Strategii DE Promovare A Turismului PE Litoralul Marii Negre
CUPRINS
Capitolul 1
TURISMUL ………………………………………………………………………………….. 5
1.1. Conceptul de turism………………………………………………………………… 5
1.2. Fondul româno-american pentru investiții – FRAI………………… 7
1.3. Programul de investiții mari……………………………………….. 8
1.4. Fondul de investiții pentru întreprinderi mici și mijlocii…………… 10
1.5. Programul de împrumuturi mici și mijlocii………………………………… 12
1.6. Programul de micro împrumuturi……………………………………………… 15
1.7. Programul “acces afaceri”……………………………………………………….. 18
1.8. Potențialul turistic ………………………………………………………………….. 23
1.9. Fluxurile internaționale……………………………………………………………. 29
Concluzii………………………………………………………………………………………. 34
Capitolul 2
MARILE REGIUNI ȘI ZONE TURISTICE ALE LUMII…………… 36
2.1. Zone ale turismului litoral…………………………………………. 36
2.1.1. Bazinul Mării Mediterane…………………………………… 37
2.1.2. Zona litoralului Marii Negre ……………………………….. 38
2.2. Zone ale turismului montan……………………………………………………… 38
2.3. Zona turistică orășenească…………………………………………. 40
2.3.1. Orașe stațiuni maritime……………………………………… 41
2.3.2. Orașele turismului de munte …………………………………………… 42
2.3.3. Orașele turismului terapeutic………………………………………….. 43
2.4. Zonele agroturistice…………………………………………………………………. 45
2.5. Zone ale turismului inedit…………………………………………………………. 47
Concluzii………………………………………………………………………………………. 48
Capitolul 3
TURISMUL, ACTIVITATE SPECIFICĂ DE SERVICII……………….. 51
3.1. Particularități și caracteristici ale serviciilor turistice……………………. 51
3.2. Clasificarea serviciilor turistice…………………………………………………. 53
3.3. Serviciile hoteliere…………………………………………………………………… 59
3.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea
turismului……………………………………………………………………………………… 63
Concluzii………………………………………………………………………………………. 65
Capitolul 4
POTENȚIALUL TURISTIC AL ROMÂNIEI………………………………… 67
4.1. Categorii de potențial turistic………………………………………. 67
4.2. Potențialul turistic antropic……………………………………………………… 77
4.3. Potențialul cultural-istoric……………………………………………………….. 77
Concluzii………………………………………………………………………………………. 80
Capitolul 5
VENITUL SI INVESTITIILE IN TURISM……………………………
83
3
5.1. Consumul și economiile…………………………………………………………… 85
5.2. Investițiile în economie…………………………………………………………… 92
5.3. Incitația la investiții și condițiile stabilității economiei……………. 96
5.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea
turismului…………………………………………………………………………………….. 103
5.5. Dezvoltarea umană durabilă. Noua viziune asupra dezvoltării
viitoare…………………………………………………………………………………………. 104
5.6. Reforma în economia României………………………………………………… 110
5.7. Funcțiile și organizarea managementului turistic ………………………… 117
Concluzii………………………………………………………………………………………. 121
Capitolul 6
EFICIENȚA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ
A ACTIVITĂȚII DE TURISM………………………………………………………. 128
6.1. Conceptul de eficiență……………………………………………………………… 128
6.2. Surse de finanțare europeană…………………………………………………….. 129
6.3. Sistemul de indicatori ai eficienței economice în turism……………….. 130
6.4. Indicatori generali………………………………………………….. 133
6.5. Indicatori ai eficienței activității de cazare………………………………….. 139
6.6. Indicatori ai eficienței activității de alimentație…………………………… 148
6.7. Indicatori ai eficienței transporturilor turistice……………………………. 150
6.8. Indicatori de evaluare și analiză a eficienței economice a
investițiilor în turism……………………………………………………………………… 151
6.9. Indicatori generali………………………………………………………………….. 160
6.10. Indicatori specifici…………………………………………………………………. 162
6.11. Posibilități de îmbunătățire a sistemului de indicatori…………………. 162
Concluzii………………………………………………………………………………………. 163
Capitolul 7
EFICIENȚA SOCIALĂ A ACTIVITĂȚII DE TURISM………………… 172
7.1. Forme de evaluare și cuantificare a eficienței sociale în turism…… 174
7.2. Eficiența litoralului românesc în vara 2003………………………………. 176
7.3. Profitul firmelor turistice pe 2004…………………………………………… 182
7.4. Litoralul românesc s-a integrat în Europa………………………………… 189
Concluzii………………………………………………………………………………………. 194
Capitolul 8
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
PENTRU LITORALUL ROMÂNESC……………………………………………. 196
8.1. Diagnoza activității turistice pe litoral………………………………………… 196
8.2. Strategia de dezvoltare a turismului……………………………………………. 204
8.2.1. Precizări noționale……………………………………………………….. 204
8.2.2. Precizări metodologice…………………………………………………. 209
8.2.3. Componentele strategiei……………………………………………….. 215
8.2.4. Concepte de dezvoltare regională…………………………………… 215
8.2.5. Conceptul propus-suport al strategiei de dezvoltare a 221
4
turismului pe litoralul românesc………………………………………………
8.2.6. Principiile conceptului de eco-dezvoltare a turismului
românesc……………………………………………………………………………… 223
8.2.7. Obiectivele strategice de dezvoltare a turismului pe litoral… 240
8.2.8. Scenarii probabile de evoluție a mediului politic, economic,
social etc. din România și zona litoralului. Stimulente și restricții
ale scenariului ales………………………………………………………………… 249
8.2.9. Politici de realizare a obiectivelor………………………………….. 253
8.2.10. Programe și măsuri…………………………………………………….. 270
8.2.11. Operaționalizarea strategiei…………………………………………. 270
8.2.12. Instrumente necesare realizării strategiei……………………….. 276
8.2.13. Monitorizarea strategiei………………………………………………. 281
8.3. Strategia și politica de dezvoltare regională a României în contextul
strategiei naționale de devoltare pe termen mediu și lung……………………. 290
Concluzii………………………………………………………………………………………. 298
Capitolul 9
CONCLUZII SI PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE……………………. 305
Concluzii………………………………………………………………………………………. 308
ANEXE………………………………………………………………………………………. 311
Anexa 1………………………………………………………………………………………. 312
Anexa 2………………………………………………………………………………………. 315
Anexa 3………………………………………………………………………………………. 324
Anexa 4………………………………………………………………………………………. 326
Anexa 5………………………………………………………………………………………. 327
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….. 342
5
Capitolul 1
TURISMUL
1.1. Conceptul de turism
Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum
cea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie,
agricultură, comerț). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat
deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar,
antrenând deopotrivă economiști, geografi, psihologi și sociologi. Primele
mențiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele
geografului Strabon1. Descrierile lăsate de Marco Polo2 cu ocazia periplului său
asiatic, cele ale lui Arthur Young 3 sau, mai aproape de noi, ale lui Henri
Monfreid4 au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.
Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârșitul secolului al
XlX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător. Privit ca un fenomen
social-economic creator de beneficii importante, turismul a fost definit în
variante dintre cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M.
Peyromarre Debord5); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui
departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și
culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje
necunoscute” (Jan Medeciri); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea
necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător,
cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării
comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport” (Guy Freuler);
1 Geograful Strabon (64/63 î.Chr. – 19/21 d. Chr.)
2 Marco Polo (cca. 1254 în Veneția – 8 ianuarie 1324 în Veneția) a fost un negustor venețian, care s-a
făcut cunoscut prin relatările sale despre o călătorie în China
3Arthur Young – actor (02 Septembrie 1898 Bristol, Anglia-24 Februarie 1959)
4 Henry de Monfreid (1879-1974), aventurier și scriitor legendar
5 Guy Debord (28 decembrie 1931 – 30 noiembrie, 1994), scriitor și regizor
6
“ansamblul activităților nonlucrative ale omului în afara ariei de rezidență”
(Lavaille Nizerolle); “schimbul unei valori economice (bani) contra unor valori
culturale, estetice, de agrement” (Marc Boyer 6 ); “ansamblul de relații și
fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului
lor” (E. Hunziker); “reuniunea locală a patru elemente care trebuie analizate în
inter-relație: turiștii, indigenii, fluxurile și teritoriile”.
În viziunea Organizației Mondiale a Turismului (OMT), activitatea
turistică este concepută ca “o formă a manifestărilor cultural-educative și de
recreere ale societății moderne”.
În ultimele decenii, această activitate s-a dezvoltat rapid în numeroase țări,
precum și pe plan internațional, cumulând astăzi sute de mii de angajați (numai în
serviciile hoteliere sunt antrenate 774 mii de persoane în Germania, 131 mii în
Austria, 308 mii în Marea Britanie, 168 mii în Canada, 146 mii în Turcia, 98 mii
în Suedia etc.), deservind milioane de oameni și aducând un important aport
valutar. În total, în activitatea turistică erau antrenate, în anul 2002, 255 milioane
de salariați, dintre care mai mult de jumătate (133,6 milioane) în zona
Asia-Pacific, iar 36,2 milioane în Europa. După estimările OMT, până în anul
2006, în turismul mondial vor fi create încă 130 milioane de locuri de muncă.
Acesta este motivul pentru care în unele țări (Elveția, Franța, Monaco, Malta ș.a.)
se discută uzual despre “industria turismului” sau “industria hotelieră”.
Deși turismul aduce contribuții importante în venitul anual al unor țări,
reprezentând una dintre cele mai importante ramuri economice (Italia, Franța,
Danemarca ș.a.), el nu poate fi acceptat ca o industrie, întrucât nu produce bunuri
materiale rezultate din prelucrarea tehnologică a materiilor prime .
Încasările obținute din turism au evoluat pe plan mondial foarte rapid, de la
2,1 miliarde USD în anul 1950, la 18 miliarde USD în anul 1970, ajungând la 375
miliarde USD în anul 2002. Numai țările din Uniunea Europeană – acest prim
« focar turistic al lumii » – au realizat, în anul 2002, 41,6% din volumul total al
6 Marc Boyer, doctor în istorie, expert științific în turism, fondator al Departamentului de Turism a
7
încasărilor din turism, iar dacă se adaugă și SUA, această pondere crește la 58%.
Tabelul nr.1.1. Impactul economic al turismului pentru unele state ale lumii în
anul 2002 :
Nr.
Crt.
Țara
Încasări din turism
( USD-loc )
Încasări din turism
din export din PNB
1 BERMUDE 7.283 1.140 36
2 INS. VIRGINE 6.145 24 47,5
3 BAHAMAS 4.787 45 46
4 ANTIGUA 2.675 624 91,5
5 BARBADOS 1.836 265 30
6 SANTA LUCIA 1.169 88 68,2
7 SEYCHELLES 1.157 261 31,5
8 AUSTRIA 1.121 27,4 7, 3
9 CIPRU 1.157 107 18
10 MALTA 1.092 54 22
Sursa: OMT, 2002
1.2. Fondul româno-american pentru investiții – FRAI
Fondul Româno-American pentru Investiții (« FRAI » sau « Fondul ») a
fost înființat de Congresul Statelor Unite ale Americii și de Casa Albă.
Fondul a fost capitalizat cu 50 milioane dolari SUA prin Agenția Statelor
Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).
FRAI servește drept catalizator în atragerea capitalului privat străin și a
jucat un rol esențial în înființarea unui fond de 65 milioane dolari SUA pentru
România, cu care co-investește în plasamente private.
In cadrul misiunii ce îi revine privind răspândirea practicilor și
cunoștințelor occidentale în afaceri, Fondul îi ajută pe partenerii săi din România,
oferindu-le servicii de consultanță financiară, precum și asistența tehnică în
management, marketing și contabilitate. Prin politica pe care o promovează,
universității Lumière-Lyon, președintele Asociatiei mediteranene de turism
8
Fondul contribuie la îmbunătățirea climatului investițional, demonstrând în
același timp ca în România se pot face investiții profitabile.
PROGRAME DE FINANȚARE
ALE FONDULUI ROMÂNO-AMERICAN DE INVESTIȚII
1. Programul de investiții mari – investiții de la 850.000 dolari SUA până la
5 milioane dolari SUA sau mai mult, în societăți private promițătoare cu foarte
bun potențial de creștere (în întreaga țară).
2. Fondul de investiții pentru întreprinderi Mici și Mijlocii – investiții de
capital între 50.000 și 250.000 dolari SUA pentru societăți private mici și mijlocii
(în întreaga țară).
3. Programul de împrumuturi mici și mijlocii – împrumuturi între 20.000 și
150.000 dolari SUA pentru societăți private mici și mijlocii (anumite județe).
4. Programul de micro-împrumuturi – împrumuturi între 2.500 și 15.000
dolari SUA (județele Cluj și Dolj).
5. ACCES Afaceri – Asistență în managementul afacerilor și marketing
acordată societăților private mici și mijlocii în vederea calificării pentru acces la
surse de finanțare.
1.3. Programul de investiții mari
LINII DIRECTOARE
ALE PROGRAMULUI DE INVESTIȚII MARI
Programul de investiții mari operează în conformitate cu următoarele linii
directoare:
− Sumele Investite. În general, între 850.000 și 5.000.000 dolari SUA pentru
fiecare beneficiar, dar Fondul poate participa la sau aranja co-finanțări pentru
sume mai mari.
− Structura tranzacției. Structurarea tranzacțiilor este flexibilă, depinzând
9
de condițiile specifice. Pentru majoritatea investițiilor, Fondul va cere garanții, va
participa la repartizarea profitului și va deține acțiuni. Este foarte posibil ca
investițiile mai mari să fie sindicalizate de investitori financiari internaționali.
− Condițiile tranzacție. Condițiile pentru fiecare tranzacție sunt negociate pe
baza comercială. Fondul nu acordă împrumuturi nerambursabile sau finanțare
subvenționată.
− Activitatea de control al beneficiarului. Fondul poate deține poziții
majoritare sau minoritare, beneficiind de prevederile referitoare la protecția
acționarilor. Fondul va avea anumite drepturi de aprobare și de reprezentare în
Consiliul de Administrație.
− Participare la conducerea societății beneficiare. Fondul nu dorește să se
implice în activitatea zilnică și cere ca fiecare beneficiar să aibă o conducere
corectă, competentă și angajată, care să fie interesată în succesul investiției.
− Investiții în firme existente sau în societăți comerciale noi. Deși nu se
limitează la un stadiu anume al dezvoltării unei societăți comerciale, Fondul
preferă companii care, vor fi desfășurat o activitate profitabilă anterior investiției
solicitate.
− Alți acționari. Fondul nu investește în companii unde majoritatea
acțiunilor sunt deținute de angajați sau de entități guvernamentale, dar poate fi
interesat să investească în firmele în care angajații dețin o mică parte din acțiuni,
precum și societățile comerciale privatizate.
− Asistența acordată beneficiarului. Pe lângă finanțare, Fondul asigură
asistența concretă și continuă și îi sprijină pe beneficiari prin monitorizare
sistematică, servicii de consultanță și înlesnirea de contacte avantajoase de
afaceri.
− Co-finanțare și firme mixte. Fondul cere beneficiarului să participe la
investiție și încurajează activitățile de co-finanțare prin participarea investitorilor
strategici și a instituțiilor financiare.
− Perioada de deținere. Fondul speră că, într-o perioadă de 5 ani, să își
10
vândă părțile deținute într-o investiție partenerilor săi, cumpărătorilor strategici
sau publicului.
− Taxe și cheltuieli. Fondul va percepe taxe obișnuite pentru serviciile sale și
își va recupera anumite cheltuieli.
− 0 conducere responsabilă. Fondul cere beneficiarilor să acționeze într-un
mod responsabil din punct de vedere social și ecologic.
1.4. Fondul de investiții pentru întreprinderi mici și mijlocii
SCURTĂ DESCRIERE
Fondul de Investiții pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (FIIMM) face
investiții directe, combinând diferite tipuri de finanțare precum participarea la
capital, împrumuturi convertibile în acțiuni, sau leasing, cu sume cuprinse între
50.000 și 250.000 dolari SUA.
Cea mai mare parte a capitalului FIIMM va fi investită sub forma
participării minoritare la capital, cu pachete între 25% și 49% din acțiunile emise
de firmele beneficiare, dar nu vor fi respinse nici participări de peste 50%.
CRITERII DE ELIGIBILITATE
In general, dar nu în exclusivitate, FIIMM se va adresa firmelor care
operează cu 10 până la 150 de angajați și au produs, anterior finanțării de către
FIIMM, cifre de afaceri anuale cuprinse între 150.000 și 1.500.000 dolari SUA.
Fondul va investi în exclusivitate în societăți al căror control este deținut de
cetățeni români.
Criteriile de eligibilitate ale FIIMM reflectă obiectivele FRAI: FIMM va
investi în întreprinderi care solicită finanțare pe termen mediu, între 3 și 5 ani, cu
scopul extinderii și/sau sporirii performanței capacităților de producție.
Solicitările din partea societăților nou înființate se vor evalua pe baza
experienței și contribuției financiare personale a întreprinzătorilor. Un interes
11
deosebit îl prezintă pentru FIIMM întreprinderile care dispun de potențial de
dezvoltare și de export, management performant precum și de drept de
exclusivitate asupra unor produse și servicii.
FIIMM va acorda prioritate întreprinderilor cu cea mai mare probabilitate
de succes comercial și cu impact pozitiv asupra dezvoltării economice și sociale.
Fondul își rezervă dreptul aprobării finale a investițiilor și a bugetelor anuale.
Domenii de interes ale FIIMM includ, dar nu se limitează la:
• Industrii conexe agriculturii
• Sănătate și servicii medicale
• Turism
• Industria lemnului
• Materiale de construcții
• Cauciuc și mase plastice
• Servicii tipografice și edituri
• Confecții
• Alte sectoare ale industriei
ușoare.
ASISTENTA TEHNICA
Asigurarea de asistență tehnică către beneficiarii Fondului este un element
cheie al obiectivelor și activității FIIMM. În cursul analizării fiecărui proiect,
specialiștii de investiții lucrează împreună cu managementul întreprinderii pentru
determinarea nevoilor imediate și pe termen lung de asistența tehnică.
FIIMM va conlucra strâns cu programul de asistență tehnică ACCES
Afaceri, care a fost înființat de FRAI. Acest efort comun va produce un prim
diagnostic al necesităților de finanțare și asistență tehnică ale potențialului
beneficiar.
Se asigură asistență continuă în domenii ca marketingul, contabilitatea
costurilor, aprovizionarea și utilizarea materialelor, procurarea de echipamente.
DURATA FINANȚARII
In fiecare caz, contractul de investiție va include referiri la vânzarea după o
perioada de trei până la cinci ani, către management, terți sau angajați, a părții din
întreprindere deținute de FIIMM.
12
Modul concret de retragere al FIIMM din întreprinderile finanțate va
depinde de condițiile pieței la momentul respectiv și de posibilitățile de finanțare.
PROCEDURA DE PREZENTARE A CERERILOR, LOCUL UNDE SE
DEPUN, PERSOANA DE CONTACT
Întreprinderile interesate în obținerea de finanțare din partea FIIMM
trebuie să depună la FRAI o cerere de finanțare, care include și un plan de afaceri
detaliat.
Formularul de cerere de finanțare, materialul de prezentare al programului,
precum și ghidul pentru întocmirea planului de afaceri pot fi obținute prin poștă,
telefonând la sediul FRAI.
1.5. Programul de împrumuturi mici și mijlocii
Programul de împrumuturi Mijlocii (PIM) este un proiect realizat în comun
de Fondul Româno-American pentru investiții (FRAI) și bănci partenere din
România. Programul acordă împrumuturi între 20.000 și 100.000 dolari SUA, cu
o dobândă fixă, pentru o perioada de până la trei ani, cu plăți lunare egale ale
creditului. Comisionul bancar este de 1%. împrumuturile sunt garantate cu active
într-o formă și de o valoare acceptabila creditorului.
CRITERII DE ACORDARE A ÎMPRUMUTULUI
Se încadrează în condițiile de eligibilitate ale PIM firmele cu capital
majoritar privat având până la 200 de angajați, ce sunt deținute și administrate de
rezidenți din România. În general, împrumuturile sunt acordate firmelor din
domeniul producției, construcțiilor și serviciilor. PIM nu se adresează firmelor de
comerț en-gros.
Firmele noi vor fi finanțate doar în mod excepțional; în aceste cazuri,
experiența anterioară a solicitantului și nivelul contribuției sale vor căpăta o
13
importanță deosebită.
FOLOSIREA ÎMPRUMUTULUI
Împrumuturile sunt acordate pentru:
− investiții în mijloace fixe și construcții legate de afacere;
− achiziționarea de materii prime.
Nu se acordă împrumuturi pentru: investiții în titluri de valoare ale altor
firme; speculații valutare; firme de comerț, jocuri de noroc; producția sau
comercializarea băuturilor spirtoase.
SOLICITAREA ȘI APROBAREA ÎMPRUMUTURILOR
PIM este un instrument financiar oferit firmelor ale căror proiecte sau
planuri de extindere sunt amănunțite și realiste și care generează suficient
numerar din afacere pentru a rambursa împrumutul în rate lunare egale.
Procesul de solicitare a împrumutului începe cu o convorbire telefonica la
banca partenera la care aveți deschis contul, iar dacă nu aveți cont, la banca
partenera cea mai apropiata de locul unde vă desfășurați activitatea.
Reprezentanții băncii care lucrează cu FRAI vor stabili o întâlnire cu
dumneavoastră pentru a determina dacă se îndeplinesc criteriile PIM. În acest caz
primiți un formular de cerere de împrumut și îndrumări privind modul de
completare. De asemenea, reprezentanții băncii pentru acest program, vă vor
comunica ce alte documente va trebui să prezentați împreuna cu cererea:
− documente financiare (Bilanțul și Contul de Profit și Pierdere) cel puțin
pentru anul fiscal anterior și pentru perioada curentă (nu mai vechi de 60 de zile);
− contracte cu clienții;
− contracte de închiriere sau de leasing;
− documentele de înregistrare a firmei;
− informații privind utilajele ce urmează a fi achiziționate (cotații de la
furnizori, liste de prețuri, etc.);
14
− proiectele de construcții și de renovări cu termene și defalcarea costurilor.
Inspectorii de credit vor analiza cererea de împrumut completată și
documentele adiționale. 0 vizită la locul unde va desfășurați activitatea este parte
integranta a analizei de credit.
Decizia finala privind împrumutul va fi luata de un comitet de creditare
alcătuit din reprezentanți ai FRAI și ai băncii partenere. FRAI și banca își rezerva
dreptul de a aproba sau refuza orice cerere de împrumut, decizia comitetului de
creditare fiind definitiva.
REGIUNILE UNDE SE DESFASOARA PROGRAMUL PIM este
disponibil numai în câteva județe din România. Doar firmele care își desfășoară
activitatea în aceste județe se pot califica pentru aceste împrumuturi.
O listă a băncilor partenere ale PIM și a sucursalelor acestora participante
la program se găsește în continuare. dacă va desfășurați activitatea într-unul din
județele unde se desfășoară programul, contactați sucursala băncii partenere
pentru a stabili o întâlnire.
BANCILE PARTENERE
Pentru a afla informații suplimentare contactați inspectorii de credit ai
băncilor de mai jos care lucrează în cadrul programului de împrumuturi:
1. Banca Româneasca
Sediul Central – București tel: 01-321 4795; sau 321 1601, int. 183 sau 184
Sucursala Pitești tel : 048-222 090; sau 222 649
Sucursala Constanta tel: 041-664 284
Sucursala lași tel: 032-214 650
2. Banca Transilvania
Sediul Central – Cluj-Napoca tel: 064-198 833
15
Sucursala Baia-Mare tel: 062-436 477
Sucursala Târgu-Mureș tel: 065-169 068
Sucursala Deva tel: 054-232 280
1.6. Programul de micro împrumuturi
“CREDITARE, ASISTENTA ȘI PREGĂTIRE
PENTRU AFACERI” – CAPA
SCURTA DESCRIERE
Programul este un rezultat al colaborării dintre Fondul Româno-American
de investiții și World Vision International7.
Unul din scopurile Fondului este de a încuraja dezvoltarea sectorului privat
în România. FRAI a destinat suma de 11 milioane dolari SUA pentru realizarea
unui Program de Micro împrumuturi. Acest program este derulat de către World
Vision International.
COMPONENTELE PROGRAMULUI
A. Pregătirea – este asigurată prin participarea la un seminar cu durata
de 20 ore cu următorul conținut:
− managementul afacerilor mici
− marketing, strategie
− creșterea productivității
− managementul costurilor
− contabilitate
− etica în afaceri
B. Creditul
7 World Vision International (abreviat WVI sau simplu WV) este o organizație creștin-umanitară,
înființată la 22 septembrie 1950 de către teologul și jurnalistul Bob Pierce pentru în sprijinul copiilor
orfani din timpul războiului din Coreea
16
Împrumuturile acordate în dolari SUA sau nivelul creditului pot fi între
2.500 dolari SUA și 15.000 dolari SUA cu o dobânda între 22 și 26% pe an la
dolar (echivalentul în lei la cursul bancar) în funcție de obiectul împrumutului.
Durata de rambursare a creditului este cuprinsa între 6 și 36 de luni. Aceste date
sunt valabile pentru afacerile care îndeplinesc condițiile programului. Pentru a
beneficia de un împrumut, solicitanții trebuie să parcurgă seminarul de pregătire
în afaceri și să poată dovedi ca au capacitate de replată a împrumutului. Acesta se
va utiliza numai în scopul dezvoltării afacerii.
C. Consultanta
Participanții la seminarul de pregătire care nu s-au calificat pentru
programul de împrumuturi, vor primi servicii de consultanta pe o perioada de 3
luni din partea unor persoane specializate (loan officer sau program advisor).
Beneficiarii creditului vor fi vizitați de către consultanții programului o
data sau de mai multe ori într-o luna, pe toata durata rambursării împrumutului.
Obiectivul este de a facilita dezvoltarea și succesul micilor afaceri prin
servicii de consultantă .
OBIECTIVELE PROGRAMULUI
Obiectivul general al programului este acela de a facilita dezvoltarea
micilor afaceri în județele Cluj și Dolj prin pregătire orientată spre practică,
credite și consultantă .
De asemenea, programul își propune:
− furnizarea către proprietarii și managerii micilor întreprinderi a
cunoștințelor necesare creșterii afacerii și asigurării succesului ei într-o piața
concurențială;
− stabilirea resurselor necesare pentru micile afaceri în scopul creării de noi
locuri de muncă.
Aceasta se realizează prin:
− focalizarea pe întreprinderile mici existente, cu potențial de dezvoltare;
17
− împrumuturi stimulatoare pentru dezvoltare, exact acolo unde este mai mare
nevoie;
− dezvoltarea aptitudinilor manageriale necesare pentru a asigura utilizarea
eficienta a capitalului și resurselor întreprinderilor mici;
− asigurarea de consultantă lunară tuturor clienților programului pentru a
asigura succesul micilor afaceri;
− recircularea capitalului de împrumuturi pentru asigurarea de noi credite și
servicii în comunitate.
CRITERII DE ELIGIBILITATE
La pregătire pot participa persoanele care au completat formularul și au
plătit taxa de pregătire. În plus, participanții la pregătire vor trebui să
îndeplinească următoarele criterii pentru a obține creditul:
− să fie angajat la o firma persoana juridica româna de drept privat;
− să aibă o experiența de minim un an în domeniul de activitate al firmei;
− firma la care este angajat să aibă o activitate de cel puțin un an și să-și
desfășoare activitatea în județul Cluj sau Dolj;
− să fie implicat activ în conducerea firmei;
− să fie deschis la a primi asistenta tehnica și managerială;
− să parcurgă complet seminarul de pregătire, încheiat cu realizarea unui
plan de afaceri viabil;
− să aibă garanții legalizate;
− să aibă referințe privitoare la profilul moral;
− să aibă aprobarea Comitetului de Acordare a Creditelor.
CREDITUL POATE FI UTILIZAT LA:
− achiziționarea de echipamente pentru producție și servicii;
− achiziționarea de părți componente ale echipamentelor firmei;
− achiziționarea de materii prime și materiale pentru producție sau servicii;
18
− achiziționare fond de marfă.
Participanții la seminarul de pregătire care nu corespund sau nu s-au
calificat pentru programul de împrumuturi vor primi servicii de consultanta
pentru o perioada de trei luni din partea unor persoane specializate.
EVALUAREA ȘI MONITORIZAREA PROGRAMULUI APROBAT
Beneficiarii creditului vor fi vizitați de către consultanții Programului o
data sau de mai multe ori într-o luna, pe toata durata rambursării împrumutului.
1.7. Programul “acces afaceri”
FRAI CISA IESC
Fondul Româno- Centrul International
American International Executive
pentru investiții pentru Studii Service
Antreprenoriale Corps
1. Ce este programul "ACCES Afaceri"?
“ACCES Afaceri” este un program de asistenta tehnica unic în România
care urmărește să înlesnească finanțarea întreprinderilor private mici și mijlocii
prin Fondul Româno-American pentru investiții8 și prin alte surse de finanțare
din România. Acest program este realizat prin efortul conjugat al Fondului
Româno-American pentru investiții (FRAI sau Fondul), al Centrului
International pentru Studii Antreprenoriale9 (CISA) și al International Executive
Service Corps10 (IESC).
8 Fondul Româno-American pentru Investiții (RAEF) este o corporație privată americană înființată de
Congresul SUA în 1995
9 Centrui International pentru Studii Antreprenoriale (CISA) este un generator de dezvoltare locală și
regională prin expertiza pe care o oferă potențialilor întreprinzători, IMM-urilor, ONG-urilor și
administrației publice în aria design-ului de proiect, a managementului prin proiect și a realizării de
planuri de afaceri / studii de fezabilitate
10 International Executive Service Corps (IESC) este organizația non-profit de dezvoltare managerială și
de afaceri, cea mai mare din lume
19
Acronimul ACCES înseamnă Asistenta (Assistance), Cooperare
(Cooperation), Credit (Credit), Evaluare (Evaluation) și Servicii (Services).
“ACCES Afaceri” folosește o metodologie consacrata care include
evaluări-diagnoza, asistenta tehnic directa și studii de marketing. Acestea își
propun să realizeze:
− pregătirea firmelor în vederea îndeplinirii criteriilor necesare finanțării
prin FRAI sau prin alte instituții de finanțare din România;
− mărirea capacitații tehnice și a volumului de afaceri ale firmelor românești;
− stabilirea de legături cu parteneri din SUA pentru: acorduri de marketing,
acorduri de distribuție, licențe, francize sau societăți mixte.
2. Care sunt organizațiile participante ?
Fondul Româno-American pentru investiții a fost înființat în 1994 de către
Congresul Statelor Unite ale Americii. FRAI este capitalizat cu suma de 50
milioane de dolari acordata de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare
Internațională. Fondul derulează programe comerciale și de dezvoltare. Prin
reprezentantele din România și Statele Unite, FRAI sprijină dezvoltarea
sectorului privat din România, prin investiții în capitalul social și împrumuturi
întreprinderilor private mici și mijlocii și prin acordarea de asistenta tehnica.
Centrul Intențional pentru Studii Antreprenoriale este o asociație
profesională, non-profit, non-guvernamentală, înființată în 1992 ca răspuns la
nevoia tot mai acuta de instruire în domeniul antreprenorial și de educație
manageriala în România. Scopul CISA este să promoveze și să sprijine
dezvoltarea economiei de piața și a firmelor particulare din România. CISA este
acum unul din principalele centre din România de pregătire și instruire pentru
întreprinderile mici și mijlocii.
International Executive Service Corps, o organizație americana
particulara, non-profit, formata din voluntari, a fost fondata în 1964. IESC are
misiunea de a accelera dezvoltarea economiei de piața și a democrației prin
20
transferarea cunoștințelor tehnice și manageriale americane către întreprinderi și
organizații din tarile în curs de dezvoltare și în tranziție către economia de piața.
Prin programul Business Development Services, BDS (Servicii pentru
Dezvoltarea Afacerilor), IESC acorda servicii de asistenta tehnica, manageriala și
de afaceri pentru firme din România.
3. Cum funcționează programul?
Etapa I: Analiza preliminara și discuții
Firmele private din România se pot adresa programului "ACCES Afaceri”
direct sau prin intermediul altor organizații (centre locale de consultanta, asociații
comerciale, asociații profesionale, camere de comerț). Firma completează un
Chestionar de Afaceri pe care îl preda la CISA. Se organizează o întâlnire între
directorii firmei cu specialiștii CISA pentru o prima prezentare a companiei. În
urma acestei întâlniri, experții CISA completează un Raport de Informare și
Evaluare a firmei.
Etapa a II-a: Evaluarea resurselor și necesitaților
Fondul Româno-American pentru investiții analizează Chestionarul de
Afaceri completat și Raportul de Informare și Evaluare. În cazul în care firma s-ar
putea califica pentru finanțare, le trimite la sediul IESC din Statele Unite ale
Americii. O echipa de specialiști BDS analizează informațiile prezentate în
chestionar și selectează experții IESC în domeniul afacerii respective pentru a
face o evaluare privind sectorul de piața și activitățile de marketing, situația
financiara și de producție. Pe baza acestor evaluări, specialiștii BDS fac
recomandări menite să ajute firma respectiva să inițieze o schimbare hotărâtoare
în dezvoltarea afacerii.
Etapa a III-a: Prezentarea rezultatelor
Raportul primit de la IESC, cu un diagnostic al afacerii și al industriei, este
trimis la FRAI și CISA. Procesul durează aproximativ 4-6 săptămâni din
21
momentul în care IESC primește Chestionarul de Afaceri.
Etapa a IV-a: Recomandarea și acordarea de servicii de management și
marketing
Fondul Româno-American pentru investiții și firma analizează Raportul
primit de la IESC și confirma posibilitățile de dezvoltare și rentabilizare a
companiei. În cazul în care acestea sunt realizabile, sunt identificate serviciile de
management și marketing ce pot fi acordate. Firma poate beneficia de unul sau
mai multe servicii dintre cele menționate mai jos:
SERVICII ÎN MANAGEMENT ȘI MARKETING
A. Servicii de asistenta tehnica
− Asistenta tehnica – Experții IESC acorda asistenta tehnica directa firmelor
românești cu durata de 1-3 luni.
− Asistenta tehnica ulterioara – O firma din România poate cere ca expertul
IESC să se întoarcă la firma pentru asistenta suplimentara. IESC acorda asistenta
tehnica ulterioara timp de un an de la misiunea inițiala.
− Asistenta tehnica în cooperare – Doua sau trei firme din România cu
necesitați complementare pot fi asistate de un singur expert IESC în cadrul unei
misiuni de minimum trei luni.
− Asistenta tehnica acordata de un expert – Se pot încheia contracte cu
experți pentru a ajuta firme din România prin anumite misiuni în Statele Unite,
cum ar fi participarea la târguri comerciale, cercetare industriala și găsirea de
relații de afaceri, dezvoltare strategica, contracte de distribuție si/sau de clienți.
− Asistenta tehnica ulterioara – Firma poate cere ca expertul IESC care i-a
acordat asistenta în țara să continue a-i acorda sprijin în SUA pentru o perioada
de un an de la misiunea originala.
B. Servicii privind cercetarea pieții
− Găsirea de surse pentru furnizarea de echipamente sau materiale și raport
privind oportunități de export – studii preliminare privind găsirea de
22
echipamente și materiale și a oportunităților de export în SUA.
− Raport privind tehnologia sau produsul, evaluarea produsului, evaluarea
competiției și intrarea pe piață – studii preliminare asupra tehnologiei,
produsului, competiției și intrării pe piața americană sau din Uniunea Europeana.
C. Alte opțiuni
− Distribuție de mostre – IESC poate distribui mostre și/sau broșuri
companiilor interesate din Statele Unite și Uniunea Europeană, însoțite de o
scrisoare ce prezintă avantajele oferite de client ca furnizor.
− Broșura de prezentare – BDS pregătește o broșură în limba engleza.
− Analiza procesului tehnologic – BDS oferă clientului o descriere detaliata
a procesului și tehnologiei folosite pentru realizarea unui produs, începând de la
materiile prime și terminând cu ambalajele.
− Studii de piața adaptate cerințelor clientului
Etapa a V-a: Finanțarea prin frai sau prin surse alternative
In cazul în care firma este pregătita pentru dezvoltare și rentabilizare și
corespunde criteriilor de finanțare FRAI, Fondul va lua în considerare
posibilitatea de a face o investiție sau de a acorda un împrumut afacerii selectate
prin “ACCES Afaceri”. dacă în acest stadiu, o firma selectata prin acest proces nu
se califică pentru obținerea unei finanțări FRAI, se vor face eforturi pentru ca
respectiva firma să fie propusă unei alte surse de finanțare.
Pentru informații suplimentare despre “ACCES Afaceri” va puteți adresa
la:
− In România
FONDUL ROMANO-AMERICAN PENTRU INVESTITII
Str. Vasile Conta, nr.4, sector 2, cod 70138, București, România
tel: 01-210 0701; fax: 01-210 0713
e-mail: [anonimizat]
dna. Virginia Enescu, Business Development Manager
23
CENTRUL INTERNATIONAL DE STUDII ANTREPRENORIALE
Universitatea București, Bdul. Mihail Kogalniceanu nr.64, sala 220,
sector 5 București România
tel: 01-613 3340 sau 01-312 5697 sau 01-311 0663
fax: 01-311 0663 sau 01-613 3340
e-mail: [anonimizat]
dl. Dr. Anton Ion, Președinte
− In Statele Unite
INTERNATIONAL EXECUTIVE SERVICE CORPS
333 Ludlow Street, Stamford, CT 06904-2005, USA
Mrs. KristinbAlmquist, Country Manager, România
tel: +1-203-967 6303 fax: +1-203-359 9461
e-mail: [anonimizat]
1.8. Potențialul turistic
Activitatea turistică este bine susținută de un valoros potențial turistic –
natural sau antropic – diferențiat de la țară la țară, în funcție de care sunt
organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial
sunt:
− turismul balnear maritim, cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat pentru
cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivații terapeutice;
− turismul montan și de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru
drumeție, cura climaterică și practicarea sporturilor de iarnă;
− turismul de cură balneară, prin care se valorifică însușirile terapeutice ale
unor factori naturali (izvoare termale și minerale, nămoluri, aer ionizat);
− turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultura
și a altor realizări ale activității umane;
− turismul comercial expozițional, a cărui practicare este ocazionată de mari
24
manifestări de profil (târguri, expoziții), care atrag numeroși vizitatori;
− turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice,
folclorice) naționale sau internaționale;
− turismul sportiv, care cunoaște o mare extindere pe plan național și
internațional, având ca motivație diferite competiții pe discipline sportive, interne
și internaționale, până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiții
sportive regionale, campionate mondiale etc.);
− turismul de vânătoare (safari), practicat de țările occidentale, în general pe
teritoriul Africii, al Americii Latine, în teritoriile arctice și antarctice. Este o
forma de turism “distractiv", a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos și inedit
– aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, amenințând cu
diminuarea sau, după caz cu dispariția unor specii valoroase ale patrimoniului
faunistic al Terrei.
Tipurile de turism menționate se diferențiază de la țară la țară, asigurând
varietatea și, prin aceasta, atracția asupra turiștilor autohtoni și străini.
Una dintre preocupările actuale de baza în domeniu! turismului privește
studiul elementelor regionale, în funcție de care se organizează activități turistice
tipice anumitor zone, și se pun în evidență posibilitățile de amenajare complexă a
acestora. Deși nu s-a ajuns la o viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele
accepțiuni utilizate pe plan internațional și în țara noastră relevă următoarele
unități importante ce pot fi luate în considerare:
− regiunea turistică, concepută ca un spațiu de mari dimensiuni, cu o
structură organizatorică bine consolidate și un patrimoniu turistic diversificat (de
exemplu, regiunea Alpilor Dinarici, iar pentru România – cea a Carpaților
Orientali);
− zona turistică – un areal mai restrâns consacrat pentru activitatea turistică
de un anumit tip, puternic marcat de importante obiective sau alte motivații
pentru turism (exemplu: zona turistică a Coastei Dalmației din Alpii Dinarici sau
zona Bucovinei din Carpații Orientali);
25
− centre turistice, reprezentând puncte de convergență (puncte de plecare
pentru zonele montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor
turistic) a unor fluxuri de turism, putând fi, în general, stațiuni alpine (Plitvice, în
Alpii Dinarici) sau balneare și de odihnă (Dubrovnik, Split, Rijeka – pe Coasta
Dalmației). Pentru România, rămânând în același cadru al Carpaților Orientali, se
pot menționa Vatra Dornei și Borșa.
− puncte turistice amenajate (peșteri, defilee, ghețari, mănăstiri, case
memoriale, hoteluri alpine etc.).
În literatura recentă de specialitate sunt depistate, în funcție de potențialul
natural geomorfologic, climatic, hidrologic, floristico-faunistic etc.) și antropic o
serie de unități teritoriale cu vocație polarizatoare, în jurul cărora s-au dezvoltat
veritabile noduri turistice cu vocație locală ce susțin activitatea nucleului central.
Este cazul unor localități-satelit ce apar pe rivierele franco-italiene, Costa
Brava și Costa del Sol în Spania, unele microstațiuni apărute pe litoralul marocan
în apropiere de Agadâr sau între Rabat și Casablanca etc. Alte asemenea centre
polarizatoare apar în zonele montane, orașul Chamonix (din Alpii Francezi) fiind
un astfel de exemplu. Practic, aceste stațiuni nu sunt altceva decât centre de
primire și redistribuire a fluxurilor turistice în funcție de « apetitul » individual
sau colectiv pentru un anumit element al potențialului turistic al zonei .
Pentru regiunile geografice mari receptoare ale unor fluxuri majore de
turism, aceeași literatură mondială de specialitate vehiculează termenul de bazin
turistic distingând :
− bazinul mediteranean – prima zona de primire pentru turismul mondial, cu
un potențial natural și antropic de excepție;
− bazinul mezo-american, cuprinzând « arcul Antilelor » din America
Centrală, în majoritate « alimentat » de SUA și Canada cu efective de vizitatori
ce au crescut lent în ultimele decenii;
− bazinul Asia-Pacific, constituit din ansamblul insular și fațada Pacificului,
inclusiv Thailanda, în care principalii « furnizori » sunt Japonia, Australia și
26
Noua Zeelandă .
Într-o serie de țări cu vechi tradiții (Austria, Germania, Canada, Finlanda,
Franța, Danemarca, SUA, Italia, Japonia etc.), turismul este susținut de un
patrimoniu natural și antropic de excepție, mai importante fiind parcurile și
rezervațiile naturale sau alte zone cu peisaj deosebit (ex.: Yellowstone, Grand
Canyon, Cascada Niagara, Death Valley, precum și cele două mari regiuni
turistice – California și Florida, în SUA Alpii Francezi, Munții Pirinei, Zonele
Alpine ale Italiei, Carstul Dinaric, Peisajele andine cu așezări ce urcă până la
5.000 m altitudine, ghețarii din rezervațiile Stâncoșilor canadieni, pădurea
amazoniană etc.). Se adaugă un bogat patrimoniu Istoric constituit din elemente
unicat ale culturii și civilizației universale, precum vestigiile antichității din
Italia, Grecia și Egipt, cele ale vechilor civilizații din America Latină
monumentele istorice și de artă ale țărilor din vestul Europei, China, Japonia,
Orientul Mijlociu și Apropiat ș.a., elemente ale culturii populare, etnografice și
manifestări folclorice care personalizează modelele culturale naționale, făcând
din fiecare națiune a Terrei un unicat în timp și spațiu.
Nu sunt lipsite de interes pentru practica turistică amenajările cu valențe
turistice bine conturate, apărute în ultimele decenii și care “cheamă” populația
spre turism și loisir (parcuri de distracție, sate turistice, amenajări sportive etc.).
În sfârșit, turismul intern și internațional este bine susținut de dotări
moderne pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare (cazare, masă, transport
etc.), acestea constituind, în cele mai numeroase situații, pulsul real al mișcării
turistice dintr-o țară.
Apariția marilor grupuri hoteliere, împreună cu dezvoltarea căilor de
comunicații de toate categoriile reprezintă astăzi tendințele de mondializare din
turismul planetar.
Aceasta tendință este consolidată de dorința “consumatorului turistic” de
cunoaștere a valorilor universale ale umanității și a realizărilor contemporane
specifice ale fiecărui popor.
27
Tabelul nr.1.2.Țările cu cele mai mari capacități de cazare (mii paturi) :
Nr. Crt. Țara Numărul de paturi în
hoteluri și unități
1 ITALIA 1.703, 6
2 GERMANIA 1.222, 3
3 FRANȚA 1.198, 3
4 SPANIA 1.180, 2
5 MEXIC 667, 0
6 AUSTRIA 653, 6
7 CANADA 570, 8
8 GRECIA 475, 8
9 JAPONIA 424, 4
10 THAILANDA 338, 0
11 ROMÂNIA 176, 0
Sursa : OMT, 2001
Tabelul nr.1.3. Marile grupuri hoteliere ale lumii în anul 2001 :
Nr.
Crt.
Grupul hotelier Țara Numărul de
camere
Numărul de
hoteluri
1 Hospitality SUA 439.962 4.629
2 Holiday Inn M.B. 369.738 2.069
3 Choice Hotels SUA 311.089 3.608
4 Accor Franța 268.671 2.378
5 Mariott International SUA 200.671 1.005
6 ITT Sheraton SUA 129.031 414
7 Hilton Hotels SUA 918.48 222
8 Promus Hotels SUA 88.117 669
9 Carlson Hospitality SUA 84.607 383
10 Hiatt Hotels SUA 78.835 172
Sursa: OMT, 2001
28
Tabelul nr.1.4. Primele hoteluri ale lumii după capacitatea de cazare:
Nr.
crt.
Hotelul Țara, localitatea Numărul de
camere
1 MGM Grand SUA, Las Vegas 5.005
2 Hotel Casino-Escalibur SUA, Nevada 4.032
3 Rossia Rusia, Moscova 3.200
4 Hilton SUA, Las Vegas 3.174
5 Le Meridien Franța, Paris 1.050
6 Weston Stanford Singapore 980
7 Pulman part Franța, Lyon 740
8 Hall Hyatt Regency SUA, San Francisco 620
Sursa: OMT, 2001
Pentru România, structura patrimoniului turistic pune în evidență prin
complexitatea sa, șansa unei dezvoltări viitoare sigure. Inventarul obiectivelor
naturale și antropice pus în slujba turismului este și va fi implicat, cu siguranță, în
conturarea motivațiilor de bază, în organizarea activităților de recreare, refacere a
sănătății sau în ascensiunea culturală. Multitudinea și varietatea acestor obiective
reprezintă, neîndoielnic, garanția unei evoluții ascendente a turismului pe acest
« plai mioritic ».
Varietatea reliefului, proporționalitatea distribuirii formelor sale majore și
complexitatea să petrografica aduc o notă de unicitate relevantă în teritoriu prin
prezenta unor elemente de mare atracție.
Spațiul montan românesc, ce îi depășește ca suprafață pe cel din Austria
sau Elveția, prezența celui mai lung lanț vulcanic din Europa și, în strânsă
legătură cu acesta, a liniei de izvoare minerale și termale (Tușnad, Borsec,
Sângeorz-Băi, Toplița, Băile Felix, Geoagiu-Băi ș.a.), existența unui inventar
speologic ce cuprinde peste 11.000 de peșteri, din care 145 cu vocație
speoturistică de excepție, cele peste 80 de sectoare de chei și defilee ș.a.,
reprezintă numai câteva elemente ce conturează un cadru performant pentru
turism (Cocean, 1997).
29
Se adaugă unele forme spectaculoase de relief vulcanic de tip neck sau
dyck (Apostolii din Munții Căliman sau Creasta Cocoșului din Munții Gutâi), de
eroziune diferențială (Babele și Sfinxul din Munții Bucegi) sau structurile
bazaltice de la Detunata (Munții Apuseni) și Racos (Munții Perșani), toate
conturând un tablou natural de mare originalitate (Cianga, 1997).
O resursă turistică importantă reprezintă lacurile (4.040, adică 1, 1% din
suprafața țării). Remarcabile prin marea lor varietate genetică, ele sunt dispuse pe
toate formele majore de relief ale țării, din zona montană (glaciare, vulcanice, de
baraj natural ș.a.) până la limanele și lagunele de la țărmul mării ori cele din Delta
Dunării. Marea lor diversitate se regăsește în multitudinea de utilități, atât pentru
turism, cât și în scopuri practice. Apariția în ultimele decenii a unor mari lacuri de
baraj artificiale (Izvorul Muntelui, Valiu, Vidra, Vidraru s.a.) a stimulat apariția a
numeroase stațiuni balneare, veritabile centre de polarizare pentru turism (Durău,
Crivaia, Vidra, Cumpănița).
Consider că un element natural ce conferă originalitate pământului
românesc este Marea Neagră. Prin expunerea estica a țărmului și, implicit prin
durata mare de insolație în sezonul estival se asigură practic cele două elemente
fundamentale ale turismului de cură helio-marină. Acestea sunt, desigur,
complementate cu dotările existente în salba de stațiuni, de la Năvodari la Vama
Veche, cu obiectivele istorice ș.a.
1.9. Fluxurile internaționale
Turismul internațional a înregistrat în ultimele decenii o creștere
considerabilă, fiind puternic stimulat de modernizarea căilor de comunicație și de
dotările superioare pentru servicii, de măsurile legislative privind libera circulație
turistică (ex: Acordul Schengen 11 privind circulația în interiorul Uniunii
Europene) sau de acordurile internaționale încheiate în cadrul UIOT (Uniunea
11 Acordul Schengen semnat la 19 iunie, de cãtre Franta, Germania si tãrile Benelux, pentru eliminarea
30
Internațională a Organismelor Oficiale de Turism) sau OMT (Organizația
Mondială de Turism). Un rol important în promovarea turismului internațional
l-au avut, de asemenea, acordurile bi sau multilaterale între unele state cu privire
la regimul acordării vizelor.
Numai în ultimele patru decenii (1950-1990), numărul de turiști
internaționali a crescut de la 30 la 350 milioane, ajungând în anul 2002 la 592
milioane, ceea ce înseamnă o creștere cu 4, 3% față de anul precedent (tabelul
nr.1.5).
Franța rămâne în continuare principala destinație turistică, înregistrând
creșteri sensibile în ultimii doi ani (+1, 7%). Dacă Europa, alături de spațiul
american și cel african, a acumulat creșteri modeste, se impune menționată
creșterea spectaculoasă a spațiului asiatic, în bazinul Pacificului (China și Hong
Kong au primit, în 2001, 26 milioane de vizitatori străini, 40% dintre aceștia fiind
japonezi), dar mai ales în Orientul Mijlociu. În Africa, țările din spațiul
Maghrebului12 sunt pe calea relansării turismului.
Indicatorul de bază pentru studiul turismului internațional este numărul
turiștilor străini care vizitează anual o tară, calculat după numărul vizelor de
frontieră și cel al sejururilor asigurate. După definiția Organizației Mondiale de
Turism, este numită turist orice persoană care se deplasează într-o țară, alta decât
cea a locului de domiciliu, pentru a efectua un sejur de minimum 24 de ore, cu un
serviciu de minimum o noapte de cazare și ale cărei motivații pentru voiaj pot fi
grupate în :
− loisir (agrement, vacanțe, sănătate, studii, manifestări religioase, sport);
− afaceri, probleme de familie, diverse misiuni sau reuniuni.
