul de turism rural are o sferă de cuprindere mai largă decât cea de agroturism, a cărei sferă este mai restrânsă.

Atât turismul rural cât și agroturismul urmăresc o formă de turism fundamental bazat pe turismul clasic, comercial. Turistul care vine în mediul rural (localitate, exploatație agricolă) intră în mod direct în contact cu această lume, cu valorile ei materiale, culturale, naturale, economice, sociale etc. Turismul rural și agroturismul nu reprezintă numai o alternativă turistică ci și un factor esențial de dezvoltare economică a mediului rural în ansamblu și al exploatațiilor agricole în special.

Activitățile de turism rural și agroturism se împletesc, se completează și se susțin reciproc, constituind un domeniu cu o organizare specifică. Această organizare ține seama atât de specificitatea geografică, economică, socială, etc., dar și de specificitatea produselor sale și de rolul pe care trebuie să-l joace în dezvoltarea mediului rural.

Aceste noi forme de turism (turismul rural și agroturismul) nu pot înlocui turismul de masă, ci ele trebuie să se dezvolte paralel, ca forme alternative ale acestora, fiind activități complementare turismului de masă, prin care se valorifică un număr sporit de atracții.

Agroturismul este reprezentat de o îmbinare a activităților agricole cu serviciile turistice din interiorul exploatației agricole, fiind considerat o soluție complementară, de sprijinire directă a dezvoltării agriculturii, cu efecte pozitive atât de natură economică, cât și socială.

Agroturismul prezintă unele trăsături care îl diferențiază de turismul tradițional, standard și anume :

consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt: calitatea pensiunii și a serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice ;

oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii satului ;

agroturismul este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o altenativă sau o substituție a acesteia;

agroturismul oferă populației cu venituri reduse, posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe sau week-end, în peisajul pitoresc al satului, cu valori cultural – educative și cu o ospitalitate specifică ;

agroturismul nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil ;

se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din stațiunile balneare sau montane ;

este un turism « difuz », prin specificul ofertei sale diversificate și de mare diseminare în spațiu ;

nu aduce prejudicii mediului natural dar trebuie să se țină seama de un anumit « prag ecologic » și « prag fizic ». Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere capacitatea de primire a satului și a arealul limitrof.

nu este compatibil cu turismul de masă.

Este deci necesar ca agroturismul să devină o componentă a turismului ecologic, și ca atare, principiile pentru dezvoltarea durabilă a turismului se pot aplica și în acest caz.

Principiile ecologice de dezvoltare durabilă sunt [7]:

Folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare);

Reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice ;

Menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural ;

Integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și mai ales locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare) ;

Sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunității dar și protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului);

Implicarea comunităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale, prin intervenția organizațiilor locale, a prestatorilor de servicii turistice, în cazul de față, Asociația Sătească de Turism Rural ;

Consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală, regională și cea locală;

Dezvoltarea durabilă a agroturismului susținută prin pregatirea profesională, calificare, perfecționare, pregătirea formatorilor din rândul localnicilor, pregătirea civică și sociologică adecvată ;

Promovarea marketingului în agroturism ;

Cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.

Agroturismul poate fi o componentă a turismului rural, cu foarte mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și comunității în general și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.

2.2 CONȚINUTUL ACTIVITĂȚILOR DE TURISM RURAL ȘI AGROTURISM / THE CONTENTS OF THE RURAL TOURISM AND AGROTOURISM ACTIVITIES

Turismul rural [154] se bazează pe trei coordonate: spațiu, oameni și produse. Acestea se intersectează și se intercondiționează unele pe altele. Spațiul fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism, la fel cum și fără existența oamenilor, acesta nu poate fi suport al conviețuirii. La rândul lor oamenii, în lipsa spațiului sau a produselor, dispun numai de o capacitate de primire redusă, iar produsele care nu au ca bază spatiul și oamenii nu au decăt o existență efemeră și nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.

Aceste elemente sunt mult diferite de la o regiune la alta, datorită faptului că și regiunile diferă între ele, fiecare prezentând particularitățile sale.

Formarea spațiului rural s-a bazat pe suprapunerea unor entități, care au, fiecare în parte, trecut, prezent și viitor, iar exploatarea lor are o bază geografică, socială, economică sau culturală.

Cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii “actori” în activitatea de turism rural, pentru a fi principalii beneficiari. Pentru aceasta trebuie ca ospitalitatea tradițională a țăranului să fie însoțită de o pregătire specifică activității de cazare turistică, iar inițiativa privată trebuie să se încadreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, oferind vizitatorului satisfacția unei cazări civilizate și în același timp posibilitatea descoperirii unor locuri noi, a unor oameni noi, cu tradiții și obiceiuri străvechi.

Ecuația fundamentală a produsului turistic rural este [12]:

Ferma, satul, spațiul rural reprezintă motivele pentru care turiștii vin sa-și petreacă vacanțele la țară.

Toate schimbările apărute în structura social – economică în decursul timpului sunt reflectate în viața cotidiană a satului care a păstrat în interiorul său elemente valoroase, care marchează principalele trăsături istorice și culturale.

Ferma este un simbol foarte putenic pentru turiști, reprezentând casa fermierului, care cunoaște secretele naturii, locurile de pescuit, de cules ciuperci, cărările ascunse, dar și curtea cu animale domestice cu care turistul, prin preocupările zilnice și specificul vieții de la oraș, a pierdut contactul direct. Ferma este locul unde se succed generații fără a se produce schimbări majore în modul de viață.

Satul [55] ocupă un loc important în imaginația turistului, cu precădere orășean, semnificând dimensiunea umană, intimitatea socială prin evocarea primăriei, a bisericii, școlii, care au marcat viața oamenilor de-a lungul secolelor.

“Carta europeană a spațiilor rurale”, repezentând recomandarea Consiliului Europei, a stabilit următoarea definiție [13]: „spațiul rural înseamnă un teren continental sau litoral care conține satele, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru:

Agricultură, silvicultură, pescuit;

Activități economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii, etc);

Odihnă și agrement cu caracter neurban sau de ocrotire a naturii;

Alte utilizări.”

Funcțiile de bază a satelor sunt [58]:

1. Funcția economică – reprezintă promovarea unui sistem de producție agricolă, silvică, piscicolă, valorificarea durabilă a resurselor naturale, agroturismul, funcționarea întreprinderilor mici și mijlocii productive și de servicii în spațiul rural.

2. Funcția ecologică – reprezintă ocrotirea bazelor naturale ale vieții sănătoase (pământ, aer, apă), păstrarea diversității și a caracterului specific al peisajului, păstrarea sistemelor biologice.

3. Funcția socio-culturală – reprezintă conservarea valorilor tradiționale comunitare și culturale legate de modul de viață rural, păstrarea valorilor întruchipate în comunitățile rurale.

Frecventarea de către turiști a satelor poate contribui la menținerea și chiar ridicarea nivelului de trai de la sate, în condițiile în care serviciile locale se situează la un anumit nivel. Viața cotidiană de la sate trebuie să se adapteze activităților turistice, fără însă să fie destabilizată de acestea.

Spațiul reprezintă întregirea activității de cazare la fermă și a vieții satului în slujba turismului rural, reprezintă simbolul libertății, respirației, apei pure, verdeții, florilor, culorilor, parfumurilor, invitând la contemplația peisajelor în drumețiile din zonă.

Ferma, satul și spațiul, împreună și separat, dau turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială și culturală [12].

Turismul rural se pretează parteneriatului dintre sectorul public și cel privat și trebuie înțeles ca o formă de activitate care asigură populației urbane cele mai adecvate condiții de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieții cotidiene. Această formă de turism puternic este influențată de factorii psihologici și se adresează prin excelență iubitorilor de natură, celor care știu să o folosească în avantajul sănătății și reconfortării lor, fără să o distrugă.

Principalele categorii de servicii oferite de cazare și alimentație trebuie să se situeze la un înalt nivel calitativ. În plus, serviciile de alimentație în turismul rural se bucură de condiții speciale prin varietatea, calitatea, dar mai ales prin prospețimea produselor oferite de gazdă, care dispune de capacitatea de producție respectivă.

Se cunoaște că turismul rural, prin funcția lui de consumator, aduce o creștere a veniturilor locale, datorită faptului că, pe lângă serviciile de cazare, recurge și la serviciile de alimentație, achiziționare de amintiri, articole cu specific local etc.

Amenajarea turistică a zonelor rurale [83] se subsumează unui obiectiv de orientare generală al amenajării teritoriului și anume cel al evitării «deșertificării anumitor regiuni», prin depopulare, ca o consecință a procesului de concentrare industrială și agricolă. Astfel, efectele globale ale recepției turistice sunt benefice asupra mediului de primire, turismul rural figurând ca element de relansare a activităților agricole sau artizanale.

În această concepție, amenajarea zonelor rurale înglobează un ansamblu de acțiuni care se desfășoară pe două planuri :

realizarea unor rezervații funciare ;

dezvoltarea serviciilor de găzduire a turiștilor și a activităților de agrement.

Acestea sunt completate de măsuri legislative și reglementări care să stimuleze organismele locale, organizațiile profesionale și agricole și populația satelor, în implementarea acestora.

În regiunile turistice comunitățile locale trec printr-o secvență de reacție, ca urmare a dezvoltării turismului în zonă, schimbându-și percepțiile pe măsura experienței. Raportul turiști / rezidenți oferă informații asupra intensității fluxului turistic în zonă.

În ultima vreme se înregistrează o creștere a acestui raport, pe măsură ce o numită destinație turistică trece prin strategii succesive de dezvoltare. Sezonalitatea își pune amprenta asupra reacțiilor comunității, prin fluxurile accentuate de turiști în perioade de vârf, fiind și motivul pentru care vacanțele localnicilor sunt adesea stabilite ținând cont de sezon.

De cele mai multe ori impactul pe care îl resimte comunitatea locală este unul pozitiv, dar nu trebuie neglijate nici situațiile în care efectele au fost negative.

Activitățile de turism rural și agroturism se bazează pe o mulțime de elemente specifice, larg utilizate în limbajul curent și cel de specialitate, cum ar fi :

motivul sejurului,

durata sejurului,

recreere,

călătorie,

vizită,

excursie.

Motivul sejurului este un criteriu care duce la structurarea în două mari categori: cei care intră și cei care nu intră în categoria turiștilor.

Durata sejurului, care este criteriul cazării peste noapte, servește deasemenea la identificarea unor categorii de vizitator: excursioniștii sau vizitatorii de zi care nu își petrec noaptea în localitatea respectivă și turiștii care rămân cel puțin o noapte. Maximum de timp pe care o persoana îl poate petrece într-o țară, pentru a fi considerat vizitator este de un an.

Oferta turistică, ca element al turismului rural și agroturismului, se exprimă pornind de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune, în funcție de sezonul ales, clientela potențială, rețelele folosite etc.

În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanță familial, unde se pot distinge elementele primirii și cazării turiștilor în cadrul rural.

Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariția unui cadru constituit de calitate, ce are ca efect îmbunătățirea aspectului arhitectonic al satului, consolidăndu-se astfel gospodăria țărănească prin dezvoltarea activităților economice pe plan local, pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole și neagricole.

2.3 INTERFERENȚE ÎNTRE TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISM / INTERFERENCES BETWEEN RURAL TOURISM AND AGROTOURISM

Tendințele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod plăcut și divers creează premisele dezvoltării organizate a turismului rural și agroturismului.

La acest nivel cele două forme de turism trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural și gospodăria țărănească în scopul satisfacerii cerințelor turistului modern.

Turismul rural și agroturismul se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun, care scoate în evidență elementele de identitate, de incluziune, cât și elemente diferite care duc la diferențiere.

Oferta de « Turism rural » definește toate ofertele turistice din mediul rural care nu sunt legate de gospodăria țărănească: vacanțe în gospodării, care și-au pierdut în mare parte funcția de bază, sejururi în case de vacanță, locuințe de vacanță, case particulare. Turiștii doresc să cunoască tradițiile rurale, cultura și natura, vor să-și petreaca vacanța într-un mediu rural intact, să li se ofere produse și specialități regionale, căutând liniștea, aerul curat, practicarea sporturilor [12] și a drumețiilor [74].

Pentru a clarifica termenii de turism rural și agroturism, există două tendințe de definire a acestora.

În prima categorie-turism rural, criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea sau numai o parte a acesteia.

În cea de-a doua categorie – agroturism, criteriul de diferențiere se bazează pe ponderea diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. Sub acest aspect, termenul de turism rural cuprinde și cultura, istoria tradițiile existente în spatiul rural care, împreună cu cele specifice din gospodăria țarănească, constituie componente ale ofertei turistice.

În comparație cu agroturismul, turismul rural este acela care a scos în evidență un aspect deosebit de interesant si anume cerința crescândă pentru turismul din regiunile rurale și reorientarea unor aspirații, gusturi, tendințe pentru turismul din regiunile rurale și reorientarea unor aspirații, gusturi, tendințe catre folclor, tradiție și puritate a naturii și a necesitat un comportament turistic special.

Unele motivații posibile care au dus la apariția și dezvoltarea turismului rural sunt : reîntoarcerea la natură, cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifică zonelor rurale, cunoașterea și înțelegerea creativității populare, motivațiile estetice, curiozitatea, odihna sau cura de aer sau de fructe, consumul de alimente proaspete, sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile, cadrul de compensare fizică și spirituală, prezentarea puternică a elemetelor patriarhale, fragmentarea vacanțelor, acceptarea alegerii ca destinații de vacanță a țărilor învecinate, turismul cultural și de cunoaștere, sporirea gradului de solicitare pentru spații cu un confort mai redus, formele de agrement și animație etc.

Prin conținutul său, turismul rural se interferează în mare masură cu agroturismul cu care se completează și se stimuleza reciproc.

Astfel, principalele categorii de servicii, cele de cazare, de alimentație, de transport, trebuie să se situeze la nivelul calitativ întâlnit în orice forma de turism. În plus, serviciile de alimentație în turismul rural se bucură de condiții speciale, prin calitatea, varietatea și mai ales prin prospețimea produselor oferite chiar de gazdă, care are în gospodarie păsări și animale.

Vizitatorii pot participa activ, dacă doresc în activitatea de agroturism, la activitățile gospodărești, gustând din senzațiile noi oferite de un mediu total diferit de cel care trăiește în mod curent.

Agroturismul este și va rămâne o activitate complementară sezonieră limitată – în cele mai fericite cazuri la circa 100 de zile turistice anual, greu de realizat în majoritatea pensiunilor.

2.4 RELAȚIA TURISM RURAL – MEDIU ÎNCONJURĂTOR / THE RURAL TOURISM-ENVIRONMENT RELATIONSHIP

Turismul rural, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător care reprezintă „materia sa primă”, de obiectul și domeniul de activitate și de desfășurare a turismului, care este suportul său cadru, purtătorul resurselor sale [89].

Relieful, pădurile, râurile, lacurile, marea, monumentele naturii sau de artă și arhitectură, aerul sau apele minerale etc., componente ale mediului înconjurător, se constituie și ca resurse agroturistice ce favorizează desfășurarea agroturismului de odihnă și recreere, de tratament balnear, de litoral sau cultural, drumeție etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate și complexe și mai ales, nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este mai mare, iar activitățile pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, răspunzând unor foarte variate motivații turistice.

În aceste condiții, relația turism rural-mediul înconjurător are o semnificație deosebită, dezvoltarea și ocrotirea mediului înconjurător reprezentând condiția sine-qua-non a agroturismului, orice modificare produsă de acestuia aducând prejudicii și potențialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale [99].

2.4.1 Noțiuni generale despre mediul înconjurǎtor și activitatea turisticǎ / General notions about the environment and the touristic activity

Mediul, ca loc al existenței omului, este rezultatul interferenței unor elemente naturale precum solul, aerul, apa, clima, biosfera cu elementele socio-genetice ale practicii sociale [97].

Fără să fie redusă la componentele sale naturale, societatea nu poate ființa decât în cadrul acestora, desfășurarea activităților umane presupunând un ansamblu de raporturi de schimburi între om și natură. Mai mult, oamenii folosesc posibilitățile oferite de mediul în care trăiesc pentru obținerea unor condiții de viață tot mai bune.

În consecință, existența și evoluția omului și a societății în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului, ceea ce conferă acestuia statutul de parte centrală, inseparabilă a calității vieții.

Mediul poate fi definit prin totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activități umane și care în strânsă interacțiune influențează echilibrul ecologic, determină condiții de viață și muncă pentru om și perspectivele dezvoltării societății [107]. Spre deosebire de acest mediu antropizat, ideea de natură conținută în conceptul de mediu sugerează existența unor arii ecologice în cadrul cărora activitatea umană nu a perturbat circuitele informaționale și energetice ale ecosistemelor originale. Dobândind posibilitatea de a transforma mediul natural, omul nu și-a pus mult timp problema de a proceda rațional, în condiții normale de echilibru și dezvoltare a vieții, el realizând destul de târziu că este în același timp creația și creatorul care îi asigură existența biologică și intelectuală.

Fiind o problema majoră, a tuturor, protecția mediului trebuia materializată cumva; pentru aceasta este nevoie, ca la nivelul fiecărei țari, să fie adoptată o strategie generală de protecție a mediului.

În 1995 s-a elaborat de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului „Strategia protecției mediului în România”, care în etapa actuală înseamnă a defini în linii generale principiile, direcțiile, obiectivele și criteriile de identificare a acțiunilor care să conducă la o dezvoltare durabilă atât economică cât și socială a țării.

Strategia a reclamat elaborarea Programului național de acțiuni pentru protecția mediului în Europa Centrală și de Est – aprobat la Conferința Ministerială de la Lucerna, Elveția, 28-30 aprilie 1993 – ale cărui principii generale au fost însușite și de țara noastră. Programul cuprinde obiective și sarcini concrete, cuantificabile în timp, spațiu și costuri.

Principiile generale ale strategiei protecției mediului sunt [155]:

Conservarea și îmbunătățirea condițiilor de sănătate a oamenilor, prin corectarea impactului negativ produs de activitățile poluante, cât și prin măsuri de prevenire a poluării (introducerea și utilizarea unor tehnologii „curate”);

Dezvoltarea durabilă, deoarece exploatarea intensiva a resurselor conduce la epuizarea acestora, iar degradarea mediului afectează potențialul existent de regenerare a naturii, înrăutățirea calității și diminuarea posibilității de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa, solul, flora și fauna;

Evitarea poluării, prin măsuri preventive, prin aplicarea unor tehnologii nepoluante;

Conservarea biodiversității (eliminarea poluanților, menținerea ecosistemelor, a capacității lor de funcționare, a stabilității și rezistenței lor la dereglări, a productivității și adaptabilității lor);

Conservarea moștenirii valorilor culturale și istorice;

„Cine poluează plătește” – principiu ce stă la baza strategiei de mediu în multe țări;

Simularea activității de redresare a mediului.

Plecând de la aceste principii, criteriile ce stau la baza stabilirii priorităților privind acțiunile ce trebuie întreprinse pentru ocrotirea mediului sunt:

menținerea și îmbunătățirea sănătății populației și a calității vieții;

menținerea și îmbunătățirea potențialului existent al naturii (corespunde principiului dezvoltării durabile);

apărarea împotriva calamităților naturale și accidentelor prin construcții specifice și măsuri de siguranță adoptate pe baza unor cercetări de specialitate;

raport maxim beneficiu/cost. Raportul beneficiu/cost permite ierarhizarea acțiunilor, în așa fel încât cele cu efect maxim să fie aplicate primele;

racordarea la prevederile convențiilor internaționale și la programele internaționale privind protecția mediului [121].

Așadar, protecția, conservarea și ameliorarea mediului reclamă un efort însemnat pe multiple planuri: științific, tehnic, economic, financiar, cultural-educativ și angajează în egală măsură toate componentele vieții economice și sociale [106].

2.4.2 Impactul activitǎților turistice asupra mediului / The impact of touristic activities over the environment

Activitățile agroturistice, prin specificul lor, presupun existența unui mediu în înconjurător adecvat, unde calitatea resurselor naturale și a celor create de om sunt superioare. De cele mai multe ori însă, mediul este modificat; unele modificări sunt temporare și deci reversibile (calitățile valoroase ale componentelor mediului se refac într-un anumit interval de timp) sau profunde și, deci, ireversibile (deci fără speranța de a se reface) [48].

Noțiunea de impact presupune analiza relației turist – resursă turistică – produs turistic, care se desfășoară prin simpla vizitare a unui obiectiv turistic, până la asigurarea pachetului de servicii și acțiuni turistice, menite să pună în valoare obiectul respectiv.

Impactul asupra unei zone turistice este dat de [157]: cadrul natural și varietatea potențialului turistic; existența unei infrastructuri generale, care asigură circulația, accesul și informarea și prezența unor structuri turistice de cazare, alimentație, agrement, existența fermei.

Aceste elemente definitorii ale agroturismului determină mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare. Derularea activităților agroturistice necontrolat, aleatoriu, fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de două mari grupe de factori:

factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice (industria, agricultura, transporturile și alte domenii de activitate);

factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru agroturism și agrement.

Chiar dacă activitățile agroturistice nu agresează mediul, precum unitățile industriale, nu se poate ascunde faptul că și agroturismul poate avea influențe negative asupra mediului ambiant.

Impactul pozitiv este reprezentat de:

creșterea numărului de unități de cazare, în special în zonele rurale defavorizate;

sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe, etc.);

crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, pentru valoarificarea resurselor locale (cai, calești, sănii, bărci, instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);

dezvoltarea unui comerț specific cu produse de artizanat, albume, pliante, hărți, ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.;

modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic;

activitățile agroturistice pot interveni în asigurarea unor servicii care să se integreze ambiental și situate la prețuri rezonabile;

oferă șansa creșterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din agroturism, îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi străine, pentru a putea satisface cerințele turiștilor străini;

crearea condițiilor, pentru ca prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, evitându-se astfel aglomerația din sezonul turistic;

creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în agroturism.

Impactul negativ este determinat în primul rând de acțiunea distructivă a turiștilor asupra resurselor turistice [9]. Aceste acțiuni distructive sunt datorate în special lipsei de educație turistică și ecologică, mai ales în zonele unde se conturează o evidentă concentrare turistică, în condițiile în care dotările și amenajările turistice nu corespund cerințelor de protecție a mediului.

Ele sunt provocate de:

circulația turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra solului, vegetației, perturbării faunei. Alte prejudicii ar fi: declanșarea de incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului;

lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele și traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de deșeuri, gunoaie, etc.;

distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de gaze de eșapament, zgomot, distrugerea de specii floristice;

exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valențe turistice (ape minerale, nămoluri, gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ș.a.);

structurile turistice de primire, alimentație nu prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor uzate, a depozitării și compostării gunoaielor.

În condițiile dezvoltării activităților agroturistice într-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ poate fi exprimat și prin:

tendința de extindere a structurilor și serviciilor agroturistice și nu de utilizare complexă a dotărilor existente;

creșterea gradului de urbanizare a localităților;

suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și diversificarea formelor de poluare, cauzate de afluxul extins de turiști.

În acest context, în special în zonele agroturistice care au statut de rezervații și parcuri naționale, se pune problema dezvoltării unui turism controlat și dirijat (ecoturism) [120].

2.5 DEZVOLTAREA DURABILǍ ȘI TURISMUL RURAL / SUSTAINABLE DEVELOPMENT AND RURAL TOURISM

Dezvoltarea durabilă [130] este un concept foarte dinamic cu multe dimensiuni si interpretări, văzut ca un proces al schimbării permanente, foarte legat de contextul local, nevoi și priorități zonale. Faptul că mulți dintre specialiști nu simt nevoia unei definiții unice asupra acestui concept, conduce firesc la conștientizarea faptului că indiferent cum o spunem și cum o definim, problema este aceeași: nevoia de a asigura un viitor durabil popoarelor lumii și Terrei. Acest deziderat presupune existența unei cooperări internaționale extinse, o gestionare foarte atentă a procesului, implicare politică și multă energie și dedicare.

Conceptul de dezvoltare durabilă [158] a apărut în 1984 ca răspuns la nevoia de a realiza un echilibru între progresul economic și social, pe de o parte, și grija față de mediu și gestionarea resurselor naturale, pe de altă parte.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea economică implică atât un cost extern, suportat de mediul înconjurător, ale cărui dimensiuni, din ce în ce mai evidente în ultimii ani, dacă nu sunt corect considerate și evaluate, pun sub semnul întrebării viabilitatea pe termen lung a acestui proces [122].

Conceptul de dezvoltare durabilă implică performanțe pe trei planuri [66]:

– de ordin economic – creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor;

– de ordin ecologic – reciclarea, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol;

– de ordin social – creșterea numărului locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea turismului, ca măsuri de regenerare fizică și psihică etc.

Locul agroturismului în dezvoltarea durabilă, este dat de rolul său ca industrie care vinde mediul fizic și uman ca produs al său [100].

Turismul rural este una din industriile care trebuie să se implice în dezvoltarea durabilă ca industrie a resurselor, dependentă de înzestrarea naturii și de moștenirea culturală a fiecărei societăți; turismul rural vinde aceste resurse ca parte a produsului său și, în același timp, împarte anumite resurse cu alți utilizatori, inclusiv populația locală.

Este în interesul turismului rural să fie activ în problema dezvoltării durabile și să lucreze în cooperare cu celelalte industrii în asigurarea calității bazei de resurse și a supraviețuirii acestuia.

Dezvoltarea turistică durabilă, privită prin prisma formelor sale practice, conciliază interese și obiective antagoniste, favorizează parteneriatul și cooperarea între decidenți, operatori și consumatori, și promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular [131].

Dezvoltarea durabilă [132] în turism este o necesitate, având în vedere că economia și mediul sunt fețe ale aceleiași monede, cu alte cuvinte cele două sunt strâns legate și interdependente.

Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă și a adoptat noțiunea de turism durabil.

În publicația O.M.T. „Turismul în anul 2010” se specifică faptul ca turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și a industriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor, avându-se în vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale „actorilor” din turism, menținându-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și toate sistemele ce susțin viața.

Dezvoltarea conceptului de turism rural durabil [84, 129], precum și experiența unor țări care aplică o politică turistică în acest spirit permit enunțarea câtorva principii de dezvoltare durabilă a agroturismului, și anume:

mediul are o valoare intrinsecă, care este deosebit de mare pentru agroturism: de el trebuie să se bucure și generațiile viitoare;

agroturismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze mediul ambiant, comunitățile locale și vizitatorii;

relația dintre mediu și agroturism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea agroturistică pe termen lung; dezvoltarea agroturismului, la rândul său, nu trebuie să ducă la degradarea mediului;

dezvoltarea activității de agroturism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară (ecologice, sociale, economice, culturale);

scopul dezvoltării agroturismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;

agroturismul, guvernele, autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică [143].

Dezvoltarea turistică rurală durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese și obiective antagoniste, favorizează parteneriatul și cooperarea între decidenți, operatori și consumatori și promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat [121].

Dezvoltarea accentuată a agroturismului din ultimele decenii, continuată în același ritm și în prezent, impune o abordare în concordanță cu preocupările tot mai concrete pentru păstrarea mediului înconjurător. Experiența din trecut, raportată la scară globală subliniază efectele pozitive și negative ale raporturilor dinamice dintre cei doi termeni. Judecarea evoluției lor trebuie să aibă un aspect spațial și unul temporar. Ceea ce este pozitiv astăzi se poate transforma în negativul de mâine.

2.5.1 Amenajarea turistică durabilă / The sustainable touristic fitting out

Amenajarea teritoriului este o activitate esențială a societății umane, a cărei valoare și complexitate crește pe măsura dezvoltării tehnicii și civilizației umane. Conceptul de amenajare își are originea în necesitatea adaptării spațiului la problemele ridicate de creșterea demografică și dezvoltarea economică, necesitatea de a utiliza teritoriul în favoarea societății umane, de a utiliza resursele din spațiul respectiv, pentru ca ele să satisfacă nevoile umane pe termen lung, dar fără a aduce prejudicii mari componentei naturale, evitând ca spațiul să devină impropriu.

Prin amenajarea teritoriului se urmărește punerea de acord a nevoilor umane, individuale și sociale cu resursele și potențialul real al mediului natural, și/sau construit – pe de o parte – și cu nivelul tehnologic și resursele financiare disponibile – pe de altă parte – în condiții de protecție și conservare a patrimoniului existent.

Amenajarea turistică a unui teritoriu [2, 119] este o acțiune interdisciplinară – la care contribuie economia și organizarea turismului, ecologia, geografia, arhitectura, științele naturii, geologia, sociologia, psihologia ș.a. – care pornește de la studiile de detaliu și se încheie cu retroacțiunea exploatării turistice; ea se datorează integrării activității turistice în ansamblul activității economice la  nivel național și regional. Rezultă astfel că amenajarea teritoriului în scopuri turistice este o componentă integrantă a amenajării teritoriului din toate punctele de vedere. 

2.5.2 Conceptul de amenajarea turistică / The concept of touristic fitting out

Noțiunea de „amplasare turistică” sau de „localizare”, cu referire expresă la domeniul turismului rural, este frecvent folosită doar începând cu anii ’60. Ea a fost împrumutată și ulterior adaptată din studiile asupra aglomerațiilor urbane și industriale din economiile regionale. Intensificarea călătoriilor turistice și afirmarea turismului de masă au stimulat preocupările privind organizarea spațiului turistic și, ca urmare, conturarea unei componente distincte a amenajării teritoriului, și anume, amenajarea turistică.

Amenajarea turistică este, prin conținutul său, un proces complex, acoperind o arie problematică vastă. Ea cuprinde, pe de o parte, soluții de stimulare a circulației turistice și de asigurare a integrării turismului în economia teritoriului și, pe de altă parte, metode privind selecția și delimitarea zonelor, tehnologii și etape de elaborare și realizare a proiectelor noilor localizări, principii de funcționare etc. [131].

Localizarea turistică necesită și o abordare economică ce trebuie concepută ca o funcție a mai multor variabile, printre care: aptitudinile naturale ale zonei; distanța dintre zona de emisie (de origine a turiștilor) și zona de recepție; potențialul pieței (emisia turistică); condițiile economico-sociale ale zonei ce urmează a fi amenajată; dimensiunea actuală sau/și proiectată a implantărilor; competențele decizionale etc.

Amenajarea turistică a teritoriului are deci incidențe profunde în viața oamenilor și localităților și contribuții semnificative în planul dezvoltării economice și sociale a zonelor lumii. Ea se circumscrie strategiei unei creșteri controlate în toate domeniile, a evitării unei rupturi între om și natură și răspunde unei dezvoltări a turismului care să împletească funcția recreativă a stațiunilor cu valorificarea complexă a resurselor acestora [106].

În funcție de dimensiunile și răspândirea în teritoriu a resurselor, localizările turistice pot fi:

univoce, atunci când implantările sunt legate de existența unui singur obiectiv sau element de atracție, cu valoare deosebită, ce polarizează cererea (amenajările sunt sumare, relativ izolate, în strânsă corelație cu indicele de atracție al obiectivului în cauză);

plurivoce, atunci când localizarea se integrează într-un ansamblu de condiții care oferă o anumită specificitate (dotările sunt mai complexe, luând forma unor centre turistice sau stațiuni);

echivoce, specifice zonelor turistice relativ omogene, cu o arie mai largă de întindere, fără a anumită particularitate (dotările sunt numeroase, în forme simple și complexe putând fi localizate oriunde, urmărindu-se doar o relație sumară între elementele ofertei-resurse și echipamente). În cazul acestor zone, în decizia de amenajare, dominantă este cererea – prin timpul de deplasare, oboseala, cheltuielile generate etc.; astfel de localizări sunt reprezentative pentru ariile de turism din preajma marilor aglomerări urbane.

Soluțiile de amenajare se diferențiază semnificativ și în funcție de natura spațiului geografic. Din acest punct de vedere, se distinge:

amenajarea siturilor (balneare) de litoral;

amenajarea siturilor montane;

amenajarea parcurilor și rezervațiilor naturale;

amenajarea siturilor istorice și arheologice (orașe);

amenajarea stațiunilor termale;

amenajarea zonelor rurale;

amenajarea zonelor periurbane etc.

Un alt criteriu de structurare a localizărilor îl reprezintă relațiile cu elementele definitorii ale teritoriului și distribuția cererii. Astfel, amenajările turistice pot lua forma unor unități turistice izolate, punctiforme, oferind doar prestații specifice (cazare, masă, un minim de agrement) sau a unor localizări complexe (stațiuni, urbanizări) integrate regiunilor.

De asemenea, amenajarea turistică prezintă o serie de caracteristici de care trebuie ținut seama în deciziile de amplasare și dimensionare a echipamentelor, și anume:

unicitatea prestației; fiecare localizare, indiferent de forma sau mărimea ei, reprezintă un caz particular, unic, resursele având o mare varietate de forme de manifestare și parametri de calitate (condițiile de climă, vegetație, faună, monumente istorice etc., nu pot fi identice în două zone) intrând în alcătuirea unei zone sau produs turistic în proporții diferite;

localizarea turistică se face „la sursă”; datorită caracterului rigid, netransferabil al ofertei, stațiunile se amenajează la locul „materiei prime”, al resurselor (plajă, izvor mineral sau termal, munte, monumente artistice etc.), dimensionându-se în funcție de volumul și atractivitatea acestora;

localizarea turistică este îndepărtată de piața cumpărătorului, consumarea produsului turistic presupunând deplasarea cererii, deci a turistului; de aici rezultă necesitatea realizării unor amenajări complexe, care să ofere turistului o paletă largă de prestații, în măsură să acopere toate nevoile sale;

polivalența amenajărilor (stațiunilor) – amenajările trebuie să asigure un nivel ridicat de diversitate și complexitate a dotărilor și serviciilor care să permită satisfacerea, în condiții de calitate, a nevoilor unor segmente variate de turiști și implicit să atragă fluxuri mai consistente;

amenajările turistice se integrează tendinței de „expansiune a terțiarului”; în consecință, amplasarea lor va fi favorizată în zonele cu un nivel de dezvoltare economico-socială mai ridicat, cu o infrastructură bine pusă la punct, puternic urbanizată; se vorbește, în acest context, de o amenajare suprastructurală.

Aceste trăsături subliniază, odată în plus, complexitatea procesului de amenajare turistică, necesitatea abordării lui diferențiate în funcție de condițiile specifice ale fiecărei zone și raportării permanente la evoluția cererii.

În selecționarea zonelor, alături de respectarea unor cerințe de ordin general și particular proprii diferitelor țări sau regiuni, se operează cu o serie de criterii specifice, cu o largă aplicabilitate, stabilite pe baza unei bogate experiențe și anume: condițiile naturale, bogăția cultural-istorică, condițiile socio-economice, infrastructura, echipamentul general de cultură și odihnă, legislația și reglementările în vigoare. Fiecare dintre aceste criterii vizează mai multe aspecte; de asemenea, ele trebuie privite ca un suport în luarea deciziei de amenajare a unei zone, asigurând caracterul științific al politicii în acest domeniu, și nu ca un necesar obligatoriu [106].

2.5.3 Principii ale amenajării turistice durabile / Principles of sustainable touristic fitting out

În elaborarea unei strategii de amenajare turistică rurală se ține seama de o serie de factori [52], printre care:

resursele turistice naturale și antropice, gradul de valorificare al acestora;

resursele materiale, umane, financiare aferente turismului;

obiectivele economice și politice pe termen scurt, mediu și lung;

realizările activităților turistice privind structurile de primire, circulația turistică și rezultatele economico-sociale.

Cu privire la elaboarea și aplicarea strategiilor de amenajare turistică, în literatura de specialitate, s-au conturat următoarele principii [82]: principiul integrării armonioase a construcțiilor, principiul flexibilității sau al structurilor evolutive, principiul corelării activităților principale și recepției secundare, principiul interdependențelor rețelelor, principiul funcționalității optime a întregului sistem se rețele, principiul rentabilității directe și indirecte.

Principiul integrării armonioase a construcțiilor – infrastructură și echipamente turistice – cu condițiile naturale; dotările turistice trebuie să sporească și nu să diminueze valoarea resurselor prin amplasamente sau arhitectură inadecvată, trebuie să se subordoneze dominantei data de condițiile naturale, istorice, etno-folclorice etc.

Se poate exemplifica prin utilizarea unei arhitecturi adecvate cu aspectul general al peisajului (clădiri care prin forma lor să sugereze elemente de peisaj, ca și prin utilizarea unor materiale adecvate cum ar fi lemnul, în zonele montane sau piatra de râu și piatra care să sugereze nisipul în regiunile litorale).

Principiul flexibilității sau al structurilor evolutive. Se consideră necesar ca dotările unei zone turistice să se prezinte sub forma unui sistem polifuncțional, suplu, transformabil, capabil să se adapteze dinamicii și mutațiilor în structura cererii. Prin respectarea cerințelor acestui principiu se asigură diminuarea efectelor negative ale rigidității amplasamentelor.

Principiul corelării activităților principale și recepției secundare („principiul realizării serviciilor turistice de bază”) – rezultatul concepției moderne de organizare a stațiunilor; față de serviciile fundamentale (cazare, masă) în raport cu care se concentra, până nu demult, organizarea stațiunilor, urmărește dezvoltarea activităților și corespunzător și corespunzător, a dotărilor cu caracter recreativ, capabile să răspundă cerințelor turismului contemporan, un turism de tip activ. Dezvoltarea serviciilor suplimentare, mai ales a celor de agrement, asigură modernitate și elasticitate stațiunilor.

Exemple:

atât în cazul stațiunilor montane cât și a celor de pe litoral, posibilitatea de agrement atât în interiorul unității de cazare (principiul “totul sub același acoperiș) cât și facilitarea în afara acesteia prin posibilitatea închirierii echipamentului specific;

oferirea de către unitatea de cazare a posibilității de efectuare de tururi în împrejurimile regiunii ca și de vizite ghidate la obiectivele turistice naturale sau istorice (antropice în general).

Principiul interdependențelor rețelelor. Deoarece între cele două categorii de populație (rezidenți și turiști) pot exista uneori diferențe social-economice semnificative, organizarea turistică a teritoriului trebuie să urmărească integrarea fluxurilor turistice cu populația stațiunilor și în contextul mai larg al ansamblului structurilor sociale. Astfel, pentru a evita fenomenul de respingere și a realiza o localizare turistică rațională, eficientă, este necesară dezvoltarea unor relații de intercondiționare și susținere reciprocă.

Amenajarea turistică rurală dispune de o infrastructură comună cu cea a localității preexistente sau dacă amenajarea se face într-o localitatea care nu dispune de o infrastructură adecvată activității turistice, construirea acesteia odată cu unitățile turistice și de agrement presupune extinderea acestei infrastructuri și la nivelul localității care poate astfel beneficia de pe urma ei în egală măsură-legătură cu principiul rentabilități indirecte.

Principiul funcționalității optime a întregului sistem turistic. În structura unei zone turistice pot fi delimitate mai multe rețele: rețeaua resurselor naturale și antropice, rețeaua de activități-servicii (transporturi, alimentație, agrement), rețeaua unităților de recepție, rețeaua echipamentelor de infrastructură generală etc. Deci, structurarea zonei turistice trebuie să asigure vizitatorului accesul ușor, comod spre toate componentele „rețelei turistice”. Practic, este vorba de o ierarhizare și o ordonare în teritoriu a diverselor echipamente turistice. Stațiunea va fi concepută ca un sistem integrat, în interiorul căruia sunt repartizate rațional zonele de locuit, spațiile verzi, locurile de plimbare, construcțiile destinate divertismentului, restaurantele, centrele comerciale.

Un exemplu în acest sens îl constituie stațiunile destinate unui singur tip de turism și a căror amenajare a fost rezultatul unei concepții unitare care a avut în vedere întreg sistemul de rețele încă din faza de proiectare (stațiuni ca Băile Felix, Tușnad, Sângeorz Băi, Borsec, Lacu Sărat, etc.).

Principiul rentabilității directe și indirecte subliniază necesitatea urmăririi deopotrivă a desfășurării unei activități turistice eficiente – rentabilitatea directă trebuie să fie un criteriu fundamental de evaluare a amenajării unei zone turistice – și a unor efecte pozitive (efect multiplicator) asupra altor ramuri și activități prezente în zonă. De asemenea, nu pot fi neglijate aspectele sociale ale dezvoltării turistice într-un anumit perimetru [108].

Exemple:

Localitățile care au devenit obiective de interes ca urmare a amenajării turistice (2 Mai, Vama Veche, Comana, Rucăr, Breaza etc.);

Satele turistice care beneficiază de pe urma amenajării turistice în sensul că locuitorii pot presta servicii sau pot furniza produse unităților turistice sau direct turistice – directă;

Indirectă – utilizarea industriilor din aval și amonte (industriile locale sau din localitățile apropiate ca și furnizorii de același gen.

PARTEA A – II – A / PART II

REZULTATE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA /

RESULTS AND THEIR INTERPRETATION

CAPITOLUL III / CHAPTER III

DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI / DEVELOPMENT OF RURAL TOURISM AND AGROTOURISM

Stresul și poluarea sunt factori nocivi tot mai prezenți în orașe . Orășenii resimt, din când în când, nevoia de a se întoarce la natură și de a regăsi echilibrul fizic și psihic pe care orașul nu îl mai poate oferi. Ei sunt atrași de frumosul, puritatea, armonia vieții rurale, de un mediu natural mai puțin alterat. Tot mai mulți turiști doresc să cunoască “pe viu” ospitalitatea, obiceiurile gastronomice, artizanatul și ritualurile sătești [123].

Odihna, aerul curat, consumul de alimente proaspete, degustarea vinurilor, a unor preparate din gastronomia țărănească, sunt argumente solide pentru practicarea turismului rural.

Arta populară, religia și străvechile obiceiuri și datini creștine, posibilitatea de a se afla în mijlocul evenimentelor specifice locului (șezători, serbări, târguri, festivaluri, etc.) chiar și terapia muncii fizice sunt în egală măsură puncte de atracție. La fel și vânătoarea, pescuitul sportiv, drumețiile, odihna la râuri și lacuri constituie un motiv de a petrece concediul în alt tip de condiții.

De altfel, Organizația Mondială pentru Turism (O.M.T.) propune ca acesta să nu reprezinte o simplă etichetă de marketing, ci o modalitate durabilă de dezvoltare și practicare a turismului în mediul rural, care corespunde unor criterii de gestionare obiectivă și ecologică.
Adoptând un șir de hotărâri cu privire la dezvoltarea turismului, ONU și-a exprimat aprecierea și recunoștința față de rolul socio-economic al turismului, în crearea noilor locuri de muncă și dezvoltării economice.

Turismul rural, agroturismul și ecoturismul s-au dovedit a fi instrumente eficace și eficiente ale dezvoltării durabile pentru economiile în tranziție.

Dezvoltarea turismului rural [111], agroturismului, ecoturismului va conduce la o dezvoltare economică durabilă a localităților rurale, datorită efectului multiplicator al acestei activități, resimțindu-se influențe pozitive asupra mediului ambiant, agriculturii, transporturilor, construcțiilor, industriilor de prelucrare și alimentare, serviciilor din cele mai diverse domenii.

Pentru a putea diversifica oferta turistică, pe de o parte, și a intensifica comerțul cu suveniruri, pe de altă parte, se așteaptă că o dezvoltare importantă o vor înregistra meșteșugurile și artizanatul, caracteristice pentru mediul rural în trecut. În calitate de componente ale produsului turistic rural se vor realiza influențe pentru punerea în valoare a tradițiilor și obiceiurilor populare precum și pentru diversificarea gamei activităților cu caracter cultural-educativ.

Șomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puțin acceptate, care afectează economiile tuturor țărilor și totodată este problema centrală a societății contemporane, la scară mondială. Astfel confruntările cu probleme de ordin demografic vor provoca guverne, țări, comunități responsabile de drepturile omului, la căutarea soluțiilor eficace și eficiente.

Una din soluții, fără îndoială, este turismul. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în turismul mondial un nou loc de muncă, trebuie să concluzionăm că turismul mondial a devenit cea mai mare “industrie verde”, încurajată de o politică adecvată creditar-bancară și fiscală de încurajare și facilitare a turismului rural, cu produsele sale complementare. Putem spune că această “industrie verde” [8] este mult mai mult – o țară, un regat.

Dezvoltarea activităților de turism în mediul rural vor contribui la fixarea tinerilor în vetrele satelor, la motivarea lor și în special a populației feminine pentru a participa la aceste activități, astfel ele nu vor mai fi nevoite să plece din propriile comunități în căutarea unei bucăți de pâine, adeseori devenind jertfe ale unor afaceri criminale. Se vor crea noi locuri de muncă atât direct – în sfera producerii și distribuției de servicii turistice – cât și indirect, prin efectul multiplicator asupra ramurilor conexe.

Din punct de vedere economic, turismul rural se caracterizează printr-un larg evantai de activități, având sarcini multiple pe linia creșterii eficienței sale economico-sociale, a sporirii aportului la produsul intern.

În mod inevitabil efectele utile ale activității de turism vor avea caracter multidimensional. Astfel, eficiența economică a turismului este asociată cu eficiența socială ce rezidă din asigurarea condițiilor pentru refacerea capacităților de muncă, petrecerea plăcută și utilă a timpului liber, creșterea nivelului de cultură generală și pregătire profesională, diversificarea serviciilor, realizarea unor motivații psihice, intelectuale sau spirituale.

Se poate considera că eficiența socială reprezintă aportul bazei materiale turistice în antrenarea unui număr cât mai mare de indivizi la practicarea turismului, în vederea asigurării celor mai bune condiții de recuperare a capacității de muncă sau la antrenarea, în special a tinerilor, în odihna educativă și activă, cu multiple efecte educaționale. În acelaș timp, prin bunele relații instituite în timpul “actelor de turism”, prin schimburile de orice natură realizate în cadrul turismului internațional, acestei activități i se descoperă valențe pacifiste, diplomatice și chiar adânc democratice ce vor contribui la relizarea de strânse legături și la diminuarea distanțelor de orice natură, iar în timp, la desființarea granițelor și realizarea cel puțin a Europei unite.

Se poate afirma că turismul va contribui la recreere, refacere și reconfortare, îmbogățind cunoștințele și înflorind personalitatea umană, realizând în acelaș timp un climat de pace și înțelegere între popoare. Lansarea satului turistic dobrogean pe piața mondială va conduce la efecte deosebite privind legăturile ce se vor realiza între gazde și turiști, raporturile între modul de a aprecia valorile și nivelul de trai dintre cei doi participanți la actul de turism, modul de rezolvare a unor situații inedite, comunicare și schimburi de idei, relații ce se stabilesc între prestator (gazdă) și beneficiar (oaspete/turist) [153].

Comunitatea civilă din mediul rural va răspunde prompt comenzii sociale de refacere în mijlocul unui cadru natural nepoluat, echilibrat și benefic.

Ineditul produsului turistic rural, condițiile existente, cultura și puritatea oamenilor și locurilor, dublate de ospitalitate, interes, motivație și aspirația spre mai bine, vor impune și consacra satul turistic dobrogean. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă și responsabilă a satului, producând inevitabile mutații care îi vor diminua dependența de oraș.

Localitățile rurale [21] unde se va practica turismul rural, agroturismul, turismul ecologic, vor deveni spații unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă locală. Va apare interesul de îmbunătățire a infrastructurii, de constituire a unei vieți spirituale a localităților rurale. Se va crea astfel suportul îmbunătățirii serviciilor publice. Se va observa că turismul rural exercită o influență complexă asupra mediului extern (economic, social, cultural, ambiant), punându-și amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităților respective.

Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea și protejarea factorului uman, dotările tehnice și conservarea patrimoniului, grupate în trei direcții de acțiune astfel și anume [22]:

stoparea migrației populației din mediul rural și stimularea revenirii, cel puțin parțiale, a populației din localitățile urbane spre cele rurale;

asigurarea condițiilor de trai și de civilizație în mediul rural, stimulând stabilirea populației active în mediul rural;

conservarea și protecția mediului rural – factor de atracție a populației autohtone și a străinilor spre mediul rural.

turismul rural, ecologic și cultural la lansarea produsului său complementar pe Piața Internațională, va deveni un ambasador cultural – educațional, un instrument constant și nu costisitor – de progres social al satului.

Acestea se vor realiza prin:

a) continuitatea activităților agricole într-un mediu slab productiv;

b) prevenirea, respectiv decompresarea orașelor de creșterea ratei șomajului;

c) dezalienarea societății urbane – a generațiilor născute și crescute în blocuri de beton și reluarea contactului acestora cu pământul;

d) contribuția majoră la ridicarea gradului general de civilizație a unei mari categorii de populație, având în vedere țăranii, care sunt mai izolați, mai ales prin ameliorarea condițiilor igienico-sanitare, a comportamentului social și cultivarea gustului estetic.

Turismul rural, agroturismul, ecoturismul și turismul durabil oferă cetățenilor din spațiul rural oportunități și mecanisme pentru a-și trăi viața pe care și-o doresc cu un viitor sigur pentru ei înșiși și copiii lor.

Dezvoltarea antreprenoriatului rural, inclusiv și a turismului rural, în baza cunoștințelor manageriale și tehnologiilor nonpoluante în armonie cu principiile dezvoltării durabile – cu siguranță va deveni o recoltă bănească pentru locuitorii satelor, asigurându-le un trai decent și un loc de muncă la ei acasă.

3.1 PARTICULARITĂȚILE TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI ROMÂNESC / THE CHARACTERISTIC FEATURE OF THE ROMANIAN RURAL TOURISM AND AGROTOURISM

Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori cultural istorice – artă populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice – un cadru natural, armonios îmbinat, cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc.

Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, încă din vremea traco-dacilor, așezările rurale românești au păstrat și păstrează încă în buna masură datinile și obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a turismului rural.

Turismul rural în țara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător și mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începand cu anii 20-30, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale [113].

Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupuri de turiști aflați pe litoralul românesc Mării Negre. Se pare că a fost un început promițător, căci in anul 1972 Ministerul Turismului elaborează Ordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de Cercetare pentru promovare turistică internațională procedează la identificarea și selectarea unor localități rurale reprezentative pentru satele romănești, ce urmau a fi lansate în turism.

În urma acestor studii, de comun acord cu Oficiile județene de turism și Organele administrației locale s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități rurale.

Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului nr. 744/1973 se declarau, experimental sate de interes turistic, denumite « sate turistice », următoarele localități rurale: Lerești, Rucăr – Argeș, Fundata, Șirnea – Brașov, Sibiel – Sibiu, Tismana – Gorj, Murighiol, Crișan – Tulcea, Bogdan Vodă – Maramureș, Vatra Moldoviței – Suceava, Vaideeni – Vâlcea.

În anul următor, prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele particulare, satele turistice devenind nefuncționale pentru turismul internațional. Deoarece o parte din aceste sate au fost incluse în turismul internațional, se realizează o dechidere pentru satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan.

Deoarece perioada a fost prea scurtă, nu s-a putut organiza activitatea de turism rural și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice: deși în unele sate, gospodăriile întruneau condițiile de omologare, aceasta nu a avut loc (Rucăr, Vatra Moldoviței), în altele cazările se făceau în mod neorganizat și fără a se ține evidențe (Crișan, Fundata), iar în altele nu s-a înregistrat nici o activitate turistică.

Această situație a existat până în anul 1990, când, interesul pentru turismul rural renaște.

Turismul rural românesc s-a aflat și se află în rezonanță cu întreaga mișcare turistică românească, însă prin plusurile sale încearcă sa-și domine lipsurile și să convingă.

Pentru turism, calitatea produsului este deosebit de importantă, ceea ce presupune servicii și prestații de calitate, pentru a nu introduce servicii de proastă calitate, ce pot compromite pe termen lung un produs sau o destinație, știindu-se din practică și din literatura de specialitate că odată un produs compromis, refacerea acestuia necesită eforturi și cheltuieli deosebite pe durata a mai mulți ani [128].

