Diversificarea Ofertei Turistice In Cadrul Statiunii Baile Herculane
CUPRINS
Introducere……………………………………………………….3
CapI: Conținutul, particularitățile si structura pieței turistice……4
1.1 Turismul-un sector în plină expansiune………….5
1.2 Conținutul și particularitățile pieței turistice……6
1.3 Elementele constitutive ale pieței turistice………13
1.4 Dimensionarea și segmentarea pieței turistice…15
CapII: Cererea și consumul turistic – părți componente de bază ale pieței turistice…………………………………………………………..22
2.1 Particularitățile și factorii determinanți………..22
2.2 Structura consumului turistic…………………..35
2.3 Tendințe ale cererii și consumului turistic………38
CapIII: Oferta și producția turistica – elemente fără de care nu poate exista piața turistică…………………………………42
3.1 Semnificația și caracteristicile ofertei turistice…..42
3.2 Factorii determinanți ai ofertei turistice………….48
3.2.1 Factori naturali………………………….48
3.2.2 Factori antropici…………………………50
3.2.3 Serviciile turistice………………………..52
3.2.4 Forța de muncă…………………………..52
3.3 Oferanții din sectorul turistic ce activează pe piața turistică……………………………………………………………..53
3.4 Tendințe înregistrate pe piața turistică………..55
CapIV: Analiza ofertei turistice în cadrul Stațiunii „Băile Herculane”……………………………………………………………57
4.1 Elemente de strategie prezente în turismul aferent Stațiunii "Băile Herculane"…………………………………58
4.2 Potențial și resursele existente în Stațiunea "Băile Herculane"…………………………………………………………….60
4.3 Starea actuala a turismului la nivelul stațiunii….64
4.3.1 Oferta turistică existentă în cadrul stațiunii…………………………………………………………………66
4.3.2 Cererea turistică specifică Stațiunii "Băile Herculane"……………………………………………………………..68
Concluzii ………………………………………………70
Bibliografie…………………………………………….73
=== Diversificarea Ofertei Turistice in Cadrul Statiunii Baile Herculane ===
CUPRINS
Introducere……………………………………………………….3
CapI: Conținutul, particularitățile si structura pieței turistice……4
1.1 Turismul-un sector în plină expansiune………….5
1.2 Conținutul și particularitățile pieței turistice……6
1.3 Elementele constitutive ale pieței turistice………13
1.4 Dimensionarea și segmentarea pieței turistice…15
CapII: Cererea și consumul turistic – părți componente de bază ale pieței turistice…………………………………………………………..22
2.1 Particularitățile și factorii determinanți………..22
2.2 Structura consumului turistic…………………..35
2.3 Tendințe ale cererii și consumului turistic………38
CapIII: Oferta și producția turistica – elemente fără de care nu poate exista piața turistică…………………………………42
3.1 Semnificația și caracteristicile ofertei turistice…..42
3.2 Factorii determinanți ai ofertei turistice………….48
3.2.1 Factori naturali………………………….48
3.2.2 Factori antropici…………………………50
3.2.3 Serviciile turistice………………………..52
3.2.4 Forța de muncă…………………………..52
3.3 Oferanții din sectorul turistic ce activează pe piața turistică……………………………………………………………..53
3.4 Tendințe înregistrate pe piața turistică………..55
CapIV: Analiza ofertei turistice în cadrul Stațiunii „Băile Herculane”……………………………………………………………57
4.1 Elemente de strategie prezente în turismul aferent Stațiunii "Băile Herculane"…………………………………58
4.2 Potențial și resursele existente în Stațiunea "Băile Herculane"…………………………………………………………….60
4.3 Starea actuala a turismului la nivelul stațiunii….64
4.3.1 Oferta turistică existentă în cadrul stațiunii…………………………………………………………………66
4.3.2 Cererea turistică specifică Stațiunii "Băile Herculane"……………………………………………………………..68
Concluzii ………………………………………………70
Bibliografie…………………………………………….73
CAPITOLUL I
CONȚINUTUL, PARTICULARITĂȚILE ȘI STRUCTURA PIEȚEI TURISTICE
Înainte de a aborda problematica specifică și particularitățile propriu-zise ale pieței turistice se impune ─ să stabilim mai întâi suportul de argumente care îndreptățesc utilizarea conceptului de piață turistică.
Întrucât, precum într-un caz de celebră dispută, nu se poate afirma cu determinări și “marturii” cronologice valide că a existat mai întâi cererea și consumul, respectiv produsul (producția) și oferta turistică, să acceptăm ca prim element necesar al funcționării unei piețe de acest tip existența produsului turistic. Este drept că spre deosebire de alte bunuri care intră pe piață pentru a-și urma destinația consumistă, cel la care ne referim este mult mai complex. El reunește, pe lângă componente concrete și altele mai speciale, până la cele de natură intelectuală sau afectivă.
Cu toate acestea el nu este mai puțin un produs de schimb, atâta vreme cât apare ca rezultat al unei activități speciale propus altora spre folosință.
Specificitatea produsului turistic este mai pregnant pusă în evidență atunci când acesta este raportat la nevoia căreia îi răspunde. Fiindcă și piața turistică ca orice altă piață se configurează în condițiile existenței unei nevoi sau dorințe clar definite.1 Așadar produsul este foarte complex, deoarece nevoia turistică însăși pe care o satisface se exprimă ca o necesitate umană de o complexitate neobișnuită.
1.1 Turismul- un sector in plină expansiune
Societatea modernă este caracterizată, din perspectiva tipurilor dominante de activitate, ca o economie a serviciilor.
Turismul este astăzi considerat de analiști ca unul din cele mai dinamice sectoare economice, cu o evoluție mereu oscilantă, fiind definit ca industria cea mai profitabilă a sfârșitului de secol XX. John Naisbitt identifică, în celebra lucrare “Megatendințe”, turismul ca industria cu cea mai rapidă dezvoltare la începutul mileniului ІII.2
Turismul internațional și-a făcut debutul la mijlocul secolului trecut și de atunci a cunoscut o continuă dezvoltare. Astfel, în 1950 sosirile de turiști au fost de 25 de milioane, iar încasările din turismul internațional au fost în valoare de 2,1 miliarde dolari, iar în anul 1998 aceste cifre au ajuns la 621 milioane turiști internaționali și respectiv 616,6 miliarde dolari încasări. Pentru anul 2010, se estimează ca sosirile la turismul internațional să se dubleze.3
Turismul mondial este cel mai important investitor de capital, cu mai mult de 686 miliarde dolari în 2002, totalizând 9,6% din capitalul investițiilor la nivel global.
Pe piața muncii turismul mondial se revendică drept numărul 1 în lume, asigurând peste 250 milioane de locuri de muncă, ceea ce înseamnă 8% din populația ocupată a globului.
Prin urmare putem afirma că, la începutul acestui secol și mileniu, turismul va provoca o “ revoluție” în dezvoltarea economiei mondiale.
1.2 Conținutul și particularitățile pieței turistice
Turismul reprezintă un ansamblu de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind spre destinații situate în afara reședinței permanente și a locului de muncă, în scopuri nelucrative, pentru plăcerea proprie. Totodată, turismul este industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ.
Pe măsură ce s-a dezvoltat, remarcăm că turismul și-a constituit în timp o piață proprie definită prin factori cu manifestare specifică și determinanți de natură economică, socială, politică, geografică și motivațională. Definită în sens larg, piața turistică reprezintă sfera economică de interferență a ofertei turistice, materializată prin producția turistică, cu cererea turistică materializată prin consum. Deoarece locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii, interferența se va transforma în suprapunere în timp și spațiu a celor două componente, prin intermediul consumului turistic.4
Piața turistică are un conținut complex, rezultat din faptul că oferta și cererea vizează, concomitent, atât serviciile, cât și bunurile solicitate de turist într-o gamă mai mult sau mai puțin diversificată. Datorită acest conținut complex, piața turistică prezintă o serie de interferențe și este condiționată de dimensiunile și dinamismul piețelor de servicii și bunuri, asupra cărora va exercita, la rândul ei, o serie de influențe.
Interferențele existente între piața turistică, piața serviciilor și cea a bunurilor sunt determinate de caracterul complex al produsului turistic, care reprezintă de fapt o combinație de servicii și bunuri.
Consumul turistic începe în localitatea de reședință permanentă a turistului, prin cumpărarea diferitelor bunuri și servicii necesare călătoriei (echipamente, alimente etc.), continuă în tot cursul voiajului (servicii de cazare, alimentație, carburanți etc.), inclusiv la locul sejurului turistic și se încheie cu revenirea în localitatea de domiciliu. Această eșalonare în spațiu și timp se manifestă și în cazul consumului generat de turismul intern, influența materializându-se în dinamismul și structura piețelor zonale sau locale.5
Dacă se analizează sfera de cuprindere, delimitarea în spațiu, atunci vom avea o piață națională, limitată la teritoriul unei singure țări precum și o piață turistică internațională ce vizează un ansamblu de mai multe țări.
Piața turistică națională se caracterizează prin confruntarea ofertei și cererii în interiorul granițelor unei țări, produsele și serviciile turistice fiind realizate prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare în același spațiu.
În cazul pieței internaționale, oferta aparține unei anumite țări, iar cererea provine dintr-o altă țară.
Între piața națională și cea internațională apar legături de interferență. Dimensiunile și dinamica pieței naționale sunt influențate de raporturile din cadrul pieței turistice internaționale, de orientarea cererii turistice la un moment dat, de modul cum sunt dirijate fluxurile turistice și de gradul de competitivitate pe plan internațional.
Pe piața turistică internațională, fiecare țară se manifestă și apare, în raport cu o altă țară, atât ca ofertantă de servicii turistice – deci furnizoare de produse turistice și beneficiară de turiști (țară receptoare de turiști) -, cât și ca țară solicitantă de servicii turistice, respectiv beneficiară de produse turistice și furnizoare de turiști (țară emitentă de turiști). Astfel, pentru țările ofertante de produse turistice, piețele turistice externe de unde provin consumatorii străini de servicii turistice sunt piețe active (generatoare de fluxuri turistice), iar pentru țările emitente, piețele spre care se îndreaptă fluxurile de turiști sunt piețe pasive.6 Dimensiunea și structura pieței turistice precum și modificările intervenite în cadrul acesteia (diversificarea formelor de turism, schimbarea raportului dintre acestea) stimulează piața de bunuri prin cumpărările de produse specifice diverselor forme de turism.
Piața turistică influențează piața de bunuri și in mod indirect, prin consumul turiștilor în cadrul unităților de cazare, de alimentație și de agrement.
Caracteristicile pieței turistice sunt determinate de particularitățile celor două componente ale sale: cererea și oferta. În perspectiva evidențierii dinamicii pieței turistice și a identificării căilor de optimizare a activității firmelor de turism, este necesară analizarea conținutului cererii și a ofertei turistice, a modului de manifestare în timp, de confruntare și de adaptare reciprocă. Cunoașterea legităților de evoluție a cererii turistice constituie o condiție a satisfacerii consumului turistic printr-o adaptare corespunzătoare a volumului și structurii ofertei turistice.
Aceasta este alcătuită dintr-un complex de oferte parțiale paralele (cazare, alimentație, transport, comerț, tratament, agrement). Comparativ cu oferta turistică care are un caracter rigid, cererea turistică este foarte elastică și supusă unei permanente fluctuații datorate influenței unei multitudini de factori – politici, economici, sociali, conjuncturali.
Piața turistică devine piața vânzătorului în timpul sezonului turistic (când cererea este mare) și piața cumpărătorului – în extrasezon (când oferta depășește cererea) justificându-se politici diferențiate de produs, preț, distribuție și promovare în vederea optimizării activității unităților turistice.7
Legăturile între cererea și oferta turistică conduc la formarea unor relații de piață între producția (prestația) de servicii turistice și consumul lor efectiv, privite din punctul de vedere al consumatorilor și al prestaților de servicii turistice.
În centrul pieței turistice se situează turistul privit ca un consumator potențial al produselor turistice . Deși, în principiu, acestea se adresează întregii populații, sfera consumatorilor potențiali nu se identifică cu populația în ansamblu. Masa adresanților produselor turistice este formată din consumatorii efectivi ce constituie piața turistică reală și nonconsumatorii, adică segmentele de populație aflate în imposibilitatea de a se manifesta ca turiști. Nonconsumatorii de servicii turistice reprezintă o categorie eterogenă și instabilă, pe piață existând, la un moment, nonconsumatori turistici absoluți și nonconsumatori relativi.
Piața turistică reală, a consumatorilor efectivi variază în timp în funcție de o serie de factori economici (veniturile populației și puterea de cumpărare a acesteia, nivelul prețurilor produselor turistice), psiho – sociologici (aspirații, preocupări, modă, dorință de cunoaștere, timp liber etc.), demografici (creșterea numerică a populației, mutații în structura pe grupe de vârstă, medii de viață socio – profesionale etc.), politici, oferta turistică.
Modalitățile de extindere a pieței turistice reale până la limitele ei potențiale sunt asemănătoare cu cele întâlnite în cadrul altor tipuri de piețe. Calea extensivă presupune creșterea numărului de turiști prin transformarea nonconsumatorilor relativi în consumatori efectivi, prin asupra cauzelor care au condus la reținerea de la consumul produsului turistic. Dimensiunile pieței reale cunosc permanente transformări prin apariția unor noi țări ofertante de produs turistic, modificări ale politicii de prețuri adoptate de unele țări receptoare de turiști.
Piața turistică reală cunoaște un fenomen de extindere și prin intensificarea consumului turistic. Acest lucru este posibil prin alocarea unei parți cât mai mari din timpul liber consumului turistic și prin sporirea cantităților consumate (prelungirea perioadei sejurului, lungimii circuitului).
