Turismul Montan Si DE Litoral

CUPRINS:

1. INTRODUCERE

1.1.TURISMUL – UN FENOMEN COMPLEX CONTEMPORAN

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și în special a celei de-a doua jumătăți a acestuia.

În noianul de transformări produse în viața social economică după cel de-al doilea război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii și tehnicii de calcul cu diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea știință ca ramură de producție, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea omenească, indiferent de formarea relațiilor de producție, de sistemul social politic existent s-a industrializat la scară planetară. Societățile industrializate, mai mult sau mai puțin dezvoltate, au ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populației în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafețe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locurilor de școlarizare și de muncă ale căilor și mijloacelor de transport, ale familiilor în blocurile de locuințe, ale punctelor de distracție; de asemenea societatea industrializată oferă prin organizarea științifică a producției și a muncii, prin tehnologia modernă și concentrarea întreprinderilor producătoare – posibilități nelimitate de creștere a productivității muncii cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societății, între care creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei și săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creșterea speranței medii de viață, dezvoltarea și modernizarea mijloacelor de informare.

Însă, în același timp, societatea industrializată are și efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivității biologice (poluare, lipsa de mișcare, maladii frecvente, etc.) precum și a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din viața socială și profesională)

De aici, și nu numai, dorința și tendința oamenilor societății contemporane de a-și petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colțuri liniștite din natură, vizitând orașe și sate din țara de baștină sau din alte țări pentru a cunoaște oameni și locuri, sau pentru a-și îngriji sănătatea.

Și cum numărul populației din majoritatea țărilor a crescut considerabil, iar influența factorilor distanță – timp a fost dominată simțitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere plăcută și utilă a timpului liber – a cunoscut o „explozie” fără precedent constituind una dintre cele mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane, dar mai ales a deceniilor șapte, opt și nouă ale secolului XX.

România beneficiază de multiple și variate frumuseți naturale și valori cultural istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate și atractivitate deosebită, competitive, în măsură să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de vizitatori români și străini. De aceea, se poate spune că România este o țară turistică, o țară care poate oferi în același spațiu, diversitatea montană a Elveției și frumusețea Rivierei franceze. În centrul țării, Podișul Transilvaniei, cu livezi și vii încărcate de rod, este înconjurat de cununa Carpaților. În centura Subcarpaților, a dealurilor și câmpiilor, numeroase izvoare de ape minerale având calități terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste 160 de stațiuni balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte din istoria zbuciumată a poporului român. La atracțiile naturale și istorice se adaugă mulțimea realizărilor social – economice actuale de mare interes pentru orice vizitator, bogăția creațiilor etnografice și folclorice precum și ospitalitatea poporului român.

Varietatea acestor elemente, la care se adaugă baza materială modernă (hoteluri, hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioane de tratament, etc) și infrastructura turistică au permis conturarea chiar a unor zone turistice.

Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern și internațional următoarele: litoralul românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării, Carpații, Transilvania, Bucureștiul și împrejurimile sale, Porțile de Fier, Argeș. Făgăraș, etc.

Însă eu m-am oprit asupra Carpaților și Litoralului românesc, două dintre zonele cele mai frecventate de turiștii autohtoni și străini, ele reprezentând două mari forme de turism, și anume: turismul montan și de litoral.

De-a lungul lucrării am încercat să evidențiez cele mai importante aspecte care contribuie la dezvoltarea turismului montan și de litoral, atât pe plan intern cât și pe plan internațional.

În primul capitol, în afară de această „introducere” am decis să fac o prezentare sumară a principalelor zone turistice ale României, care au făcut-o atât de cunoscută pe plan internațional: zona litoralului românesc al Mării Negre, zona montană.

În cel de-al doilea și al treilea capitol al lucrării am realizat o prezentare, nu tot așa de sumară a Munților Carpați și a litoralului românesc al Mării Negre cu tot ceea ce caracterizează aceste locuri.

În cel de-al patrulea capitol m-am ocupat de baza tehnico – materială a a turismului montan și de litoral, adică de totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale de cazare, alimentație publică, tratament, agrement, care contribuie semnificativ la realizarea unui sejur cât mai plăcut, care să lase turiștilor o amintire de neuitat.

În cel de-al cincilea capitol am prezentat serviciile turistice, respectiv cele de cazare, alimentație publică, agrement, transport, o serie de servicii complementare, pentru că mi s-a părut important să reliefez contribuția acestora la dezvoltarea celor două forme de turism.

Serviciul de cazare este un element semnificativ , deoarece de calitatea acestuia depinde aproape întreaga activitate turistică, el reprezentând 40% din prestația turistică, influențând celelalte servicii.

Serviciul de alimentație publică, contribuie și el, în condițiile în care gastronomia a deveint un element important al ofertei, un element de selecție a destinațiilor turistice, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate și comparabile.

Serviciul de agrement, cuprinde ansamblul mijloacelor și formelor, capabile să asigure individului sau unui grup, o stare de bunădispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, a unei împliniri.

Serviciul de transport, prezintă un rol important în turism în general, în sensul că asigură pătrunderea în zone de interes turistic,permite valorificarea potențialului turistic al zonei, țării, asigură pe lângă transportul propriu-zis, ansamblul operațiunilor, condițiilor și facilităților legate de organizarea deplasării fzice a turiștilor și a unor bunuri destinate consumului acestora.

Serviciile complementare, au ca obiect stimularea odihnei active a turistului, a distracției , a petrecerii plăcute a timpului liber,fără a se substitui serviciilor de agrement.

După prezentarea fiecărui serviciu turistic am scos în evidență și indicatorii de eficiență ai acestora.

Acestea sunt motivele pentru care am insistat în mod deosebit asupra serviciilor turistice.

Al șaselea capitol intitulat „Circulația turistică. Cererea și oferta turistică” cuprinde o serie de date oferite de comisia Națională de statistică, Institutul de Cercetare pentru turism, Institutul de Marketing și anchete Sociologice; de asemenea mai cuprinde și cererea pentru turismul montan și de litoral, precum și oferta acestora și a agențiilor de turism internațional.

Cel de-al șaptelea capitol cuprinde o serie de indicatori și norme de gestionare, dezvoltare turistică, în general, și cele care se referă la turismul montan și de litoral.

În finalul lucrării am selectat o serie de propuneri, pentru că turismul de iarnă nu este intens valorificat, și concluziile referitoare la ceea ce se petrece la mare, pe litoralul românesc.

În speranța că am reușit, cât de cât, să atrag atenția asupra acestor două mari „teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideți unde vă veți petrece, cât mai plăcut și util, vacanțele.

1.2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a economiei naționale. Sub influența puternicului avânt social, economic și tehnico –științific din țara noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare tot mai mare, devenind un mijloc modern și eficient de diversificare a căilor de refacere a capacității de muncă și de utilizare plăcută și rațională a timpului liber.

România este înzestrată cu o mare varietate de atracții turistice. Litoralul românesc al Mării Negre măsoară 245 km. și are numeroase și largi plaje acoperite u nisip foarte fin, în timp ce Delta Dunării conține o floră și faună variate. În centrul țării Podișul Transilvaniei este înconjurat de frumusețea Munților Carpați. Numeroase izvoare de apă minerală și lacuri cu calități terapeutice constituie baza dezvoltării unor stațiuni balneare. Mai mult România este bogată în locuri istorice, ca de exemplu cetățile dacice, monumentele de artă veche și modernă de pe întreg cuprinsul țării, în orașe și sate vechi și noi.

Alături de atracțiile naturale și cultural-istorice se adaugă și realizările poporului român: Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistrița, Argeș, Olt, Mureș, Someș. Siret sau cele de la Porțile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Transfăgărășanul.

Din punct de vedere turistic, prima atracție naturală din România este litoralul Mării Negre. Cei aproape 100 km. de litoral, între Năvodari și frontiera cu Bulgaria, dispun de excelente plaje cu nisip, o mare fără maree, favorabilă înotătorilor, foarte multe zile însorite (circa 250 anual) și temperatură moderat de caldă, o excelentă infrastructură, cu spațioase hoteluri și vile, facilități pentru turiști, acces ușor pe șoselele de coastă spre Constanța sau București pe podurile peste Dunăre de la Giurgeni –Vadu Oii și de la Cernavodă. În împrejurimi se găsesc numeroase locuri de interes arheologic, ca monumentul de la Adamclisi, ruinele vechilor orașe grecești- Histria este cel mai bun exemplu.

Alături de litoral, Delta Dunării este o atracție majoră pentru iubitorii naturii. Hotelurile de la Maliuc, Sulina, Crișan, Tulcea pot caza turiștii în condiții foarte bune, de unde aceștia pot vizita pădurile și lacurile din apropiere – sanctuarele păsărilor și a altor vietăți.

Țara noastră dispune de numeroase și variate izvoare de ape minerale, răspândite pe tot teritoriul în jurul cărora s-au dezvoltat zeci de stațiuni balneare. Alături de Eforie Nord, Mangalia, Neptun situate pe litoral, cele mai importante, unele de nivel internațional sunt: Băile Herculane (renumită încă de pe vremea romanilor), Băile Felix, Călimănești – Căciulata, Olănești, Govora, Tușnad, Sovata, Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, putând constitui excelente puncte de plecare pentru excursii în Carpați.

Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei și Bucegii sunt locuri unde s-au dezvoltat cele mai vechi stațiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Bușteni, Poiana Brașov. Alte areale cu un potențial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac și Curtea de Argeș – Capra, Lotru Voineasa, Valea Ialomiței, Semenic – Muntele Mic, arealul Rarău – Giumalău – Vatra Dornei.

Orașele, satele, precum și monumentele de interes istoric, artistic sau etnografic completează potențialul turistic natural al României. Monumentele de artă medievală din Moldova de Nord, ale căror construcții au fost acoperite la exterior și în interior cu fresce ce datează de peste 500 de ani, aflate în evidența U.N.E.S.C.O., constituie un exemplu al moștenirii culturale a României. În afară de București, cu monumente de arhitectură hitectură vechi și moderne, parcuri minunate, muzee interesante și un bogat program de manifestări culturale orașe ca Brașov , Sibiu, Cluj Napoca, Oradea, Arad, Hunedoara, Sighișoara, Alba Iulia (în Transilvania), Piatra Neamț, Iași, Rădăuți (în Moldova), Curtea de Argeș, Târgoviște, Craiova și Târgu Jiu( în Muntenia și Oltenia), Timișoara (în Banat), Baia Mare (în Maramureș) oferă multe motive de vizitare: castele, cetăți, palate, construcții de lemn, biserici, mânăstiri.

2.Turismul montan – Munții Carpați

Carpații românești acoperă 36% din suprafața țării și se impun în ansamblul turistic național ca o importantă zonă turistică. Deși au concurenți puternici în mai multe state europene, cum sunt: Munții Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpații românești prezintă unele particularități care le conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de sporturi de iarnă, alpinism și drumeție montană.

Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice și o mare complexitate de potențial turistic, date de particularitățile diferitelor tipuri de relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităților montane, submontane și depresionare, a culoarelor de văi, varietatea și configurația învelișului vegetal și a rețelei de ape și lacuri, o mare bogăție de ape minerale și termominerale, fondul cinetic și piscicol deosebit de reprezentativ, etc.

Toate acestea prin specificul și modul de îmbinare în spațiu conferă originalitatea și nota de atractivitate turistică a munților noștri.

Munții Carpați, accesibili pretutindeni, oferă condiții favorabile pentru o valorificare complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă și tratament – cât și pentru cele specifice – sporturi de iarnă, drumeție, alpinism, speoturism, cunoaștere, vânătoare, pescuit.

Munții Carpați cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o cunună – închid în mijlocul lor un podiș înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de un lanț de depresiuni bine individualizate și adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaților românești este dominat de înălțimi ce depășesc 2.000 m., printre care și 10 vârfuri principale cu peste 2.500 m. În exterior , Carpații sunt înconjurați de șiruri de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase depresiuni.

Comparativ cu alte lanțuri muntoase, Carpații românești au o masivitate relativ redusă datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor și culoarelor depresionare ce pun în evidență masive sau grupe mari orografice.

Culmile lor sunt, în general, rotunjite și au lungimi ce nu depășesc 30 km., iar depresiunile intramontane, în număr de peste 300, și numeroasele trecători și pasuri facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.

Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi și masive de depresiuni și văi, a fost divizată în trei mari unități, avându-se în vedere poziția ocupată în teritoriu: Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Carpații Occidentali.

2.1.Carpații Orientali, care se întind de la granița nordică la depresiunea Brașov și râul Prahova, se caracterizează prin existența a trei șiruri paralele de masive cu direcția nord – sud ce corespund unor fâșii diferențiate prin vârstă și înfățișare: fâșia de vest cu culmi montane vulcanice, mai joase și de formă conică, în nord (Oaș, Gutâi –1443 m., Țibleș – 1835 m.) mai înalte și cu cratere bine conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. și Vf. Ineu –2.279 m.;Suhard, Hășmașu Mare, Bistriței – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâșia de est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliș), cu înălțimi mai reduse în nord (Obcinele moldovenești –1208 m., Stânișoara – 1539 m.) și în munții Vrancei (Penteleu – 1772 m., Ciucaș – 1954 m.)

O altă caracteristică a Carpaților Orientali o constituie existența unui însemnat număr de depresiuni, de culoare depresionare lungi și de văi care fragmentează puternic această unitate montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale Maramureșului, Dornelor, Giurgeului și Ciucului – care separă șirul culmilor vulcanice de ceilalți munți – Brașovului (Țara Bârsei) – ce pare o câmpie cu altitudini de 500 – 600 m.-, precum și depresiunile din partea estică – Câmpulung și Comănești. Circulația în această zonă montană este facilitată de existența a numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniș-1096 m., Tihuța 1.200 m., Buciu– 1273 m., Tușnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).

Carpații Orientali și zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu importante și variate atracții turistice.

Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă peisaje de o mare spectaculozitate, cum sunt acea uriașă „căldare” remodelată de ghețarii cuaternari și stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în jurul lor fiind declarată rezervație geologică), care au înfățișarea unor obeliscuri înalte de 8-12m.

Munții Giumalău cu o înălțime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaș bloc, alcătuit din formațiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal.

Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat naștere unui relief pitoresc – cu turnuri și piramide – dintre care „Pietrele Doamnei” impresionează în mod deosebit.

Munții Bistriței(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentați, prezintă văi prăpăstioase care oferă priveliști captivante( defilee, chei, pante abrupte și multe stânci golașe).

Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de turism în Carpații Orientali îl reprezintă stațiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca urmare a prezenței unei multitudini de izvoare cu ape minerale, precum și a altor factori curativi (climat specific, ozon, turbă, emanații de bioxid de carbon, ș.a.). Amintim dintre ele pe cele mai importante, mai renumite și mai bine înzestrate cu instalații de cură: Vatra Dornei și Sângiorz – Băi, în zona nordică, Borsec, Băile Tușnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul Carpaților Orientali, Covasna.

2.2. Carpații Meridionali, cei mai înalți și mai masivi din întreg lanțul Carpaților românești – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-l numească „Les Alpes de Transylvanie”- se desfășoară în continuare spre vest, de la Valea Prahovei până la Culoarul Timiș Cerna, care îi desparte de Munții Banatului. Spre Nord separarea de Munții Apuseni este făcută de Valea Mureșului, iar spre Nord-Vest de Culoarul Bistriței și de depresiunea Hațeg care-i despart de Munții Poiana Ruscă.

Fiind formați în mare parte din șisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpații Meridionali sunt puțin fragmentați de văi și depresiuni, prezentând un grad apreciabil de masivitate. La extremități, în structura lor geologică își fac frecvent apariția calcare și conglomerate care au dat naștere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O altă caracteristică a Carpaților Meridionali o constituie prezența a trei nivele de eroziune care apar ca întinse platforme ușor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m. altitudine, cu pajiști alpine, a doua la 1.200 – 1.600 m., mai ondulată, și ultima, cea inferioară, la 1000 m. cu pășuni, fânețe, cu păduri și cu pitorești așezări omenești, permanente sau sezoniere(pe această platformă, în Munții Orăștiei s-au găsit vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia).

În Carpații Meridionali se află numeroase circuri și văi glaciare, urme ale ghețarilor cuaternari precum și lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumusețe și de o mare atracție turistică.

Apele au reușit totuși să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca Turnu Roșu – 400 m. și Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea se adaugă multe pasuri de înălțime, care au favorizat circulația peste munți: Giuvala (124o m.) pe unde s-a amenajat șoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care s-a construit mai recent, șoseaua numită „Transfăgărășean” iar în Munții Parâng, tot la peste 2000 m. a existat în timpuri străvechi un drum roman.

Carpații Meridionali sunt formați din patru grupe de masive montane. Acestea sunt de la est la vest următoarele: Munții Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu, Munții Făgăraș cei mai înalți din țară, care se ridică sub forma unui zid crenelat având piscuri care trec de 2.500 m. altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. și Vf Negoiu – 2.535 m.) Munții Parâng – Cindrel, care ating și altitudinea de 2.519m și sunt vestiți prin pitorescul culmilor și al văilor prăpăstioase; Munții Retezat – Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga și au o structură geologică mai complexă (apar frecvent calcare și conglomerate), ceea ce a favorizat apariția numeroaselor fenomene carstice de mare atracție: chei, sohodaluri, ponoare, peșteri, etc.

Resursele turistice ale Carpaților Meridionali constau din monumente istorice și de arhitectură (cetăți, lăcașe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu semnificații deosebite din viața poporului român, stațiuni balneoclimaterice, așezări pitorești evidențiate de specificul lor etnografic și folcloric. Cele mai numeroase dotări turistice sunt concentrate în aria Munților Bucegi, pe Valea Prahovei și în Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu vechi tradiții turistice, Bucegii dispun de posibilități pentru practicarea tuturor formelor de turism, pentru cazare și alimentație, de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuș, bob. În afara hotelurilor și vilelor existente în orașele de pe Valea Prahovei, în Munții Bucegi funcționează peste 20 de cabane. Masivul învecinat. Munții Piatra Craiului dispune și el de 4 cabane și o bogată rețea de poteci marcate.

Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălțați aproape pe verticală, dând o impresie copleșitoare de cetate celor aflați la poalele munților. Din vârful său cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. – pornesc radiar mai multe culmi, cu pante abrupte, praguri, doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de sud este formată de un platou, situat la cca. 2000 m., cu pajiști alpine și cu impresionante forme de eroziune, adevărate opere de artă ale naturii: Sfinxul, Babele, ș.a. Între obiectivele turistice de valoare ale Bucegilor se remarcă Valea Glaciară a Mălăeștilor, Hornurile Mălăieștilor, Acele și Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine), Canionul, Turnurile și Brâul Bucsoiului (2.490 m.), cascadele Vânturiș, Urlătoarea, Caraiman, pitoreștile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile formate pe Valea Ialomiței; cheile Urșilor, ale Peșterii, ale Tătarului (mari și mici), Zănoaga Mică și Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi este mărginit de culoarul Rucăr – Bran în jurul căruia predomină o serie de formații carstice, cum sunt cheile și peștera Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului și Rudăriței, peșterile Urșilor și Colțul Surpat. La vest de culoar se înalță Munții Piatra Craiului posesori și ei a unor atractive forme carstice.

Al doilea segment mai intens frecventat de turiști este lanțul Munților Făgăraș, care a devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărășeanului (1977) – drum asfaltat care traversează creasta principală a munților printr-un tunel lung de 890 m., situat la 2050 m. altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate cam tot timpul anului, însă cu precădere vara, la începutul toamnei și iarna. Cele mai noi locuri de popas se află pe valea Bâlei, la Bâlea – Lac (2034 m.) și Bâlea – Cascadă (1234 m.). Alte opt cabane își așteaptă oaspeții pe acest versant. Pe partea cealaltă versantul sudic a fost și el dotat cu cabane, la Voina și Cuca, apoi în extremitatea estică, la Cumpăna, la Piscul Negru și Valea cu Pești, pe malul Lacului de acumulare Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia și, pe valea Oltului, la Hanul Cozia, cabana și popasul turistic Valea Oltului.

Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiștilor spre semețele creste ale Făgărașului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea, Capra, Podrogu Mare, Avrig și Urlea.

Deși dispune de un potențial turistic bogat și variat grupa munților Parâng nu posedă, încă, dotări corespunzătoare, așa încât în această zonă fluxurile de vizitatori sunt mai reduse. Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format lacuri (Câlcescu, Tău Fără Fund, Stăneiciu), morene, grohotișuri, unde privirea întâlnește creste semețe ce ajung până la 2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnișuri abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peșteri în care se află interesante forme concreționare (Peștera Muierilor, Polovragi, ș.a.) precum și cheile cu pereți maiestuoși de pe văile Oltului și Galbenului.

În munții Cindrel și Șureanu care au forme mai domoale și platforme mai largi pe culmi, se află de asemenea circuri și văi glaciare, iar în partea marginală – peșteri, dintre care mai cunoscute sunt: Șura Mare și Ciclovina.

În grupa munților Retezat – Godeanu atracția turistică majoră o constituie numeroasele circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins dintre ele(nu numai din zonă, dar și din țară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte „ochiuri de mare” – cum le spun localnicii- Zănoaga, Galeșu, Gemenele, Tău Negru, Ana, Florica, etc. Aspectul general, alpin și subalpin cu stânci și vârfuri ascuțite – dintre care peste 20 depășesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă titlul de cei mai pitorești munți din România. Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o floră și o faună care nu se mai întâlnesc în alte părți ale țării, fapt ce a dus la organizarea unui Parc Național (din 1935) cu o suprafață de 20.000 ha.

Extremitatea vestică a Carpaților Meridionali, alcătuită din Munții Mehedinți și Cerna, abundă în structuri calcaroase și, deci, în forme carstice dintre cele mai felurite: peșteri (Clocoșani – rezervație speologică, Grota Haiducilor, Grota cu Aburi), chei importante (Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale, ș.a.

Munții Banatului, prin potențialul lor turistic bogat și prin amenajările existente, oferă multiple condiții pentru iubitorii de drumeții și frumuseți naturale. Varietatea peisajelor lor se datorează structurii geologice și litologice foarte diferite. Relieful este reprezentat de culmi muntoase ce nu depășesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei –1449 m.), fragmentate de văi, uneori destul de adânci, care au dat naștere unor chei atrăgătoare.