Sunt excluse motivele constând în exercitarea în țările vizitate a unei
profesiuni remunerate. Aceasta accepțiune este însă interpretată diferențiat în
unele state. În Danemarca, de exemplu, oricine locuiește mai puțin de 3 luni este
controlului la granitã
12 Maghreb nume dat din Evul Mediu de geografi si istorici arabi regiunii din Nord-Vestul Africii (Maroc,
Algeria, Tunisia)
31
considerat turist, chiar dacă vine în interes de serviciu sau de studii.
Printre țările cu un număr mare de turiști pe an se pot menționa : Italia,
Canada, Danemarca, SUA, Spania, Franța, Belgia, Suedia, Elveția, Marea
Britanie. La acestea se adaugă unele state din estul Europei, precum Republica
Cehă, Ungaria (îndeosebi pentru turismul de tranzit), Bulgaria, România, C.S.I.
Unele țări din America Centrală (Bahamas, Bermude, Antigua, Barbados
ș.a.), Singapore, Siria, Liban, ca și unele state mici din Europa (Malta, Monaco,
Andora, San Marino) înregistrează un număr ridicat de turiști, ce depășește în
mod frecvent propria populație.
Într-o altă categorie se află numeroase țări ce asigură mari fluxuri de
turism: SUA (peste 50 milioane), Germania (peste 20 milioane), Franța, Suedia,
Japonia, Polonia, Republica Cehă, etc.
Un alt indicator de bază al mișcării turistice internaționale este venitul
anual obținut din activitatea turistică internațională, exprimat în dolari SUA Cele
mai mari venituri se înregistrează în SUA, Franța, Spania, Italia, Austria, Canada,
Marea Britanie, Grecia, Mexic ș.a.
Se remarcă, de asemenea, câteva state mici din Europa care dobândesc
venituri importante din activitatea turistică: Grecia, Malta, Portugalia ; alte țări în
curs de dezvoltare folosesc turismul pentru obținerea veniturilor în valută, așa
cum este cazul unor state din America Latină (Mexic, Bahamas, Bermude), din
Africa (Maroc, Egipt ș.a.) sau din Asia.
Principatul Andorra, spre exemplu, obține aproape 90% din venitul
național din practicarea unei prospere activități turistice, comerciale (pentru
cumpărături) “en detail” (retailing), la care se adaugă practicarea sporturilor de
iarnă, a “turismului verde” și a celui cultural.
Comerțul înfloritor și serviciile oferite la prețuri atractive determină fluxuri
turistice importante în tot timpul anului. Cumpărăturile masive efectuate de
turiști explică acest fenomen de supraconsum.
Studiul fluxurilor de turism, cu deosebire în plan internațional, este foarte dificil,
32
el implicând demersuri complicate de natura psiho-socială. Circulația indivizilor
dintr-un loc în altul al planetei echivalează cu fluxuri active în plan monetar,
cultural, social, informațional, toate ridicând probleme dintre cele mai
diferențiate, fiecare individ fiind purtătorul unui model cultural personal
(comportament, mod de gândire, percepție, viziune personală a realității actuale
și viitoare).
Tabelul nr. 1.5.
Sursa: OMT, 2003
De aceea, originalitatea activității turistice constă tocmai în acest transfer
al “consumatorului” spre “produs” prin integrarea lui în aceste fluxuri, extrem de
dinamice în timp și spațiu, si, în final, prin contactul cu elementele motivaționale
care îi justifică prezența într-o anumită zonă .
Aceste activități sunt precedate de o minuțioasă activitate de informare, în
care un rol important îI au campaniile de publicitate lansate de marii operatori
Nr. Rata plecărilor în anul 2002 ( % )
crt.
Țara
În vacanțe In afara țării
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
LUXEMBURG
GERMANIA
SUEDIA
DANEMARCA
OLANDA
BELGIA
AUSTRIA
FRANȚA
MAREA BRITANIE
IRLANDA
ITALIA
GRECIA
SPANIA
80
78, 2
76
71
69
63, 2
62
62
60
60
54
48
44
94
60
–
44
64
56
–
19
54
51
45
7
60
33
interni și internaționali. Experiența ultimilor ani a demonstrat ca întotdeauna
campaniile publicitare desfășurate de marile companii operatoare din turismul
mondial au fost definitorii în lupta concurențială .
O formă mai nouă de manifestare a turismului “în flux” este turismul de
croazieră, aducător de mari beneficii. Cu mai mult de 7 milioane de clienți, din
care 70% proveniți din America de Nord, și o cifră de afaceri de 35 miliarde
franci francezi, piața croazierelor turistice a continuat un drum ascendent.
Numărul unu mondial în materie, este societatea americană Carnival, asociată cu
operatorul britanic Airtours. În plan geografic, turismul de croazieră se
caracterizează prin :
− frecvența mare pe Marea Mediterană, Marea Caraibilor, mările Asiei de
Sud-Est, iar pe distanțe mai scurte – pe Marea Mânecii, Marea Nordului și Marea
Neagră ;
− numărul mare al turiștilor și al societăților de navigație existente în țările
puternic dezvoltate;
− caracterul “integrat” al vapoarelor pachebot de lungă croazieră, înzestrate
pentru a deveni veritabile complexe turistice plutitoare (săli de audiție, piscină,
bibliotecă, săli de jocuri și dans, restaurante, cazinou etc.) în care se poate derula
toată gama de activități (conferințe, proiecții, concerte etc.);
− stimularea accesului turiștilor spre unele zone insulare exotice din America
Centrală Insulară spre Insulele Oceaniei (Hebride, Samoa, Fidji ș.a.) ori spre cele
din Oceanul Indian (Maldive, Mauritius, Reunion s.a.). Marea Mediterană și
Marea Caraibilor prezintă marele avantaj de a fi situate în apropierea marilor
“focare” de emisie din Europa de Vest și, respectiv, America de Nord, croazierele
practicate aici fiind de scurtă durata (7-8 zile).
Portul Miami (Florida) este primul port mondial de îmbarcare pentru
turismul de croazieră (65% dintre pasageri se îndreaptă spre Bahamas și insulele
Virgine), după cum cu cele 225 de escale realizate de 55 de pacheboturi
transportând în total 225.000 de pasageri, portul Nice – Villefranche a devenit
34
primul pol portuar de croazieră al Franței .
Din punct de vedere spațial fluxurile turistice se pot diferenția în funcție de
direcționarea, amploarea, distanța și structura lor în :
− fluxuri inter-regionale (cele din America de Nord spre Europa
Mediteraneană sau dinspre Australia și Noua Zeelandă )
− fluxuri regionale (în interiorul Uniunii Europene, al Bazinului Asia-Pacific)
− fluxuri naționale (din zona Marilor Lacuri spre Florida sau California, spre
Litoralul Mării Negre sau Valea Prahovei ) .
CONCLUZII
Pentru România, fluxurile interne și Internaționale, ca barometru al
gradului de valorificare a activității turistice, au înregistrat în ultimii ani mari
variații.
În anul 2001 au fost antrenate în activitățile de turism intern (literal,
montan, balnear etc.) 1, 787 milioane turiști (1, 801 milioane în anul 1995), cu o
durata medie a sejurului de 5, 8 zile, față de 6, 5 zile în anul 2000.
A crescut simțitor numărul cetățenilor români antrenați în activități
organizate de turism extern, de la 304.000 în anul 2000 la 424.000 în anul 2002
Cea mai mare parte a acestora (98%) a vizitat țări ale Europei (Ungaria – 36%;
Iugoslavia – 21%; Turcia – 17% etc.) și numai 2% țări din alte continente, sejurul
mediu fiind de 3, 2 zile, în scădere față de anul 2000 (3, 5 zile).
Noile măsuri privind libera circulație a cetățenilor români peste hotare și
simplificarea formalităților de obținere a vizelor de trecere a frontierei, aplicate
după 1989, au făcut să crească numărul vizitatorilor în străinătate, deși în anul
2002 acesta (5, 748 milioane) reprezenta numai 53% din efectivul anului 1999.
Ponderea absolută revine celor care s-au deplasat pentru odihnă, recreație
și vacanțe (90%) în Europa (98%) din care: 43, 5% în Ungaria, 23% în
Iugoslavia, 11% în Bulgaria, 8, 2% în Turcia, 7, 7 % în țările Uniunii Europene
șa., folosind cu preponderență mijloacele de transport rutiere (73%) și feroviare
35
(18, 5%).
În același an, România a primit 5, 205 milioane de vizitatori (cu
aproximativ un milion mai puțin decât în anul 1999), 95, 6% dintre aceștia
provenind din Europa (Republica Moldova – 22%, Ungaria – 16%, Uniunea
Europeană – 14%, dintre care 5% din Germania, Ucraina – 11, 3%, Turcia – 8, 2%,
Iugoslavia – 3, 8% etc.), iar restul din alte continente, cei mai numeroși fiind
asiaticii (2, 4%).
Mai bine de jumătate dintre vizitatori (54, 4%) s-au deplasat pentru turism
și recreație, iar 29, 2% s-au aflat în tranzit. Această ultimă cifră confirmă încă o
dată poziția importantă a României ca loc de “pasaj” în calea marilor fluxuri de
migrație internațională, în special al celui dinspre Asia de Sud și Sud-Est spre
Europa Occidentală.
36
Capitolul 2
MARILE REGIUNI
ȘI ZONE TURISTICE ALE LUMII
Există, categoric, o deplină corelație între fluxurile turistice și marile zone
de concentrare a acestora. Numai analiza geografică separată a mișcării turistice,
care pune în evidență existența fluxurilor majore sau minore nu este relevantă
dacă nu este corelată cu o analiză taxonomică a zonelor de primire pe categorii de
mărime, tradiție și poziție geografică.
Se pot distinge astfel :
− zone turistice tradiționale;
− zone turistice recente.
După localizare, acestea pot fi :
− zone ale turismului litoral (balnear maritim);
− zone ale turismului montan și de sporturi de iarnă ;
− orașe turistice și zone periurbane de agrement ;
− zone pentru agroturism ;
− zone ale turismului inedit” (oaze deșertice, arctice, antarctice, safari etc.).
2.1. Zone ale turismului litoral
Dintre tipurile de turism internațional, cel mai important este turismul
balnear maritim sau litoral, care concentrează cca. 80% din fluxurile anuale,
îndeosebi în Europa și America de Nord. El înregistrează amplitudinea maximă
în sezonul estival, diferențiat după durata de insolație de la 3 luni (zona Mării
Baltice) până la 6 luni (zona Mării Mediterane). În unele zone de pe Glob
(California, Florida, Insulele Canare, « Rivierele Europene »), turismul balnear
37
maritim se practică tot timpul anului pentru cura climatică în timpul sezonului
rece.
Printre regiunile turistice de pe Terra consacrate pentru acest tip de turism
se pot menționa foarte multe.
2.1.1. Bazinul Mării Mediterane
În care se asociază factorii naturali (clima, insolația, țărmuri cu plaje
întinse sau muntoase – « riviere ») cu o baza turistică ultramodernă, atrăgând zeci
de milioane de turiști. Mai importante sunt în Spania stațiunile situate pe
celebrele sale “coste” (Costa del Sol, aproape de Malaga, Costa Luminosa, Costa
Blanca, Costa Brava în Catalonia șa.), care se înșiră pe întregul țărm
mediteranean.
Franța dispune de cele mai multe stațiuni pe celebra « Cote d'Azur »,
folosite pentru turismul estival, dar și pentru cel de iarnă (St. Tropez, Nice), unele
fiind importante centre de convergență turistică (Cannes). În sezonul estival,
densitatea turistic ajunge la 12.000 de persoane /km de plajă în
Provence-Alpes-Cote d'Azur și 6-8.000 de persoane/km în
Languedoc-Roussillon.
Turismul balnear maritim este practicat intens și pe litoralul estic al Mării
Adriatice, căruia relieful calcaros și numeroasele insule ce însoțesc țărmul sloven
și croat îi conferă un pitoresc deosebit, complementat de numeroase vestigii
istorice. Stațiunile se țin lanț, din nord, din Peninsula Istria (Cooper), până în sud,
în Muntenegru (Portoroz, Rovinj, Opatija, Split, Makarska, Dubrovnik, Ulcinj
s.a.).
Grecia are principalele stațiuni situate în insulele Corfu, Greta, Rhodos,
cunoscute prin afluența turiștilor străini.
Mai recent au intrat în circuitul turistic internațional stațiunile de pe
litoralul mediteranean al Turciei, printre care se remarcă Antalya.
38
Litoralul mediteranean nord-african beneficiază de extinderea sudică a
fluxurilor turistice internaționale spre zone care au evoluat rapid, în ultimul timp,
pe calea modernizării. Mai frecventate sunt stațiunile marocane (Tanger, Al
Hoceima și Agadir, ultima pe țărmul atlantic), algeriene (Sidi Ferruch, la vest de
Alger) și tunisiene (Hammamet, Monastir și Djerba).
2.1.2. Zona litoralului Marii Negre
A crescut ca importanta, mai ales datorită amenajărilor din România și
Bulgaria, alături de cele situate pe țărmul Turciei și cel ex-sovietic. Pentru țara
noastră, factorii naturali (plajele cu nisip fin, durata mare de insolație, nămolurile
litorale) au determinat, alături de construcțiile moderne, convergența a
numeroase fluxuri internaționale, îndeosebi din Europa Centrală și de Vest.
Șiragul stațiunilor noastre (Mamaia, Eforie, Venus, Mangalia, Costinești, Olimp
s.a.) se continuă pe litoralul bulgăresc cu altele, frecventate de numeroși turiști
străini (Albena, Balcic, Nisipurile de Aur etc.).
Pe țărmul ex-sovietic (Ucraina, Rusia, Georgia) mai cunoscute sunt
stațiunile : Yalta (în Peninsula Crimeea), Soci, Suhumi, Batumi (în vestul
Munților Caucaz), Primorskoe (în Golful Odessa).
2.2. Zone ale turismului montan
În ansamblul turismului internațional, deosebit de dezvoltat este turismul
montan și de sporturi de iarnă, care, ca și cel balnear maritim, este puternic
concentrat în Europa, “arcul” munților Alpi atrăgând aproape 60% din clientela
turistică .
Dezvoltarea turismului în Alpi a avut loc după cel de-al doilea război
mondial, folosindu-se ca suport câteva vechi comune înfloritoare” (Chamonix,
Megeve sau Aix-les-Bains în Franța ; Davos și Crans-MontanaTn Elveția;
39
Innsbruck în Austria; Cortina d'Ampezzo în Italia etc.), astăzi stațiuni montane
cunoscute în întreaga lume, și valorificând judicios valorosul lor capital natural
(relief, climă, ape, vegetație ș.a.). Printre alte atuuri care au condus la actuala
imagine a Alpilor sunt: facilitatea accesului (autostrăzi, șosele, poteci montane,
transport mecanizat), o bună echipare pentru servicii turistice (cazare, masă,
animație), o poziție geografică excepțională în raport cu marile fluxuri turistice
din zonă .
Alături de stațiunile montane menționate, au apărut altele mai noi, care au
preluat, în timp, efectivele de turiști, în creștere de la an la an : Cervinia, Beluno,
Megano, Bormio-în Italia; Val d'lsere, Annecy, Albertville, Chambery, Valmorel
etc., toate sub “acoperirea” vechiului Grenoble, în Franța ; Kitzbiihel, Tarvisio,
Villach, Klagenfurt în Austria; St. Moritz în Elveția ; Oberstdorf și
Garmisch-Partenkirchen în Germania ; Kranj și Jesenice în Slovenia.
Alte regiuni cunoscute pe glob pentru organizarea la nivel internațional a
acestui tip de turism sunt :
− Munții Carpați, care continuă catena Alpilor dincolo de Dunăre (Valea
Timokului în Jugoslavia), cuprind numeroase zone cu potențial turistic valoros și
stațiuni montane cunoscute în întreaga lume. Se pot menționa, în acest sens, cele
din Munții Tatra (Smokovec), Beskizi (Zakopane în Depresiunea Podhale din
Polonia) și Carpații României (Sinaia, Paltiniș, Muntele Mic, Poiana Brașov,
Predeal etc.) ;
− Alpii Scandinaviei, cu amenajări pentru sporturi de iarnă, mai ales în
Norvegia;
− Munții Pirinei au principalele stațiuni concentrate sub versantul nordic
francez (Font-Romeu, Axe-les-Termes), Le Carcares, Montitg-les-Bains etc.);
− Alpii Dinarici, cu splendide peisaje carstice (Peștera Postojna în Slovenia)
de o mare frumusețe, punctate de stațiuni montane precum Plitvice, devenită
celebră pentru lacurile sale carstice, în cascadă ;
− Munții Stâncoși extinși deopotrivă în SUA și Canada sunt cunoscuți pentru
40
marea varietate a reliefului lor care oferă condiții optime pentru turism și
practicarea sporturilor de iarnă. Atractivitatea este sporită prin prezența unor mari
parcuri naturale (Yellowstone în SUA; Jasper și Banff în Canada) în care sunt
conservate elemente valoroase ale patrimoniului natural al Terrei.
Numeroase stațiuni montane precum Salt Lake City (fosta și viitoare gazdă
a Jocurilor olimpice de iarnă, capitala statului Utah) sau Calgary (Canada)
completează inventarul de excepție al acestei zone montane.
Numeroase stațiuni montane din întreaga lume și-au găsit consacrarea prin
organizarea unor competiții sportive de iarnă începând cu Olimpiadele Albe
(Cortina d'Ampezzo și Beluno în Italia ; Grenoble și Albertville în Franța ;
Saporro și Nagano în "Japonia ; Lillehamer în Norvegia etc.) sau campionate
mondiale ori regionale pentru diferite discipline sportive (schi, bob, sărituri cu
schiurile etc.)
2.3. Zona turistică orășenească
Zona turistică orășenească este o componentă a orașului, în general, fiecare
oraș având conturat un astfel de areal unde populația își petrece timpul liber
(weekend), remarcabilă prin dotări (unități de deservire, terenuri sportive, teatru,
obiective istorice, spații verzi), cât și prin prezența unor elemente ale mediului
fizico-geografic (lacuri, păduri etc.). Pentru marile metropole, aceste zone privite
în sens restrictiv devin veritabile “regiuni turistice polarizate", deosebit de
complexe, capabile să absoarbă mari efective de populație în weekend. Ne vom
limita, pentru exemplificare, la “banlie-ul turistic” al Parisului cu importantele
obiective istorice de la Chartre, Pădurea Fontainbleu, Palatul Versailles,
Euro-Disney Land etc.) și “hinterlandul turistic” al Londrei cu obiectivele de la
Oxford sau Cambridge.
Orașele turistice pun în valoare, în general, poziția geografică pe care o
ocupă și care, prin pitorescul ei, se înscrie ca un element principal în conturarea
41
funcției turistice.
Ele sunt numeroase mai ales în țările care au o rețea urbană densă,
aglomerații puternice și un nivel de viață ridicat. Funcția turistică a unui oraș
trebuie în primul rând pusă în legătură cu poziția să geografică, de unde decurg o
serie de caracteristici favorabile ale cadrului natural și apoi cu celelalte elemente
(existența unor monumente, muzee, manifestări specifice etc.)
Poziția geografică se înscrie de altfel și ca un criteriu al clasificării
orașelor, dar nu privită izolat, ci în strânsă legătură cu funcționalitatea turistică.
Relația poziție geografică – funcționalitate turistică constituie, de altfel,
elementul de bază în stabilirea tipologiei orașelor turistice.
2.3.1. Orașe stațiuni maritime
Acestea s-au dezvoltat ca urmare a avantajelor pe care poziția lor
influențată și de natura țărmurilor, le-o oferea, în strânsă legătură și cu existența
unor plaje extinse, mult căutate de turiști. Calitatea plajelor este, de multe ori
definitorie în procesul populării unor astfel de orașe. Plajele cu nisip fin atrag un
număr mare de turiști față de cele cu pietriș sau stâncoase, mai puțin frecventate.
De asemenea, intervin și elementele climatice favorabile: perioada lungă de
insolație, lipsa vânturilor, prezența vegetației etc.
În cadrul Europei se remarcă prezența unor orașe-satelit turistice, aflate în
apropierea marilor concentrări urbane, a căror geneză este pusă în legătură directă
tocmai cu existenta plajelor. Astfel sunt orașele Brigton de lângă Londra, Estoril
lângă Lisabona, Santa Monica lângă Los Angeles, Salerno lângă Napoli, Eforie și
Mamaia lângă Constanța etc.) Cea mai mare parte a orașelor turistice maritime se
găsesc atât pe țărmul Mediteranei cât și al Mării Negre, Mării Baltice, Mării
Nordului și Mării Mânecii .
Pe țărmul Mediteranei apar în primul rând orașele de pe Coasta de Azur:
Cannes, Antibes, Nice, Monte Carlo, San Remo ș.a. După aceea sunt orașele
42
litorale ale Italiei: Napoli, Ischia, ș.a. la Marea lonică, Brindisi, Rimini, Veneția
s.a., la Marea Adriatică. Pe litoralul Iugoslav, pe celebra “Coasta a Dalmației”
sunt o serie de orașe turistice renumite printre care : Dubrovnik, Split și Rijeka
sunt cele mai importante.
Pe țărmul Mării Negre remarcăm în primul rând orașele de pe litoralul
estic: Varna, Drujba, Nesebar în Bulgaria, cele de pe teritoriul țării noastre, și
Odessa, Simferopol, Novorosisk, Poti, pe țărmul ex-sovietic.
2.3.2. Orașele turismului de munte
Au, spre deosebire de tipul anterior, o dezvoltare spațială limitată, mai ales
în cazul orașelor dispuse liniar pe văi. Ele pot ajunge până la forma “orașelor
vale-versant” cum este cazul orașului Andorra la Vella, capitala principatului
Andorra. Dezvoltarea lor este strâns legată de formele unor dotări
corespunzătoare.
De pildă, turismul de iarnă necesită construirea unui echipament special
(tele-schiuri, schilift etc.). Pe de altă parte, durata redusă a zilelor de iarnă
atrage după sine prezența unor localuri, centre de distracție, cluburi, cazinouri
etc.
Aceste orașe presupun, de asemenea, existența unor posibilități de
aprovizionare, mai ales a celor care constituie puncte de plecare pe traseele
montane.
În cadrul Europei se remarcă un număr mare de stațiuni turistice de munte,
mai ales în Alpi, în Carpați, în Dinarici și Balcani. Cele mai multe orașe se găsesc
în Alpii Austriei și Elveției, unde poziția pitorească, prezența condițiilor pentru
practicarea sporturilor de iarna, cat și tradițiile vechi privind turismul de munte,
au permis formarea unor orașe de acest tip, așa cum s-a arătat anterior. Istoria
orașelor turistice montane a început în Franța, avându-l ca “pionier” pe Abel
Balif. Primele orașe dotate din punct de vedere turistic apar ca urmare a activității
43
așa-numitelor sindicate turistice, iar mai târziu a Touring Club-ului Franței.
Preocupările de reprofilare a lor pentru turism s-au concretizat în primul rând
printr-o activitate intensă în domeniul arhitectonicii, dotărilor valorificării
tradițiilor etc. Această organizare bună, pregătirea inteligentă și conștiincioasă a
dus la atracția unui mare număr de turiști, aceste mici orașele făcându-și chiar din
aceștia adevărați agenți de publicitate activă și influentă. Astfel au apărut
numeroase orașe turistice franceze, începând cu Carcasonne și terminând cu
Grenoble .
În clasificarea orașelor turistice apare ca un tip distinct și grupul
așa-numitelor orașe ale Soarelui, tip în care sunt incluse orașele de pe Coasta de
Azur, o parte din orașele din Alpi și Crimeea. Condițiile de climă (insolație
puternică și durata medie de strălucire a soarelui) conferă acestor orașe poziții
importante în privința fluxurilor turistice .
2.3.3. Orașele turismului terapeutic
Au apărut de obicei în jurul unor vechi nuclee rurale prin dezvoltarea lor
teritoriala în urma măririi fondului de locuit prin construcțiile de vile, toate
acestea în legătură cu existența unor factori ai mediului natural (ape minerale și
termale, nămoluri, radiații ionizante, mofete etc.) folosite în vindecarea sau
ameliorarea unor maladii.
Dotările caracteristice ale acestor orașe se înscriu în peisaj, prin prezența
vilelor, hotelurilor, cantinelor, cluburilor, terenurilor de sport, bazinelor etc.
Orașele acestea sunt puțin populate permanent, populația lor fiind foarte densă,
înzecindu-se chiar, în perioadele “de sezon", creând în acest fel noi și multiple
probleme privind spațiul de locuit, aprovizionarea, transportul etc. În acest tip de
orașe se includ majoritatea stațiunilor termale, unele stațiuni pentru sporturi de
iarnă, apoi stațiunile de pe litoralul mărilor, unde turismul sezonier se manifestă
intens. Unele orașe-stațiuni de acest fel, precum Montecatini Terme (Italia), Băile
44
Herculane (România) sunt foarte vechi, datând din vremea românilor, în locul în
care apar la suprafața izvoarele termale.
Turismul curativ (terapeutic) cunoaște în etapa actuală un reviriment legat
de cerințele tot mai mari privind folosirea integrală a fondului balnear pentru
refacerea sănătății și pentru odihnă. Este deosebit de bine reprezentat într-o serie
de țări precum : Franța (Vichy, Evian-les-Bains, Bourbule, St-Gervais-les-Bains,
Vittel), R. Cehă (Karlovy Vary, Marianske Lazne), Italia (Viterbo, San
Pellegrino etc.), Comunitatea Statelor Independente (Pidtigorsk în Caucazul de
Nord), și România (Căciulata, Olănești, Vatra Dornei, Băile Herculane, Băile
Felix etc.)
Una din formele noi ale turismului internațional este cea legată de
cunoașterea valorilor culturale de circulație mondială . Cea mai mare fluență a
acestui tip de turism se înregistrează spre Europa, mai ales spre Italia, Franța,
Belgia, Germania etc., precum și spre orașele-capitale.
Tot în categoria orașelor turistice sunt incluse orașele muzeu, orașe vechi,
cu o arhitectonică și un inventar cultural bine conservate, ce păstrează patina
trecutului. Sunt, în general, orașe care “mustesc” de istorie, cu un patrimoniu bine
organizat și conservat. În această categorie se pot include: Bruges (Belgia),
Veneția și Florența (Italia), Weimar (Germania), Cordoba (Spania) etc.
după geograful francez Georges Gazes (1999), pot fi desprinse spațial “în
plan punctual” numeroase orașe ale lumii cu vocație turistică specializată și care
și-au câștigat această recunoaștere prin găzduirea unor manifestări de anvergură
care le transformă pasager sau periodic (de obicei anual) în veritabili poli turistici
de interes mondial. Autorul începe demersul lui cu marile aglomerații urbane
polifuncționale, în cea mai mare parte – orașe-capitală remarcabile dincolo de
patrimoniul existent ca și gazde ale unor reuniuni internaționale (congrese,
conferințe, reuniuni etc.) Sunt citate ca exemple de “orașe mondiale": Paris,
Roma, Barcelona, Londra, Praga, San Francisco, Rio de Janeiro, Hong Kong,
Bangkok, Cairo ș.a.:
45
− Orașele pentru turismul festivalier, consacrate pentru organizarea unor
manifestări culturale și internaționale (mondiale sau regionale). Se pot cita în
această categorie: Cannes, Monte Carlo, Veneția, Las Vegas, Londra, Sopot
(Polonia), Brașov etc.
− Orașele pentru turismul sportiv s-au individualizat ca urmare a derulării
marilor competiții sportive de anvergură care și-au pus amprenta asupra funcției
unor orașe. Este cazul curselor automobilistice de Formula 1 (Imola, Adelaide,
Indianopolis, Le Mans etc.), raliuri (Monte Carlo), turnee tradiționale de tenis
(Melbourne, Hanovra, Munchen), Jocurilor Olimpice de Vară (Atlanta) sau
Campionatelor Mondiale pe discipline sportive (fotbal, handbal, gimnastică) prin
care unele orașe din toate continentele s-au făcut cunoscute devenind în timp
“gazde tradiționale”, evident, toate acestea respectând criteriile impuse
(financiare, infrastructura, logistica ș.a.) de organizare a unor asemenea activități.
− Orașe pentru pelerinaj, situate în diverse zone ale lumii spre care se
îndreaptă fluxuri mari de persoane anual sau periodic, pe baza unui calendar, cu
prilejul unor sărbători religioase (Lourdes cu celebra Grata a Miracolelor,
Chartre, Aaras, Argenteuil (Franța), Mecca, Medina, Fatima – Arabia Saudită ;
lerusalim – Israel; Amalfi – Italia; Anaya – Liban; Czestochowa – Polonia;
Montserrat – Spania; Cochabamba – Bolivia; Beauraing – Belgia; St. Anne de
Beaupre – Canada; Santos Lugares – Argentina; Efes – Turcia etc.
2.4. Zonele agroturistice
Reprezintă în numeroase țări ale lumii o creație mai recentă, apăruta din
nevoia de evadare în spații de liniște, dincolo de zidurile orașului sau de clocotul
unor stațiuni turistice, fie ele mai mult decât consacrate. Ele pun în evidență
specificul unor zone rurale (cadrul natural, construcții, obiceiuri, activități,
tradiții gastronomice etc.) variabile de la o zonă la alta. Sunt spații geografice
extrem de generoase, mai mult sau mai puțin extinse, în care se îmbină odihna cu
46
recreația, plimbarea, activitățile practice, lectura s.a., în unele situații
valorificându-se chiar unii factori naturali de cură balneară. Pot apare în teritoriu
în mod unitar (ca în Culoarul Bran-Rucăr, Depresiunea Dornelor, Valea Arieșului
sau dispersate sub forma satelor turistice (stațiuni verzi) precum : Poieni (județul
Cluj), Geoagiu Băi, Săcelu (județul Gorj), Murighiol (județul Tulcea), Tismana
(județul Gorj), Botiza (județul Maramureș), Bala (județul Mehedinți).
Experiențe importante înregistrează în acest domeniu țările “alpine”
europene, Elveția fiind printre primele țări în care s-a practicat această formă de
turism.
Franța are o veche și bogată tradiție în organizarea turismului rural,
activitatea fiind aici coordonată de asociația generală TER (Tourisme et espace
rural). Statul francez încurajează dezvoltarea acestor zone, către care se dirijează
persoanele cu venituri mai modeste, promovând un sistem de creditare avantajos
și o politică fiscală stimulatoare. Aceasta explica evoluția rapidă a numărului de
adăposturi rurale (Gites de France) clasificate și a numărului de nopți de cazare
petrecute (2, 5 milioane în anul 2000). Cele mai importante zone pentru această
forma de turism sunt: Masivul Central (Auvergne, Limousin, Cantal), Bretagne,
Savoia, Champagne, Vosgi ) .
Austria a dezvoltat o importantă bază turistică în mediul rural ( satele
turistice de recreație ), promovând sistemul pensiunilor complete rurale pentru
vacanțele familiale . Sunt bine reprezentate în Tirol și zona Salzburg pe valea
Dunării .
Germania a trecut la organizarea turismului rural după 1960, prin
organizarea primară a unui inventar al siturilor pretabile pentru turism, cu
deoebire fermele bine întreținute .
Polonia deține peste 3.000 de sate turistice, zonele rurale preluând
importante efective turistice interne și internaționale, descongestionând marile
zone și centre .
Belgia și-a constituit veritabile nuclee pentru turismul rural prin asocierea
47
a 5-6 familii care investesc, derulează activitățile și împart profitul .
În România, bazele instituționale ale agroturismului au fost puse prin
Hotărârea Guvernului nr.438/1990 prin care s-a înființat Comisia Zonei Montane
din România. În cadrul acesteia funcționează Asociația Națională de Turism
Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), afiliată la EUROGITES (Federația
Europeană de Turism Rural), care coordonează întreaga activitate de promovare
și dezvoltare a turismului rural .
În țara noastră, una dintre cele mai renumite zone agroturistice este zona
maramureșeană care posedă un potențial turistic complex și unitar, renumit prin
elementele de etnografie și folclor . Constituie una din puținele zone în care s-a
păstrat aproape nealterată arta populară de o pregnantă originalitate : case, porți,
unelte, țesături, ceramică, bisericile de lemn, datini ți folclor unice prin
frumusețe, semnificație și vechime .
Săpânța, satul devenit faimos datorită Cimitirului Vesel – conform unei
clasificări americane ca fiind al doilea în lume după Valea Regilor – este un loc
unde crucile de lemn viu colorate sunt sculptate cu figuri umane și simboluri
gravate cu epitafuri comice în versuri .
2.5. Zone ale turismului inedit
Se includ aici parcurile naționale pentru protecția faunei și practicarea
« turismului de senzații țări » de tip safari din Kenya și Tanzania, Nigeria,
Camerun, Zambia și Africa de Sud . Aceste țări africane obțin profituri
importante din practicarea acestui tip de turism, oferind programe complexe în
care vânătoarea este combinată cu accesul la marile spectacole ale naturii (ex.
Cascada Victoria) .
Tanzania care a primit în anul 2000, aproape 400.000 de turiști,
beneficiază pentru organizarea turismului safari de trei nari avantaje 😮 faună
abundentă, peisaje spectaculoase, și absența unei mari concentrări de turiști . Aici
48
există 50 de parcuri și rezervații naturale fără a mai lua în calcul prezența
muntelui Kilimandjaro unde s-a dezvoltat « trekingul » (voiajul lung și dificil).
Prin contrast, Kenya, cu legături aeriene facil și dotări corespunzătoare pentru
servicii a primit în același an un milion de turiști .
În parcurile naționale americane se practică în egală măsură trekingul, prin
lungile călătorii organizate în Munții Stâncoși, sau promenada de jos a
Canionului Colorado.
Printre zonele turistice conturate mai recent se înscriu cele din Africa
Occidentală) Dakar, Casamance în Senegal ; Abidjan în Coasta de Fildeș), oazele
subsahariene (Maroc), regiunile subhimalaiene din Nepal .
CONCLUZII
Practicarea turismului în toate formele sale și în toate regiunile globului
aduce astăzi în prim plan problemele de impact ecologic, coliziunea fiecărui
individ cu mediul înconjurător, pe de o parte, precum și promovarea investițiilor
pentru turism conducând la efecte dintre cele mai diferite.
Deși este un mare creator de resurse financiare turismul reprezintă o uriașă
forță distructivă ce exercită o puternică presiune asupra mediului.
Cercetările organizate în acest domeniu au desprins patru domenii majore,
într-o ordine a riscurilor pe care le prezintă (Knafou, 1999) :
consumul de spațiu și de resurse, determinat de “dilatarea” amenajărilor în
funcție de cerințele consumatorului turistic. Construcțiile în acest scop conduc la
scoaterea din circuitul agricol a importante suprafețe, mai ales în proximitatea
marilor orașe unde apariția parcurilor de loisir a devenit o practică a ultimelor
decenii (Paris, Londra, New York, Tokyo s.a.). Sunt modificate calitățile solului
și apelor subterane, rețeaua hidrografică și biodiversitatea, este creat un
microclimat local în cele mai multe cazuri nefavorabil.
Toate modificările aduse, spre exemplu, Golfului Mont-Saint-Michel
(diguri, baraje) pentru a da așezământului un caracter insular au avut ca efect
49
consumul de spațiu și o denaturare turistică a acestuia. Plajele nisipoase sunt
sensibile la acțiunea antropică. De aceea acțiunile de construcție a unor retenții de
apă, canale, dragaje au condus la modificări ale acestora. Construcția unui mare
baraj pe râul Tijuana în California a însemnat reținerea a peste 600.000 m3 de
aluviuni, conducând la erodarea plajelor de la Imperial Beach . Creșterea
numărului de stațiuni montane și a amenajărilor pentru schi în Alpii francezi a
condus la defrișări masive și reducerea suprafețelor de pășunat. Practicarea
turismului motorizat sau pedestru neorganizat în Munții Bucegi conduce anual la
consumul anual pentru foc a peste 1.000 m3 de masă lemnoasă numai în zona
Padina (Valea lalomiței), unde pădurea s-a restrâns considerabil, iar mai nou s-a
trecut la arderea coniferelor tinere.
Pentru a finaliza aceste câteva aspecte, vom arata ca în Rezervația
Biosferei Delta Dunării, odată cu practicarea turismului dezorganizat și a
braconajului pentru unele specii valoroase de pește (sturioni), sunt afectate
zonele de cuibărit pentru numeroase specii ornitologice cu implicații asupra
diminuării efectivelor.
presiunea asupra mediului înconjurător se traduce prin apariția
supraaglomerării până la saturație a unor zone, conducând chiar la apariția unor
stări tensionate sau de conflict.
Pentru țara noastră, este poate, edificator, exemplul presiunii exercitate de
turism asupra biodiversității din Munții Bucegi, cei mai circulați din toți Carpații.
Dispariția vulturului pleșuv, reducerea exemplarelor de capră neagră,
distrugerea exemplarelor de floare de colt, bujor de munte, gențiană și arderea
jnepenișurilor la focurile de tabără de la Piatra Arsă reprezintă câteva din
argumentele notorii.
degradarea mediului înconjurător ca efect al poluării de toate categoriile.
Daunele cauzate mediului ca efect al “exploatării” sale turistice au fost clasificate
de experții OCDE13 (1980) astfel :
13 OCDE – Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic
50
− efecte ale poluării: aerului (circulația automobilelor, producerea și
utilizarea energiei), apei (diversității de ape uzate și deșeuri solide,
motonautismul.), poluării siturilor (deșeuri menajere de origine turistică sau
industrială).
− efecte ale degradării peisajelor, lacurilor și monumentelor istorice :
urbanizarea excesivă, arhitectura inadecvată și/sau de calitate îndoielnica,
agresiunile de vandalism .
− distrugerea iremediabilă a resurselor și a caracteristicilor mediului
înconjurător în termenii unei dezvoltări mai mult sau mai puțin stăpânite de
“homo turisticus".
Altfel spus, totul se reduce la o problemă de atitudine personală care,
conjugată de la individ la individ, mai poate salva câte ceva din patrimoniul cu
care natura a hărăzit Terra noastră .
co-operation and Development), s-a dezvoltat din Organizația pentru Cooperare Economică Europeană
(OCEE) a cărei instituire s-a făcut pentru administrarea ajutorului american din cadrul Planului Marshall
pentru reconstrucția Europei după cel de-al II-lea Război Mondial
51
Capitolul 3
TURISMUL,
ACTIVITATE SPECIFICĂ DE SERVICII
Turismul – caracterizat pe scurt – apare ca un fenomen economico-social
specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare,
influențat de evoluția ei. Adresându-se unor segmente sociale largi și răspunzând
pe deplin nevoilor acestora, turismul se detașează printr-un înalt dinamism, atât la
nivel național, cât și internațional. De asemenea, prin caracterul său de masă și
prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman,
cu implicații importante asupra economiei și societății, asupra relațiilor
interumane naționale și internaționale.
3.1 Particularități și caracteristici ale serviciilor turistice
Consumul de servicii turistice se caracterizează printr-o serie de
particularități care diferențiază acest consum specific de consumul de mărfuri și
imprimă unele caracteristici serviciilor turistice.
Printre aceste caracteristici specifice pot fi menționate:
1. cererea de servicii turistice interne și internaționale este în continuă
evoluție dar creșterile de solicitări de servicii nu au ritmicitate constantă și nici o
dispersare unitară spre toate destinațiile turistice.
2. consumul turistic are un pronunțat caracter sezonier, datorită concentrării
solicitărilor de servicii în diferite perioade de timp în decursul unui an.
3. spre deosebire de cererea turistică, ce se manifestă printr-o elasticitate
pronunțată, oferta de servicii este relativ rigidă, limitată în timp și spațiu la
capacitățile de nuclee receptoare de care dispune baza materială.
52
4. oferta de servicii este orientată spre a putea prelua și acoperii solicitările
din vârf de sezon, de unde pot fi desprinse concluzii privitoare la riscul
nevalorificării parțiale (uneori chiar totale) a unor capacității receptoare, care,
deși disponibile, nu sunt ori nu pot fi utilizate în afara perioadelor de sezon plin.
5. prin natura lor serviciile sunt perisabile; serviciile turistice nu pot fi stocate
și spre deosebire de comerțul cu mărfuri, unde o marfă nevândută azi poate fi
valorificată într-o perioadă viitoare, în turism orice nefolosire într-o perioadă de
referință a capacităților disponibile de nuclee receptive și a personalului
echivalează practic, cu o irosire a potențialului de servire înglobat în aceste
capacități.
6. Oferta turistică este pe de o parte, rezultanta unor combinații cu posibilități
multiple a elementelor de atracție turistică pe care le oferă patrimoniul turistic al
țării noastre și baza materială turistică existentă pe teritoriul respectiv, iar pe de
altă parte, rezultanta contribuției umane care modelează serviciile.
7. Produsul turistic reprezintă pachete de activități, presupunând o înlănțuire
logică și fluentă a diferitelor prestații incluse în programele și aranjamentele
concepute astfel încât serviciile să fie dozate în diverse combinații, fiabilitatea
serviciilor fiind orientată după natura și caracteristicile produselor turistice
oferite spre comercializare.
8. Posibilități de combinare și de substituire a diverselor variante și
componente de servicii constituie o rezervă potențială considerabilă pentru
individualizarea ofertei turistice și de sporire a gradului de atractivitate a
programelor oferite
9. Consumul de servicii turistice satisface exigențele unor motivații deosebit
de eterogene și complexe, într-o ordine firească, riguros determinată în funcție de
formele de turism practicate, de natura serviciilor respectivelor și de locul și
momentul în care devine necesar consumul acestor servicii componente ale
fiecărui produs turistic în parte.
53
10. Prestațiile turistice reprezintă eforturile conjugate ale tuturor unităților
economice care oferă servicii specifice și nespecifice atât cetățenilor țării noastre
cât și turiștilor străini care o vizitează. Acest fapt justifică aprecierea că prestațiile
de servicii turistice reprezintă, în ultimă instanță, contribuția sectoarelor
economiei naționale la dezvoltarea industriei turistice din țara noastră.
3.2 Clasificarea serviciilor turistice
Industriei turistice îi sunt caracteristice doua categorii de servicii: servicii
legate de efectuarea călătoriei (a voiajului propriu-zis) și serviciile prestate
la locul de sejur.
Într-o formă simplificată, călătoria turistică implică deplasarea unei
persoane (sau a unui grup de persoane) din localitatea (sau țara) de reședință în
localitatea (stațiunea) preferată ca destinație pentru petrecerea timpului de
vacanță.
Serviciilor de transport solicitate într-o asemenea călătorie le sunt
caracteristice anumite trăsături specifice ce decurg inerent din:
− forma de organizare a călătoriei (turism organizat prin agențiile de turism
sau turism pe cont propriu);
− durata timpului necesar pentru parcurgerea distanțelor (dus-întors) și
pentru opririle intermediare, în cazul când sunt programate și etape de vizitare pe
traseul ales, în raport cu timpul total afectat perioadei de vacanță;
− preferințele față de condițiile oferite de anumite mijloace de transport.
Serviciile privind sejurul reprezintă, de fapt, un complex de servicii
eterogene, incluzând ca elemente principale o serie de prestații destinate în
primul rând satisfacerii necesităților fiziologice cotidiene ale omului și care, prin
natura lor, nu sunt specifice în exclusivitate fenomenului turistic, la care se
adaugă și prestațiile de servicii pentru petrecerea agreabilă a timpului liber.
În strânsă corelație cu volumul, structura și intensitatea cererii de servicii
54
turistice, ponderea cu care participă aceste servicii la formarea unui produs
turistic diferă de la un caz la altul, depinzând de posibilitățile organizatorilor de
turism de a satisface, la un moment dat, cererea turistică, în condițiile concrete ale
diferitelor zone de interes turistic.
Clasificarea succintă a acestor servicii în funcție de structura
produselor turistice:
Servicii pentru pregătire consumului turistic (legate de
organizarea călătoriilor, promovare și informarea clientelei
potențiale, elaborarea programelor de călătorii pe diverse
trasee, rezervarea serviciilor pe itinerarele convenite cu clienții,
procurarea documentelor de călătorie)
Servicii
turistice
specifice
Servicii de transport
Servicii Prestații hoteliere
de bază
Servicii de alimentație prestate de diversele
tipuri de unități de profil
Servicii complementare – serviciile prestate pentru
asigurarea petrecerii agreabile a timpului de vacanță
Servicii cu caracter special prestate în formele
turismului balneomedical, turismului de congrese, în
acțiunile de vânătoare și pescuit sportiv
Serviciile cu caracter general oferite populației de
unitățile prestatoare de servicii, la care pot apela în
diverse situații turiștii
Servicii
nespecifice
Sursa: „Economia turismului” – O. Snack, P. Baron, N.Neacșu – Ed.Expert, 2001
55
▪ O altă clasificare a serviciilor turistice tratează prestațiile din punctul de
vedere al gradului de urgență cu care se manifestă cererile populației pentru astfel
de servicii
Necesitați relativ puțin urgente de servicii turistice ale căror
satisfacere poate fi amânată în timp; asemenea necesități pot
fi substituite cu alte necesități mai urgente
Servicii
Dictate de limitele impuse de timp în care
pot fi efectuate concediile planificate și
vacanțele școlare.
Dictate de perioadele limitate de timp în
care pot fi practicate anumite
forme de turism, datorită sezonalității
acute a mișcării turistice
Necesități
relativ urgente
de amânare
servicii Dictate de datele calendaristice ferme ale
turistice, fără unor manifestări turistice
(participări la alternative de evenimente
culturale, sportive, sărbători)
Dictate de motivele de îngrijire a sănătății
Sursa: „Economia turismului” – O. Snack, P. Baron, N.Neacșu – Ed.Expert, 2001
De aici rezultă că o pondere importantă a deplasărilor în scopuri turistice,
deci a necesităților pentru serviciile legate de consumul turistic, nu comportă o
urgență determinată, putând fi relativ ușor ierarhizate în funcție de satisfacerea
altor necesități considerate mai urgente. Cu cât gradul de urgență este mai redus,
cu atât satisfacerea cererii de servicii turistice poate fi amânată mai ușor, uneori
de la un an la altul, sub imperativul substituirii cu alte necesități ce nu pot fi
amânate.
56
▪ O altă clasificare a serviciilor turistice grupează ansamblul acestor
prestații în funcție de momentul în care se manifestă cererea și, respectiv, în
funcție de momentul în care are loc comercializarea sau consumul lor.
După acest criteriu se disting:
− cererea fermă de servicii: manifestată anterior călătoriei turistice.
− Prestarea serviciilor este decalată în timp și se va derula la termenele
programate, cât și în spațiu (în localitatea, stațiunea, țara acceptată ca destinație a
călătoriei)
− cererea spontană de servicii: manifestată în momentul în care turistul,
ajuns la destinația călătoriei sale, ia contact cu ofertele de servicii ale
organizatorilor și ale prestatorilor de servicii din stațiunile vizitate.
Dacă cererea fermă, formulată și manifestată anticipat, este caracteristica
esențială a formelor de turism și, într-o măsură determinată, și a formelor de
turism semiorganizat, cererea spontană de servicii este caracteristică înainte de
toate pentru toate formele de turism pe cont propriu, unde turiștii solicită
serviciile necesare direct de la prestatorii locali.
Manifestări de cereri spontane se înregistrează în diferite variante și în
cazul turismului organizat și semiorganizat. În contact cu ofertele prestatorilor la
locurile de sejur, turiștii pot solicita și alte servicii neincluse în programele
agențiilor de voiaj.
▪ Consider că o altă clasificare ce prezintă interes pentru agențiile de turism
și pentru prestatorii de servicii grupează serviciile turistice din punctul de vedere
al modalităților de achitare a prestațiilor și respectiv din punctul de vedere al
momentului când se realizează prestarea.
Rațiunea unei astfel de clasificări rezidă în condițiile particulare ale
activității turistice și ia în considerare decalajul de timp și de spațiu dintre
manifestare cererii ferme și consumul efectiv al serviciilor comandate: în formele
turismului organizat și semiorganizat aranjamentele sunt perfectate și achitate,
integral sau parțial, la reședința turistului, îndeosebi în perioadele de mică
57
afluență în stațiunile turistice (sezon intermediar și extrasezon).
Unele modalități de plată, prin natura lor, constituie și forme
complementare de servicii oferite clientelei. De exemplu, facilitățile oferite
clienților cu posibilități financiare modeste pentru achitarea în rate a costului
călătoriei turistice, plata unor servicii cu decontarea ulterioară prin sistemul
cărților de credit, serviciile prestate pe bază de abonamente.
Din cele prezentate anterior se desprinde concluzia că toate clasificările
analizate au un caracter pur convențional, reluând într-o formă sau alta aceleași
elemente ce determină caracterul predominant al unui produs turistic sau al unei
forme de turism. În aceeași măsură, nici una din clasificările consacrate nu
epuizează integral problematica serviciilor, deoarece nu este suficient de
cuprinzătoare pentru a delimita în detalii toată gama posibilităților de prestații
turistice.
58
Clasificarea serviciilor turistice în funcție de modalitatea de plată:
Servicii
achitate Serviciile de bază și serviciile
în avans auxiliare incluse în prețul global al
(înaintea programelor pentru formele de
începerii turism organizat și semiorganizat;
consumației
turistice)
Abonamentele pentru folosirea
unor facilități de bază materială;
Servicii Serviciile achitate în momentul consumației (servicii cu
de restaurant, de cazare, transport, etc. pentru turiștii plată
pe cont propriu și pentru cererile complementare de
servicii din partea turiștilor cu aranjamente organizate
sau semiorganizate);
Servicii achitate ulterior consumației (plata serviciilor
prin sistemul cărților de credit);
Servicii cu plata în rate. Plata în rate reprezintă de fapt
o combinație între plata în avans și plata ulterioară
pentru ratele scadente;
Servicii prestare aparent gratuit de unele firme turistice, în
vederea atragerii sau menținerii unui cerc
Servicii constant de clientelă. Costul lor se recuperează din
aparent tarifele de bază;
gratuite
Servicii prestate aparent gratuit din partea birourilor de
informații turistice din stațiuni. Costul lor se suportă din
cotizațiile unităților turistice din stațiunea respectivă.
Sursa: „Economia turismului” – O. Snack, P. Baron, N.Neacșu
59
3.3 Serviciile hoteliere
CAPACITATILE DE CAZARE în INDUSTRIA HOTELIERA,
CONȚINUT ȘI CLASIFICARE
Consider că turismul se poate dezvolta satisfăcător numai în ipoteza că
există suficiente posibilități pentru cazarea și odihna vizitatorilor. Capacitățile de
cazare condiționează în cea mai mare măsură volumul activității turistice, deși
anumite categorii de vizitatori sosiți într-o localitate de interes turistic nu recurg
întotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare.
Capacitatea de cazare reprezintă acele dotări de bază materială care asigură
înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife
determinate, diferențiate în funcție de gradul de confort oferit pe perioada din an
(sezonalitatea) în care sunt solicitate.
În practica turistică internațională se cunosc mai multe criterii de
clasificare a obiectivelor de cazare:
După structura rețelei de cazare pot fi distinse forme de cazare de
bază (hotelul, motelul, hanul turistic) și forme complementare de cazare
(campingul, satul de vacanță, satul turistic) care se realizează în zonele în care
rețeaua de bază nu dispune de capacități suficiente, respectiv activitatea turistică
are un caracter pronunțat sezonier.
