Disversificarea Servicilor Turistice In Statiunea Busteni

CUPRINS

Introducere

Cap.1. Turismul – componentă a sectorului terțiar

Aspecte generale privind sectorul terțiar

Conceptul de turism și rolul său

Conținutul și caracteristicile serviciilor turistice

Diversificarea serviciilor turistice

Cap.2. Tipologia serviciilor turistice

2.1. Clasificarea serviciilor turistice

2.2. Caracterizarea principalelor categorii de servicii

turistice

2.2.1. Servicii de bază

2.2.2. Servicii suplimentare

Cap.3. Prezentarea stațiunii Bușteni

3.1. Caracterizarea generală

3.2. Baza tehnico-materială

3.2.1. Baza tehnico-materială de cazare

3.2.2. Baza tehnico-materială de alimentație

3.2.3. Baza tehnico-materială de agrement

3.2.4. Baza tehnico-materială de tratament

Cap.4. Analiza activității turistice în stațiunea Bușteni

4.1. Structura circulației turistice

4.1.1. Analiza numărului de turiști

4.1.2. Analiza numarului de înoptări

4.1.3. Analiza sejurului mediu

4.1.4. Analiza densitatii circulației turistice

4.2. Previziunea circulatiei turistice în stațiunea Bușteni

Cap.5. Propuneri de diversificare a serviciilor turistice în

stațiunea Bușteni

Bibliografie

57 pagini

=== proiect ===

Introducere

Cand pasii te poarta plaiurile superioare ale Vaii Prahovei, poti observa, contempland cu ochii mintii, monumentele statiunii Busteni. Casa sau vila cu specific local, are o arhitectura rustica, cerdac prevazut cu stalpi ce sustin arcade in stil brancovenesc, iar in fontonul acoperisului construit in doua sau patru ape, se afla tinuta zvelta a unui turnulet cu 2, 4 sau 6 fete, pe care se afla 1 sau doua sulite ce se inalta in vazduh asemeni pasarii maiastre brancusiene. Scarile de acces ale acestora sunt din piatra, in care dalta mesterului anonim a creat in partea inferioara un brau executat din piatra de cariera asezate intr-un neasemuit desen geometric. Dintre monumente putem aminti: Crucea Eroilor Neamului.

Cel mai mare si valoros monument al statiunii, unic in tara, este Crucea Eroilor Neamului cazuti pe campurile de lupta pentru reantregirea neamului, construit intre anii 1926-1927, prin grija Majestatii Sale Regina Maria si amplasata pe Saua Muntelui Caraiman, la cota 2291 m. Crucea este executata din profile de otel, asezata pe un soclu din beton armat, iar in interiorul acestuia se afla o incapere care a adapostit initial dinamul generator de energie electrica care alimenta cele 300 de becuri a 500 W fiecare. Dimensiunile monumentului sunt impresionante avand inaltimea de 48 m si latimea de 14 m. Noaptea cand este senin si becurile sunt aprinse, privitorului i se ofera o imagine feerica si Dumnezeiasca, prin aparitia unei cruci imense inconjurata de numeroase stele de pe bolta cereasca.

Cap.1. Turismul – componentă a sectorului terțiar

Aspecte generale privind sectorul terțiar

Economia se imparte în 3 sectoare avand comportament economic diferit: sectorul primar – ce cuprinde agricultura, vanătoarea, pescuitul și industria extractivă, sectorul terțiar – alcătuit din industria prelucrativă și construcții și sectorul terțiar – ce înglobează toate celelalte activități desfășurate în economie; acesta mai poarta și numele de sectorul serviciilor.

Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societății, comerțul are o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrată și viabilă a sistemelor economice și sociale din orice țară. Acesta este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii multiple. Într-o asemenea accepțiune, comerțul reprezintă una din cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piață.

Din examinarea conținutului și sferei de cuprindere a serviciilor se observă că acestea ocupă un loc important în asamblul economiei, cu manifestări pe mai multe planuri, cu numeroase și variate implicații în mecanismul dezvoltării sociale.

Locul serviciilor în economie este rezultatul unui proces evolutiv complex, al mutațiilor înregistrate în viața economică și socială. Astfel, dezvoltarea și diversificarea structurilor economiilor lumii, amploarea cuceririlor stiințifice și patrunderea lor în realitatea de zi cu zi au favorizat afirmarea și intensificarea participării serviciilor în desfășurarea diferitelor fenomene și procese.

Locul și importanța serviciilor în sistemul economiei naționale este, în egală masură, și o caracteristică a evoluției societății moderne.

Natura specifică a activității desfășurate în sfera serviciilor conferă acestora trăsăturile unui domeniu distinct al economiei, cu dimensiuni bine conturate, cu legități proprii de evoluție. Totodată, integrarea serviciilor în structurile și mecanismele producției, participarea lor la toate fazele acestui proces, aportul lor deopotriva la realizarea producției materiale și la satisfacerea nevoilor oamenilor, determină încrierea acestora între componentele de bază ale asamblului economiei.

În acest sens, ar putea fi luate în considerare, pe de-o parte, proporția resurselor umane și a fondurilor materiale angajate în acest sector, iar pe de altă parte, contribuția lui la crearea produsului intern brut și a valorii adăugate.

Implicate direct sau mijlocit în toate activitățile desfășurate în economie, serviciile contribuie într-o măsură tot mai importantă la progresul general. Rolul lor în continuă expansiune se datorează mutațiilor înregistrate în structura modelelor de crestere economică. Aportul serviciilor la dezvoltarea economică trebuie pus în evidență, în primul rand, în relație cu producția materială pe care o stimulează, îi asigură modernizarea, eficientizarea, circulația și valorificarea.

În prezent serviciile sunt considerate un factor de progres, de stimulare a creșterii economice, substituindu-se industriei în rolul de motor al dezvoltării sociale. Schimbarea opticii cu privire la rolul serviciilor este rezultatul prezenței tot mai semnificative a acestora în viața economică și socială, și al reconsiderării caracterului muncii depuse în acest sector.

Astfel, una din caracteristicile definitorii a societății moderne o reprezintă preponderența serviciilor exprimată în cresterea ponderii acestora în ocuparea forței de muncă, în crearea produsului intern brut.

1.2. Conceptul de turism și rolul său

Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanță a vieții economice și sociale, cu o creștere a ponderii sale în cadrul multor țări ale lumii.

Turismul se prezintă ca o activitate complexă cu o multitudine de fațade, cu încărcatură economică specifică, poziționandu-se la intersecția mai multor ramuri și sectoare din economie.

Prin turism se ințelege , in primul rand, asamblul de activități prin care omul iși petrece timpul liber calătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și imbunătăți cunostințele generale, pentru a se distra și face sport, pentru odihnă și tratament și altele. În al doilea rând reprezintă o industrie creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt grad calitativ și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurator, în general.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific evoluției moderne puternic ancorat în viața societătii și influiențat de evoluția sa, adresandu-se unor segmente sociale largi și raspunzand pe deplin nevoilor acestora. Turismul se detasează printr-un înalt grad de dinamism la nivel national și internațional.

Profesorul elvetian dr. W. Hunziker a elaborat o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial:

“Turismul este asamblul de relații și fenomene care rezulta din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domeniului lor, atata timp cat sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.

Desfășurarea activității de turism generează nu numai efecte economice, ci și sociale; acestea reflectă măsura și modul în care sunt satisfăcute în care sunt satisfăcute nevoile materiale și spirituale ale turiștilor. Efectele sociale se referă la petrecerea plăcută a timpului liber, recreerea și reconfortarea, refacerea capacității fizice a organismului, lărgirea orizontului de cunoaștere, ridicarea nivelului de instruire, satisfacerea unor nevoi psihice de prietenie, asociere, demnitate, respectul din partea celorlalți, promovarea unui climat de pace și înțelegere.

Există unele forme de manifestare care au o încărcătură socială mai mare: turismul de tratament și cură balneo-medicală, turismul cultural, turismul rural, turismul de tineret. Astfel, turismul balneo-medical, prin conținut și adresabilitate, are o contribuție majoră asupra stării de sănătate a individului, asupra condiției sale fizice și psihice și; amplificat la nivel național, turismul își aduce aportul, în mod indirect, în procesului muncii. Se constată o amplificare a efectelor turismului în plan social pusă pe seama creșterii importanței turismului de tratament în cadrul vacanțelor.

Unele forme de turism au o contribuție mai mare la lărgirea orizontului de cunoaștere, la ridicarea nivelului de cunoaștere, la ridicarea nivelului de instruire, civilizație și educație. Participarea la diverse evenimente culturale – spectacole, festivaluri, vizitarea unor muzee, case memoriale sau a unor locuri legate de istoria și tradiția unui popor, ca forme de manifestare a turismului cultural, permit acumularea de cunștințe în diverse domenii, asigurând satisfacerea unor nevoi spirituale ale turiștilor; aici intră și turismul de tineret sau cel rural.

Trebuie menționată și contribuția turismului internațional la cunoațterea, aproprierea și înțelegerea între popoare; de aceea se mai numește și “ambasabor al păcii” .

Turismul pe lângă efectele directe pe care le generează în plan economic și social are și o serie de influiențe favorabileasupra altor sectoare ale economiei, cunoscut sub numele de efect multiplicator.

Multilicatorul redă faptul că o cheltuială inițială făcută de turist într-o țară sau zonă se tranformă succesiv în venituri pentru alte domenii ale economiei (agricultură, industria prelucrătoare, construcțiilor, comerț, servicii).

Având-se în vedere complexitatea activității turistice, se poate vorbi de un efect multiplicator al cheltuielilor făcute de turiști (a încasărilor din turism) și efectul multiplicator al investițiilor.

1.3. Conținutul și caracteristicile serviciilor turistice

“Prin sectorul de servicii se înțelege acele entități, indiferent de forma lor de proprietate, de scopul lor și ocupațiile forței de muncă, care realizează în general produse intangibile și care sunt legate de procesul de consum al acestora, iar consumatorul constituie o componentă fundamentală și centrală a întrgului proces de tranfer și schimb”.

Surprinzând o particularitate a serviciilor – modul de desfășurare a relațiilor de vânzare-cumpărare, serviciile sunt considerate “rezultatul unei activități umane caracterizate prin intangibilitate, destinate vânzării prin mecanismele pieței sau distribuirea prin programe și instituții special constituite” sau “o prestație supusă schimbului, în esența intangibilă și care nu dă loc nici unui transfer de proprietate”.

Se observă că cele mai multe definiții existente în literatura de specialitate au ca scop separarea serviciilor de bunuri, determinarea conținutului serviciilor ca sector distinct al economiei. Se pune astfel accentul pe faptul că serviciile sunt “activități al cărui rezultat este nematerial și deci nestocabil, nu se concretizează în produse de sine stătătoare”. La bază stau mai multe criterii reprezentând conținutul activității sau rezultatul acesteia, forma de exteriorizare a serviciilor, particularitățile realizarii actului de vânzare-cumpărare sau relația dintre producător și consumator.

Este foarte dificil a se distinge serviciile de bunuri deoarece, în mod frecvent achiziționărea unui bun include și un element de servicii și in mod similar, un serviciu presupune cel mai adesea “existența unor bunuri tangibile”. Un serviciu reprezentat de un pachet de vacanță include numeroase componente tangibile- folosirea unui mijloc de transport, camera de hotel, masa de la restaurant. Prin urmare, toate activitățile pot fi plasate pe o scala undeva intre a fi un serviciu pur si un bun pur, ceea ce face aproape imposibilă delimitarea lor.

Prin natura lor, serviciile turistice trebuie sa creeze conditii pentru refacerea capacității fizice a organismului, simultan cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber; în urma consumării lor, turistul trebuie să dobândească un plus de informații, cunoștințe și deprinderi noi.

Serviciile reprezintă o componenta dominantă și determinată a ofertei turistice, partea flexibilă, elementul cel mai dinamic, iar caracteristicile acestora se regăsesc în întraga activitate.

Prin natura lor, serviciile turistice trebuie sa creeze condiții pentru refacerea capacitații fizice a organismului, simultan cu petrecerea placută și instuctivă a timpului liber; în urma consumării lor, turistul trebuie să dobândească un plus de informații, cunoștinte și noi deprinderi. De aceea, ele reprezintă o componentă dominantă și determinantă a ofertei turistice, partea flexibilă, elementul cel mai dinamic, iar caracteristicile lor se regăsesc în intraga activitate.

Numeroși teoreticieni au ajuns la concluzia comună că singura soliție satisfăcătoare o reprezintă acceptarea unei descrieri vagi a serviciilor: un grup extrem de eterogen de activități economice care în realitate nu au nimic alceva în comun decât faptul că nu sunt activități prelucrătoare și că producția lor principală constituie cu precădere produse intangibile.

Serviciile îmbracă o serie de trasături caracteristice decurgând din specificul muncii desfășurate în aceasta sferă, trasături ce permit identificarea lor și o delimitare a acestora față de celelalte componente ale activității economice și sociale.

Trasăturile de ordin general ale serviilor turistice sunt urmatoarele: intangibilitatea, imaterialitatea prestației, eterogenitatea, nestocabilitatea, simultaneitatea producției și consumului, ponderea mare a cheltuielilor cu personalul și intangibilitatea.

În primul rând se remarcă caracterul imaterial al prestației, serviciul turistic existând în forma potențială și concretizându-se numai în contact cu cererea. Munca prestată de servicii nu se concretizează în bunuri materiale, ci se manifestă sub forma unor activități. De aici vine și denumirea de “invizibile”, comerțul cu servicii consacrându-se cu numele de “comerț invizibil”.

Din caracterul nematerial, apare o altă caracteristică – nestocabilitatea (perisabilitatea, non-durabilitatea). Serviciile neavând o formă materială, nu pot fi stocate și pastrate în vederea unui consum ulterior. Aceasta prezintă unele avantaje ca urmare a eliminarii unor cheltuieli de stocare și distribuție fizica; dar are și neajunsuri, mai ales în asigurarea echilibrului ofertă-cerere și realizarea efectivă a serviciilor. Astfel, serviciile o dată oferite dar neutilizate reprezintă pierderi de mijloace umane și materiale; de asemenea, absența stocurilor nu permite adaptarea ofertei la fluctuațiile cererii sau corectarea unor variații în distribuția acesteia în timp și spatiu.