În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formațiilor geologice a favorizat apariția a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre acestea remarcându-se peșterile Comarnic, Popovăț, Racovița, Talasu, Buhuș, Românești, cheile Minișului, Carașului, Nerei, podul suspendat Ceucea; izbucurile din văile Minișului și Carașului, precum și măiestuosul culoar tectonic construit de Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaților, pe o lungime de 134 km. culoar mărginit de pereți stâncoși ce ajung ce ajung la o înălțime de 1.s200 m. Acest sector al Dunării cunoscut sub numele de Porțile de Fier, a fost transformat într-un imens lac de acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex sistem hidroenergetic și de navigație, construit prin cooperare româno-iugoslavă.

De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ș.a. ca și lacurile naturale Ochiul Beiului și Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare și dotare ce s-a efectuat în jurul lor au devenit lacuri de mare atracție turistică, precum, de altfel, aceasta întreagă zonă bogată în păduri de rășinoase și foioase cu numeroase specii de plante de tip mediteranean.

Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munții Semenic, accesibili atât cu telefericul cât și cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine dotate: Semenic, Crivaia, Trei Ape și Secu. Nu putem trece cu vederea nici potențialul turistic natural de o mare valoare de care dispun Munții Aninei: lacurile de acumulare Mărgăritaș și Buhui, peștera Buhui, cu cel mai lung rău subteran din România, cheile Minișului, Carașului, Nerei, cascadele Benșniței, Lacul Dracului, peșterile Comarnic, Liliecilor și Peștera cu apă.

2.3. CARPAȚII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-hidrografic și social-cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfășurându-se între valea Mureșului la sud și cea a Someșului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiș al Transilvaniei. Principalul nod orografic al Apusenilor îl constituie Munții Bihor, care ating altitudinea maximă în vârful Curcubata (1850 m.) și care sunt alcătuiți, în partea nordică, din formații calcaroase ce au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou carstic Padiș – Scărișoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munții Pădurea Craiului, atinge altitudinea de 1.014 m. cu Vf. Ordâncușa și are structuri calcaroase, abundând în fenomene carstice. Grupa montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf. Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive și cristalin, se remarcă prin existența unor spectaculoase defilee și nivele de eroziune. Munții Codru – Moma, cu înălțimi relativ modeste (1012 m. în Vf. Pleșu), au o construcție geologică variată în care predomină, din nou, formațiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai scund compartiment al apusenilor îl formează Munții Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are un fundament eruptiv granitic și oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar și multe pășuni întinse pe culmile lor scunde.

Munții Metaliferi, conținând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase și având o structură geologică complexă(cristalină, eruptivă și sedimentară), prezintă o varietate mare de peisaje atrăgătoare : piscuri semețe (cel mai înalt dintre ele –Vf. Vâlcan având 1.264 m.), resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri și platforme pe care s-au dezvoltat așezări pitorești de tip risipit. Compartimentul cu cele mai caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl constituie Munții Trascăului, dominați de vârfurile Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu aspect columnar, văi și chei impresionante (Turzii, Râmeților, Feneșului) precum și peșteri cu formațiuni concreționare de o rară frumusețe.

Pitorescul munților Apuseni este sporit de vegetația lor bogată reprezentată de păduri de fag ce alternează cu păduri de conifere și cu pajiști montane întinse. El este întregit de compartimentele antropice, foarte dense și foarte variate în care se întâlnesc vestigii arheologice, elemente de etnografie și folclor, monumente istorice și de arhitectură de o incontestabilă valoare.

Potențialul nostru speologic are o recunoscută valoare științifică și estetică. Acesta dispune de peste 10.900 de peșteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa – alături de Iugoslavia și Franța. Între acestea sunt și peșteri de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri și cascade (Topolnița, Cetățile Ponorului, etc) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat și frumos concreționate (peste 300) și altele cu mineralizații rare sau cu picturi murale (Peștera Cuciulat, Peștera lui Adam, ș.a.), dar nu toate interesează sau nu toate pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea științifică și estetică se constituie ca unicate pe plan național și internațional, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervații speologice, așa cum sunt peșterile: Topolnița, Cetățile Ponorului, Șura Mări, Peștera de la Izvorul Tănșoarelor , Ghețarul de la Scărișoara, Peștera Urșilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic.

Fără a avea înălțimea Alpilor, Carpații românești prezintă un intens domeniu schiabil, desfășurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) și, în general lipsit de avalanșe de zăpadă și ferit de viscole. Fizionomia și expunerea reliefului, dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condițiile meteorologice, sunt factori favorizanți ai sporturilor de iarnă. Cele mai întinse și importante domenii schiabile se localizează între 1500 și 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munții Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se poate schia până primăvara târziu, și la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din Făgăraș, Rodna și Retezat, după cum , și în Stațiunile montane Scărișoara și Stâna de Vale, situate numai la 1200 – 1400 m. înălțime, dar și în calea maselor de aer mai oceanic, schiatul se practică mai mult de patru luni pe an.

Unele masive montane, ca Muntele Mic – Țarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraș, Bucegi, permit amenajarea de pârtii și mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permițând o valorificare succesivă a domeniului schiabil și prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpați s-a conturat și un important domeniu pentru alpiniști, mai ales în partea de est a Carpaților meridionali, Centrele de alpinism de la Bușteni, Brașov și Sibiu fiind recunoscute pe plan național și internațional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru alpinismul de vară și de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat ( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ), Făgăraș(11), etc.

Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în țara noastră constituie un remarcabil potențial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare, vulcanice sau de baraj natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.

3.Turismul de litoral – Litoralul românesc al Mării Negre

3.1. Marea Neagră

Situată între paralele 40o55’ și 46o 32’ latitudine nordică și între meridianul 27o27’ și 41o 42’ longitudine estică, Marea Neagră are o suprafață de 413.490 km2, adâncimea maximă este de 2.245 m., adâncimea medie de 1.282 m., iar volumul de 529.955 km2. La țărmul de nord și de est Marea Neagră scaldă pământul fostei U.R.S.S., la cel de sud pământul Turciei, iar la vest teritoriile Bulgariei și României.

O particularitate a Mării Negre este numărul mic de insule, sunt doar 5 insule: Fidonisia, Berezoia și Insula Șerpilor, Insula Sf. Ioan, Insula Kefken. Pe Insula Șerpilor situată nu departe de gurile Dunării, legenda povestește ă s-ar fi aflat templul lui Achile vestitul erou grec. După relatările unor scriitori antici, cenușa lui Achile, ucis de Paris la Troia, a fost dusă de mama sa la gurile Dunării și îngropată pe Insula Șerpilor unde i s-a ridicat un templu și o statuie. Spre deosebire de alte mări ale Terrei, Marea Neagră are țărmurile puțin crestate, doar cu câteva golfuri, însă larg deschise. Este una dintre cele mai întinse mări continentale și a doua ca volum, adâncimea maximă și medie – după Marea Mediterană și Marea Nordului.

O altă trăsătură caracteristică a apelor Mării Negre o reprezintă salinitatea ei mult mai scăzută decât a altor mări și oceane. Salinitatea Mării Negre este dependentă, printre altele, de factorii climatici, care influențează evaporația și de aportul de ape fluviale și mediteraneene. În medie, apele Mării Negre conțin jumătate din salinitatea oceanelor sau a altor mări, respectiv 17 grame săruri la 1 litru de apă, față de 35 – 39 grame/litru, media pe glob. Salinitatea crește cu adâncimea ajungând la 22,4 g/litru pe fundul mării.

Variația salinității în funcție de prezența apelor dulci sau sărate, alături de variațiile temperaturii și de vânturi sunt principalele cauze care provoacă schimburile de ape de la un loc la altul, care în anumite condiții iau aspectul unor adevărate fluvii marine (curenții). De-a lungul țărmului relevând sinuozitățile litoralului, le identifică prezența unui uriaș fluviu circular, care „aleargă” într-o direcție inversă acelor de ceasornic.

Marea Neagră este lipsită de flux și reflux. Diferența de nivel ce se înregistrează ca urmare a fenomenului mareic este de numai 12 cm. În schimb, pe timp de furtună, valurile pot atinge înălțimea de 5-7 m.

Cu toate că este legată prin Strâmtoarea Bosfor de Oceanul Planetar, Marea Neagră rămâne sub raportul regimului termic o mare continentală. Aceasta înseamnă că temperatura păturilor superficiale de apă (0-75 m.) urmează evoluția temperaturii aerului; uneori chiar îngheață. Vara, când regiunile înconjurătoare se încălzesc puternic, temperatura apelor Mării Negre.

O altă particularitate a Mării Negre constă în faptul că viața ei vegetală și animală este reprezentată numai în straturile superficiale, începând de la țărm și până la adâncimea de 150-200 m. Totuși, Marea Neagră are o viață pelogică săracă, în schimb viața litorală este extrem de bogată. Această mare este una dintre cele mai bogate mări, în pește, de pe glob. Potrivit particularităților geomorfologice și condițiilor sale specifice de viață, Marea Neagră este considerată un unicat hidrobiologic, organismele care trăiesc cu ea având caractere proprii.

Litoralul românesc al Mării Negre începe de la frontiera țării cu Rusia (brațul Mușura) și se întinde spre sud pe o distanță de 224 km., până a frontiera cu Bulgaria (Vama Veche). Între gura Chiliei și Sfântu Gheorghe, pe o distanță de peste 40 km., țărmul maritim este reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. De la Sfântul Gheorghe la Capul Midia se desfășoară o porțiune cu nisipuri joase, în mare parte dominată de prezența complexului lagunar Razim-Sinoe.

3.2.Plaja

Plaja maritimă românească prezintă un mare avantaj, fiind orientată spre răsărit, ceea ce determină expunerea ei la Soare în tot cursul zilei. În Europa de sud, numai coastele estice ale Italiei și litoralul bulgar se bucură de o orientare similară, restul plajelor din Italia, Franța, Spania, fiind orientate spre apus, nord și sud. Și climatul litoralului românesc prezintă deosebiri față de condițiile climatice de pe alte zone litorale situate pe aceeași paralelă. Astfel, climatul litoralului românesc al Mării Negre este rezultatul interferenței dintre climatul maritim și cel de stepă. Prezența stepei determină o încălzire accentuată a aerului, umiditate scăzută și ploi rare, temperatura medie a sezonului iulie –august ajungând la 25oC, ceea ce reprezintă un climat mai cald decât pe litoralul Mării Baltice, Mării Nordului și Mării Mânecii, dar mai puțin torid decât pe litoralul adriatic sau mediteranean. Temperatura medie anuală, de 11,3oC, este mai ridicată decât a Mării Mânecii(10.9oC) și mai scăzută decât cea a Atlanticului(12.7oC).

Presiunea atmosferică ridicată – maxima 764 mm, minima 758 mm – asigură o puternică oxigenare a sângelui. Vecinătatea mării modifică defectele climei de stepă, impunând caracteristicile celei maritime, stabilitate termică, uniformitatea gradului de umezeală , vânt din larg care aduce aerul sărat al mării. Din această cauză, climatul Mării Negre este dulce și tonic, fără să fie prea excitant, ceea ce ne oferă avantaje suplimentare.

Stabilitatea termică, cu variații mici de temperatură de la o oră la alta și de la zi la noapte se datorează faptului că majoritatea stațiunilor sunt situate între două mari suprafețe de apă (marea și lacurile) care înmagazinează ziua o mare cantitate de căldură solară și o degajă lent în timpul nopții. Acest fapt explică de ce pe litoral nu se produc noaptea acele căderi mari de temperatură care se observă la câmpie.

Pe litoralul românesc al Mării Negre ploile sunt foarte rare, iar atunci când cad sunt de scurtă durată. Din această cauză plajele sunt aproape în permanență uscate.

Puritatea aerului marin se datorează lipsei de praf de fum și micro – organisme. Picăturile extrem de fine(aerosoli naturali) proveniți din spargerea valurilor care plutesc în aerul marin conțin substanțe ce intră și în compoziția apei de mare. Inhalarea acestor picături ajută la mineralizarea organismului de care au nevoie mai ales copii și cei demineralizați, cei atinși de TBC și alte infecții. Aerul mării conține ozon, în cantități mari, care stimulează nutriția, grație marii lui puteri de oxidare; are și o acțiune antiseptică producând dispariția microbilor de pe căile respiratorii.

Briza de mare care adie pe litoral face mult mai ușor suportabilă arșița soarelui, aducând aer dinspre mare, încărcat cu săruri. În timpul zilei plaja se încălzește mai repede decât apa mării, de aceea, dimineața se produce un aflux de aer dinspre mare spre uscat. Este briza de mare a cărei intensitate crește până spre orele 14 – 15, apoi scade. Direcția brizei se rotește după Soare. Seara, fenomenul se produce invers: uscatul se răcește mult mai repede decât apa mării și, la câteva ore după apusul soarelui se produce un aflux de aer de pe uscat spre mare.

Factorii medical – terapeutici reprezintă o importantă valoare a litoralului românesc. Din acest punct de vedere sejurul pe litoral are asupra organismului o dublă acțiune: excitantă datorită radiațiilor ultraviolete puternice, vânturilor frecvente, conținutului crescut de iod și săruri din atmosferă, dar, în același timp, calmantă, prin uniformizarea presiunii atmosferice, prin variațiile foarte mici ale temperaturii, prin umezeala constantă. Îmbinarea armonioasă a acestor două acțiuni, aparent contradictorii, dă naștere la un climat stimulator, care determină o creștere a metabolismului, o scădere a frecvenței respirației, o îmbinare mai ușoară a hemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult îmbunătățită și o stimulare generală a proceselor biologice.

Sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre este indicat pentru tratamentul catarelor subacute sau cronice ale căilor respiratorii (bronșite, laringite, rinite) scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenței, reumatismelor articulare și musculare, spondilitei, stărilor postoperatorii ortopedice, fracturilor neconsolidate, osteitelor , mialgiilor, nevralgiilor, polinevritelor, bolilor ginecologice, insuficienței glandulare, tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii și multe altele.

Pe litoral tratamentul balnear se realizează printr-un complex de factori: cura de Soare, baia de mare, cura de nămol, baia de nisip, cura climatică sau numai prin unele dintre acestea. De reținut că orice persoană venită din condițiile unui alt climat are nevoie de 2 – 3 zile de acomodare, timp în care trebuie să rezerve cât mai multe ore de odihnă și o cât mai redusă expunere la Soare.

Cura de Soare contribuie la regenerarea și călirea organismului. La baza falezei, valurile mării au format o plajă acoperită de nisipuri fine, curate, bogate și moi, oferind condiții excelente pentru helioterapie. Radiația solară activează circulația sângelui, sporește numărul globulelor roșii, care devin astfel mai bogate în hemoglobină. De asemenea, cantitatea de calciu și fosfor în organism ajunge la proporția normală, se recalcifică scheletul, iar sistemul nervos se tonifică. Acțiunea cea mai importantă a radiații solare se datorează razelor ultraviolete, care distrug microbii și acționează asupra formării vitaminei D. Intensitatea razelor ultraviolete crește treptat începând cu primele ore ale dimineții, ajungând la maximum între orele 10-13. După ora 11 radiațiile ultraviolete devin dăunătoare, fiind indicat, de aceea, ca expunerea la Soare să se facă între orele 8-11. După amiaza băile de Soare sunt favorabile vara, între orele 16-18, când radiațiile ultraviolete sunt încă suficiente.

Baia de Soare are un efect favorabil asupra organismului, acționând asupra pielii, musculaturii, circulației sângelui, sistemului nervos central și periferic, etc.

Prin compoziția sa chimică și prin acțiune valurilor, apa de mare întărește orgnismul. Sub influența băilor de mare se stimulează funcțiile organismului, în special a inimii și a vaselor sanguine. Baia de mare se face în general după baia de aer și baia de Soare. Ea poate dura de la 5 până la 30 de minute.

Litoralul românesc este renumit în lumea întreagă pentru nămolurile sale sapropelice, indicate în numeroase maladii, precum și prin lacurile sale bogate în diverse săruri. Baia de nămol se face sub formă de împachetări sau ungeri cu nămol, după care corpul se expune la Soare până la uscarea completă a nămolului. Urmează spălarea acestuia și o fricțiune cu un prosop uscat. Nămolul acționează asupra celor mai importante funcțiuni ale organismului, întărindu-l și stimulându-i forțele de rezistență și apărare.

Acestor factori naturali li se adaugă și valoroasele izvoare de ape sulfuroase mezotermale, care au început să fie valorificate mai ales în zona Mangalia.

Iată câteva dintre motivele pentru care această zonă este atât de mult solicitată de turiștii români și străini, iar porțile litoralului românesc rămân deschise tot timpul anului

3.3. De la Năvodari la Mangalia

Din cei 244 km. ai litoralului românesc al Mării Negre în jur de 70 km. constituie domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici, între Capul Midia și Mangalia, litoralul constituie una dintre cele mai renumite și atractive regiuni turistice ale țării, cu cea mai mare capacitate de cazare.

În cadrul planului de dezvoltare a litoralului românesc al Mării Negre, preocupările principale ale proiectanților au fost următoarele: utilizarea integrală și rațională a plajelor, organizarea și dotarea lor corespunzătoare, în unele cazuri crearea unor plaje artificiale, cum este cazul la Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la Olimp; asigurarea unei juste densități în stațiuni și utilizarea rațională a terenului; realizarea unui raport armonios între construcțiile înalte și cele joase; crearea de spații verzi în stațiune; constituirea unor hoteluri estivale, ușor accesibile, cu niveluri puține, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate uneori cu curți interioare și galerii deschise; centralizarea anumitor funcțiuni de servire, pentru a asigura aprovizionarea ușoară, etc.

Cazarea turiștilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în turismul internațional: hoteluri, vile, căsuțe, sate de vacanță, popasuri cu grade de confort și sisteme de dezvoltare diferite.

Stațiunile de pe litoral dispun de numeroase restaurante, unele cu specific, de diferite capacități, cu dotări de agrement și diverse alte servicii.

Constanța Municipiu cu o populație de peste 320.000 de locuitori, oraș-port maritim cel mai important al României, prin care se efectuează oi mare parte a exportului, fiind în același timp și port de tranzit. În structura acestui oraș se remarcă: Cazinoul, Biserica Sf. Gheorghe, Moscheea Hunchiar, Biserica grecească Metamorfosis, Moscheea, Casa engleză Florentina, Silozurile din port – realizate de Anghel Saligny. Se mai remarcă: farul nou și portul turistic Tomis. Turiștii mai pot vizita: Muzeul de istorie Națională și Arheologie, Muzeul Marinei Române, Muzeul de Artă, Expoziția permanentă de artă plastică „Ion Jalea”, Muzeul de etnografie și artă populară, Muzeul de științele naturii și altele.

Costinești. Localitate rurală, stațiune climaterică, marină, cunoscută ca stațiunea studenților. Aici există căsuțe, vile, hoteluri, camping, teatru de vară, bază sportivă, etc. Plaja are cca 5 km. lungime și o lățime de 100 – 299 m. Lacul Costinești este folosit și pentru agrement, iar nămolul a fost utilizat cu succes în tratamentul diverselor boli.

Eforie. Oraș situat pe țărmul Mării Negre, cu o populație de aproape 150.000 de locuitori, alcătuit din două componente aflate la 4 km. una de cealaltă: Eforie Nord și Eforie Sud.

Eforie Nord este o stațiune balneoclimaterică permanentă aflată între mare și extremitatea nord-estică a Lacului Techirghiol. Eforie Sud este o stațiune balneoclimaterică permanentă situată pe cordonul litoralului și promontoriul calcaros dintre faleza mării și Lacul Techirghiol. La Eforie Nord sunt mai multe stabilimente balneo – medicale, cu nămol din lacul Techirghiol. Plaja maritimă are circa 4 km. lungime și 50 – 80 km lățime. Există teatru și cinematograf în aer liber, piscine, ștrand, terenuri de sport, peste 40 de hoteluri, minihoteluri, popas turistic.

La Eforie Sud sunt, de asemenea stabilimente pentru băi cu apă din lac și împachetări cu nămol, Sanatoriu de recuperare și ortopedie. Stațiunea dispune de teatru de vară, cinematografie, terenuri de sport, peste 35 hoteluri, vile, popas turistic.

Mamaia. Stațiune balneoclimaterică maritimă, aflată în nordul orașului Constanța desfășurată în lungul unui perisip între apele Mării Negre și cele ale Lacului Siutghiol, cu o plajă de circa 10 km. lungime și o lățime de 50 până la 800 m. Stațiunea dispune de o bogată bază materială alcătuită din hoteluri, vile, sat de vacanță, discoteci, baruri, restaurante, bowling, terenuri de sport și minigolf, teatru de vară, cinematograf. Pe lacul Siutghiol se poate practica schi nautic, yachting, etc.

Mangalia. Oraș-port maritim, cu o populație de peste 45.000 de locuitori. Stațiunea baleneoclimaterică este favorizată de condițiile climatice (media anuală a temperaturii este de 11,2oC, a lunii iulie de 26-28oC, iar precipitațiile medii anuale au valori de 377 mm.) și de prezența Lacului Mangalia, în cadrul căruia sunt bogate izvoare de ape mezotermale, sulfuroase. Bazele sanatorice sunt în partea de nord a localității – Complexul sanatorial Mangalia și Sanatoriul TBC- și în partea de sud – Sanatoriul balnear. Plaja este deosebit de frumoasă, cu nisip fin. Un interes turistic deosebit prezintă cetatea Callatis, iar la nord de aceasta se găsește necropola elenistică, la care se adaugă necropola tumulară. În Mangalia mai găsim edificiul Edificiul de tip sirian, Moscheea Esmahan, Sulatan, Muzeul de arheologie Callatis, Muzeul de artă, Colecția de curiozități Mercurius.

Mangalia Nord – genericul sub care sunt cunoscute stațiunile de la nord de orașul Mangalia.

Stațiunea Saturn construită în lungul plajei ce delimitează un golf, dispune de circa 20 de hoteluri, sate de vacanță, bază de agrement, hipodrom.

Stațiunea Venus, cuprinde 25 de hoteluri, purtând în majoritate nume de fete, barul Calypso, discoteci, popas turistic.

Stațiunea Aurora cu circa 10 hoteluri, situate pe un mic promotoriu cu nume de pietre prețioase și semiprețioase.