Dimensiunile pieței turistice depind de numărul de consumatori, numărul de zile pe care aceștia le petrec în țară, zona sau stațiunea respectivă și de mărimea cheltuielilor lor zilnice.
Cele două laturi corelative ale pieței turistice, oferta și cererea, contribuie în paralel la extinderea pieței turistice. Valorificarea superioară a potențialului turistic, prelungirea sezonului, dezvoltarea bazei tehnico- materiale și diversificarea serviciilor turistice pe de o parte, atragerea unui număr sporit de turiști și intensificarea consumului turistic pană la atingerea dimensiunilor potențiale ale ofertei pe de altă parte, conduc în mod direct la lărgirea pieței turistice reale.
Potențialul pieței turistice este reprezentat prin cererea tuturor consumatorilor pentru un anumit produs turistic în funcție de veniturile lor, de prețurile și tarifele practicate pentru acest produs.
pt = (1.1)
unde :
Ppt = potențialul pieței turistice( cererea totală) pentru produsul turistic analizat;
Ci = cererea de consum individual în funcție de prețurile ( tarifele) practicate pentru un anumit produs;
n = numărul de clienți turiști.
Metoda globală se bazează pe următoarea relație de principiu 8:
Ppt = Ncfcp (1.2)
în care:
Pp = potențialul pieței turistice;
Nc = număr probabil de cumpărători de produse turistice;
fc = frecvența medie a cumpărăturilor de astfel de produse ;
p = prețul mediu al produsului turistic.
Metoda analitică (a fracțiilor în lanț) utilizează o relație de următorul tip:
PT = P (1-K n)VKtKtsKtsiKT (1.3)
în care:
PT = potențialul pieței în cazul unui produs turistic nou T;
P = populația totală din zona servită de piața în cauză;
Kn = fracțiunea (ponderea) populației care din diverse cauze (vârstă prea înaintată, lipsă de venituri etc.), nu va solicita în mod sigur noul produs T;
V = veniturile medii ale unei persoane, aferente perioadei de calcul (lei);
KT = ponderea medie a veniturilor afectate de o persoană a turismului;
Kts = proporția veniturilor afectate de o persoană turismului sportiv în totalul veniturilor destinate turismului;
Ktsi = ponderea veniturilor destinate turismului sportiv de iarnă;
KT = proporția veniturilor ce pot fi cheltuite de o persoană pentru turismul orientat spre noul produs .
Piața turistică teoretică (capacitatea teoretică a pieței turistice) cuprinde piața potențială și nonconsumatorii absoluți și exprimă limitele de absorbție ale unui anumit produs turistic pe o piață determinată, fără a lua în considerare prețurile și tarifele practicate. Ea reprezintă necesarul pieței analizate pentru consumul unui anumit produs turistic și poate fi calculată pe baza următoarei formule 9:
Pt = k ·Y ( 1.4)
unde:
Pt = piața turistică teoretică analizată (capacitatea pieței turistice);
k = numărul consumatorilor potențiali, ai produsului turistic analizat;
Y = capacitatea medie de consum;
Volumul pieței produsului turistic exprimă totalitatea tranzacțiilor încheiate pentru un produs turistic oarecare pe o piață dată, într-un anumit interval de timp 10 :
Vpt = (1.5)
unde:
Vpt = volumul pieței produsului turistic analizat;
ti = nivelul cantitativ al unei tranzacții individuale;
n = numărul de tranzacții într-o anumită perioadă.
1.3. Elemente constitutive ale pieței turistice
Pentru o fundamentare riguroasă a politicii de marketing a firmei turistice se impune realizarea unei cercetări a pieței de referință.
Studiu trebuie sa vizeze următoarele componente ale acesteia:
1. Ofertanții turistici – întreprinderi de o mare diversitate care operează pe piața turistică și pot fi clasificate după mai multe criterii. Astfel, în funcție de ceea ce vând, ei se grupează în:
ofertanții sau producătorii propriu-ziși de servicii turistice vând turiștilor unul sau câteva servicii: structuri de primire turistică (unități de cazare și alimentație destinate servirii turiștilor), firme de transporturi, unități de agrement, tratament etc.;
ofertanții de produse turistice și anume agențiile de turism turoperatoare și detailiste care vând voiaje forfetare (pachete de servicii turistice).
În funcție de modul de comercializare a ofertei întâlnim:
ofertanți turistici care își vând singuri produsele turistice pe care le realizează;
ofertanți – distribuitori care oferă turiștilor serviciile prestate de alte firme.
2. Cererea de servicii și produse turistice – reprezentată de ansamblul persoanelor care își pun în practică dorința de a se deplasa periodic și temporar, în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație. Acești consumatori care își procură serviciile de turism de la ofertanți sunt fie turiști interni (locali), fie turiști externi.
Consumatorii de produse turistice mai pot fi grupați în:
– efectivi, adică aceia care au solicitat deja sau vor solicita în mod sigur produse turistice;
– potențiali, care deși nu au cerut sau nu cer încă produsul din motive obiective, îl vor cere de îndată ce vor avea posibilitatea să intre în posesia lui, dorința de cumpărare manifestându-se latent.
Raportul dintre consumatorii efectivi și nonconsumatori are un caracter dinamic, el modificându-se pe măsură ce condițiile economice și sociale ale populației evoluează și favorizează consumul turistic.
3. Intermediarii din industria ospitalității sunt reprezentați de:
– agenții turoperatoare care concep produsele turistice asamblând servicii turistice. Acești producători de voiaje forfetare sunt întreprinderi turistice de mari dimensiuni și au rolul de angrosiști pe piața turistică;
– agenții turistice detailiste care comercializează produsele și serviciile turistice și furnizează turiștilor potențiali informații cu privire la voiajele posibile, modalitățile de transport, condițiile de cazare, formele de agrement, tarifele practicate;
– instituții financiar-bancare, agenții de marketing.
4. Concurenții de pe piața turistică sunt categoria care reunește totalitatea ofertanților de produse și servicii, atât turistice cât și de altă natură care pot determina o deviere a cererii de la oferta proprie a operatorului din turism. Caracterul dinamic al concurenței impune cunoașterea permanentă a acesteia în vederea orientării prospective a ofertei turistice proprii.
5. Prescriptorii oferă gratuit sau contra unor comisioane informații asupra produselor turistice. În această categorie includem agenții de turism, medicii care recomandă pacienților anumite stațiuni de tratament, profesorii care recomandă elevilor sau studenților să viziteze unele obiective istorice sau culturale.
6. Legislația legată de activitatea turistică – cuprinde diferite acte normative în vigoare, sub forma reglementărilor privind regimul de circulație turistică, duratele concediului de odihnă și a vacanțelor, acordarea vizelor de ieșire – intrare, regimul pașapoartelor, regimul vamal etc. Toate acestea influențează circulația turistică internă și internațională și diferă de la o țară la alta.
7. Canalele de distribuție a produselor turistice – constituie totalitatea modalităților prin care acestea sunt transmise de la ofertanți turistici la consumatori.
8. Mijloacele de comunicare . În ansamblul lor instrumentele de informare, stimulare și convingere utilizate de întreprinderile turistice pentru a influența consumul consumul beneficiarilor alcătuiesc, de asemenea, o componentă semnificativă a pieței turistice.
9. Mijloacele de transport – constituie elementul indispensabil activității turistice, făcând posibil consumul turistic la locul ofertei prin intermediul deplasării pe căi rutiere , feroviare, aeriene și maritime.
1.4 Dimensionarea și segmentarea pieței turistice
În trecut nu s-a simțit nevoia segmentării pieței turistice, deoarece produsele propuse erau simple. Odată cu diversificarea ofertei însă, s-a dovedit absolut necesară segmentarea pieței turistice. Turistul potențial se află în prezent pus în fața unei oferte nu numai bogate dar și eterogene. Studiile marketerilor din turism au demonstrat că puține destinații turistice sunt universal acceptate și dorite de consumatori. Confruntarea eterogenității ofertei turistice cu fiecare din modalitățile de percepere a componentelor acesteia din punctul de vedere propriu categoriilor de turiști, determină existența unei diversități de subpiețe turistice. Astfel, întreaga piață turistică are caracteristicile unei piețe fragmentate11. Fiecare țară, regiune, stațiune sau agenție turoperatoare caută să ofere produse turistice specifice pentru a permite clientului să le distingă dintre celelalte. Cu cât oferta depășește mai mult cererea cu atât ea trebuie să fie mai diferită, mai nuanțată. Firmele turistice trebuie să recurgă la segmentarea pieței turistice, încât apoi să poată să conceapă politici și strategii de marketing, corespunzătoare fiecărui segment de piață.
În practică există două categorii principale de criterii de segmentare a pieței turistice:
a) Criterii sociologice :
Vârstă;
Sex;
Origine;
Religie;
Poziție socială, profesie, venit;
Stare civilă;
Nivel cultural.
b) Criterii de comportament turistic (obiceiuri de călătorie):
Felul și destinația voiajului;
Motivul voiajului/ scopul vizitei (agrement, odihnă, tratament, cultură, religie);
Dependența turistului de destinație;
Gradul de fidelitate față de o anumită destinație turistică;
Numărul și tipul regiunilor vizitate;
Îndepărtarea față de destinație;
Durata sejurului;
Structura cheltuielilor;
Perioada călătoriei;
Cazarea aleasă;
Mijlocul de transport folosit;
Forma de turism practicată;
Utilizarea sau nu a unei agenții de turism;
Dependența turiștilor față de data vacanței;
Formele de petrecere a timpului liber al turiștilor la locul de sejur;
Caracteristicile vizate cu precădere pot fi identificați clienți atrași în primul rând de: obiectivul turistic, itinerar, condițiile de cazare și alimentație, tarife, siguranță, etc.;
Modalitatea de finanțare a călătoriei;
Perioada de realizare a programelor de vacanță și rata solicitării serviciilor, stabilită în funcție de comportamentul trecut al turiștilor conduc la identificarea următoarelor segmente: turiștii la prima vizită, turiștii la a doua vizită, turiștii la a treia (sau a n-a) vizită și turiștii fideli;
Destinația călătoriilor din anii precedenți;
Circumstanțele subiective (opinii, motivații);
Atitudinea față de oferta turistică (ignoranță, clienții efectivi, clienții potențiali);
Rolul deciziei de cumpărare;
Numărul participanților (piața turismului independent/ individual și piața turismului de grup).
În cazul pieței turistice, cele mai importante criterii de segmentare sunt cele comportamentale.
Pe plan mondial, într-un sistem de referințe, cel mai utilizat criteriu de segmentare a pieței turistice îl constituie țara de origine a turistului. Fiecare continent, fiecare stat este considerat ca o subpiață rezultând astfel o multitudine de piețe turistice naționale. Această segmentare geografică este larg răspândită în practică astfel încât segmentele de piață se caracterizează prin măsurabilitate și accesibilitate.
În cazul unei stațiuni turistice, segmentele de piață corespunzătoare acesteia sunt “ vizitatorii de destinație”(acei turiști care parcurg distanțe lungi pentru a ajunge la locul de sejur), vizitatorii regionali (deci turiști care locuiesc în zone apropiate de stațiune) și rezidenții.
În structura pieței din punct de vedere geografic, mulți agenți de turism delimitează piața turistică națională de cea externă. Ținând cont de întinderea geografică , pot fi identificate:
piața turismului local;
piața turismului zonal;
piața turismului național;
piața turismului internațional.
Astfel, segmentarea se va face nu numai după criterii geografice (diferențiere pe regiuni, localități .etc.), ci mai ales după criterii socio-economice, precum vârsta, profesia și puterea de cumpărare, dar și după comportamentul turistic.
Segmentarea pieței turistice se poate realiza și în funcție de motivația turiștilor. Distingem astfel următoarele segmente:
– turismul de agrement;
– turismul cultural;
– turismul de odihnă și recreere;
– turismul de tratament și cură balneo-medicală;
– turismul sportiv;
– turismul de cumpărături;
– turismul tehnic și științific;
– turismul religios;
– turismul de reuniuni (afaceri și congrese).
Preferințele, gusturile și dorințele diferite ale turiștilor conduc la o segmentare a pieței turistice în funcție de cerințele acestora pentru:
– anumite tipuri de cazare (hoteluri mari/mici, de lux/modeste, etc.);
– tipuri de alimentație (fast food, restaurant vegetarian, etc.);
– localizare (aproape de plajă, cu vedere spre munte, în centrul orașului, etc.);
– facilități (golf, piscină, saună, etc.).
În funcție de motivațiile, caracteristicile socio-profesionale ale turiștilor și tipurile de comportament, segmentarea pieței se clasifică astfel12:
1. Turistul sedentar (retras) ale cărui motivații principale sunt primare: mare, soare, plajă. Nivelul veniturilor sale este redus și ca urmare în timpul voiajului se va caza în structuri de primire turistică de categorie mijlocie dar care să asigure o anumită categorie de confort și servicii.
2. Turistul sedentar-mobil combină turismul de odihnă cu cel de descoperire. Are un nivel al veniturilor mediu sau ridicat și vârste cuprinse între 30 și 50de ani.
3. Turistul itinerant caută în primul rând evadarea culturală și socială. Aparține unei elite cu venituri ridicate care-i permit să călătorească. Acest segment de piață se împarte în două categorii de vârstă, cu comportament diferit: cei între 30 și 70 de ani, care preferă turismul în grupuri organizate, și cei între 30 și 50 de ani, care practică turismul în mod individual sau grupuri mici.