Satisfacerea integrală a nevoilor presupune dimensionarea ofertei la cota maximă a cererii, chiar dacă asta presupune nefolosirea unor capacități de productie în momente de mai mică intensitate a cererii.

Serviciile se mai caracterizează și prin simultaneitatea producției și consumului lor; acesta este principalul criteriu de delimitare a acestora față de celelalte activități din economie. Din cauza nematerialității, serviciile turistice se exteriorizeaza, în cele mai multe situații, sub forma unor activități; realizarea lor efectiva presupune prezența în același loc a prestatorului și a beneficiarului. Neconcordanța în timp și spațiu a celor două procese, respectiv execuție și consum, generează efecte negative asupra volumului activității desfășurate și a satisfacerii nevoilor turiștilor.

Intangibilitatea este caracteristica esențială a serviciilor; nu pot fi percepute cu ajutorul simțurilor, ceea ce face imposibilă aprecierea și verificarea calității unui serviciu înainte de cumparare sau consum. Prin urmare, apar probleme când vine vorba de vânzarea și promovarea acestora datorită neîncrederii clientului și o anumită reținere în formularea deciziei de cumparare. În aceste condiții, vânzarea serviciilor necesiă eforturi sporite de cunoaștere a cererii și o stimulare a ei, de câstigare a încrederii și de minimalizare a incertitudinilor. Deși duce la o simplificare și chiar la eliminarea unor etape în procesul de distribuție și implicit a unor cheltuieli, apar probleme când vine vorba de vânzarea și promovarea acestora, datorită imposibilității cunoașterii și evaluării acestora de către turist înainte de cumpărare. De aici, atenția care trebuie să i se acorde fiecarui turist.

Eterogenitatea (varietatea) serviciilor semnifică imposibilitatea repetării acestora, în mod identic, de la o prestație la alta, deoarece ele depind de persoana care le realizează, de locul și momentul în care sunt prestate etc.

Această caracteristică influiențează negativ posibilitatea de standardizare a serviciilor, de a alcătui o structură sortimentală sau de marcă, de a interveni în controlul calității prestației. Variabilitatea are influiențe asupra calității serviciilor, facând dificilă asigurarea și standardizarea lor; soluția ar fi personalizarea – tratarea individuală a clienților.

Fiind strâns legată de prezența și participarea lucrătorilor, calitatea serviciilor este determinată de nivelul de pregătire profesională a acestora, de talentul, îndemânarea și corectitudinea în indeplinirea atribuțiilor. Inseparabilitatea limitează posibilitățile de diversificare a serviciilor; un prestator nu poate executa decât un numar redus de operații (servicii), nefiind necesar numai o calificare de specialitate ci și mijloace de producție adecvate.

Vânzarea directă fiind singurul canal de distributie, este necesară o bună cunoaștere a nevoilor pieței și o riguroasă delimitare a sferelor de acțiune, același prestator neputând oferi servicii simultan pe mai multe piețe.

Din dependența de persoana prestatorului rezultă o altă caracteristică- ponderea mare a cheltuielilor cu personalul în raport cu alte ramuri ale sectorului terțiar. Aceasta este considerată trasătura fundamentală a serviciilor și principalul criteriu de delimitare a acestora față de celelalte activități din economie.

Pe langă aceste caracteristici serviciile turistice se particularizează în raport cu celelalte componene ale sectorului terțiar printr-o serie de trasături specifice.

Personalizarea serviciilor, particularizarea lor la nivelul grupului sau chiar al individului este rezultatul motivațiilor variate ale cererii și comportamentului diferit al turiștilor; acest lucru duce la realizarea unor servicii adaptate specificului fiecarui turist.

Serviciile turistice se remarcă și printr-o dinamică ridicată, datorită caracterului lor variabil, flexibil în raport cu celelalte componente ale ofertei. Sensibilitatea la mutațiile din zona economico-socială imprimă ritmuri de creștere superioare evoluției de asamblu a turismului.

Puternica fluctuație sezonieră se datorează variației cererii turistice și concentrării acestuia în anumite momente ale anului (un exemplu îl reprezintă sezonul estival).

Serviciul turistic se particularizează și printr-o complexitate ridicată; produsul turistic este rezultatul diferitelor combinații între elemente decurgând din condiții naturale și antropice specifice fiecărei destinații și prestațiile furnizate de furnizor.

1.4. Diversificarea serviciilor turistice

Produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor interdependente între activitatea unor zone turistice (resurse) și facilitățile (serviciile) oferite cumparătorilor; resursele vor lua forma unor diferite produse numai prin intermediul unor prestări de servicii specifice (găzduire, alimentație, transport, agrement), dar mai ales, în individualizarea produselor turistice. Prin urmare, accentul cade pe servicii.

Având ca obiectiv satisfacerea nevoilor personale apărute cu ocazia calătoriilor, turismul poate fi privit ca o succesiune de servicii sau prestații, ca de exemplu organizarea sejurului. O parte a acestora vizează acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele sunt destinate unor trebuințe specific turistice (agrement, tratament).

În prezent mediul de viață al omului cunoaște o evidentă schimbare. Pe de-o parte, creșterea productivității, perfecționarea proceselor tehnologice și promovarea progresului știintific a putut determina o creștere a duratei timpului liber. Pe de altă parte, s-a mărit efectul negativ al concentrărilor umane, printre care poluarea și aglomerația, dar mai ales stresul la locul de muncă.

Pornind de la aceste premise, serviciile turistice trebuie să cuprindă în cadrul vacanței o multitudine de posibilități de petrecere a vacanței – activități recreative, culturale, stiințifice, sportive, stimularea unor hobby-uri. Aceste servicii sunt menite să diversifice și să imbunătățească agrementul traditional și să sporească atractivitatea unor zone turistice; altfel spus să corespundă unei odihne active.

În prezent se manifestă un proces continuu de imbogățire a turismului cu noi tipuri de servicii, expresie a receptivității și adaptabilității lui la schimbările intervenite în structura nevoilor de consum.

Cap.2. Tipologia serviciilor turistice

Complexitatea și diversificarea serviciilor turistice generează probleme în abordarea unitară a ofertei, în stabilirea importanței fiecarei componente, în elaborarea unor standarde de calitate.

Astfel pentru o mai bună aprofundare a ofertei turistice, apare necesitatea unor grupări ale serviciilor în niște categorii distincte, ușor de identificat, localizat și amplasat.

2.1. Clasificarea servicilor turistice

Având în vedere importanța pentru turist și imperativul solicitării lor, acestea pot fi considerate servicii de baza si servicii complementare (suplimentere).

După caracterul lor, se poate face o delimitare între serviciile specifice determinate de desfășurarea propriu-zise a activități turistice (transport, cazare, alimentație, tratament) și servicii nespecifice (tranport in comun, telecomunicatii, prestatii cultural artistice).

Serviciile înglobate în conținutul produsului turistic pot fi grupate, în funcție de etapele principale din desfășurarea unei calătorii în: servicii legate de organizarea sejurului și servicii determinate de sejur. Serviciile care asigură călătoria sunt constituite din prestațiile oferite de agențiile de voiaj (publicitate, informare, conceperea de produse, comercializarea vacanțelor, facilități) și de companiile de transport (fluidizarea traficului, transportul bagajelor). Serviciile de sejur au ca scop satisfacerea necesitaților de odihnă, alimentație ale turistului.

În raport cu motivatia cererii și importanța în consum, pot fi grupate în sercicii de baza (transport, cazare, alimentație tratament sau orice alta activitate ce reprezintă scopul final al calătoriei) și servicii suplimentare (informații, activităti culturale, activități sportive, închirieri)

După forma de manifestare a cererii se poate vorbi despre servicii ferme angajate anterior desfășurării consumului turistic prin intermediul agențiilor (transport, cazare) și servicii spontane, solicitate în momentul în care turistul intră în contact direct cu oferta.

În funcție de natura relațiilor financiare, serviciile turistice pot fi cu plată (majoritatea prestațiilor) și gratuite (gratuități și scutiri pentru copii, cursuri, discount-uri).

2.2.Caracterizarea principalelor categorii

de servicii turistice

Cea mai raspândită clasificare a serviciilor are drept criteriu de referintă importanța pentru turist și imperativul solicitării lor și cuprinde doua mari categorii: servici de bază și servicii suplimentare (complementare).

În categoria serviciilor de baza sunt incluse acele prestări la care turistul nu poate renunța (cazare, alimentație); ele sunt destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană) și a unor nevoi specific turistice (agrement, cunoașterea, interacțiunea umană). Aceste servicii dețin o pondere importanta în structura consumului turistic.

Toate celelalte prestații sunt considerate suplimentare și urmăresc o mai bună adaptare a serviciilor de bază la nevoile turiștilor și ocuparea plăcută a timpului liber.

Delimitarea dintre cele doua categorii nu poate fi strictă; chiar și agrementul poate fi considerat un serviciu suplimentar, insă majoritatea sejururilor o au la baza. Așa cum multe sejururi au la bază servicii de tratament.

2.2.1. Serviciile de baza

Serviciile de bază încep cu organizarea și realizarea transporturilor. Acestea include serviciul de transport propriu-zis și prestații oferite în timpul calătoriei (tranferuri, tranasport bagaje, rezervări).

Cazarea propriu-zisă (găzduirea) este funcția principală a unităților hoteliere indiferent de mărimea, tipul, categoria de confort, înzestrarea acestora. Serviciile de cazare se referă la crearea condițiilor pentru odihna turiștilor, pentru rămânerea lor un timp mai îndelungat la locul de destinație. Ea presupune existența unor spații de cazare adecvate (hoteluri, moteluri, vile, cașute) și dotări necesare asigurării odihnei, confortului și igienei pentru ca turistul să poată spune la sfârșit că s-a simțit foarte bine. Odihna și confortul turiștilor în mijloacele de cazare este condiționată de amplasarea acestora, de insonorizarea construcției și a instalațiilor, de izolarea camerelor în raport cu zonele de circulație din interiorul unității, de mișcarea personalului, de spațiile alocate activitățiilor recreative. Condițiile de igiena depind de calitatea echipamentului sanitar, de buna funcționare și întreținere al acestora, de existența obiectelor de inventar destinate igienei personale și frecvența înlocuirii lor. Pe lângă acestea, serviciul de cazare presupune și crearea condițiilor pentru desfășurarea unor relații sociale. Este astfel necesară existența unor spații special amenajate pentru primirea turiștilor, organizarea unor întâlniri cu prietenii sau de afaceri.

Pe langă caracteristicile fizice ale unităților turistice, calitatea serviciului de cazare și, prin urmare, opțiunea turistului sunt influiențate de atmosfera din cadrul unității, atenția personalului, viteza de reacție și eficiența acestuia, clientela, imaginea și renumele de care se bucură. Astfel, alături de importanța factorilor materiali, obiectiv, de genul: nivelul și diversificarea dotărilor, curățenia, spațiile sociale, apare și rolul în creștere al elementelor subiective, ca de exemplu ambianța, nivelul clientelei, personalitățile ce au fost cazate în unitate, istoricul etc. Unitatea hotelieră poate fi cosiderată a doua casă a turistului, domiciliul lui temporar. Plecând de la vechea vorba romaneasca “nicăieri nu-i ca acasă” se poate spune că turistul vrea mult mai mult – platește o sumă de bani și vrea să se simtă deosebit.

Din categoria serviciilor complementare cazării, menite să întregească funcția de bază și să asigure aproprierea de nevoile specifice ale fiecarei categorii de turiști pot fi menționate: primirea și distribuirea corespondenței (mesajelor); păstrarea obiectelor de valoare; spalătul și călcatul lenjeriei; curățirea hainelor și a incalțămintei; manipularea bagajelor; asigurarea parcarii autoturismelor; schimb valutar. Tot aici pot fi incluse serviciile de dotare a camerelor cu inventar suplimentar, la solicitarea clienților (paturi, perne, paturi).

Serviciile de alimentație (restaurație) au ca destinație satisfacerea trebuințelor de hrană ale turiștilor, dar și a unor nevoi de recreere și distracție. Acest serviciu presupune desfășurarea unei activități complexe; în realizarea efectivă a acestora trebuie avută în vedere adaptarea lor fiecarui moment al călătoriei, specificului formelor de turism și particularităților segmentelor de turiști; este necesară existența unei varietăți de saloane diferențiate ca marime și confort pentru servirea micului dejun sau a prânzului, a barului și a room-service-ului.

Ele se dezvoltă fie în strânsă relație cu serviciile de cazare atunci când unitatea de alimentație se găsește în cadrul hotelului, fie independent de acestea; deși îndeplinesc o funcție de bază, nu este obligatoriu în toate unitățile de cazare. Se observă însă, o asociere din ce in ce mai frecventă între prestația hotelieră și cea de alimentație.

Organizarea serviciului de alimentație pune două categorii de probleme: de amplasare și de funcționare, în sensul că acesta nu trebuie să afecteze odihna turiștilor și buna funcționare a celorlalte activități.

Serviciile complementare alimentației propriu-zise sunt: efectuarea de rezervări, organizarea unor mese festive.

Prin urmare, nu este vorba doar de satisfacerea nevoilor de hrană ale turiștilor. Ei trebuie să aprecieze meniul, să-l considere mai bun “ca la mama acasă”. Este nevoie de un ambient plăcut în incinta unității de alimentație pentru crearea unei atmosfere relaxante. În cadrul cinei se pot organiza și manifestări artistice, muzicale.

2.2.2. Serviciile suplimentare

Alături de serviciile de bază un rol important în desfacerea în condiții optime a produsului turistic le revine serviciilor complementare. Acestea au rolul să sprească confortul sejurului, să stimuleze odihna activă, distracția, recreerea și agrementul.

