Dezvoltarea Si Promovarea Turismului In Piatra Craiului

Cuprins:

Introducere

Capitolul 1 Turismul montan. Conținut și tendințe…………………………………………………….pag. 1

1.1. Turismul montan la nivel mondial………………………………………………………..pag. 3

1.2. Modele de amenajare în dezvoltarea turismului montan. Exemplificare: Elveția,

Germania, Austria …………………………………………………………………………pag. 7

1.3. Parcul național – incursiune a turismului montan la nivel mondial…………..pag.12

Capitolul 2 Turismul montan în România………………………………………………………………..pag. 18

2.1. Potențialul turistic……………………………………………………………………………..pag. 18

2.2. Echipamente turistice………………………………………………………………………..pag. 23

2.3. Cererea turistică………………………………………………………………………………..pag. 28

Capitolul 3 Turismul montan în Piatra Craiului………………………………………………………..pag. 32

3.1. Atracții turistice în Piatra Craiului……………………………………………………….pag. 32

3.2. Echipamente turistice………………………………………………………………………..pag. 36

3.3. Analiza SWOT a turismului în Parcul Național Piatra Craiului……………….pag. 39

Capitolul 4 Propuneri de dezvolatre a turismului în Piatra Craiului…………………………….pag. 42

4.1. Clubul de turism „Muntenia”……………………………………………………………..pag. 42

4.2. Promovarea zonei Piatra Craiului printr-un produs turistic…………………….pag. 45

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..pag. 58

=== Dezvoltarea si promovarea turismului in Piatra Craiului ===

Cuprins:

Introducere

Capitolul 1 Turismul montan. Conținut și tendințe…………………………………………………….pag. 1

1.1. Turismul montan la nivel mondial………………………………………………………..pag. 3

1.2. Modele de amenajare în dezvoltarea turismului montan. Exemplificare: Elveția,

Germania, Austria …………………………………………………………………………pag. 7

1.3. Parcul național – incursiune a turismului montan la nivel mondial…………..pag.12

Capitolul 2 Turismul montan în România………………………………………………………………..pag. 18

2.1. Potențialul turistic……………………………………………………………………………..pag. 18

2.2. Echipamente turistice………………………………………………………………………..pag. 23

2.3. Cererea turistică………………………………………………………………………………..pag. 28

Capitolul 3 Turismul montan în Piatra Craiului………………………………………………………..pag. 32

3.1. Atracții turistice în Piatra Craiului……………………………………………………….pag. 32

3.2. Echipamente turistice………………………………………………………………………..pag. 36

3.3. Analiza SWOT a turismului în Parcul Național Piatra Craiului……………….pag. 39

Capitolul 4 Propuneri de dezvolatre a turismului în Piatra Craiului…………………………….pag. 42

4.1. Clubul de turism „Muntenia”……………………………………………………………..pag. 42

4.2. Promovarea zonei Piatra Craiului printr-un produs turistic…………………….pag. 45

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..pag. 55

Cuvânt de început

Să începi o lucrare importantă și de amploare cum este lucrarea de disertație este foarte greu, mai ales în momentul în care ai mai multe idei și nu stii pe care să o alegi. Lucrarea mea de disertație are pentru început o temă largă: turismul montan. Cum să particularizez eu această temă?

Cum să fac să aduc ceva nou și interesant? Cum găsesc sufletul lucrării? De asta am nevoie ca să pot să scriu, ca să pot să încep să caut material, ca sa pot să întorc muntii…

Am început să mă gândesc așa: pe unde am colindat eu la munte în 2008?

Păi, am fost în munții Ceahlău în Moldova, a fost minunat, sufletul meu a fost încântat de acea ieșire la munte, de zăpada din aprilie, de peisaje, de efortul fizic depus și de amintirile adunate, plus colecția de poze…

Am mai fost la Cetatea Râșnov. Aici a fost o expediție rapidă, cu mult conținut, cu plimbări ca într-un labirint, cu un aer rece și soare blând …îmi amintesc de fântână, de ruine, de muzeu, de ghilotină, de trasul cu arcul…

Foarte mult mi-a plăcut și atunci când am făcut Transfăgărășanul. Oare au fost emoțiile mai mari pentru că a fost pentru prima oară?

Am mai fost în munții Piatra Craiului în Cheile Zărneștilor. Aici am fost și în alte dăți, locul îmi este foarte clar și mă gândesc să scriu despre turismul de aventură deoarece am făcut cățărări pe munte, am făcut rapel, o manevră specifică de alpinism, a fost o experiență … și nu pot să uit cum mi-au înghețat mâinile pe stânci! Aici chiar aș putea să creez un studiu de caz potrivit pentru turismul montan în combinație cu tursimul de aventură. Aceasta a fost și sugestia dnei.prof.univ.dr. Gabriela Stănciulescu într-o scurtă discuție pe culoarul facultății.

Aceste gânduri le aveam până să încep să lucrez la această lucrare de sfârșit de master. Acum, când aproape am terminat, mă bucur de susținerea de care am avut partea din partea dnei.conf.dr. Gabriela Țigu și îmi aduc aminte că în seara când i-am povestit despre cele câteva idei ale mele, am fost pe aceeași lungime de undă, și anume, Piatra Craiului. Aceasta este motivația lucrării de față și vă invit cu drag să parcurgeți următoarele pagini.

CAPITOLUL 1

Turismul montan. Conținut și tendințe

Muntele este un „simbol al spiritualității multor popoare”, tocmai de aceea în acest capitol voi trata conținutul și tendințele turismului montan la nivel mondial, creând corespondențe, legături și influențe între diferite țări.

Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit în variante dintre cele mai felurite: „arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); „activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței de culturi, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); „fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului încojurător, cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și a perfecționării mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Turismul – caracterizat pe scurt – apare ca un fenomen economico-social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața sociatății și, ca atare, influențat de evoluția ei. Adresându-se unor segmente sociale largi și răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul de detașează printr-un înalt dinamism, atât la nivel național, cât și internațional. De asemenea, prin caracterul său de masă și prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații imprtante asupra evoluției economiei și societății, asupra relațiilor inerumane naționale și inernaționale.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul "TURISM" provine din termenul englezesc "TO TOUR" (a călători, a colinda), având deci semnificația de excursie.

Creat în Anglia în secolul al XVIII-lea, desemnand inițial acțiunea de a voiaja în Europa, acest galicism derivă la rândul său din cuvântul francez “TOUR" (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare, drumeție) și a fost preluat treptat de majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de căIătorie care urmăresc cu preponderență un scop de agrement, de recreere. Termenul TOUR derivă din cuvântul grecescTOURNOS și respectiv din cel latin TURNUS, păstrând semnificația de circuit, în sensul de călătorie. Unii experți (belgianul Arthur Haulot, de exemplu) acceptă și ipoteza originii ebraice a cuvântului; În ebraica antică TUR corespundea noțiunii de călătorie, descoperire, recunoaștere, explorare.

Odată cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii și transformarea lui într-o mișcare de masă, muntele s-a impus mai mult în atenția investitorilor și promotorilor acestei forme de turism, tocmai datorită numeroaselor condiții pe care le oferă pentru desfășurarea unei activități economice cu rezultate benefice. Efectele dezvoltării turismului montan în plan economic și social, deși uneori greu de cuantificat, sunt apreciate ca fiind foarte importante.

Desigur, au existat și efecte mai puțin dorite, în plan social mai ales, dar reacția autorităților sau a altor organisme a fost promptă și, odata conștientizate aceste efecte negative, au fost luate măsuri de prevenire sau combatere.

În cazul impactului ecologic al turismului montan se observă ca și tendință clară promovarea unei dezvoltări durabile în zona montană și a intensificării măsurilor de protecție.

Tendințele pe care ofertă turistică montană le-a cunoscut până în prezent au fost permanent corelate cu cele înregistrate în domeniul cererii turistice, ceea ce a constituit esența evoluției continue și în ritmuri înalte a pieței turismului montan și în special a turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă. Diferitele strategii care au fost alese pentru dezvoltarea ofertei turismului montan s-au bazat pe o bună cunoaștere a cererii în evoluția sa, dar și pe condițiile specifice de ordin economic, social și ecologic.

În acest sens, putem spune că cel mai mare impact asupra strategiilor de dezvoltare a ofertei 1-a avut conștientizarea, pe plan internațional, a problemelor legate de dezvoltarea durabilă a turismului, concept care presupune o corelare foarte atentă între dezvoltarea turistică prezentă și de perspective și habitatul natural și uman.

Turismul montan la nivel mondial

Turismul montan pe plan mondial a cunoscut o evoluție în ritmuri înalte dupa cel de-al doilea război mondial, a evidențiat preocupările deosebit de intense ale unor țări de a dezvolta, cu prețul unor investiții imense, o bogată și diversificată ofertă în stațiunile montane, bazată în mare parte pe practicarea sporturilor de iarnă. Eforturile investiționale s-au îndreptat spre acele situri montane care îmbinau un cadru natural propice și o anume atractivitate pentru unele sisteme de valori foarte precise; cu alte cuvinte, stațiunile montane au fost amenajate în acele zone în care se îmbinau perfect condițiile naturale cu cele sociale și economice.

Țările dezvoltate economic dețin și cele mai competitive stațiuni montane și beneficiază de un potențial turistic montan valoros: țările alpine europene (Franța, Elveția, Austria, Italia, Germania), S.U.A. și Canada, țările scandinave, Japonia. O serie de alte țări, cu un nivel economico-social mai scăzut au încercat și ele să pătrundă pe piața turismului montan internațional, dezvoltând o ofertă mai mult sau mai puțin competitivă: Cehia, Slovacia, Polonia, Slovenia, România, Bulgaria, Maroc, Liban, Argentina, Nepal și altele. Astfel că în prezent întâlnim o ofertă montană deosebit de bogată și diferențiată, care poate satisface cerințele unor numeroase segmente de turiști.

Potențialul turistic

Așa cum menționam anterior, cea mai mare concentrare a amenajărilor se observă în următoarele areale sau regiuni:

Munții Alpi (Franța, Austria, Elveția, Italia, Germania, Slovenia);

Munții Carpați (Cehia, Slovacia, Polonia, România);

Munții Scandinaviei (Norvegia, Suedia, Finlanda);

Munții Pirinei (Franța, Spania);

Munții Balcani – Rodopi – Rila (Bulgaria);

Munții Apalachi (estul S.U.A. și Canadei);

Munții Stâncoși (vestul S.U.A.);

Munții Anzi (America de Sud);

Munții Himalaya (Nepal, China);

Muntele Fiji (Japonia) etc.

Europa, prin relieful său montan, se înscrie cu cel mai variat și important potențial turistic, prezentând un interes deosebit atât prin valoarea peisagistică, cât și prin faptul ca oferă largi posibilitați de desfasurare a activităților turistice.

Regiunea montană a Alpilor a fost și este în continuare principala destinație montană a lumii. Dezvoltarea turismului în Alpi a avut loc după cel de-al Doilea Război Mondial, folosindu-se ca suport câteva vechi comune “înfloritoare” (Chamonix, Megeve sau Aix-les-Bains în Franța, Davos și Cras-Montana în Elveția etc.), astăzi stațiuni montane cunoscute în întreaga lume și valorificând judicios valorosul lor capital natural (relief, climă, ape, vegetație ș.a.)

Munții Alpi se împart în Alpii Occidentali și Alpii Orientali. Împărțirea se face pe linia dintre Lacul Constanța și Lacul Como, de-a lungul Rinului. Alpii Occidentali se află în Italia, Franța și Elveția, iar cei Orientali în Austria, Germania, Italia, Liechtenstein, Slovenia și Elveția. Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc (4810 m). În Alpii Orientali, cel mai înalt vârf este Muntele Bernina (4052 m). În Alpi, există în total 128 de vârfuri cu înălțimi care depășesc 4000 m.

Înălțimea mare a Munților Alpi face ca aceștia să beneficieze de zăpezi veșnice și numeroși ghețari, pe care se poate schia aproape tot timpul anului.

Munții Alpi, datorită structurii calcaroase, dețin și numeroase peșteri, care constituie și ele atracții turistice importante. Lângă Salzburg (Austria) se află cea care este socotită cea mai mare pesteră din Europa (Peștera Mamutului, 55km).

Multitudinea văilor transversale sau longitudinale care străbat arcul alpin permit o bună accesibilitate. Acolo unde aceasta a fost însă mai dificilă a intervenit mână omului, rezultând numeroase drumuri de acces (unele situate la mari altitudini) săpate în stâncă sau tuneluri, cel mai mare fund cel care leagă Franța de Italia, pe sub Mont Blanc.

Intervenția omului s-a facut prezentă și prin inființarea unor importante parcuri naționale, mai ales în Franța ("La Vanoise" – cel mai întins). Eforturile de protejare a naturii s-au materializat și prin alte tipuri de zone protejate, care constituie o bogație turistică a Munților Alpi.

Lanțul Carpatic, deși nu atat de semeț ca cel alpin, deține și el un potențial natural valoros. Frumusețea peisajelor – mai domoale și mai umanizate -, bogația fenomenelor carstice (peșteri, chei, defilee), a izvoarelor minerale și termale, rețeaua hidrografică densă, multitudinea pădurilor de foioase și conifere, ca și numeroasele rezervații naturale au permis valorificarea lor turistică mai ales in Munții Tatra și ramura răsăriteană (Carpații Romaniei).Resurse turistice asemănătoare se remarcă și în Munții Balcani (cu peste 2000 de peșteri) și Pirinei.

Zona montană a Europei, cu lanțurile sale cele mai valoroase din punct de vedere turistic, se remarcă, în comparație cu alte zone montane ale lumii, printr-o bogăție cultural-istorică imensă: vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură și artă (palate, castele, muzee renumite etc.), patrimoniu etno-folcloric, care atestă continuitatea și evoluția civilizațiilor umane în aceste locuri. Poate doar Munții Anzi (Chile, Columbia) mai pot stârni un asemenea interes cultural-istoric.

În America de Nord, zona montană este reprezentată de două mari lanțuri: Munții Apalachi (în zona estică, cu altitudinea maximă de 2037 m în sud) și Munții Stâncoși (în zona vestică, cu maximum 6198 m, în Alaska). Muntele cel mai înalt al lanțului Munților Stâncoși este Mount McKinley din Alaska, cu 6.194 m urmat de Mount Logan din Canada cu 5.959 m și Mount Elbert cu 4401 m înălțime. Sunt munți mai sălbatici, puțin populați, dar care adăpostesc o bogată floră și faună, numeroase cascade și canioane (Canionul Colorado – cea mai mare atracție turistică), precum și cele mai mari și mai renumite parcuri naționale din lume. De aceea, oferta acestei zone este axată mai mult pe aceste parcuri naționale – care atrag anual milioane de turiști – decât pe amenajarea de stațiuni turistice. Munții Sierra Madre (Mexic – altitudine max. 5747m) dețin și ei un potențial turistic bogat – multe canioane și cascade, izvoare termale, dar mai ales valoroase mărturii ale civilizațiilor aztece.

America de Sud este străbătută de semețul lanț al Munților Anzii Cordilieri (cu 7000 m în vf. Aconcagua), renumiți prin sălbăticia și inaccesibilitatea lor, prin prezența celui mai mare lac de altitudine (Titicaca – 3820 m, lac navigabil), a numeroase rezervații arheologice care protejează urmele civilizațiilor incașe (în Peru, Cetățile Cuzco – 3400 m altitudine și Machu-Pichu – 3600 m altitudine), precum și a exoticelor parcuri naționale. Munții Anzi sunt cel mai lung lanț muntos din lume. Ei se întind de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud prin Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina și Chile. Muntele cel mai înalt din lanțul Anzilor Cordilieri este Aconcagua cu 6.962 m înălțime și este situat în Argentina.

Asia se remarcă prin cel mai înalt lanț muntos al lumii – Munții Himalaya (cu vf. Everest -8848 m sau Chomolungma cum este denumit de băștinași și vf. K2 – 8610 m), un paradis al alpiniștilor și al celor pasionați de cultura și spiritualitatea budistă.

Relieful din Asia este foarte înalt cu înalțimea medie de 960 m. În centrul Asiei sunt lanțuri muntoase foarte înalte dintre care amintim munții Himalaya, munții Karakorum și munții Caucaz în vestul extrem al Asiei (în Turcia).

lată așadar că, odată cu marea varietate a atracțiilor turistice ale zonei montane, se remarcă și o netă diferențiere a acestora pe regiuni ale lumii, datorită particularităților geomorfologice, condițiilor de climă, dar și evoluției civilizațiilor care au populat regiunile respective. Deși fiecare masiv îsi are frumusețea sa, percepută într-un anume fel de către oamenii locurilor, putem spune totuși că Europa deține cel mai bogat potențial montan, cu largi și variate posibilități de valorificare turistică.