Încadrându-se în sfera serviciilor, turismul rural va prezenta toate particularitățile acestora, având și unele caracteristici proprii cum ar fi :

sezonalitatea,

amploarea,

intensitatea (foarte diferită de la o perioadă la alta),

interdependența produselor turistice (turistul fiind beneficiarul mai multor bunuri materiale și servicii care se leagă cronologic și cauzal unele de altele)

nivelul ridicat al costurilor fixe (determinat de caracterul rigid al ofertei și de caracterul nestocabil al serviciilor).

Prin conținutul său, turismul rural prezimtă o serie de particularități care se întrepătrund în mare măsură cu alte forme de turism cu care se completează și se stimulează reciproc. În acest sens avem în vedere turismul cinegetic și de pescuit, turismul legat de Delta Dunării și de Litoral sau turismul în zonele de munte.

3.2 LOCUL TURISMULUI RURAL ÎN ANSAMBLUL ACTIVITĂȚILOR TURISTICE DIN ROMÂNIA / THE POSITION OF RURAL TOURISM WITHIN THE ASSEMBLY OF THE TOURISTIC ACTIVITIES IN ROMANIA

O evaluare coerentă a activității turistice rurale pe teritoriul țării noastre este furnizată de către Anuarul Statistic [165] începând cu trimestrul al treilea al anului 1995, la indicatorul “ferme agroturistice”. Astfel, numărul unităților de cazare agroturistică în 1996 a fost de 61, ceea ce reprezintă un procent de 2,05% din totalul unităților de cazare din turismul românesc. Numărul unităților crește în 1997 la 159, iar ponderea în turismul românesc devine de 5,21%, ca număr de unități înscrise în Anuarul Statistic, care se bazează pe datele din teritoriu, fiind luate în considerare doar pensiunile și fermele agroturistice omologate, motiv pentru care nu se cunosc datele reale, dar se poate afirma că procentul de pensiuni agroturistice este de fapt mult mai mare. Pentru anii următori datele se regăsesc în cataloagele ANTREC [163].

Situația structurilor de primire care privesc turismul rural românesc este prezentată în figura 3.1.

Se constată că deși numărul spațiilor de cazare pe total a crescut, în unele județe s-a înregistrat o scădere a acestora (Gorj, Harghita), în altele creșteri ușoare (Bacău) sau chiar însemnate în câteva județe (Galați, Neamț).

Figura 3.1 / Figure3.1

Situația structurilor de primire / The situation of reception structures

Există câteva județe în care colaborarea cu ANTREC a debutat abia în anul 2000: Dâmbovița, Galați, Neamț, Satu Mare, Sălaj și municipiul București.

Reducerea numărului spațiilor de cazare aflate în evidența ANTREC, în 2007 față de 2002, în unele județe poate avea câteva cauze probabile :

nemulțumirea față de îndrumarea ANTREC

scăderea interesului gazdelor față de turism

schimbarea destinației clădirilor (proprietarului)

colaborarea cu alte asociații de turism rural (OVR etc)

continuarea activităților pe cont propriu, având deja o clientela formată.

Pentru analiza dispersiei în teritoriu a unităților și a a numărului locurilor de cazare, s-a realizat o repartizare după regiunile istorice ale țării (figura 3.2, figura 3.3):Moldova și Bucovina, Dobrogea, Muntenia și Oltenia, Maramureș, Crișana și Banat, Transilvania.

Figura 3.2 /Figure 3.2

Numărul pensiunilor pe regiuni geografice / The number of pensions on geographical regions

Analiza datelor evidențiază prezența pe primul loc a unităților de turism rural din Transilvania, urmate de cele din Moldova, Maramureș pentru anul 2002. Pentru anul 2007, se observă o crestere a unităților din regiunile Muntenia și Oltenia.

Figura 3.3 / Figure 3.3

Numărul locurilor de cazare pe regiuni geografice / The number of accommodations on geographical regions

În Transilvania se constată o reducere a numărului de locuri de la 2158 în 2002 la 2056, în 2007.

Reducerea nivelului indicatorilor în cazul Transilvaniei, nu elimină ideea că agroturismul a avut încă de la început rezultate pozitive în ceea ce privește omologarea, clasificarea și atestarea gazdelor, a organizării la nivel național, integrarea în turismul internațional.

Printre condițiile reușitei agroturismului putem enumera :

nivelul și rentabilitatea investițiilor din zonă

profesionalismul în materie de ospitalitate

integrarea în rețelele locale și naționale de comercializare și promovare a produsului turistic

Agroturismul constituie un liant între locuitorii satului, pregătirea pentru primirea oaspeților putănd determina reevaluarea trecutului și conștientizarea apartenenței la comunitate.

3.3 OFERTA AGROTURISTICĂ ROMÂNEASCĂ / THE ROMANIAN AGROTOURISTIC OFFER

Oferta « Turismului rural », definește toate ofertele din mediul rural care nu sunt legate neapărat de gospodăria țărănească (vacanțe în gospodării care și-au pierdut funcția de bază, sejururi în case de vacanță, în case particulare închiriate, în pensiuni turistice, moteluri, microhoteluri, sate de vacanță etc.), definitorie fiind localizarea în spațiul rural.

Putem distinge mai multe tipuri de turism rural:

Turism cultural

Turism de agrement

Turism curativ

Turism sportiv

Turism religios

Turismul cultural implică cele mai diverese categorii sociale și de vârstă și constă în vizitarea localităților rurale a caror distincție se datorează existenței monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor ș.a.m.d. sau participarea la desfășurarea unor sărbători sau datini tradiționale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viața comunității : hramuri, nunți etc.)

Turismul de agrement constă în petrecerea parțială sau integrală a concediului individual sau cu familia, într-un spațiu de cazare (casă, cameră mobilată) existent în mediul turistic. Turistul este tentat să observe natura, să o cunoască și chiar să se integreze în ea prin diferite activități, să înțeleagă trdițiile și mentalitățile locului respectiv.

Turismul curativ este favorizat de existența unor condiții climatice favorabile (absența poluării, predominarea calmului atmosferic, aeroionizare negativă), prezența izvoarelor de ape minerale, cu proprietăți terapeutice, a apelor termale, a salinelor, asociate eventual cu posibilități de aplicare a remediilor consacrate în medicina populară. Existența disponibilităților de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care poate rivaliza cu cele din stațiunile balneare și climaterice consacrate.

Turismul sportiv se poate desfășura în condiții optime, spațiul rural fiind un spațiu important pentru susținerea activităților sportive ca cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarnă, orientare turistică, uneori căpătând o nuanță de turism de aventură prin practicarea sporturilor extreme.

Turismul religios poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin conturarea unor destinații certe, atracții mari fiind unele mănăstiri precum cele din Maramureș (Rohia și Bârna), Cluj, Brașov (Sâmbăta de jos), Alba (Poșoga) etc., așezămintele religioase Putna, Moldovița, Sucevița, Voroneț, Humor, Agapia, Neamț, Tismana, care au intrat de mult timp în sfera atracției turistice, dar și mănăstirile din Dobrogea: Peștera și mănăstirea Sf. Andrei, mănăstirile Dervent, Celic Dere și Cocoșul din nordul provinciei.

Conceptul de piață agroturistică [74, 54] poate fi definit ca sfera economică de confruntare a ofertei cu cererea de servicii agroturistice. Satisfacerea nevoii turistice [127] este însoțită și de cumpărarea unor mărfuri, unele aflate în legătură directă cu produsul agroturistic, fiind integrate acestuia, altele ocazionate de acesta. Piața serviciilor agroturistice și piața marfurilor se află, de regulă, în raporturi de completare și ele evoluează sub influența a numeroși factori dintre care esențiali sunt :

volumul, structura și calitatea resurselor agroturistice ;

gradul de amenajare agroturistică ;

nivelul de dezvoltare a infrastructurii.

Oferta agroturistică este formată din ansamblul atracțiilor care pot determina vizitarea anumitor zone de către turiști, precum și capacitatea rețelei (baza tehnică, infrastructura) de a satisface, în anumite condiții, cererea populației.

Altfel spus, oferta agroturistică include totalitatea resurselor naturale (peisaje, climă, vegetație, faună) și cultural – istorice (monumente istorice, arhitectură, muzee, case memoriale, elemente de etnografie, folclor, artă populară etc) împreună cu baza materială aptă să le valorifice prin programme agroturistice.

Baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor țărănești amenajate pentru primirea turiștilor (pensiuni agroturistice) atestate în acest ses și racordate la o anumită formă de organizare. O gospodărie atestată este încadrată într-o categorie de confort, după criterii prestabilite.

Oferta agroturistică prezintă o structura complexă, atăt datorită diversității elementelor componenete, cât și diversității consumatorilor.

Elementele constitutive ale ofertei nu se bucură de aceeași importanță în cadrul ordinii stabilite de către consumator pentru satisfacerea nevoii turistice. De aceea, este foarte important modul în care ofertantul combină aceste componente venind în întâmpinarea consumatorului.

Produsul rural reprezintă ansamblul de prestații oferite care să răspundă nevoilor și așteptărilor vizitatorilor. Oferta agroturistică este formată în principal din: masă, cazare, petrecerea timpului liber, vizitarea și familiarizarea cu exploatațiile rurale, informații turistice.

Activitățile de agroturism [98] gravitează în jurul fermelor și a pensiunilor agroturistice. În afară de cazare, aici se poate prepara și servi masa, sau se pot utiliza spațiile de joacă pentru copii, parcările locurile de picnic. Pentru prepararea hranei sunt folosite produse proaspete din ferma agroturistică.

Pentru petrecerea timpului liber oferta înseamnă: vizitarea unor zone apropiate cu potențial peisagistic semnificativ (ex. Delta Dunării), a unor puncte turistice de interes (muzee, manastiri, ateliere de artizanat, rezervații natuarale, vestigii istorice) sau a unor ferme zootehnice. Alte programe vizează efectuarea unor tratamente balneare, practicarea turismului ecvestru, sau participarea la spectacole folclorice, religioase etc.

Turiștilor trebuie să li se pună la dispoziție un evantai de servicii locale comerciale (magazine, mici restaurante), poștale, de telefon, transport, închiriere de echipament sportiv, birouri de schimb valutar și să beneficieze de informații turistice, ample și clare.

Calitatea serviciilor agroturistice trebuie susținută de către un personal tot mai bine calificat [36,37].

3.4 TENDINȚE DE DEZVOLTARE ALE AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA / THE TENDENCIES OF AGROTOURISM DEVELOPMENT IN ROMANIA

Agroturismul este o formă particulară de turism, cuprinzând atât activitatea turistică propriu – zisă (cazare, pensiune, prestări servicii, sport, distrcție etc.) cât și activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiștilor (activități productive și de prelucare a produselor agricole în gospodărie și de comercializare a acestora).

Agroturismul reprezintă deci un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, silvic, turistic, uman și tehnico-edilitar, având ca scop ridicarea nivelului de viață al locuitorilor [63, 64].

Agroturismul [20] poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local, regional și național prin :

folosirea durabilă a resurselor turistice ;

menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural ;

dezvoltarea ofertei și a infrastructurii generale și tehnico-edilitare.

Deși primele pensiuni agroturistice au apărut în peisajul turistic în 1995, datorită ponderii foarte mici, de numai patru unități, prezentarea publică a activității de agroturism în publicațiile statistice a început un an mai târziu.

Din punct de vedere teritorial cele mai multe sunt situate în regiunea de centru (Harghita, Sibiu si Brașov, urmată de regiunea de nord-vest (Maramureș, Cluj, Sălaj și Satu Mare) și de regiunea nord-est (Suceava, Neamț).

În sfera turismului, agroturismul are o pondere destul de mică în raport cu celelalte categorii, dar prin îmbunătățirea calitativă a ofertei în acest domeniu, și prin extinderea zonelor de practicare a agroturismului spre sud – estul țării (Delta Dunării și litoralul Mării Negre), există speranțe că această pondere va crește sistematic [25].

O imagine a gradului de confort a pensiunilor agroturistice în raport cu situația pe total – la nivelul anului 2007 – poate fi pusă în evidență în tabelul 3.1:

Tabelul 3.1 / Table 3.1

Gradul de confort al pensiunilor / Pensions Comfort degree

Sursa : Buletine informative ANTREC

Figura 3.4 / Figure 3.4

Pensiuni turistice și agroturistice / Touristic and agrotouristic pensions

Numărul de pensiuni turistice este net superior numărului de pensiuni agroturistice, atât în anul 2002, cât și în anul 2007. Acest fenomen poate fi explicat și prin faptul ca multe pensiuni agroturistice nu sunt omologate.

Din figura 3.5 se poate observa că turiștii preferă pensiunile cu un grad de confort mediu, cât și cele care nu sunt clasificate, datorită prețurilor mai accesibile și a numarului mai mare al acestora.

Figura.3.5 / Figure3.5

Gradul de confort în pensiunile turistice / Touristic pensions comfort degree

Figura 3.6 / Figure3.6

Gradul de confort în pensiunile agroturistice / Agrotouristic pensions comfort degree

Din punct de vedere al confortului, pensiunile agroturistice cele mai numeroase, atât în 2002, cât și în 2007, sunt cele de 2 stele, cele de 4 și 5 stele fiind practic inexistente, observându-se că și în turism ponderea acestora este destul de mică (figura 3.6).

În ceea ce priveste numărul de turiști cazați, potrivit aceleași surse, se înregistrează o creștere semnificativă a numărului de turiști de la 2000, în 2002, la 12000, în 2007, respectiv numărul de înnoptări a crescut de la 1000 la 8000.

Se impune realizarea unor programe de dezvoltare durabilă prin care să se valorifice eficient această resursă, deosebit de importantă pentru economia românească, prin atragerea unor surse financiare autohtone și străine care să ducă la o corelare mai bună între dezvoltarea extensivă și cea intensivă din acest sector, în corelație cu dezvoltarea infrastructurii, folosirea tehnicilor promoționale moderne, reciclarea prin cursuri de informare și calificare a personalului din aceste unități, crearea unor asociații care sa poată asigura o gamă largă de servicii complementare. Toate acestea ar putea fi posibile prin aplicarea unui management modern și performant, care ar avea drept efect o creștere a puterii economice și ridicarea standardului de viață al populației.

3.4.1 Alternative de dezvoltare a ofertei turistice rurale și agroturistice / Alternatives of developing the rural touristic and agrotouristic offer

Dezvoltarea ofertei turistice este posibilă dacă se vor găsi într-un interval de timp convenabil cele mai potrivite soluții de organizare și finanțare a revigorării agroturismului [29].

În momentul de față se desprind trei astfel de alternative de dezvoltare a ofertei turistice :

Amenajarea simplă a gospodăriilor țărănești, a construcțiilor existente în aceste gospodării pentru practicarea agroturismului care să asigure servicii de cazare, masă, agrement etc., la prețuri accesibile unui segment larg al populației și anume al aceluia cu venituri mici ;

Realizarea în actualele gospodării (ferme familiale) a unor constructii noi, bine dotate cu facilități moderne, cu ofertă de servicii de înaltă calitate adresate segmentului de populație și anume al aceluia cu venituri mari, sau adresate turismului internațional;

Diversificarea și îmbunătațirea calității serviciilor actualilor ofertanți din fermele și pensiunile agroturistice în funcțiune.

Oricare din aceste alternative poate fi aplicată în funcție de un șir de factori de ordin economic, social și politic care vor caracteriza evoluția societății românești.

Pentru ca cererea pentru produsele agroturistice să se mărească și ținând cont de condițiile specifice și de forța economică a comunităților rurale, se pot organiza sau dezvolta acțiuni cu caracter permanent sau pentru perioade bine precizate, astfel încât să existe o atracție reală pentru un număr căt mai mare de turiști care vor opta pentru servicii cât mai complexe:

organizarea unor festivaluri folclorice

organizarea de concursuri anuale pentru coruri și pentru soliști de muzică

populară

târguri și concursuri zonale pentru: produse agroalimentare, produse de

artizanat,

animale ;

întâlniri ale fiilor satului ;

sărbătoarea pădurii ;

concursuri de pescuit ;

concursuri pe meserii tradiționale (locale);

inițiere în mesteșugurile populare;

învățarea jocurilor populare;

inițiere în arta echitației;

organizarea de vânători;

organizarea turismului pentru copii prin amenajări specifice.

Pentru o mai bună coordonare a funcționării și a dezvoltării ofertei agroturistice se impun următoarele măsuri:

Realizarea unei bănci de date și a unei monitorizări prin indicatori specifici

care să evidențieze noi oportunități de sprijinire a activității de agroturism;

Elaborarea codurilor de practică pentru agroturism;

Dezvoltarea și simplificarea formelor de finanțare pentru dezvoltarea

activităților agroturistice;

Îmbunătățirea calificării lucrărilor în domeniu;

Dezvoltarea relațiilor de parteneriat între localități rurale cu potențial

agroturistic din România și din alte țări.

3.5 VALORIFICAREA POTENȚIALULUI RURAL ROMÂNESC / CAPITALIZATION OF THE ROMANIAN RURAL POTENTIAL

România este o țară mai puțin agrară, dar cu siguranță, mai mult de 50% rurală, în care mediul și activitațile de la sate, cu tot ce are pozitiv sau negativ, s-a conservat uimitor.

Cadrul natural și modul de viață « la țară » sunt cele mai aproape de imaginea tradițională, în care satul relevă legatura omului cu natura, observată și în Europa Occidentală (« operațiunea satele românești » – rețeaua turistică « Au pays des vilages roumains, Bruxelles, 1995 ») [57].

Satul Românesc dispune de un potențial remarcabil, care însumează resursele naturale, cât și cele antropice și prin valorificarea acestora se amplifică imaginea României dincolo de granițe.

Mediul rural românesc este cel mai bine exemplificat prin vizitarea celui mai mare muzeu în aer liber din Europa, Muzeul satului din București sau în eco-muzeele din Dumbrava Sibiului, Râmnicu Vâlcea și Baia Mare sau de exponatele prezente în muzeele din Câmpulung Moldovenesc – Muzeul lemnului și Sighetul Marmației – măști și artă populară.

3.5.1 Potențialul natural al satului românesc / The natural potential of the Romanian village

România este situată în Europa, la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord și aproximativ la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și Munții Ural, așezată la răspântie, cu un teritoriu format în mod egal: 31% munți, 36% dealuri și podișuri, 33% câmpii și lunci, care respectă regulile echilibrului și armoniei[4].

Clima temperat – continentală, rețeaua radială de râuri și izvoare din lanțul Carpatic, apele minerale și termale cu proprietăți curative, pășunile și fânețele, pădurile de rășinoase și foioase, lacurile și iazurile, Delta Dunării, luncile și câmpiile constituie separat sau la punctul de întâlnire peisaje cu puternică personalitate, pline de căldura locuitorilor.

Spațiul românesc este denumit Carpato-dunăreano-pontic: carpatic prin relief, dunărean prin rețeaua de apă și pontic prin deschiderea la Marea Neagră.

3.5.2 Potențialul antropic al satului românesc / The anthropic potential of the Romanian village

Resursele de origine etnografică [57] ocupă un rol distinct în cadrul obiectivelor rurale de proveniență antropică, în primul rând prin specificitatea lor, știut fiind că fiecare etnie posedă un patrimoniu propriu spiritual și material rezultat din evoluția conștiinței sale în timp și a răspândirii populației în spațiu. Din această cauză, oamenii proveniți din afara teritoriului unei zone sau aparținând altei etnii vor asimila acest patrimoniu, ce va reprezenta pentru ei, însușirile unicității și ineditului adesea absolute.

O caracteristică a resurselor etnografice [18] este îmbinarea permanentă a edificiilor și obiectivelor cu o funcție atractivă, cu manifestările ce se desfășoară într-un cadru adecvat, apărând o simbioză a matereiei cu spiritul.

Destinul patrimoniului etnografic relevă astăzi situații aparent paradoxale, ponderea sa minimă regăsindu-se în țările cele mai puternic industrializate și urbanizate, în vreme ce resursele cele mai bogate se află în țările în curs de dezvoltare, deoarece cultura populară veritabilă este apanajul vieții rurale, cu tradiții conservate și îmbogățite prin experiența propriilor creatori.

Dintre evenimentele atractive antropice, o importanță majoră prezintă :

ocupațiile și meșteșugurile ;

portul, jocurile și cântecele populare;

sărbătorile tradiționale;

arhitectura , așezările.

Deasemenea potențialul antropic mai cuprinde și infrastructura generală (rețeaua de comunicații, rețele de apă și canalizare, electricitate, rețeaua sanitară etc) care din păcate în unele spații rurale se află la un nivel inferior sau chiar lipsesc.

Valorificarea ineditului satului românesc și a « personalității sale geografice » își pune amprenta asupra redresării și vitalizării activității locale prin :

reactivarea meșteșugurilor și dezvoltarea serviciilor într-o gamă diversificată care să asigure un echilibru ocupațional și o fixare a locurilor de muncă ;

stimularea unor activități alternative sau paralele aducătoare de venituri suplimentare (turismul rural) ;

promovarea și stimularea economiilor locale de prelucrare a produselor alimentare și nealimentare ;

organizarea formelor de asociere într-o gamă diversificată: gospodării de microproducție familiale, asocieri familiale de microproducție, asociații profesionale, etc.;

crearea unei structuri instituționale locale și de parteneriat « public – privat » ;

legislația promovată să cuprindă problemele reale ale spațiului rural, inclusiv protecția socială;

Principalele direcții care trebuie vizate pentru valorificarea potențialului rural sunt:

restabilizarea gospodăriilor țărănești și a întregii politici agrare;

stimularea activităților non-agricole complementare, în mod deosebit prin crearea de noi unități economice îndeosebi agroproductive și de servicii și prin valorificarea potențialului turistic și agricol;

selectarea unor localități specifice zonelor etnografice românești pentru finanțarea etapizată a unor proiecte de amenajare complexă pentru turismul rural;

elaborarea de studii și proiecte de amenajare locală a spațiului rural mai ales ca proiect pentru practicarea sporturilor, agrementului și divertismentului cultural, programe turistice pentru a oferi turiștilor în zonele rurale o gamă cât mai variată de ocupații și atracții.

Valorificarea resurselor satului românesc se poate face prin diferite târguri, festivaluri, cursuri care vin să întregească imaginea favorabilă a satului românesc, dar în principal prin agroturismul care contribuie la introducerea în circuitul turistic intern și internațional a unor variate condiții naturale și la valorificarea tezaurului de cultură tradițională sau contemporană a întregului potențial cultural – istoric din spațiul rural.

Această activitate cu o vastă cuprindere, are la bază trei elemente interdependente:

atracția față de frumusețile naturale, etnografie, de noutatea, farmecul și evenimentele specifice vieții la țară;

cazarea și masa care, chiar dacă nu sunt la standardele hoteliere trebuie să fie de calitate și oferite cu ospitalitate;

transportul, deoarece căile de acces spre mediul rural sunt vitale pentru asigurarea unui flux continuu de turiști.

3.6 INTEGRAREA TURISMULUI ȘI AGROTURISMULUI ROMÂNESC PE PIAȚA TURISTICĂ EUROPEANĂ / INTEGRATION OF TOURISM AND AGROTOURISM WITHIN THE EUROPEAN TOURISTIC MARKET

3.6.1 Semnificația procesului de integrare turistică europeană / The significance of the European touristic integration

Turismul [124], prin natura sa, presupune un intens proces de integrare, pe mai multe planuri: la nivelul individului, la nivelul întreprinderii, la nivelul regiunilor și statelor, la nivelul economiei mondiale. Libera circulație a oamenilor reprezintă premisa de bază a încadrării turismului în existența economică și socială a omenirii.

Integrarea turistică europeană[42], are ca scop dezvoltarea turismului, concomitent cu protecția mediului și creșterea calității serviciilor. În cazul României, această direcție de acțiune s-a circums procesului mai amplu de integrare generală a economiei în Uniunea Europeană.

Conform acordului de asociere (art. 90, Monitorul Oficial, partea I, nr. 73 din 12 aprilie 1993) principalele obiective și direcții ale integrării turismului romănesc în structurile europene, se referă la:

Armonizarea reglementărilor legislative și a sistemelor specifice turismului și agroturismului;

Integrarea ofertei turistice (agroturistice) românești în circuitul turistic (agroturistic) european;

Eliminarea obstacolelor din calea mișcării libere a cetățenilor români care doresc să călătorească în afara granițelor țării și a cetățenilor străini care doresc să viziteze Romănia;

Facilitarea comerțului turistic și încurajarea schimburilor turistice între tineri;

Dezvoltarea și promovarea unui turism (agroturism) durabil, pe principii ecologice, combaterea poluării în general și în special în zonele turistice de mare atractivitate;

Sporirea fluxului de informații turistice (agroturistice) prin rețeaua internațională, bazele de date etc.,

Acordarea de asistență tehnică pentru dezvoltarea infrastructurii necesare turismului;

Asigurarea și menținerea pe plan intern a unui climat de securitate și siguranță a turiștilor ;

Participarea României la organizații turistice europene corespunzătoare, intensificarea contactelor întreprinzătorilor români cu agenți din alte țări, beneficierea de programe de asistență tehnică pentru turism (agroturism).

În esență, înfăptuirea acestor obiective conduc la racordarea turismului și agroturismului românesc la circuitul turistic și agroturistic internațional, asigurarea capacității acestuia de a primi și satisface o cerere străină care are gusturi și obiceiuri foarte exigente de confort, securitate, calitate a echipamntelor și serviciilor, ceea ce va echivala cu recâștigarea unor importante piețe turistice din Europa și din lume. În același timp, prin aderarea României la Uniunea Europeană, turismul și agroturismul nostru a intrat într-o concurență intensă, cu urmări pozitive pe multiple planuri.

3.6.2 Tendințe în turismul și agroturismul European / The tendencies of the European tourism and agrotourism

Turismul rural este un fenomen vechi de decenii în statele occidentale ale Europei, unde cazarea turiștilor s-a practicat într-o manieră mai mult sau mai puțin organizată.

În acest context, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor [46].

În figura 3.7 este prezentată ponderea populației din diferite țări ale Uniunii Europene, pentru diferite destinații [13]:

Figura 3.7 / Figure 3.7

Ponderea principalelor destinații turistice în UE / The weight of EU main destination

Turismul rural și agroturismul au evoluat diferit în fiecare țară, deosebind-se foarte mult la capitolul dotări și servicii, fiecare țară având punctele sale forte și potențialul său propriu, care permit dezvoltarea spațiilor rurale.

Figura 3.8 / Figure 3.8

Sigla EUROGITES / EUROGITES’ logo[13]

În anul 1990 – Anul turismului, a fost înființată EUROGITES, organizație care acoperă întreaga Europă geografică și are următoarele obiective [13]:

definirea ofertelor turistice în mediul rural și stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural din Europa;

crearea băncii de date cu informații despre fiecare organizație membră;

codificarea produsului “Turism rural”, astfel încât produsul să fie recunoscut la prima vedere;

atragerea de noi clienți pentru turismul rural și descoperirea spațiului rural;

ajutorul financiar și logistic pentru toate țările în care turismul rural se află în faza de organizare.

În ciuda înregistrării unei creșteri mai puțin rapide decât în alte regiuni ale lumii, Europa își păstrează supremația în cazul sosirilor de turiști internaționali, deținând în perioada 1990-1995 între 62,4% si 60% din piața mondială a sosirilor de turiști, fiind urmată de continentele americane și zona Asiei de est și a Pacificului.

Clasamentul principalelor destinații pe țări confirmă ponderea principală a continentului european cu 13 țări receptoare în primele 20 țări de pe glob și cu o puternică concentrare a fluxurilor turistice în 5 principale destinații ale Europei (Franța, Spania, Italia, Ungaria și Marea Britanie), care absorb mai mult de jumătate din aceste fluxuri.În ceea ce privește Europa ca destinație, în perioada 1990-1995 cererea turistică internațională înregistrat o creștere anuală de 2,3% cu fluctuații anuale determinate de factori conjuncturali internaționali și prezintă următoarele caracteristici :

peste 75% din cererea pentru această destinație este acoperită de însăși țările europene care rămân principalele piețe turistice emițătoare pentru Europa;

masiva concentrare a cererii în zona Europei Occidentale și a Europei de Sud, care dețin între 70-66% din totalul sosirilor de turiști străini în țările europene;

creșterea cererii turistice a populației țărilor central și est-europene pentru zona Europei Occidentale și de Sud, ca urmare a liberalizării regimului călătoriilor în străinătate;

creșterea fluxurilor de turiști în interiorul regiunii central și est-europene, unde s-au înregistrat ritmuri anuale de creștere, mai mari decât ritmul mediu pe continent. Această zonă deținea 21,6% din piața europeană a sosirilor de turiști, iar patru țări – Cehia, Slovenia, Ungaria, Polonia – dețineau împreună mai mult de 80% din totalul sosirilor în această zonă. Țările Europei centrale și de Est, deși dețineau în 1994 peste 21% din piața europeană a sosirilor de turiști, în ceea ce privește încasările din turismul internațional, acestea dețin numai 6,6% la aceeași dată.

La aceste aspecte cantitative privind liberalizarea călătoriilor, se adaugă, în același sens, micșorarea obstacolelor formale pe continentul european. Schimburile turistice sunt facilitate mai ales în interiorul Uniunii Europene unde nu există nici un obstacol material sau formal.

În cadrul pieței Europei există două mari centre ale industriei turistice [146]: Europa de Nord și Europa de Sud. Primul centru cuprinde statele puternic emițătoare de turiști, iar al doilea are un caracter net receptor. Comlplementaritatea între aceste centre susține ritmul înalt al integrării turistice în Europa, care la rândul ei sprijină circulația intraeuropeană.

În rândul factorilor care favorizează circulația turistică în cadrul Europei figurează și politicile comune în diferitele domenii (fiscal, valutar, transport, asistență medicala) care, prin facilitățile ce le cuprind permit o mai rapidă circulație, scurtarea intervalului de timp din momentul manifestării cererii până în momentul materializării consumului turistic.

Un rol important în procesul de integrare turistică îl joacă și asociațiile profesionale care activează la nivelul Comunității Europene. Menționăm în acest sens Federația Universală a Asociației Agențiilor de Voiaj (FUAAY) și Asociația Europeană a Companiilor din Aviația Civilă (ECAC).

3.6.3 Direcții de integrare Europeană a turismului / The directions of European integration of tourism

Pornind de la tendințele și particularitățile pieței turistice europene, turismul românesc dispune de mai multe posibilități de acțiune pentru accentuarea integrării sale [154].

Este cunoscut că în motivarea alegerii României ca destinație turistică, centrul de greutate îl reprezintă elementele atractive ale ofertei, cele funcționale fiind acceptate pentru a beneficia de primele. În aceste condiții, dezvoltarea și modernizarea produsului turistic național constituie unul din factorii hotărâtori în creșterea competitivității ofertei pe piața internațională.

Realizările în domeniul valorificării potențialului turistic al României sunt încă modeste și în nici un caz, nu sunt la nivelul cerut de standardele de competitivitate [45]. Pe baza analizei efectuate, în perioada următoare, eforturile se cer orientate în câteva direcții principale :

Orientarea investitorilor români și străini pentru realizarea de noi obiective turistice în zona montană (valorificarea doar în proporție de 15-20%), în stațiunile de odihnă și sporturi de iarnă existente, în zone noi din Munții Apuseni, Lotrului, Căpățănii, Maramureșului, Parâng ș.a.);

Revigorarea turismului balnear prin acțiuni complexe de modernizare a stațiunilor lansate în turismul internațional, de dezvoltare a spațiilor lansate de cazare și a bazelor de tratament din stațiunile de interes național și crearea unor noi stațiuni de interes local care să valorifice factorii naturali de cură și tratament tradițional;

Dezvoltarea accentuată a turismului religios;

Modernizarea infrastructurii stațiunilor de pe litoralul românesc al Mârii Negre, prin ridicarea gradului de confort din hoteluri și restaurante, dezvoltarea agrementului de incintă în complexele hoteliere și asigurarea dotărilor necesare agrementului din stațiuni;

Organizarea științifică și controlul turismului în rezervația Biosferei Delta Dunării;

Desfășurarea unui turism pe baze ecologice în toate zonele țării.

În urma integrării europene o atenție deosebită trebuie acordată produselor turistice de excepție de care dispunem, produse de o valoare incontestabilă, recunoscute pe plan universal.

O arie deosebită de integrare turistică europeană este Dunărea, fluviu cu o lungime de 2860 km, care străbate opt state, axă de intensă circulație între țărileEuropei Centrale și de Est.

Dunărea asigură multor state ieșirea la Marea Neagră, iar canalul Reihn – Main – Dunăre permite circulația navelor fluviale atât spre Marea Neagră cât și spre Marea Nordului. Croazierele pe Dunăre au fost înscrise în ruta lor escale de renume: Salzburg, Linz, Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad, Orșova, Giurgiu, Oltenița, Brăila, Galați, Tulcea. Prin canalul Dunăre – Marea Neagră se poate ajunge la Constanța și pe litoralul romănesc al Mării Negre. În aceste condiții, extinderea croazierelor pe Dunăre și organizarea unor aranjamente combinate (croazieră + programe de vizitare în interiorul țării) pot contribui la valorificarea atracțiilor naturale și cultural-istorice cu caracter de unicat în zonă.

Deasemenea o atenție deosebită trebuie dată serviciilor de cazare, care alături de cele de transport, alimentație și agrement pot reprezenta un factor important de stimulare a cererii turistice. Din acest punct de vedere, volumul și calitatea necorespunzătoare a structurilor de primire (echipamente de cazare uzate, lipsa de confort și igienă a multora dintre ele), insuficiența și varietatea redusă a dotărilor de agrement etc., reduc șansele de valorificare a resurselor turistice deosebite de care dispune România.

Dacă sub aspect cantitativ dispunem de o capacitate de cazare acceptabilă, îndeosebi în cadrul țărilor din Europa Centrală și de Est, sub aspect calitativ, se impun schimbări esențiale.

Îndeosebi pe litoral capacitățile de cazare construite in perioada 1970 – 1985 au fost realizate la un nivel standard de confort redus. De aceea, paralel cu modernizările necesare la capacitățile existente, în vederea creșterii ponderii numărului de locuri cu un confort superior sunt necesare și alte restructurări.

După regimul de funcționare (permanente și sezoniere), în România numai 56,4% din numărul de camere din unitățile cu activitate hotelieră au funcționare permanentă. Peste 40% din totalul locurilor din unitățile cu activitate hotelieră se află în stațiunile de pe litoral, iar dintre acestea doar 5,9% au funcționare permanentă.

Sub aspectul capacităților unităților [34], în România capacitatea medie de cazare a unui hotel este de 100 camere, în timp ce în Franța este de 28 de camere. Deși, în principiu, hotelurile mari se dovedesc mai eficiente, fărâmițarea parcului în hoteluri relativ mici le face mai ușor accesibile, venind în întâmpinarea turiștilor.

În cadrul Europei Centrale și de Est, Bulgaria, este considerată, drept singura concurentă majoră, deoarece ea oferă aceeași diversitate a produsului turistic la prețuri similare și acordă o mai mare atenție serviciilor. Cehia și Ungaria sunt menționate ca destinații turistice rivale în ceea ce privește circuitele turistice și turismul balnear.

Dintre celelalte zone ale Europei, din studiile existente se menționează Franța care este interesată în turismul românesc balnear și circuitele culturale și istorice, Germania și Țările Scandinave care sunt interesate în petrecerea concediului pe litoralul Mării Negre.

Cererea din partea Spaniei este orientată spre turismul montan, balnear și circuitele turistice.

Regatul Unit este una din sursele occidentale importante pentru turiști din România, cererea fiind mai constantă decât în cazul altor țări generatoare de turiști și îndreptată spre sporturile de iarnă și turismul de litoral.

În concluzie, analiza concurenței pe care o are de înfruntat România se concentrează în special asupra unor țări din regiunile Europei de Est și Sud-Est. Țările care sunt de cea mai mare relevanță pentru România ar fi: Bulgaria, Cehia și Slovacia, Grecia și Ungaria.

Prin prisma impactului integrării europene, apare deci necesar să se întreprindă acțiuni intense de modernizare a unităților de cazare și a dotărilor de agrement, în vederea alinierii la standardele de confort și utilitate europene.

3.6.4 Cooperarea Europeană în domeniul turismului rural / The European cooperation in the rural tourism domain

Dincolo de relațiile competitive, un lanț de locuințe ale locuitorilor satelor sunt din ce în ce mai angajate în acțiuni de cooperare europeană, cu un caracter bilateral sau multilateral la nivel interregional, transnațional, în scopul avantajului reciproc al fiecărui partener prin acțiuni comune de promovare a serviciilor turistice [149].

Este important să semnalăm două inițiative:

EURAGRITOUR – reunește periodic rețele ale sindicatelor naționale ale agricultorilor și ale asociaților, camerelor agricole pentru a trata probleme specifice, sociale și fiscale puse de dezvoltarea activității turistice în cadrul exploatărilor agricole pentru o apropiere la nivel global comunitar în scopul diversificării activității în turismul rural, în special în ceea ce privește primirea turiștilor în cadrul fermelor, la inițiativa unui grup al Organizației profesioniștilor din agricultură a Comunității (COPA – COGECA), care a publicat un document de prezentare a rețelei sale în cadrul Anului European al Turismului – 1990.

EUROGITES – pentru cazarea turiștilor în spațiul rural european s-a creat, la inițiativa EUROTER și “Federation Nationale des Gites de France », o asociație numită « Federation des Eurogites », care este o asociație de drept privat francez, care în prezent acoperă 15 lanțuri de locuințe din 10 țări europene. Marca EUROGITES a fost adoptată și îmbunătățită, iar pentru promovarea comună a acesteia a fost publicat, pentru saloanele de la Berlin, Bruxelles și Paris, un document ce informa publicul despre rețeaua EUROGITES, fiind puse în practică mijloace de comercializare colectivă și mijloace de asistență tehnică pentru țările Europei Centrale și de Est, căutându-se mijloace de armonizare a normativelor existente în țările europene.

Convergența dintre obiectivele EURAGRITOUR (sector agricol în spațiul Uniunii Europene) și ale Federation des EUROGITES [146] (cazarea turiștilor la săteni și în ferme în spațiul Uniunii Europene) ar trebui să faciliteze cooperarea între cele două grupuri, prin esență, complementare și prin natura lor partenere posibile.

CAPITOLUL IV / CHAPTER IV

PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI ÎN TURISM / THE IMPROVEMENT OF TOURISM MANAGEMENT

4.1 STRATEGIA MANAGERIALĂ ÎN TURISM / THE MANAGERIAL STRATEGY FOR TOURISM

Elementul hotărâtor [16] în dezvoltarea turismului românesc îl constituie definirea unei concepții realiste privind valorificarea potențialului turistic și obiectivele dezvoltării acestuia, ținând seama și de tendințele semnalate pe plan internațional, cu precădere european, în domeniul opțiunilor de călătorii și petrecere a vacanțelor manifestate atât de turiștii străini, cât și de cei autohtoni.

Și în România [51], turismul este considerat o industrie de export, care generează schimburi cu străinătatea și creează locuri de muncă. Industria turismului diferă de alte industrii de export prin faptul că potențialul client vine în România pentru produs, și nu este trimis produsul în țara clientului, așa cum se întâmplă în mod normal cu alte industrii.

Evaluarea industriei turistice [117] a României indică faptul că turismul este una dintre industriile de export ale țării noastre, care poate concura efectiv cu alte țări. Există totuși anumite probleme privitoare la standardele produsului și ale serviciilor, comercializarea și publicitatea, cultura, mediul, organizarea și legislația, care trebuie depășite pentru realizarea potențialului.

Depășirea acestor dificultăți necesită investirea de resurse în turism și în sectoarele adiacente, și de aceea este necesară o politică clară în privința turismului

Figura 4.1 / Figure 4.1

Strategia națională de turism / National strategy of tourism

Strategia națională în turism [86] vizează următoarele direcții de acțiune (figura 4.1):

alinierea turismului la standardele europene;

creșterea competitivității ofertei turistice prin valorificarea optimă a potențialului turistic, modernizarea, dezvoltarea și diversificarea structurilor turistice;

schimbarea conceptelor manageriale de ansamblu și la nivel de întreprindere;

diversificarea și creșterea calității serviciilor turistice și conexe;

schimbarea imaginii, în Europa și în lume, despre România ca țară turistică;

recâștigarea piețelor externe tradiționale pierdute, și pătrunderea pe noi piețe

emitente;

dezvoltarea și diversificarea turismului pentru segmentele tineret și vârsta a

treia, în principal pentru populația autohtonă;

facilitarea accesului în țară al turiștilor străini sosiți pe cont propriu, prin

fluidizarea traficului la punctele de frontieră;

diversificarea și creșterea ofertei de agrement în toate formele de turism.

Etapele necesare proiectării și implementării strategiei constau în:

– determinarea obiectivelor

– selectarea unei variante strategice

– pregătirea planului general (pe termen lung și pe termen scurt)

– implementarea strategiei și evaluarea performanțelor

Aplicarea strategiei este realizată printr-o serie de tactici, acestea reprezentând acțiuni practice cu ajutorul cărora potențialul se valorifică în modul cel mai eficient, adaptându-se condițiilor impuse de piață și orientându-se în același timp spre atingerea obiectivelor strategice.

În cazul sectorului turistic [88], măsurile strategice pentru industria turismului propuse în planul general vizează:

– mărirea câștigurilor din schimburile externe și a contribuției turismului la economie, prin modernizarea și diversificarea produsului turistic, crearea unei imagini pozitive, marketing și promovare;

– creșterea calității și sporirea gamei produselor turistice care implică resursele istorice și culturale;

– îmbunătățirea impactului turismului asupra mediului și îmbunătățirea în general a mediului din zonele și de pe itinerarile turistice;

– o mai mare conștientizare a nevoilor turiștilor și îmbunătățirea instruirii pentru satisfacerea acestor nevoi;

– structurarea funcției de marketing, pentru atragerea sectorului comercial și restabilirea credibilității României pe piețele furnizoare, împreună cu o strategie și un program de marketing planificat, pentru mărirea aportului pieței;

– stabilirea de priorități în propunerile de infrastructură generală, pentru depășirea dificultăților existente în turism;

– încurajarea investițiilor străine în turism, prin oferirea de asistență în domeniul legislației și fiscalității;

– inițierea și negocierea unor acorduri internaționale în domeniul turismului;

– creșterea coordonării și cooperării dintre sectoarele economiei naționale, în planificarea și executarea inițiativelor în folosul industriei turistice;

– încurajarea concurenței pe piața liberă;

– atragerea și instruirea comunităților locale și regionale în turism, pentru sporirea câștigurilor locale.

Modalitatea de implementare a măsurilor stabilite anterior reprezintă un aspect foarte important și necesar în cuantificarea cu ajutorul indicatorilor, a rezultatelor obținute în urma aplicării acestor măsuri.

În procesul de implementare s-a constatat apariția unei serii de probleme tipice. În cazurile bune, schimbările strategice impuse de implementare au fost mai lente, rezultând întârzieri și costuri neprevăzute. În cazurile rele, planurile strategice nu au avut efect la nivelul pieței. Cauza acestora este fenomenul de rezistență la schimbare, rezistență datorată neînțelegerii beneficiilor care ar putea fi aduse de noua strategie. Fenomenul ar putea fi cauzat fie de lipsa competenței strategice (managementul strategic de succes are o competență managerială foarte diferită), fie de rezistența comportamentală (percepția greșită, frica).

Firmele de turism au beneficiat de atenția deosebită acordată de Uniunea Europeană, strategiile și politicile elaborate în decursul timpului într-o viziune europeană fiind centrate către acestea.

Primul pas în elaborarea strategiei manageriale [68] constă în definirea clară a piețelor pe care firma de turism își propune să concureze. Se vor urmări în principal tendința de evoluție a pieței potențiale, segmentarea pieței, dar și influența factorilor conjuncturali asupra pieței. Aceste aspecte presupun studierea cu atenție a sectoarelor de activitate și a concurenților cu care va intra în competiție.

Etapa următoare constă în identificarea principalilor concurenți pentru fiecare segment de piață pe care agenția îl vizează. Managerul trebuie să-și cunoască temeinic nu numai propria firmă și potențiala clientelă, ci trebuie să extindă această cunoaștere și în sfera competitorilor. Pentru a câștiga este necesar să ai o strategie mai bună decât a celor cu care te confrunți. Este esențial ca întreprinzătorul să folosească toate sursele de informații despre concurenții săi tradiționali și mai ales a celor neașteptați (punctele forte și punctele slabe ale acestora).

De asemenea, managerul trebuie să aibă în vedere punctele forte și punctele slabe ale propriei firme în comparație cu competitorii, studierea acestora putând sugera idei și soluții noi pentru îmbunătățirea conținutului ofertelor.

Întreprinzătorul nu vizează studierea concurenței pentru a-i imita, ci pentru a se distinge de acești concurenți. De aceea putem spune că analiza mediului concurențial nu vizează preluarea ideilor bune ale altor firme, ci presupune preocuparea de a se distinge de competitori și de a se plasa mai bine decât aceștia pe piață.

Analiza concurenței este etapa finală înainte de elaborarea strategiei, planul strategic urmărind creșterea competitivității ținând seama de resursele de care dispune firma.

Dimensiunile din ce în ce mai mari pe care le capătă turismul modern au adus în prim plan o problemă cu care se confruntă în tot mai mare măsură industria turistică, și anume asigurarea unor servicii de un nivel calitativ superior turiștilor.

Pentru managementul unei pensiuni agroturistice, strategia serviciilor distribuite către consumatori, constituie planul de acțiune menit să asigure obținerea unor rezultate economice pozitive în confruntarea cu competitorii ei.

În elaborarea strategiei, managerul va avea în vedere următoarele aspecte:

– investițiile, produsul turistic și echipamentele necesare;

– modul cum ar dori pensiunea să i se aprecieze serviciile;

– sistemele de promovare a produselor turistice;

– competitorii;

– beneficiarii ofertelor de servicii.

În cursul desfășurării activității, setul de planuri care compun strategia serviciilor poate suferi modificări datorate atât mediului, cât și mutațiilor în consumul turistic.

Calitatea informațiilor, capacitatea de analiză a acestora, calitatea planurilor elaborate pe aceste baze, revizuirea și adaptarea acestora pot menține sau ameliora poziția firmei.

De aceea, strategia serviciilor turistice este constituită dintr-o serie de strategii parțiale precum:

– strategia gamei de servicii (extinderea sau restrângerea paletei de servicii în funcție de necesitățile pieței)

– strategia de prețuri și tarife (alinierea prețurilor și tarifelor la tarifele competitorilor).

– disponibilitatea ofertelor (mobilitatea în conceperea și realizarea produselor turistice)

– strategia calității

– conceptul de produs turistic (necesitatea unor studii de piață în vederea lansării unui nou produs turistic).

Reușita strategiei se măsoară prin majorarea volumului desfacerilor, prin creșterea beneficiului, prin amplificarea segmentelor de piață câștigate și prin continuitatea unei acțiuni eficiente.

Putem concluziona că printre multiplele sarcini ce revin managerului unei pensiuni agroturistice, o preocupare esențială este și coordonarea modului în care elementele de bază ale planurilor strategice se încadrează în obiectivele firmei pentru a desfășura o activitate turistică profitabilă, dar și verificarea periodică a modului cum se transpun în practică aceste planuri strategice.

4.2 ELABORAREA STRATEGIEI ÎN DOMENIUL TURISMULUI / THE ELABORATION OF STRATEGY FOR THE TOURISM DOMAIN

Există numeroase maniere de definire a conceptului de management. Definiția propusă conform căreia managementul reprezintă integrarea și coordonarea eficace și eficienta a resurselor în scopul atingerii obiectivelor dorite, este potrivită cu scopul lucrării, și anume de a găsi cel mai potrivit mod de valorificare a resurselor turistice de care dispune o anumită destinație.

Conform lui Peter Druker "eficacitatea – effectivness", se refera la modul în care sunt atinse anumite obiective propuse "doing the right things" iar "eficiența – efficency" presupune o analiză a modului în care resursele au fost valorificate urmărindu-se întotdeauna un efect mai mare decât efortul depus "doing things right"[116].

Într-adevar este recomandabil, ținând cont și de valorificarea durabilă a resurselor, să umărim atingerea obiectivelor propuse, dar să obținem în același timp și rezultate mai mari decât efortul depus. Nu trebuie neglijat nici aspectul gestionării durabile a resurselor (naturale, umane, materiale, financiare), astfel încât destinația respectivă să poată fi valorificată pe o perioadă de timp cât mai îndelungată încercându-se maximizarea efectelor pozitive și minimizarea celor negative datorate activităților turistice practicate.

"Managementul, nefiind o colecție de rețete, șabloane obligatoriu de aplicat, presupune capacitate de discernământ, pricepere și talent din partea managerilor pentru a folosi cele mai adecvate metode și procedee, în funcție de împrejurările concrete. Datorită acestui fapt, managementul este considerat, o artă și o știință" [116].

Un element deosebit de important în succesul activităților din turism rural îl are stabilirea strategiei. Scopul strategiei este de a determina CUM vor fi obținute rezultatele vizate prin obiective, în funcție de condițiile interne și de influența facorilor externi. Un posibil instrument utilizat în managementul strategic, care propune un model de abordare strategică a situației interne și externe a unei organizații este analiza SWOT. Denumirea analizei este dată de inițialele cuvintelor din limba engleza Strenghts – forța, Weaknesses-slăbiciuni, care caracterizează mediul intern și Opportunities-Oportunități și Threats – amenințări care caracterizează mediul extern, fiind numită și "modelul alinierii-alignment model" Thomson și Strikland, 1987 sau " modelul potrivirii "fit model".

Acest model de analiză presupune o abordare strategică prin care să se alinieze mediul înconjurator sau să se potrivească elementele mediului intern cu cele ale mediului înconjurator.

O stategie bună în domeniul turismului este aceea care valorifică forțele și oportunitățile, neutralizează slăbiciunile și evită amenințările. Valorificarea în cele mai bune condiții a potențialului turistic, al unei zone, regiuni sau țări, este străns legată de modul în care s-a elaborat strategia de dezvoltare turistică rurală și de modul în care acesta a fost pusă în practică.

Un element deosebit de important în stabilirea strategiei în turismul rural îl joacă planificarea. Aplicarea managementului în acest gen de turism a fost generată, pe de o parte, de faptul că turismul în general reprezintă un important domeniu al economiei unui stat, în cadrul căruia se desfășoară o bogată activitate de piață, iar pe de altă parte, de particularitățile, pe care acest turismul rural le prezintă în raport cu sectoarele bunurilor de consum și ale altor servicii. La aceste aspecte se adaugă o serie de alte fenomene care caracterizează mecanismele pieței turistice. Managementul turismului rural [23] reprezintă un răspuns la multiple preocupări create de dezvoltarea activității turistice.

Turismul rural poate fi privit ca un sistem cu multiple interacțiuni și relații independente între factorii ofertei și cererii turistice, iar armonizarea celor două componente de bază presupune acțiuni de planificare.

Întrega activitate turistică poate să fie planificată în funcție de:

spațiu – la nivel național, regional, local;

timp – pe termen lung, mediu și scurt.

Planificarea în turismul rural are în vedere urmatoarele aspecte:

exploatarea echilibrată și rațională a resurselor turistice naturale și culturale pentru a se asigura protecția și conservarea lor în scopul creșterii duratei de valorificare;

realizarea unor proiecte de amenajare mai detaliate pentru reducerea impactului negativ asupra regiunii in care se aplica (economic, social, cultural și de mediu);

asigurarea unei dezvoltări raționale a tuturor segmentelor industriei stransă corelație cu politicile economice din alte sectoare.

stabilirea liniilor directoare, a standardelor pentru pregătirea planurilor de exploatare și amenajare turistică;

conjugarea eforturilor sectorului public și privat pe plan intern și extern pentru stimularea investițiilor în turism rural;

monitorizarea activităților agroturistice pentru a se interveni în revitalizarea și redezvoltarea unor piețe sau areale turistice;

adoptarea legislației agroturistice în funcție de necesități;

asigurarea unor programe de calificare a personalului în turismul rural.