După categoria de confort a obiectivelor de cazare. Unitățile de
cazare din domeniul turistic, organizate pentru găzduirea pasagerilor, se clasifică
după caracteristicile constructive, amplasament, calitatea și complexitatea
dotărilor, instalațiilor și diversitatea serviciilor pe care le oferă.
În funcție de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare
aceste pot avea o activitate permanentă sau sezonieră. În mod paradoxal,
obiectivele de cazare cu o activitate sezonieră înregistrează sejururi medii mai
lungi, în comparație cu obiectivele de cazare cu activitate permanentă.
60
În funcție de durata sejurului, ele pot fi:
a) de tranzit, caracterizate prin sejururi medii scurte
b) de sejur, care înregistrează sejururi medii relativ mai lungi, în funcție de
durata aranjamentelor turistice perfectate sau de durata concediilor sau
vacanțelor turiștilor
c) mixte, a căror clientelă se formează atât din turiștii de sejur, cât și din
turiștii de tranzit.
În funcție de amplasarea (implantarea) structurilor de cazare în diferite
localități de tip urban se disting:
a) structuri de cazare în stațiunile de litoral;
b) structuri de cazare în stațiunile de munte;
c) structuri de cazare în stațiunile balneoclimaterice;
d) structuri de cazare în centrele urbane (orașe).
În funcție de capacitatea de primire a structurilor de cazare se disting
structuri de cazare :
a) mici, cu o capacitate de cazare până la 20-40 de locuri,
b) mijlocii – până la 200-400 locuri,
c) mari, de tipul complexelor turistice, unde nu rareori capacitatea depășește
1000 de locuri.
FUNCTIILE HOTELURILOR
Lucrările de specialitate definesc hotelul ca fiind o unitate de cazare a cărei
misiuni constă în oferirea spre închiriere, pentru o perioadă convenită – o noapte,
o săptămână – de camere sau apartamente mobilate, solicitate de clientela de
sejur sau de tranzit, dar care nu-și stabilește aici domiciliul permanent.
Hotelul reprezintă forma tradițională cea mai cunoscută de cazare a
industriei hoteliere, deținând ponderea cea mai mare în totalul unităților de
cazare. În afara funcției principale de cazare, hotelurile îndeplinesc și funcții
conexe, menite să asigure satisfacerea cât mai deplina a cererii turiștilor pe toată
61
durata sejurului.
Contribuția unităților hoteliere la desfășurarea activităților de prestații de
servicii rezidă în necesitățile fiziologice pentru odihnă și reconfortare ale unei
persoane în timpul călătoriei sau sejurului.
Pentru a corespunde cerințelor vizitatorilor, obiectivele de cazare
îndeplinesc următoarele funcții:
− funcția de odihnă și igienă: are menirea să ofere un adăpost confortabil
clienților, constituind, de fapt, rațiune pentru care au fost create structurile
respective de primire;
− funcția de alimentație
− funcții complementare: constituie o completare firească a funcțiilor de
cazare și alimentație și include prestațiile destinate petrecerii agreabile a timpului
pasagerului pe timpul sejurului său într-un complex hotelier
− funcții productive
− funcții comerciale
− funcții de intermediere
− activitatea hotelieră este rezultatul îmbinării armonioase a acestor funcții,
menite să asigure condițiile de confort necesare căminului temporar al turiștilor
în timpul sejurului lor.
PIAȚA SERVICIILOR HOTELIERE
În opinia mea dacă unele piețe pot fi ușor definite ( de exemplu, piața
mărfurilor, a forței de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează
numeroase probleme pentru definirea cu rigurozitate a pieței serviciilor în
industria hotelieră. O activitate de prestații hoteliere nu se aseamănă în multe
privințe cu o alta aparent similară și nu servește întotdeauna aceeași piață.
Unele tipuri de unități hoteliere oferă un produs “complet”, format din
servicii de cazare și alimentație, pe câtă vreme alte tipuri de unități hoteliere nu
oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de
62
servicii complementare.
Trebuie remarcat și un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentație
oferite de un hotel: pasagerii cazați în unitatea respectivă se pot adresa pentru
servicii de alimentație și altor unități hoteliere sau unor restaurante independente
din arealul vizat, după cum oaspeții cazați în alte structuri de primire pot solicita
servicii de alimentație în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă și cererile
pentru serviciile de alimentație manifestate de alte categorii de consumatori care
nu necesită servicii de cazare.
În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestații:
− servicii “complete” de cazare și alimentație
− servicii de cazare plus demipensiune
− servicii de cazare plus mic dejun inclus
− servicii de cazare fără servicii de alimentație
− servicii de alimentație fără servicii de cazare
În interiorul fiecărei categorii apar și multiple subdiviziuni cu caracteristici
pronunțat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferințele
privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de
servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supraviețuire și dezvoltare
firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activități de prestații, diferențiate
de la o unitate hotelieră la alta.
Cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri diferite, consumul
serviciilor este condiționat de aceste locuri particularizate și, ca atare, ofertele
prestatorilor trebuie și ele localizate pentru a putea întâmpina aceste cereri.
IMPACTUL VARIAȚIILOR SEZONIERE ALE CERERII
ASUPRA POTENȚIALULUI SERVICIILOR DE CAZARE
ÎNTR-O UNITATE HOTELIERĂ
Importanța tot mai mare pe care a dobândit-o turismul în perioada
contemporană a sporit preocupările pentru definirea cât mai exactă și completă a
63
acestui fenomen. Tratarea științifică a activității turistice este condiționată și de
necesitatea cunoașterii conținutului – economic și social – al acesteia, mutațiile
înregistrate continuu în evoluția turismului impunând readaptarea permanentă a
conceptelor cu care se operează.
Volumul cererii Cererea depășește capacitatea
maximă de utilizare
(afaceri pierdute)
Capacitatea 100%
maximă de
primire Cererea depășește nivelul utilizării
optime a capacității de primire:
apare riscul deprecierii calității
serviciilor. Reclamă, operativitate
în executarea și intensificarea
controlului managerial.
Unitizarea 70%
optimă a
capacității Resurse irosite: capacități excedentare ce
de primire nu și-au găsit utilizarea. Reclamă
intensificarea activităților promoționale
și “îmbogățirea” cu servicii suplimentare
40% a ofertei pentru a diminua riscul
alunecării în “zona cifrelor roșii”.
Utilizarea 25%
neeficientă a Cererea foarte scăzută generează goluri în
capacității de utilizarea capacităților de primire.
primire Costurile de exploatare depășesc volumul
încasărilor din prestațiile de servicii hoteliere
Timp
Fig.nr.3.1
3.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea
turismului
− Obiectiv major al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism
(INCDT) București:
64
a. Caracteristicile evoluției fluxurilor de ISD14 în Turism, în România
b. Tipuri de efecte ale ISD în economia României:transferul de resurse
productive, capital, tehnologie, competente organizaționale și manageriale și
efectele benefice ale acestuia asupra pieței interne de turism.
− Efectele de restructurare la nivel microeconomic și macroeconomic
− Politici are favorizează sporirea efectelor benefice ale ISD în
restructurarea economiei românești, în special în turism.
− Poziția UE privind rolul ISD în procesul de integrare a României, UE
promovează prin programele sale în toate tarile din Europa Centrala și de Est
investițiile directe, caracteristic fiind mijloacele utilizate :
− asigurare de asistenta tehnica și financiara (prevăzute prin Acorduri de
Asociere) asigurare de împrumuturi (Banca economica de investiții) asistenta
pentru dezvoltarea infrastructurii și stimularea cooperării între firme (dezvoltarea
sectorului particular în sectoare strategice-turism, pentru crearea unui climat
local de afaceri atractiv);
− eliminarea barierelor din calea turismului, implementarea acordurilor de
turism și investiții, îndepărtarea barierelor birocratice din calea integrării
economice;
− oportunități pentru investitorii vest-europeni care doresc să delocalizeze o
parte din capacitățile turistice în Est.
Creșterea economică are nevoie de anticorpi. După conjuctura favorabila
din 2004, România trebuie să pedaleze pe obținerea de rezultate economice
sănătoase, așa incit să justifice sintagma „cel mai bun din ultimii 14” luându-se în
calcul și eventualele „accidente” care se pot produce în 2005 la nivel mondial.
Creșterea PIB în 2004 și previziunile pentru 2005 în tarile din Europa
Centrala și Est sunt concludente, România înregistrând cea mai ridicata creștere
economica din regiune, de 8,3 % în condițiile în care media ratelor de creștere a
produsului intern brut în cele 12 state din Europa centrala și de Est a fost de 4,7%.
14ISD – Investitiile straine directe
65
Nivelurile foarte apropiate au fost consemnate de Letonia și Lituania (Tigrii
baltici). Pentru 2005 estimările Comisiei Europene în privința ritmului de
creștere a PIB al României inclina spre un nivel de 5,6 %, în vreme ce Banca
Europeana pentru Reconstrucție și Dezvoltare vede un avans de cinci procente.
Investițiile realizate în ultimii ani de marile companii străine în tarile
Europei Centrale și de Est, concretizate în linii de fabricație și echipamente
performante, au atras o creștere a productivității muncii dar și a puterii de
cumpărare de pe plan local.
Numai în 2004 în zona au fost pompate investiții de 15 miliarde de euro,
ceea ce a continuat să alimenteze puternic evoluția pozitiva a raportului dintre
productivitate și salarii, excepție făcând România.
Un alt efect benefic a fost scăderea șomajului, care se menține la cote
ridicate doar în Polonia (19 %) și Slovacia (18%).
Factorul de risc rezida în presiunile care pot interveni asupra ratelor
dobânzilor.
CONCLUZII
Apreciez că, cascada de facilități este de aproximativ 600 milioane de euro
care trebuie contractați și cheltuiți până în anul 2006. Majorarea sumei maxime
eligibile, micșorarea sumei minime, extinderea zonelor geografice sau adăugarea
unor categorii de beneficiari sunt câteva din facilitățile adoptate în ultima parte a
anului 2004. Cele mai importante se referă la majorarea plafonului maxim pentru
procesatorii din industria alimentară și la redefinirea spațiului rural.
Unele modificări constituie precizări tehnice sau legate de alinierea la
anumite norme europene. Alte câteva, potrivit experților din domeniu au rolul de
a aduce anumite condiții din „zona gri” într-o zona mai limpede.
Agenția SAPARD așteaptă conform oficialilor, doar OK-ul final al
Delegației FMI care sosește săptămânal sau lunar la București .
Consultanții considera ca nu este neparat cea mai buna soluție” deci să se
66
încarce bugetul de stat, ar fi mai bine să se adopte o măsura prin care solicitanții
să poată garanta creditele cu activele viitoare, pe care le vor obține în urma
derulării proiectului” adăuga dl Stoian.
Febra relaxării condițiilor a cuprins Agenția SAPARD pe la mijlocul
anului 2005 când s-a înregistrat un ritm scăzut de depunere a proiectelor eligibile
și o viteza de melc la contractarea banilor. Cu toate acestea, până au fost redactate
facilitățile, până au ajuns pentru aprobare la Comisia Europeana și înapoi s-a
făcut toamna. Modificările au ajuns în vigoare după 1 noiembrie 2005.Primele
efecte s-au simțit abia în luna decembrie când au prins viata la nivelul turismului
și agroturismului programele de revelion cu o participare de peste 60 % externa.,
atât în zona montana cât și pe litoralul românesc. Se propune în plen,
simplificarea documentației ce trebuie întocmita pentru accesarea fondurilor.
Consiliul național pentru IMM Private din România (CNIPMMR) a înaintat ca
sistemul plaților să fie mai transparent și utilizarea banilor din fondul SAPARD,
care vin fie de la Bruxelelles și de la Banca Mondială.
67
Capitolul 4
POTENȚIALUL TURISTIC
AL ROMÂNIEI
4.1. Categorii de potențial turistic
Consider că România dispune de un potențial turistic de o mare
complexitate și valoare turistica, recunoscute pe plan mondial. Poziția geografică
îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistica
și a teritoriului, care conturează parțial și potențialul turistic al țării: Munții
Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră cu fâșia de litoral.
Funcția de tranzit turistic este data de așezarea sa, România asigurând
legătura dintre tarile Europei Centrale, Nordice și Estice cu cele din sudul
continentului și din Orientul Apropiat și mijlociu. Rețeaua de drumuri europene
cu cele 7 artere rutiere și doua coridoare europene (IV și IX) magistralele
feroviare și fluviul Dunărea (coridorul VII), prin legăturile ce se stabilesc între
tarile continentului evidențiază poziția geopolitica a României în bazinul Marii
Negre.
Cu toata diversitatea reliefului și a structurii geologice teritoriul României
este unitar constituit, printr-o îmbinare armonioasa, proporționala și simetrica a
marilor trepte de relief, care circumscriu ca un vast amfiteatru în jurul Podișului
Transilvaniei (munți, dealuri subcarpatice și podișuri, câmpii, litoral marin și
delta fluviala). Acestor mari unități de relief le corespund diverse tipuri de roci,
nuanțe de clima și specii floristice și faunistice, râuri și oglinzi de ape, care dau o
mare varietate peisagistica și reprezintă totodată, importante resurse, care
stimulează și polarizează diferite activități turistice.
Cadrul natural al României, ca o înmănunchere a acestor elemente
68
fizico-geografice este o componenta de baza și relativ constanta a ofertei
turistice, care determina sau influențează direcțiile, mărimea și structura
activității de turism pe ansamblu țării sau la nivel regional și local.
Dezvoltarea economica și sociala a României are implicații mari și asupra
activității de turism atât prin crearea unei infrastructuri generale (cai de
comunicație și mijloace de transport) dotarea cu utilaje și construirea bazei
tehnico-materiale specifice turismului, diversificarea bunurilor de consum și a
produselor agroalimentare etc., cât și prin realizarea unor obiective economice
aparținând altor ramuri, dar care interesează și turismul (baraje și lacuri de
acumulare, hidrocentrale, obiective industriale, lucrări de arta inginereasca,
palate de cultura etc.) unele dintre ele devenind obiective de mare atracție
turistica.
Progresul tehnico-economic, dezvoltarea științei, culturii și învățământului
în România permit extinderea și diversificarea relațiilor externe pe plan economic
(mai ales în condițiile economiei de piața) tehnico-științific, cultural etc. marin de
interesul cetățenilor străini de a ne vizita țara ca parteneri de afaceri, pentru studii,
ca turiști .
Prin politica să consecventa de colaborare și cooperare de buna cunoaștere
și înțelegere, România si-a căpătat un binemeritat prestigiu pe plan european și
mondial devenind sediul unor instituții și organisme ale Organizației Națiunilor
Unite și Uniunii Europene, iar municipiul București, ca și alte centre urbane,
locul unor întruniri internaționale .
Potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în
crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. Potențialul natural
presupune o diversitate a componentelor cadrului natural, ca atracții turistice și
resurse potențiale (relieful, potențialul speologic, rețeaua hidrografica, clima
etc.).
Relieful țării noastre cu precădere cel Carpatic se înscrie în cel mai variat și
important potențial turistic, cu valoare peisagistic dar mai ales pentru activități
69
turistice de diverse tipuri, fără deosebire de sezon.
Pe culmile carpatice cele mai înalte de peste 2000 de m o mare atracție o
reprezintă peisajele alpine cu pajiști bogate și vegetație pitica, leagăn al Mioriei.
Astfel pe platourile munților Godeanu, Tarcu, Sureanu-Parâng Bucegi au loc
festivaluri montane unele cu specific folcloric, etnografic. Arealele calcaroase,
puțin răspândite în țara noastră (2%) se remarca totuși prin peisaje carstice,
uneori aride, dar de o mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme și
fenomene carstice de suprafața și de adâncime.
O importanta deosebita o reprezintă pentru turism platourile de doline și
lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stâncăriile și crestele,
precum și peșterile (10 900 de peșteri), râurile subterane cu cascade etc. Țara
noastră din punct de vedere speologic este pe locul al treilea în Europa pentru
peșterile sale de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice, cu râuri și
cascade (Topolnita, Cetățile Ponorului), cu picturi murale (peștera Cuciulat,
Peștera lui Adam) dar nu toate interesează sau pot fi valorificate pentru turism.
De mare frumusețe sunt peșterile Urșilor (de la Chiscau), Scărișoara,
Izvorul Tausoarelor, Cetățile Ponorului, Topolnita intrate dealtfel în circuitul
turistic.
In rocile conglomeratice din unele masive montane, agenții externi au
sculptat un microrelief cu forme bizare și de mare atractivitate pentru
turiști:turnuri, ciuperci, clăi, sfincși etc.
Cele mai reprezentative asemenea opere ale naturii sunt în Bucegi (Babele,
Sfinxul) în Ceahlău (stâncile Panaghia Toaca, căciula Dorobanțului, Turnu lui
buda etc.) în Ciucaș (Ciupercile, Tigăile Mari, Turnu lui Goliat ) etc.
Relieful vulcanic în general neexpresiv, se înscrie totuși și prin forme
spectaculoase ca Detuna Goala creata în bazaltul Munților Metaliferi și Creasta
Cocosului, cizelata în andezitul din Gutii sau introduce variație în peisaj, precum
și craterele din Munții Calimani-Gurghiu-Harghita și conurile vulcanice din
Munții Tibles-Gutii.
70
Impresionante și spectaculoase sunt cheile carstice (Bicazului, Turzii,
Nerei, Carasului, Cernei, Oltetului) și defileele Dunării Jiului, Oltului,
Mureșului, Crișului Repede.
Fără a avea înălțimile Alpilor, Carpații românești prezintă un întins
domeniu schiabil desfășurat pe aproape 1200-1400 m altitudine (de la 800- 2200
m) în general lipsit de avalanșe de zăpada și ferit de viscol.
Fizionomia și expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia
alături de condițiile meteorologice sunt factori favorizanți ai sporturilor de iarna.
Cele mai întinse și importante domenii schiabile se localizează între 1500-1800
m altitudine ca în munții Bucegi, Paring, Muntele Mic-Tarcu, Postavaru, Retezat,
Rodna, Vladeasa, Fagaras etc., dar se poate schia până primăvara târziu și la
1900-2000m în circurile glaciare din Fagaras, Rodna și Retezat după cum în
stațiunile montane Semenic, Baisoara și Stâna de Vale situate la numai
1100-1400 m înălțime, dar, în calea maselor de aer oceanic, schiatul se practica
peste patru luni pe an.
Crestele și piscurile alpine, verticalitatea pereților stâncoși prezenți la tot
pasul în Carpați, au conturat și un important domeniu pentru practicarea
alpinismului, mai ales în partea de est a Carpaților, centrele de alpinism de la
Bușteni, Brașov și Sibiu fiind recunoscute pe plan național și internațional. Sunt
peste 1000 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara și
de iarna, localizate mai ales în masivele în care predomina formele glaciare sau
abrupturile calcaroase cum sunt :Bucegi (256 de trasee), Piatra Craiului (218),
Retezat (71), Apuseni ( 69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) Cernei (21).
Prin poziția lor centrala Carpații sunt ușor accesibili din toate colturile țării
iar configurația reliefului, altitudinile nu prea mari (2.544m alt max.)si
fragmentarea datorata mulțimii depresiunilor, a văilor, pasurilor și trecătorilor
facilitează pătrunderea și circulația în toate direcțiile și până aproape în interiorul
masivelor montane.
Dealurile și podișurile se înscriu ca un potențial turistic al reliefului mai
71
modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate mai ales. De alternanta
dealurilor cu depresiunile și văile iar întinsele păduri de foioase, plantații de pomi
și vita de vie, covorul pasiunilor sau finețelor și bogata apelor (mai ales minerale)
completează și îmbogățesc valoarea turistică a acestora. De un real interes turistic
sunt “Focurile nestinse” de la Andreiasu de Jos (Vrancea) ”Vulcanii noroioși” de
la Pâclele Mari (Buzău) sau structuri geologice cum sunt “blocurile de calcar “de
la Badila (Buzău), Muntele de Sare de la Slănic (Prahova), Râpa Roșie (Albă)
toate monumente ale naturii.
In Podișul Dobrogei relieful prezintă o mai mica varietate, predominând
cel carstic cu peșteri, abrupturi, chei și cel rezidual format pe granițe sau șisturi
verzi cu măguri înecate în grohotișuri și stâncării care înviorează peisajul stepic
al Dobrogei de nord.
Câmpia, deși monotona, prin prezenta unor vai cu lunci largi și însoțite de
zăvoaie de sălcii, plopi sau păduri de foioase, prin configurația formelor fluviatile
(meandre, belciuge, sau cursuri părăsite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) și a
crovurilor, uneori cu apa sărată, fondul piscicol și cinegetic, dispune de un
potențial turistic redus și puțin valorificat în prezent.
Rețeaua hidrografica reprezintă unul din factorii determinanți ai
turismului.
Apele curgătoare, care împânzesc întreaga tara, se înscriu cu un potențial
ridicat, atât prin peisajul creat, cât mai ales prin posibilitățile pe care le oferă
pentru practicarea pescuitului sportiv și agrementului nautic pentru baie și plaja
etc.
Amenajările hidrotehnice realizate pe principalele râuri (Bistrița, Argeș,
Olt, Sebeș, Cerna, râul mare, râul Sadu etc.) îmbogățesc zestrea turistică a
acestora, sporindu-le atractivitatea și utilizarea pentru recreere.
In ultimii ani, pe râurile mari, ca Mureșul, Oltul, Someșul, Bistrița au intrat
în tradiție ”expedițiile nautice”, reeditânduse în scopuri recreative tradiția
plutașilor sau a cărăușilor de sare de odinioară. În apele curgătoare, Dunărea se
72
înscrie cu cel mai important potențial turistic, de la aspecte peisagistice și până la
cele de amenajare și dotare, croaziere etc. utilizat insa în mai mica măsura.
Oglinzile de apa naturale sau artificiale deosebit de numeroase din țara
noastră, constituie un remarcabil potențial turistic.
Lacurile de munte fie ca sunt glaciare (Bucura, Zănoaga în Retezat, Capra
și Bilea în Fagaras, Cilcescu și Roșiile în Paring, Lala și Buhaiescu în Rodna etc.)
vulcanice, lacul sf. Ana în Muntele Ciomatu din masivul Harghita) sau de baraj
natural (lacul Roșu pe Bicaz și în Munții Hasmasu Mare), ultimele doua unicate
în țara noastră, reprezintă elemente de mare spectaculozitate, constituindu-se,
prin ele insele, ca obiective turistice.
In arealul dealurilor și podișurilor predomina lacurile cu apa sărata,
utilizate balnear în stațiunile care au apărut în apropiere (Sovata, Ocna Sibiului,
Ocna Dejului, Slanic etc.)
Alte acumulări de apa, unele realizate încă din secolul al XIX-lea
(Dracșani lângă Botoșani) sunt iazurile, importante domenii pentru irigații,
alimentare cu apa și pescuitul sportiv din Câmpia Transilvaniei sau Câmpia
Moldovei.
Lacurile de câmpie, destul de multe și în parte amenajate de om au valențe
importante turistice balneare: (Amara, Balta Alba, Lacul Sărat), agrement și
pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Cernica etc.). Pentru recreere și
deosebit de atractive sunt și lacurile de pe Colentina și din partea de nord est a
capitalei (Straulesti, Baneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei).
Litoralul românesc deține o importanta salba de lacuri fie cu apa dulce
(Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter) ori cu apa sărata (Techirghiol, Nuntași) și
sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic.
Lacurile din lunca și Delta Dunării sunt destul de numeroase și de mare
atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice și domeniul piscicol
(Bistret, Suhaia, Oltina, Dunăreni, Crapina, complex Razlem-Sinoe, Gorgova,
Lumina-Pui, Roșu etc.).
73
Marea Neagra deține un loc important în potențialul hidrografic și turistic
al țării (agrement nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit etc.). Apele minerale și
termominerale de mare bogație și varietate, reprezintă o componenta de baza a
potențialului natural.
Clima are o importanta considerabila pentru turism. Ea determina
ambianta necesara desfășurării turismului, în general, o serie de indici
bioclimatici (de confort termic de stres climatic cutanat și pulmonar) evidențiază
faptul ca regiunile cu altitudinii mijlocii (dealurile, munții sub 1000 m) reprezintă
un climat mai puțin solicitant decât litoralul românesc. Clima influențează în
funcție de sezon (sporturi de iarna, plaja pe litoral) și pe zone stațiuni sau trepte
de relief, întreaga activitate turistică precum și deplasarea turiștilor spre
destinațiile solicitate.
Climatoterapia a apărut ca un factor important de cura, mijloc terapeutic cu
ajutorul elementelor climato-geografice.
Unele elemente climatice sunt indispensabile practicării sporturilor de
iarna (strat de zăpada, temperatura aerului). Stratul de zăpada se instalează în
munți în octombrie sau mai devreme și la începutul lui decembrie în regiunile
joase.
Menținerea stratului de zăpada ca și a calităților pentru schiat sunt
favorizate printre altele și de temperatura aerului și mai ales, atunci când valorile
maxime nu depășesc 0ºC în așa numitele zile de iarna. în Carpați numărul anual al
zilelor de iarna creste cu înălțimea ajungând la peste 155 de zile la 2.500 m
altitudine. Efectul lor se cumulează de regula cu temperatura de îngheț (egale sau
mai mici de 0ºC ) care se produce peste 200 zile într-un an pe culmile Carpaților.
Vegetația se asociază de regula, altor componente de peisaj,
completându-le (peisaj carstic, montan, de dealuri etc.) dar reprezintă și un
valoros potențial în toate regiunile tarii. Avem în vedere pajiștile alpine sau
montane, care dau farmecul munților înalți și medii mai ales pădurile.
Valoarea turistică a vegetației sporește prin aportul științific dat unor specii
74
declarate monumente ale naturii și a rezervațiilor naturale cu caracter științific
(Făgetele seculare din Semenic, codrii de la Slatioara și din Giumalau, pădurile
Ciornuleasa etc.).
Un real interes turistic prezintă vegetația submediteraneană din Defileul
Dunării, Munții Banatului, și Valea Cernei, ca și pădurile de liliac de care se leagă
sărbătorile folclorice de la Carasova și Eftimie Murgu (jud Caras Severin)
Ponoare (Mehedinti).Vegetația variata cu caracter luxuriant și specifica din Delta
Dunării reprezintă, de asemenea un element important de atracție turistica.
Fauna sub aspect turistic prezintă importanta prin valoarea să cinegetica,
estetica și științifica. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan internațional
prin varietate, densitate, dar mai ales prin valoarea trofeelor premiate la diferite
expoziții internaționale.
Fauna acvatica este un element de mare atractivitate constituind o
componenta principala de potențial. Lacurile și râurile de munte dețin un
important fond salmonicol (păstrăv, lipan) iar lacurile și apele de dealuri și ipie
sunt populate cu clean, mreana, știuca, biban, șalău, scrumbie etc. până la sturioni
ca morun, nisetru, cega, păstruga. În Marea Neagra reprezentative sunt
scrumbiile albastre, calcanul, hamsiile, guvizii, stavrizii și sturionide .
In spiritul Legii nr.5/ 200015 se vor delimita 17 zone naturale protejate de
interes național care vor fi categorisite în Rezervații ale biosferei, Parcuri
Naționale
REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII
I. Zone cu regim de protecție integrală (50.600 ha)
1. Rosca-Buhaiova
2. Pădurea Letea
3. Lacul Raducu
4. Lacu Nebunu
15 Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national
75
5. Vatafu-Lungulet
6. Pădurea Caraorman
7. Saraturile Murighiol
8. Arinisul Erenciuc
9. Insula Popina
10. Sacalin-Zatoane
11. Periteasa-Leahova
12. Capul Dolosman
13. Grindul Lupilor
14. Istria-Sinoe
15. Grindul Chituc
16. Lacul Rotundu
17. Lacul Potcoava
18. Lacul Belciug
II. Zone de reconstrucție ecologica (11.425 ha)
1. Furtuna
2. Holbina-Dunavat
3. Babina-Cernovca
4. Popina
REZERVATII ALE BIOSFEREI
PARCURI NATIONALE SAU NATURALE
1. Delta Dunării 580 000 ha
2. Domogled-Valea Cernei 60 100 ha
3. Retezat 38 047 ha
4. Porțile de Fier 115 655 ha
5. Cheile Nerei-Beusnita 37 100 ha
6. Munții Apuseni 75 784 ha
7. Munții Rodna 46 399 ha
76
8. Munții Bucegi 32 663 ha
9. Cheile Bicazului 6 575 ha
10. Munții Ceahlău 8 396 ha
11. Munții Calimani 24 041 ha
12. Piatra Craiului 14 800 ha
13. Munții Cozia 17 100 ha
14. Grădiștea Muncelului-Cioclovina 10 000 ha
15. Semenic-Cheile Carasului 36 664 ha
16. Munții Măcinului 11 321 ha
17. Balta Mică a Brăilei 17 529 ha
Alături de rezervațiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii
și o serie de arbori izolați sau în mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la
Tebea, animale (capra neagra) formațiuni și fenomene geologice (Detunata
goala, Focurile nestinse) peșteri frumos concreționate (Peștera urșilor de la
Chiscau) chei carstice (Cheile Corcoaia) etc. toate obiective de mare interes
turistic.
Fiecare componentă din cadrul natural deține după specificul său, un
anumit potențial turistic. Consider că în teritoriu aceste componente se împletesc
în mod armonios, realizând peisaje geografice de interes turistic, ceea ce face ca
posibilitățile lor să se integreze, completându-se și conducând la o complexitate
mai mica sau mai mare a potențialului turistic.
De aici și varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu
restrâns, ceea ce dă caracteristica de bază a turismului românesc.
în categoriile principale de potențial turistic natural generatoare de turism
sunt :
− Carpații Românești
− Factorii naturali de cură balneară
− Litoralul românesc al Mării Negre
− Delta Dunării, elemente de bază ale ofertei turistice primare românești care
77
influențează activitatea de turism, în proporții reduse.
4.2. Potențialul turistic antropic
Această formă de potențial derivă din istoria multimilenară și bogată a
poporului român, continuitate de locuire în spațiul carpato-danubiano-pontic, ca
și din realizările economice și sociale mai vechi și mai noi ale țării noastre.
4.3. Potențialul cultural-istoric
Apreciez că țara noastră este deținătoare a unui tezaur imens de vestigii
arheologice, monumente de artă sau arhitectură, ca și a unui inestimabil
patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluția și perenitatea pe aceste meleaguri,
dezvoltarea culturii și artei turistice și o componentă a imaginii turistice a
României pe piața internațională.
Monumente de artă medievală sunt atât în Bucovina cât și la
Adamclisi-Tropaeum Traiani, atât în Maramureș, țara daco-geților cât și pe
magistrala Dunăre-Marea Neagră.
In Legea 5/200016 s-au cuprins 688 de valori de patrimoniu cultural de
interes național (monumente istorice de valoare națională excepțională) între care
197 biserici și ansambluri mănăstirești, 36 de monumente și ansambluri de
arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane
(clădiri civile) 20 de centre istorice etc.
Amintim astfel vestigiile arheologice preistorice, care atestă prezența
omului încă din paleoliticul inferior și mijlociu (cultura musteriana 17
100.000-40.000 ani î.Hr) mărturii aflate în diferite muzee din Craiova, Slatina,
București, Deva; etc. înscriu zona carpato-danubiană în marea arie geografică a
16 Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national
17 Prima locuire musteriană din România se află în zona Tismanei
78
antropogenezei.
Vestigiile antichității sunt numeroase și de mare valoare pentru istoria
culturii civilizației poporului nostru, ruinele cetăților grecești înființate de
coloniștii greci (sec VII-VI I Hr; pe coasta Marii Negre Histros-Istria,
Tomis-Constanța, Callatis-Mangalia) prin care populația autohtonă geto-dacică a
venit în contact cu marile civilizații ale antichității : elenistică, persană, romană.
Un mare interes turistic îl reprezintă cetățile feudale (orașe întărite cu
cetăți) ridicate de breslele târgoveților în fata atacurilor turcești, de unde și
denumirea de turnuri de paza sau bastioane în grija cărora se aflau Turnul
Croitorilor, cizmarilor în Transilvania, Banat și Crișana sec XIII-XIV dar fiind
mereu distruse de fiecare data au fost refăcute în stilul epocii respective: baroc
italian (sec XVI), Vauban18 (XVIII); etc.
In aceasta perioada putem vorbi despre cetăți feudale TG Mureș, Brașov
(sec XV-XVI), Bran (sec XIV), Cluj Napoca (sec XV) dar și despre cetăți de
scaun Suceava (sec XIV-XV), Neamț sec (XIV-XV etc.).
Monumentele istorice și de arta medievală destul de numeroase și de mare
valoare culturală se înscriu între cele mai importante atracții turistice religioase
din țara noastră: în Bucovina-Voronet, Humor, Suceava și Modovita. Aceste
monumente sunt cuprinse și în nomenclatorul UNESCO ca tezaur universal de
valoare excepționala, fiind distinse cu premii internaționale “Pomme d’Or (Mărul
de Aur) al Federației Internaționale a Ziariștilor și Scriitorilor de Turism și care se
afla depus la Moldovița.
Monumentele de arta și arhitectura medievala (religioasa și laica) realizate
în cele mai diverse stiluri arhitectonice sunt răspândite pe întreg cuprinsul tarii,
reprezentând un valoros potențial cultural.
Edificiile laice reprezentative ale stilului Renașterii (italiene sau
transilvănene) sunt presărate pe tor cuprinsul tarii, având o mare valoare artistică,
precum castelele de la Criș (sec.XVI-XVII), Brâncovenești (sec.XVI), Casele
18 Stilul Vauban provine de la numele celebrului inginer militar francez Sebastien Le Prestre marechal
79
Suller (sec.XVI) din Miercurea Ciuc, Argintarului din Bistrița și Negustorilor din
Brașov. Tot în aceasta perioada apar clădirile în stil baroc sec XVIII – european
sau local, Palatul episcopal din Oradea, Palatul Brukenthal din Sibiu, casa Savoia
din Timișoara etc. Interesante sunt și ansamblurile arhitectonice ca Palatul
Culturii din Iași (sec XIX-XX), clădirea Muzeului județean din Satu Mare (sec
XVIII), Palatul Sutu (sec XIX) casa Matei Corvin (sec XV), castelul
Corvinestilor (sec.XIV).
In stilurile empire către sfârșitul sec.XVIII și secession sec.XIX-XX s-au
construit o serie de ansambluri arhitectonice importante sub aspect artistic ca
Palatul Culturii din Târgu Mureș, Hotel Dacia din Satu Mare și clădirile
bibliotecii din Cluj Napoca.
Muzeele și casele memoriale sunt și ele componente culturale valoroase
pentru turism reprezentând o mare varietate după conținut și importanta fondului
de exponate. Monumentele de arta plastica numeroase ca realizări ale genului
evoca memoria înaintașilor noștri, a luptătorilor pentru libertatea patriei și a
poporului sau a marilor evenimente sociale și politice.
Instituțiile de cultura și de arta, cele mai reprezentative sunt răspândite în
principalele centre turistice din tara. Importanta lor este data atât de valoarea
arhitectonica și artistica cât și de preocupările culturale pe care le au acestea sau
de specificul activității științifice și instructiv educative.
Elementele etnografice și de folclor sunt nenumărate, în diverse domenii
ale artei populare (muzical, coregrafic etc.). Ele se caracterizează prin
originalitate, continuitate, ingeniozitate și inventivitate reflectate în creații,
datini, obiceiuri, în cântecul și dansul popular. Bogăția și diversitatea arhitecturii
populare românești, măiestria, talentul și arta prelucrării artistice a lemnului pot fi
văzute și cunoscute îndeaproape, îndeosebi în muzeele etnografice în aer liber (în
număr de șapte) sau în secțiile în aer liber ale unor complexe muzeal județene. în
prelucrarea artistica a lemnului se disting și în zilele noastre, îndeosebi cioplitorii
de Vauban
80
de porți care lucrează cu măiestrie piese monumentale de o deosebita valoare
artistica.
In câmpul vast al textilelor și portului popular lucrează și azi un număr
Considerabil de țesătoare, cusătoare, îndeletnicirea păstrându-și caracterul de
masa mai ales în Maramures, Vâlcea, Marginea Sibiului, Pădureni Hunedoarei
arta ce poate fi comparata cu broderiile nordului european ca la Brugein Belgia.
Broderia pe pieptare și cojoace este mult mai răspândita în centre din zona
Radauti, Tg.Neamt, Vrancea, Marginea Sibiului, Bihor, Almaj etc.
Așezările rurale de interes turistic (sate turistice ) apărute și dezvoltate pe
cele mai variate forme de relief, încă din vremea traco-dacilor, au păstrat și mai
păstrează în buna măsura datinile, obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor,
originale elemente de etnografie, factori naturali de cura sau beneficiază de un
pitoresc cadru natural, satisfăcând astfel multiple motivații turistice.
CONCLUZII
Experiența arată că multe obiective economice constituie și atracții
turistice, unele dintre acestea atrag numeroși turiști. Intr-o asemenea categorie de
obiective intra o serie de mari lucrări inginerești arhitectonice care modifică
cadrul natural cum sunt: barajele de acumulare de pe lângă hidrocentrale,
canalele de navigație podurile și alte obiective economice.
în țara noastră s-au impus atenției turiștilor barajele și lacurile Vidraru,
Bicaz, Valiug, Secu, Valea Oltului, Porțile de Fier, Canalul Dunare-Marea
Neagra și podurile aferente, podurile de peste Dunăre, la Cernavoda Fetești (cel
mai vechi construit de Anghel Saligny în 1890-1895 ) și recent benzile de beton
ale autostrăzii București-Constanța, Transfagarașanul, Canalul Dunăre Marea
Neagră.
Desigur sunt și alte obiective economice și sociale (fabrici de sticlă, centre
de artizanat) sau furnale vechi (Reșița, Calan, Ghelari) forje (Vlahita), galerii de
salină (Praid, Tg. Ocna) mine vechi (Roșia Montana – galeriile române, Baia de
81
Criș), gări vechi (Tg Frumos, Filaret) complexe comerciale, sisteme de irigații,
unități agricole (podgoriile Murfatlar, Ostrov, Panciu, Odobesti, Cotnari)
hergheliile de la Mangalia, Rădăuți, Izvin S.A. care pot fi integrate într-o forma
de turism specializat (profesional pentru echitație, degustări de vin, turism rural
etc.).
Dacă unele piețe pot fi ușor definite (de exemplu, piața mărfurilor, a forței
de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează numeroase probleme
pentru definirea cu rigurozitate a pieței serviciilor în industria hotelieră. O
activitate de prestații hoteliere nu se aseamănă în multe privințe cu o alta aparent
similară și nu servește întotdeauna aceeași piață.
Unele tipuri de unități hoteliere oferă un produs “complet”, format din
servicii de cazare și alimentație, pe câtă vreme alte tipuri de unități hoteliere nu
oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de
servicii complementare.
Trebuie remarcat și un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentație
oferite de un hotel: pasagerii cazați în unitatea respectivă se pot adresa pentru
servicii de alimentație și altor unități hoteliere sau unor restaurante independente
din arealul vizat, după cum oaspeții cazați în alte structuri de primire pot solicita
servicii de alimentație în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă și cererile
pentru serviciile de alimentație manifestate de alte categorii de consumatori care
nu necesită servicii de cazare.
În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestații:
− servicii “complete” de cazare și alimentație
− servicii de cazare plus demipensiune
− servicii de cazare plus mic dejun inclus
− servicii de cazare fără servicii de alimentație
− servicii de alimentație fără servicii de cazare
În interiorul fiecărei categorii apar și multiple subdiviziuni cu caracteristici
pronunțat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferințele
82
privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de
servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supraviețuire și dezvoltare
firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activități de prestații, diferențiate
de la o unitate hotelieră la alta.
Consider că cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri
diferite, consumul serviciilor este condiționat de aceste locuri particularizate și,
ca atare, ofertele prestatorilor trebuie și ele localizate pentru a putea întâmpina
aceste cereri.
83
Capitolul 5
VENITUL și INVESTIȚIILE în TURISM
Venitul național19, cunoaște mai multe forme, constituite prin mecanismele
distribuirii și redistribuirii adică ale repartiției primare și ale repartiției secundare.
Mărimea veniturilor care se creează la nivelul unei economii naționale, sau
produsul intern net, în preturile factorilor – PIN pf – se obține scăzând din suma
produsului intern brut, în prețurile pieței – PIB pp – și a subvențiilor Sv,
amortizarea A și impozitele indirecte I IN
PINpf= (PIBpp+ Sv) – (A +I IN)
Acest lucru se realizează, în opinia autorilor „Eficiența și evaluarea
investițiilor”20, cu ajutorul contului de creare a veniturilor, care evidențiază
pentru fiecare sector și pentru întreaga economie formarea veniturilor din
activitatea economica și din patrimoniu, sub forma valorii adăugate nete – VAN
pf – sau produsului intern net – PIN pf – în preturile factorilor.
PINpf= S VAN pf, S=suma
Relația de mai sus desemnează metoda de producție sau metoda valorii
adăugate. Produsul intern net evidențiază valoarea adăugata neta, în preturile
factorilor (când nu cuprinde impozitele indirecte nete) și în prețurile pieții (când
cuprinde și impozitele indirecte nete)
19 D Ciucur,I Gavrila,C Popescu-Economie ed. Economica -2001-pag 513-547
20 „Eficiența și evaluarea investițiilor” de Vasilescu, I, Gheorghe Al., Cicea, Cl., Dobrea, C.– Editura
EFICON Press, București, 2004.
84
PIN pp= S VANpf + I IN
Orice țară are legături cu străinătatea, dacă la suma veniturilor factorilor de
producte din interiorul țării PIN pf-adăugam veniturile factorilor de producție
naționali, încasate din străinătate pentru activitatea desfășurata VFIS- și scădem
veniturile factorilor de producție plătite străinătății, ca urmare a activității depuse
în interiorul țării de agenții economic ce aparțin altor tari, obținem venitul
național VN sau produsul național net, exprimat în preturile factorilor PNN pf.
Prin contul național de repartiție a veniturilor se evidențiază repartiția
primara a acestora, făcându-se trecerea de la calculul după concepția ‘intern’ la
calculul după concepția ‘național’.
VN (PNNpf)= PIN pf + (VFIS-VFPS)
VFIS – VFPS = soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu
străinătatea
Metoda de calcul al venitului național prin însumarea veniturilor realizate
de posesorii factorilor de producție participanți la activitatea de producție se
numește metoda repartiției sau a însumării veniturilor.
In acest caz venitul național va cuprinde salarii, rente, dobânda neta și
profiturile. Toate aceste venituri obținute de participanții naționali la crearea
producției sunt supuse impozitelor directe.
Venitul național disponibil VND este obținut din venitul național la care se
adaugă soldul transferurilor curente în raport cu străinătatea :
VND =VN +STCS sau VND = VN – STCS
Daca din venitul național disponibil scădem elementele din venitul
național care nu revin populației (contribuția pentru asigurări sociale, profitul
85
nedistribuit, impozitul pe profit) și adăugam veniturile populației care provin din
transferuri (pensii ajutoare, alocații) obținem indicatorul venitului personal al
populației (al menajelor) VPM.
Prin eliminarea din veniturile personale ale populației, a impozitelor și
taxelor plătite de populație, se obține venitul disponibil al menajelor VDM,
indicator ce exprima posibilitățile populației pentru consum și economii.
Venitul național disponibil este un venit net, dacă la acesta se adaugă
amortizarea se obține venitul brut disponibil VBD.
Acest calcul se obține cu ajutorul contului național de redistribuire a
veniturilor, al cărui sold este tocmai venitul național disponibil.
După înfăptuirea proceselor de repartiție primara și redistribuirea
veniturilor urmează utilizarea veniturilor nete disponibile în interiorul țării de
către membrii societății pentru consumul privat și de către instituții pentru
consumul public.
Venitul național exprima veniturile factorilor de producție adică veniturile
provenite din munca angajaților, cele provenite din activitatea întreprinzătorilor
și cele din patrimoniu, ceea ce reprezintă suma valorii adăugate nete create de
factorii de producție naționali din interiorul țării și din alte tari.
5.1. Consumul și economiile
Venitul disponibil VD, obținut efectiv de posesorii factorilor de producție
se folosește pentru consum C iar partea care nu este consumata o reprezintă
economiile E astfel ca :
VD= C + E
Ansamblul economiilor realizate se transforma, la nivelul economiei
naționale, în investiții care sunt utilizate pentru sporirea producției.
Acest lucru se realizează prin transformarea economiilor în bunuri de
86
capital. dacă economiile nu sunt destinate consumului prezent, se pot transforma
în acumulare de capital, ceea ce reprezintă un sacrificiu din partea populației
pentru a se bucura de un consum viitor mai bun.
Daca din venitul disponibil vom scădea cheltuielile vom obține economiile
(E).
E= VD – C
Parametrii economici care realizează corelația dintre variabilele statice și
dinamice sunt :
a) Rata medie a consumului sau inclinația medie spre consum
VD
c = C
Acest parametru se exprima în procente, ca număr zecimal sau sub forma
de fracție. dacă venitul disponibil real creste sau scade, consumul se extinde sau
se contracta, dar într-o proporție mai mica, atunci în condițiile sporirii venitului
disponibil înclinația medie spre consum are tendința de reducere.
Odată cu creșterea veniturilor disponibile asistam la scăderea ratei medii a
consumului.
b) Rata marginala a consumului sau înclinația marginala spre consum
Cu cât sporește consumul (ΔC) la creșterea cu o unitate a venitului
disponibil (ΔVD) sau partea din venitul disponibil suplimentar care se adaugă la
consum, într-o anumita perioada și într-un spațiu socio economic dat.
c’ =
VD
C
Δ
Δ
Înclinația marginala spre consum, de regula este o mărime pozitiva și
subunitara.
87
c) Rata medie a economiilor sau înclinația medie spre economii (e)
exprima partea economiilor din totalul veniturilor disponibil, la un moment dat și
într-un anumit spațiu socio-economic
e =
VD
E
Acest parametru se exprimă în procente (30%) ca număr zecimal (0,3) ori
sub formă de fracție (3/10), fiind de regulă o mărime pozitivă dar subunitară. Din
relația înclinației medii spre economii rezultă funcția economisirii:
E=e x VD
Ținând seama că economiile plus consum formează venitul disponibil,
suma dintre înclinația medie spre economii și înclinația medie spre consum este
egală cu 1 sau 100.
d) Rata marginală a economiilor sau înclinația marginală spre economii
(e’).
Cu cât sporesc economiile ΔE la creșterea cu o unitate a venitului
disponibil ΔVD sau partea din venitul disponibil suplimentar cu care cresc
economiile, într-o perioadă și într-un anumit spațiu socio-economic
e’ =
VD
E
Δ
Δ
Înclinația marginală spre economie, de regulă, este o mărime pozitivă și
subunitară, mai mică decât înclinația marginală spre consum. Pentru un venit egal
cu consumul VD=C economisirea nu poate avea loc. Acest nivel al venitului egal
cu consumul, pentru care economiile sunt zero, se numește prag de ruptură.
88
VDr =Co/ 1-c’
În opinia mea, dincolo de nivelul de ruptură al venitului, economisirea
devine pozitivă, dispărând fenomenul de dezeconomisire.
Pentru orice nivel al venitului inferior pragului de ruptură, consumul este
superior venitului, apare fenomenul dezeconomisirii, cu economii negative.
Colectivitatea folosește fondurile acumulate anterior sau face datorii
pentru consum.
Pentru orice nivel al venitului superior pragului de ruptură, consumul este
inferior venitului, dintre fenomenul dezeconomisirii și apar economiile pozitive.
Înclinația medie spre consum se reduce pe măsura ce crește venitul
disponibil, astfel încât ea tinde să se apropie de înclinația marginală spre consum,
care rămâne relativ constantă. Ca urmare a creșterii consumului pe măsura
creșterii venitului disponibil, înclinația marginală spre consum, pe termen lung
este mai mare decât cea spre termen scurt.
Consider că economiile devin posibile numai după ce se atinge un anumit
nivel al venitului disponibil. Dincolo de acest prag consumul devine inferior
venitului, permițând economisirea.
Factorii obiectivi sunt rezultatul condițiilor pe care le generează viața
economică și în principal se referă la :
− Nivelul și dinamica salariului, ale veniturilor, în general. Consumul
personal depinde de mărimea veniturilor nominale și în mod deosebit de mărimea
venitului net personal;
− Modificarea așteptărilor, în ceea ce privește raportul dintre cheltuielile de
consum prezent și viitor, determinate de schimbările în puterea de cumpărare a
banilor sau apariția unor riscuri.
− Modificarea politicii fiscale care, este utilizată ca instrument pentru o
repartiție mai echilibrată a veniturilor, accentuează înclinația spre consum, iar
89
când este folosita pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor,
diminuează înclinația spre consum;
− Modificările neprevăzute ale preturilor diferitelor elemente de capital fix
sau circulant pe termen scurt, pot să influențeze reducerea înclinației spre
consum, când prețurile sunt mai mari decât cele anticipate;
− Creditul de consum influențează cheltuielile pentru consum prin
intermediul ratei dobânzii. Intre consum și rata dobânzii pentru creditul destinat
cumpărării de bunuri de consum, exista o relație negativa .Pe de alta parte, o rata
scăzuta a dobânzii pentru creditul pentru consum va determina un nivel ridicat al
creditelor prezente de consum, cu consecințe asupra reducerii consumului viitor;
− Anticipările consumatorilor cu privire la evoluția raporturilor dintre
veniturile prezente și cele viitoare, dintre preturile curente și cele viitoare, dintre
oferta actuala de bunuri de consum și cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează ca
în viitor veniturile vor creste, consumul prezent va creste, iar dacă se anticipează
ca veniturile se vor reduce, consumul prezent se va micșora, crescând înclinația
spre economii. Daca se anticipează ca în viitor preturile de consum vor creste,
consumul prezent va spori, iar dacă se anticipează ca preturile se vor reduce,
consumul prezent se va manifesta normal. La fel se întâmpla cu anticipările
privind cantitatea de bunuri de consum de pe o piața; daca aceasta se anticipează
ca o să scadă, creste consumul prezent și invers.
Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinației psihologice obiceiurilor și
tradițiilor oamenilor și se refera la:
a) Dorința oamenilor de a-și creea o rezerva de bani pentru neprevăzut, ceea
ce determina scăderea cheltuielilor prezente de consum, în favoarea unui consum
viitor;
b) Constituirea de rezerve bănești pentru asigurarea bătrâneții sau protejarea
unor anumite persoane;
c) Dorința de a obține dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele
acțiuni pe baza cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de afaceri.
90
d) Instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viață, prin majorarea
treptata a cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve bănești formate în timp.
e) Senzația de independenta și de libertate de mișcare a indivizilor pe seama
existentei unei sume bănești mari economisite;
f) Dorința de a lăsa avere moștenitorilor;
g) Manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei, concretizata în diminuarea
cheltuielilor pentru consum.
Sintetic, aceste mobiluri care acționează în sensul micșorării cheltuielilor
de consum privesc prudenta, prevederea, setea de depășire, independenta,
calculul, spiritual de afaceri, mândria și avariția.
Mobilurile subiective care incita indivizii și puterea publica centrala și
locală sa nu consume o parte din venit, generează economiile pozitive. Totodată
apar și energiile negative, sub forma economiilor pentru asigurarea bătrâneții,
ajutoarelor de șomaj finanțate prin împrumuturi etc.