Modele de amenajare în dezvoltarea turismului montan. Exemplificare: Austria, Elveția, Germania

În general, s-au conturat unele tipuri de amenajări (sau localizări) pe care literatura de specialitate le clasifică astfel:

► în funcție de gradul de concentrate a dotărilor:

localizări sub forma punctelor izolate (centre de recepție turistică de mici dimensiuni), distribuite în jurul masivului, în interiorul acestuia sau de-a lungul văilor;

localizări sub forma stațiunilor (concentrate) cu funcționalitate complexă, destinate unui număr mare de turiști.

► în funcție de amplasarea echipamentelor față de masiv:

localizare periferă, respectiv la marginea masivelor montane și în vecinătatea unor localități;

localizare liniară, care urmează culoarele naturale de pătrundere în masiv, creându-se stațiuni cu axe rutiere;

localizare terminală, în zone înalte sau adânci, dincolo de limita așezărilor umane (în zonele alpine).

Această tipologie a amenajărilor are însa un mare grad de generalitate. În practica amenajărilor turistice s-au dezvoltat mai multe modele care oferă numeroase elemente de referință și care constituie exemple pentru țările pătrunse mai recent pe piața turismului montan, printre acestea aflându-se și România. lată de ce considerăm necesară o prezentare a evoluției concepției de amenajare și a strategiilor de dezvoltare a turismului montan în câteva țări cu experiență.

Am ales pentru exemplificare țări ca Austria, Elveția și Germania deoarece aici, la vecinii noștri europeni, există din plin experiență în ceea ce privește turismul montan și avem ce învăța. Rațiunea există prin nevoia cunoașterii, mai ales în sferele decizionale, a modului în care alte țări au asigurat o evoluție crescătoare în regiunile de munte proprii.

AUSTRIA

Pentru Austria nu a fost necesară o Lege a Muntelui specială, țara fiind majoritar montană. Munții reprezintă 73,4% din teritoriu (Anexa nr.1), cu 49, 8% din populația țării (Anexa nr.2). Landurile federale (9) dețin o importantă autonomie. Politicile montane fac parte din politicile regionale și naționale. Nivelul de dezvoltare este remarcabil în zona de munte – prin priorizarea agriculturii-silviculturii-turismului, montane, pe bază tradițională. Austria poate fi considerată ca lider european, montan. Cadastrul exploatațiilor montane (1950) a fost util pentru gestionarea primelor și plăților compensatorii.S-a pus accent pe: modernizarea exploatațiilor agro-zootehnice montane; educație profesională adaptată; dezvoltarea intensă a agroturismului; pluriactivitate –evitarea exodului tineretului rural-montan; infrastructuri.Conceptele strategice actuale: măsuri durabile cu recunoașterea serviciilor ecologice și culturale aduse de populația agro-rurală montană. Legislația austriacă este, în general, adaptată muntelui. În Austria s-a dezvoltat un turism montan rural, plecând de la nodurile vechi populate. Modelul de amenajare de referință este cunoscut sub numele de modelul Tirolului austriac, având drept trăsătură dominantă dezvoltarea progresiva si controlata local. Aceasta conceptie de amenajare, care a constituit un model pentru dezvoltarea stațiunilor franceze din generajia a patra, poate fi definită prin următoarele caracteristici:

un context instituțional și politic pe descentralizarea responsabilităților șo acordarea landurilor, comunelor și sindicatelor de inițiativă a unor mari autonomii de intervenție și control;

o dezvoltare turistică continuă și relativ echilibrată ) două treimi din totalul înnoptărilor se înregistrează vara, o treime iarna), grație aproprierii unor regiuni urbane puternic emițătoare (95% din turiștii cazați aici sunt străini, din care 70% germani);

o foarte largă distribuție a activității turistice, cu excepția cârtova stațiuni (San Anton, Kitzbühel) într-o multitudine de centre de primire de talie mică și mijlocie; alături de hotelăria clasică, ponderi importante dețin pensiunile familiale și cazarea la cetățeni, în timp ce alte forme de cazare (campinguri, sate de vacanță) nu au fost încurajate (reședințele secundare au, și ele, o pondere foarte mică, datorită politicii de limitare a acestor construcții);

o remarcabilă difuziune socială a beneficiilor turistice: venituri crescute (pe seama cazării particulare) pentru marea majoritate a locuitorilor, limitarea locurilor de muncă pentru populația extra-regională, menținerea și chiar progresul demografic, conservarea funcțiilor agricole și pastorale ale habitatului tradițional;

o deosebită atenție pentru prezervarea mediului natural și cultural, fără creația artificială întâlnită în alte tări, promovându-se peisajul natural și uman nealterat, tradițional.

Aceste particularități ale concepției de amenajare turistică a Tirolului au determinat specialiștii să considere această zonă drept model de dezvoltare a turismului verde ("tourisme doux" sau "soft tourisme"). Ca și în deceniile trecute, strategiile de dezvoltare actuale nu au în vedere o creștere rnasivă a capacității de cazare, ci o creștere a calității prestațiilor turistice, inclusiv a calității mediului înconjurator.

În Austria sunt valorificați sute de kilometri de pârtii din fiecare regiune montană și s-au realizat investitii de milioane de euro. "Am realizat investitii de circa 71 de milioane de euro pe parcursul sezonului de iarna 2008/2009 pentru instalatiile de urcare, asigurarea zapezii si serviciile oferite in Salzburg. In plus, aproape 80% dintre partii pot fi acoperite cu zapada artificiala daca este cazul", a spus Gerhard Leskovar, marketing manager pe Europa Centrala si de Est, Asia si Orientul Mijlociu al Salzburg State Board of Tourism. (știre din data de 9.12.2008)

ELVEȚIA

Este o țară eminamente montană (90,7%), situată între primele țări din lume în ceea ce privește dotările pentru sporturi de iarnă și sosirile anuale de schiori. A servit ca model – prin îmbinarea agriculturii/zootehniei – cu micile industrii și turismul. Sistemul central-descentralizat permite legislație cantonală – care exprimă specificitatea montană. Strategia și politica față de munte – sunt axate pe dreptul populației montane la o dezvoltare economică adecvată, armonizată cu protejarea naturii. Două mari asociații neguvernamentale SAB (1943) și „Ajutorul elvețian pentru montagnarzi” (1952) aplică politicile montane.

Cadrul juridic și politici pentru zonele de munte – Funcționează mai multe legi federale (alocări familiale (1952), cazarea în zona de munte (1972), investiții (1997); agricultura montană (1988), precum și legi cantonale; Sunt create fonduri speciale pentru investiții montane. Țara fiind muntoasă nu a fost necesară o Lege a Muntelui.

În prezent, în Elveția se pune accentul pe creșterea rentabilității și calității serviciilor turistice prestate în stațiunile montane. În același timp se urmărește menținerea integrității peisajului și a caracteristicilor de bază ale zonei, respectarea intereselor populației rezidente din zonele turistice. Turismul este considerat un bun comun, iar statului îi revine misiunea de a stabili obiectivele, prioritățile și strategiile corespunzătoare pentru această ramură.

Astfel, principalele coordonate practice ale planificării și dezvoltării turismului montan în Elveția vizează:

realizarea fundamentelor politicii turistice pe termen lung, prin abandonarea politicilor fragmentare și implementarea de politici care vizează obiective bine definite, ca și prin conceperea de proiecte ample care să integreze entități regionale și locale;

coordonarea constantă a problemelor privind planificarea dezvoltării turistice, prin asigurarea concepțiilor regionale și locale cu concepția turistică națională și folosirea ca instrumente de coordonare a subvențiilor, concesiunilor si autorizațiilor de stat;

colaborarea dintre asociațiile și întreprinderile turistice și populația rezidentă;

opțiune clară pentru acele investiții care asigură ameliorarea calității echipamentelor, respectându-se avantajele geografice și economice, cu implicații asupra costurilor, sociale și ecologice;

limitarea echipamentelor turistice în regiunile care beneficiază de condiții de dezvoltare optime, urmărindu-se realizarea investițiilor în turism numai dacă acestea avantajează dezvoltarea de ansamblu a regiunii și impunerea unei limite creșterii turistice;

creșterea gradului de ocupare a echipamentelor de cazare existente, prin eșalonarea vacanțelor și instituirea unor noi forme de comercializare a locurilor de cazare (multiproprietatea, time-sharing-ul);

GERMANIA

Cu o populație montană de 8.254.000 locuitori, Germania deține locul al 3-lea în Europa. Deși nu a adoptat o lege a muntelui, legislația federală și puterea landurilor a creat mai multe sisteme de ajutor pentru dezvoltarea regiunilor de munte. Ajutorul compensatoriu și susținerea metodelor de producție compatibile cu mediul (CE) au constituit o bază de lucru. Încă din 1970 Programul Grünland (Bayern) a început o politică de conservare a pajiștilor montane – prin care s-a împiedicat migrația populației montane și s-au creat asociații. Programul pentru țăranii de la munte este un exemplu de succes. Statul și Landul oferă zonei montane un ajutor comun pentru investiții individuale, diversificarea veniturilor gospodăriilor montane, turismul rural. Obiectivele strategice includ menținerea și sporirea sistemului de sprijin pentru agricultura montană a subvențiilor pentru investiții, un sistem de prime prin plăți directe pentru evitarea distrugerii creșterii animalelor. Germania a realizat primul exemplu de dezvoltare durabilă montană, prin îmbinarea primelor de sprijin – europene, naționale și regionale, cu un rol activ în Cadrul Convenției Alpine.

Cu toate că Germania reprezintă principala piață emițătoare de turiști-schiori pentru țările alpine europene, ea și-a dezvoltat și o ofertă proprie în turismul montan și practicarea sporturilor de iarnă. Stațiunile din arcul alpin – Garmish-Partenkirchen, Oberstdorf, Berchtesgaden, Oberjocft, Mittenwald – și altele au fost create inițial pentru turismul estival, dar adaptate ulterior și ca oferte pentru turismul de iarnă.

Strategiile mai recente de amenajare montană au vizat zona montană de altitudine mai redusă decât Munții Alpi, situată în partea central-sud-estică a Germaniei ("Mittelgebirge"), unde au fost dezvoltate mici centre turistice în localitățile existente, pe modelul Tirolului austriac. Amenajarea domeniului schiabil este mai modestă (rareori depășindu-se altitudinea de 1000 m), iar hotelăria tradițională lasă locul pensiunilor familiale, cazării la cetățeni sau reședințelor secundare.

Implicarea autorităților publice în planificarea și dezvoltarea turismului este, în Germania, deosebit de prezentă. În funcție de amploarea proiectelor de amenajare turistică, elaborarea acestora se situează la nivelul comunităților locale, al landurilor sau al guvernului federal. Există însă o permanentă consultare a factorilor implicați și o bună corelare a strategiilor la toate nivelurile. Astfel, obiectivele planificării și dezvoltării turismului montan în Germania, susținute de autoritățile publice, sunt:

crearea de echipamente turistice care să răspundă cerințelot turismului de masă (intern);

dezvoltarea turismului rural în zonele montane medii pentru ameliorarea structurii socio-economice;

promovarea turismului de sfârșit de săptamână, prin crearea, dezvoltarea și întreținerea unor echipamente turistice specifice, dar și prin susținerea construirii de reședințe secundare în zona montană;

susținerea prioritară a obiectivelor de protecție ecologică a zonelor turistice montane, inclusiv în detrimentul obiectivelor de natură economică.

Decalajele de dezvoltare între Vest și Est-ul montan, sunt foarte mari. Vestul a consolidat o jumătate de secol exploatația familială privată – în timp ce în Est aceasta a fost supusă destructurării. Țările estice pot prelua, selectiv, metodele Vest-Europene, fără a mai traversa experiențe costisitoare. O prea mare viteză pentru reducerea decalajelor poate deveni riscantă. Comisia Europeană și statele cu munți ar trebui să aibă în vedere în Est capacitatea de asimilare a noului, mai ales de către grupele de producători agricoli montani, la impunerea unor norme.

Mari diferențieri sunt de constatat în mentalitatea populațiilor montane. În Vest religia catolică, mai pragmatică, a avut o mare influență, diferit de cea ortodoxă (în Est) – gândirea unde a fost modelată mai accentuat în sensul unei fatalități ce nu o pot influența. Nivelul dezvoltării economice reprezintă o altă componentă de diferențiere intermontană. Avansul țărilor Vest-europene este vizibil față de Est unde o stare mai favorabilă o găsim totuși în domeniul pădurilor și biodiversității. Austria deține probabil cel mai reușit sistem de amenajare și dezvoltare montană. Țările care au reușit să-și mobilizeze și capacitatea politică au înregistrat cele mai convingătoare progrese (Italia, Elveția, Austria), aspect greoi în Est – inclusiv România.

Fără o strategie adecvată zonelor montane din Europa Centrală și de Est, în cooperare cu UE, se riscă o mare amenințare la adresa coeziunii europene.

1.3. Parcul național – incursiune a turismului montan

la nivel mondial

Un parc național se referă la un teritoriu delimitat clar unde se respectă anumite reguli impuse cu scopul de a proteja mediul natural în fața activității omului. Alte forme de protecție a naturii asemănătoare se regăsesc în cadrul parcurilor naturale și a rezervațiilor naturale.

Parcul național a fost definit de către U.I.C.N. (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) ca "un areal relativ întins, (1) unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea și ocuparea umană, unde speciile de plante și animale, aspectele geomorfologice și habitatele sunt de un interes științific, educativ și recreativ deosebit, sau care deține un peisaj natural de o mare frumusețe; (2) unde autoritatea cea mai competentă a țării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai curând posibilă a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal, de întărire efectivă a respectului față de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; (3) unde vizitatorilor le este permisă intrarea în condiții speciale pentru scopuri de cercetare, educative, culturale și recreative".

Parcurile naționale au un rol deosebit în promovarea turismului îl. De fapt, se apreciază că, pe lângă funcția științifică, de conservare a resurselor naturale, parcurile naționale au și o importantă funcție turistică, de satisfacere a necesităților culturale, de odihnă și recreere ale oamenilor.

Constituite să raspundă acestor doua funcții fundamentale, parcurile naționale au fost amenajate pornind de la împarțirea teritoriului acestora în trei zone dupa o schemă radiocentrică, astfel: „rezervația integrală” sau zona sălbatică, constituită în interiorl parcului, acolo unde este necesară protejarea la maximum a florei și faunei (pot fi create chiar mai multe rezervații integrate în cadrul unui parc); această zonă este supusă unui regim restrictiv activității umane, fiind deschisă doar cercetării științifice;

„parcul propriu-zis” sau zona „tampon”, cu o suprafață întinsă, înconjurând rezervația întreagă și asigurându-i protecția; în acest spațiu, deși se mențin obiectivele de protejare a mediului, este permisă desfășurarea unor activități umane – agricole, pastorale, forestiere, turistice – dar în condiții strict reglementate;

"zona periferică" sau "preparcul", oferind, de asemenea, un mediu natural protejat, care comportă organizarea diferitelor activității umane, permite localizarea echipamentelor turistice și care asigură recepția fluxurilor turistice și distribuirea lor controlată în interiorul parcului.

Pornind de la rolul complex pe care îl au parcurile naționale, de la funcțiile pe care le îndeplinesc – o funcție științifică, de conservare a resurselor și una turistică, de satisfacere a nevoilor de odihnă, recreere și cunoaștere ale oamenilor -, în lume se remarcă o creștere importantă a suprafețelor protejate și numărului parcurilor și rezervațiilor. Pe lista Națiunilor Unite figurează circa 2600 areale protejate, cu o suprafață de aprox. 4 mil. kmp., distribuite în 124 de țări.

În zona montană, considerată în general un teritoriu mai sensibil care trebuie protejat și conservat, au fost create în lume numeroase parcuri naționale. Cele mai întinse și mai vizitate se regăsesc în America de Nord, cu rol preponderant recreativ, dar se întalnesc în mare numar și în Europa, America de Sud, Asia, Australia și Africa.

Cele mai bine amenajate și frecventate parcuri naționale din lume sunt: Yellowstone, Navajoland, Grand Canyon în S.U.A.; Kruger, Gemsbok în R. Africa de Sud; Kafu în Zambia; Serengeti în Tanzania; Amboseli în Kenia; Salonga Kabuzi Benga în Zair; Nikob Koba în Senegal; La Vanoise, Cevennes în Franța; Tatra Inalta (Tanop) în Slovacia; Plitvice în Croația. În unele parcuri americane (0,5 – 2 milioane ha) se înregistrează până la 3 milioane de turiști anual (Yellowstone, Yosemite, Navajoland, Grand Canyon).

În Europa, prima rezervație naturală a fost creată în Franța, unde Napoleon al III-lea, la insistențele pictorilor de la Școala de la Barbizon, declară la 14 august 1861, printr-un edict, pădurea Fontanbleu, rezervație naturală.

Primul parc național din lume a fost creat în 1872 în S.U.A., ca "loc de destindere în folosul și spre bucuria poporului"; este vorba de Parcul Național Yellowstone, ce se întinde pe aproape 900.000 ha în Munții Stâncoși. În zonele montane din S.U.A. întâlnim și alte parcuri naționale renumite, cum ar fi Grand Canyon (Colorado – 4856 km2), Yosemite (California), Glacier (Montana – 4100 krd2, ce se întinde și pe teritoriul Canadei), Grand Smoky Mountain (Tenesee și California de Nord), Hawaii Volcanoes (insula Hawaii), Mammath Cave (Kentuky), Rocky Mountain (Colorado), Sequoia Kings Canyon (California) și multe altele.