Gama serviciilor suplimentare este aproape nelimitată și greu de separat în raport cu funcția de bază. Varietatea lor este dependentă de condițiile pe care le ofera baza tehnico-materială sub aspectul tipului de construcție, gradului de dotare, categoriei de confort.

Serviciile suplimentare se caracterizează prin varietate; unele se asociază cu serviciile de bază existând o delimitare greu de observat.

Indiferent de forma de prezentare cele mai importante servicii suplimentare sunt considerate a fi: de informare, de intermediere, de tratament, cu caracter special (târguri, expoziții), cultual-artistice, sportive, financiare.

Serviciile de agrement – aflate la limita prestațiilor de bază – sunt concepute să asigure petrecerea placută, agreabilă a timpului liber. Ele includ o serie de activități cu caracter sportiv și recreativ, în corelație cu specificul fiecarei forme de turism.

Aceste servicii se regăsesc, cu precadere, la unitățile destinate turismului de sejur mediu și lung, de odihna și a celor de categorie superioară. În vederea realizarii unor astfel de activități sunt necesare dotări adecvate petrecerii timpului liber și divertismentului: discoteci, pișcine, saune, săli de gimnastică, de jocuri mecanice, cât si a unui personal având calificare de specialitate, care să asigure instruirea și supravecherea turiștilor. Tot în categoria activităților de agrement sunt cuprinse și activitățile initiate de turiști, de natura serilor distractive, concursurilor, pentru care dotările sunt mai simple iar personalul nu necesită o pregătire deosebită.

Serviciile cultural-artistice vin în ajutorul serviciilor de agrement și au rolul de a asigura ocuparea placută, agreabilă a timpului de vacanță, încercând să recreeze, să distreze, dar mai ales să educe turistul. Dintre acestea se evidențiază: participarea la diverse spectacole (teatru, film, concert, opera) sau evenimente (festivaluri folclorice, de cântare, de dansuri, reuniuni, întalniri cu oameni de stiință, artă sau cultură, manifestare sportivă), vizitarea unor muzee, expoziții, case memoriale, galerii de artă, vizitarea unor obiective istorice, culturale, știintifice (castele, cetăți, edificii vechi sau noi, statui, grădini botanice și zoologice), efectuarea de excursii în împrejurimi, organizarea de concursuri pe diverse teme sau îndemanare, dans, frumusețe etc.

Serviciile de informare apar în perioada de pregătire și angajare a prestației turistice, având un rol important în formarea și concretizarea deciziei de cumpărare, dar se manifestă și pe perioada sejurului; acestea trebuie să permită cunoașterea rapidă a celor mai diverse aspecte ale sejurului: derularea programului pe zile, facilități de preț, oferta de servici suplimentare, condiții obligatorii de călătorie. Aceste servicii intră în atribuția tuturor organismelor de turism, dar mai ales a agențiilor de voiaj și touroperatorilor. Ele se realizează prin mijloacele clasice ale publicității scrise (afișe, pliante, broșuri, cataloage, anunțuri, reclame) sau orale (consiliere).

Oferta de servicii este foarte greu de promovat. Pe de-o parte proprietarului de hotel îi vine foarte greu să-și promoveze serviciile, dar mai ales calitatea acestora. Acesta are câteva variante la dispoziție: poate să aștepte să-l descopere din întamplare turiștii, să-i placă așa de mult încât să vină și în anii următori, dar și mai mult, să răspândească vestea la cunoscuți; poate să se asocieze cu alți hotelieri cu capacități și calități asemănătoare și realizarea promovarii grupate; sau poate să încheie un contract cu o agenție de turism sau touroperator sau mai mulți și să lase pe seama acestora aducerea turiștilor și ocuparea camerelor. Această variantă este cea mai eficientă. Pe de altă parte, potențialului turist îi vine foarte greu să se decidă asupra vacanței și a locului de petrecere a timpului liber. Acesta poate să se decidă fie asupra ultimei destinații turistice unde s-a simțit foarte bine, fie unde a auzit de la prieteni, fie apelează la o agenție de turism și optează la un pachet de servicii. Aceasta îndeplinește un rol de intermediere între turist și ofertă, sfătuindu-l pe turist și ajutându-l să aleaga programul divers de divertisment sau alte activități.

La nivelul hotelului, serviciile de informare facilitează turistului cunoașterea și accesul la oferta specifică și prestațiile suplimentare puse la dispoziția sa în interiorul și în afara unitații turistice. Aceste servicii se realizează la departamentul “front-office” și sunt oferite verbal, la cererea turiștilor sau prin intermediul mijloacelor fixe aflate la îndemâna turiștilor sau amplasate în locuri de trecere. Spre exemplu, orice unitate hotelieră trebuie să-și informeze clienții cu privire la: programul activităților de agrement organizate în unitate sau în stațiune, programul manifestărilor cultural-artistice, sportive, orarele curselor mijloacelor de transport, orarul diverselor unități prestatoare de servicii, formalități vamale sau de prelungire a vizei. Aceste servicii trebuie organizate ca o componentă a procesului de comunicare cu turiștii, iar materialele documentare folosite și informațiile vehiculate sunt integrate activității promoționale.

Serviciile de intermediere, la fel ca și celelalte prestații suplimentare, au ca scop satisfacerea cât mai deplină a cerințelor turiștilor. Unitățile turistice, în limitele acestei atribuții, mijlocesc între proprii turiști și prestatorii de servicii specializate în relizarea de diverse lucrări: reparația sau intreținerea unor obiecte aflate în posesia turiștilor atunci când aceste operații nu pot fi efectuate la nivelul unității; rezervări de locuri (în unitățile hoteliere, mijloace de transport, diverse manifestări), diferite comisione și altele. Între serviciile de intermediere, de o apreciere deosebită se bucură mijlocirea închirierii de autoturisme (rent-a-car) de la unitățile specializate.

Serviciile cu caracter special sunt determinate de natura particulară a turismului și se asociează unor forme mai deosebite de manifestare a acestuia. Printre cele mai importante se află serviciile tradiționale, proprii turismului (punerea la dispoziție a unui ghid sau animator), servicii generate de formele specifice de turism (organizarea unor partide de vânătoare, pentru turismul de afaceri – traduceri, stenografiere, organizarea de conferințe, congrese, simpozioane). Printre alte activități cu caracter special se mai află: supravecherea copiilor sau a persoanelor cu handicap, animalelor domestice ale turiștilor, închirierea unor obiecte de inventar pentru creșterea confortului calătoriei sau pentru divertisment (echipament sportiv – schiuri, snowboarburi, jocuri, aparatură de gimnastica), servicii de asigurare a securității.

Serviciile de tratament balneo-climateric sau de cura …………………………………

Serviciile sportive completează celelalte forme de agrement în scopul unei odihne active; acestea au o mare diversitate: alpinism, schi, patinaj, natație, echitație, golf, jocuri sportive. Organizarea acestor activități presupune existența unui personal cu pregatire de specialitate și cu multă sociabilitate (instructori, profesori) și a unei baze sportive adecvate (pârtii de schi, centre de echitație, săli, terenuri sportive, piscine și bazine de înot, porturi de agrement); de asemenea trebuie să existe puncte de închiriat a echipamentului sportiv.

Serviciile financiare se referă la cele de asigurare a turistului pe durata sejurului și la diverse tranzacții (sisteme de plată, operațiuni bacare, schimb valutar) și diverse facilități (reduceri de tarife, servicii pe bază de abonament, credite) .

Unitătile turistice mai oferă și servicii comerciale, de vânzare a unor produse necesare turiștilor pe perioada sejurului ca: ilustrate și efecte poștale, ziare, reviste, cărți, cosmetice, cadouri, produse artizanale, băuturi, țigări. În funcție de organizarea unității și de complexitatea sortimentală, sunt prestate fie la recepție fie în magazine specializate.

În afara acestor servicii , unitățile hoteliere mai pot oferi turiștilor și alte categorii de prestații; cu cât unitatea beneficiază de o încadrare superioara, cu atât ea trebuie să asigure o gamă mai bogată de servicii. Unele din aceste prestații sunt gratuite, fiind incluse în costul inițial al cazării, în timp ce pentru altele se percep taxe suplimentare.

Cap.3. Prezentarea stațiunii Bușteni

Din punct de vedere turistic orașul Bușteni are o poziție dintre cele mai încântătoare, fiind așezat chiar la poalele Munților Bucegi, cu vârfuri dintre cele mai impresionante. Bușteni, este considerat de către mulți un loc unde iși dau întâlnire marea masă a celor indrăgostiți de văile și brinele pline de farmec ale munților.

Stațiune montană de odihna și tratament accesibilă în toate anotimpurile, Bușteniul s-a dezvoltat începând cu a doua jumătate a secolului XIX. Treptat, a căpătat numele de stațiune, datorită climatul tonic si stimulativ, cu aer curat și ozonat, bogat în radiații ultraviolete este recomandat pentru recuperarea suprasolicitarilor fizice sau intelectuale și tratarea mai multor boli.

Stațiunea se mândrește cu clima specifică Culoarului Prahovean, cu ierni blânde și veri răcoroase, cu atmosfera relaxantă, aerul ozonat, mareția și frumusețea munților, bazele de agrement și unitățile de cazare moderne; astfel, reușește să atragă în an de an mii de turiști.

Bușteniul – vechi centru al turismului și alpinismului românesc, “cunoscut ca poartă a Bucegilor”- reprezintă cel mai important punct de plecare în drumețiile și ascensiunile alpine în masivul Bucegi. Aici, mai mult ca în oricare altă parte, masivul își desfășoară în toată splendoarea neîntrecute frumuseți: Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici, Caraimanul cu monumentul, Vârful Costila – supranumit “paradisul alpinistilor”, sau numeroasele ciudățenii ale naturii – formele modelate de vânt: Babele, Sfinxul.

Bușteniul stă pe picioarele sale nu doar pentru climatul sau subalpin, cu aer bun și plăcut, întăritor, cu radiații luminoase intense, nu numai pentru izvoarele sale de apă minerală, ci și pentru că are la indemână toată artera turistică a Prahovei.

În acest spațiu întins destinat turismului, odihnei și tratamentului balnear, Bușteniul își aduce partea sa distinctă de sclipire a Bucegilor. Pentru ca stațiunea montană Bușteni este o stație de ridicare a omului către culmile munților, și asta în câteva minute.

3.1. Caracterizarea generala

Poziția geografică

Localitatea Bușteni este situată pe Valea superioară a Prahovei, cu altitudinea minimă (la stația CFR) este de 882 m și maximă (la ultima casă de pe strada Matei Basarab) de 980 m; se intinde 7 km de-a lungul văii, mai mult pe partea dreaptă a râului între "Vadul Cerbului" și tunelul săpat în pintenul muntelui "Muchia Lunga"; ca punct geografic are ca repere 45*25’ latitudine nordică și 25*33’ longitudine estică; orașul este străjuit de doi masivi împăduriți: Bucegi (2507 m altitudine maximă Vârful Omu) și munții Baicului (1923 altitudine maximă Vf. Neamțu).

Ca puncte de reper, Bușteniul este situat la NV de reședința județului – Ploiești și de București, dar mai ales se găsește între cele mai importane două stațiuni montane românești: Sinaia și Predeal.

Este ușor accesibilă atât pe cale rutieră cât și pe cale ferată. Se leagă de alte localități din țară prin drumuri naționale și europene, atfel: de Brașov, Ploiești și București prin D.N. 1 (E 15), de Târgoviște prin D.N. 71, de Râșnov prin D.N. 73 ; distanța pe sosea până la București este de 136 km. și până la Brasov de 35 km.

Dispune de o stație CFR unde opresc majoritatea trenurilor de călători de pe magistralele care leagă capitala cu centrul, nordul și nord-vestul țării, părți ale magistralelor europene care leagă SE Europei cu Occidentul: București – Brașov – Cluj – Oradea – Budapesta – Viena – Paris sau Berlin; distanța pe calea ferată până la București este de 129 km. și până la Brașov de 36 km.

Aeroportul international Otopeni se afla la 111km.

Cadru natural

Deși orașul Bușteni este situat într-o zonă muntoasă, Valea Prahovei se largește în această regiune formând o întinsă suprafață aproape orizontală în unele locuri. Din această cauza priveliștea este atât de fermecatoare încât poate fi comparată numai cu cele mai încântătoare priveliști din munții Elveției sau din Tirol.

Frumusețea peisajului, completată de chei, peșteri, stânci cu forme curioase, cum sunt Babele și Sfinxul – multe dintre ele monumente ale naturii – minunata vale a Ialomiței și a afluenților săi, pădurile ce înconjoară poalele munților fac din zona munților Bucegi, una dintre cele mai pitorești din țara, vizitată anual de numeroși turiști. În această zona sunt construite numeroase cabanele: Babele, Bolboci, Zănoaga, Scropoasa, Padina.

Structura solului ce caracterizează zona stațiunii Bușteni facilitează absorbția de umiditate creând un climat favorabil; permeabilitatea solului este posibilă datorită structurii sale de 69,50% nisip de diferite mărimi și 30.50% argilă cu structura granitoasă de grosime variabilă iar subsolul compus din conclomeratele specifice munților Bucegi.

Rețeaua hidrografică

Principala sursă hidrografică (resursă) a stațiunii este Râul Prahova, care alimentat de afluenți, are un debit de 2,56 mc/s. Primavara, media multianuală poate ajunge la 5,57 mc/s în aprilie și la 5,35 mc/s în mai.

Localitatea este strabătută de o bogată rețea de ape curgătoare, cu un pronunțat caracter torențial: Valea Cerbului, Valea Albă, Valea Caraimanului, Vâlcelul Spumos, Valea Jepi, Valea Urlatoarei, Valea Comorilor, Valea Babei și Valea Piatra Arsă. Spre răsărit, pe malul stâng al râului Prahova – care strabate orașul de la un capăt la altul – orașul este închis de Muntele Zamora (Baiului) străbătut la rândul său de numeroase văi: Valea Fetii, Valea Măturarului, Valea Zamorei etc.