Stațiunea Jupiter în care hotelurile se desfășoară între țărmul mării și pădurea Comorova, având în centru amenajat Lacul Tismana; vom găsi sate de vacanță, un camping, teatrul de vară, cinematograful, terenuri de sport și baruri.

Stațiunea Neptun este așezată într-o ambianță naturală deosebită: marea, Lacul Neptun, Rezervația botanică Stejarii de la Comorova, dispune de circa 17 hoteluri, terenuri de sport, piscine, teatru de vară, parc de distracții, centru de tratament balneologic , pentru băi de apă și nămol de la Techirghiol, restaurante, hanuri, sat de vacanță, etc.

Stațiunea Olimp alcătuită din trei ansambluri hotelier, dintre care unul cu nume de orașe, altul cu o arhitectură interesantă, reliefată de jocul de volume și terase și al treilea cu hoteluri ale căror nume amintesc provinciile românești.

Năvodari Oraș situat la țărmul de sud –vest al Lacului Tașăul. Această stațiune este dotată cu un complex turistic de odihnă pentru copii: pavilioane, cabane, teatru de vară, cinematograf, terenuri de sport, popas turistic. Din păcate Combinatul Petrochimic de la Năvodari, neinspirat edificat în această zonă poluează din belșug mediul ambiant.

Techirghiol Oraș înconjurat de coline reduse ca altitudine, între care domină la sud Dealul Techirghiol. Calitățile terapeutice ale nămolului au stat la originea stabilii funcțiunii balneoclimaterice a localității, azi cu o populație de aproape 10.000 locuitori. Lacul Techirghiol și împrejurimile sale, cu o suprafață de 15.400 ha au fost declarate rezervație naturală. Stațiunea dispune de mai multe baze de tratament, sanatorii pentru adulți și copii. În cadrul orașului prinde contur două zone funcționale: sanatorială de sud-est și de odihnă în nord – est.

4. Baza tehnico materială a turismului

Baza tehnico-materială a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune, aparținând altor ramuri, dar folosite și de turism(infrastructură generală) În cadrul bazei tehnico – materiale a turismului, capacitățile de cazare, de alimentație publică, agrementul, etc. prin numărul și structura lor reflectă, în cea mai mare măsură, gradul de dotare și dezvoltare turistică, în ansamblu sau la nivel teritorial.

Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat în realizarea unei puternice baze tehnico – materiale a turismului (de cazare, alimentație publică, tratament, agrement, transport, etc.)care a permis valorificarea într-o anumită proporție a bogatelor resurse turistice răspândite pe întregul teritoriu al țării noastre.

Structuri turistice de cazare

Volumul, structura și calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de existența unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să dețină dotările corespunzătoare, care să ofere turiștilor condiții optime și, care să îndeplinească, după caz, și alte funcții. Dintre toate tipurile de primire cu funcțiuni de cazare cele mai importante sunt: hotelul, motelul, vila, bungalowul, cabanele turistice, refugiile turistice, campingurile, căsuțele, satul de vacanță, camerele de închiriat în locuințele familiale, spațiile de cazare de pe navele fluviale și maritime, pensiunile turistice și fermele agroturistice.

Structuri turistice de alimentație publică

Alimentația publică a cunoscut în țara noastră ritmuri înalte de dezvoltare superioare celor înregistrate de alte sectoare comerciale.

Unitățile sezoniere de alimentație publică reprezintă un procent ridicat (20,5% din totalul rețelei de alimentație publică) ceea ce corespunde nevoilor turismului nostru puternic marcat de sezonalitate (în special pe litoral).

Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o rețea de unități cu specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiționale, într-un cadru plăcut, cu elemente de cultură, arhitectură, decorațiuni interioare și exterioare, cu programe artistice bine alese și executate, ceea ce conferă alimentației publice noi valențe, o mai mare atractivitate. Cu toate succesele obținute pe linia diversificării rețelei de alimentație publică, se simte încă nevoia de a extinde și mai mult rețeaua unor unități mult agreate de populație și turiști, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a unităților de răcoritoare, de meniuri dietetice.

Structuri de tratament

În stațiunile balneare, concomitent cu spațiile de cazare, s-a dezvoltat și o bază de tratament modernă, integrată în baza de cazare. Principalele stațiuni: Băile Felix, Băile Herculane, Călimănești, Căciulata, Slănic Moldova, Băile Tușnad, Covasna, Vatra Dornei, Sovata , Eforie Nord, Mangalia, Neptun și altele, dispuneau în 1995 de 38 de baze de tratament din care, peste jumătate moderne și, cea mai mare parte, în incinta hotelurilor, la care se pot efectua zilnic aproape 95.000 de proceduri (din care peste 48.000 proceduri majore), ceea ce arată existența unei baze materiale de tratament dezvoltată, puternic diversificată, aptă să satisfacă cerințe de tratament pentru toate afecțiunile încadrate în Nomenclatorul Organizației Mondiale a Sănătății (cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergice, etc.)

Structuri de agrement.

Cuprind o gamă de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turiști. O grupare generală în câteva categorii mari sugerează varietatea și importanța acestei componente a bazei tehnico – materiale: mijloace destinate distracțiilor (cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracție, etc), mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de călărie, patinaj, sporturi nautice, etc.) bazine de înot deschise și acoperite (unele cu ape termale) etc, respectiv peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de locuri pentru sporturi agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri mecanice și o capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur, această bază de agrement este concentrată îndeosebi pe litoral și în principalele stațiuni balneare și montane, după cum, în mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv Poiana Brașov deține aproape 70% din totalul instalațiilor.

Baza tehnico materială a turismului de litoral

Litoralul românesc al Mării Negre nu reprezintă altceva decât întâlnirea atât de mult așteptată cu marea, cu prima zonă turistică a țării. Calitățile terapeutice ale apelor mării, ale plajei sau ale apelor mezotermale și ale nămolurilor sapropelice, au fost intens valorificate prin puternica dezvoltare a bazei materiale de cazare, alimentație publică, agrement, transport, tratament, menite să asigure odihna, recreerea și tratamentul balnear pentru un număr din ce în ce mai mare de turiști români și străini.

Vizitatorul litoralului, indiferent că va sosi cu automobilul, cu trenul, cu avionul sau pe calea apelor, primul contact îl va lua negreșit cu municipiul Constanța, poarta de intrare și centrul de dispersie al turiștilor către stațiunile de pe litoral, de la Năvodari la Mangalia; apoi vor descoperi constelația litoralului, care înseamnă de fapt o salbă de stațiuni, una mai frumoasă ca alta: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn și Mangalia.

Din cei 244 km. ai litoralului românesc ai Mării Negre aproape 70 km. – de la Capul Midia la Vama Veche – constituie domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici se găsesc cele 12 stațiuni de odihnă și tratament ale litoralului.

Capacitatea de cazare a litoralului depășește 150.000 de locuri, stațiunile sale fiind vizitate anual de peste 2 milioane de turiști.

Realizarea unei atmosfere de destindere și recreere, prin evitarea unor mari concentrări de tip urban, a fost poate obiectivul cel mai important urmărit atât în sistematizarea de ansamblu a stațiunilor cât și în concepția arhitecturală de detaliu. S-a reușit astfel să se satisfacă una din tendințele caracteristice ale turismului contemporan: dorința de evadare din marile aglomerări urbane și de trecere de la o structură urbană la un peisaj natural, dorința de schimbare a modului de viață obișnuit, de la un program de lucru rigid la unul liber, de odihnă și distracție.

Litoralul românesc al Mării Negre oferă multiple posibilități de petrecerea agreabilă a timpului liber, dispunând de variate dotări de sport și agrement.

Pentru numeroși amatori de sport, litoralul nostru dispune de o remarcabilă bază materială sportivă și de agrement, piscine în aer liber și acoperite, terenuri de tenis, volei și baschet, baze nautice cu dotări corespunzătoare, terenuri de minigolf, bowlinguri, terenuri de tir cu arcul, spații pentru practicarea echitației, etc. La Mamaia , pe lacul Siutghiol s-a pus în funcțiune o instalație de teleschi nautic.

Foarte căutate, în special de tineret, sunt discotecile, iar în cursul verii la Mamaia se organizează un festival național de muzică ușoară și un festival de folclor. Tot aici au loc numeroase spectacole de teatru, operă, operetă, varietăți, zeci de expoziții de artă.

Un alt mijloc de petrece a timpului liber îl constituie vizitarea muzeelor, veritabile omori de artă, istorie, arheologie, etc, precum și numeroase excursii turistice organizate pe principalele itinerare turistice ale României.

La sud de Capul Midia se desfășoară unul dintre cele mai lungi perisipuri din Europa – Năvodari – Mamaia. Este cea mai extinsă plajă a litoralului. De aici, de la Capul Midia începe turul stațiunilor litoralului.

Năvodari.

Năvodari înseamnă astăzi, în turismul de litoral, capitala maritimă estivală a copiilor din România. Ca expresie a prieteniei și ospitalității românești, aici sunt primiți anual și cca.15.000 de copii din peste 40 de țări ale lumii. Pentru micii turiști, la Năvodari, în vara anului 1986 a fost inaugurat un adevărat orășel al copiilor care poate găzdui în fiecare vară peste 130.000 de reprezentanți ai celei mai tinere generații din România, precum și oaspeți de aceeași vârstă din alte țări. În Năvodari, există un complex, împărțit în mai multe zone: Delfinul, Albatrosul, Perla, Vacanța, Lebăda. S-au înălțat vile cochete, s-au amplasat piscine în aer liber, topogane acvatice, cantine moderne, cabinete medicale, pavilioane pentru grupurile anexe și de gospodărie. Numeroase sunt dotările de sport și agrement, între care un stadion cu 6.000 de locuri, 17 terenuri de sport, o sală polivalentă. De un interes aparte se bucură aici trenulețul vacanței cu un traseu de 6,8 km., prevăzut cu 4 stații ce înconjoară orășelul. Pentru mici naturaliști au fost create loturi de pomi fructiferi, grădini de flori și de legume. Este, într-adevăr, un orășel fantastic, o lume de basm pentru micii turiști.

Mamaia.

Așezată de-a lungul perisipului care desparte apele Lacului Siutghiol. Mamaia de cele ale mării, stațiunea Mamaia face parte din punct de vedere administrativ, din municipiul Constanța. Prima amenajare balneară din Mamaia datează din anul 1906. Reprezenta o punte de lemn care înainta în mare având cabine de ambele părți. Abia după anul 1919 s-a trecut la organizarea unei stațiuni balneare. Au fost nivelate dunele de nisip, au fost construite Cazinoul, câteva vile particulare, un hotel (actualul hotel Internațional) și o reședință de vară pentru familia regală. În 1939 stațiunea avea o capacitate de 500 locuri. După al doilea război mondial Mamaia s-a dezvoltat necontenit, devenind stațiunea maritimă de pe litoralul românesc al Mării Negre cu cea mai mare capacitate de cazare.

Plaja din Mamaia are 8 km. lungime și 100 – 200 m. lățime, ocupând o suprafață de peste 70 ha. Plaja se împarte în mai multe sectoare, acestea fiind numite după complexele hoteliere în dreptul cărora se află, astfel: Neptun, Sirena, Ovidiu, Cazinou, Tomis, București, Internațional, Palas, etc.

În concepția de arhitectură și sistematizare, la Mamaia au fost realizate mari ansambluri hoteliere, organizate pe principiul separării funcțiunilor, dar grupând și concentrând o serie de servicii și instalații tehnice. Ele se desfășoară de-a lungul cordonului litoral dintre Marea Neagră și Lacul Siutghiol (Mamaia) și reprezintă o reușită în valorificarea peisajului. Această rezolvare urbanistică – prin grupuri de hoteluri legate cu alei și spații verzi intercalate cu dotări comerciale și de agrement – contribuie la o individualizare mai accentuată în cadrul unității. S-a reușit să se obțină o atmosferă specifică stațiunii, care o deosebește mult de celelalte stațiuni de pe litoralul românesc. O altă trăsătură urbanistică a stațiunii Mamaia este decorarea ei cu diverse statui originale, operele unor cunoscuți sculptori români.

Una dintre amenajările pitorești din stațiunea Mamaia este insula Ovidiu, situată în apropierea malului vestic al Lacului Sitghiol (Mamaia). Cei 600 m2 cât măsoară insula în suprafață au fost judicios folosiți, prin construirea unui restaurant rustic în mijlocul naturii(în care se servesc specialități culinare românești – mai ales preparate din pește) apoi prin amenajarea unor colibe din stuf, etc. Seară de seară vizitatorii sosiți aici cu ajutorul vaporașelor sau al altor ambarcații, s pot convinge și pe această cale de frumusețea cântecului și dansului popular românesc.

Mamaia, cu peste 50 de hoteluri, câteva vile, un camping, 40 de restaurante, baruri și cu multe alte dotări, se mândrește cu unitățile sale. Prin specificul și ambianța lui se remarcă „Hanul piraților” care oferă oaspeților alese specialități culinare și program artistic adecvat numelui ce-l poartă. În centrul stațiunii se află restaurantul „Orient” cu program și specific oriental, foarte căutat de turiști.

Mamaia este și gazda unor festivaluri naționale și internaționale de film, folclor, muzică ușoară, care au loc pe scena teatrului de vară, unde pot fi vizionate spectacole date de mari teatre din țară și de peste hotare.

Constanta.

Activitatea comercială și de transporturi face din Constanța cel mai important port al României, prin care se efectuează o mare parte a exportului, orașul fiind, în același timp, și port de tranzit. Tot ca Constanța acostează navele care fac croaziere.

Constanța a devenit astăzi poarta maritimă, fereastra larg deschisă a României spre lume. Prin el – devenit cel mai mare port al Mării Negre – România participă la schimbul mondial de valori.

De la aeroportul Mihail Kogălniceanu, din gara Constanța, din port sau de pe arterele rutiere ce vin din nord, din vest sau din sud, Constanța se dezvăluie oaspeților cu alura sa modernă, cu agitația unui oraș al vacanțelor, dar și ca mare centru industrial și urban, adevărat oraș emblemă a litoralului românesc. Pentru a ne face o imagine asupra dimensiunilor sale estivale, voi preciza că municipiul Constanța care administrează și aprovizionează întregul litoral, ajunge vara, să depășească populația capitalei țării (circa 2,2, mil. de locuitori). Valoroasele muzee contribuie și ele la sporirea atractivității acestui oraș, dintre care amintesc: Muzeul de istorie națională și Arheologie – unul dintre cele mai valoroase muzee din România – Muzeul Marinei Române, Muzeul de artă, Muzeul de Artă Populară, Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, care cuprinde Acvariul (primul acvariu public românesc), Planetariul (primul deschis pentru marele public în țara noastră) Observatorul Astronomic și Stația de Observații Solare, Muzeul Mării; primul Delfinariu din țara noastră și Microdelta.

Sala Sporturilor este o interesantă construcție a orașului Constanța, realizate în stil modern cu fațade decorate cu basoreliefuri pe teme sportive. Sala este destinată practicării unor discipline sportive ca: scrimă, tenis de masă, volei, baschet, box, gimnastică, lupte libere, atletism, etc. Sala este folosită pentru spectacole, conferințe, consfătuiri, în acest capacitatea fiind de aproximativ 200 de locuri.

Se mai întâlnesc: Muzeul Oii, Muzeul Militar Central Filiala Constanța, Geamia Hunchiar, Moscheea, Casa cu lei, Vila Șuțu situată deasupra portului turistic „Tomis” cu fațada spre mare și plajă și constituie un rar exemplar de construcție în stil neomaur, care se mai păstrează în Constanța.

Se mai remarcă: Biserica romano – catolică, Bustul lui Mihai Eminescu, Statuia lui Anghel Saligny, Statuia Timonierului. Faleza orașului Constanța este un plăcut loc de plimbare de unde se poate privi întinderea nesfârșită a mării. Pe faleză un obiectiv turistic interesant este Cazinoul din Constanța. Acest cazinou a fost în întregime restaurat de o echipă de artiști plastici. Cazinoul dispune de un restaurant de 160 de locuri, un bar de zi și o cafenea de 90 de locuri un salon de cofetărie de 70 de locuri, o sală polivalentă de 120 de locuri, o braserie de 120 de locuri, o terasă de vară de 300 de locuri, un bar de noapte de 225 locuri, unul dintre cele mai mari de acest gen din țară.

Plaja Constanța poate primi până la 15.000 de persoane pe zi și este dotată cu cabine, solarii, umbrele, tonete, bufete, dușuri.

Parcul sportiv „1 Mai” este un mare ansamblu de spații verzi și amenajări pentru practicarea sporturilor în aer liber. În cuprinsul parcului se găsește stadionul 1 Mai, cu o capacitate de circa 20.000 locuri.

La marginea cartierului Tomis Nord al orașului se află una dintre cele mai frumoase complexe turistice: Satul de vacanță Constanța, alcătuit din unități de alimentație publică, ridicate în stilul gospodăriilor țărănești din diferite zone ale țării. Oaspeții satului de vacanță Constanța găsesc aici gustoase mâncăruri tradiționale pregătite de meșteri bucătari din diferite zone ale țării. În multe din casele acestui complex, turiștilor li se oferă și camere de închiriat.

Eforie Nord.

În anii de după cel de-l doilea război mondial, prin ridicarea a numeroase edificii noi și prin modernizarea ei, Eforie Nord a devenit o remarcabilă stațiune de tratament și odihnă, funcționând în tot cursul anului. Complexul sanatorial Eforie Nord format din hotelurile Steaua de Mare, Meduza și Delfinul, are o capacitate totală de 1.386 de locuri. În acest modern și bine gospodărit sanatoriu tratamentele cuprind o mare varietate de forme. Plaja complexului are circa 10.000 mp, iar pe terasele celor trei hoteluri, la etajul 14 funcționează solarii. La hotelul Delfinul se află o piscină cu apă de mare încălzită.

Din edificiile arhitectonice ale stațiunii se impune hotelul „Europa” cu 12 niveluri , unde toate camerele sunt orientate spre mare, în partea opusă aflându-se serviciile și dotările anexe. O poziție pitorească are hotelul „Belona”, de forma unei corăbii.

Alte construcții interesante din Eforie Nord sunt restaurantele cu bucătărie românească și programe folclorice naționale: „Berbec”, „Rapsodia” și „Nunta Zamfirei”.

Într-o poziție pitorească pe faleza stațiunii, se află barul „Acapulco” cu apreciate spectacole de varietăți.

Hotelurile „Azur”, „Diana”, „Union”, „Neptun”, „Minerva” și „Venus” formează un grup în partea de Nord a stațiunii, pe faleză, în apropiere de plajă. „Neptun” și „Union” au restaurante proprii.

În partea de sud a stațiunii un alt grup este format din hotelurile: „Felix”, „Belvedere”, „Jupiter”, „Cupidon”, „Fortuna”, „Apollo” și „Complexul Marea Neagră”.

Techirghiol.

Stațiunea Techirghiol este una dintre cele mai vechi de pe litoralul românesc. Denumirea stațiunii și a lacului (techir-vărgat, tigrat; ghiol-lac) este legată de o anumită proprietate a apei. Când bate vântul, valurile înspumate răscolesc nămolul din lac, apa devenind cenușie. Spuma valurilor și culoarea cenușie a apei răscolită de furtună dau lacului un aspect vărgat.

Pe malul lacului Techirghiol a început să se dezvolte, pe la sfârșitul secolului al XIX –lea, stațiunea balneară. În stațiune s-a construit un modern sanatoriu (Reumatologie, boli ale aparatului locomotor, ginecologie) baze de tratament, policlinică, vile, etc.

Eforie Sud.

Stațiunea Eforie Sud este cea mai întinsă de pe litoral și cea mai veche dintre stațiunile litoralului românesc al Mării Negre.

Sectorul de tratament este organizat sub formă de sanatorii balneare. Pentru copii reumatici există un sanatoriu special amenajat, funcționând și iarna. Principalele unități de tratament ale stațiunii sunt: Sanatoriul T.B.C, Pavilionul de băi calde, Pavilionul pentru băi reci de nămol, etc. Dintre restaurantele și hotelurile de mare capacitate menționăm: restaurantul „Cazinou”, situat în mijlocul falezei, unde au loc apreciate spectacole de varietăți, apoi hotelurile „Ancora”, „Capitol”, „Excelsior”, „Gloria”, „Riviera” din cadrul complexului situat pe faleză în zona de nord a stațiunii. Mai recent au fost construite și hotelurile „Flamingo”, „Cosmos”, Măgura”, „Parc”, Sânziana”, „Turist”.

În Eforie Sud se află unul dintre cele mai mari restaurante de pe litoral – „Splendid”. Are circa 1.500 locuri la mese și oferă diferite specialități culinare.

Numeroase spații verzi, bulevarde și aleile pline cu flori, întinsele parcuri în mijlocul cărora se înalță cele peste 20 de hoteluri și vile, conferă stațiunii Eforie Sud renumele de oraș – grădină.

Costinești.

Stațiunea Costinești este considerată stațiunea tineretului pentru că, an de an, mii de studenți din toată lumea vin să-și petreacă vacanța pe țărmul Mării Negre, alături de numeroși studenți români.

Situată de-a lungul unei dintre cele mai mari plaje de pe litoralul românesc, între Eforie Sud și Mangalia, stațiunea atrage anual peste 60.000 de tineri români și străini. La dispoziția tinerilor turiști stau hotelurile: ”Forum”, „Azur”, minihoteluri, vile, căsuțe, corturi, restaurante, cantine, cofetării, etc. Numeroase sunt manifestările culturale organizate la Costinești: Gala Tinerilor actori, Festivalul de Jazz, Serbările Mării, cicluri de informare și educație cinematografică realizate de Arhiva Națională de Filme, simpozioane, etc. Variate sunt și activitățile sportive și de agrement: Cupa Costinești la fotbal, volei, baschet, handbal, tenis, tenis de masă, șah și înot; întâlniri cu renumiți sportivi români, windsurfing , schi nautic, yachting și altele.

Olimp.

Stațiunea Olimp se compune din câteva unități distincte. Într-o primă etapă l nord de Neptun s-a construit un ansamblu de hoteluri cu puține niveluri și restaurante separate. Deși dimensiunile și capacitatea ansamblului sunt mici, el impresionează prin armonia și optimismul construcțiilor, prin atmosfera de destindere pe care o creează; însumează 1560 paturi și este compus din 5 hoteluri, cu numele unor orașe din țara noastră: Arad, Galați, Sibiu, Craiova și Slatina și trei restaurante: Arad, Galați și Craiova cu circa 1600 de locuri.