China plănuiește să construiască un parc național mai mare decât Yellowstone, din Statele Unite, primul din lume la ora actuală. Parcul ar urma să se afle în nordul regiunii Xinjiang. Parcul geologic Kanas va fi extins pe o suprafață de 10 ori mai mare decât în present, ajungând la 10.000 de kilometri pătrați, în următorii ani. Parcul va încorpora suprafețele verzi și amenajările turistice din împrejurimi, anunță Reuters, citând agenția Xinhua. Yellowstone, care adăpostește celebrul gheizer, se întinde pe o suprafață de 9.000 de kmp. Parcul Kanas, aflat într-o zonă muntoasă care mărginește Mongolia, Rusia și Kazakhstan, adăpostește Lacul Kanas – cel mai adânc lac din China.

Începând cu 1960 un lider în creerea și protejarea parcurilor naționale și rezervațiilor a fost World Wide Fund For Nature, cunoscută și ca World Wildlife Fund (W. W. F). Una dintre realizările majore ale acestei fundații a fost în 1973 când a ajutat guvernul indian să organizeze proiectul TIGRUL, un program pentru protejarea tigrilor în habitatul lor natural. Tigrii erau transportați în Asia pe piața neagră pentru organele lor folosite în medicina populară dar și din cauza defrișărilor s-a redus foarte mult habitatul acestora.

Parcul Național Daisetsuzan din Asia este interesant pentru că aici focul și apa se ciocnesc. Doi vulcani masivi țintuiesc parcul național în centrul celei mai nordice insule a Japoniei, Hokkaido, iar vârfurile lor aburinde coboară în pante. Daisetsuzan înseamna "marele munte de zăpada".

Există foarte multe parcuri naționale și rezervații în toată lumea, însă pe teritoriul Statelor Unite sunt cele mai multe.

S.U.A. numară astăzi circa 50 parcuri naționale pe teritoriul său, ocupând o suprafață de circa 12,15 mil. ha.

Canada numără și ea multe parcuri naționale care acoperă circa 1,3% din teritoriul său. În zona Munților Stâncoși sunt adăpostite șapte parcuri naționale, cele mai vizitate fiind Mount – Revelstoke (creat în 1914, cu 26.300 ha), Glacier (din 1886, cu o suprafață de 134.900 ha), Yoho (1886,131.300 ha), Kootenay (1920, 140.600 ha), Jasper (1907, peste 1 mil. ha). Acestea includ numeroase locuri, peisaje sălbatice, ghețari, gheizere, specii animale și vegetale ocrotite, precum și mici așezări umane.

În Franța, cele mai renumite parcuri naționale au fost create în Munții Alpi, adăpostind importante resurse turistice, între care și un vast domeniu schiabil amenajat. Astfel, sunt cunoscute parcurile naționale La Vanoise în masivul alpin cu același nume (53 mii ha), Des Ecrins în zona sud-vestică a Alpilor francezi, Vercors în sud-estul Alpilor (135 mii ha), precum și Cevennes (328 mii ha în munții Cevennes).

Tot în munții Alpi întâlnim Parcurile Naționale Engadine și Grisons (Elveția), Abruzzo și Gran Paradise (Italia), Hohe Tauern și Gams Wildalpen (Austria) și altele. În Munții Pirinei a fost creat Parcul Național al Pirineilor Centrali (Franța), iar pe teritoriul Cehiei, Parcul Național Tatra este unul din cele mai cunoscute în Europa. Croația, Finlanda, Bulgaria și România se numără și ele printre țările care au luat măsuri de protejare a naturii în zonele montane prin crearea de parcuri naționale.

Ca urmare a propunerii guvernelor elvețian, italian și francez de a crea un parc național cu vocație internațională în jurul masivului Mont-Blanc, responsabilitățile din cele trei văi vizate (Valais, Val d'Aoste si Pays du Mont-Blanc) au propus o experiență originală: crearea unui spațiu natural transfrontalier. În acest proiect aflat în curs de desfășurare, protecția patrimoniului natural este prioritară, dar se au în vedere și măsuri concentrate de valorificare în baza dreptului local la inițiativă. Gestiunea acestui spațiu este conferită populațiilor locale, pe baza principiului "autodezvoltării".

În România există 586 obiective și arii protejate (4,8 % din teritoriul țării), foarte multe situate în zona montană. Dintre acestea, un interes aparte îl dețin parcurile naționale, care sunt toate în zona montană și sunt prezentate în anexa nr.3.; acestora li se adaugă alte două "foste" parcuri naționale, declarate în prezent rezervații ale biosferei (Retezat și Rodna).

Ca studiu de caz al acestei lucrări am ales parcul național Piatra Craiului. În anul 1990 Piatra Craiului este declarat parc național prin Ordinul 7 al Ministerului Agriculturii de la acea vreme, alături de alte 12 parcuri din România.

Parcul Național Piatra Craiului a primit în data de 25 mai 2007 Diploma Europeana pentru Arii Protejate. Distincția, oferită de Consiliul Europei, plasează parcul sub patronajul instituției europene. În România, numai Rezervația Biosferei Delta Dunării a mai primit o astfel de diplomă.

„Această distincție europeană recunoaște nu doar calitatea unui anumit sit, ci si eficiența sistemului de protecție și managementului aplicat. Totodată, obligă autoritățile locale pentru continuarea unui management performat al parcului, atât în protejarea zonei, cât și în promovarea acesteia. Este o diplomă rară care a mai fost acordată la 68 de locuri din Europa în ultimii 30 de ani”, a spus Robert Palmer, directorul Direcției de Cultură, Patrimoniu Cultural și Natural a Consiliului Europei, după înmânarea diplomei.

Aceasta este acordata pentru o perioadă de cinci ani, timp în care un expert desemnat de Consiliul Europei va monitoriza permanent situația la fața locului.

În aceste spații protejate, una din măsurile cele mai radicale și mai eficiente a fost interzicerea practicilor considerate nocive. De la o țară la alta însă, lista acestor practici diferă. Cel mai adesea au fost luate măsuri de interzicere sau limitare a traficului rutier sau a survolului aerian; culesul fructelor de pădure și al ciupercilor, vânătoarea și pescuitul au fost uneori interzise, alteori reglementate strict, permițând populațiilor locale continuarea acestor activități. Pentru reducerea efectelor unei circulații turistice intense, căile de acces cele mai utilizate au fost uneori împietruite (Elveția, Japonia), alteori acoperite cu grile de metal (Australia) sau cu plăci de lemn (Yellowstone – S.U.A.). De asemenea, s-a încercat o asemenea orientare a vizitatorilor, încât să se asigure o dispersie uniformă a fluxurilor și să se evite supraaglomerările. În cele mai multe parcuri naționale, au fost delimitate unele zone ca rezervații științifice, fiind închise circuitelor turistice.

Deși putem vorbi despre o experiență de peste 120 de ani în amenajarea și dezvoltarea parcurilor naționale, există încă unele probleme care nu și-au găsit rezolvarea, din rațiuni diferite. În primul rând, atât în plan teoretic cât și în practică, nu s-a reușit să se ajungă la un consens universal în definirea capacitații de primire turistică a unui sit; această capacitate trebuie particularizată în fiecare caz în parte, iar aprecierea circulației turistice "optime" rămâne foarte subiectivă. S-a constatat că pot exista efecte negative în plan ecologic chiar și în cazul unei circulații turistice reduse, iar acestea sunt cu atât mai grave cu cât nu iau o turnură spectaculoasă.

În al doilea rând, politicile de dezvoltare turistică au fost uneori prioritare față de demersul ecologic, ajungându-se la numeroase compromisuri care, din fericire, au avut efecte doar în zonele periferice (Cehia, Italia, Franța).

În sfârșit, varietatea situațiilor întâlnite în lume ține și de diversitatea instrumentelor de reglementare folosite dar și de multitudinea valorilor atașate ideii de natură. În Elveția și Austria, de exemplu, țări în care se cunoaște atașamentul fața de munte, regiunile alpine supuse unor măsuri aspre de protecție sunt relativ rare. Chiar dacă există o intensitate deosebită a amenajărilor și circulației turistice în aceste țări, acestea au fost mai bine controlate decât în alte părți, iar politicile de protejare a mediului nu au lipsit de la nici un nivel, respectiv de la ansamblul zonei montane și până la operatorii de turism. În S.U.A. în schimb, chiar dacă cercetarea tehnicilor destinate să minimizeze efectele ecologice ale circulației turistice a fost mai precoce decât oriunde în lume, din anumite rațiuni politice (aspecte democratice, liberale etc.) a fost mai dificilă limitarea accesului în parcurile naționale.

Întreaga problematică prezentată, incluzând experiențe bune sau mai puțin bune ale diferitelor țări, sugerează de fapt interesul deosebit al guvernelor, organismelor naționale și internaționale, agenților economici în dezvoltarea turismului montan și în armonizarea acestuia cu mediul înconjurător, fiind conștienți de toate implicațiile acestuia în plan economic, socio-cultural și ecologic. Mai mult, este demonstrată necesitatea abordării complexe a dezvoltării turismului montan, ținând cont de toate aceste implicații. Din această experiență pe plan internațional, țara noastră se poate inspira, având în vedere că și în România muntele reprezintă mai mult decat o atracție naturală – el este și un simbol al formării și evoluției poporului român în acest spațiu – iar turismul montan are încă multe rezerve de dezvoltare.

CAPITOLUL 2

Turismul montan în România

Zona montană în general se concentrează printr-o mare concentrare de resurse turistice. Relieful, ca suport al tuturor componentelor mediului geografic, reprezintă în același timp și suportul activitășilor turistice; de aceea, ele este considerat principala componentă a potențialului turistic al unei zone. Iar acest lucru este cu atât mai evident în zona montană.

Dezvoltarea turismului montan presupune existența unui potențial turistic care, prin atractivitatea sa, să aibă menirea să incite și să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocație turistică în circuitele turistice interne și interaționale și care să permită accesul turiștilor prin amenajări corespunzătoare.

În literatura de profil, noțiunea de potențial turistic este redată și prin expresiile de „fond turistic” și „patrimoniu turistic”, însă potențiaul turistic are un sens mai larg, el incluzând și dotările tehnico-edilitare, serviciile turistice și structura tehnică generală.

2.1. Potențialul turistic în România

Turismul montan poate avea o imagine completă daca vom analiza atât potențialul turistic natural, cât și potențialul turistic antropic. Și exact acest lucru se va întâmpla în acest subcapitol.

Potențialul turistic al unei țări, zone, stațiuni etc. ar putea fi definit astfel: totalitatea valorilor naturale și valorilor economice, culturale, ș.a., care, în urma unor activități umane, pot deveni obiective de atracție turistică. Prin urmare, este vorba de acele valori a căror punere în funcțiune în scopuri turistice necesită lucrări de amenajare și echipare, investiții de capital și un volum considerabil de cheltuieli de muncă umană.

Potențialul turistic natural

Dacă vorbim de turism montan în Romania înseamnă că vorbim de Munții Carpați.

Relieful montan, care include lanțul carpatic, desfășurat la altitudini de la câteva sute de metri la 2 544 m, are o altitudine medie de 950 m, un grad de fragmentare mare, impus de multitudinea depresiunilor, a văilor adânci și a păsurilor joase, situație care a favorizat atât desfășurarea așezărilor, cât și o intensă circulație a oamenilor.

Carpații Orientali reprezintă cea mai extinsă grupă a Carpaților Românești, cu o suprafață de 34 500 km2 (peste 50% din lanțul carpatic românesc) și cu o lățime cuprinsă între peste 150 km, în nord, și 80 km, în sectorul de la Curbură. Se divid în grupa nordică, grupa centrală și grupa sudică (Carpatii de Curbură), care la rândul lor sunt divizate în masive, depresiuni etc. Structura geologică și relieful sunt dispuse în fâșii paralele care se succed de la vest la est.

Partea centrală, o fâșie alcătuită din șisturi cristaline și din roci sedimentare mezozoice, este cea mai veche. Prezintă un relief masiv, cu cele mai mari înălțimi în Munții Rodnei (Vf. Pietrosu, 2 303 m) și în Munții Maramureșului. Relieful înalt cu altitudini de peste l 900 de metri a fost modelat de ghețari în cuaternar, cele^mai numeroase circuri și văi glaciare fiind situate în Munții Rodnei. în partea de vest este localizat lanțul vulcanic Oas-Gutâi-Căliman-Harghita. Acest lanț include sau mărginește depresiuni tectonice sau tectonice și de baraj vulcanic, având numeroase așezări. Munții situați pe latura estică sunt alcătuiți din roci sedimentare (fliș paleogen și cretacic). în zona centrală cristalino-mezozoică se găsesc zăcăminte de cupru, plumb, zinc și mineralizații mangano-feroase, iar în lanțul vulcanic sunt localizate zăcăminte de aur, sulf și numeroase izvoare minerale.

Climatul este etajat în funcție de altitudine, în etajul alpin se înregistrează temperaturi medii anuale în jur de 0° C, perioade de îngheț de 7-8 luni pe an și precipitații de l 200-1400 mm/an (Munții Rodnei și Munții Maramureșului). Spre sud, în Carpatii de la Curbură, precipitațiile scad sub 1000 mm/an. De asemenea, ele sunt mai abundente pe fațada vestică, expusă maselor de aer umed oceanic, în comparație cu fațada estică, expusă influențelor continentale, în depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatură.

Râurile au debite mari și un regim torențial, mai ales pe latura de est, în bazinele hidrografice Moldova, Bistrița, Trotuș, Oituz și Buzău.

Mureșul si Oltul au cursuri longitudinale, dar în sensuri contrare, în depresiunile Giurgeu și Ciuc, unde uneori produc și inundații.

În Carpatii Orientali se găsesc cele mai extinse păduri de pe teritoriul României, pădurile de molid și cele de amestec, de brad și fag, ocupând 40% din patrimoniul forestier al României. Pădurile de conifere au o extindere mai largă pe latura estică a munților, pe când cele de fag predomină spre contactul cu Depresiunea colinară a Transilvaniei, î depresiunile Ciuc, Domelor, Gherghieni se găsesc turbării.

Vechimea locuirii în acești munți este atestată de vestigii aparținând culturilor paleolitice din Depresiunea Oaș, de la Râșnov, Sita Buzăului etc. Mult mai numeroase sunt urmele unor așezări neolitice și din epoca bronzului. Existența davelor la Piatra Neamț (Petrodava), Râșnov (Cumidava) și Covasna pune în evidență continuitatea locuirii în Evul Mediu, populația era organizată în uniuni de obști și țări (Țari Bârsei, Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Năsăudului etc.).

Populația este concentrată cu precădere pe văi și în depresiuni, cele mai mari densități fiind înregistrate în depresiunile Brașov, Dornela și Maramureș, în Carpații Orientali se găsesc 30 de orașe și numeroase așezări rurale mici cu activități legate de industria lemnului, minerit și de resurse balneoclimaterice. Cele peste l 000 de sate sunt specializate în creșterea animalelor, activități forestiere și minerit. Cel mai mare centru urban este Brașovul, care este și un puternic centru industrial, cultural și turistic.

În depresiuni și în culoarele de vale se cultivă cereale și plante tehnice și se practică creșterea intensivă a animalelor.

Potențialul turistic al Carpaților Orientali este însemnat și de o mare diversitate: relieful, peisajul puțin transformat de activitățile umane, fondul cinegetic, mănăstirile din Bucovina, izvoarele minerale. Cele mai cunoscute stațiuni balneoclimaterice sunt: Vatra Dornei, Slănic Moldova, Băile Tușnad, iar stațiuni montane: Predeal si Poiana Brașov.

Carpații Meridionali dețin o suprafață de 14 040 km2 (21% din spațiul montan din România) și se extind pe o lungime de 250 km, în direcția est-vest, între Valea Prahovei și culoarul tectonic Timiș-Cerna. Se divid în grupele Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat, care cuprind masive și unele depresiuni. S-au format în orogeneza alpină (cretacic mediu și superior) și sunt alcătuiți din șisturi cristaline și din roci sedimentare mezozoice.

Este ramura cea mai impunătoare a Carpaților Românești, cu masive înalte atingând altitudini de peste 2 500 m și diferente de nivel mari față de depresiunile și de regiunile înconjurătoare, în Carpații Meridionali se întâlnesc suprafețe de nivelare întinse și etajate (Borăscu, Râu Șes, Gornovița) și relief glaciar cuaternar cu creste spectaculoase, circuri și văi glaciare. Ghețarii au fost de tip pirenian și alpin. Văile glaciare ajung pe versanții nordici la lungimi de 6-8 km.