Clima

Specifica Culoarului Prahovean, clima cu ierni blânde și veri racoroase, atmosfera relaxantă și aerul ozonat stau la baza atractivității stațiunii, în fiecare an mii de turisti venind în Bucegi pentru un ‘tratament’ cu aer proaspăt.

Bazându-ne pe media temperaturilor observate, în statiunea Bușteni se poate admite că această zona se bucură de un climat moderat. Astfel, în timpul verii temperatura depășește rar +25*-+28* chiar în timpul caniculelor (10 iulie – 20 august), în timp ce dimineața și seara, ea rămâne de o plăcută prospețime; iar iarna temperaturile cele mai joase nu depășesc -15* – 20* (15 noiembrie – 1 martie).

Ploile ce cad pe intreg teritoriul stațiunii Bușteni, sunt repezi sub formă de averse și se produc mai ales primavara și toamna în cantitate de circa 76 litri /m2. Manifestări electrice nu sunt decât vara, iar grindina cade foarte rar.

Presiunea atmosferică în stațiunea Bușteni variază între 675-699 mm. Spre deosebire de climatul de câmpie și de mare, unde găsim presiuni mari, la munte vom avea presiuni moderate și chiar mici.

Vânturile ce bat în stațiunea Bușteni sunt: Nord, Nord-Est, Sud, Sud-Est ( vântul care este și aducător de precipitații ). Vecinatatea marilor păduri de foioase și conifere constituie un adapost potrivit contra vânturilor.

Luminozitatea, în practică ea se poate exprima prin numarul de ore în timpul cărora soarele stralucește efectiv. Astfel în zona stațiunii se obține urmatoarea medie lunară a zilelor senine: ianuarie 9 zile, febroarie 11 zile, martie 8 zile, aprilie 9 zile, mai 11 zile, iunie 12 zile, iulie 19 zile, august 20 zile, septembrie 20 zile, octombrie 18 zile, noiembrie 14 zile, decembrie 11 zile; prin urmare în fiecare an sunt aproximativ 164 zile senine și 201 zile cu cer înorat.

Calitatea și puritatea aerului, absența de praf sunt particularitățile care caracterizează climatul specific stațiunii Bușteni; de asemenea nu trebuie uitat că timp de 3-4 luni pământul este acoperit cu un strat gros de zăpăda, ceea ce conferă aerului atmosferic pe lângă puritate și alte calități speciale și constante.

Vegetația

Atractivitatea stațiunii este întărită de prezența unei vegetații deosebit de interesante; într-un loc restrâns de câțiva kilometri se poate vedea o mare varietate a florei. În cadrul Munților Bucegi, alternanța pădurilor de conifere sau foioase cu pajiștile înflorite conferă peisajului un farmec deosebit; pe numeroasele trasee montane turistul poate admira numeroase specii rare și ocrotite.

La nivelul stațiunii se gasesc pe suprafete mari paduri de foioase ce coboară până în zona de deal – fagi, arini, salcii, mesteceni, paltini și ulmi; se mai adaugă și niște pajiști întinse rezultat al defrișării; pădurile de amestec (răsinoase și fag) au o intindere insulară, cuprinzând baza superioară a văii, ocupând poalele Bucegilor; există specii de plante ierbacee: ciuboțica cucului, brândusa, feriga, fragii, ghiocei, leurda, murele, afinele, izma, coada calului, pipirigul, robuzul, iarba ciutei, macrișul, trifoiul. Există și specii de plante aflate în regim de ocrotire: bradul alb, tisa, zimbrul, papucul doamnei, iedera alba, stanjenelul dacic, ghintura galbenă, garofița, floarea de colț, sângele voinicului, clopoțelul alpin, bulbucul de munte, narcisa, angelica, maseaua ciutei și altele.

Pe masură ce altitudinea crește (dupa 1200 m) locul foioaselor este luat de conifere: brazi, molizi, pini și larice (etajul boreal), dar au un caracter predominant redus, formând un brau imediat sub pajistile alpine; mai cuprinde taigui și zada (singurul conifer cu frunze căzătoare). La baza brazilor se gasesc o varietate de plante: fragi, ferigi, busture salbatic, romanița, ciuperci, bradișor, poala calului, poala Maicii Domnului, macrișul iepurelui, umbravioara, lacrimioara, clopoței, cununița și între rugii de mure și desisurile de urzica, socul de munte.

În cadrul etajului subalpin, la peste 1500m, se întinde un covor vegetal format din pâlcuri de jepi și enuper, asini de munte, tufișuri pitice de smirdari, afini, merișori și din ierburi (părușca, iarba vântului, firuța).

La peste 2200 se gasește etajul pajiștilor alpine, cu asociații de coarna, parușca, iarba vântului, rugina, clopoțeii alpini, ochiul găinii, clopoței, violete alpine; plantele lemnoase sunt reprezentate de subarbustii târâtori: salcia pitică și argințica.

Fauna

Din cauza unor vânători nesăbuiți numărul de animale mari a scăzut simțitor în padurile din preajma orașului. Sporadic, mai pot fi întâlniți urși, lupi, cerbi, caprioare, mistreți, vulpi, râși și capre negre. Mai există iepuri și veverțte, dar de asemenea, în numar redus. În schimb există multe păsări: pițigoi, cocoși de munte, pupeze, cuci. Solul umbros al padurilor de aici favorizează existența unor reptile ca: vipera comună, salamandra, șopârla de munte. Se mai intalnesc de asemenea broasca brună și mai multe specii de melci.

În pădurile de foioase fauna e alcătuită din veverițe, râsul, numeroase specii de păsări: cocoșul de munte, ciocănitoarea, corbul, mierla, buha etc.

Printre conifere exista numeroase insecte, broaște, specii de melci, ciocanitoarea, veverita etc.

La baza văilor se întâlnesc mii de gâze, greieri, albine, buburuze, caii dracului, păunițe, salamandre, țărăncuțe, fluturi etc. Un concert original este pus la cale de un neam de păsări: mierla, pitulici, pițigoi, alunarul, sturz, pietrar, lăstuni de stâncă, gaița, țuiul, fasa, forfecuța, sfredeleac, bumărița etc.

Caracteristic pentru regiunea stâncoasă a abruptului Bucegilor este capra neagră; printre ierburile și tufișurile pajiștilor alpine viețuiesc numeroase insecte, melci, sopârla, tritonul și tot aici cuibăresc numeroase păsări: acvila de munte, corbul și cocoșul de munte.

În ceea ce privește fauna piscicola există păstrav în apele repezi, oxigenate și limpezi.

Ca și în cazul vegetației, umanizarea treptata a zonei, defrișările efectuate, apariția și dezvoltarea căilor de comunicație, apariția industriei, ce au condus la modificarea condițiilor de mediu natural, au avut efecte negative în lumea animalelor: restrângerea ariilor unor specii, reducerea numărului de exemplare, ba chiar dispariția unora; se încearcă protejarea unor specii și colonizarea altora, în scopuri cinegetice și pentru repopularea unor teritorii.

Ocrotirea naturii

În goana după transformarea naturii, omul a intervenit pretutindeni, modificând natura ăn scopul satisfacerii multiplelor lui necesități. Totuși, au mai ramas locuri care și-au păstrat înfățisarea lor naturală, unde nu se cunoaște trecerea omului. Rezervațiile naturale au un rol deosebit în protecția și conservarea unor habitate, specii de plante și animale sălbatice,elemente și formațiuni geologice, speologice, paleontologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, stiințifică sau cultură deosebită.

Cercetări aparținând domeniilor botanic, faunistic, forestier, geologic au relevat prezența unor elemente cu deosebită valoare sțiințifică. Faptul că aceste elemente sunt rare, pe cale de dispariție sau ocupând areale restrânse au pus problema ocrotirii lor, fiind declarate monumente ale naturii și puse sub ocrotirea legii.

Datorită unor complexe biobeografice foarte variate pe o suprafață relativ restrânsă, o mare parte din masivul Bucegi a fost instituită ca rezervație naturală. Pe o suprafață de circa 32.662 ha. s-a creat Parcul Național Bucegi; aici se întâlnesc cam 1200 de specii de fanerogame și criptocrame vasculare, ceea ce reprezintă o treime din numărul total raportat la întreaga țară. S-au identificat numeroase endomisme cu un deosebit interes științific. Cuprinde o mare diversitate biologică, geologică, geomorfologica, carstul ce prezintă o importanță deosebită prin frumusețea peisajului și prin interesul științific: Peștera Ialomiței, Peștera Ratei, Cheile Zanoagei, Cheile Urșilor, Cheile Orzei, Cheile Tătarului, claiele din Lespezi, Canionul Horoabei, lapiezuri, doline.

El include teritorial numeroase rezervații naturale; acestea conțin cele mai reprezentative eșantioane ale cadrului natural, sub raport sțiințific, valoric, genetic, funcțional – estetic ce concentrează o diversitate impresionantă de asociații vegetale și animale.

Rezervația Naturală Bucegi (Abruptul Prahovean) se întinde pe 4400 ha și cuprinde pantele abrupte exterioare; Valea Jepilor împreună cu pantele stâncoase ale Caraimanului constituie o zonă științifică interesantă, un adevărat laborator natural pentru studii de geobotanică. Lista speciilor protejate în Rezervația Abruptul Prahovean cuprinde 2 specii de mamifere (capra neagră și râsul), 7 specii de păsări (cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița mare, corbul), o specie de pești (pastrăvul), mai multe specii de nevertebrate și peste 35 specii de plante (papucul doamnei, sângele voinicului, floarea de colț, ghintura galbenă, garofița albă, crucea voinicului, jneapănul, zambrul, tisa, laricele, gentiana).

Rezervația naturală "Munții Colții lui Barbeș"- aici există stanjenelul de munte – endemism în munții Bucegi. Fauna rezervației este reprezentată prin: urs, mistreț, lup, căprioara, acvila de munte, cerbul și vulturul.

Plaiul Hoților – rezervație naturală paleontologică – ocrotește blocurile de calcar de Stramberg care conțin circa 250 specii de fosile.

Zănoaga – Orzea – Lucacila – rezervație naturală mixtă – cuprinde sistemul carstic : cheile Zănoagei Mari (monumente al naturii), cheile Zănoagei Mici, Cheile Orzei, claiele din Lespezi (monumente al naturii), frumoase păduri de molid, pâlcuri de larice și câteva exemplare de zambru pe malul drept al Ialomiței. O vegetație termofilă compusă din elemente floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcance se întâlnește în Cheile Zănoagei Mari: secara de munte – element mediteranean- balcanic, stânjenelul de munte – edemism pentru Carpații Sudici, scorusul – element sud-european sporadic în Carpați, spinul – element balcanic rar, în țara noastră, umbelifera, timoftica – sporadică la noi, în Bucegi fiind întâlnită și în Jepii Mici, , cosaci – ce se mai găsesc pe muntele Domogled, caprifoiul etc.

Cheile Tătarului – rezervație naturală mixtă – pe lângă vegetația termofilă, cu elemente floristice rare pe care le ocrotește și frumusețea peisajului, reprezintă și o interesantă rezervație geologică și paleontologică, ce cuprinde sistemul carstic Tătaru: lapiez, doline, cheile Tătarul Mare (monument al naturii), Peștera Ursului și Peștera Mică (din cheile Tătarul Mare), o fauna fosilă abundentă și diversă. Sectorul cel mai frumos se află în aval, pe cca. 300 m, unde Ialomița s-a adâncit în prelungirea sud-estică a masei de calcar jurasic a Munților Tătaru. Aici, pe versantul stâng al văii, se văd deschiderile celor două peșteri – Peștera Ursului și Peștera Mică – cele mai înalte stațiuni paleolitice de la noi din țară – urmele de vatră și prezentă oaselor aschiate în cantitățț destul de mare sunt mărturii că omul le-a folosit ca adăpost în perioadele de retragere a ghețurilor Wurmiene. Deși nu au dimensiuni mari și o micromorfologie variată, rezervația reține atenția prin fauna fosilă existentă aici, în stratele de calcar jurasic.

Turbaria Laptici – rezervație naturală botanică (rezervație sțiințifică)- deși mic și izolat geografic de zonele mari de tinoave din România ocrotește o serie de elemente floristice nordice rare, unele chiar relicte și o microfauna caracteristică mlaștinilor oligotrofe, deosebit de interesantă și variată. În Bucegi, aglomerări de Sphagnum se întâlnesc în mai multe puncte, dar tinovul Laptici este singurul unde găsește în masă compactă, formând depozite de turbă, de 1 m grosime. Sphagnumul reține o mare cantitate de apă, în care se dezvoltă o microfloră bogată și variată. Dintre briofite se pot aminti genul Sphagnum (mușchi de turbă) cu numeroase specii de briofite și criptogamele vasculare. În pernițele de Sphagnum vegetează o serie de plante superioare care s-au adaptat mediului oligotrof . În acest tinov se întâlnesc și o serie de plante lemnoase din speciile: molid, pin, mesteacănul, ienupărul pitic, salcie -de turbă și pitică, afin, merișor de munte. Molizii și pinii care au crescut în mlaștină sunt slab dezvoltați, având un aspect tipic, cu ramuri dese și frunze mici.

Această rezervație adăpostesțe rarități floristice: salcia de turbă – relict glaciar, de origine nordică, aflată în unica stațiune din țară, cea mai sudică din Europa și care numai în Coreea și Manciuria se mai găsește, apoi Salix phylicifolius, Valeriana simplicifolius și oreofitul balcanic Swertia punctată. Microfauna tinovului este bogată în specii, cele mai multe fiind specii reofile, caracteristice apelor de munte.