4. Turistul nomad caută contactul direct cu natura și populația locală, are un nivel de pregătire ridicat. De obicei este tânăr, dar regăsim în acest segment de piață turistică toate categoriile de vârstă.
În funcție de stilul de viață, literatura de specialitate menționează 12 tipuri diferiți de turiști13:
turiștii organizați consideră că numai voiajele planificate și organizate din timp pot avea succes;
turiștii economi preferă, din motive ce țin de nivelul veniturilor acestora, numai variantele de turism ieftine;
turiștii familiali atunci când planifică vacanțele pornesc de la principiul potrivit căreia satisfacția lor poate fi obținută numai împreună cu familiile acestora;
turiștii sociali manifestă interes în realizarea de contacte interpersonale în timpul călătoriilor și sejururilor;
turiștii neîncrezători nu au curajul să ia singuri deciziile cu privire la turism;
turiștii intelectuali pun accentul în timpul voiajelor pe ocupațiile tematice;
turiștii în căutarea unui statut;
turiștii sportivi;
turiștii pasionați de istorie sunt atrași de locurile de rezonanță istorică;
turiștii culturali preferă obiectivele care le pot satisface nevoile legate de lărgirea orizontului de cunoaștere;
turiștii ecologiști se orientează spre turismul în aer curat;
turiștii nocturni.
Segmentarea pieței turistice în funcție de mărimea veniturilor consumatorilor potențiali conduce la identificarea a trei segmente de piață caracterizate prin caracteristici proprii ale naturii produselor, dimensiunea pieței, specificul consumatorilor și nivelul prețurilor.
Segmentul de piață corespunzător turismului de lux este constituit dintr-un număr redus de consumatori, având venituri ridicate și fiind foarte exigenți față de calitatea produsului turistic. Turismul păturilor sociale“ de vârf”(high-life) include toate categoriile de consumatori pentru care practicarea turismului nu este îngrădită de nivelul veniturilor.
Piața turistică a claselor mijlocii cuprinde turiști cu venituri medii care au exigențe mai modeste față de calitatea și rafinamentul produsului turistic.
Segmentul de piață al turismului de masă reprezintă ponderea cea mai mare a consumatorilor, fiind reprezentat de turiștii cu venituri modeste și chiar modeste. Aceștia acceptă produse turistice mai puțin elaborate, oferite însă la prețuri mai mici.
Piața turistică poate fi segmentată în funcție de natura elementelor de atractivitate (litoral, munte, stațiuni balneare, etc.) și tipul mijloacelor de transport utilizate în voiajul turistic (autoturism personal, autocar, tren).
Există numeroase subsegmente pieței turistice populației datorită manifestării unei diversități de motivații turistice. Aceasta este determinată de diferențele legate de profesie, nivel al veniturilor, caracteristici demografice, grad de instruire, mărime a concediului de odihnă, etc.
Pentru a exemplifica procesul de segmentare vom prezenta cazul pieței unei structuri de primire turistică a unei unități de cazare publică.
Tabel 1.1
Segmentarea pieței unei restaurant de periferie
Sursa: După G. Peroni- Marketing turistico, Franco Angeli, Italia,1994,
CAPITOLUL II.
CEREREA ȘI CONSUMUL TURISTIC – PĂRȚI COMPONENTE DE BAZĂ ALE PIEȚEI TURISTICE
2.1 Particularitățile și factorii determinanți ai cererii turistice
Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea de activități remunerate la locul de destinație.14 Din punct de vedere economic, cererea turistică se referă la cantitatea de bunuri și servicii turistice care pot fi cumpărate într-o zonă delimitată și la un anume preț de-a lungul unei perioade date de timp. Cererea turistică poate fi analizată și din punct de vedere al motivației care stă la baza ei și a comportamentului consumatorului.
Consumul turistic reprezintă manifestarea cererii solvabile a populației pentru produsele turistice oferite pe piață. Astfel, acesta vizează totalitatea cheltuielilor efectuate de turiști pentru a cumpăra servicii și bunuri necesare satisfacerii nevoilor și dorințelor legate de petrecerea timpului liber. Consumul turistic se produce înainte de plecarea spre locul de destinație turistică, pe parcursul voiajului și la locul de sejur.
Materializarea consumului turistic se poate realiza numai cu condiția existenței unei oferte turistice care, prin volum, structură și calitate, repartizarea în timp și dispersarea în spațiu, să corespundă preferințelor turiștilor.
Pe parcursul călătoriei turistice, precum și la locul de sejur turiștii solicită o gamă diversă de servicii. Această cerere turistică depinde de forma de turism practicată, de oferta specifică acesteia, de mijlocul de transport utilizat, de lungimea circuitului turistic, de durata sejurului, de forma de cazare, de sezonul în care se desfășoară respectiva acțiune turistică, de puterea de cumpărare a turistului precum și de motivațiile și preferințele acestuia.
Cererea turistică se manifestă într-un număr nelimitat de variante, nuanțate sau nuanțabile de la un client potențial la altul, în funcție de o serie de criterii dintre care menționăm:
– motivațiile clientelei și preferințele turiștilor pentru atracțiile oferite;
– tipologia socioprofesională, familia și forma de turism în care se desfășoară călătoria turistică a clientului;
– sursele financiare și sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în funcție de structura serviciilor;
– caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalitățile de cazare, etc .).
Comparativ cu alte domenii, cererea turistică prezintă o serie de particularități determinate de specificul serviciilor ce intră în componența produselor turistice consumate în cadrul pieței.
Caracteristic pentru cererea de servicii turistice este gradul ridicat de mobilitate, cu schimbări relativ rapide, din punct de vedere cantitativ și structural, modificări înregistrate sub influența unei multitudini de factori obiectivi și subiectivi.
Gradul ridicat de mobilitate a cererii turistice este determinat și de caracterul rigid al ofertei. În consecință satisfacerea nevoilor consumatorilor se realizează prin deplasarea turiștilor din zona de reședință spre locul de existență a produsului turistic.
Cererea de servicii turistice cunoaște o evoluție continuă a volumului, structurii și dispersiei spațiale și temporale, însă creșterile înregistrate nu au o ritmicitate constantă și nici o dispersare unitară spre toate destinațiile turistice. Evoluția ascendentă a volumului de servicii turistice este corelată cu trendul ce caracterizează circulația turistică. În schimb, evoluția structurii cererii turistice prezintă o elasticitate proprie, care se modifică în permanență sub influența factorilor ce determină dezvoltarea diferitelor forme de turism, produse sau destinații turistice.
În funcție de modificarea factorilor de influență cererea turistică este foarte elastică. Astfel, evoluția acesteia este determinată de un ansamblu complex de factori economici, demografici, psihosociali și politici. Printre cei mai importanți se numără: nivelul veniturilor și cota destinată consumului turistic, nivelul tarifelor serviciilor turistice, volumul și structura ofertei turistice, ponderea timpului liber, gradul de cultură etc. Din punct de vedere matematic, cererea de bunuri și servicii turistice (Ct ) este o funcție a tuturor acestor factori menționați:
Ct = f ( a,b,c,…,n) în care intensitatea și direcția de influență ale factorilor sunt foarte diferite. Dificultățile de cuantificare a factorilor imponderabili de influență au fost remarcate chiar în perioadele incipiente ale dezvoltării turismului, așa cum sublinia, la timpul sau și profesorul Krapf: “ Turismul este un exemplu tipic de satisfacere a unor nevoi care corespund concepțiilor formulate despre modul de viață cel mai apropiat standing-ului fiecărui individ. El nu decurge deci exclusiv din considerente utilitare, ci conține in mare măsură și elemente extraeconomice, deci iraționale.15
În concluzie, putem afirma că periodicitatea cererii turistice este o funcție a veniturilor disponibile, a timpului liber și a sezonalității activității turistice, care generează diferite forme de turism bazată pe o ofertă anuală periodică. Elasticitatea cererii turistice in raport de venit și preț variază în funcție de natura produsului turistic și de categoria cumpărăturilor, deci diferă de la o categorie de cerere la alta. Consumatorii potențiali de servicii turistice pot fi împărțiți în două categorii având caracteristici foarte diferite. Pentru cei care fac parte din prima categorie produsele turistice sunt considerate drept esențiale și grupează forme de turism precum: călătoriile de afaceri, sejururile de cură balneară, voiajele având motivații familiale și pelerinajele religioase. În acest caz elasticitatea cererii turistice în raport cu venitul și prețul este relativ redusă. Pentru cea de-a doua categorie de consumatori, opțiunea turistică este considerată ca fiind facultativă.
Gradul de dezvoltare economică a unei țări influențează elasticitatea cererii turistice, în sensul scăderii ei proporțional cu creșterea gradului de dezvoltare economică.
Expresia cea mai concludentă a elasticității cererii turistice este cea în raport cu veniturile populației. Astfel, concomitent cu scăderea veniturilor reale ale consumatorilor are loc și o reducere drastică a cererii turistice, în ritmuri mult mai mari decât pentru mărfurile obișnuite.16
Pentru categoriile de populație cu venituri medii și modeste, această elasticitate devine cu atât mai mare, cu cât formele de turism practicate au un caracter mai pronunțat recreativ și respectiv cu cât o pondere mai mare a consumului turistic este finanțată din veniturile individuale.
Elasticitatea ridicată a cererii permite crearea unor posibilități de amânare a realizării consumului turistic. Turistul potențial va achiziționa un anumit produs turistic numai în momentul în care consideră că acesta oferă un raport calitate – preț corespunzător nivelului veniturilor sale iar el dispune de suficient timp liber.
Nivelul veniturilor și al economiilor sunt factori care influențează repartizarea temporală a consumului turistic.
O altă particularitate a cererii turistice o constituie faptul că aceasta nu se identifică în totalitate cu consumul turistic.
În general, putem considera cererea de servicii turistice ca fiind mai puțin presantă în comparație cu cererea de produse de folosință curentă a populației. Astfel, din punct de vedere al priorității acordate de consumatori, nevoia de destindere, de agrement se situează după satisfacerea necesităților pentru alimentație, îmbrăcăminte, bunuri de folosință îndelungată, locuințe etc.17
Datorită gradului de urgență redus al nevoilor legate de practicarea turismului, satisfacerea acestora este amânată mai ușor, uneori chiar de la un an la altul.
Din punct de vedere al gradului de urgență distingem următoarea clasificare a necesităților turistice:
1. Necesitățile de recreere a căror satisfacere poate fi amânată în timp sunt relativ puțin urgente. Acestea pot primi rezolvări prin alte modalități de petrecere a timpului liber sau pot fi substituite de necesități în ceea ce privește alte produse sau servicii.
Această categorie de necesități turistice poate fi realizată într-o perioadă viitoare.
2. Necesitățile de recreere fără posibilitatea de amânare sunt considerate ca fiind urgente de către consumatori. Acestea sunt impuse fie în perioada limitată a concediilor și vacanțelor (stabilite în limite precise de timp), fie în perioada limitată de timp în care este posibilă practicarea unor forme de turism (turismul pentru sporturi de iarnă), fie din motive de îngrijire a sănătății (curele balneare).
În general, cererea turistică nu se caracterizează printr-un consum periodic al aceluiași produs turistic oferit la aceeași destinație turistică.18 Cererea turistică se caracterizează printr-o sezonalitate accentuată și rigidă, ca urmare a unor legiferări specifice, precum și datorită unor factori psiho – sociali, culturali și naționali.
O altă particularitate a cererii turistice o constituie gradul mai ridicat de spontaneitate al acesteia în comparație cu cererea altor produse și servicii.
Cererea turistică manifestă o puternică tendință de concentrare în spațiu, la nivelul destinaților turistice (anumite țări, anumite stațiuni)19. Ea se localizează în țările și regiunile dezvoltate pe plan economic. Astfel, Europa și America de Nord exprimă și satisfac aproape 90% din această cerere, fiind totodată continentele cele mai importante în materie de emisie turistică.
Două din particularitățile cererii turistice și anume sezonalitatea și concentrarea spațială au drept consecințe utilizarea intensivă și uneori chiar saturarea destinaților turistice.
Concentrarea spațială și temporală a cererii turistice asupra unui număr relativ mic de regiuni turistice și în perioade relativ scurte, conferă un grad ridicat de dificultate distribuției turistice.
Concentrarea în timp a cererii turistice determină ca numeroase destinații turistice să fie sezoniere, aici existând perioade de vârf de sezon și perioade de extrasezon caracterizate prin activității turistice. Fluxurile turistice masive spre anumite localități turistice pot dezechilibra respectiva piață turistică. Apar probleme privind satisfacerea cererii turistice datorită dificultăților de adaptare a ofertei turistice mai rigide. Cererea turistică se manifestă la locul de reședință al turistului, unde conturează ceea ce se cheamă “ bazinul cererii ”, fiecare bazin autonomizându-se, pe plan internațional, prin caracteristicile economice, etnice, sociale și politice ale teritoriului național căruia îi este integrat.
Formarea și evoluția cererii turistice este determinata de acțiunea conjugală a unor factori multipli, a căror influență este diferită, pozitivă sau negativă, de dezvoltare sau de frânare a fenomenului turistic în diferite țări, zone sau stațiuni. Dezvoltarea cererii de servicii turistice, atât pe ansamblul ei, cât și în ceea ce privește localizarea acestuia în timp și spațiu, depinde de manifestările concomitente ale unor variabile complexe de ordin economic, demografic, social, cultural, tehnic, politic etc, ale căror intensitate și pondere variază în timp.
Diferiți ca natură și rol, acești factori participă în proporții diferite la determinarea cererii turistice.
Influența lor variază atât în funcție de conținutul specific al acestora, cât și de momentul și locul acțiunii.