Relieful carstic dezvoltat pe calcare și conglomerate calcaroase este caracterizat printr-o mare diversitate. Carpații Meridionali sunt fragmentați de văi transversale si de culoare tectonice în masive bine individualizate, care constituie noduri orografice impunătoare. Principala resursă de subsol este cărbunele, în depresiunea Petroșani, în prima parte a neozoicului, s-au acumulat 25 de strate de huilă. La Schela se exploatează antracit, iar în Munții Șureanu minereuri de mangan.

Climatul caracteristic este cel montan, etajat, cu temperaturi medii anuale de -2° C pe vârfurile cele mai înalte și 2-3° C spre poale. Cantitățile anuale de precipitații de l 200-1 400 mm/an cad în cea mai mare parte sub formă de zăpadă.

Râurile au un însemnat potențial hidroenergetic valorificat prin amenajarea unor lacuri de acumulare pe Argeș (Vidraru), Lotru (Vidra), Sebeș, Sadu, Râul Mare etc.

În etajele alpin și subalpin, care au cea mai largă extindere din Car-pații Românești, sunt localizate 155 de lacuri glaciare, între care cel mai adânc este Zănoaga, iar cel mai extins este Bucura.

Pădurile de conifere și cele de foioase, dezvoltate pe soluri brune podzolice și brune acide, sunt etajate, extinzându-se între 800 și 1800 m, și au o distribuție diferențiată. Pe versanții nordici, pădurile de molid au o extindere mai largă, în timp ce versanții sudici sunt acoperiți în mare parte de pădurile de amestec. Pajiștile alpine și subalpine și pășunile de munte permit desfășurarea celui mai intens păstorit din România.

În Carpații Meridionali există mai multe parcuri naționale: Retezat (18 047 ha), cel mai vechi din țară, înființat în 1935, Cozia (17100 ha), Piatra Craiului (14 800 ha), Bucegi (32 663 ha), precum și numeroase rezervații naturale.

Populația este concentrată, în cea mai mare parte, în depresiunile Petroșani, Hațeg și Loviștea și în lungul culoarelor de vale. Așezările rurale au funcții agro-industriale și de creștere a animalelor, unele fiind profilate pe industria cărbunelui (Depresiunea Petroșani) sau pe exploatarea lemnului (Valea Lotrului).

În satele de pe latura de nord a Munților Cindrelului, în Mărginimea Sibiului se practică creșterea animalelor, iar în culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele, pe lângă creșterea animalelor, localnicii sunt implicați în activități turistice.

În Carpații Meridionali sunt 15 orașe situate pe Valea Prahovei (Sinaia, \ Bușteni ș.a.), în depresiunile Petroșani (Petroșani, Petrila, Lupeni, Uricani i ș.a.), Hațeg și Brezoi (orașele omonime), precum și Băile Herculane etc.

Rețeaua căilor de comunicație rutieră se desfășoară de-a lungul] văilor Prahova, Olt, Strei, Jiu și în culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele. J Pe văile Prahovei, Oltului și Jiului, acestea sunt dublate de căi ferate.

Carpații Occidentali se desfășoară în vestul Carpaților Românești între văile Someș șt j Barcău, în nord, și Dunăre, în sud, ocupând o suprafață de 17 714 kmp (circa 27% din suprafața Carpaților Românești). Reprezintă sectoruțl cel mai fragmentat și cel mai coborât, având o altitudine medie de| 650 m și una maximă de l 849 m în vârful Cucurbăta Mare. Subdiviziunile lor sunt Munții Apuseni, Munții Banatului și Poiana Ruscă. Culoarele de vale și depresiunile îi fragmentează în mai multe unități cu o mare complexitate litologică și structurală. Sunt alcătuiți din șisturi cristaline, roci vulcanice și roci sedimentare mezozoice și neozoice care conțin zăcăminte importante de aur, argint, cupru, zinc în cuprinsul lor se găsesc și zăcăminte de cărbuni superiori (Anina și Doman), marmură (Rușchița), talc, azbest și calcare utilizate ca material de construcție.

Relieful dezvoltat pe șisturi cristaline și roci vulcanice prezintă forme masive și greoaie (Munții Semenic, Locvei, Poiana Rusca, Bihor), în Munții Metaliferi s-a dezvoltat, pe roci vulcanice și sedimentare, un relief de eroziune diferențiată.

Relieful carstic cuprinde platouri carstice, lapiezuri și doline (Padiș-Cetățile Ponorului, Vașcău, Cărbunari), lacuri carstice (Ighiel și Vărășoaia), peșteri (Peștera Vântului, Peștera Urșilor, Meziad ș.a.), precum și Scărișoara si Focul Viu în care sunt conservați ghețari), avene adânci și chei (Nerei, Râmeți etc.).

Altitudinile acestor munți nu au permis instalarea ghețarilor cua-ternari; pe culmi există doar depresiuni nivale (Munții Bihor) și forme generate de procesele de îngheț-dezgheț.

Carpații Occidentali sunt expuși direct maselor de aer vestice umede, astfel încât precipitațiile medii sunt de l 000-1 200 mm/an, iar temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 1° C, pe cele mai înalte culmi, și 6-7° C, la poale.

Râurile aparțin bazinelor Criș, Mureș, Someș, Timiș care se varsă în Tisa; în sud, câteva râuri se varsă direct în Dunăre (Nera, Caras, Cerna). O parte din potențialul hidroenergetic este valorificată de hidrocentrala de la Porțile de Fier, cea de pe Someșul Cald sau de hidrocentrale mai mici.

În Carpații Occidentali, cea mai mare extindere o au pădurile de foioase (fag, stejar, gorun), dezvoltate pe soluri brune și brune acide. Se adaugă păduri de conifere la peste 1200 de metri altitudine și pajiști subalpine. Suprafețe întinse de pădure au fost înlocuite de pajiști, în Munții Banatului, datorită influențelor climatice, se întâlnesc specii de plante și animale sudice.

În Carpații Occidentali se află Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, parcuri naturale (Porțile de Fier, Munții Apuseni) și numeroase rezervații naturale.

Fragmentarea acestor munți, existența unor culmi largi și netede, prezența depresiunilor, a păsurilor și a trecătorilor și resursele subsolului au favorizat, încă din vechime, o intensă umanizare și utilizarea unor suprafețe întinse în scopuri agricole. Așezările din paleoliticul mijlociu si din neolitic au fost continuate de numeroase așezări geto-dace și daco-romane legate în special de exploatările miniere de aur (Roșia Montană) si de minereuri de fier.

Așezările rurale urcă în altitudine până spre l 600 m sub forma unor sate risipite (crânguri) cum sunt cele din Țara Moților.

Preocupările principale ale locuitorilor sunt creșterea animalelor, practicarea unor culturi agricole, mineritul, în depresiuni și în culoarele de vale sunt localizate orașe mai ales mici. Mai importante sunt Reșița, Anina, Brad, Beiuș, Zlatna.

Carpații Occidentali sunt traversați de magistralele feroviare și de căi rutiere desfășurate pe culoarul Timiș-Cerna, în lungul Mureșului, Grisului Repede, Grisului Negru, Grisului Alb. Se adaugă numeroase șosele modernizate și drumurile forestiere.

Clima este favorabilă practicării turismului în aproape toate lunile anului, având un număr anual de zile senine de circa 40, temperatura medie anuală 0-6° C, iar grosimea stratului de zăpadă permite practicare schiului 4-5 luni pe an.

Pereții stâncoși favorizează practicarea alpinismului în Bucegi, Piatra Craiului, Retezat, Apuseni, Cheile Bicazului, Făgăraș, Cernei.

Totodată istoria milenară a poporului nostru este ilustrată de un fond bogat de mărturii materiale și spirituale păstrate în majoritatea așezărilor (monumente, construcții, port și țesături tradiționale, ceramică, obiceiuri etc.).

Maramureșul, Oașul, Bucovina, Bârgaiele, Țara Moților, Rucăr-Dragoslavele, ținuturile Luncanilor și Pădurenilor etc., sunt câteva din cele mai reprezentative zone etnografice. Mănăstirile – monumente istorice și de artă – presărate în întregul lanț carpatic: cu fresce exterioare în Nordul Moldovei, bisericile din lemn din Maramureș (Călinești, Bârsana, Ieud, Moisei ș.a.), mănăstirile Tismana, Cozia, Sinaia, Biserica Neagră din Brașov, catedralele catolice din Miercurea-Ciuc și Alba-Iulia ș.a., cât și monumentele și siturile istorice de la Moisei, Oituz, Câmpeni, Alba-Iulia, Albac, Țebea etc.

Interesante sunt și obiectivele turistice tehnico-economice, cum ar fi barajele : Izvorul Muntelui, Vidraru, Vidra, Porțile de Fier, Transfăgărășanul, șoseaua Transalpina s.a.

Toate aceste elemente naturale și antropice tind să atragă tot mai mulți turiști români și străini.

2.2. Echipamente turistice

În tara noastra, turismul montan se înscrie astazi în tendințele manifestate de turismul românesc în general: transformări structurale generate de trecerea la economia de piață, scădera circulației turistice, a calității echipamentelor și serviciilor, din lipsa surselor investiționale, dificultăți generate de întârzierea privatizării, de fiscalitatea împovărâtoare, care nu favorizează dezvoltarea turismului, de lipsa coerenței cadrului legislativ, de imaginea negativă a României propagată peste hotare etc.. Aceste tendințe demonstrează sensibilitatea turismului la stimulii economico – sociali, la convulsiile conjucturale, iar turismul montan nu face exceptie.

Progresele de valorificare a resurselor bazei tehnico-materiale au fost frânate de lipsa priorității, fapt atestat în țara noastră de echiparea relativ modestă atât calitativ cat și cantitativ, atât în infrasturctură cât și în alte domenii, unități de cazare, de agrement, de alimentație și în același timp prezența neconvingătoare în stațiunile turistice cu real specific montan.

Începând cu sfârșitul secolului al XIX–lea se observă contribuții remarcabile la echiparea turistică a zonei montane românești, contribuții realizate de numeroase grupări, asociații și societăți de turism. Începuturile turismului montan românesc se regăsesc în primele case de adăpost, primele refugii, primele cabane, primele posturi de prim-ajutor ș.a.m.d., aceste prime acțiuni concrete de creare a dotărilor turistice au condus la apariția primei stațiuni montane din România, Păltiniș.

În România, amenajarea turistică a zonei montane are deja o experiență de peste un secol. Numeroase grupări, asociații și societăți de turism care au funcționat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea au avut contribuții remarcabile la echiparea turistică a zonei montane româuești. De activitatea acestora se leagă propagarea și dezvoltarea turismului de munte, primele acțiuni concrete de creare a dotărilor turistice (case de adăpost, cabane, refugii, apoi drumuri, șosele, marcaje pe traseele montane), a posturilor de prim-ajutor. Astfel, masivele montane cel mai bine dezvoltate și promovate au fost Bucegi, Piatra Craiului, Postăvarul, Făgăraș, Ceahlău, Parâng și Cindrel cu prirnea stațiune montană din țara noastră.

Reorganizarea activității de turism din țara noastră se întărește prin înființarea în 1936 a Oficiului Național de Turism, și mai ales după cel de-al doilea război mondial, s-au realizat numeroase investiții pentru dezvoltarea stațiunilor Sinaia, Bușteni, Predeal, Păltiniș, Poiana Brașov, Borșa, Semenic, Stâna de Vale, Durău și altele. De asemenea, au fost construite numeroase alte puncte de atracție turistică în zona montană – cabane, hanuri, popasuri turistice, zone de agrement.

Se poate spune așadar că, de-a lungul timpului, zestrea turistică a Munților Carpați și-a sporit atractivitatea prin echipamentele și amenajările specifice, menite să atragă cât mai mulți turiști. Actualul grad de valorificare reflectă preocupările statului și ale agenților economici în domeniul amenajării și dezvoltării acestei zone turistice, însa sub puternica amprentă a schimbărilor economico-sociale din ultimii ani, care au generat și multe neajunsuri privind valorificarea turistică a zonei montane.

Baza tehnico-materială a turismului montan românesc a fost dezvoltată prin amenajarea, în mai multe etape, a unor stațiuni turistice în masivele montane care includeau cele mai valoroase resurse turistice și care dispuneau de o accesibilitate lejera. Ca urmare, numărul stațiunilor montane s-a mărit, dar, în același timp, au fost înregistrate modernizări ale infrastructurii de profil.

Analiza principalilor indicatori de evaluare a gradului de valorificare ilustrează, în primul rând, o slabă echipare turistică, în anul 2006 înregistrânduse 32554 locuri de cazare (anexa nr.4); de asemenea, dotarea este slabă și în privința altor componente ale bazei tehnico-materiale, cum sunt mijloacele de transport pe cablu (65 de instalații ce acoperă puțin peste 60 km lungime), pârtii amenajate (circa 90 km) și alte instalații.

Un alt aspect ce caracterizează modul de punere în valoare a potențialului turistic în zona montană, este concentrarea foarte puternică a dotarilor și, respectiv, a activității. Astfel, masivele Bucegi, Postăvaru, Gârbova dețin circa 75% din capacitățile de cazare, 70% din numărul instalațiilor de transport pe cablu și 90% din totalul pârtiilor amenajate. Ca urmare, apare o imensă discordanță între valoarea și complexitatea potențialului unor masive și gradul de înzestrare a acestora. De exemplu, munții Făgăraș, Rodna, Parâng, deși se situează în grupa celor mai complexe atracții tursitice, dispun de cea mai slabă echipare tehnică. Se înregistrează, de asemenea decalaje și față de exigențele turismului internațional, numai stațiunile Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, Bușteni, Durău, Borșa, Semenic răspunzând criteriilor omologării în turismul internațional pentru sporturi de iarnă.

Masivele montane sunt, în general, acoperite cu o rețea densă de poteci turistice (peste 11000 km lungime), dar se impune verificarea, completarea, întreținerea și chiar reducerea acestora în unele masive, din necesitatea de a proteja și conserva mediul natural (Retezat, Parâng, Ceahlău etc.).

Infrastructura generală

Traseul sinuos al Carpaților, altitudinea mai redusă, ca și mulțimea depresiunilor și a văilor largi ce îi fragmentează au permis construirea unei rețele de șosele și căi ferate ce leagă localitățile situate în afara arcului carpatic. Zona este străbătută de 38 căi ferate, din care 6 linii leagă Bucureștiul de cele mai îndepărtate orașe ale țării, celelalte fiind linii principale sau secundare, unele legate, în continuare, cu trasee internaționale. Căile de transport rutier sunt dense și pătrund până în zonele mai puțin accesibile liniilor de cale ferată; patru din numeroasele șosele ce străbat Carpații sunt drumuri europene (E81, E60, E68, E70); celelalte sunt în cea mai mare parte modernizate, permițând accesul în stațiunile turistice sau la obiectivele turistice; rețeaua este completată de o serie de drumuri forestiere și poteci marcate, pentru pătrunderea în arealele unde modernizarea nu a fost posibilă. De un deosebit interes turistic se bucură Transalpina și Transfăgărașanul, șosele de înălțime ce străbat munții Parâng și, respectiv, Făgăraș.

În transportul aerian operează câteva aeroporturi situate în orașe apropiate zonei montane, cum ar fi Cluj Napoca, Sibiu, Satu Mare, Baia Mare, Târgu Mureș, Caransebeș.

Sistemul de alimentare cu apă și energie electrică a fost continuu dezvoltat, mai ales în stațiunile turistice, deficiente existând înca în unele așezări rurale (lipsa alimentării cu energie electrică) și la unele cabane de creastă.

Sistemele de încălzire adoptă soluții diverse din punct de vedere al combustibilului folosit, însa sunt deficitare în unele stațiuni sau unități turistice (cabane, în special).

În ceea ce privește telecomunicatiile, acestea sunt înca insuficient dezvoltate în multe din așezările montane și chiar în stațiuni, aspect ce afectează calitatea produsului turistic.

Echipamentele turistice

Desfășurarea activității turistice trebuie să aibă ca suport material o serie de elemente funcționale care să asigure cazarea, masa, agrementul turiștilor. Echipamentele turistice trebuie să corespundă, din punct de vedere cantitativ și calitativ, cerințelor acestora, mai ales pentru că unele din componentele sale – instalațiile de agrement, de pildă – pot constitui motivația principală a deplasării turiștilor.

Oferta pentru turismul de iarnă, în sensul exigențelor obiective ale pieței internaționale, este reprezentată practic doar de stațiunile Poiana Brașov, Predeal (plus Pârâul Rece) și Sinaia care, prin cele 10.255 locuri de cazare dețin circa 29,4 % din capacitatea integrală a zonei montane și peste 55 % din cea a stațiunilor, centrelor și punctelor cu valoare internațională, națională și regională. În țara noastră domeniul schiabil însumează o suprafață de 374,3 hectare, cu 71 pârtii de schi alpin cu o lungime de 91,0 km, concentrate în 16 județe și 20 de masive montane. Peste 50% din domeniul schiabil se află situat în județele Brașov, Prahova, Dambovița, în masivele montane Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Clăbucetele, Predealul, Munții Baiului.