Peștera – Cocora sau Cocora – Valea Horoabei – rezervație naturală mixtă cuprinde sistemele carstice Batrâna – Peștera Ialomiței: Cheile Urșilor, Cheile Peșterii, Peștera Ialomiței, Peștera Pustnicul (monumente ale naturii) și sistemul din Valea Horoabei (lapiez), Cheile sau Canionul Horoabei, Izbucul din Horoaba, Turnul Seciului (monumente ale naturii). Peștera Ialomiței, săpată în calcarele jurasic-superioare din culmea sud-estică a muntelui Bătrâna, la 1530 m; este o peștera mare, dispusă pe 2 etaje, care însumează 804 m de galerii fosile și active. Cea mai mare parte din suprafața rezervației este acoperită de molidișuri, caracteristice pe calcare titonice și bine reprezentate pe muntele Cocora și la poalele muntelui Bătrâna; se mai găsesc aici numeroase pâlcuri de larice pe stâncile din Cheile Ialomiței, jnepenișuri pe Valea Horoabei, muntele Bătrâna, muntele Cocora, pâlcuri sau exemplare izolate de zambru – relict glaciar în Valea Lesniței, pe Valea Horoabei, pe muntele Cocora și în valea Suchelnitei, pe muntele Bătrâna.

Ca rarități floristice întâlnim: paiușul – în Valea Lesniței și cheile Urșilor, bulbucii de munte – în cheile Peșterii, angelica – în Valea Horoabei, cheile Peșterii, cheile Urșilor, nopticoasa – în Cheile Peșterii, stânjenelul de munte, secara de munte – element mediteranean-balcanic, care vegetează din abundență pe peretele din muntele Bătrâna, la circa 100m deasupra intrării în peștera Ialomiței, precum și pe peretele sudic al Bătrânei, între peșteră și Turnul Seciului. Pe valea și masivul Horoabei există câteva puncte fosilifere unde în orizontul de calcare jurasice a fost identificată o bogată faună fosilă. În Grota Urșilor s-au descoperit numeroase schelete de Ursus spelaeus.

Poiana Horoaba – rezervație naturală botanică – ocrotește o vegetație specifică etajului subalpin superior care cuprinde rarități precum Gentiana bulgarica.

Poiana Crucii – rezervație naturală botanică – ocrotește o vegetație specifică etajului subalpin superior care cuprinde rarități precum Gentiana bulgarica, Gentiana verna.

Peștera Ratei – rezervație naturală mixtă ( geologică – geomorfologică speologica) – cuprinde sistemul carstic Ratei de pe valea Rateiului: Cheile Rateiului (monument ale naturii), chei meandrate cu un număr de 17 peșteri de mici dimensiuni, care reprezintă foste pierderi fosile ale râului Ratei și sistemul endocarstic Peștera Ratei (monument al naturii). Peștera, formată din galerii meandrate, dispuse pe trei etaje (unul activ și doua fosile), cu o dezvoltare de cca. 8000 m și o denivelare de +67 m, este gigantică și reprezintă cel mai important fenomen endocarstic din Bucegi ; dezvoltată în cea mai mare parte în calcare jurasice superioare, peștera este printre puținele din România în care se întalnesc concomitent concretiuni de calcit, gips și aragonit; în diverse puncte ale peșterii se întâlnesc stalactite fistulare, stalactite excentrice, gururi, perle de cavernă, coralite, draperii, stalagmite lumânare, coloane și domuri. La baza acestora se află un sistem de jaspuri, contact litologic ce poate fi urmarit în zona unora dintre galeriile active (Meduza și Sala Mare). Deasupra calcarelor sunt dispuse conglomeratele de Bucegi superioare (albian) în masa carora s-a dezvoltat o porțiune importantă din Galeria Nouă. Acest contact poate fi urmarit și în alte puncte din peșteră (Meduza, Galeria Diaclazelor, Galeria cu Argila).

Mai există: Rezervația botanică Vârful Omul cu specific de tundră; Rezervația botanică Babele, cu vegetație aplină specifică, expusă vânturilor permanente; Rezervația Zănoaga.

Lângă Poiana Țapului s-a creat o rezervație forestieră care are în vedere protejarea unor arbori bătrâni, dar și componenta variată (de la bradeto-fagete până la zada aflată spre înalțime); aici se găsesc brazi falnici de peste 50 m înalțime, cu trunchiul gros de 1-1,3m și bătrâni de 300-400 de ani; dar și fagi cu o înălțime de circa 45m și o grosime de peste un metru; în această regiune s-a găsit o orhidee foarte rară; în apropriere, sub stâncile calcaroase Sfânta Ana s-a descoperit o enclavă de plante termofile reprezentate de liliacul sălbatic.

Astfel, sunt rezervațiile forestiere din abruptul prahovean unde predomină pădurile de brad și fag cu pâlcuri de tisă, urmate de plante precum: creasta cocoșului, vulturică, mierea ursului. O zonă de protecție științifică absolută este cea din Muntele Caraiman, valea Jepilor, Muntele Jepii Mici, unde se întâlnesc zimbrul și laricele, firuța, coada iepurelui, floarea de colț. Rezervațiile din jurul Vârfului Omu, Cheile Peșterii și Peștera Ialomiței sunt obiective de interes turistic din Munții Zănoagei. La toate acestea se adaugă specii ocrotite de la Poiana Crucii, unde predomină vegetația subalpină și turbăria Laptici la 1470m, caracterizată prin mușchi, bumbăcărița, rogoz, sălcii pitice etc.

Munții Caraiman sunt vestiți și pentru "Floarea Reginei", declarată monument al naturii și ocrotită prin lege; este o floare cenușie cu mai multe petale; alte monumente ale naturii: Iedera albă, Smârdarul, Sângele voinicului, Bulbuci, Angelica, Ghintura galbena Larice, Zambru și Tisa.

Sunt ocrotite de lege și unele elemente faunistice: capra neagră (numită și stăpâna stâncilor alpine), râsul, vulturul pleșuv negru, acvila de munte, cocoșul de munte și altele.

Scurt istoric

Istoria trecută și prezentă a localității Bușteni se află în stransă corelație cu istoria tuturor așezărilor de pe Valea superioară a Prahovei. Evenimentele petrecute de-a lungul vremii pe această cale de legatură permanentă între Tara Românească și Transilvania au implicat nemijlocit, într-un fel sau altul Bușteniul. Cele mai vechi dovezi materiale despre existenta unei asezari umane stabile în Valea Prahovei sunt depozitul de topoare din bronz – descoperit la Sinaia, care datează din epoca bronzului timpuriu 1800 – 1700 i.e.n. și au apartinut unui trib proto-tracic și depozitul de bronz – descoperit la Predeal, care conținea coliere, un topor cu torță și o sabie datând din 1200 – 800 i.e.n.

În urma cu sute de ani, valea de sus a Prahovei, de la Comarnic la Predeal a fost un ținut pustiu de așezări. În acea vreme, pe aceste locuri exista o potecă anevoioasă, care mai tarziu a purtat numele de "Drumul Domnișorilor". Acest drum mergea de la Valea Pleșuvului și până la ieșirea din Bușteni spre Azuga pe stanga Prahovei, de-a lungul muntelui Zamora.

Singura locuința omenească de la Sinaia în sus, înainte de 1750 era hanul "Salonul de Piatra" o cladire solidă în care se puteau adaposti călătorii în timpuri grele; era situată pe stânga Prahovei (aproape de Fabrica de cascaval Zamora și Fabrica de Hârtie Bușteni). Punctul unde Valea Cerbului se varsă în Prahova purta numele de " La Bușteni ", iar locul pe care îl ocupa astăzi orașul era presărat cu gropi. Dupa anul 1800 se ridica un han; dar ca așezare stabilă nu datează decât de la începutul secolului al XIX-lea când apar primele așezări pe Valea Cerbului.

Este de remarcat faptul că pe o hartă rusească de la 1835 și menționată de profesorul George Vilsan apare urmatoarea însemnare: „…drumul urca de la Sinaia, trece pe lânga Slonul de Piatra (catun format in jurul hanului cu același nume), Drăgușești (20 familii care îsi trageau originea din familia Draguș de lângă Făgăraș) și Trestiei (29 familii), trecând apoi spre catunul Între Prahove (astazi, orașul Azuga) și până la Predeal.“.

Cele trei catune menționate mai sus, Slonul de Piatra, Dragușești și Trestiei, au stat la baza formării orașului Bușteni.

Construcția șoselei Câmpina-Predeal, în 1846, și lucrările la calea ferată Ploiești-Predeal, inaugurate în 1879 de către firma franceza Guilla, au contribuit mult la dezvoltarea localității.

În anul 1882, frații Karl și Samuel Schiel, originari din Râșnov, au înființat fabrica de hârtie care a avut o mare importanță în viața economică a orașului Bușteni. În aceeași perioadă este construit și funicularul ce transporta materialul lemnos necesar fabricii de hârtie. Construcția, o remarcabilă lucrare de inginerie, își întindea firele pe o distanță de 16 km, din Valea Brăteiului până la Bușteni, străbătând Munții Bucegi la est și la vest, ajungind până la 2000 m altitudine și acționat din Valea Ialomiței printr-o turbină hidraulică și o locomobilă. La expoziția mondială de la Paris, organizată în anul 1900, singura medalie de aur a fost obținută de Fabrica de hârtie din Bușteni.

Orașul are mult de suferit în anul 1916 din cauza razboiului și a luptelor care s-au dat în apropiere; și astăzi mai sunt vizibile în padurea Muchia Lungă urme ale tranșeelor săpate în acea perioadă. După încheierea rîzboiului începe construirea monumentelor pentru cinstirea memoriei celor căzuți pe Valea Prahovei – "Crucea Eroilor" de pe Caraiman, care a fost terminată în 1928 și monumentul din fața gării ridicat în memoria "Caporalului Mușat".

Nu se poate spune cu certitudine când s-a pus primul picior pe munte, cert e că Bucegii, ca toți munții, au fost cutreierați din vechime de către ciobani și vânători; aceștia au tăiat în munte primele poteci și au ridicat cele dintâi adăposturi. Primii locuitori stabili au fost pusnicii și tâlharii; pustnicii au intemeiat mai multe schituri: Cel de la Peștera (1509), Sinaia (1695), Predeal (1774) și altele.

Dar excursiile turistice de plăcere, pentru relaxare fizica și intelectuală, pentru admirarea peisajelor naturii au început să fie practicate în Bucegi abia în secolul al XIX-lea. Dacă Vârful Omul a fost urcat încă din anul 1839, zona de abrupt a Bucegilor a fost considerată multe decenii inaccesibilă. Abia la inceputul secolului nostru, calauziți de vânători, s-au aventurat în zona de abrupt.

Turismul în Bucegi și pe Valea Prahovei se poate spune ca a început o dată cu anul 1870, datorită activității unor asociații turistice eficiente: Societatea Carpatică Brașov (1873), Sienbenburghiche Carpathen Verein (1881), Societatea Carpatină Sinaia (1893), Societatea Turiștilor din România (1903), Hanul drumeților (1921), Turing Clubul Romaniei, Clubul Alpin Român și Hai la drum.

Prin 1930 un grup de tineri formeaza Gruparea Alpină, în 1933 apare "Buletinul Alpin", iar in 1934 se constituie Clubul Alpin Roman, care realizează o scoală de alpinism de prestigiu, la refugiul Costila. Așa a luat ființă Hotelul Caminul Alpin din Bușteni, ca loc celebru de adunare, pentru o perioadă de tranzit a alpiniștilor ce urmau să plece în ture pe munți sau la refugiu. Din acest club făceau parte intelectuali de marca ai țarii iar discuțiile dintre ei în living-ul hotelului stârneau curiozitatea intelectuală a locuitorilor orașului. Acțiunea tuturor acestor societăți s-a concretizat în construirea a sute de kilometri de poteci și marcaje, în ridicarea cabanelor și refugiilor montane, în construirea primei pârtii de schi din țară.

După cel de-al doilea război modial, orașul Bușteni se va dezvolta puternic pe baza funcției turistice.

Atractii turistice

Când pașii te poartă pe plaiurile superioare ale Văii Prahova, poți observa, contemplând cu ochii minții, monumentele stațiunii Bușteni. Casa sau vila cu specific local, are o arhitectură rustică, cerdac prevăzut cu stâlpi ce sustin arcade în stil brancovenesc, iar in fontonul acoperișului construit în doua sau patru ape, se află ținuta zveltă a unui turnuleț cu 2, 4 sau 6 fețe, pe care se afla una sau doua sulițe ce se înaltă în văzduh asemeni păsării măiastre brâncușiene. Scările de acces ale acestora sunt din piatră, în care dalta mesterului anonim a creat în partea inferioară un brâu executat din piatra de carieră așezate într-un neasemuit desen geometric.

Cel mai mare și valoros monument al stațiunii, unic în tara, este Crucea Eroilor Neamului căzuți pe câmpurile de lupta în primul război mondial, construit între anii 1926-1927, prin grija Majestății Sale Regina Maria și amplasată pe Șaua Muntelui Caraiman, la cota 2291 m. Crucea constituie o  construcție   din    nervuri de  fier  masiv  îmbinate  într-o rețea armonioasă înaltă  de 33 m, amplasată  pe  un  soclu de beton armat de forma  unui trunchi de piramidă (înalt de 15 m), ca o zidire din piatră cu o cornișă ornamentală, iar în interiorul acestuia se afla o încăpere care a adăpostit inițial dinamul generator de energie electrică care alimenta cele 300 de becuri a 500 W fiecare. Dimensiunile monumentului sunt impresionante având înaltimea de 48 m și lățimea de 14 m. Noaptea când este senin și becurile sunt aprinse, privitorului i se oferă o imagine feerică și dumnezeiască, prin apariția unei cruci imense înconjurată de numeroase stele de pe bolta cerească.