În literatura de specialitate există numeroase modalități de clasificare a factorilor determinanți ai nivelului și evoluției cererii turistice. Astfel, după natura și sensul intervenției avem factori endogeni (sporul natural al populației, creșterea gradului de urbanizare ș.a) și factori endogeni (varietatea conținutului activității turistice, lansarea unor produse turistice noi ș.a).
Un alt criteriu de clasificare a factorilor de influență are în vedere durata de timp a acțiunii lor: factori cu influență permanentă (creșterea timpului liber, modificarea veniturilor, mișcarea naturală și migratoare a populației) și factori conjuncturali (crize economice, recesiunile, șomajul, criza energetică etc.)
În funcție de importanța determinanților cererii turistice se poate realiza gruparea în factori primari (timpul liber, veniturile populației, oferta turistică) și factori secundari (facilitățile de viză, varietatea serviciilor suplimentare oferite).
În funcție de determinanții cererii turistice grupați după natura social-economică avem:
1. Factorii economici în ansamblul lor determină nivelul de dezvoltare economico-socială a regiunii a cărei cerere turistică o cercetăm. Această grupare de factori cuprinde: produsul național brut pe locuitor, nivelul veniturilor nete personale, evoluția prețurilor și a ratei inflației, rata șomajului, nivelul de dezvoltare a țării, înzestrarea cu mijloace auto.
Condiția esențială pentru manifestarea cererii turistice o reprezintă înregistrarea unui nivel ridicat al produsului național brut pe locuitor ceea ce implică un nivel ridicat al veniturilor populației.
Sporirea veniturilor disponibile este asociată, de obicei, cu o putere de cumpărare mai mare, deci cu posibilitatea de a cumpăra produse turistice mai des, de a prelungi durata călătoriei și a sejurului, de a efectua un circuit mai lung, nu numai în țara de reședință ci și în străinătate.
Factorii restrictivi care limitează sau amână efectuarea cheltuielilor pentru servicii turistice sunt: obligațiile de plată ce nu pot fi amânate, ratele scadente pentru aceste credite, alte cheltuieli curente.
Influența veniturilor populației asupra cererii turistice trebuie corelată cu cea a prețurilor produselor și tarifelor serviciilor turistice.
În ceea ce privește politica de prețuri în turism pot apărea două tipuri de situații20 :
a. practicarea unor prețuri și tarife ridicate are un efect inhibant, accesul la serviciile turistice reflectându-se în reducerea numărului de turiști și/sau a duratei medii a sejurului;
b. practicarea unor tarife și prețuri scăzute, stimulează pe de o parte cererea, dar pe de alta poate determina neîncrederea turiștilor în calitatea serviciilor turistice.
2. Factorii sociali sunt determinanți ai cererii turistice, deoarece consumatorul produsului turistic își desfășoară activitatea într-un mediu social care exercită, direct sau indirect, o serie de influențe asupra populației.
În categoria factorilor sociali intră mărimea timpului liber, gradul de polarizare socială, mărimea clasei de mijloc, stilul sau modul de trai, moda. Diminuarea timpului de lucru s-a manifestat simultan în patru direcții identificându-se patru tipuri de ˝ timp liber˝ ce a generat patru categorii de turism 21 :
– Diminuarea zilei de muncă, care de la 12-14 ore la începutul secolului XX a scăzut la 8 ore în prezent, fapt ce favorizează manifestarea cererii turistice.
– Reducerea duratei săptămânale a muncii în țările dezvoltate (și nu numai în acestea), de la 6 la 5 zile, ceea ce a determinat apariția așa-numitului ˝ concediu de week-end ˝, cu o durată de 1-2 zile;
– Reducerea numărului anual al săptămânilor de lucru consecință a instituționalizării, generalizării și apoi creșterii duratei concediului anual plătit (în medie 3-4 săptămâni).
– Creșterea duratei de școlarizare, extinderea în timp a formării profesionale și retragerea precoce din viața activă concomitent cu creșterea duratei medii a vieții, a redus la mai puțin de jumătate durata vieții active în cadrul duratei de viață a populației.
Pentru a exemplifica caracteristicile amintite prezentăm repartizarea timpului de muncă în țările industrializate 22 :
durata zilei de lucru – 8 ore;
durata săptămânii de lucru – 4 zile și jumătate;
durata concediilor anuale legale -7-10 săptămâni.
Acestei structuri a timpului de lucru al populației îi corespunde trei categorii de timp liber:
Timpul liber la sfârșitul zilei în care are loc ˝consumul de divertisment (televiziune, lectură, sport, spectacole);
2. Timpul liber de la sfârșitul săptămânii sau cu ocazia zilelor de sărbătoare națională oferă posibilitatea unor călătorii de durată medie sau scurtă;
3. Timpul liber de turism este perioada pe care populația o alocă efectuării călătoriilor turistice și este compus din timpul necesar deplasării până la destinația turistică și din perioada sejurului.
Un alt determinant al cererii turistice, din categoria factorilor sociali, este stilul de viață, în funcție de care sociologii realizează următoarea clasificare 23:
I. Stilul de viață convențional și conservativ este reprezentat de persoanele ce duc o viață confortabilă, având venituri mari și putându-și permite astfel să consume servicii turistice superioare calitativ și din persoanele de vârsta a treia care nu dispun întotdeauna de resurse financiare deosebite, dar au disponibilități mari de timp liber.
II. Stilul de viață emulgator este caracteristic tinerilor care au un comportament dinamic și competitiv, având ambiția de a se afirma pe scară socială.
III. Stilul de viață prosper, al clasei mijlocii corespunde segmentului de consumatori care, depunând o muncă sistematică au înregistrat succes în activitatea desfășurată.
3. Factorii determinanți ai cererii turistice de natură psihologică sunt dificil de estimat și de cuantificat, deoarece vizează aspecte individualizate ale consumatorilor turistici potențiali. Deosebirile de preferințe, de atitudini în manifestarea cererii turistice se explică prin caracterul fiecărui individ, prin psihologia sa, prin gradul său de cultură, nivelul de instruire și educație. Psihologii consideră că cererea turistică este generată de două categorii de necesități: biologice și psihologice (necesitatea de echilibru și dorința de aliniere sau imitare a categoriilor sociale privilegiate)24. Omul caută ca prin practicarea turismului să obțină trei rezultate: destindere, divertisment și dezvoltare, cei trei ˝ D ˝.
Funcția de destindere a turismului are în vedere odihna și eliberarea de oboseala fizică și nervoasă cauzată de condițiile de muncă și de viață ale populației.
Funcția de divertisment vine în completare permițând întreruperea monotonie cotidiene prin apelarea la anumite forme de agrement în vederea obținerii unor satisfacții sau plăceri.
Cea de-a treia funcție a turismului – dezvoltarea, își înscrie aportul la ameliorarea pe plan fizic și psihic a turiștilor prin lărgirea sferei lor de cunoștințe și preocupări în raport cu mediul înconjurător.
Factorii psihologici intensifică dorința, preferința de a petrece în mod plăcut timpul liber, pe considerente de plăcere și curiozitate.
Asupra cererii turistice acționează și o serie de factori psihologici inhibatori ca sedentarismul, relațiile familiale, starea sănătății, vârsta înaintată, teama de deplasări pe distanțe mari, conservatorismul.
4. Printre factorii determinanți ai cererii turistice de natură culturală pot fi menționați: nivelul de instruire și educație, diferențele de cultură între regiunile de origine a turistului și destinație, respectul pe care îl manifestă aceasta față de alte valori culturale. Consumatorii caracterizați printr-un înalt grad de cultură și educație sunt mai curajoși, mai dornici de cunoaștere și de contacte noi, mai comunicativi și mai mobili.
5. Volumul și structura cererii turistice sunt influențate de factorii demografici precum structura pe grupe de vârstă, sex, ocupații etc, a populației, mărimea familiilor, naționalitatea, educația clientelei turistice. În general ritmul de creștere al populației, distribuția ei teritorială și pe categorii de vârstă, densitatea și gradul de urbanizare influențează direct cererea turistică. Factorul demografic stimulează cererea turistică în zonele în care există condițiile materiale, sociale și culturale care decurg din dezvoltarea economică. Creșterile demografice sunt însoțite, de obicei, de însemnate modificări ale structurii pe vârste a populației care exercită influențe importante asupra volumului și structurii consumului, inclusiv cel turistic.
Nivelul de pregătire și de educație al consumatorilor determină modul de manifestare a cererii turistice.
Modul de viață, condițiile de existență create de civilizația contemporană, reprezintă un factor predominant al cererii și consumului turistic, la toate nivelurile categoriilor social-profesionale, indiferent de standardul de viață al acestora.
Procesul de urbanizare intensifică dorința unei părți tot mai mari a populației din orașe de a-și petrece în mod activ timpul liber în afara localităților de reședință. Cu cât gradul de urbanizare al unei țări este mai înalt, cu atât crește volumul cererii turistice, deoarece orașele reprezintă poli puternici emițători de turiști.
Progresul tehnic înregistrat în mod deosebit în domeniul mijloacelor de transport și în infrastructura turistică constituie un alt determinant al cererii turistice. Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creșterea densității rețelei de transport, în modernizarea și îmbunătățirea performanțelor acestora.
Dezvoltarea turismului are o influență importantă asupra cererii turistice, deoarece transportul constituie una din componentele de bază ale produsului turistic.
7. Gradul de sensibilitate la diferitele obiective turistice, precum și distanțele la care se situează acestea față de zonele de reședință ale consumatorilor influențează, de asemenea, cererea turistică. Astfel în ceea ce privește turismul internațional, cea mai mare parte a circulației turistice este formată din fluxurile turiștilor provenind din țările vecine sau situate la o distanță apropiată și numai o parte relativ mică se realizează din țările situate la distanțe mai mari.
8. Oferta turistică are un rol deosebit de important în manifestarea și realizarea efectivă a cererii, care poate fi considerată reală și concretă numai în măsura în care are un corespondent în ofertă. Dinamica ofertei turistice constituie premisa unei evoluții corespunzătoare a cererii în ceea ce privește volumul și structura, iar diversificarea sortimentală și completarea destinațiilor turistice vechi sau saturate cu altele noi duc la lărgirea cererii, la nuanțarea gusturilor, la mărimea posibilităților de atragere a turistului potențial.
În componența ofertei turistice intră resursele turistice naturale (relief, climă, ape, floră, faună, peisaj etc.), resurse antropice (monumente istorice, de artă și arhitectură, muzee, obiceiuri și datini, folclor și port popular etc.), precum și ˝ oferta creată ˝(dotări și echipamente sau baza tehnico-materială).
Manifestarea cererii diferitelor categorii de turiști este influențată de diversitatea și calitatea serviciilor turistice oferite, de nivelul tarifelor acestora și de nivelul de pregătire a forței de muncă implicate în satisfacerea cererii turistice.
9. O altă categorie de determinanți ai cererii turistice sunt factori politici, precum legislația și acordurile bi și multilaterale în domeniul turismului, facilitățile acordate de stat în domeniul vizelor și a altor documente de călătorie, reglementărilor vamale (taxe, cantitatea de valută).
10. Politica de promovare a diferitelor destinații și produse turistice constituie un important factor determinant al formării și evoluției cererii turistice.
2.2 Structura consumului turistic
Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de turiști în calitate de reprezentanți ai cererii turistice pentru cumpărarea unor servicii și bunuri legate de motivația turistică25.
Interferență dintre cererea și oferta turistică se transformă în suprapunerea în timp și spațiu dintre aceste componente ale pieței turistice prin intermediul consumului turistic26.
Acest lucru are loc datorită unei particularități a consumului turistic și anume faptul că locul acestuia coincide cu locul ofertei, dar nu și cu locul de formare a cererii turistice.
Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice în mai multe etape desfășurate în timp și spațiu:
a) înaintea de începerea deplasării efective către locul de destinație turistică, dar legat de aceasta (de exemplu, cumpărarea de articole de îmbrăcăminte, de voiaj, de toaletă, echipament sportiv necesar pe circuit sau la destinație); de asemenea, sunt solicitate unele servicii legate de pregătirea călătoriei (de exemplu, reparațiile și serviciile tehnice pentru autoturismele proprii folosite ca mijloace de transport);
b) în timpul deplasării spre locul de destinație (de exemplu, transport, alimentație, cumpărări de bunuri);
c) în timpul sejurului, la locul de destinație (cazare, alimentație, agrement, tratament, suveniruri, întreținerea unor obiecte de uz personal, închirierea de diferite obiecte, asistență sanitară și cosmetică, reținerea de bilete de voiaj și la spectacole culturale și sportive etc.).
Volumul consumului turistic este demisionat în funcție de nivelul prețurilor produselor turistice și al venitului disponibil al consumatorilor. Aceasta are loc printr-o adaptare a diferitelor componente ale consumului turistic, ceea ce-i conferă particularitatea de stabilitate. La rândul lor, cele două variabile: nivelul tarifelor și serviciilor turistice și nivelul veniturilor consumatorilor sunt determinate de o serie de factori ce variază atât în timp, cât și în spațiu.
Consumul de servicii turistice satisface exigențele unor nevoi și dorințe foarte eterogene și complexe, în majoritatea lor personalizate la nivelul fiecărui turist potențial. Gradul general de satisfacție obținut în urma consumului turistic nu rezultă din simpla însumare a mulțumirii generate secvențial de consumurile parțiale de servicii componente ale unui produs turistic.
Gradul de satisfacție resimțit de un turist în urma unei consumații turistice depinde de următoarele elemente:
– abilitatea organizatorilor de a oferi la locul și la momentul oportun serviciile cerute de turist;
– priceperea profesională a personalului de servire de a diferenția prestațiile turistice;
– existența unor condiții adecvate pentru păstrarea serviciilor solicitate (condiții naturale, bază tehnico-materială, dotări și echipamente necesare etc.);
– participarea activă a turiștilor la consumul de servicii.