Domeniul schiabil actual al României este de câteva sute de ori mai mic decât în țările alpine de referință. De exemplu: de 120 de ori mai mic față de al Germaniei și de 510 ori mai mic față de al Franței. Echiparea tehnică cuprinde 61 de teleferice – telecabine, telescaune și teleschiuri, care însumează 65 de km lungime ( față de cele 3696 teleferice în Austria, 3033 în Franța, 1534 în Elveția) și aproape 80 de km de pârtii amenajate (față de 9500 km în Austria și 2500 în Franța).

Din cele 60 de masive montane analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare mai bună ( Postăvarul, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlău, Muntele Mic, Țarcu, Făgăraș, Rodnei, etc.). În prezent există aproximativ 61 de cabane clasificate, care nu acoperă întreg spațiul montan, iar din punct de vedere tehnic, în general sunt necorespunzătoare.

Pentru practicarea drumețiilor montane foarte importante sunt traseele montane. În munții României existe peste 246 de trasee amenajate. O mare parte dintre acestea nu sunt marcate corespunzător, lipsa marcajelor reprezentând un punct slab pentru practicarea drumețiilor montane.

Echipamente de cazare

Zona montană este acracterizată în prezent de circa 700 unități de cazare – ceea ce reprezintă aprox. 26% din numărul total al unităților de cazare din România; se constată o ușoară tendință de creștere în ultimii ani. În structură, cea mai mare pondere o dețin vilele turistice și bungalourile, lucru firesc având în vedere specificul zonei; ponderi ridicate dețin și cabanele, pensiunile și hotelurile; de asemenea, taberele de elevi au o pondere însemnată, turismul pentru tineret găsind în zona montană largi posibilități de desfășurare.

Ocuparea în industria turismului și călătoriilor va crește în 2016 ajungând în jur de 315.000 locuri de muncă față de cele 265.000 de locuri de muncă în 2006. Ca procent din totalul locurilor de muncă din economie acestea vor reprezenta 3,83% în 2016 față de 3,15% în 2006.

Evoluția capacitãții de cazare în zona montanã a României (numãr locuri) între anii 2001 – 2006 este prezentataă în anexa nr 4.

Ocuparea în economia tursimului și călătoriilor va atinge în 2016 aproape 570.000 de locuri de munca față de 485.000 cât sunt estimate în 2006 rezultand un surplus de 85.000 de locuri de munca. Ponderea acestora în totalul locurilor de munca din economie va fi de 6,92% în 2016 față de 5,75% în 2006. (anexa nr.5)

Astfel, masivele Bucegi, Postăvaru, Gârbova dețin circa 75% din capacitățile de cazare, 70% din numărul instalațiilor de transport pe cablu și 90% din totalul pârtiilor amenajate. Ca urmare, apare o imensă discordanță între valoarea și complexitatea potențialului unor masive și gradul de înzestrare a acestora. De exemplu, munții Făgăraș, Rodna, Parâng, deși se situează în grupa celor mai complexe atracții tursitice, dispun de cea mai slabă echipare tehnică. Se înregistrează, de asemenea decalaje și față de exigențele turismului internațional, numai stațiunile Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, Bușteni, Durău, Borșa, Semenic răspunzând criteriilor omologării în turismul internațional pentru sporturi de iarnă.

Sub aspectul gradului de confort, putem spune că predomină unitățile de confort redus (2 stele, o stea, neclasificate), situație întâlnită de altfel la nivelul întregii țări.

Unitățile de cazare din zona montană însumau 34129 locuri la 1 ianuarie 1999, respectiv 12,1% din capacitatea de cazare a țării noastre; deși numărul unităților de cazare a crescut în ultimii ani, capacitatea în număr locuri a înregistrat o tendință de scădere, ceea ce înseamnă o diminuare a capacității medii de primire a unităților de cazare.

Echipamentele de alimentație

Unitățile de alimentație, ca elemente funcționale de bază ale unei stațiuni turistice, contribuie într-o măsură foarte mare la atractivitatea, la calitatea ofertei turistice. În stațiunile turistice montane, rețeaua de alimentație însumează aproximativ 31000 de locuri la mese, structura unităților variind de la restaurante clasice sau cu specific, la braserii, baruri, bufete, cofetării. Ca nivel de confort, cele mai multe din locurile la mese sunt cuprinse în unități de categoria I și a II-a (circa 87% din total).

În corelație cu capacitatea de cazare, repartiția în teritoriu evidențiază aceeași concentrare a unităților de alimentație în stațiunile de pe Valea Prahovei și în Poiana Brașov, care se remarcă totodată și prin varietatea mai mare și calitatea mai ridicată a serviciilor de alimentație, comparativ cu celelalte stațiuni montane.

Toate cele de mai sus evidențiază faptul ca lanțul carpatic românesc dispune de un potențial turistic deosebit de complex și cu reale posibilități de utilizare în turism, dar insuficient valorificat.

2.3. Cererea turistică

La nivel mondial se observă o evoluție ascendentă în ceea ce privește cererea pentru turismul montan, precum și schimbări importante în ceea ce privește motivația deplasării, sub influența a numeroși factori – de ordin economic, socio-demografic, psihologic, politic etc. Difuziunea turismului montan în plan social și extinderea amenajărilor masivelor montane sunt cele două fenomene principale și interdependente care constituie esența evoluției turismului montan.

Rădăcinile turismului montan se situează în câteva locuri particulare. Și când spunem acest lucru, ne gândim atât la localizarea spațială a ofertei, cât și la bazinele cererii.

Evoluția cererii în turismul montan este marcată prin existența unor factori diverși, comuni ai turismului în general sau specifici, dintre care enumerăm: veniturile, în corelare cu tarifele turistice, dezvoltarea ofertei tristice montane a condiționat, de asemenea, creșterea cererii; progresul tehnic, infrastructura a jucat și joacă un rol hotărâtor; factorii de natură socio-demografică; nivelul general de instruire; un factor important care acționează mai ales asupra direcționării fluxurilor turistice este dat de aproprierea culturală și istorică; factori de natură psihilogica, prin intensificarea nevoilor umane superioare; schimbările obiceiurilor de consum turistic; o puternică influență au manifestat-o și organizarea a numeroase concursuri sportive de iarnă și puternica lor mediatizare – Olimpiade, Cupe Mondiale, Universiade și alte concursuri de anvergură mai mică.

Această paletă largă a factorilor amintiți în paragraful anterior și-a pus amprenta asupra evoluției cererii turistice în zonele montane. Turismul montan a ajuns să se asimileze cu noțiunea de turism de iarnă, turism pentru practicarea sporturilor de iarnă creându-se astfel o tendință. Acest lucru s-a întâmplat datorită schimbărilor survenite în cadrul cererii turistice, schimbări ce se referă la trecerea de la solicitarea muntelui pentru sezonul estival (motivația clientelei fiind aceea de a beneficia de condițiile climaterice pentru odihnă și tratament sau pentru practicarea drumeției) la o creștere spactaculoasă a numărului amatorilor de sporturi de iarnă, astfel încât aceasta tinde să devină principala motivație a circulației turistice în zona montană.

Previziunile WTTC (World Travel & Tourism Council) pentru sectorul Turism și Călătorii din România sunt în general foarte pozitive. Acestea sunt prezentate în anexa nr. 6.

Potrivit acestor date, România se clasează pe locul 4 din 174 de țări în ceea ce privește ratele de creștere a cererii pe termen lung. Membră a NATO din 2002 și aderarea la Uniunea Europeană înseamnă o creștere a conștiinței despre România la nivel mondial. Modernizarea, investițiile și promovarea sunt vizate ca România să devină o destinație turistică internațională de succes.

În 2016 se așteaptă ca industria de turism și călătorii să reprezinte 6,2 miliarde RON (3,4 miliarde USD) ajungând la o contribuție de 2,4% din PIB. În același timp economia turismului și călătoriilor va genera 48,4 miliarde RON (4,5 miliarde USD) cu o contribuție de 5,8% din PIB. (anexa nr.7)

Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populației pentru serviciile turistice, care își găsește echivalentul în oferta turistică, în timp și spațiu.

În practica turistică, analiștii disting trei categorii principale de turiști, cu diferențieri sensibile în ceea ce privește aspirațiile și manifestările lor de cerere pentru produsele turistice și pentru destinațiile de vacanță, și anume:

Turiști pentru care constrângerile economice nu sunt de natură să influențeze în sens restrictiv alegerea formulelor și destinațiilor de vacanță și care constituie categoria e „lux”;

Turiștii „activi”, care dispun de resursele financiare necesare sau sunt în căutarea unor resurse pentru a stabili un echilibru financiar între mijloacelor lor economice și cererile pentru căIătoriile de vacanță;

Turiștii „pasivi” (sau, dupa unii analiști, așa-numiții turiști „captivi”), ale căror aspirații pentru achiziționarea produselor turistice nu depășesc limitele condițiilor lor economice.

În studierea comportamentului clientelei turistice analistul a emis și unele ipoteze interesante de materializare a cererii, în funcție de personalitatea turistului și de distanțele apreciate de acesta ca fiind acceptabile pentru a călători spre o destinație de vacanță.

Aceste studii împart clientela turistică în 5 categorii: psihocentrici, cvasipsihocentrici, mediocentrici, cvasialocentrici și alocentrici. Turiștii psihocentrici sunt absorbiți de preocupările lor mărunte cu caracter personal și nu manifestă decât un interes limitat pentru lumea exterioară. Turiștii alocentrici se interesează de atracțiile turistic variate și inedite, sunt curioși și dornici de a descoperi lumea înconjurătoare. Între aceste doua categorii extreme se situează majoritatea turiștilor potențiali, ponderea cea mai mare revenind categoriei de turiști mediocentrici.

În cercetarea științifică turistică, diferitele niveluri ale piramidei motivaționale umane, propuse de A. Maslov (1970), se regăsesc astfel:

Motivația socială (de afiliere, de adeziune, identificare cu alții, apartenență la grup, comunitate culturală) se identifică în nevoia omului de a căuta grupul de excursioniști, de a se integra în acest grup etc.;

Motivația cognitivă ( neesitatea de a ști, de a înțelege, de a descoperi) se identifică în nevoia de cunoaștere a tradițiilor, obiceiurilor, meșteșugurilor, istoriei, culturii, artei, altor centre de civilizație; această nevoie crește pe măsură ce se adâncește specializarea activităților actuale;

Motivația de concordanță între cunoaștere, simțire și acțiune contribuie la integrarea personalității și se regăsește în acțiunile turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia contactelor cu populația locală, în nevoia de a găsi locuri liniștite în mijlocul naturii ș.a.;

Motivația de repaus și de reconfortare, ca principală motivație turistică, este satisfăcută printr-un complex de condiții și mijloace din afara reședinței individului;

Motivația estetică exprimă tendința spre frumos, spre artă, cultură și civilizație, spre inedit etc.

Cererea turistică este deci formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii,pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație.

Orice unitate monetară ce intră în economia unei țări, a unei regiuni, a unui areal sau a unei stațini de destinație turistică – indiferent sub ce formă a fost înregistrat acest impact (investiții, alocații bugetare guvernamentale, transferuri de bani din partea populației anajate în alte areale, sponsorizări sau cheltuieli turistice) – stimulează economia, și nu doar o singură dată, ci în reprize repetate. Particularizate la specificul economiei turismului, intrările de valori de acest gen generează efectul multiplicator al cheltuielilor turiștilor.

CAPITOLUL 3

Turismul montan în Piatra Craiului

Parcurile naționale și alte arii protejate reprezintă regiuni ale naturii cu valoare deosebită din punctul de vedere al cadrului natural precum și cu un imens potențial turistic. Promotorii turismului în natură recunosc că promovarea turismului durabil în aceste areale va duce la împlinirea satisfacțiilor vizitatorilor, realizarea de beneficii pentru comunitatea locală, ceea ce se reflectă în integrarea corespunzătoare a politicilor turistice și de conservarea a mediului.

Vizitele turiștilor în ariile protejate trebuie, în esență, realizate astfel încaât „orice utilizare a unor resurse să se facă în condițiile unei valorificări superioare, în care fără a se distruge resursa sau posibilitățile ei de regenerare, ceea ce se valorifică trebuie exploatat la cel mai înalt nivel posibil, realizându-se astfel o eficiență cultural-educativă, socială și economică maximă.”

Specialiștii consideră ca activitățile recreaționale ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt: studiera naturii, florei și faunei; fotografierea, pictura peisajelor; drumeții montane; alpinism; speologie; practicarea scufundărilor; plimbări pe jos sau, iarna, cu schiurile; ciclism și canotaj; vizite la obiective culturale, istorice și etnografice; cunoașterea și învățarea unor meșteșuguri tradiționale; vizitarea ecomuzeelor din incinta ariilor protejate; vizionarea de filme, consultarea de materiale documentare, științifice despre zonele protejate în cadrul centrelor de primire a turiștilor.

3.1. Atracții turistice în Parcul Național

Bine cunoscut în România și peste granițe, vorbim despre Parcul Național Piatra Craiului la superlativ, în primul rând datorită reliefului spectacular (cea mai lunga creastă calcaroasă din România, cu elemente geologice deosebite). Amintim apoi despre specii unice de floră și faună, specii de carnivore rare în Europa, sate de munte cu un mod de viață tradițional.

Parcul Național Piatra Craiului

Parcul National Piatra Craiului se intinde intre coordonatele de 45°22'03" si 45°35'11" latitudine nordicS si 25"07'38" si 25°23'18" longrtudine esticS, pe teritoriul Romaniei. La limlta sud-vestica a depresiunii Brasovului (Tara Barsei ) , in peajma localitatii Zarnesti se inalta impunator masivul Piatra Craiului ,a carui creasta zvelita , ascutita.constttuie unul dintre cele mai reprezentative obiective turistice ale muntilor Romaniei . Este o aparitie deosebita in peisajul muntilor nostri datorita faptului ca este singurul masiv care se iveste de-a curmezisul directiei generate a Carpatilor Meridional!. Prima actiune de protectie in Piatra Craiului dateaza din anul 1938, cand in Jumalul Consiliului de Ministri (645/1938), s-a infiintat Rezervatia Naturala Piatra Craiului in suprafata de 440 ha, "datorita caracterului unic al masivului unde se gasesc specii rare ca: Dianthus callizonus, Hesperis nivea, Minuatia transilvanica, Leontopodium alpinum, dar si datorita frumusetii peisajului". Suprafata ocrotita a crescut succesiv pana in anul 1990, cand, prin Ordinul Nr.7/1990 Ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, Piatra Craiului este mentionata ca arie protejata alaturi de alte 12 parcuri din Romania, statut ce este sustinut de legea mediului ( Legea Nr. 137/1995). Suprafata ce este ocrotita este de aproximativ 2.600 ha rezervatie integrală și 5.500 ha in zona tampon. Aceste suprafete acopera numai padurea, fiind protejate prin amenajamentele silvice ale celor doua ocoate: Zărnești si Rucar.

Situat în Munții Carpați Meridionali, în apropierea satului Podu Dâmboviței, la 5 km de Rucăr și la 25 km față de Câmpulung, Parcul Național Piatra Craiului a fost înființat în martie 1938 și deține în prezent 14.773 ha. Parcul cuprinde Creasta Pietrei Craiului și culoarele intramontane: Rucăr-Bran și Rucăr-Zărnești. Parcul Național Piatra Craiului este administrat din anul 1999 de Administrația Parcul Național Piatra Craiului care este o subunitate a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva Brașov, odată cu începerea Proiectului Managementul Conservării Biodiversității.

Suprafața parcului: 14.773 ha, din care 9.867,3 ha – fond forestier, 2.938,2 ha -fanete, 590 ha – pașuni și pașuni împădurite, 996 ha – stâncarii sl 381.4 ha – Intravilan. Sediul administrativ: în orașul Zărnești, Administrator: Regia Nationala a Pădurilor-Romsilva.

Masivul Piatra Craiului

Masivul Piatra Craiului, (germ. Königstein) adeseori Munții Piatra Craiului, doar Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora.

Localizare: Situat în spațiul Carpaților Meridionali, masivul Piatra Craiului este plasat într-o regiune puternic fragmentată cu depresiunea Bârsei la N, culoarul Bran-Rucar-Dragoslavele la E, învecinându-se cu unele dintre cele mal înalte masive muntoase din România: Munții Făgăraș și Iezer la V, Masivul Bucegi la E și Masivul Leaota la SE. Masivul Piatra Craiului, principalul component al Parcului Național, se impune ca o creastă calcaroasă spectaculoasă, cu o lungime de 25 km, cu altitudini de peste 2.000 m, desfasurată pe direcția NNE-SSV, între localitățile Zărnești (N) și Podu Dâmboviței (S) pe teritoriul județelor Brașov și Argeș.

Altitudinea medie este aproximativ 2000 metri. Aici se gasește cavitatea cu cea mai mare diferentă de nivel din România, Avenul de sub Coltii Grindului. Alte obiective care merita vizitate sunt Peștera Dâmbovicioara, Peștera Colțul Chiliilor, Prăpastiile Zărneștilor, vârful Piatra Mică, Poiana Ascunsă, Marele Grohotis.

Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful La Om, cunoscut și ca Piscul Baciului, având 2244 m. Masivul are numeroase piscuri peste 2000 de metri altitudine (Vf. Padina Popii(2025m), Vf. Ascuțit(2150m), Vf. Țimbalul Mare(2177m), Varful dintre Țimbale(2170m), Vf. Sbirii(2220m), Vf. Căldării Ocolite(2202m), Vf. Coama Lungă ( 2216m), Vf. Lespezi (2127m), Vf. Pietrei (2086 m) ).

Subunitățile Munților Piatra Craiului sunt prezentate în anexa nr.8.

Atracții turistice în Parcul Național

Dacă ne gândim la atracții turistice în Parcul Național Piatra Craiului ne gândim la: relieful spectaculos, Creasta Pietrei Craiului, chei spectaculoase (Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Brusturetului), peisaje deosebite, flora bogată, caprele negre, trasee turistice deosebite, Peștera Dâmbovicioara, Peștera Urșilor, Grota Stanciului centre de vizitare, puncte de informare (centrul de vizitare Zărnești), programe turistice: excursii cu ghid, vizionare fauna salbatica la observator (urs). Odată cu înființarea Parcului Național Piatra Craiului s-a pornit un amplu proiect de inventariere a speciilor, de conservare a peisajului și a speciilor valoaroase. Totodată angajații parcului se îngrijesc de educarea turiștilor în spirit ecologist și al protejării naturii. Cele doua mari proiecte ale administrației Parcului Național Piatra Craiului: Proiectul Managementul conservării biodiversității și Proiectul Situri natura în Parcul Național Piatra Craiului, au ca obiective îmbunătățirea stării de conservare a biohabitatelor și speciilor, stabilirea limitelor parcului și informarea și educarea turiștilor în spirit ecologist.

Pe o suprafață de 4879 ha, Parcul Național Piatra Craiului deține o zonă specială de conservare care conține 4 zone carstice:
– Cheile Zărneștilor cu Prăpastiile Zărneștilor pe teritoriul județului Brașov;
– Cheile Dâmbovicioarei;
– Cheile Brusturetului;
– Cheile Dâmboviței pe teritoriul județului Argeș.

Tot aici există o arie de protecție cu o suprafață de 1,5 ha, cu caracter de monument al naturii: Peștera Liliecilor, o zonă cu o suprafață de 1189 ha pe care pașunatul este interzis și 683 ha de rezervație științifică. Restul suprafeței de 9894 ha o reprezintă zona de parc național.

Turistul, pornit de la poale, către înalțimile Pietrei Craiului, va trece prin toate etajele de vegetație existente în spațiul montan al țării noastre (etajul pădurilor de molid, etajul subalpin, etajul alpin ). Pădurile sunt alcătuite din: făgete compacte, amestec de fag cu rășinoase și brad alb, pâlcuri izolate de tisa la înalțimile 800-1400 m , molidișuri compacte , jnepenișuri, ienupăr la peste 1400m.

Bogăția în specia masivului este rezultatul condițiilor deosebit de variate pe care le oferă acestea dezvoltării lumii vegetale. Altitudinea ce depășeste 2200 m face ca aproape întreaga gruparea a speciilor montane și alpine caracteristice lanțului carpatic, să-și găsească condițiile optime de dezvoltare. În masiv sunt cunoscute 1678 de specii vegetale, botaniștii fiind interesați de flora acestuia încă din 1850 când au fost găsite primele endemisme. Printre speciile rare putem aminti : -Garofița Pietrei Craiului (Dionthus Callizonus) simbolul floristic al masivului endemism strict local întrucât deocamdată este cunoscut doar în Piatra Craiului; -Mușcata de munte (Geronium Coerulatum ) prezentă numai în Piatra Craiului și Bucegi -Tisa (Taxus baccata) -Zimbrul (Pinnus cembra) -Floarea de colț (Leonbopodium alpinum) -Glintura galbenă (Gentiana lutea) -Sângele voinicului (Nigritela rubra) -Jneapănul (Pirus montana) -Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi) -Tulnicul (Trollius europaeus). Fauna Pietrii Craiului deține o treime din totalul carnivorelor mari (urs, lup, râs) din Europa. Ca și vegetația, fauna Pietrei Craiului cunoaște o etajare pe verticală, fiind influențată de temperatură și umiditate, dar areatele în care animalele își desfășoară viața sunt mai largi și mai puțin conturate. Dintre animalele întâlnite în masivul Piatra Craiului amintim : -capra roșie sau căpriorul (capuolus capuolus) -capre negre (rupicapra rupicapra) -ursul brun (ursus arctos) -râsul (lynx lynxs) -lupul (canis lupus) -mistrețul (nis scrifa) -vulpea (canis vulpes) -veverițele (sciurus vu1 garis) -vipera comună (vipera berus) -păstrăvi (salmo trutta faria). Dintre zburătoare putem aminti : -cocoșul de munte (tetrao derysaetos), -ciocănitoarea (Dendrocopus bucotus) -mierla (turdus alpestris) -mierlița de stâncă (deonticola saxatillis).

Traseele turistice sunt marcate și din loc în loc sunt construite adăposturi sau refugii: cabanele de la Plaiul Foii și Vladușca, refugiul Grind, refugiul Diana, refugiul de la Vf. La Om (2239m), refugiul de la Vf. Ascuțit (2156m), refugiul Spirlea – construit inițial ca adăpost pentru bateria de tunuri intre anii 1942-1945 sau Cabana Negru Vodă. Trasee turistice recomandate: Creasta nordică a Pietrei Craiului, Zărnești – cabana Plaiul Foii – refugiul Spirlea – La Lanțuri -vârful Piscul Baciului, Padina Hotarelor, Padina Sindrileriei etc. (pentru turisti experimentati) sau Zarnesti – Curmatura, Brusturet – Saua Funduri, Satic – Marele Grohotiș pentru cei mai cumpătați.

Cheile Dâmbovicioarei și Peștera Dâmbovicioarei sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneștilor, izbucurile Fântânile Domnilor si Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Peștera Stanciului, Moara Dracului. Aminitim Marele Grohotiș care este o pânză de pietre instabile de 4 km.

3.2. Echipamente turistice

Deși suntem intrați de puțin timp în anul lui 2009, în jurul nostru schimbările, noutățile sunt în toi. Tentația este ca cele mai multe dintre ele să le punem pe seama crizei financiare, problema ce vrând-nevrând afectează și indistria ospitalității românești.

Putem începe cu înființarea Ministerului Turismului ca un prim avantaj al acestei industrii pe 2009, cu toate schimbările și planurile ce urmează să se desfășoate. Toti cei implicati în ospitalitate cred și speră ca Ministerul va fi un organism bine închegat, care în primul rând se va ocupa de conceperea unei legi a turismului, absolut necesară. Pâna acolo însa, ca măsură anticriză, deocamdată Ministerul introduce tichetele de vacanță, care se pot folosi numai în România. Gradul de ocupare al hotelurilor din țară însă se poate îmbunătăți și odată cu programul național al înscrierilor timpurii, propus de asociațiile profesionale din turism, o importantă modalitate de promovare și implicit de vânzare a pachetelor de servicii turistice. Un alt program național al Ministerului Turismului, respectiv Superschi în Carpați, este de așteptat să aducă investiții importante destinate dezvoltării infrastructurii pentru sporturile de iarnă.

Lucrările seminarului "Turismul montan între urgențe și dezvoltare durabilă", care au început pe 8 februarie 2009, la Casa de Cultură din Bușteni, s-au încheiat marți, informează Agerpres. Seminarul, la deschiderea căruia a participat și ministrul Turismului, Elena Udrea, și-a propus evaluarea situației turismului montan, stabilirea principalelor constrângeri existente și a direcțiilor de dezvoltare.

Ministrul Turismului, Elena Udrea, a declarat, în deschiderea seminarului, că în bugetul pe acest an va fi finanțat proiectul "Schi în Carpați", care există înca din 2006, dar nu au existat fonduri pentru finanțarea sa, iar cei care au proiecte turistice în care sunt finalizate studiile de fezabilitate și cele tehnice să le trimită la minister pentru că există posibilitatea finanțării lor din acest an.

Aceste ultime știri care se referă la turism în general, și la cel montan în special, se mulează perfect cu subcapitolul de față deoarece considerăm ca aici este sursa posibilelor investiții în infrastructură, în echipamentele turistie, în tot ceea ce înseamnă bază tehnico-materială. Baza tehnico-materială trebuie perfecționată încontinuu ca urmare a progresului tehnic din economie și a interdependenței dintre ramurile economiei naționale.

Dotările turistice cuprind, în ansamblu, unități de cazare foarte diversificate (de la locuri de

campare, cabane, vile la hoteluri, moteluri sau sate de vacanță), unități de alimentație, dotări de agrement și sport, caracteristice fiecărui loc, în funcție de tipul de resurse turistice existente. În Piatra Craiului predomină în special unitățile de cazare de nivel mediu și aici facem referire în spcial la pensiuni, vile, club-vile, hanuri, conace, complexe turistice, case și căsuțe cu funcție turistică; bineînțeles că există și hoteluri și moteluri, dar numărul celor enumerate anterior este mult mai mare. Indiferent de gradul de dotare a locației turistice, fiecare dintre ele trebuie să aibă un echipament turistic minim, constituit din instalații diverse aflate în tot parcul, poteci și alei marcate, locuri de odihnă și amenajări specifice pentru vizitarea diferitelor obiective naturale sau antropice. Orice amenajare efectuată se cere a fi făcută în așa fel încât să constituie un element benefic și o plăcută surpriză pentru vizitatori și să nu inducă un sentiment negativ.

Dotările comerciale sunt insuficiente iar asistența medicală în unele cazuri lipsește. Aceeași situație o prezintă și dotările culturale, fiind necesare intervenții in ceea ce privește degradarea fizică a clădirii.

Se constată existența construcțiilor (vile, restaurante) realizate fără autorizație de construcție și nerespectarea legislației în vigoare în construcții (Legea nr.10/1995 privind calitatea lucrărilor de construcții precum și regulamentele aferente, Legea 50/1991, modificată și completată de Legea 453/2001 privind autorizarea lucrărilor de construcție, Legea 350/2001 privind urbanismul și amenajarea teritoriului), precum și legislația protejării mediului și a monumentelor istorice și a siturilor arheologice.

Serviciile de bază (cazare și servirea mesei) sunt de asemenea importante pentru imaginea și poziția pe piață a oricărei oferte. Fiecare stațiune prezintă particularitățile sale, unele din acestea fiind rezultatul combinațiilor după “rețete proprii” a diferitelor tipuri de structuri de primire și de servire a mesei.

În Piatra Craiului găsim o structură complexă putând răspunde unei clientele foarte diverse, ca preferințe, obiceiuri și nivel al veniturilor. Structurile de primire cuprind toată gama de unități și forme cunoscute: hoteluri (de toate categoriile), cabane, pensiuni, moteluri, vile, apartamente mobilate, reședințe secundare (apartamente în multiproprietate), sate de vacanță, camping-uri, rulote (caravaning) etc. Menționăm că zona fiind protejată are unități de cazare foarte diversificate, dar de dimensiuni mai mici ca și capacitate.

Datorită accesului rapid până lângă poale, masivul Piatra Craiului este un areal turistic unde se poate ajunge foarte ușor prin diverse căi cum ar fi: – Pe calea ferată accesul se face pe linia secundară Brașov – Zărnești (27 km) cu trenul personal. – Pe drumurile publice accesul se poate face din mai multe direcții: – legătura dintre Brașov și Zărnești se face pe DN 73 până în Râșnov și pe drumul 73A din Râșnov până în Zărnești (28 km). – legătura spre Podul Dâmboviței și Dâmbovicioara se face prin Câmpulung – 29 km până la Podul Dâmboviței, 34 km până la Dâmbovicioara și 40 km până la Brusturet – legătură spre punctul Cojocarul – Valea lui Ivan se face de la Câmpulung prin Rucăr – Podul Dâmboviței 40 km de la Câmpulung și 12 km de la Podul Dâmboviței. Localitățile și punctele de acces sunt situate chiar la poalele masivului ceea ce face ca drumețiile să fie făcute rapid și în siguranță datorită plasării punctelor salamont în aproprierea traselor. Dintre aceste localități amintim: – orașul Zărnești, județul Brașov (722 m altitudine), comuna Bran, județul Brașov (752 m altitudine), comuna Moeciu de Jos, județul Brașov (805 m altitudine), satul Șirnea, județul Brașov (1150 m altitudine), Podul Dâmboviței, județul Argeș (730 m altitudine), Dâmbovicioara, județul Argeș (850 m altitudine),

Fundata, județul Brașov (1270 m altitudine), Cojocarul – Valea lui Ivan, județul Argeș (860 m altitudine).

Ca și structură de primire menționăm o enumerare a cabanelor și refugiilor din Piatra Craiului:

Cabana Plaiul Foii (849m), 13km de Zărnești, reprezintă principala baza de acces către creasta muntelui.

Cabana Curmătura (1.470m) este situată pe versantul estic al Pietrei Craiului, la poalele Turnului. Cel mai repede se poate ajunge la ea prin Prăpăstiile Zărneștilor.

Cabana Gura Râului (740m), plasată la periferia orașului Zărnești, pe drumul către Prăpăstii.

Cabana Brusturet (990m) este situată in zona sudica a Pietrei Craiului, la capătul superior al Cheilor Brusturetului, la o distantă de 8 km de satul Podu Dâmboviței. Pe 9 August 2005 Cabana Brusturet, de lânga Pestera Dâmbovicioara, a fost închisă de inspectorii Inspecției Sanitare de Stat Argeș. Cabana, proprietate a Cooperativei de consum Dâmbovicioara, a atins în ultimii ani un grad de degradare greu de imaginat. Calificata totusi cu o stea, aceasta oferea turistilor conditii de cazare inacceptabile, la un pret destul de piperat, 400.000 de lei pe noapte pentru un pat. Conditiile în care se prepara si se servea hrana nu se deosebeau de cele de cazare. Cabana Brusturet va ramâne închisa pâna când aceasta va fi adusa la standardul cerut de desfasurarea turismului civilizat, eficient, competitiv.

Refugiul Grindu (1.620m) se află pe versantul de răsărit, pe Plaiul Grindului, sub Vf. La Om.

Casa Folea (1100m) este asezată la marginea vestica a satului Peștera

Pietricica(aprox. 1.100m) este situata pe Valea Muierii, accesul se face de la Cabana Brusturet, 3 km pe drum forestier.

Garofita Pietrei Craiului (1.085m) este asezată pe versantul vestic al Pietrei Craiului, pe Valea Dragoslăvenilor, accesul se face din satul Podu Dambovitei, pe soseua spre Lacul Pecineagu(12,3km) si pe drumul forestier de pe Valea Dragoslăvenilor(3,8 km).

Refugiul Diana (1.480m) este situat in Poiana Curmăturii Prăpăstiilor, fiind un adapost deteriorat.

Refugiul Sperantelor este localizat in partea de jos a brâului Cioranga Mare la o altitudine de 1685m.

Refugiul de la Vârful Ascuțit este așezat pe creasta masivului la câțiva metri sud-vest de Vf. Ascuțit.

Refugiul Șpirla (1.400m) se afla in pădurea de pe muchia care desparte văile Șpirla de Bârsa Tamașului.

3.3. Analiza SWOT a turismului în Parcul Național Piatra Craiului

Definirea strategiilor adecvate turismului montan din România, atât la nivel macroeconomic, cât și la nivelul microeconomic, trebuie să pornească de la o bună cunoaștere a potențialului turistic montan, a gradului actual de valorificare, precum și a conjuncturii economice, sociale și politice care influențează evoluția turismului românesc în general și a celui montan în particular. Astfel, un model util de analiză, ca bază a stabilirii strategiilor de dezvoltare, îl reprezintă analiza S.W.O.T. Aceasta reunește o serie de informații privind starea actuală a pieței turismului montan. Voi prezenta în continuare puntele tari și punctele slabe ale turismului montan românesc din Piatra Craiului, cât și oportunitățile și amenințările cu care se confruntă.

Din categoria punctelor tari fac parte următoarele :

Peisaj montan spectaculos, propice amplificării și diversificării turismului montan în toate formele lui;

Potențial turistic montan în toate sezoanele; prezența unor resurse naturale variabile (păduri, parcuri, ape etc.);

Relieful muntos din Parcul Național creează un important potențial hidrotehnic, silvic și turistic;

Varietatea folclorului și a tradițiilor moștenite sunt bine păstrate în zonele montane;

Biodiversitatea mediului natural impune existența unor arii de protecție a zonelor valoroase (monumente și rezervații naturale); varietatea ecosistemelor, habitatelor și speciilor de plante și animale sălbatice și punerea lor sub regim de ocrotire nivelul ridicat de conservare a zonelor montane;

Nivelul redus de poluare în aer, apă și sol;

Creșterea suprafeței de arii protejate din această zonă montană;

Fauna și flora foarte bogate în toate masivele montane; suprafața forestieră constituie un important potențial economic și de mediu (cu consecință indirectă);

Acces relativ facil în majoritatea stațiunilor turistice și în masivele montane importante din Piatra Craiului;

Număr relativ mare de întreprinderi mici și mijlocii înregistrate (cu consecință indirectă).