În continuarea acestui ansamblu se află grupul de hoteluri denumite „Amfiteatru”, „Panoramic” și „Belvedere”. În zona Amfiteatru toate camerele au terase și din toate se vede marea. La decorarea restaurantelor, barurilor de zi, hotelurilor de primire și la alte spații s-au folosit grile și lămpi de fier forjat, elemente de sticlă colorată, riflaje din diferite esențe de lemn, plăci ceramice și plăci mozaicale.

În partea de nord a stațiunii se conturează ansamblul Olimp Nord care beneficiază de una dintre cele mai favorabile poziții de pe întregul litoral. Hotelurile și restaurantele formează o înșiruire perimetrală de clădire parter , plus 14 etaje, delimitând la interior circulațiile și zonele de odihnă și agrement. Toate hotelurile cu restaurante proprii au denumirile unor provincii istorice românești: „Transilvania”, „Moldova”, „Muntenia”, „Oltenia”, „Banat”, „Maramureș”, „Dobrogea”. Fiecare hotel poate caza un număr de 465 turiști în serie, în camere cu un pat, cu două paturi și în apartamente.

Pe lângă acestea mai există și vile, campinguri, sate de vacanță.

Neptun.

Stațiune Neptun valorifică o ambianță deosebită: o pădure bogată și un lac cu apă dulce, pe malul mării. Compoziția urbanistică cuprinde hoteluri, vile, case de odihnă și toate dotările necesare. Printre cele mai vechi hoteluri din Neptun se află: „Midia”, „Neptun”, „Decebal”, „Ovidiu”, „Traian”, „Tomis”, „Histria”, „Calatis” la care se adaugă „Terra” „Apollo”, „Romanța”, „Miorița”, „Bâlea”, cu o capacitate de 4.250 locuri. Dintre dotările stațiunii menționăm: Bazarul, ansamblu ce conține o zonă comercială amenajată cu construcții noi și o zonă de alimentație publică (terasă, restaurant, cafenea, patiserie, dulciuri, ceainărie). Ansamblul este dominat de terasa restaurant, care-și desfășoară spațiile pe niveluri diferite.

Restaurantul „Popasul Căprioarelor” a fost amenajat în stil rustic, cu specialități culinare locale, prezintă programe artistice și muzicale de folclor românesc.

Restaurantul „Calul Bălan” cu specific culinar autohton, program muzical și artistic de folclor românesc dispune de o sală pentru degustări de vinuri superioare din podgoriile dobrogene.

Policlinica balneară Neptun, este dotă cu instalații necesare aplicării de tratamente ambulatorii în diferite boli, se fac aplicații cu nămol sau băi cu apă adusă din Lacul Techirghiol, electroterapie, galvanoterapie, raze ultrascurte și ultraviolete, magnetodiaflux, băi de plante medicinale și altele.

Jupiter.

Stațiunea Jupiter beneficiază și ea, de efectul mare – plajă – lac – stațiune.

În interior stațiunea cuprinde construcții în general joase, legate cât mai mult de vegetație, prin crearea de spații interioare (Satul de vacanță Zodiac) sau de curți interioare (ansamblul hotelier Cozia – Tismana).

Zona activă centrală este înconjurată de multe spații verzi. Pentru a crea un spațiu cât mai intim și mai agreabil aici au fost concentrate principalele activități ale stațiunii: magazine, poștă, teatru, dotări sportive, etc.

În centrul stațiunii Jupiter se găsește un mic lac artificial – Tismana – în jurul căruia se grupează câteva mari complexe hoteliere: „Cozia”, „Tismana”. Tot în această zonă centrală se grupează hotelurile „Delta”, „Scoica”, „Violeta”, „Iris”, ”Nalba”, „Mimoza”, „Cometa”. Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile în 8 etaje: ”Meteor”, „Cometa”, „Atlas”, Olimpia, dominate de blocul turn, cu 13 etaje, al hotelului ”Capitol”.

Satul de vacanță „Zodiac”, alcătuit din vile – bungalow cu parter și etaj și cu o capacitate de circa 1500 de locuri constituie un punct de atracție al stațiunii. Interesant este că cele 740 camere sunt repartizate pe sectoare, în număr egal cu constelațiile „Zodiacului”, Căsuțele sunt construite din lemn, vopsite în culori vii și înconjurate de vegetație. Tot aici se află un camping cu peste 2000 locuri.

Cap Aurora

Stațiunea turistică Aurora se înscrie într-o fâșie de teren de circa 250 m. adâncime, între Venus și Jupiter, pe o lungime de aproximativ 1 km., completând suita de stațiuni din zona de sud a litoralului românesc. Aurora reprezintă cel mai mare complex turistic de pe litoralul românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10 hoteluri cu denumiri de pietre scumpe: Grant, Agat, Diamant, Opal, Safir, Rubin, Onix, Cristal, Topaz, Coral, din 8 restaurante, piscine terenuri de sport și alte dotări. Acest complex , socotit din punct de vedere arhitectonic și 7unul dintre cele mai frumoase din Europa, poate găzdui circa 3.000 de turiști pe serie.

Fiecărei grupări de trei sau patru hoteluri îi sunt destinate o piscină și un bazin pentru copii.

În partea de sud a stațiunii se află complexul Cătunul, unde, printre altele, se organizează spectacole folclorice. „Cătunul” este compus din câteva unități distincte, concepute în stilul arhitecturii tradiționale dobrogene: cafenea, cherhana cu specialități dobrogene, o casă a olarului, o moară unde la comandă se prepară specialități de brutărie, o berărie unde halbele de ceramică se fac pe loc, în fața vizitatorilor.

Venus.

Stațiunea Venus, dezvoltată în jurul unui lac se desfășoară pe marginea Golfului Aurora, față în față cu faleza orașului Mangalia, care închide orizontul spre sud.

Venus mai este cunoscută și sub denumirea de stațiunea fetelor, deoarece o mare parte din hotelurile de aici poartă nume feminine românești: ”Dana”, „Despina”, „Anca”, „Irina”, „Corina”, „Rodica”, etc.

Trei blocuri turn: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, sunt așezate la limita de sud a stațiunii și concentrează, în vecinătatea plajei, un număr considerabil de paturi.

Ca arhitectură, se detașează hotelul „Raluca”, cu formă circulară în jurul unei curți interioare. În sudul stațiunii în imediata apropiere a plajei se află hotelul și restaurantul Ileana, de formă șerpuită.

Alte construcții caracteristice, care dau o notă de originalitate stațiunii sunt: restaurantul „Esplanada”, ansamblul hotelier „Florica”, „Veronica”, „Zamfira”, hotelurile: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, barul „Calypso” ș.a.

Saturn.

Stațiunea are aspectul uni zone dens construite către faleză și plajă. Spre cordonul litoral stațiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai , pentru a asigura o mai bună încadrare în teren și a permite perspective interesante din toate direcțiile.

Oarecum separată de restul stațiunilor din Mangalia Nord, Saturn prezintă la prima vedere un mănunchi de construcții hoteliere de mari proporții și anume: grupul de trei blocuri – hotel cu 4 etaje- „Alfa”, „Beta”, „Gama”, apoi cele două construcții monumentale cu câte 14 etaje: „Diana” și „Atena”, ansamblul fiind completat cu șiragul construcțiilor cu 5 etaje, aliniate chiar pe țărm, care adăpostesc hotelurile : „Tosca”, „Semiramis”, „Narcis”, „Cleopatra”, „Cupidon”, „Cerna”, „Prahova”, „Siret”, . Tot aici se află două sate de vacanță: „Dunărea” și „Delta”. Cele mai noi hoteluri din stațiune sunt: „Balada”, „Hora” și „Sirena”.

Mangalia.

În ultimii ani Mangalia a devenit o importantă stațiune maritimă, aici simțindu-se influențele climatului mediteranean.

În raza orașului Mangalia au fost descoperite, relativ recent, numeroase surse de apă termală sulfuroasă ce au dat rezultate deosebite în tratarea reumatismului, afecțiunilor ginecologice, ale aparatului locomotor și respirator și alte boli.

Pentru valorificarea acestui potențial terapeutic natural, aici au fost construite numeroase hoteluri, vile, precum și unități de tratament. Cel mai recent – hotelul de cură Mangalia – are 518 locuri, fiind echipat cu instalații complexe, cu bazine de apă sulfuroasă, cabine cu nămol, etc. Stațiunea Mangalia dispune de bază de tratament și la Sanatoriul Balnear. Cazarea turiștilor se asigură tot timpul anului, în hotelul de cură „Mangalia”, în Sanatoriul Balnear și în hotelul „Scala”. În sezonul estival funcționează și alte hoteluri ca „Zefir”, „Astra”, „Orion” și „Zernit”. Pentru masă turiștii au la dispoziție restaurantele hotelurilor și pensiunea Sanatoriului Balnear.

Specialiștii și-au îndreptat atenția și spre valorificarea vastului depozit de nămol de turbă, precum și a izvoarelor de ape sulfuroase, ce reprezintă un imens „rezervor de sănătate”. Ca principale obiective turistice ale orașului Mangalia se enumeră: Lacul Mangalia, Muzeul de Arheologie Callatis, Zidul de incintă, Portul antic Callatis, colecția „Mercurius” – adăpostită într-o vilă situată pe malul mării, în fața hotelului Mangalia, monumentul Geamia Esmahan Sultan, Casa de Cultură a Tineretului- o construcție modernă, dar care păstrează răsăturile caracteristice ale arhitecturii locale dobrogene, tradiționale, pe trei nivele și care adăpostește o elegantă și modrnă sală de spectacole cu 365 locuri, un salon de conferințe u 80 locuri, discotecă, salon pentru expoziții, alte spații pentru sport, agrement sau pentru funcționarea a diverse cercuri cultural-educative și științifice.

La sud de Mangalia, spre granița cu Bulgaria sunt alte două pitorești localități rurale – 2 Mai și Vama Veche – care, vara, funcționează ca stațiuni de odihnă.

4.2. Baza tehnico materială a turismului montan

În ceea ce privește baza tehnico materială a turismului montan principala componentă este reprezentată de rețeaua de cazare și anume: hotelurile, motelurile, vilele, cabanele cu capacități medii sau mici, cu camere separate și cu dormitoare comune, cu funcțiune sezonieră sau permanentă; sunt unități de cazare cu o largă răspândire în zona montană, la care se adaugă numeroase refugii sau adăposturi – construcții din lemn sau din piatră, lipsite de dotări și de personal de servire, destinate cazării celor în trecere (amatori de drumeție sau de ascensiuni. În strânsă legătură cu vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au apărut campingurile cunoscute în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuși în regiunea montană acestea sunt mai reduse. Se mai remarcă și taberele școlare și un număr mare de spații de cazare la cetățeni.

Dacă vorbim despre rețeaua de alimentație publică, aceasta este construită din restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioșcuri și alte unități de alimentație publică.

Agrementul reprezintă și în aceste regiuni un factor important de care trebuie să se țină seama și care este în plin proces de privatizare.

Pornind din Carpații Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munții Rodnei, Bârgăului, , Suhardului și Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseți care încântă pe oricine.

Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate elementele constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se adaugă cele câteva hoteluri și hanuri turistice de pe traseele ce străbat acești munți.

Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spațiu de cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.

Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane și căsuțe și restaurant, restaurantul „Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant și terasă.

În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de locuri pentru cazare și 12 camere, bar și sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de două stele, care are la dispoziție pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi, salon „Bingo” cu 120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ștrand” cu hotel și cabană, 10 căsuțe, restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de tenis, bazin de înot, bowling cu afișaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de schi(cu baby schi lift) și alte dotări, plus restaurantul „Carpați”, „Rarău”, o cofetărie, toate acestea fac din orașul Câmpulung Moldovenesc o stațiune căutată de turiști.

Orașul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpați” cu 18 locuri, un motel, o tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu toate dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină, saună finlandeză, „Montana Grup Voroneț”, „Fabian”, „Simeria” și o serie de restaurante ca ”Select”, „Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.

În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru cazare, de 30 locuri, cu bar și restaurant însumând 160 locuri.

Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa „Gheorghiță”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă în apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate.

Satul Mestecăniș oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniș” cu cabană și căsuțe, un restaurant cu 94 de locuri și loc pentru corturi.

În orașul Solca, stațiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică, „Trei brazi”, cu cazare la căsuțe, loc pentru corturi, restaurant.

Sucevița dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant și căsuțe însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu cazare în han și în căsuțe, cu restaurant, terasă și bar și o pensiune cu cazare și pensiune completă pentru 20 de persoane.

Satul Vatra Moldoviței se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviței, care dispune pentru cazare de 44 de locuri, restaurant și terasă cu 160 de locuri, prin motelul Mărul de Aur, care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună, pârtie de schi neamenajată, și prin pensiunea „Tradeus” cu terasă.

În satul Voroneț întâlnim cabana cu același nume, complexul turistic „Luci-Leo” cu restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea produselor culinare specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre care vilele: „Nistor”, „Lotus”, „Gabriel”.

Dintre toate locurile de cazare și popas în Obcinele Bucovinei cea mai cunoscută este cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează ca reper în hărțile și ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru începători. În afara posibilităților de cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei întâlnim o serie de cabane forestiere, cantoane silvice, stâne, refugii, sălașe, etc.

Munții Rodnei sunt compartimentați în trei mari masive sunt compartimentați în trei mari masive: Ineu, Pietrosul și Bătrâna . Acești munți, o lungă perioadă de timp au fost slab frecventați de turiști, poate și din cauza numărului redus de cabane turistice, ceea ce a atras puțin interes pentru marcarea și remarcarea traseelor turistice. Satele și orașele din acești munți precum și cele din împrejurimile lor dețin o bază materială variată cum ar fi:

– hoteluri ca cele din stațiunea balneoclimaterică Borșa, care dispun de 125 locuri pentru cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant și bar, hotelul „Perla Maramureșului”, hotelul „ Sălăuța”, „Someșul”, „Hebe” cu 900 de locuri pentru cazare, restaurant, pensiune, cu 480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport, teren de tenis, teren de volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro și fizioterapeutic;

– hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop” situat la altitudinea de 1.455 m., în Munții Rodnei, care în prezent funcționează cu intermitență. Se mai întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet” care însumează peste 275 de locuri pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal medical calificat, restaurant, bar, club, bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu restaurant și o capacitate de cazare de 42 de locuri, cabana turistică Capra Neagră cu restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20 locuri pentru cazare, un loc pentru corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana meteorologică „Pietrosul” cu loc pentru corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă ea figurează ca reper în hărțile și ghidurile turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor și pârtie de schi pentru avansați.

Cabana din Șaua Curățel, parter plus etaj, care pune la dispoziție turiștilor un număr de 44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită (din 5); nu se asigură hrană sau alte facilități. Ultimele trei cabane turistice se află la altitudinea de peste 1500 de m. în Munții Rodnei.

Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borșa care cuprinde teleschi (în 17 minute se parcurge o diferență de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane (oră) până pe culmea Runcu – Știol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400 persoane/oră)până sub vârful Știol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru sărituri cu schiurile, de 90 m. (nivel olimpic).

Importanța cabanelor forestiere din Munții Rodnei este deosebită, deoarece masivul este relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca puncte de reper, menționate în descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă: grupul de cabane „Fundătura Izei”, „Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura Mihăiesei” și altele fără denumire.

Dat fiind caracterul de Parc Național pe care îl au Munții Rodnei, locurile pentru montat corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”, Pasul Șetref, Șaua cu Lac, Șaua Gărgălău, Tarnița La Cruce, Șaua Obârșia Rebri, Pasul Rotunda, Izvorul Albastru al Izei, poiana Știol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare etc.

Munții Bârgău bogați în faună, floră, rezervații naturale oferă priveliști minunate, iar pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulți turiști, aceștia trebuie să fie înzestrați și cu o bază materială corespunzătoare.

Astfel și aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice, cabane turistice și forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător și multe altele. Dintre cele mai cunoscute sunt: cabana turistică „Cobilița” din satul cu același nume situat la altitudinea de 830 m., care dispune de spații pentru cazare cu 40 locuri, restaurant și o pârtie de schi pentru începători și avansați la care se adaugă popasul turistic „Valea Străjii”, cu restaurant și terasă.

Satul Piatra Fântânele, stațiune balneo-climaterică, unde conținutul de iod atmosferic este cel mai ridicat din țară, este cunoscut prin hotelul său numit „Dracula”, construit în 1983, clădirea fiind concepută sub forma unui castel medieval, de trei stele, dispunând pentru cazare de 134 de locuri, un restaurant cu 200 locuri, bar de zi, cramă, saună, pârtie de schi, telescaun, baby-lift.

Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul Poiana Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă, bar și cofetărie.

Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu și un loc de popas destul de căutat, cele mai importante din Munții Bârgău sunt: cabana forestieră „Dosul Gogoașei”, „Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turiști fiind dotată cu un magazin alimentar, „Dalbidonul”, „Dorna Mică” și alte grupe de cabane și barăci al muncitorilor de la stațiile de încărcare.

Cabanele turistice din Munții Suhard sunt absente, fapt c la prim vedere ar crea mari probleme drumeților care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe teren, întâlnim numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii și cabane pastorale, precum și foarte multe stâne sau sălașe pastorale. Este evident că în aceste locuri de cazare sau popas confortul este în multe cazuri minim, serviciile turistice neexistând, astfel că drumețul trebuie să vină echipat, după caz cu sac de dormit, hrană sau cort.

Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie calculate bine etapele în funcție de posibilitățile de cazare. Astfel întâlnim: cabana turistică ”Mestecăniș”, refugiul turistic „Oușor”, este amplasat sub vârful Oușor –1.639 m.- cabanele pastorale „Recele”, „Omu”, „Romego”, cabanele forestiere „Pârâu Rece”, „Diaca – Burcut”, „Gândacu”, „Rusoia”, „Netedu”, „Făgețel”, „Brâncușorul”, „Ciotina”, și alte cabane forestiere,; case de vânătoare ca cea din poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa „Cerbu”.

Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care orice turist le poate frecventa parcurgând traseele montane din munții Suhard, ca: hotelul ”Bistrița” de trei stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, și care dispune de un restaurant de 120 de locuri, o discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin, hotelul „Dorna”, cu restaurant și bar, hotelul „Căliman”, „SNCFR”, „Vera”, restaurante ca Bucovina, Veverița, Valea Dornelor, Cazinou cu o sală de 300 locuri, aflat în reconstrucție, două baze de tratament, 15 vile și două complexe balneare, însumând circa 1500 locuri și multe altele.

În munții Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanțe foarte mari, așa cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” și „Giumalău” precum și hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeților de a străbate acești munți fără dificultăți majore din punct de vedere al spațiilor de cazare.

Cabana turistică „Zugreni” deține trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare 150 de locuri, un restaurant non – stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepții cu 65 de locuri, salon de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren de sport, plajă pe malul râului Bistrița Aurie.

Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău și pune la dispoziția turiștilor 30 de locuri, o pârtie de schi.

Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Șoimului și Pietrele Doamnei, hotel de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se află pârtii de schi neamenajate. La circa 200 de m. se află Stația meteorologică Rarău.

Cu toate acestea importanța cabanelor și a cantoanelor forestiere este majoră ca locuri de popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile pastorale, care se găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane forestiere de care ar trebui să se țină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea cabanei turistice „Giumalău”, „Poiana Itcani”, „Mestecăniș”, cantonul silvic „La Pârâu”, și multe altele.

Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic și datorită marilor rezervații naturale, peșteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparținând deopotrivă de ortodoxiei, catolicism, romano-catolici sau reformați, catedrale, biserici, monumente de arhitectură veche, care fac ca acest spațiu să se constituie într-o atracție pentru turismul intern și internațional, care găsește aici o bogăție aproape unică în planul arhitecturii, lăcașelor de cult a artei religioase, a picturii monumentale.

Dintre toate stațiunile renumite din zona centrală a Carpaților Orientali , ce se înscriu pe retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute sunt:

Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile, pavilioane, hoteluri, cabane, popas turistic, pensiuni particulare,

Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900 de locuri) și Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;

Tușnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tușnad –200 locuri, Oltul – 250 de locuri, Ciucaș – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ștrand în aer liber, terenuri de sport, popas turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeții la Lacul Sf. Ana, mlaștina Mohos, Stânca Șoimilor, etc,

Malnaș Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri, Brădet – 190 locuri, Aluniș –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină acoperită (hotel Brădet) ștranduri (lacurile Ursu și Aluniș), bărci și posibilități de pescuit pe Lacul Tineretului, pârtie de schi cu baby – lift, drumeții (popasul turistic „Stâna de Vale”, hanul turistic „Ursul Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetății, etc);

Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri, Sind-România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie, pârtie de schi și săniuș, discoteci, locuri de plimbare (Parcul stațiunii și Valea Slănicului) scurte drumeții la păstrăvăria și cascada de pe Valea Slănicului pe muntele Pufu ( de unde se deschide o frumoasă panoramă asupra stațiunii), pe Muntele Cerbu, Dobru;

Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri, Montana – 500 locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în incintă, aparatură de tratament cu laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape minerale, săli fitness, etc) Turist – 50 locuri, vile, pensiuni, popas turistic (Valea Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări și/sau la „Balta Dracului” – în parcul stațiunii )amenajată sub forma uni fântâni larg deschise, în interiorul ei auzindu-se un zgomot permanent provocat de emanațiile de CO2, care în ascensiunea lor împreună cu apa antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul înclinat (Valea Zânelor, ingenioasă instalație de transport construită în sec XIX care este formată din două platforme ce alunecă pe șine la o diferență de nivel de peste 300 m.), la Chiuruș, locul unde s-a născut Korosi Csomo Sandor, autorul primului dicționar tibetano – englez și a celei dintâi gramatici tibetane, la cetatea zânelor, etc.

Acțiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor și altitudinii are efecte miraculoase asupra unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate.

În Munții Baiului mișcarea turistică se află încă la început. Motivele principale care au determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea munților Bucegi, care prin peisaje extrem de variate și prin amenajările complexe ce au absorbit aproape total fluxul de turiști de pe Valea Prahovei.

Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie dinspre Valea Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicație moderne care permit accesul rapid la majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se ajunge atât pe calea ferată, cât și pe șosea, în stațiunile Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni, Azuga, Predeal, cele mai vizitate stațiuni montane din România.

Sinaia, recunoscută stațiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla Carpaților” este situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de 1.000 m. Stațiunea beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările corespunzătoare, care satisfac nevoile oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o capacitate de cazare de aproape 4.500 de locuri (2.015 în hotelurile Montana, Sinaia, Palas, Alpin, Păltiniș, Caraiman, Internațional, 2.050 în vile și case de odihnă, 208 în hanuri, 233 la cabane, în sezonul estival se adaugă 240 locuri în campinguri) restaurante multiple. Există două stații PECO, un serviciu Salvamont, magazin alimentar, foto-sport.

Formația Salvamont Sinaia devine, prin activitățile de marcare, prevenire a accidentelor de salvare, de ocrotire a naturii de construcție a unui refugiu model, una din prestigioasele formații de salvatori montani din Carpați.

Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul orașului a manifestat o grijă permanentă pentru pădurile Bucegilor și Baiului, păzindu-le de distrugere șui dezvoltându-le, astfel încât azi acești munți au cele mai frumoase păduri prahovene, adevărate parcuri naționale.

În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul Rece” cu 80 locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere și de plecare în numeroase drumeții. În nordul orașului se află hanul Vadul Cerbului (128 locuri, 80 în căsuțe, restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe Muntele Cumpătu și în cartierul Cumpătu (vile, restaurante, rezervație naturală, trenuri de sport, etc) De lângă gară se urcă la cabana Piscul Câinelui (950 m. altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre Sinaia și Munții Bucegi).

Între obiectivele turistice din oraș rețin atenția: mănăstirea Sinaia, castelul Peleș, Foișorul, Expoziția de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervația Naturală Bucegi și alte clădiri importante.

Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele fiind poligonul marelui Campionat Național din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiș, care a cuprins aria Colților lui Barbeș, platoul Pietrei Arse și Gemenea. După 1989 turismul montan amator, deși desfășurat în cadrul general al unei economii de recul, a început să dezvolte și activități concurențiale moderne cu unele rezultate rapide și vizibile.

Au apărut societăți comerciale de turism, cabane particulare și cabane noi sau refăcute. În schimb Cabanele „Vârful cu Dor” și Cabana Miorița au ieșit din circuitul drumeției montane. Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului Tineretului și Sportului păstrând pentru drumeția montană o jumătate din capacitatea sa.

S-au îmbunătățit instalațiile pe cablu care leagă orașul de Platoul Bucegilor (Telecabina Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferență de nivel, 35 locuri; telecabina „Cota 1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferență de nivel,28 locuri, telescaun Cota 1400- Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferență de nivel) numeroase dotări care permit desfășurarea în bune condiții a turismului și a tratamentelor în afecțiuni ale tubului digestiv, nevroze, etc.

Poiana Țapului, așezare aparținând orașului Bușteni, deține numeroase vile, ca și locuri unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon, liniștea deosebită și cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante stațiuni climaterice.

Bușteni, se desfășoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. și 940 m. altitudine. În prezent este o importantă stațiune climaterică. Dispune de 2.183 de locuri de cazare dintre care 413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” și „Căminul Alpin”, 910 locuri în vile, 660 locuri în cabanele din Munții Bucegi. Localitatea reprezintă cea de-a doua „poartă” însemnată de intrare în Munții Bucegi și cel mai important punct de plecare pe trasee de alpinism cu grade diferite de dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la cabana „Babele” (2611 m. lungime, 1237 m. diferență de nivel, 20-25 locuri). De asemenea din Bușteni se pot organiza excursii pe culmea Zamora și la Vf Cazacu. Obiectivele turistice mai importante din oraș sunt: Muzeul memorial Cezar Petrescu, punctul zoologic, păstrăvăria, monumentul Ultima grenadă, etc. În oraș există diverse magazine, locuri de agrement, etc.

Azuga, se desfășoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o păstrăvărie, iar în sudul orașului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de căsuțe. Din diferite puncte ale orașului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în Munții Neamțului, la Vf Cazacu, la poienile din lungul văii Azuga.

Predealul, prin condițiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat, prin dotări și servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate stațiuni climaterice românești. În prezent în zona orașului există aproape 4500 locuri de cazare dintre care:1632 locuri în 71 de vile, în majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri în hotelurile „Cioplea”, „Orizont”, „Carmen”, „Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”, „Căprioara”, „Cireș”, „Trei brazi”; 1513 locuri în cabane, din care 93 la „Clăbucet Plecare” și 60 la „Clăbucet Sosire”, magazine, stație PECO, serviciu Salvamont.

În Predeal funcționează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate medie (cele mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferență de nivel, Clăbucet, 2400 m., 400 m. diferență de nivel) Ele sunt dotate cu instalații de telescaun, două instalații de teleschi (pe Clăbucet) și mai multe babyschiuri. Pârtii ușoare se află în jurul cabanelor Clăbucet, al hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca și în lungul văii Puriștoaca. Predealul nu reprezintă numai o importantă stațiune climaterică și a sporturilor de iarnă ci și o însemnată bază de plecare în traseele turistice în toate masivele din împrejurimi.

Munții Cindrel, Lotru și Șureanu, constituie împreună unul dintre cele mai întins masive din țară, deținând o suprafață relativ mare în cadrul Carpaților Meridionali și prezintă o serie de trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele geografice ale peisajului, cât și în obiectivele turistice pe care le dețin. Dintre cele mai importante componente le bazei materiale constituite aici, pe traseul de culme care urcă din localitățile de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care fac legătura între cele trei masive muntoase, se remarcă:

-în Munții Cindrel: cea mai cunoscută stațiune climaterică și pentru sporturile de iarnă, situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniș, bogată în zăpezi de lungă durată. Cazarea și masa se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni particulare, restaurante, cantine, baruri ca: Cabana Păltiniș (82 locuri de cazare, restaurant), Cabana Casa Turiștilor (180 locuri de cazare, restaurant), hotel Păltiniș(80 locuri de cazare, restaurant). Stațiunea dispune de un club cu sală de spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de schi și săniuș (telescaun, teleschi și babylift sub Vf. Oncești).

În afară de stațiunea Păltiniș, pe traseele montane menționate se mai găsesc și o serie de cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de cazare. „Gâtul Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare în cabană și 14 în căsuțe, restaurant, posibilități de agrement: loc de campare, plajă, înot și pescuit în pârâul Șteaza, „Oașa”, 60 locuri, restaurant, posibilități de agrement: loc de campare, plajă, înot și pescuit. canotul silvic „La Duși”, refugiul Cinaia, 30 locuri la pricini, sală de mese și multe altele.

în Munții Lotrului se remarcă:

Voineasa, stațiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului, cu numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădișor”, „Vorneșița”, „Poienița”, „Lotrișor” cu peste 2000 de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie, farmacie, modernă sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”) importantă bază de tratament (hotel „Brădișor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La aceste se adaugă cabana „Prejba” situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet;

orașul Brezoi care conține condiții deosebite pentru escaladarea munților și organizarea unor drumeții plăcute. Important centru economic cu posibilități de divertisment diverse: cabana „Obârșia Lotrului”- un important complex turistic montan (cabana veche 35 locuri, 80 locuri în căsuțe, 40 locuri în bungalow-uri), restaurant, stație meteo, magazine, loc de campare, cantoane forestiere, hanul „Gura Latoriței”, 10 locuri de cazare, bufet, stație auto.

– în Munții Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu

46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oașa”, „Prislop”, situată pe versantul nordic al munților Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători și avansați în vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiștea de Munte- zona cetăților dacice din munții Orăștie; cabana „Costești”, etc.

Masivul Făgăraș, prezintă importanță în mod deosebit, pentru alpinismul de iarnă. Parcurgerea crestei principale, în condiții de iarnă, pe zăpadă și viscol reprezintă o performanță deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-și depășească normele stabilite în vederea obținerii unei calificări de alpinism.

Întinsul masiv de granit roșu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit pentru alpiniști, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare dificultate. Ca și Făgărașul, masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului de iarnă.

Munții Cernei și Mehedinți oferă multiple trasee în special în apropierea stațiunii Băile Herculane. În masivul Aninei și Semenicului, întâlnim renumitele Chei ale Nerei, Carașului și peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.

Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumusețe nebănuită, oferă tuturor alpiniștilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereții de deasupra, cât mai ales în subteran (peșteri).

În afară de stațiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă turistul, și cele de la Băile Herculane, importantă stațiune balneoclimaterică , Soveja situată pe valea pârâului Sușița, la contactul Munților Vrancei cu Subcarpații de Curbură. Aceasta pune la dispoziție hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul „Miorița”, o stea,, 100 locuri și trei vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra Dornei amplasată pe culoarul depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a Carpaților Or8ientali, are o capacitate de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” și vilele „Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe malul lacului Vidra (altitudine 2055 m.) pe versantul nordic al Munților Lotoriței, dispune de o capacitate de cazare de 100 locuri puse la dispoziție de cele 5 vile.

Serviciile turistice și indicatorii lor de eficiență

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activități ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează și în legătură cu aceasta. O parte a activităților ce dau conținut prestații turistice vizează deci acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele prezintă caracteristici specifice turismului și respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.

Prin natura lui serviciul turistic trebuie să asigure condiții pentru refacerea capacității de muncă, simultan cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber; de asemenea el trebuie astfel conceput încât, în urma efectuării consumului turistic, individul să dobândească un plus de informații, cunoștințe, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate vorbi despre un conținut al prestației turistice în concordanță cu cerințele epocii moderne, cu exigențele tuirismului contemporan.

O altă cerință a consumului turistic, la care serviciul turistic prin conținutul său, este chemat că contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca rezultat al creșterii productivității muncii și perfecționării proceselor de conducere, al promovării pe scară largă a progresului științific și tehnic, se reduce săptămâna de lucru, se măresc dimensiunile timpului liber zilnic și săptămânal. Odihna activă tinde să devină o componentă tot mai importantă a serviciului turistic, ea reprezentând totodată un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament pentru ameliorarea consecințelor nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. Pornind de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacanțe, cu posibilități multiple de desfășurare a unor activități recreative: culturale, artistice, sportive, stimulatoare a unor pasiuni, etc, menite să diversifice agrementul tradițional și să sporească atractivitatea manifestărilor turistice, să răspundă criteriilor odihnei active. Aceste preocupări sporesc în intensitate odată cu transformarea turismului în fenomen de masă, cu creșterea frecvenței de petrecere a timpului liber în afara reședinței permanente.

Diversificarea serviciilor turistice se numără printre preocupările fundamentale ale organizatorilor de turism, ca una dintre principoalele modalități de stimulare a cererii turistice și de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a nevoilor consumatorilor – turiști. România – dispunând de un patrimoniu turistic de o mare atractivitate precum și de condițiile materiale necesare valorificării acestuia, înscrie diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv prioritar în promovarea turismului inter și internațional.

Diversificarea se poate realiza prin antrenarea în circuitul turistic a unor zone și alcătuirea unor programe mai variate, multiplicarea acțiunilor oferite turiștilor în legătură cu fiecare dintre serviciile de bază prestate, sporirea formelor de agrement și a serviciilor complementare. Dacă, în cazul serviciilor de bază, perfecționarea privește mai ales aspectul calitativ, categoria serviciilor complementare reprezintă terenul cel mai fertil apariției de noi tipuri de aranjamente și facilități.

Din categoria serviciilor de bază fac parte cele de transport, cazare. Alimentație, tratament, agrement sau orice altă activitate ce reprezintă motivația de bază a călătoriei ca: vânătoare, alpinism, schi, yachting, etc.

5.1. Serviciul de cazare turistică

Serviciul de cazare vizează, prin conținutul său, crearea condițiilor și confortul pentru adăpostirea și odihna călătorului. El este produsul a ceea ce se numește producția hotelieră – sector care în accepțiunea actuală, înglobează ansamblul activităților desfășurate în spațiile de cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacitățior de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestații oferite turistului pe timpul sejurului în unități de cazare.

Dezvoltarea și calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de existența unei baze tehnico – materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc) adecvate cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiștilor condiții optime și care să îndeplinească după caz și alte funcții. În a doilea rând, serviciul de cazare este influențat de dotarea cu personal a capacităților de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de organizarea muncii în unitățile hoteliere. În acest context, insuficiența spațiilor de cazare, echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanța dintre nivelul confortului oferit și exigențele turiștilor, ca și numărul mic al lucrătorilor , sau slaba lor pregătire, influențează negativ calitatea prestației turistice și prin intermediul acesteia, dimensiunile circulației turistice și posibilitățile de valorificare a patrimoniului.

Industria hotelieră, considerată în cele mai multe țări o activitate distinctă a economiei, are ca domeniu de referință totalitatea proceselor desfășurate în unitățile de cazare în legătură cu primirea, sejurul și plecarea călătorului.

Conținutul industriei hotelier a evoluat paralel cu dezvoltarea capacităților de cazare și implicarea lor în activitatea turistică, îmbogățindu-se cu noi funcții și forme de prestații.

La început, existența hotelului, unitate reprezentativă pentru capacitățile de cazare și suport material al industriei hoteliere a fost legată de efectuarea unor deplasări, înalte scopuri decât cele turistice, cele mai multe dintre dotările de această natură fiind amplasate în afara orașelor, în zonele turistice și, implicit, activitatea lor se orientează spre satisfacerea nevoilor turiștilor. Concomitent cu aceste schimbări, industria hotelieră se cristalizează ca sector particular, își definește cu precizie funcțiile, se perfecționează continuu adaptându-se exigențelor mereu sporite ale călătorilor și în special ale turiștilor.

Legătura dintre activitatea turistică și industria hotelieră este complexă, de profunzime și se desfășoară în ambele sensuri. Pe de o parter, industria hotelieră se desfășoară ca urmare a circulației turistice și, pe de altă parte, dezvoltarea turismului este condiționată de exigențele unor spații de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea și varietatea prestațiilor oferite.

Se știe că pe lângă atracția exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate în principal de condiții de odihnă și agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezența turiștilor în zona respectivă. Rolul acestor dotări și implicit a serviciului de cazare este și mai important în cazul turismului rezidențial, de odihnă, de sejur lung, când turistul dorește să-și petreacă vacanța într-un cadru natural, fără să fie însă lipsit de confortul specific civilizației moderne.

Valorificarea superioară a patrimoniului turistic prin atragerea în circuitul economic a diferitelor zone, reprezintă o altă latură a aparatului industriei hoteliere, la dezvoltarea turismului și indirect a întregii economii. Astfel, zone deosebit de frumoase, de bogate în obiective turistice, pot rămâne în afara interesului turiștilor, datorită echipării necorespunzătoare sau lipsei unor condiții minime de campare, după cum zone mai puțin dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate pentru confortul pe care îl oferă. Cunoașterea acestui aspect al relației turism – industrie hotelieră are deosebită valoare pentru orientarea investițiilor și direcționarea dezvoltării sectorului hotelier.

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă de asemenea, măsura satisfacerii nevoii pentru turism a populației. Sporirea veniturilor bănești, urbanizarea, creșterea timpului liber, etc. au provocat mutații în comportamentul consumatorilor, în sensul intensificării cererii turistice a acestora.

Servicii hotelier insuficiente în raport cu nevoile populației sau calitativ necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei și recreerii oamenilor, vor determina schimbări în destinația veniturilor și disponibilitățile de timp liber și indirect scăderi în circulația turistică. Ele trebuie să creeze condiții ca o parte importantă a populației să beneficieze de posibilitatea petrecerii vacanței sau sfârșitului de săptămână într-o zonă turistică.

Industria hotelieră și respectiv calitatea serviciului de cazare influențează nu numai dezvoltarea turismului, în general ci și eficiența acestei activități. Prin atracția exercitată serviciile de cazare asigură o bună valorificare a potențialului turistic, a disponibilităților de forță de muncă, a capacității bazei tehnico – materiale, conducând la realizarea unor coeficienți superiori de exploatare. De asemenea, complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu de atractivitate a produsului turistic și indirect de creștere a eficienței comercializării lui.

La rândul ei industria hotelieră suportă influența dezvoltării turistice. De fapt, ea evoluează sub incidența unui complex de factori și fenomene socio- economice, a exigențelor acestora, determină eforturi de adaptare din partea industrie hoteliere, eforturi care se materializează în sporirea capacităților de cazare și modernizarea acesteia, în apariția de unități hoteliere cu funcții complexe, care să se adreseze anumitor categorii de turiști în diversificarea gamei serviciilor oferite.

Din categoria serviciilor hoteliere complementare ,ce întregesc funcția de cazare, se pot menționa: primirea și distribuirea în hotel a corespondenței turiștilor, servicii de schimb valutar, păstrarea obiectelor de valoare, spălatul și călcatul lenjeriei, curățarea hainelor și a încălțămintei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcării autoturismelor, etc.

Tot în această grupă sunt cuprinse și: dotarea camerelor la cererea clienților cu inventar suplimentar (perne pentru paturi suplimentare, paturi, etc.) Dacă vorbim despre eficiența activității de cazare ea poate fi apreciată și evaluată prin intermediul criteriilor și indicatorilor generali precum și pe seama unor elemente care țin de specificul acestei activități.

Astfel se operează cu indicatori de efort ca: numărul mediu al personalului, valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activității de cazare, capacitatea disponibilă exprimată în locuri sau în locuri-zile, și cu indicatori de efect, ca: încasări din prestațiile hoteliere, încasări din prestațiile suplimentare, profitul, etc.

Veniturile sunt date de mărimea încasărilor din prestațiile hoteliere. Acestea se află în directă legătură cu volumul activității, exprimată prin numărul turiștilor, cu calitatea serviciilor; gama prestațiilor suplimentare oferite turiștilor, etc.

În ceea ce privește cheltuielile ele reflectă prin conținutul și structura lor specificul activității: cheltuielile cu salariile reprezintă 40% din cheltuielile cu cazarea, cheltuielile cu chirie – 10-15%, cheltuielile generale – 10%, de întreținere – 5%, amortizările – 5%, în timp ce cheltuielile cu transportul, depozitarea, lipsesc sau sunt neînsemnate.

În activitatea hotelieră propriu – zisă cheltuielile reprezintă 60-69% din volumul încasărilor, rezultă că rata rentabilității în acest domeniu este foarte mare: 35-40%.

Există însă abateri semnificative determinate de confortul de cazare, ocuparea cu turiști români sau străini, amplasarea unității într-o zonă de mare circulație turistică sau dimpotrivă.

În sistemul indicatorilor de eficiență a activității de cazare, cei mai importanți sunt:

– productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: WL=CA

Np

Unde CA= valoarea încasărilor

Np = numărul personalului

▪ Fizic: WL=Ni

Np

Unde Ni= numărul de înnoptări realizate anual

Np= numărul personalului

-încasarea medie pe unitatea de prestație (îm), este un indicator specific și se calculează prin raportarea încasărilor la capacitatea de cazare, sau prin raportarea la locurile de cazare / zi.

îm= CA = CA

Cc Lc

Unde: CA= volum încasărilor

Cc= capacitatea de cazare

Lc= locurile de cazare /zi

-cheltuielile medii este de asemenea un indicator specific ce reflectă consumul de resurse pe loc sau loc-zi.

-rata rentabilității este un indicator sintetic de eficiență și în funcție de baza de calcul, rata rentabilității se poate calcula prin mai multe formule:

r = Pr x 100 r = Pr x 100 r = Pr x 100

CA Cp C

Unde: CA = cifra de afaceri

C= capitalul investit

Cp = volumul cheltuielilor

-coeficientul de utilizare a capacității de cazare reprezintă un indicator pentru aprecierea eficienței de cazare, se calculează ca raport între capacitatea de cazare efectivă utilizată într-o perioadă dată (numărul de înnoptări, numărul de zile – turist) la capacitatea maximă posibilă (înmulțind numărul de locuri de cazare cu 365 zile),

Cvc = – NZT x 10

Cmax

În care: NZT = numărul zile turist

C max = număr zile calendaristice de funcționare.

5.2. Serviciul de alimentație publică

Alimentația publică reprezintă una din laturile importante ale servicii turistice, încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deși ca activitate economică, alimentația publică nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoia consumatorului turist, ea se asociază tot mai frecvent activităților de turism, iar dinamica ei este din ce în cea mai influențată de evoluția circulației turistice.

Dependența strânsă dintre alimentația publică și activitatea turistică este evidențiată printre altele de asocierea lor într-un sector de sine stătător în țările consacrate pe plan turistic. O astfel de tendință este mai prezentă în țara noastră în contextul reașezări și modernizării structurilor organizatorice în turism. De asemenea raporturile de intercondiționare sunt evidențiate și de efortul permanent al alimentației publice de a se alinia noutăților intervenite în volumul, structura și exigențele cererii, rezultat al dezvoltării turismului intern și internațional, al diversificării și multiplicării formelor de turism.

Privită prin prisma calității sale de componentă a produsului turistic respectiv a serviciilor de bază alimentația publică determină calitatea prestației turistice în ansamblul ei, influențează conținutul și atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicații asupra dimensiunilor și orientării fluxurilor turistice.

Este necesar ca alimentația publică să fie prezentă în toate momentele cheie ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinație și sejur. Locuri de agrement. Numai astfel, serviciul de alimentație va răspunde sarcinii de a asigura ansamblul condițiilor pentru că turistul, aflat temporar în afara reședinței permanente, să-și poată procura hrana necesară. Aceasta cu atât mai mult cu cât el reprezintă principala cale de satisfacerea a nevoi cotidiene de hrană pentru toate categoriile de turiști.

O altă necesitate este aceea de a exista o largă tipologie de unități de alimentație publică, în măsură să satisfacă o paletă diversificată de trebuințe. În afara unei adaptări a rețelei de unități la momentul și locul desfășurării programului turistic, structura tipologică a acestuia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de hrană și divertisment să-l poată servi pe turist în orice împrejurări.

O caracteristică destul de importantă a serviciului de alimentație publică decurge din necesitatea de a răspunde în egală măsură cerințelor turiștilor autohtoni și străini.