Planificarea iși poate aduce contribuția prin trei domenii principale:

economic – fapt esențial în identificarea, valorificarea și creșterea gradului de exploatare a resurselor turistice;

social – deosebit, de important, prin permanentizarea populației rezidențiale, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, cu reluarea unor vechi ocupații tradiționale și atragerea populației în practicarea turismului rural;

ecologic – important prin evitarea degradării, poluării mediului și asigurarea unei exploatări echilibrate pe termen lung, a resurselor turistice sătești, cu reducerea formelor de poluare și a intensității de manifestare a acestora.

Experiența multor țări ale lumii a demonstrat că, pe termen lung, o abordare planificată a dezvoltării agroturistice poate aduce beneficii și poate satisface diferitele categorii de turiști. Acele țări care nu au dezvoltat o activitate agroturistică pe baza unei planificări adecvate, sunt afectate adesea de probleme sociale și ecologice și nu pot, practic, să concureze cu destinațiile agroturistice planificate ale lumii. Adesea însă se pot reamenaja în timp pe baza unei abordări planificate și unor investiții financiare.

Turiștii sunt atrași din ce în ce mai mult de arealele care oferă un înalt nivel al calității mediului, locuri pitorești, curate și nepoluate. De aceea, trebuie urmarită realizarea unei dezvoltări durabile prin metoda planificării mediului.

Planificarea ecologică presupune că toate elementele de mediu să fie supravegheate și analizate pentru determinarea celor mai adecvate metode dezvoltare și amenajare teritorială [16].

4.3 MANAGEMENTUL CALITĂȚII ÎN TURISM / THE MANAGEMENT OF QUALITY FOR TOURISM

În condițiile unei concurențe din ce în ce mai puternice pe piața națională și mondială firmele din domeniul turismului trebuie să caute noi modalități de a-și diferenția produsele sau serviciile de cele ale concurenților [92]. Pe de altă parte, piața turistică se află într-o transformare continuă, înregistrând o creștere în ritmuri superioare celor ale dinamicii economiei mondiale. La începutul mileniului trei se prognozează o scădere a ritmurilor dezvoltării turistice, ceea ce indică intrarea industriei turistice în faza de maturitate. În aceste condiții orientarea către client a devenit o condiție pe care firmele trebuie să o îndeplinească pentru a rezista pe piață. Această condiție se pune tuturor agenților economici, dar este deosebit de importantă pentru firmele ce activează în domeniul serviciilor cum sunt cele din domeniul turistic, datorită unor trăsături caracteristice ale serviciilor cum ar fi: inseparabilitatea de persoana prestatorului și a utilizatorului sau simultaneitatea producției și consumului.

Adoptarea unui sistem de management al calității de către o organizație care realizează o activitate agroturistică este o decizie strategică cu implicații pe termen lung care îi aduce acesteia avantaje cum ar fi:

creșterea satisfactiei clienților,

reducerea costurilor,

creșterea competitivității,

întărirea responsabilității și a satisfacției angajaților legate de munca desășurată.

Turismul rural trebuie văzut ca o activitate "orizontală", implicând o adevarată coordonare între diversele activități economice, sociale și culturale. Fiind în legatură cu toate sectoarele majore economice, turismul ar trebui să fie considerat ca un puternic catalizator economic. Oricum, turismul regional poate fi amenințat de globalizare și deci el trebuie folosit ca un mijloc de conservare a identităților regionale.

Definirea calității.

Conceptul de „calitate" a parcurs un drum lung începând cu „inspecția", trecând prin stadiile de „control și asigurare", și ajungând în prezent la forma sa actuală de „calitate totală" (34). În literatura de specialitate au apărut mai multe definiții ale calității. Ea poate fi considerată: satisfacerea clientului ("customer satisfaction") sau aptitudinea de a fi corespunzător utilizării.

Juran [141] consideră că un bun sau un serviciu de calitate este cel care este corespunzator utilizării" ("fitness for use") Standardul ISO 9000 definește calitatea ca fiind „gradul în care un set de caracteristici îi indeplinesc cerințele ISO 9000:2000”.

Feigenbaum definește calitatea ca fiind „Totalitatea caracteristicilor de piață, inginerești, de fabricație și mentenanță ale unui produs sau serviciu compus, prin care produsul sau serviciul utilizatee vor răspunde așteptărilor clientului”.

Evaluarea calității, mai ales în domeniul serviciilor agroturistice, este dată de rezultatul comparației dintre ceea ce consumatorul a așteptat și ceea ce a primit în realitate. Dacă există o neconcordanță între așteptările turiștilor și înțelegerea managerială a acestor așteptări, calitatea serviciului agroturistic va fi mediocră.

Modelul calității, elaborat de profesorul japonez Noriaki Kano in anii '80, care se bazează pe conceptul de calitate a produsului și furnizează o schemă cadru, prin care sunt evidențiate deosebirile dintre ofertele standard și cele personalizate în funcție de modul în care un client iși exprimă sau nu dorințele și așteptările legate de produsul oferit, poate fi aplicat și în domeniul turismului.

Caracteristicile – atributele produsului sunt împărțite de Kano în trei grupe:

1 – caracteristici-atribute de bază (,,basic attributes") care sunt subînțelese din
natura produsului sau serviciiului oferit. Acestor caracteristici de bază, clientul nu le va acorda o atenție specială, deoarece este normal sa existe.

2 – Caracteristici atribute așteptate și solicitate de client (“performance attributes”) legate în mod direct de gradul de satisfacere al acestuia;

3 – Caracteristici-atribute (,,excitement") neexprimate, dar oferite în cadrul produsului sau serviciului solicitat, care vor produce o satisfacție foarte mare clientului, de multe ori evidențiind dorințe, nevoi latente, necunoscute de însăși clientul.

În managementul turismului rural vom înlocui termenul de caracteristici – atribute cu cel de servicii, datorită particularității produsului turistic oferit.

Un produs agroturistic competitiv trebuie sa aibă toate serviciile de bază, să maximizeze oferta serviciilor așteptate și solicitate și să includă în ofertă cât mai multe servicii neexprimate și neașteptate de către clienți.

Putem afirma că, în domeniul agroturismului există multe alte servicii (atribute), care nu pot fi incluse în cele trei categorii propuse de Kano, datorită complexității acestui tip de produs.

Deasemenea se poate evidenția legătura care există între modul în care sunt îndeplinite cerințele clientului și gradul de satisfacere al acestuia [102]. Satisfacția clientului crește direct proporțional cu numărul și calitatea cerințelor îndeplinite. În mod similar, lipsa de preocupare în satisfacerea cerințelor clienților, duce la pierderea clientilor. Este știut faptul, conform căruia, câștigarea unui nou client este de cinci ori mai scumpă decât menținerea unui client existent. În plus, un client nesatisfăcut poate reprezenta publicitate negativă de tip „bouche a oreille", față de alte persoane, ceea ce afectează într-un mod simțitor imaginea firmei.

Calitatea serviciilor agroturistice este definită ca fiind diferența dintre așteptările clientului cu privire la serviciile respective și percepția calității serviciului după utilizarea acestuia. Se poate vorbi despre calitate doar atunci când această diferență este negativă, deci atunci cănd rezultatele întrec așteptările clientului. Așteptările clientului sunt influențate de publicitate, de nevoile personale ale acestuia, de experiența anterioară și de eficiența tehnicilor promoționale utilizate de firmă.

Evoluția ofertei de servicii, ca parte componentă a produsului agroturistic, parcurge trei etape distincte în funcție de caracteristicile ofertei turistice și de modul în care turiștii își exprimă așteptările. Treptat, pe lângă oferta standard “exprimată și așteptată în direct" de către client, apar servicii noi, oferite ca bonus, nesolicitate de către acesta, dar care îi produc satisfacție. Ca element de bază în asigurarea calității produsului agroturistic, este calitatea factorilor mediului înconjurător în care acesta funcționează.

CAPITOLUL V / CHAPTER V

ANALIZA POTENȚIALULUI AGRICOL ȘI AGROTURISTIC ÎN SPAȚIUL RURAL DIN ZONELE LITORALULUI DOBROGEAN / THE ANALYSIS OF THE AGRICULTURAL AND TOURISTIC POTENTIAL IN THE LITTORAL ZONES

5.1 ANALIZA POTENȚIALULUI AGRICOL A SATELOR

TURISTICE DIN ZONA DOBROGEA / THE ANALYSIS OF THE AGRICULTURAL POTENTIAL OF TOURISTIC VILLAGES IN DOBROGEA ZONES

Satul, ca de fapt întreaga noastră structură socio-economică își remodelează diversele componente conform actualelor cerințe. Mutațiile considerate de anvergură se integrează prin raportul dintre social și economic între reprezentanții activităților din spațiul rural. Importanța acordată revitalizării zonelor rurale și transformării acestor zone în "eco-etnossate", constituie o parte a strategiei de dezvoltare turistică la nivel european. Ca atare satul trebuie reconsiderat și prin prisma activităților agroturistice [76].

Pentru acest motiv, satul ca unitate administrativ-teritorială trebuie urmărit atât sub aspectul funcțiunii economice dominate de peisajul geografic dar și sub aspectul dimensional agricol pe care s-a axat întotdeauna [17, 30].

Urbanizarea și industrializarea au fost momente care au marcat mutații serioase în evoluția satului contemporan [58, 50], dar care au acționat în raport de condițiile concrete existente.

Elementele de interferență specifice în turismul rural (tradițional și modern, popular și cult etc.), au caracterizat și conturat noi dimensiuni socio-economice a satului. Într-un studiu agroturistic este necesară luarea în considerare a unui complex de dimensiuni ale dezvoltării în acest domeniu [110].

Literatura de specialitate, delimitează structurile comunității rurale prin următoarele(33):

dimensiunea economică, considerată principală trebuie să aibă în vedere dezvoltarea unui complex de măsuri de atractivitate economică de bază (agricultura având un important rol);

dimensiunea socială, presupune cererea și menținerea în permanență a echilibrului social, fiind dată de structura socială a satelor;

dimensiunea cultural-educativă a cărei importanță reiese prin contextul cerințelor de progres economic și social al satelor;

dimensiunea organizatorică și instituțională ce se referă la nevoia de organizare după regulile civilizației moderne a vetrei satului, a sistemului edilitar și de dotare a așezămintelor rurale etc. Un rol important revine instituțiilor rurale (primării, școli, dispensare, camere agricole etc.), care trebuie să ridice nivelul acestor comunități rurale la nivelul exigențelor de gospodărie și civilizație moderne.

Toate aceste coordonate, constituie considerentele de bază în agroturism, prin care și pentru litoralul maritim din Dobrogea se pot constitui tipuri de clasificare funcțională a așezărilor rurale, fiind necesară utilizarea unor indicatori cu referire la producția globală și marfă, populația ocupată, modul de utilizare a terenurilor, număr de animale și utilaje deținute și folosite etc. Astfel, la nivelul comunităților rurale (comună și sat) semnificația unor indicatori privind structura fondului funciar, animalelor și echipamentelor agricole, prezentați în tabelul 5.1 poate fi considerată semnificativă.

Analizele și interpretările pot fi direcționate astfel [110]:

suprafețele agricole [5] utilizate la principalele categorii de folosință, în județul Constanța, atât pe comună cât și pe sat sunt mult mai mari față de nivelul întregii Regiuni de dezvoltare Sud-Est, având în vedere că suprafața arabilă medie este aproape dublă la nivel de comună și sat, iar suprafețele pomi-viticole sunt cu mult mai mari.

numărul mediu al exploatațiilor ce dețin animale reprezintă pentru comune și sate un relativ uniform.

Dotarea cu mașini și echipamente agricole pe comunitate rurală din Dobrogea semnifică interpretări diferențiate zonale. Referitor la numărul mediu de exploatații agricole este relativ uniform atât la nivelul comunelor cât și al satelor din județul Constanța (nivelurile sunt apropiate și cu media pe Regiunea de dezvoltare Sud-Est).

Tabelul 5.1 / Table 5.1

Structura fondului funciar, animalelor și echipamentelor agricole în cadrul comunităților rurale din Dobrogea (medie ce revine pe comună, sat) / Structure of lands, animals and agricultural equipment within the rural communities of Dobrogea (the average of community, village)

Baza de date: Recensământul agricol (vol. I, II, III, IV, 2004)

Dotarea cu mașini și echipamente agricole pe comunitate rurală din Dobrogea semnifică interpretări diferențiate zonale. Referitor la numărul mediu de exploatații agricole este relativ uniform atât la nivelul comunelor cât și al satelor din județul Constanța (nivelurile sunt apropiate și cu media pe Regiunea de dezvoltare Sud-Est).

Funcția economică [23] a comunității rurale, referitoare la agricultură oferă și surse pentru agroturismul zonelor de litoral maritim, o mare importanță având clasificarea funcțională a satelor agricole [110]:

– sate cerealiere, respectiv cele din Podișul Cobadin-Negru Vodă și Podișul Casimcea și Podișul Oltinei;

– sate cereal-viticole, din zonele: Podișul Oltinei (Ostrov, Bugeac, Canilia, Viile Rasova), cele din Valea Carasu (Ștefan cel Mare, Făclia, Satu Nou, Valea Dacilor, Valul lui Traian, Nazarcea) și nordul Dobrogei (Isaccea, Niculițel) ;

– sate cerealier-zootehnice, în care producția agricolă este alcătuită în egală măsură de ramura vegetală și animală, reprezentate de de loclitățile: Casimcea, Corugea, Haidar, Rahman, Făgărașu Nou, Albești, Peceneaga, Mereni, Independeța, etc;

– sate agrosilvice, sunt cele în care fondul forestier deține 40% în categoriile de folosință și prin prezența activităților agricole de creștere a animalelor și meșteșugurilor din lemn (zona păduroasă a Babadagului în localitățile: Topolog, Slava Cercheză, Ciucorova, Slava Rusă, etc.);

– sate cu funcții piscicole, caracteristice în special în Delta Dunării, dar și în Dobrogea mai înaltă, în lungul Dunării sau a Razimului. Funcția piscicolă se asociază cu cea a creșterii animalelor, stuficulturii, culturii cerealelor. Pentru localitățile din lungul Dunării (Oltina, Rasova, Mahmudia) situația este inversă, piscicultura devenind ea însăși asociată agriculturii;

– satele cu funcții industriale (Cheia, Topalu și Adamclisi);

– satele cu funcții agroalimentare, respectiv, unde activitățile industriale se dezvoltă paralel cu cele agricole.

– satele cu funcții agricole și de servicii, au la bază activități terțiare legate de valorizarea resurselor turistice și balneare a litoralului Mării Negre, complementare activităților agricole.

Astfel de sate sunt: Agigea, Costinești, Schitu, Tuzla, 2 Mai și Vama Veche.

Tipurile de sate clasificate economic din puncte de vedere agroturistic interesează și prin forma morfostructurală a acestora (risipit, răsfirat și adunat)[73].

Evoluția satelor dobrogene din punct de vedere fenomenologic și spațial, a depins de dimensiunea și alternanța perioadelor de echilibru staționar cu cele de echilibru dinamic ai factorilor socio-economici.

Stabilindu-se disponibilitatea de teren agricol pentru fiecare din tipurile de sate menționate, se pot obține informații necesare interpretărilor mult mai complexe, privind valorificarea potențialului agroturistic zonal. Efortul lent de amenajarea teritoriului pentru satisfacerea nevoilor presante, materiale și spirituale în comunitatea rurală a devenit, după eșecuri și reușite repetate un potențial al turismului rural/agroturismului zonei Dobrogei tocmai prin atractivitatea ce are următoarele trăsături: o dinamică și evoluție neîntreruptă, sinteza etnografică a peisajelor tipic agrare, existența unităților teritoriale ce se intercondiționează și se subordonează reciproc, complexitatea culturii independent de limite convenționale între vetrele și moșiile așezărilor dintre satele, județele și provinciile istorice în care este implicat și teritoriul dobrogean.

Toate acestea în sfera agroturistică sunt coroborate cu întreaga concepție economică și socio-geografică despre sat, care conform literaturii de specialitate, este orientată sub două aspecte:

– satul – comunitate umană dominantă în peisajul geografic ca urmare a integrității sale cu totul particulare în spațiu și timp;

– structura vetrei și dimensiunea moșiei ca rezultat a unui efort lent și de generații în organizarea teritoriului.

5.1.1 Organizarea capacitǎților agricole pe structuri de proprietate în cadrul comunitǎților rurale ale zonelor litorale Dobrogene / The organization of the agricultural capacities on property structures of the rural communities in the Dobrogean littoral zones

Înțelegerea adecvată a interacțiunilor și interdependențelor potențialelor spațiului rural asigurat, explicarea conexiunilor dintre sistemele de producție agricole și nonagricole și comunicațiile rurale. În această logică multifuncționalitatea agriculturii și a pământului se poate subordona multifuncționalității satului prin dezvoltarea activităților agricole [65]. La aceasta se adaugă o multifuncționaliate de tip socio-economic promovată de diversitatea activităților și surselor de venit între care se numără și agroturismul [110].

În acest context problema agrară [5] a fost preponderent legată de repartizarea, circulația și utilizarea terenurilor agricole. Într-o zonă geografică rurală cum este Dobrogea, unde aproape întreaga activitate umană este legată direct de producția agricolă, se poate arăta că, comunitatea rurală este în strânsă dependență de aceasta și alte perspective economice importante, prin dezvoltarea agroturismului. La nivel microteritorial al zonelor litoralului maritim este necesară cunoașterea folosințelor și suprafețelor agricole existente în exploatațiile agricole individuale.

În tabelul 5.2 este redată structura fondului funciar pe categorii de folosință în regiunea de sud – est si judetul Constanta.

Tabelul 5.2 / Table 5.2

Suprafețele agricole existente în exploatațiile agricole individuale din Regiunea economică Sud-Est și județul Constanța. / Existing agricultural surfaces within the agricultural exploits of South-East economical Region

Sursa: Recensământul agricol general

Figura 5.1 / Figure 5.1

Suprafața agricolă utilizată în exploatațiile agricole individuale (ha) / Agricultural surface used for individual agricultural exploit

Se poate observa că terenul arabil predomină la majoritatea gospodăriilor iar din acestea sunt preponderente suprafețele ocupate cu cereale pentru boabe (figura 5.1).

5.1.2 Potențialul capacitǎților agricole de producție în economia agroturisticǎ a zonei litorale / The potential of agricultural capacities of agrotouristic economics in the littoral zone

Dezvoltarea economiei agroturismului este încadrată în strategii specifice, care trebuie să se concretizeze prin direcții de acțiune. Aceste strategii aferente mediului rural trebuie să răspundă actualelor forme de tranziție care se manifestă în zona Dobrogei [47]. O cunoaștere și fundamentare nu se poate face decât cunoscându-se mai ales capacitățile de producție sub aspect cantitativ și calitativ, aceasta mai ales pentru motivul că mai ales agricultura are cel mai important rol economic în arealul rural, care putem spune că este corelată cu activitățile agroturistice.

Agricultura rămâne una din cele mai importante activități din regiunea de dezvoltare Sud-Est întrucât capacitățile funciare sunt favorabile [60].

Există un relief diversificat cu referire la câmpii pentru cultura cerealelor, dealuri pentru livezi și podgorii.

Centrele renumite de producere a vinului, cum sunt podgoriile de la Niculițel (Tulcea), de la Ostrov și Murfatlar (Constanța) dau un renume deosebit arealului geografic dobrogean.

Atât județul Constanța cât și județul Tulcea au un patrimoniu viticol care depășește media județelor pe țară.

Analizându-se funcțiile și caracteristicile agriculturii zonale cu agroturismul existent, sepoate evidenția componența utilizării suprafețelor încadrate în structura fondului funciar și a activităților de creștere a animalelor.

În arealul administrativ al regiunii de dezvoltare Sud-Est, locul agriculturii este dat de structura acestuia, care în mod permanent a fost orientată spre creșterea producției agricole.

Pentru perioada anilor 2006 și 2007 este redată această structură a fondului funciar, iar alăturat sunt prezentate atât la nivel național cât și pentru regiunea Sud-Est [110].

Suprafața în județul Constanța este de 586 358 ha, ceea ce reprezintă 80,3% din suprafața totală. Față de totalul Regiunii Sud-Est, pentru județul Constanța, aceste suprafețe agricole reprezintă 24,3%.

Ca formă de apartenență, suprafețele agricole aparțin sectorului privat: 98,2% în județul Constanța.

În structura categoriilor agricole de folosință predomină terenul arabil, element de referință comun și la nivelul regiunii Sud-Est. Între celelalte categorii de folosință pot fi scoase în relief apele și bălțile, constatându-se existența unui important potențial agroturistic (cu denumirea specifică "deltaic") existent în Delta Dunării.

În evoluția proprietății private în agricultură redate anterior pentru perioada de după anul 1990 s-au manifestat direcții de deblocare a evoluției structurilor de proprietate, prin care treptat se antrenează și dezvoltarea agroturismului(. Dintre cele mai importante se pot enumera [62]:

– operaționalizări și amendări ale acelor normative și trecerea acestora sub controlul mai strict al organelor centrale (cu referire specială la legea 18/1991);

– accelerarea și sprijinirea formelor favorizate de concentrare a proprietății;

– elaborarea și susținerea unor politici clare asupra formării exploatațiilor agricole familiale, comerciale, etc.;

– privatizarea rapidă, ordonată și pregătită a proprietăților de stat;

– privatizarea proprietății structurilor monopoliste de producției în sfera adiacentă proprietății agricole și a producției intermediare;

– asigurarea consolidării proprietății din agricultură prin măsuri stimulative.

Proprietatea funciară areun rol deosebit pentru cunoașterea producției de bunuri și servicii agricole.

Dezvoltarea ramurii producției agricole în ultima perioadă impune o cunoaștere evolutivă a acestor niveluri, care s-au analizat în continuare pe total regiune Sud-Est și cele două județe. Baza de comparație a fost anul 2005, iar în tabelul 5.3, sunt redați indicii producției agricole de bunuri și servicii agricole în regiunea de dezvoltare Sud-Est [161].

Tabelul 5.3 / Table 5.3

Indicii producției agricole de bunuri și servicii agricole în Regiunea de dezvoltare Sud-Est (anul 2005 = 100) / Agricultural production indicators of goods and agricultural services within the South-East development Region (year 2005=100)

Sursa: Anuarul Statistic al României.

Corelându-se acești indici cu datele în valori absolute din totalul precedent se constată următoarele:

– anul agricol 2007 este reprezentat printr-un nivel inferior indicilor anului precedent 2006.

– față de nivelul național și al regiunii de dezvoltare Sud-Est, indicii județului Constanța sunt inferiori în anul 2006, dar mult superiori în anul 2007;

– anul agricol 2007 semnifică depășiri pentru toate cele trei sectoare ale județului Constanța. Și în acest caz ritmurile de creștere față de anul 2006 sunt mai mari pentru forma de proprietate privată atât pe total producție agricolă cât și pentru sectorul vegetal și animal, de aici concluzia existenței unei potențialități ridicate în agroturismul județului Constanța.

În toate etapele tranzițiilor economice din spațiul rural, producția agricolă animală efectiv realizată, a reprezentat elemente cu caracter de notorietate pentru aprecierile dezvoltărilor teritoriale. În zona analizată s-au făcut referiri la câteva din cele mai importante și în același timp reprezentative producții agricole animaliere [19]. S-a urmărit în tab. 5.4 dinamica anilor 2006 și 2007, pentru producția de carne total (tonă greutate vie), lapte total (mii hl) și miere extrasă (tone).

Tabelul 5.4 / Table 5.4

Producția agricolă în Regiunea de dezvoltare Sud-Est / Agricultural production within the South-East development Region

Sursa: Anuarul Statistic al României.

Valorile sunt prezentate în tabelul 5.4, la care se pot face următoarele interpretări care fundamentează mai ales producțiile animaliere prezentate anterior:

Figura 5.2 / Figure 5.2

Producția agricolă în Regiunea de dezvoltare Sud-Est – carne / Agricultural production of the South/East development region – meat

producțiile de carne din județul Constanța reprezintă față de total regiune Sud-Est în anul 2006 un procent de 34,2%, iar în anul 2007 de 36,9% (fig. 5.2).

Figura 5.3 / Figure 5.3

Producția agricolă în Regiunea de dezvoltare Sud-Est – miere / Agricultural production of the South-East development region – honey

– cantitățile de miere extrasă atrag atenția în mod deosebit asupra potențialului apicol, cantitatea de miere față de totalul regiunii Sud-Est reprezintă 14,8% în anul 2006 și 23,7% în anul 2007 (figura 5.3). La aceasta se poate adăuga calitatea deosebită pentru acest produs care în valorificare este apreciată și catalogată de partenerii străini ca fiind miere ecologică [160];

Figura 5.4 / Figure 5.4

Producția agricolă în Regiunea de dezvoltare Sud-Est – lapte / Agricultural production of the South-East development region – milk

– producțiile de lapte reprezintă 23,5% și respectiv 24,5% (figura 5.4);

– majoritatea acestor producții de carne, lapte și miere sunt obținute de producătorii din ferma de proprietate privată.

5.1.3 Patrimoniul culinar dobrogean – completare a activitǎților agroturistice / The Dobrogean cookery patrimony – supplement of the agrotouristic activities

Alimentele tradiționale sunt întotdeauna apreciate de turist, fiind necesar a fi delimitate conform unor criterii socio-economice locale, dar și în funcție de caracteristicile materiilor prime folosite și de modul în care se desfășoară procesul de preparare (în general fiind utilizat stilul artizanal) [62].

Având la bază informațiile din zonele de litoral maritim și fluvial din Dobrogea s-au putut face orientări asupra unei structuri culinare locale care reprezintă o componentă de bază a ofertei agroturistice. Deci pentru produsul turistic agroalimentar este necesară cunoașterea obținerii acestuia (ca materie primă), gradul de prelucrare a produsului (încadrat într-o tehnologie artizanală), gradul de specializare în filiera de consum alimentar a produsului, cunoașterea gamei de produse derivate de la produsul alimentar de bază etc.

Produsele agroalimentare din zonele analizate, sunt legate de forma circuitelor agroturistice tradiționale în obținerea și prelucrarea acestor produse. Din punct de vedere tehnic în cadrul gospodăriei/pensiunii agroturistice dobrogene, oferta unui produs agroalimentar se poate face având la bază dimensiunea în timp (perioada de producție și forma de preparare transmisă din generație în generație), tehnologiile culinare ce pot fi vizualizate (de ordin artizanal), cunoașterea unor termeni tehnici și de piață locali în comercializarea produsului, degustarea produselor etc. Astfel în zonele de litoral maritim și fluvial din Dobrogea, putem spune că există o structură a simbolismului alimentar care atrage turiștii și se poate manifesta prin forme ale ofertei culinare locale [110] cum sunt:

– “alimentele emblemă” care se identifică cu comunitatea locală, cum sunt de exemplu preparatele din pește din zonele dunărene din Dobrogea;

– “alimentele ca element simbol” care prin informații semnificative pot fi transmise odată cu consumul produsului.

Se poate spune că patrimoniul culinar al zonelor de litoral poate constitui un reper alimentar teritorial ce poate fi încadrat în oferta agroturistică. Totodată patrimoniul culinar al zonei implică aspecte economice referitoare la descoperirea și cuantificarea rezervelor de substanțe naturale utile, ale atragerii acestora în circuitul economic, la care se adaugă vocația zonei.

Sub aspect economic intervin însă și cerințele specifice pe care le satisfac aceste alimente, costurile aferente precum și modul diferențiat de abordare a relațiilor complexe dintre agricultura zonei și activitățile agroturistice [112]. Din aceste puncte de vedere sunt conturate grupe specifice de alimente tradiționale cum sunt:

preparate din pește;

ciorbe tradiționale;

deserturi specifice.

În literatura de specialitate, există calculații ale cheltuielilor pentru produsele culinare specifice, care în final reprezintă costurile de consum. În calculațiile respective au fost evaluate printr-o determinare succesivă: cheltuielile materiale (materia primă de bază și ingredientele), nivelul mediu al investiției de amortizat (cu referire la constituirea și /sau modernizarea inventarului culinar gospodăresc), determinarea cheltuielilor pe o porție de mâncare în cadrul pensiunii agroturistice. Întrucât datele inițiale se referă la cumpărarea din comerț a tuturor materiilor prime alimentare(produse agricole și piscicole); considerăm că prețul pe porție ar putea scăddea substanțial cu 1/3, în situația în care aceste materii prime provin din cadrul propriei gospodării/pensiuni agroturistice.

Ca activitate încadrată tot în cele de agroturism, pot fi redate formele de vizite în microzonele cu vocație pentru un aliment considerat “emblemă-simbol” cu referire specială la exemplificări în zonă cum sunt [32]:

– preparatele de pește din zona Dunării și a Deltei în localități cum sunt: Crișan, Borcea, Mila 23 etc., sub denumirea de “traseul peștelui”;

– organizarea în zonele de litoral a unui pescuit și/sau vânat și prepararea sau asistatul la prepararea propriilor produse obținute din aceste activități;

– cunoașterea colinelor Dobrogei în care sunt amplasate principalele podgorii cum sunt: Murfatlar, Istria-Babadag, Sarica-Niculițel, Ostrov etc. Acestea pot simboliza prin lansări agroturistice sub denumirea de “drumul vinului”.

Toate aceste trasee în zonele de litoral din Dobrogea posedă și un patrimoniu culinar specific și atractiv. Alimentele tradiționale se integrează în ansamblul produselor și serviciilor agroturistice, dar cu amprenta particularităților zonale. Ca produse tradiționale considerate elemente de atractivitate încadrate în patrimoniul culinar pot fi pe de o parte produse cu denumire uzuală dar prin preparare și gust reprezintă un specific local (materia primă de preparare fiind aceeași), pe de altă parte preparate culinare considerate unicat în zonă (anumite rețete culinare din pește posibil de preparat numai în Delta Dunării).

Toate aceste informații tehnice și economice cu referire la serviciile de cazare și servirea mesei procurate printr-o formă, chiar incipientă de contabilitate de gestiune pot fi folosite de șeful exploatației fiind necesare pentru – cunoașterea și măsurarea nivelului cheltuielilor și fiecărui cost implicat de desfășurarea activității sale;

– adoptarea de măsuri vizând reducerea costurilor și maximizarea veniturilor;

– buna organizare și planificare a activității agricole și neagricole (cu referire specială asupra agroturismului);

– efectuarea de comparații între costurile determinate de producere a bunurilor sau/și serviciilor și prețurile oferite pe piață;

– comparații economice privind folosirea (consumarea) produselor agricole obținute în gospodăria proprie prin formele servicii agroturistice;

– cunoașterea venitului obținut din activitățile sectorului agricol dar și a celor neagricole din cadrul exploatației și adoptarea unor decizii cât mai corecte și în cunoștință de cauză.

5.2 POTENȚIALUL TURISTIC ÎN SPAȚIUL GEOGRAFIC AL

ZONEI LITORALE / THE TOURISTIC POTENTIAL WITHIN THE GEOGRAPHICAL SPACE OF THE LITTORAL

5.2.1 Caracteristicile naturale ale zonei litorale / The natural characteristics of the littoral zone

Dobrogea se situează în regiunea de Sud-est a României [49] și are un relief specific: în partea de nord se află Delta Dunării și Munții Dobrogei, cei mai vechi munți din țară, cu o altitudine de maximum 500 m, iar la sud podișul Dobrogei.

Pe latura dunăreană sau pe cea maritimă sunt numeroase lacuri pe malurile cărora au fost realizate amenajări pentru agrement (Razim-Sinoe, Siutghiol, Costinești, etc.), pâlcuri de pădure, livezi și podgorii (renumite sunt Murfatlar, Nazarcea, Mangalia, Ostrov, Niculițel, etc.).

Litoralul Mării Negre reprezintă granița de est a României. Poziția litoralului în partea de sud-est a regiunii, strălucirea soarelui 10-11 ore/zi vara, temperatura zilnică constantă, apa mării, nămolul curativ, briza mării și faptul că Marea Neagră este o mare continental închisă, sunt factori care transformă litoralul românesc într-o zonă de atractivitate foarte mare.

De la Constanța spre sud se înșiră stațiunile balneoclimaterice Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Mangalia Nord, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, cu o capacitate de cazare de aproape 100000 de locuri, mai multe sanatorii, policlinici balneare, instalații de agrement etc.

Rețeaua hidrografică este reprezentată în principal prin fluviul Dunărea, care în partea de nord-est, la vărsarea în mare, formează o deltă. Delta Dunării cuprinde trei canale principale: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, având o suprafață de aproape 4000 km2.

De-a lungul timpului, Dunărea a creat două insule, una la sud cunoscută sub denumirea de insula mică a Brăilei, care face parte împreună cu Delta Dunării din Rezervația naturală Biosfera Delta Dunării iar la nord, Insula Mare a Brăilei, cu o suprafață de 70 000 ha. Insula mare a Brăilei a fost creată prin asanarea Bălții Brăilei și transformarea ei în teren agricol cu 30 de ani în urmă.

Pe teritoriul regiunii Sud-Est se propagă influențe climatice exterioare, pentru care sunt diferențiate două nuanțe ale climatului: una cu influențe de ariditate (est europene), în Bărăgan și Câmpia Siretului Inferior, de continentalism accentuat, cu ierni foarte reci, veri fierbinți cu secete frecvente și una cu influențe pontice, în lungul litoralului, cu ierni blânde și veri calde.

Din perspectiva bogățiilor solului și subsolului, Regiunea de Sud-Est dispune de avantajele conferite de suprafețe întinse de terenuri agricole, precum și de zăcăminte de minereuri, la care se pot adăuga depunerile de loess, argile și balast, materii prime pentru industria materialelor de construcții cum ar fi granitul în Munții Măcinului sau carierele de piatră de var situate în centrul Dobrogei.

În platforma continentală a Mării Negre s-au descoperit importante resurse de petrol.

Delta Dunării propriu-zisă care delimitează zona turistică cu același nume, este cuprinsă între cele trei brațe (Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe), având o suprafața de 417 800 ha, din care 344600 ha (ceea ce reprezintă 82%) se află pe teritoriul românesc. Acest lucru face ca Delta Dunării să ocupe locul doi în Europa, după delta fluviului Volga. Această zonă se remarcă prin originalitatea sa peisagistică, morfohidrologică și faunistică, fiind un unicat european atât sub aspect ecologic cât și al modului de habitat în mediul deltaic. Din acest punct de vedere este unul din cele mai reprezentative și mai valoroase din țară.

Potențialul turistic [131] este dominat de elementele cadrului natural care prin îmbinarea armonioasă dau o mare varietate peisajului. Delta Dunării nu este doar un spațiu deosebit de atractiv prin frumusețea unică a peisajelor, ci și o sursă de viață pentru oameni.

Țărmul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 245 km, fiind delimitat, în nord de locul de vărsare în mare a gârlei Musura, ce aparține brațului Chilia, iar la sud de satul Vama Veche. Din această lungime, 82 km formează Litoralul maritim cuprins între Capul Midia și Vama Veche, de-a lungul căruia s-a edificat un șir aproape neîntrerupt de stațiuni turistice și balneare.

Aceasta zonă a Litoralului românesc este cuprinsă între paralela 44º25´ latitudine nordică (capul Midia) și paralele 43º45´ latitudine sudică (Vama Veche). Între aceste coordonate geografice sunt situate localități europene precum Sarajevo, Split, Rimini, San Remo, San Marino, La Spezia, Monaco, Nice, Avignon.

Litoralul maritim dintre Capul Midia și Vama Veche, ca de altfel și sectorul nordic, se individualizează spațial ca urmare a interferenței celor două medii majore – uscatul și marea(39).

Unitatea geografică a Litoralului maritim sud-dobrogean are o lățime ce variază între 5 și 12 km și coboară în trepte largi și slab denivelate de la vest (unde atinge înălțimi de până la 100m) spre est, până deasupra falezei. Țărmul propriu-zis este constituit dintr-o varietate de forme: ușor ondulat, cu capuri mai accentuate și golfuri prelungite adânc pe văile est-dobrogene, cu faleze, plaje și cordoane de nisip. Prin valuri și curenți, marea a exercitat continuu o acțiune de retragere a țărmului – fie prin acumularea nisipului și bararea golfurilor și a văilor, care au fost transformate în limane și lagune, fie prin abraziunea în dreptul promotoriilor.

Falezele, în cea mai mare parte verticale, au o desfășurare sinuoasă, situându-se când în vecinătatea liniei de țărm, când la o depărtare de 25m – 50m. Ele ocupă două treimi din lungimea litoralului, având înălțimi ce variază între 20m și 40m. Astfel, de la intrarea în Mamaia, faleza crește spre sud, (35m), pentru a scădea apoi la 10m -15m. Spre Eforie și Capul Tuzla, faleza atinge valori mari (aproape 40m), apoi scade ușor, de la Costinești (10m -20m) spre Mangalia, de unde începe din nou să crească spre Vama Veche, proces care se continuă dincolo de graniță.

Sub acțiunea valurilor și a vânturilor, apar procese ce modifică în mod permanent faleza – determinând o retragere a ei, în unele locuri chiar cu 3-4m.

Plajele se întind pe aproape o pătrime din lungimea litoralului și conțin nisip cu un procent foarte ridicat de carbonat de calciu (70%), de origine cochiliferă.

Regimul climatic se caracterizează prin veri lipsite în general de caniculă uscată, datorită prezenței brizelor marine răcoroase și prin ierni blânde, însă însoțite de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare, prin toamne lungi și frumoase, care prelungesc sezonul estival și primăveri răcoroase. Documentele istorice atestă asprimea iernilor de altădată, prin înghețarea apelor Mării Negre timp de zeci de zile, la o mare depărtare de țărm.

Prezența Mării Negre constituie, însă factorul decisiv în variația relativ uniformă a valorilor termice – număr redus de zile toride, ierni blânde, cu valori pozitive de temperatură, amplitudini termice absolute mai reduse decât în Câmpia Română sau în interiorul Dobrogei.

Datorită acțiunii moderatoare a mării, pe Litoral se înregistrează cea mai blândă climă din țară: temperatura medie anuală atinge valori de 11,2ºC la Constanța și 11,3ºC la Mangalia.

Durata de strălucire a soarelui, prin media anuală de aproape 2500 de ore, este identică cu cea de pe plajele Mării Adriatice și se apropie de cea de pe coastele Mării Mediterane, în Franța și Spania (2500 de ore la Barcelona).

Datorită aceluiași contact direct cu marea, pe litoral vântul bate mai puternic și mai frecvent decât în alte zone din țară. Numărul zilelor de calm este destul de redus (15,2% la Constanța și 10,9% la Mangalia), iar viteza vântului este destul de ridicată, de 4-6m/sec., uneori ajungând la 16m/sec, suferind intensificări la orele prânzului. Contrastul dintre temperatura apelor mării și temperatura uscatului dă naștere brizelor – vânturi locale, specifice litoralului.

5.2.2 Potențialul turistic al zonei litorale / The touristic potential of the littoral zone

Literatura de specialitate [11] încadrează într-o structură diferențiată, factori cu acțiune și asupra turismului rural, respectiv agroturismului care pot surprinde efecte economico-sociale proprii spațiului rural românesc:

Oferta turistică reprezintă prin sursele turistice (naturale, antropice și echipamente), o formă ce acționează pozitiv asupra fenomenului turistic. Bogăția de valori naturale în spațiul rural (relief climă, hidrologie, floră faună, etc.), istorice, de civilizație, de cultură de care dispune o țară sau o zonă, precum și gradul de amenajare a acestora și facilitățile create pentru a fi vizitate, exercită o mare forță de atracție asupra fluxurilor turistice. De altfel pentru dezvoltarea turistică a unei zone rurale, existența resurselor este esențială. Cu toate acestea, resurse mai modeste și cu valoare mai redusă pot fi compensate prin calitatea superioară a prestațiilor și printr-un plus de dotare și amenajare în vederea practicării turismului rural/agroturism.

Un element important în dezvoltarea turismului este progresul tehnic în domeniul transporturilor în spațiul rural cu consecințe directe asupra creșterii gradului de mobilitate a populației favorizând deplasarea în interes turistic, contribuind totodată la urbanizare, industrializare, deteriorarea mediului etc. În ceea ce privește mobilitatea populației progresul tehnic acționează în două direcții: perfecționarea căilor și mijloacelor de transport în comun și creșterea gradului de dotare cu mijloace moderne de transport. Transportul reprezintă o componentă de bază a prestației turistice rurale, iar orice modificare în dinamica și structura transportului determină variații ale mișcării turistice în ceea ce privește amploarea, direcția, formele de organizare etc.;

Circulația turistică evoluează în corelație cu creșterea demografică, cu mutațiile în structura populației (vârste, profesiuni, medii). Creșterea numerică a populației rurale influențează indirect numărul turiștilor potențiali. Procesul de urbanizare determină mutații în structura nevoilor populației influențând direct și dimensiunile circulației turistice în spațiul rural. Concentrarea urbană are pe lângă avantaje privind dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai și efecte negative legate de deteriorarea mediului natural, creșterea solicitării nervoase. Acestea impun o “evadare” din unele aglomerații urbane către zonele liniștite, nepoluate pentru recreere și odihnă.

Timpul liber se realizează prin reducerea duratei de muncă sub 8 ore, reducerea săptămânii de lucru, instituționalizarea și generalizarea concediului anual plătit. În ceea ce privește destinația timpului liber, preferințe pentru turismul rural se manifestă la sfârșit de săptămână și în timpul vacanțelor. Deasemenea, populația în vârstă influențează în mare măsură opțiunea pentru turism de cunoaștere și instruire.

Un factor important constă în acțiunile guvernamentale privind facilitățile acordate unităților agroturistice pentru promovarea și stimularea circulației turistice prin:

– legislația turistică,

– acordurile naționale sau internaționale în domeniul transportului turistic;

– alinierea la gruparea pensiunilor/gospodăriilor agroturistice,

– formalitățile de frontieră;

– organizarea agențiilor de turism și a asociațiilor de turism sătești, etc.

Din analiza influenței factorilor asupra fenomenului turistic, se poate afirma că acestea evoluează sub acțiunea intercorelată a unui complex de factori, cu forță de direcție ce variază în raport de condițiile de timp și spațiu, cu formele concrete ale circulației turistice. Interferența acestor factori se concretizează în impulsionarea circulației turismului rural și agroturismului.

Factorii cu ponderea cea mai mare care-și pun amprenta asupra cererii agroturistice (veniturile populației, timpul liber și creșterea demografică), reprezintă latura cea mai dinamică a pieței agroturistice. Cu toate acestea nu poate fi neglijat rolul ofertei turistice. Rezultă că strategia dezvoltării agroturismului în limitele naționale sau a unei zone este condiționată de dimensiunile și varietatea resurselor, dar și de gradul de amenajare a acestora.

Procesul de privatizare are o importanță deosebită în raport cu gestionarea bogatului patrimoniu turistic al României. În perioada de după 1989, prin derularea procesului de privatizare s-a lărgit sfera sectorului privat. De altfel, dacă până în 1989, ponderea sectorului privat în PIB era de 12,8%, în 2000, acesta reprezintă 61,5%.

Motivația turistică, în esență, cuprinde trebuințe, impulsuri, intenții, valențe și tendințe specifice cu caracter subiectiv, influențat de o serie de factori.

O analiză sumară a motivațiilor călătoriilor arată că satisfacerea cererii de servicii turistice se realizează pe raza unor arii geografice diferite, în aceste cazuri se poate vorbi de o cerere locală, regională (zonală) și națională. Din punctul de vedere al intereselor economiei naționale, aceste forme ale cererii îmbracă un sens bine conturat.

În cercetarea științifică turistică, diferitele niveluri ale piramidei motivaționale umane, propuse de A. Maslov (1970) [145], se regăsesc astfel:

a) motivația socială (de afiliere, de adeziune, identificare cu alții, apartenență la grup, comunitate culturală) se identifică în nevoia omului de a căuta grupul de excursioniști, de a se integra în acest grup etc.;

b) motivația cognitivă (necesitatea de a ști, de a înțelege, de a descoperi) se identifică în nevoia de cunoaștere a tradițiilor, obiceiurilor, meșteșugurilor, istoriei, culturii, artei altor centre de civilizație; această nevoie crește pe măsură ce se adâncește specializarea activităților actuale;

c) motivația de concordanță între cunoaștere, simțire și acțiune contribuie la integrarea personalității și se regăsește în acțiunile turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia contactelor cu populația locală, în nevoia de a găsi locuri liniștite în mijlocul naturii ș.a.;

d) motivația de repaus și de reconfortare, ca principală motivație turistică, este satisfăcută printr-un complex de condiții și mijloace din afara reședinței individului;

e) motivația estetică exprimă tendința spre frumos, spre artă, cultură și civilizație, spre inedit etc.

Ținând seama de experiența mondială privind evoluția cererii de servicii turistice, motivațiile turistice pot fi grupate în două categorii principale:

motivațiile turistice decurgând din preocupările extraprofesionale de ordin general, ca de exemplu: aspirațiile pentru destinderea fizică și intelectuală, îngrijirea sănătății, participarea la unele manifestații sau evenimente culturale, sportive sau de altă natură, care oferă satisfacții în general opuse condițiilor existente la reședința permanentă a turistului potențial. În această accepțiune se face abstracție în mod deliberat de formele turismului de afaceri (călătoriile oamenilor în interese profesionale), precum și de formele turismului de congrese (participarea la congrese sau alte reuniuni cu caracter similar), care, prin natura lor, nu pot fi încadrate în motivațiile extraprofesionale, deși comportamentul persoanelor participante se interferează tot mai organic cu comportamentul turiștilor propriu-ziși;

motivații decurgând din atracțiile resurselor turistice propriu-zise, ca de exemplu: atracțiile naturale (peisajul, condițiile climaterice ș.a.), sau atracțiile social-culturale (artistice, folclorice, istorice, tehnico-științifice ș.a.).

Profilul spațiului rural integrează un bogat potențial turistic, generat de resursele naturale și antropice.

Potențialul turistic poate fi definit tocmai ca un ansamblu al elementelor naturale, cultural-istorice și tehnico-economice care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică sau determină o anumită funcționalitate pentru turism. Un anumit teritoriu interesează sub aspect turistic, în măsura în care el oferă resurse turistice naturale și antropice a căror valorificare, conform unor amenajări tehnice adecvate pot determina o activitate de turism, astfel putând fi introdus în circuitul turistic. În acest context se poate arăta că termenii de “atracții turistice” și “resurse turistice” au sensuri diferite de interpretare.

Noțiunea de “atracție turistică” definește mai mult latura afectivă a diferitelor componente ale potențialului turistic, referindu-se mai ales la ceea ce se impune atenției și produce impresii de intensitate ridicată de natură estetică, cognitivă, etc. Elementele cultural-istorice, tehnico-economice și chiar o parte din cele naturale (peisaje, forme de relief, lacuri, specii de plante li animale etc.) pot fi desemnate ca atracții turistice.

Termenul de “resursă turistică” este mai complet și redă mai bine implicațiile acesteia în activitatea de turism, ca domeniu economic. Prin specificul, conținutul și valoarea lor, resursele turistice, mai ales cele naturale, reprezintă, pe de o parte atracții turistice, pretabile pentru vizitare (peisaje, peșteri etc.), iar pe de altă parte, pot fi valorificate direct în activitatea de turism “ca materie primă”, constituind, în urma unei activități umane de amenajare și valorificare diferite produse turistice și generând anumite forme de turism (resursele de ape minerale, gaze și nămoluri terapeutice, stratul de zăpadă și domeniul schiabil neamenajat, acumulări de apă etc.)

În literatura de specialitate există tendința de a fi dat același sens noțiunii de potențial turistic, considerat ca o totalitate a elementelor cadrului natural și social-istoric ce pot fi valorificate într-o anumită etapă. În sfera cadrului natural sunt incluse totalitatea posibilităților, capacităților, condițiilor și inclusiv a rezervelor materiale pe care la oferă cadrul natural al peisajului geografic, pentru orice formă de activitate turistică.

Fondul turistic, respectiv patrimoniul turistic au un sens mai larg incluzând în potențialul turistic și dotările tehnico-edilitare, serviciile turistice și infrastructura tehnică generală.

Varietatea resurselor turistice ale țării noastre, specificul acțiunii și influența lor în activitatea turistică fac necesară delimitarea a două categorii de potențial turistic [125], și anume: natural și antropic.

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural al României prin componentele sale: relief și structură geologică, condiții climatice, ape, vegetație și faună etc., inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenției omului.

Potențialul turistic antropic cuprinde elemente cultural-istorice, tehnico-economice și social-demografice ale țării noastre, care prin valoarea lor intrinsecă interesează activitatea de turism și generează anumite fluxuri turistice.

Resursele de origine etnografică ocupă un rol distinct în cadrul obiectivelor rurale de proveniență antropică, în primul rând prin specificitatea lor, știut fiind că fiecare etnie posedă un patrimoniu propriu spiritual și material rezultat din evoluția conștiinței sale în timp și a răspândirii populației în spațiu. Din această cauză, oamenii proveniți din afara teritoriului unei zone sau aparținând altei etnii vor asimila acest patrimoniu, ce va prezenta pentru ei, însușirile unicității și ineditului adesea absolute.

O caracteristică a resurselor etnografice este îmbinarea permanentă a edificiilor și obiectivelor cu o funcție atractivă cu manifestările ce se desfășoară într-un cadru adecvat, apărând o simbioză a matereiei cu spiritul.

În acest potențial turistic antropic se încadrează diferite forme de agroturism, forme specifice spațiului rural cu legătură directă asupra tuturor elementelor umane și materiale din agricultură.

5.2.3 Potențialul natural și turistic al județului Tulcea /

The natural and touristic potential of Tulcea county

Figura 5.5 / Figure 5.5

Harta județului Tulcea / Tulcea County Map[70]

așezare: în partea de est a României, între Dunăre, Brațul Chilia și Marea Neagră, având punctul cel mai de răsărit al României – orașul Sulina (29° – 41°);      

vecini: la nord-vest – Galați; la vest – Brăila; la sud – Constanța; la est – Marea Neagră; la nord-Dunărea, Ucraina (Brațul Chilia);      

suprafața: 8.499 kmp (pe locul 4 între județe ca întindere și deține 20% din suprafața totală lacustrala);      

populație: 266.000 locuitori;      

orașe: TULCEA – reședință de județ (cu 97.000 locuitori); Babadag; Isaccea; Macin; Sulina; relieful: se îmbină cele mai noi cu cele mai vechi unități de relief din țară: delta cuaternară a Dunării, care împreună cu complexul Razelm, în nord-est, cu de 4.340 kmp și 447.000 ha, este a doua din Europa ca mărime, recent formată din epoca preistorică, prin colmatarea unui golf marin devenit liman și împărțită de cele trei brațe (Chilia – cel mai nordic și cel mai nou, de 116 km, ce transporta 63% din totalul apelor fluviului, Sf. Gheorghe – cel mai vechi, de 118 km, pe care curg 22% din ape, Sulina – cel mai scurt, de 64 km, amenajat pe un canal pentru navigație, transportă 15% din ape) ale Dunării (care la vărsarea în Marea Neagră suprafața totală a bazinului său este de 805.300 kmp, iar lungimea de 2.860 km) în trei mari ostrove complexe: Lețea, Sf. Gheorghe, Dranov, brăzdate de brațe secundare, gârle și canale artificiale, în continuă extindere prin materialul adus de marele fluviu, înaintând spre mare) și lanțul munților hercinici ai Măcinului (Pricopanului, joși, tociți, cu altitudini de 467 m în vf. Tutuiatul) și Podișul Casimcei, Tulcei, Babadag, Niculițel (larg vălurite), în nord (erodat puternic și acoperit cu depozite noi);     

clima: are un caracter continental cu amplitudini de temperatură, cu precipitații puține, dar cu umiditate atmosferică ridicată (în zonele deltei, ca urmare a evaporației de pe întinsele suprafețe de apă), cu vânturi dominante din nord și nord-est, cu ierni reci și cu fenomene de nivație destul de frecvențe, cu veri calde și secetoase;      

cursurile de apă: sunt reprezentate de Dunăre spre nord și vest, Marea Neagră și laguna Razelm la est și de râuri mai mici de interior, cu regim neregulat, producând inundații: Telita, Taita, Slava.