Chiar dacă aceste avantaje ale turismului montan din Parcul Național sunt reale și evidente, există din păcate, numeroase puncte slabe :

În zona montană infrastructura de transport rutier mai slab dezvoltată; lipsa fondurilor determină o slabă întreținere a drumurilor județene și comunale;

Instalații de transport pe cablu învechite, uzate fizic și moral;

Domeniul schiabil modernizat numai parțial;

Lipsa instalațiilor mici de transport cu cablu pentru persoane, de tip teleschi, babyschi, în multe stațiuni;

Necorelarea dezvoltării domeniului schiabil cu infrastructura generală;

Din cauza reliefului parțial muntos, există zone întinse unde infrastructura fizică este slab dezvoltată;

Neamenajarea în totalitate a traseelor turistice montane din masivele circulate (marcaje, elemente de siguranță pentru turiști);

Inexistența informațiilor cu privire la starea traseelor turistice montane (grad de dificultate, accesibilitate în funcție de anotimp, etc.);

Ca oportunități ale dezvoltării turismului montan putem menționa:

Creșterea cererii privind ecoturismul/turismul în arii protejate;

Creșterea cererii pentru practicarea turismului activ pe piețele europene;

Atragerea de actori locali în parteneriat public – privat privind accesarea de fonduri externe și guvernamentale pentru investiții în infrastructura de transport și în domeniul edilitar-gospodăresc;

Programe comunitare de susținere a protecției mediului privind gestionarea deșeurilor și epurarea apelor uzate;

Atenția internaționala acordată turismului montan în general și domeniului schiabil în principal;

Dezvoltarea facilităților de cazare în principal în mediul rural;

Creșterea interesului tour-operatorilor pentru turismul montan în general;

Posibilități de dezvoltare a turismului prin existența unor facilități de scutire de impozite și creditarea avantajoasă a celor care investesc în amenajări agroturistice.

Desigur, există și unele amenințări care frânează dezvoltarea turismului montan :

Posibilități de dezvoltare a turismului prin existența unor facilități de scutire de impozite și creditarea avantajoasă a celor care investesc în amenajări agroturistice;

Legislația în ceea ce privește reglementarea ariilor protejate mult mai dezvoltată în majoritatea țărilor europene;

Calitatea și diversitatea serviciilor turistice de profil pe plan extern;

Lipsa avioanelor charter și a avioanelor de linie de pe principalele piețe europene importante pentru dezvoltare turismului montan;

Reducerea veniturilor populației, în general, în paralel cu creșterea prețurilor la facilitățile pentru practicarea sporturilor de iarnă;

Lipsa materialelor de promovare pentru zonele montane sau calitatea slabă a informației în majoritatea cazurilor;

Posibilitatea apariției unor fenomene imprevizibile: inundații, cutremure, care pun în pericol structuri antropice;

Necunoașterea suficientă a implicațiilor și avantajelor aderării României la UE;

Practicarea unui turism necontrolat duce la distrugerea florei și faunei din zonele declararate monumente ale naturii;

Costurile relativ ridicate ale unor astfel de produse care limitează accesul la publicul larg

Nivelul ridicat de investiții necesar pentru dezvoltarea stațiunilor (câteva comunități locale trebuie să-și schimbe investitorii după câțiva ani în care stațiunea s-a confruntat cu dificultăți), ceea ce ar putea conduce la pierderea unor oportunități mai favorabile;

Nevoia de contractori străini pentru dezvoltarea stațiunilor în ceea ce privește baza tehnico-materială, care ar putea limita beneficiile organismelor locale.

Toate aceste componente ale analizei prezentate vor trebui avute în vedere în stabilirea concepției globale de valorificare superioară a zonei montane și a strategiilor ce pot fi adoptate în acest sens.

CAPITOLUL 4

Propuneri de dezvoltare a turismului în Piatra Craiului

Promovarea produsului turistic este o formă specifică de comunicare, care constă în transmiterea prin diferite căi de mesaje și informații menite să-i informeze pe operatorii de turism și pe turiștii potențiali asupra caracteristicilor produsului turistic și asupra elementelor componente ale serviciilor turistice oferite spre comercializare, să le dezvolte o atitudine pozitivă față de întreprinderile prestatoare de servicii turistice, cu scopul de a provoca modificări favorabile în mentalitatea și obiceiurile turiștilor.

Sfera activității de promovare este deosebit de largă și cuprinde instrumente variate (mixul promoțional), dintre care menționăm: publicitatea prin mass-media, participarea la târguri, saloane și expoziții, publicitatea directă, invitarea reprezentanților și funcționarilor agențiilor de turism, organizarea de conferințe de presă, folosirea liderilor de opinie, acțiuni în domeniul relațiilor publice, etc. La fel ca in orice domeniu, mixul promotional in turism este format din cinci instrumente principale ( Dupa Ph. Kotler) : publicitatea, publicitatea directă, promovarea vanzărilor, relațiile publice și vanzarea personală.

Propunerile de dezvoltare a turismului în Piatra Craiului se refera la doua căi pe care am de gând să le prezint detaliat în subcapitolele ce urmează și acestea se referă, pe de-o parte la promovarea printr-un club de turism, iar pe de altă parte, promovarea printr-o agenție de turism, pentru o piață mai largă, printr-un program turistic.

4.1. Promovarea zonei Piatra Craiului prin Clubul de turism MUNTENIA

Asociația "Clubul de Turism Muntenia" reprezintă o formă organizatorică apolitică și neguvernamentalș (ong), constituitș pe baza asocierii voluntare a persoanelor pasionate în practicarea turismului, a altor acțiuni legate de activitatea turistică, culturală, sportivă, precum și în protecția mediului înconjurător. Funcționează ca persoană juridică de sine stătătoare ca urmare a încheierii Deciziei Judecătoriei Sectorului 6, nr. 46PJ din 29.04.2004, având sediul în București.

SCOP: promovarea tuturor formelor de turism și a tuturor zonelor turistice ale României, educarea tinerilor în sensul însușirii normelor și valorilor societății contemporane, prin activități extrașcolare.

OBIECTIVE:

– organizarea și susținerea de programe în scopul dezvoltării și consolidării valorilor turismului românesc, prin organizarea de conferințe, simpozioane, expoziții, lansări de cărți și reviste; – formarea de grupuri și alte structuri organizatorice care să-i ajute pe cetățeni să ocrotească mediul înconjurător, flora și fauna prin acțiuni de ecologizare a zonelor turistice, de marcare a unor noi trasee turistice și de reînnoire a celor degradate, de reîmpădurire a zonelor afectate de calamități sau în urma exploatărilor;

– organizarea unor activități în scopul creării de legături de prietenie, colaborare, schimb de experiență pentru dezvoltarea turismului social și educația turistică a tinerilor;

– organizarea și desfășurarea altor activități ce pot contribui la procurarea resurselor materiale și financiare necesare îndeplinirii în bune condiții a obiectivelor propuse, cu respectarea legislației în vigoare;

– realizează, editează și difuzează publicații periodice sau ocazionale și alte materiale de informare și documentare scrise, audio, video sau electronice, monografii, hărți și alte materiale de popularizare a diferitelor zone turistice din țară;

– pregătirea membrilor pentru practicarea organizată și civilizata a turismului de orice fel (sportiv, cultural, ecologic etc.);

– realizarea de acțiuni de sensibilizare a membrilor asociației și a populației, ca în contact cu natura să respecte valorile patrimoniului național privind flora, fauna și monumentele naturii;

– organizarea de tabere, concursuri, acțiuni și schimburi de experiență în domeniul turismului împreună cu organizații de turism din țară și străinătate cu scopul creării de legături de prietenie între participanți și îmbogățirea cunoștințelor de profil;

– creșterea gradului de cunoștințe în domeniu pentru membrii asociației și dezvoltarea la aceștia a pasiunii pentru turism;

– dobândirea de cunoștințe în domeniul sanitar, privind acordarea primului ajutor și participarea la acțiuni de salvare în caz de nevoie;

– atragerea de noi membri în asociație prin mijloace personale și prin activități organizate;

– popularizarea activității asociației prin mijloace mass-media (presa, radio, T.V.) și colaborarea cu acestea.

COLABORATORI:

– Regia Națională a Pădurilor Romsilva

– Fundatia pentru Tineret a Municipiului București – Ecran Club Grozăvești

– Clubul de Turism Ecologic Mont-Delt-Mar – București

– Clubul de Turism și Ecologie Christian Adventure – București

– Clubul de Turism Carpatic – București

– Clubul Sportiv de Turism Montan Zimbrul Carpatin – Pitești

– Eco Alpin Club Montaniard – București

– Grădinița M.Ap.N. – București.

OMOLOGAREA ACTIVITĂȚII:

Asociația Clubul de Turism Muntenia a primit aviz de inființare din partea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Adresa: Str. Drumul Taberei nr. 96, sector 6, București.

O clasificare în linii generale a activităților clubului de turism Muntenia ar putea fi aceasta:

pentru turismul de aventură: rapel, tiroliană, cățărări;

pentru turismul cultural: concursuri de cântece și interpretare;

competiții, trofee, concursuri organizate între cluburile de turism: orientare turistică, trasee montane, program de divertisment și cultură, etc.

O precizare importantă: acest club de turism are ca principală caracteristică turismul montan, tocmai de aceea l-am ales ca studiu de caz în lucrarea noastră.

Cum promovez eu Piatra Craiului prin clubul de turism? În primul rând că vorbim de o promovare la un nivel redus, vorbim bineînțeles de membrii clubului și de segmentul principal căruia se adreseaza acest club: elevii de liceu și studenții. Acesta este segmentul principal, asta nu înseamnă că alte persoane nu pot participa la activitățile clubului de promovare și susținere a turismului montan (cu predilecție în acest caz).

Această promovare a turismului montan se face după cum am lăsat să se înțeleaga încă din paragraful anterior în cadrul liceelor și facultăților. Cum? Înșiși membrii clubului merg prin instituțiile respective și prezintă programele turistice pe care le desfășoară, oferă pliante, elemente de contact printre care foarte utilă consider că este adresa site-ului clubului de turism www.munteniaclub.ro. Acest site este administrat de însuși președintele clubului de turism George Dan Barbu.

Modalitatea cea mai interesantă și în același timp cea mai atractivă este aceea de a deveni membru activ al clubului și de a participa la cursuri. Statutul de membru îți creează și anumite avantaje cu referire la reduceri.

Membrii clubului susțin ideea că turismul este un sector prioritar al economiei, care trebuie să se dezvolte în viitor cu ajutorul statului. Scopul final al politicilor guvernului trebuie să-l constitie creșterea standardelor și a calității vieții la nivel național.

Este susținută promovarea turismului montan în Romania, tocmai de aceea studiul de caz este ales pe Piatra Craiului. Trebuie luate măsuri pentru înlesnirea spre și în Romania. Aceasta este ideea de bază. Guvernul să fie hotârat să crească profiturile nete ale industriei turismului nu prin măsuri primitive față de investitorii străini, ci încurajând și dezvoltarea întreprinderilor autohtone.

Strategia de dezvoltare pe termen lung trebuie orientată în direcția creării unui cadru legislativ, fiscal și de prognoză, care să asigure infrastructura necesară și să protejeze mediul ambiant, să permita spațiul optim de manevră sectorului privat și să dezvolte un produs turistic competitiv, în corelare cu tendințele si cererile pieței libere. Infrasctructura generală trebuie să fie modernizată și extinsă în folosul turismului. Dacă ne gândim la turismul montan, parcă susținem și cu mai multa voință această idee deoarece aici sunt multe lucruri de modernizat.

Trebuie încurajate îndeaproape cooperarea între sectorul public angajat în transporturi și turism, asociațiile profesionale și companiile comerciale.

Este indicat să existe un organism care să unească în mod efectiv principalele departamente ale guvernului (în special cele cu atribuții în domeniul finanțelor, utilizarea terenurilor, protecția mediului, transport și turism), în efortul comun de dezvoltare a sectorului de turism.

Deoarece membrii clubului de turism Muntenia sunt în strânsă legatură cu instituțiile de învațamânt solicităm ca la editarea manualelor școlare si universitare (în general geografie și istorie) să fie introduse capitole de turism.

4.2. Promovarea zonei Piatra Craiului printr-un produs turistic

Tema acestui studiu de caz se referă la un produs turistic în Piatra Craiului, cabana Curmătura, folosindu-se ca mijloc de comercializare o agenție de turism.

De ce Piatra Craiului?

Am ales această zonă pentru că aproape toată suprafața masivului Piatra Craiului face parte din Parcul Național Piatra Craiului, constituit în anul 1990 și creează o temă perfectă pentru ceea ce înseamna să respecți muntele și să conservi biodiversitatea peisajului, a speciilor valoroase, promovarea și încurajarea turismului, conștientizarea și educarea publicului în spiritul protejării naturii și a valorilor sale.

Motivația. Piatra Craiului a fost declarat parc național, din urmatoarele motive:

Prezintă cel mai spectaculos peisaj de creastă calcaroasă din țară, ce se desfășoară pe aproape 25 km lungime;

Adăpostește numeroase specii de animale: capra neagră, ursul brun, râsul, lupul, jderul, circa 100 specii de păsări, 100 specii de fluturi:

Deține o vegetație bogată – peste 1300 specii de plante din care 53 specii endemice, carpatice și endemisme strict locale.

Stabilirea traseului și a obiectivelor:

Punctul de plecare va fi București.

Schematic, traseul va arata astfel: București – Barașov – Zărnești – Curmătura – București.

O precizare importantă: traseele propriu- zise se desfășoara între cele 2 puncte, Zărnești și Curmătura. Există doua trasee:

Traseul pe care se pleacă: Zărnești – Fântâna lui Botorog – Piatra Mică – Curmătura. Turiștii vor petrece doua nopți la Cabana Curmătura. Același traseu se folosește și la întoarcere, astfel încât turiștii vor cunoaște drumul și se va ajunge la destinație în timp util pentru a prinde trenul din Brașov ( Accelerat, ora 16.02) spre București;

Traseul spre Peștera cu Lilieci:

Măgura – Șaua Curmăturii – Cheile Zărneștilor – Măgura – Peștera cu Lilieci.

Obiective de vizitat:

Peștera cu Lilieci

Fântâna lui Botorog

Fântânile Domnului

Salvamontul Zărnești

Stâna Curmăturii

Refugiul Șura Mare

Însăși Piatra Craiului ca rezervație naturală (instituită prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 645/1938 și menținută prin noi dispoziții).

Masivul Piatra Craiului, (germ. Königstein) adeseori Munții Piatra Craiului, doar Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora.

Localizare geografică:

Depresiunea Bârsei la nord;

Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele la est;

Munții Făgăraș și Iezer-Păpușa la vest;

Masivul Bucegi la est;

Masivul Leaota la sud-est.

Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului este foarte deosebit geologic și morfologic de masivele și grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, Craiul, cum este adesea alintat, este o "lamă" tăioasă și abruptă de roci metamorfice, în special roci calcaroase de vârsta jurasică, lungă de aproximativ 24 – 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, și lată de aproximativ 6 – 8 km, pe direcțiile perpendiculare corespunzătoare. Cunoscuții pereții verticali, inalți de 400-650 m, dintre Padina Lăncii și Valea lui Ivan, au luat naștere datorită stratificării pe orizontală a calcarelor.

Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful La Om, cunoscut și ca Piscul Baciului, având 2244 m. Masivul are numeroase piscuri peste 2000 de metri altitudine (Vf. Padina Popii(2025m), Vf. Ascuțit(2150m), Vf. Țimbalul Mare(2177m), Varful dintre Țimbale(2170m), Vf. Sbirii(2220m), Vf. Căldării Ocolite(2202m) ).

Ca o particularitate a obiectivelor propuse menționăm programul de alpinism.

Elemente de prezentare generală:

Număr zile: 3 zile, 2 nopți;

Perioada: aprilie – mai ( vacanța de prmăvară);

Iunie – iulie – august ( imediat după terminarea programului școlar);

Am ales această perioadă tocmai pentru că segmentul nostru țintă este reprezentat de elevii de liceu. Deoarece perioada de vacanța este apropiată de cea a studenților, acest program turistic poate fi extins și la acest nivel.

Mijloace de transport: tren accelerat, microbuz;

Km parcurși: București – Brașov (166km) + o marjă de aprox 39 km = 205km total

Brașov – 28 km – Zărnești – 3 km – Gura Raului – 3 km – Fantana lui Botorog – 5 km – Curmatura = în total 39 km.

Cabana din Curmătura reprezintă locul de cazare pentru turiști.

Exista condiții de participare referitoare la:

Echipament (bocancii sunt obligatorii, rucsacul/ghiozdanul este obligatoriu, se evită gențile de mâna sau altfel de bagaj);

Sănatate = stare fizică adecvată pentru exercițiu fizic. (Turiștii au fost anunțați de programul de alpinism.)