În special în țările dezvoltate europene și nord-americane, consumul turistic manifestă o puternică concentrare27 :
1. în timp: consumul turistic coincide, în majoritatea formelor sale, cu perioadele de timp liber stabilite prin reglementările sociale ale muncii și legile în materie de muncă și școlarizare.
2. în spațiu: la nivelul destinațiilor turistice, ceea ce antrenează utilizarea intensivă, dacă nu chiar saturarea spațiului turistic. În acest fel se înregistrează o deplasare a consumului, caracterizată prin concentrarea cererii în zonele turistice și diminuarea corespunzătoare a consumului în localitățile de reședință părăsite temporar de turiști.
3. în motivație: consumul turistic are o motivație predominantă: “odihnă ”, “recreerea”, “vacanța”, mai puțin “afacerile”, “sănătatea” “religia” etc. Această particularitate a concentrării consumului turistic nu este tot atât de evidentă în cazul țărilor mai puțin dezvoltate din punct de vedere turistic având o cerere turistică relativ redusă.
2.3. Tendințe ale cererii și consumului turistic
Analiștii turismului, urmărind evoluția industriei ospitalității pe plan internațional până în prezent, au identificat o serie de tendințe generale ale cererii și consumului turistic28 :
– dezvoltarea continuu ascendentă a fluxurilor turistice va fi de lungă durată;
– diversificarea continuă a cererii turistice ca o consecință a motivației turiștilor, modificări intervenite în structura pe categorii de vârstă și a transformării turismului într-un fenomen de masă;
– înregistrarea unor diferențe apreciabile în circulația turistică de la o țară la alta;
– creșterea cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie, pe măsură ce cresc veniturile populației, produsul intern brut pe locuitor și nivelul de dezvoltare economică a unei țări;
– creșterea duratei și distanței pe care se efectuează o călătorie (inclusiv vizitarea a două-trei țări în timpul unei singure vacanțe) ca urmare a dezvoltării transporturilor aeriene și a celorlalte mijloace tehnice de deplasare.
– deplasarea cererii turistice de la cantitate spre calitate pe măsura creșterii veniturilor și gradului de instruire, care influențează în mod direct exigențele manifestate în legătură cu petrecerea vacanțelor.
Factorii determinanți ai transformărilor cererii și consumului turistic pe plan mondial sunt legați de caracteristicile societății contemporane, care oferă posibilități multiple de creștere a productivității muncii, cu efecte pozitive asupra populației, precum: creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei de lucru și prin reducerea zilei de lucru și prin mărirea concediilor, creșterea speranței medii de viață.
O influență pozitivă asupra cererii turistice o vor avea tendința de creștere a populației globului, dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de transport, creșterea continuă a nivelului de cultură a populației și a gradului de urbanizare a acesteia.
Din punct de vedere al cererii turistice asistăm în prezent la două tendințe distincte de solicitări din partea turiștilor pentru formulele de vacanță: pe de o parte, menținerea cererii “clasice” din partea unor categorii de turiști care își mențin opțiunile pentru petrecerea vacanțelor tradiționale iar pe de altă parte apar forme noi ale cererii turistice pentru variantele de vacanță active, care în contrast cu vacanțele tradiționale devin cunoscute sub denumirea de “vacanțe autentice”.
O altă tendință înregistrată în ceea ce privește formele de turism este creșterea ponderii turismului de plăcere și a celui de întruniri (convenții, congrese, conferințe) în paralel cu scăderea relativă a călătoriilor de afaceri (10-12%) și a turismului de vizitare a rudelor și a prietenilor29.
Cercetătorii în domeniul turismului au identificat o serie de tendințe majore care în opinia lor vor domina consumul turistic în viitor30 :
– căutarea rădăcinilor culturale, a specificului local autentic: arhitectura, obiceiurile, arta, tradițiile;
– căutarea echilibrului personal, fizic și mintal, prin practicarea activităților fizice care nu presupun spiritul de competiție: jogging, plimbări cu bicicleta etc;
– întoarcerea în natură în zonele rurale: agroturismul, turismul “verde”.
Celebrul viitorolog J. Naisbitt, în lucrarea sa “Megatendințe 2000”, identifică și o serie de tendințe turistice31 :
– puternica creștere a circulației turistice;
– segmentarea pronunțată a pieței turistice după criteriul stilului de viață al turiștilor/indivizilor;
– creștere a cererii și consumului de turism religios și cultural.
Specialiștii de la Institutul BAT de Cercetare a Timpului Liber au scos în evidență existența următoarelor tendințe ale cererii și consumului turistic32:
– petrecerea concediului într-un mediu natural nepoluat;
– individualizarea formelor de turism;
– dorința de a avea o a doua reședință;
– preferința pentru zone turistice însorite;
– efectuarea unor călătorii turistice scurte;
– adoptarea unor decizii spontane cu privire la călătorii.
Poziția de lider al Europei Occidentale se explică prin acțiunea unei serii de factori favorabili cum ar fi:
– existența unor clase de mijloc cu venituri relativ mari;
– potențial turistic antropic existent;
– prezența unei puternice industrii a turismului și a infrastructurii necesare.
Prognozele cu privire la fluxurile turistice pe plan mondial relevă faptul că, în perioada următoare, vor avea loc schimbări în ceea ce privește orientarea circulației turistice, așa cum reiese din datele cuprinse în tabel:
Tabel 1.2
Principalele destinații ale turiștilor internaționali
Sursa: L annuario del tourismo 2006, Touring Club Italiano, Milano, 2007 pp. 127-128,
Analizând datele redate în tabelul de mai sus se remarcă faptul că țara care va atrage cel mai mare număr de turiști va fi China, iar Federația Rusă și Republica Cehă vor înregistra creșteri mari în ceea ce privește receptarea cererii turistice internaționale. De altfel, tendința generală este în creștere a circulației turistice pe plan mondial până în anul 2020.
CAPITOLUL III.
OFERTA ȘI PRODUCȚIA TURISTICĂ – ELEMENTE FĂRĂ DE CARE NU POATE EXISTA PIAȚA TURISTICĂ
3.1 Semnificația și caracteristicile ofertei turistice
În literatura de specialitate se susțin puncte de vedere diferite cu privire la semnificația conceptului de "ofertă turistică". Astfel, se consideră că aceasta reprezintă fie "ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști"33, fie "un ansamblu de bunuri și servicii propuse consumatorului pentru a-i satisface nevoile turistice"34 combinație în care serviciile joacă rolul principal.
Oferta turistică este, de fapt, un ansamblu de oferte parțiale paralele (hotelărie, alimentație, transport, comerț, diferite alte servicii adiacente etc.), care se materializează în proporții diferite în produse turistice, cu o rigiditate mult mai accentuată decât cererea turistică supusă unor fluctuații permanente.
V. Olteanu și I. Cetină apreciază că în cadrul conceptului de ofertă turistică trebuie incluse atât elemente de atracție, cât și cele destinate să valorifice aceste elemente. Ca urmare, oferta turistică poate fi definită prin ansamblul atracțiilor (naturale,istorice etc.) care pot determina vizitarea anumitor zone de către turiști, împreună cu capacitatea organizatorică a rețelei (baza tehnico-materială, infrastructura etc.) de a satisface în anumite condiții cererea populației.35
Legat de acest concept apare și cel de "producție turistică", reprezentând ansamblul de servicii care mobilizează forța de muncă, echipament de producție și bunuri materiale și care se materializează într-un consum efectiv în cadrul unei ambianțe specifice.
Între oferta turistică și producția turistică există o relație strânsă, care comparativ cu aceeași relație de pe piața bunurilor fizice, este marcată de următoarele particularități 36:
– Producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta turistică (deoarece nu toate atracțiile având potențial turistic sunt valorificate în cadrul unor produse turistice), în timp ce pe piața bunurilor materiale oferta este cel mult egală cu producția.
– Oferta turistică există și independent de producția turistică, în timp ce aceasta din urmă nu se poate realiza în afara ofertei.
– Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producției respective.
– Oferta turistică este fermă – există atâta timp cât sunt prezentate elemente ce intră în structura ei, în timp ce producția turistică este efemeră, deoarece există atât timp cât se manifestă consumul, încetând odată cu încheierea consumului.
Având în vedere specificul turismului ca activitate economică, oferta și producția turistică se particularizează printr-o serie de caracteristici.
Complexitatea și eterogenitatea ofertei și producției turistice derivă din structura acestora cât și a prestațiilor de servicii turistice. Astfel oferta turistică reunește un ansamblu de elemente materiale și imateriale, oferite consumatorilor, în vederea satisfacerii nevoilor acestora, respectiv37:
Cadrul și potențialul natural și antropic;
Factorii generali ai existenței și activității umane (cultura, obiceiurile, folclorul, ospitalitatea, politica, economia);
Infrastructura generală: rețeaua de transporturi, comunicații, telecomunicații, de aprovizionare cu apă, cu electricitate, canalizare, salubritatea, ș.a.
Echipamentul turistic (infrastructura specifică): unități de cazare, de alimentație, baze de tratament, căi de acces turistic, amenajări sportive și de agrement etc.;
Serviciile turistice prestate de personalul care lucrează în acest sector. Conform unei alte clasificări 38, oferta turistică se împarte în ofertă turistică primară, care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) turistice naturale, și oferta secundară sau potențialul turistic antropic care include ansamblul resurselor turistice create de om.
Resursele turistice naturale cuprind două categorii de componente:
– Elemente de geografie a locului, care cuprind la rândul lor clima (climatologia), elemente de geografie fizică, cum ar fi relieful (munte, dealuri, depresiuni, chei, peisaje pitorești, etc.), apele (mare cu plaje, lacuri, ape curgătoare, delte etc.), elemente de biogeografie, unde avem în vedere fauna (patrimoniul cinegetic și piscicol) și flora (păduri, luncă), în fine alte elemente de geografie (ape minerale, nămol terapeutic, saline etc.).
– Elemente excepționale de geografie a locului, cum ar fi: parcuri și rezervații naturale, monumente ale naturii (adică elemente rare de relief, faună și floră), peșteri, formațiuni carstice deosebite etc.
Resursele turistice antropice sunt alcătuite din monumente și situri arheologice, monumente istorice, de artă și de arhitectură, ansambluri memoriale, muzee, expoziții, ateliere de producție artizanală, elemente de folclor și artă populară.
În funcție de motivația consumatorilor oferta turistică poate fi clasificată în patru mari grupe39:
oferta turistică de vacanțe: oferta de turism balnear, turism sportiv, turism recreativ, turism familial;
oferta de turism cultural: turism de studii, stagii de inițiere, tehnică sau artistică, festivaluri, turism religios etc.;
oferta de turism în afaceri: turism itinerant, turism de congrese, turism cu titlu stimulator etc;
oferta turistică pentru îngrijirea sănătății: turism de tratament, turism profilactic etc.
Caracteristic ofertei turistice este faptul că aceasta se adresează unui număr mare de consumatori potențiali, în contextul existenței unei piețe turistice naționale și internaționale. În cadrul acestor piețe acționează o multitudine de ofertanți diferiți de produse turistice.
Oferta lor poate fi individualizate pe tipuri de ofertanți: prestatori sau producători ai diferitelor prestații și produse turistice, întreprinderi din sectorul comercial, agenții de voiaj, agenții de turism, turoperatori, asociații și organisme cu vocație socială, organizații teritoriale.
Deși marea majoritate a acestor ofertanți sunt întreprinderi mici și mijlocii, pe piața turistică se manifestă și fenomene precum integrarea sectorială și gruparea profesională.
Pe termen scurt oferta de servicii turistice este rigidă fiind determinată de mărimea capacităților disponibile ale firmelor, simultaneitatea producției și consumului transformând oferta de servicii în oferta de capacități. Caracterul relativ rigid al ofertei turistice se referă la mai multe aspecte și anume40 :
– imobilitatea ofertei și producției turistice, care pentru a-și dovedi utilitatea prin consum, presupune deplasarea consumatorului în bazinul acesteia și nu a produsului în bazinul cererii. Consumul ofertei se realizează pe loc, numai anumite elemente de ofertă – mărfurile nealimentare achiziționate de pe piața turistică (amintiri, articole de artizanat specifice zonelor vizitate) – fiind destinate "consumului "în zonele de origine ale turiștilor.
– imposibilitatea stocării ofertei, deci a adaptării cantitative a acesteia la nivelul cererii în fiecare perioadă. Aceasta face ca în cazul existenței unei inegalități între oferta ți cererea turistică, să se producă pierderi efective pentru operatorul turistic datorită perisabilității serviciilor turistice.
– rigiditatea în amplasarea capacităților de producție turistică, care sunt localizate "la sursă", deci în perimetrul său în apropierea elementului de atracție, ceea ce exclude alte posibilități ale localizării producției.
– imposibilitatea adaptării ofertei la oscilațiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice și la restructurările cantitative ale cererii generate de diversificarea motivațiilor și preferințelor turiștilor.
Inelasticitatea parțială a ofertei comparativ cu cererea este o particularitate care decurge din alte două caracteristici ale serviciilor: forma materială și imposibilitatea stocării acestora.
Punerea în valoare a ofertei turistice implică un volum important de investiții pentru dotarea turistică destinată elementelor funcționale (hoteluri, moteluri, restaurante, baruri, pensiuni, baze de tratament etc.) și recreative (amenajări sportive, piscine, parcuri de distracții, săli de spectacole etc.).