Astfel, în structura produselor comercializate trebuie să fie prezente preparate din bucătăria națională și internațională, din cea specifică anumitor țări și zone.

Legătura dintre alimentație publică și oferta turistică este profundă și de intercondiționare reciprocă. Ea dobândește noi valențe în condițiile în care gastronomia devine element de selecție a destinațiilor turistice, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate și comparabile. De altfel, produsul turistic, având drept principală motivație gastronomia, este o realitate, din ce în ce mai prezentă și a generat o nouă formă de vacanță, cunoscută sub denumirea de vacanță gastronomică (pescărească, vânătorească, etc.).

Diversitatea și originalitatea gastronomiei se constituie ca element de atracție principală sau complementară, fapt ce explică și justifică atenția acordată acestui domeniu de servire turistică.

Componentă de prin ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentația publică se recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple și noi posibilități, în ceea ce privește ridicarea calității servicii turistice în condiții de înaltă eficiență. Se tinde din ce în ce mai mult, ca alimentația publică, pe lângă funcția fiziologică propriu-zisă, să îndeplinească și unele funcții de agrement, odihnă, recreere – în general, de petrecerea timpului liber. Ținând seama de faptul că turistul cheltuiește o parte însemnată din bugetul său de timp (după unele calcule 20-25%) în unitățile de alimentație publică, o atenție sporită se acordă atracției pe care aceasta o exercită, contactelor sociale ce se pot realiza în cadrul lor.

Dezvoltarea și perfecționarea activității de alimentație publică reprezintă una dintre coordonatele definitorii ale prezentului și viitorului, constituindu-se într-o preocupare permanentă a agenților economici în sfera comerțului și turismului, a organelor ce gestionează acest sector de activitate.

Perfecționarea activității de alimentație vizează o serie de evoluții cantitative și calitative. În privința evoluției cantitative se poate vorbi despre o creștere semnificativă a volumului activității, pe seama sporirii cererii rezidenților și a intensificării circulației turistice, dublată de repoziționarea diferitelor grupe de mărfuri. Pe plan calitativ, modificările, vizând adaptarea la exigențele și tendințele cererii, se desfășoară în direcția modernizării și perfecționării producției, a îmbunătățirii și diversificării formelor de comercializare și servire.

De asemenea perfecționarea activității de alimentație mai vizează și componenta sa comercială. În această direcție se înregistrează modernizarea rețelei comerciale din punct de vedere structural și al distribuiri în teritoriu, precum șli diversificarea formelor de servire. Astfel în ceea ce privește structura rețelei, se remarcă tendința de realizare a unor unități cu funcții complexe care să răspundă unor cerințe variate /de exemplu, în stațiunile turistice să satisfacă nevoia de hrană și agrement. De asemenea , apar noi tipuride unități – cafenea, snack-barul, bistro-ul, drugstore, restorante, etc.- mai bine adaptate particularităților diferitelor segmente de clientelă.

Paralel cu modeirnzarea diferitelor forme de comercializare și servire are loc o diversificare a prestațiilor cu caracter complementar oferite de unitățile de alimentație publică, servicii diferențiate structural în funcție de beneficiari (turiști sau populație rezidentă). Modernizarea acestor obiective va asigura participarea sporită a alimentației publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, creșterea rolului său economic și social.

Eficiența economică a alimentației publice se poate urmări prin indicatori generali și prin indicatori specifici acestui domeniu. Dintre aceștia se enumeră indicatori ai eforturilor ca: volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor de circulație, numărul mediu de personal operativ, fondul de salarii cheltuit, indicatori ai efectelor, ca: volumul desfacerilor de mărfuri prin unități de alimentație publică, producția culinară, profitul.

Cheltuielile în acest domeniu au un conținut complex, determinat de varietatea proceselor din acest domeniu. Printre principalele elemente de cheltuieli se enumeră cheltuielile cu salarii 60%, cheltuielile cu reparațiile și întreținerile 15%, cheltuieli cu transportul, depozitarea și pregătirea desfacerii 15% și cheltuieli specifice (scobitori, șervețele).

Rata rentabilității în alimentația publică este în medie de 5-15%, dar este mult mai mare decât în cazul comerțului cu amănuntul.

Cei mai semnificativi indicatori, pe lângă cei enumerați mai sus, sunt:

– productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: WL=CA

Np

Unde: CA= volumul desfacerii de mărfuri

Np = numărul personalului

▪ Fizic: WL=CA

Nl

Unde: CA= valoarea desfacerilor

Nl= numărul de locuri la masă

-încasarea medie pe consumator (îm), care se poate calcula după formula

îm= CA

Nc

Unde: CA= volum desfacerilor

Nc= numărul de consumator

– afluxul de consumatori la masă este un indicator specific și se poate calcula ca raport între numărul de consumatori și numărul de locuri la masă.

– numărul de consumatori ce revin la un lucrător operativ se poate determina prin raportarea numărului de consumatori la numărul de lucrători.

– profitul mediu pe lucrător se poate calcula după formula

Pf.m = Pf

Nl

Unde: Pf = profitul

Nl = numărul de lucrători

– rata rentabilității exprimă volumul profitului obținut la fiecare mie de lei desfacere în alimentația publică.

Se calculează în două moduri:

a.ca raport procentual între masa profitului (P) și volumul de desfacere (D)

R= P x 100

D

b.ca diferență între cota medie (procentuală) de adaosuri (abateri) comerciale (A) folosite de unitățile de alimentație și nivelul mediu (procentual) al cheltuielilor de producție și circulație înregistrat de acestea (C):

R= A – C

Având în vedere sistemul de formare a prețurilor în alimentație, valoarea lui (A) din formula de mai sus provine din raportarea unei mese absolute (în lei) a unor venituri brute (rabat, adaos, TVA) la prețul final de vânzare în alimentație (compus din prețul de „alimentație” + veniturile brute).

Alți indicatori (parțiali) de eficiență utilizați în alimentația publică: gradul de utilizare a timpului de muncă, fluctuația personalului, nivelul de calificare, raportul dintre personalul operativ și cel tehnico administrativ, raportul desfacerii medii pe mp. suprafață comercială, pe un loc la masă, la 1000 lei fonduri fixe, coeficientul de utilizare al utilajelor.

5.3. Serviciul de agrement – divertisment

Preocupările pentru realizarea dezideratului de odihnă activă, caracteristică esențială a vacanțelor în societatea contemporană –stimulează eforturile de dezvoltare a acestor activități care să controbuie șa satisfacerea nevoilor fizice și psihice ale turistului, creând cadrul necesar petrecerii plăcute și instructive a timpului liber. Aceste activități sunt cunoscute sub denumirea de agrement – domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziție, d plăcere, să dea senzația unei satisfacții, a unei împliniri, să lase o impresie și o amintire plăcută. Această accepție evidențiază pe de o parte varietatea acțiunilor de agrement și multitudinea planurilor pe care acționează, iar pe de altă parte, faptul că agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor.

În concordanță cu cerințele turistului agrementul vizează destinderea și reconfortarea fizică al acestuia, divertismentul și dezvoltarea capacităților sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activitățile sportive, cele care pun în mișcare organismul – de la simpla plimbare până la realizarea unor performanțe- dețin un loc important. În ceea ce privește latura psihică, activităților cultural – distractive și celor instructiv – educative le revine un loc hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, contribuind la îmbogățirea bagajului de cunoștințe ale turistului.

Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice.

Agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor, stimulează circulația turistică, fiind o sursă importantă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității.

Dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivității stațiunilor turistice.

Creșterea rolului agrementului în caracterizarea localităților turistice, în satisfacerea nevoilor turiștilor a determinat transformarea sa în motivație turistică propriu – zisă, conducând la apariția unor noi tipuri de vacanțe, vacanță de schi, alpinism, yachting, tenis, etc.

Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se țină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbește – în procesul de amenajare – despre o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu și pe termen lung a raporturilor om – natură, să asigure o dimensionare rațională a dotărilor, o adoptare a acestora la configurația spațiilor și peisajelor.

Organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral, montan de vară și/sau de iarnă, balnear , etc. iar mijloacele și formele de agrementare se diferențiază în interiorul acestora după numeroase caracteristici dependente de specificul zonei sau grupurile de turiști. De exemplu în cazul turistului de litoral, a cărui motivație o reprezintă cura helio – marină și/sau practicarea sporturilor nautice, organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor pentru o cură activă (topogane, jocuri, concursuri) existența unor centre de inițiere în practicarea sporturilor nautice și puncte de închiriere a materialului sportiv (bărci, hidrobiciclete, schiuri, iole, surfing-uri); realizarea unor porturi de agrement, cluburi de vacanță, etc. Aceste componente se întâlnesc și în dotarea litoralului românesc, iar lor li se mai pot adăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distracții, săli de spectacol, terenuri de sport, ș.a.

Strategia de dezvoltare a agrementului ține seama pe de o parte, de motivațiile, aspirațiile, și așteptările turiștilor, iar pe de altă parte de profilul structura și specificul stațiunilor. Corespunzător, desfășurarea activității de agrement presupune existența unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitație, terenuri și săli de sport, etc.), personal cu pregătiri de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expoziții, festivaluri, ș.a.). Un alt aspect ce trebuie avut în vedere în elaborarea concepției de organizare a agrementului este asigurarea implicării efective a turistului în desfășurarea programelor de divertisment. Are loc astfel trecerea de la calitatea de spectator la cea de participant activ, aceasta constituind o caracteristică a concepției moderne de agrementare a stațiunilor, se poate afirma că dezvoltarea activităților de agrement influențează direct orientarea fluxurilor turistice și implicit desfășurarea unei activități eficiente.

5.4. Serviciul de transport

Transportul reprezintă o componentă de bază a serviciului turistic, asigurând deplasarea turiștilor de la reședință la locul de petrecere a vacanței, sau pe toată durata călătoriei. Este mai complex decât transportul din alte domenii de activitate, vizând pe lângă voiajul propriu-zis, ansamblul operațiunilor, condițiilor și facilităților legate de organizarea deplasării fizice a turiștilor și a unor bunuri destinate consumului acestora. Sunt cuprinse serviciile oferite turiștilor ce practică o formă organizată de turism și prestațiile oferite turiștilor ce călătoresc cu mijloace proprii

Serviciile de transport prezintă un rol important în turism, în sensul că asigură pătrunderea în zone de interes turistic, asigură întâlnirea cererii cu oferta și transformarea acestora din potențiale în efective, se permite valorificarea potențialului turistic al zonei (țării).

Timpul total de vacanță al unui turist poate fi compus din două elemente: timp de transport și timp de sejur. Pentru ca turistul să beneficieze de o utilizare cât mai completă a vacanței el este interesat de deplasări rapide.

Pentru ca în cazul formelor de turism, transportul sau durata călătoriei ocupă un loc important, toate aceste elemente sunt elemente de fundamentare a deciziei de a opta pentru anumite forme de turism.

Obiectivul de scurtare a timpului de călătorie este mai stringent în cazul deplasării cu mijloace proprii, unde intervine oboseala, stresul, etc.

Organizarea transportului trebuie să țină seama de necesitatea creșterii confortului său, acesta fiind important în stimularea deplasării turiștilor. Creșterea confortului duce la îmbunătățirea condițiilor în interiorul mijloacelor de transport și vizează și alte elemente ca: asigurarea transferului de la stația de destinație la hotel și invers, desfășurarea fără întrerupere a călătoriei și în cazul folosirii mai multor tipuri de mijloace de transport, efectuarea unor prestații auxiliare, privind transportul bagajelor, alegerea de trasee interesante.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare îl reprezintă ponderea ridicată a costurilor serviciilor de transport la tarifele pentru aranjamente turistice. În activitatea de transport trebuie să se asigure o mai bună corespondență între conținutul serviciilor prestate și nivelul tarifelor, în sensul că reducerea costului nu trebuie să se facă prin diminuarea calității serviciilor ci printr-o utilizare mai rațională a capacității de transport precum și prin folosirea combinată. Se recomandă acordarea unor facilități sau reduceri în perioada de slabă activitate turistică.

Pentru efectuarea traficului turistic se poate apela la o gamă variată de mijloace de transport. Utilizarea unui tip de transport este determinată de factori legați de specificul călătoriei și particularitățile mijloacelor de transport și de o serie de elemente care țin de psihologia turistului.

În alegerea formelor de transport turistul pornește de la gruparea lor după natura mijlocului folosit:

Transport aerian

Transport feroviar;

Transport naval;

Transport rutier.

Locul fiecăruia în structura traficului turistic este dependent în egală măsură de dinamismul turismului, de dezvoltarea generală a transportului de călători.

Transportul rutier, deține primul loc pe plan intern și internațional. Se realizează cu ajutorul autocarelor, microbuzelor și autoturismelor. Opțiunea turiștilor este motivată de avantajele pe care aceștia le oferă și pe care autoturismul le oferă în privința mișcării, costului călătoriei, etc.

Dinamica transportului rutier este influențată de gradul de dezvoltare a rețelei de drumuri. Este vorba de densitatea și calitatea rețelei (autostrăzi, drumuri modernizate) și de echiparea cu utilități necesare (stații de benzină, loc de campare, etc).

Un rol important în alegerea acestei categorii de transport îl deține costul, care este mai mic decât al altor mijloace de transport, cheltuielile rămân relativ constante.

Dezvoltarea și solicitarea traficului rutier a dus la perfecționarea tipurilor de aranjamente turistice de tipul turismului de închirieri, folosirea combinată a mai multor tipuri de transport.

Transportul feroviar. Deține un loc important în traficul turistic datprită avantajelor pe care le prezintă ca regularitatea și certitudinea realizării deplasării ca urmare a independenței mijloacelor feroviare față de starea vremii; costul relativ mai redus față de transportul aerian; comoditatea oferită prin intermediul vagoanelor de dormit.; îmbarcarea – debarcarea în interiorul localităților, etc. În formarea opțiunilor pentru acest tip de transport se adaugă o serie de particularități a crescut gradul de confort, a sporit substanțial viteza de deplasare, s-a dezvoltat gama serviciilor suplimentare oferite, condițiile pentru utilizarea trenurilor de călătorii internaționale fără întreruperi repetate.

Aceste avantaje împreună cu cheltuielile reduse stimulează exploatarea transporturilor feroviare.

Transportul aerian este utilizat pe distanțe mari și foarte mari.

Acest tip de transport este mai puțin folosit datorită dezavantajelor care îl caracterizează, cum ar fi cele legate de dependența acestora de condițiile atmosferice, de costurile ridicate, de faptul că îmbarcarea – debarcarea se efectuează în afara localităților.

Totuși prezintă și multe avantaje ca: reducerea duratei călătoriei, creșterea gradului de confort, posibilitatea unor călătorii pe cele mai variate rute, etc.

Transportul naval este una dintre formele de deplasare puțin solicitate, datorită vitezelor mici de deplasare, costurilor mari, necesității de a folosi și alte mijloace de transport. Transporturile navale se realizează astăzi mai mult sub forma croazierelor, transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.

În ceea ce privește eficiența activității de transport turistic, există o serie de indicatori specifici acestui domeniu, indicatori care se calculează diferit, în funcție de forma de exploatare:

pentru parcul propriu

-coeficientul de utilizare a parcului (Cup)calculat ca raport între numărul de zile active – mașină (Za) și numărul de zile calendaristice –mașină (Zc):

Cup = Za x 100

Zc

-coeficientul de utilizare al capacității de transport (CUC), calculat ca raport dintre capacitatea efectiv folosită (C km.- număr călători –kilometrii) și capacitatea teoretică (Lkm- locuri kilometrii)

CUC = C km. x 100

L km.

-parcursul mediu (Pm) se calculează ca raport între parcurusl total (Pt) efectuat într-o anumită perioadă (zi, lună, an) de toate mijloacele de transport ale parcului și numărul mașinilor – zile în activitate (Nmza):

Pm (z,l,a) = Pt x 100

Nmza

b. pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistemul Rent – a – Car):

– încasarea pe medie pe automobil, pe zi – mașină – inventar, pe zi – mașină-activă (În lei sau în valută).

5.5 Servicii turistice suplimentare

Cunoscute și sub numele de servicii complementare acestea au o contribuție din ce în ce mai importantă la accesul activităților turistice și cuprind, în principal, activitățile ce au ca obiect stimularea odihnei active, a distracției, a petrecerii plăcute a timpului liber, fără a se substitui serviciilor de agrement. Unele din aceste servicii sunt cunoscute cu anticipație de către turist intrând în costul inițial al programului; cu cele mai multe însă turistul ia contact numai la destinație, consumul rămânând numai la latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe măsura solicitării și obținerii lor.

Serviciile complementare se caracterizează prin varietate. Ele asociindu-se unor servicii de bază sau având o existență de sine stătătoare.

Indiferent de modul cum sunt organizate cele mai importante servicii suplimentare sunt: servicii de informare, de intermediere, cu caracter special, cu caracter sportiv, de tratamente balneo-medicale, servicii diverse.

Serviciile de informare, intervin în perioada de pregătire și aranjare a prestației turistice , dar și pe parcursul desfășurării călătoriei. Pe lângă informarea propriu-zisă care trebuie să fie rapidă și de calitate, aceste servicii îndeplinesc și funcția de sfătuitor al turistului. Informarea trebuie să fie complexă, să privească atât programele manifestărilor turistice, cât și elementele generale solicitate de turiști.

Dintre serviciile de intermediere, cele mai frecvent se întâlnesc serviciile de rezervare de locuri pentru mijloace de transport, la manifestările cultural artistice, în alte spații de cazare, etc. și cele de închiriere a unor obiecte pentru practicarea diferitelor jocuri sau sporturi.

Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismului- de afaceri, de congrese, etc.- și se încadrează unor segmente bine determinate: servicii de secretariat, traduceri, etc. pentru oameni de afaceri, programe de vânătoare și pescuit sportiv; programe și servicii speciale pentru copii mici- supraveghere, unități de alimentație publică specifice, terenuri de joacă cu dotările adecvate, programe artistice; asistență medicală, asistență medico-veterinară pentru animalele turiștilor , ș.a. În această categorie sunt cuprinse de asemenea, serviciul de ghid însoțitor, interpret, dispecer.

Dintre serviciile turistice cu caracter cultural – educativ recreativ se pot menționa: participarea la spectacole, vizitarea de muzee, expoziții întâlniri cu personalități din domeniul culturii, artei, științei și altele.

Un rol important îl au excursiile. Ele favorizează îmbogățirea cunoștințelor prin contactul cu locuri și oameni, stimulează nevoia de informare și indirect dezvoltarea circulației turistice.

Serviciile cu caracter sportiv, vin, de regulă în completarea formelor obișnuite de agrement. Ele îmbracă forme mai speciale când se adresează unor turiști mai experimentați. Organizarea acestor activități presupune existența unui personal de specialitate care să asigure inițierea, îndrumarea și supravegherea desfășurării acțiunilor; de asemenea sunt necesare dotări adecvate – săli de sport, terenuri, piscine, pârtii de schi, alte obiective cu destinație sportivă – și a unor puncte de închiriere a materialului sportiv.

Servicii de cură și tratament balneo – medical pot fi considerate suplimentare în situațiile cu care turistul își completează sejurul într-o stațiune cu efectuarea unor tratamente cu caracter preventiv. Serviciile de asistență medicală prilejuite de astfel de situații, fac parte tot din această categorie.

În afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi și alte tipuri de servicii independente – schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigurări, etc, sau facilități de plată ori de altă natură, venite să stimuleze activitatea turistică: reducerea de tarife, posibilitatea achitării costului sejurului în rate, vânzarea anticipată cu reducere a unor servicii pe bază de abonament, simplificarea unor servicii vamale.

Circulația turistică. Cererea și oferta turistică

Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio – economic complex, componentă esențială a existenței a existenței pieței serviciilor, care precede procesul de vânzare-cumpărare și consumul.

Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în continuă modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care își pun în practică dorința de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reședinței proprii, sau țării, pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație.

Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turiști pentru a cumpăra servicii și bunuri legate de motivația turistică.

Motivația turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinate de educație, nevoi, cerințe, interese, gusturi, având un caracter personal, care orientează și dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor atitudini, acțiuni, ș.a.

Piața turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată numai de forțele pieței i și de fluctuațiile conjuncturii, și de oferta și destinația produselor turistice. Ea depinde și de numeroși factori exogeni, fără legătură directă cu turismul, dar care influențează nivelul cererii.

În acest sens trebuie făcută o prezentare și o analiză a circulației turistice, nu înainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în vacanță și călătorie cât și destinația către care se orientează turistul.

Din studiile efectuate de Institutul de cercetare pentru Turism (ICT. 1996, 1998) și Institutul de Marketing și Anchete Sociologice (IMAS 1996,1998) a reieșit ponderea medie a destinațiilor de vacanță:

stațiuni de litoral 42,9%

stațiuni montane 32,8%

stațiuni balneare 14,7%

circuite, excursii în țară 10,1%

agroturism, turism rural 7,7%

în alte țări 10,3%

la rude, prieteni 28,9%

Litoralul și muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii ani, menținându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear și crește ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude și prieteni.

Din codificarea motivelor care conduc la o activitate turistică au fost înregistrate următoarele opțiuni.

odihnă recreere destindere 62,5%

distracție divertisment 28,6%

Soare, plajă, sporturi nautice 21,0%

Sporturi de iarnă – schi, săniuș 3,7%

Excursii, drumeții montane 10,9%

Îngrijirea și menținerea sănătății 16,3%

Dorința de schimbare a decorului 14,8%

Cunoaștere, informare culturală 12,3%

Nu au practicat activități turistice 2,6%

În ceea ce privește relația dintre motivația turistică și vârsta persoanelor chestionate se desprind mai multe observații:

Nevoia de odihnă ca motiv al deplasării într-un sejur turistic este mai mare la persoanele aflate în plină activitate profesională:71,2% la grupa de vârstă între 40 și 50 de ani și 69,9% la grupa de vârstă 50-59 de ani;

Grupele de vârstă mai tinere au alte motivații (de deplasare, distracție, plăcerea)- 57,6% la persoanele sub 20 de ani, și 41.3% pentru grupa de 20-29 de ani.

Grupele de peste 60 de ani sunt mai puțin atrase de turism, ca urmare a scăderii veniturilor, a stării de morbiditate, a stărilor negative, lipsa unor facilități turistice.