Pe termen scurt, un venit în creștere este însoțit de creșterea consumului,
dar într-o proporție mai mica și de sporirea mai accentuate a economiilor .
In același timp, un venit în descreștere este însoțit de economii micșorate,
la început, în proporție mai mare. Cu cât venitul este mai ridicat, cu atât decalajul
dintre venituri și consum este mai mare, din momentul în care indivizii ating un
anumit nivel de bunăstare.
Potrivit legii distribuirii cheltuielilor de consum, descoperita de școala
psihologica austriaca, atingerea maximului de satisfacție se poate realiza numai
în condițiile în care utilitățile finale ale ultimelor bunuri consumate din fiecare
categorie sunt egale. în conformitate cu cerințele acestei legi formulate de
economistul-statistician E. Engel, în sec.IX, partea cheltuielilor destinate
alimentației este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic și inverse;
cheltuielile cu îmbrăcămintea rămân relative constante, indiferent de mărimea
veniturilor; cheltuielile cu locuința au o pondere relativ constanta oricare ar fi
nivelul veniturilor; ponderea cheltuielilor pentru confort și recreere creste mai
91
rapid decât sporirea veniturilor, ea tinzând către zero la persoanele cu venituri
foarte mici și fiind ridicate la persoanele cu venituri mari.
Prin economiile pe care le realizează de-a lungul anilor de munca
individual urmărește să-și creeze bogăția de care are nevoie pentru a-și finanța
consumul după perioada activă, la pensie.
Aceasta bogăție se formează continuu în timpul anilor de muncă și atinge
nivel maxim la sfârșitul perioadei active de viață.
Explicația comportamentului în consum și în economisire al individului,
dată de teoria ciclului de viață, se poate rezuma la următoarele constatări :
− înclinațiile marginale spre consum depind de poziția individului în ciclul
de viață; dacă persoana este mai în vârsta, inclinație marginala spre consum din
avere este mai mare. Inclinație marginala spre consum din venitul din munca
depinde atât de numărul de ani de viata activa ramași cât și de numărul de ani de
viata pasiva.
− creșterea veniturilor din munca și din avere va determina o creștere a
cheltuielilor pentru consum.
− cu cât viata activa este mai lunga în raport cu cea pasiva, cu atât va creste și
consumul ca urmare a sporirii venitului total și a reducerii perioadei în care se fac
economii negative;
− în fiecare an al vieții T o fracție egala cu 1/ NL-T din avere va fi
consumata, unde NL-T reprezintă speranța de viata a individului în momentul T.
− cheltuielile curente de consum depind de averea curenta și de venitul total.
Teoria venitului permanent a lui Milton Friedman21 de la Universitatea din
Chicago, apreciază ca oamenii își adaptează comportamentul de consum nu în
funcție de venitul curent ci de oportunitățile de consum pe termen lung. Oamenii
își planifica consumul nu doar pe baza veniturilor din perioada respective ci și pe
baza veniturilor obținute în perioade mai lungi. Din aceasta rezulta ca,
21 Milton Friedman (n. 31 iulie 1912, Brooklyn, New York) a fost profesor al universității din Chicago. În
1976 a primit premiul Nobel pentru economie. El este considerat reprezentantul principal al școlii din
Chicago și a fost elevul lui Frank Knight.
92
cheltuielile pentru consum depind de venitul mediu pe termen lung. Consumul
permanent este direct proporțional cu venitul permanent. Veniturile tranzitorii nu
au influenta asupra consumului, deci venitul permanent depinde de veniturile
curente și cele trecute.
Inclinație marginală spre consum pe termen lung este mai scăzută decât
înclinația medie spre consum, deoarece indivizii nu sunt siguri dacă o variație a
venitului lor se va menține pe termen lung sau nu. Pe termen scurt, o creștere a
venitului determină o scădere a înclinației medii spre consum, deoarece indivizii
nu pot anticipa dacă această creștere este definitivă, ei își vor adapta consumul la
noul nivel al venitului.
In concluzie teoria venitului permanent precizează că un individ cu
venituri variabile va avea un nivel mai scăzut, în timp ce unul cu venituri mai
stabile va avea un nivel mai ridicat al venitului.
Înclinația marginală spre consum a indivizilor cu venituri oscilante va fi
foarte mică.
Teoria ciclului de viață și teoria venitului permanent sunt complementare.
5.2. Investițiile în economie
În opinia d-lui profesor I.Vasilescu, prin investiții se înțelege totalitatea
cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital, în vederea
sporirii avuției naționale. Cumpărarea unor bunuri de consum de folosință
îndelungată, de acțiuni și obligațiuni, unor suprafețe de pământ nu reprezintă
investiții în sens economic deoarece folosirea lor nu contribuie la creșterea
capitalului tehnic și a avuției naționale, ci doar schimbă proprietarul lor.
In raport de modul de folosire a bunurilor de capital achiziționate,
investițiile se împart în :
93
a) Investiții de înlocuire, destinate înlocuirii bunurilor de capital fix scoase
din funcție, ca urmare a deprecierii lor. Sursa acestor cheltuieli o constituie
amortizarea.
b) Investițiile pentru dezvoltare sau nete, destinate sporirii volumului
capitalului tehnic real, adică formarii nete a capitalului, a căror sursă o formează
venitul economisit.
Suma investițiilor de înlocuire și a investițiilor nete, de dezvoltare,
formează investițiile brute de capital, ce contribuie la formarea bruta a capitalului
tehnic. investiția bruta se compune din investiții în bunuri de capital (durabile),
cu excepția cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populației, care se includ
în consumul privat și al bunurilor durabile, care se includ în producția
intermediara a statului și investiții în stocuri, în modificarea stocurilor de materii
prime semifabricate și produse finite din producția proprie, destinate vânzării.
Atunci când în economie suma investițiilor brute este mai mica decât volumul
investițiilor de înlocuire are loc o reducere a capitalului tehnic real, adică un
fenomen de dezinvestiție.
Din punct de vedere al proprietarului, avem :
a) Investiții private efectuate de sectorul privat;
b) Investiții publice care se efectuează în interiorul granițelor naționale ale
unui stat;
c) Investițiile externe care se efectuează în alte sau către alte tari.
După domeniul în care se realizează avem :
a) Investiții industriale
b) Investiții agricole
c) Investiții în turism și agrement
d) Investiții în transporturi etc.
Venitul unei perioade corespunde, pe de o parte, unei cereri de bunuri de
consum C și de bunuri de capital de investiții K, adică venitul disponibil cheltuit
egal cu :
94
VND = C + R,
iar pe de alta parte, unei valori egale de venit destinate consumului și
economiilor, dacă venitul disponibil obținut este egal cu
VND = C + E
In aceasta situație, economiile și investițiile, la nivelul unei economii
naționale, considerate ca sistem închis, nu pot fi decât egale, ele reprezentând un
excedent de venit peste cheltuielile de consum .
I = E
Egalitatea celor doua mărimi decurge din faptul ca ele reprezintă, pentru
economia colectivității, doua fațete ale aceluiași proces .
In timp ce economiile exprima comportamentul colectiv al consumatorului
individual, investiția reflecta comportamentul colectiv al întreprinzătorului
individual.
Când E > 1, economiile reprezintă o pierdere de venit, înregistrându-se un
declin economic. în același timp, creșterea economiilor face ca, în timp rata de
creștere a consumului să se reducă, influențând negativ evoluția profitului.
Acționând prin pârghii economice de stimulare a investițiilor se creează
egalitatea între E și I, insa la un venit disponibil mai mare, ca urmare a efectului
multiplicator ce se produce în economie.
Decizia de a investi se bazează pe analiza comparata a o serie de indicatori
economici, cum sunt :
a) Raportul dintre valoarea prezenta a venitului, ce urmează să fie obținut din
investiție și costul investiției.
b) Raportul dintre rata venitului net actualizat și rata reala a dobânzii (sau
95
costul de oportunitate al investiției).
Potrivit punctului a, decizia de a investi este favorabila dacă valoarea
prezenta a venitului este mai mare sau cel mult egala cu mărimea costului
investiției. în situația în care costul investiției este mai mare decât valoarea
prezenta, investiția nu trebuie realizata.
Întrucât venitul realizat de o investiție este un venit viitor, el trebuie
actualizat, adus în prezent ca mărime .
Relația de calcul pentru valoarea prezenta Vp a unui venit ce se va obține
peste n ani Vn este :
Vp =Vn / ( 1 + d ) la n,
unde d = rata nominala a dobânzii.
Aceasta valoare actualizata constituie o coincidenta cu mărimea unui
depozit monetar creat în prezent, care asigura peste n ani un venit ce cuprinde și
dobânda cumulata la venitul inițial. Pentru determinarea costului investiției se
tine seama și de perioada de dare în funcțiune a investiției;daca perioada este de
câțiva ani, atunci costurile se actualizează după aceleași reguli ca și veniturile.
Al doilea criteriu, rata venitului net, se determina raportând profitul net
actualizat la costul investiției, iar rata reala a dobânzii este egala cu diferența
dintre rata nominala (de piața) și rata inflației.
Atunci când rata venitului net R vn este mai mare sau egala cu rata reala a
dobânzii, investiția se poate realiza.
Cei mai importanți factori în domeniul investițiilor sunt :
− cererea de investiții;
− randamentul viitor al bunurilor de capital;
− fluctuațiile profitului la investițiile existente;
− politica statului în domeniul investițiilor;
− starea generala a economiei naționale;
− conjunctura economiei mondiale ;
96
− perioada de rambursare a investiției ;
− cheltuielile cu întreținerea și funcționarea bunurilor de capital realizate;
− tipul de progres tehnic dominant și gradul de accelerare a inovațiilor și
invențiilor;
− dimensiunea stocurilor bunurilor de capital în raport cu evoluția producției
cerute pe piața;
− anticipările investitorilor în legătura cu evoluția vânzărilor și profiturilor în
domeniul unde se investește;
− gradul de fiscalitate în raport cu profitul.
5.3. Incitația la investiții și condițiile stabilității economiei
Pentru ca inclinație spre economii să devina un factor de progres este
necesar ca economiile să se transforme în investiții. Imboldul de a investi este
rezultatul acțiunii conjugate a unui ansamblu de factori. În esența când individual
se hotărăște să investească, el dobândește dreptul la un sir de venituri viitoare pe
care contează să le obțină de pe urma vânzării rezultatelor obținute, după
scăderea cheltuielilor curente ocazionate de obținerea producției respective.
Consider că unul din factorii care determină imboldul la investiții îl
reprezintă cererea de investiții. Cererea de investiții este în funcție de eficienta
marginala a capitalului și de rata dobânzii. Mărimea efectiva a investițiilor
curente creste până la acel punct când nu mai exista nici o categorie de bunuri de
capital a căror eficienta marginala depășește rata curenta a dobânzii. Când rata
venitului net fata de cost depășește rata dobânzii apare imboldul de a investi.
Imboldul de a investi depinde de modul în care sunt asumate în riscurile ce
le implica activitatea investiționala. dacă investitorul ia banii cu împrumut riscul
pentru activitatea de investiții viitoare este destul de ridicat. Exista și cealaltă
variata când se dau bani cu împrumut, nesiguranța de ordin moral se simte ca un
adaos net la costul investițiilor care nu ar exista dacă debitorul și creditorul ar fi
97
aceiași persoana. Cu cât o afacere este mai riscanta, cu atât este nevoie de o
diferența mai mare între randamentul scontat de cel ce ia bani cu împrumut și rata
dobânzii la care considera ca merita să ia bani cu împrumut. Astfel, este nevoie de
o diferența mai mare între dobânda perceputa de creditor și rata pura a dobânzii,
pentru a-l determina să acorde bani cu împrumut.
Exista și o a treia categorie de riscuri determinate de o posibila modificare
nefavorabila a valorii etalonului monetar, al cărui efect este creșterea
nesiguranței împrumutului bănesc, care poate depăși pe cea a unui bun imobiliar.
Un alt factor care determina imboldul la investiții îl constituie randamentul
în perspective al unui bun capital. Starea de anticipare pe termen lung a
randamentului viitor al bunului economic este o stare psihologica depinzând nu
numai de calitatea prognozei care se face, ci și de autoîncrederea cu care aceasta
se face. Totodată o deosebita importanta trebuie să se acorde calculului cât mai
precis al profitului. în momentul în care nu avem o piața a hârtiilor de valoare este
non sens să reevaluam investițiile.
Folosind termenul de speculație pentru acțiunea de prognosticare a
psihologiei pieții și pe cel de spirit de întreprindere pentru acțiunea de
prognosticare a randamentului viitor al bunurilor capital pentru întreaga perioada
de funcționare, nu se poate spune cu certitudine ca speculația predomina
întotdeauna asupra spiritului de întreprindere.
Este deosebit de important de știut pentru ce investesc oamenii bani; pentru
un venit suplimentar sau pentru speranța ca valoarea investita va creste în viitor ?
Consider că fluctuațiile cotidiene ale profiturilor la investiții existente
constituie un alt factor care influențează imboldul investițiilor. Spre exemplu,
acțiunile societăților care produc gheata au un curs mult mai ridicat vara, în
timpul sărbătorilor, fata de alte perioade ale anului când valoarea lor pe piața este
mult mai scăzuta.
Răspunderea statului pentru organizarea directa a investițiilor în sectorul
public reprezintă un alt factor.
98
Alături de cele enumerate mai sus imboldul la investiții depinde și de starea
generala a economiei naționale.
Aceasta se poate concretiza în stabilitatea și instabilitatea factorilor
economici și social-politici. O economie aflata în declin economic are nevoie,
mai întâi, să oprească aceasta tendința negative, pentru ca apoi să înceapă
acțiunea factorilor care stimulează imboldul la investiții. în conexiune cu
noțiunile de mai sus imboldul la investiții depinde și de conjunctura economiei
mondiale, concretizata în variația fazelor de expansiune sau de criza, ascendente
și descendente ale ciclurilor economice. Variația fazelor ciclului economic
acționează favorabil sau nefavorabil direct sau indirect, asupra celorlalți factori
interni, influențează imboldul la investiții, cu consecințe pozitive sau negative.
În opinia mea a investi înseamnă a cumpăra un bun pentru venitul viitor
care se apreciază ca se va obține. investiția reala este una dintre cele patru
componente ale cheltuielilor totale PNB, alături de cheltuielile pentru consumul
personal, achizițiile guvernamentale pentru noi bunuri materiale și servicii și
exporturile nete.
Cheltuielile pentru investiții sunt mult mai puțin stabile decât cheltuielile
pentru consum. Atunci când se produce un declin în cheltuielile de investiții,
apare o cerere mai redusa pentru împrumuturi, care la rândul sau, implica o
descreștere a costului a costului împrumutului. Aceasta scădere a costului
investițiilor devine insa un nou stimulent pentru investiții, astfel ca unele proiecte
care au fost amânate se reiau, ceea ce va avea ca efect înviorarea investiției totale.
Daca investiția care trebuia să se facă nu se mai face, continuarea procesului de
economisire va împiedica cheltuielile de consum să înlăture inactivitatea.
Rezultatul ar fi bunuri nevândute, reducerea producției și a veniturilor până când
cei ce economisesc vor reduce rata la un nivel impus de investitori care doresc să
cheltuiască. Iată de ce rata ridicata a economiilor nu este necesara pentru a
permite o rata ridicata a investițiilor.
Economisirea depinde în principal de venit. Oamenii tind să
99
economisească mai mult pe măsura ce venitul lor creste. Creșterea economica
sporește veniturile deci va spori și sumele economisite în raport cu venitul.
Dorința de a economisi treptat ajunge depășește dorința de a investi. Atât
reprezentanții teoriei bazate pe oferta cât și ai teoriei bazate pe cerere sunt de
acord ca veniturile reale mai mari depind de rate adecvate de investiții.
Monetariștii susțin ca modificările în cantitatea de bani, prin efectul lor
asupra cererii agregate, este cauza principala a instabilității producției și a
preturilor. Stabilitatea cererii de bani este concept cheie.
Cererea de bani este o cerere de a deține bani, nu de-ai consuma. Banii
asigura un serviciu atunci când se cheltuiesc. Deținerea de bani aduce cu sine un
serviciu valoros, numit flexibilitate. Autoritățile monetare au sarcina de menține
un sistem constant și previzibil pentru rezervele bancare și masa monetara. Când
cererea de bani este supusa unor creșteri bruște și de mari proporții, economia în
mod inevitabil va deveni instabila.
Keynesistii22 susțin ca economia nu este în mod inerent stabile în absenta
modificărilor perturbatoare în masa monetara. Tulburările provin din
instabilitatea interna a deciziilor sectorului privat privind cheltuielile, îndeosebi
cele care îmbracă forma investițiilor. Aceste tulburări sunt amplificate de
funcționarea piețelor.
Principiul multiplicatorului exprima interacțiunea care se formează între
creșterea venitului și creșterea investițiilor, sub forma unui coeficient de
amplificare (K) ce ne arata cu cât sporește venitul la creșterea cu o unitate a
investițiilor.
Principiul acceleratorului exprima efectul creșterii veniturilor asupra
investițiilor. O creștere a venitului antrenează sporirea cereri de bunuri de
consum ce se adresează producătorilor care, la rândul lor, urmăresc sa-si adapteze
22 John Maynard Keynes (1883 –1946) s-a nascut, a studiat si a predat in Cambridge. Principalele sale
scrieri sunt: “The Economics Consequences of the Peace” – Consecintele economice ale pacii (1919),
“A Treatise on Money” – Tratat despre bani (1930), dar este cunoscut mai ales pentru cartea sa “The
General Theory of Employment, Interest and Money” – Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a
dobanzii si banilor (1936), care a revolutionat stiinta economica sustinand finantarea prin deficit bugetar
ca pe o cale de a pune capat Marii Crize. El ofera solutii sub forma cresterii cheltuielilor publice
100
oferta la modificarea cererii, ceea ce impune o investiție suplimentara pentru a se
realiza capacitatea de producție egala cu produsul dintre necesarul de capital
tehnic pe unitatea de produs și creșterea producției. Acțiunea principiului
acceleratorului este valabila numai în situația în care capitalul tehnic necesar
pentru a obține venitul național din momentul ‘t’ este mai mare decât capitalul
tehnic disponibil (existent) în perioada “t- 1”.
Agroturismul face mai dulce viata la tara
Consider că pentru a porni o afacere în mediul rural, este nevoie de teren, o
casa și investiții serioase. O pensiune rurală poate fi o afacere foarte profitabilă.
Motivul? Fondurile externe destinate acordării de credite pentru dezvoltare și
investiții în turism sunt din ce în ce mai mari. De câtva timp, Uniunea Europeana
pompează bani grei pentru finanțarea proiectelor din turism. Cert este insa faptul
ca zonele în care pensiunile rurale au apărut precum ciupercile după ploaie s-au
dezvoltat puternic. În prezent, în România funcționează aproximativ 2600 de
pensiuni. Combinația de servicii hoteliere proaste și tarife exagerat de mari a dus
la o explozie de pensiuni.
Apreciez că ideal pentru întreprinzătorul care vrea să pornească o astfel de
afacere este să aibă în proprietate cel puțin un teren de 500 – 1000 metri pătrați și
o casa de trei-patru camere într-o zona cu potențial turistic. Cu cat terenul este
mai mare, cu atât el va avea posibilitatea de a amenaja diverse zone de recreare:
teren de tenis, teren de baschet, loc de joaca pentru copii, piscina, o mica pârtie de
schi etc. De asemenea, este important ca drumul până la pensiune să fie accesibil
și autoturismelor obișnuite, nu numai celor de teren, în cazul în care pensiunea se
afla într-o zona montana. Camerele cu intrare separata și baie, apa calda,
televizorul, parcarea și sala de masa sunt cerințele minime pe care trebuie să le
îndeplinească o pensiune. Esențiala pentru reușita unei astfel de afaceri este
ospitalitatea patronului. Un client mulțumit va veni și a doua oara sau își va
trimite rudele și prietenii.
101
Consider că în unele zone montane, cum este de exemplu Bran-Moeciu,
concurenta a început sa-si spună cuvântul, iar turiștii au pretenții din ce în ce mai
mari. Așa au apărut pensiunile cu apa calda nonstop, geamuri termopan, telefoane
mobile, conectare la Internet, conduse de întreprinzători care vorbesc cel puțin o
limba străina. Tariful unei camere duble variază între 200.000 și 350.000 lei pe
noapte, iar masa se ridica la 100.000-150.000 lei/zi/persoana. Sezonul cel mai
bun este vara, dar nici în lunile de iarna pensiunile nu sunt goale. De revelion, o
camera ajunge și la 600.000 – 700.000 lei/noapte. În aceste condiții, un
întreprinzător care are zece camere ocupate timp de 30 de nopți și primește
200.000 lei/camera/ noapte obține venituri de 60.000.000 lei pe luna. dacă turiștii
români prefera camerele confortabile, ca la hotel, cu toate dotările necesare și
mâncarea servita în vase de porțelan, străinii se dau în vânt după pensiuni rustice
și vesela de lut. Cel mai important lucru într-o afacere de acest gen este
publicitatea – fie cea tradiționala, fie cea numita „de la om la om“. O vila costa
peste un miliard de lei.
Daca intenționați să porniți de la zero sau aveți numai terenul, este foarte
greu să obțineți un credit. De ce? Nu puteți garanta în nici un fel ca după
terminarea casei o veți utiliza ca pensiune în turismul rural și nu drept propria
dvs. casa de vacanta. „In Franța, de exemplu, cei care beneficiază de astfel de
credite sunt obligați să intre, timp de zece ani, în asociația naționala de profil“,
spune Marilena Stoian, președinta Asociației Naționale a Turismului Rural și
Ecologic (ANTREC). dacă totuși va încumetați la așa ceva, primul lucru de care
aveți nevoie este avizul Oficiului de Autorizare și Control în Turism. Al doilea
este o suma cuprinsa între 1 și 1, 5 miliarde lei pentru construcția vilei, plus circa
de 200 milioane lei pentru teren, ținând cont ca, în zonele montane, prețul
terenului variază între 5 și 25 USD/mp.
„Anul trecut, fondul pentru credite date prin Autoritatea Naționala pentru
Turism și derulate de BancPost a fost foarte mic. Mai mult, anul acesta nu s-a
acordat încă nici un credit, derularea lor va începe abia în luna august, din cate
102
știu eu, ceea ce înseamnă ca sezonul acesta este pierdut“, afirma Marilena Stoian.
Pe deasupra, de la 1 ianuarie a.c. s-a abrogat actul normativ care îi scutea pe
întreprinzătorii din turismul rural de plata impozitului pe profit. „Cei omologați
anul trecut de ANT beneficiază de scutire pe zece ani. Din păcate, aceasta
abrogare încurajează turismul la negru“, precizează Marilena Stoian.
Creditele sunt multe, dar se obțin greu. Dificultățile întâmpinate în obținerea unui
credit ne sunt confirmate de unul dintre întreprinzători. Ciprian Benga a terminat
Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț, secția de Turism și după
ce a lucrat zece ani la o companie româno-franceza, a decis să se mute cu întreaga
familie la Bran, pentru a se ocupa în exclusivitate de turismul rural. El a intrat în
rețeaua ANTREC în 1992. Atunci avea o singura pensiune, de fapt, casa
părinților săi. În 1997 a reușit să construiască încă una, iar anul acesta a dat în
folosința cea de-a treia pensiune. În total, 18 camere duble cu baie și șezlonguri în
balcoane. Masa de biliard, terenurile de tenis și baschet, terasele unde poți lua
masa și hamacurile din livada completează peisajul. „Nu aveam suficienți bani
pentru a construi ultima vila, așa ca am luat un credit de la Banc Post. după multe
dificultăți, am reușit să obțin banii pe data de 27 a lunii. Imaginați-va ca pe data
de 1 a următoarei luni – deci după patru zile – m-au sunat să mă anunțe ca trebuie
să achit prima rata“, relatează dl Benga. Datorita investițiilor mari în publicitate,
dar și promovării prin ANTREC, pensiunile sale sunt pline ochi toata vara. Mai
mult, turiștii fideli au început deja să facă rezervări pentru Revelion. Deși aduce
clienți, publicitatea este costisitoare și da bătăi de cap. „Ca să figurez în Pagini
Aurii, ar fi trebuit să plătesc 20 de milioane de lei anual. Am preferat să pun
câteva bannere pe autostrada, dar pentru fiecare din ele achit trei taxe: la
Primărie, la Administrația Drumurilor și la CONEL (pentru ca sunt legate de
stâlpi de lumina). De asemenea, am investit în fluturași plastifiați și portofele, pe
care le primește orice client“, ne-a declarat dl. Benga. Tot profitul este reinvestit,
căci numai așa se poate tine piept concurentei.
Consider că obiectivul principal al oricărui patron de pensiune este acum
103
atragerea de turiști în extrasezon, prin organizarea de seminare și diverse alte
manifestări.
5.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea
turismului
Obiectiv major al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism
(INCDT) București:
a) Caracteristicile evoluției fluxurilor de ISD în Turism, în România.
b) Tipuri de efecte ale ISD în economia României; transferul de resurse
productive, capital, tehnologie, competente organizaționale și manageriale și
efectele benefice ale acestuia asupra pieții interne de turism:
− Efectele de restructurare la nivel microeconomic și macroeconomic;
− Politici care favorizează sporirea efectelor benefice ale ISD în
restructurarea economiei românești și în special în Turism.
− Poziția UE privind rolul ISD în procesul de integrare a României.
− UE promovează prin programele sale în toate tarile în Europa Centrala și
de Est investițiile directe, caracteristic fiind mijloacele utilizate :
− asigurarea de asistenta tehnica și financiara (prevăzute prin Acorduri de
Asociere) asigurare de împrumuturi (Banca economica de investiții) asistenta
pentru dezvoltarea infrastructurii și stimularea cooperării între firme (dezvoltarea
sectorului particular în sectoare strategice în turism, pentru crearea unui climat
local de afaceri atractiv.
− eliminarea barierelor din calea turismului, implementarea acordurilor de
turism și investiții, îndepărtarea barierelor birocratice din calea integrării
economice.
− oportunități pentru investitorii vest- europeni care doresc să delocalizeze o
parte din capacitățile turistice din Est.
104
5.5. Dezvoltarea umana durabilă noua viziune asupra dezvoltării
viitoare
Apreciez că punctul de vedere larg acceptat este de dezvoltare durabila sau
viabila, sustenabila în cadrul căreia se urmărește interacțiunea compatibilității a
patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic, astfel incit să se asigure
satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor
viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Pentru realizarea condiției de
compatibilitate a celor patru sisteme care se interacționează, strategia dezvoltării
durabile include, ca un element esențial, indispensabil, simultaneitatea
progresului în toate cele patru dimensiuni.
Factorii care se interinfluenteaza în procesul dezvoltării sunt :
− populația
− resursele naturale
− mediul natural
− producția agricola
− producția industriala
− poluarea.
Strategia dezvoltării durabile își propune să găsească criteriile cele mai
adecvate de optimizare a raportului nevoi-resurse, obiective de atins-mijloace
necesare, pe baza compatibilității lor reciproce, în timp și spațiu.
Conceptul de dezvoltare durabila și strategia sa de realizare pun problema
omului și în general, a colectivității umane din perspective timpului și spațiului
de aceea apreciem ca este mai potrivit să i se spună dezvoltare umana durabila.
In viziunea dezvoltării umane durabile se delimitează următoarele exigente
majore :
− un comportament fundamental, revizuit esențial (ca modalitate directa de
lupta cu restricțiile obiective și subiective și colaborare cu mediul natural )
− îmbunătățirea substanțiala, în termini absolute și relative, a dezvoltării din
105
tarile în curs de dezvoltare, în raport cu statele dezvoltate ale lumii.
− o planificare strategica, cu elemente specifice și comune, aflate în
compatibilitate directa, atât în plan național cât și internațional;
− atingerea unei stări relaționale și durabile de echilibru prin schimbarea
fundamentala a valorilor și obiectivelor, la nivelul individual, național și
mondial;
− trecerea la realizarea unei dezvoltări durabile, în condițiile tradițiilor
educației și activității curente ale intereselor imediate, ceea ce face transformarea
(tranziția) disputata și lenta, succesul fiind asigurat de reala înțelegere a condiției
umane, în acest context de schimbări radicale ;
− necesitatea creări unui prezent pentru un viitor din în ce mai sigur;
− știința să poată ajuta pe om în procesul cercetării de sine;
− existenta unor exigente compatibile cu starea de fapt.
Dezvoltarea umana durabila este un tip de strategie umana care răspunde
necesitaților prezentului, fără a compromite posibilitățile de satisfacere a
trebuințelor generațiilor viitoare.
Elementele dezvoltării umane durabile :
1) Compatibilitatea permanenta și sigura a mediului creat de om cu mediul
natural.
2) Egalitatea șanselor generațiilor care coexista și se succed în timp și spațiu.
3) Interpretarea prezentului prin prisma viitorului, sub forma introducerii, ca
scop al dezvoltării durabile, a securității ecologice în locul maximizării profitului.
4) Mutarea centrului de greutate în asigurarea bunăstării generale ca urmare a
interdependentei tot mai puternice, în plan geoeconomic și ecologic.
5) Capitalul ecologic (natural) se afla în interdependenta și se integrează
organic cu capitalul uman, cultural, în cadrul unei strategii globale ce își
redefinește obiectivele economice și sociale și își extinde orizontul de cuprindere
în timp și spațiu.
Consider că în aceste condiții, noua strategie își propune să surprindă:
106
schimbarea tipului de creștere economica; controlul poluării; recrearea unui
cadru instituțional și legislative adecvat lor și eficace; sistemul educațional în
măsura să anticipeze și să aprofundeze cunoașterea instrumentelor economice
care să prevină, să protejeze și să asigure resursele rare; sistemul de indicatori
specifici după care se apreciază calitatea dezvoltării și vieții oamenilor.
Dezvoltarea durabila necesita strategii pe orizonturi scurte și medii,
glisante ins ape termen lung, în perspective a 20-25 ani. în acest sens sunt
necesare politici la nivel regional, internațional și planetar, la nivel de stat și la
nivel de firma cu obiective comparabile în timp și spațiu, pe baza unor criterii ce
decurg din îmbunătățirea condițiilor de viata normala a oamenilor. în paralel cu
aceste politici este necesar ca la fiecare nivel să funcționeze o suma de mijloace
de reglementare, cu caracter economic, juridic și informațional, care să asigure
înfăptuirea obiectivelor propuse.
In vederea evaluării mijloacelor de acțiune sunt necesare criterii de
eficiența economică și socială, echitate, fezabilitate, acceptabilitate și
compatibilitate instituțional.
Problema strategica a dezvoltării umane se pune la orice nivel al societății,
cu obiective clare de neatins, cu criterii de apreciere și indicatori de măsura, cu
mecanisme de susținere-juridice, economice și spiritual-culturale cu
managementul ecologic al proceselor, e fiecare ciclu de viata ca și cu auditul
ecologic necesar, cu dezvoltarea unor tehnologii curate care să atingă zero
defecte.
Trecerea la dezvoltarea umana durabila marchează intrarea omenirii în era
mediului înconjurător, în care riscurile dezvoltării trebuie diminuate tot mai
puternic sau chiar înlăturate.
Depășirea unui prag perceptual are ca premise indispensabila informarea,
astfel încât comunitățile umane sa-si dea seama de amenințările care planează
asupra lor, înainte ca astfel de catastrofe să se producă.
Dezvoltarea durabila umana trebuie să stea la baza construirii unei societăți
107
viabile, care sa-si satisfacă nevoile fără a pune în pericol perspectivele
generațiilor viitoare, așezarea la baza dezvoltării durabile a unui concept profund
moral – echitatea intergeneratiilor.
Măsurarea progresului economic și social, în viziunea dezvoltării umanedurabile,
presupune un alt sistem de criterii și indicatori care să tina seama de
faptul ca PNB/locuitor nu va mai putea exprima singur bunăstarea umana,
deoarece piața apreciază eficienta.
Pentru a urmări modul în care se realizează exigentele dezvoltării durabile
în fiecare țara și în ce raport se afla acestea fata de cele mai bune realizări din
lume este necesar să se calculeze Indicatorul Dezvoltării Economiei Umane
(IDEU).
La baza indicatorilor trebuie să se afle informații reale cu privire la efectele
economico-sociale, care să permită aprecierea corecta și adecvata domeniului.
Indicatorul global poate fi construit în baza a treisprezece sau mai mulți
indicatori, fiecare dintre ei să ateste o realitate la un moment dat și împreuna să
reflecte situația economica globala.
Cei treisprezece indicatori sunt:
1) Ponderea PNB pe locuitor al țării respective în PNB pe locuitor cel mai
ridicat din lume;
PNB/ Li/ PNB/ L max x 100= 40 %= 0, 4
2) Durata medie de viata din țara respective raportata la cea mai buna
realizare din lume.
DMVi/ DMV max x 100 =70 %= 0, 7
3) Rata șomajului cea mai scăzuta din lume raportata la rata șomajului din
țara respective;
108
RSmin/ RSI x100 = 80 % = 0, 8
4) Raportul dintre gradul de poluare admis, pe forme de poluare pe plan
mondial ca nivel optim și gradul de poluare înregistrat în țara respective;
GP min/GPI x 100 = 20 %= 0, 2
5) Raportul dintre numărul de locuitori ce revin la un medic din țara
respective sic el mai bun nivel înregistrat indicator din lume.
NLM min/ NLM x 100 = 0, 8 = 80 %
6) Raportul dintre ponderea suprafețelor agricole afectate de diverși factori
limitatori ai capacitații productive în totalul suprafeței agricole în țara cu cea mai
buna realizare și aceeași pondere în țara respective.
YSAA /YSAA x 100= 0, 2 = 20 %
7) Raportul dintre ponderea suprafețelor pădurilor afectate de diverși poluanți
în totalul suprafeței pădurilor în țara cu cele mai bune rezultate și aceeași pondere
în țara respective.
YSPA min/ YSPA 1 x 100 = 0, 6= 60 %
8) Raportul dintre cheltuielile totale cu protecția mediului pe locuitor în țara
respective și nivelul cel mai mare al aceluiași indicator în lume.
CPM/ Li/ CPM/ Lmax x 100= 0, 1= 10 %
109
9) Raportul dintre numărul de copii născuți vii la 1000 de femei de vârsta
fertile, în țara respective și același indicator cu cel mai bun nivel din lume.
CNV/ 1000 Fi/ CNV/1000 Fmax x 100= 0, 3 = 30 %
10) Raportul dintre numărul celor decedați sub un an la 1000 de născuți vii în
țara cu cele mai bune realizări și nivelul aceluiași indicator în țara respective.
D≤lan/1000 NV min/ D≤lan/ 1000 NVI x 100 = 0, 7= 70 %
11) Raportul dintre consumul alimentar exprimat în calorii și factorii nutritive,
în medie zilnic pe locuitor în țara respective și nivelul aceluiași indicator în țara
cu cele mai bune realizări din lume .
CA /Li / CA / Lmax x 100 = 0, 5= 50 %
12) Raportul dintre gradul de înzestrare a populației cu bunuri de folosința
îndelungata la 1000 de locuitori în țara respective și același indicator în țara cu
cele mai bune realizări din lume .
GIBFI /1000 loc / GIBFI / 1000 loc x 100 = 0, 6= 60 %
13) Raportul dintre numărul de studenți la 100 000 de locuitori în țară
respective și același indicator cu cel mai dezvoltat învățământ superior .
S/ 100 000 loc i/ S / 100 000 loc max x 100 = 0, 3 = 30 %
Pe baza indicatorilor de mai sus se poate aprecia indicatorul global al
110
dezvoltării economiei umane pentru țara respective astfel :
0, 4+0, 7+0, 8+0, 2+0, 6+0, 3+0, 7+0, 5+0, 6+0, 3 6, 2
IGDEU =––––––––––––––––––––––––= 0, 4 76
13
In raport de mărimea acestui indicator se realizează o ierarhizare a tarilor
lumii pe baza căreia se pot delimita zone ale dezvoltării economiei umane.
5.6. Reforma în economia României
Dezvoltarea durabila, ca proces strategic al evoluției societății românești,
răspunde interesului național pe termen lung. Pluralist și structural, interesul
național se disociază în obiectiv-scop și obiectiv mijloc.
Obiectivele – scop reprezentativ a societății românești până în anii 2015
–2020 ar fi :
− dezvoltarea susținuta a economiei prin creșterea produsului intern brut pe
locuitor, ca urmare a valorificării resurselor în interes național;
− formarea instructiv educativ a întregii generații tinere și apropierea de
ocuparea eficiența, deplină a populației apte de munca ;
− traversarea fără șocuri a normalizării raportului dintre populația urbana și
cea rurala, dominat încă de ponderea prea ridicata a populației rurale;
− integrarea în procesul dezvoltării a protecției mediului înconjurător;
− cimentarea valorilor societății libere și democratice ;
− promovarea integrării în structurile europene și mondiale s.a.
Dublata de reforma, tranziția are menirea să asigure dezvoltarea durabila a
României, viabilitatea sistemelor de care depinde economia naționala (tehnic,
ecologic, uman, politic spiritual).
Reforma operaționalizează politici adecvate pentru demarajul economic,
în condițiile gestionarii corecte a resurselor și ale integrării mediului în toate
activitățile umane. Pentru România, țara în curs de dezvoltare, singura șansa de a
111
reduce decalajele și sărăcia o constituie creșterea economica reala, pe o perioada
îndelungata deoarece istoria celor mai bogate țări ale lumii reflecta o lege de fier
a dezvoltării economice, potrivit căreia fără un secol de performanta economica
buna și fără o creștere foarte lenta a populației, nici o țara nu poate deveni bogata.
Necesitatea creșterii economice a devenit o problema acută deoarece
România riscă sa-si mărească rămânerea în urmă nu numai față de țările
dezvoltate, ci și față de unele țări ale Europei Centrale sau Asia de Sud- Est.
Creșterea economica reala, de lunga durată reprezintă pentru România un
obiectiv major, dar și o sfidare, întrucât atingerea acestui obiectiv implică găsirea
unor mijloace și căi adecvate.
In opinia mea , condiția principală și motorul principal al creșterii rapide a
economiei este proprietatea privată, ponderea sectorului privat în economie.
Transformarea sistematică a societății are ca rezultat concurenta într-un sistem de
piața bazat pe libertatea de acțiune a tuturor agenților economici.
Astfel trebuie remarcat următoarele componente majore :
a) componenta sistemică, existenta pieții, concurentei în dinamica
întreprinzătorilor particulari ca forța motrice a mișcării;
b) componenta strategica și vizionara. Creșterea dezvoltarea, și restructurarea
sunt procese de durată și trebuie să se întemeieze pe abordarea vizionara și
creativa a viitorului.
c) componenta adaptativă, performanta economica este rezultatul unui mix de
reguli formale și informale, de adaptare, de șocuri și modificări, un proces de
durata în care sistemele politice și economice dezvolta structuri instituționale
flexibile, deci eficienta adaptativa este mai importanta decât cea alocativa.
d) componenta responsabilității proprii și a necesitații cooperării la nivel
național. Relansarea economiei României pentru competiția internaționala;
e) componente internaționale, în sensul integrării și compatibilizării
obiectivelor de atins cu realizările economiei tarilor dezvoltate.
Structurile existente în România sunt cele implicate de industrializarea
112
clasica; ele sunt structuri cantitative, al căror specific a constat în creșterea
industriilor în ritmuri înalte.
În România trebuie să se asigure un adevărat salt în evoluția industriala. Va
trebui să se treacă de la structurile cantitative ale economiei la cele calitative,
exprimate prin preponderenta serviciilor fata de industrie și agricultura la
structuri care se adaptează rapid la schimbările tehnice și ale cererii, atât la nivel
național, cât și mondial.
Vectorii reformei care asigura maturizarea economiei cu piața
concurențiala sunt :
a) crearea relațiilor de proprietate private și a noilor structuri de exploatare
(reforma întreprinderii) în industrie, agricultura, turism și celelalte ramuri
economice către sectorul particular;
b) crearea și extinderea mecanismelor pieței concurențiale libere, a
instituțiilor specifice piețelor moderne de mărfuri, monetara, a muncii, a
capitalului a serviciilor;
c) restructurarea sistemului producției naționale, prin trecerea, de la
structurile implicate de industrializarea clasica la cele post moderne, în care
predomina serviciile, ramurile cu tehnica de vârf, automatizate, cu consumurile
energetice reduse și grad ridicat de prelucrare și adaptare la schimbările tehnice
ale cererii; trecerea la o economie superioara în toate cele trei sectoare-industrie,
agricultura și servicii-caracterizata prin ponderea ridicata a exportului și
competitivitatea internaționala a produselor. Se va reduce starea inferioara a
economiei caracterizata de producția destinata numai pieții interne, pe baze
tehnice scăzute și o slaba calificare a lucrătorilor.
d) consolidarea relației dintre dezvoltarea economica durabila, democrația
stabile și asigurarea condițiilor pentru trecerea la economia de piața concurențiala
postmoderna;transformarea instituțiilor esențiale ale statului și societățile civile,
promovarea dialogului social și îmbunătățirea administrației de stat;
113
e) integrarea economiei românești în economia mondiala în special în
structurile economice europene, aderarea la Uniunea Europeana.
În opinia mea reforma economică se derulează concomitent cu reforma
tuturor domeniilor vieții sociale și în corelație cu acestea. Corespunzător,
strategia de dezvoltare nu poate să fie pur economică, ci cuprinde în structurile
sale cel puțin trei elemente complementare: sfera socialului, cea tehnologica și
cea ecologică.
Efectele sociale ale reformei se manifesta în nivelul de trai, ocuparea forței
de munca, sănătatea și educația populației. Obiectivul strategic al reformei, în
acest domeniu, consideram ca trebuie să îl constituie apropierea puterii de
cumpărare a populației din țara noastră de puterea de cumpărare a tarilor cu care
urmărim să realizam integrarea economica, ceea ce implica, înainte de toate,
apropierea nivelurilor productivității muncii, a parametrilor de competitivitate
economica.
Pornind de la structurile tehnologice existente strategia de reforma trebuie
să ridice nivelurile tehnice la care trebuie să ajungem, pentru a pregăti societatea
informatizata și a intra în competiție benefica cu tarile dezvoltate.
Reforma economica este sinonima cu transformarea sistemica a economiei
românești, iar factorii care o determina sunt : condițiile inițiale, recomandările
organismelor internaționale, cadrul (tarile) de referința și modelul economiei cu
piața concurențiala.
Posibilitatea înfăptuirii reformei în România rezida în forțele sociale care
doresc schimbarea, ca și în existenta condițiilor obiective necesare, care să
favorizeze procesul din punctul de vedere al factorilor de producție interni ce pot
fi atrași în activitatea economica.
In cadrul posibilităților de înfăptuire a reformei economice se pot include:
potențialul uman de care dispune economia naționala, potențialul
tehnico-științific și de cercetare, potențialul productiv, credința și dorința
oamenilor de mai bine, experiența manageriala româneasca la nivel de
114
microstructura economica, macrostructuri economice, grija managementului
geopolitic European și internațional de a nu se destabiliza aceasta zona a Europei.
Factorii de frânare sunt atât de ordin obiectiv cât și subiectiv. Se poate
aprecia ca întotdeauna marile transformări care urmează să se producă în viata
economico-sociala a unei colectivități umane sunt sub influenta conjugate a unor
factori de mare complexitate, cu acțiune pozitiva și negativa, interni și externi din
balansarea cărora, rezulta tendința dominanta.
Reforma economiei României în perioada de tranziție spre o dezvoltare
economico-sociala durabila trebuie să fie consistenta, coerenta, continua și cu
costuri suportabile de către majoritatea turiștilor.
Cele mai ieftine vacante se găsesc pe Internet. Turiștii care apelează la
rezervările on-line primesc o reducere serioasa. Turismul pe Internet ia amploare
și în România. Numărul agențiilor de turism care au investit în crearea unui site
este în creștere, iar acest fapt nu înseamnă decât încadrarea într-o tendința
internaționala. Potrivit Institutului internațional IPK, în 1999, peste 27 milioane
de europeni au folosit internetul pentru a-si stabili destinațiile viitoarelor vacante,
iar aproape 6 milioane au rezervat bilete on-line. Se estimează ca, până la sfârșitul
anului 2001, veniturile obținute la nivel mondial de pe urma turismului electronic
se vor ridica la circa 30 miliarde USD. Așa ca site-urile străine de turism oferă
servicii din ce în ce mai diversificate: nu numai ca puteți rezerva on-line un sejur,
dar veți primi toate informațiile pe e-mail și veți plăti tot on-line, cu ajutorul cărții
de credit. Mai mult, veți putea efectua un tur virtual, ca să aflați totul despre țara
în care mergeți sau, dacă nu sunteți hotărât, aveți posibilitatea să va plimbați prin
mai multe locuri și apoi să va decideți. Trebuie să mai știți ca o rezervare on-line
presupune și o reducere serioasa, astfel încât numărul străinilor care apelează la
agențiile de turism virtuale este în creștere continua. De asemenea, în curând se
vor putea face rezervări on-line din avion, în timpul unui zbor sau direct de pe
telefonul mobil. Recent, patru companii aeriene din SUA: United, Delta,
Northwest și Continental, au anunțat ca își vor uni forțele pentru a lansa un site
115
comun. Cele patru companii, care dețin 55% din piața americana, intenționează
să creeze o agenție de turism on-line, păstrându-si totodată propriile site-uri de
internet, agenție care să ofere servicii complete, nu numai bilete de avion.
Conform cercetătorilor americani, suma totala provenita de pe urma călătoriilor
de plăcere sau de afaceri rezervate pe Internet de turiști din întreaga lume va urca
anul acesta la 13 miliarde de dolari. Iar în 2004, cifra va fi de aproximativ 65
miliarde de dolari.
Concluzia unui seminar desfășurat în Rusia în luna aprilie a.c. sub
patronajul Organizației Mondiale a Turismului este ca nici o alta tehnologie, cu
excepția televiziunii, nu a avut un impact atât de mare asupra calatorilor ca
Internetul. Acesta este un suport pentru cea mai rapida revoluție în promovarea
turismului. În aceste condiții, operatorii din turismul românesc au început să
înțeleagă acest lucru, sa-si adapteze produsele pentru distribuția pe Internet și să
investească în site-uri proprii (vezi anexa 5).
Consider că liniile aeriene aruncă în aer agențiile de turism. 2,5 milioane de
dolari se mută din buzunarele agențiilor de turism în bugetele companiilor
aeriene. Costurile din ce în ce mai ridicate, în condițiile unui trafic mondial ușor
descendent, au determinat companiile aeriene să micșoreze și în România – de la
9% la 7% – comisionul către agențiile de turism acreditate IATA23."In timp ce
tarifele biletelor emise în România au scăzut încontinuu în ultimii trei ani,
cheltuielile companiilor aeriene s-au majorat. S-au mărit taxele de survol, taxele
de aeroport, cheltuielile legate de catering și de securitate, precum și primele de
asigurare. Numărul mondial de pasageri nu a crescut insa în același ritm“, spune
Alexandru Dobrescu, managerul pentru România al companiei KLM.
Vestea ca Tarom si, în scurt timp, toate companiile aeriene prezente în România
vor reduce comisioanele cu 2%, începând cu 1 decembrie a.c., a stârnit valuri de
indignare în rândul agențiilor de turism. Măsura nu este insa decât o consecința a
23 Asociația Internaționala de Transport Aerian, o organizație internațională de tip non-profit, dar având
270 de linii aeriene din întreaga lume ca membrii cotizanți și acoperind aproximativ 94% din traficul
aerian civil al lumii
116
unui proces început în Statele Unite în 1995, când Delta a anunțat ca va impune un
plafon de vânzări pentru comisionul standard (10%), care a dispărut în cele din
urma definitiv, fiind înlocuit în SUA cu o taxa fixă. În prezent, marea majoritate a
companiilor aeriene din Europa practică în toate țările un comision standard de
7%, inclusiv CSA (Cehia), LOT (Polonia) și Malev (Ungaria). Tendința de
scădere va continua în viitor, următorul prag fiind de 5%, pe care șase companii
l-au adoptat deja pentru Marea Britanie. "Scăderea costurilor de distribuție –
categorie în care se încadrează și comisioanele – a fost impulsionată de
problemele economice grave cu care se confruntă companiile aeriene din toată
lumea. Situația financiara a Tarom nu mai permite amânarea acestei masuri, iar
Tarom era singura companie din regiune care nu operase aceasta reducere“,
conform informațiilor oferite de Biroul de cercetări de piața al Tarom.
In 2004, traficul a crescut cu 40%. Pentru transportatorul național,
reducerea înseamnă o economie de aproximativ 3,4 milioane de dolari, în
condițiile în care “Tarom a avut anul trecut în jur de un milion de pasageri, iar
încasarea medie pe pasager este de 170 USD“, precizează Rodica Miculescu,
director general adjunct al Tarom. Măsura este menita să diminueze pierderile
companiei, aproape 45 milioane de dolari în 2001, în contextul în care traficul a
înregistrat o creștere anul acesta.
De la 280.000 de bilete emise anul trecut în România de către agențiile
acreditate IATA, în valoare de 95 milioane de dolari, în 2002 numărul biletelor se
va ridica la 390.000, în valoare de 125 milioane de dolari, conform informațiilor
furnizate de IATA România. “Traficul pe 2002 a crescut din mai multe motive: a
crescut rețeaua de agenți, agenții au vândut mai mult decât companiile, iar lipsa
vizelor a dus la majorarea numărului de turiști“, explica Denisa Maria Sanda, de
la IATA România. În plus, s-a mărit numărul românilor plecați la rude sau la
munca în străinătate.
“Veniturile agențiilor se vor reduce cu 22-25%. Scăderea veniturilor va
afecta mai ales agențiile de turism mici, care vor fi nevoite sa-si restructureze
117
activitatea. Noi am solicitat Tarom ca măsura să fie aplicata din aprilie 2003,
pentru ca ofertele de Revelion au fost deja lansate”, susține Cornel Gaina,
președintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism, din care fac parte 140
de agenții acreditate IATA. El a mai precizat ca, în mod evident, agențiile vor
încerca să compenseze micșorarea veniturilor printr-o majorare a tarifelor
pachetelor turistice.
Biletele de avion nu se vor scumpi, dar nici nu se vor ieftini, aceasta pentru
ca “politica tarifara este foarte clar delimitata de comisionul practicat către agenții
vânzători”, după cum precizează Cristina Dumitrescu, director de vânzări la
Lufthansa.
Surse din piața afirma insa ca acel comision standard de 9% nu se
materializa niciodată și ca pentru anumite agenții el ajungea până la 12%. Mai
mult, pentru a vinde biletele, unele agenții făceau reduceri clienților-corporații
chiar din comisioanele pe care le obțineau de la liniile aeriene. Mai exact, la
vânzarea unui bilet care costa în medie 340 USD, agenției îi revenea un comision
de 30, 6 USD. Pentru a atrage clientul, biletul era uneori vândut cu 330 USD sau
mai puțin. Practic, comisionul reținut era oricum mai mic de 9%. Acum, la
vânzarea aceluiași bilet, agenției îi rămân doar 23, 8 USD, ceea ce face aproape
imposibila o reducere în plus pentru client. Pe o piața extrem de concurențiala,
numai agențiile care vor vinde mai mult vor putea supraviețui.