O altă caracteristică a ofertei turistice, ce poate fi prezentată ca o alternativă la rigiditatea acesteia este existența în anumite limite a unui efect de substituire a unui tip de ofertă cu altul complementar sau înrudit care satisface motivații ce pot substitui una alteia41.
Dinamica ofertei turistice este mai puțin accentuată comparativ cu cea a ofertei de mărfuri, datorită evoluției foarte diferite a elementelor ei componente. Astfel, unele elemente ale ofertei turistice, ca de exemplu valorile naturale, arheologice, folclorice rămân relativ neschimbate perioade îndelungate de timp, iar altele, cum sunt baza tehnico-materială și prestațiile de servicii, evoluează cantitativ și calitativ.
Standardizarea ofertei turistice este imposibilă42 datorită diversității și caracterului eterogen al serviciilor turistice. Acestea sunt particularizate în funcție de specificul mediului în care sunt prestate și individualizate la nivelul fiecărui turist.
Complementaritatea serviciilor turistice constituie o caracteristică a ofertei turistice ce o diferențiază de oferta bunurilor materiale. Relațiile de complementaritate se datorează faptului că nevoile de consum turistic nu pot fi satisfăcute de una și aceeași întreprindere. Astfel, turistul consumă împreună prestațiile diferitelor întreprinderi de cazare, transport, alimentație publică etc. Această caracteristică decurge din principiul inseparabilității serviciilor turistice, în sensul că se presupun unele pe altele (transport – cazare –masă –distracții –odihnă).
3.2. Factorii determinanți ai ofertei turistice
Nivelul și structura ofertei turistice sunt determinate de un ansamblu complex de factori naturali, antropici, servicii turistice.
3.2.1. Factorii naturali
Factorii naturali ai ofertei turistice primare sunt reprezentați de resursele sau potențialul natural al destinației turistice: relief, peisaj, climă, litoral, ape, fauna, flora etc. Valoarea relativă a acestora este dată de atractivitatea, caracterul și accesibilitatea lor.
Resursele naturale există în tot cursul anului, dar ca mijloc de recreere devin atractive numai atunci când întâlnesc anumiți parametri calitativi acceptați de turiștii potențiali. Schimbările periodice ale condițiilor naturale sunt provocate, în limitele unei latitudini geografice, de variațiile climaterice, care atrag după sine modificări cantitative și calitative ale resurselor naturale (vegetație, faună, regim hidrologic, temperatura etc).
În funcție de caracteristicile resurselor naturale, acestea formează diferite tipuri de oferte turistice. Astfel, apele curgătoare, lacurile și litoralul constituie factori determinanți ai ofertei turismului de odihnă și de agrement; fondul piscicol și cinegetic reprezintă baza ofertei turismului de vânătoare și pescuit sportiv; rezervațiile naturale, peisajele pitorești, pădurile etc, generează forme de turism de odihnă sau turism itinerant; resursele de apa minerale și termale, lacurile sărate, nămolurile cu calități terapeutice, mofetele etc, facilitează dezvoltarea turismului de cură și tratament balneo – medical.
Componentele naturale, antropice, echipamentul și capacitățile de producție ale ofertei turistice au ca suport teritoriul43. Acesta este definit în turism pe plan cantitativ, prin "capacitatea de primire a teritoriului" și pe plan calitativ, prin "atractivitatea" sa, sau valoarea turistică a teritoriului care poate fi naturală sau creată. Calitatea factorilor naturali care caracterizează o anumită zonă turistică poate fi afectată datorită accentuării tendinței de concentrare a fluxurilor turistice pe suprafețe limitată. Ca urmare a apărut conceptul de dezvoltare durabilă în turism, care promovează o serie principii44 ce se referă la "satisfacerea trebuințelor prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și realiza propriile lor nevoi45:
– mediul natural are o vedere intrinsecă pentru turism: menținerea sa nealterată are o importanță vitală pentru generațiile viitoare – de aceea nu trebuie prejudiciat din considerente pe termen scurt;
– turismul trebuie să se considere într-o activitate pozitivă care să aducă beneficii atât comunității locale cât și vizitatorilor;
– relația dintre turism și mediul natural trebuie astfel construită încât dezvoltarea durabilă să fie asigurată pe termen lung;
– activitatea turistică trebuie să respecte proporțiile, natură și caracteristicile locului în care se desfășoară, fără a permite deteriorarea resurselor, sau a avea un impact economic și social inacceptabil;
– în orice localitate turistică trebuie să se creeze o anumită armonie între trebuințele vizitatorilor și interesele comunității gazdă.
Având în vedere aceste principii și pentru a atenua presiunea cererii turistice asupra ofertei din anumite zone turistice, specialiștii determină "capacitatea optimă de primire a teritoriului" sau "capacitatea de suport a destinației"46. Aceasta reprezintă numărul maxim de turiști care pot fi primiți pe un teritoriu fără a prejudicia mediul ambiant, organizarea vieții în regiunea respectivă și calitatea serviciilor turistice.
Valoarea teritoriului în calitate de determinant al ofertei turistice se găsește în relație directa cu:
– accesibilitatea și atractivitatea sa;
– frumusețea naturală a peisajului;
– configurația spațială (masive muntoase, podișuri, câmpii, râuri, lacuri, litoral etc. );
– condiții meteorologice specifice: tipul climatului, nivelul și frecvența precipitațiilor, intensitatea activității solare ș.a;
– valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură (nămol, izvoare minerale și termale ș.a.);
– originalitatea, frecvența și diversitatea florei și faunei;
– valoarea patrimoniului cultural și istoric: artă, obiective istorice, religioase, folclor, artizanat;
3.2.2. Factorii antropici
Factorii antropici ai ofertei turistice se referă la patrimoniul istoric, artistic și cultural, infrastructura și superstructura turismului.
Patrimoniul istoric, artistic și cultural cuprinde resurse care motivează turiștii să întreprindă călătorii având ca destinații aceste elemente determinante ale ofertei turistice.
Existența unei infrastructuri adecvată este esențială pentru ca oferta turistică potențială să se transforme în ofertă reală (efectivă) prin facilitarea accesului turiștilor la localitățile, zonele sau țările turistice.
Superstructura turismului sau baza tehnico-materială a acestuia este formată din structurile de primire turistice care sunt construcții și amenajări destinate (prin proiectare și execuție) cazării turiștilor, servirii mesei, agrementului, transportului acestora sau tratamentului balnear. Astfel, baza tehnico-materială a turismului cuprinde47:
– mijloace principale de cazare (hoteluri, moteluri, pensiuni, vile);
– mijloace complementare de cazare (popasuri turistice, tabere, cămine, sate de vacanță);
– mijloace intermediare de cazare (campinguri, locuințe particulare etc.);
– capacități destinate alimentației publice (restaurante, cantine);
– capacității destinate întreținerii sănătății (sanatorii, case de odihnă, policlinici, dispensare);
– construcții și instalații necesare prestării unor servicii curente și administrative (magazine pentru comerț, spălătorii, frizerii, oficii bancare, agenții de voiaj etc.);
– baza tehnico-materială pentru agrement și cultură (parcuri, terenuri și săli de sport, cinematografe etc.)
3.2.3 Serviciile turistice
Serviciile turistice constituie ponderea majoritară a ofertei turistice.
Structura serviciilor oferite pe piața turistică cuprinde:
1. Servicii pentru pregătire consumului turistic, legate de organizarea voiajelor, publicitate, informarea clienților, etc.
2. Servicii de bază în care se includ:
a) servicii de transport turistic
b) servicii de cazare
c) servicii de alimentație
3. Servicii complementare sunt prestate pentru asigurarea petrecerii agreabile a timpului liber al turiștilor (agrement, distracții, atracții sportive, excursii, manifestări cultural – artistice, încheieri de autoturisme și materiale sportive ș.a.).
4. Servicii cu caracter special: tratamente balneo-medicale, servicii pentru turismul de întruniri, pentru acțiunile de vânătoare și pescuit sportiv etc.;
5. Servicii nespecifice: reparații de întreținere, telecomunicații, poștă, schimb valutar etc.
Oferta turistică, în calitatea sa de subsistem al sistemului pieței, cuprinde prestațiile turistice sub forma unei succesiuni de servicii cu caracter specific sau nespecific a căror prestare este dependentă de materializarea prin consum a cererii turistice.
3.2.4. Forța de muncă
Forța de muncă influențează dimensiunea, calitatea și localizarea ofertei turistice prin gradul de specializare și nivelul de calificare. Între lucrătorul de turism implicat în prestarea serviciilor și consumul acestora intervin raporturi directe, in care satisfacerea nevoilor de consum se face în condiții de creștere continuă a experienței și exigențelor personale ale turiștilor acumulate din călătorii anterioare. În prezent, pe plan mondial se remarcă tendința ridicării calitative a ofertei datorită unei specializări accentuate a personalului ce lucrează în cadrul firmelor de turism.
3.3. Ofertanții din sectorul turistic ce activează pe piața turistică
Pe piața turistică activează o gamă largă de ofertanți care pot fi clasificați în funcție de mai multe criterii, în categorii diferite.
În funcție de natura activității desfășurate, întreprinderile turistice se împart în două grupe distincte:
– agenți prestatori direcți de servicii turistice
– agenți care au ca obiect de activitate promovarea și comercializarea de aranjamente turistice în țară și străinătate, cu rol de intermediar între agenții economici prestatori direcți de servicii turistice și turiști.
Agenții prestatori direcți de servicii turistice desfășoară activități economice diverse având rolul de a satisface o cerere turistică complexă, corespunzătoare unor motivații turistice eterogene. Principalii agenți economici prestatori de servicii în totalitate turistice (prestatori direcți) sunt:
Agenți prestatori de servicii de transport turistic pe calea ferată, rutier, aerian, naval (maritim sau fluvial), național sau internațional, inclusiv transportul turistic pe cablu în zonele maritime;
b) Agenți prestatori de servicii hoteliere și servirea mesei în localități și stațiuni, pe trasee turistice;
c) Agenți prestatori de servicii de tratament în cadrul stațiunilor balnear-turistice sau localităților cu dotări balneare;
d) Agenți prestatori de servicii de agrement-divertisment sportiv, cultural, distractiv destinate turiștilor aflați în localitățile, stațiunile sau pe traseele turistice;
e) Agenții prestatori de servicii complementare pentru turiști sau agenții de turism.
În grupa agenților economici cu activitate turistică parțială se cuprind: întreprinderile furnizoare de gaze, electricitate,construcții, textile etc.
În cadrul acestora se întâlnește termenul de "structuri de primire turistică" și este definit ca fiind orice construcții și amenajări destinate prin proiectare și execuția cazării sau servirii mesei pentru turiști, inclusiv serviciile specifice aferente.
Structurile de primire turistice se împart în două grupe mari: structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică (unității de cazare) și unități de alimentație destinate servirii turiștilor.
Unitățile de cazare turistică cuprind locurile de utilitate publică clasificate și amenajate astfel încât să permită cazarea turiștilor și prestarea de servicii specifice, potrivit categoriei de încadrare.
Tipurile de unități de cazare turistică din România și numărul de stele în care pot fi clasificate sunt:
Hoteluri 1-5 stele;
Hoteluri-apartament de 2-5 stele;
Moteluri de 1-3 stele;
Vile de 1-5 stele;
Cabane de 1-3 stele;
Bungalouri de 1-3 stele;
Sate de vacanță de 2,3 stele;
Campinguri de 1-4 stele;
Pensiuni turistice de 1-4 stele;
Pensiuni agroturistice de 1-3 stele;
Camere de închiriat în locuințe familiale de 1-3 stele;
Nave fluviale și maritime de 1-5 stele.
2) Unitățile de alimentație destinate servirii turiștilor efectuează un ansamblu de activități de pregătire și prezentare a preparatelor culinare, de cofetărie-patiserie, a băuturilor etc.
Agenții de turism cu rol intermediar între agenții economici prestatori direcți de servicii și turiști se clasifică în:
a) Agenții turoperatoare specializate numai în organizarea de aranjamente turistice pe care le comercializează pe bază de contracte prin intermediul altor agenții de turism;
b) Agenții de turism detailiste cu activitate de vânzare a aranjamentelor turistice organizate de tour-operatori;
c) Agenții de activitate mixtă de turoperatori de vânzare directă către turiști a aranjamentelor turistice proprii sau a altor turoperatori.
3.4.Tendințe înregistrate pe piața turistică
În prezent, pe piața turistică mondială se înregistrează o concurență acerbă, atât între firmele de turism, cât și intre diferitele destinații turistice. Confruntați cu o libertate mai largă de alegere, cu o ofertă mai diversificată, clienții devin mai exigenți și mai dificil de satisfăcut.
Având în vedere competiția ce există pe piața turistică, este relevată prezentarea prognozei evoluției acesteia pentru anul 201048:
I. Asia de Est- Pacific reprezintă zona cu evoluția cea mai rapidă, ajungând la o pondere de 22% pe piața turistică, cu un ritm de creștere de 12% pe an;
II. Asia de Sud va înregistra o stagnare; la sfârșitul perioadei analizate ponderea va fi de 1% în turismul mondial, cu o creștere de sub 1% pe an;
III. Africa va fi caracterizată printr-o atracție în scădere (- 1% pe an), astfel încât ponderea acestuia pe piața turistică mondială va fi de 0,9% în 2010;
IV. Orientul Apropiat va înregistra de asemenea un declin al cererii turistice, ajungând în anul 2010 la o pondere de 2%;
V. Europa își va menține poziția dominantă pe piața turistică internațională, deținând peste 50% din aceasta în 2010;
VI. Americile vor reprezenta o zonă a pieței turistice mondiale ce va înregistra un declin al cererii turistice, ajungând la 19% în 2010.