Soarele, plaja, sporturile nautice sunt atracții pentru persoanele tinere (sub 20 de ani 31,5%, între 20-29 ani 25,3%, între 30-39 de ani 22,3%)

Din punct de vedere al ocupației o mai mare pondere în deplasările turistice pentru odihnă, recreere, destindere, o dețin intelectualii – 71,9%

Scăderea participării la turism de vacanțe, concedii se manifestă în funcție de înaintarea în vârstă și evoluția veniturilor, creșterii gradului de sărăcie. Șomerii și muncitorii în ultimii patru ani aproape că nu au fost plecați niciodată în vacanță, iar la polul opus se află intelectualii, 53,8%, elevii și studenții 59,8%.

Din cele prezentate rezultă că principalele caracteristici ale cererii turistice sunt:

dinamism, care se manifestă prin dese oscilații, uneori bruște care se datorează în principal labilității motivațiilor, precum și altor factori endogeni (familiale, personale, sociale) și exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.)

diversitatea și eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date de personalitate, mod de viață, gusturi, mediul socio-economic, al potențialilor clienți. La fiecare turist aceste elemente se pot combina în mod diferit, determinând o anumită cerere.

Sezonalitatea accentuată, determinată d prezența unor factori socio-economici, psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalității în timp și spațiu se face prin intermediul diversificării ofertei și o strategie promoțională adecvată.

Elasticitatea față de importanții factori (economici, psihologici, conjuncturali, geografici) datorită faptului că activitățile turistice satisfac în principal cerințele personale ale turiștilor.

În funcție de destinațiile turistice din studiul Comisiei Naționale de statistică, anul 1999, reies următoarele:

Capacitatea si activitatea de cazare turistica

pe DESTINAȚII turistice

Analizând datele din tabelele de mai sus se observă:

Litoralul românesc al Mării Negre constituie o destinație importantă a României și ocupă locul II în ceea ce privește numărul de turiști (13,3%) și numărul de înnoptări (24,5%), confirmă atracția acestuia, indiferent de conjunctura economică. În structură, pe litoral, numărul turiștilor străini s-a diminuat continuu; după numărul înnoptărilor realizate de turiștii străini, litoralul ocupă locul I cu 13,3% din total. Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist și 4-5 zile/turist străin, valori mai reduse față de 1998.

Destinația Munte, cu întreaga rețea de stațiuni, complexe turistice și cabane, reprezintă o destinație turistică solicitată în tot timpul anului de către segmente dintre cele mai variate de turiști. Lipsa dotărilor, dispersia neuniformă de spațiu a acestora ca și absența unor elemente de infrastructură generală nu permit o valorificare optimă a potențialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistică și de valoare internațională.

Astfel turismul montan, deși deținea, în alți, ani locul II, la număr de turiști total și străini, în anul 1999, deținea locul III în ceea ce privește numărul de turiști (15,4 %), și numărul de înnoptări (13,1 %), iar în ceea ce privește turiștii străini ocupă, locul III , turiștii care au realizat un număr de înnoptări de 227, ceea ce reprezintă 11,4 % din total.

Sejurul mediu este redus în raport cu prima destinație, ceea ce presupune ca, în mare parte (excepție turismul pentru schi), muntele este preferat în turismul de week-end.

În ceea ce privește turismul organizat de agențiile de turism, pe acțiuni turistice și zone turistice situația se prezintă astfel în anul 1999:

La baza datelor deținute stau o serie de indicatori de cuantificare a circulației turistice, dintre care:

Capacitatea de cazare turistică existentă reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare sau clasificare a structurii de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune (exprimată în locuri – zile) reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziție turiștilor de către structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise structurile în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turiști pentru reparații sau alte motive.

Indicii de utilizare ai capacității de cazare turistică în funcțiune – se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.

Funcția turistică a unui teritoriu a unei localități se bazează pe raportul dintre numărul de locuri de cazare și numărul populației rezidențiale stabile:

Ft = Na

Nps

numărul mediu de turiști se exprimă prin raportul dintre suma turiștilor înregistrați într-o perioadă dată (T) și numărul zilelor din perioada respectivă(n):

Nt = T

n

și arată intensitatea circulației turistice într-un anumit interval de timp (calendaristic sau sezon turistic).

durata medie a sejurului se determină prin raportarea numărului de zile/turist (NZT) la numărul turiștilor (T)

Ds = NZT

NT

și reflectă posibilitatea ofertei turistice de a reține turistul într-o anumită zonă, regiune sau țară.

densitatea circulației turistice este indicatorul care pune în legătură directă circulația turistică cu populația rezidentă a zonei. Se calculează ca un raport dintre numărul de turiști (T) și numărul populației (P):

D= T

P

preferința relativă a turiștilor se calculează ca raport între numărul de turiști spre o destinație dată (T1) și totalul emisiunii turistice a zonei respective (T) sau totalul populației rezidente (P):

Pr = T1 sau Pr = T1

T P

și furnizează informații privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zonă).

Ultimii doi indicatori permit cuantificarea fluxurilor turistice dintr-o țară sau zonă și orientează politica de dezvoltare a activității turistice de dimensionare a ofertei în funcție de solicitarea turistică.

calcularea coeficientului de elasticitate a cererii în raport cu variația veniturilor. Se calculează în scopul aprecierii cererii potențiale ce s-ar putea transforma în cerere efectivă la o modificare a variabilelor sale:

Ex = DY ; Dx

Y x

În care: Ex = elasticitatea cererii turistice;

Dy = variația cererii turisatice;

Y = volumul cererii turistice

Dx = variația veniturilor

x = volumul veniturilor

Dy = Ex Dx y

X

Ex = 1,5 – 1,8 la venituri

Pentru activitatea agențiilor de turism:

acțiunea turistică este modalitatea specifică de desfășurare și condițiile asigurat de agentul economic organizator pe parcursul călătoriei turistului

turiștii participanți la o acțiune turistică sunt persoanele care beneficiază de serviciile oferite și vândute de agentul economic care organizează activitatea turistică respectivă;

numărul turiștilor – zile pentru o acțiune turistică se determină prin înmulțirea numărului persoanelor participante cu durata efectivă în zile a acțiunii respective.

În ceea ce privește oferta turistică, in literatura de specialitate au fost formulate mai multe definiții ale acesteia. Dintre multitudinea acestora reținem următoarea: oferta turistică cuprinde resursele turistice naturale și antropice, echipamentul de „producție” a serviciilor turistice, masă de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activități specifice, infrastructura turistică și structurile de primire, condițiile de comercializare (prețuri, tarife, facilități, etc.).

Dotată cu diverse și spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg teritoriul țării, bucurându-se de o climă favorabilă proiectării turismului în tot cursul anului, înzestrată cu o floră ți faună bogate, cu numeroase monumente istorice, de artă și arhitectură, România poate satisface prin resursele sale turistice, preferințele diverselor segmente ale cererii turistice interne și internaționale.

Resursele turistice cuprind ansamblul atracțiilor turistice naturale și antropice dintr-o zonă, regiune sau țară. În România, cadrul natural este bogat, variat și complex, cu o structură peisagistică deosebit de armonioasă. Complexitatea potențialului turistic ca și gradul său de atractivitate, în general, sunt în strânsă corelație cu formele de relief și cresc progresiv, de la câmpie către munte; desigur, litoralul Mării Negre și Carpații românești fac excepție.

Începuturile turismului montan datează de la sfârșitul secolului XIX, când i-au ființă diferite asociații de turism. Asociația transilvană Carpatină, la Sibiu (1880), Cercul Excursioniștilor la București(1891), primele cabane în Cindrel, Făgăraș și Bucegi, se pun bazele primei stațiuni montane din țară (Păltiniș la 1450 m). Ulterior turismul montan a cunoscut o dezvoltare susținută; pe lângă cabanele inițiale s-au conturat complexe și microstațiuni turistice montane, unele dintre ele devenind stațiuni montane recunoscute, apreciate și peste hotare.

Din analiza gradului de echipare tehnică a masivelor montane (cazare, pârtii de schi și mijloace de transport pe cablu, accesibilitate, poteci marcate, etc.) precum și a circulației turistice rezultă următoarele:

dotarea corespunzătoare din punct de vedere tehnic, din totalul de 60 masive analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare mai bună (Postăvaru, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlăul, Muntele Mic, Tarcău, Făgăraș, Rodna, etc.);

neconcordanța dintre valoarea și complexitatea potențialului turistic montan și gradul de înzestrare tehnică (Masivele Postăvaru și Gârbova au cea mai bună amenajare pentru turism, în comparație cu Parâng, Rodna, Făgăraș, etc, cu cele mai complexe resurse turistice, dar cu o slabă dotare tehnică);

echiparea diferențiată, cu mari discrepanțe a masivelor montane: doar trei (Bucegi, Postăvaru, Gârbova) dețineau, în 1994, peste 75% din capacitatea de cazare, peste 70% din mijloacele de transport pe cablu și peste 90% din pârtiile amenajate; mai pregnant apare faptul că peste 80% din spațiile de cazare cu confort superior se concentrează tot aici, restul munților dețin cabane și vile de confort redus (excepție Semenic, Ceahlău și Rodna);

necorelație între capacitatea de cazare, lungimea și capacitatea pârtiilor de schi, realizându-se valori reduse (de până la 5 m pe loc cazare) chiar în stațiunile montane din Bucegi și Postăvaru, față de 6-6,5 m/loc cazare pe plan mondial (și chiar 8 – 8,5 m/loc cazare în stațiunile cu pondere mare a turismului la sfârșit de săptămână); aceeași necorelație se observă și între spațiile de cazare și capacitatea orară a tuturor mijloacelor și dotărilor pentru sporturi de iarnă (pârtii, teleferice)indicele respectiv fiind cu mult sub media internațională;

masivele montane sunt în general, acoperite cu o rețea densă de poteci turistice (peste 11.000 km. lungime) dar se impune verificarea, completarea, întreținerea și chiar reducerea acestora în multe masive, din necesitatea de a proteja și conserva mediul natural (Retezat, Parâng, Ceahlău, etc.)

Analizele realizate mai sus evidențiază cu claritate că lanțul carpatin românesc dispune de un potențial turistic deosebit de complex și cu reale posibilități de utilizare, dar insuficient valorificat. Concentrarea turismului în munții din bazinul prahovean se datorează apropierii de puternicele centre urbane și turistice, București și Brașov, de existența unei infrastructuri generale, de tradiție, etc. și mai puțin de valoarea potențialului turistic (excepție Masivul Bucegi).

Oferta Carpaților românești este dată și de o serie de servicii suplimentare. Turiștii veniți pentru practicarea sporturilor de iarnă – în general tineri și persoane până în 50 de ani – realizează deja – prin schiat –(în afara concursurilor), folosirea în mod plăcut, prin sport, a sejurului într-o stațiune. Ca urmare, în cadrul activităților „apres schi” (sportul cu schiul fiind dependent numai de programul de funcționare a instalațiilor de transport pe cablu), locul principal îl ocupă programele de seară din diversele unități de alimentație publică (cu program de varièté, cu programe de animare, etc.) și în al doilea rând activități culturale desfășurate în stațiune sau în centre urbane din apropierea stațiunii.

Predilecția spre anumite modalități de utilizare a timpului după programul de schi se poate explica, pe de o parte, prin nevoia de relaxare, puternic resimțită de cei mai mulți schiori, după un număr de coborâri (și urcări) și prin lungimea nopților de iarnă.

Deoarece, în stațiunile pentru sporturile de iarnă, factorii climatici specifici sezonului rece oferă posibilități și pentru alte sporturi (săniuș, patinaj) de multe ori complementare pentru iubitorii schiului sau principale pentru însoțitorii lor, existența amenajărilor, a echipamentului și a mijloacelor necesare pentru practicarea acestor sporturi reprezintă condiții principale pentru buna funcționare a unor astfel de stațiuni, pentru a li se asigura o poziție solidă în cadrul competenței internaționale.

Turismul pe litoralul românesc a apărut într-un cadru organizat în a doua parte a sec. XIX, dar a căpătat o mare amploare după 1956, când a început realizarea unor mari complexe hoteliere, în baza unui plan general de sistematizare. Condițiile naturale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex au permis construirea în cele 12 stațiuni, a unei baze materiale puternice, de cazare, tratament, alimentație publică, agrement, comerț general, etc. litoralul românesc fiind considerat prima zonă turistică din țară, cu toate că prin specificul său, activitatea de turism se caracterizează printr-o accentuată sezonalitate.

Astfel, capacitatea sa de cazare era în 1999 de 287.268 locuri, cele 12 stațiuni având peste 270 de hoteluri și 350 unități de alimentație publică.

Însă potențialul turistic al litoralului este suficient valorificat, mai ales resursele balneare de o mare valoare terapeutică: apele termale – minerale, nămolurile sapropelice și de turbă (de altfel, baza de cazare pentru cură balneară reprezintă numai 13,1% din spațiile litoralului).

Deoarece diversele stațiuni turistice s-au dezvoltat pe seama anumitor factori naturali, între cele trei grupe mari – stațiuni de litoral, stațiuni balneare și stațiuni profilate pe sporturile de iarnă – există, pe lângă asemănări, multe deosebiri în ceea ce privește capitolul serviciilor suplimentare din afara unităților de cazare (și într-o anumită măsură și în spațiile de cazare). În stațiunile de litoral, într-un timp, o pondere mare în ansamblul serviciilor suplimentare au constituit-o agrementul și sporturile nautice, în cele balneare, o serie de proceduri și acțiuni specifice, iar în cele destinate practicării sporturilor de iarnă, o anumită pondere este deținută de alte sporturi de iarnă decât cele principale și de plimbările cu sănii trase de cai.

Referitor la stațiunile de litoral, aici factorii naturali care au determinat apariția și dezvoltarea stațiunilor respective sunt formați, în principal, din mare, Soare, nisip, și unde, în general, clientela este constituită din copii și adulți până la 55-60 ani, nevoia de mișcare este mare. Ca urmare, lărgirea gamei de mijloace pentru practicarea celor mai diferite sporturi a fost și reprezintă o cale principală de urmat pentru modernizarea ofertei acestei stațiuni.

O dată cu accentul pus pe mediul acvatic se cere asigurarea de posibilități variate pentru sporturile ce se practică pe suprafețe de teren amenajate. Totodată având în vedere multitudinea de preferințe, durata sejurului și programul de plajă, un loc important în cadrul activităților la care recurg turiștii în aceste stațiuni îl ocupă acțiunile cultural artistice Orientarea spre asemenea ofertă decurge și din faptul că majoritatea clientelei străine este formată din persoane aflate la vârsta activă, care fiind foarte ocupate, își găsesc mai puțin timp în restul anului pentru a-și satisface interesul pentru cultură.

Nepresupunând un program cât de cât riguros atât în timpul fiecărei zi cât și pe toată durata de ședere, sejurul în stațiunile de litoral se împacă foarte bine cu excursiile, începând de la cele de câteva ore până la cele de câteva zile.

Având în vedere că unele stațiuni de litoral (Efori Nord, Neptun și Mangalia) și-au creat vad pentru piața turistică externă la tratamentul bolilor aparatului locomotor și că la acest tratament recurg, cu preponderență persoanele de vârsta a treia, care vin mai des în perioadele din afara sezonului de vârf, când beneficiază de o serie de înlesniri, în cadrul serviciilor suplimentare ce corespund dorințelor și preferințelor lor, un rol însemnat îl ocupă procedurile adjuvante, tratamentele cu produse originale românești, diversele genuri de cură. În ceea ce privește partea de distracții amuzament, o mare contribuție pot să o aibă serile distractive de orice fel (inclusiv petrecerea timpului în baruri și în restaurante cu specific), excursii prin împrejurimi (inclusiv tururi de litoral) plimbările cu trăsuri sau docare de cai, de măgari ( a se vedea stațiunile de litoral din Bulgaria.

Unele elemente de potențial se degradează sau se reduc treptat (plaja, nămolul, etc) conducând la diminuarea potențialului turistic al litoralului.

Analizând datele furnizate de Comisia Națională de Statistică, structurile de primire cu funcțiuni de cazare turistică din 1999

Figură 1- Structuri de primire cu funcțiune de

cazare turistică

Figură 2-Capacitate de cazare existentă (locuri)

Figură 3-Capacitate de cazare în funcțiune (mii locuri -zile)

Tot în cadrul ofertei de prestații turistice suplimentare românești se înscriu cele oferite de agențiile de turism intern și internațional. Până în anul 1990, agențiile de turism internațional utilizau pentru valorificarea prestațiilor „tarifarul turistic general”, întocmit, anual, de Ministerul Turismului În acest catalog erau prezentate reglementări în vigoare care priveau turismul din România, tarifele pentru serviciile turistice, valabile pentru toate zonele turistice din țară.

După anul 1990, ultimul an al apariției acestui catalog, operatorii de turism și-au construit propriile programe și tarife de vânzare.

Unele dintre aceste programe cuprindeau:

punerea în valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic,

Atracția pe care o reprezintă Munții Carpați s-a materializat prin organizarea de programe specifice, precum, drumeții pe trasee montane marcate, cure de teren, alpinism, acțiuni de orientare turistică, programe pentru amatori și profesioniști.

Stațiunile turistice montane Sinaia, Predeal, Poiana Brașov, etc. au fost introduse în circuitul turistic prin programe de scurtă durată (1-2 zile) sau sejururi de 7 zile.

Zona Transfăgărășanului a fost cuprinsă în programe de 1-2 zile, cu traseul Sf. Gheorghe, Brașov, Făgăraș, Bâlea Cascadă, Bâlea Lac, etc.

punerea în valoare a monumentelor și obiectivelor istorice.

O serie de monumente, mănăstiri, biserici și castele au fost cuprinse în programe tematice, cum ar fi de exemplu programul legat de legenda Dracula, care include vizitarea Mânăstirii Snagov – București, Turnul Chindiei, Ruinele Curții Domnești din Târgoviște, Biserica Meșterul Manole din Curtea de Argeș, Castelul Bran, Ansamblul Medieval și casa Dracula din Sighișoara.

Reintroducerea în circuitul turistic a Castelului Peleș din Stațiunea Sinaia a condus la creșterea circulației turistice în această zonă atât prin programele organizate cât și prin deplasările pe cont propriu ale turiștilor și protocoale special organizate pentru delegațiile oficiale.

– punerea în valoare a folclorului obiceiurilor și tradițiilor vechi românești precum și a tezaurului etnografic.

Un program cu această temă a fost realizat de unitatea cu specific „Nunta Zamfirei” din stațiunea turistică Eforie Nord, program care a fost vândut cu succes datorită prezentării într-o manieră deosebită a obiceiurilor de nuntă la români, servicii unor preparate culinare tradiționale, dar și antrenării turiștilor, prin ghizi-animatori, în spectacol.

punerea în valoare a formelor și mijloacelor de agrement.

„Agrementul” este elementul care completează și mărește valoarea unui program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în tipologia de programe turistice; este transpus în practică prin agrement cultural – distractiv, realizat în unități de alimentație, baruri, cabarete prin utilizarea dotărilor, aparaturii și utilajelor de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematică specială de agrement sau promovare turistică (Miss Litoral, Carnavalul Zăpezii, concursuri și festivaluri de mare amploare, etc.)

punerea în valoare a metodelor originale de tratament românești.

O particularitate a ofertei de tratament a constituit-o aplicarea și promovarea metodelor originale de tratament românești: Gerovital, Pell-Amar, Boicil, metode care au înregistrat succese pe plan internațional, în special, în perioadele când acestea au fost susținute de inventatorii produselor

excursiile externe cu sejururi scurte de 1-2 zile oferite turiștilor străini, fiind organizate în orașe, din țări cu obiective turistice intens solicitate de turiști (Istambul, Cairo, Tel-Aviv, Kiev, Varna, etc)

În continuare voi prezenta un extras din oferta de programe destinate turiștilor străini „ONT Litoral Mamaia” și „ONT Carpați Brașov”.

„ONT Litoral Mamaia” (extras ofertă)

„ONT Carpați Brașov”(extras ofertă)

Retrospectiva cu privire la oferta turistică românească am prezentat-o numai cu intenția de a sugera reorientarea conținutului noilor programe ce urmează a se realiza, în vederea integrării într-un context turistic viabil, introducând în ofertă caracteristici distincte, particulare românești.

7.Indicatori și norme de gestiune și dezvoltare turistică

Stabilirea capacității generale de primire este dată de un anume context care nu este mereu același. Aprecierea se realizează printr-o largă utilizare a unor standarde și norme. Se disting două categorii de norme:

generale – utilizate pentru mai toate structurile turistice (nivel cazare, dotări turistice, infrastructură);

speciale – care se aplică unei forme de turism sau produs turistic, sau care se referă la analiza unor aspecte socio-economice, fizice, culturale, ș.a.

Toate normele existente impun o anumită strategie de utilizare a resurselor turistice naturale și antropice, care să conducă la o exploatare optimă a acestora.

Indicatori generali.

Un indicator general valabil, cu largă utilizare în turism, este capacitatea optimă de primire (suportabilitate) a teritoriului, cu formula:

1. Cp = Si x Ni x Ki, unde:

. Cp = capacitatea optimă de primire;

Si = suprafața/volumul fiecărei resurse (factor)

Ni= norma de spațiu (volum pentru fiecare persoană)

Ki = indice de utilizare a fiecărei resurse (factor la ora de vârf)

2. Cp = S x Kv/N, unde:

Cp = capacitatea optimă de primire

S= suprafața în ha, m2

Kv = coeficient de atractivitate a zonei

N = norma de spațiu pentru o persoană.

Mai des utilizată este formula 2.

Un alt indicator important se referă la intensitatea utilizării spațiale ce reprezintă volumul de zile turist ce se poate atinge într-o anumită zonă. Acești indici sunt în funcție de caracteristicile cadrului natural:

pentru zone intens dezvoltate, cu multiple resurse turistice, care permit o diversificare a activităților turistice, 500 zile turist/ha/an;

pentru zonele extensiv dezvoltate, care au resurse limitate: 200 zile/turist/an;

pentru zone naturale protejate (Parcuri Naționale, Rezervații ale biosferei, rezervații naturale) 5 zile/turist/an.

Pe baza acestui indice se pot calcula dimensiunile fluxurilor turistice și ale bazei materiale turistice.

Indicatori speciali.