Obiective turistice

    Delta Dunării [133] – caleidoscop al unor peisaje mereu inedite, paradisul păsărilor și trestiilor, al puzderiilor de pești, Delta Dunării este o regiune de mare frumusețe turistică și de un real interes științific.

Suprafața este de 5.050 kmp (din care 4.340 kmp pe teritoriul României, restul pe teritoriul Ucrainei), iar altitudinea medie este de 31m, în mare parte regiunea fiind aflată sub ape.

Imagini dintre cele mai variate apar înaintea călătorului: grinduri, întinse bălți, întinderi mari de stuf, gârle, dune de nisip, păduri, canale umbrite de sălcii bătrâne. Toate acestea împreună cu o permanentă metamorfoză, o perpetuă modificare a formei și dimensiunilor deltei uimesc an de an tot mai mulți turiști români și străini. Prima știre despre Delta Dunării ne-a lăsat-o grecul Herodot, „părintele istoriei”, care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Deltă, după ce poposise la Histria (515-513 î.Hr.). Cu această ocazie Herodot menționează că, la vărsare, Dunărea se împarte în cinci brațe. Delta Dunării este considerată zonă cu: cea mai întinsă și mai compactă suprafață stuficolă de pe glob (imensele stufării au un rol deosebit în menținerea echilibrului natural); cea mai bogată faună ornitologică din lume (peste 300 de specii), cel mai tânăr pământ din Europa (în fiecare an cu 40m de uscat mai mult), cele mai întinse dune de nisip din România, cea mai scăzută nebutozitate din țară, cea mai joasă altitudine a unui oraș (Sulina: 3,5m), cea mai scurtă iarnă din țară (20 de zile cu 0°C). Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice cât și pentru varietatea și originalitatea florei și faunei, în perimetrul Deltei Dunării au fost construite mai multe rezervații naturale complexe: Pădurea Lețea, Pădurea Caraorman, Roșca-Buhaiova-Hrecisca-Letea Sf. Gheorghe-Perisor-Zatoane, Periteasca-Leahova-Gura Portiței. Datorită importantei sale științifice și peisagistice, acest „imens laborator geologic și biologic”, unde totul se află în continuă prefacere, a fost inclus de UNESCO în cadrul rezervațiilor biosferei (în august 1990). Fauna Deltei Dunării este un vast mozaic de specii, fără egal în Europa și chiar cu unicate mondiale. Dintre cele peste 300 de specii de păsări amintim: pelicani, gâște și rațe sălbatice, berze, cormorali, egrete, călifari albi și roșii, flamingo, lebede, multe dintre ele monumente ale naturii ocrotite de lege. De menționat faptul că pe deasupra Deltei trec șase drumuri de migrație ale păsărilor, ea aflându-se la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord (paralela 45°C), constituind așadar un loc firesc de popas pentru păsările migratoare. Multe dintre speciile de pești întâlnite aici au mare valoare economică: morun, nisetru, păstruga, cega-purtători ai icrelor negre. Dintre mamifere se remarcă herminele, pisicile sălbatice, bizamul, câinele enot, broaștele țestoase de uscat. Inegalabila floră cuprinde, printre altele și nuferi albi și galbeni, nuci de apă, papură, ferigi de apă, trestii mirositoare, stânjenel de baltă. Peisajul floral impresionant de bogat al acestor locuri de basm este completat cu cele 8000 ha de păduri cu arbori gigantici pe ale căror trunchiuri se îmbrățișează plantele agățătoare de tipul lianelor. Fermecat de tot ce se ivește în drum, călătorul poposit aici nu știe ce să admire mai întâi; unduirea stufului în bătaia vântului, varietatea păsărilor și vegetației sau așezările pescărești întinse de-a lungul canalelor. Nici unul dintre iubitorii naturii care au fost în Deltă nu va uita partidele de pescuit și zilele petrecute în cabanele pescărești sau în vreun cort unde, deasupra focului de vreascuri fierbe ciorba pescărească pe care nu o poți întâlni decât aici.

Delta Dunării, prin originalitatea sa, este promovată pe piața turistică internă și externă ca un "produs turistic" reprezentativ al țării. Peisajul unicat al Deltei Dunării atrage anual mii de vizitatori din țară și străinătate. Delta Dunării împreună cu sectorul lagunar Razelm are o suprafață de 4340 Km2 și este o câmpie terminală joasă, în curs de aluvionare. Activitatea turistică a Deltei este datorată următoarelor elemente ale cadrului natural și antropic:

– originalitatea și spectaculozitatea peisajului prin îmbinarea stufărișurilor din terenurile mlăștinoase, cu pădurile de stejar și zăvoaiele de sălcii, plopi, cu grindurile marine și fluviale, plaja mării și dune de nisip;

– ochiurile de apă caracterizate de brațele Dunării, canalele, gârlele și lacurile, constituind locuri de agrement și pescuit sportiv, cât și căi de acces și circulație turistică;

– vegetația deltei, variată și bogată prin valoarea unor specii sau asociații prin potențialul melifer; un interes deosebit îl reprezintă întinsele stufărișuri și insulele de plaur, pădurile de plopi, galeriile de sălcii, codri de stejar termofil, viță sălbatică și carpen care dau aspectul de pădure tropicală, felurite plante de baltă și nuferi;

– păsările, prin varietatea speciilor atât ca origine geografică cât și de interes științific, estetic și cinegetic;

– fauna piscicolă, bogată și variată ;

– plajele de pe litoralul marin al deltei, o motivație pentru vizitarea deltei de la Sulina la Sfântul Gheorghe, în scopul curei heliomarine ;

– condiții de climă benefice practicării turismului din primăvară până în toamnă, (temperatura medie 11 °C), precipitații reduse și durata mare de strălucire a soarelui (2300 ore/an);

– potențialul cultural cu vestigii istorice din sec. VII Î.Ch., sec X-XI și muzee de folclor;

– așezările cu o viață socio-economică specifică deltei.

Toate aceste elemente de atracție generează promovarea mai multor forme de turism, dintre care amintim:

– turism itinerant;

– turism de sejur cu diverse motivații;

– turism specializat;

– turism pentru cura heliomarină;

– turism pentru tineret;

– turism rural.

Pentru protejarea tuturor acestor aspecte enumerate mai sus, Delta Dunării a fost cuprinsă în produsul turistic "Rezervația Biosferei Deltei Dunării (RBDD)".

Alte rezervații din Dobrogea: pădurea Valea Fagilor de la Luncavița, rezervația de calcare de la Hîrșova, peștera Gura Dobrogei din valea Casimcea, peștera "la Adam", dealurile calcaroase de Ia Basarabi și Fântânița, peștera de la Limanu, rezervația naturală de la Agigea, etc.

Rezervații și Monumente ale Naturii    

Roșca-Buhaiova-Hrecisca – rezervație faunistică în depresiunea Matița, între grindurile Letea și Chilia, are o suprafață de 15.400 ha. Aici se cuibărește în fiecare primăvară cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Vegetația luxuriantă mai găzduiește și colonii de egrete, lopătari și stârci galbeni;      

Perișor-Zătoane – rezervație faunistică în estul depresiunii Dranov (în sudul localității Sf. Gheorghe). Pe o suprafață de 14.200 ha se cuibăresc cele mai numeroase lebede precum și pelicanul creț, cormoranul. Nucleul rezervației este format din lacurile Zătonul Mare și Zătonul Mic;      

Periteasca-Leahova – rezervație faunistică în complexul lagunar Razim-Sinoe (3.900 ha) unde se întâlnește cea mai populară regiune cu păsări de coastă. Cuprinde o serie de grinduri nisipoase și lacurile Leahova Mare și Mică, Periteasca, Pahane și Cosna;      

Pădurea Letea – rezervație forestieră pe grindul cu același nume (la 7 km sud de localitatea Periprava). Este caracterizată prin abundența plantelor agățătoare care se încolăcesc pe arbori, dând aspectul unei păduri tropicale. Dintre arborii întâlniți aici amintim: stejari brumării, ulmi, plopi, sălcii;      

Pădurea Caraorman – rezervație forestieră (în partea de vest a grindului cu același nume), se aseamănă cu Letea, adăpostind numeroase elemente tropicale, rarități pe glob;      

Punctul fosilifer – Agighiol, în partea nordică a lacului Razim;      

Pădurea „Valea Fagilor”- Luncavita, (în Munții Măcin, lângă Isaccea), o insulă relictară de fagi.

Vestigii Istorice     

     Enisala – (la 17 km de Jurilocva), aici s-au găsit urmele unor așezări traco-getice (sec. IX-VII î.Hr.) și getice (sec. IV î.Hr.), cea mai mare necopolă geto-dacică din Dobrogea (sec. IV-III î.Hr.) și un castru roman. Ceea ce se poate vedea astăzi sunt însă ruinele cetății bizantine Heracleea (645-650 d.Hr.), refăcută de genovezi în sec. XIII, pentru a-și asigura comerțul la gurile Dunării;      

Fortificația Troesmis – (la 3 km de comună Turcoaia), cetate traco-getică menționată în sec. III î.Hr. cu ocazia conflictului militar dintre Lysimach și Dromichete. În perioada romană a devenit un puternic centru militar, ridicată mai apoi la rangul de „municipium”. Cunoaște o mare înflorire după cum indica edificiile și monumentele publice, băile;      

Fortăreața Noviodunum-Isaccea, cetate romano-bizantină cu nume celtic, construită în 369 d.Hr. A avut un important rol strategic și comercial fiind ridicată la rangul de „municipium”. Cunoaște o mare înflorire după cum indică edificiile și monumentele publice, băile;      

Fortăreața Arrubium-Măcin, castru și așezare cu nume celtic, atestată documentar în 100 d.Hr., (în două diplome militare). A fost un important punct la granița imperiului în timpul stăpânirii romano-bizantine;      

Cetatea Dinogetia-Garvan, numele ei a fost menționat pentru prima dată de Ptolomeu în cunoscută sa lucrare „Geographia” (sec. II d.Hr.). Inițial așezarea geto-dacică și apoi romană, a fost ridicată în timpul împăratului Diocletian, (284-305 d.Hr.). Distrusă în 559 d.Hr. de un trib huno-bulgar, a fost reconsolidată și amplificată în sec. X-XII;      

Cetate antică – Chilia Veche, a existat din antichitatea grecească, apoi a fost stăpânită de bizantini până în sec. X;    

Cetatea bizantină Salsovia – Mahmudia (sec. III d.Hr.).

Edificii Religioase    

Basilica – Niculițel (la 15 km de Isaccea), cea mai veche construcție de acest gen cunoscută până în prezent în țara noastră. Este un unicat arhitectonic în Europa. Bazilica și cripta au fost construite în timpul împăratului Valens (după 370 d.Hr.);      

Mănăstirea Cocoș – (la 8 km de Isaccea la 9 km nord-est de satul Nifon), ridicată în 1835 în stil oriental (turcesc), dar cu puternice influente din arhitectura românească. Deține un muzeu de artă medievală și modernă ce include și colecții de carte veche și icoane;      

Mănăstirea Celik Dere – satul Telita, comună Frecatei, (la 22 km de Isaccea), construită între 1841-1844 de călugării romani și ruși. Păstrează o colecție de artă medievală. Lângă mănăstire poate fi văzută o raritate în peisajul românesc: o moară de vânt;      

Moscheea lui Ali Gaza Pașa – Babadag (la 35 km sud de Tulcea), cel mai vechi monument de arhitectură musulmană din România (sec. XVII). Are un minaret de 35 m înălțime.

Edificii Culturale    

Muzeul Deltei Dunării – Tulcea, cuprinde următoarele secții; științele naturale (ce înfățișează flora și fauna Deltei și include un acvariu ce prezintă diferite specii de pești din Delta Dunării, dar și exemplare exotice), istorie și arheologie (cu valoroase exponate privind trecutul zonei), etnografie și arta populară, arta plastică (ce include o colecție de grafică modernă și contemporană);      

Casa memorială „Panait Cerna” – Cerna, unde s-a născut și a copilărit Panait Cerna, poet de o rară sensibilitate și de o adâncă reflexie (1881-1913);      

Muzeul Casei Lipovene – Jurilocva;      

Monumentul eroilor de pe Colnicul Horei – Tulcea, înălțat în semn de omagiu eroilor căzuți în războiul de Independență din 1877-1878;      

Monumentul de la Smârdan – în memoria marinarilor care s-au jertfit pentru independența țării;

Statuia lui Mircea cel Bătrân – Tulcea, închinată marelui voievod român (1386-1418), care a luptat pentru eliberarea Dobrogei de sub dominația otomană, sculptat de Ion Jalea.

5.2.4 Potențialul natural și turistic al județului Constanța / The natural and touristic potential of Constanta county

Figura 5.6 / Figure 5.6

Harta județului Constanța / Constanta County Map[70]

așezare: în partea sud-estică a României, între Dunăre și Marea Neagră, în sudul Dobrogei;      

vecini: la est – Marea Neagră; la vest – Ialomița; la nord – Brăila, Tulcea; la sud-Bulgaria;      

suprafața: 7.071 km 2;      

populație: 746.000 locuitori;      

orașe: CONSTANȚA – reședință de județ (cu 348.000 locuitori, mare port al țării, centru industrial, comercial cultural și studențesc, stațiune balneară și centru arheologic de seamă); Basarabi; Cernavodă; Eforie; Hârșova; Mangalia; Năvodari; Negru Vodă; Ovidiu; Techirghiol.     

relieful: este format dintr-un podiș tabular (100-200 m altitudine), ce aparține Podișului Dobrogei de Sud și Podișului Dobrogei Centrale (Podișului Casimcei), înclinat de la sud spre nord, către Valea Carasu și dinspre Dunăre spre țărmul Mării Negre;     

clima: are caracter continental cu nuanțe excesive, cu veri fierbinți și uscate, ierni reci, vânturi puternice din nord-est, ploi rare și neuniform repartizate;      

cursurile de apă: prezintă râuri scurte care seacă în anotimpul cald, mai importante fiind cele din nord: Casimcea, Carasu, ori scurte artere hidrografice ce se îndreaptă spre Dunăre (Topolog), sau spre lacurile din lungul țărmului Marii Negre (Casimcea). De-a lungul văii Carasu (pe 64,2 km) s-a realizat Canalul Dunare-Marea Neagră.

OBIECTIVE TURISTICE 

Litoralul Marii Negre    

Nota caracteristică a spațiului constănțean este dată de LITORALUL MARII NEGRE [148], un „pământ al făgăduinței”, ce se întinde în județul Constantă pe o lungime de 100 km (din totalul de 244 km care formează ieșirea la mare a României. Minunată riviera românească beneficiază de farmecul deosebit al Mării Negre (a treia mare europeană ca întindere și a doua ca adâncime, cu salinitate redusa (17-18 %o la țărm și temperatura apei vara de 20-25oC). În Marea Neagră nu există curenți, plante sau pești periculoși. Platforma litorală coboară lin de la plajă (pe o fâșie de 100-200 m spre larg, adâncimea apei este redusă: 1-2 m), eliminându-se astfel orice factor de risc. Clima litoralului este blândă, vara zilele sunt lungi și călduroase, durata de strălucire a soarelui în luna iulie este de 10-12 ore pe zi, iar temperatura medie este de 24°C, pe când cea anuală este de 11°C. În sezonul cald temperatura la suprafața plajei urcă până la 45°C, însă brizele marine, bogate în aerosoli atenuează arșița zilelor toride.

Marile întinderi de plajă sunt „pavate” cu nisip auriu de o finețe deosebită. Peste tot plajele sunt orientate spre răsărit, pe care o mulțime de romantici se înșiră în zori să-l privească, iar între fiecare răsărit și apus vara aduce o viață fremătătoare.

Între Mamaia și Mangalia se întinde parcă un singur oraș, o complexă stațiune, adăugând splendorii sale contemporane acea captivantă metamorfoză a vârstelor trăite.

De-a lungul coastei, un spațiu de o calitate excepțională etalează o salbă de stațiuni care răspund tuturor vârstelor și gusturilor: Năvodari, Mamaia, Constanța, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Techirghiol, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai. Județul Constanța ocupă locul I pe țară cu o capacitate de cazare de peste 150.000 de locuri (cca. 45% din totalul locurilor oferite de România).

De asemenea, concentrează cca. 60% din afluxul turistic internațional al țării. Specificul acestui univers pitoresc este dat de împletirea unei multitudini de factori (ambianța deosebit de agreabilă, eleganța și distincția hotelurilor, posibilități diverse de agrement, factori curativi naturali), ce transformă stațiunile în adevărate oaze de relaxare și sănătate.

Lacuri  

Techirghiol – cel mai bogat lac cu nămol terapeutic din România, compus din elemente organice amestecate cu substanțe minerale și constituind principalul element în tratamentul multiplelor afecțiuni, pentru care este atât de solicitată stațiunea de pe malurile sale. Este cel mai întins lac salin din țara noastră (11,7 km 2). Acest liman fluvio-maritim (ce a fost cândva un golf de mare) formează în prezent o rezervație faunistică (unde trăiesc, printre altele, peste 124 de specii de păsări, multe dintre ele rarități). Lacul reprezintă și o însemnată bază de agrement, fiind dotat cu numeroase bărci și șalupe;      

Bugeac – liman fluvial, important centru piscicol pe dreapta Dunării;      

Oltina – liman fluvial, important centru piscicol pe dreapta Dunării;      

Corbu – liman fluvio-marin, unde se pot practica sporturi nautice, are o deosebită importanță datorită nămolului lor cu calități terapeutic;      

Tascau – liman fluvio-marin, unde se pot practica sporturi nautice. Are o deosebită importanță datorită nămolului lor cu calități terapeutice;      

Tatlageac – liman fluvio-marin, unde se pot practica sporturi nautice. Are o deosebită importanță datorită nămolului lor cu calități terapeutice;     

Sinoe – laguna marină, reprezintă fostele golfuri marine. În prezent important pentru piscicultura;     

Siutghiol – laguna marină, reprezintă fostele golfuri marine. În prezent important pentru piscicultura.

Peșteri    

Peșterile de la Gura Dobrogei – rezervație complexă (speologică, paleontologică, geologică, faunistică) situată lângă comunele Limanu și Târgușor, formată din trei peșteri (Limanu, Liliecilor și La Adam, renumită prin bogata faună cuaternară) unde întâlnim mari colonii de lilieci.

Rezervații și monumente ale naturii    

Dunele litorale – Agigea, (la 8 km sud de Constanța), rezervație naturală de dune marine reprezentată de un platou de 8-10m format din depunerea continuă a nisipului. Rezervație floristică în cadrul căreia se dezvolta cca. 120 de specii de plante caracteristice litoralului românesc al Marii Negre;      

Canalele – Hârșova, rezervație geologică și paleontologică, unde trăiește un șarpe uriaș de tip piton;      

Canaraua Feții – (la sud de lacul Oltina), rezervație faunistică;      

Pădurea – Hagieni, rezervație forestieră între Hagieni și Albești. Datorită frumuseții peisajului și a curiozităților sale floristice și faunistice: broasca țestoasă uriașă, numeroase specii de păienjeni, este un punct de atracție pentru numeroși vizitatori;      

Fântânele – Murfatlar, rezervație floristică (la 1 km sud de podgoria Murfatlar), lângă Basarabi.

Stațiuni

Costinești – (la 28 km sud de Constanta), stațiune balneoclimaterică estivală (2-4 m altitudine), denumită și „Stațiunea Tineretului”. Plaja întinsă, cu nisip fin, este orientată spre sud și expusă la soare în tot cursul zilei (specific de care beneficiază puține plaje din Europa, fiind amenajată pentru talasoterapie și helioterapie (durata de strălucire a soarelui este de 10-12 ore pe zi). Atmosfera tinerească este întregită de numeroasele manifestări cultural-artistice ce se desfășoară aici, de bazele de agrement moderne, de antrenantele emisiuni transmise de „Radio Vacanța”. Căile de acces sunt: feroviare-gara Costinești, pe linia București-Constanța-Mangalia, rutiere-DN 39 de la Constanța cu deviație pe un drum local, după Tuzla;    

Eforie Nord – (la 14 km sud de Constanta), stațiune balneoclimaterică permanentă (6-20m altitudine), pe fâșia litorală dintre lacul Techirghiol și Marea Neagră. Stațiunea și-a început activitatea în 1894, când Eforia Spitalelor Civile din București a construit aici un sanatoriu. A doua stațiune a litoralului (ca mărime), Eforie Nord este renumită în toată Europa datorită tratamentelor cu factori naturali existenți aici. Cele două baze de tratament cu funcționare permanentă posedă instalații pentru băi calde (cu apa sărată concentrată provenită din lacul Techirghiol sau din mare); instalații pentru împachetări calde cu nămol, instalații pentru tratament ginecologic, cabinete pentru efectuarea de tratament cu Gerovital, Boicil și Pell Amar. Farmecul marelui parc natural în care este situată stațiunea, frumoasa plajă (3 km lungime și lățimi ce ajung la 100m), terenurile de sport, piscinele, accesoriile pentru activități nautice conferă stațiunii o atmosferă originală. Căile de acces sunt: feroviare – gara Eforie Nord pe linia București-Constanța-Mangalia, rutiere – DN 39-E 87 de la Mangalia sau Constanța – Vadu Oii, DN 3 de la Călărași, aeriene – aeroportul internațional Mihail Kogălniceanu, maritime;      

Eforie Sud

Fosta Carmen Sylva situată la 18 km sud de Constanța, stațiunea balneoclimaterică a cărei minunată rivieră maritimă coboară în trepte succesive spre plajă, lungă de aproximativ 2 km,deținea primul stabiliment balnear din Dobrogea (1892), iar din 1930 era cea mai importantă bază turistică a litoralului românesc. Temperatura medie anuală este de 11,2°C, media lunii iulie este mai mare de 22°C. Se fac simțite brizele de mare și de uscat, cu viteze reduse. Aici se află un sanatoriu pentru copii, cu profil reumatologic (funcționare permanentă) și altul cu profil de debilitate și rahitism (numai pe timpul verii). Faleza litorală (de la a cărei înălțime de 25-35 m se deschide o splendidă panoramă), discotecile, teatrul în aer liber, sunt atracții ale acestei stațiuni ce uimește prin mulțimea florilor sale. Căile de acces sunt: feroviare – gara Eforie Sud pe linia București-Constanța-Mangalia;      

Jupiter – Cap Aurora

La 40 km de Constanța și la 4 km de Mangalia, sunt stațiuni climaterice estivale, situate între pădurea Comorova și țărmul mării. Plaja stațiunii Jupiter se întinde pe o distanță de 1 km într-un golf pitoresc. Cap Aurora, cea mai tânără stațiune a litoralului românesc atrage nenumărați turiști prin frumusețea peisajului și a hotelurilor sale, cu nume de pietre prețioase. Ambarcațiunile de pe lacul Tismana, terenurile de sport, teatrul și cinematograful an aer liber, piscinele, discotecile, contribuie la realizarea unei vacanțe de neuitat. Căile de acces sunt: feroviare – gara Mangalia pe linia București-Constanța-Mangalia, apoi cu autobuzul până în stațiune;    

Mamaia

La 3 km nord de Constanta, cea mai mare stațiune din România (6-8m altitudine), denumită „Perla Marii Negre” este dezvoltată pe o fâșie de nisip scăldată la răsărit de valurile mării, iar la apus de apa dulce a lacului Siutghiol. Primul stabiliment balnear datează din perioada 1906-1919, în prezent fiind una din cele mai frumoase stațiuni maritime europene. Datorită așezării sale excelente, se simte necontenit suflarea brizelor de zi și de noapte, care bat când dinspre nare, când dinspre lac. În plin sezon, este scăldată în soare 10-12 ore pe zi. Plaja stațiunii, ce poate rivaliza cu celebrele plaje de la Cannes sau Saint Tropez de pe Coasta de Azur, este acoperită de un nisip deosebit de fin, întins pe o lungime de 8 km și o lățime de 100-200m. De-a lungul acestei plaje excepționale se înșiră elegante și cochete hoteluri, terenuri de sport, piscine în aer liber, discoteci, parcuri de agrement, teatrul de vară. Există multe posibilități de practicare a sporturilor de apă și de învățare a yachtingului și a înotului, posibilități de pescuit pe lacul Mamaia. În această fermecătoare stațiune, scăldată în soare și în suavul parfum al florilor, mângâiată de o atmosferă ferecatoare, se întâlnesc în fiecare vară zeci de mii de turiști din toate colțurile lumii. Căile de acces sunt: rutiere – E 60 Oradea – Constanța-Mamaia, E 87 Mangalia-Constanta-Mamaia, feroviare – gara Constanța, apoi cu troleibuzul sau tramvaiul până la Mamaia, aeriene – aeroportul internațional Mihail Kogălniceanu, apoi cu transport cu autocarele;

Mangalia

Situată la 44 km de Constanța, este o stațiune balneoclimaterica permanenta, la aceeași latitudine cu stațiunile mediteraneene Monaco, San Remo și Nisa. Este o așezare de aceeași vârstă cu Tomisul, colonia antică purtând numele de Callatis (de la râul Calles din Asia Mică). A fost întemeiată de greci în sec. VI î. Hr. și dezvoltată apoi de romani (sec. II-IV d. Hr) și revitalizata de genovezi (sec. XIII-XIV) care o numesc Pangalia. Mangalia, cea mai sudică stațiune de pe litoralul Marii Negre, este singurul loc din țara noastră unde iarna temperatura rămâne peste 0°C. Are o climă dulce, asemănătoare cu cea mediteraneană, ceea ce face ca primăvara să sosească mai devreme, iar toamna să întârzie aici mai mult. Mangalia este singura stațiune maritimă care deține izvoare minerale (sulfuroase, mezotermale și radioactive, folosite din antichitatea romană). Baza de tratament include secții de recuperare medicală, instalații pentru băi calde cu apă sulfuroasă și cu apă de mare, namoloterapie, kineoterapie, hidroterapie, saună, săli pentru gimnastică medicală, cabinete de geriatrie (tratamente cu Gerovital, Boicil, Pell Amar). În stațiune se poate practică echitația, se pot vizita Muzeul de arheologie, Moscheea Esmahan Sultan (stil maur, 1590). Vestigiile bazilicii romano-bizantine sec. V-VI, Colecția Mercurius (pipe și curiozități). Căile de acces sunt: feroviare – gara Mangalia, pe linia București-Constanța-Mangalia, rutiere – DN 39 de la Constanța, curse de autobuz circulă între Constanța și Mangalia;

Neptun-Olimp – (la 6 km de Mangalia), stațiune balneoclimaterică (la o altitudine de 5-20m) pe pragul de nisip dintre mare și pădurea Comorova, fiind o oază de liniște și prospețime, o adevărată grădină a litoralului românesc. Caracteristicile definitorii ale acestui complex turistic modern sunt calitatea și eleganța, atât în ceea ce privește confortabilele vile și hoteluri, cât și prin serviciile de alimentație publică pe care le oferă. Se pot practica nenumărate sporturi (teren de echitație, terenuri de tenis, debarcaderul cu ambarcațiuni pentru plimbarea pe lac). De asemenea, există numeroase cabarete și cluburi, parcuri de distracție. Neptunul dispune de o modernă bază de tratament (electroterapie, hidroterapie, tratamente cu nămol, săli de gimnastică, saună, tratament cu Gerovital și Aslavital, produse terapeutice românești de renume mondial prevenind îmbătrânirea prematură și regenerând organismul);    

Saturn – (la 42 km de Constanța și la 1 km de Mangalia), stațiune climaterică estivală (3-10m altitudine) care beneficiază de cca. 25 de zile însorite pe lună. Apa mării are, în timpul verii, o temperatură medie de 20°-25°C. Diversele posibilități de cazare se adaugă restaurantelor și barurilor, teatrului în aer liber, terenurilor de sport, posibilităților de pescuit și echitație pentru a asigura petrecerea unui sejur deosebit de agreabil;   

Venus – (la 5 km de Mangalia), stațiune balneoclimaterică sezonieră, pe un promontoriu caracterizat prin coborârea în pantă, ce formează un frumos amfiteatru. Stațiunea, ce poartă numele zeiței frumuseții, dispune de o salbă de hoteluri cu nume de fete, hoteluri cu un stil arhitectural original. Ca și celelalte stațiuni din constelația litoralului românesc, Venus beneficiază de brizele marine, de strălucirea soarelui și de nisipul fin al plajelor constituind un veritabil punct de atracție pentru orice turist dornic de recreere.   

Techirghiol

La 18 km sud de Constanța, stațiune balneo-climaterică permanentă, este situatăpe malul lacului cu același nume (15-20m altitudine), într-o vâlcea înconjurată de mici coline. Iernile sunt blânde iar verile sunt călduroase, predominând timpul senin, durata de strălucire a soarelui este mai mare de 2.400 de ore anual. Principalii factori naturali terapeutici sunt apa sărată și nămolul sapropelic al lacului Techirghiol. Stațiunea dispune de cinci baze de tratament în cadrul cărora există numeroase instalații (pentru băi calde la vane sau bazine cu apă sărată concentrată provenită din lac, pentru băi calde cu nămol și pentru împachetări calde cu nămol, pentru aerosoli, hidroterapie. Căile de acces sunt: feroviare – gările Constanța sau Eforie Nord, apoi cu autobuzul până în stațiune, rutiere – DN 39 de la Constanța sau de la Mangalia, cu abatere la Eforie Nord.

Vestigii istorice    

Cetatea Histria – Histria (la 62 km de Constanța), cea mai veche așezare grecească de pe teritoriul României, întemeiată în 657 î.Hr, de coloniștii greci veniți din orașul Milet (Asia Mică). Cetatea a fost vreme de 1.200 de ani un important port și un puternic centru economic, bucurându-se de ocrotirea geților și apoi a romanilor. Savantul Vasile Pârvan, care a început săpăturile aici, a dat de asemenea bogații încât a numit-o „Pompeiul romanesc”. Monumentala cetate, rezerva vizitatorului ore de încântare și meditație. Azi se pot vedea templul Afroditei, templul lui Zeus, termele romane, forumul, piața, strada pavată, conducte de canalizare, constituind un minunat prilej de rememorare a evoluției civilizației pe meleagurile Pontului Euxin;      

Cetatea Tomis-Constanța (prima jumătate a sec. VI î.Hr.). Coloniștii greci din Milet au înființat orașul portuar Tomis. Din orașul antic mai pot fi văzute astăzi valoroase vestigii: „Turnul Macelarilor” refăcut în timpul lui Iustinian, zidul roman de incinta sec. III d.Hr., mari vase antice din ceramică, expuse într-un frumos parc arheologic;      

Edificiul roman cu Mozaic – Constanța, monument unic în această parte a Europei, realizat în sec. III-IV d.Hr. Mozaicul, ce se află pe terasa unui edificiu comercial roman are o mărime impresionantă 2000m². Armonia culorilor cărora trecerea vremii le-a dat o nuanță pastel, frumusețea motivelor geometrice și florale fac obiectul admirației vizitatorilor;      

Cetatea Callatis-Mangalia, colonie întemeiată de dorienii veniți din Heracleea Pontică sec. VI î.Hr., devine un înfloritor oraș în sec. IV-III î.Hr. S-au scos la lumină vestigii de un excepțional interes științific și turistic (un mare tezaur, morminte, apeducte romane). Aici s-a păstrat cel mai vechi document de limba latină din tot sud-estul Europei (o inscripție din 72 î.Hr.);      

Așezare neolitică – Cernavodă, necropola de tip Hamangia, unde a fost descoperită vestita statueta „Gânditorul”;      

Cetatea Sucidava – Dunăreni, așezare geto-dacică și mai apoi castru roman fortificat în sec. II-VII d.Hr.;     

Cetatea Capidava – așezare dacica din sec. I î.Hr. – II d.Hr., ulterior castru roman consolidat de împăratul Traian;      

Cetatea Axiopolis – Cernavodă, așezare antică întemeiată de regele Traciei, Lysimachos (306-281 î.Hr.), ulterior vatra geto-dacică, romană, bizantină, Axiopolis – oraș întunecat, primește în sec. XIX denumirea slavă de Cernavodă – apa neagră;      

Așezarea Carsium – Hârșova, fortificație romană întemeiată de Traian la 103 d.Hr. pe locul unei așezări geto-dacice. Ulterior aici se construiește o cetate bizantină, (sec. X-XI);  

 Așezarea Altinum – Oltina, așezare civilă și stație a flotei militare fluviale romane, sec. I-IV d.Hr.;      

Cetate bizantină – Ostrov, pe insula Pacuiul lui Soare, o puternică bază navală cunoscută sub numele de Vicina, (971-976);      

Farul genovez – Constanța, construit între 1858-1860 de chiar o companie engleză;     

Geamia „Hunchiar” – Constanța (1867-1868), construită în stil maur.

Edificii religioase

Moscheea – Constanța, construită în 1910 în stil maur, în locul vechii geamii din 1822. Este o copie fidelă a marii moschee Konia din Anatolia (Turcia). Deține o frumoasă pictură interioară. Din minaretul, înalt de 50m, se deschide o încântătoare panoramă a orașului și portului;      

Catedrala ortodoxă – Constanța, construită între 1883-1895 în stilul vechii arhitecturi din Ara Românească, cu picturi murale interioare executate de D.Mircea;      

Biserica elenă Metamorfosis – Constanța (1865-1867);      

Moscheea Esmahan Sultan – Mangalia (1590), construită în stil maur;   

Mănăstirea Dervent – (pe DN 3, între brațul Ostrov și lacul Buceag), monument istoric, dar și izvor cu puteri tămăduitoare;      

Complex monastic – Basarabi (sec. IX-X), așezare călugărească rupestră, unicat al culturii străvechi românești;      

Biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe”- Constanța (1905-1911), cu picturi murale realizate de Nicolae Tonitza.

Edificii culturale    

Muzeul de istorie națională și arheologie – Constanța, unul dintre cele mai bogate muzee din țară, prezintă colecții de arheologie preistorică, greacă, romană, bizantină, medievală. Dintre statuile expuse, cele mai de seamă sunt cele ale zeiței Fortuna și zeului Pontos (protectorii orașului), șarpele Glycon;      

Complexul muzeal de științele naturii – Constanța, cuprinde Acvariul, Delfinariul, Planetariul și Observatorul Astronomic. Acvariul expune peste 100 se specii de pești din Marea Neagră și din alte mari ale lumii;      

Muzeul de artă – Constanța, deține valoroase lucrări (pictură, sculptură și grafică) ale artiștilor noștri de frunte: Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ion Andreescu, Theodor Pallady, Corneliu Babă, Dimitrie Paciurea, Ion Uculescu, Ion Jalea, Vida Gheza;      

Muzeul Mării – Constanța, are o bogată colecție de faună acvatică din apele planetei;

Muzeul de Artă Populară – Constanța, are colecții etnografice dobrogene, arta populară, ceramică, țesături, scoarța;      

Muzeul Marinei – prezintă istoria marinei românești și a flotei comerciale.

Monumente

Monumentul triumfal „Tropaeum Traiani”- Adamclisi (64 km de Constanța), edificiu unic în provinciile romane, ca dimensiuni și bogăție decorativă. Ridicat între 106-109 d.Hr., cinstește victoria obținută de împăratul Traian asupra dacilor, în 102 d.Hr. De o valoare excepțională sunt metropolele care ne înfățișează scene din lupta dacilor cu romanii, fiind un autentic act de istorie daco-romană;      

Statuia lui Ovidiu – Constanța, în memoria poetului latin Publius Ovidiu Naso, născut în 43 î.Hr. și exilat la Tomis în 8 d.Hr., unde a murit după 9 ani. Aici și-a deplâns poetul soarta în versurile „Tristelor” și a „Ponticelor”, deși el însuși a recunoscut că localnicii l-au prețuit și onorat. Statuia este opera sculptorului Ettore Ferrari (1887);      

Statuia lui Eminescu – Constanța, realizată de sculptorul Oscar Han în 1930 și amplasată pe malul mării, așa cum și-a dorit-o poetul în celebra sa poezie „Mai am un singur dor”, Paul Anghel remarca: „chipul lui, privind senin peste întinderea de azur care se isprăvește în cer, pare însuși chipul dorului”.

5.2.5 Potențialul zonei turistice Costinești / The potential of Costinesti touristic zone

Comuna Costinești [38, 44] este practic cea mai nouă comună din județul Constanța fiind înființată prin Legea nr. 72 din mai 1999. Este formată din satele Schitu și Costinești. Populația comunei este actualmente de 3.100 de locuitori, Costinești: 1300 și Schitu: 1800. Suprafața localității este de 1665 ha, vatra satului ocupă 468 ha; numărul total de case 1365 din care Schitu: 815 și Costinești: 550.

Comuna are trei unități de învățământ: o grădiniță la Schitu, 2 școli, una la Schitu, una la Costinești și o populație școlară de 450 de copii. Mai există și un cămin cultural la Costinești și tot în Costinești o unitate de poștă.

Amplasarea geografică a comunei: la 31 km sud de Constanța, în vecinătatea comunei 23 August, învecinată la nord cu comuna Tuzla, la vest DN 39 și la est cu Marea Neagră, permite dezvoltarea unei puternice activități agroturistice în perioada verii. De altfel 60% din locuitori se ocupă de acest domeniu de activitate, iar 40% cu agricultură. Societăți agricole: „Ceres” și S.C. „Ion Const”. Se cultivă mai ales: grâu, porumb, floarea-soarelui, plante tehnice. Se cresc: bovine 70 capete; porcine 550; oi și capre 580; păsări 4.600. Livada și viile ocupă 20 de ha.

Coasta de nord este într-o accentuată dezvoltare a construcțiilor, numărul mare al caselor noi și al vilelor având aspectul unui orășel. Străzile localității sunt asfaltate; există o varietate de posibilități de a investi în servicii turistice, folosind forța de muncă locală. Astfel, pentru viitor sunt prevăzute construirea de noi capacități de cazare în agroturism, precum și facilități de agrement nautic. Se are în vedere și extinderea și modernizarea rețelei de transport.

Actualmente există la 3 km de Schitu, în dreptul Vadului lui Caraman, Mănăstirea de măicuțe "Sfânta Elena de la Mare"; 14 mai 1996 marchează momentul sfințirii locului mănăstirii, iar Sfințirea mănăstirii a fost făcută pe 21 mai 1998.

Localitatea Costinești este așezat la 10 metri altitudine față de nivelul mării, la adăpostul capului Tuzla, pe direcția unui curent marin de coastă. Începând cu înființarea Primăriei, în mai 1999, Costinești este cea mai nouă comună din județul Constanța, aflându-se într-o permanentă dezvoltare.

Rute de acces:

• Transport feroviar: stația Costinești – Tabăra sau stația Costinești – Sat (în apropierea noului cartier de nord), de pe linia ferată București – Constanța – Mangalia;

• Transport rutier: pe Drumul Național – DN 39 (E 87): Constanța – Costinești: după comuna Tuzla, la km 27, urmărind indicatorii rutieri, se va face stânga. După parcurgerea a cca. 4 km va urma o intersecție în stânga fiind intrarea în Costinești. Mangalia – Costinești: se va face dreapta, după comună 23 August, urmând a se continua încă 4 km.

Gara Constanța deservește atât transportul feroviar Constanța – Costinești, cât și punctul de plecare al microbuzelor particulare de pe această rută.

Istoricul comunei Costinești

Puțini cunosc faptul că zona în care astăzi se află comuna și stațiunea Costinești este încărcată de istorie. Istoria acestor locuri își are rădăcinile în comuna primitivă. S-au găsit aici dovezi care atestă locuirea începând cu prima epocă a fierului (Hallstatt), perioada coloniilor grecești, a ocupării romane, epoca feudală, până la înființarea propriu-zisă a satului Costinești prin colonizarea germanilor.

Urme ale locuirii în comuna primitivă s-au găsit în așezarea Stratonis, localizată la cca. 5 km nord de Schitu. Au fost descoperite vase din pastă brună, cenușie, castaniu-gălbuie și neagră, având diferite ornamente: caneluri simple, spirale (cultura Hamangia) și vase de ceramică fină, dar și de uz zilnic (cultura Gumelnita).

Săpăturile arheologice au adus la lumină ceramica cu luciu metalic, în interior roșu și în exterior negru din prima epocă a fierului (Hallstatt). Plinius cel Bătrân și Eutropius menționau existența coloniei grecești Parthenopolis (sec. I e.n.). Orașul a fost localizat la Costinești. Cioburile de amfore grecești, 80 fiind ștampilate, sunt dovezi ce atestă locuirea în perioada elenistică. De asemenea, s-a găsit o fibulă de bronz de tip tracic, despre care Radu Vulpe susținea că este caracteristică numai României și Bulgariei.

Printre resturile de așezări romane s-au descoperit vase de sticlă și ceramică, țiglă, monede de bronz din sec. III-IV e.n., lămpi romane de lut, coloane simple de calcar. Prin anii '60 au fost descoperite morminte romane și o statuie de marmură a zeiței Cybele. Printre dovezile care atestă locuirea în epoca feudală: două paftale de bronz, un vas cu gât lung, un picior smălțuit, o cupă smălțuită cu decor în relief.

Denumirea comunei provine de la generalul Emil Costinescu. Acesta a cumpărat de la Vasile Kogălniceanu (fiul lui Mihail Kogălniceanu) o suprafață de teren foarte aproape de țărmul Mării Negre, pe care, ulterior, a colonizat-o cu germani. În 1896, generalul Costinescu a încheiat o înțelegere verbală de arendare a moșiei prin care fiecare primea 5 000 mp, care în 20 de ani treceau în proprietatea coloniștilor. În scurt timp au apărut 48 de case. După primul război mondial multe familii au părăsit satul, iar în Costinești au rămas numai 16. Dar o parte din coloniști s-au întors, familiile din Costinești fiind în număr de 34. Acestea se ocupau cu creșterea de vite, cai, păsări; cultivarea pământului; iar șoseaua existentă și calea ferată facilita schimbul de mărfuri. Se poate vorbi de apariția agroturismului chiar în acea perioadă, datorită viligiaturiștilor din țară atrași atât de locul oarecum retras și liniștit cât și de sursele naturale de hrană.

O mare parte din coloniștii germani au plecat, în 1940, în Germania. Locul lor este luat de romani provenind din Cadrilater, astăzi zonă importantă a Bulgariei.

În mai 1999 a fost înființată cea mai nouă comună din județul Constanța: comuna Costinești. Populația actuală a comunei este de 3.100 de locuitori. Marea majoritate a locuitorilor (60%) se ocupă cu agroturismul pe perioada verii, iar 40% cu agricultură. În comună se cultivă în special: grâu, porumb, floarea-soarelui, plante tehnice; se cresc: bovine, porcine, oi, capre și păsări. Viile și livada ocupă 20 de ha.

Stațiunea Costinești:

Apariția în anul 1949 a primei tabere (300 de locuri) destinate elevilor a însemnat debutul stațiunii Costinești. După 10 ani a fost inaugurată tabăra internațională a studenților, ca urmare a colaborării Asociației Studenților din România și Uniunii Internaționale a Studenților. Primii invitați din străinătate au fost studenții cehi și polonezi. Astfel lua ființă "Capitala vacanțelor estivale ale tineretului".

În anii '60 are loc o dezvoltare rapidă a stațiunii datorită numărului din ce în ce mai mare de turiști. Astfel se deschid cantine, se dă în folosință Complexul Sanatorial, se construiesc vilele de tip bungalow, campingul de 1.000 de locuri, căsuțele de vacanță. În 1971 este terminat Teatrul de vară și Clubul Central. În 1976 se construiește hotelul „Forum”, iar în 1986 se construiesc vilele „Amiral”. La începutul anilor '90 stațiunea putea găzdui peste 60.000 de tineri.

Multitudinea spațiilor verzi dau stațiunii un farmec aparte. Lumea artelor plastice este reprezentată în Costinești prin lucrări de sculptură, pictură sau tapiserie: Pavel Codița, Silvia Radu, Marcu Mihai, Alina Țuculescu, Wilhelm Demeter și mulți alții.

După 1990 numărul posibilităților de agrement au crescut la fel ca și serviciile turistice tot mai diversificate. Comuna cât și stațiunea Costinești se află în prezent într-o permanentă dezvoltare, existând premise ca acestea să devină foarte importante pentru viața economică a județului Constanța și pentru turismul României.

Plaja & Lacul

Beneficiind de adăpostul capului Tuzla cât și de curentul marin de coastă, Costineștiul are o plajă lungă de 800m și lată de 10-50m, ceea ce îi conferă un aspect unic și foarte intim. Plaja este ideală pentru talasoterapie, aerosoli, helioterapie, antrenamente sportive și yoga. Este orientată spre est, vara fiind scăldată de razele soarelui de la 10 până la 12 ore pe zi. Datorită amplasării puteți avea parte de răsărituri de soare spectaculare.

Înclinarea graduală a fundului nisipos al mării ademenește turiștii, făcând marea una din principalele atracții ale Costineștiului.

Lacul Costinești are o suprafață de 7 hectare, are o adâncime mică, fiind separat de mare printr-un cordon de nisip. Lacul este unicul de pe litoralul României care nu este alimentat subteran. Datorită gradului de salinitate ridicat s-a format un strat considerabil de nămol folosit în/la tratarea bolilor reumatice.

Epava

Evanghelia a eșuat la sfârșitul anilor '60 datorită condițiilor atmosferice nevaforabile și a vizibilității reduse. Noaptea târziu, pe timp de furtună vasul s-a apropiat foarte mult de mal, căpitanul având convingerea că se află în vecinătatea portului Constanța. Carena vasului a rămas blocată între două stânci în formă de V.

Evanghelia a fost o navă comercială greacă aparținând vestitului om de afaceri Aristotel Onassis. Datorită costurilor mult prea mari de recuperare, ea a fost abandonată, intrând ulterior în patrimoniul statului român și devenind simbolul Costineștiului.

Distracție și Divertisment

Principalele atracții pentru tinerii care vin în Costinești sunt numeroasele discoteci și baruri. Prima discotecă deschisă în Costinești a fost discoteca „Ring”. Acum ea concurează cu „Vox Maris”, „Club T”, „Sun”, „Pavilion”, „Panoramic Club” și multe altele.

Spectacolele găzduite de Teatrul de Vară din Costinești sunt foarte variate: „Festivalul filmului”, „Gala tânărului actor”, „Festivalul de Jazz”, „Noaptea devoratorilor de publicitate”, show-uri de divertisment ale unor grupuri cunoscute și apreciate de publicul român: „Divertis”, „Vacanța Mare”. Printre manifestările cultural-artistice poate fi menționată și „Salonul Național de Grafică Satirică pentru Tineret”. Tot la Teatrul de Vară pot fi vizionate filme. Atât pe plajă, în discoteci cât și la Teatrul de vară sunt organizate an de an concerte, care atrag mii de fani. Pe plajă se organizează foarte multe concursuri, uneori televizate, care mențin buna dispoziție a turiștilor și întregesc atmosfera tinerească.

În întreaga stațiune sunt răspândite baze sportive: terenuri de volei, baschet, handbal, tenis de masă și de câmp, dotări pentru sporturi nautice. Un mozaic de magazine completează vitalitatea și efervescența Costineștiului.

După ce soarele apune, nu înainte de a oferi un mic spectacol de culori pe apele lacului Costinești, tineretul și nu numai, are de ales între muzică și dans în discotecile în aer liber, numeroasele terase și restaurante unde poți cina, un spectacol sau un film la Teatrul de Vară, o plimbare romantică pe malul mării alături de persoana iubită.

Familiile, în general, preferă plimbare prin stațiune. Pentru o plimbare relaxantă se poate alege noua faleză nordică, din apropierea epavei sau faleza sudică care șochează prin peisajul inedit al valurilor spărgându-se de stâncile roșiatice. Cei ce se trezesc mai devreme sau care nici măcar nu au adormit vor fi, cu siguranță, impresionați de imaginea panoramică a răsăritului din Costinești.

5.3 ANALIZA CAPACITĂȚILOR TURISTICE ÎN SPAȚIUL

RURAL DIN ZONELE LITORALULUI DOBROGEAN / THE ANALYSIS OF THE TOURISTIC CAPACITIES WITHIN THE RURAL SPACE OF THE DOBROGEAN LITTORAL ZONES

“Capacitatea turistică reprezintă expresia numeric cantitativă a spațiului de cazare, masă, tratament balneo–climateric și a mijloacelor de transport speciale pentru turiști, de care dispun unitățile turistice la un moment dat sau într-o anumită perioadă de timp [47].

5.3.1 Conceptul de capacitate de primire turistică / The concept of touristic reception capacity

Prin noțiunea de capacitate de primire [89] se dezvoltă ideea de durabilitate, ceea ce conduce la un turism responsabil din punct de vedere social, sensibil față de mediu, prin existența unor limite ale dezvoltării într-o lume cu resurse limitate.

Capacitatea de primire este considerată ca fiind capacitatea zonei de destinație de a absorbi turismul până la limita impactului negativ asupra acestuia [94].

Cercetătorii au emis mai multe ipoteze asupra conceptului de capacitate de primire.

Prima ipoteză se referă la existența unei balanțe normală între călătoria turistică, multitudinea de resurse, de care este nevoie pentru a satisface vizitatorii, și zonele de destinație. Balanța reprezintă numărul maxim de persoane care pot să folosească o zonă, fără a aduce modificări negative asupra mediului creat, sau asupra produsului însuși.

A doua ipoteză este aceea că, într-o activitate turistică foarte dinamică, mai devreme sau mai târziu limita va fi atinsă, o limită peste care dezvoltarea, utilizarea, creșterea sau schimbarea nu se mai pot produce sau nu vor mai putea fi permise. După atingerea acestui prag, destinația nu va mai fi atractivă pentru turiști.

5.3.2 Categorii ale capacității de primire turistică / Categories of the touristic reception capacity

Există mai multe categorii privind capacitatea de primire turistică:

Capacitatea ecologică:

Se referă la acel nivel de dezvoltare a turismului sau activităților recreaționale, peste care mediul devine degradat, sau compromis. La un anumit nivel trebuie pusă problema modului în care aceasta afectează întregul ecosistem – de la sol, apă, aer, daune fragile sau eroziuni până la plante și animale – și problema costului refacerii ecosistemului.

Capacitatea fizică:

Vizează acel nivel al dezvoltării turistice sau al activităților recreaționale la care facilitățile oferite de teritoriu sunt saturate sau încep să se manifeste deteriorările asupra mediului, datorită unor suprautilizări turistice sau a unei rețele infrastructurale inadecvate.

Capacitatea social – perceptivă:

Reprezintă acel nivel de saturare a populației locale și de respingere a vizitatorilor, considerând că aceștia distrug mediul, dăunează culturii sau activităților locale. Reprezintă acel grad al schimbării la care localnicii percep mediul ca fiind modificat față de perioada anterioară.

Din punct de vedere al turiștilor, capacitatea social – perceptivă este depășită atunci când nivelul toleranței populației locale privind prezența și comportamentul turiștilor în zona de destinație este diminuat. Acest concept demonstrează faptul că nu poate fi determinată capacitatea de primire fără considerarea valorilor umane, în funcție de care putem vorbi de o anumită experiență turistică într-o zonă dată sau de o anumită limită a capacității de primire.

Capacitatea economică de primire;

Reprezintă acea capacitate de a absorbi funcțiunile turistice, fără apariția activităților nedorite. Această abordare este strâns legată de versiunea analizei cost – beneficii care tinde să asocieze o anumită limită a capacității de primire, în funcție de costurile ecologice, sociale, culturale și chiar politice. Problema este de a determina balanța optimă între costurile și toate beneficiile, ceea ce constituie un exercițiu dificil. Astfel, este un lucru naiv să sugerăm că substituirea resurselor și /sau implementarea unor tehnologii sunt necesare și suficiente pentru creșterea eficienței și, astfel, pentru depășirea limitelor capacității de primire. Oricum, este dificilă susținerea ideei că analiza cost – beneficiu este capabilă să evidențieze multiplele costuri ale activității de turism.