În cadrul definirii segmentelor de piață turistică, merită a fi menționate tezele centrale ale transformării valorilor stabilite de Axel Schorand49:
-scăderea importanței muncii în paralel cu creșterea importanței timpului liber;
-reducerea importanței valorilor sociale concomitent cu creșterea importanței valorilor individuale;
-reducerea preocupării lumii contemporane cu privire la apărarea militară și "războiul rece" și creșterea importanței acordate evitării distrugerii mediului natural.
Segmentarea pieței va deveni din ce in ce mai detaliată, astfel încât produsele să fie strict adaptate dorințelor specifice fiecărui segment.
O altă tendință importantă în acest domeniu al sectorului terțiar o constituie accentuarea globalizării pieței turistice.
În cadrul pieței globale, s-au dezvoltat o serie de piețe mai mici, a organizatorilor de întâlniri, convenții, congrese, expoziții.
Cu toate ca oferta turistică este încă puternic standardizată, competiția tot mai acerbă din domeniul turistic determină o utilizare tot mai frecventă a ofertei flexibile, modulare, personalizate.
Oferta turistică înregistrează o tendință de diversificare ca urmare a diversificării cererii turistice și a formelor de circulație turistică.
Având în vedere toate aceste tendințe prezentate, putem sa remarcăm dezvoltarea unei piețe turistice de tip nou, ale cărei particularități sunt accentuarea concurenței,modificarea preferințelor consumatorilor, difuzarea rapidă a informațiilor și tehnologiilor noi, creșterea importanței problemelor ecologice generate de consumul turistic.
CAPITOLUL IV.
ANALIZA OFERTEI TURISTICE ÎN CADRUL STAȚIUNII "BĂILE HERCULANE"
Stațiunea este situată în sud-vestul țării, pe valea râului Cerna, fiind străjuită la est de Munții Mehedinți și la vest de Munții Cernei. Centrele urbane cele mai apropiate, care reprezintă și cele mai consecvente bazine de cerere turistică, sunt: Orșova (19km), Drobeta Turnu-Severin (41km), Caransebeș (71km). Stațiunea este situată la altitudinea de 150-160m. Principalele căi de acces sunt: rutiere și anume București-Pitești pe E 70 și Pitești-Craiova-Drobeta-Turnu Severin-Gara Băile Herculane pe E 70 și DN 6 (total 232km) și feroviare Gara Băile Herculane pe ruta București-Timișoara (364km de la București și 169 km de la Timișoara). Teritoriul stațiunii a fost locuit din timpuri imemoriale, dar a cunoscut o înflorire în timpul stăpânirii romane. După primul război mondial, în stațiune s-a construit Hotelul Cerna, s-a introdus apa potabilă în hoteluri și s-a făcut canalizarea acestora. În anii postbelici, de la un sezon de băi de numai 90 de zile, acesta s-a extins pe durata unui an întreg. Stațiunea Băile Herculane are o istorie multimilenară. Numeroasele descoperiri arheologice demonstrează existența oamenilor în aceste locuri încă din Epoca Paleolitică. În timpul celor aproape 165 de ani de dominație romană în Dacia, stațiunea Herculane recunoscută peste tot în Imperiul Roman. Amenajările în stâncă, conductele arata că aici veneau reprezentanții aristocrației romane, locul devenind un centru de vacanță al Imperiului. Au fost descoperite șase statuete dedicate zeului Hercules după care s-a dat numele stațiunii. O copie din bronz a uneia dintre ele, realizată în 1874, este văzută și azi în stațiune și a devenit unul din simbolurile locului. Este așadar cea mai veche stațiune din România, numită în vremurile romanilor "Ad aqua Herculis sacras "(atestarea sa datează încă dinainte de 153 E. N.).
4.1 Elemente de strategie prezente în turismul
aferent Stațiunii "Băile Herculane"
Ca în orice strategie, analiza stării de început a domeniului de activitate avut în vedere și obiectivele finale ale schimbărilor proiectate pentru perioada de timp luată în calcul constituie două momente esențiale ale strategiei în domeniul turismului.
Acțiunile principale ale programelor de dezvoltare a turismului trebuie sa aibă in vedere rezolvarea următoarelor probleme: identificarea și delimitarea zonelor turistice și eșalonarea punerii în valoare a potențialului turistic al stațiunii Băile Herculane și calcularea capacității de cazare în zile-turist; elaborarea unor studii privind cererea turistică în țările principale de poveniență a turiștilor străini; pregătirea personalului aferent industriei turistice, asigurarea echilibrului necesar privind încasările și plățile valutare în domeniul turismului, stabilirea politicilor aferente privind concurența în domeniul prețurilor și tarifelor hoteliere.
Pentru ca un guvern să facă din turism un sector competitiv, trebuie să ia în considerare următoarele aspecte:
– scopul final al politicilor sale în turism trebuie să-l constituie creșterea standardelor și a calității vieții la nivel național;
– strategia de dezvoltare pe termen lung trebuie orientată în direcția creării unui cadru legislativ, fiscal și de prognoză, care să asigure infrastructura necesară și să protejeze mediul ambiant, să permită spațiul optim de manevră sectorului privat și să dezvolte un produs turistic competitiv;
– este indicat să existe un organism care să unească în mod efectiv principalele departamente ale guvernului ;
– obiectivele programelor de promovare turistică trebuie sa fie bine definite din start, precum și căile și mijloacele de analiză asupra eficienței și impactului acestora;
– trebuie încurajate îndeaproape cooperarea între sectorul public angajat în transporturi și turism, asociațiile profesionale și companiile comerciale;
Obiectivele dezvoltării turismului în stațiunea "Băile Herculane" sunt:
– asigurarea unor servicii de calitate pentru a valorifica produsele turistice atractive și a stimula piețele turistice actuale și potențiale;
– creșterea numărului de locuri de muncă în turism;
– satisfacerea cererii turistice potențiale și atragerea unui număr sporit de turiști pentru petrecerea sejururilor;
– sporirea contribuției turismului la veniturile comunităților locale prin susținerea dezvoltării turismului rural;
Dezvoltarea durabilă a turismului trebuie realizată pe baza unor principii, cum ar fi:
– turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă;
– relația dintre mediu și turism să se dezvolte astfel încât mediul să susțină activitățile turistice pe termen lung;
– dezvoltarea activității de turism să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară;
– scopul dezvoltării turistice să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;
– industria turistică, guvernele și autoritățile trebuie să respecte aceste principii.
4.2 Potențialul și resursele existente în stațiunea
"Băile Herculane"
Stațiunea "Băile Herculane" este considerată ca fiind una dintre cele mai bogate și variate resurse turistice antropice și naturale, fapt ce îi conferă un important potențial pentru turism.
Valorile turistice sunt date de un cadru natural deosebit de bogat și variat, cu o multitudine de tipuri de relief, elemente de climă, o rețea hidrografică reprezentativă, toate acestea constituind destinații cu un mare grad de atractivitate.
În ceea ce privește relieful, stațiunea "Băile Herculane" este amplasată într-un cadru natural excepțional, parte integrantă a Parcului Național Valea Cernei – Domogled, între Munții Mehedinți la est și Munții Cernei la vest (cu vârful Dobrii de 1.928m, culmile lor calcaroase se întind până lângă Băile Herculane). Climatul este de tip depresionar cu influențe vestice și sud-mediteraneene, având o temperatură medie anuală de 10,5 0 C. Presiunea medie atmosferică este de 750,6 mb. Vânturile dominante sunt cele de sud, viteza lor medie este redusă: 1,6m/s. Privind flora și fauna întreg cuprinsul regiunii se constituie într-o grădină impresionantă. Un număr mare de genuri și de specii de arbori , plante și flori dăruite de natură sau cultivate de oamenii locului se contopesc într-un covor de vegetație multicoloră. Păduri, pășuni, fânețe, livezi și ogoare stau rânduite pe treptele muntelui, prin văi și depresiuni, pe culmi înalte și plaiuri însorite, alcătuind un veșmânt bogat, frumos și original. Specifice pajiștilor montane, diversele graminee, rogozul alpin, păiușul roșu, firuța sau iarba stanelor sunt completate cu plante cu flori. Coniferele sunt slab reprezentate în comparație cu foioasele. Fagul are cea mai mare extindere. Pe lângă acesta cresc: carpenul, paltinul, frasinul, mesteacănul etc. De asemenea gorunul este des întâlnit. Datorită prezenței calcarelor, se găsesc și elemente termofile: cărpinița, mojdreanul, arțarul trilobat, alunul turcesc și liliacul sălbatic. În cadrul acestei stațiuni există un bogat fond cinegetic: urs, mistreț, iepure, jder, vulpe, căprior, cocoș de munte. Fauna este reprezentată de broasca țestoasă de uscat, scorpion, șopârle, vipera comună și cea cu corn, ambele ocrotite prin lege. Fondul piscicol cuprinde: păstrăv, lipan, mreana de munte, scobar și clean. Din punct de vedere hidrografic principalele râuri care scaldă regiunea înconjurătoare a stațiunii sunt: Cerna și Timiș. O bogăție aparte o reprezintă apele minerale termale, sulfuroase, sodice, calcice, magneziene. În prezent la Herculane există 9 izvoare naturale și 7 foraje, cu temperaturi ale apei de 47- 62 0C și radioactivitate care le conferă efecte biologic-active dintre cele mai apreciabile. Principalele rezervații sunt: Rezervația Naturală Coronini- Bebina din Munții Cernei (suprafata de 3.864 ha), Valea Mare- rezervație botanică la nord-est de Moldova Nouă, ce adăpostește specii mediteraneene atlantice; Peștera Popovăț pe versantul drept al Cheilor Carasului, monument al naturii; Cheile Carsului- rezervație complexă (floristică, geologică și speologică); Cheile Corcoaia – rezervație geologică (la 40 de km amonte de Băile Herculane),pe cursul superior al Cernei; Cheile Nerei – rezervație complexă. Dintre factorii naturali terapeutici regăsim apele minerale (clorurosodice, bicarbonate, slab sulfuroase, clorurosodice, calcice, bromoiodurate), bioclimatul sedativ de crutare.
Resursele antropice sunt elemente de cultură specifice, create de om, de-a lungul timpului, ele existând pe teritoriul oricărei țări și putând fi valorificate turistic.
Obiectivele turistice antropice existente au fost construite de om din cele mai vechi timpuri în alte scopuri, ajungând în zilele noastre în ipostaza de potențial turistic. Ele sunt diverse și pot fi grupate în componente cultural-istorice, pe de o parte și etno -culturale și etno -folclorice, pe de altă parte. Acestea sunt:
– monumente și situri arheologice;
– monumente și ansambluri de arhitectură și artă de factură religioasă;
– monumente sau ansambluri de arhitectură și artă de factură civilă;
– case memoriale;
– monumente tehnice;
– locuri istorice;
– resurse turistice culturale;
– manifestări etno-folclorice.
Cele mai importante obiective antropice prezente în stațiunea "Băile Herculane sunt:
1. Statuia lui Hercules, în ipoteză de apărător al binelui sculptată în anul 1847, după modelul unei statui din vremea romanilor descoperită în stațiune, a devenit simbolul stațiunii. Aceasta statuie îl reprezintă pe erou cu pielea leului Nemea și cu măciuca pe umărul stâng.
2. Muzeul stațiunii inaugurat în 1924, amenajat în fostul Casino prezintă:
– în prima sală sunt expuse obiecte arheologice descoperite în Peștera Hoților;
– în a doua sală (fostă sală de Argint destinată jocului de ruletă ) sunt prezentate vestigiile romane și feudale, remarcabile fiind altarele votive și funerare;
– sala a treia încă nefuncțională este destinată epocii moderne (litografii, picturi si fotografii) pentru redarea imaginii de odinioară a Băilor Herculane;
– mai sunt prezentate și documentele referitoare la istoria stațiunii, monede antice, piese de ceramică, podoabe, inscripții etc.
3. Băile Imperiale Austriece construite între anii 1883-1886, după planul arhitectului Dederer, unde se poate vizita:
– aripa stângă, destinată băilor termo- sulfuroase unde se pot vizita cabinele imperiale unde au făcut tratament împăratul Franty Iosif, împărăteasa Elisabeta și familia imperiala;
– aripa dreaptă destinată băilor termo- saline;
– cele doua aripi sunt despărțite de o maiestoasă sală de așteptare în mijlocul căruia troiază o fântână majolică refăcută în anul 2003.
4. Băile Romane aflate la parterul hotelului Roman, chiar pe locul de origine al stațiunii, acolo unde au fost construite de către romani; oferă posibilitatea turiștilor de a beneficia de un pachet de servicii de 90 de minute, constând din masaj corporal, baie termominerală, un ceai sudorific și în final împachetări în cearceafuri și pături pentru sudația organismului; toate aceste proceduri sunt oferite într-un decor autentic roman, pe locul primelor terme romane, cu fete îmbrăcate în robe romane.
5. Centrul Imperial Istoric al Stațiunii construit în stil baroc austriac unde ne putem arunca privirea pe fațada pavilionului 6 în dreapta statuii Hercules, vom descoperii infantiste scene reprezentative pentru turismul din secolul XIX cum ar fi:
– o primă scenă o găsim de două ori infantistă, pe părțile laterale ale corpului central ce reprezintă principala bogăție naturală a stațiunii, izvoarele termo- minerale;
– a doua scenă înfățișează două femei îmbăindu-se, simbolul principalei atracții turistice;
– a treia scena înfățișează două personaje, un bărbat si un copil, echipați în haine de drumeție, reprezentând a doua atracție, drumețiile pe traseele turistice din jurul stațiunii;
– a patra scenă înfățisează o tânără hangiță, lângă butoiul cu rachiu, invitând oaspeții, cu o ploscă în mână si cu două carafe în cealaltă, reprezentând localurile unde turiștii pot bea și mânca.