Aceștia sunt folosiți diferențiat pentru formele de turism existente și se referă la:

Turismul de litoral

Existența turismului de litoral este influențată de mărimea și calitatea zonei costiere marine. Pe litoralul Mării Negre au fost diferențiate trei tipuri de țărmuri:

țărm cu plajă largă, nisipoasă,

țărm cu plajă delimitată de faleză, lacuri sau zone mlăștinoase,

țărm fără plaje, dar unde fundul mării puțin adânc, cu pantă lină, permite realizarea unor plaje artificiale.

În cele ce urmează voi prezenta principalii indicatori care influențează exploatarea turistică a plajelor:

Capacitatea optimă de primire

Co =S : L/N, unde

Co = capacitatea optimă de primire

S= suprafața plajelor (m2)

L= lungimea plajei (m)

N= norme de spațiu pentru turist (m2)

Gradul de utilizare a plajei

– intensivă 8-12 /m2

– medie 6-8 /m2

– mică 4-6 /m2

Indicele de simultaneitate a prezenței vizitatorilor

Se stabilește pe baza duratei medii de plajă, în sezon de la 3 – 4 ore până la un interval cuprins între 9.00 – 17.00, aceasta și în funcție de profilul stațiunii, nivel de dotare și amenajări pentru cură și agrement. Pentru perioada optimă de plajă indicele de simultaneitate are valori cuprinse între 1,25 – 1,40.

Capacitatea zilnică a plajei

Cz = Is x Cn, unde

Cz = capacitatea zilnică a plajei

Is = indicele de simultaneitate

Cn = capacitatea optimă potențială, care se calculează astfel:

Cn = suprafața plajei / Np(suprafața pentru vizitator.

Turismul montan și de sporturi de iarnă.

Pe glob, și în țara noastră turismul montan are o arie largă de dezvoltare ca urmare a prezenței extinse a zonelor montane.

Valorificarea și amenajarea pentru turism a spațiului montan este în funcție de altitudinile medii și maxime, de relief, densitatea fragmentării lui, nivelul pantelor.

Pentru drumeții, excursii sau simple plimbări este nevoie de un spațiu bine amenajat, cu poteci marcate, locuri de odihnă, fumat, cu o bună accesibilitate. Se admite o încărcare de 100 persoane la hectar, iar pentru terenurile mai accidentate sau fragile, din punct de vedere ecologic, un număr de 30-80 persoane la ha.

pentru practicarea sporturilor de iarnă există un număr mare de indicatori, deoarece serviciile turistice sunt mai complexe. Această formă de turism este în funcție de o multitudine de factori naturali (altitudine, orientare față de punctele cardinale, mărimea pantei, acoperirea cu vegetație, condițiile de climă)

În continuarea sunt înfățișate principalele norme care răspund de dezvoltarea sporturilor de iarnă:

Capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport pe cablu oferă o imagine reală a potențialului instalațiilor în funcție de condițiile concrete ale zonei în care sunt amplasate și reprezintă produsul dintre capacitatea orară (Q) și diferența de nivel (AH) a tuturor instalațiilor:

Cc= Q x AH

Indicatorul privind accesul la instalațiile de transport = L/Np, unde:

L= lungimea instalațiilor de transport pe cablu

Np= numărul locuitorilor din rețeaua de cazare (operațional pe plan mondial = 2,80 – 3,20)

Indicatorul privind gradul de satisfacere a cererii turistice =Q/Np, unde

Q= capacitatea instalațiilor de transport pe cablu

Np = numărul locurilor din rețeaua de cazare (operațional pe plan mondial =1,25-2,00)

Capacitatea instalației de transport pe cablu se poate diminua prin metoda diferenței:

Ct = g x B/a, unde:

Ct= capacitatea orară a telefericelor (pers/oră)

g= debitul orar pe lățimea pârtiei

b = lățimea pârtiei (m)

a= randamentrul telefericului (a mediu =0.9)

Debitul instalației ce deservește pârtia

Ho = Cz x Hs / K x T x h, unde:

Ho= capacitatea orară a telefericului (pers/oră)

Cz = număr de schiori pe zi

Hs= diferența de nivel parcursă de un schior pe zi

K= coeficient de încărcare a instalației

T= timpul în ore de funcționare

H = diferența de nivel a pârtiei.

Capacitatea orară a instalațiilor de urcat (CH) indicvă numărul maxim de persoane ce pot fi transportate pe pârtie.

Indicatorul privind potențialul stațiunii din punct de vedere al gradului de dotare cu instalații de transport pe cablu (puterea stațiunii)=Q x H / Np, unde:

Q x H = capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport (Q – capacitatea orară și H diferența de nivel)

Np = numărul locurilor din rețeaua de cazare (operațional pe plan mondial = 500 – 100)

Capacitatea de cazare necesară domeniului schiabil într-o stațiune de iarnă, rezultă din relația:

Np=Ns/Kox Ks, unde:

Np = capacitatea de cazare a stațiunii

Ns= numărul de turiști

Ko = coeficientul de influență a Week-end-ului (pentru zille lucrătoare K=1)

Ks= ponderea schiorilor din totalul turiștilor (valori relative)

Indicatori specifici

Capacitatea optimă a pârtiilor de schi

Există mai multe variante de calcul pentru acest indicator, dintre care:

Co= capacitatea optimă a pârtiei

Q= debitul orar mediu în funcție de viteza schiorului și distanța minimă de siguranță dintre doi schiori;

Z= diferența medie de nivel pe care o coboară într-o zi un schior în funcție de tehnica sa.

L= coeficientul de corecție a debitului mediu în funcție de lățimea pârtiei de 30 m lățime)

Cz=S/s=b x h/s x sin , unde:

S= suprafața schiabilă(în m2)

S= suprafața destinată unui schior pe zi

= panta pârtiei

Capacitatea pârtiei (Cz) în raport cu debitul (Q) al instalației:

Cz = Q x K x T x h/Hs, unde:

Q = capacitatea orară a telefericului (pers/oră)

Hs = diferența de nivel parcursă de un schior

K = coeficientul de încărcare a instalației

T = timpul în ore de funcționare

h= diferența de nivel a pârtiei

Debitul pârtiilor de schi, în funcție de panta pârtiei (Q) este:

Indicatorul de simultaneitate exprimă numărul de schiori ce se pot găsi simultan în zona schiabilă și se deduce prin relația:

Cps= Nt+Np+Na+Nr unde:

Cps= capacitatea zonei schiabile(Nr schiori)

Nt= numărul schiorilor aflați în teleferice

Np= numărul schiorilor aflați pe pârtie

Na= numărul schiorilor ce așteaptă la rând la teleferice

Nr= numărul schiorilor aflați în afara pârtiilor în repaus.

8. Concluzii și propuneri

Analizând cele prezentate pe parcursul lucrării, am observat că zona Carpaților dispune de numeroase resurse naturale și antropice, de amplasamente care însă nu sunt valorificate corespunzător. Acum, la sfârșit de lucrare, m-am simțit nevoită să mă refer puțin și la tehnica turismului de iarnă, subiect abordat din ce în ce mai des și care necesită o implicare într-o acțiune de valorificare a unor amplasamente pe linie de turism de iarnă. Pentru a face acest lucru trebuiesc clarificate și stăpânite, în primul rând, următoarele aspecte:

Identificarea condițiilor naturale.

Definirea lucrărilor care se impun pentru valorificarea amplasamentului

Problema accesului spre amplasament

Asigurarea resurselor pentru energie: electricitate, apă și chiar gaz.

Identificarea clientelei în perspectivă

Rezolvarea corelării dintre turiștii schiori și capacitatea de primire a stațiunii

Aspectul pozitiv al completării turismului de vară cu cel de iarnă spre un turism stabil continuu de-a lungul întregului an.

Turismul de iarnă în sprijinul dezvoltării întregii zone montane aferente

Schiul ca stimulent de atracție dar nu și de încasări directe

Efortul și efectul economic generate prin desfășurarea turismului de iarnă.

Un aspect important îl constituie asigurarea energiei. Telefericele, iluminatul și producerea zăpezii artificiale apelează imens la electricitate. Deși, la ora actuală ea este peste tot la dispoziție, se constată totuși că implică un efort mare pentru asigurare, fapt care face adesea ca lucrurile să întârzie.

Pentru o perspectivă mai îndepărtată este indicat să se aibă în vedere și asigurarea apei necesare producerii zăpezii artificiale. Zăpada artificială substituie lipsa zăpezii naturale mai ales la început de sezon, când temperatură negativă este, dar zăpadă nu!

Tot instalația de zăpadă artificială îi dă turistului care urmează să vină, siguranța unui concediu dedicat schiului.

Oferta, odată concretizată, trebuie să asigure o clientelă de calitate cert numeroasă, care să se coreleze cu întreaga rețea a stațiunii.

Factorul principal în atragerea turistului este evident publicitatea. Dar cea mai eficientă publicitate este cea pe care o fac acei turiști care se reîntorc la casele lor mulțumiți sub toate aspectele.

Un alt punct de care trebuie să se țină seama este faptul că între acțiunile legate de domeniul schiabil, dintr-o stațiune, există o strictă interdependență. Astăzi, acest aspect se rezolvă cu apel la calcul, la nivel de proiectare. Să fiu mai clară: între capacitatea „Q persoană/oră” a telefericelor , suprafața schiabilă a pârtiilor „S/ha”, numărul maxim al schiorilor pe zi „Cz” și capacitatea Np – locuri de pat din cadrul cazării se dau date orientative și îndrumări de calcul exacte, în literatura de specialitate.

Interesant este faptul că Q, adică capacitatea orară tuturor instalațiilor de teleferic, constituie motorul care imprimă cadența întregii activități.

Dacă luăm ca exemplu Branul, în situația actuală, aici turismul se desfășoară într-un spațiu de timp limitat la aproximativ 3 luni pe timpul verii, plus doar câteva zile cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În restul anului camerele destinate cazării turiștilor, rămân neocupate. Prin promovarea și a turismului de iarnă, fiind că la Bran condițiile naturale sunt deosebite se va ajunge la perpetuarea turismului de-a lungul întregului an. Rămâne ca să se inițieze anumite formule originale și de specific printre care și schiul de fond plimbare, tractarea schiurilor cu cai sau moto –șenilete, care pot deveni foarte atrăgătoare.

Și iată că prin afirmațiile făcute în cadrul acestui punct am abordat probleme care țin de turismul rural. De aceea turismul de iarnă va interveni în completarea și sporirea rentabilității turismului localităților rurale, respectiv, d la o perioadă de numai ¼ din an la aproape 1 an întreg.

Mai adaug faptul că, încă din desfășurarea turismului de vară ar trebui să se facă apel la căi expeditive de procurare de material de schi „second hand”!!!

În afara exploatării masei lemnoase pe timpul iernii, muntele rămâne în stăpânirea animalelor sălbatice care, odată cu coborârea oilor devenite stăpâne pe toată ambianța mirifică și chiar pe stânele părăsite.

Turismul de iarnă prin rețeaua de teleferice mari a început să reia în stăpânire zona înaltă, cea de deasupra pădurilor.

Important pentru viitor este să se urmărească o asociere a activităților în care drumurile și telefericele să devină utile și pentru celelalte activități montane, nu numai pentru turismul de iarnă. Un exemplu incontestabil îl oferă telefericele de la Sinaia și Bușteni

Tot în relația cu muntele apare și problema mult dezbătută a respectării echilibrului ecologic. Turismul de iarnă este acuzat că pretinde „exces de defrișări”. Și în această direcție intervin cu următoarea precizare, rezultată din calcul matematic: întregul domeniu schiabil din Poiana Brașov are o suprafață de pârtii de 40 ha. Ori aceasta reprezintă echivalentul a 1mp. la 17,5 din suprafața întregului nostru lanț muntos carpatin. Și acest raport pleacă de la cele 9 pârtii luate în considerare, fapt care ne conduce la afirmația că o singură pârtie, care ar deveni o stațiune din mediul rural, ar stabili un raport de 10 ori mai mic, adică 1mp la 175 ha, practic aproape nimic!!!

Însă un amplasament pentru domeniul schiabil constituie, pentru un punct turistic o puternică atracție, căci schiul a devenit un hobby, iar în jurul lui se desfășoară multiple activități generatoare de încasări însemnate.

Costul biletului de teleferic nu este cel care acoperă cheltuielile directe de pe rețeaua domeniul schiabil. Într-o stațiune de iarnă încasările substanțiale sunt generate pe multiple alte căi cum sunt: cazarea, restaurantele, animația prin competiții, barurile de noapte și apoi comerțul cu specific local. De exemplu în cadrul Poienii Brașov ar trebui să ia ființă o expoziție permanentă de prezentare a produselor din rețeaua industrială a Brașovului , apoi, printr-o deplasare organizată la producătorul dorit turistul să-și poată cumpăra sau comanda ceea ce dorește, iar comenzile mai mari să-i fie transportate, contra cost, la adresa lui. E vorba de: mobilă, covoare, îmbrăcăminte, articole de artizanat, și chiar de stabilirea de relații economice cu firme brașovene. Astfel s-ar promova forma de export intern cu consecințe benefice pentru economia locală.

În ceea ce privește efortul și efectul economic asigurarea unei oferte valoroase pe linie de turism de iarnă implică inițial și apoi pe parcurs un efort economic substanțial.

Amenajarea domeniului schiabil, dotările care se impun și gama mare a serviciilor pretind costuri importante. În cadrul serviciilor intră întreținerea zăpezii pe pârtie atât prin manoperă cât și cu șeniletele de zăpadă, școlile de schi, închirierea de material schi și asigurarea iluminatului seara a pârtiilor.

Gong inaugural pe litoral

Marea este un alt nume al Verii. Puțini sunt cei care să nu viseze la plaje însorite și nopți dezmierdate de briza mării, să revadă un colț de stațiune care i-a produs nu-știu-ce bucurie, ori să reîntâlnească oameni care într-un fel sau altul, i-au asigurat, poate, sezoane la rând, frumusețea concediului, la care tânjește un an întreg. În fond, odihna, ca și munca, este un drept la fel de prețios. Mai ales că nimic nu se face pe gratis. Ministrul Dan Matei Agathon știe foarte bine toate acestea. Și mai știe, poate ca nimeni altul, că pe litoral se află aproape jumătate din patrimoniul turismului nostru – ca structuri de primire – și, normal, o asemenea „salbă de focuri” ale industriei vacanțelor trebuie să producă bucurii și bani. Mulți bani, așa cum se întâmplă în țările unde industria iluziilor este mai bine pusă la punct și adună venituri ce se socotesc în miliarde de dolari. Mai mult de atât a devenit o axiomă faptul că, în anii când litoralul merge bine turismul românesc atinge cote performante. Așadar, nu mai poate mira pe nimeni importanța ce se acordă deschiderii sezonului estival. Tradițional ea se petrece pe 1 mai. Tot tradițional, după două zile de vâlvă, scandaluri și alte trăznăi, având ca actori principali – tinerii, desigur, o parte infimă dintre ei- hotelurile se închid la loc din diverse pricini , așteptând să vină vara cu adevărat. Și unele rămân cu lacătul pe ușă până spre sfârșitul lui iunie…

Un exercițiu penibil, comis de gura autorităților, cum se spune.

De doi ani, Dan Matei Agathon a făcut din litoral o prioritate a turismului românesc, iar „tablourile” din marea expoziție a sezonului estival sunt cu totul altele. Este în afara oricărui dubiu că debutul din acest an al vacanțelor de la țărmul Mării Negre s-a produs în condițiile unor stațiuni pregătite de star ca niciodată. E mai mult decât un semn de bun augur, vremea însăși – turismul, ca și agricultura, sunt la cheremul capriciilor naturii, poate și de aceea unii se cred doctori în aceste domenii – ținând, cum se spune, cu îndrăzneții, cu curajoșii. Exemplele sunt multe: la Mamaia și la Costinești – ce diferență între cum se prezenta acum un an și cum arată la această dată!; la Neptun ori Saturn, lumea a înțeles deopotrivă că a pregăti cu simț gospodăresc, intrarea în regatul vacanțelor, ce seamănă cu un fel de revelion nesfărșit nu este un hatâr care se face cuiva. E condiția elementară de a gândi la modul profesionist „o campanie” ce nu mai admite nici un fel de pete negre. Se mai schimbă așadar și mentalitatea celor care dețin hoteluri și alte stabilimente de vacanță.

Din păcate este cu neputință să facem o cronică a celor două zile în care ministrul turismului, însoțit de o armată de ziariști- este admirabilă relație pe care Dan Matei Agathon o are cu mass-media, indiferent că reprezentanții ei sunt obiectivi, că îl laudă sau că îl critică – au străbătut Litoralul de la Mamaia până la Saturn. Au fost vizitate hoteluri, mai ales cele în care vor fi cazați turiștii ce deja au început să sosească prin celebrele firme TUI și Thomas Cook – și restaurante, au fost tăiate panglici inaugurale la Hotel Savoy în Mamaia și la Neptun, în mijlocul străzii proaspăt refăcute după standarde serioase, s-au revăzut structuri de primire ce urmează să fie privatizate și s-a mers pe plajă… Între fotografii există și „troița”, altarul unde s-a oficiat ulterior, pentru prima dată, într-o astfel de manieră, slujba de Înviere. Insist asupra acestui detaliu. S-au auzit unele voci din rândul prelaților ortodocși care au formulat diverse critici. „În această lume ortodoxă, mi-e neplăcut să spun din nou, există multă scleroză și prostie, rezistență în ceea ce înseamnă o abordare lucidă și inteligentă a realităților de azi, având ca efect , între altele, migrarea unor credincioși către diverse secte….” Mai adaug doar faptul că, pentru anul 2003, turismul balnear și România – țara vinului, vor constitui două repere ale programului național de turism. De altminteri, expediția pe Litoral a cuprins și o vizită la celebra podgorie Murfatlar. Vinul, când este de calitate este și un bun prieten al vacanțelor.

„Pe litoral, ar putea fi foarte bine cu prețuri rezonabile și mulți turiști”

În perioada 25/28 martie, la Neptun s-au desfășurat lucrările Bursei Naționale de Turism – Litoral 2002. Peste 200 de touroperatori, hotelieri, prestatori sau firme producătoare de materiale și instalații pentru industria hotelieră și-au expus oferta, au purtat discuții pe marginea eternei probleme a relansării turismului românesc, s-au făcut comparații, au fost comentate date statistice, s-au purtat negocieri, s-au semnat contracte, bine-nțeles a fost îndelung combătută inițiativa Guvernului privind majorarea TVA până la 15% și pentru turismul internațional. „Familia „turismului se comportă ca orice familie în România zilelor noastre. Cu certuri, cu împăcări, cu păreri pro și contra, cu ochiul aruncat în ograda vecinului, cu discuții pe ton înalt… ca, până la urmă totul să se încheie cu o strângere de mână. Nu știu dacă această mentalitate este benefică, dar sper, fiindcă așa suntem noi, românii făcuți, să se termine totul cu bine. Si nici nu se poate în alt fel dacă parcurgem cu atenție discursul dlui Dan Matei Agathon, ministrul turismului: „Vremurile se anunță bune pentru turismul românesc, având în vedere că în 2001 a fost cel mai bun an din ultimii 17, încasările valutare depășind pragul psihologic, de 500 milioane de dolari. Am avut o creștere de 17,7% la turiștii din UE., ceea ce reprezintă un boom al turismului românesc.

Creșterile cu 25% ale fluxului turistic dinspre Germania, Austria sau Țările Scandinave relevă acest lucru. De acum depinde doar de noi ca trendul pozitiv să se înregistreze în continuare”. La BTL 2002 pe lângă ofertanții tradiționali Mangalia SA., Neptun Olimp SA, Hotel Savoy sau Hotel President, au sărit cu oferte și societăți mai mici, rezultate în urma nenumăratelor proceselor divizare sau privatizare. Printre acestea Euro Hotels care a ieșit pe piață cu hotelul Caraiman (de 3 stele), complet refăcut și cu hotelul Orlando, tot de trei stele, din Venus, care se aliniază standardelor internaționale.

După cum spunea dl. Bogdan Șendrea, general manager al Euronst, această aliniere este absolut necesară pentru ca România să redevină polul de atracție pentru turiștii din toată lumea. Este necesar, mai declara dl. Sendrea, ca politica de prețuri să fie una echilibrată, care să nu descurajeze turiștii și care să permită lansarea noilor investitori în domeniu. De altfel, ministrul Dan Matei Agathon accentua acest aspect arătând că este imposibil ca un pachet de servicii, în Bulgaria, să coste, în medie cu 100 de Euro mai puțin ca în România.

Sezonul estival a sosit, iar apariția unor hoteluri noi ca Orlando și Caraiman, ca Iaki sau multe altele îmbrăcate în haină nouă, duc la selectarea clientului.

O selecție care trebuie să ofere posibilități tuturor. Deși multă lume consideră litoralul ca o destinație de odihnă și de distracție, el este un loc făcător de minuni în ale sănătății. Este remarcabil faptul că , după renovarea bazei de tratament de la hotelul „Mangalia” în acest an au poposit aici peste 400 de turiști germani urmând ca prin contractul încheiat cu TUI, în vară, să mai viziteze Mangalia încă 10.000.

Interesul stârnit de balnearul românesc este, poate, unul dintre motivele pentru care Ministerul Turismului urmează să deruleze un program comun pentru revigorarea și promovarea acestui segment al turismului.

În mare acestea au fost problemele abordate la BTL 2002, în discuții tăioase sau amiabile, în spații mai largi sau reduse, cu calm sau cui patimă. Cât despre prețuri, ele încă se negociază. Sfatul meu este să puneți bani deoparte căci, cu un milion de lei – un milion două sute mi lei, , în plin sezon, pe cameră, nu știu cui îi va da mâna. La aceasta se adaugă taxa de stațiune /1-4% în Mamaia, 5% în Mangalia), taxa de salubritate, taxa de salvare, taxa de …, taxe care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie.

Cu toate acestea viitorul nu-i așa de sumbru. Se mai găsesc soluții și pentru buzunare mici. Important este ca litoralul să poată oferi tuturor măcar câteva zile de odihnă, de relaxare.

Speranța după BTL 2002: prețuri bunicele, servicii bunuțe (chiar bune) cultul clientului, etc.

În speranța că am reușit, cât de cât, să atrag atenția asupra acestor două mari „teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideți unde vă veți petrece, cât mai plăcut și util, vacanțele.

BIBLIOGRAFIE