5.7. Funcțiile și organizarea managementului turistic
Consider că conducerea eficientă a sectorului turistic de către autoritățile
locale, într-o zonă urbană, este esențiala pentru o dezvoltare durabila a
turismului. Managementul turistic la nivel local are mai multe funcții :
− Să stabilească politica de dezvoltarea turismului, să realizeze planificarea
turistica, să coordoneze implementarea obiectivelor din plan.
− Managementul turistic este responsabil de revizuirea planurilor și de
118
imbunatatirea și extinderea producției turistice în vederea menținerii durabilității
sectorului.
− Sa coopereze în activitatea desfășurata cu organismele de planificare
existente la nivel local sau central și cu asociațiile de protecție a mediului. Sa ia în
considerare propunerile de dezvoltare turistica, să se asigure ca acestea sunt în
concordanta cu obiectivele din plan și cu standardele existente.
− Sa ia în considerare propunerile de dezvoltare turistica, și să se asigure ca
acestea sunt în concordanta cu obiectivele din plan și cu standardele existente.
Daca nu exista nici o agenție de planificare sau protecție a mediului, atunci biroul
local de turism are responsabilitatea de revizuire și acțiune a planurilor.
− Să coopereze cu alte agenții guvernamentale, inclusiv cu acele agenții
răspunzătoare de zonele protejate (parcuri și rezervații) și de conservarea
obiectivelor istorice și arheologice. Este importanta și cooperarea cu instituțiile
de sănătate publica și de siguranța, o cooperare între sectorul public, privat și cu
organizații nonguvernamentale locale, mai ales în proiecte ecoturistice, sau cele
destinate comunității.
− Să stabilească și să urmărească respectarea standardelor pentru facilitățile
asigurate turiștilor și serviciile prestate acestora, inclusiv licențierea și verificarea
sistemului de clasificare a hotelurilor, precum și standardele de siguranța în
transportul turistic.
− Să realizeze activități de marketing turistic, inclusiv cercetări, atunci când
sunt necesare, și să asigure servicii de informare. La nivel local, aceasta va
presupune cooperarea în ceea ce privește marketingul cu instituțiile regionale și
naționale de turism.
− Să stabilească standarde și programe de educare și instruire pentru
persoanele care vor lucra în turism, să suplimenteze programele de acest gen
existente la nivel local și național, de exemplu, deschiderea unui hotel, a unei
unități de catering sau a unui centru de informare pentru instruire practica. Un
aspect important al funcției de educare și instruire este formularea și aplicarea
119
programelor de educație turistica, precum și informarea turiștilor referitor la
obiceiurile locale.
− Să monitorizeze dezvoltarea turismului și să asigure ca turismul își
menține poziția în ceea ce privește dezvoltarea locala și marketingul, inclusiv
satisfacerea pieții. Monitorizarea și alte activități de cercetare necesita existenta
unei baze de date, sub forma unui sistem informațional de management în turism.
− Să răspundă la situații de criza, atunci când acestea apar. Pot apărea
numeroase situații neașteptate de criza, ce pot leza activitatea turistica, cum ar fi
dezastre naturale sau epidemii ce pot leza turiștii, accidente sau probleme privind
criminalitatea, declinul brusc al unei piețe turistice importante sau instabilitate
politica temporara.
Consider că în funcție de situația existentă pe plan local, pot apărea și alte
funcții ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea unui management eficient în
turism. Atât în întreprinderile din sectorul privat, cât și în cele guvernamentale
este necesar un management eficient. Guvernul inițiază și conduce activitățile de
amenajare a noilor zone turistice, pentru ca ulterior dezvoltarea facilitaților
comerciale și a serviciilor turistice să fie realizata mai ales în sectorul privat.
Instituțiile guvernamentale cu atribuții în domeniul turismului, indiferent
ca funcționează la nivel local, regional sau național, sunt organizate în funcție de
activitățile funcționale :
− Servicii de planificare și dezvoltare. Activitățile se refera la politica de
dezvoltare și planificare, la coordonarea implementării planurilor de dezvoltare,
la stabilirea și administrarea facilitaților și la urmărirea respectării standardelor
serviciilor.
− Servicii de marketing. Activitățile se refera la planificarea de marketing și
promovare, la colaborarea cu instituțiile de turism existente la nivel național sau
regional, la gestionarea oficiilor locale de informare a turiștilor.
− Servicii de statistica și cercetare. Activitățile se refera la bazele de date
statistice, rezumate și rapoarte, la operarea sistemului informațional de
120
management în turism, la realizarea de anchete speciale și studii de cercetare.
− Servicii de educare și instruire. Activitățile se refera la planificarea și
programarea forței de munca, la stabilirea și administrarea standardelor de
instruire, la gestionarea programelor de instruire și a instituțiilor de la nivel local
și la realizarea unui program de educare a turiștilor.
Atunci când planul turistic este de mare anvergura, de cele mai multe ori,
se înființează o unitate separata de implementare a planului. Aceasta se poate afla
fie în subordinea departamentului de plan și dezvoltare, fie în răspunderea directa
a directorului de turism. Poate fi, de asemenea organizata o unitate separata
semiautonoma, pentru serviciile de marketing și pentru alte funcții ale
managementului legate de implementarea dezvoltării turismului.
Turismul este o activitate multisectoriala și necesita o cooperare
permanenta între instituțiile guvernamentale cu atribuții în sectorul turistic și alte
instituții guvernamentale și între sectorul public și cel privat. Aceasta poate fi
obținuta cel mai bine prin înființarea unui comitet turistic, cu reprezentanți ai
agențiilor guvernamentale, ai sectorului privat și ai altor organizații relevante.
Întreprinderile private din domeniul turismului se organizează de obicei în
asociații și trebuie încurajate să procedeze astfel. Aceste asociații se pot constitui
separat pentru fiecare tip de întreprinderi: hoteluri, restaurante, agenții de turism
și servicii de transport (închirierea de mașini)In zonele turistice mai mici se pot
combina grupuri, cum ar fi hoteluri și restaurante, sau se pot realiza asocieri
pentru toate întreprinderile cu activitate turistică sau parțial turistica. dacă
întreprinderile locale de turism dintr-o zona noua nu au luat inițiativa de a se
organiza atunci instituțiile guvernamentale de turism trebuie să le încurajeze și să
le ajute în organizarea lor.
Funcțiile importante ale asociaților private din domeniul turismului :
− Sa organizeze forumuri pentru discutarea și rezolvarea problemelor
comune ale întreprinderilor de turism.
121
− Sa propună instituțiilor de turism guvernamentale realizarea de
imbunatatiri în sectorul turistic.
− Sa asigure reprezentanți în consilii și comitete constituite pe probleme
turistice.
− Sa efectueze cercetări de marketing și să asigure instruirea personalului
întreprinderilor turistice.
− Sa stabilească și să mențină facilități adecvate și servicii standard pentru
membrii lor, să acționeze împotriva membrilor care nu îndeplinesc standardele
sau încalcă regulile de conduita.
− Sa sponsorizeze evenimente speciale, cu fonduri proprii sau în cooperare
cu instituțiile guvernamentale.
CONCLUZII
Proiectul de finanțare rurala-microcreditare, leasing și servicii bancare în
zone rurale a fost inițiat de specialiști din cadrul Ministerului Finanțelor Publice,
care a încheiat un Acord de împrumut cu Banca Mondială.
Proiectul are următoarele obiective :
1. accelerarea transformării economiei rurale prin creșterea fluxului de
investiții de capital în acest sector;
2. întărirea rolului sectorului privat în economia rurala;
3. întărirea capacitații statului român de a absorbi fondurile SAPARD;
4. reducerea sărăciei rurale prin finanțarea investițiilor agricole și
nonagricole, pentru dezvoltarea agroturismului rural.
Principala componenta a proiectului o reprezintă facilitatea de creditare,
microcreditare și leasing. Proiectele ligibile în cadrul acestei componente au în
vedere toate investițiile din subsectoarele economiei rurale (agricultura
servicii-turism și industrie). Accesarea fondurilor se face prin intermediul
Instituțiilor Financiare Participante (IFP) în baza acordurilor de împrumut
Subsidiar, Acordurilor Agent și Micro- finanțare, Solicitanții eligibili pot fi
122
societăți comerciale legal constituite (cu capital majoritar privat) care sunt
domiciliate în zone rurale sau urbane menționate în programul de dezvoltare și
creditare.
Perioada subimprumutului/leasingului va fi de maxim opt ani, din care
perioada de gratie este de până la 12 luni în timp ce scadența maximă a unui
microimprumut va fi de trei ani. Subimprumuturile, leasingurile financiare și
microimprumuturile pot fi pentru subproiecte care sunt fezabile tehnic și
economic și viabile din punct de vedere financiar și comercial, respecta
standardele corespunzătoare de sănătate, siguranța și de mediu prevăzute în
legislație și reglementările în vigoare.
A doua componenta a proiectului își propune sprijinirea dezvoltării unei
rețele de servicii bancare în zonele rurale.
A treia componenta a proiectului este destinată managementului
proiectului și asistentei tehnice pentru finanțarea rurala. Principalele obiective ale
acestei componente sunt :
− dezvoltarea unui sistem de certificate de depozit. În acest scop au fost
elaborați termenii de referința și a fost lansată și procedura de achiziție a
serviciilor de consultanta pentru asigurarea asistentei tehnice în vederea
înființării și dezvoltării Fondului de Garantare a certificatelor de depozit,
campanie de informare publica asupra noilor opțiuni financiare oferite;
− furnizarea de informații către beneficiarii eligibili asupra modului de
accesare a resurselor financiare destinate finanțării în zonele rurale.
Studiile unor institute europene arata ca aproximativ 27 % din bani își ating
destinația. În fiecare program PHARE, cea mai acerba lupta pentru fonduri s-a
dat componentelor care se adresau IMM-urilor. Noul program Phare-2002 nu mai
prevede nici o schemă de granturi pentru întreprinderi mici iar PHARE 2003
prevede o sumă relativ mică. întreprinzătorii spun ca finanțările le sunt extreme
de necesare, foarte mulți punându-și pe picioare o afacere serioasa cu câteva zeci
de mii de euro. Deși întârzierile în efectuarea plăților le-au afectat multora
123
activitatea, totuși oricât de târziu ar fi venit, 50 000 de euro nu sunt de lepădat. O
parte buna a programului PHARE este ca am primit prima tranșă de 80 % din
fonduri fără a fi nevoie să depunem propria cofinanțare adică să dovedim fizic
existenta ei. Paradoxal este ca deși foarte necesare, fondurile europene pentru
sectorul IMM-urilor au rămas în mare parte necheltuite, așa arătând un raport
efectuat la cererea Comisiei Europene. Programul PHARE a furnizat asistență
financiară ROMÂNIEI încă de la începutul anilor ’90. Finanțările au îmbrăcat
diferite forme, ca de exemplu granturi și scheme de credit și în același timp
instruire pentru instituții publice și agenții. În total 77 de milioane euro au fost
alocate pentru programe având ca beneficiari direcți IMM-uri. Numai 21 de
milioane au fost efectiv cheltuite, se arata în raportul “Assessment of the
European PHARE Programe” realizat de doua institute de evaluare independente
și preluat de către Directoratul pentru extindere al Comisiei Europene.
“Țara noastră se confruntă cu o inițiativă anteprenorială redusă, cu o
productivitate medie mult scăzută față de alte țări” declară premierul Adrian
Nastase în mai 2003. după calculele celor de la Bruxelles, altele ar fi cauzele
problemelor din activitatea IMM-urilor, ca de exemplu capacitate administrativă
scăzută și slaba dezvoltare a rețelei de Agenții Regionale.
Reprezentanții CNPIMMR consideră că există mai multe soluții pentru a
îmbunătăți procesul de alocare și absorbție a fondurilor pe viitor, prin colaborarea
directa a FDSC cu IMM-urile.
Succesul aderării depinde, pentru noile țări membre de calitatea politicilor
economice care ar trebui să ducă la sporirea investițiilor străine directe.
124
BULGARIA
CEHIA
ESTONIA
UNGARIA
LETONIA
LITUANIA
POLONIA
ROMÂNIA
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
8000
9000
PRODUSUL INTERN BRUT PE CAP DE
LOCUITOR IN 2003
Sursa: CAPITAL, Statistica Investițiilor 2003
Fig.nr.5.1
Produsul intern brut pe cap de locuitor în 2003
De extinderea UE vor profita îndeosebi statele membre aflate în apropiere
geografică de tarile candidate: Germania, Austria și țările din Peninsula
Scandinavă. Ele vor beneficia de o creștere de 2-3 procente. Pentru a obține
aceste efecte pozitive se impune flexibilizarea piețelor forței de munca. după anul
2006, țări precum Spania, Irlanda și Portugalia nu numai că nu vor putea
beneficia de pe urma extinderii dar vor avea de suferit din cauza redirecționării
fondurilor comunitare. dacă salariul din țările candidate se raportează la salariul
din Elveția (luat ca baza de raportare de 100) majoritatea țărilor candidate se afla
mult sub acest nivel. Un român câștigă, de exemplu, de zece ori mai puțin decât
un locuitor din Zurich. Un ungur ajunge la 15 procente din salariul unui elvețian
iar bulgarii sunt pe ultimul loc, cu numai sase procente (Fig.nr.5.1).
Dezvoltarea țărilor cu un deficit bugetar ridicat-nevoite să respecte
125
criteriile Tratatului de la Maastrich24 va fi pusă sub semnul întrebării în viitorul
apropiat. Cu toate acestea studiul UBS prevede și consecințe pozitive decurgând
din efectele pe termen lung a Uniunii Economice și Monetare Europene. Prin
eliminarea monedelor locale se vor intensifica transferurile de capital, comerțul și
turismul (Fig.nr.5.3).
BULGARIA
CEHIA
ESTONIA
UNGARIA
LETONIA
LITUANIA
POLONIA
ROMÂNIA
S1
0.8
5
0.5 0.5 0.4 0.8 2
1.3
INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN 2003
Sursa: CAPITAL, Statistica Investițiilor 2003
Fig.nr.5.2
Investițiile străine directe în 2003
Dintre țările candidate la integrarea în UE, doar Bulgaria are un PIB pe
locuitor mai mic decât România (Fig.nr.5.2).
Din punctul de vedere al investițiilor străine totale, România se situează pe
ultimele locuri, deși în acest an se estimează rezultate mai bune.
24 Tratatul de la Maastricht este rezultatul evoluției ideilor de unitate europeană pe două planuri: a)
realizarea Uniunii Economice și Monetare; b) realizarea Uniunii Politice.
126
EVOLUȚIA CURSULUI LEU/DOLAR, LEU/EURO
37370
37021
37412
37676
38084
37700
37170
36770
37240
37204
37308
37360
37967
38127
38260
38320
38864
38818
38857
33206
32184
32700
31956
32158
33041
32787
32110
32853
32122
33307
33158
33135
34165
33787
33352
32830
32814
33439
32993
37615
25000
27000
29000
31000
33000
35000
37000
39000
41000
05.05.2003
12.05.2003
15.05.2003
23.05.2003
30.05.2003
27.06.2003
04.07.2003
07.07.2003
11.07.2003
16.07.2003
01.08.2003
11.08.2003
20.08.2003
12.09.2003
19.09.2003
26.09.2003
05.10.2003
10.10.2003
17.10.2003
24.10.2003
LEI/EURO LEI/DOLAR
Sursa: CAPITAL, Statistica Investițiilor 2003
Fig.nr.5.3
Evoluția cursului leu-dolar, leu-euro
European Future Group va intra cu 150 mil €, Meinl European Land
(retail) va intra cu 100 de mil €, Watani Central European Fund (imobile, birouri,
retail, logistica) va intra cu 15 mil €, Cefin Real Estate (rezidențial) vor participa
cu suma de 30 mil de €, Immofinanz (industrial, Iride Park) va intra în investiții
cu 33 mil €, Europolis va intra cu 300 mil € pentru regiune, centre de afaceri,
retail, logistica, Heitman va participa la acest program cu 175 mil € pentru
regiune, birouri, rezidențial, retail.
Fondurile de mai sus vor intra în piața imobiliara românească odată cu
intrarea în anul 2005, ele creând o noua platforma pentru investițiile din sectorul
servicii, în special în turism.
Compania Americana Heitman Europe Property Partners III își va
concentra fondurile în investițiile de birouri, ansambluri rezidențiale, în sectorul
127
turistic și sectorul comercial.
Conform statisticilor European Future Group România va primi în
următorii cinci ani în jur de 150 de milioane de euro, începând cu mai 2005.
European Future Fund nu vizează o anumita investiție imobiliara, ci este gata să
se implice în orice tip de afacere din domeniu, care îi poate aduce un randament
ridicat. Fondul si-a propus să ofere finanțatorilor săi un randament minim de 25
% pe an. în vizorul sau se afla opt posibile achiziții importante dintre care doua
sunt în sectorul turistic litoral.
Europolis este un fond susținut de Banca austriaca Iveskredit și de BERD
care a precizat ca si-a suplimentat cu 300 de milioane euro capitalul destinat
proiectelor imobiliare din tarile recent admise în UE precum și celor din România
și Croația în special în sectorul Turistic. Astfel Europolis Invest în 2003 a preluat
pentru 31 de milioane de dolari un imobil în București, care acum poarta
denumirea de Europe House.
Investiția de 73 de milioane de euro a Eurpolis în Cefin Logistic Park
București ca și achiziționarea IRIDE Business Park de către Imofinanz, în 2004,
pentru 70 de milioane de euro ca și achiziționarea de către CA Immo în 2003 a
clădirii Opera Center I și îi pentru 29 de milioane de dolari indica faptul ca și
România a beneficiat și va beneficia de fonduri externe de investiții atât în
domeniul biroticii industriale cât și în domeniile bancare, turistice etc.
Efectele de domino în obținerea de finanțări se datorează în special
programelor Cadru 6 al UE – on line pe site-ul www.european-ist.net au primit
finanțări circa 20 000 de IMM-uri din toate tarile eligibile, suma totala fiind de
1,4 miliarde de euro, dintre acestea 1 000 sunt în sectorul high-tech și 10 000 di
sectorul low-tech.
Pentru programul Cadru 6 se estimează ca aproximativ 15 % din cele 11,2
miliarde de euro, cât este bugetul total, vor ajunge la IMM. Suma ce poate fi
primita de un proiect este cel puțin de un milion de euro, pe anumite componente
ajungând chiar la 5 milioane de euro.
128
Capitolul 6
EFICIENȚA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ
A ACTIVITĂȚII DE TURISM
6.1. Conceptul de eficiență
După autorii cursului “Eficiența și evaluarea investițiilor”, I.Vasilescu,
A.Gheorghe, Claudiu Ocea, și Cătălin Dobrea, eficiența, ca expresie a legii
economiei timpului, atribuie dezvoltării producției, în accepțiunea cea mai largă,
determinarea cantitativă, iar prin forma socială a producției și folosirii resurselor
în general, determinarea calitativă. Unitatea dialectică a cantității și calității
activității este o măsură a dezvoltării socioeconomice. În general însă, eficiența
trebuie înțeleasă ca proces, acțiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente
tehnico-economice, iar efectul ca o consecința a procesului, a acțiunii.
Măsurarea eficientei se face prin raportarea efectului (efectelor) la efectele
antrenate în proces, în acțiune. Majoritatea economiștilor determină eficiența
economică drept un raport al efectului fie la resursele consumate, fie la resursele
folosite pentru obținerea efectului. De aici, în literatură au apărut, ca forme ale
eficientei, cea a consumurilor și a resurselor.
Cele doua forme sunt independente. Resursele se folosesc, iar în procesul
consumării lor se formează cheltuielile (consumul) care, la rândul lor, conduc la
obținerea efectului, de cele mai multe ori și la reproducția resurselor. Din
punctual de vedere al cuantificării, se poate spune că și cheltuielile (consumurile)
reprezintă “migrarea resurselor” iar resursele reflecta consumurile în stare de
‘repaus’. În concordantă cu cele menționate, logic se impune concluzia că
eficiența să fie evaluată în ambele ipostaze fără a socoti ca una (in unele opinii,
resursele consumate) ar fi caz particular al celeilalte.
129
Problema eficienței se pune peste tot unde se cheltuiește munca sociala, se
consumă resurse materiale, umane și financiare. Este cunoscut faptul că orice
activitate economică trebuie să corespundă unor necesitați concrete ale societății,
să răspundă unor cerințe reale ale vieții materiale și spirituale ale oamenilor.
Rezultatele activității de turism îmbracă simultan doua aspecte, care se
intercondiționează și se întrepătrund reciproc:
− eficiență economica
− eficiență sociala.
Fiecare dintre aceste componente ale eficientei activității de turism are atât
efecte directe, cât și indirecte.
6.2. Surse de finanțare europeana
În opinia mea firmele agață tot mai greu banii europeni. Fondurile
europene nu sunt ușor de accesat, dar sunt și mai dificil de cheltuit.
0
10
20
30
40
50
60
70
1
CAUZELE DIFICULTĂȚILOR ÎN ACCESAREA FONDURILOR
Lipsa de implicare a reprezentantilor
beneficiarilor de finantari
Calificarea personalului unitatilor de gestiune
a programelor
Coruptia
Atitudinea personalului unitatilor de gestiune
a programelor
Lipsa de comunicare intre finantatori si
beneficiarii programelor
Proceduri birocratice si greoaie
Fig.nr.6.1
Cauzele dificultăților în accesarea fondurilor
Birocrația europeană, criteriile restrictive de selecție precum și
numeroasele scăpări ale autorităților române terorizează potențialii solicitanți de
130
finanțări.
Peste două treimi din firmele mici și mijlocii consideră că procedurile
birocratice și greoaie le împiedică să obțină finanțări
Sursa CNIPMMR
Fig.nr.6.2
Cât de realiste sunt propunerile firmelor
Soluții exista, dar nu sunt foarte comode nici pentru unii nici pentru alții.
Consider că întreprinzătorii nu s-au obișnuit, după mai bine de cinci ani cu
gândul ca toate aceste proceduri stufoase trebuie respectate cu sfințenie, astfel ei
propunând simplificarea documentației ce trebuie întocmita pentru a accesa
fondurile, conform unui studiu recent realizat de Consiliul național pentru
IMM-uri. Anumite cerințe privind raportările și plățile sunt dificile, dar necesare
pentru a asigura transparența utilizării banilor publici care vin de la Bruxelelles.
Firmele acuza în proporție de 50 % lipsa de transparenta în aplicarea
procedurile de evaluare ca principala problema în accesarea fondurilor.
6.3. Sistemul de indicatori ai eficienței economice în turism
În ceea ce privește exprimarea eficientei economice, în literatura de
CÂT DE REALISTE SUNT PROPUNERILE FIRMELOR
Îmbunătățirea planificării programelor de finanțare, pentru a include obiective
adecvate de dezvoltare a IMM-urilor – realizabil.
Diversificarea domeniilor de activitate pentru care se acordă fonduri – parțial
realizabil
O mai bună mediatizare – realizabil
Simplificarea documentației – nerealizabil
Amplificarea transparenței în aplicarea procedurilor – în comisiile de evaluare
să participe întotdeauna și reprezentanții organizațiilor de IMM-uri – puțin
realizabil
Organizarea de cursuri de instruire pentru întreprinzători – realizabil
Elaborarea unui plan național de pregătire a accesării fondurilor structurale –
teoretic, realizabil
131
specialitate opiniile sunt polarizate în doua direcții :
a) prima, în care demersurile teoretice sunt în favoarea unui singur
indicator sintetic al eficienței, de regulă întemeiat pe venitul net al unităților și
respective produsul intern brut la scara întregii economii;
b) a doua, în care se opinează pentru un sistem de indicatori, în ideea
surprinderii întregului conținut al eficientei oricărei activități economico-sociale
(aceasta este de fapt și adoptată de practica economica).
Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu, pag.483, Ed.Expert, 2001
Fig.nr.6.3
Schema indicatorilor de exprimare a resurselor (eforturilor)
Constituirea sistemului de indicatori ai eficientei activității de turism se
bazează pe principiile generale ale calcului eficientei, pe structura resurselor
utilizate, pe componenta eforturilor, efectelor.
132
Indicatorii de exprimare a eforturilor, abordați prin prisma celor doua
categorii de resurse (ocupate și consumate) sunt prezentați sintetic în figura de
mai sus (Economia Turismului, O Snak, P Baron, N Neacsu).
In determinarea efectelor ce urmează a fi luate în calculul indicatorilor de
eficiență, trebuie să se țină seama de doua variabile fundamentale:
a) spațiul producerii efectelor
b) categoria de resurse ale căror efecte se calculează.
In ceea ce privește spațiul sau aria producerii efectelor ce urmează a fi
distinse se găsesc:
− efecte economice în spațiul sau perimetrul funcțional al unităților turistice
prestatoare de servicii (indiferent de nivelul organizatoric);
− efecte economico-sociale și educative în spațiul activității umane a
beneficiarilor serviciilor turistice.
Referitor la categoria resurse umane, este indiscutabil că trebuie avute în
vedere numai cele intrate în circuitul economic implicat în realizarea produsului
turistic sau altui efect util al unei activități în sfera organizatorica a unității de
turism. În evaluarea activității agenților economici din turism se operează cu
efecte economice produse în spațiul propriu de activitate.
Celelalte tipuri de efecte economico-sociale și educative se au în vedere
complementar în decizia macroeconomică de alocare a resurselor pentru
dezvoltarea ramurii și în politica tarifelor pentru serviciile prestate. Prezentate
sintetic, efecte economico-sociale ale activității de turism se înfățișează în fig.
nr.6.4.
133
Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu, Ed.Expert, 2001
Fig.nr.6.4
Efectele economico-sociale ale activității de turism
Cu ajutorul indicatorilor de tipul efort-efect sunt reflectate proporțiile
dintre componentele efortului.
6.4. Indicatorii generali
1. Volumul încasărilor totale (It)
− Turism intern-lei
− Turism internațional-lei/valuta
Toate acestea depind de:
− transport;
− cazare
− masa
− tratament;
− agrement;
− servicii suplimentare;
− vânzări mărfuri;
− schimb valutar;
− alte servicii, taxe etc.
Efectele economico-sociale
ale activitatii de turism
Efectele economice in spatiul
functional al unitatii prestatoare
de servicii
Efecte economico-sociale si
educative in spatiul activitatii
umane a beneficiarilor
prestatiilor turistice
Venitul net Incasari din prestatii
turistice
– Ridicarea nivelului
educativ-cultural
– Cresterea randamentelor
intelectual-creative (cu
conversiune in efectele
economice)
– Cresterea productivitatii
sociale a muncii (ca urmare a
fortificarii potentialului
biopshic)
– Cresterea volumului de
munca (ca urmare a refacerii
capacitatii capacitatii de
munca)
– Beneficiul (profitul)
– Taxa pe valoarea
adaugata (TVA)
– Adaosul comercial
– Comisionul agentilor de
tursim
– Prelevarea pentru
societate
– Incasari din prestatii
hoteliere
– Desfaceri de marfuri cu
amanuntul
– Incasari din turismul cu
cetateni romani
– Productia industriala a
unitatilor de turism
134
2. Încasarea medie pe turist și încasarea medie pe zi turist
Încasarea medie pe turist – este un indicator care controlează eficiența. Cu
cât numărul turiștilor este mai mare cu atât încasările totale sunt mai mari. Dacă
luăm în calcul două hoteluri unul cu 150 de locuri din care ocupate de 130 turiști
și altul cu 50 locuri ocupate de 40 de turiști, vom observa că încasările totale sunt
diferite dar eficiența în primă fază este aceeași (tabelul nr.6. ).
Imt=
Nrt
ΣIt ; Izt=
Nrzt
ΣIt =400 000 lei/turist
unde: Σ It =încasări totale
Imt=încasare medie pe turist
Nrt=nr de turiști
Izt=încasare medie pe turist
Nrzt= număr de zile turist (înnoptări).
Exemplu
1. HOTEL SIRET ***
CAPACITATEA MAXIMĂ-LOCURI
150
2. HOTEL SAVOY ***
CAPACITATEA MAXIMĂ-LOCURI
50
CAPACITATE LOC OCUPAT
130
CAPACITATE LOC OCUPAT
50
CHELTUIELI ZI/TURIST
60 000
CHELTUIELI ZI/TURIST
60 000
SUMA/ZI
400 000
SUMA/ZI
400 000
NUMĂR ZILE ÎNNOPTĂRI
7 ZILE
NUMĂR ZILE ÎNNOPTĂRI
7 ZILE
3. Volumul cheltuielilor totale (Cht)
− Turism intern-lei
− Turism internațional-lei /Valuta
135
In funcție de :
− transport
− cazare
− masa
− tratament
− agrement-servicii suplimentare
− vânzări de mărfuri
− schimb valutar
− alte servicii, taxe etc.
4.Cheltuiala pe turist și cheltuiala medie pe zi turist
Cht=
Nrt
ΣCht Chzt=
Nrzt
ΣCht
unde: ΣCht = cheltuieli totale
Cht= cheltuiala medie pe turist
Chzt=cheltuiala medie pe zi turist
5.Venitul net (profitul, beneficiul) rezultanta a diferenței dintre volumul
încasărilor totale și volumul cheltuielilor totale
Vn=ΣIt −ΣCht ,
unde: Vn= venitul net
Σ It =volumul încasărilor
ΣCht =volumul cheltuielilor
Venitul net este indicatorul care selectează dacă o activitate turistică este
136
profitabilă sau nu.
Exemplu: Dacă la Hotel Siret*** cu o capacitate de 150 locuri, sunt
ocupate 130 locuri iar la Hotel Savoy*** cu o capacitate de 100 locuri, sunt
ocupate 90 locuri, venitul net va fi astfel:
Preț pe zi / turist = 400 000 lei
P1 = 400 000 x130 = 52 000 000
Vn1 = 52 000 000 – 7 800 000 = 44 200 000
P2 = 400 000 x 90 = 36 000 000
Vn2 = 36 000 000 – 5 400 000 = 30 000 000
Cheltuieli = 66 600 / turist
unde Vn = valoarea încasărilor – valoarea cheltuielilor
6. Rata profitului (Rp%) sau Rata rentabilității (Rr%) care se calculează ca
un raport între totalul profitului (beneficiul) și totalul mijloacelor care le-au creat.
Determinarea acestui indicator se poate realiza în trei variante:
a) Rp%= x100
Ii
P
Σ Σ
; Rp %
ΣP =volumul profitului
ΣIi = volumul încasărilor
b) Rp%= x100
Chti
P
Σ
Σ
ΣP =volumul profitului
ΣChti =volumul cheltuielilor
c) Rp%= x100
Ff Mc
P
Σ Σ
Σ
+
ΣP =volumul profitului
Σ Ff =volumul fondurilor fixe
137
ΣMc =volumul mijloacelor circulante
Exemplu:
R1p = 100 85
52000000
44200000 = %
R1p = 100 85
36000000
30600000 = %
Chiar dacă cele două hotele au un număr de locuri de cazare diferit, rata
profitului este aceeași.
7) Productivitatea muncii (W) care exprima gradul de utilizare a forței de
munca:
a) W= x100
N
ΣIt ;
unde W= productivitatea muncii
Σ It =volumul încasărilor
N= număr mediu al lucrătorilor pe un an
b) W= x100
N
Vn
unde W= productivitatea muncii
Vn= venitul net
N= numărul de lucrători operativi
c) W= x100
N
ΣP
unde W= productivitatea muncii
ΣP = volumul profitului
N= numărul de lucrători operativi
8. Aportul net valutar (Anv) exprima eficiența întregii activități de turism
și se determină, în valoare absolută, ca diferența între totalul încasărilor valutare
din turism și totalul plaților valutare legate de activitatea turistica, sau sub forma
138
relative (rata), ca un raport între totalul profitului în valută și totalul încasărilor
valutare.
a) Anv=Σ Inv – Σ Plv ,
unde Anv= aportul net valutar
Σ Inv = valoarea încasărilor valutare
Σ Plv =valoarea plaților valutare
b) Anv%= x100
Inv
Pvv
Σ
Σ
unde Anv%= aportul net valutar
Σ Pvv =volumul profitului în valuta
Σ Inv =volumul încasărilor valutare
9. Volumul acumulărilor totale (At) arată, în mărime absolută eficiență cu
care își desfășoară activitatea obiectivul, după punerea în funcție. Acumulările
(At) se determina prin diferența dintre totalul încasărilor și totalul cheltuielilor, la
care se adaugă taxa pe valoarea adăugată, respectivă :
At=It-Ct+ TVA,
unde At= volumul acumulărilor
It=totalul încasărilor
Ct=totalul cheltuielilor
TVA=taxa pe valoarea adăugata
Exemplu:
At = total încasări – total cheltuieli + TVA
At1 = 52 000 000 – 7 800 000 +19% = 52 598 000
At2 = 36 000 000 – 5 400 000 + 19% = 36 414 000
139
6.5. Indicatori ai eficienței activității de cazare
EFECT EFORT
Resurse ocupate Resurse
consumate
I Is Vn TVA B Np Fd F CD Ch Fs
Np Np
I
Np
Is
Np
Vn
Np
TVA
Np
B Np
Fd
Np
F
Np
CD
Np
Ch
Np
Fs
Resurse
ocupate
Fd
Fd
I
Fd
Is
Fd
Vn
Fd
TVA
Fd
B
Fd
F
Fd
CD
Fd
Ch
Fd
Fs
F
F
I
F
Is
F
Vn
F
TVA
F
B
F
CD
F
Ch
F
Fs
CD
CD
I
CD
Is
CD
Vn
CD
TVA
CD
B CD
Ch
CD
Fs
Ch
Ch
I
Ch
Is
Ch
Vn
Ch
TVA
Ch
B
Ch
Fs
E
F
O
R
T
Resurse consumate
Fs
Fs
I
Fs
Is
Fs
Vn
Fs
TVA
Fs
B
I
I
Is
I
Vn
I
TVA
I
B
I
Np
I
Fd
I
F
I
CD
I
Ch
I
Fs
Is
Is
Vn
Is
TVA
Is
B
Is
Np
Is
Fd
Is
F
Is
CD
Is
Ch
Is
Fs
Vn Vn
TVA
Vn
B
Vn
Np
Vn
Fd
Vn
F
Vn
CD
Vn
Ch
Vn
Fs
TVA TVA
B
TVA
Np
TVA
Fd
TVA
F TVA
CD
TVA
Ch
TVA
Fs
E
F
E
C
T
B
B
Np
B
Fd
B
F
B
CD
B
Ch
B
Fs
unde: I – reprezinta incasarile totale din activitatea de cazare; Is – incasari din servicii suplimentare; Vn –
venitul net, Np – numarul total de personal, TVA – taxa pe valoare adaugata; Fd – valoarea medie a
fondurilor fixe și mijloacele circulante; F – valoarea medie a fondurilor fixe; CD – capacitatea de cazare
disponibila exprimata în locuri sau locuri-zile; Ch – cheltuieli totale ale activitatii de cazare; Fs – fondul
de salarii; B – beneficiul
Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu, Ed.Expert, 2001
Fig.nr.6.4
Indicatorii de eficiență economică ai activității de cazare
140
Pentru reflectarea eficientei activității de cazare se folosește sistemul de
indicatori din figura de mai sus, construit pe baza celor mai semnificativi
indicatori de efort:
− numărul mediu al personalului muncitor (Np),
− valoarea medie a fondurilor fixe (F),
− cheltuieli totale ale activității de cazare (Ch)
− fondul de salarii (Fs),
− capacitatea disponibila exprimata în locuri sau locuri zile (Cd)
− indicatori de efect: încasări din prestații suplimentare (Is) venitul net (Vn)
beneficiul (profitul) (B), taxa pe valoarea adăugata (TVA).
Sistemul prezentat poate fi completat, după necesități, și cu alți indicatori
de efort, respectiv de afect, prin combinarea cărora pot rezulta și alte posibilități
de evaluare a eficientei. În sistemul indicatorilor de eficiență a activității de
cazare, cei mai utilizați sunt:
a) Productivitatea muncii W – valorica și fizica
Ww=
Np
I Wf=
Np
N
unde I – volumul încasărilor
Np – nr personal muncitor
N – nr înnoptări realizate anual
b) încasarea medie pe unitatea de prestație (I) este un indicator specific
al acestei activități (de tipul efect-efect) rezultat prin raportarea încasărilor la
capacitatea de cazare, exprimata în locuri sau locuri-zile
141
i=
NLc
I sau i=
LcZ
I
c) Cheltuielile la 1000 lei încasări (C) exprimă consumul de munca vie
și materializată ocazionat la realizarea unui anumit volum al serviciilor Ch
corespunzător unei anumite sume a încasărilor:
C= x1000
I
Ch
d) Cheltuieli medii pe unitatea de prestație c reprezintă un indicator
specific ce reflectă consumul de resurse pe loc sau loc/zi pentru care
c=
NLc
Ch sau c=
LcZ
Ch
e) Rata rentabilității sau profitul (r%) este unul dintre cei mai sintetici
indicatori de eficiență. În funcție de baza de raportare, rata rentabilității se poate
exprima prin :
− raportul beneficiului (profitului) fata de suma încasărilor
(r%= x100
I
B )
− ca raport între beneficiu (profit) și fondurile ocupate (fondurile fixe și
mijloacele circulante) modelul de calcul fiind:
r%= x100
Fd
B
− ca raport între beneficiul (profit) și suma costurilor
142
r%= x100
Ch
B
f) Beneficiul (profitul) pe unitatea de prestație (b)- (loc sau loc-zi)
respective
I=
Cu
B ,
unde Cu= numărul unităților de prestație.
g) Coeficientul de utilizare a capacitații (Cuc) este un indicator
sugestiv de apreciere a eficientei cazării, calculate ca raport între capacitatea de
cazare efectiv utilizata (Cu) la un moment dat sau într-o perioadă de timp și
capacitatea de cazare efectiv utilizată (Cu) la un moment dat sau într-o perioada
de timp și capacitatea de cazare maxim posibila (nr de locuri x 365 zile sau nr
locuri x 90, 120 zile, perioada de funcționare a unității);
Cuc= 100
max
x
C
Cu
unde: Cuc= coeficientul de utilizare a capacitații (%) (sau gradul de ocupare):
Cu=capacitatea efectivă utilizată (nr de înnoptări sau nr zile turist
înregistrate):
Cmax=capacitatea maxima de cazare (nr de locuri total nr de zile de
funcționare)
Cu=NTx S
unde: NT= nr de turiști, S= sejur mediu (zile)
143
Cunoscând aceste elemente, se poate determina necesarul de locuri de
cazare (Nic) dacă se normează gradul de ocupare sau coeficientul de utilizare a
capacitații hotelului (unități de cazare proiectate)
Nic=
CucxZ
NTxS ;
unde NTxS=NTZ (înnoptări), CucxZ=Cmax
Exemplu: NT=40 000 turiști
S=6 zile/turist
Cuc=75 %
Obținem: Nic=
0,75 365
40000 6
x
x =
273,75
240000 =876, 7
Nic= 877 locuri de cazare necesare la un coeficient de utilizare de 75 %.
De gradul de ocupare (Cuc) și de nivelul tarifelor practicate depinde
volumul încasărilor și respective rentabilitatea unității de cazare (hotel, motel,
han/vila, complex hotelier etc.).
Pentru a pune mai bine în evidentă relația care exista între rentabilitatea
unei unități de cazare și gradul ei de ocupare, este nevoie de exprimarea a doua
funcții distincte și anume : funcția costurilor și funcția veniturilor. Ca și în alte
sectoare de activitate și în turism avem de-a face cu doua categorii de costuri fixe
și variabile.
a) costurile fixe sau convențional constante cum mai sunt denumite, conțin în
cea mai mare parte amortismente. în general ele nu depind de volumul activității
turistice.
b) costurile variabile în schimb, depind direct de volumul activității, și în
144
primul rând, de gradul de ocupare realizat (exemplu, cheltuielile de întreținere,
reparațiile, consumul de materiale, combustibil, energie, salariile, etc.). Prin
urmare:
CT=CF+CV
unde CT=costul total
CF=costul fix
CV=costurile variabile.
La o analiză mai atentă observam ca relația de mai sus poate fi dezvoltată
mai departe, deoarece mărimea costurilor fixe (CF) depinde de numărul de locuri
disponibile de cazare de-a lungul unui an (L) și cheltuielile fixe aferente lor pe o
zi (cf) adică:
Cf=
xL
CF
365
,
de unde rezulta ca:
CF=Lx365xcf
La rândul lor, cheltuielile variabile sunt în funcție de numărul de turiști
înregistrați și cazați efectiv (T), durata medie a sejurului lor (ds) și cheltuielile
directe variabile legate de cazarea unui turist pe o zi (cv) ceea ce ne permite să
notăm :
CV=T x ds x cv
In ceea ce privește veniturile, ele sunt influențate de cel puțin următorii
parametrii:
− numărul turiștilor înregistrați și cazați într-un an (T),
− durata medie a sejurului (ds)
− tariful perceput pe o zi/turist (tf) deci :
145
V=T x ds x tf
Atunci când veniturile totale încasate (V) sunt egale cu costurile totale
(CT) profitul realizat (pr) va fi egal cu zero.
V=CT deci pr= 0
sau
Txds x tf = (L x 365 cf) + (Tds x cv)
Punctul în care se realizează aceasta egalitate marchează ceea ce numim
“pragul de rentabilitate”al firmei turistice sau al hotelului. El este un fel de punct
critic unde profitul unității de cazare va fi zero. Punctul critic definește tocmai
gradul de ocupare de la care unitatea turistică începe să devină rentabilă, adică
punctul de la care începe să obțină profit.
Rezultă că, ori de câte ori numărul de paturi ocupate în hotel va fi mai mic
decât segmental OX de pe abcisa, unitatea turistică va înregistra pierderi. Desigur
numărul maxim posibil a fi valorificabil este egal cu capacitatea de cazare a
hotelului.
Punctul critic se determina rezolvând ecuația :
Lx 365 x cf=T x ds x tf – Tx ds x cv
L x 365 xcv= Tx ds (tf- cv)
Lx365
Txds =
tf cv
cf
−
De pildă, să presupunem că, în anul 2003, la un hotel din Costinești
înregistrăm următoarea situație :
L= 800 locuri de cazare
146
cf=30 dolari/zi/loc de cazare
cv=40 dolari/zi/turist
tf=80 dolari/zi/turist
T=50 000 turiști/an
ds=5 zile/turist
pragul de rentabilitate = 100
80 40
30 x
−
=75 %
Acest prag de rentabilitate corespunde următorului număr de turiști :
Go=
Lx365
Txds = T x ds= Go x L x 365
T=
ds
GoxLx365 =
5
0,75x800x365 =
5
219000 = 43 800 turiști/an
Rezultă, prin urmare că, în situația în care numărul total al turiștilor scade
sub 43 800 pe an, ceea ce înseamnă mai puțin de 75 % din capacitatea de cazare,
hotelul va înregistra pierderi, deoarece cheltuielile vor fi mai mari decât
veniturile :
ch> v
Dovada ca nivelul de 43 800 turiști anual reprezintă un punct mort pentru
firma ne-o oferă următorul calcul simplu :
V= 43 800 x 5x 80 = 17 520 000 dolari/an
CF= 800x 365 x30= 8 760 000 dolari/ an
CV= 43 800x5x40 = 8 760 000 dolari/an
CT=CF + CV = 17 520 000 dolari/an
Pr= V – CT = 0
Pragul de rentabilitate al hotelului mai poate fi determinat și după o alta
147
metoda, considerată mai simplă decât precedenta.
Daca am nota cu :
Pr= profitul
V =volumul vânzărilor (veniturile încasate)
CF= costurile fixe
Pv = costurile variabile ce revin la un dolar vânzări (încasări)
Atunci :
Pv= costurile variabile/totalul vânzărilor
Pr=V – CF –pV
Să presupunem că la un moment dat, înregistrăm următoarea situație :
Volumul vânzărilor = 100 000 dolari
Costurile fixe = 30 000 dolari
Costurile variabile = 40 000 dolari
Pv=
100000
40000 = 0, 40
Pr= V –CF- 0, 4V
0=V- 30000-0, 4V; 30 000=V-0, 4V; 30 000=0, 6 V
V=
0,6
30000 = 50 000 dolari
Aceasta înseamnă că, în cazul dat, pragul de rentabilitate s-a situate la 50
000 dolari total vânzări. Deoarece firma a realizat venituri de 100 000 dolari, a
reușit să obțină un profit de 30 000 dolari, adică :
Pr = 100 000 – (30000+ 40 000)= 30 000
148
Daca volumul vânzărilor ar creste la 200 000 dolari, toate celelalte condiții
rămânând nemodificate, atunci masa profitului brut obținut se ridică la 90 000
dolari, pentru ca :
Pr= 200 000 – 30 000 – 0, 4 x 200 000
Pr= 200 000 – 110 000 = 90 000 dolari
Evident punctul critic nu este dat o data pentru totdeauna. El este mobil,
depinzând, în primul rând de nivelul tarifelor practicate și de gradul de ocupare al
unității de cazare.
Fiecare indicator de eficiență din cei prezentați are o anumită putere
cognitive, caracterizează o latura sau alta a eficientei de cazare.
6.6. Indicatori ai eficienței activității de alimentație
In alimentația publică caracterizarea eficienței se face cu ajutorul
sistemului de indicatori din figura alăturată, unde D – reprezintă desfacerile de
mărfuri prin unitățile de alimentație publica, Q – producția culinara, Ch
–cheltuieli totale, Chc – cheltuieli de circulație, Nop – nr. mediu al personalului
operativ, S – soldul mediu al mijloacelor circulante.
Cei mai semnificativi și totodată operaționali indicatori de eficiență din
sistemul prezentat sunt :
l. productivitatea muncii D/Np
2. beneficiul mediu pe lucrător B/Np
3. cheltuielile de circulație la 1000 lei desfaceri CH/D x 1000
4. rata rentabilității B/d x100;B/Ch x 1000;B/Fd x 100
5. valoarea desfacerilor pe loc la masa Vd=D/NLoc
6. încasarea medie pe consumator Ic=D/NCons
7. afluxul de consumatori la masa A=NCons/N Loc
8. numărul consumatorilor pe lucrător operativ C=Nc/Nlucr
149
Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu
Fig.nr.6.5
Indicatorii de eficiență economică ai activității de alimentație
150
6.7. Indicatori ai eficientei transporturilor turistice
Activitatea de transport trebuie să se desfășoare în condiții de eficiența
economica, concomitent cu asigurarea calității serviciilor prestate pentru a
contribui la creșterea eficientei globale a activității de turism.
INDICATORI SPECIFICI
1. Parcul inventar arată gradul de dotare la un moment dat sau într-o
perioadă și se exprimă în număr de autovehicule și numărul de locuri pentru
mașinile în stare de exploatare, cât și pentru cele imobilizate.
2. Mașini – zile în inventar, adică mașinile în stare de funcționare, se
determină ca un produs între numărul mediu de autovehicule și numărul zilelor
calendaristice de funcționare pe autovehicul.
3. Parcul autovehiculelor sau vehicule/km, care se determină ca un produs
între numărul mediu de autovehicule și numărul de km parcurși.
In transportul turistic, eficiența economică se calculează diferit, în funcție
de forma de exploatare.
Pentru parcul propriu se utilizează :
a) Coeficientul de utilizare a parcului (CUP) este raportul procentual dintre nr
de zile active –mașina (Za) și nr de zile calendaristice-mașina (Zc), pt. care :
CUP= Za/Zc x 100
b) Coeficientul de utilizare a capacitații de transport (CUC) este de asemenea,
un raport procentual dintre capacitatea efectiv folosită- Ckm- număr calatori-km
și capacitatea teoretica (Lkm-numar locuri –km):
CUP = x100
Lkm
Ckm
151
c) Parcursul mediu (PM) se calculează ca raport procentual între parcursul
total (Pt.) efectuat într-o anumita perioadă (zi, luna, an) de toate mijloacele de
transport ale parcului și numărul mașinilor-zile în activitate (Nmza):
Pm (z, l, a)= x100
Nmza
Pt
Pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistemul rent a car)
sunt folosiți următorii indicative :
− încasarea medie pe automobile, pe zi-masina-inventar, pe zi-masina-activa
(in valuta sau în lei);
− cursul de revenire, calculate ca raport între tariful intern (in care intra
cheltuielile cu uzura mașinii, retribuția personalului, combustibili, reparații și
întreținere auto etc.) și încasarea valutara din închirieri sau din schimbul valutar
necesar obținerii sumei în lei pentru achitarea serviciului.
Pentru asigurarea unei eficiente sporite a mijloacelor de transport este
necesar a se asigura un raport optim între cele de capacitate mare, medie și mică,
cunoașterea anticipată a solicitărilor și o politică elastica de preturi și tarife.
6.8. Indicatori de evaluare și analiza a eficientei economice a
investițiilor în turism
INDICATORI DE BAZA
1.Volumul capitalului investit sau valoarea investiției (Vci) care reflecta
efortul total economic pentru realizarea unui obiectiv de investiții (complex
hotelier, unitate de alimentație independentă, baza de tratament, complex
multifuncțional etc.).
Acestea se calculează după formula :
152
Vci= Id+ Ic+Mo+Cs
unde :
Vci= volumul capitalului investit (valoarea investiției)
Id= volumul capitalului destinat investițiilor directe;
Ic=volumul capitalului destinat investițiilor colaterale;
Mo=necesarul inițial de mijloace circulante;
Cs=cheltuieli suplimentare legate de pregătirea cadrelor, supravegherea
lucrărilor etc.
2. Durata de realizare a lucrărilor de investiții (D) – investiții în obiective
noi, modernizări ale obiectivelor existente, retehnologizări etc. și se exprimă în
perioade de timp (luni, ani).
3. Durata de funcționare a obiectivului (df) formată din durata de
realizare a investiției, durata de atingere a parametrilor proiectați, durata de
funcționare normală, durata eficientă și durata de declin.
4. Capacitatea obiectivului se exprima, în general, în numărul locurilor de
cazare și respective de alimentație, sau în mp pentru suprafețele destinate altor
funcțiuni (magazine, Sali polivalente, piscine, agenții, birouri, alt destinații).
5. Investiția specifică (Is) arată volumul de investiții necesar pentru
realizarea unui loc de cazare sau a unui loc la masa în unitățile de alimentație sau
a unui mp pentru celelalte suprafețe.
a) Pentru cazare și alimentație publica se folosesc formulele :
Isc=
Nc
Ic Isa=
Na
Ia
unde:
Isc= investiția specifică pentru cazare
Isa=investiția specifica pentru alimentație
Ic (a)=volumul investițiilor pentru cazare (alimentație)
153
Nc (a)=numărul locurilor de cazare (la mese)
b) Pentru fundamentarea proiectelor de investiții, pentru total capacitate
(număr de locuri) se folosește relația :
Is=
Nc
I
unde:
Is= investiția specifica totala
I=volumul total al investiției
Nc= nr total al locurilor planificate (cazare + alimentație)
In cazul modernizării, dezvoltării sau retehnologizării unor obiective existente,
investiția specifica se calculează astfel :
Ism=
0
Im
qm− q
;
unde:
Ism=investiția specifica pentru modernizări, dezvoltări, retehnologizări;
Im=volumul total al investiției necesar modernizării, dezvoltării,
retehnologizării;
Qm = capacitatea de producție în unități fizice după modernizare;
q0 = capacitatea de producție înainte de modernizare.
In aceasta formula de calcul, indicatorul în cauza reflecta câți lei /efort de
capital investit revin pe unitatea fizica – spor de capacitate (nr de locuri) rezultat
în urma modernizării, dezvoltării sau retehnologizării.