Această situație ar putea să apară în zona Costinești, unde în urma dezvoltării activității turistice a crescut mult numărul de turiști, ducând la o aglomerare excesivă și în final la deteriorarea mediului. În consecință trebuie avute în vedere măsuri de contracarare a acestor efecte negative.

Capacitatea psihologică de primire:

Aceasta este depașită în momentul în care turiștii nu se mai simt confortabil în zona de destinație, din cauza atitudinii negative pe care o percep din partea localnicilor, a aglomerării sau a deteriorării mediului fizic.

Se poate considera că această capacitate psihologică de primire este un concept managerial care include elemente stiințifice și empirice și depinde de obiectivele zonei.

Toate aceste categorii ale capacității de primire trebuie luate în considerație în proiectele de amenajare și dezvoltare turistică pentru a fi evitate urmările negative ce pot apărea în plan economic, social, fizico – geografic sau ecologic.

Capacitatea de schimb turistic

Este un alt concept menit să evalueze impactul turist – mediu – turist în contextul dezvoltării ecosistemului.

Capacitatea de schimb exprimă nivelul exploatării turistice a unei zone turistice care poate avea repercursiuni pentru resursele naturale. Această noțiune presupune păstrarea unor limite în exploatarea turistică.

Principalii factori care influențează capacitatea de schimb sunt:

factori de mediu;

factori sociali;

factori de gestiune.

Numărul total de vizitatori / zi se poate obține astfel:

Număr turiști = Capacitatea de schimb x Coeficientul de rotație; (5.1)

Coeficientul de rotație = (Număr de ore / zi) /Timpul mediu de vizită (5.2)

a ) Factorii de mediu luați în considerare atunci când se determină capacitatea de schimb sunt următorii:

– suprafața totală a zonei și spațiul utilizabil;

– fragilitatea mediului înconjurător;

– caracteristicile faunei;

– topografia și învelișul vegetal;

– sensibilitatea specifică pe care o au în comportament anumite specii de animale vis-a-vis de vizitatori.

b) Factorii sociali folosiți la determinarea capacității de schimb cuprind:

schema de observare: observările sunt în egală măsură distribuite în timp și spațiu sau concentrate;

eventualele date observate puse la dispoziția turiștilor;

informarea turiștilor;

echipamentele disponibile.

c) Factorii de gestionare pot să servească la creșterea capacității de schimb:

– pentru observatori, înțelegerea diverselor trasee, drumuri etc., se face printr-o repartizare a vizitatorilor pe marile zone de interes;

– reducerea conflictelor între utilizatorii aflați în concurență (de exemplu, atribuirea unor zone specifice pentru hotel sau terenuri de camping);

– furnizarea de servicii satisfăcătoare de informare și interpretare referitoare la mediul înconjurător;

– consolidarea rezistenței resurselor foarte exploatate (de exemplu, utilizarea de materiale de consolidare);

– echipamentele speciale și înțelegerea unei politici de încurajare a vizitatorilor în timpul sezonului ploios sau în afara sezonului.

5.4 ANALIZA STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICĂ / THE ANALYSIS OF THE TOURISTIC RECEPTION STRUCTURES

Ca structură organizatorică, turismul se încadrează în categoria sistemelor deschise. Aceste sisteme sunt caracterizate prin fenomene de creștere, amplificarea funcțiilor, acumulări de mari proprietăți, adaptabilitate la condițiile de mediu, restructurări etc.

De aici reiese că în structura organizatorică a turismului se includ o serie de componenți integrați în care un loc important îl are structura spațială, reprezentată tocmai prin modul eterogen de repartizare spațială a elementelor potențialităților turistice: infrastructură, fluxuri turistice etc. [110].

Reprezentarea cantitativă și calitativă a bazei tehnico-materiale în turism este legată de structurile de primire, funcțiile economice ale acestora impunând cunoașterea în mod analitic a situației actuale a structurilor de primire și putând prezenta soluții concrete și eficiente de valorificare a patrimoniului turistic.

Turismul se poate dezvolta satisfacător numai dacă există suficiente posibilități pentru cazarea și odihna vizitatorilor, motiv pentru care, capacitățile de cazare condiționează poate în cea mai mare măsură volumul activității turistice.

Capacitățile de cazare reprezintă elementul cel mai caracteristic al bazei tehnico-materiale a turismului datorită faptului că celelalte elemente ale bazei materiale îndeplinesc funcții mult mai eterogene și deci participă cu ponderi relativ oscilante în încasările provenite din activitatea turistică.

“Prin capacități de cazare se înțeleg acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul lor de confort și perioada din an (sezonalitatea) în care sunt solicitate serviciile de cazare” [47].

Capacitățile de cazare cuprind totalitatea formelor de cazare (pensiuni, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice etc), care, în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv, oferă turiștilor condiții optime de adăpostire (înnoptare), îndeplinind după caz și alte funcții caracteristice odihnei în domiciliul temporar (alimentație, agrement etc).

În tabelul 5.5 sunt prezentate structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în regiunea de dezvoltare Sud-Est, pentru perioada 2006-2007.

Tabelul 5.5 / Table 5.5

Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în Regiunea de dezvoltare Sud-Est și în județul Constanța / Touristic reception structures functioning as touristic accommodations within the South-East development Region and inConstanta County

Sursa: Anuarul Statistic al României

Din analiza datelor tabelului 5.5 rezultă faptul ca ponderea, atât la nivelul regiunii Sud-Est cat și în județul Constanța, o dețin campingurile și pensiunile turistice. Dacă la nivelul regounii Sud-Est există 19 pensiuni agroturistice, în județul Constanța acestea lipsesc. Respective situație a constituit unul dintre motivele pentru care am ales tema tezei de doctorat

Specificul turismului rural, impune în continuare analizarea formelor specifice, cu referire la campinguri și unități de vacanță, pensiuni turistice (unde sunt incluse atât cele urbane cât și cele rurale), satele de vacanță, pensiunile agroturistice, popasurile turistice și spațiile de cazare pe mare. Toate aceste unități de primire turistică reprezintă numai 8,8 – 9,0% din totalul capacităților de cazare turistică a județului (figura 5.7).

Se poate constata că județul Constanța deținea în anul 2006, un număr de 818 unități de primire turistică, iar în anul 2007 acest număr era de 809 unități. Comparativ cu nivelul întregii regiuni, judeul Constanța, deținea în anul 2006 un procent de 78,1%, iar în anul 2007, un procent de 79,7% (tabelul 5.5).

Figura 5.7 / Figure 5.7

Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în Regiunea de dezvoltare Sud-Est și județul Constanța / Touristic reception structures functioning as touristic accommodations within the South-East development region and Constanta county

În realitate, numărul pensiunilor agroturistice și a celor rurale (incluse în categoria de pensiuni turistice) este cu mult mai mare, dar acestea sunt neînregistrate la organele abilitate.

5.5 CAPACITǍȚILE DE CAZARE TURISTICǍ DIN ZONA LITORALǍ / THE ACCOMMODATION CAPACITY IN THE LITTORAL ZONE

Capacitatea de cazare [95] reunește totalitatea diferitelor dotări necesare turiștilor aflați în tranzit sau în sejur, un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, într-un teritoriu străin locului de reședință. Permanent, capacitățile de cazare turistică, implică în cazul analizelor, atât aspectul cantitativ cât și aspectul calitativ.

Aspectul cantitativ se referă la numărul unităților de cazare existent, comparativ cu cel aflat în funcțiune.

Indicatorii adecvați capacităților de cazare din regiunea de dezvoltare Sud-Est, prezentați în tabelul 5.6, scot în relief elemente care semnifică fenomenul turistic.

Tabelul 5.6 / Table 5.6

Capacitatea și activitatea de cazare turistică în Regiunea de dezvoltare Sud-Est / Touristic accommodation capacity and activity within the South-East development Region

Sursa: Anuarul Statistic al României

Figura 5.8 / Figure 5.8

Capacitatea de cazare turistică în Regiunea de dezvoltare Sud-Est și jud. Constanța – 2006 / Touristic accommodation capacity within the South-East development region and Constanta county-2006

Capacitatea existentă este în creștere în anul 2007 față de 2006.

Capacitatea în funcțiune, exprimată în mii de locuri zile, este diferit reprezentată la nivelul celor două județe. Județul Constanța absoarbe din volumul total al întregii regiuni Sud-Est 79,6% în anul 2006 și 81,6% în anul 2007 putând spune că în cei doi ani succesivi, aceste capacități turistice se amplifică în județul Constanța.

Figura 5.9 / Figure 5.9

Capacitatea de cazare turistică în Regiunea de dezvoltare Sud-Est și jud. Constanța – 2007 / Touristic accommodation capacity within the South-East development region and Constanta county-2007

Latura sintetică a cunoașterii delimitării potențialului turistic al utilizării resurselor este exprimată prin indicii de utilizare a capacității turistice. Aceasta întrucât în calculul acestor indici se interpune factorul calitativ privind numărul de înnoptări cu factorul cantitativ ce se referă la capacitatea de cazare (conform CNS indicii de utilizare a capacității de cazare turistică se calculează prin raportarea numărului de înnoptării realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, în perioada respectivă). Pentru că prin acești indici se poate permite o analiză adâncită, aceasta s-a axat numai în cadrul zonei Dobrogei. Nivelul acestor indici de utilizare a capacității în funcțiune, semnifică fenomene atât cu comparație teritorială, cât și în dinamica anuală.

Față de întreaga regiune de dezvoltare Sud-Est, ai cărei indici sunt în descreștere în județul Constanța se înregistrează diminuări. În județul Constanța nivelul acestor indici scad de la 46,5% în anul 2006, la 41,1% în anul 2007. Este relevantă comparația acestor indici cu capacitățile de cazare, care la nivel național pe total sunt în descreștere, dar în creștere pentru structurile de primire turistice aferente spațiului rural. Fenomenul este asemănător și pentru fluxurile turiști (sosiri și înnoptări). Cauzele pot fi încadrate atât în categoria celor de ordin general, cu referire mai ales la cele de ordin socio-economic, dar și la cauzele specifice ce influențează turismul din zona Dobrogei (calitatea produsului și/sau serviciilor turistice din mediul rural).

CAPITOLUL VI / CHAPTER VI

ELEMENTELE ACTIVITĂȚILOR DE

AGROTURISM DIN ZONA LITORALĂ / THE ELEMENTS OF AGROTOURISM ACTIVITIES IN THE LITTORAL ZONE

6.1 DELIMITAREA GEOGRAFICǍ ȘI ADMINISTRATIVǍ A ZONELOR URBANE ȘI RURALE DE PE LITORAL / THE GEOGRAPHIC AND ADMINISTRATIVE DELIMITATION OF URBAN AND RURAL ZONES OF THE LITTORAL

Conform literaturii de specialitate, provincia Dobrogea cuprinde întreg spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră [27, 28]. Zonele de litoral maritim și fluvial din Dobrogea sunt considerate areale turistice foarte importante, perimetrul respectiv fiind circumscris în cadrul județelor Constanța și Tulcea. Actualele delimitări ale Regiunii de dezvoltare Sud-Est includ șase județe și anume: Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Buzău și Vrancea. Din puncte de vedere administrativ teritorial, suprafețele aferente județelor și acestei regiuni sunt redate în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1 / Table 6.1

Organizarea administrativă a teritoriului României și a Regiunii de dezvoltare Sud-Est, în anul 2007 / Administrative organization of Romania territory and the South-East development region, year 2007

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2007

Figura 6.1 / Figure 6.1

Structură teritorială – suprafața (km2) – 2007 / Territorial-surface structure (km2) -2007

Din analiză reiese că suprafața de 35765 kmp a Regiunii de dezvoltare Sud-Est reprezintă 15% din suprafața totală a țării (figura 6.1).

Figura 6.2 / Figure 6.2

Organizarea administrativă a teritoriului României și a Regiunii de dezvoltare Sud-Est, în anul 2007 / Administrative organization of Romania territory and the South-East development region, year 2007

Referitor la unitățile administrativ-teritoriale a județelor Constanța și Tulcea precum și a întregii regiuni (figura 6.2), aceste județe dețin împreună 16 orașe și municipii, ceea ce reprezintă 48,48% față de întreaga regiune și 5,97% față de întreaga țară (tabelul 14).

Spațiul rural cuprinde în aceste județe din Dobrogea un număr de 976 de comune, care reprezintă 29,21% față de întreaga regiune și 3,59% față de teritoriul național, iar numărul comunelor și numărul satelor redat în cifre relative reflectă aproximativ aceleași niveluri; de 22,13% față de nivelul Regiunii de Sud-Est și respectiv 2,46% față de nivelul național.

În județul Tulcea suprafața totală este reprezentată printr-o arie teritorială de 8499 Km2, respectiv mai mare cu 1428 Km2 față de județul Constanța. Totodată, numărul comunelor și satelor de 43 și respectiv 133 de localități este inferior județului Constanța cu 11 comune și 56 de sate. De aici reiese faptul că județul Constanța are un grad de urbanizare mult mai ridicat față de județul Tulcea.

În contextul evoluției istorice, în cadrul acestei regiuni Sud-Est, în care este inclusă aria geografică a Dobrogei, sunt evidențiate caracteristici turistice unice în România și în întreaga lume, putând menționa Delta Dunării și Litoralul Mării Negre.

Din punct de vedere al teritoriului administrativ, Litoralul Mării Negre este situat în Regiunea de dezvoltare Sud-Est și 43% din unitățile de cazare din țară sunt concentrate în județul Constanța. Poziția litoralului în partea de est – sud – est a țării, faptul că soarele strălucește 10-11 ore pe zi în sezonul de vară, stabilitatea termică înregistrată zilnic, brizele și apa mării, nămolul curativ etc., constituie factori care fac atractiv un sejur pe litoralul Mării Negre, una din cele mai importante zone turistice din România [70, 114].

Zonele libere existente sunt amplasate în zonele de litoral maritim și fluvial din Dobrogea cu referire la orașele Constanța, Brăila, Galați, Sulina. Aceste patru zone, din cele șase existente în România, au un avantaj important pentru întreaga Regiune de dezvoltare Sud-Est. Ariile acestor zone au fost create în scopul de a promova comerțul extern și de a atrage capital străin pentru o mai bună utilizare a resurselor și pentru introducerea de noi tehnologii. Investitorii sunt interesați de facilitățile oferite de zonele libere.

Factorul uman este considerat un promotor în toate activitățile economice, sociale, culturale și de altă natură. Acesta este motivul pentru care este luat în discuție indiferent de problematica abordată. De aici concluzia că o analiză abordată sub acest aspect este necesar a lua în considerare aspectul trivalent al problemei: cantitativ, calitativ și interpretativ.

La nivel național în perioada anilor 2006-2007, populația României a variat între 22 408,3 si 21 680,9 mii persoane.

Elementele redate în tabelul 6.2, relevă faptul că Regiunea de dezvoltare Sud-Est în perioada 2006-2007 cumulează între 2932,1 și 2842,2 mii persoane. Județul Constanța are nivelurile acestui indicator demografic de 746,9 mii persoane în anul 2006 și 715,1 mii persoane în anul 2007.

Tabelul 6.2 / Table 6.2

Structura demografică a regiunii de dezvoltare Sud-Est / Demographic structure of the South-East development region

Sursa: Anuarul Statistic al României

În județul Constanța se constată că pentru 2006-2007 numărul de 276,5 și 274,2 mii persoane, reprezintă numai 37,0% și 38,3% populație ocupată față de total populație în acest județ. Totodată din această populație ocupată numai 94,3 mii persoane în anul 2006 și 79,5 mii persoane, respectiv 34,1% si 28,9% sunt ocupate în agricultură.

Fenomenul demografic, care delimitează arealul dobrogean arată următoarele aspecte:

tendința de scădere a numărului populației, care antrenează și o diminuare a populației civile ocupate.

ritmul de scădere al populației ocupate este cu mult mai mare în ramura de producție agricolă.

Județul Constanța are un număr mai mare al populației totale și a celei ocupate, nivelurile comparative cu toată Regiune Sud-Est în cifre relative fiind în acest județ de 25,4% si 25,8% în anul 2006 și 25,1% și 26,8% în anul 2007.

Un factor de maximă importanță în zona analizată, pentru configurația trecută și viitoare a resurselor umane,este migrația sat-oraș care a cunoscut mari oscilații în ultima perioadă.

Numărul populației în spațiul rural dobrogean, poate fi structurat în tipuri de areale. Având la bază recensămintele din 1966, 1977 care s-au completat cu cele din 1992 și 2000 s-au putut delimita următoarele areale:

areale care manifestă actualmente tendința de creștere numerică a populației din Delta Dunării: C.A. Rosetti, Maliuc, Chilia Veche, Sulina, precum și a multor localități din podișul Casimcea: Pantelimon, Casimcea, Mihai Viteazu, Peștera și a celor din partea sud-vestică a județului Constanța: Dobromir, Ostrov, Ion Corvin, Independența, Deleni, etc. Această tendință de creștere numerică a populației din localitățile menționate se explică prin fenomenul migrației oraș-sat, ca urmare a restructurărilor economice survenite în unitățile industriale din orașele existente;

areale cu o ușoară diminuare demografică, grupează comunele din depresiunea Nalbantului și podișul Babadagului (Nalbant, Baia, Mihai Bravu), la care se adaugă cele din Dobrogea centrală și sudică, comunele Crucea, Tîrgușor, Siliștea, Cobadin, Negru-Vodă etc.

arealele cu număr constant de locuitori: Luncavița-Niculițel, Isaccea, Carcaliu-Măcin, Nufăru-Tulcea, Sarichioi-Slava, Cercheză-Babadag, Horia Ciobanu-Hârșova, Peceneaga-Mangalia, Corbu-Săcele-Năvodari.

Aceasta se explică prin existența unui spor natural ridicat care a înregistrat în unele localități niveluri de peste 20% și care neutralizează soldul migrator, mai cu seamă a localităților din preajma orașelor.

arealele cu creștere demografică care sunt reprezentate de grupările localităților din nord: Isaccea, Turcaia, Greci, precum și a celor de la: Cernavodă, Mircea Vodă, Rasova, Cumpăna, Topraisar, Mahmudia, Smârdan, Hârșova.

areale cu creștere demografică puternică care cuprind orașele din județele Tulcea și Constanța, iar ponderea cea mai mare este delimitată de cea a orașului Constanța și a suburbiilor stațiunilor de pe malul maritim al Mării Negre de la Istria la Mangalia. În contextul cunoașterii arealului teritoriului dobrogean sub aspectul demografic interesează în primul rând densitatea medie a populației. Și în acest caz al densității populației se pot structura următoarele areale din Dobrogea:

– areale cu densități foarte mici și mici, sub 30 loc/km², comunele din Delta Dunării, partea centrală a podișului Casincei și podișului Cobadin;

– areale cu densități medii (30-50 loc/km²), cuprind așezările de mărime medie ca suprafață și populație și se suprapune zonelor limitrofe ale complexului lagunar Reazim-Sinoe, depresiunii Nalbantului și versantului dunărean la sud de Cernavodă;

– areale cu densități mari (100-200 loc/km²) și peste 200 loc/km², se găsesc în marile orașe din zona litoralului maritim, precum și de-a lungul Văii Caras și a localităților de intersecție a căilor de comunicație Cernavodă- Constanța-Mangalia.

Structura pe vârste a populației reflectă un proces constant de îmbătrânire demografică, determinat de creșterea numărului și populației adulte și vârstnice, concomitent cu scăderea numărului de populației tinere. Ca o particularitate a acestui proces de îmbătrânire demografică se constată concentrarea populației vârstnice îndeosebi în mediul rural unde în ultimii ani se găsesc cca. 75% din numărul persoanelor cu vârstă de 60 de ani și peste. Referitor la procesul de îmbătrânire, atât pentru întreaga țară dar și pentru zona Dobrogei, pot fi redate elemente directoare a raporturilor cauzale sau de influență cum sunt [135]: îmbătrânirea demografică, care se corelează cu mărimea localității (localitățile mai mici sunt mai îmbătrânite); legătura puternică, considerată dublă, între nivelul de îmbătrânire și dinamica populației (satele a căror populație este în scădere au, în medie, un procent de bătrâni ridicat).

Locuitorii mediului rural din spațiul dobrogean, din punct de vedere al densității pot delimita existența următoarelor categorii de sate [4]:

– sate mici și foarte mici cu densitate sub 100 locuitori, element predominant în Dobrogea și care au un potențial de habitat mai restrâns și nu pot face față unor cerințe minime de ofertă turistică;

– sate mijlocii cu 500-1000 locuitori și răspândite în special în zona de podiș. Aceste sate prin măsuri de comasare și modernizare pot deveni centre economice apte de dezvoltarea agroturismului;

– sate mari și foarte mari (2000-4000 locuitori) situate în special de-a lungul Dunării și în zona de câmpie cuprinsă între calea ferată Tulcea-Medgidia și complexul lacului Razim, pe litoralul Mării Negre și Valea Carasu.

În cadrul măsurilor care se întreprind și care urmăresc sistematizarea satelor, o importanță deosebită în dezvoltarea regională și zonală este reprezentată prin analiza posibilităților de dezvoltare agroturistică în funcție de dispersia așezărilor rurale, în urma căreia pot fi evidențiate mai multe tipuri de asemenea localități. Diferențierea acestor structuri a fost și este încă generată de schimbările de reședință, cu referire la balanța populației ce include în structura acesteia locuitori sosiți și plecați în cadrul localităților.

În județul Constanța numărul plecărilor este mai mare decât cel al sosirilor. Semnificative pentru acest județ sunt plecările din mediul rural care sunt între 1930 și 1680 de persoane. În consecință, ratele la 1000 de locuitori sunt, tot pozitive cu niveluri de 1,2 și 8,0. De menționat că fenomenul este cel care a determinat și determină în continuare efectele cele mai contradictorii și se regăsesc în formele evolutive ale habitatului rural. Astfel, cele 7 legi ale migrației precizate de E.G. Ravenstein sunt valabile și pentru zona rurală a Dobrogei [33].

6.2 INFRASTRUCTURA CǍILOR DE TRANSPORT / THE STRUCTURE OF THE INDUSTRIAL BRANCHES

Sfera activităților agroturistice, este legată de infrastructura teritorială [110]. Acesta este motivul pentru care în județul Constanța există o diversificare pronunțată a formelor de turism rural și agroturism.

După funcția economică, spațiul rural din Dobrogea poate delimita sate cu funcții agricole (axate pe producția cerealieră, viticolă, zootehnică), cu funcții agroindustriale, funcții agricole-piscicole și sate cu funcții agricole și de turism, în agroturismul zonei având în vedere tocmai aceste forme mixte caracterizate prin variabilitatea serviciilor turistice, care dau unicitatea în spațiul geografic dobrogean, dar și în timp (aceasta mai ales pentru faptul că sezonul agroturistic diferă în mod continuu). În acest context este necesară cunoașterea și evaluarea diferitelor forme de infrastructuri care limitează accesul turistului în zonă. Infrastructura este considerată o rezultantă a programelor agroturistice care se referă la căi de comunicație, utilități publice, construcții etc., cu diferitele forme modernizate ale acestora în spațiul rural.

Prin însăși forma de manifestare a turismului în general, transportul asigură deplasarea turiștilor din locurile de reședință, către zonele cu destinație agroturistică. Nivelul de organizare și dezvoltare al transportului condiționează intensitatea activității turistice. Un loc important în regiune privind formele de transport revine transportului feroviar, rutier și fluvial.

Pentru arealul teritorial din Dobrogea se evidențiază următoarele forme de transport :

– Transportul feroviar are niveluri diferențiate privind lungimea totală a liniilor de cale ferată care în județul Constanța este de 401 km. Linia ferată cea mai importantă în zona Dobrogei este considerată magistrala Cernavodă-Constanța. Această magistrală face legătura cu municipiul București prin următoarele poduri: podul feroviar Cernavodă – Fetești care trece peste Borcea și Dunărea Veche, precum și cele două poduri mari, respectiv Podul Cernavodă, considerat cel mai mare pod din Europa (1600 m) și podul Borcea (cca. 1000 m). Pe căile ferate respective se deservesc porturile Constanța și Tulcea cu materii și materiale, precum și transportul de călători, cu referire la stațiile: Sitorman, Agigea, Medgidia, Năvodari, Constanța, Tulcea, Cernavodă, Eforie, Mangalia, Palas – Constanța, Traian, Siutghiol, etc.

Calculele privind determinarea densității căilor de transport feroviare în zona Dobrogei, relevă faptul că această densitate la 1000 km² teritoriu este de 56,7 km, în județul Constanța. Facem mențiunea că pe total Regiune de dezvoltare Sud-Est nivelul acestei densități este de 37,2 km, reieșind situația superioară în județul Constanța. Indicatorul foarte scăzut pentru județul Tulcea, nu este relevant pentru un județ a cărui suprafață care în proporție de aproape jumătate este Delta Dunării.

– Drumurile publice, reprezintă în actuala etapă forma cea mai solicitată de turiști și care este legată în mod direct de confortul de deplasare al acestora. Așa după cu reiese din tab.14, rețeaua totală a drumurilor publice din Dobrogea este de 3490 km, din care 64,1 % sunt situate în județul Constanța. Față de total Regiune de dezvoltare Sud-Est, zona Dobrogei reprezintă 33,0%. Gradul de modernizare a acestor drumuri este mult inferior în cele două județe, acesta fiind în județul Constanța de 21,9%. Aceste ponderi sunt considerate superioare față de nivelul regiunii Sud-Est (care se situează la 17,4% drumuri modernizate), dar încă nesatisfăcătoare. În această rețea totală de drumuri se încadrează și drumurile naționale al căror cuantum este puțin inferior drumurilor modernizate. Se pot exemplifica rețelele rutiere modernizate cum sunt: Vadu Oii-Hârșova-Constanța, prin podul rutier Giurgeni-Vadu Oii (1500 m); Constanța-Basarabi-Ostrov; Constanța-Basarabi-Cernavodă; Constanța-Tulcea; Constanța-Vama Veche; Constanța-Negru Vodă, etc.

Situația drumurilor este critică, majoritatea localităților rurale având cel mult drumuri pietruite. Tendința oricărui turist este de a parcurge cu mijlocul auto propriu, distanța de la locul de reședință până la locul de amplasare a unității (gospodăriei/pensiunii) agroturistice.

– Transporturile fluviale și maritime constituie o premisă favorabilă în turismul și agroturismul zonei dobrogene. Pe Fluviul Dunăre navigația în sectorul dobrogean se face prin porturile Ostrov și Măcin, iar navigația fluviuo-maritimă între Isaccea și Sulina, iar pe la Cernavodă legătura cu portul Constanța (ce are funcție de intrare în Canalul Dunăre – Marea Neagră, respectiv Cernavodă-Constanța Sud. Pe Canalul Dunăre – Marea Neagră se găsesc cele două porturi: Medgidia și Basarabi).

6.3 INFRASTRUCTURA TEHNICO-EDILITARǍ ÎN SPAȚIUL RURAL AL ZONELOR LITORALE / THE TECHNIC-TOWN INFRASTRUCTURE IN THE RURAL SPACE OF THE LITTORAL ZONES

Utilitățile publice existente în mediul, rural reprezintă o declanșare motivațională foarte importantă în atracția agroturistică. Referirile la alimentările cu apă și gaze naturale, a existenței rețelei de canalizare etc., prezentate prin indicatorii din tabelul 6.3, reliefează elemente de atracție agroturistică dar și a nivelurilor de viață și civilizație sătească.

Astfel, în anii 2006 și 2007 alimentarea cu apă în 50-52 comune în județul Constanța, a reprezentat aproape 1000km de rețele de aducțiune de apă. În județul Constanța numărul comunelor, cât și al lungimii totale a rețelelor de apă reprezintă 21,0% și respectiv 23,3% din totalul regiunii Sud-Est. În județul Constanța, pentru perioada 2006-2007, nivelurile de apă potabilă introdusă în rețeaau fost de cca. 23000 mc, iar pentru apa potabilă distribuită volumul a variat între 3010 și 11351 mii mc.

Apreciem că, rețeaua de canalizare rurală, deși este un indicator de confort solicitat de orice turist, în zona analizată nu se situează la un nivel optim. Considerând o medie pentru perioada 2006-2007 în județul Constanța, lungimea totală simplă a rețelei de canalizare de 41,55 km reprezintă 32% din totalul acestei rețele pe regiunea Sud-Est.

Lungimea străzilor ce au conducte de canalizare este redusă și reprezintă 28% în județul Constanța, față de total regiune Sud- Est.

Tabelul 6.3 / Table 6.3

Utilitatea publică în mediul rural în structura regiunii Sud-Est / Public utility of rural environment within the structure of the South-East region

Sursa: INS, Activitățile privind utilitatea publică de interes local (în anii 2006, 2007)

Distribuția gazelor prin conducte de distribuție în mediul rural din Dobrogea, constituie încă un impediment în dezvoltarea agroturismului.

Volumul și structura acestor utilități existente în prezent în spațiul rural dobrogean reflectă elemente încă defavorizante pentru turistul potențial; în special în ceea ce privește utilitățile de canalizare dar mai ales pentru instalațiile conductelor de gaze. Pentru aria teritorială analizată se remarcă o insuficientă dezvoltare și un grad ridicat de uzură a infrastructurii fizice și a celei edilitare.

Deși zonele libere (Constanța, Brăila, Galați, Sulina) oferă o serie de avantaje fiscale, este nevoie de investiții în completarea infrastructurii existente întrucât actualele fonduri disponibile sunt insuficiente comparativ cu necesitățile.

6.4 CAPACITǍȚILE LOCUIBILE ÎN SPAȚIUL RURAL AL ZONELOR LITORALE / THE HABITABLE CAPACITIES IN THE RURAL SPACE OF THE LITTORAL ZONES

O problemă de mare importanță în dezvoltarea turismului rural/agroturismului o reprezintă locuința rurală [56].

Caracteristicile acestei locuințe delimitează clasificarea funcțională a așezărilor rurale. Pentru aceasta și în cadrul arealului dobrogean este necesar de a avea în vedere o diversitate de elemente cât mai apropiate de realitatea resurselor necesare, cu referire la anumite criterii de ordin teritorial cum sunt:

a. locuința, gradul de utilizare și modernizare a acesteia, care este considerat principalul element în atragerea turiștilor. La nivelul regiunii de dezvoltare Sud-Est, conform analizei pentru cele două județe, se constată în dinamica anilor 2006-2007 diferențieri semnificative. Astfel în județul Constanța numărul total de autorizații reprezintă un nivel foarte mare față de totalul acestor autorizații pe întreaga regiune Sud-Est. Totuși, suprafața utilă atât a locuințelor, cât și a clădirilor rezidențiale este în creștere.

b. aspectul calitativ cu referire la modernizarea acestor locuințe apare necesitatea încadrării într-un nivel superior. Dar la această cerință apar tendințe de îmbunătățire mai ales pentru locuințele rurale din județul Constanța .

c. majoritatea locuințelor și clădirilor rezidențiale din mediul rural al regiunii Sud-Est sunt executate din fondurile populației. Execuția a fost conform normativelor de autorizare în vigoare. Locuințele terminate, analizate sub aspectul eșalonării structurale pe trimestre, relevă faptul că derularea construcțiilor începe în majoritatea cazurilor în trimestru II și se termină în trimestrul IV sau anul următor. Această situație este fundamentată și de faptul că locuințele în curs de execuție, este eșalonat frecvent în trimestrul I și II și mai puțin în trimestrele III și IV;

d. potențialul capacității de cazare turistică se poate aprecia în acest caz numai sub formă de estimări, prin elementele redate anterior. Aceasta întrucât înregistrările sunt numai parțiale. Ca atare prin coroborarea numărului construcțiilor de locuințe cu confortul redat de utilitățile redate anterior;

e. ofertele unice de produse/servicii agroturistice, care în zonele de litoral maritim și fluvial din Dobrogea pot fi considerate unicat, sunt consecința unor politici de piață, conform cărora aceste produse de turism rural/agroturism se încadrează în avantajele unor strategii create de condițiile și tradiția zonei.

De aici se poate concluziona că referitor la capacitățile locuibile, acestea există sub aspectul cantitativ atât actual cât și în perspectivă. Punându-se în discuție latura calitativă, prin gradul de confort, se poate deduce încă existența unui nivel scăzut.

CAPITOLUL VII / CHAPTER VII

PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI ÎN AGROTURISMUL DIN ZONA LITORALULUI ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE / THE MANAGEMENT IMPROVEMENT OF AGROTOURISM IN THE LITTORAL ZONE OF THE BLACK SEA

7.1 CADRUL JURIDIC ACTUAL PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ȘI AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA [40] / THE PRESENT JURIDICAL FRAME OF DEVELOPING THE RURAL TOURISM AND AGROTOURISM IN ROMANIA

Satul românesc se deosebește de spațiul rural occidental spre care tindem, de aceea se impune identificarea și gruparea căilor și măsurilor de acțiune pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, și anume rentabilizarea producătorilor agricoli și implicit a dezvoltării rurale.

În contextul actual, perfecționarea cadrului legislativ adecvat stimulării și dezvoltării turismului și agroturismului și alinierea acestuia cu legislația Uniunii Europene au reprezentat o necesitate de prim ordin, coordonată după 1990, de Ministerul Turismului ca organ central de specialitate al administrației publice, care a elaborat strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu și lung și programul anual de dezvoltare a turismului [77].

Până în prezent, Ministerul Turismului a cunoscut mai multe organizări prin HG 805/1990, HG 111/1990, HG 796/1992, HG 485/1994, HG 58/1997, HG 740 /2003, care s-au referit la statut și organizare.

În anul 1994 apar primele reglementări legale în turismul rural românesc : Ordonanța Guvernamentală nr. 62/1994 și Legea 145/1994, care au introdus unele facilități pentru dezvoltarea sistemului de turism rural și agroturism în zona montană, Delta Dunării și litoralul Mării Negre.

Ordonanța nr. 63/1997 [162], oferă extinderea facilităților acordate pentru dezvoltarea agroturismului prin care persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice, în pensiuni turistice și agroturistice clasificate, beneficiază de anumite facilități acordate potrivit legii întreprinderilor mici și mijlocii.

Persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale, menționate în articolul 1, sunt obligate să-și mențină obiectul de activitate, pe toată perioada în care beneficiază de facilitățile prevăzute în prezenta ordonanță.

În conformitate cu prevederile articolului 2 din ordonanță, persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale ce desfășoară activități agroturistice, beneficiază de facilități acordate, potrivit legii, întreprinderilor mici și mijlocii, chiar dacă nu îndeplinesc condițiile de număr de angajați și venit anual, precum și de următoarele înlesniri:

consiliile locale pot pune la dispoziție din terenurile disponibile, în formele și condițiile prevăzute de lege, suprafețe de teren necesare construirii, dezvoltării și exploatării de pensiuni agroturistice;

acordarea de priorități la instalarea de linii de telecomunicații, la racordarea la rețeaua electrică, la rețeaua de alimentare cu apă și canalizare, precum și la rețeaua de distribuire a gazului metan;

asistență tehnică de specialitate, sub toate formele din partea Ministerului Turismului, în colaborarea cu asociațiile profesionale;

prezentarea gratuită a ofertei turistice a pensiunilor agroturistice în materie de promovare turistică și în acțiuni de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din țară și din străinătate ale Ministerului Turismului;

includerea în programele instituțiilor de învățământ cu profil de turism sau agricol a problemelor specifice pensiunilor agroturistice;

scutirea de la plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioadă de 10 ani din momentul clasificării pensiunii agroturistice;

plata la tariful stabilit pentru consumul de uz casnic a energiei electrice și a gazului metan, respectiv la tariful pentru persoanele fizice, a serviciilor de telecomunicații utilizate în cadrul pensiunilor agroturistice;

acordarea de credite cu dobândă preferențială pe o perioadă de maxim 10 ani pentru dezvoltarea și/sau modernizarea capacităților de cazare;

dobânda suportată de beneficiarii creditelor va reprezenta 50% din nivelul dobânzii de pe piața bancară.

Articolul 3 din ordonanță evidențiază caracteristicile de principiu ale pensiunilor agroturistice, care sunt structuri turistice amplasate în mediul rural, având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maxim până la 30 locuri, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură, în spații special amenajate, cazarea turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei.

Tot acum se stabilesc responsabilități și competențe pentru organismele guvernamentale (prefecturi, departamente, ministere) și neguvernamentale (asociați turistice, sindicate, administrațiile publice locale, asociații de tineret) implicate în activitatea de agroturism.

Dincolo de cadrul legal, se impune un efort susținut din partea administrațiilor, la nivel central și mai ales local, în sprijinirea inițiativei dezvoltării potențialului turistic regional și local. Pentru susținerea cu resurse financiare a unor programe de dezvoltare a agroturismului trebuie să se implice atât guvernul, dar mai ales organele administrației locale, cât și organizațiile neguvernamentale.

Ca măsură de perspectivă, se evidențiază continuarea de către statul român, prin autoritățile competente, a programelor de marketing și promovare turistică, care urmăresc promovarea României ca destinație de vacanțe și călătorii pe piața turistică internă și internațională, în vederea dezvoltării turismului în general și a agroturismului, în particular.

Aceste programe vor urmări realizarea următoarelor obiective specifice:

îmbunătățirea imaginii produsului turistic românesc pe piețele externe;

identificarea, prin studii de marketing, a celor mai eficiente căi și mijloace de promovare a ofertei turistice românești și folosirea acestora în funcție de specificul fiecărei piețe externe;

recâștigarea piețelor turistice externe, partenere tradiționale înainte de 1989, precum și câștigarea de noi piețe;

stimularea cererii turistice interne și internaționale pentru vacanțe și călătorii în România.

Un alt aspect foarte important îl reprezintă identificarea precisă a activităților care se finanțează prin intermediul programelor, prioritare fiind:

acțiuni de promovare turistică specifice pe piața internă și externă, precum participări la manifestări interne și internaționale de profil (expoziți, burse, târguri), campanii publicitare în presă, radio, televiziune, afișaj teletext, Internet, organizarea de conferințe de presă pentru prezentarea ofertei turistice, organizarea de vizite documentare pentru reprezentanți ai mass-media, creatori de opinie, agenți touroperatori, organizarea de seri românești, expoziții gastronomice, săptămâni românești.

realizarea de materiale de informare și de promovare turistică: tipărituri, materiale din domeniul audiovizualului, obiecte de reclame /amintiri /protocol;

studii de marketing;

cofinanțarea proiectelor de marketing și/sau de promovare turistică, în proporție de maximum 40% din valoarea fiecăruia;

alte acțiuni pentru susținerea și promovarea ofertei turistice (cheltuieli de expediție externă/internă, concursuri cu premii, comisioane pentru agenție, coparticipări la evenimente speciale, etc);

investiții pentru deschiderea de noi birouri de promovare și informare turistică în străinătate, investiții în cele existente și pentru desfășurarea activităților specifice programului.

În cadrul Programului de dezvoltare a produselor turistice se vor finanța următoarele activități:

în proporție de 100%, studiile de fezabilitate /oportunități investiționale pentru zone cu potențial turistic natural și cultural, parțial valorificat sau nevalorificat, și de lansarea produselor agroturistice specifice.

proiecte de investiție în agroturism prin acordarea de credite pe termen mediu, cu dobândă preferențială egală cu rata inflației pentru proiectele de investiții în agroturism.

în proporție de 100%, programele pentru susținerea persoanelor juridice sau fizice care organizează, în cadrul sistemului de formare continuă, cursuri pentru personalul din agroturism.

în proporție de 100% programele pentru îmbunătățirea calității serviciilor în agroturism și testarea acestora.

în proporție de 100% controlul efectuat de Oficiul de Autorizare și Control în Turism (OACT) asupra constituirii Fondului Special pentru promovarea și dezvoltarea agroturismului.

în proporție de 100%, cheltuielile pentru monitorizarea utilizării Fondului Special pentru promovarea și dezvoltare turismului, aferente Programului anual de dezvoltare a produselor turistice.

în proporție de 100%, investițiile pentru derularea activităților specifice determinate de funcționarea Fondului special pentru promovarea și dezvoltare turismului, aferente Programului anual de dezvoltare a produselor turistice.

Pensiunile și fermele agroturistice, se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 20 din aprilie 1995, publicat în monitorul oficial al României partea I , nr. 101 din 25 mai 1995, completat cu Ordinul nr. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice și a criteriilor privind clasificarea pe stele și categorii a structurilor de primire turistice, publicat în Monitorul Oficial nr. 220 din 25 septembrie 1995 și a Hotărârii nr. 1328 din 27 decembrie 2001, privind clasificarea structurilor de primire turistice, publicat în Monitorul Oficial nr.17, partea I, din 15 ian. 2002.

Ultimele reglementări privind clasificarea pe stele și flori (margarete), sunt date de ordinul nr. 510 din 28 iunie 2002 pentru abordarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, publicat în monitorul Oficial nr. 582 bis, partea I din 6 august 2002.

În temeiul HG nr. 77/1996 stațiunea turistică este definită ca « localitatea cu funcție turistică specificată, dotată cu resurse naturale și cu structuri necesare valorificării și practicării turismului » care îndeplinește anumite condiții privind cadrul și calitatea mediului, accesul în stațiune, utilități, structurile de primire turistice.

Activitatea turistică din România a fost susținută prin Ordonanța nr. 8/ 1998, publicată în M.O. nr. 40 din 1 martie 1998 și care se referă la constituirea fondului special pentru promovarea și dezvoltarea turismului prin valorificarea și protejarea potențialului turistic.

Finanțarea din fondul special s-a făcut cu prioritate pentru programe și activități de creare și dezvoltare de produse turistice, acordarea de credite pe termen mediu, cu dobândă preferențială egală cu rata inflației, pentru proiecte de investiții în turism precum și pentru programe de îmbunătățire a calității serviciilor în turismul rural și testarea calității acestora.

Această ordonanță a fost completată cu HG nr. 712 din 2 septembrie 1999, pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice, iar pri H.G. nr. 522 din 22 iunie 2000, Guvernul României aprobă Programul special pentru zonele defavorizate « Sprijinirea activităților agricole din mediul rural », publicat în MO nr. 314 din 6 iunie 2000, care are ca obiective dezvoltarea spiritului antreprenorial și creșterea nivelului de pregătire din mediul rural.

În contextul sprijinirii de către stat a dezvoltării turismului rural, guvernul a emis o serie de hotărâri și ordonanțe: Hotărârea nr 296 din 8 martie 2001 pentru aprobarea programului de marketing și promovare turistică pentru anul 2001, publicat în MO nr. 140 din martie 2001, și HG nr. 619 din 27 iunie 2001, completare la anexa HG nr. 286 din 2001. Programul avea ca obiective îmbunătățirea imaginii produsului turistic românesc pe piețele externe, stimularea parteneriatului dintre sectorul public și privat, conștientizarea importanței turismului în economia națională și stimularea cererii turistice interne și internaționale.

Comunitățile locale cu potențial turistic, trebuie susținute, dincolo de cadrul legal, prin investiții economice, facilități financiare și suport de consiliere, măsuri de conservare a ecosistemelor naturale, campanii de marketing turistic și oportunități de training în evidențierea inițiativelor de dezvoltare a fermelor agroturistice.

7.2 ASOCIAȚIILE ȘI INSTITUȚIILE IMPLICATE ÎN DEZVOLTAREA AGROTURISMULUI / THE ASSOCIATIONS AND INSTITUTIONS IMPLIED IN DEVELOPING AGROTOURISM

Din 1990 în România, sub coordonarea Ministerului Turismului a început să se dezvolte turismul rural. Nucleul l-a constituit zona Moeciu – Bran, după care fenomenul s-a extins în toată țara, apărând primele inițiative, mai întâi la nivelul unor puternici animatori ai turismului montan (188) și apoi la nivelul Comisiei Economice a Zonei Montane și a Ministerului Turismului.

Au apărut organisme neguvernamentale interesate în dezvoltarea turismului rural și agroturismului cum sunt:

Federația Română pentru Dezvoltare Montană FDRM – 1991 ;

Asociația Turistică Botiza – 1993 ;

Fundația turistică « AGRO-TUR »

Asociația “Operațiunea Satele Românești” (Operation Villages Roumain) OVR

– 1991;

Asociația de turism Montan Prahova;

Agenția română pentru agroturism – 1993.

OVR – își are rădăcinile și esența în afara României, încercându-se realizarea unei rețele de agroturism care să cuprindă sate din Maramureș, Sibiu, Bistrița Năsăud, Brașov și Alba. Gospodăriile carea au aderat la această asociație au fost marcate cu sigla OVR și au participat la schimburi de turiști cu țările Europene.

FDRM – își orientează atenția și acțiunile către zona montană, în scopul promovării turismului românesc, realizând contacte și colaborări cu CEBEMO – Olanda și CLECONFORT– Franța.

Începând cu 1998, prin Hotărârea Guvernului României nr. 972 din 23 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 527 din 31 decembrie 1998, atribuțiile Ministerului Turismului sunt preluate de Autoritatea Națională pentru Turism -A.N.T. care în anul 2000 a revenit la vechea denumire de Minister al Turismului.

În subordinea și în coordonarea sa funcționează:

în subordine :

Oficiul de Autorizare și Control în Turism (OATC);

Oficiul de Promovare a Turismului (OPT);

Centrul Național de Educație Permanentă în Turism (CNEPT);

în coordonare

Institutul Național de cercetare – dezvoltare în Turism (INCDT);

Oficiul de Autorizare și Control în Turism (OATC) este singura instituție publică abilitată să desfășoare activități de autorizare în domeniul turismului, care are ca obiect principal de activitate :

licențierea agențiilor de turism;

clasificarea structurilor de primire turistice;

brevetarea personalului de specialitate;

controlul calității serviciilor în turism;

acordarea de consultanță în vederea avizării documentațiilor de urbanism privind zonele și stațiunile turistice și a documentațiilor tehnice privind construcțiile din domeniul turismului;

controlul constituirii Fondului special pentru promovarea și dezvoltarea turismului.

Oficiul de Promovare a Turismului (OPT) are ca principal obiect de activitate promovarea turistică a României, atât pe piața internă, cât și pe piața externă, având competențe în organizarea și dezvoltarea acțiunilor promoționale (realizarea de tipărituri, materiale audio-vizuale, filme publicitare, participarea sau organizarea de evenimente specifice: târguri de turism, festivaluri ale filmului turistic etc), fiind singura instituție abilitată să desfășoare, în numele României, activități de promovare a turismului în țară și în străinătate.

Centrul Național de Educație Permanentă în Turism (CNEPT) este o instituție publică, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul București, ce are în componența sa o subunitate fără personalitate juridică: Centrul Zonal de Educație Permanentă în Turism – Litoral, situată în județul Constanța.

Centrul Național de Educație Permanentă în Turism, asigură pregătirea profesională de specialitate prin:

cursuri de scurtă durată, de calificare în diferite meserii (recepționer hotel, agent turism, bucătar, chelner);

cursuri de specializare;

programe de formare managerială ;

acordare de consultanță și asistență metodologică agenților economici de turism ;

prestare de servicii,

exploatarea bunurilor din administrarea sa,

prestarea de activități de editură și publicații.

Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism are ca obiect principal de activitate efectuarea de cercetări fundamentale și aplicative, de interes public și național, care privesc dezvoltarea și promovarea turismului românesc, având atribuții în elaborarea de studii de specialitate, utilizate în fundamentarea strategiei și a politicilor turistice la nivel național, sau la nivelul societăților de profil. În conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 58/1998, privind organizarea și desfășurarea activității de turism din România, a fost elaborat Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului Consultativ al Turismului (Organism ce funcționază pe lângă Ministerul Turismului). Acest organism asigură consultarea între Ministerul Turismului, în calitate de autoritate publică, responsabilă de aplicarea politicii naționale în domeniul turismului și ansamblul părților implicate, sau interesate din cadrul acestui domeniu. Consiliul Consultativ al Turismului este alcătuit din reprezentanții ministerului și ai asociațiilor pofesionale și organizațiilor neguvernamentale care activeaza în domeniul turismului și se reunește semestrial, în sesiuni plenare. Între sesiunile plenare, CCT funcționează prin intermediul unui birou executiv, format din patru reprezentanți ai MT și opt reprezentanți ai asociațiilor și organizațiilor neguvernamentale din domeniul turismului, asigurând transparența procesului de decizie în materie de strategie și reglementare, și a contribuit la îndeplinirea prevederilor cuprinse în strategia de aderare la Uniunea Europeană, prin armonizarea cadrului legislativ sectorial cu cel al statelor membre ale UE.

La nivel local, competențele în domeniul turismului sunt atribuite Consiliilor Județene și respectiv Consiliul General al Municipiului București, care în funcție de complexitatea problemelor ce se pot ivi, pot crea servicii apecializate care să le soluționeze.

Interes pentru dezvoltarea turismului rural au manifestat și unele organisme guvernamentale și institute de cercetări :

Autoritatea Națională pentru Turism ;

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Apelor ;

Ministerul Tineretului și Sportului;

Ministerul Educației și Cercetării

Institutul de Cercetare – Dezvoltare în Turism;

Institutul de Geografie ;

Institutul de Economie Agrară.

În scopul promovării turismului rural [167], al informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest nou domeniu, a luat ființă în 1994 Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), care este o organizație neguvernamentală, apolitică, nonprofit, membră a Federației Europene de Turism Rural EUROGITES, din 1995, cu o rețea de 30 de filiale, cu un număr de aproximativ 2500 de membri, peste 2500 de pensiuni turistice și pensiuni agroturistice omologate, însumând peste 7500 de camere.

Obiectivele ANTREC sunt :

selectarea, omologarea și clasificarea echipamentelor turistice;

desfășurarea de acțiuni de formare și perfecționare pentru cei interesați de agroturism (gazde, agenți de agroturism, membri ai asociației);

acordarea de asistență tehnică și consultanță în vederea omologării și clasificării;

conștientizarea importanței marketingului în conceperea și valorificarea produselor turistice rurale;

realizarea de materiale de promovare (pliante, broșuri, cataloage, casete video, compact discuri, dvd-uri) și organizarea de evenimente promoționale, prin intermediul cărora să se prezinte valoarea produselor turistice românești atât pe piața internă cât și pe cea externă;

realizarea și distribuirea lunară a unui buletin de informații « Informația ANTREC »;

constituirea unei centrale de rezervări la nivel național.

7.3 DEMARAREA ACTIVITĂȚII DE AGROTURISM / THE BEGINNING OF AGROTOURISM ACTIVITY

Inițierea unei noi afaceri are la bază trei reguli [41,78]:

o bună analiză a nevoilor;

o bună definire a obiectivelor;

respectarea unei metode în studiul proiectului.

Pentru pornirea unei afaceri noi, trebuie să ne axăm pe următoarele elemente cheie:

Motivația – reprezintă baza unei afaceri.

Piața – trebuie analizată și abordată piața vizată, cercetare care este esențială în evaluarea potențialului produselor și serviciilor avute în atenție, în cunoașterea mărimii, structurii, amplasării, concurenților etc., elaborând și un plan de marketing în care să se pună accent pe previziunea vânzărilor, distribuția și structura acestora, prețul produselor, promovarea, nevoile consumatorilor.

Banii – o afacere nu poate demara fără existența unui capital, bine estimat în raport cu toate costurile și cheltuielile și bine proiectat financiar, previziuni care indică necesarul de capital financiar și de muncă, bilanțuri de comercializare și un cont previzional de profit și pierderi.

Aptitudinile manageriale – o afacere presupune luarea deciziilor, asumarea riscurilor, capacitatea de a face față unui eșec, planificarea resurselor, întocmirea unui plan de acțiune, urmărirea planului și interpretarea efectelor, toate acestea asumate de manager, care este pionul central în activitatea agroturistică.

Premisele optării pentru agroturism – trebuie analizate trei elemente esențiale, care constituie premisele fundamentale a alegerii agroturismului ca soluție ideală pentru valorificarea resurselor :

resursele excedentare de spațiu locativ, spațiu pentru cazare, pentru servirea

mesei și pregătirea acesteia;

resursele excedentare de timp de muncă la nivelul familiei;

resursele excedentare de produse agricole.