În centrul stațiunii, pe B-ul Libertatii s-a construit între anii 1887-1889 Centrul Civic. Acest ansamblu de clădiri, a cărui vârsta depășește 110 ani, este compus din: pe partea stânga se află Biserica Domnească, Școala Primară -care a ars în anul 1987- este reconstruită azi păstrând în mare fațadă clădirii inițiale, fostul Hotel Bușteni, azi Primaria orașului (localul Primariei inițiale a fost demolat în anul 1967 pentru a se construi Complexul Caraiman); pe partea dreapta s-au construit vile de locuit – una din aceste vile după ce-a fost restaurată, a căpătat destinația de "Casa Româno-Franceză”.

Biserica Domnească, zidită din piatra de carieră, este o copie redusă a Mănăstirii Horezu; prin arhitectura, dotările interioare și vechimea sa, intră în rândul monumentelor remarcabile ale stațiunii. Este o biserică ortodoxă construită in anul 1889, Ctitorie a regelui Carol I și a reginei Elisabeta, pictați în marime naturală în pronaos. A fost ridicată de constructori italieni conduși de Pietro Dreossi; este în forma de cruce cu două turle de forme diferite, mobilierul este din stejar masiv, iar catapeteasma, considerată a fi cea mai frumoasă din Romania, a fost lucrată la Viena. Icoanele originale păstrate, sunt pictate Ghe. Tătărăscu sau ucenicii săi. Pictura originală din altar are același autor ca și la Mănăstirea Sinaia – Agnes Exner.

În anul 1911 a fost clădit Castelul, și o serie de grote, cascade și fântâni arteziene, toate situate în parcul al cărui proprietar a fost prințul Gheorghe Cantacuzino zis "Nababu”. Castelul, din punct de vedere arhitectural, figurează în topul primelor castele din România; momentan este scos din circuitul turistic.

Monumentul "Ultima Grenadă” situat între Biserica Domnească și stația CFR, a fost ridicat în anul 1928 prin grija patronului fabricii de hartie Otto Schiel. Statuia a fost dedicată eroului "Caporal Vasile Musat”, căzut in primul razboi mondial. Este opera sculptorului Dumitru Bârlad și reprezintă pe caporal aruncând grenada în tabara dușmană cu mâna dreapta ce-i mai rămăsese teafără. Caporalul Musat a facut parte din batalionul 1 al regimentului 2 grăniceri, care avea sarcina păzirii graniței în sectorul muntelui Susai de la Predeal și Valea Prahovei. A luptat în jurul Brașovului și în defileul Oltului la Căineni. A fost rănit în lupte de mai multe ori, dar, stăpânit de un nobil sentiment patriotic, a refuzat să plece în spatele frontului. Transferat la o unitate în Munții Vrancei, a fost rănit la brațul stâng. Internat la spitalul militar din Iași, i s-a amputat brațul. Cu toate acestea, a refuzat sa fie reformat, continuând să participe la bătălii și să arunce grenade cu brațul sănătos. A murit eroic în luptele de la Oituz. La inaugurarea monumentului în data de 9 septembrie 1928, a luat parte, însăși M.S. Regina Maria însoțită de întreaga suită regală.

Rezervația de arhitectură industrială și orășenească situată pe strada Telecabinei este compusă din: o colonie muncitorească la IHB (1900), hale de producție din incinta fabricii de hârtie (1920-1940), locuințe din incinta fabricii de hârtie (1900) și blocuri de locuințe muncitorești din incinta fabricii de hârtie (1880).

În stațiune sunt alte multe clădiri a căror arhitectură ne îndreptățește să le menționăm în rândul monumentelor locale și anume: Vila Muzeul Memorial "Cezar Petrescu" – scriitor și publicist – muzeul conține biblioteca personală a scriitorului ( 10304 volume din care 3/4 în limba franceză ) În hol pot fi admirate trei sculpturi semnate Oscar Han, iar pe pereți sunt expuse câteva lucrări ale pictorilor Jiquidi, H. Dumitru, Iser și G. Loewenti.

Pe B-dul Libertății între nr. 208 și 210, sunt două bănci din piatră masivă prelucrată, construite și amplasate prin anul 1904. Banca "La Regina" amplasată în pădure la circa 2 km, pe punctul numit "La Fierăstrău", este o lucrare de arta construită din piatră masiva în anul 1888.

Se mai poate vizita Castelul Peleș din Sinaia – ridicat din dorința Regelui Carol I de a avea la poalele Bucegilor reședința sa de vară. Arhitectura exterioară se încadrează predominant în stilul Renașterii germane, mai puțin terasele dispuse în amfiteatru, cu fântâni arteziene, balustrade, vaze și statui din marmură sculptate de italianul Romanelli din Florenta, caracteristice Renașterii italiene. Tot aici se află Mănăstirea Sinaia – ctitorită de spătarul Mihai Cantacuzino în anul 1695; și astăzi după trei sute de ani de existentă, Mănăstirea Sinaia continuă să vegheze orașul care-i poarta numele și al carui simbol spiritual este.

Castelul Bran a fost construit în 1378 ca resedință regală; azi este muzeu de istorie și arta medievala.

Masivul Bucegi, această cetate naturală, însumează pe aproximativ 300 kmp, cele mai variate aspecte ale cadrului natural. Calitatea peisajului din Munții Bucegi constituie o componentă de bază a activității turistice a cărei valorificare a cunoscut o continuă evoluție.

În Bucegi se află cele mai vechi cabane din munții nostri (Omu la 2504m), numărul cel mai mare de cabane (20), rețeaua cea mai mare de transport pe cablu, șosele de acces și o șosea alpină, numeroase poteci, trasee de alpinism cu un grad înalt de dificultate.

Masivul Bucegi deține numeroase obiective naturale de interes deosebit pentru protecția mediului, ceea ce a condus la delimitarea unor areale de mare interes științific. O activitate de tradiție, favorizată de bogația pășunilor și de drumurile de transhumanță limitrofe, este cea pastorală. Astfel, din 1550 datează acte de arendare a pășunilor din Bucegi sau vânzarea unor terenuri din Valea Cerbului (1592). În ultimile 2 decenii se remarcă o micșorare a numărului de stâne, o concentrare a lor, de la 50 până la 15 în prezent. Acest lucru s-a realizat în scopul utilizării raționale a fondului pastoral, prin crearea unor stâne model, a parcelării și optimizării capacității lor productive. Importante modificări a suferit peisajul ca urmare a valorificării lemnului, hidroenergiei și a exploatarii calcarelor. Masivul Bucegi – prin caracterele sale de peisaj, amenajările turistice, unitățile pastorale și silvice, perimetrele protejate de lege – conturează, la scară mai mică, tot ceea ce este specific pentru Carpații Meridionali, constituind, totodată, un model de optimizare și valorificare eficientă a potențialului sau natural.

Orice vizitator al Bucegilor, indiferent de unde vine, a auzit și a dorit să vadă, cel puțin o dată, ciudatele forme ale stâncilor de pe platou.

Cel mai mult ne atrage "Sfinxul" (2216 m altitudine). Prin aspectul sau omenesc, crează o imagine tulburătoare: fața proporționată, buze severe, bărbie voluntară. După toate probabilitățile avem o reprezentare a supremei divinități a timpurilor pelasge. Pelasgi au fost triburi preindoeuropene care au populat îndeosebi regiunea Mării Egee, până la migrația triburilor grecești, extinzându-se astfel până în Elada, Asia Mică și Egipt.

Sfinxul reprezintă, după istoricul N. Densusianu, “figura cea enorm de colosală din Carpații Daciei” și care ne înfățisează o expresie suverană de demnitate și o imensitate de putere ce nu putea să reprezinte decât pe zeul cel mare, național al triburilor pelasge, caruia i-au fost consacrate peste tot înălțimile cele mai impunatoare ale munților". Sunt destui istorici chiar și contemporani care văd în Sfinxul de la Gizeh o copie a celui de pe platoul Bucegilor. În sprijinul acestei ipoteze vine și constatarea asemănării Sfinxului din Bucegi cu o statuie a lui Zeus descoperită în Italia și păstrată actualmente la Vatican. Acest bust prezintă trasăturile lui Zeus într-o figură barbară, severă caracteristică tracilor. Iata o serie de asemănări care fundamentează ipotezele expuse: actualul Sfinx al Bucegilor are aceeași înaltime cu Marele Sfinx egiptean de la Gizeh. Deși toate zeitățile Egiptului au corpuri omenești și capete de animale, Sfinxul de la Gizeh are corp de leu și cap de om.

Alături de Sfinx se înalță trei grupi de stânci încremenite, cunoscute sub numele de "Babele". Păstrând legatura cu Sfinxul ele au fost supranumite "Altarele ciclopice din Caraiman" fiind inchinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii ca și lui Marte, zeu al razboiului și al agriculturii.

Despre apariția lor s-au format legende și teorii. Unii cercetatori apreciază că agenți modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghetului și dezghețului. Se are în vedere și alternanța rocilor, gresii și calcare de pe platou. Zeul Eol s-a joacat cu calcarul și din mângâierile lui îndelungate, de secole, au luat naștere forme bizare, care scrutează orizontul îndepartat cu profiluri energetice și de neînteleș. Însă nu poate fi negată intervenția umană la finisarea formelor mai mult sau mai puțin regulate. Până acum, nici o dovadă științifică nu a putut explica pe de-a întregul acest fenomen și astfel, legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul.

“Peștera Ialomiței”, o cale ușoară spre mijlocul muntelui; are o adâncime de circa 500 de metri, reprezintă punct turistic atrăgător pentru toți cei ce fac ascensiuni pe munți, admirând frumusețea Peșterii, care, după cum se spune, ar fi cea mai frumoasă pesteră din țară.

Dar ca să intri în pesteră trebuie să treci și prin unica mănăstire din lume situată într-o peșteră “Schitul Ialomiței” – vechi și simplu. Aproape de izvoare, la intrarea în "Peștera Ialomiței", credincioșii și călugării din comunele învecinate (Pietroșita, Moroeni, Bran, Moieciu ș.a.) au construit lăcașuri monastice ortodoxe, în mai multe rânduri. Bisericile și chiliile, fiind din lemn, au ars in decursul a patru secole de exitență de patru ori. Ultimul incendiu a distrus totul în anul 1961; anul 1993 înseamnă renașterea Complexului monastic, la 1 august începând lucrările de reconstrucție, din temelie, a tot ceea ce se vede astazi.

Peștera dispune de o înlanțuire de 9 fantastice grote: “Mihnea cel Rău” – de 115 metri, cea în care se găsește schitul și locuința starețului, aflată chiar sub imensa cornișă de piatră care atârnă amenințător deasupra capului, urmează “Grota lui Decebal” (40 m.), unde se presupune că s-ar fi ascuns Decebal, Grota “Sfânta Maria”, aflată într-o ramificație a peșterii, "La Răspântie" (35 m.), "La Lacuri" (12 m.), Grota Urșilor – un imens gol subteran al peșterii, lung de 75 m, lat de 30-40 m și înalt de 25 m, unde se pot vedea și acum schelete de urs, "Fundul-Peșterii" (60 m.), “Galeria Apelor” (75 m.) și “Altarul”, unde este pusă o cruce; pe fundul ei se mai găsesc stalactite și stalacmite. Pasul nesigur te poartă în galeria îngustă ce devine din ce în ce mai întortochiată, tavanul coboară tot mai mult, te uiți în spate și punctul de lumină care se vede nu te ajută prea mult; și nici becurile, care parcă vor să creeze doar o atmosferă romantică; scândurile acoperite cu mâzgă și piatra umedă te fac să aluneci ușor; deodată tavanul coboară brusc, creând impresia unei iminente prăbușiri, stânca parcă vrea sa te cuprindă în brațele ei umede și reci; de pe ziduri apa picură neîncetat, stânca pare că plânge cu lacrimi reci, care se adună în niște băltoace; bine că nu știi că ele sunt foarte adânci. În galeria apelor trebuie să bei din apa limpede și rece care curge din perete, îndeplinind astfel un vechi ritual.

În interiorul masivului se mai găsesc o gramadă de minuni ale naturii: cascade (Urlatoarea – ușor accesibilă, Ialomiței –se află în interiorul Văii glaciale Ialomița), peșteri (Pustnicul, Tătărul, Rateiului – rezultat al apelor subterane) și numeroase chei (Urșilor, Zanoaga mica, Zanoaga mare, Orzei, Dodrești ); la acestea se adaugă lacul Bolboci.

3.2. Baza tehnico-materiala

3.2.1. Baza tehnico-materiala de cazare

Stațiunea Bușteni dispune de o bază de cazare variată, de la hotel de 3 stele la simple refugii montane.

Existent la data de 30.06.2003

În cadrul stațiunii există 8 hoteluri, dintre acestea 3 dispun de un confort de categoria 3 stele, 2 hoteluri au 2 stele iar de cu o stea exista 3 hoteluri. La care se adaugă îndepărtatul Hotel Peștera de 3 stele de pe Valea Ialomiței.

Hoteluri:

Alexandros de 3*** este situat pe bulevard, lângă centrul orașului, pe drumul spre noua pârtie; are 100 de locuri repartizate în 47 camere după standarde internaționale; pentru categoria de 3* are: 20 camere duble, 4 apartamente, iar pentru categoria de 2* are: 6 camere single, 9 camere duble și 8 camere triple; mai dispune de cramă, magazin, room-service, seif, cărți de credit, restaurant, teren de tenis și de fotbal cu nocturnă, saună, sală de fitness, birou de informații, centru de închiriere de echipament sportiv, școala de ski, parcare auto la capacitatea hotelului, discotecă și restaurant clasic

Hotel-apartament Mary 3*** este amplasat lângă H. Alexandros, are o capacitate de 72 de locuri, în 8 garsoniere și 10 apartamente; dispune de restaurant, sala de conferințe, parcare;

Silva 2** este situat lângă stația de telecabină; are o capacitate de 312 locuri în 123 camere din care: 86 duble, 24 triple, 6 garsoniere, 7 apartamente (270 locuri); camerele sunt dotate cu telefon (acces direct intern și international), baie, TV prin satelit, balcon. Hotelul dispune de: 3 sali de conferințe, dotate cu flipchart, retroproiector, ecran, video, TV (30-60 locuri/sala), 2 terenuri de tenis cu suprafața sintetică și instalație nocturnă propice practicarii sporturilor colective (handball, volei, baschet) sau individuale (tenis, badmington), restaurant, bar de zi, salon de coafură, discotecă (concursuri de Miss, concursuri de dans, party-house cu prilejul zilelor nationale ale diferitelor țari), parcare, birou de informații turistice;

Caraiman 1* situat în centrul orașului, are 52 locuri în camere duble, triple și apartamente;

Margaritar 2** așezat pe cursul râului Prahova, într-un minunat decor montan la intrarea în Bușteni, cu 48 locuri în apartamente, camere duble;

Marietta 2** – 21 locuri, apartamente, camere duble;

B.T.T 1*;

Zamora neclasificat.