Ca și în cazul obiectivelor noi și în cazul modernizării, dezvoltărilor
retehnologizărilor, indicatorul respectiv se poate calcula în funcție de sporul
valoric de capacitate :
Ism=
0
Im
Qm−Q
154
unde:
Ism=investiția specifica pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare;
Im=volumul total al investiției;
Qm= capacitatea de producție exprimata valoric după modernizare, dezvoltare,
retehnologizare;
Q0 = capacitatea de producție exprimata valoric înainte de modernizare,
dezvoltare, retehnologizare.
Pentru evaluarea eficientei mai multor variante de investiții, cazuri în care
o varianta de investiții este mai costisitoare decât alta, ceea ce presupune un
capital investit mai mare, dar și efectul de capacitate obținut este mai mare se
pune problema dacă se justifică surplusul de investiții dintr-o anumita varianta :
Isc=
qi qj
Ii Ij
−
−
unde :
Isc=investiția specifica în cazul comparării variantelor de investiții;
Ii=capitalul investit în varianta ’i’ de investiție
Ij=capitalul investit în varianta ‘j’ de investiție
qi=capacitatea de producție obținut a în varianta ‘i’ de investiție
qj=capacitatea de producție obținut a în varianta ‘j’ de investiție.
Isc calculate după formula prezentata exprima sporul de capital investit în
varianta ‘i’ față de varianta ‘j’ ce va reveni la o unitate fizica-spor de capacitate în
varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’, calculul respectiv având sens în situația în care :
Ii>Ij și qi >qj,
varianta mai convenabila fiind aceea în care investiția este mai mica, iar
capacitatea este mai mare.
Isc se poate calcula și în funcție de sporul valoric de producție :
155
Isc=
Qi Qj
Ii Ij
−
− ;
unde :
Qi= capacitatea anuala de producție exprimata valoric în varianta i;
Qj=capacitatea anuală de producție exprimată valoric în varianta j.
In acest caz indicatorul exprimă câți lei-efort suplimentar de capital
investit revin la un leu-spor valoric de capacitate în varianta i fata de varianta j .
6. Durata de recuperare a investiției totale (D) se exprima în ani (luni) și
se calculează pornind de la Profit sau Acumulări, după formulele :
Dpr (b)=
Pt
Ik
în care:
Dpr (b)= durata de recuperare de profit (beneficiu);
Ik=valoarea de investiție totala majorata cu efectul imobilizării;
Pt.=volumul profitului anual
c) daca se au în vedere acumulările :
Da =
At
Ik ,
în care:
Da=durata de recuperare din acumulări;
Ik=valoarea de investiție totala;
At= volumul acumulărilor anuale.
Pentru modernizarea, dezvoltarea sau retehnologizarea unor obiective
existente, durata de recuperare sintetizează corelația dintre efortul de capital
investit și efectul obținut sub forma sporului de profit anual ca urmare a
modernizării, dezvoltării sau retehnologizării propuse. În consecință, durata de
recuperare a capitalului investit se va calcula astfel:
156
D =
Pr i Pr o
Im
−
unde :
Im= valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea sau
retehnologizarea unui obiectiv existent ;
Pri= profitul anual obținut în urma modernizării, dezvoltării și retehnologizării;
Pro= profitul anual obținut de obiectivul existent înainte de realizarea investiției
pentru modernizare, dezvoltare sau retehnologizare.
In situația calcului duratei de recuperare pentru modernizări, dezvoltări sau
retehnologizări ale capacitaților de producție, trebuie luate în considerare și o
serie de alte elemente, cum ar fi:
− pierderea de profit cauzata de întreruperea activității pe durata de realizare
a investiției;
− valoarea neamortizata a capitalului fix ce urmează a fi dezmembrat;
− sumele obținut e din valorificarea unor utilaje, mobilier specific sau parți
componente din acestea etc.
Influenta elementelor prezentate mai sus asupra duratei de recuperare a
investiției ar putea fi surprinsă prin următoarea relație de calcul :
D =
0
Im
Phm Ph
A V Pp
−
+ − +
unde:
D= durata de recuperare a capitalului investit pentru modernizări, dezvoltări sau
retehnologizări;
Im= capitalul investit pentru modernizări;
A= amortizarea nerecuperată ;
V=veniturile obținut e din valorificarea unor utilaje;
Pp= Phm- Ph0= pierderea de profit pe timpul realizării investiției.
Pentru compararea diverselor variante de investiții, ceea ce ne interesează
157
este să dăm răspunsul la întrebarea : “în ce perioada de timp diferența de capital
investit se va recupera din sporul de profit obținut într-o alta varianta de investiții
?”
In aceasta situație, durata de recuperare a investiției se calculează astfel :
D =
Phi Phj
Ii Ij
−
− ,
unde:
D= durata de recuperare a investiției suplimentare;
Ii-Ij = diferența de capital investit în varianta ‘i’ față de varianta ‘j ‘ de investiții;
Phi-Phj= sporul de profit obținut în varianta ‘I’ față de varianta ‘j’ de investiții.
In această formă, indicatorul exprimă numărul de ani în care se va recupera
diferența de capital prevăzuta de varianta ‘I’ față de varianta ‘j’ prin sporul de
profit obținut, calculate ca diferența între profitul variantei ‘I’ de investiții fata de
profitul variantei ‘j’.
7. Coeficientul de eficiență economica a investițiilor (e) sintetizează,
după dl. prof. I.Vasilescu, corelația dintre profitul anual obținut în urma realizării
investiției, pe de o parte și efortul de capital investit, pe de alta parte.
a) Pentru obiective noi indicatorul se calculează astfel :
e =
It
Ph ;
unde:
Ph= profitul anual obținut ca urmare a realizării investiției;
It = volumul capitalului antrenat pt. realizarea obiectivului.
Coeficientul “e” reflectă citi lei profit anual se or obține la un leu capital
investit, iar situația este cu atât mai convenabilă, cu cât nivelul sau este mai mare.
158
b) Pentru modernizări, dezvoltări, retehnologizări ale unor obiective
existente indicatorul se va calcula astfel :
e =
Im
Phm− Pho ,
unde:
e =coeficientul de eficiență economica a investiției;
Phm-Pho= sporul de profit obținut în urma modernizării, dezvoltării,
retehnologizării față de situația existenta;
Im =valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea,
retehnologizarea unui obiectiv.
c) Pentru compararea mai multor variante de investiții, calculul
coeficientului de eficiență economica a investiției se prezintă astfel :
e =
Ii Ij
Phi Phj
−
−
unde :
Phi-Phj= sporul de profit suplimentar obținut în varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’ de
investiții;
Ii-Ij= diferența de capital investit în varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’.
In aceasta formula de calcul, indicatorul mai este întâlnit și sub denumirea
de coeficientul eficientei economice relative a investițiilor de capital și reflecta
citi lei – spor de profit anual revin la un leu – capital investit suplimentar în
varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’.
8. Cheltuieli echivalente sau recalculate se calculează cu ajutorul
indicatorului (K) prin care se cuantifica efortul total, atât de investiții, cât și
exploatare:
K= It+ Ch + De
159
unde:
K= cheltuieli echivalente
It=capitalul investit;
Ch=costurile anuale de producție;
De= durata eficientă de funcționare a obiectivului.
Indicatorul de mai sus este un indicator de efort economic și reflectă efortul
total (investiții și costuri de producție) necesar pentru realizarea și funcționarea
viitorului obiectiv.
9. Randamentul economic al investiției® se calculează ca un raport între
profitul final și capitalul investit:
R=
It
Pf ,
unde :
R= randamentul economic al investiției;
Pf=profitul final;
It=capitalul investit
Pf=Pt-Pt sau Pf= Pt-It,
unde:
Pf=profitul final
Pt.=profitul total
Pr= profitul recuperate
It= valoarea capitalului investit
Acest indicator ® exprima citi lei – profit final se vor obține la un
leu-capital investit sau câți lei-profit se obțin după recuperarea investiției la
fiecare leu investit.
10. Coeficientul marginal al investiției (CM) care ne arata cu câte
procente au crescut, într-o perioadă de timp, încasările din turism, ca urmare a
160
creșterii cu un procent a volumului investițiilor în turism. Acest coeficient se
obține ca raport între indicele volumului investițiilor și indicele încasărilor din
turism, adică:
Cm =
V
I
Δ
Δ ,
unde:
ΔI = creșterea volumului investițiilor în domeniul turismului într-un anumit
interval de timp;
ΔV = creșterea volumului încasărilor în același interval de timp.
La nivelul sistemului, în turism, ca ramura organizată pe principiul
conexiunii activităților ce concura la realizarea produsului turistic, la calculele de
planificare-prognoza, urmărire, analiza se operează cu indicatori ai eficientei
economice utilizați la nivelul unităților, prin dubla agregare:pe tipuri de activități
și pe ansamblu de activitate desfășurata în cadrul ramurii (exemplu: încasări,
beneficiu pe zi-turist, beneficiul pe loc-cazare etc.).
La nivelul ramurii este necesar a se opera și cu indicatori de eficiență ai
macrosistemului, formați pe efecte de natura produsului social total, produsul
social final, venitul național, venitul net global (evident, eforturile, respective
resursele fiind exprimate integrat pe tipuri de activități sau pe întreaga activitate
la nivelul ramurii) sau distinct, pe feluri de resurse (după conținutul lor
economic) în ipostazele de resurse ocupate (sau/și avansate) și de resurse
consumate.
6.9. Indicatori generali
Indicatorii cu caracter general contribuie la formarea unei imagini globale
asupra eforturilor și efectelor ce vor caracteriza activitatea viitoare a obiectivului
economic, precum și a eficientei economice.
A) Indicatori ai potențialului tehnic-economic:
− Indicatori ai capacitații de producție (fizici-valorici pe produse);
161
− Indicatori ai imobilizărilor ( corporale, necorporale);
− Indicatori ai activelor circulante (volum, structura)
− Indicatori ai potențialului uman (număr, structura, vârsta, calificare);
− Indicatori ai capacitații de cercetare.
B) Indicatori ai potențialului financiar:
− Capitalurile
− Patrimoniul net (dimensiune, structura, surse de formare)
− Fondul de rulment (net, propriu, străin);
− Lichiditatea parțiala, generala;
− Autonomia financiara.
C) Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:
− Cifra de afaceri;
− Valoarea adăugata;
− Rezultatul (profitul în exploatare);
− Rezultatul (profitul fiscal)
− Profitul net;
− Venitul din încasări;
− Cheltuielile de circulație;
− Volumul adaosului comercial etc.
D) Indicatori ai eficientei utilizării potențialului tehnic, economic,
financiar :
− Rata de eficienta a mijloacelor fixe (cifra de afaceri, valoare adăugata,
profit la 1000 lei active circulante)
− Viteza de rotație a activelor circulante:
− Productivitatea muncii :
− Rata de eficienta a cheltuielilor;
− Rata rentabilității economice, financiare, resursele consumate.
162
6.10. Indicatori specifici
Indicatorii specifici vin să completeze ceilalți indicatori de evaluare a
activității turistice:
− Ritmul mediu anual de creștere a veniturilor într-o perioada data
2004-2008
R =I –100 %
I=indice mediu anual de dinamica
I=S (2008-2004)XiXi-100
_______2_______
S (2008-2004)Xi-1
− Indicatori specifici de turism
− Aportul în lei specific
− Aportul valutar specific
− Profitul pe an- profitul pe sezon
− Cazare turiști străini și autohtoni etc.
6.11. Posibilități de îmbunătățire a sistemului de indicatori
Daca în anii ‘60 România constituia o destinație turistică de succes mai
ales prin oferta litoralului Marii Negre, regresul a început o data cu politica de
izolare internaționala a regimului comunist. Prăbușirea lui n-a adus schimbarea în
bine presupusa, iar astăzi industria româneasca a turismului este măsurata
printr-o serie de parametric care-i consfințesc poziția periferica în context
internațional :
− declinul abrupt al cererii interne
163
− declinul la fel de pronunțat al cererii străine
− un produs turistic învechit, cu o oferta simbolica și derizorie sub aspectul
divertismentului ceea ce reflecta lipsa de întreținere a bazei materiale și
investițiilor;
− imaginea negativa a României, larg răspândita pe principalele piețe
turistice;
− standardul scăzut al serviciilor care nu satisfac așteptările turiștilor
occidentali;
− atotputernicia proprietății de stat.
Se apreciază ca dacă lucrurile vor fi lăsate să evolueze în acest fel,
veniturile turismului vor scădea până la 25 % în următorul deceniu.
In urma unei analize, a unui grup de indicatori în domeniul turismului s-a
constatat ca exista o curba descendenta în dezvoltarea turismului intern și
internațional românesc.
Posibilitatea de imbunatatire a indicatorilor din turism este în strânsa
conexiune cu dezvoltarea turismului pe noi baze.
CONCLUZII
În opinia mea căile de sporire a eficienței economice a turismului
românesc sunt multiple, unele generale, altele specifice fiecărui tip de prestații.
Intre cele general valabile pot fi amintite:
a) creșterea de tip intensiv, în primul rând în sfera producției materiale;
b) diversificarea ofertei, prin valorificarea superioara a resurselor turistice
naturale și antropice, crearea unor produse turistice competitive;
c) atenuarea curbei sezonalitatii, crearea unor condiții de desfășurare
neîntrerupta a activității de turism, de utilizare superioara și intensive a bazei
tehnico-materiale;
164
d) dezvoltarea și modernizarea întregii baze materiale turistice, în raport cu
cerințele turismului internațional, comparative cu creșterea ponderii serviciilor
suplimentare și pe această baza, a încasărilor medii pe turist-zi;
e) asigurarea cu personal corespunzător numeric și ca nivel de pregătire;
f) creșterea productivității muncii pe fiecare loc de munca;
g) ridicarea calității serviciilor, asigurarea unui nivel constant, superior al
acestora, utilizarea în mod eficient a instrumentelor economico-financiare
actuale;
h) reducerea cheltuielilor de întreținere și exploatare;
i) extinderea și diversificarea acțiunilor publicitare.
Pe lângă căile generale prezentate mai sus se pot desprinde și căi proprii de
creștere a eficientei economice în turism.
Astfel la cazare se cer a fi avute în vedere:
− asigurarea unui coeficient optim de utilizare a capacitații de cazare;
− diversificarea serviciilor în unități;
− creșterea volumului desfacerilor de mărfuri prin recepție etc.
In ce privește alimentația, prin căile ce se impun a fi menționate sunt
următoarele :
− revederea periodica a încadrării unităților în diferite categorii;
− folosirea intensivă a spațiilor (exploatarea multifuncțională a
restaurantelor din stațiuni, extinderea suprafețelor de desfacere s.a);
− dotarea corespunzătoare cu utilaje a unităților;
− creșterea producției și desfacerii de preparate culinare;
− diversificarea produselor oferite;
− introducerea unei evidente stricte, matematice, pe unități, a veniturilor și
cheltuielilor.
La tratament, un rol important în creșterea eficientei îl pot avea :
− extinderea și diversificarea tratamentelor;
− introducerea de noi proceduri;
165
− utilizarea la capacitate maxima a bazelor de tratament;
− folosirea pe scara larga a tratamentelor originale românești;
− extinderea curei profilactice active etc.
Agrementul, sector cu pondere importantă în încasările din turism, poate
să-și mărească contribuția prin :
− utilizarea corespunzătoare a bazelor de agrement;
− diversificarea mijloacelor de agrement;
− crearea unor programe atractive;
− diversificarea excursiilor în țara prin atragerea în circuitul turistic a unor
loturi pitorești;
− acțiuni de vânătoare și pescuit pentru străini etc.
In transporturi, căile principale de ridicare a eficientei sunt :
− modernizarea integrala a capacitații mijloacelor de transport;
− reducerea curselor în gol etc.
20 milioane euro pentru investiții în turism. Întreprinderile mici și mijlocii
au acces la finanțarea unor proiecte care să dezvolte zonele considerate strategice.
Gratie unui acord de colaborare semnat recent între Banca Comerciala Româna și
Ministerul Turismului, firmele mici și mijlocii din domeniu ale căror proiecte de
investiții vor fi avizate de minister au șanse sporite de a obține o finanțare de la
BCR. Similar întrucâtva acordului încheiat între BancPost și fosta Autoritate
Naționala în Turism, prezentul act prevede doar un punctaj mai bun pentru
proiectele avizate de minister, nu și dobânda subvenționata pentru beneficiari. La
începutul acestui an, BCR și BERD au semnat un acord de împrumut în valoare
de 20 milioane euro, pentru susținerea proiectelor de investiții dezvoltate de
firmele mici și mijlocii. Conform acestui acord, BCR va acorda credite în valuta
pentru proiectele care se încadrează în condițiile de eligibilitate. Plafonul maxim
de finanțare este de 125.000 euro, termenul limita de rambursare a împrumutului
fiind de patru ani. Dobânda este în prezent de 10-11% pe an, iar comisioanele
practicate de BCR sunt: 1% comision de gestiune și 0, 75% comision de
166
neutilizare. Încheierea acordului are la baza o cercetare de piața efectuata de BCR
prin filialele sale din tara, care a evidențiat existenta a peste 450 de proiecte de
investiții. Mai exact, toate IMM-urile care îndeplinesc condițiile de finanțare și
ale căror proiecte sunt catalogate de reprezentantul BERD ca eligibile au dreptul
să concureze pentru un astfel de credit. Sunt excluse de la finanțare
întreprinderile care au în obiectul de activitate următoarele activități: comerț
(dacă solicita capital de lucru mai mare de 50.000 euro), producție de arme,
instituții financiare, asigurări, producție și comerț cu tutun sau băuturi alcoolice,
cazinouri, speculații cu proprietăți sau valuta, precum și activitățile cuprinse în
lista BERD, excluse din cauza problemelor de mediu. Sighișoara este orașul
asociat cu Dracula.
Suplimentar, proiectele de turism – care pot fi investiții, modernizări, start
în afaceri sau investiții adiacente, de exemplu stații de benzina – aprobate de
minister vor beneficia de câteva puncte în plus. Aceasta nu înseamnă ca un
proiect neagreat de minister nu poate primi fonduri dacă are un plan de afaceri
convingător. În principiu, primesc aprobarea proiectele de investiții în zonele
considerate strategice de către minister: litoralul și Delta Dunării, zona
Maramureșului, zona delimitata de Ploiești, Târgu Mureș, Brădet (Argeș) și
Câmpulung. În aceste zone vor fi amplasate și principalele proiecte susținute de
minister: Dracula Land, stațiunea Europa și zona de schi Azuga-Predeal. Parcul
dedicat lui Dracula va costa 60 milioane euro, construirea de la zero a unei noi
stațiuni pe litoral ajunge la 800 milioane euro, iar pentru dezvoltarea zonei de
schi este nevoie de numai 30 milioane euro. Primul care se va concretiza este
Dracula Land, de care s-au arătat interesate companii din Germania, Franța,
Italia, SUA. Dracula Land conține de fapt trei proiecte: un parc de distracții, un
institut cultural și un proiect deocamdată secret. Deși pentru amplasament au fost
avansate mai multe variante – Bran-Moeciu, Pasul Tihutei, Târgoviște, Poienari și
Sighișoara – cele mai multe șanse le are orașul Sighișoara, singurul asociat cu
personajul Dracula într-un documentar despre România realizat și difuzat pe
167
canalul Discovery.
Propun câteva condiții de eligibilitate :
− Sa fie clienți noi, respectiv IMM-uri care nu au angajat credite din surse
BCR, altele decât cele finanțate prin împrumutul BERD în ultimele 12 luni.
Excepție fac IMM-urile pentru care împrumutul din sursa BERD a fost
suplimentar (fără dreptul de a-l utiliza pentru rambursarea altor credite).
− IMM-urile să fie deținute și gestionate de rezidenți români .
− Majoritatea capitalului și controlul să fie deținute de sectorul privat.
− Sa aibă o cifra de afaceri de maximum 40 milioane euro sau un bilanț anual
total de maximum 27 milioane euro .
− Sa obțină toate aprobările necesare pentru implementarea investiției .
− Sa utilizeze împrumuturile locale în scopurile menționate la capitolul
„Proiecte locale eligibile pentru finanțare“.
Propun ca proiectele locale eligibile la finanțare să fie :
− Proiecte investiționale care includ (dar nu se limitează la): achiziționări de
echipamente pentru producție, furnizarea de servicii sau pentru conducerea
activității de comerț; achiziționări de proprietăți imobiliare dacă acestea vor fi
folosite în scopuri productive, pentru prestări servicii sau pentru conducerea
activității de comerț .
− Cerințele de capital de lucru în scopuri productive sau pentru prestarea de
servicii .
− Proiecte noi, modernizarea sau extinderea afacerilor existente în
următoarele sectoare: industrie, agricultura, industria hoteliera, turism, reducerea
consumului de energie și protecția mediului, construcții, comerț și servicii.
Anul 2004 pentru România în turism a fost cel mai bun din ultimul
deceniu. Pe glob numărul turiștilor a atins cifra record de 760 milioane de
persoane, cu 10 % mai mult decât în 2003 (din statisticile MF/2004)
168
SUA
Spania
Franta
Italia
Germania
UK
Cuba
Austria
Turcia
Grecia
Mexic
Canada
Olanda
Elvetia
Japonia
Belgia
Thailanda
Hong-Kong
Portugalia
Croatia
CINE INCASEAZA CEL MAI MULT DIN TURISMUL
INTERNATIONAL (2003)
Sursa : CAPITAL/2004
Fig.nr.6.6
Încasări din turismul internațional
Franta
Spania
SUA
Italia
Cuba
UK
Austria
Maroc
Germania
Canada
Ungaria
Hong-Kong
Grecia
Polonia
Turcia
Portugalia
Malaezia
Thailanda
Olanda
Croatia
NUMAR DE TURISTI PE DESTINATII
Sursa : OMT/2004
Fig.nr.6.7
Număr de turiști pe destinații
169
CRESTEREA NUMARULUI DE TURISTI PE REGIUNI
34
16
12
6
2
ASIAPACIFIC
EUROPA AMERICA ORIENTUL
MIJLOCIU
AFRICA
milioane
persoane
Fig.nr.6.8
Număr de turiști pe regiuni
CELE MAI MARI CREȘTERI DE TURIȘTI
69
59
48 48
36 34 32 31 30
MALAIEZIA
HONG KONG
SINGAPORE
EGIPT
VIETNAM
CHINA
JAPONIA
INDONEZIA
TURCIA
2004 față de
2003
Fig.nr.6.9
Număr de turiști în 2004 față de 2003
170
EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE TURIȘTI PE GLOB
500
550
600
650
700
750
800
AN
1995
AN
1996
AN
1997
AN
1998
AN
1999
AN
2000
AN
2001
AN
2002
AN
2003
AN
2004
MIL. TURISTI IN ULTIMII ZECE ANI
Fig.nr.6.10
Număr de turiști pe glob
După trei ani de stagnare, turismul internațional s-a relansat spectaculos
anul trecut, conform studiului realizat de Organizația Mondiala a Turismului.
Cele mai importante creșteri s-au înregistrat în zona Asia-Pacific precum și în
Orientul Mijlociu.
Turismul creste pe mina investitorilor din UE. în medie 360 000 de străini
au intrat în țara în ianuarie 2005, jumătate din ei provenind din țări ale Uniunii
Europene.
Industria turistică explodează pe măsura ce România se apropie de
aderarea la Uniunea Europeana. în luna ianuarie 2005 numărul cetățenilor care au
vizitat țara a crescut cu 28 % fata de ianuarie 2004. Pentru afaceri, pentru
prospectare de piața sau pentru vacante, tot mai mulți europeni sesizează
potențialul României. Aproape 180 000 de vizitatori din Uniune ne-au trecut
granița în ianuarie anul curent cei mai mulți venind din Italia, Franța, Germania,
Austria și Ungaria, numărul acestora reprezentând aproape jumătate din numărul
total de vizitatori.
Consider că interesul UE față de ce se întâmplă la noi este dovedit și de
171
faptul ca procentajul cu care s-a majorat numărul total de vizitatori și anume
13%.
Cel mai mult a crescut traficul aerian și datorita ofertelor speciale din
aceasta perioadă s-a majorat cu 20 % fata de aceiași perioada a anului trecut. în
România industria turistică cunoaște cu 2005 un trend ascendent iar numărul
străinilor care vin aici va creste în ritm susținut Gradul de ocupare a hotelurilor
din Capitala ca și din orașele Brașov, Piatra Neamț, Constanta a crescut cu 7- 10
la suta iar prin programele de primăvara sau prin programele de sărbători se
preconizează o creștere a gradului de ocupare de circa 30 -35 % fata de anii
trecuți.
CRESTEREA NUMARULUI DE STRAINI CARE
VIZITEAZA ROMANIA
0
20000
40000
60000
80000
100000
120000
140000
UNGARIA
REP.MOLDOVA
BULGARIA
ITALIA
TURCIA
GERMANIA
AUSTRIA
FRANTA
SUA
UK
IAN 2004
IAN 2005
Sursa : Institutul Național de statistică
Fig.nr.6.11
Număr de turiști ce vizitează România
172
Capitolul 7
EFICIENȚA SOCIALĂ
A ACTIVITĂȚII DE TURISM
În opinia mea prin valorificarea resurselor naturale, umane, materiale și
financiare, puse la dispoziția sa, turismul generează și efecte sociale, care se
constituie într-un important factor al creșterii economice, al progresului și
civilizației.
Prin urmare, eficienta activității de turism trebuie apreciata atât prin
reflectarea și comensurarea efectelor economice, cât și a celor sociale. Numai în
acest fel se poate asigura o evaluare corespunzătoare a contribuției turismului la
dezvoltarea economico-sociala a tarii.
In esența, eficiență socială a turismului este reprezentată de contribuția
adusa de acest domeniu de activitate la :
− petrecerea utila a timpului liber,
− reconfortarea și recrearea oamenilor,
− refacerea capacitații de munca;
− ridicarea nivelului general de cunoaștere și pregătire;
− satisfacerea unor motivații spirituale, psihice;
− crearea unui climat de pace și înțelegere între națiuni.
In problematică, categoriei generale de eficiență sociala se autonomizează
prin intensitate, conținut, efecte și perspective turismul de tratament și cura
balneara. Efectul social al turismului balnear este deosebit, mai ales în etapa
actuala, când, pe plan mondial, exista deja tendința, de a se înlocui, treptat,
tratamentul medicamentos cu tratamentul prin factori naturali de cura, când
tratamentul propriu-zis are o latura balneara, de îngrijirea sănătății, iar turismul
social ia o amploare deosebita.
173
Specialiștii afirma ca succesul concepției de dezvoltare a stațiunilor
balneare va fi asigurat de simbioza punctelor de vedere medicale, sociale,
turistice și economice, iar acestea acționează concret, în beneficiul întregii
societăți, contribuind la creșterea randamentului muncii, la reducerea zilelor de
concediu medical etc.
Fenomenul turistic este indisolubil legat de civilizație, de cultura, între
turism, cultura și civilizație exista o relație dialectica de interdependenta.
Turismul este un act de cultura, deoarece turismul acumulează, în timpul
călătoriei sale, o apreciabila cantitate de cunoștințe din cele mai variate domenii.
în alta ordine, gradul de cultura și civilizație influențează decisive calitatea și
atractivitatea produsului turistic ofertat.
Pe plan internațional, turismul se definește și ca “ambasador al păcii”, un
mijloc de cunoaștere, de apropiere și înțelegere între diverse națiuni.
“Turismul – spune prof. A Mariotti (Italia) – este prin natura să intimă o
adevărată negație a conflictelor politice, o antiteza a războiului…Nu exista nici
un alt fenomen economic și social căruia pacea sa-i fie mai indispensabila.”
In condițiile economiei românești și ale mecanismelor de perfecționare a
ei, facem precizarea ca rezultatul final al principalelor tipuri de activități în turism
îl reprezintă serviciile turistice, în care unele nu se plătesc integral, reprezentând
facilitate de care beneficiază o parte a salariaților sau tineretului.
In primul caz este vorba de salariați cu venituri mai mici, iar în al doilea, de
efortul general a societăți pentru a asigura tineretului posibilități tot mai largi de
dezvoltare fizica și spirituala, ca cerințe indispensabile manifestării calității
productiv-creatoare, o data cu încrederea în activitatea economico-sociala.
Deci, în condițiile economiei noastre, nu este vorba de o “filantropie
sociala” ci de o necesitate înțeleasa în folosul întregii societăți.
174
7.1. Forme de evaluare și cuantificare a eficientei sociale în turism
Efecte sociale ale turismului, deși au un caracter multidimensional, nu sunt
cuantificate decât într-o proporție foarte mica.
Comensurarea și analiza eficientei sociale a turismului presupune doua
premise:
− definirea criteriilor de evaluare ;
− stabilirea sistemului de indicatori ai eficientei sociale.
Criteriile de apreciere a eficientei sociale a turismului și anume :
− gradul de satisfacție personala a turistului;
− contribuția la ocrotirea sănătății și refacerea forței de munca, ridicarea
nivelului de pregătire profesionala;
− întărirea păcii și colaborării între popoare;
− protejarea mediului ambient etc., au fost abordate în literatura de
specialitate din țara noastră și din alte tari.
Aceste criterii reliefează împletirea intereselor generale cu cele
individuale. Cea de-a doua premise este dificil de realizat din cauza
preponderentei elementului calitativ. Evaluarea efectelor sociale ale turismului se
poate face prin sondaje de opinii, anchete etc., aprecierile fiind totuși subiective,
lipsind elementul de cuantificare, de sinteza-indicatorul.
Nivelul de servire a turiștilor este un parametru cu conținut complex,
cuprinzând ansamblu condițiilor care concura la satisfacerea cerințelor turiștilor.
El se poate realiza cu ajutorul unui sistem de indicatori, diferențiat în funcție de
nivelul la care se face analiza. La nivelul întregului sector sau al unei zone
turistice, caracterizarea nivelului de servire se poate face cu ajutorul următorilor
indicatori : numărul de unități (diferențiat pentru alimentație, cazare, agrement
etc.) la 10 000 turiști;
Numărul de lucrători la 10 000 de turiști; numărul de lucrători la 1 milion
lei încasări din prestații turistice; ponderea încasărilor din serviciile suplimentare
175
în totalul încasărilor; structura capacitații de cazare și de alimentație pe categorii
de confort etc.
La nivelul unei unități de turism aprecierea calității servirii se poate face în
funcție de gradul de diversificare a ofertei de mărfuri (numărul de sortimente
puse în vânzare); ponderea producției culinare; numărul serviciilor suplimentare
(sau ponderea încasărilor din servicii suplimentare în total încasări); gradul de
confort; numărul de lucrători ce revin la 1000 turiști etc. Pentru fiecare din acești
parametric se calculează un coeficient parțial al nivelului de servire, ca raport
între valoarea efectiva și valoarea normata (sau în perioada precedenta)a
acestora. Coeficientul general al nivelului de servire este dat de relația :
Ks = Σ=
n
i
giki
0
,
în care:
ki=reprezintă coeficienții parțiali ai nivelului de servire;
gi=coeficientul de ponderare ( poate lua valori între 0 și 1).
Dezvoltarea turismului va contribui la creșterea aportului sau la balanța de
plăti a României, încasările din turismul internațional putând reprezenta mult
peste media mondiala care, în prezent este de 5 % din încasările valutare realizate
prin exportul de mărfuri. Concomitent, dezvoltarea turismului în România, ținând
seama de efectul sau multiplicator, va afecta și alte domenii, stimulând,
îndeosebi, dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale, cum ar fi agricultura,
transporturile, industria alimentara, industria ușoara, construcțiile de mașini etc.
Dezvoltarea meșteșugurilor și artizanatului, în vederea diversificării comerțului
specific (de amintiri) component al produselor turistice; revitalizarea tradițiilor și
obiceiurilor populare; lărgirea gamei activităților cu caracter cultural-educativ.
Pe plan ecologic, dezvoltarea turismului se înscrie cu efecte pozitive prin
faptul ca necesita:
− protejarea și conservarea mediului înconjurător pentru a se menține și spori
176
activitatea și funcționalitatea resurselor turistice;
− prevenirea degradării ”materiei prime” proprii, respective a mediului
ambient sau a unor resurse turistice, naturale și antropice, sens în care un rol
important îl au conservarea și restaurarea monumentelor istorice, de arta și
arhitectura;
− sporirea atractivității unora dintre zonele cu resurse turistice bogate, prin
realizarea de dotări sau lucrări de arta inginerești, integrate armonios în peisaj;
− realizarea de drumuri, amenajarea plajelor pe litoral etc.;
− dezvoltarea conștiinței ecologice a populației și a sentimentului de
dragoste și respect pentru natura patriei și pentru istoria tarii.
Efectele negative ale dezvoltării turismului asupra mediului înconjurător
pot fi mult diminuate printr-o valorificare științifica și raționala a potențialului
turistic. Astfel se poate evita afectarea echilibrului ecologic al unor situri sau
resurse turistice prin împiedicarea presiunii și circulației turistice necontrolate și
valorificării necorespunzătoare, sub aspect estetic sau funcțional.
7.2. Eficiența litoralului românesc în vara 2003
Consider că în vara 2003 concediul ideal a fost cel petrecut la domiciliu.
Costul mediu al unei vacante în afara casei este de aproximativ șapte milioane de
lei. Șapte, din zece români, majoritatea din mediul rural, vor rămâne acasă atât în
perioada estivala cât și hibernala, se arata într-un studiu al companiei Synovate,
realizat pentru Ministerul pentru Privatizare.
Cercetarea efectuata de aceasta companie, pe un eșantion reprezentativ la
nivel național, constituit din 1510 persoane, s-a derulat în primele săptămâni din
luna iulie 2003. Conform studiului, august este luna preferata de cei mai mulți
dintre românii care au afirmat ca vor merge în vacanta în aceasta vara (18 %).
Analizând rezultatele în perspective regiunilor în care locuiesc
preponderenții, reiese ca bucureștenii au fost deja sau urmează să plece în
177
concediu în următoarele doua luni într-o proporție mai mare decât persoanele din
celelalte zone ale tării.
Faptul ca 75 % dintre români declară ca nu vor merge nicăieri în vacanța de
vara și nici în cea de iarna, ci ca doar vor sta acasă.
Ponderea celor pentru care vacanta nu înseamnă altceva decât odihnă la
domiciliu este mai mare în cazul intervievaților cu vârste peste 55 de ani, a celor
cu venituri sub trei milioane, precum și a celor cu studii elementare și medii.
Planurile de vacanta nu se fac de pe o zi pe alta. Cu toate acestea
majoritatea celor care au plecat sau urmează să plece de acasă în sezonul estival și
hibernal este în medie de 57- 63 %.
Pentru sezonul estival sunt grăitoare graficele de mai jos, care arată că
noua din zece români au ales pentru vacantă destinațiile:
− Litoralul Românesc
− Valea Prahovei;
− Nordul Moldovei;
− Italia;
− Grecia.
In lunile mai și iunie, au mers pe litoral semnificativ mai mulți orășeni
decât locuitori de la sate, raportul urban/rural echilibrându-se insa în perioada
iulie-septembrie.
In medie vacanta de vară a fost plătita pentru doua persoane, petrecându-se
aproximativ 7 nopți departe de casă. Cei mai mulți au cheltuit pentru ei sau pentru
întreaga familie între 1, 7 milioane lei și 9, 9 milioane de lei.
In medie, costul unui concediu petrecut în afara domiciliului este
aproximativ de șapte milioane lei.
Persoanele care au ales lunile mai și iunie ca perioadă de petrecere a
vacantei s-au cazat, în cea mai mare parte, fie la hotel (38 %), fie la prieteni sau
rude (23%). În perioada iulie-septembrie s-a optat în principal, pentru hoteluri
(24%), pensiuni agro-turistice (21%) sau vile/apartamente închiriate (20%).
178
In plin sezon, cortul sau cazarea în camping este agreata de 10, 5 % din
respondenți, mai ales tineri și persoane cu venituri mici.
Trenul și autoturismul personal reprezintă principalele mijloace de
transport folosite de cei care se bucura de repaus în aceasta vara.
Este de reținut faptul ca trenul este, mai degrabă, alegerea orășenilor, în
timp ce autocarul reprezintă îndeosebi opțiunea celor din zona rurală.
Tabelul nr.7.1
LOCUL VACANȚEI %
(iulie/septembrie)
România 89,7
Nordul Moldovei și
Bucovina
5,4
Zona Neamț 4,4
Zona Vrancei 1,4
Restul Moldovei 1,6
Litoralul Mării Negre 46,3
Delta Dunării 1,6
Restul Munteniei 3,5
Oltenia 2,1
Banat 2,1
Munții Apuseni 1,9
Zona Brașovului 6,3
Zona Sibiului 2,5
Maramureș 0,9
Restul Transilvaniei 3,3
Altă regiune 5,4
În afara României 10,5
Grecia 1,4
Turcia 0,5
Spania 0,9
Italia 1,8
Franța 0,7
Altele 5,1
179
Tabelul nr.7.2
Sursa : Compania Synovate
COSTUL TOTAL AL VACANTEI DE VARA
(%)
cei ce urmeaza sa plece in vacanta/
cei ce au fost in vacanta
1,7-4,9 mil.lei;
25
>14,9 mil.lei;
10
10-14,8 mil.lei;
14
nu stiu;
11
<1,7 mil.lei;
10
5-9,9 mil.lei;
30
1,7-4,9 mil.lei;
34
5-9,9 mil. Lei;
26
10-14,8 mil.lei;
9
>14,9 mil.lei;
9
nu stiu;
5
<1,7 mil.lei;
17
Fig.nr.7.1
Costul total al vacantei de vară
TIPUL DE CAZARE ALEASĂ DE CEI CARE AU
FOST SAU VOR MERGE ÎN VACANȚĂ
%
Locul Mai/iunie Iulie/septembrie
Hotel 38 24
Vilă/apartament închiriat 13 20
Agroturism 18 21
Cort 5 11
Prieteni/rude 23 18
Alt tip de cazare 3 6
180
IN CE PERIOADA ATI FOST/VETI MERGE IN
VACANTA DE VARA?
nu vor
merge în
vacanță
67%
august
17%
mai-iunie
iulie5%
8%
septembrie
3%
Sursa : CAPITAL, iulie/2004
Fig.nr.7.2
Perioada vacantei de vară
Consider că pentru prima oara, hotelierii au înțeles ca investițiile și tarifele
mici atrag turiștii. Va mai amintiți cat ați cheltuit anul trecut pentru un sejur la
Marea Neagra? Ei bine, cam tot atât veți scoate din buzunar și în sezonul de vara
2004, cel puțin pentru cazare. Asta pentru ca tarifele hoteliere s-au modificat cu
maximum 10%, cu patru procente mai puțin decât rata inflației din 2003. Aceasta
politica tarifara survine în contextul în care tarifele pe 2003 fuseseră majorate,
fata de 2002, chiar și cu 100%. O alta explicație a menținerii tarifelor de anul
trecut este reducerea TVA pentru serviciile hoteliere, de la 19 la 9%. Se spera ca
aceasta decizie înțeleapta, împreuna cu investițiile anunțate pentru câteva stațiuni
și hotelurile renovate anul trecut vor spori numărul turiștilor români și străini care
vor opta pentru o vacanta la Marea Neagra. Pe primul loc în topul investițiilor va
fi, și în acest an, stațiunea Mamaia, care anul trecut a dat lovitura prin deschiderea
singurului parc acvatic de pe litoral. E drept ca parcul a necesitat o investiție de
181
patru milioane de dolari, insa a atras în jur de 3.000 de vizitatori pe zi, fiecare
plătind cate 300.000 de lei. Pentru luna iunie este prevăzuta inaugurarea
telegondolei, proiect în valoare de 3, 4 milioane de dolari, care va pleca de la
hotelul Perla și va ajunge la Cazinou. Lungimea traseului va fi de aproape 2.000
de metri, iar înălțimea în punctul maxim va fi de 50 de metri. O plimbare cu
telegondola va dura în jur de șapte minute și va costa 50.000 de lei. Stațiunea
Mamaia va beneficia și de apropierea de portul Constanta, unde sunt prevăzute
pentru acest sezon doua mari inovații. Dana comerciala din port va deveni punctul
de plecare al navelor de croaziera către Delta Dunării și chiar către fostele țări
sovietice. Mai mult, portul turistic Tomis va deveni ceea ce în străinătate se
numește "marina", adică zona de agrement acvatic pentru amatorii de croaziere pe
Marea Neagra și eventual pentru scufundări. În stațiunea Eforie Nord va fi
reamenajat și dat în folosința pe parcursul sezonului lacul de lângă hotelul
Europa, plus baza de tratament din cadrul respectivei unități de cazare, baza care
va funcționa tot anul. În plus, este posibil ca hotelul Europa, care aparține
grupului Ana Hotels, să beneficieze de management TUI25, o premiera pe litoralul
românesc. În ceea ce privește hotelurile renovate, cea mai mare investiție aparține
Perla Majestic Grup, care a refăcut fostul complex Cozia din Jupiter. Complexul
va fi redeschis în luna iunie sub numele de Majestic Jupiter și va fi clasificat la trei
stele plus, în urma unei investiții de doua milioane de euro. Alte investiții
importante sunt hotelurile Muntenia din Olimp și Bavaria Blue din Mamaia,
ambele aparținând vicepreședintelui dinamovist Cristi Borcea. Un argument în
plus pentru o vacanta româneasca este inaugurarea în luna iunie a primei porțiuni
din autostrada București-Constanța: mai exact, bucata de drum Bucuresti-Lehliu
(55 de kilometri), urmând ca în decembrie să fie gata și traseul Lehliu-Drajna (41
de kilometri). Toate aceste investiții vor conduce automat la creșterea numărului
de turiști. "Speram ca cel puțin 700.000 de români își vor petrece anul acesta
vacanta pe litoral, ceea ce ar însemna o creștere cu aproape 10% față de anul
25 TUI cel mare touroperator german
182
trecut. În 2003 sejurul mediu a fost de șapte zile, iar bugetul mediu s-a ridicat la
150 de euro de persoana pentru o săptămână", spune Dragoș Raducan, secretarul
general al Federației Patronatelor din Turismul Românesc. Singura stațiune unde
nivelul investițiilor rămâne la fel de scăzut ca anul trecut este Neptun. Se pare ca
cele noua hoteluri ale companiei European Drinks nu vor fi renovate nici anul
acesta si, în plus, posibilitățile de distracție în stațiune sunt extrem de limitate.
7.3. Profitul firmelor turistice pe 2004
După Institutul Național de Statistică două treimi din firmele din industria
turistică au avut profit. Din cele 15540 de societăți comerciale din industria
turistica, doar 66 % au plătit statului impozit pe activitatea 2002.
Impozitul mediu plătit de hotelieri pe o camera este de 1, 2 milioane lei/an.
Agenții economici care au ca obiect de activitate restaurante, baruri, cafenele
varsă fiecare, în medie, la bugetul statului circa 5, 2 milioane lei/an. În România
ultimilor ani, în industria turistică, hoteluri s-au construit mai puțin, însa sectorul
alimentației publice a luat avânt. Acest lucru poate fi observat atât din statistici,
cât și cu ochiul liber. Peste tot, atât în marile orașe cât și în stațiunile turistice,
restaurantele și barurile se găsesc la tot pasul. Nu este deloc rău. Sigur, este un
domeniu aducător de venituri, atâta timp cât aceste locații se înmulțesc pe zi ce
trece.
Insă analizând contribuția acestor agenți la bugetul de stat, profitul lor nu
este deloc așa cum trebuie. Din cele 14297 de societăți comerciale care au ca
obiect de activitate restaurante, baruri și cafenele, doar 9540 (67%) din total au
plătit impozit pe profit în 2003 (date din bilanțurile 2003, din cadrul Ministerului
Finanțelor). Contribuția lor la bugetul de stat s-a ridicat la 75 miliarde de lei.
Un calcul simplu arata ca media impozitului pe profit/societate în sectorul
alimentației publice este de circa 5, 2 milioane de lei/an.
In sectorul hotelier, lucrurile par să stea cam la fel. Din 1243 de societăți
183
comerciale care au declarat în bilanțurile depuse la MF ca obiect principal
hoteluri sau alte mijloace de cazare, doar 59 % din total au înregistrat profit.
Impozitul total pe profit virat de aceste societăți la bugetul de stat în 2001 a fost
de 148, 2 miliarde lei. Unitățile de cazare din România înregistrau la sfârșitul
anului 2002 circa 122 000 camere. Daca raportam contribuția acestui sector la
bugetul statului la numărul de camere, reiese o medie a impozitului plătit pe o
camera de 1, 2 milioane de lei/an.
In total, cele 15 540 de societăți comerciale din industria turistică au virat
pentru activitatea din 2002 la bugetul de stat, 223, 2 miliarde de lei (1,16 % din
totalul veniturilor statului ).
Dacă ar fi să aplicam un sistem de impozitare similar celui aplicat în țări cu
industrie dezvoltata, cum ar fi Turcia, Grecia, Franța etc. (o taxa fixă pe cameră în
funcție de categoria de clasificare în domeniul hotelier și o taxa fixă pe metru
pătrat de suprafața comerciala în sectorul alimentației publice, iar o cota
importanta din suma totala virata la buget se întoarce în dezvoltarea sectorului
turistic), poate că se va disciplina și eficientiza activitatea turistică în România.
Tabelul nr.7.3
TOPUL FIRMELOR DIN
ALIMENTAȚIE PUBLICĂ CU CELE
MAI MARI VENITURI
MII LEI
1. McDonald”s România (București) 932 797 052
2. București turism (București) 260 773 599
3. Raul Product 97 (Hunedoara) 104 261 256
4. Mon Plaisir Servicii (București) 84 807 811
5. Casa Vernescu (București) 66 411 305
6. US Food Network (București) 59 295 226
7. Alimserv (Galați) 53 240 877
8. Măgura (Bacău) 47 416 523
9. Arta Culinară (Cluj) 41 860 054
10. La fântâna lui Coșbuc (Gorj) 41 405 726
184
Tabelul nr.7.4.
Sursa: Ministerul Finanțelor
SITUAȚIA PLĂȚII IMPOZITELOR
LA SOCIETĂȚILE HOTELIERE
(total 1 243 societăți)
nu au plătit
impozit
41%
au plătit
impozit
59%
Sursa: Ministerul Finanțelor
Fig.nr.7.3
Situația plății impozitelor la societățile hoteliere
TOPUL FIRMELOR DIN
ALIMENTAȚIE PUBLICĂ CU CELE
MAI MARI VENITURI
MII LEI
1. București Turism (București) 6 825 422
2. Casa Vernescu (București) 2 601 194
3. Măgura (Bacău) 2 537 686
4. Trocadero (București) 2 046 483
5. US Food Network (București) 1 882 421
6. Gastrocom (Iași) 1 313 272
7. Complex Herăstrău (București) 1 222 972
8. Green Tour (Constanța) 675 356
9. Dacoturism (Brașov) 640 914
10. Arta Culinară (Cluj) 621 061
185
SITUAȚIA PLĂȚII IMPOZITELOR LA SOCIETĂȚILE
DIN SECTORUL ALIMENTAȚIEI PUBLICE
(total 14 297 societăți)
nu au plătit
impozit
33%
au plătit
impozit
67%
Sursa: Ministerul Finanțelor (2004-situația statistică)
Fig.nr.7.4
Situația plății impozitelor la societățile din sectorul alimentației publice
Un studio al Consiliului Mondial al Turismului (World Travel and
Tourism Council) arata ca, pe plan internațional, turismul este considerat ca unul
dintre cele mai dinamice sectoare economice, cea mai vasta industrie și cel mai
important generator de locuri de muncă. Statisticile mondiale dovedesc acest
lucru :
− cifra de afaceri înregistrata de acest sector în anul 2002 a fost de 4235
miliarde USD de-a lungul ultimului deceniu turismul înregistrând una dintre cele
mai mari creșteri (42,3 % în termeni reali);
− contribuția la produsul intern brut este în continuă creștere (10, 7 %)
estimându-se ca în 2007 aportul turismului la PIB va ajunge la 10, 9 %;
− circa 200 de milioane de locuri de muncă se înregistrau anul trecut în
turismul mondial. Studiul Consiliului Mondial al Turismului arată că 1 din 13
locuri de munca este generat de industria turismului, cele mai multe dintre
186
acestea în întreprinderi mici, în zone urbane sau rurale, unde se creează cel mai
mare disponibil de forța de munca. Pentru 2007 se estimează ca locurile de
munca generate de acest sector aproape se vor dubla.
− investițiile atrase în aceasta industrie s-au ridicat la 565 miliarde USD.
La nivelul globului sectorul turistic contribuie la bugetele naționale, prin
impozite și taxe, cu aproximativ 716 mld USD, reprezentând circa 10,4 % din
total.
Turismul este în același timp și un mare consumator de fonduri. Consumul
mondial bugetar al acestuia se ridica la 296 mld USD (6,4 % din total).
In volumul schimburilor internaționale de mărfuri și servicii, turismul
participa cu 11,8 %, situându-se pe locul trei în ierarhia mondiala a exporturilor
după industria petrolului și industria automobilelor.
Ponderea încasărilor turistice în volumul exporturilor se ridica la peste
25% în Caraibe, 20% în America Centrala, 19% în Europa de Sud, 8% în
America de Nord, 5,5 % în Europa Occidentala.
Ținând cont de toata aceasta evoluție, pe plan internațional este acceptata
ideea ca industria turismului face parte din cele trei mari industrii, care vor dirija
economia mondiala în următorii ani, alături de tehnologia informației și
telecomunicații.
În opinia mea turismul trăiește din resursele interne. Consider că
exploatarea eficientă a potențialului turistic nu poate fi realizată cu actuala
infrastructură națională. Industria turismului este dată drept exemplu ca ramură
economică cu mare potențial de dezvoltare și ca sursă importantă de venituri
valutare. Contribuția ei se reduce însă la 2, 5% din PIB. Încasările pe anul 1999
din turismul internațional, cifrate la 254 milioane dolari, reprezintă mai puțin de
jumătate din veniturile aferente anului 1995 și sunt inferioare cheltuielilor făcute
de cetățenii români care au călătorit peste hotare. Numărul de turiști străini care
au vizitat stațiunile de pe litoral, un punct forte al ofertei autohtone, a scăzut cu
30% în perioada 1998 – 2000. Nici măcar anul eclipsei, cum a fost denumit anul
187
1999, nu a reușit să atragă mai mulți turiști, cu toate eforturile depuse de
autorități. În ultimul sezon estival, în stațiunile de pe litoral au fost cazați numai
40.547 de turiști străini, ceea ce spune foarte mult despre calitatea serviciilor
hoteliere.
Schimbarea atitudinii potențialilor turiști va dura ani, chiar dacă oferta se
va îmbunătăți. Modificarea caracterizării României din ghidurile turistice
internaționale se va face după două – trei sezoane în care să se constate o reală
îmbunătățire a condițiilor. Paginile de Internet care oferă informații referitoare la
posibilitățile de a petrece vacanțele în România evidențiază corect principalele
atracții turistice, dar atenționează și asupra surprizelor neplăcute. „România este,
poate, cea mai frumoasă țară din Europa de Est, ultimul bastion al epocii
medievale, cu vestigii dispărute de mult în altă parte“, este introducerea secțiunii
care prezintă țara noastră pe un site administrat de o importantă companie
americană de turism. Însă atenționează că spațiile de cazare nu sunt cu siguranță
punctul forte al României: „În general, un hotel vă oferă o șansă de a dormi
într-un pat rezonabil și de-a face un duș, însă nu vă așteptați la ceva stil sau
confort deosebit și nu vă supărați dacă descoperiți că plătiți de până la cinci ori
mai mult decât un cetățean român pentru o cameră similară. Dotările precum
instalațiile și apa caldă pot fi o problemă chiar și în hotelurile de top, mai ales la
etajele superioare.” Cu asemenea avertismente, care sunt cât se poate de reale, o
excursie în România echivalează cu o aventură în viziunea unui turist occidental.