În general, echipamentul individual de bază se compune din:

Îmbrăcaminte pentru drum;

Îmbrăcaminte pentru ploaie/ vânt;

Îmbrăcaminte pentru schimb și pentru odihnă;

Trusă pentru igiena corporală;

Trusă pentru întreținerea echipamentului;

Trusă medicală.

Echipamentul turistului montan trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Să asigure o izolare termică optimă;

Să permită o bună circulție a aerului – ventilație;

Să permită o bună scurgere a apei la suprafată;

Să iși păstreze calitățile termice chiar în cazul îmbibării cu apă.

De asemenea, trebuie avut în vedere că acesta trebuie să fie ușor de purtat, comod, destul de larg pentru a nu stânjeni mișcările.

Preț de vânzare: 400 ron.

Desfașurarea programului pe zile:

Ziua 1

Plecare: București – Brașov – Zărnești – Curmătura.

Traseele propriu-zise se desfășoară între Zărnești și Curmătura. Traseul din Brașov pâna la Curmătura durează cca 5 h în funcție de opririle necesare turiștilor. Turiștii fac acest traseu pe jos, fără alte mijloace de transport.

Traseul este următorul:

Plecare din București (tren accelerat 1745)

Brașov

Zărnești (1h)

Gura Râului (30min) – Popas – masa de prânz

Fântâna lui Botorog (30min)

Stâna Curmăturii ( de urcat – 2h)

Șaua Pietrei Mici

Curmătura (45min – 1h)

În jurul orei 16.30 se ajunge la cabană. Aici turiștii sunt repartizați pe camere, se stabilește o ora comună de masă (18:00 – 19:00) și se creează o atmosferă placută prin jocuri de cabană, acest lucru însemnând fie cântat la chitară, fie recitare de poezii, fie jucat mima, țintar, cărți pe prorunci, rumy, „Adevăr sau Provocare” și lista poate continua.

Ziua a 2-a

8.00 – trezire;

8.30 – mic dejun;

9.00 – plecare;

Se coboară prin Șaua Curmăturii – Prăpăstiile Zărneștilor (alpinism prima grupă).

Grupul nostru de 20 de persoane se împarte în două:

parte din grup (10 persoane) va face alpinism în Prăpăstiile Zărneștilor sub îndrumarea celor doi organizatori (care sunt instruiți în acest domeniu, fiind atestați în alpinism).

Cealaltă parte, formată tot din 10 persoane, iși va continua traseul din Prăpăstiile Zărneștilor spre satul Măgura (1 h de mers) și apoi, ca destinație finală a acestui traseu, Peștera cu Lilieci (30 min). Se staționează jumatate de oră după care se reia același traseu pâna la Prăpăstiile Zărneștilor.

Aici va avea loc schimbul de grupuri și inversarea activităților. Primul grup care a făcut alpism va pleca pe traseu, iar ceilalți vor începe operțiunile de alpinism: escaladarea unui perete vertical cu ajutorul prizelor naturale, rapel – coborâre pe coarde, tiroliana, etc.

La efectuarea acestor operațiuni se vor folosi instrumente precum: coarda dinamică, hamul, carabiniera, optul de rapel, etc.

Timpul acodat alpinismului este de 3 h si 30 min (același timp acordat și pentru parcurgerea traseului), timpul efectiv acordat alpinismului fiind realmente mai puțin daca ținem cont și de timpii de montare a echipamentelor. Ca și echipamente putem menționa: ham sportiv reglabil, piolet, cască alpinism formă anatomică, carabiniere, optul de rapel, coarda elestică, etc. Echipamentul din aceasta categorie, deși conform cu normele specifice de siguranță, se recomandă a fi folosit doar de către

persoane avizate, cu o pregătire de specialitate (cursuri de alpinism, etc.). Folosirea lui necorespunzătoare poate pune în pericol viețile utilizatorilor.

Programul se desfășoară aproximativ între orele 9:00 – 18:30.

Curmărtura – Prăpăstiile Zărneștilor (30min);

Popas – organizare;

Alpinism/ traseu;

Popas prânz la Prăpăstiile Zărneștilor;

Traseu/ alpinism;

Întoarcere la Curmătura.

Cabană – duș – cină – jocuri de tabără (în principal se cântă la chitară, specialițtii în domeniu fiind Stoica și Pisoi, apoi se pot face propuneri pentru țintar, cărți de joc, mima, depinde de inițiativele membrilor).

Ziua a 3-a

Se ia micul dejun la o oră comună, pe la 9 – 10 dimineața, iar pâna la ora 12:00 trebuie făcute bagajele și eliberate camerele.

Traseul este următorul:

Curmătura

Fântâna lui Botorog ( 1 h 30 min)

Zărnești ( 1 h)

(microbuz 6 ron)

Brașov ( 45 min – 1 h)

Se staționează în Brașov până la ora 16:03.

16:03 – plecarea din Brașov cu acceleratul 1746;

19:01 – sosirea în București.

Condiții de comercializare

Politica de comunicație cuprinde toate măsurile interne și externe ale unei întreprinderi care acționează asupra cunoștințelor, concepțiilor și aptitudinilor participanților la piață, față de informațiile întreprinderii.

Ca și strategie pentru vânzarea călătoriilor putem vorbi de strategia de specializare: există comercianți specializați pe o destinație geografică anumită; este o strategie riscantă pentru că poate interveni o lovitură de stat, un război și circuitul respectiv este scos de pe piață. Specializarea mai poate fi pe o temă, (pelerinajul, aventurile ș.a.), sau pe un segment de clientelă (tineri căsătoriți, persoane handicapate, persoane în vârstă, populația homosexuală și orice altă categorie de populație). Strategia specializării constituie pentru numerose agenții de turism o soluție pentru eliminarea concurenței, pentru a evita instabilitatea pieței și a clientelei.

Elaborarea strategiei de promovare presupune alocarea unor resurse importante și include activități ce au ca scop stimularea interesului consumatorului pentru un produs sau serviciu turistic (relațiile publice, promovarea vânzărilor, vânzarea personală, publicitatea, etc.).

Dintre formatorii de opinie am ales agenția de turism să fie cea care transmite informația consumatorului de produse turistice.

Pentru a promova produsul turistic din Piatra Craiului am ales agenția de turism Perfect Tour. (Anexa nr.9).

Analiza de preț

Calculele realizate în cadrul acestei analize sunt finalizate în anexa nr.10.

Concluzii

Muntele reperzintă „spiritualitatea multor popoare”…. asta ar trebui să se vadă mai bine în România. Spiritualitatea românului prin dorința lui dintotdeauna de a rămâne liber și de a fi prieten cu natura, dorința românului de libertate și exploatare, această dorință se regăsește în inima naturii, în inima muntelui. Pentru că aici la munte regăsim cele mai curate locuri, cele mai ascunse și intacte locuri, iar în România, în zona montană, se află cele mai multe arii protejate și potențiale turistice pentru care se fac eforturi să se păstreze într-o stare cât mai naturală.

Avem atâtea locuri minunate și nu sunt suficient promovate. Este o replică pe care o auzim destul de des, nu credeți? Sunt șanse să se schimbe acest lucru? Ministrul Turismului, Elena Udrea, a anunțat că vrea să contracteze 75 de milioane de euro din fonduri europene, bani care vor fi folosiți pentru construirea brandului de țară și promovarea imaginii României în lume. Firma care se va ocupa de imaginea țării urmează să fie aleasă printr-o licitație internațională. Această știre foarte proaspătă (24 februarie 2009 www.gandul.ro ) parcă ne face să sperăm că se vor face schimbări în turismul din România și întrezărim o lumină de schimbare. Ministrul Turismului a făcut demersuri pentru promovarea turismului în general, dar și pentru cel montan în particular, știri prezentate și în cadrul lucrării. Accentuarea acestei informații își are explicația în mediatizarea mișcărilor întreprinse în aceste sector.

Turismul montan are nevoie de un brand turistic național, nu suntem cunoscuți, iar acest lucru trebuie schimbat. Promovarea prin acțiuni și activități concrete va fi cea care va face diferența, lucrarea de față ar putea să aducă licărirea și impulsul de a face ceva pentru oamenii care în viitor vor avea această posibilitate. Aici trebuie să intervină specialiștii în turism.

Fiind vorba de dezvoltarea și promovarea turismului în Piatra Craiului se impune conservarea biodiversității vegetale și animale, a speciilor de plante de primă utilitate socială și a raselor de animale, ameliorarea lor în limitele suportabile de specificul montan.

Promovarea în Piatra Craiului se face într-un mod extraordinar prin intermediul cluburilor de turism din România. Reuniunea acestor cluburi de turism creează o atmosferă de neuitat prin concursurile montane, cântecele montane și prieteniile care se leagă în acest cadru specific al muntelui.

Crearea responsabilității societății prin educație are un rol covârșitor pentru o viitoare înflorire a turismului în România deoarece printr-un sistem educativ eficient vom învăța să respactăm natura. Asigurarea educației, a învățământului, informării și instruirii continue, adaptate specificității montane, pentru copii, tineri și adulți, cu diferențiere pentru mediile rurale și urbane, montane este prioritară precum și adaptarea sistemului de învățământ și de formare a adulților la specificitatea agro-rurală montană și dezvoltarea sistemului educațional în sensul orientărilor strategice, privind dezvoltarea montană durabilă. Putem prelua din modelele vecinilor nostri europeni, frumtașii turismului montan european: Austria, Germania, Elveția. Austria deține probabil cel mai reușit sistem de amenajare și dezvoltare montană. Aceste trei țări au fost alese ca și exemple pentru că reprezintă un etalon în domeniul montan și al exigențelor legislative. România poate prelua, selective, metodele vest-europene, fără a mai traversa experiențe costisitoare. O prea mare viteză pentru reducerea decalajelor poate deveni riscantă, astfel, ar trebui să aibă în vedere capacitatea de asimilare a noului.

Esențial în turismul montan românesc este sigurarea modernizării infrastructurii și a echipamentelor tehnico-edilitare, a căilor de acces, a serviciilor și dotărilor necesare locuitorilor zonelor montane, ameliorarea condițiilor de igienă prin modernizări și dotări adecvate. Este demonstrată necesitatea și utilitatea unei politici montane bazată pe un cadru juridic pus în operă la nivel național, regional și local.

În concluzie, pilonii principali necesari abordării unei politici montane în România sunt realizați. Cadrul juridic și instituțional după mulți ani de eforturi, este, teoretic, creat, dar practic este foarte slab funcțional sau chiar afuncțional (Legea nr. 181/2007, Comitetul Interministerial și comitetele județene ale muntelui). Se impune perfecționarea Strategiei și legi muntelui, consolidare și dezvoltare instituțională specifică și sprijinirea intensivă prin programe naționale eficiente a turismului montan, iar ca obiectiv strategic crearea unui Fond Național de sprijin pentru Munte (ex. Italia, Bulgaria, ș.a.). Alte măsuri se referă la: evitarea depopulării montane, conservarea agro-pastorală și patrimoniului cultural – sisteme durabile de exploatare a resurselor montane, valorizarea calității produselor agroalimentare montane și protejarea mediului, dezvoltarea turismului și agroturismului montan, a micilor industrii, sporirea locurilor de muncă, veniturilor și calității vieții rezidenților montani, mai ales în rural.

Se recomandă o strategie și o politică montană comune, pentru Uniunea Europeană, axată pe un suport financiar și pe compensații în cadrul unui proces activ de creștere.

Numai printr-o politică montană distinctă, eficientă, adaptată etapelor și permanentizată, resursele Carpaților românești se vor putea valoriza durabil și se va asigura protejarea ecosistemului montan.

O strategie montană comunitară flexibilă, adaptabilă la diversitate, pe principiul subsidiarității și cu adaptări la contextele locale, pentru coeziunea social-economică reprezintă cerința pentru anii următori.

În perioada competiției globale în creștere, a amplelor provocări demografice și ecologice, a schimbărilor climatice, nicio țară cu munți nu-și poate permite să irosească resursele acestora – hrană, apă, energie, spațiu de habitat uman – munții intrând în categoria priorităților naționale.

Bibliografie:

Băcescu, M., Băcescu-Cărbunaru, A., Compendiu de macroeconomie, Editura Economică, București, 1997

Bran, F., Marin, D., Simon, T., Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998

Cândea, M., Bran, F., Potențialul turistic al Romaniei și amenajarea turistică a spațiului, Ed. Universitara, București, 2003

Cocean, P., Vlăsceanu, G., Negoescu, B., Geografia generală a turismului, Ed. Meteor Press, București, 2003

Dinu, M., Geografia turismului, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2002

Erdeli, G., Istrate, I., Potențialul turistic al României, Editura Universității din București, 1995

Erdeli, G., Istrate, I., Amenajări turistice, Editura Universității din București, 1995

Fridgen, J. D., Dimensions of Tourism, Educational Institute, American Hotel & Motel Industry, ediția a doua, 1996

Fuster, L. F., Teoria y tehnica del turismo, Volumul I, Madrid,1967

Glăvan, V., Amenajarea turistică a teritoriului, Note de curs, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 1996

Glăvan, V., Geografia turismului in România, Note de curs, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 1995

Glăvan, V., Turismul in România, Ed. Economică, București, 2000

Herbin, J., Le modele de tourisme doux de la montagne autrichienne, intervenție la masa rotundă cu tema „Instrumentele de protecție a naturii și aplicarea lor în amenajarea turistică”, Geneva, 1996

Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G., Economia Serviciilor, Ed. Uranus, București, 1996

Ioncică, M., Economia Serviciilor. Teorie și practică, Ed. Uranus, București, 2000

Ionescu, I., Economia Intreprinderii de turism și comerț, Ed. Uranus, București, 2002

Ispas, A., Contribuții metodologice la dezvoltarea activităților terțiare în stațiunile turistice, Teză de doctorat, A.S.E., București, 1999

Istrate, I., Bran, F., Roșu, A. G., Economia tusmului și mediului înconrător, Ed.Economică, București, 1996

Istrate, I., Concepții și strategii de dezvoltare a turismului montan, în "Actualități în turism" nr. 5-6/1986

Knott, E., Studiu de oportunitate privind modernizarea, dezvoltarea și relansarea turistică a stațiunii montane „Lacul Roșu”, beneficiar: Ministerul Turismului, București, septembrie 2002

Kotler, Ph., Managementul Marketingului, Ed. Teora, București, 1997

Minciu, R., Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Sylvi, București, 1995

Minciu R., Țigu G., Economia Turismului – Caiet de probleme, proiecte și referate, A.S.E, București, 1997

Minciu, R., Economia Turismului, Ed. Uranus, București, 2000

Neguț, S., Geografia României. Probleme fundamentale, Ed.Humanitas Educațional, București, 2002

Nistoreanu, P., Ecoturism si turism rural, Editura ASE, București, 2003

Olteanu, V., Cetină I., Marketingul serviciilor, Ed. Expert, București, 1994

Olteanu, V., Marketingul serviciilor, Ed. Uranus, București, 2000

PLOG, S., Why destinations areas rise and fall in popularity (De ce crește și scade popularitatea arealeloe de destinație), comunicare pezentată în 1972 la Secția California de Sud a Asociației Americane de Cercetări Turistice. Ulterior, autorul a reluat această teză și în lucrarea „Leisure Travel: Marketing lt a Growth Again, Ed. Jhon Willey and Sons, London, 1991.

Rey, R., Studiu comparat al strategiilor europene privind zonele montane, cu referire specială la zona Carpaților Românești, Academia Română, Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologice; Institutul Național de Cercetări Economice; Centrul Român de Economie Comparată și Consens, București, 2004

Snak, O., Economia Turismului, Ed. Expert, București, 2003

Stăncioiu, A. F., Planificarea de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2005

Stăncioiu, A. F., Strategii de marketing în turism, Ed. Economică, București, 2000

Stănciulescu, G., Tehnica operațiunilor de turism, Editura ALL, București, 1998

Stănciulescu, G., Lupu N., Țigu G., Dicționar poliglot explictiv de termeni utilizați in turism, Editura ALL, București, 1998

Țigu, G. (coordonator), Turismul montan, Ed. Uranus, București, 2001

Țigu, G. (coordonator), Țală, M., Talpeș, A., Lungu, C., John, S., Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Ed. Uranus, București, 2005

***Geografia României, I, Geografia Fizica, Editura Academiei, București, 1993

*** Costescu, M., Turismul în arii protejate – Program de monitorizare, Universitatea Eftimie Murgu Reșiță

**www.munteniaclub.ro

**www.pcrai.ro

**www.wikipedia.ro

** www.standard.ro

**www.alpinet.ro

**www.carpati.org

**www.naturalist.ro

**www.geoturism.ro

**www.geocities.com

**www.ziare.com

**www.hrbexpert.ro

**http://facultate.regielive.ro

**www.preferatele.com

**www.e-tur.ro

**atractii.ofertebran.ro

**antipoluare.wordpress.com

**www.green-report.ro

**www.freenews.ro

** National Geographic România