Vile:

la categoria 3*** există: Micșunica, Piatra Craiului, Piscului, Vârfu cu dor,

la categoria 2**: Bruno, Susai, Cascada (18 locuri in 9 camere), Doina, Liliana, Venit, Vulturul, Margaritar,

la categoria 1*: Aluniș, Bradet, Bucșoiu, Bujorul, Căprița, Caraiman, Cerbului, Clabucet, Cioplea, Ciucas, Cocora, Costila, Foișor, Mistrețul, Pescăruș, Rândunica, Retezat, Viitorul, Zanoaga, Cătălina;

Casa Ana**, Casa Calugăreanu**, Tudor *, Pârvulescu (10 locuri, 2 camere duble și 2 triple).

Delia, VIA La Vie En Rose, Retezat, Florea, Sporis, Horia

Pensiuni:

De 3*** : Ana, Capra neagra, Fadic

De 2** : Cristina, Liziera, Maximilian, Mariuca, Panoramic, Sebastian, Soris, Sporis Alexandra, Luchiancu, Cetatea Caraiman,

De 1* : Oti Dor Tudor, Vremaroiu.

Mariana, Adela, Eidolon, Sport

În Masivul Bucegi se află cca 25 cabane, dispuse la toate altitudinile și în lungul întregului platou, amplasate special pentru turiștii îndrăgostiți de munte și mai ales de Munții Bucegi. Dintre acestea, doar 7 se află pe domeniul localității cu 413 de locuri, dintre care 379 permanente și 34 sezoniere (Cabana Omu).

Însă aproape toate sunt accesbile pentru eventuale înoptări în cazul unor plimbări prelungite pe munte. Acestea dispun de peste 1100 de locuri permanente plus cca 200 în perioada de vară. În afară de Cabana Omu, care este închisă pe timp de iarnă, toate celelalte au program permanent.

Toate dispun de spații de alimentație, adică 9 restaurante și 7 bufeturi, în afară de Cabana Omu toate au curent electric, 14 din ele dispun de apă curentă, iar 12 au telefon instalat.

Cabana Babele – altitudinea de 2200 m pe muntele cu același nume; deschisă permanent cu 130 locuri, restaurant, telefon, încălzire cu gaze, apă curentă, lumină electrică.

Cabana Caraiman – altitudinea de 2025 m în geana Văii Jepilor între Munții Caraiman și Jepii Mici; deschisă permanent cu 70 locuri, bufet, apă curentă, lumină electrică, telefon, încălzire cu gaze.

Cabana Gura Diham – altitudinea de 987 m, la confluența vâlcelelor Baiului cu Morarului; deschisă permanent cu 104 locuri, bufet, apă curentă, lumina electrică, la o jumatate de ora de Bușteni.

Cabana Poiana Izvoarelor- altitudinea de 1455 m în apropiere de Vf. Diham; deschisă permanent cu 56 locuri, bufet, apă curentă, lumină electrică.

Cabana Diham – altitudinea de 1320 m pe Muntele Diham; deschisă permanent cu 87 locuri, bufet, apă curentă.

Cabana Omu este la cea mai mare înaltime în Carpați (altitudinea de 2507m) pe vârful cu același nume. Prima construcție pare a fi cea ridicată în 1888, în anul 1900 este construită o a doua cabană, în 1926 începe reconstrucția cabanei. În ianuarie 1926 construcția era deja ridicată pe vârf. Inaugurarea oficială a avut loc la 7 august 1926. Între 1936 și 1937 au loc lucrări de extindere, rezultatul fiind clădirea care se păstrează aproximativ în aceeași formă pâna astăzi; are 34 locuri, bufet, iar iarna este închisă.

Cabana Piatra Arsă – altitudinea de 1950 m pe muntele cu același nume; deschisă permanent cu 62 locuri, restaurant, apă curentă, lumină electrică, telefon, încalzire cu gaze; cu teren de fotbal și o sală de sport;

Cabana Poiana Stânii – altitudinea de 1270 m pe Muntele Piatra Arsă; deschisă permanent cu 81 locuri, restaurant, apă curentă, lumină electrică.

Cabana Scropoasa – altitudinea de 1205 m în Valea Ialomiței pe malul Lacului Scropoasa; deschisă permanent cu 60 locuri, bufet, apă curentă, lumină electrică.

Pe Valea Ialomiței se află cabanele: Bolboci – altitudinea de 1460 m, deschisă permanent cu 36 locuri, bufet, lumină electrică; Cheile Zanoagei – altitudinea de 1400 m în amonte de intrarea în Cheile Zanoagei, deschisă permanent cu 60 locuri, restaurant, apa curentă, lumină electrică; Padina I și II – la poalele Muntelui Padina Strungii la altitudinea de 1525 m respectiv 1530 m, deschise permanent cu 164 locuri, restaurant, apă curentă, lumină electrică, telefon; Diana – altitudinea de 1505 m,; deschisă permanent cu 65 locuri, bufet, apă curentă, lumină electrică, telefon; Peștera – altitudinea de 1610 m în apropierea Peșterii Ialomiței, deschisă permanent cu 120 locuri, restaurant, apă curentă, lumină electrică, telefon.

Cabana Cabana Vârful cu Dor – altitudinea de 1885 m pe muntele cu același nume; deschisă permanent cu 79 locuri, restaurant, apă curentă, lumină electrică, telefon.

Hotelul Peștera de 3*** se află situat la 1610 m altitudine, în Parcul National Bucegi, într-o zonă unică prin frumusețea și spectacolul oferit de munții înconjurători; se poate ajunge pe vreme bună cu telecabina Babele-Peștera; oferă 12 garsoniere, 42 camere duble și 4 camere single; dispune magazin, room-service, piscină acoperită, teren de sport, saună, sală de fitness, sală de jocuri cu biliard, disco-bar, sală de conferințe, și chiar o fermă proprie; în cadrul unității funcționează și restaurantul “Gurmand” și snack-barul “Grota”.

La acestea se adaugă câteva refugii, cel mai cunoscut și folosit este Refugiul Alpin Costila, aflat la altitudinea de 1670 m la poalele piscului cu același nume; poate adaposti 30 turiști.

Căminul Alpin – altitudinea de 925 m în Bușteni la poalele pădurii de fag de pe Munticel; deschis permanent cu 160 locuri vara, 60 iarna, restaurant, apă curentă, lumină electrică, telefon.

Baza tehnico-materială de alimentație

Rețeaua unităților de alimentație publică reprezintă o altă componentă importantă a bazei tehnico-materiale a turismului. În majoritatea lor, acestea se adresează, deopotrivă rezidenților și turiștilor, de aceea este dificilă o analiză riguroasă și detaliată a tendinței de evoluție și structură celor destinate turiștilor. Cu toate acestea, poate fi identificat un segment al rețelei unităților de alimentație care nu numai convențional, ci și prin caracteristici, dinamică, orientare, aparține domeniului turistic. Acest segment este alcătuit din unități cu profil complex, menite să asigure atât condiții de servire a mesei, cât și de divertisment, amplasate în zone turistice sau pe marile artere de circulație, cu o varietate tipologică și de confort similară celei hoteliere; functionează, cel mai adesea, într-o relație de interdependență cu unitățile de cazare. Există o tendința de concentrare în lanțuri.

Destinată să asigure nevoile de hrană dar și de recreere a turiștilor, rețeaua de alimentație este dominată de restaurante (cu peste % din numărul unităților și aproape din numărul de locuri): Caraiman (cu autoservire), Rustic (Caraiman), Doina, Pârâul rece, Silva, Alexandros – restaurant clasic de categoria I, de 140 locuri, oferă bucătărie internaționala și tradițională românească, Onix (pizzerie și terasă), Vadul cerbului, Mary, New Miorița (80 de locuri).

Baruri: Amadeus (Caraiman), Green (cu cofetărie, patiserie și terasă), Jumbo, Apostoleon, Zet.

Crama “The King”.

Terase: Pârâul rece, Corvin

Acestora li se adaugă unități cu profil mai simplu, de tipul bufet, bar, pizzerie, rotiserie; din structura tipologică mai fac parte cofetării, patiserii și terase.

Trebuie mentionat că, datorită sezonalității, numărul de locuri variază; astfel, aproximativ ….. sunt amplasate pe terase, în grădini și prin urmare au o activitate temporară.

Baza tehnico-materială de agrement

Agrementul constituie un argument hotărâtor în alegerea unei destinații de vacanță în zona de munte; el este capabil să diferențieze ofertele stațiunilor turistice, să determine amploarea circulației turistice într-o stațiune.

Ca dotări specifice unei stațiuni montane, Bușteniul dispune de capacități pentru practicarea sporturilor de iarnă (domeniul schiabil), numeroase trasee turistice, o serie de terenuri de sport, diverse cluburi etc.

Domeniul schiabil este pus în valoare prin amenajarea a 10 pârtii de schi, cu grade diferite de dificultate, și prin introducerea unor instalații mecanice de urcat.

Mijloacele de transport pe cablu sunt bine reprezentate în cadrul stațiunii, în comparație cu celelalte. Există două telecabine care ridică turistul în câteva minute în Masiv. Începând din 1978, drumul greu și periculos pe Valea Jepilor spre Cabana Babele, poate fi făcut în numai 13 minute cu ajutorul telecabinei. Susținută de 6 piloni, pornind de la 931 m altitudine și ajungând la 2180 m, pe o lungime totală de 4450 m, cabina trece la o înaltime medie de 160 m peste una dintre cele mai frumoase zone alpine din România. Din 1982, linia de telecabină s-a prelungit spre Valea Ialomiței lângă pesteră pe o distanță de 2611 m, cu diferență de nivel de 560m, timp de parcurgere 10 minute și capacitate 35 de persoane. Se mai gasește un telescaun: lung de 1830m, capacitate de 400 persoane pe ora, scaune de 2 persoane și 15 minute durata de parcurs.

În sezonul de iarna, ce durează din decembrie până în aprilie, sunt amenajate pârtii de schi pentru începãtori și avansați; aici este locația potrivită pentru iubitorii de schi extrem.

Pârtia Kalinderu este cea mai modernă din țară și din sud-estul Europei. Lungimea pârtiei, destinată agrementului, concursurilor și competițiilor sportive, este de 1.500 de metri, cu o pantă medie de 37 la sută și o latime de 40 de metri. Pârtia este prevăzută cu două variante de sosire, una pentru începători, iar cealaltă pentru avansați. În luna august 2004 s-a dat în folosință telescaunul "Star Treck"; este primul telescaun din Romania de tip monocablu debraiabil cu patru locuri acoperite, cu o capacitate de transport de 1.200 de persoane pe ora, la o viteză maximă de 5 metri pe secundă (genul gongolei din Mamaia, dar la o scară mai redusă). Pârtia dispune de un sistem de producere a zăpezii artificiale format din patru tunuri și o mașină de bătut zăpadă.

Agrementul se bazează în special pe drumeția montană, pe trasee marcate din jurul stațiunii, mai ales ca acțiuni neorganizate. În cadrul acestor drumeții se pot vizita unele obiective turistice (peșteri, cascade, parcuri naturale, castele, mănăstiri).

Pe timp de vară, turiștii se pot aventura pe numeroase trasee montane.

Pe bună dreptate orașul Busteni este denumit “Poarta Bucegilor”, datorită numeroaselor căi de acces spre acest masiv.

Masivul Bucegi ofera cel mai importante trasee montane din țară, cu cel mai mare număr – aproximativ 280 dintre care 130 numai în Costila. Dintre acestea putem aminti:

• Busteni – Cascada Urlatoarea (1 h 15min, marcaj punct albastru),

traseu accesibil tot timpul anului – după un parcurs ușor prin pădure se

ajunge la Cascada Urlătoarea care este impresionantă prin debit și

înaltime

• Busteni – Cabana Piatra Arsă prin Valea Urlătorilor 4 – 4 Ѕ ore,

triunghi albastru

• Busteni – Babele – Peștera prin Valea Jepilor 5 h – traseu recomandat doar turiștilor bine antrenați și echipați, până la căderea zăpeziilor; oferă succesiv priveliști panoramice spre Vâlcelul Înspumat, Cascada Caraiman, amfiteatrul Văii Jepilor, abruptul sudic al Caraimanului, versantul Jepilor Mici, platoul Bucegilor la marginea carora se afla Cabana Caraiman (2025 m). Iarna, în aprobierea cabanelor Babele, Caraiman și Piatra Arsă, amatorii de schi pot găsi pârtii atât pentru începători cât și pentru avansați

Bușteni – Cabana Gura Diham – Cabana Diham 2h, drum carosabil și potecă, marcaj triunghi albastru, accesibil tot timpul anului.

Bușteni – Vârful Omu prin Valea Cerbului 5-6 h, banda galbenă, accesibil numai vara

Bușteni (885 m) – Cabana Poiana Izvoarelor– Pichetul Rosu – Vf. Bucsoiu – Vf. Omu (banda roșie; 7- 7 ½ h),

Bușteni Cabana Alpin – Pichetul Rosu 3 – 3 Ѕ ore , triunghi rosu

Busteni – Plaiul Munticelu – Poiana Costilei – Valea Cerbului – Cabana Omu 6 – 7 ore, traseu accesibil vara; marcaj triunghi roșu și banda galbena.