Ceva s-a schimbat totuși. De la 1 martie a.c., printr-o hotărâre de guvern, s-a
impus practicarea de către toți agenții economici de tarife unice, indiferent de
cetățenia turiștilor. Aceste tarife vor fi considerate maximale și se vor afișa în
mod vizibil la recepție, se arată în recenta hotărâre.
Consider că în România, tarifele mari sunt pentru servicii proaste. Pentru a
realiza starea actuală a turismului, trebuie să revenim la recomandările făcute
turiștilor străini. Obiectivele turistice sunt chiar foarte bine apreciate, fiind mai
bine cotate față de cele din țările vecine și mult mai diversificate: Delta Dunării,
188
mănăstirile din Bucovina, cetățile transilvănene, litoralul Mării Negre, stațiunile
montane, Maramureșul ș.a.m.d. Numai că acestea sunt menționate ca obiective ce
merită efortul de a fi vizitate, în ciuda serviciilor turistice de o calitate
îndoielnică. Ceea ce lipsește sunt stațiunile cu grad ridicat de confort și dotări
care să-i tenteze pe turiști să-și prelungească perioada de ședere și, implicit, să
cheltuiască mai mult. Din acest punct de vedere trebuie învățat din exemplul
Ungariei, care își exploatează resursele naturalele cu o eficiență incomparabilă cu
a noastră. Fără stațiuni montane, litoral sau deltă, vecinii de la vest au obținut anul
trecut 3,4 miliarde de dolari de la peste 9 milioane de turiști. Aceasta
demonstrează că turismul românesc este susținut la ora actuală aproape exclusiv
de resursele naturale și vestigii istorice, aportul infrastructurii fiind minor.
Calitatea serviciilor turistice nu numai că nu îi atrage pe cetățenii străini, dar îi
alungă și pe români, care au descoperit că la aceiași bani pot beneficia de condiții
excelente în Turcia sau Grecia.
O altă problemă cu care noi ne-am obișnuit este lipsa de siguranță a
obiectelor personale și chiar cea individuală. Puțini sunt străinii care riscă să
rămână fără bani sau obiecte de valoare, furtișagurile mai mici sau mai mari fiind
frecvente pe aceste meleaguri. Iar turiștii străini sunt cei mai vulnerabili, dând
dovadă de o naivitate specifică traiului într-un mediu cu un grad ridicat de
siguranță. Organizația patronală din turism chiar a propus înființarea unei „poliții
turistice” pe litoral, lucrurile sau banii lăsați în camerele de hotel fiind o pradă
ușoară. Ca să nu mai amintim de spargerile de autoturisme sau dispariția subită a
oricăror obiecte de valoare puse pe o masă de restaurant, lăsate nesupravegheate
pentru câteva minute.
Concluzia celor care au editat pagina despre turismul internațional din
care am citat la începutul articolului este cât se poate de realistă: „România va
rămâne neexplorată până când nu se va dezvolta industria turismului, iar
dificultățile economice depășite. Între timp, pachetele turistice sunt oferite la un
preț foarte bun, iar turiștii îndrăzneți care călătoresc pe cont propriu vor descoperi
189
o parte a Europei bogată în tradiții, acea parte care a scăpat de presiunile,
complexitatea și estetica timpurilor moderne“. Cu alte cuvinte, programul turistic
al României poate fi promovat sub titulatura: „O călătorie înapoi în timp“.
7.4. Litoralul românesc s-a integrat în Europa
Constat că prețurile de pe litoralul românesc se situează la nivelul celor din
Spania, Grecia și Turcia. Motivul ? Majoritatea hotelierilor vizează turiștii străini
și turiștii români cu venituri peste medie.
Tarifele anumitor hoteluri sunt justificate de modernizările făcute și de
clasificarea într-o categorie superioara. Altele însa practică tarife mari fără ca
măcar să le fi zugrăvit, dar își motivează majorările prin cheltuieli mari de
întreținere, rata inflației (18 %) și taxele achitate către stat. Așa ca, dacă se
optează pentru Litoralul Marii Negre, ar trebui să se tina cont de categoria și clasa
hotelului.
De exemplu în stațiunea “Mamaia” exista hotelul Majestic ****, unde
lucrările de modernizare au fost încheiate la începutul lunii iunie, și a avut un
grad de ocupare de peste 30 %.
In aceiași categorie se afla și hotelul Victoria** din Mamaia, care și-a
prelungit perioada de funcționare și după sezonul estival, fiind gazda unor
simpozioane, lucrări, degustări de vinuri de regiune (Murfatlar). Stațiunea
“Mamaia” beneficiază și de un parc de distracții acvatic cu o suprafața ce
depășește doua hectare, al cărui inaugurare a fost în luna iunie, ceea ce a creat un
aflux suplimentar de turiști, fie chiar pentru o zi sau câteva ore, dar încasările unei
zile de distracție în parc s-au ridicat la sume impresionante.
In stațiunea “Neptun-Olimp” au fost inaugurate în iunie doua hoteluri noi
și satul de vacanta Neptun. Hotelul Galați, deținut de societatea Cocor SA, a fost
avansat la trei stele și va avea, pe lângă Sali de conferințe și o baza de tratament
balneoclimaterica. Hotelul Transilvania, a fost renovat de noul proprietar,
190
holdingul Spring Time și a fost adus la categoria de ***. Dacă privim hotelurile
aprobate prin lista de privatizare a SC Neptun SA, mutații masive de design,
servicii și gradații superioare au cele care au proprietari nu de stat ci particulari,
firme sau persoane fizice.
Ca să facă stațiunea mai atractivă, autoritățile locale din Neptun
intenționează să amenajeze un hipodrom, un spațiu pentru concursuri de
automobile și a reface spatiile verzi.
In Eforie la începutul lui iulie au fost deschise hotelurile : Astoria **** și
Europa *****, proprietatea Ana Hotels, cea care a cumpărat acestea de la AVAB
pentru 2,7 milioane USD, a beneficiat de o investiție de aproape 20 milioane de
dolari, în urma căreia cele peste 600 de camere au fost clasificate la patru stele. În
plus, au fost create un centru de conferințe și s-au amenajat o piscine exterioara,
terenuri de tenis, un parc natural cu o suprafața de 25 ooo de metri pătrați și o
plaja private care se întinde pe 10 000 de metri pătrați. Complexul Europa va fi
deschis tot timpul anului.
Pentru prima data câteva hoteluri oferă servicii all inclusive. Cu alte
cuvinte, în prețul achitat la agenție sunt incluse, de obicei: cazare în camere de
trei stele, mic dejun bufet (băuturi incluse), dejun și cina în snack bar sau barul de
piscine (pizza, hot dog, hamburgeri, chips, băuturi incluse), dejun și cina bufet la
restaurant, ceai, cafea, fructe, înghețata, prăjituri etc. Astfel de oferte se practica
în majoritatea hotelurilor din Turcia, constituind unul din principalele puncte de
atracție ale litoralului turcesc. Mai mult, unele hoteluri sunt adevărate sate de
vacanta, în care nu pot intra decât turiștii cazați acolo, pe baza unei cartele sau a
unei brățări.
In luna iunie, gradul mediu de ocupare a litoralului a fost de aproximativ 30
%. Fata de anul trecut, a crescut numărul hotelurilor deschise mai devreme, iar
numărul turiștilor care vin în extrasezon este și el în creștere. Din acest motiv
hotelierii se grăbesc să finalizeze lucrările de modernizare, declară Dragoș
Raducan, secretar general al Federației Patronatelor din Turism.
191
Anul trecut, pe litoral existau peste 100 000 de locuri de cazare, gradul
mediu de ocupare pe tot sezonul fiind de 41 %, în sezonul de vârf (iulie-august)
ajungând la peste 80 %.
Tabelul nr.7.5
Sursa: CNI
Consider că “Vacanțele scurte și dese este cheia marilor succese”. Un
sejur de trei zile într-o capitala europeana costă cât o săptămână într-o stațiune.
Românii cu bani au prins gustul unui nou tip de vacanta. City-break înseamnă un
GÂNDIȚI-VĂ DE DOUĂ ORI ÎNAINTE
DE A ALEGE UN HOTEL!
STAȚIUNE HOTEL TARIF MENȚIUNI PERIOADA
Agenția Ana Turism (euro)
Eforie Astoria**** 63*
66**
Cazare, MD
Cazare, MD
15/07-31/08
15/07-31/08
Eforie Europa***** 63*
66**
Cazare, MD
Cazare, MD
15/07-31/08
15/07-31/08
Nota: Tarife de cameră dublă pe zi cu TVA și taxe locale
*tarif variabil pentru minimum 3 zile
**tarif variabil pentru 1,2 zile sau weekend
Agenția Vacanța (lei)
Mamaia Jupiter-Junona** 690000 Cazare 15/07-20/08
Majestic**** 1350000 Cazare 16/07-20/08
Pelican*** 1140000 Cazare, MD 14/07-24/08
Perla*** 750000 Cazare 16/07-20/08
Riviera*** 1200000 Cazare, MD 16/07-15/08
Mercur** 647000 Cazare 15/07-25-08
Eforie Nord Bran** 420000 Cazare 20/07-15/08
Jupiter** 380000 Cazare 16/07-21/08
Neptun-Olimp Apollo** 550000 Cazare 19/07-24/08
Galați*** 1050000 Cazare 18/07-21/08
Oltenia** 380000 Cazare 19/07-22/08
Jupiter Cometa** 450000 Cazare 21/07-17/08
Venus Corina** 340000 Cazare 23/07-20/08
Saturn Cupidon** 430000 Cazare 21/07-20/08
Nota: Tarife de persoană pe zi cu TVA fără taxe locale
Agenția Eurolines (lei)
Eforie Nord Meduya*** 6355000 Cazare, DP 19/07-18/08
Neptun Olimp Amfiteatru*** 7566000 Cazare, DP 18/07-24/07
Transilvania*** 5232000 Cazare, MD 19/07-18/08
Banat*** 5215000 Cazare, PC 25/07-18/08
Slatina** 6357000 Cazare, PC 25/07-18/08
Jupiter Tismana*** 9399000 Cazare, AL 19/07-18-08
Cap Aurora Onix**, Safir** 3732000 Cazare, MD 21/07-20/08
Saturn Hora***, Cerna*** 4772000 Cazare, DP 24/07-17/08
Mangalia Mangalia*** 5826000 Cazare, DP 25/07-18/08
Nota: Tarife de persoană pe sejur cu TVA fără taxe locale
Agenția Kompass Travel (euro)
Mamaia Caraiman*** 174 Cazare, 7n, BV 17/07-22/08
Venus Orlando*** 322 Cazare, 7n, AL 10/07-22/08
Nota: Tarife de persoană pe sejur cu TVA fără taxe locale
192
week-end petrecut într-o capitala europeana, pentru shopping, evenimente
culturale sau pur și simplu relaxare. Pentru Anca Rusu, care lucrează la o firma de
medicamente, este genul de vacanta ideala. Anca are 38 de ani, este necăsătorita
și în timpul săptămânii muncește cel puțin zece ore pe zi. Week-end-ul este insa
numai al ei și cel puțin o data pe luna pleacă în străinătate. Săptămână trecuta, ea
a fost trei zile la Florența, pentru a vedea o expoziție de pictura, și a cheltuit fără
remușcări 500 de euro, jumătate din salariul ei pe o luna. Exact pe acest tip de
turiști, oameni foarte ocupați, pentru care banii nu sunt o problema și care vor să
evadeze din România pentru doua-trei zile, mizează în ultimul timp din ce în ce
mai multe agenții de voiaj. Cel mai important actor de pe piața este reprezentanta
marelui tour-operator german DerTour. Până acum, DerTour România s-a
concentrat pe implementarea produselor sale pe piața româneasca, vânzările de
city-break (vacante de week-end în marile orașe europene) și destinații exotice,
înregistrând creșteri considerabile. "Destinațiile preferate pentru city-break sunt
Paris, Roma și Viena, unde am avut peste 1.000 de rezervări. Cat privește
destinațiile exotice, am înregistrat o creștere mare pentru Kenya și insulele din
Oceanul Indian și Caraibe, având peste 600 de rezervări", detaliază Radu
Colfescu. Suma medie cheltuită de români pe un city break este de 170 de euro de
persoană, iar pentru destinațiile exotice de 700 de euro de persoana (doar cazare).
Dacă nu aveți la dispoziție decât trei-patru zile pentru vizitarea "Orașului
Luminilor", iată ce ar trebui să nu ratați. Puteți începe prima zi prin vizitarea
Turnului Eiffel, fie dimineața foarte devreme, fie seara foarte târziu, pentru a
evita cozile infernale; cea mai spectaculoasa abordare este cea din Champs de
Mars. După aceea, plimbați-va pe Sena cu Bateaux Mouches, vaporașe care
pleacă regulat din Place de l'Alma. Puteți parcurge pe jos distantele dintre
aproape toate monumentele importante, așa ca o zi este suficient pentru a vedea
Arcul de Triumf, Champs Elysées, Place de la Concorde și grădinile Tuileries.
Pentru a vedea în fuga Muzeul Louvre este suficient o jumătate de zi, timpul
necesar vizionarii pe îndelete a celor peste 800.000 de capodopere fiind mult mai
193
mare. Seara este perioada cea mai potrivita pentru o plimbare în celebrul cartier
artistic Montmartre, încheiata, dacă va permiteți să scoateți din buzunar 135 de
euro de persoana, de o cina și un spectacol la nu mai puțin celebrul cabaret
Moulin Rouge. Rezervați-va cea de-a treia zi pentru Muzeul D'Orsay, unde puteți
admira toate capodoperele impresioniștilor și pentru catedrala Notre-Dame, unde
puteți urca într-unul din turnurile gemene, pentru o panorama impresionanta a
orașului, dar și pentru a vedea clopotul de 13 tone care suna și acum la ocazii
speciale. Acum este momentul ideal pentru a va rezerva bilete de avion pentru
piața de Crăciun din Viena, care începe pe 15 noiembrie. Vienezii sunt cei care au
dat tonul acestor piețe, căci ele se organizează în mod tradițional în toate orașele
din Austria. Piața de Crăciun din Viena atrage în jur de trei milioane de vizitatori
pe an. Cea mai ieftina modalitate de a va învârti prin Viena este Wien Karte, un
card pentru trei zile, care costa aproximativ 20 euro și care va da posibilitatea să
circulați nelimitat cu orice mijloc de transport în comun (inclusiv metroul) și va
oferă reduceri la majoritatea muzeelor. Nu trebuie să ratați Muzeul Muzicii (Haus
der Musik), unde pentru zece euro puteți citi biografiile și puteți auzi fragmente
din muzica celor șapte mari compozitori vienezi. după aceea, pentru încă cinci
euro, puteți vizita Palatul Hofburg, reședința de iarna a împăratului Franz Joseph.
În fiecare duminica dimineața, în capela palatului cânta celebrul cor de băieți din
Viena. Unul dintre cele mai apreciate restaurante este cel de la Hotelul Sacher,
amplasat lângă Opera, ai cărui bucătari au inventat sachertorte (tortul cu
ciocolata) pentru prințul Metternich. Tot la capitolul cafenele, nu părăsiți Viena
fără a intra măcar o dată în Cafč Landtmann, unul din localurile favorite ale
celebrului psihanalist Freud. Patru zile pot fi de ajuns pentru a vedea cele mai
importante obiective turistice din Roma: Colosseum-ul, Capitoliul, Palatul
Venezia, Palatul Quirinale (reședința președintelui tarii), grădinile și bazilica San
Pietro cu miraculoasa Capela Sixtina pictata de Michelangelo, Vaticanul-cetatea
sfânta si, bineînțeles, Piața Spaniei și Fontana di Trevi, fântâna în care toți arunca
monede, își pun dorințe și spera ca ele se vor îndeplini (vezi anexa ).
194
CONCLUZII
Grupul Accor negociază cu Continental participarea financiara în grupul
românesc, adică deținerea unui pachet de acțiuni.
Tarifele rezonabile, serviciile bune și descoperirea unui segment de nisa
profitabil-hoteluri de trei stele pentru oamenii de afaceri-sunt atuurile cu ajutorul
cărora cifra de afaceri a Continentalului a crescut cu aproape 20 % în fiecare an.
Hotelul Ibis din capitala este așezat aproape de Gara de Nord, nu exista
‘room service’ și nici sala de fitness, dar camerele sunt foarte confortabile și
exista sase săli de conferințe foarte solicitate. Preturile sunt competitive cu piața,
respective 65 de euro în week-end și 75 de euro în timpul săptămânii, în
comparative cu 100 de euro practicat de celelalte hoteluri de aceiași categorie.
Din cele 12 hoteluri situate în București, Arad, Cluj, Oradea, Sibiu (Continental
și Bulevard) Suceava, Târgu Mureș, Turnu Severin, Timișul de Sus, Gheizer
(lângă Predeal) și Porțile de Fier, cel mai profitabil este Ibis. Cifra de ocupare este
în medie de 75% în 2003 ceea ce arată ca principiul calității și serviciile sunt cele
căutate.
In privatizarea grupului hotelier Ibis-Continental există mai multe variante
semnate cu Accor iar decizia finala va fi luata la sfârșitul lunii noiembrie 2003.
Discuțiile nu include numai hotelul din București ci din toata tara, inclusive cel
de la Constanta-Ibis cu deschidere în intervalul 2004- 2005, cu investiții de peste
20 milioane de euro și care vor pune pe piața peste 330 de camere.
In total lanțul hotelurilor va fi de 14 și camerele vor fi peste 1700. Planuri
ambițioase au fost pentru un lanț mediu de ocupare de 55 % și care a găzduit anul
trecut 150 000 de turiști, mai ales ca 40% din investițiile făcute reprezintă credite
bancare .
Constat că în ultimele două luni, noi unități de cazare, una în Timișoara și
alta în Cluj au primit dreptul de a afișa sigla Best Western.
Rapiditatea cu care s-au finalizat negocierile de aderare dovedește ca
fraciza devine treptat printre hotelierii români o garanție a succesului în afaceri.
195
Proprietar este societatea Tuya Invest Corporation care deține în România noua
hoteluri, cum ar fi :
− Doria *** din Timișoara
− Tibiscum ** din Caransebes
Cele doua au fost afiliate în 2003 iar cele șapte care au stat la baza sunt:
− Hotelul Ambasador din Timișoara 41 de camere-****
− Hotelul Bucovina _Gura Humorului 130 camere ****
− Hotelul Savoy-Mamaia- ––––– 131 camere-****
− Hotelul Balvanyos-Balvanyos––––78 camere ****
− Hotelul Topaz-Cluj––––––––49 de camere ***
− Hotelul Parc-Bucuresti–––––– 267 camere-***
− Hotelul Central-Arad–––––––-42 camere-***
Daca la primele hoteluri inițiative de afiliere a aparținut companiei
Concept & Consult, care deține franciza Best Westwern în România, s-a ajuns la
etapa în care hotelierii au înțeles ce avantaje poate aduce apartenența la un lanț
internațional și ei sunt cei care solicita să se afilieze. Numărul hotelurilor din
România este mai mare decât în alte țări europene: Ungaria și Polonia dețin câte 6
hoteluri, Lituania, Slovenia, Rusia, Slovacia au câte doua, iar în Bulgaria,
Iugoslavia și Letonia doar câte unul. Sunt incluse în programul de aderare în
România încă trei pe Valea Prahovei, unul pe valea Oltului și altul pe litoral.
Reducerea TVA în industria hoteliera la 9 % este o măsura buna, dar
insuficienta.
Obținerea unui credit este condiționata de prezentarea unui plan de afaceri,
care include un capitol de venituri și cheltuieli, dar trebuie avut în vedere ca cota
de 9 % nu este definitive decât pentru anul 2003.
Pe plan mondial peste 4000 de hoteluri din 80 de țări sunt afiliate lanțului
Best Western.
196
Capitolul 8
STRATEGIE DE DEZVOLTARE
PENTRU LITORALUL ROMÂNESC
Capitolele anterioare au conturat situația turismului românesc, a celui de pe
litoral, proiectate în spațiul turistic european și mondial.
În cele ce urmează, se propune o strategie de dezvoltare a turismului în
zona litoralului – ca suport al procesului de punere în valoare a factorilor naturali
și antropici existenți în zonă și condiția de integrare a României în fluxurile
europene și mondiale de turiști. Efectele scontate ale strategiei – de ordin
economic, social, ecologic, cultural vor fi favorabile pe termen lung și foarte lung
asupra populației din Dobrogea.
8.1. Diagnoza activității turistice pe litoral
Sunt numeroase elemente analizate în capitolele anterioare ce pun în
evidență involuția activității de turism în ultimii 20-30 ani, precumpănitor după
anul 1989 și care impun reconsiderarea situației în sensul revigorării turismului.
Dimensiuni ale involuției activității de turism:
a) La nivel național
În jurul anului 1950 au început investiții masive în turismul românesc,
acțiune încheiată, în mare, în jurul anului 1980. Programul de investiții răspundea
unei concepții tipice perioadei, cu elemente de modernitate, turismul fiind
conceput atât pentru populația României – în cea mai mare parte – cât și pentru
turiștii străini.
Din nefericire, investițiile nu au fost continuate în scopul modernizării,
adaptării la turismul modern și la turismul apărut în zona Balcanilor și, în
197
consecință, activitatea de turism a început să involueze după 1989, după un vârf
atins în perioada 1970-1989 (tabelele 1 și 2).
Tabelul nr.8.1: Activitatea de turism în România, în perioada 1970-1989
Indicator
U.M.
1970
1980
1985
1989
1989
1970
%
Unități de cazare publică număr unități 2385 3190 3330 3490 130
Capacitatea de cazare
turistică instalată
mii locuri 248 401 410 418 219
Număr turiști cazați în
unitățile de cazare
mii 5444 10954 10361 11597 213,0
Vizitatori străini sosiți în
România
mii *** *** 4772 4850 ***
Sursa: Anuarele statistice ale României, 1990, 1992, Ed. C.N.S., București.
Tabelul 8.2: Involuția activității de turism în România, în perioada 1990-2004
Indicator
U.M.
1990
1995
2000
2004
2004
1990
%
Indicii de utilizare netă a
capacității de cazare
turistică în funcțiune
% 57,8 45,0 35,2 34,6 –
Locuri de cazare oferite
turiștilor
mii locuri 353 289 280 123 34,8
Capacitățile de cazare în
funcțiune
mii locuri –
zile
77022 53540 51882* 53988 70,0
Structuri de primire
turistică cu funcții de
cazare
număr unități 3246 2905 3121 2333 71,8
Sosire vizitatori străini mii 12297 5445 5264 6800 53,6
Înnoptări mii persoane 44552 24111 17647 17845 40,0
Sursa: Anuarele statistice ale României, 1990, 1992, Ed. CNS, București.
* anul 2001
Din datele celor două tabele se observă existența unui optim al
performanțelor turismului în anul 1989 și o degradare continuă a activității pe
toată durata intervalului 1990-2004 cu reducerea la o treime a capacității de
cazare, de asemenea a locurilor oferite turiștilor și reducerea la jumătate a
numărului vizitatorilor străini.
Datele din cele două tabele sugerează că turismul (ca produs, servicii)
românesc poate fi privit ca având un ciclu propriu de viață economică (Peter
Doyle, 1976; Balaure V., 1985 și Ph. Kotler, 1997), ce are valori semnificative în
jurul anului 1960 și involuează rapid (figura 1) după anul 1990. Se încheie o
198
etapă, concepută în gândirea anilor’ 60 și neadaptată la realizările prezentului.
Aliura curbei din figura 8.1 nu lasă multe opțiuni pentru alegerea tipului de
strategie care să ducă la relansarea turismului românesc și anume un alt tip de
turism, cel ce caracterizează finalul secolului XX și începutul secolului XXI și
față de care turismul românesc prezintă un decalaj de cca.20 ani (figura 8.1),
decalaj care va fi regăsit și în strategia litoralului.
b) La nivelul litoralului
Zona litoralului are o pondere însemnată în turismul românesc și în tradiția
acestuia. Astfel, în anul 1887, în Raportul anual al Consiliului Sanitar Superior,
asupra inspecțiunii sanitare de circumscripție în Județul Constanța, se spunea:
„Orașul Constanța posedă patru stabilimente pentru facerea băilor reci de mare,
din care două vechi în oraș și două noi, la mică depărtare de oraș, între vii și unde
transportul se face pe o linie ferată făcută numai în acest scop”.
În Monitorul Oficial al comunei urbane Constanța, 16 mai 1899, Primăria
aduce la cunoștință că „plaja Mării Negre se întreține în cea mai mare curățenie,
100
200
300
400
248
412
352
112
Nr. turiști
1960 1970 1980 1990 2000 2004
lansare
Creștere Maturitate Saturație Declin Timp
Fig.nr.8.1.
Ciclul de viață al turismului românesc, în perioada 1960-2004
199
înființându-se un serviciu permanent de curățirea ierburilor aruncate de valuri pe
mal. La Cazinoul Comunal, orchestra domnului Ciolac, pe bulevard și în Piața
Ovidiu, muzica Regimentului 34 vor distra zilnic vizitatorii”. Pentru cei ce
închiriau camere se ofereau la distracție, doi litri de vin” (Aurelia Lăpușan, Ștefan
Lăpușan, 1997)26.
– Privit ca infrastructură, litoralul posedă 24% din totalul unităților de
cazare turistică din România și corespunde la 21,6% din numărul total de
înnoptări ale turiștilor și la 16 % din totalul turiștilor străini cazați în România
(tabelul 3).
– Privit ca înzestrare cu factori naturali, litoralul are un loc privilegiat în
promovarea turistică a potențialului național și a diversității acestuia.
Involuția activității turistice pe litoral se suprapune peste involuția
activității turistice la ansamblul țării (figura 1), putându-se aprecia existența unui
ciclu de viață economică al serviciilor turistice pe litoral (figura 2), perioada de
declin putând fi urmărită și din datele tabelului 3 (sosirea străinilor, înnoptări,
utilizarea capacității de cazare, durata medie de ședere, care scade de la 7,1 zile în
1994, la 5,5 zile în anul 2004.
Se poate aprecia că, lipsit de investiție și aport de gândire pentru
modernizare continuă, lăsat să evolueze în afara unei strategii pe termen lung,
supus procesului devastator al tranziției, litoralul involuează economic.
Se pierde prilejul punerii în valoare a unui potențial natural important care
ar fi putut avea efecte economice pozitive pentru populația din zonă, aport la PIB
și pentru imaginea turismului românesc, formarea, construirea brand-ului de țară).
26 Aurelia si Stefan Lapusan- scriitori români din Constanta
200
Tabelul nr. 8.3: Capacitatea turistică a litoralului, în perioada 1994-2004
Indicator
1994
2001
2002
2003
2004
2004
1994
%
Structuri de primire
turistică,
Număr
709 818 809 851 897 126,5
din care, hoteluri 257 281 259 270 303 117,8
Capacitatea existentă
Locuri
118047 120650 119466 19785 120226 101,8
din care, hoteluri 74481 76422 76145 75911 76475 102,6
Capacitatea în funcțiune,
mii locuri – zile
10788 9671 10390 10319 10383 96,8
din care, hoteluri 7809 *** 7657 7931 8625 110,4
Sosiri turiști,
Mii
797 745 685 778 845 106,0
din care, străini 100 *** 58 67 83 83,0
Înnoptări,
Mii
5638 4900 4290 4290 4337 76,9
din care, străini 849 *** 435 468 593 69,8
Indici de utilizare a
capacității în funcțiune,
%
52,3 46,80 41,3 39,9 41,8
Durata medie a șederii,
Zile
7,1 6,9 6,3 5,8 5,5 77,5
Sursa: Direcția de statistică a Județului Constanța, 2005.
Fig.nr.8. 2.
Relansarea turismului românesc
printr-un ciclu nou de viață economică
Nr. turiști – mii
1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 Timp
201
Cauzele care au dus la această involuție sunt multiple, dar pentru a
reconsidera, revitaliza activitatea turistică în perspectivă, aceste cauze trebuie
identificate și gestionate corespunzător. O analiză PEST 27 (Aurelia Felicia,
Stăncioiu, 2004) ar putea evidenția, în mare, aceste cauze (caseta 1). Rezultanta
acestor cauze este și impresia cu care turistul rămâne după sejurul pe litoral și
care, de multe ori, nu este favorabilă turismului (anexa 1, care înregistrează
răspunsurile la o anchetă condusă de autori și care conturează clar existența
serviciilor necorespunzătoare sănătății turiștilor și foarte îndepărtate de cerințele
turismului modern). Curățenia pe plajă rămâne problema obsedantă de 15 ani,
căreia nu i s-a găsit soluția până în prezent!
CASETA 1
Principalele cauze ale involuției turismului pe litoral – analiza PEST –
Factori Efecte
– politici • Lipsa unei strategii de dezvoltare a turismului pe litoral pe termen lung și
punerea în operă a acestei strategii.
• Nedefinirea responsabilităților pentru deteriorarea calității apei lacului
Techirghiol și a plajelor litoralului. Întârzierea cu 20-25 ani a
programelor de remediere.
• Neclarificarea regimului proprietății după 1989; Deteriorarea continuă a
patrimoniului turistic după 1989.
• Cadrul legislativ incomplet, incoerent și facultativ după 1989.
• Privatizarea bazei materiale privită ca prilej de afaceri pentru grupuri de
interese.
– economici • Devalorizarea monedei naționale după 1989.
• Mediu neatractiv pentru investitorii străini.
• Politici ilogice de preț pentru cazarea turiștilor.
• Prețuri mari pentru transport persoane.
• Sărăcia populației din România.
• Reducerea numărului de salariați.
– socio-culturali • Obsesia sărăciei și a locului de muncă.
• Involuția învățământului; ofensiva analfabetismului, abandonului școlar.
• Comportamente ecologice necorespunzătoare.
• Ordinea socială precară; idem siguranța bunurilor și persoanelor pe
litoral.
– tehnologici • Transport poluant în zonă.
• Renunțarea greșită la încălzirea apei cu instalații solare.
• Introducerea tardivă a rezervărilor de locuri prin internet (2005).
• Dotări depășite tehnic și calitativ din domeniul divertismentului,
alimentației publice, internet-café, jocuri pentru copii și adulți, transport
între și în interiorul stațiunilor.
– organizatorici • Neclara responsabilitate în gestiunea zonei și a relațiilor cu autoritățile
publice locale.
• Monitorizarea calității factorilor de mediu este fără finalitate decizională.
27 Analiza PEST (Politic, Economic, Social, Tehnologic)
202
În termeni teoretici (M.Păun, C.Hartulari, A.Bădescu, 2001, Ion
Dijmăresacu, 1994), turismul pe litoral – privit ca sistem al serviciilor – nu mai
este performant funcțional: structura, nivelurile conducerilor operative,
compartimentele de reglare (feed back) nu mai sunt concordante cu sistemele și
componentele lor din țările europene. Plin de disfuncționalități (anexa 1) și-a
pierdut capacitatea de autoorganizare (tabelele 8.1 și 8.2 și figurile 8.1 și 8.2) și
sistemul turismului pe litoral trebuie înlocuit cu un sistem nou.
În accepțiunea sistemelor care funcționează departe de echilibru (Ilya
Prigogine28, 1992, Gelu Boureanu, Ioan Grosu, Camelia Belde, 1989) și turismul
românesc de pe litoral se găsește în fața unei bifurcații: continuă să involueze spre
nesemnificativ (a se vedea ponderea nesemnificativă a aportului turismului la
formarea PIB, sub 1%) sau își găsește o altă traiectorie pe care să se înscrie cu
reconsiderarea elementelor fundamentale: concept, strategie, investiții,
management.
Șansele ca această revitalizare, bifurcație pozitivă a evoluției turismului să
se producă nu sunt de neglijat, deoarece există experiența bună de pe ciclul de
viață economică din perioada 1950-2000 (figura 8.1 și 8.2) și nevoia de
amplificare a activității economice la nivel local, județean și național este
stringentă.
Se argumentează această afirmație printr-o analiză SWOT a turismului pe
litoral (caseta 2) care ar putea ușura și alegerea direcțiilor de acțiune dintr-o
eventuală strategie a turismului pe termen lung.
Caseta 2
Turismul pe litoralul românesc:
prezent și perspectivă – analiză SWOTPuncte
tari: • Înzestrarea cu factori naturali: Marea Neagră, lacuri cu nămol sapropelic
sau cu apă dulce, climă potrivită turismului estival.
• Infrastructură realizată în timp, cu grade diferite de uzură fizică și morală.
• Proiecte în derulare – suport pentru activitatea turistică viitoare: autostrăzi,
extindere port Constanța, modernizare transport feroviar, terminal pentru
transport maritim pentru turiști etc.
• Cunoașterea efectelor benefice a factorilor climatici pentru sănătatea
28 Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, membru de onoare al Academiei Române
203
oamenilor;
• Capacitatea zonei de a produce alimente și băuturi la un număr mare de
turiști. Posibilitatea ca o parte din alimente și băuturi să fie de calitate
ecologică.
• Zona Dobrogea prezintă un potențial important pentru practicarea multor
tipuri de turism (arheologic, istoric, ecologic, oenologic, etnografic,
religios etc.), oportunitate de diversificare/modernizare a pachetelor de
turism.
Puncte slabe: • Structura de primire turistică uzată fizic și moral.
• Regimul proprietății incert timp de 15 ani.
• Mediul de afaceri neprietenos investitorilor străini.
• Sărăcirea populației.
• Concurența stațiunilor din Bulgaria, Turcia, Grecia, din spațiul fost
iugoslav etc.).
• Management neperformant la toate nivelurile.
• Mediul rural subdezvoltat, neatractiv.
• Ordinea socială și comportamentele populației perfectibile.
• Degradarea calității apei lacului Techirghiol, epuizarea nămolului
sapropelic din lacul Nuntași.
• Poluarea antropică a apei Mării Negre.
• Divertisment necorespunzător.
• Îngustarea, deteriorarea plajelor.
Oportunități: • Reconsiderarea turismului pe litoral după concepte moderne.
• Atragerea de investitori, în special străini, cu aport de management, piețe.
• Concesionarea terenului în condiții avantajoase către investitori, inclusiv
pentru amenajarea de stațiuni noi.
• Clarificări de ordin administrativ- teritorial ce interesează gestiunea zonei.
• Decizii la nivel național, regional/local privind reconstrucția ecologică a
lacului Techirghiol, găsirea de soluții la fenomenul de îngustare a plajelor
și la poluarea apei din Marea Neagră.
• Diversificarea tarifelor pentru turiști în funcție de confort și sezon pentru a
promova turismul pentru tineri, pentru turiștii cu venituri reduse, pentru
școlari.
• Diversificarea turismului cu pachete până la personalizare și luarea în
considerare a întreg potențialului Dobrogei.
• Organizarea de școli de toate gradele pentru formarea personalului ce
lucrează în turism, curriculă la nivel mondial, de asemenea, cadre
didactice.
• Punerea în valoare a unor atuuri proprii zonei pentru a rezista concurenței
externe, marketingul avantajelor comparative.
• Schimbarea imaginii Dobrogei prin modernizarea mediului rural, a
infrastructurilor, gestiunea deșeurilor, instruirea/educația populației,
punerea în valoare a agriculturii etc.
• Activitate turistică și diversificată pe tot timpul anului, extinderea
turismului balnear, de afaceri, studii, întâlniri naționale și internaționale,
tabere de tot felul etc.
Amenințări: • Aducerea turismului la performanțe economice nesemnificative.
• Migrarea turiștilor români.
• Ieșirea din fluxurile europene de turism.
• Aport nesemnificativ la starea de sănătate a populației României prin
ieșirea din circuitul balnear a lacului Techirghiol.
• Pierderea plajelor, ca suprafață.
• Sărăcirea, în continuare, a populației din zonă.
204
În opinia directorului general al firmei Howard Johnson, Tinu Sebeșanu
(Publicația 7 plus, 5 iulie 2005, „România un produs turistic”): „În România, nu
am auzit pe nimeni care să vină cu o strategie, construită pe o viziune clară pe
termen lung. Noi nu avem o strategie care să genereze o legislație adecvată și
care, la rândul ei, să facă această strategie să-și atingă obiectivele. Legislația din
domeniul turismului este perimată, ea neatingând punctele esențiale”.
8.2. Strategia de dezvoltare a turismului pe litoral
Ca preambul la schițarea strategiei se fac unele precizări de ordin noțional și
metodologic.
8.2.1. Precizări noționale
Se convine ca strategia de dezvoltare (Ciobanu I, 1988, Ansoff Îl, 1989,
B.V.Balaure, 1995, Ph.Kotler, 1994) a turismului pe litoral să devină un
instrument de ordin managerial (Corneliu Russu, 1999, Ov.Nicolescu, 1996),
care să ofere o perspectivă a activității, decidenții putând urmări obiective pe
termen scurt, mediu și lung articulate după un interes comun: amplificarea
activității economice prin dezvoltarea turismului.
Sfera de acțiune a unei asemenea strategii privește un teritoriu delimitat de
litoralul Mării Negre între Sulina și Vama Veche, subordonat administrativ
Județelor Tulcea și Constanța și care include și actuala infrastructură turistică.
Definită teritorial astfel, o asemenea strategie păstrează elementele
fundamentale oricărei strategii (Kotler Ph., 1998), caracterizată însă printr-o mare
diversitate de actori decizionali, economici; tipul strategiei în aceste condiții,
încadrându-se în cea de tip regional (Daniela-Luminița Constantin, 2004).
Asupra noțiunii de „regiune de dezvoltare”, „zonă de dezvoltare”,
„dezvoltarea teritoriului”, literatura de specialitate oferă următoarele precizări:
205
În accepțiunea Uniunii Europene (UE), în glosarul editat de Ministerul
Integrării Europene 2005, regiunea se constituie „prin asocierea
voluntară a județelor vecine fără a deveni unitate
administrativ-teritorială și fără a avea personalitate juridică”.
Noțiunea de „nivel administrativ-teritorial” poate fi înțeleasă și ca
„regiune”, cu condiția ca aceasta să aibă un spațiu definit geografic, o
conducere administrativă capabilă de a promova strategii și politici de
dezvoltare și de a le transforma în practică, în interesul populației din
regiune (Daniela-Luminița Constantin, 2004, Gabriel Ferenț, 2000).
În documentele OECD (D. Wodley, 1986), „regiunea este înțeleasă ca o
suprafață în cadrul spațiului economic național, suficient de
cuprinzătoare structural. Poate funcționa independent, deși în realitate,
ea are strânse legături cu restul economiei”.
Literatura folosește și noțiunea de „amenajarea teritoriului” care are și
conținut economic în practica din Franța, Spania etc. (Gabriel Ferenț,
1986).
Delimitarea zonei „litoralul Mării Negre sau litoralul românesc”.
Această zonă este cuprinsă între paralelele de 44o 25´ latitudine nordică
pe aceleași coordonate geografice ca localitățile Split, Rimini, San
Rémo, Monaco, Nisa, Avignon. Are o lungime de 245 km, între gura de
vărsare a Brațului Chilia și Vama Veche și o lățime ce variază între 4-8
km.
Sectorul nordic, pe 40 km este deltaic, cu lacuri (Razim, Sinaia, Galovița,
Zmeica), iar sectorul sudic – între Midia și Vama Veche – este un țărm înalt, de tip
faleză, cu plaje deschise, amenajat în mare măsură pentru turism, activități
economice și habitat uman (Melinda Gândea, George Erdely, Tamara Simion,
2001), conturul zonei putând fi urmărit după harta din figura 8.3. Rezervația
Biosferei Delta Dunării are o suprafață totală de 580.000 ha (Legea 82/20
206
noembrie 199329 și HG 248/27 iunie 199430). Din această suprafață, zonele cu
regim de protecție integrată, în care nu se întâlnesc activități economice, ocupă
50.600 ha (18 rezervații), zonele tampon cu activități selective, ocupă 224.300 ha
(12 rezervații), zonele economice, inclusiv pentru turism, ocupă 306.100 ha, din
care, cele de reconstrucție ecologică, 11.425 ha.
Cu aceste precizări, în lucrarea de față, noțiunea de „zona litoralului
românesc” face parte din structura administrativ-teritorială a două județe: Tulcea
și Constanța care, la rândul lor, conform Legii nr.51/199831 se integrează Regiunii
2 Sud-Vest, fără personalitate juridică, corespunzând în spațiul Uniunii Europene
la regiunile de tip NUTS 2, conform clasificării EUROSTAT.
29 Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării"
30 Hotărârea nr.248 din 27 mai 1994 pentru adoptarea unor masuri in vederea aplicarii Legii nr.82/1993
privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii"
31 Ordonanța de urgență nr.51 din 15 decembrie 1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării
băncilor
207
Sursa : Melinda Cândea, George Erdeli, Tamara Simion, «România, potențial turistic
și turism », p.87, Ed. Universitaria București, 2001
Fig.nr.8.3
Litoralul românesc al Mării Negre și Delta Dunării
Noțiunea de „dezvoltarea teritoriului” este definită ca un proces intens
de creștere, cu schimbări structurale, care conduc la un standard de
208
viață îmbunătățit în interesul Comunităților (Mueggo H., Stobr W.,
1987).
Dezvoltarea teritorială/regională, devine oportună într-unul din
următoarele cazuri:
• Când o populație numeroasă este afectată de simptomele unor crize
economice, sociale, ecologice, culturale etc.
• Datorită necesității corectării disfuncțiilor create de strategiile anterioare
(Gabriel Ferenț, 2000).
• Urmare a unor restructurări în economia internațională ca, de pildă,
impunerea fenomenului de globalizare.
• Urmare a necesității de a promova potențialul endogen al regiunii. Comisia
Comunității Europene a inițiat un program, în anul 1984, prilej cu care s-a
creat Fondul European pentru Dezvoltare Regională ce are ca obiectiv
principal sprijinirea inițiativelor de creare a locurilor de muncă.
• Stagnarea economică, șomaj.
• Zone de interes istoric, neglijate.
• Urmare necesității reducerii disparităților între nivelele de dezvoltare ale
diferitelor regiuni, între regiuni și media pe țară. Evitarea măririi decalajelor
zonelor cel mai puțin favorizate, conform articolelor 130 a și 130 b din
Tratatul de la Maastricht.
• Conversiei regiunilor industriale aflate în declin, caz în care s-au înființat în
UE Fondurile Structurale destinate sprijinirii dezvoltării și ajustării structurale
ale unor regiuni din UE („Single European Act”).
• Zonele rurale periferice.
• Descentralizarea economiei.
Noțiunea de turism – detaliată în capitolele anterioare trebuie
înțeleasă prin cea de produs turistic: totalitatea bunurilor și serviciilor
oferite turiștilor de către o firmă de profil sau, cu alte cuvinte, tot ceea
ce cumpără turiștii (transport, cazare, masă, agrement etc.). Noțiunea de
209
servicii turistice este similară, cuprinzând totalitatea activităților
desfășurate de un individ sau de personalul unei firme, în vederea
satisfacerii unor nevoi, în interiorul unei persoane sau grup de persoane
(Aurelia-Felicia Stanca, 1999).
8.2.2. Precizări metodologice
Literatura de specialitate din România este săracă în abordări ale
metodologiei de elaborare a strategiilor la nivel teritorial/regional.
a) Prezenta lucrare propune o schemă logică proprie, adaptată după scheme și
principii prezentate în literatură și anume:
– Schema logică a planificării strategiei de marketing (figura 8.4) preluată
după Aurelia-Felicia Stancu, 2004.
– Consiliul Național pentru Dezvoltarea Regională din România, constituit
conform Legii nr.151/1998 și conform Normelor Metodologice din HG nr.
634/1998 au definit principiile strategiei la nivel național și local (www.andr.ro).
– Secvențe în elaborarea unei strategii de dezvoltare socio-economică a
Județului Bacău (Maricica Stoica, 2004) ce propune gestionarea eco-sistemelor ca
suport al dezvoltării economice.
– Preliminarii la o strategie de dezvoltare economică a zonei Munților
Apuseni (Florica Bran, 2003, Paul Bran-coord., 2003).
– Opinii în favoarea unei strategii viabile de dezvoltare a economiei
românești (Gh.Manea, 2003).
– Aspecte conceptuale și metodologice – suport al strategiilor de dezvoltare
la nivel macro și micro economic (Ștefan Tripșa, coord. 2003).
210
Sursa: Săncioiu Aurelia-Felicia, « Strategii de marketing în turism, p.77, Ed.Economică București, 2004
Fig.nr. 8.4.
Planificarea strategiei de marketing
b) Domeniul la care se referă strategia ce urmează a fi schițată este acela al
turismului în două județe – Tulcea și Constanța. Beneficiarul strategiei, în
condițiile actuale ale legislației (Legea 251/200132 a administrației publice locale,
publicată în Monitorul Oficial nr.204/2001 și Legea nr.151/1998 privind
32 Legea nr.251 din 16 mai 2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.247/2000
privind scutirea de la plata taxelor vamale a importurilor necesare pentru Reparația capitală cu
modernizare pentru creșterea siguranței și capacității Centralei Hidroelectrice Porțile de Fier I
211
dezvoltarea regională în România, publicată în Monitorul Oficial nr.265/1998,
poate avea următoarea configurație:
– Consiliul Județean Tulcea;
– Consiliul Județean Constanța;
– Agenția de dezvoltare regională 2 Sud-Est (județele Vrancea, Galați,
Buzău, Brăila, Tulcea, Constanța).
Nici-una din configurațiile de mai sus nu par optime pentru a gestiona
strategia de dezvoltare a litoralului, iar pe durata acesteia de minimum 25 ani, sunt
previzibile modificări certe (după modelul UE) a împărțirii administrative a
României. În accepțiunea Guvernului României (Laszlo Borbely, 2005), ar trebui
redesenate regiunile de dezvoltare, reduse la suprafața de 3, maximum 4 județe,
corespunzător unei suprafețe de 15.000-18.000 km2 și la 1,3-1,5 milioane
locuitori, regiuni ce s-au arătat optime să atragă fonduri de la UE prin Fondul
European de Dezvoltare Regională FEDER, Fondul Național pentru Dezvoltare
Regională FNDR (care poate fi alimentat nu numai din bugetul de stat, dar și din
surse de finanțare interne sau externe, precum asistența financiară din partea UE,
asistență financiară nerambursabilă din partea unui guvern, unei bănci, instituții
internaționale) sau Fondul pentru Dezvoltarea Regională (FDR) constituit din
fondurile structurale.
Actuala formă de organizare regională este perfectibilă deoarece
(Daniela-Luminița Constantin, 2004):
– s-au creat prin cooperarea voluntară a județelor existente, neavând
personalitate juridică, fără a fi unități administrativ-teritoriale;
– n-a reușit să-și creeze sistemul informațional care să ducă, efectiv, la
descentralizarea deciziilor din regiune până la nivelul la care să beneficieze de
fondurile nerambursabile la care au dreptul acestea;
– atragerea fondurilor de investiții și a investitorilor în scopul revigorării
activității economice a rămas un deziderat;
212
– identificarea în interiorul ADR a unor zone subdezvoltate, în declin
industrial, zone fragile structural, zone vulnerabile (URBANPROIECT, 1995)
care au format, ulterior categoria zonelor defavorizate (OUG 24/1998 33 și
OUG/2000), la care s-au adăugat zonele de restructurare industrială cu potențial
de creștere economică (HG 399/200134) etc. au fost decizii ce au complicat
funcționarea sistemelor de dezvoltare regională.
– Încercări de a face funcționale regiunile de dezvoltare (inclusiv prin
programul „Turism interregional”) nu s-au arătat a fi fructuoase.
Cu toate aceste neajunsuri (incomplet inventariate), structura regională
rămâne importantă și în perspectivă, nu numai din considerente ce privesc
alinierea României la legislația și practicile din UE, dar și din motive teoretice,
deoarece economia regională și-a consolidat bazele teoretice, regiunea devenind
element esențial în abordarea economiei din perspectiva spațială (H.Armstrong,
J.Taylor, 2000). Cercetările în acest sens au fost începute în prima jumătate a
sec.XIX urmare lucrărilor efectuate de Heinrich von Thünan (1826, 1842),
urmate de cele ale lui Alfred Weber (1909), Walter Christaller, 1933), August
Lösch, 1940, 1944) etc.
Aceste preocupări și achiziții de ordin teoretic converg în a propune ca
strategiile de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc să fie gestionate la
nivel regional, delimitarea și organizarea regională urmând a se realiza ulterior.
Până atunci trebuie apelat la actuala formă de organizare administrativ-teritorială
și anume aceea cu două județe, Tulcea și Constanța.
c) Tipul de strategie propus este de dezvoltare, dar cu nuanțări de tipul:
– strategie ofensivă pentru noii investitori ce realizează obiective turistice la
nivel mondial (Somova, în Delta Dunării, de pildă);
– strategie defensivă pentru unitățile economice ieșite din limitele
performanțelor de calitate, la încheierea ciclului de viață economică a unor active;
33 ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr.24 din 30 septembrie 1998 privind regimul zonelor defavorizate
34 HOTĂRÂRE nr.399 din 19 aprilie 2001 privind concentrarea fondurilor PHARE 2001, componenta de
coeziune economică și socială și a fondurilor de cofinanțare corespunzătoare de la bugetul de stat, în
213
– strategie de restructurare a infrastructurilor existente în realizarea acestora
la parametrii de performanță europeană;
– strategie a exigenței ridicate de calitate (de excelență) a sursei umane, care
devine suportul procesului de dezvoltare a turismului pe litoral.
Tipologia strategiilor este un proces teoretic în derulare continuă, stimulat
de evoluțiile din spațiul economic global care sunt complexe și complicate
(C.F.Kurtz, 2003), spațiu în care există domenii ordonate, neordonate și haotice și
în care strategiile trebuie să opereze.
Dezvoltări teoretice sunt evidente și în modelele creșterii economice și
strategiile economice (strategii de dezvoltare) unde la modelele cunoscute de tip
Harrod Domar, neo-clasic de bază, noul neo-clasic, cu echilibre multiple,
non-liniare etc. sunt luate în seamă și modelele cu externalități care modifică
metodele uzuale de analiză de tip cost-beneficiu (Peter I.Sheehan, 1992),
intervenind externalități negative și pozitive în evaluarea unui proces economic
(Azariadis C.Drazen A., 1990).
d) Comisia Economică pentru Europa (CEE) a Națiunilor Unite (1988)
recomandă ca, în elaborarea strategiilor de tip regional, etapele principale ale
schemei logice să fie următoarele:
– Definirea caracteristicilor economice și sociale ale regiunii.
– Problemele specifice și tendința lor de evoluție.
– Obiective pe termen mediu și lung.
– Politici și programe de realizare a obiectivelor.
– Condiții necesare (instrumente) pentru implementarea strategiei.
Făcând referire la schema logică din figura 8.5 propusă de autorii prezentei
lucrări pentru abordarea strategiei de dezvoltare a turismului pe litoral, se observă
că etapele propuse de Comisia Economică pentru Europa a ONU se regăsesc
integral în schema din figura 8.5 (poz.1.1., 1.2., 4, 9, 10, 15).
e) Orizontul strategiilor regionale de 25 ani propus de CEE pentru termenul lung
zone de restructurare industrială cu potențial de creștere economică
214
se păstrează și în strategia pentru litoralul românesc.