– a cincea scenă reprezintă bagajistul care ajută turiștii la transportul bagajelor; Cele cinci scene sintetizează oferta stațiunii la sfârșitul secolului XIX.
6. Clădirea Cazinoului monument de arhitectură în stil baroc austriac, construit în anul 1862, de arhitectul Doder, de unde cei doi ursuleți de pe terasă reprezintă potrivit unor surse orale, însemnele arhitectului curții imperiale vieneze.
4.3 Starea actuală a turismului la nivelul stațiunii
Fără excepții notabile, atât specialiștii din România cât și cei din străinătate, sunt de acord cu faptul că potențialul turistic al stațiunii "Băile Herculane" ar putea concura cu oferta turistică ale oricărei alte stațiuni contribuind semnificativ la creșterea veniturilor obținute din schimburile interne.
Turismul balnear din stațiunea "Băile Herculane" ar putea dispărea daca nu se vor produce schimbări majore la nivelul infrastructurii stațiunii balneoclimaterice , au declarat oficialii Organizației Mondiale a Turismului (OMT).
Cele mai multe stațiuni balneoclimaterice din România s-au dezvoltat intr-o direcție greșită care nu mai este adecvata cerințelor pieței.
Se consideră ca exista o dependenta foarte mare a turiștilor romani de sindicatele si asociațiile patronale deoarece peste 80% dintre vizitatorii centrelor balneoclimaterice vin cu bilete de tratament si doar 20% vin sa se relaxeze. În schimb, pe plan mondial nu mai exista o cerință puternică pentru tratamentele medicale. Turiștii de azi își doresc mobilitate, relaxare si locuri pentru distracție.
Turismul balnear trebuie sa se adapteze cerințelor europene pentru a putea pătrunde pe piețele internaționale. Doar 3% dintre turiștii din România sunt veniți din alte tari deoarece "lumea nu ne cunoaște". Cu toate acestea potențialul turismului romanesc este foarte mare, aproximativ 250 de localități având resurse minerale.
Turismul balnear a adus în 2005 venituri de circa 90-100 milioane operatorilor privați, cifra de afaceri a sectorului urmând să crească cu circa 10 % in 2006. Cifra de afaceri va creste cu circa 5-10 %, însa dacă vom reuși sa facem în așa fel încât serviciile de tratament sa reprezinte circa 60 % din preț, atunci potențialul acestui sector va creste foarte mult. În momentul de față ponderea cazării reprezintă circa 50 % din pachetul de servicii, alimentația publică 40 %, iar serviciile de tratament doar 10 %. Noi trebuie însa să ne îndreptăm spre atragerea de fonduri structurale și să realizam proiecte care sa pună în valoare calitatea factorilor naturali de cură, valoarea istorică a stațiunilor balneare și cea a calității calificării personalului medical.
În ultimii ani, investițiile pentru dezvoltarea stațiunii s-au cifrat la peste 100 milioane de lei, suma considerată însa insuficientă fată de necesar. "Băile Herculane" este un oraș – stațiune și sunt necesare fonduri pentru modernizare, amenajare oraș, infrastructura specifică. Din păcate, foarte puțini au investit în agrementul din stațiune sau în structurile proprii, și aici este nevoie de o concentrare de forțe atât financiare cât si logistice.
4.3.1 Oferta turistică existentă în cadrul stațiunii "Băile Herculane "
În cadrul ofertei turistice stațiunea " Băile Herculane" prezintă o importanță deosebită datorită izvoarelor minerale, lacurilor, nămolurilor terapeutice, mofetele și microclimatele pe care le deține. Stațiune "Băile Herculane" oferă cele mai bune condiții pentru tratamentul a numeroase afecțiuni.
Ea este recomandată pentru tratamentul durerilor reumatismale degenerative, ale bolilor inflamatorii sau subarticulare, ale bolilor sistemului nervos periferic precum și pentru tratamentul unor boli ginecologice, respiratorii, ORL, dermatologice, obezitate etc.
Turismul balnear este pe locul doi în oferta românească, deținând 16% din capacitatea de cazare și care din păcate nu oferă anumite condiții care să se ridice la nivelul standardelor internaționale pentru a atrage cât mai mulți turiști care să caute stațiunile din țara noastră.
Stațiunea dispune de locuri de cazare în marile și modernele hoteluri sanatorial-balneare, moteluri pensiuni turistice, camere la localnici într-un cadru agreabil, precum și camping în interiorul sau în afara stațiunii. Multiplele mijloace de recreere și divertisment, restaurant, baruri, terase de vară, bazine de înot cu apă termală, saună, masaj, biliard, etc, precum și posibilitățile de drumeție și excursie în stațiune și pe Valea Cernei, constituie o atracție în plus pentru vizitatorii orașului stațiune balneară "Băile Herculane". Capacitatea de cazare a stațiunii este de peste 4.000 de locuri în moderne hoteluri sanatorial-balneare precum: Roman, Cerna, Afrodita, Diana, Minerva, Domogled, Dacia, Hercules; 800 locuri in pavilioanele din centrul istoric, recent renovate: Apollo, Decebal. În majoritatea locațiilor de cazare se găsesc baze proprii de tratament si dotări la cele mai înalte standarde. Atât in stațiune cât și pe valea Cernei
exista numeroase pensiuni agroturistice și locuri de camping în interiorul sau exteriorul orașului. O atracție în plus pentru vizitatorii stațiunii o constituie numărul mare de mijloace de recreere și divertisment restaurante, baruri, terase, bazine de înot, biliard dar și drumețiile și excursiile în stațiune și pe Valea Cernei.
Tab. 1.3
Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică , pe tipuri de structuri de primire turistică
Sursa: Anuarul statistic al stațiunii"Băile Herculane
Tab. 1.4
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare
Sursa: Anuarul statistic al Judetului Mehedinți;
Oferta de cazare a stațiunii "Băile Herculane"
Sursa: Cazare turistică în anul 2006- rețea- capacitații- utilizate
4.3.2 Cererea turistică specifică stațiunii "Băile Herculane"
Cererea turistică este puternic influențată de transformările societății românești din ultimii ani. Restructurarea economică, trecerea de la un sistem centralizat la unul bazat pe regulile economiei de piață, costurile specifice unei asemenea tranziții (inflația și șomajul fiind în primul plan) au uneori efecte incontrolabile asupra mecanismelor economice. Stațiunea "Băile Herculane" nu este valorificată pe măsura potențialului său natural și antropic, acest lucru este dovedit nu numai de valoarea modestă a echipamentelor turistice construite, ci de circulația turistică înregistrată în ultimii ani. Astfel stațiunea este frecventată îndeosebi de turiștii veniții la tratament, pe plan local sau regional. Cererea se manifestă mai ales în weekend-uri dar sporadic se înregistrează și turiști unguri. Zona mai este solicitată și de turiștii aflați în tranzit, precum și de turiștii sosiți din motive legate de afaceri. Principalele forme de turism care se desfășoară deci în zonă sunt:
turismul balnear;
– odihnă și recreere;
turism de tranzit;
– turism de afaceri.
Sursa: http:// www.anat.ro
Se observă cu ușurință ponderea redusă a circulației turistice din stațiune fată de județ, exprimată cu ajutorul celor doi indicatori, acesta este rezultatul slabei echipări a stațiunii din punct de vedere cantitativ și calitativ, dar și promovării reduse a acesteia.
Din circulația turistică totală a stațiunii turiștii străini au înregistrat ponderi reduse 5-6% la persoane cazate și 4-5% la înnoptări, de asemenea durata durata medie a sejurului are valori scăzute, respectiv 1,04-1,05 zile conform D.J.S. Mehedinți, gradul de ocupare a fost în ultimii 5 ani de 30-33% în Băile Herculane destul de scăzut față de alte stațiuni Băile Felix, Orșova etc.
Introducere
De-a lungul timpului "turismul" a reprezentat una din ramurile economice românești care, în profida altor probleme care domină societatea noastră, se pare că și-a găsit în sfârșit calea spre o dezvoltare durabilă.
Potențialul turistic impresionant al stațiunii " Băile Herculane", completat cu arta de a primi oaspeți, reprezintă motorul relansării produselor turistice din stațiune.
Concepută în patru părți, fără o departajare expresă între ele , lucrarea dispune de un substanțial suport monografic (în prima parte) de o încercare de operaționalizare a problematicii specifică turismului (în ceea de-a doua parte), de reprezentare și determinare a ofertei si producției turistice în general (în cea de-a treia parte) si nu în ultimul rând in ultima parte am prezentat analiza ofertei turistice în cadrul stațiunii "Băile Herculane".
În lucrare sunt tratate probleme ale turismului din perspectiva micro și macro-economică : piața turistică, cererea și consumul turistic, oferta și producția turistică, tendințe pe piața turistică. O lucrare bine închegată și structurată , logică, ușor de parcurs și înțeles din punct de vedere conceptual-structural, dar în același timp cu informații extrem de bogate, detaliate și variate. Lucrarea conține: o introducere, capitole propriu- zise cu dezvoltări ale problematicii specifice pieței turistice, concluzii și bibliografie.
CONCLUZII
În urma realizării lucrării „Diversificarea ofertei turistice în cadrul stațiunii Băile Herculane“, am constatat că turismul din Băile Herculane este un sector al economiei în curs de dezvoltare.
Această zonă dispune de un număr impresionant de resurse turistice, naturale și antropice, care din păcate nu sunt valorificate la valoarea lor reală. De asemenea, am mai observat că există o întreagă serie de proiecte concepute pentru îmbunătățirea imaginii zonei.
Baza tehnico-materială a intrat într-un proces de renovare și modernizare fiind construite noi structuri de primire turistică.
Unitățile de agrement și instalațiile de transport pe cablu au fost reamenajate sau sunt în curs de reamenajare, totodată existând și proiecte pentru realizarea unora noi.
În ceea ce privește numărul de turiști sosiți în unitățile de cazare în raport cu capacitatea de primire, pot spune că există o neconcordanță, numărul turiștilor fiind mai mic decât oferta de cazare.
Prin investițiile făcute și proiectele derulate autoritățile încearcă să combată acest fenomen, mizând pe atragerea turiștilor într-un număr foarte mare în viitorul apropiat. Numărul înnoptărilor în structurile de primire din stațiunea Băile Herculane este relativ redus, fapt ce determină și scăderea duratei sejurului. Din acest motiv, se are în vedere ieftinirea ofertelor turistice și totodată prelungirea duratei sejururilor.
În ultimii ani, au fost demarate proiecte care vizează dezvoltarea agroturismului și turismului montan și cultural, proiecte care sunt benefice pentru dezvoltarea turistică, dar și pentru dezvoltarea economică.
Ca o concluzie generală, aș putea spune că turismul din "Băile Herculane" urmează să se dezvolte în anii următori.
BIBLIOGRAFIE
1. Barbu, Gh – Turismul și calitatea vieții, Ed. Politică, București, 1980;
2. Bran, F., Manole, V.- Specificul marketingului turistic, Tribuna Economică, nr.22/ 2005;
3. Bucur- Sabo, M – Marketing turistic, Universitatea " Spiru Haret", București, 2000;
4. Cosmescu, I. – Turismul, fenomen complex contemporan, Ed. Economică , București , 1998;
5. Cristureanu, C. – Economia și politica turismului internațional, Ed. ABEONA, București, 1992;
6. Dumitrescu, L – Marketingul serviciilor, Ed. Imago, Sibiu, 1998;
7. English Tourist Board – Tourism and the Environment: Maintaining the Balance, E.T.B., London, 2000;
8. Istrate I, Bran – Economia turismului , Ed. Economică , București , 1996;
9. Krapf, K – La consummation touristique, Aix-en-Provence, 1964;
10. Lanquar, R. – Le marketing touristique, Presses Universitaires de France, Paris, 1981;
11. Naisbitt, J.- Megatrends 2000, Avon Books , New York, 1990;
12. Neacșu, N. – Turismul și dezvoltarea durabilă, Ed. Expert, București, 2000;
13. Neagu, V – Managementul turistic și al serviciilor turistice, Ed. Sylvi, București, 2000;
14. Nedelea, Al. – Strategii de dezvoltare a turismului, Tribuna Economică, nr.42, 43, 44/1997;
15. Nedelea, Al – Piața turistică, Ed Didactică și Pedagogică, București, 2005;
16. Olteanu, V.- Marketingul serviciilor. Teorie și practică, Ed Uranus, București 2003;
17. Paina, N. – Cercetări de marketing, Ed. Presa .Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1997;
18. Postelnicu, Gh. – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1997;
19. Postelnicu, Gh. – Economia turismului, Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", Cluj Napoca, 1999;
20. Shil, D. – Vals as a Tool of Tourism Market Research, în "Journal of Travel Research", vol. 24, spring, 1986;
21. Snak, O. – Economia și organizarea turismului, Ed. Sport- Turism, București, 1976;
22. Shelby, E. – A conceptual framework for carryng capacity determination, Leisure Sciences, vol.6, nr.4;
23. Vorzsak, A – Introducere în marketingul serviciilor, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca 2001;
24. World Tourism Organization – Tourism Market Trends, Worlwide, 2002
25. http:// www. Anat.ro;
26. http:// www.tourisminfo.ro;
27.http:// www. Mediafax.ro;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Diversificarea Ofertei Turistice In Cadrul Statiunii Baile Herculane (ID: 168094)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.