Busteni – Poiana Costilei – Pichetul Rosu – Cabana Malaiesti 4 ore, traseu accesibil vara, iarna numai alpinistilor si schiorilor avansati, marcaj triunghi roșu

Busteni – Cantonul Jepi – Cabana Piatra Arsa 3 h, traseu accesibil numai vara, marcaj triunghi albastru

Peretele Urlătorii Mari, Claia Mare, Peretele cu Flori, Peretele Brânei Mari și Costilei, Fața Nordică a Morarului etc.

De asemenea, se poate practica sau iniția aplinismul în atelierele de escaladă din imediata apropiere a orașului sub atenta observare și îndrumare a unor instructori. Bucegii reprezintă leagănul alpinismului în țara noastră – aici alpiniștii organizați în echipe dau lupta cu muntele. Practicarea alpinismului este o altă soluție de petrecere a vacanței. Munții Bucegi, prin văile și pereții nord-estici sunt cei mai apreciați din acest punct de vedere, pentru turele mixte – stâncă și gheață. Perioada optimă este martie-aprilie, atunci când zăpada este așezată, iar pericolul de avalanșe este diminuat.

Astfel, există câteva propuneri: Albișoarele sunt culoare care mărginesc în partea sudică Valea Albă, și pe care iarna se formează "fire" de gheață, care pornesc din Valea Albă, și se termină în apropierea Crucii de pe Caraiman. Parcurgerea acestor culoare necesită o bună cunoaștere a asigurării și deplasării pe gheață cu pioleți și colțari. O altă variantă ar putea fi de-a lungul Văilor Morarului, Costilei, Bucșoiului, Mălinului; aici se pot desfășura ture hibernale foarte frumoase. Parcurgerea acestor văi implică cunoașterea tehnicii deplasării pe zapadă cu colțari și poilet; înclinația lor este între 30 și 55 de grade. De asemenea, de-a lungul Muchiile Balaurului, Costila – Galbenele se desfășoară trasee mixte deosebite.

În afara amenajării pentru practicarea sporturilor de iarnă, celelalte dotări pentru agrement sunt slab reprezentate în oferta stațiunii.

Agrementul sportiv este reprezentat de o serie de terenuri de sport: o sală de sport nou-nouță, terenuri de fotbal cu nocturnă (Alexandros, Cabana Piatra Arsă), terenuri de tenis (Hotel Silva cu 2 terenuri, Hotel Alexandros – pe suprafață artificială), terenuri pentru practicarea sporturilor colective – hanbal, baschet sau individuale – badminton (Silva), săli de fitness (H. Alexandros) sau piscine (H. Mary), sauna și jacuzzi (H. Margareta, H.Alexandros), baza de agrement și refacere a societății Hârtia S.A. Mai există o serie de cluburi integrate sau independente unde se poate practica biliardul ( H. Margareta, Green).

Se organizează la cerere plimbări montane cu ghid, inițiere în alpinism , mountain bike, plimbări cu sania trasă de cai, transport în diferite zone cu microbuzul etc. (Pens. Caraiman, H. Alexandros).

Viața de noapte este întregită de câteva discoteci: Caraiman, Sfinx (Hotel Silva), Alexandros, Mary, pub-uri: King’s pub, New Miorița sau de cluburi: Rotary (Silva), Misaila, Green, Vivas etc.

3.2.4. Baza tehnico-materiala de tratament

În mod general, climatul la o asemenea altitudine are următoarele efecte asupra organismului: scade metabolismul bazal, micșoreaza viteza de sedimentare a globulelor roșii, micșoreaza volumul de aer respirat, rărește respirațiile. Ceea ce se traduce printr-o intensă actiune sedativă asupra nutriției și o actiune de repaos asupra respirației. Principalul avantaj al stațiunii este caracterul sau balneoclimateric – factorii naturali de cura.

Climatul la această altitudine este mai mult tonic decât stimulant. Dacă el nu este tot atât de puternic cum este climatul de altitudine, el este, în schimb, mai bine tolerat în majoritatea cazurilor. De aici rezultă că și indicațiile vor fi mai vaste, iar contraindicațiile vor fi foarte reduse.

Modul de acțiune al acestui climat asupra organismului, este foarte complex și ține de mai mulți factori. Astfel există acțiuni de ordin fizic, ca: presiunea atmosferică, caldură sau luminozitatea; de ordin chimic: compoziția aerului, a apei potabile; de ordin biologic: puritatea microbiana a aerului, natura alimentației locale, felul de viață necesitat de climat. De asemenea, factorii psihici au un rol important în curele climatice, deoarece schimbarea felului de viața, de mediu, distracții, viața într-o regiune frumoasă și pitorească au, prin ele însele, o influiență terapeutică importantă.

În stațiunea Bușteni pot fi tratate formele de nevroză astenică, bolile endocrinometabolice, afectiunilecronice ale căilor respiratorii, reumatismul cronic degenerativ, neuroastenia, tulburările circulatorii periferice, hipertensiunea arteriala stadiul I, rahitismul, tulburările de creștere la copii și convalescențele.

Bioclimatul tonic constitue un stimulent puternic ce se caracterizează prin valorile relativ joase ale presiunii atmosferice. Aerul e curat, fară praf, deosebit de bogat în radiații ultraviolete.

În viitor alt factor natural de cură ar putea fi și apele minerale din stațiune, dacă vor fi recaptate. În aceste condiții, stațiunea și-ar putea extinde considerabil valențele curative și pentru tratarea unor afectiuni ale aparartului digestiv. Analizele efectuate de Institutul de balneofizioterapie din București a stabilit că apele minerale de la Bușteni sunt clorurate, sulfatate, sodice și hipotone, ce pot fi utilizate în urmatoarele cazuri:

– în afecțiuni gastrointestinale

– în diskinezii biliare

– în afecțiuni hepato-biliare ( insuficiență hepatică )

– în boli de nutriție: glicozuri alimentare, diabet și obezitate.

Regimul de cură în stațiunea Bușteni este recomandat pentru:
– nevroză astenică, sindroame neuroasteniforme pe fond somatic

– boli endocrinometabolice ( hipertiroidia, diabetul zaharat )

– afecțiuni reumatismale cronice

– tulburări circulatorii periferice

– hipertensiune arterială de gradul I – afectiuni cronice ale căilor respiratorii: bronșite cronice etc.

Baza de tratament din stațiune cuprinde, în principal, următoarele secții:

– hidroterapie – cu băi de plante medicinale, băi carbogazoase, băi cu eșența de brad, băi cu peria, băi saline, duș subacval, afuziuni generale și parțiale.

– proceduri electroterapeutice – ionizari, galvanizari, faradhizari, curenți diadinamici, raze ultrascurte, raze infraroșii, ultrasonoterapie, băi galvanice, ultraviolete

– masaj partial și general

– cultură fizica medicala

– pneumoterapie – aerosoli, inhalații individuale cu substanțe medicinale

– alimentație diabetică – dietă I pentru gastrită, ulcer și hipertensiune, dietă V pentru afecțiuni hepatobiliare, dietă IX pentru diabet zaharat.

Pe lângă caracterele constatate, climatul din această stațiune – și în general climatul de munte – mai are și caractere sezoniere care nu trebuiesc neglijate. Astfel, primavara datorită umidității solului – din cauza topirii zăpezilor – apare ceața și burnița; vara – mare variabilitate meteorologică, ploi în lunile iunie-iulie, vreme frumoasă în lunile august-septembrie; caldură potrivită ziua, răcoare noaptea; toamna este vreme frumoasă și durabilă, cu lipsă de umiditate; iarna este frig constant – variațiile de temperatură mici – puternică însorire mai ales în ianuarie-febroarie. Frigul are o dublă acțiune: pe de o parte el elimină caloriile produse prin exces; pe de altă parte, mărește tonusul centrilor nervoși. Prin această dublă funcțiune terapeutică, frigul transformă cura de aerație în cură de desintoxicație și de antrenament; rezultă că maximul însușirilor terapeutice se manifesta iarna.

Cap. 4. Structura circulației turistice

4.1.1. Analiza numărului de turiști

4.1.2. Analiza numarului de înoptări

4.1.3. Analiza sejurului mediu (zile)

4.1.4. Analiza densitatii circulației turistice

la populație

la suprafață

4.2. Previziunea circulatiei turistice în stațiunea Bușteni

Cap.5. Propuneri de diversificare a serviciilor turistice în stațiunea Bușteni

Propun următoarele măsuri pentru îmbunătățirea activității turistice:

îmbunătățirea infrastructurii stațiunii în general

diversificarea bazei turistice de cazare,

diversificarea bazei de alimentație

diversificarea serviciilor de agrement

măsuri edilice bine conlucrate cu agenți turistici

promovarea punctelor tari ale stațiunii

Îmbunătățirea infrastructurii stațiunii

» costruirea autostrăzii București-Brașov care să descon-gestioneze traficul de pe întreaga Valea Prahovei, dar mai ales a Bușteniului asta deoarece drumul național coincide cu bulevardul stațiunii și străbate tot orașul, inclusiv centrul; fluidizarea ar fi benefică pentru toți, dar mai ales pentru turiști și stațiune: șoferii n-ar mai rîmâne blocați în spatele vreunui camion iar turiști ar simți mai ușor aerul pur de munte;

» extinderea rețelei de gaze și apă potabilă

» reabilitarea străzilor – multe străzi sunt doar pietruite; sigura stradă bună este Strada Telecabinei, recent astfaltată; în momentul acesta se construiesc (carosabil și trotuare asfaltate) străzile care duc la pârtia Kalindaru;

» renovarea stației CFR, pentru că seamănă mai mult cu o haltă, decât cu o poartă de intrare spre stațiune: ghișeele, peronul, crearea unui punct de informații despre oraș sau agenție turistică.

Diversificarea bazei turistice de cazare:

» îmbunătățirea bazei hotelire prin refacerea și renovarea unităților existente, pentru modificarea categoriei de clasificare și implicit creșterea tarifelor și a încasărilor; Hotel Silva cu cele

crearea de noi unități de primire

» constuirea unui hotel lângă noua pârtie pentru acapararea turiștilor veniți la schi

» introducerea în circuitul turistic a fostul cazino și hotel, devenit apoi cămin – construcție impunătoare și reprezentativă care este astăzi abandonată;

Diversificarea bazei de alimentație

» crearea mai multor spații de alimentație de calitate și cu diverse specialități (vânătorească, românească, locală)

» amplasarea acestora pe traseele turiștilor (în centru, pe Bulevard, pe Strada Telecabinei – pe locația fabricii de hârtie )

» introducerea unor tipuri de unități alimentare fast-food (McDonald´s, Spring Time)

Diversificarea serviciilor de agrement:

» intoducerea unei telecabine mai eficiente, unei gondole, cu mai multe cabine care să facă față afluxului de turiști care vor să urce și să coboare de pe munte; coada care se formează la ambele puncte ale telecabiei este foarte supărătoare pentru orice turist, în plus stațiunea ți-ar face o promovare cu puteric impact și relativ ieftină;

» introducerea în circuitul turistic a Castelului Cantacuzino (primul din țara noastră) și a domeniului impresionant de mare și de natural, fie ca muzeu, fie ca bază de cazare;

» punerea la dispoziția turiștilor a unor scutere pentru deplasarea în cadrul stațiunii și pe versant;

» repornirea telecabinei Babele-Peștera, pentru a facilita accesul turiștilor pe Valea Ialomiței

» crearea unui teatru de vară sau a unui cinematograf în aer liber (pe locul internatului);

» crearea unor evenimente: zi a orașului, festivaluri (festivalul lemnului)

» crearea unui muzeu al vânătorii, cu arcuri, puști, animale împăiate, cu trofeele fostului dictator al României care se află undeva prin Județul Bacău;

» investiții în celelalte pârtii ale stațiunii și tranformarea Bușteniului în centrul schiului românesc: nocturnă, tunuri de zîpadă, teleschiuri, puncte de închiriere de echipamente sportive, terase etc.

Măsuri edilitare bine conlucrate cu agenți turistici:

» promovarea punctelor tari ale stațiunii (frumusețea naturii, liniștea) și a noutăților (noua pârtie)

» instalarea unui birou de informare a turiștilor în aproprierea gării, cu privire la posibilitățile de cazare disponibile la un moment dat;

» aplicarea unui plan urbanistic care să urmărească menținrea caracterului autentic al stațiunii: cladirile frumoase vechi trebuiesc ocrotite și menținute într-o stare bună, evitarea unor construcții moderne, cum ar fi noua sală de sport și depozitul de la intrarea în stațiune;

» stimularea sau obligarea proprietarilor de clădiri să-și refacă fațadele (mai ales cele vechi);

» acordarea mai atentă a autorizațiilor de construcție și limitarea pe cât posibil, deoarece foarte mulți proprietari, în dorința de a își largi locuința sau baza de primire ocupă tot locul în defavoarea vegetației;

» obligarea constructorilor să respecte specificul, arhitectura și frumusețea localității de munte și să folosească în special piatra de râu și lemnul la realizarea construcției (un exemplu ar fi hotelurile Alexandrion, Silva, Caraiman) și contraexemplu hotelul de 3 stele Mary;

» interzicerea și sancționarea severă a persoanelor cere defrișează chiar și de proprietatea sa pentru realizarea unei construcții, a unei alte construcții sau doar crearea unui gazon;

» regândirea amplasării clădirilor tip comunist, cu patru etaje și fără forme; deși locatarii le-au înfrumuțesat prin ornamente florale, acestea dau o notă proastă ideii de vechi și frumos;

» implicarea administrației locale în coparticipare cu capitalul privat sau sigur la realizarea unor proiecte ce necesită investiții masive și care au un profit direct redus și repartizat pe termen lung (o nouă telcabină, modernizarea pârtiilor);

» desființarea comerțului stradal care se desfășoară in centru, dar mai ales lângă Hotel Caraiman și înființarea unei piețe și a unui bazar.

BIBLIOGRAFIE