7.3.1 Etapele demarării unei afaceri în agroturism / The phases of agrotagrotourism running business

Pentru imlementare, trebuie urmărite și respectate următoarele etape [15]:

Diversificarea activității

evaluarea afacerii prezentate ;

identificarea și evaluarea resurselor existente;

identificarea oportunității noii afaceri;

contactarea organizațiilor profesionale și a autorităților locale;

elaborarea planului de inițiere și elaborare a unei afaceri noi;

2. Studiu de fezabilitate

confirmarea cerinței și a dimensiunii cererii printr-un studiu de piață;

determinarea produselor sau serviciilor ce se vor produce;

apreciererea necesarului de resurse;

estimarea cheltuielilor și veniturilor;

evaluarea profitabilității;

întocmirea unui plan de afaceri.

3. Dezvoltarea produsului

determinarea cerințelor consumatorilor;

determinarea componentelor produselor;

întocmirea unui plan de dezvoltare a produsului;

dezvoltarea componentelor produsului (conținut, prezentare, ambalaj) ;

Finanțare

necesarul de capital pentru investiții;

planul lichidităților bănești;

planul balanței de plăți;

contul de profit și pierderi (previzional);

Promovarea

dezvoltarea limbajului de identificare;

întocmirea materialului de promovare (broșuri, pliante);

planul campaniei de informare (publicitate, agenții de turism, târguri de turism,

presă).

7.4 SURSELE DE FINANȚARE ALE AGROTURISMULUI / THE FINANCING SOURCES OF AGROTOURISM

a) Surse proprii

Sursele proprii sunt reprezentate de averea gospodarului ce practică agroturismul împreună cu priceperea sa, cu munca sa cu banii săi, cu dorința de a fi o gazdă bună pentru oricine poposește în gospodăria sa. Aceste surse de finanțare vor fi prezente întotdeauna, fiind categoria de surse de finanțare fără de care nu se poate face agroturism. Sursele proprii pot fi considerate în creștere, fiind corelate cu gradul de dezvoltare și eficiență a gospodăriei agricole, cu dezvoltarea activităților complementare neagricole, cu promovarea tradițiilor străbune moștenite, toate în contextul existenței atât a unei activități naturale deosebite și a unei oferte civilizate din partea comunității locale.

b) Sursele comunității

Sursele comunității reprezintă totalitatea bunurilor infrastructurale, economice, socio-culturale și spirituale în continuă dezvoltare și modernizare, privite ca ansamblu, care pun în valoare calități ambientale și tradiționale locale ce duc la dezvoltarea locală și implicit la creșterea facilităților specifice agroturismului. Dacă într-o comunitate rurală autenticul se conservă, dar nu există modalități de atracție pentru beneficiarii agroturismului, aceasta se transformă într-un eșantion reprezentativ pentru nedezvoltare, ceea ce este păgubitor pentru imaginea oricărei colectivităti și a agroturismului din zona respectivă.

Deci pentru promovarea turismului rural trebuie să existe o bună dezvoltare a infrastructurilor, o dezvoltare economico-socială, a serviciilor comunale, o valorificare a potențialului natural și a patrimoniului existent.

c) Sursele atrase

Sursele atrase reprezintă totalitatea mobilizărilor financiare venite din afara sistemului analizat și care au ca destinație dezvoltarea activității turistice specifice zonelor rurale, fiind constituite din credite interne sau externe, finanțări externe sau interne rambursabile (dar cu diferite facilități) sau nerambursabile, infuzii de capital străin, parteneriate promovate în condiții avantajoase, sursele pentru cuprinderea localităților în diverse programe mari de finanțare privind zonele defavorizate, pentru dezvoltarea infrastructurilor, pentru dezvoltarea socială, pentru protecția mediului și amenajarea teritoriului, pentru dezvoltarea agriculturii și silviculturii, pentru protejarea patrimoniului cultural etc.

Orientarea agroturismului românesc spre dezvoltare, vine în acord direct cu ”Charta europeana a spațiului rural” care în orientarea a 8-a privind turismul, stipulează(198):

1. Părțile implicate trebuie să ia toate măsurile juridice, fiscale și administrative necesare pentru dezvoltarea turismului rural în general și a agroturismului în particular, ținând cont de capacitatea reală a zonelor în cauză, favorizând construcțiile existente și luând măsuri pentru îngrijirea agricultorilor care, în afară de exploatațiile agricole, oferă și găzduire la fermă.

2. Pentru punerea în aplicare a acestor politici, părțile trebuie să se îngrijească de echilibrul dintre unitățile turistice și protecția naturii, a infrastructurii și serviciilor existente conservând calitatea peisajului și a mediului, prin păstrarea construcțiilor și folosirea materialelor tradiționale.

Prin aderarea României la Uniunea Europeană, problematica dezvoltării rurale și implicit a turismului rural și agroturismului a devenit primordială, având în vedere faptul că, pentru dezvoltarea turismului Comunitatea Europeană a investit fonduri importante în România încă dinaintea momentului aderării:

1991 – 1997 – prin programul PHARE RO – 9407 “Dezvoltarea turismului” au fost alocați 5.000.000Euro;

finanțări nerambursabile pentru turism din partea unor țări membre UE ;

credite pentru turism de la Banca Europeană de Investiții (BEI) sau prin Banca Internațională pentru reconstrucție și dezvoltare (BIRD) care a acordat în perioada 1991 – 1997 suma de 100.000.000 USD, investiți parțial pentru agroturism ;

în perioada 2000 – 2006, UE a cofinanțat și o serie de proiecte pentru agricultură și dezvoltare rurală. Proiectele s-au derulat în cadrul « Programului Special de Asistență pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală – SAPARD », agroturismul fiind și el beneficiar al acestui program, prin înființarea a 2000 de noi unități de agroturism de tipul gospodăriilor agroturistice, creșterea numărului de locuri de muncă, ridicarea calificării personalului angajat în agroturism, creșterea frecvenței turistice în zonele rurale, înființarea a 50 de centre de informare în agroturism cu finanțare de 3.000.000 Euro.

programul operațional Regional pentru 2007-2013 care prevede printre priorități „Dezvoltarea turismului regional și local”.

Pentru cercetare în domeniul agroturismului au existat resurse de finanțare în cadrul Anului Mondial pentru Cercetare – Dezvoltare și Inovare prin Programul de cerecetare-dezvoltare Agricultură – Alimentație (AGRAL) și prin subprogramul « Agroturismul » privind evaluarea și valorificarea potențialului turistic și dezvoltarea agroturismului, având ca obiectiv realizarea acestora prin :

Identificarea, evaluarea și valorificarea resurselor locale și regionale de

agroturism în concordanță cu dezvoltarea rurală;

Soluții și sisteme de management a agroturismului;

Dezvoltarea sistemelor de servicii de agroturism în zone

specifice (montană, câmpie etc);

Dezvoltarea economică a infrastructurii aferente agroturismului;

Marketing în agroturism;

Soluții privind diversificarea ofertei de servicii și produse agroturistice;

Sisteme de promovare și diseminare a cunoștințelor privind managemetul

în agroturism.

În funcție de obiectivul și specificul proiectelor, acestea pot fi finanțate, în proporții diferite, putându-se extinde în concordanță cu încadrarea pe categorii a proiectelor, finanțatorul fiind Ministerul Educației și Cercetării.

7.5 DEZVOLTAREA UNEI STRATEGII DE MARKETING ÎN CONCORDANȚĂ CU OBIECTIVELE PROPUSE / THE DEVELOPMENT OF THE MARKET STRATEGY ACCORDING TO THE PROPOSED OBJECTIVES

În dezvoltarea strategiei de marketing pentru agroturismul românesc sunt importante următoarele 7 aspecte principale [142]:

1. Este necesară aplicarea cunoștințelor de marketing la toate nivelurile, de la departamentul de marketing al organizației și până la punctul unde este prestat serviciul turistic în sine.

2. Serviciile turistice trebuie să fie configurate după dorințele, solicitările și trebuințele turiștilor, existând astfel o flexibilitate permanentă în prestarea acestora.

3. Factorul uman este cel care diferențiază o organizație prestatoare de servicii de alta, o asociație de alta, o localitate de alta sau un echipament de altul. Se impune deci, formarea și perfecționare permanentă a personalului. Este recomandat ca politica de marketing să se îndrepte spre personal și să vizeze angajarea și menținerea personalului cu o calificare înaltă [36].

4. Activitățile de marketing se vor orienta spre clienții existenți, încercându-se fidelizarea lor. Prestatorii vor proba în orice împrejurare loialitatea față de turiști [90, 91].

5. Orice problemă apărută în prestarea serviciilor turistice va fi rezolvată cu promptitudine, evitându-se astfel deteriorarea imaginii organizației, o astfel de abordare formând o imagine favorabilă serviciilor prestate.

6. Tehnologiile noi și performante utilizate în prestarea serviciilor turistice vor conduce la costuri mai mici, evaluarea și configurarea cât mai precisă a trebuințelor fiecărui turist generând servicii de calitate, și totodată o notă de personalitate.

7. Pentru evitarea confuziilor și diferențierea serviciilor prestatorilor și echipamentelor se impune marcarea acestora. Astfel, va crește gradul de responsabilitate al prestatorilor și va ușura diferențierea de produsele concurenței. Serviciile personalizate vor conduce de asemenea, la afirmarea de mărci și logo-uri care vor contribui la realizarea unei calități sporite a prestațiilor și produselor turistice.

Respectarea aceste obiective, va impune alegerea mijloacelor optime de menținere a poziției pe piață.

7.5.1. Strategii de promovare și rolul lor în lansarea agroturismului românesc / The promotion strategies and their role in launching the agrotourism

Ca produse dominant intangibile, serviciile turistice din spațiile din spațiul rural nu sunt ușor de promovat, publicitatea produselor turistice trebuie să sublinieze punctele tangibile ce vor ajuta turiștii să înțeleagă și să evalueze serviciile prestate [31].

Sarcina ANTREC în marketing și promovare este considerabilă, nefiind legată de promovarea unui produs stabilit către o piață care este conștientă de aceasta. Mult mai important și fundamental este faptul că trebuie popularizat conceptul atât pe piața internă, cât și pe piața externă, conștientizând faptul că un astfel de turism este accesibil și practicabil în România.

Deoarece, prin natura lor unitățile implicate în agroturism sunt foarte mici, veniturile vor fi pe măsură, apărând necesitatea unui program de marketing care să promoveze la scară largă întregul sector – o companie de marketing de cooperare sub aceeași conducere – în care vor concura toți operatorii.

Produsul strategic de marketing ANTREC urmează în mod fundamental o astfel de abordare prin care toți participanții vor avea posibilitatea de a beneficia în mod egal.

Figura 7.2 / Figure 7.2

Sigla A.N.T.R.E.C. / A.N.T.R.E.C. icon[167]

A.N.T.R.E.C. [167] este o asociație care identifică, dezvoltă și promovează ospitalitatea și turismul rural românesc.

Asociația este recunoscută pe plan național și internațional ca un lider în dezvoltarea turismului rural românesc, în încurajarea conservării ecologice și păstrarii culturii tradiționale românești. Este o organizație neguvernamentală, apolitică, membră a Federației Europene de Turism Rural – EUROGITES.

Asociația a fost înființată în 1994 și are 32 de filiale județene, un număr de 3500 membrii – proprietari de pensiuni turistice și agroturistice din 800 de localități.
Scopul A.N.T.R.E.C.

● De a identifica și promova potențialul turistic rural;

● De a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde, agenții de turism rural, prin seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată, schimburi de experiență între A.N.T.R.E.C. și organizatii similare din țară și din străinătate;
● De a transmite informații legate de turismul rural întregii rețele A.N.T.R.E.C. și instituțiilor implicate în mod direct sau indirect în promovarea și dezvoltarea turismului rural;

● De a organiza campanii de publicitate pentru unitățile clasificate și omologate, incluse în rețea, prin mass-media;

Funcțiile cheie

● Reprezentare/ Lobby

● Marketing/ Promovare

● Controlul calității / Produse standard

● Pregătire/Instruire

● Rezervări / Informații

A.N.T.R.E.C. a apărut din necesitatea acută de identificare și promovare a potențialului turistic rural din România, pentru că este evident că, ținând seama de dimensiunile relativ reduse ale afacerilor din domeniu, eforturile singulare de promovare ale proprietarilor de pensiuni rurale sunt insuficiente și nu pot avea un impact semnificativ.

A.N.T.R.E.C. și-a propus și a reușit, să asigure vizibilitatea – în presă, mass media, pe internet – a eforturilor și activităților proprietarilor de pensiuni turistice rurale, a serviciilor oferite de aceștia, reușind să atragă un număr mare de turiști români și străini, dornici să cunoască satul românesc și oamenii săi.

Activitatea asociatiei, ca organizație neguvernamentală, vizează pe de o parte, sprijinirea membrilor săi, proprietari de pensiuni, iar pe de altă parte promovarea conceptului de turism rural, a satului românesc, ca destinație turistică.

A.N.T.R.E.C. nu s-a abătut de la principiul de bază – susținerea intereselor membrilor săi. A propus inițiative legislative, modificări de reglementări în conformitate cu tendințele actuale ale turismului rural, contribuind la dezvoltarea conceptului de turism rural în România.

Turismul rural a ajutat la dezvoltarea comunităților, determinându-i pe mulți să înceapă o afacere, să facă investiții. În plus, după cum arată statisticile, tot mai mulți turiști sunt atrași de ideea vacanțelor ecologice.

Oamenii secolului XXI caută tot mai mult un colț de natură unde să-și petreacă vacanțele sau sfârșitul de săptămână. Și în România, din fericire, există o mulțime de asemenea locuri binecuvântate: începând cu Delta și Litoralul Mării Negre până la Bucovina și Transilvania. În plus, raportul calitate – preț este excelent. Turiștii caută locuri unde să se simtă bine, unde serviciile sunt de calitate și prețurile accesibile. Pensiunile din rețeaua A.N.T.R.E.C. oferă toate acestea.

A.N.T.R.E.C. a demonstrat că este o organizație profesionistă, care a reușit să se impună atât pe plan național, cât și internațional. Acest lucru este susținut și prin faptul că Asociația a fost mereu apreciată de Ministerul de resort, motiv pentru care împreună au lansat diverse programe turistice extrem de interesante și apreciate de turiști.

A.N.T.R.E.C. a sărbătorit în 2007 – în Duminica Floriilor – “Ziua Turismului Rural”, editia a II-a , o inițiativă lăudabilă, care demonstrează din nou importanța pe care a dobândit-o turismul rural în România.

În anul 2004 – în urma unor cursuri sustinute de un expert francez – ANTREC a început clasificarea tematică a pensiunilor agroturistice, în paralel cu clasificarea realizată de către Autoritatea Națională pentru Turism. Astfel pensiunile agroturistice vor fi clasificate după modelul european în: 

Pensiuni de familie – în care vor fi incluse acele case care au cel mult 5 camere

Pensiuni de grup – care au peste 5 camere;

Pensiuni agroturistice – la aceste pensiuni, proprietarii au o mică gospodărie, grădină, animale și oferă turiștilor produse naturale, ecologice, din producție proprie sau de la alte ferme din sat;

Pensiunile cu farmec/pensiuni recomandate – sunt acle pensiuni care oferă turiștilor ceva deosebit, inedit;

Pensiuni pentru pescuit/pentru vânătoare/pentru ski/podgorii

A.N.T.R.E.C. a dovedit că între o organizație neguvernamentală și o instituție guvernamentală poate exista o bună comunicare și împreună pot dezvolta proiecte interesante.

În urmă cu 11 ani, puțini știau despre “turism rural” și aveau încredere în viitorul pensiunii agroturistice. Astăzi rețeaua A.N.T.R.E.C. cuprinde 3500 de pensiuni omologate și în curs de omologare, cu peste 20.000 de locuri de cazare, unele dintre ele având condiții la standarde europene, A.N.T.R.E.C. a îmbinat perfect turismul rural și ecologic cu tradițiile și cultura românilor, motiv pentru care mulți dintre turiști sunt atrași de frumusețea peisajelor, de viața în natură și de modul de viață al oamenilor de la țară.

Realitatea satului românesc, indiferent de regiune constă în tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile populare, care caracterizează fiecare zonă a țării și care trebuie promovate și făcute cunoscute atât turiștilor români, cât și celor din afara hotarelor țării noastre.

Prin manifestările organizate – târguri, expoziții, seminarii – sau acțiunile la care a luat parte, A.N.T.R.E.C. a demonstrat că satul românesc este o sursă inepuizabilă de folclor și tradiție.

Activitatea ANTREC se caracterizează prin [1] :

recunoașterea/identificarea proprietarilor pensiunilor turistice din mediul rural prin folosirea unor însemne uzuale pe plăcuțe de identificare, afișarea însemnelor și a altor forme de promovare; 

 identificarea corectă a pensiunii turistice reprezintă în mod normal cea mai convingătoare formă de promovare a turismului rural; 

 promovarea directă a pensiunilor turistice rurale către public prin publicitatea uzuală, postere, broșuri cu imagini și destinații; 

 realizarea unor materiale colaterale de sprijin prin includerea pensiunilor turistice rurale într-un catalog succint care listează toate casele, clasificate ca pensiuni turistice rurale cu toate detaliile privind : locația, serviciile oferite, tarifele. 

 asigurarea unui serviciu de informare la nivel central prin care se realizează informarea ;

servicii de rezervare locală și centrală care să faciliteze realizarea rezervărilor; 

 cercetarea pieței pentru a determina ce îmbunătățiri trebuie realizate pentru dezvoltarea produsului turistic rural;

realizarea de cooperări cu organizații internaționale din domeniul promovării și dezvoltării turismului rural;

includerea pensiunilor turistice rurale în tipăriturile realizate de A.N.T.R.E.C. sau de către Autoritatea Națională pentru Turism cu sprijinul A.N.T.R.E.C.: catalog al capacităților de cazare, broșuri promoționale pentru fiecare regiune a țării, postere, CD-uri în limbile de circulație internațională.

Activitățile turistice ale A.N.T.R.E.C. se concentrează în principal pe:
– identificarea și promovarea potențialului turistic rural;

– organizarea de cursuri pentru pregătirea profesională a proprietarilor pensiunilor turistice rurale, agenții de turism din domeniul turismului rural, seminarii etc;

– comunicarea de informații privind turismul rural către instituțiile guvernamentale, administrațiile publice locale pentru a sprijini această formă de turism;
– organizarea unor campanii active de publicitate pentru pensiunile turistice membre A.N.T.R.E.C., clasificate, incluse în rețeaua mass-media;

– atragerea de noi pensiuni rurale în rețeaua A.N.T.R.E.C. și sprijinirea acestora pentru clasificarea de Autoritatea Națională pentru Turism;

– participarea la importante evenimente care se derulează pe plan intern și extern, la nivel național, regional, local și care includ târguri, expoziții, conferințe.

Avantajele includerii unei pensiuni turistice în rețeaua A.N.T.R.E.C.sunt:

Consiliere în vederea clasificării și omologării pensiunii

Autoritatea Națională pentru Turism, în parteneriat cu A.N.T.R.E.C. realizează procedura de clasificare a pensiunilor turistice din spațiul rural și introducerea acestora în circuitul turistic, participarea la târguri și saloane de turism, în România și în străinătate, specializate sau destinate marelui public.

Comunicarea în mass – media

– publicitatea în presa națională pentru publicul larg;

– publicitatea în presa regională și în diferite ghiduri destinate marelui public;

– publicarea unor articole în presa, ca urmare a informațiilor difuzate în mod regulat prin comunicatele de presa;

– prezentarea produsului turistic rural în diferite emisiuni televizate cu ocazia participării reprezentanților A.N.T.R.E.C., ca invitați.

Site-ul A.N.T.R.E.C – oferă informații despre activitatea asociației, ofertele filialelor A.N.T.R.E.C., imagini ale pensiunilor turistice care sunt membre A.N.T.R.E.C. însoțite de pictograme, un calendar al manifestărilor culturale cât și noutăți din presă.
Cunoașterea clientelei și analiza rezultatelor

A.N.T.R.E.C. realizează periodic anchete privind nivelul de satisfacție al turiștilor privind serviciile oferite de pensiunile turistice rurale, circulația turiștilor pe diverse destinații turistice rurale. Rezultatele acestor anchete sunt comunicate către presă și transmise ministerului coordonator, în vederea adaptării politicii și strategiei din domeniul turismului rural la cerințele pieței.

posibilitatea membrilor A.N.T.R.E.C. de a cunoaște cerințele și așteptările turiștilor, consumatori de produs turistic rural.

Revista lunară „ Vacanțe la țara”

Este o publicație lunară a Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural și are ca scop principal promovarea turismului rural.

Tirajul revistei este între 3.000-5.000 exemplare/număr, în funcție de solicitări. Revista are 32 pagini, format A4, full-policromie, se tipărește în condiții grafice excelente.
Revista este destinată atăt turiștilor, celor care vor să călătorească prin satele românești, cât și proprietarilor de pensiuni agroturistice din rețeaua A.N.T.R.E.C. De asemenea, cei care doresc să înceapa o afacere în turismul rural vor putea găsi în paginile revistei multe informații utile (de la credite oferite de bănci pentru construirea de locuințe până la fonduri SAPARD).

În fiecare număr, revista oferă cititorilor săi reportaje din diverse zone ale țării unde există pensiuni incluse în reteaua A.N.T.R.E.C., interviuri cu personalități; de asemenea, există și alte rubrici permanente: “Viata in verde”, “Portret”, “Retro”, “Lada de zestre”, “Călător prin România”, “Destinații turistice”, “Timp liber”. În plus, în revista “VACANȚE LA ȚARĂ” sunt promovate ofertele speciale ale filialelor A.N.T.R.E.C.

PROGRAME SPECIALE

Programul Special “Vacanțe la Țară” este un produs al asociației prin care se oferă posibilitatea petrecerii unei vacanțe de neuitat în satele românești la tarife promoționale. Programul are loc în perioada 1 septembrie – 15 octombrie și a ajuns la cea de-a XI-a ediție cuprinzând pensiuni agroturistice, din peste 30 de localități din toată țara. Acesta constă, în punerea spre vânzare a unui pachet promoțional de 6 zile (5 nopți) cazare.

 Programul a fost acceptat cu succes de către filialele din județele Brașov, Buzău, Cluj, Constanța, Covasna, Gorj, Harghita, Ilfov, Neamț, Prahova, Vrancea, Tulcea.       

Caracteristicile cele mai importante ale programului sunt :

« marcarea » agroturismului printr-o imagine îmbunătățită care se identifică cu o formă alternativă atractivă;

recunoașterea / identificarea proprietăților caselor, prin dezvoltarea sau folosirea unor însemne vizuale pe plăci de identificare, afișarea semnelor și a altor forme de promovare locală;

promovarea directă către public, folosind publicitatea uzuală, postere, broșuri cu imagini sau cu destinație;

material colateral de ajutor sub forma unui catalog succint care să includă toate casele participante, cu toate detaliile de localizare, servicii, tarife, etc.;

un serviciu informațional central care să răspundă întrebărilor care apar;

servicii de rezervare locală și centrală care să faciliteze realizarea rezervărilor;

cercetarea pieței, pentru a determina ce îmbunătățiri trebuie făcute în produs și în marketing;

un program educațional de formare pentru operatori;

târguri reprezentative comerciale și pentru consumatori;

legături și cooperări cu oranizații internaționale angajate în promovarea și dezvoltarea agroturismului.

Alegerea logo-ului și a sloganului reprezintă un prim aspect de marcare a produsului, un al doile fiind asigurarea că o anumită imagine și impresie se va dezvolta pentru a-l prezenta ca pe un produs de calitate fiind necesar să se asigure calitatatea întregii promovări în condițiile design-ului și prezentării. Deasemenea calitatea service-ului acordat va contribui la dezvoltarea imaginii agroturismului ca un produs de marcă și calitate superioară. Activitatea trebuie să fie deasemenea corect corelată cu popularizarea și contactul personal.

Promovarea agroturismului românesc va fi făcută prin intermediul mai multor materiale publicitare, din rândul acestora remarcându-se tipăriturile, care vor fi constituite din :

un ghid al echipamentelor de cazare ;

piese individuale promoționale pentru fiecare regiune ;

postere.

Broșurile (promoționale) regionale reprezintă un alt instrument utilizat în cadrul programului de promovare inițial, prezentând diferitele regiuni din România, colorate, de dimensiuni A4, pliate, promovând atracțiile și caracteristicile fiecăreia, accesibile pentru târgurile turistice naționale și din străinătate.

Posterele s-au dovedit purtătoare de mesaj și informație, realizându-se un poster pentru promovarea agroturismului în două dimensiuni.

Pentru întregirea imaginii si poziționării geografice a satelor în care se asigură cazarea agroturismului, ANTREC a realizat o hartă pe care sunt marcate toate localitățile rurale ce au echipamente omologate și clasificate.

În paralel, în vederea îmbunătățirii produselor turistice se realizează o cercetare de atitudine și motivațională a pieței atât pentru consumatorii potențiali cât și actuali ai agroturismului românesc.

Toate aceste elemente ale activității sunt canalizate spre evenimente promoționale, târguri, expozitii, conferințe, ANTREC participând la târgurile de la Londra, Berlin, Milano, Paris, Siledda (Spania), bursa Internațională de turism de la Palatul parlamentului de al București, la tărgurile regionale de la Budapesta și Praga, ținta principală va fi direcționarea către piața externă, către turiștii cu un anumit grad de cultură.

Pe piața externă, categoriile de turiști străini care se consideră a fi mai deschise către promovarea agroturismului sunt: turiști în tranzit, turiști în circuit prin țările vecine în special Ungaria și touroperatorii din țările aflate la distanțe rezonabile față de România pe cale rutieră, în special Germania, Austria și Italia, și deasemenea Iugoslavia, Polonia și Ucraina, care sunt interesați sa călătorească dar care nu-și permit prețurile hotelăriei industriale, percepute turiștilor individuali străini.

Activitatea inițială pe piața externă este îndreptată spre :

promovarea agroturismului în aeroporturi și la punctele de trecere a frontierei folosind expunerea de broșuri și postere ;

participarea împreună cu Ministerul Turismului la târgurile de la Londra, Berlin, București, etc ;

participarea unor membri ai EUROGITES la acțiunile promoționale.

O oportunitate nouă de promovare a agroturismului românesc o reprezintă posibilitatea de prezentare a activității și ofertei ANTREC prin intermediul internetului. Acest mod dinamic, eficient și comod este folosit cu succes, pentru promovarea la ninvelul intregului mapamond.

Putem sintetiza adevăratele posibilități de promovare a agroturismului romănesc prin mijloace tradiționale acceptate și de țările Uniunii Europene :

toate suporturile de vânzare (ghid, broșură, pliant, catalog) ;

obiecte publicitare

prezența la saloane de turism, târguri, expoziții ;

utilizarea mass-mediei (TV, publicații, radio etc)

Orice firmă de agroturism poate recurge la rețele de promovare cum ar fi: touroperatorii (TO), agențiile de voiaj, agențiile imobiliare. Pentru a fi în pas cu țările Uniunii Europene trebuie introdusă promovarea agroturismului și prin rețele bancare, rețele poștale, marile magazine sau cluburi.

Cea mai nouă soluție de promovare a produsului agroturistic românesc este INTERNETUL, care are următoarele caracteristici :

este un mediu global, prin care milioane de oameni din toate colțurile lumii au acces la informații despre produsul agroturistic ;

disponibilitatea – un site de INERNET este dechis 24 ore pe zi ;

costurile de implementare a unei afaceri sunt foarte reduse comparativ cu deschiderea unei firme ;

promovarea afacerii implică costuri minime ;

oferă posibilitatea întreținerii unui contact direct și continuu cu clienții, ceea ce permite realizarea unui feed – back în timp real.

7.6 DEZVOLTAREA AFACERILOR ÎN AGROTURISMUL DIN ZONA LITORALULUI ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE / RUNNING AGROTOURISM BUSINESS IN THE LITTORAL ZONE OF THE BLACK SEA

7.6.1 Studiu de caz privind strategia de dezvoltare a S.C. SOSHIDO S.R.L. Costinești / The strategy of developing S.C. SOSHIDO S.R.L. Costinești

S.C. SOSHIDO S.R.L. COSTINEȘTI [39] a fost înființată în anul 2003 și are ca obiect de activitate turismul. Resursele financiare proprii reduse și imposibilitatea asigurării garanțiilor pentru un credit bancar pe termen lung, a determinat adoptarea unor strategii de creștere cu pași mărunți construcția unei pensiuni, iar din resursele financiare obținute plus atragerea unor fonduri externe să realizeze dezvoltarea afacerii.

Primul obiectiv realizat este Pensiunea SORINA, amplasată în stațiunea Costinești, str. Delfinului:

suprafața de teren – 800 m²;

număr camere duble – 10;

număr băi – 4;

sală de servire a mesei;

3 căsuțe a câte 3 locuri (cu băi), amplasate pe terenul rămas disponibil în jurul pensiunii.

Preocuparea managerului societății s-a îndreptat spre realizarea unui grad de ocupare cât mai mare în sezonul estival și realizarea de venituri în extrasezon. Astfel s-a ținut un contact permanent cu agențiile de turism din țară și cu mediile studențești, iar prețurile practicate au fost de 5-10% mai reduse decât a celorlalte pensiuni din zonă. Pentru perioada extrasezonieră s-au încheiat contracte cu firme care efectuau lucrări în zonă, Vodafone, RomTelecom, etc., pentru cazarea personalului.

Strategia de dezvoltare a afacerii are în vedere aplicarea următoarelor principii:

valorificarea oportunităților zonei Dobrogea și a tendințelor care se manifestă: agroturismul și ecoturismul;

diversificarea pachetului de servicii oferit și asigurarea unui raport optim calitate/preț;

creșterea forței concurențiale;

implementarea Standardelor de Calitate care să permită atragerea turiștilor străini.

Consecința aplicării acestor principii trebuie să se traducă în extinderea cifrei de afaceri și în creșterea rentabilității activității.

Stabilirea obiectivelor de dezvoltare se bazează pe estimările Consiliului mondial al Turismului și Călătoriilor (W.T.T.C.) și a Autorității Naționale de Turism (A.N.T.). Se apreciază că cererea totală pentru servicii autohtone de turism se va tripla în următorii 10 ani. Veniturile din turism au fost în 2007 de 27,7 mld. lei și vor crește într-un ritm mediu anual de 7,7% până în 2017, când vor atinge cifra de 76,2 mld. lei. De asemenea se estimează că numărul turiștilor străini va crește cu 15-20% pe an în aceeași perioadă. Prin urmare, se conturează premise favorabile pentru dezvoltare.

Ca obiective de dezvoltare s-au reținut, conform figurii 7.2, următoarele:

1. Construcția uni minihotel ecologic plutitor care să fie utilizat în zona Deltei Dunării. Motivația acestei investiții este dată de faptul că Delta Dunării, cu o suprafață de 5640 km² reprezintă o atracție deosebită pentru turiști, în special, străini. Aici se întâlnește o faună și o floră deosebite, cu multe zone nelocuite. Pătrunderea în aceste zone conform noilor reglementări este permisă doar cu ambarcațiuni ecologice. În prezent oferta navelor fluviale amenajate pentru cazarea și transportul turiștilor este foarte redusă, capacitatea de cazare a acestora fiind prezentată în tabelul 7.1.

Dintre acestea doar un singur minihotel plutitor (22 locuri) îndeplinește condițiile ecologice pentru pătrunderea în zonele protejate aflate în stare sălbatică din Deltă.

În condițiile unei cereri foarte mari, construcția minihotelului plutitor constituie o oportunitate. Situația care stă la baza fundamentării strategiei de dezvoltare

Perspective ale implementării

Situația care stă la baza Perspective de fundamentării strategiei dezvoltare Strategia de dezvoltare ulterioare implementării

de dezvoltare strategiei

Figura 7.2 / Figure 7.2

Perfecționarea managementului agroturistic la S.C. SOSHIDO S.R.L. / Agrotouristic management improvement at S.C. SOSHIDO S.R.L

Tabelul 7.1 / Table 7.1

Capacitatea de cazare a navelor fluviale turistice / Accommodation capacity of touristic fluvial ships

2. Construcția a două pensiuni de dimensiunile celei existente.

3. Achiziția uni microbuz pentru transport turiști la Tulcea pentru îmbarcarea pe hotelul plutitor și deplasarea pe alte trasee turistice.

4. Înființarea unei microferme. Acest proiect vizează introducerea în gama serviciilor, în afară de cazare, și asigurarea mesei care să cuprindă în meniu produse agricole proprii. Microferma poate asigura produse proaspete și ecologice, la un cost inferior produselor achiziționate din piață. Deoarece în zona Costinești este interzisă creșterea animalelor, s-a optat pentru amplasarea microfermei la Limanu, localitate situată la aproximativ 20 km de Costinești.

Resursele financiare necesare susținerii proiectelor de investiții nu pot fi asigurate decât parțial din fonduri proprii. În urma prospectării pieței financiare s-a optat pentru o rețetă financiară formată din fonduri proprii și fonduri externe europene nerambursabile care cuprind măsuri de sprijinire a turismului.

Ca variante de rezervă în cazul în care nu pot fi accesate fondurile europene s-au reținut:

asocierea mai multor pensiuni din stațiunea Costinești;

fuziunea cu un investitor extern capabil să asigure finanțarea necesară.

Dezavantajul major al acestor variante este acela că se pierde poziția de control a afacerii.

7.6.1.1. Strategia de marketing la S.C. SOSHIDO S.R.L. Costinești / The marketing strategy at S.C. SOSHIDO S.R.L. Costinești

CLIENȚII

Grupul țintă:

Grupul țintă este în primul rând constituit din turiști străini, care pot fi recrutați prin:

– companii și agenții de publicitate direct de pe piața externă;

– companii și agenții de publicitate din țară, în mod special de pe litoralul Marii Negre, București, Brașov, Tulcea.

Deasemenea în grupul țintă intră:

– turiști aflați în tranzit din Moldova, Ucraina, Turcia, etc.;

– organisme și instituții naționale, internaționale care desfășoară diferite activități în zona Tulcea și, în special, invitați ai acestora;

– organisme naționale sau locale care prezintă o cerere constantă;

O parte din organismele și instituțiile care au beneficiat de serviciile societății au fost deja înștiințați de proiectele noastre viitoare. Acestea și-au manifestat interesul de a colabora și pe viitor, dorind o întărire a relațiilor.

În prezent, din numărul total de turiști care manifestă interes pentru vizitarea Deltei, peste 70% sunt străini. Printre instituțiile, firmele și agențiile de turism care sunt interesate de organizarea ritmică de excursii în Deltă, atât în sezon cât și în extrasezon, se numără: Guvernul României, Comisia pentru Integrare Europeană din cadrul Parlamentului României, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, autorități locale, Ericsson Telecom Rom SRL, Administrația Rezervației Biosferei din Delta Dunării Tulcea, SC Finesse SRL București, SC Latina SRL Constanța, Group Transilvania "Drum Bun" Italia, S.C. pagini Aurii, etc.

POZIȚIA PRODUSULUI FAȚĂ DE CONCURENȚĂ (tabelul7.2)

Proiectul de față include o ofertă agroturistică complexă, care include cazarea în stațiunea Costinești, trasee turistice în Dobrogea, cu transport propriu, sejur în Delta Dunării, cu vizitarea rezervațiilor naturale, cu vaporul ecologic propriu și cazare în același timp și deasemenea componenta agroturistică este reprezentată de posibilitatea asigurării unei părti din alimente din ferma proprie de la Limanu.

Asigurarea unui grad de confort ridicat la nivelul exigentelor turismului impun și alte criterii, proiectul fiind motivat și de faptul că piața nu este acoperită. În prezent capacitatea ofertanților de a acoperi piața în acest domeniu este de 19%. Restul este completat de oferta localnicilor, prin servicii care dau turismului din Deltă un aspect dezorganizat neecologic și de o calitate îndoielnică.

Pentru prima parte a proiectului, prin baza de cazare concurenții principali se află amplasați în Tulcea, Sulina și Sf. Gheorghe, iar pentru transport în Deltă, navele fluviale și cele 19 minihoteluri. Acestea pot transporta turiști până în apropierea zonelor protejate. În prezent, singura navă amenajată cu modul ecologic este Nava 3777 și are acces în rezervații naturale.

Pentru complexul de pensiuni “Sorina”, concurenții vor fi celelalte pensiuni și hoteluri de pe litoral.

Proiectul Ferma Limanu aduce un avantaj competitiv cu concurența prin diversificarea serviciilor, creșterea calității acestora și reducerea costurilor. Atenția se îndreaptă spre fidelizarea clienților existenți și atragerea altora.

Avantajul competitiv este dat de:

prețul mai redus cu 5-10%;

diversitatea serviciilor (excursii în Deltă și pe alte trasee turistice, foc de tabără, pescuit, ritualul mulsului);

prepararea hranei cu produse ecologice din producție proprie.

Diversitatea serviciilor și hrana ecologică atrag, în primul rând, turiști străini care au venituri considerabil de mari.

Din punctul de vedere al relațiilor cu concurența foarte puternică, Pensiunea SORINA se menține pe piață datorită politicilor și strategiilor adoptate de conducere, având un grad de ocupare bun. Este foarte important pentru S.C. SOSHIDO să-și poată păstra actualii clienți și să-i atragă pe cei potențiali.

Concurând pe o piață foarte puternică, este vitală prestarea serviciilor la o calitate superioară și îmbunătățirea acestora pentru satisfacerea celor mai pretențioase cereri ale clienților.

TARIFELE DE CAZARE PRACTICATE

Conform strategiei S.C. SOSHIDO, prețurile practicate vor fi cu 5-10% mai mici decât ale concurenței din zona A. Pentru o cameră cu două paturi, considerând un raport euro/leu de 1/3,1 se vor practica următoarele prețuri:

vârf de sezon (20.07-20.08) = 35 euro;

lunile dinainte și după vârful de sezon = 30 euro;

extrasezon = 20 euro.

Pentru anumite categorii de clienți (de exemplu grupuri mai mari de 20 persoane care sosesc în afara sezonului estival) se intenționează practicarea de discount-uri de până la 20% sau oferirea unor servicii gratuite.

Din datele tabelului 7.2, rezultă poziția favorabilă pe care o are societatea față de societățile concurente.

Poziția pe piață poate fi apreciată drept competitivă și există preocupare pentru dezvoltarea afacerii. În condițiile unor fonduri proprii, apelul la fondurile europene constituie singura soluție de dezvoltare rapidă.

Tabelul 7.2 / Table 7.2

Poziția produsului societății față de concurență / Society product position versus competition

Satisfacerea cererii de piață aflată în continuă creștere și ridicarea gradului de confort la nivelul exigențelor manifestate pe plan internațional.

ACTIVITATEA DE PROMOVARE A SERVICIILOR OFERITE

Inițiatorul proiectului intenționează să-și facă cunoscută oferta prin:

materiale de prezentare: broșuri, pliante;

participarea la târguri cu profil turistic;

site Internet;

parteneriat cu agenții de turism din țări care furnizează în mod tradițional clienți pe litoralul românesc (Germania, Israel, Belgia, Țările Nordice).

7.6.2 Analiza rezultatelor economico-financiare ale pesiunii SORINA / The analysis of the economic-financial results of SORINA pension

Eficiența activității economice este dată de rezultatele obținute (profitul), consecință la rândul lor a efortului de obținere a unor venituri și de gestiune a resurselor utilizate.

În viziune managerială aceste rezultate reprezintă garanția unor administratori de succes și modalitatea de constituire a fondurilor necesare susținerii unui ritm de dezvoltare accelerat.

Strategia de dezvoltare a S.C SORINA are ca punct de plecare activitatea Pensiunii SORINA 1, a cărei rezultate le analizăm sub aspectul profitabilității, a tendințelor de evoluție și a structurii (tabelul 7.3).

Analiza principalilor indicatori economico-financiari [103] pune în evidență o activitate profitabilă cu tendințe de creștere accentuată.

Tabelul 7.3 / Table 7.3

Evoluția rezultatelor economico-financiare ale pesiunii „SORINA” / Evolution of SORINA pension’s economic-financial results

Rezultatul net a crescut în perioada 2007 față de 2005 cu 44,85% având două cauze:

creșterea în volum absolut a profitului pe seama cifrei de afaceri și a reducerii ponderii cheltuielilor;

reducerea cotei de impozit în ultimii doi ani de la 25% la 16%.

În analiza tendințelor viitoare ale rezultatului trebuie să se țină să se pornească de la premisa că factorul exogen (fiscalitatea) nu se va mai modifica.

Veniturile totale au crescut într-un ritm mediu anual de peste 12%, în principal, pe seama creșterii prețurilor de cazare. Pentru viitoare acestea au tendința de plafonare datorită creșterii concurenței în zonă și a aprecierii monedei naționale în raport cu euro pentru turiștii străini. Celălalt factor de influență favorabilă îl constituie creșterea gradului de utilizare a capacităților de cazare prin contractele încheiate cu diferite firme în extrasezon.

Cheltuielile totale au crescut cu 16% în perioada analizată, ritm inferior celui a veniturilor (11,86 în 2006 și3,78% în 2007), ceea ce are o influență favorabilă asupra profitului. De semnalat scăderea ponderii cheltuielilor în venituri de la 29% la 27% în ultimul an, fapt care a determinat un nivel ridicat al profitului brut.

Cifra de afaceri este egală cu veniturile totale, ceea ce înseamnă că nu există producție stocată sau imobilizată. Este formată exclusiv pe seama activității de cazare. Semnalul dat pentru turism este cel al unui pachet redus de servicii. Se impune analiza posibilităților de diversificare și introducerea acestora în strategia viitoare a firmei.

Aprofundarea analizei se face pe baza unui set de indicatori financiari care dau informații despre un anumit aspect al activității. Interpretarea lor trebuie să se facă însă de ansamblu pentru a obține o caracterizare pertinentă.

Principalii indicatori de performanță sunt rentabilitatea comercială (Rcom), rentabilitatea economică (Rec) și rentabilitatea financiară (Rf) (tabelul 7.4).

(7.1)

Unde: Pn reprezintă profitul net;

CA reprezintă cifra de afaceri.

Rentabilitatea comercială caracterizează forța concurențială a firmei pe piața zonală. Tendința de creștere a acesteia pune în evidență întărirea poziției concurențiale, capacitatea de a realiza o combinație optimă preț/volum/calitate.

(7.2)

unde: At reprezintă total active.

Este cea mai importantă rată prin care se exprimă eficiența de ansamblu a afacerii. În funcție de raportul cu rata dobânzii de piață (Rd), aceasta contribuie la creșterea rentabilității capitalurilor proprii (Rec > Rd) sau la diminuarea acesteia (Rec < Rd).

(7.3)

Rentabilitatea financiară reprezintă potențialul de remunerare a capitalurilor proprii, dar și potențialul financiar care se află la dispoziția firmei pentru investiții. Tabelul 7.4 / Table 7.4

Evoluția indicatorilor de performanță % / Evolution of performance indicators %

Tendința ratelor financiare este de creștere, confirmând creșterea de profitabilitate exprimată în mărimi absolute (figura 7. 3).

Figura 7.3 / Figure 7.3

Evoluția indicatorilor de performanță / Evolution of performance indicators

Concluzii:

Nivelul de profitabilitate asigură resurse importante de dezvoltare. Comparativ însă cu solicitările financiare reclamate de strategia viitoare, este necesar atragerea de capitaluri externe.

Indicatori generali care privesc diferite laturi ale activității firmei (tabelul 7.5).

Principalii indicatori din această categorie sunt:

– Încasarea medie pe zi-turist: (7.4)

unde: CA reprezintă cifra de afaceri.

– Rata profitului în funcție de mijloacele de realizare:

(7.5)

(7.6)

Productivitatea muncii: (7.7) Tabelul 7.3 / Table 7.3

Evoluția indicatorilor generali % / Evolution of general indicators %

Indicatorii manifestă tendința de creștere și se situează peste media din turism. Rata profitului în funcție de cheltuieli are valori foarte mari datorită nivelului redus a cheltuielilor de cazare. Productivitatea muncii a crescut pe seama prețurilor de cazare.

Indicatori de eficiență a activității de cazare

Acești indicatori au în vedere aspectul fizic al ocupării capacităților de cazare, care influențează direct proporțional volumul încasărilor.

(7.8)

unde: Nzt reprezintă nr. zile turist

Nzc reprezintă nr. zile calendaristice

Coeficientul de utilizare al capacității de cazare (CUC) este în creștere, ceea ce subliniază un aspect favorabil, dar se situează sub media pe industria turismului. Acest fapt se datorează specificului zonei care are ca principală atracție sezonul estival. Creșterea utilizării capacităților se datorează în contractele extrasezoniere cu firme care execută lucrări în zonă: Romtelecom, Vodafone, etc.

Analiza multicriterială a pus în evidență o activitate profitabilă, care în mod logic, trebuie extinsă și diversificată. Rămânerea la acest stadiu ar însemna pierderea poziției de piață în favoarea concurenței prin neadaptarea la noile cerințe și tendințe care se manifestă în turism.

7.6.3 Proiect de investiții „Realizarea unui minihotel plutitor de 4 stele, cu modul naval ecologic de transport pasageri în apele interioare din Delta Dunării” / Project of investments “Building of a small floating hotel with an ecological naval modulus for passengers transportation within the inside waters of the Danube Delta”

Dezvoltarea unei afaceri impune un contact permanent cu mediul extern pentru identificarea oportunităților de afaceri, atât pentru segmentul propriu de activitate cât și pentru cele conexe. Una dintre oportunități îl constituie explorarea Deltei Dunării care impune însă respectarea unor norme ecologice stricte. Realizarea unui modul ecologic creează, în primul rând, un avantaj competitiv și în plus reprezintă un proiect de interes pentru fondurile externe de finanțare nerambursabile. Proiectul face parte din strategia pe termen lung care are ca principale obiective satisfacerea integrală a cererii prin diversificarea produselor turistice și creșterea calitativă a acestora.

7.6.3.1 Legislația în baza căreia s-a elaborat proiectul de investiții / The legislation used for elaborating the investment project

Principalele prevederi legislative luate în considerare sunt Regulamentele 1083 și 1080 elaborate în decembrie 2006 de Ministerul Integrării Europene care pun în acord legislația internă cu cea comunitară și cuprind prevederi generale privind accesarea Fondurilor Structurale, respectiv Fondurile Europene de Dezvoltare Regională.

Programul operațional Regional pentru 2007-2013 prevede printre priorități „Dezvoltarea turismului regional și local”. S-au studiat și prevederile regulamentelor Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (I.C.P.D.R.) privind implementarea etapei II (2007-2009) privind implementarea legislației comunitare privind mediul și etapei III (2010-2014) care se referă la finalizarea programelor de mediu.

Fondurile de cofinanțare sunt nerambursabile, dar induc obligații pe termen mediu privind derularea proiectului.

7.6.3.2 Elaborarea Documentației de finanțare / The elaboration of the financing Documentation

Documentația a fost elaborată conform Ghidului Fondurilor de Finanțare, publicat pe site-ul Ministerului Integrării Europene și cuprinde date esențiale despre istoricul firmei, obiectivele proiectului și derularea lui viitoare. Deoarece proiecția fluxurilor financiare viitoare sunt prezentate în Ghid, la modul general, s-a utilizat metodologia Băncii Europene de reconstrucție și Dezvoltare (BERD) recomandată și pentru programele PHARE, SAPARD, ISPA, etc., derulate anterior în România. Termenul inițial de realizare a proiectului a fost prima parte a anului 2008, dar având în vedere incertitudinea accesării fondurilor europene s-a decis amânarea acestuia pentru 2009.

7.6.3.3 Informații detaliate despre proiect / Detailed information about the project

1. Titlul proiectului;

"REALIZAREA UNUI MINTHOTEL PLUTITOR DE 4 STELE, CU MODUL NAVAL ECOLOGIC DE TRANSPORT PASAGERI, ÎN APELE INTERIOARE DIN DELTA DUNĂRII

2. Localizarea proiectului:

Regiunea: SUD – EST

Județ: Port Tulcea

3. Perioada de execuție a proiectului: 5 luni

Data preconizată pentru începerea proiectului: ziua 1 luna 01 anul 2009

Data preconizată pentru finalizarea proiectului: ziua 3l luna 05 anul 2009

4. Descrierea proiectului:

Societatea deține un ponton care poate fi transformat într-un hotel plutitor (4 stele), pentru cazarea turiștilor în Delta Dunării. Acest hotel va avea o capacitate de 22 + 3 locuri și poate asigura independent toate serviciile necesare realizării turismului organizat. Acest ponton, pe care va fi amplasat hotelul, va fi transportat în zonele de interes pentru turiști, unde abundă vegetația și fauna, pentru ca aceștia să se simtă cât mai aproape de natură.

De asemenea, un alt obiectiv este construirea unei nave ecologice pentru plimbarea grupurilor de turiști, care vin sa petreacă un sejur în Deltă. Ea va avea o capacitate de 22 locuri, fiind o ambarcațiune ușoară, de mic gabarit ce poate să pătrundă în labirintul Deltei.

Punctul forte al unei astfel de investiții este că acesta utilizează drept combustibil energia a 2 acumulatori electrici, (se înlocuiesc la 4 ani), care dau ambarcațiunii o autonomie de deplasare de 6 ore – marș. De asemenea, acest tip de motor electric 100%, este silențios, cerința de bază pentru organizarea unui turism ecologic și atractiv în zonă. De asemenea, vasul poate naviga pe orice adiacent din Rezervația Biosferei Deltei Dunării, obținerea autorizațiilor de vizitare și navigare nefiind o problemă, deoarece o astfel de nava este ecologică 100%..

5.Necesitatea proiectului

Turismul organizat în Delta Dunării este slab dezvoltat, ceea ce pentru turiștii străini reprezintă un impediment, aceștia fiind obișnuiți cu oferirea unor pachete diversificate de produse turistice de calitate.

Asigurarea unui grad de confort ridicat la nivelul exigențelor turismului impun și alte criterii, proiectul fiind motivat și de următoarele considerente:

– piața nu este acoperită. În prezent capacitatea ofertanților de a acoperi piața în acest domeniu este de 19%. Restul este completat de oferta localnicilor, prin servicii care dau turismului din Deltă un aspect dezorganizat neecologic și de proasta calitate.

– o astfel de navă cu acces în interiorul rezervației trebuie să asigure și cazarea turiștilor;

– problema mediului este de strictă actualitate, mai ales în Rezervația Naturală a Biosferei Delta Dunării, ocrotită de Convenția pentru Protecția Zonelor Umede RAMSAR și UNEP (organism creat pentru protecția mediului de ONU).

6. Rezultatele și impactul preconizate:

Rezultate și impactul social:

– asigurarea condițiilor de cazare la nivelul cerințelor și exigențelor turismului internațional;

– sporirea gradului de confort va determina creșterea criteriilor și a gradului de ocupare, a cifrei de afaceri, atât în sezon cât și în extrasezon cu efect direct în sporirea numărului de personal in sfera serviciilor (2 cameriste, 4 ospătari, 2 electricieni de întreținere, 2 bucătari, 2 ghizi, 6 marinari) – 18 persoane, direct productivi, implicit va crește numărul personalului de alimentație publică, transport;

– un număr de 39 de muncitori care vor avea continuitate în muncă (personal angajat de firmele furnizoare de servicii și echipamente) pe perioada sezonului rece;

– reducerea cu 30% a tarifelor practicate pentru turiștii sportivi, grupuri de studenți, elevi.

Rezultate și impact economic:

– scăderea costurilor cu aproximativ 60% pentru serviciile oferite datorită eliminării verigilor intermediare;

– creșterea in primul an de activitate a cifrei de afaceri cu 31%;

– minimum 3960 de persoane vor beneficia strict de noile servicii oferite în primul an, considerând 6 luni de turism.

Rezultate și impact asupra mediului:

– realizarea unui turism ecologic în Rezervație, prin eliminarea poluării fonice și a noxelor ce ar fi fost degajate de motoare care consumă combustibili convenționali;

– aplicarea celor mai moderne tehnici și tehnologii nepoluante;

– realizarea unui sistem de filtrare a rezidiurilor menajere în hotelul plutitor

7. Responsabilități și competențe:

Responsabilitatea acestui proiect se va face sub supravegherea directă a directorului general cu desemnarea pe responsabilități a personalului propriu angajat, care va fi implicat în acest proiect.

Contractarea proiectului, asistarea lucrărilor de șantier, cooperarea îndeaproape între furnizor și beneficiar, asistența tehnică și financiară, garanția lucrărilor pe perioada stabilită vor fi întregite de cooperarea cu un centru de consultanță, pentru realizarea raportărilor periodice către ADR – Brăila și studiilor de impact economico-social a proiectului. Ca director al proiectului va fi desemnat directorul general al societății, care este și patron.

Va fi angrenat în proiect și un asistent de proiect și responsabil tehnic asupra realizărilor lucrărilor de investiții și modernizare. De asemenea, consultanță pentru raportările periodice către organismul finanțator și managementul proiectului poate fi asigurata de Centrul de Consultanța al IMM.

8. Viabilitatea proiectului

Realizându-se aceste investiții, societatea se va impune pe plan intern cât și extern prin serviciile noi oferite. Sub aspect financiar, fluxurile financiare degajate vor susține implementarea proiectelor viitoare. Din punct de vedere financiar firma suportă bine acest efort, dovada în acest sens fiind proiecția financiară, realizată atât pentru activitatea trecută, cât și pentru cea viitoare, luând în calcul noua sarcină financiară de suportat.

Prin faptul că de acum se va putea pune la dispoziția turiștilor aceste noi servicii, se va prelungi perioada de staționare în Deltă a clienților și valorificarea la maximum a sezonului turistic din Deltă, creșterea numărului de turiști, a cifrei de afaceri, etc.

7.6.3.4 Etapizarea programului de investiții / Phases of the investment program

Pentru etapizarea investiției (tabelul 7.6) s-a ținut cont de durata lucrărilor de amenajare a Navei 3777, cu aceleași caracteristici și de cerința Fondurilor europene de eliberare a tranșelor în funcție de stadiul de execuție a lucrărilor. Alte aspecte luate în considerare au în vedere termenele de plată negociate cu șantierele navale și ritmul degajării fluxurilor financiare din activitatea prezentă a S.C. SOSHIDO S.R.L..

Caracteristic fondurilor nerambursabile este aceea că se verifică execuția lucrărilor fiecărei etape, după care, pe baza facturii eliberate de furnizorul de servicii, se virează tranșa convenită în contul cheltuielilor considerate eligibile.

Tabelul 7.6 / Table 7.6

Eșalonarea tranșelor de rambursare a creditelor / Display of credit repayment phases

Minihotelul plutitor va avea următoarele amenajări:

22 locuri în 11 camere duble dotate cu grup sanitar propriu, aer condiționat, TV prin satelit;

Restaurant cu 25 locuri, utilizat și ca sală multifuncțională;

Bar;

Terasă acoperită;

Terasă plajă.

În funcție de termenul de eliberare a tranșelor și de posibilitatea mobilizării resurselor proprii s-a întocmit planul de investiții (tabelul 7.7)

Tabelul 7.7 / Table 7.7

Programarea activităților de construcție / Schedule of building activities

7.6.3.5 Obiectivele propuse prin proiect / The proposed objectives of the project

A) GENERALE:

Prin implementarea proiectului se vor realiza:

• Crearea unor spații de cazare și mijloace de transport ecologice în zonă,

• 18 noi locuri de muncă create direct, 39 noi locuri de muncă create indirect în regiune (Tulcea și Galați);

• Susținerea proiectului la sfârșitul finanțării externe este realizată conform proiecției financiare și bugetului de venituri și cheltuieli ale firmei;

• Îmbunătățirea calității serviciilor și a productivității muncii prin realizarea turismului organizat și ecologic;

B) TEHNOLOGICE:

• Construirea unui modul naval ecologic de transport pasageri în apele interioare ale Deltei (22 locuri) și construcția unui minihotel plutitor – 4 stele – cu o capacitate de 22+3 locuri, amplasat în Rezervație;

• Aclimatizarea electronică a camerelor minihotelului, investiție ecologică 100%, silențioasă cu funcționare și reglare automată;

Toate lucrările trebuie finalizate până în luna mai, datorită începerii sezonului turistic. Pe perioada lucrărilor, acestea se vor face în paralel, astfel încât numărul de camere în lucru să fie cât mai mic.

C) FINANCIARE

• Scăderea costurilor cu aproximativ 60% pentru serviciile oferite, datorită eliminării verigilor intermediare;

• Creșterea în primul an de activități a cifrei de afaceri cu 31%;

• Minimum 3960 de persoane vor beneficia strict de serviciile oferite în primul an.

7.6.3.6 Analiza SWOT / SWOT analysis

Acest tip de analiză realizează o sinteză a principalelor atuuri și pericole care planează asupra unei activități economice. Cunoașterea acestora este esențială pentru formularea unei strategii care să valorifice punctele forte și să combată manifestarea celor nevralgice (tabelul 7.8).

Tabelul 7.8 / Table 7.8

Analiza SWOT (înaintea implementării proiectului) / SWOT analysis (before project implementing)

Analiza pune în evidență o activitate bine organizată cu rezultate economico-financiare pozitive, dar și o serie de amenințări. Eliminarea acestora în cea mai mare măsură este posibilă prin dezvoltarea firmei și consolidarea acesteia pe piața turistică.

Din acest motiv, am considerat oportună prelungirea analizei pe baza previziunilor privind beneficiile aduse de proiect (tabelul 7.9).

Tabelul 7.9 / Table 7.9

Analiza SWOT (după implementarea proiectului) / SWOT analysis (after project implementing)

7.6.3.7 Fundamentarea financiară a investiției / Financial bases of the investment

Conform metodologiei BERD, sub aspect financiar se urmărește punerea în evidență a două aspecte:

capacitatea solicitantului de a-și mobiliza suma cu care s-a angajat în realizarea proiectului;

argumentarea viabilității proiectului prin fluxurile financiare pe care le degajă după punerea în funcțiune.

Analiza capacității financiare se determină prin mai multe metode și instrumente de analiză. Metodologia BERD se axează pe un set de rate financiare care dau fiecare în parte informații despre un domeniu de activitate, precum și o imagine de ansamblu a afacerii.

Analiza s-a făcut pe baza ratelor financiare considerate cele mai semnificative pentru caracterizarea firmei (tab 28).

Lichiditatea reprezintă capacitatea agentului economic de a satisface obligațiile de plată pe termen scurt cu elemente circulante din activul bilanțului. Ea s-a calculat în două variante și anume:

(7.9)

Valoarea supraunitară a ratei evidențiază faptul că stocurile nu sunt finanțate prin datorii pe termen scurt (cel mult prin avansuri și aconturi primite de la clienți). În general, raportul este subunitar și nu produce dificultăți, în condițiile în care întreprinderea dispune de stocuri sănătoase și previziuni de trezorerie corecte.

(7.10)

Această rată caracterizează capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor, ținând cont de încasările (disponibilitățile) existente. O valoare pertinentă a raportului este dificil de stabilit. Întreprinderea ar avea o situație financiară excepțională dacă trezoreria sa ar fi suficientă pentru a alimenta integral fluxurile monetare de ieșire. Altfel spus, valoarea unitară a raportului ar fi excesivă. De aceea, teoria economică apreciază că o valoare de 0.2-0,3 ar exprima raționalitatea unei întreprinderi bine administrate din punct de vedere financiar (un rezultat mai mare decât 0,3 fiind, cu atât mai mult, apreciat corespunzător).

(7.11)

Rata de recuperare a creanțelor variază în funcție de importanță, dar mai ales de specificul întreprinderii, astfel că aprecierea ei trebuie făcută în raport cu duratele medii ale ramurilor din care fac parte întreprinderile analizate. Astfel, dacă rata de recuperare a creanțelor este superioară normelor de ramură, situația este defavorabilă (încetinirea vitezei de rotație), cazul contrar evidențiind o situație favorabilă concretizată în reducerea duratei de încasare (accelerarea încasărilor).

Pentru a-și asigura mijloacele de plată, întreprinderea trebuie să promoveze o politică de diminuare a creditelor acordate clienților săi, dar și de prelungire a termenelor de achitare a datoriilor către furnizori. În aceste condiții va avea loc o atragere de surse relativ gratuite din partea furnizorilor pentru finanțarea ciclului de exploatare. (7.12)

Și acest indicator se face prin raportarea acesteia la duratele medii ale ramurii. Dacă rata de plată a debitelor a întreprinderii analizate este superioară normelor de ramură, din care aceasta face parte, situația este favorabilă evidențiind o ameliorare a termenelor de plată numai dacă este justificată de o solvabilitate convenabilă și comenzi regulate, și nu de dificultăți de trezorerie conducând la întârzierea plăților. Această prelungire a termenelor de plată poate fi considerate mai degrabă un "termen de grație" decât un termen de creditare.

(7.13)

La acest indicator se iau în calcul atât creditele pe termen lung și mediu, cât și cele pe termen scurt și trebuie să fie mai mare decât 1.

(7.14)

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a-si achita toate obligațiile asumate față de terți, atât cele cu scadente apropiate, cât și cele cu scadente îndepărtate.

O întreprindere este solvabilă când suma activelor sale investite în mijloace fixe și active circulante este mai mare sau cel puțin egală cu totalul pasivelor eligibile. Sub acest aspect, o întreprindere poate fi solvabilă dacă, la un moment dat nu are capacitate de plată și nu dispune de lichiditate financiară. Lipsa capacității de plată și a lichidității temporare pot fi temporare dacă unitatea economică este solvabilă. La nivelul agenților economici acest indicator este apreciat pozitiv dacă se apropie de 100%, limita minimă fiind de 50%.

Prezentăm în tabelul 7.10, evoluția acestor indicatori:

Tabelul 7.10 / Table 7.10

Evoluția ratelor financiare / Evolution of financial rates

Figura 7.4 arată că rata curentă a lichidității are ca valoare minimă solicitată 0,8 iar cea a lichidității rapide de 1,6. Se constată o situație favorabilă a firmei în ceea ce privește lichiditatea sub cele două forme de exprimare, iar tendința este de creștere.

Figura 7.4 / Figure 7.4

Evoluția lichidității / Evolution of liquidity

Semnalul este acela că firma nu întâmpină greutăți în efectuarea plăților și va face față acestora și în perioada implementării proiectului de dezvoltare.

Figura 7.5 / Figure 7.5

Rata de recuperare a creanțelor / Rate of debit recuperation

Rata de recuperare a creanțelor (figura 7.5) este superioară în primii doi ani ratei debitelor, ceea ce este benefic pentru fluxurile de trezorerie. Inversarea raportului în ultimul an se datorează faptului că dispune de suficiente lichidități prin plățile rapide beneficiază de deconturile acordate de furnizori.

Figura 7.6 / Figure 7.6

Evoluția ratei profitului / Rate of profit evolution

Rata profitului (figura 7.6), deși în scădere, se situează peste media sectorului turistic. Nivelul minim solicitat este de 7%. Scăderea ratei profitului în ultimul an se datorează faptului că s-a optat pentru o creștere a calității serviciilor, ceea ce impune costuri suplimentare, în condițiile menținerii prețurilor din perioada anterioară.

Figura 7.7 / Figure 7.7

Evoluția ratei solvabilității / Rate of solvability evolution

Serviciul datoriei și rata solvabilității (figura 7.7) pun în evidență o structură neîndatorată și capacitatea de a împrumuta fondurile necesare pentru susținerea proiectului în situația în care activitatea nu ar mai degaja chas-flow-urile necesare sau dacă ar apărea nesincronizări între termenele de încasare și de plată.

Pe ansamblu, valorile ratelor superioare nivelului minim acceptat de Programul PHARE, demonstrează capacitatea de a susține financiar proiectul.

Argumentația financiare privind activitatea viitoare presupune anterior luării deciziei o proiecție a veniturilor și cheltuielilor antrenate de funcționare.

Proiecția fluxurilor s-a făcut conform metodologiei BERD pentru primii cinci ani de funcționare (tabelul 7.11).

Baza de plecare a proiecției financiare a constituit-o fluxurile financiare efective ale navei 3777 (similară), corectate cu previziunile privind evoluția viitoare a turismului local

Argumentele care stau la baza previziunii sunt:

cererea pentru produsul oferit este excedentară și nu are variații sezoniere;

prețurile practicate sunt comparabile cu cele ale unui hotel de 4 stele obișnuit, asigurând însă un raport calitate/preț superior, ceea ce înseamnă implicit și un mod de promovare a serviciilor oferite;

cheltuielile de publicitate nu se vor suplimenta având în vedere relațiile durabile stabilite cu agenții de turism din țară și din străinătate;

prețurile de achiziție de la furnizori vor crește cu 1-2% pste nivelul inflației, așa cum rezultă din experiența anterioară, iar această creștere poate fi acoperită prin disconturile pe care aceștia le acordă pentru plăți sub 10 zile;

încasarea creanțelor se face în termen de 30 zile;

riscul aprecierii monedei naționale pentru încasările în valută este apreciat la 15% în primul an, la 5% pentru anii următori de funcționare;

cheltuieli de întreținere și reparații sunt apreciate pe baza nomenclatoarelor navale la 3% din veniturile de exploatare;

cheltuieli financiare cu dobânzile sunt excluse deoarece există suficiente resurse financiare proprii și nu este nevoie să se apeleze la împrumuturi bancare;

impozitul pe profit se calculează la nivelul actual de 16%

cursul EURO/RON aprox. 3,80, considerând că BNR va fi nevoită să intervină pentru echilibrarea balanței comerciale în partea a doua a anului 2008.

Amortizarea s-a calculat conform Catalogului pentru o perioadă de 20 ani în regim liniar.

Rata de actualizare utilizată este de 15% și se compune din:

6% – inflația anuală;

5% – risc de exploatare;

4% risc valutar dat de aprecierea monedei naționale.

Tabelul 7.11 / Table 7.11

Proiecția fluxurilor actualizate / Projection of Updated fluxes

În proiecția veniturilor și cheltuielilor s-a aplicat principiul prudenței: veniturile sunt considerate la minimum pentru o perioadă de 6 luni și nu pentru 8 luni, cât este media turismului în Deltă pentru ultimii 5 ani. Durata medie a fost afectată de ierni friguroase sau de interdicții „gripa aviară” din vara/toamna anului 2007.

Figura 7.8 / Figure 7.8

Evoluția fluxurilor actualizate / Evolution of updated fluxes

Actualizarea fluxurilor cu rata de 15% pune în evidență câștigul în termeni reali a proiectului (figura 7.8).

Analiza se realizează pe baza unor indicatori actuariali iar decizia se ia de regulă pe baza informației furnizate de aceștia (tabelul 7.12).

Rata internă de rentabilitate (R.I.R.) reprezintă capacitatea proiectului de a obține profit. Este denumită și rata actuarială sau costul actuarial, și este rata care permite egalitatea între plățile făcute pentru investiții (costul acestora) și veniturile prevăzute a se obține pe durata de viață economică a obiectivului. Practic, este rata actuarială a dobânzii pentru care beneficiul actuarial (VAN) este egal cu zero; aceasta înseamnă că proiectul aduce zero lei în plus față de un plasament financiar cu dobânda compusă, pe durata de viață a obiectivului.

R.I.R. este rata maximă admisibilă la care se poate accepta un împrumut pentru finanțarea proiectului.

Formula standard se exprimă astfel: (7.15)

Valoarea actuarială netă (V.A.N.) reprezintă actualizarea fluxului de numerar pe durata de funcționare a obiectivului. Fluxurile financiare pozitive și negative, generate de proiectul de investire, se produc în timpi diferiți astfel că, pentru obținerea unor informații concludente cu privire la rentabilitatea investițiilor, se impune procedeul de actualizare a acestora. Valoarea actuarială netă reprezintă tocmai actualizarea la costul capitalului a diferitelor beneficii obținute din exploatarea unor investiții (fluxuri pozitive) la momente diferite în timp, din care se scade cheltuiala inițială (flux negativ). Dacă V.A.N. este pozitivă înseamnă că proiectul de investire aduce un volum de beneficii în plus față de un plasament financiar de aceeași valoare, cu o dobândă compusă pe o perioadă de timp egală cu durata de viață economică a proiectului. Prin urmare, în acest caz proiectul poate fi acceptat. În caz contrar, trebuie respins.

Formula standard a valorii actuariale nete este:

(7.16)

unde:

– reprezintă costul inițial al investiției;

– CF reprezintă fluxurile anuale pozitive previzionate pentru durata de viață economică a proiectului (în principal profit net și fond de amortizare);

– r reprezintă rata actuarială a dobânzii; l = r/100;

– n reprezintă numărul de ani de funcționare a proiectului de investire.

În cazul de față principalii indicatori calculați sunt: Tabelul 7.12 / Table 7.12

Indicatori financiari bazați pe actualizare / Financial indicators based on updating

Informațiile furnizate pun în evidență o activitate profitabilă cu o rată de rentabilitate superioară costului creditor. Decizia VAN este de acceptare având în vedere valoarea pozitivă a acesteia. De asemenea, recuperarea investiției este rapidă în mai puțin de 2 ani, ceea ce dă satisfacție investitorilor.

Suplimentar, se calculează un set de rate pe termen mediu care este interesată trezoreria pentru a dimensiona capacitatea de plată (tabelul 7.13). Evitarea insuficienței plăților este esențială pentru buna derulare a activității și dezvoltarea în continuare a firmei. Tabelul 7.13 / Table 7.13

Evoluția lichidității / Evolution of liquidity

Atât rentabilitatea cât și lichiditatea (figura 7.8) calculate pe baza fluxurilor previzionate sunt în creștere, ajungând spre final la valori cu mult peste cele recomandate. Trebuie acordată atenție lichidității în primul an de funcționare când valorile sunt reduse. Din anul trei de funcționare se pune problema plasării eficiente a excesului de lichiditate, fie într-un nou proiect de investiții, fie prin plasarea pe piața de capital.

Figura 7.8 / Figure 7.8

Dinamica ratelor de lichiditate / Rate of liquidity dynamics

Încadrarea în parametrii economico-financiari solicitați face proiectul eligibil și permite accesarea finanțării nerambursabile.

Concluzia este că identificarea oportunităților asociată cu identificarea surselor de finanțare reprezintă factorul cel mai important al dezvoltării pentru firmele românești indiferent de profil.

Analiza senzitivă a proiectului

Mediul economic, într-o țară ca România, se caracterizează prin schimbări bruște ale condițiilor economice și de cele mai multe ori negative care determină scăderea rentabilității unei investiții față de cea proiectată sau chiar înregistrarea de pierderi. În aceste condiții este necesar a se cunoaște nivelul la care investiția poate face față unei evoluții nefavorabile sau ce potențial de profitabilitate se poate obține.

Cauze nefavorabile care pot interveni sunt:

intrarea puternică a concurenței interne din turism pe segmentul ecologic;

interesul pentru Deltă manifestat de mari firme de turism din exterior;

condițiile meteo nefavorabile.

Cauze cu efect favorabil:

declanșarea unei cereri ridicate din partea unor segmente de turiști cu o situație financiară foarte bună;

introducerea unor norme ecologice drastice care pot înlătura o parte din concurența existentă în prezent, prin faptul că navele de care dispun nu corespund acestor norme.

Se anticipează prin acțiunea conjugată atât a factorilor favorabili cât și a celor nefavorabili, o variație a valorii actuariale nete (VAN) și a rentabilității interne în intervalul ± 20% (tabelul 7.14, figura 7.9).

Tabelul 7.14 / Table 7.14

Variația valorii actuariale nete și a ratei interne de rentabilitate / Variation of net updated value and of rentability internal rate

Implicațiile în plan financiar constau în aceea că în planificarea fluxurilor de trezorerie trebuie să se sconteze cert pe VAN, cel mai mic pentru evitarea perioadelor de deficit.

În ceea ce privește RRI, valoarea cea mai mică trebuie luată ca reper pentru nivelul maxim a dobânzilor la creditele contractate.

Figura 7.9 / Figure 7.9

Variația VAN / VAN variation

Oscilațiile în acest interval plasează proiectul în zona profitabilității, chiar și în cea mai nefavorabilă situație ceea ce îl face acceptabil indiferent de condiții.

7.7 REALIZAREA COMPLEXULUI DE PENSIUNI

SORINA 2 ȘI SORINA 3 / BUILDING OF THE COMPLEX OF PENSIONS SORINA 2 AND SORINA 3

1. NECESITATEA PROIECTULUI:

Satisfacerea cererii de piață aflată în continuă creștere și ridicarea gradului de confort la nivelul exigențelor manifestate pe plan internațional.

Rezultate și impactul social:

asigurarea condițiilor de cazare la nivelul cerințelor și exigențelor turismului internațional;

sporirea gradului de confort va determina creșterea criteriilor și a gradului de ocupare, a cifrei de afaceri, atât în sezon cât și în extra sezon cu efect direct în sporirea numărului de personal în sfera serviciilor;

reducerea cu 30% a tarifelor practicate pentru turiștii sportivi, grupuri de elevi, studenți.

Rezultate și impact economic:

scăderea costurilor cu aproximativ 60% pentru serviciile oferite datorită eliminării verigilor intermediare;

creșterea în primul an de activitate a cifrei de afaceri cu 31%;

minimum 500 de persoane vor beneficia strict de noile servicii oferite în primul an.

Responsabilități și competențe:

Responsabilitatea acestui proiect se va face direct sub supravegherea directă a Directorului General cu desemnarea pe responsabilități a personalului propriu angajat, care va fi implicat în acest proiect.

Contractarea proiectului, asistarea lucrărilor de șantier, cooperarea îndeaproape între furnizor și beneficiar, asistență tehnică și financiară, garanția lucrărilor pe perioada stabilită au fost întregite de cooperarea cu un centru de consultanță, pentru realizarea raportărilor periodice către ADR și studiilor de impact economico – social a proiectului.

Ca director al proiectului a fost desemnat Directorul economic al societății, cu experiență în astfel de realizări.

De asemenea, consultanța pentru raportările periodice către organismul finanțator și managementul proiectului poate fi asigurată de Centrul de Consultanță al IMM Constanța.

Viabilitatea proiectului.

Realizându-se aceste investiții, unitatea se va impune pe plan intern cât și extern.

Din punct de vedere financiar, firma suportă bine acest efort, dovadă în acest sens fiind proiecția financiară, realizată atât pentru activitatea trecută, cât și pentru cea viitoare, luând în calcul noua sarcină financiară de suportat.

Tabelul 7.15 / Table 7.15

Analiza SWOT – complexul de pensiuni SORINA / SWOT analysis – SORINA complex of pensions

Realizarea investiției conduce la valorificarea oportunităților și la diminuarea punctelor slabe și a amenințărilor (tabelul 7.15).

2. PLANUL DE AFACERI

A. Prezentarea proiectului pentru care se solicită finanțarea

1. Obiectivul proiectului

Prin prezentul proiect, S.C. SOSHIDO intenționează să construiască 2 pensiuni în stațiunea Costinești prin care să valorifice oportunitățile zonei.

2. Descrierea investiției propuse

A) DESCRIEREA PROIECTULUI

Societatea are în proprietate, un teren în suprafață de aproximativ 1000 metri pătrați, situat în zona A, a stațiunii Costinești. Terenul are o deschidere de 24 metri, principala arteră de acces în stațiune și este ideal plasat față de plajă (la o distanță de 30 metri) și de alte obiective de interes turistic sau de afaceri (care sunt descrise într-un capitol separat al prezentului plan de afaceri).

Terenul are toate utilitățile necesare pentru desfășurarea de activități turistice: gaze, energie electrică, apă, canalizare. Pe acest teren, întreprinzătorul intenționează să construiască două pensiuni, fiecare în parte având:

nr. camere duble = 10;

nr. de băi = 4;

cantină – restaurant.

Complexul va asigura următoarele servicii suplimentare:

depozitare valori (în cutii speciale);

depozitare bagaje (într-o cameră specială);

parcare păzită 24 ore;

servicii de securitate cu supraveghere video

servicii curățătorie/spălătorie;

room service 24 ore;

transport microbuz pe trasee turistice;

serviciu de informații 24 ore;

ziare/reviste românești și străine;

servicii medicale, de tratament și de întreținere;

închiriere mașini;

Construcția complexului de pensiuni presupune o investiție de 1,3 milioane euro, din care 100.000 euro reprezintă terenul (care a fost deja achiziționat), iar 1,2 milioane euro construcția propriu-zisă. Detalierea investiției este prezentată în tabelul 7.16; figura 7.10:

Tabelul 7.16 / Table 7.16

Structura investiției / Investment structure

Figura 7.10 / Figure 7.10

Detalierea investiției – valori de realizare / Investment details- values of realization

Etapele de realizare a investiției și alocările de capital se vor derula pe o perioadă de un an. Complexul de pensiuni va fi ușor accesibil pe toate căile de transport. Aeroportul internațional Mihail Kogălniceanu se află la aproximativ 25 km de stațiunea Mamaia. În anul 1996 s-a dat în folosință noua aerogară care dispune de facilități deosebite (handling, rent a car, magazine duty free, săli de așteptare moderne). Aeroportul facilitează legături rapide cu București-ul, cu toate celelalte aeroporturi din România (numai vara), precum și cu orașe importante din Europa și Orientul Mijlociu: Frankfurt, Paris, Milano, Beirut.

Gara CFR Constanța se află la 6 km de intrarea în stațiunea Mamaia. Pe cale feroviară Constanța se leagă de București și mai departe de restul României și de principalele orașe europene.

Transportul maritim și cel fluvial sunt dezvoltate în zonă datorită existenței portului Constanța (cel mai mare port la Marea Neagră și unul dintre primele zece din Europa) și a canalului Dunărea-Marea Neagră. Portul Constanța are o gară maritimă de pasageri, care se află la 6 km de locul viitorului hotel.

Pe cale rutieră (figura 7.11), litoralul este legat de restul țării prin drumul european E15 Mangalia-București, iar apoi prin drumul european E60 care se termină la Hamburg, se face legătura cu centrul și nordul Europei.

Figura 7.11 / Figure 7.11

Căi rutiere de legătură cu litoralul românesc al Mării Negre / Road ways connected with the Romanian littoral of the Black Sea [70]

Planul de finanțare a investiției

Finanțarea investiției este asigurată din surse proprii, cât și din surse atrase (tabelul 7.17)

Tabelul 7.17 / Table 7.17

Sursele de finanțare / Financial surses

Sursele proprii sunt reprezentate de terenul pe care se va construi hotelul (deja achiziționat).

Condițiile de finanțare luate în considerare în planul de afaceri sunt:

sumele se vor primi în două tranșe:

800.000 pentru construcții;

400.000 pentru dotări și amenajări

rambursarea creditului va începe în anul următor;

perioada de rambursare va fi de 8 ani;

dobânda luată în calcul: 8% pe an.

B. Estimarea veniturilor și cheltuielilor prognozate a fi realizate

Pentru analiza financiară a investiției s-a folosit modelul financiar bazat pe spread-sheets agreat de numeroase organizații financiare internaționale, între care Banca Mondială. Acest model oferă o imagine cuprinzătoare asupra fezabilității investiției propuse și presupune proiecția următoarelor documente:

Bilanț în formă simplificată;

Contul de profit și pierdere;

Situația simplificată a surselor și utilizărilor de fonduri (fluxul de numerar);

Proiecția comparativă a beneficiului anual;

Calculația ratei de rentabilitate financiară;

Analiza senzitivă a ratei de rentabilitate financiară;

Indicatori financiari.

Proiecția bilanțului tabelul 7.18 este menită să evidențieze contribuția investiției la creșterea poziției financiare și determinarea amortizării anuale necesare pentru calculul cash-flow-urilor.

Pentru proiecția fluxului de numerar și calculul rentabilității este necesară estimarea veniturilor și cheltuielilor degajate de activitatea de exploatare a proiectului.

Din analiza activității anterioare rezultă că veniturile și cheltuielile sunt constante, aceasta pentru că nu există elemente previzibile care să determine modificări sensibile ale acestora.

Tabelul 7.18 / Table 7.18

Bilanț – Forma simplificată / Balance sheet- Simplified form

Sursa: Documente contabile ale firmei

Pentru estimarea veniturilor și cheltuielilor previzionate a fi realizate din exploatarea pensiunilor, inițiatorul proiectului a adoptat o variantă de prognoză pesimistă, maximizând cheltuielile și minimizând veniturile. O abordare de această manieră duce la reducerea riscurilor generate de previziuni prea optimiste.

În estimarea veniturilor care urmează a fi realizate s-a pornit de la următoarele premise:

tarifele de cazare sunt cele prezentate anterior

gradul de ocupare estimat este prezentat în același capitol

veniturile aduse de cantina-restaurant vor fi aproximativ 10% din cele aduse de cazare

veniturile aduse de baruri și room-service vor reprezenta aproximativ 5% din cele ale hotelului

veniturile obținute din celelalte servicii vor reprezenta de asemenea 5% din veniturile hotelului

construcția va dura aproximativ 12 luni

veniturile au fost considerate constante pe toată perioada, luându-se în considerare faptul că moneda în care se face analiza este constantă (EURO)

în modelul financiar, toate veniturile au fost considerate ca provenind din export.

În aceste condiții, veniturile anuale obținute vor fi:

a) Venituri din cazare în hotel

În cazul în care gradul de ocupare al hotelului ar fi 100%, totalul veniturilor medii zilnice din cazare ar fi de 700 euro.

Veniturile anuale din cazare (cu gradul de ocupare menționat anterior) vor fi 252.000 euro.

b) Venituri generate de celelalte activități

b.1 Cantină-restaurant: 252.000 × 10% = 25.200 euro

b.2 Baruri: 252.000 × 5% = 12.600 euro

b.3 Alte servicii: 252.000 × 5% = 12.600 euro

Totalul veniturilor anuale va fi de: 302.400 euro

Cheltuieli

Pentru realizarea veniturilor prezentate anterior, conducerea firmei a luat în calcul următoarele cheltuieli:

Cheltuieli cu plata salariilor

Costul salarial mediu pe angajat va fi de 550 EURO, corespunzător unui salariu net de 300 EURO. Totalul cheltuielilor anuale cu plata salariilor va fi:

10 persoane × 550 EURO/pers/luna X 12 luni = 66.000 EURO

Cheltuieli pentru plata utilităților (apă, energie electrică, gaze)

Aceste cheltuieli s-a estimat că se vor ridica la aproximativ 60 EURO/lună/cameră, în acest consum fiind incluse și cantitățile consumate pentru alte servicii decât cazarea. În aceste condiții, cheltuielile cu utilitățile vor fi:

20 camere × 60 EURO/cameră/lună X 12 luni = 14.400 EURO

Cheltuieli cu materiale consumabile

La acest capitol s-au avut în vedere acoperirea consumurilor de produse igienice din camere (săpun, șampon, hârtie igienică, odorizante, dezinfectant, detergenți etc.), precum și a materialelor necesare oferirii altor servicii decât cele de cazare (organizare de conferințe etc.). Pentru aceste produse s-a prevăzut suma medie de 30 EURO/cameră/lună, ceea ce înseamnă cheltuieli anuale în valoare de:

20 camere × 30 EURO/cameră/lună × 12 luni = 7.200 EURO

Cheltuieli cu mărfurile

Mărfurile (alimente, băuturi) vor reprezenta aproximativ 20% din veniturile restaurantelor și barurilor, astfel că totalul cheltuielilor anuale va fi:

37.800 EURO x 20% = 7.560 EURO

Cheltuieli generale (poșta, telefon, reparații curente, întreținere, altele)

Aceste cheltuieli vor fi de aproximativ 1.000 EURO/lună, adică 12.000 EURO/an.

Cheltuieli de promovare

Modalitățile de promovare au fost prezentate anterior. Totalul cheltuielilor anuale de promovare va fi de aproximativ 5.000 EURO.

Totalul cheltuielilor operaționale anuale va fi 107.160 EURO.

Cheltuieli cu amortizarea

Amortizarea investiției se va face în 20 de ani. Metoda de amortizare folosită este metoda amortizării liniare (rate anuale de amortizare egale), iar cheltuiala anuală cu amortizarea va fi de 65.000 EURO.

Proprietarul viitoarei afaceri intenționează să reinvestească tot profitul obținut în primul an de operare a hotelului, iar în anii următori să acorde dividende de 1-3%.

C. PROIECȚIA FLUXULUI DE NUMERAR

Proiecția (tabelul 7.19) s-a făcut luând în considerare cheltuiala inițială de realizare a proiectului, veniturile și cheltuielile de exploatare și financiare pe un orizont de timp de nouă ani egal cu durata de acordare a creditului PHARE. S-a ținut cont pentru perioada de execuție, de faptul că pentru acest tip de credit TVA-ul nu constituie cheltuială eligibilă și prin urmare acoperirea acestuia se va face din fonduri proprii. Ca sursă de finanțare pentru TVA, firma a utilizat o parte din profitul generat de celelalte activități. Pentru perioada de după intrarea în funcțiune a hotelului s-au considerat veniturile și cheltuielile de exploatare efective, fără amortizare care asigură un cash-flow din exploatare pozitiv și în creștere pe toată perioada.

Principalul aspect pe care firma trebuia să-l evidențieze este acela că rezultatul exploatării este suficient de mare pentru a putea acoperi ratele și dobânda la creditul contractat. Este de subliniat faptul că firma și-a luat o măsură de prevedere prin considerarea pentru cei nouă ani a cursului Euro/RON = 3,100 lei, făcându-se abstracție de tendința de apreciere a monedei naționale. În final, după deducerea cheltuielilor financiare se constată degajarea pentru fiecare an a unui flux de numerar pozitiv și în creștere. Cumulat, cash-flow, prezintă deficit pentru primii șase ani de activitate ceea ce impune o gestionare strictă a lichidităților pentru a preveni riscul de insuficiență financiară sau faliment. Este recomandabil pentru această perioadă să se identifice o sursă financiară de rezervă, eventual un credit bancar.

Pentru o activitate de turism la Marea Neagră, cel mai mare risc este cel al vremii nefavorabile.

Tabelul 7.19 / Table 7.19

Situația simplificată a surselor și utilizărilor de fonduri / Simplified situation of sources and funds utilization

D. CALCULUL RENTABILITĂȚII ȘI A ALTOR INDICATORI FINANCIARI

Metodologia PHARE, consideră că cei mai semnificativi indicatori pentru viabilitatea proiectului sunt ratele de rentabilitate financiară și valoarea netă actualizată.

Pe baza proiecției veniturilor și cheltuielilor s-a obținut o rentabilitate financiară de 12%, care este superioară ratei dobânzii cu care a fost contractat creditul, de 8% și din acest punct de vedere proiectul este considerat viabil.

Pentru calculul VNA, s-a utilizat o rată de actualizare de 10%, luându-se ca reper dobânda cu care a fost contractat creditul (8%) și riscul specific pentru domeniu turismului: (2%). Deoarece proiecția fluxurilor financiare s-a făcut pentru o perioadă lungă de timp, nu s-a luat în considerare valoarea reziduală.

Tabelul 7.20 / Table 7.20

Analiza senzitivității ratei de rentabilitate financiară / Rate sensitivity analysis of financial rentability

Durata de viață economică a proiectului este de 20 de ani, ceea ce va impune la sfârșitul perioadei pentru care s-a făcut proiecția să se decidă continuarea activității sau dezinvestirea (tabelul 7.20).

VNA este pozitivă și se situează peste media pe sectorul de activitate. Arată totodată o valorificare superioară a capitalurilor deoarece VNA, indică cât se obține suplimentar peste un plasament similar pe piața de capital pentru durata de viață economică a proiectului. S-a efectuat totodată și o analiză senzitivă a rentabilității, luându-se în considerare patru ipoteze: vânzări – export, vânzări – intern, costuri de exploatare și costul de investiție.

Firma a luat în considerare, având în vedere grupul țintă de clienți, prezumția diminuării vânzărilor la export cu 5% datorat aprecierii monedei naționale în raport cu principalele valute, euro și dolarul. Manifestarea acestui risc reduce rata de rentabilitate financiară la 10%.

Concluzia este că această marjă de fluctuație a turiștilor străini diminuează veniturile, dar proiectul rămâne viabil, asigurând capacitatea de plată și obținerea unui profit.

Indicatorii financiari suplimentari au în vedere lichiditatea, capacitatea de plată a datoriilor și eficiența capitalurilor și activelor (tabelul 7.21).

Lichiditatea curentă, calculată ca raport între active și pasive de exploatare are o valoare subunitară în primii șase ani de exploatare, ceea ce indică un risc ridicat de insuficiență financiară. În perioada următoare, lichiditatea crește peste valoarea recomandată, ceea ce pune problema valorificării excedentului de lichidități.

Lichiditatea rapidă (Creanțe + Disponibilități/Pasive curente) are o evoluție asemănătoare cu lichiditatea curentă și furnizează aceleași informații.

Pârghia financiară (Datorii/Total Active) se diminuează treptat pe perioada de exploatare a proiectului, cu un risc ridicat în primii șase ani.

Gradul de îndatorare (Datorii/Capital propriu) prezintă un risc financiar extrem de ridicat în primii ani de funcționare, între 2.092% și 124%.

Rata serviciului datoriei crește pe toată perioada de previziune, neavând însă o valoare prea ridicată, ceea ce permite firmei să facă față rambursărilor și în condițiile unei diminuări drastice a activității de până la 50%.

Profitabilitatea (Profit net/Cifra de afaceri) este ridicată din primul an de activitate (20%) și în continuă creștere până la 36%. Rentabilitatea capitalului propriu (Profit net/Capital propriu) este foarte ridicată în primul an (210%), după care începe să scadă datorită intenției firmei de majorare a capitalurilor proprii prin reinvestirea a 97% din profitul net anual.

Eficiența activelor fixe și totale se încadrează în valorile recomandate (0,3 – 1) și justifică imobilizarea de capital prin realizarea investiției.

Eficiența stocurilor (Costuri de exploatare/Stocuri) pune în evidență o dimensionare optimă a acestora ceea ce evită imobilizări financiare nejustificate și deprecierea fizică a acestora, având în vedere faptul că în majoritate sunt constituite din produse alimentare.

Perioada medie de încasare a creanțelor (Creanțe/Cifra de afaceri zilnică) este de aproximativ 11 zile pe toată perioadă.

Tabelul 7.21 / Table 7.21

Indicatorii financiari / Financial indicators

Pentru echilibrarea fluxurilor monetare media încasărilor trebuie comparată cu cea a plăților care este de 29 zile. Decalajul este favorabil firmei care are în acest fel la dispoziție importante resurse financiare atrase de la furnizori.

7.8 COMPONENTA AGROTURISTICĂ – MICROFERMA LIMANU/ THE AGROTOURISTIC COMPONENT –LIMANU MICROFARM

Necesitatea proiectului

Implicațiile proiectului sunt complexe, urmărindu-se:

Dezvoltarea paletei de servicii pe care îl poate oferi complexul de pensiuni prin prepararea hranei. Produsele realizate sunt ecologice, ceea ce reprezintă un punct forte, în special pentru atragerea turiștilor străini.

Costurile de producție sunt gestionate direct din firmă și sunt mai reduse decât prețurile practicate pe piață de intermediari.

Calitatea și prospețimea produselor sunt garantate, ele fiind recoltate în ziua utilizării.

Amplasarea fermei pe malul lacului Limanu permite amenajarea unui ponton pentru amatorii de pescuit și organizarea unor seri cu foc de tabără.

În apropierea microfermei sunt amplasate două stâni și o fermă de vaci, iar prin contract cu proprietarii acestora, turiștii pensiunilor le pot vizita pentru a asista la ritualul mulsului și la prepararea produselor lactate.

Impactul social și economic

Direct, implementarea proiectului are următoarele consecințe:

crearea de 4 noi locuri de muncă pentru angajații microfermei și un post de colaborator cu un inginer agronom din zonă;

creșterea veniturilor bugetului local al Primăriei Limanu prin taxe și impozite plătite ca urmare a activității derulate;

Indirect, proiectul determină efecte favorabile asupra activității complexului de pensiuni:

crearea de 4 noi locuri de muncă la complexul de pensiuni SORINA pentru aprovizionare, preparare și servitul hranei;

asigură diversificarea și creșterea calității serviciilor oferite, cu efecte favorabile asupra imaginii firmei;

determină creșterea cifrei de afaceri a pensiunilor cu 30%;

scăderea costurilor de aprovizionare cu aproximativ 50% comparativ cu piața.

Caracteristic proiectului este faptul că nu realizează direct venituri, ci este implicat în sprijinirea activității generale, încasările și costurile fiind înregistrate la nivelul pensiunilor.

Viabilitatea proiectului. Prin realizarea acestuia se răspunde tendințelor care se manifestă în turismul internațional: eco și agroturistul. Consecința va fi o creștere substanțială a cotei de piață, în principal externe, cu venituri corespondente care permit susținerea dezvoltării pe termen lung.

Responsabilitatea execuției revine direct proprietarului care distribuie responsabilități personalului din subordine.

Tabelul 7.22 / Table 7.22

Analiza SWOT asupra fermei agricole / SWOT analysis of agricol farm

Planul de afaceri

Obiectivul proiectului este adaptarea la tendințele actuale privind cererea pentru produse ecologice și agroturism, obținerea unei calități superioare a serviciilor și diversificarea acestora, cu efecte de creștere substanțială a veniturilor, concomitent cu reducerea costurilor ceea ce conduce la o profitabilitate ridicată.

Prezentarea generală a zonei în care se realizează proiectul

Localitatea Limanu se situează la sud de Mangalia pe drumul E-80 care asigură legătura cu litoralul bulgăresc. Distanța față de Costinești este de 30 km și se parcurge rapid datorită infrastructurii de drumuri existente. Opțiunea pentru plasarea proiectului în această zonă se datorează condițiilor oferite:

situarea la distanță de amenajări urbane;

relieful este deluros;

are în vecinătate lacul Limanu;

în perspectiva imediată nu se întrevăd modificări importante privind structura zonei și nici transformarea destinației terenurilor;

este amplasată în apropierea unor ferme agrozootehnice cu care se poate colabora pentru diversificarea serviciilor.

Descrierea proiectului

Suprafața de teren (2 hectare) ce urmează a fi achiziționată se situează pe malul lacului Limanu într-o zonă cu facilitățile descrise mai sus. Pe teren urmează să se amenajeze solarii pentru legume pe o suprafață de 300 m², un ponton pe marginea lacului și un spațiu pentru organizarea focului de tabără. În detaliu, investiția se prezintă astfel (figura 7.11, tabelul 7.23):

Tabelul 7.23 / Table 7.23

Descrierea investiției

Figura 7.12 / Figure 7.12

Descrierea investiției – Euro / The description of investment

Posibilități ulterioare de dezvoltare sunt:

achiziționarea de terenuri riverane, actualii proprietari fiind dispuși să vândă cu 10-15 euro m²;

construcția de sere pentru legume și flori;

înființarea unei microferme zootehnice.

Limitarea la etapa descrisă anterior se datorează, în primul rând, fondurilor financiare reduse de care dispune firma în contextul implementării strategiei generale și a lipsei de experiență în domeniu.

Estimarea veniturilor și cheltuielilor

Acest tip de proiect este conceput ca integrat afacerii și nu de sine stătător. În consecință, sub aspect financiar, el acționează asupra veniturilor și cheltuielilor generale ale firmei.

Veniturile

Produsele realizate și serviciile oferite în plus se apreciază că vor conduce la o creștere cu 30% a cifrei de afaceri a complexului de pensiuni. Nu se iau în considerare veniturile pe care se poate aduce prin serviciile pe care le poate acorda turiștilor cazați la alte pensiuni și hoteluri din stațiune, aceasta fiind considerată ca activitate ocazională la care se apelează doar în cazul în care nu sunt solicitări din partea clienților proprii.

Total venituri anuale pensiuni: 453.600 EURO

Venituri proiect: 453.600 × 30% = 136.080 EURO

Proiectul are ca efecte diminuarea cheltuielilor cu aprovizionarea produselor legumicole, ceea ce conduce la aprecierea că cheltuielile generale ale pensiunilor cu 5%, ceea ce de pe poziția proiectului reprezintă venituri:

Total cheltuieli operaționale anuale ale pensiunilor: 161.000 EURO

Diminuare cheltuieli (venituri) determinate anual de proiect: 161.000×5% ≈ 8.000 EURO

Venituri totale anual: 144.000 EURO

Cheltuieli operaționale

Cheltuieli cu salariile

Costul salarial mediu pe angajat este de 400 euro

Total cheltuieli salariale: 5 salariați × 400 euro × 12 luni = 24.000 EURO

Cheltuieli pentru utilități (apă curentă, energie electrică) se estimează la 10.000 euro anual

Cheltuieli cu semințele, tratamente, îngrijirea, recoltarea și transportul legumelor se estimează la 10.000 euro anual.

Alte cheltuieli: 10.000 euro anual

Total cheltuieli operaționale: 54.000 EURO

Amortizarea se calculează liniar pentru 10 ani: 50.000 : 5 = 5.000 euro/an

PROIECȚIA FLUXULUI DE NUMERAR

Fiind un proiect conex care produce venituri prin intermediul altor activități, fluxul de numerar ca atare nu va apărea evidențiat distinct în documentele contabile și în bugetul trezoreriei. Efectele lui se traduc în creșterea masei profitului și a rentabilității firmei. Proiecția s-a făcut pe o perioadă de 5 ani echivalentă a termenului de rambursare a creditului de finanțare (tabelul 7.24).

Tabelul 7.24 / Table 7.24

Surse și utilizările de fonduri / Sources and funds utilization

Proiecția fluxului de numerar indică viabilitatea investiției și faptul că degajă un important cash-flow care poate susține dezvoltarea ulterioară a firmei.

Calculul indicatorilor de rentabilitate bazați pe actualizare

Prin utilizarea acestor indicatori se echivalează puterea de cumpărare a monedei în momentul alocării cu cea din momentul recuperării sumei investite prin fluxurile financiare degajate pe durata de viață economică.

Rata de actualizare utilizată este de 12% formată din:

8% dobânda maximă a unui credit în euro;

4% risc specific domeniului agricol.

Pentru perioada de proiecție a fluxurilor financiare s-a considerat un raport constant EURO/ROL = 1/3,1000. Valoarea reziduală luată în calcul este zero, deoarece se mizează pe o dezvoltare ulterioară a afacerii și nu pe lichidarea acesteia.

RRI = 29,60%

Conform celor trei indicatori, investiția aduce o profitabilitate ridicată comparativ cu un plasament pe piața financiară și cu alte activități economice.

Considerând și alte riscuri [43] decât cele incluse în rata de actualizare se poate testa sensibilitatea proiectului la manifestările acestora. Probabilitatea cea mai mare de manifestare este a riscului de reducere a gradului de ocupare a pensiunilor datorat vremii nefavorabile pentru plajă. Se estimează că acest risc poate conduce la diminuarea cu până la 5% a cash-flow-urilor anuale.

Proiectul rămâne viabil și în varianta pesimistă.

CAPITOLUL VIII / CHAPTER VIII

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI /CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS

CONCLUZII

În actuala etapă atât la nivel macro și microteritorial s-au extins preocupările pentru a realiza o dezvoltare economică și socială echilibrată. Tendința s-a impus mai ales datorită rolului important pe care îl are dezvoltarea economică la nivel local în utilizarea eficientă a resurselor disponibile.

Agroturismul considerat o activitate alternativă, prin tendințele manifestate începând din anii 1990, se delimitează cantitativ și calitativ pe zone teritoriale.

Economiile rurale se caracterizeazǎ prin strategii diferențiate și comportamente comunitare care sunt fundamentate pe valorile tradiționale rurale, dar și pe cele provenite printr-un proces continuu de infuzie și evoluție. Zonele de litoral, în majoritate se încadrează în spațiul rural în care predomină economia naturală de subzistență, agroturismul, implicând în aceste zone de litoral schimbări profunde. Tranziția, care s-a manifestat și în zonele rurale dobrogene, și-a pus amprenta și asupra activităților agroturistice prin două categorii de orientări:

– elborarea de politici și strategii specifice pe termene scurte;

– relansarea creșterii economice în agroturism, ca strategie pe termen lung.

Aceste orientări în zonele litorale se interpătrund și sunt diferențiate la nivelul microzonelor fiind sporite de gradul de complexitate, restructurare, privatizare și constituire a mediului economic în agroturismul zonal.

Procesul edificării unui nou tip de economie agroturistică este astfel confruntat de stări conflictuale, a căror depășire presupune o anumită viteză a transformărilor ruralului românesc către o economie de piață, o anumită abilitate în corectarea eventualelor excese pe care le-ar putea provoca.

Revitalizarea satului din zonele de litoral nu depinde numai de promovarea unei agriculturi particulare autentice, ci și de dezvoltarea noilor forme de agroturism.

Oferta agroturistică a zonei litorale, urmărește atragerea turiștilor, presupunând în mod permanent existența unor dotări adecvate, de ordin casnic, dar și de ordin logistic teritorial. Din analiza efectuată reiese că agroturismul din zonele de litoral, este preponderent pentru sectorul privat, constatându-se deficiențe cu referire la:

– rețeaua și structura unităților de cazare este foarte slab reprezentată în spațiul rural, deși numărul unităților agroturistice este în creștere;

– capacitățile de cazare turistică sub aspectul cantitativ al existenței acestora înregistrează creșteri, fiind necesară o modernizare a acestor capacități agroturistice prin investiții;

– o componentă importantă a bazei tehnico-materiale din agroturism o reprezintă legătura dintre implementarea posibilităților de alimentație a turistului și oferta agroturistică. Nu întotdeauna gospodăria agroturistică poate răspunde în totalitate exigențelor turistului din acest punct de vedere, fiind necesară o legătură dintre serviciile de alimentație publică și oferta turistică locală.

Infrastructura teritorială rurală constituie un suport de bază al economiei agroturistice a zonelor de litoral:

– mijloacele de transport rutiere, implică existența unei infrastructuri generale pentru care este necesară o modernizare.

– rețeaua de căi navigabile este insuficientă și încă neadaptată noilor cerințe de atracție turistică pe traseul fluviului Dunării, Deltei Dunării și Mării Negre.

În contextul economiei agroturistice local-teritoriale din Dobrogea, satul și gospodăria agricolă sunt reprezentative atât sub aspectul tradițiilor, dar și cel al mutațiilor și structurilor socio-economice. În contextul atractivității este semnalat fenomenul sezonier care în cazul pensiunilor turistice rurale este semnificativ faptul că pentru litoralul maritim sunt solicitate lunile mai-august. Desigur toate acestea numai conform înregistrărilor oficiale, care din aceleași situații efective (în fapt) ale sosirilor și înnoptărilor turiștilor sunt mult mai mari cantitativ, dar și cu extindere în timp. De aici se pun două probleme esențiale cu puternice repercusiuni asupra dimensiunii economice a zonelor de litoral maritim din Dobrogea, și anume: satul și gospodăria țărănească.

Satul dobrogean, prin efectele evoluției în timp ale procesului de dezvoltare economică integrată, cu reflecții asupra tuturor formelor de turism rural, prin urbanizare și industrializare, a reușit să-și păstreze dimensiunea economică, socială, cultural-educativă, organizatorică și instituțională, care în prezent pot fi reconsiderate elemente de bază în agroturism. Astfel pentru suprafețele arabile, pomicole și viticole apar niveluri reprezentative atât la nivel de comună cât și de sat. Concomitent numărul mediu de exploatații ce dețin animale și utilaje agricole situează pentru județul Constanța peste media Regiunii de dezvoltare Sud-Est și totodată preponderența sectorului privat. În acest context printr-o clasificare funcțională sunt structurate satele agricole ale Dobrogei care pot fi încadrate în perspectivă în sate turistice. Satele cerealiere, cereal-viticole, cereal-zootehnice, agrosilvice, cu funcții piscicole, agroalimentare și de servicii etc., indiferent de forma morfostructurală (risipit, răsfirat și adunat), pot accentua fenomenul agroturistic, indiferent de dimensiunea și alternanța perioadelor de echilibru staționar și dinamic ai factorilor socio-economici.

Gospodăria/pensiunea agroturistică din ansamblul spațiului rural dobrogean se distinge prin dimensiunile structurale și funcționale. Din punct de vedere al structurilor capacităților de producție agricole ale gospodăriei țărănești se constată în primul rând o fărâmițare excesivă a suprafețelor agricole utilizate, la care se adaugă un număr impresionant de parcele în care este divizată suprafața agricolă utilizată pentru cele două județe. Însăși numărul de animale pe clase de mărime ale exploatațiilor de teren este predominant pentru suprafețe între 0,3-5 ha.

Toate aceste argumente, încadrează gospodăria familială în forme inferioare de funcționalitate agricolă, dar cu tendințe de implementare pentru activități agroturistice. Elementele de structură a capacității exploatației rurale își pun amprenta asupra potențialului agroturistic răsfrângându-se asupra structurilor de producție și a tehnologiilor folosite, cu implicații directe asupra dezvoltării turismului rural /agroturismului din zonă.

Schimbarea, în sensul valorificării potențialului oferit de mediul de afaceri și anticiparea tendințelor care se vor manifesta constituie „secretul” unei activități economice de succes. Prima condiție a dirijării corecte a unei afaceri este cea a adoptării factorilor de decizie la tendințele care se manifestă. Formularea clară a imaginii organizației, detectarea punctelor forte și a riscurilor adiacente, buna gestionare a acestora, permite trecerea peste obstacole individuale legate de reticențe la schimbare. Prin urmare, abordarea logică a strategiei de dezvoltare, utilizarea metodelor și tehnicilor științifice, crearea de scenarii alternative, conduce la înlăturarea celei mai mari părți din necunoscute și la o probabilitate ridicată de realizare a obiectivelor propuse.

Sub aspect psihologic, depășirea rezistenței la schimbare se poate realiza prin prefigurarea evoluției firmei pe coordonatele prezente care ar răspunde la întrebarea dacă firma ar putea sau nu să supraviețuiască, rămasă la dimensiunile actuale. Cea mai importantă tendință care se manifestă în prezent, dictată de modul în care au fost exploatate resursele naturale în trecut, este cea a integrării activităților economice în mediul natural și realizarea unei dezvoltări durabile

Ansamblul schimbărilor care se prefigurează trebuie să se regăsească într-o strategie coerentă, elaborată cel puțin pe termen mediu. Acesta presupune o prospectare sistematică a mediului economic, crearea unei baze de date, realizarea și compararea variantelor posibile de acțiune.

Managementul schimbării a fost analizat pe activitatea S.C. SOSHIDO S.R.L., firmă de mici dimensiuni, și prin urmare, cu o putere financiară redusă. În consecință, strategia de dezvoltare trebuie să vizeze pe de o parte posibilitățile de investiții, iar pe de alta procurarea resurselor de finanțare. Asigurarea ritmului de dezvoltare propus este strict legat de modul de sincronizare temporală a resurselor și nevoilor de finanțare.

În ceea ce privește extinderea afacerii, S.C. SOSHIDO S.R.L. și-a propus:

Ocuparea capacității de cazare a pensiunii Sorina într-un grad cât mai ridicat, atât în sezon cât și în extrasezon. Printr-o astfel de acțiune se refac capitalurile investite care vor constitui contribuția proprie la susținerea financiară a dezvoltării.

Aria teritorială pe care se urmărește extinderea afacerii este regiunea Dobrogea, care oferă un potențial turistic diversificat și în consonanță cu tendințele actuale: agroturismul și ecoturismul.

Diversificarea pachetului de servicii prin care se asigură un nivel de satisfacție ridicat turiștilor, concomitent cu extinderea cifrei de afaceri și creșterea profitabilității.

Orientarea spre creșterea standardelor de calitate prin care se atrag turiștii străini și se stabilizează clientela internă.

În ceea ce privește finanțarea s-au identificat trei variante posibile, dintre care cea mai avantajoasă este cea din fonduri europene. Întârzierea accesării acestor fonduri a amânat investițiile cu un an, ceea ce reprezintă o pierdere potențială pentru firmă.

Axarea strategiei pe ecoturism și agroturism arată o bună orientare a managerului spre o cerere de piață în creștere pe un orizont îndepărtat de timp, ceea ce garantează pentru o afacere bine condusă recuperarea cheltuielilor avansate și obținerea unei rentabilități ridicate. După implementarea acestei strategii se pot deschide o serie de alte oportunități privind valorificarea potențialului turistic din zona Dobrogea, intrarea într-un circuit turistic intern sau extern, etc. Dintre obiectivele strategice este prezentată investiția „Minihotel plutitor cu modul ecologic” care prin faptul că răspunde unor cerințe legislative tot mai stricte în domeniul mediului, permite o ofertă turistică, accesul în rezervațiile biosferei Delta Dunării, căreia i se contrapune o cerere extrem de mare.

Expunerea proiectului s-a concentrat pe o abordare europeană care reclamă punerea în evidență atât a punctelor forte, cât și a riscurilor aferente și transpunerea acestora în echivalent valoric prin care se apreciază profitabilitatea afacerii.

Un punct nevralgic care ține de mentalitatea mediului de afaceri românesc, este cel al acțiunii singulare. Pentru zona Costinești, cât și pentru altele, crearea unor asociații locale a pensiunilor ar permite promovarea și afirmarea intereselor comune sau realizarea unor obiective de investiții care depășesc puterea financiară a fiecărui investitor în parte.

RECOMANDĂRI:

Direcții strategice pentru dezvoltarea satului românesc

Pornind de la condițiile actuale ale economiei rurale, caracterizată ca o economie cu multe carențe în domeniul managementului, nivelului de tehnologie, al competitivității și de la obiectivul integrării României în Uniunea Europeană, se impun măsuri strategice care să conducă la o dezvoltare durabilă și atingerea unor standarde ale vieții economico-sociale comparabile cu țările partenere.

Drumul parcurs de economia rurală, de la situația actuală până la atingerea cerințelor economico-sociale, urmare a integrării în Uniunea Europeană, conduce la elaborarea unei strategii care să tindă către o evoluție și dezvoltare durabilă.

Strategia trebuie să pornească de la evaluarea corectă și realistă a economiei rurale, identificarea căilor și măsurilor pentru a acționa în scopul unei dezvoltări durabile.

Un lucru este evident pentru viața economică a satului românesc și anume că, acesta trebuie să acționeze pentru recuperarea tuturor deficiențelor în plan economic, social și legislativ, în realizarea compatibilității structurilor economico-sociale, în armonizarea cadrului legislativ, în construirea unei dezvoltări durabile pe principii democratice.

Atingerea unor astfel de obiective impune factorilor politici și de decizie să dispună măsuri strategice pentru o dezvoltare durabilă, măsuri care pot constitui coordonatele unei dezvoltări rurale care să corespundă atât cerințelor integrării europene cât și creșterii și bunăstării sociale a membrilor comunității.

Astfel se impune ca, pornind de la realitățile spațiului rural, orice strategie privind dezvoltarea durabilă a comunităților rurale să acționeze în direcția realizării următoarelor măsuri prioritare, care să aducă satul la parametrii compatibili unei economii rurale funcționale pentru asigurarea unei dezvoltări durabile prin:

1. Stimularea și promovarea investițiilor în exploatațiile agricole.

Având în vedere că ponderile în activitățile economiei rurale o dețin exploatațiile agricole, șansa pentru o dezvoltare durabilă a satului românesc o reprezintă stimularea și sprijinirea investițiilor în exploatațiile agricole, care să conducă la valorificarea rațională a resurselor rurale, la sporirea veniturilor agricultorilor și la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă.

Programul investițional trebuie să urmărească, ca exploatațiile agricole să devină viabile, să contribuie la diversificarea producției agricole și a serviciilor rurale, să crească calitatea produselor, pentru ca acestea să devină competitive, atât pe piețele locale cât și pe cele regionale și internaționale. Urmărirea rezultatelor obținute din programul investițional în exploatația agricolă trebuie să pornească de la premisele creșterii calității vieții și a conservării mediului înconjurător natural la nivelul exploatației și comunităților rurale.

2. Atragerea și menținerea tinerilor în mediu rural, pentru reducerea vârstei medii a populației rurale. Asigurarea optimă a resurselor umane din spațiile rurale, pe structuri de vârstă și categorii sociale.

Trebuie subliniat faptul că, cu cât zonele rurale sunt mai defavorizate de factorii naturali și sociali, cu atât gradul de îmbătrânire a populației este mai ridicat, ceea ce face să se înțeleagă că, tineretul și oamenii de inițiativă nu pot fi menținuți pe meleagurile natale decât prin adoptarea unor politici stimulative pentru permanentizarea acestora. În vederea stopării efectelor generate de creșterea vârstei medii a populației, se impun măsuri strategice urgente pentru atragerea tinerilor care să se stabilească și să-și întemeieze gospodării viabile.

Astfel de măsuri, trebuiesc să pornească de la asigurarea spațiului vital, teren și stimulente pentru construcții de locuințe, teren agricol pentru asigurarea existenței și alte stimulente și facilități care să asigure tinerilor premisele necesare pentru demararea unor investiții productive.

Aceasta va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării rurale prin menținerea în activitate a unei populații cu capacitate de muncă, cu posibilități de acțiune pe termen lung, permițând fermierilor să mențină viabilă ferma din exploatare.

3. Practicarea unei agriculturi compatibile cu menținerea și protejarea mediului

Relația agricultură – mediu trebuie să fie menținută continuu într-un echilibru natural, ca urmare a evoluției sistemelor tehnologice și stimulentelor chimice. Fermierul este tentat să practice astăzi o agricultură intensivă, care de multe ori se finalizează cu efecte negative pe termen lung asupra mediului; ori pentru o dezvoltare durabilă trebuie să exploatăm resursele în așa mod încât să nu restricționăm generația viitoare. Astfel, se impune menținerea în echilibru a relației agricultură-mediu printr-un sistem de legi corelat și stabil.

4. Stimularea investițiilor pentru îmbunătățirea procesării și comercializării produselor agricole

Nivelul tehnic actual de valorificare a produselor agricole nu poate conduce decât la menținerea în stadiu de subdezvoltare a producătorilor agricoli, la izolarea acestora față de piețele de desfacere.

Activitatea prestatorilor de produse agricole, stimularea investițională a acestora, va contribui la ocuparea unei poziții pe piață (locală și/sau regională) la relansarea producătorilor agricoli, precum și la rezolvarea multor aspecte economico-sociale ale comunităților locale.

6. Dezvoltarea și diversificarea serviciilor rurale pentru agricultură și industrie alimentară la nivelul comunității, pentru nevoile de consum ale populației locale

Prin asigurarea unei game largi de servicii rurale, cu siguranță că fermierii se vor axa pe latura productivă și vor solicita servicii de specialitate necesare desfășurării activității lor.

Dezvoltarea serviciilor poate fi diversificată pornind de la servicii pentru fermieri, îmbunătățiri funciare, comercializarea produselor, consultanță și asistență pentru fermieri, asistență pentru proiecte de dezvoltare a localității, de îmbunătățire a calității produselor, combaterea bolilor și dăunătorilor, etc.

7. Dezvoltarea programelor privind înființarea perdelelor de protecție și dezvoltarea fondului forestier

În economia rurală un rol important îl are amplasarea rațională a perdelelor de protecție formate din plantații forestiere sau liziere de pomi pe lângă drumuri, canale de irigații, drumuri agricole, parcele împădurite, etc, care contribuie la menținerea funcțiilor ecologice și economice ale zonelor rurale. Extinderea suprafețelor acoperite de păduri, prin utilizarea terenurilor neproductive, contribuie atât la ridicarea gradului de ecologizare a zonei cât și la satisfacerea unor nevoi locale privind materialul lemnos.

Pe măsura creșterii rolului și locului producătorilor agricoli în economia rurală și a aportului acestora la formarea produsului intern brut, se impune ca programele care definesc strategia durabilă rurală, să pună în centrul atenției cunoașterea nevoilor concrete ale producătorilor agricoli, consultarea acestora și a societății civile care îi reprezintă. Nu se poate vorbi astfel, despre o dezvoltare rurală fără a avea în vedere principala componentă a economiei rurale și anume gospodăria țărănească privită sub toate aspectele proprietarilor acesteia: mic producător, fermier sau ca mică exploatație agricolă.

În perioada actuală, satul românesc se deosebește cu multe particularități față de spațiul rural occidental spre care dorim să tindem, de aceea se impune identificarea și gruparea căilor și măsurilor de acțiune pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, rentabilizarea producătorilor agricoli și implicit a dezvoltării rurale astfel:

măsuri stimulative care să acționeze direct asupra producătorilor agricoli, prin crearea de facilități financiare și fiscale;

măsuri și direcții de acțiune pentru dezvoltarea, modernizarea și diversificarea serviciilor rurale în conceptul dezvoltării durabile rurale;

măsuri pentru sprijinirea sectoarelor și ramurilor care oferă produse și servicii pentru agricultor ca: învățământ, cercetare științifică, industria producătoare de utilaje și echipamente pentru agricultură, etc.

Valorificarea potențialului turistic și agroturistic

În scopul diversificării și eficientizării activității de turism în spațiul cercetat, se pot pune în practica următoarele propuneri:

realizarea monografiilor satelor care dispun de potențial turistic;

elaborarea unor studii de inventariere a atuurilor, resurselor și de creare a unor oferte specifice acestora;

crearea de asociații de turism rural, la nivelul comunelor. Aceasta poate înlesni alcătuirea ofertelor, promovarea și comercializarea produsului turistic rural;

organizarea de cursuri de formare și calificare în domeniul agroturismului, informări și propuneri de diversificare a activității turistice, oferite țăranilor care au investit sau doresc să investească în acest gen de activitate.

reactivarea meșteșugurilor și dezvoltarea serviciilor într-o gamă diversificată, care să asigure un echilibru ocupațional și o fixare a locurilor de muncă;

stimularea unor activități alternative sau paralele aducătoare de venituri suplimentare – turismul rural, agroturism;

promovarea și stimularea economiilor locale de prelucrare a produselor alimentare și nealimentare;

organizarea structurilor de producție și de prelucrare, prin ghiduri cu modele cadru;

organizarea formelor de asociere într-o gamă diversificată: gospodării de microproducție familiale, asocieri familiale de microproducție, asociații profesionale, etc;

crearea unei structuri instituționale locale și de parteneriat “public – privat”;

În ceea ce privește stațiunea Costinești, aceasta este o zonă cu multe oportunități de investiții care, dacă s-ar efectua, ar duce la o dezvoltare economică mai rapidă a regiunii. Astfel, ar fi indicate:

executarea lucrărilor de consolidare și amenajare a falezei în zona epavei și redarea acesteia circuitului turistic;

construirea pieței agroalimentare și amenajarea terenului aferent;

construirea de parcări;

punerea în valoare a zonei de agrement Costinești;

agrementarea și dotarea lacului Costinești cu bărci și hidrobiciclete.

Dacă pe viitor aceste investiții se vor efectua, Costineștiul va avea mai mulți turiști și poate va fi recunoscută și pe plan mondial ca zonă turistică

Gospodăria rurală, dispune, de cele mai multe ori, de spațiu excedentar, care poate fi pus în valoare în strânsă corelere cu produsele de fermă și cu peisajul natural, printr-un bun management. Practicarea agroturismului aduce urmatoarele avantaje:

fiindcă majoritatea produselor servite turiștilor trebuiesc să fie prelucrate, va stimula familia să-și folosească timpul de muncă disponibil la domiciliu. Această activitate de prelucrare, inclusiv cea de servire a oaspeților, este creatoare de locuri de muncă la domiciliu;

valorificarea la domiciliu a produselor, conferă o serie de avantaje economice importante, și anume: eliminarea cheltuielilor de transport a produselor și producătorului până la locul de vânzare a produselor, eliminarea degradării, pierderilor și deprecierii produselor din cauza transportului și expunerii prin piețe a produselor, precum și eliminarea pierderilor de timp pentru valorificarea produselor în afara exploatației;

creșterea policalificării membrilor familiei prin învățarea tehnologiilor de prelucrare a produselor și de servire a oaspeților, serviciile turistice având standarde specifice care trebuiesc învățate și stăpânite;

însușirea deprinderilor de marketing de către membrii familiei de agricultori prin cunoașterea pieței agroturistice, a pieței produselor agricole, a cerințelor consumatorilor de produse agroalimentare și de servicii agroturistice, a tehnicilor de promovare a produselor și serviciilor, a metodelor de studiere a concurenței și de realizare a performanțelor competitive, a tehnicilor de calcul și de analiză economică a afacerilor proprii.

Cu alte cuvinte, acceptarea agroturismului ca activitate complementară în exploatația agricolă contribuie la transformarea agricultorului tradițional într-un veritabil antreprenor sau întreprinzător rural.

Din cele expuse rezultă că schimbarea reprezintă o condiție obiectivă a mediului economic și social actual, iar ignorarea transformărilor de mediu are ca efecte inclusiv eliminarea din competiție a agentului economic. De pe poziția managerilor se impune însușirea metodelor științifice de conducere și abordarea inovatoare.

CONCLUSIONS

In the actual phase, both on the macro and the micro territorial levels, there are performed activities for realizing the economic and social equilibrated development. The tendency was imposed due to the important role of the economic development on the local level, using efficiently the available resources.

Agrotourism is considered as an alternative activity; considering the tendencies manifested in the early 90s, it is delimitated, quantitatively and quantitatively, on territorial zones.

The rural economics are characterized by different strategies, and by communitarian behaviors, which are built on values of the rural customs, also including that determined into a continuous process of infusion and evolution. The littoral zones, the majority ones, are limited by the rural space with natural economics of subsistence. Agrotourism implies fundamental changes. Transition, also manifested into the Dobrogean rural zones, put a mark also on the agrotouristic activities, showing two categories of manifestation:

Elaboration of politics and specific strategies for short terms;

Re-launching of economic improving of agrotourism, as a long term strategy.

These orientations for the littoral zones are imbedded, but they differ on the micro-zones level, considering the degree of complexity, the re-structure, the privatization, and the elaboration of the economic environment of the zonal agrotourism.

The process of elaboration of a new type of agrotouristic economics has to confront divergence of status, and passing over that implies some speed of transforming the Romanian rural toward a market economy, and a specific ability of correcting the eventual excesses.

The revitalization of the village in the littoral zones depends not only on promoting an authentic private agriculture, but also on developing the new forms of agrotourism.

The agrotouristic offer in the littoral zone aims to attract the tourists, that meaning the permanently existence of adequate equipments, both for housing, and for the territorial logistics. The analysis of this study underlines the fact that agrotourism in the littoral zones is mainly for the private sector, and there are deficiencies on the following levels:

The network and the structure of accommodation is weakly represented in the rural space, although the number of agrotouristic unities is increasing;

The capacities of accommodation, considering the quantitative aspect of them, are increasing, but they need modernization by investments;

An important element of the technical-material basis of agrotourism is represented by implementation of the possibilities of feeding the tourist and the agrotouristic offer. Not always the agrotouristic housing can satisfy the tourist’s exigencies, so it is needed a connection between public supplying services and the local touristic offer.

The rural territorial infrastructure constitutes a basic support of the agrotouristic economics in the littoral zones:

Road transportation implies the existence of the general infrastructure that needs modernization.

The navigable network is insufficient and still non-adapted to the new demands of touristic attraction on the itinerary of the Danube River, The Danube Delta, and the Black Sea.

The fact is the number of all forms of touristic unities in the rural environment of the littoral is greater then that registered by the administrative device. The majority of the existent functioning capacities are placed on inferior categories of comfort, showing a smooth tendency toward the superior categories. The response reaction is that even in the analyzed zone the number of tourists is increasing. Of course the causes could be both the general tendencies on the socio-economic level, and the causes reflected by the quality of product/touristic service in the rural environment of the littoral of Dobrogea.

Within the context of local-territorial agrotouristic economics in Dobrogea, the village and the agricultural management are representative, both on the customs level, and on that of transformations and socio-economic structure. In the context of attractiveness, it is important to underline the fact that on the littoral the most solicited months are May and August. We say that taking into consideration the official registrations, but the effective number of arrivals and staying overnights of the tourists is greater, also including their extension in time. Subsequently, there are two essential problems meaning strong repercussions over the economic dimension of the littoral zones in Dobrogea, namely: the village and the village man house holding.

The Dobrogean village, considering the effects of its time evolution within the process of integrated economic development, its reflecting over all forms of rural tourism, by urbanization and industrialization, managed to keep its economic, social, cultural-educative, organizational and institutional dimension, which now can be considered the basic elements of agrotourism. There so, for the arable, fruit-growing and wine-growing lands there are representative levels, both on the communitarian level, and in the village level. In the same time, the average of exploitations with animals and agricultural machines is situated in Constanta County over the average of the Southeast region of development, and in the same time the private sector is preponderant. Using a functional classification, the agricultural villages of Dobrogea are structured in the perspective of the agrotouristic villages. The grains, grains-wine-growing, grains-zootechnic, agro-forests villages, showing piscicultural, agro-food and services functions, no matter their morpho-structural form (sparse, dotted, and collected) can accentuate the agrotouristic phenomenon, no matter the dimension and the equilibrium sequence of the socio-economic factors.

The homestead/agrotouristic pension is distinctive in the rural Dobrogean space by its structural and functional dimensions. From the point of view of the capacities structures of the agriculture productions of the homestead, they are firstly crumble into employable agricultural surfaces, plus a great number of plots of land in both counties.

All these being said, they delimit the familial homestead in inferior forms of agricultural functionality. But they show tendencies for the agrotouristic activities. The structure elements of the rural exploitation capacity put their marks on the agrotouristic potential, and in the same time over the production structure and the technologies, showing direct implications over the rural tourism development /agrotourism in the zone.

The change, in the way of putting good use on the potential offered by the business environment, and the adaptation of the tendencies, which will manifest, is the “secret” of a successful economic activity. The first condition for directly conducting some business is to adopt the decisional factors to the manifested tendencies. The clear image of the organization, the detection of the weak points and the adjacent risks, and the good administration can permit passing away the individual obstacles, referring to the reticence to the change. Subsequently, the logical approach of the development strategy, the utilization of methods and scientific techniques, the creation of alternative scenarios lead to elimination of the great part of the not known, and a greater probability of realization the projected objectives.

Psychologically speaking, passing away the reticence to the change can be realized by prefiguring of the firm’s evolution on present coordinates that are the answer to the question if the can or can not survive on the actual dimensions. The most important tendency in the present, imposed by the way of exploitation the natural resources in the past, is to integrate the economic activities to the natural environment, and to realize the sustainable development.

The changes’ assembly has to get a coherent strategy, elaborated on average terms. That means systematically prospecting of the economic environment, creating of database, realization and comparison of the possible variants of action.

The management of change was studied in the activity of S.C. SOSHIDO S.R.L., a small company, with reduced financial power. Consequently, the strategy of development must include both the possibilities of investment, and the acquirement of financial sources. The guarantee of the development rhythm is strictly connected with the temporal synchronization mode of resources and the financial needs.

Taking into account the expansion of business, S.C. SOSHIDO S.R.L. proposed to:

Increase the occupying capacity of accommodation of Sorina pension at as high as possible degree, both in the season and extra-season. Such an activity will remake the invested capital, which will contribute to financially support of the development.

The territorial area for extending the business is Dobrogea region, which offers a diverse touristic potential, connected with the present tendencies: the agrotourism and the ecotourism.

Diversification of the services package will assure a high degree of satisfaction of the tourists, in the same time with the extension of the business figure, and the increasing of profitability.

The orientation through increasing the standards of quality will attract the foreign tourists, and will establish internal customers.

Considering the funds, there were identified three possible variants, and the most advantageous one is that of European funds. The delay in accessing these funds led to postpone the investment for one year, and that is a potential wastage for the firm.

The attention given to ecotourism and agrotourism indicates a good orientation of the manager toward the market’s demands, and that guarantees a well-run business, so as to recuperate the outlay and to obtain a higher profitableness. After the implementation of this strategy there are a series of open opportunities, as the put good use of the touristic potential in Dobrogea zone, to enter the internal or external itinerary, etc. Among the strategic objective, there is the investment “Small floating hotel with ecologic modulus”, which fits the legislative narrower norms for the environment domain, permits the touristic offer, the access to the biosphere reservation of the Danube Delta that has an increasing greater demands.

This project focused on the European approach, which demands highlighting both of the strong points, and the afferent risks, along with their transposition to the valuable equivalent that increases the profitableness of business.

A neuralgic point refers to the mentality of the Romanian business environment, that of individual action. For Costinesti area, as for another ones, the creation of local associations will permit promoting and affirming of the common interests, or the realization of the investment objectives that surpasses the financial power of each investor.

RECOMMENDATIONS:

Strategic directions for development of the Romanian village

Starting from the current conditions of the rural economy, characterized as an economy with many deficiencies in the field of management, the level of technology, the competitiveness and strategic measures that will lead to a sustainable development and reaching some standards, comparable to the ones of other European countries, of the economical-social life, are in order.

The distance covered by the rural economy, from the current situation and to reaching the economical-social demands, as a result of the integration into the European Union, leads to conceiving a strategy that tends towards a sustainable evolution and development.

The strategy should start from the right and realistic assessment of the rural economy, from the identification of the ways and measures for actions, in order to have a sustainable development.

One thing is obvious for the economical life of the Romanian village, this village has to act to recover all these deficiencies at economical, social and legislative level, in order to achieve the compatibility of the economical-social structures, to harmonize the legislative framework and to build a sustainable development on democratic principles.

Reaching these objectives means that the decision-makers have to implement strategic measures for a sustainable development, measures that can constitute the coordinates of a rural development that corresponds both to the demands of the European integration and to the social growth of the members of communities.

Thus, starting from the realities of the rural space, any strategy for sustainable development of rural communities must aim at achieving the following measures that will raise the village at the parameters that are compatible with a functional rural economy, in order to ensure a sustainable development, by:

Stimulation and promotion of investments in agricultural farms

Considering the fact that the farms have a big share from the activities of the rural economy, the chance for a sustainable development of the Romanian village is represented by the stimulation and support of the investments in agricultural farms, which will lead to a rational turn into account of the rural resources, to increase of farmers’ incomes and to improvement of living and working standards.

The program of investments must aim at agricultural farms becoming viable, to have a contribution to diversification of agricultural production and rural services, to increase the quality of products, in order for them to become competitive, on local, regional and international markets. When following the results of the program of investment in the agricultural farms, one must start from the premises of increasing the quality of life and conservation of natural environment at the level of farms and rural communities.

Attracting and keeping the young population in the rural area, in order to reduce the average age of the rural population. Optimum assurance of the human resources from the rural spaces, by age structures and social categories

We must emphasize the fact that the more the rural areas are affected by the natural and social factors the higher the ageing degree of the population is. This means that we can only keep the young population in the rural areas by adopting stimulating policies. In order to put a stop to the effects generated by the increase of the average age of population, we must implement urgent measures that will stimulate the young people to settle down and start building viable farms.

Such measures have to start from providing the vital space, lands and incentives for building dwellings, agricultural lands for ensuring a good living and other incentives that will stimulate the young people to start productive investments.

This will have a good impact on the rural development, by maintaining active a population with working capacity, with possibilities to act on long term, allowing the farmers to keep the farms they are using viable.

Performing an agriculture compatible with environment protection

The relationship between agriculture and environment must be continuously kept in a natural balance, as a result of the evolution of technological systems and chemical stimulants. Nowadays, the farmer is tempted to practice an extensive agriculture, which for many times results in negative effects on environment, on long term; for a sustainable development we must use the resources in such a manner that will not affect the next generations. That’s why keeping the balance between agriculture and environment is important, by using a sound system of laws

Stimulating the investments, in order to improve the processing and marketing of agricultural products

The current technological level for selling the agricultural products can only lead to keeping the agricultural producers at a level of under-development, to keeping them away from the markets.

The investments in the agricultural products will contribute to having a position on the markets (local and/or regional), to re-launching the agricultural producers and to solving many economical-social problems of the local communities.

Development and diversification of rural services for agriculture and food industry, at the level of community, for the consumption needs of the local population

By providing a wide range of rural services, it is most likely that the farmers will concentrate on the productive side and will request specialized services necessary for them to perform their activity.

Development of services can be diversified starting from the services for farmers, land improvements, selling of good, advisory services and assistance for farmers, assistance for the locality’s development projects, improvement of quality of products and so on.

Development of programs regarding the establishment of protection curtains and the development of land fund

In the rural economy an important role is played by the rational location of protection curtains formed by plantations or tree skirts near the roads, irrigation channels, agricultural roads and so on, which have a contribution to maintaining the ecological and economical functions of the rural areas. The expansion of the surfaces covered, by using the non-productive lands, contributes to both increasing of the area’s ecologization degree and to satisfying some local needs regarding the wood.

As the role and the place of the agricultural producers in the rural economy and their contribution to the domestic gross product is increasing, there must be new programs that define the sustainable rural strategy, to place the concrete needs of the agricultural producers high on agenda. Therefore, we can not talk about a rural development without taking the main component of the rural economy, namely the farm, into consideration.

Nowadays, the Romanian village is very different from the Eastern rural space, whose standards we tend to reach and therefore we have to identity and categorize the ways and measures of action for achieving the fundamental strategic objective, making the agricultural producers and the rural development profitable. Thus, we must have:

stimulating measures that will have a direct impact on the agricultural producers, by creating financial and fiscal incentives;

measures and directions of action for development, modernization and diversification of the rural services;

measures for supporting the sectors and branches that provide products and services for farmers, such as: education, scientific research, equipment industry and equipment for agriculture, etc.

Turning tourism and agritourism potential into account

In order to diversify and make the tourism activity more efficient in the studied space, we can out the following proposals into practice:

conceiving monographs of the villages that have tourism potential;

conceiving studies for identifying the strong points and the resources and establishment of some specific offers;

establishment of associations of rural tourism, at the level of communes. These could act as facilitators for promoting and selling the rural tourism product.

Organizing training courses in the field of agritourism, information and proposals for diversifying the tourism activity, provided for farmers who have invested or wish to invest in this kind of activity;

Re-launching the crafts and development of services in a diversified range that will provide an occupational balance;

Stimulation of alternative activities that generate side incomes – rural tourism;

Organizing the production and processing structures;

Promotion and stimulation of local economies for processing food and non-food products;

Organizing the types of associations, in a diversified range: family farms for micro-production, family associations for micro-production, professional associations and so on.

As far as Costinești spa is concerned, this is situated in area with many opportunities for investments that could lead to a faster economical development of the region. Thus, it would be best to have the following aspects solved:

consolidation and improvement of the seaside around Evanghelia shep, putting it into the tourism circuit;

building the agri-food market and improving its grounds;

building parking lots;

rehabilitation of city’s heating system;

building a dam with modern technology, in order to use the lake as a recreational space.

If these investments will be made in the near future, will have more tourists and maybe will be recognized as tourism area at international level as well. For now, Costinești is going through a slow but certain evolution.

The presented paper underlines the fact that alteration is an objective condition of the present economic and social environment, and the passing-by of the environment transformations has effects such as the elimination of the economic agent from the competition. From the managers’ positions, it is necessary to assimilate the scientific methods of managing, and the innovator approach.

BIBLIOGRAFIE

Alecu, I., ș.a., – Funcțiile turismului rural, vol. Turism Rural Românesc, Iași, 2004.

Băltărețu, Andreea, – Amenajarea turistică durabilă a teritoriului, Ed. Sylvy,

București, 2003

Bărbat, Al. – Teoria statisticii sociale, „Editura Didactică și Pedagogică”, București, 1972

Bold, I., ș.a., – Spațiul rural, Ed. Mirton, Timișoara, 2003.

Bordânc, Floarea, – Rolul terenului agricol în individualizarea tipurilor

morfostructurale de așezări rurale, în vol. Satul românesc contemporan, Ed.

Academiei Române, București, 1996.

Botez, Gloria, ș.a., – Îndrumar pentru turismul rural, Ed. Rentrop & Straton,

București, 1998.

Bran, Florina, – Componenta ecologică a deciziilor de dezvoltare economică. Studiu

de caz (silvicultură și turism), Ed. ASE, București, 2002.

Bran, Florina, Istrate, I. – Turismul ecologic, în "Tribuna Economică", nr. 1-34,

1996.

Bran, Florina, – Degradarea ecosistemelor (silvicultură și turism), Implicații

economice, Ed. ASE, București, 2002.

Bran, Florina, – Turismul montan și pădurea în “ Tribuna economică” nr. 42/1995.

Bran, Florina, – Potențialul turistic al litoralului românesc în “ Tribuna economică”

nr. 27/1995, nr. 29/1995.

Bran Florina și colaboratorii – Turismul rural, Ed. Economică București, 1997.

Bran Florina și colaboratorii -Turismul rural – modelul european, Ed. Economică,

București, 1997.

Brown, L., – Probleme globale ale omenirii, Statele lumii, 1997, Ed. Tehnică,

București,1997.

Buciuman E. – Economia turismului rural și agroturismului, Facultatea de Economie

și sociologie rurală, Alba Iulia, 1999. 

Burduș, E., Căprărescu, Gh., Androniceanu, A., Miles, M., – Managementul

schimbării organizaționale, Ed. Economică, București, 2000.

Caia, A., Magazin, P., Ștefan, G., – Economie agrară, Editura "Ion Ionescu de la

Brad", Iași, 1998.

Cândea, Melinda, ș.a., – Potențialul turistic al României, Ed. Universitaria, 2003.

Chiran, A., Gându, Elena, – Zooeconomie și Marketing, – Editura "Ion Ionescu de la

Brad", Iași, 2000.

Ciangă, N. – Turismul rural, factor de conservare, valorificare și dezvoltare a

habitatului uman, Studiu Universitatea Babeș-Bolyai, Geographia, nr.2, Cluj-Napoca,

1998.

Ciurea, I. V. și colaboratorii – Cercetări privind proiectarea și monitorizarea

activităților agroturistice în zona premontană și montană a județului Bacău, USAMV Iași, Lucrări științifice – seria Agronomie nr. 38, 1995.

Ciurea, I. V., și colaboratorii, – Organizarea activităților economico-sociale în

sistem agroturistic a localităților montane de pe Valea Oituzului, județul Bacău,

USAMV Iași, Lucrări științifice – seria Agronomie nr. 38, 1995.

Ciurea, I. V., – Management în exploatațiile agricole, – Editura "Ion Ionescu de la

Brad", Iași, 1999.

Ciurea, S., Drăgulănescu, N., – Managementul calității totale, Editura Economică, București,1995.

Chițu, Lorena, – Evidența economică în gospodăria țărănească – o necesitate? Rev.

Economie și dezvoltare rurală, nr. 1-2/2004.

Cocean, P., – Geografia turismului românesc, Editura "Focul Viu", Cluj-Napoca, 1997.

Cocor, Maria, – , Morfihidrografie litorala si lacustra, Univ.București – Lucrari

stiintifice, 2007.

Cocean, P., – Geografie Regională – evoluție, concepte, metodologie. Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002.

Cojocaru, C., – Sprijinul intensiv pentru satul românesc, în "Tribuna Economică" nr.

8, 9,; 1995.

Constantin, M. – Noi valențe ale integrării în agricultură, în "Tribuna Economică"

nr. 13, 1990.

Constantin, M., ș.a. – Marketing agroturistic, Note de curs, Universitatea din Craiova,

2002.

Constantin, M., ș.a. – Marketingul producției agroalimentare, Ed. Universitaria, Craiova, 2002.

Constantinescu-Galicani, V., – Habitat rural și strategii ale stabilității lui

demografice. Cu privire specială la sate din Delta Dunării, în vol. Satul românesc

contemporan, Ed. Academiei Române, București, 1996.

Cosmescu,I., – Turismul fenomen complex contemporan, Editura Economica,

Bucureși, 1998.

Cosmescu I. – Turismul. Ed. Economică, București, 1998.

Cristea, Doina, – Managemetul resurselor umane, Ed. Fundației Andrei Șaguna,

Constanța, 2006.

Cristea, Doina, – Marketing, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2007.

Cristea, Doina, – Potențialul turistic al comunei Costinești – referat V. Dornei 2008.

Cristea, Doina, – Strategia de dezvoltare a unei oferte agroturistice referat V. Dornei

2008.

Cristea, Doina, – Cadrul juridic actual privind dezvoltarea turismului rural și

agroturismului în România – referat, Conferința USAMV Iași, 2003.

Cristea, Doina,- Demararea și dezvoltarea activităților de turism rural și agroturism

în România, în vol. Horticultura-știință, calitate, diversiitate, armonie, Ed. Ion Ionescu

de la Brad, Iași, 2005.

Cristea, Doina, – Integrarea turismului și agroturismului Românesc pe piața turistică

europeană, în vol. Integrare și globalizare, Pitești 2005.

Cristea, Doina, Vlad, C., – Conceptul de valoare la risc, Iași 2007.

Cristea, T., – Monografia comunei Costinești, Editura Dobrogea, Constanța, 2005.

Cristureanu, Cristiana – Economia și politica turismului internațional. Casa

Editorială pentru Turism și Cultură "ABEONA", București, 1992.

Davidson, R. – Tourism in Europe. Editura "Pitman", London, 1992.

Demirbec Remzie Maifer, – Perspective de dezvoltare ale turismului Dobrogean, Ed.

Matrix Rom, București, 2003.

Dinu, Mihaela, ș.a., – Noile forme de turism și mediul înconjurător, Lucrările

Congresului Academiei Americano-Române, Oradea, 2002 (publicată în Canada).

Dinu, Mihaela, – Geografia turismului, Editura Didactică și Pedagogică R.A.,

București, 2005.

Drăghici, M., ș.a., – Management agricol, Ed. Agora, București, 2001.

Erdeli, G., – Potențialul turistic al României, Ed. Universității din București, 1996.

Erdeli, G., ș.a. – Amenajări turistice, Ed. Universității din București, 1996.

Feifer, M. – Tourism in History From Imperial Rome to the Present, Stein & Day,

New York, 1985.

Ferenț, E. – Comerțul – Economie și Mamanagemet, Editura "Politehnium", Iași,

2004;

Florian Violeta., ș.a., – Satul românesc contemporan, CIDE, 1993.

Florian, Violeta., ș.a., – Gospodăria rurală în diverse contexte teritoriale – tip

strategie, modele de funcționare, în “Spațiul rural: inerții dinamice”, CIDE, 1994.

Focșa, Gh. – Aspectele spirituale ale civilizației țărănești, Editura "Ramura", Craiova,

1994.

Fulea Maria, ș.a., – Satul românesc contemporan, Ed. Academiei Române, București,

1996.

Firuță, C., ș.a., – Dicționar euro-turistic, Ed. Arta grafică, București, 1992.

Frenț, G., ș.a., – Dezvoltarea regională și amenajarea teritoriului – componentă a

strategiei tranziției la economia de piață, în “ Probleme Economice” nr. 33, 1992.

Gannon, A. – A Strategy for the Development of Agri-Tourism, FAO Regional Office

for Europe, Rome, Italie, 1989.

Gavrilescu, D., – Economia agroalimentară. Delimitări, premise, anticipări. Expert,

București, 1996.

Gavrilescu, D. (coordonator) – Economii rurale și locale, Dimensiuni și perspective,

Ed. AGRIS, București, 2001.

Gavrilescu, D., – Șansa fermei familiale în România, Revista Calitatea Vieții, nr. 3-

4/1995.

Gavrilescu, D., ș.a., – Restructurarea agriculturii și tranziția în România, Ed. AGRIS,

București,

Georgescu, G., ș.a., – Reforma economică și dezvoltarea durabilă, Ed. Economică,

București, 1995.

George W.R., Berry L.L,- Guidelines for the adberting of services, Business

Horizons July-August, 1981.

Gherasim T., Gherasim, D., – Marketing turistic, "Editura Economică", București,

1999;

Ghereș, Marinela, Culda, Sidonia – Turism rural, Editura "Risoprint", Cluj-Napoca,

2000.

Ghinea D., – Enciclopedia geografică a României, Editura "Enciclopedică",

București, 2000.

Glăvan, V., – Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management –

Turism EDEN, București, 1996.

Glăvan, V., – Turismul în România, Ed. Economică, București, 2002.

Glăvan, V., – Criterii de omologare și tipuri de sate turistice, în volumul "Turismul

rural. Actualitate și perspectivă", Editura Pan Europe, Iași, 1999.

Glăvan, V., – Agroturismul –Factor determinant în dezvoltarea economico-socială a

satului românesc, în "Revista Româna de Turism" nr. 4/1995.

Hapenciuc, C. V., – Cercetarea statistică în turism, "Editura Didactică și Pedagogică

RA", București, 2003.

Hontea, C., – Restructurarea agriculturii și tranziția rurală în România, 1996.

Iftime E., Bilanseac I. – Cadrul juridic al activității de turism, vol.Turismul rural

românesc. Ed. Pan Europe, Iași, 2002.

Ioncica Maria, Petrescu Eva Cristina, Popescu Delia, – Strategii de dezvoltare a sectorului terțiar, Editura Uranus, București 2004.

Ionescu, I., – Turismul – Fenomen social-economic și cultural, Editura "Oscar Print",

București, 2000.

Ionescu, I., – Mutații în turismul românesc, Centrul de Informare și Documentare Economică, București, 1999.

Isaic M., Mihuț Al, Voineagu C., – Statistica pentru managementul afacerilor,

„Editura Economică”, București, 1995.

Istrate, I., – Amenajări turistice, Ed. Universității București, 1996.

Istrate, I., Bran, Florina, – Amenajarea satelor turistice, în "Tribuna Economică", nr.

51-52, 1995.

Istrate, I., Bran, Florina, – Perspectiva dezvoltării durabile a turismului românesc, în

"Tribuna Economică", nr. 20-21, 1995.

Istrate, I., ș.a., – Noi orientări în dezvoltarea turismului românesc, în “Probleme

economice” nr. 21, 1996.

Istrate, I., – Turismul – Un fenomen în mișcare, Ed. Sport-Turism, București, 1988.

Istrate, I., – Perspectivele dezvoltării durabile ale turismului românesc (I), în Tribuna

economică” nr. 20/1995.

Istrate, I., – Factori care influențează dezvoltarea turismului, în “Tribuna economică

“ nr. 39/1995.

Istrate I., – Economia tutismului și mediului înconjurător, Ed. Economică, București,

1996.

Kotler, Ph. – Principiile marketingului, Editura "Teora", București, 1999.

Kotler, Ph., – Managementul marketingului, Editura TEORA, București, 1997.

Lockwood, A., Baker M., Ghillyer A., – Quality management in hospitability, best practice in action first published, editura "Cassell", London, 1996.

Luntrașu M. – Turismul rural și dezvoltarea regională. Ed. Sylvi, București, 1995.

Lupu, N., – Tehnica operațiunilor de turism și gestiune hotelieră, ASE, București,

1994.

Lupu, N., – Hotelul – economie și management, Ed. ALL, București, 2002.

Lupu N., – Revista Tribuna Economică, nr.42, București, 2004.

Marton Al., – Ecologie și turism. Ecoturism. Editura "Mirton", Timișoara, 2000.

Matei, Daniela, – Dezvoltare și cooperare rurală; forme de practicare a

agroturismului – Editura Fundației Academice pentru Progres Rural “Terra nostra”,

Iași, 2003.

Matei, Daniela – Ecoturism și turism rural, Analele F.E.F.S., Universitatea "Al.I.

Cuza" Iași, 2001.

Matei, Daniela – Locul și rolul turismului rural în ansamblul activităților turistice din

România, în volumul “Turismul rural. Potențial și valorificare”, Ed. Pan Europe, Iași,

2001.

Matei, Daniela – Modalități de implementare a turismului în spațiul rural românesc,

Anuarul ICE “Gh. Zane”, Iași, 2001.

Mărculescu, I., – Serviciile și modernizarea economiei românești, Ed. Șt. și

enciclopedică, București, 1977.

Mărgulescu, D. și colaboratorii, – Analiza eficienței economice a activității

întreprinderilor de turism și alimentație publică, ASE, București, 1993.

Merce, E., – Management. Tipografia "Agronomia" Cluj – Napoca, 1993.

Merce, E., Arion, F.H., Merce C.C. – Management general și agricol, Editura

"Academic Pres" Cluj – Napoca, 2000.

Minciu, Rodica, – Amenajarea turistică a teritoriului, Universitatea Creștină Dimitrie

Cantemir, București, 2000.

Minciu, Rodica, – Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Silvy, București, 1995.

Minciu, Rodica, P. Baron, N. Neacșu, – Economia Turismului – curs litografiat,

București, 1993.

Minciu, Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2005.

Mitea, Neluța, – Economia agroturismului în zonele de litoral maritime și fluviale în

Dobrogea, Editura Dobrogea, Constanța, 2006.

Mitrache Șt. și colaboratorii – Agroturism și turism rural, Ed. Fax Press, București,

1996 

Mitrache, Șt., – Strategii de dezvoltare și protecție a gospodăriilor țărănești, ASE,

București, 2001.

Mitrache Șt. – Dezvoltare durabilă rurală, Ed. Planeta, București, 2000 .

Munteanu, Rodica, – Geografia fizică a României, Editura “Mirton”, Timișoara, 2001

Munteanu V., Bucur M. – Bazele Marketingului, Editura “Graphix”, Iași, 1992.

Naisbitt J., – Megatendințe, Wamer, New York, 1982 în Managementul schimbării,

colectiv de autori, Ed. Economică, București, 2000

Neacșu, N., – Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura “Expert”, București, 1999.

Neagu, Victor, Stanciu, Ghe., – România – Charta Europeană a spațiului rural,

Editura "Ceres", București, 1996.

Nicorescu, Elisabeta, ș.a., – Amenajări turistice, Ed. Ex Ponto, Constanța, 2003.

Nistoreanu, P., – Ecoturismul & turism rural, Noțiuni de economie, marketing,

management, Ed. Biotera, București, 2000.

Nistoreanu P. , – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003

Nistoreanu, P., – Managementul în turism servicii, Editura ASE, București, 2005

Nistoreanu, P., – Turismul rural – o afacere mică cu perspective mari, “Editura

Didactică și Pedagogică”, București, 1999.

Niță I., Niță C., – Piața turistică a României. Ed. Ecran, Brașov, 2000.

Niță, V., – Promovarea turismului rural – dificultăți și perspective, în Turismul rural

românesc. Potențial și valorificare – Editura “Pan Europe”, Iași, 2001.

Pascariu, Gabriela Carmen – Turism internațional. Studii de caz și lucrări practice,

Editura “Gheorghe Zane”, Iași, 1996.

Patriche, D., – Tratat de economia comerțului, Editura “Eficient”, București, 1998.

Patriche D., – Protecția consumatorului în economia de piață, Editura Athenaeum,

Colecția Universitas, Bucuresti 1994

Petrea, Rodica, Petrea, D., – Turism rural, Editura “Presa Universitară Clujeană”,

2000

Popescu, Angela, – Dezvoltare durabilă, Ed. Universitară, București, 2002.

Popescu, Delia, – Amenajarea turistică durabilă a litoralului, Ed. Matrix, ROM,

București, 2003.

Popescu, Delia, – Dezvoltarea durabilă – prioritate în amenajarea turistică, Teză de

doctorat, ASE, București, 2001.

Popovici, I., – Podișul dobrogei și Delta Dunării, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București, 1984.

Roșca, Elisabeta, – Amenajarea turistică a zonelor rurale, în vol. Turismul rural

românesc, Ed. Pan Europe, Iași, 2002.

Rotariu, T. ș.a., – Îmbătrânirea demografică a ruralului, în vol. „Satul românesc

contemporan”, Ed. Academiei Române, București, 1966.

Singly de Francais, ș.a., – Ancheta și metodele ei, Ed. Polirom, București, 1998.

Snak, O., – Economia și organizarea turismului, Ed. Sport-Turism, București, 1996.

Snak, O .,Baron, P., Neacșu N., – Economia Turismului, Editura Expert, București,

2001

Snak, O., – Managementul serviciilor în turism, Academia Română de Management,

București, 1994.

Stana, Doina, Stana Nicoleta, – Turism Rural , curs Editura “Academicpres”, Cluj –

Napoca, 2000.

Stanciu, I., – Managementul calității totale, Editura “Cartea Universitară”, București, 2003.

Stăncioi, Aurelia Felicia, – Strategii de marketing în turism, Ed. Economică,

București, 2000.

Stănciulescu, Gabriela (coord.), – Managementul turismului durabil în țările riverane

Mării Negre, Editura All Beck, București, 2000.

Stănciulescu, Gabriela, ș.a., – Strategii și politici regionale de dezvoltare durabilă a

spațiului dunărean, Provocări pentru turism, Ed. ASE, București, 2004.

Stănciulescu, Gabriela, Țigu, G., – Tehnica operațiunilor de turism, Ed. ALL BECK,

București, 1999.

Stoian, M., ș.a., – Turismul rural în țările U.E. – EURO – GÂTES, Tribuna Economică

nr. 34, 39, 44, 45/1996.

Stremțan, F., – Căi de valorificare a patrimoniului turistic din zona Munților

Apuseni, Teză de doctorat, ASE, București, 1997.

Swizewski, C., Oancea, D., – Geografia Turismului, Partea I. Litografiat,

Universitatea "Al. I. Cuza", 1977.

Șerban, G., – Concepte și clasificări recomandate de Organizația Mondială de

Turism pentru statisticile de turism, în “Revista Română de Statistică” nr. 2, 3, 1993.

Ștefan, G., – Economie agrară, – Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 2000.

Tacu, A. P., ș.a., – Turismul rural actualitate și perspective, Ed. Pan Europe, Iași,

1999 .

Tacu, Al., Glăvan,V., Burciu, A. – Turismul rural românesc. Potențial și valorificare – Editura “Pan Europe”, Iași, 2001

Talabă I. – Turismul rural între mit și realitate, vol. Turismul rural – actualitate și

perspectivă. Ed. Pan Europe, Iași, 1999

Talabă, I., Ungureanu, D., Talpaș, J., Stoian, Maria, Nan, C., – Turismul rural

românesc. Actualitate și perspective, Editura "Performantica", Iași, 2007.

Trică, Carmen, – Managementul mediului, Abordări conceptuale și studii de caz, Ed.

ASE, București, 2004.

Ungureanu, D. – „Experiența națională și internațională privind dezvoltarea

agroturismului” – referat – USAMV ” Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 2003.

Ungureanu, D., Butnaru, Gina Ionela – Impactul turismului rural asupra mediului

înconjurător, în volumul Turismul rural românesc, Editura "Performantica", Iași, 2005.

Ungureanu D., Butnaru, Gina Ionela – Turismul rural românesc, din perspectiva

dezvoltarii durabile – în volumul “Conferința Națională – Realități și acțiuni de dezvoltare economică în pragul integrării României în Uniunea Europeană” – Vol II, Editura „Sedcom Libris”, Iași, 2005”. 

Urse, Laureana, ș.a., – Timpul liber: Teorie și cercetări empirice în “ Probleme

economice” nr. 18-19-20/1991.

Vasilescu, N.,- Considerații privind managementul fermei apicole, România apicolă, București, 2006.

Vincze, M., – Dezvoltarea regională și rurală – Idei și practici, Editura "Presa

Universitară Clujeană", Cluj Napoca, 2000.

x x x – H.G: României nr. 239/mai 1992 privind clasificarea pe categorii de încadrare

a unităților de cazare și alimentație publică, în “Adev. Economic” 1-7/06/1992.

x x x – Cataloage ANTREC.

x x x – Direcția județeană de statistică Constanța, România – județul Constanta.

x x x – Anuarul Statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică.

x x x – DGAIA Constanța.

x x x – Material documentar ANTREC, București, 2004.

x x x – Turismul României, INS, Breviar statistic, București, 2003.

x x x – Asociația pentru promovarea turism-litoral, Act constitutiv, Constanța, 2001.

x x x – Buletin statistic lunar al județelor, București.

x x x – Recensământul general agricol, Efective de animale, Mașini, echipamente și

construcții agricole, INS, București, 2004.