Fig.nr.8.5
Schema logică a elaborării unei strategii
Obiective (soluții) reieșite
din evaluarea sistemului
1.1.
Concept
1.2.
Inventar de obiective posibile
2
Criterii de selecție
(ierarhizare) a obiectivelor
3
Obiective strategice selectate
pentru evolutia sistemului
4
Dimensionare, evaluare
(indicatori specifici)
5
Scenarii probabile
6
Stimulente
7
Eforturi
13
Instrumente
15
Restricții
8
Efecte scontate
12
Monitorizare
16
Politici
Programe
Măsuri
11 10 9
Operaționalizarea
strategiei
FEED-BACK
FEED-BEFORE
14
Sistemul de referință
17
215
8.2.3. Componentele strategiei
Schema logică din figura 8.5 devine viabilă dacă este subordonată unui
concept filosofic, care să dea coerență obiectivelor strategiei, scenariilor,
politicilor, programelor desfășurate pe toată durata de valabilitate a strategiei.
La nivelul macroeconomic, conceptele ce privesc strategia aparțin guvernelor,
parlamentelor; ONU a recomandat, cu aproape 20 de ani în urmă, conceptul de
„dezvoltare durabilă” care să fundamenteze strategiile naționale de evoluție.
Conceptul a fost adaptat la nivelul alianțelor regionale (Uniunea Europeană,
Barcelona, 2004), dar el cunoaște multe nuanțări.
8.2.4. Concepte de dezvoltare regionala
Orice concept ce privește evoluția economiei naționale, dezvoltarea unei
țări, poate fi adaptat la abordarea dezvoltării regionale; din această diversitate de
concepte se evidențiază cele ce par relevante pentru asemănarea cu situația
litoralului românesc și anume:
a) Dezvoltarea prin forțe proprii. Sintagma a fost lansată în anul 1984 prin
Regulamentul Fondurilor Structurale ale Comunității Economice Europene
(Regulamentul Consiliului CEE nr. 1787/84 din 19 iunie 1984 privind Fondul
European de Dezvoltare Regională. Articolul 15 din Regulament stipulează
„luarea de măsuri pentru exploatarea potențialului propriu în vederea dezvoltării
din interior a regiunilor”.
b) Dezvoltarea durabilă. Conceptul general menționat mai sus a primit valențe
noi, adaptate la specificul local, regional, național și anume:
• În accepțiunea ONU (ONU, 1995), dezvoltarea durabilă trebuie să
însemne:
– eradicarea sărăciei absolute;
216
– utilizarea mai eficientă a forței de muncă;
– promovarea integrării sociale bazate pe ameliorarea protecției și
drepturilor omului;
– crearea unui mediu economic, politic, social, cultural și legal care să fie
capabil să asigure dezvoltarea socială;
– gestionarea resurselor naturale, atât în avantajul economiei, dezvoltării
sociale, cât și pentru conservarea/protejarea acestor resurse pentru
generațiile umane viitoare (H.Brundtland, 1987). Prioritățile în
domeniul protecției mediului privesc atmosfera, apele interioare și
bazinele marine (zonele de coastă), protecția solului și a utilizării
pământului, pădurea, biodiversitatea și resursele genetice;
– integrarea obiectivelor economice, de mediu și sociale, într-un singur
cadru strategic la nivelul regional, în care să se regăsească unele dintre
cele 2500 de recomandări de obiective și acțiuni cuprinse în Agenda 21
așa cum aceasta a fost întocmită la Rio de Janeiro în anul 1992 și apoi
completată cu prilejul U.N.Millenium Summit, anul 2002, la
Johannesburg.
Agenda 21, în această ultimă formulare, desemnează următoarele priorități:
eradicarea sărăciei, reacția pozitivă la fenomenul de globalizare în sensul
„asimilării” fenomenului la nivel regional și local, promovarea unor modele de
consum și de producție compatibile cu mediul înconjurător, acces la resursele de
energie, îmbunătățirea stării de sănătate a populației.
c) Emergență în spațiul economic globalizat. Concept modern care presupune o
„decalare” a economiei regionale, de la un nivel de dezvoltare relativ
ridicat-comparabil cu cel național la un nivel semnificativ pentru încadrare în
fluxurile globale de produse, servicii, informații și cunoștințe, suportul principal
al acestui fenomen de emergență fiind atragerea de capital și investitori străini.
Investitorii aduc cu ei și management modern, piețe externe de desfacere,
comportamente moderne pentru salariați și pentru populația locală, tehnologii
217
performante.
În setul de modalități pentru atragerea investitorilor străini se includ și
acțiuni/instrumente precum:
– Formularea ofertei cu resursele naturale existente: cantități (rezerve
geologice), suprafețe, calitate, praguri (limite) de exploatare permise, prețuri, căi
de acces, reglementări ecologice, utilități și prețul lor.
– Infrastructura de producție existentă, filiere de valorificare existente și
preconizate, oportunități de investiții (în extindere de afaceri, modernizări, noi
unități de producție și servicii, comercializare produse, colaborări diverse).
– Căi de comunicație existente în zonă.
– Ordine socială, comportamente moderne ale populației; cunoașterea
limbilor vorbite de investitori, nivel de școlarizare ridicat, tradiție profesională,
lipsa bolilor sociale.
– Existența în zonă a institutelor de învățământ de toate gradele și, în special,
a învățământului superior cu sectoare de cercetare-dezvoltare orientate pe
valorificarea resurselor naturale din zonă. Aceste institute și centre de
cercetare-dezvoltare își oferă disponibilitatea de a colabora cu noii investitori la
punerea în valoare a resurselor naturale (Condis Focus, 2003).
d) Inovarea – resursă a dezvoltării regionale. Cunoscută în literatura de
specialitate sub diverse sintagme (societatea cunoașterii, complexe inovatoare
regionale etc.), inovarea devine motorul dezvoltării naționale și globale.
Potențialul național/regional de inovare fiind parametrul de caracterizare a
unei țări în ansamblul țărilor lumii. Ilustrativ pentru fenomenul actual de inovare
este creșterea exponențială a numărului de cereri de brevet (figura 8.6), multe
dintre ele vizând turismul, industria turismului, mijloacele de transport mai puțin
poluante și mai sigure, sursele neconvenționale de energie, mijloacele de
divertisment etc.
Pentru România este relevantă poziția Uniunii Europene asupra inovării și
rolului ei în dezvoltarea regională. Exemple:
218
– În Strategia de la Lisabona, 2004 se prevede ca zona UE să devină cea mai
competitivă din lume până în anul 2010 prin acordarea către sectorul C-D de
finanțări de 3% din PIB. Se estimează că astfel va avea loc o creștere economică
medie europeană de 3% anual și vor fi create șase milioane locuri noi de muncă.
– Încă de la începutul anilor ’90, UE a recunoscut importanța inovării
regionale (Entreprise Europa, 2002) și a sprijinit mai mult de 100 regiuni ca
acestea să dezvolte politici de inovare coerente. Cu acest prilej, s-a organizat
rețeaua regiunilor inovatoare ale Europei (IRE), iar al șaselea Program-Cadru de
Cercetare cu formare până în anul 2006, reflectă această preocupare.
0
20000
40000
60000
80000
100000
120000
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
NUMARUL DE CERERI DE BREVET DEPUSE
PRIN SISTEMUL PCT, la nivel mondial
Sursa : WIPO, Intellectual Property: a Power Tool for Economic Grownth, Geneva, 2004
Fig.nr.8.6
Numărul de cereri de brevet depuse prin sistemul PCT, la nivel mondial
Rețeaua IRE organizează, periodic, întâlniri pentru schimb de experiență și
stabilirea de strategii de inovare regională, prilej de formulare de propuneri pentru
țările candidate. Asemenea întâlniri au avut loc la Bruxelles-1998, Madrid-2000,
Stratford-upon-Avon-2002 etc.
Ca evoluție istorică, amplasarea geografică a unităților industriale,
institutelor de învățământ superior, a centrelor de C-D, prezența capitalului pentru
219
investiții și a capitalului de risc, interesul manifestat de firme naționale și
transnaționale în derularea unor afaceri cu parteneri din zonă, motivarea
populației, vocația acesteia pentru competiție și noutate, toate acestea sunt
prezente ca propulsori ai regiunilor inovatoare ce susțin activitatea de dezvoltare
economică.
Pentru turism, regiunile inovatoare aduc atractori noi în circuitul național și
internațional al turiștilor, precum:
– creșterea continuă a calității produselor și serviciilor dincolo de media
națională;
– forța de muncă, personal înalt calificat;
– posibilitatea exprimării capacității creatoare, inovatoare a populației,
angajaților, autorităților publice din zonă, surprinzând prin noutate (incubatoare
de afaceri, proiecte pilot diverse, școli de excelență profesională, concursuri,
expoziții, pachete turistice cu grad ridicat și foarte ridicat de originalitate etc.).
e) Conceptul de reconstrucție durabilă. A fost propus ca fundament pentru o
eventuală strategie de dezvoltare a României (B.Cotigaru, Gh.Manea, 2002) și din
care, în mod expres, se rețin:
• stoparea declinului activității economice, degradării mediului, epuizării
accelerate a unor resurse naturale, distrugerii capitalului antropic
acumulat în timp;
• creșterea economică, inclusiv prin valorificarea infrastructurii de
producție existentă (care trebuie modernizată prin atragerea de capital și
investitori), punerea în valoare a unor avantaje comparative (resurse
naturale, aranjamente și conjunctură, geopolitică, calitatea resursei
umane etc.).
• dezvoltarea economică, reducerea decalajelor, relația
om-natură-economie în limite stabilite după principiile dezvoltării
durabile.
La întrebarea „ce se reconstruiește” se răspunde:
220
– ce s-a degradat, dereglat, demolat irațional (sistemele de irigații din
Dobrogea, livezile de pomi fructiferi, complexele zootehnice, pădurile
deforestate, solul în zona Complexului Chimic Năvodari etc.);
– ce trebuie modernizat (infrastructura, de pildă);
– o nouă structură a economiei – a industriei, a agriculturii, a activității de
învățământ, cercetare-dezvoltare, produse și servicii pentru turism.
„Durabilitatea” atașată conceptului privește:
– grija pentru generațiile viitoare umane, privită, de exemplu, prin modul și
gradul de valorificare a resurselor naturale existente;
– integrarea regiunii în spațiul economic național sau global.
Politici și obiective tipice conceptului de reconstrucție durabilă:
– Filiere de valorificare a resurselor naturale stabilite după criterii de
eficiență economică și ecologică.
– Punerea în valoare a inteligenței, spiritului inovator, vocației profesionale,
gradului de pregătire școlară a populației.
– Promovarea bioeconomiei.
– Organizarea ecosistemelor industriale.
– Reconstrucția ecologică a siturilor naturale degradate.
f) Conceptul de viitor durabil. Lansat relativ recent (H.Daly, J.Cobb, 1989),
conceptul presupune că pentru a realiza un viitor durabil este necesar să se apeleze
la antrenarea, valorificarea unei resurse de prim rang, regenerabilă, cumulativă și
infinită și anume la cunoașterea umană.
Această „ultimă resursă” cum au denumit-o autorii, include tehnologia,
informația, cunoașterea propriu-zisă, mintea umană nelimitată. Această ultimă
resursă trebuie descoperită, cultivată, stimulată și pusă în valoare.
„Ultima resursă” nu este numai generatoare de progres în perspectivă, dar
este și condiție de asimilare a informațiilor, tehnologiilor, cunoștințelor, în
general venită din zonele sau țările dezvoltate, fără de care evoluția sistemului de
referință devine foarte lentă.
221
Viitorul durabil aduce ca noutate pentru țările cu economie șubredă care-și
elaborează strategii în scopul depășirii condiției de incertitudine faptul că printre
obiectivele stabilite pentru strategie trebuie prevăzută și valorificarea acestei
„ultime resurse” încă din prima etapă a strategiei.
8.2.5. Conceptul propus – suport al strategiei de dezvoltare a turismului
pe litoralul romanesc
După anul 1987, conceptul cel mai răspândit, în special în Europa, este cel
al dezvoltării durabile (A.Brundtland35, 1987). De la apariția lui până în prezent,
conceptul a fost adaptat la condițiile fiecărei țări, cunoscându-se recent, peste 20
variante (Mihai Berca36, 2003). Concepte înrudite cu cel de dezvoltare durabilă
sunt prezentate în tabelul 8.4, arătând că sunt încercări de a adapta cât mai mult
conceptul inițial de dezvoltare durabilă la dinamica modificărilor ce apar în
spațiul global și la cunoștințele actuale ale raportului om-mediu-economie
(Mircea Duțu37, 2005).
Tabelul nr.8.4: Concepte de dezvoltare durabilă – selecție –
Conceptul Conținut, definiție Bibliografie
Dezvoltare durabilă Acea formă de dezvoltare care asigură
nevoile prezente fără a compromite
abilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi.
A.Brundtland, 1987,
ONU, 1992, 2002.
Dezvoltare conformă
spațiului ecologic
național
Fiecare țară își stabilește modelele de
producție și consum în corelație cu
disponibilitatea resurselor naturale proprii,
inclusiv terenul agricol ca ha/locuitor,
determinant pentru alimentarea populației
cu produse.
Institutul de Cercetări
Ecologice din
Wuppertal-Germania,
Gh.Manea, 1994.
Dezvoltarea
ecologică
compatibilă între om,
economie și mediu
Se consideră că există o strânsă legătură
între dezastrele naturale, mutațiile
ambientale și dezvoltarea economică.
ONU : Conferința
Mondială asupra
Dezastrelor naturale,
Yokohama, Japonia,
1995.
Statutul securității
umane
Punerea sub control a amenințărilor actuale
umane, a globalizării economiei,
conflictelor armate, violenței interne și
Sadaka Ogata, 2002.
35 Brundtland a creat si a prezentat un raport special ONU numit „Viitorul nostru comun” in 1987
36 Mihai Berca, a primit Premiul de excelenta pentru performanta in agricultura si economie rurala
37 Mircea Duțu a scris “Dreptul comunitar al mediului” în 2005
222
externe, terorismului.
Securitatea – premisă a procesului de
creștere sau dezvoltare economică.
Dezvoltarea și
guvernarea durabilă.
Modificări instituționale necesare pentru ca
dezvoltarea durabilă să devină viabilă.
ONU, UE, 2000.
Dezvoltarea umană. Buna guvernare, democrația, toleranța,
pluralismul, elemente ale strategiei de
dezvoltare.
PNUD, 2002.
Guvernarea
mondială.
Gestionarea intereselor planetare. Gérard Rolland, 2002.
Filosofia personalistă Pune în centrul preocupărilor pentru
prezentul și viitorul Terrei – omul, actor
într-un proiect social pe termen lung.
Papa Paul al IV-lea,
Enciclica: popularum
Pressio…, martie 1976.
Guvernare progresivă Integrarea verticală a intereselor de la nivel
local la nivel global condiționată de
formarea în timp a unei solidarități
universale a cetățenilor Planetei.
Margaret Beket, 2002.
Gaya Terra trebuie privită ca un organism viu
situat într-un echilibru stabil care nu trebuie
perturbat de civilizația umană.
James Loreld, Lynn
Margulis, 1998.
În lumina acestor concepte, a rațiunii evoluției lor s-a netezit calea spre
propunerea unui concept propriu, potrivit cerinței de dezvoltare a turismului
românesc care ar putea fi formulat astfel: punerea în valoare a resurselor
naturale și antropice ale litoralului românesc, într-un mod durabil pentru
mediul înconjurător și generațiile umane viitoare, sau, mai scurt,
eco-dezvoltarea litoralului românesc.
Sub această denumire, eco-dezvoltare, se dorește a se înțelege:
– protejarea ecosistemelor naturale a căror capacitate-suport nu poate fi
depășită;
– reconstrucția ecologică a ecosistemelor naturale deteriorate de activități
antropice sau naturale;
– valorificarea infrastructurilor realizate în timp istoric; modernizarea
continuă a acestora; evitarea acțiunilor distructive; promovarea ideii „a
construi, nu a demola”;
– includerea în categoria resurselor – suport pentru dezvoltare – a resursei
umane; punerea în valoare a acesteia în așa fel încât să se pună în evidență
talentul, inteligența, pregătirea profesională, tradiția. Stimularea spiritului
întreprinzător al celor ce lucrează în turism și activitățile conexe;
223
– evoluția activităților economice, a sistemelor antropice, valorificarea
resurselor naturale este privită nu numai după interesul local, dar și în context
național și global. Se vor desluși astfel, tendințele piețelor, direcția concurenței,
necesitatea colaborării internaționale;
– deciziile ce se iau în domeniul activității de turism vor include efectele pe
termen lung în așa fel ca generațiile umane viitoare să nu fie afectate, să nu se
deterioreze calitatea factorilor naturali, capacitatea – suport a ecosistemelor
naturale;
– punerea în valoare a unor atractori de interes turistic nu are numai finalitate
economică ci este și o provocare la punerea în valoare a imaginației, inteligenței,
profesionalismului celor ce lucrează în domeniul turismului și celor conexe
acesteia;
– componenta ecologică a conceptului de mai sus se regăsește și în
comportamentul populației, al decidenților și, de asemenea, marchează modelele
de producție și consum din zonă, modele ce pot fi transformate în avantaje
comparative (Darrel Addison Pusey, 1999). În cazul litoralului românesc, aceasta
ar însemna ofertă de produse ecologice, mobilă ecologică, alimente ecologice;
– Rol stimulator pentru activitatea economică a zonei litoralului și asupra
economiei județelor Constanța și Tulcea și, prin inducție, asupra turismului
național;
– Spirit de competiție cultivat pe întreg procesul de învățământ și educație,
extins de la individ la instituțiile publice din zonă.
8.2.6. Principiile conceptului de eco-dezvoltare a turismului pe litoral
Conceptul descris mai sus poate fi ordonat, pregătit a ghida o activitate
antropică reală, după principii care pot fi considerate liantul componentelor
numeroase ale unei strategii fundamentate pe acest concept (Ion Vasilescu, 2004).
Conceptul de dezvoltare durabilă, așa cum este înțeles în practica
224
internațională și în analizele Băncii Mondiale are trei principii proprii și anume:
I. Principiul protecției sănătății oamenilor, animalelor, plantelor,
conservarea biodiversității și peisajului natural.
II. Principiul eficienței capitalului natural, antropic, uman, financiar etc.
III. Principiul echității între generațiile umane prezente și viitoare.
Aceste principii își păstrează locul și în cadrul conceptului de
eco-dezvoltare a turismului, ele fiind cele ce conferă durabilitate procesului de
dezvoltare pe termen lung.
Se adaugă la aceste principii, alte două care au rolul de a individualiza
litoralul românesc în spațiul economic național și global și anume:
IV. Principiul reacției la fenomenul de globalizare (intermediar, de integrare
în structura UE).
V. Principiul interesului local / regional.
Se detaliază, în continuare, cele cinci principii pentru a da conturul teoretic
strategiei de dezvoltare a litoralului, a turismului în această zonă.
I. Protecția (prioritatea) acordată sănătății oamenilor, animalelor,
plantelor, conservarea biodiversității și a peisajului natural
Respectarea acestui principiu în practica economică, gestiunea resurselor,
administrația locală și a zonei, comportamentele populației vor veni în
contradicție cu multe practici actuale și care fac astăzi ca evoluția economiei,
turismului, habitatului uman, ecosistemelor să nu fie durabilă.
Exemple: deteriorarea calității apei Mării Negre, lacului Techirghiol;
gestiunea/depozitarea deșeurilor solide; colectarea și tratarea apelor uzate
menajere și industriale; vânătoarea excesivă în Delta Dunării, braconajul la
pescuitul speciilor scumpe de pește, activitate militară în Deltă, transportul
poluant, energetica pe bază de combustibili lichizi, petrolieri, poluarea solului și
apelor freatice cu produse petroliere etc.
Turiștii din zonă au, cert, impact negativ cu mediul înconjurător. Acest
225
impact trebuie anticipat, monitorizat și redus la minim printr-o gestiune corectă.
Datele din caseta 3 pot sugera posibilități de control a impactului activității
turistice asupra mediului care, evitate, pot asigura durabilitatea pe termen lung a
turismului din zonă.
Caseta 3
Principiul I:
Protecția sănătății oamenilor, animalelor, plantelor;
conservarea biodiversității și a peisajului natural
– aplicație la turismul din zona litoralului –
1 2
Protecția sănătății
oamenilor
• Modele de consum inspirate din cele tradiționale.
• Alimente ecologice; marcarea acestora.
• Băuturi ecologice; marcarea acestora.
• Combaterea poluării factorilor de mediu.
• Habitat durabil; transport nepoluant.
• Eradicarea sărăciei.
• Asistență sanitară pentru întreaga populație.
• Instruire, educație, informare.
• Combaterea consumului de droguri.
• Urbanizarea controlată a mediului rural.
• Interzicerea vânătorii în Delta Dunării.
• Neacceptarea plantelor modificate genetic, idem a organismelor
animale modificate genetic.
Protecția sănătății
animalelor
• Interzicerea vânătorii din dorința de a ucide din plăcere.
• Promovarea turismului cinegetic.
• Educația în școli pentru protejarea animalelor.
• Corectarea efectivelor de animale sălbatice cu personal.
instituționalizat, de specialitate.
• Păstrarea genofondului, nu a organismelor modificate genetic.
• Refacerea pășunilor naturale.
• Realizarea de coridoare ecologice.
• Paza rezervațiilor naturale, zonelor protejate, a zonei de coastă
împotriva braconajului internațional.
Protecția plantelor • Refacerea fondului silvic degradat.
• Extinderea fondului silvic.
• Refacerea perdelelor de protecție.
• Plantarea de arbori de-a lungul căilor ferate, drumurilor, pe spațiile
virane, degradate.
• Plantarea de nuci în spațiile publice de interes public (10.000 nuci/an).
• Extinderea numărului rezervațiilor naturale, monumentelor naturii
(Gh.Mohan, A.Ardelean, M.Georgescu, 1993).
• Reducerea potențialului poluant antropic asupra florei (CET, unități
industriale, transport auto, depozitări deșeuri solide, construcții diverse
etc.).
• Refacerea ecologică a zonei vecine Canalului Dunăre-Marea Neagră.
• Controlul construcțiilor în Delta Dunării, reducerea la minimum a
acestora.
Conservarea • Controlul turismului în Deltă; nu turism de masă.
226
biodiversității • Controlul poluării apelor Mării Negre, Techirghiolului, celelalte ape de
suprafață în zonă.
• Tratarea apelor reziduale din București și evitarea ajungerii în Deltă a
compușilor cu fosfor, azot, substanțe organice.
• Interzicerea exercițiilor militare în Deltă.
Conservarea peisajului
natural
• Considerat principiu precumpănitor în întocmirea Planurilor de
Amenajare Teritorială (PUG, PUZ, PUD) conform Legii 50/1991 (Ion
Bold, Avram Crăciun, 1999).
• Controlul peisagistic al exploatărilor de calcar.
• Modernizarea căilor de transport, coridoare verzi..
• Reconsiderarea urbanistică a mediului rural.
• Incinerarea deșeurilor solide în locul depozitării pe sol a acestora.
II. Principiul eficienței valorificării capitalului natural, uman,
antropic, financiar etc.
Caracterul limitat al resurselor naturale, fenomenul de poluarea mediului,
rolul sursei umane în procesul dezvoltării economice, sporul demografic al
populației, rolul investițiilor într-o lume care se globalizează, toate aceste trăsături
ale civilizației actuale aduc în prim planul gândirii și preocupărilor decidenților
ideea de eficiență – măsura în care sursa umană știe să folosească resursele
naturale și antropice în interesul dezvoltării proprii, menținând, în același timp,
echilibrele naturale.
În cazul unor resurse naturale limitate cantitativ, eficiența cu care acestea
sunt exploatate poate fi transformată în factori pozitivi pentru:
– Asimilarea, suportarea unei anumite creșteri demografice, în limitele
capacității-suport a ecosistemelor, fără diminuarea standardelor de trai.
– Reducerea potențialului de poluare antropică prin creșterea randamentelor
cu care se valorifică resursele naturale.
– Dirijarea investițiilor în domeniile ce se găsesc la interfața nivel de trai –
protecția mediului.
– Capitalul antropic realizat în timp istoric prin eforturile multor generații
umane trebuie valorificat pe ciclul de viață economică a acestuia, în interesul
societății prezente. Modernizarea – când este posibil – a vechilor și actualelor
227
structuri, în locul unor investiți noi poate fi o soluție bună pe termen scurt și
mediu.
Ilustrarea acestor cerințe minime (caseta 4) pentru cazul litoralului arată
existența multiplelor posibilități de a opta – la un nivel calitativ superior pentru
reconsiderarea, reconstrucția, modernizarea turismului prin identificarea unor
obiective și evaluarea unor eforturi ce pot fi mobilizate de către decidenți.
Caseta 4
Principiul II:
Eficiența utilizării resurselor
Resursa Acțiunea
Capitalul natural • Menținerea potențialului natural al ecosistemelor.
• Îmbunătățirea potențialului productiv al solului.
• Practicarea agriculturii moderne.
• Practica agriculturii ecologice, complementare.
• Reconstrucția ecologică a siturilor degradate (văzută și ca oportunitate
de afaceri)
• Performanțe de calitate ale apei sărate și dulci din zonă, menținute
deasupra performanțelor similare din zonele concurente (avantaj
comparativ și competitiv)
• Valorificarea deșeurilor agricole, orășenești, industriale (idee de
afaceri)
• Refacerea sistemelor de irigații în agricultură
• Diversificarea produselor agricole în funcție de nevoile turiștilor.
Organizarea de târguri în mediul rural din zonă, piețe pentru produse
agricole și alimentare (mici complexe comerciale pentru atragerea
turiștilor) (marketingul produselor agricole).
• Turism rural (agroturism) diversificat.
• Adoptarea unor tehnologii moderne, nepoluante sau cu potențial
poluant mai redus în toată zona litoralului.
• Controlul calității apelor freatice și subterane pentru a evita poluarea
lor.
Capitalul uman • Eradicarea analfabetismului.
• Prelungirea duratei ciclului de învățământ.
• Curriculă modernă pentru toate nivelurile.
• Adoptarea sistemului, curriculă la specificul zonei.
• Pregătirea resursei umane pentru turism la performanțe mondiale.
• Stimularea spiritului întreprinzător și inovator.
• Stimularea competiției încă din ciclul preșcolar.
• Activitate de cercetare-dezvoltare cu incidență asupra turismului.
• Muzee diversificate cu sectoare de cercetare proprii.
• Institute de cercetare private, cu participare internațională.
• Educație ecologică în școală și în afara ei.
• Privirea resursei umane ca motor al dezvoltării zonei.
• Infuzie de management modern străin.
• Drenarea zonei de persoane indezirabile pentru activitatea de turism:
hoți, vagabonzi, cerșetori, traficanți de droguri și de persoane etc..
• Școli în mediul rural la nivelul celor din mediul urban, inclusiv calitatea
cadrelor didactice.
228
• Școli de excelență profesionale.
• Decidenți din instituțiile publice excelenți profesional, cultură modernă.
Capitalul antropic • Valorificarea maximală a acestuia.
• Modernizarea continuă a patrimoniului antropic.
• Realizări de infrastructuri moderne, ținându-se seama de restricțiile
ecologice, în special în Delta Dunării
• Gândire modernă în lansarea proiectelor de investiții în zonă și conform
cu conceptul de eco-dezvoltare (Ion Vasilescu, 2004, Maricica Stoica,
2004)
• Promovarea turismului industrial
• Înființarea de muzee tehnice (industrie, agricultură, navigație, pescuit,
militar, al viei și vinului, al mijloacelor de transport, etnografice pentru
toate etniile din zonă, inclusiv cu elemente interactive – țesături,
ceramică, confecții, mâncăruri specifice etc.); un muzeu al turismului pe
litoral (Aurelia Lăpușan, Ștefan Lăpușan, 1997); muzeu al bijuteriilor și
podoabelor populare și comercializarea de replici după acestea,
confecționate în zonă sau în cadrul muzeului; muzeu al statuetelor,
figurinelor grecești, romane etc., și comercializarea de copii după
acestea; confecționare amfore – copii – pentru turiști după modelele
expuse în Muzeul de la Mangalia, idem opaițe, lăcrimare, arme,
podoabe după piese originale din Muzeul de Istorie din Constanța etc.
• Reconsiderări de ordin urbanistic și energetic privind prelungirea
duratei turismului pe litoral
• Schimbarea imaginii clădirilor publice, a caselor particulare,
ecologizarea căilor de transport, curățenia în zonă.
• Surse neconvenționale de energie și instalațiile corespunzătoare
acestora.
Capital financiar • Climat favorabil atragerii capitalului (străin).
• Investiții cu impact redus asupra mediului înconjurător.
• Crearea de noi locuri de muncă.
• Prioritatea dată infrastructurilor: transport, canalizare, apă potabilă,
informatizare, tratare ape reziduale și deșeuri solide, școli.
• Reconstrucția ecologică.
• Investiții conexe activității de turism.
• Centre turistice integral realizate și puse în valoare de un investitor
(grup de investitori).
• Forme moderne de organizare a activității de investiții: public-privat,
holdinguri diverse, concesionări, privatizări etc.
Principiul eficienței este departe de a ghida activitățile ce se desfășoară pe
litoral, mai ales în ultimii 15 ani.
Argumente:
• Privatizarea capacităților de cazare (intermediar, nefericita inspirație a
„locației de gestiune”) n-a urmărit finalitatea activității turistice. De pildă, nouă
hoteluri ale Grupului European Drinks, la Neptun rămân nerenovate și scoase din
circuitul turistic (Capital-Turism nr. 25/23 iunie 2005);
229
• „Sulina” – cel mai frumos hotel din Deltă a fost scos din circuit, la 10 ani de
la inaugurare (1984-1994) și lăsat de noul proprietar în paragină (Gândul, 15 iulie
2005);
• În stațiunea Venus, cele mai multe hoteluri au rămas la stadiul de „o stea” și
până în luna iunie 2005 nu se știa dacă vor fi deschise (Capital-Turism nr.25/23
iunie 2005);
• Hotelurile Amfiteatru, Belvedere, Panorama din Olimp au fost
declasificate în anul 2004, de la 3 la 2 stele.
Urmare neglijării principiului eficienței, activitatea turistică decade pe
litoralul românesc, trend invers stațiunilor turistice similare din țările apropiate
României. În anul 2004, de pildă, numărul germanilor veniți în România a scăzut
față de anul 2003, de la 350.000 la 290.000. În aceeași perioadă, în Bulgaria, și-au
petrecut vacanța aproape 800.000 germani, cu 10% mai mult decât în anul 2003.
În Zona Balcanilor, în afara Greciei, Turciei, concurenți de prim ordin se
impun și țări ca Bulgaria, Croația, Muntenegru. Acest schimb de fluxuri turistice
nu a reușit să motiveze hotelierii de pe litoralul românesc și nici autoritățile
publice. Excepțiile sunt prezente și puține. Mamaia își etalează oferta de turism
începând cu luna mai, aici, alături de hoteluri de patru stele (Iaki, B.W.Savoy,
Palas etc.) s-a realizat un acquaparc, s-a dat în folosință o gondolă, există
curățenie.
Volumul mare de investiții necesare pentru modernizarea actualei baze
hoteliere și realizarea unor locuri noi de cazare poate impune opțiuni de eficiență
a investițiilor (Ion Vasilescu, 2004) și selectarea criteriilor de eficiență. Este poate
și dilema SIF Transilvania38 care deține 41 hoteluri cu 14.900 locuri de cazare, iar
din aceste hoteluri numai patru sunt de trei stele (Hora, Balada și Cerna din
Saturn, Union din Eforie Nord), acestea având un grad de acoperire de ccca.80%
în anul 2004 (Capital-Turism nr.25/23 iunie 2005).
În sens pozitiv, exemplificativ pentru eficiența investițiilor noi, în Deltă s-a
38 Societatea de Investitii Financiare Transilvania este un fond inchis de investitii autoadministrat si cu
230
construit complexul de vile de cinci stele de la Samora, în valoare de 8 milioane
dolari, destinată turiștilor de lux, cu profil ecologic pentru turiști. Complexul a
folosit motive arhitecturale din zonă, materiale de construcție, mobilier românesc,
imprimând un stil propriu (Jurnalul Național, 1 iulie 2005).
Investiția de lux selectează turiștii, evitând turismul de masă care
degradează rapid Delta Dunării, ea atrăgând turiștii străini (Economistul nr. 1719
din octombrie 2003).
În sfârșit, eficiența mai poate fi apreciată și după politica prețurilor
promovate de proprietarii de hoteluri și numărul de turiști cazați. Îndreptarea
turiștilor români către Bulgaria, Grecia, Turcia, Croația are ca motivație, în
primul rând, tarifele mai mici practicate în aceste țări, comparativ cu România.
Gradul de confort, curățenia, ordinea, calitatea serviciilor urmează acestui prim
criteriu de preferințe a turiștilor (Libertatea, 24 iulie 2005 și Capital-Turism nr.25
din 23 iunie 2005).
III. Principiul echității între generații
Este principiul moral al conceptului de dezvoltare durabilă, dezvoltare
privită în beneficiul populației prezente și viitoare. Disparitățile dintre generații
pot avea cauze precum:
– epuizarea resurselor naturale în ritm alert;
– fenomenul de poluare local, regional, național și global;
– creșterea continuă a numărului populației Terrei;
– accentuarea sărăciei; decalajele de venit, cultură între regiuni, țări și
continente;
– fenomenul de globalizare care accentuează diferențele dintre țări (Ioan Bari,
2002);
– crizele prezente ce amenință a se croniciza: a energiei, a apei, a locurilor de
muncă, bolilor sociale, terorismului;
capital integral privat romanesc
231
– stimularea conflictelor armate, experiențe făcute din considerațiuni
geo-politice și conduse, în special, de către marile puteri (Bernard-Henry Lévy,
2004).
În completarea trăsăturilor acestui principiu trebuie adăugate și modelele
de producție și consum promovate ofensiv de marile companii transnaționale și
modelele de producție și consum tradiționale, multe ancestrale ale populațiilor
indigene.
Între cele două tipuri de modele (ultimele impuse de civilizație, altele de
marile companii transnaționale ce marchează civilizația actuală) sunt diferențe
profunde de multe ori, nu în favoarea sănătății oamenilor, animalelor și plantelor,
altor factori de mediu. Reconsiderarea modelelor tradiționale s-ar putea
transforma în atractori turistici, dând personalitate zonei și regăsite în produse
agricole și modul de preparare a acestora, habitat, băuturi ecologice, materiale
pentru îmbrăcăminte, coloranți, plante medicinale și preparate din ele etc. (Darrel
Addison Pusey, 1999).
Dar reconsiderarea modelelor de producție și consum tradiționale
(însemnate pentru etniile din zonă) se înscrie și în grija pentru generațiile viitoare
pentru care mediul va fi conservat, iar sănătatea mai bună.
Implicațiile de ordin economic, social, ecologic, cultural ale principiului III
sunt numeroase, după cum se poate deduce din caseta 5.
Implicațiile de ordin economic, social, ecologic, cultural ale principiului
III sunt numeroase, după cum se poate deduce din caseta 5.
Caseta 5
Principiul III:
Echitatea între generațiile umane
Nivelul de abordare Conținut, reacție
Global • Identificarea decalajelor diferite între zona litoralului și zone similare și
selectarea acelora ce trebuie gestionate.
• Promovarea unui brand de țară și al litoralului românesc.
• Identificarea vocației populației cu care se poate încadra, pozitiv, în
valorile globale.
• Colaborare internațională, companii mixte.
• Înțelegerea la nivelul populației și cel al decidenților a fenomenului de
globalizare cu implicațiile acestuia pozitive și negative și obținerea unor
reacții de adaptare, supraviețuire, asimilare a fenomenului.
232
European • Identificarea decalajelor față de media țărilor europene cu potențial
turistic și gestiunea acestor decalaje.
• Colaborare europeană în domeniul turismului, industriei turismului,
domeniilor conexe.
• Îmbunătățirea mediului de afaceri.
• Ordine socială, respectarea legilor.
• Siguranța personală și a bunurilor.
• Învățământ la nivel european.
• Valori morale europene.
• Raport corect între culturile mici și culturile mari.
Național • Anulare decalaje dintre performanțele locale și cele naționale
(identificarea cauzelor, efectelor, tendințelor).
• Eradicarea sărăciei.
• Justiție corectă, combaterea corupției.
• Locuri de muncă pentru forța de muncă disponibilă.
• Răspunderea decidenților pentru deciziile luate.
• Clarificarea statutului proprietății.
• Gestionarea riscurilor majore pentru mediul înconjurător.
• Respectarea principiului: poluatorul plătește.
• Stoparea deforestării pădurilor.
• Efect emergent al litoralului la nivel național, identificarea factorilor de
emergență.
• Clasă politică responsabilă pentru deciziile pe termen lung și foarte
lung.
Litoral • Punerea în valoare a resursei umane.
• Eradicarea analfabetismului în zonă.
• Eradicarea sărăciei în zonă.
• Punerea în valoare a vocației populației locale; sinergism între etnii.
• Prelungirea perioadei de învățământ pe toată durata vieții active a
angajaților din zonă.
• Management performant, aportul personalului străin.
• Investiții masive.
• Colaborare internațională..
• Învățământ adaptat zonei ca curriculă europeană și locală (activitatea de
turism).
• Infrastructuri modernizate continuu.
• Criteriul excelenței în actul de decizie.
• Conservarea resurselor naturale, păstrarea echilibrului ecosistemelor;
cadrul strict al numărului turiștilor în Deltă.
• Agricultură ecologică.
• Reducerea impactului activităților antropice cu mediul înconjurător.
• Reconstrucția ecologică a siturilor degradate..
• Utilizarea tehnologiilor nepoluante.
• Prezența militară și a militarilor străini în zonă prezintă pericol potențial
pentru turiști (atacuri teroriste).
• Controlul poluării morale (violență, alcoolism, corupție, hoție, lene
etc.).
• Relații bune cu vecinii, inclusiv în scop turistic.
• Reforestarea zonei Dobrogei.
Cu privire la echitatea între generații merită a fi accentuate următoarele
233
aspecte apreciate foarte importante pentru generațiile actuale și anume:
Fenomenul de deșertificare a sudului țării, urmare a efectelor schimbării climei,
fenomen provocat, accentuat de deforestarea masivă, continuă, a pădurilor
României. Conform opiniei Elenei Mateescu, șeful Departamentului
Agrometeorologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie:
„Teritoriul cu o deșertificare intensă și un risc mare de secetă include toată
Câmpia Română, Podișul Dobrogei, Delta Dunării (harta din figura 8.7).
Înregistrările meteorologice efectuate pe o perioadă mai mare de 100 ani arată o
tendință evidentă de deșertificare pe o suprafață de 3 milioane de hectare în
Dobrogea, Estul Munteniei și Sudul Moldovei (Paul Badea, în Libertatea din 2
august 2005).
Față de acest avertisment, până ce autoritățile de la nivelul Guvernului
României și Parlamentului vor lua măsuri (ceea ce nu este de așteptat pe termen
scurt), la nivelul Dobrogei și litoralului, reacțiile ar trebui să fie de plantare
masivă de arbori din fondul silvic și pomi fructiferi pe orice suprafață de teren
existentă fără o altă utilizare economică. Exemple: incintele instituțiilor publice,
drumurile de tot felul, perimetrul islazurilor, a terenurilor agricole, zona
Canalului Dunăre-Marea Neagră, perdele de protecție în jurul unităților
economice (port, Rafinăria Midia, șantiere navale, malurile lacurilor, inclusiv
cele ale Techirghiolului, zona de coastă, în incinta localităților urbane (pădurea
urbană) în periurban (pădurea periurbană), transformarea unor terenuri agricole
în zone de protecție silvică.
Tot ca apărare – măsură pe termen scurt și mediu – ar putea fi reactivate
sistemele de irigații care să funcționeze pe principii de eficiență și ecologice.
Un program de împădurire la nivelul Dobrogei ar trebui inițiat din anul 2006
și gestionat pe 80 de ani (două generații umane succesive), respectând principiul
echității între generații.
234
Sursa: ANM., preluată din Libertatea , 2 august 2005
Fig.nr.8.7
Zonele României supuse deșertificării
Zonele cu gri reprezintă suprafețele atinse de deșertificare
Deschiderea Deltei Dunării pentru turiști trebuie privită cu multă atenție.
Turism înseamnă impact cu mediul înconjurător, iar obsesia profitului celor ce se
ocupă de turism depășește considerațiile de protecție a mediului. Numărul
turiștilor care vizitează Delta se menține în jurul a 100.000 anual. Numărul
turiștilor ar putea crește de 7 ori dacă s-ar realiza o infrastructură de drumuri.
„Numai că, dacă această infrastructură este vitală pentru toate celelalte regiuni ale
țării, în Delta Dunării ar putea aduce dezastrul”; afirmația a fost făcută de Mark
Constantinescu în publicația 7 Plus, 29 iulie 2005.
„Turismul de masă (corturi, grătare, deșeuri, zgomot etc.) nu este pregătit să
se bucure de frumusețea unei naturi mai fragile și mai instabile decât oricând”,
consideră Ciprian Enea, director marketing-imagine la firma Romantic Travel.
235
Dar turismul nu este singurul pericol pentru integritatea ecosistemului
deltaic ci scoaterea din circuitul natural a unor terenuri pentru construcții case de
vacanță, activități economice. Politizarea excesivă a administrării Deltei,
intervenția autorităților publice regionale și centrale în favoarea unor grupuri de
interese, pescuitul legal (mai ales la sturioni), vânătoarea excesivă (11 tone de
alice de plumb se introduc anual în lanțurile trofice din Deltă, conform aprecierii
biologului Maria Paspalova, Universitatea București), concesionarea și
gestionarea ilogică a luciurilor de apă destinată pescuitului sunt tot atâtea pericole
pentru Deltă și pentru generațiile umane viitoare de locuitori ai Deltei, ai
Dobrogei, ai României.
Lipsește un studiu care să dovedească utilitatea menținerii unor incinte
îndiguite pentru pescuit sau deschiderea acestora pentru naturalizare și includerea
în echilibrul Deltei. Între 1990 și 2004 sunt perioade în care piscicultura s-a
încadrat cu valori negative la valoarea adăugată brută (1990, 1991), iar producția
de pește raportată, pentru care se plătește impozit este nesemnificativă.
Realizarea Canalului Bâstroe39 de către Ucraina poate perturba echilibrul
ecologic în zonă.
Diversitatea culturală, etnică a populației din zonă este un avantaj
comparativ important pentru turism și pentru procesul de dezvoltare economică
(Carol Maignon, Dino Pinelli, 2003). Ca proces istoric, numeroasele populații,
etnii, ce au trăit în zonă, au conviețuit pașnic, menținându-și cultura proprie.
Această diversitate poate fi pusă în evidență și valorificată în sens pozitiv pentru
diversificarea pachetelor de turism, pentru agroturism cu specificul fiecărei etnii
(probabil, caz unic în Europa), cu muzee, concursuri, festivaluri, case de creație
cu vânzare, magazine cu artizanatul propriu care pot atrage turiștii.
Multiculturalismul poate crea și o emulație pe plan local în schimbarea
aspectului localităților, caselor, calitatea serviciilor oferite celor ce preferă acest
tip de turism.
39 Canalul ar trece prin mijlocul Deltei Dunării pe teritoriul Ucrainei, la 7 km aval de orașul Vilkovo
236
IV. Principiul reacției la fenomenul de globalizare
Prezent în întreaga istorie a omenirii ca proces, globalizarea a devenit
fenomen în ultimii 20-25 ani și marchează profund istoria contemporană
(UNDP40, 1999).
Reacțiile posibile, de tip regional, la fenomenul de globalizare sunt: de
ignorare, de adaptare, de asimilare și emergență, de supraviețuire la marginea
fenomenului. Țările care ignoră fenomenul de globalizare vor fi marginalizate și
pierdute în lumea a treia. Reacția de supraviețuire pe termen scurt poate fi tipică
României, care-și exploatează resursele naturale dincolo de limitele de echilibru,
fără legătură cu economia țării, perspectivele evoluției, interesele generațiilor
umane viitoare. Argumente: modul cum se realizează privatizarea unităților
economice cu finalitate – demolare și vindere ca fier vechi, exploatarea lemnului
din pădurile statului și cele particulare, valorificarea terenului agricol (la 10
mil.ha teren agricol, România importă 70% din necesarul de produse alimentare)
etc.
Reacția de adaptare înseamnă preluarea a ceea ce aduce pozitiv fenomenul
de globalizare (informații, fluxuri de cunoștințe, circulația capitalului și a
persoanelor, tehnologii moderne etc.). Cooperarea cu companiile transnaționale
ușurează procesul de adaptare. Suedia, de exemplu, este prezentă în 30 de
companii transnaționale și continuă să mărească această „breșă” către spațiul
economic global.
Efectele negative ale fenomenului de globalizare trebuie cunoscute și
gestionate: exploatarea resurselor naturale proprii în avantajul companiilor
străine, falimentarea economiilor neperformante în noile condiții, polarizarea
populației după venit (săracii devin mai săraci, bogații mai bogați), promovarea
spiritului întreprinzător, capacității profesionale, dorinței de competiție, vocația
de a inova.
40 United Nations Development Programme
237
Și, în sfârșit, nevoia de emergență, de atingere a unor poziții avansate cu
rezonanță globală (Maricica Stoica, 2004).
În caseta 6 se prezintă, informativ, domenii în care litoralul românesc ar
putea avea incidență cu economia globală: caseta 6 poate fi completată, înlocuită
cu idei, soluții, propuneri care să ne apropie de spațiul economic globalizat.
Caseta 6
Idei posibile pentru avantajele comparative
ale litoralului românesc cu incidență globală
Ideea Justificare
Mediu ecologic Mediu natural curat, alimente ecologice, băuturi
ecologice, mobilier la hotel ecologic, lenjerie de pat
ecologică etc.
Conservarea biodiversității din Delta
Dunării
Expoziție vie a biodiversității naturale. Promovarea
turismului științific.
Tratamente cu nămol sapropelic,
fitoterapie tradițională, aromoterapie
etc.(dr. Ovidiu Bojor, 2005)
Susținute de cercetări științifice sub un monitoring
modern.
Etnoturism rural Capacități de cazare turistică tipice etnoculturilor
multiple existente în zonă, în aceeași zonă (români,
turci, rromi, lipoveni etc.), pachete de turism specifice.
Modele de consum originale, tradiționale Reconsiderarea unor modele tradiționale de consum ale
populațiilor indigene și alogene, marcarea ecologică a
acestora și oferirea turiștilor, marketing corespunzător.
Inteligență, fantezie și talentul populației –
ofertă pentru turiști
Muzee interactive.
Ateliere artizanale interactive.
Mici ateliere industriale ce lucrează la comanda
turistului: sticlărie, ceramică, gravură în metal,
gablonzuri etc.
V. Principiul interesului local/regional/național în deciziile ce privesc
procesul de dezvoltare a turismului pe litoral
Motivarea populației la nivel local/județean/regional, ierarhizarea criteriilor
de alegere a obiectivelor strategice și transformarea acestora în politici, programe
și măsuri, coerența deciziilor privită prin efectele pe termen lung, toate acestea au
un factor comun și anume subordonarea interesului local/regional/național (caseta
7).
Caseta 7 poate sugera că decidenții din zona litoralului trebuie să țină
seama de interesele manifestate la nivel național (regăsite în legislație, programul
238
de guvernare, strategii în derulare) care, în aceeași măsură, să-și definească
propriile interese care nu pot fi decât complementare celor de nivel superior.
Caseta 7
Manifestarea interesului în dezvoltarea
turismului pe litoral
Nivel Forme, argumente, definirea interesului
Dezvoltarea economică, socială, culturală.
Punerea în valoare economică a resurselor naturale, a celor umane, în special.
Grija pentru sănătatea oamenilor.
Integrarea în fluxurile mondiale de turiști, informații, cunoștințe, produse și
servicii.
Național
Reacție pozitivă, de asimilare a fenomenului de globalizare.
Reducerea decalajelor față de alte regiuni din România.
Regional Atragerea investitorilor, capitalului străin.
Valorificarea resurselor proprii.
Dezvoltare economică, socială, anulare decalaje..
Locuri de muncă.
Investiții.
Județean
Revitalizarea agriculturii.
Eradicarea sărăciei.
Învățământ modern.
Comportamente moderne ale populației.
Climat favorabil afacerilor, atragerea capitalului.
Decidenți de excepție.
Amplificarea continuă a activității economice, inclusiv prin extinderea
turismului.
Atragere de fonduri financiare nerambursabile pentru dezvoltare.
Local
Protecția mediului înconjurător, conservarea ecosistemelor.
Cine definește interesele locale și regionale, de tip litoral? Logic, răspunsul
este: instituțiile publice care răspund de gestiunea zonei, prin consultarea unui
larg cerc de actori locali în domeniul economic, cultural, financiar sau ceea ce se
întâlnește în literatură sub denumirea de stackholders. Definirea intereselor
locale/regionale și regăsirea acestora în strategiile de dezvoltare trebuie văzută și
în dinamica acestor interese care pot fi influențate de conjuncturi externe sau
interne. Privit astfel, interesul local/regional se poate transforma într-un factor
stimulator al climatului economic și social.
Este în interesul general local/regional/național ca resursele naturale să nu
se epuizeze rapid, exploatarea lor să se facă într-un mod durabil, în interesul
generațiilor umane viitoare.
În cazul litoralului, există un interes general pentru conservarea
239
biodiversității în Delta Dunării și conservarea acestui eco-sistem, în reconstrucția
ecologică a lacului Techirghiol, în selectarea – după principii ecologice – a
obiectivelor economice și neeconomice ce se amplasează în zona litoralului.
Complexele chimice și petrochimice, șantierele de construcții și reparații navale,
porturile civile și militare, bazele militare proprii sau închiriate unor puteri străine
nu sunt compatibile cu turismul, cu dezvoltarea lui, cu dorința de a atrage cât mai
mulți turiști străini și nici cu principiile dezvoltării durabile a zonei.
Sunt situații când interesul național nu este concordant cu cel
local/regional, cazul amplasării unor activități antropice fără legătură cu turismul,
situații care trebuie rezolvate prin intermediul autorităților publice.
În alte cazuri, interesul regional transcede și pe cel național: în Deltă, de
pildă, turismul de masă, construcțiile civile, exploatațiile agricole și piscicole în
incinte îndiguite, vânătoarea permisivă, pescuitul excesiv, exercițiile militare,
canalul Bâstroe etc. vin în contradicție cu statutul de rezervație a Deltei acordată
de instituțiile internaționale, Aici interesul comun, general este de conservare a
ecosistemelor, cum s-a menționat, de mai multe ori, în lucrarea de față.
Un interes greșit gestionat este acela al accesării fondurilor financiare
nerambursabile din partea UE: există incapacitatea cronică de a cheltui fondurile
alocate României de tipul SAPARD și ISPA41 care ar avea scopul de a ajuta la
creșterea nivelului de civilizație (ISPA) și de dezvoltare a agriculturii (SAPARD).
Această situație care nu și-a găsit rezolvare de aproape 6 ani arată incapacitatea
instituțiilor statului și ale administrației publice de a gestiona fonduri ale UE în
mod corespunzător și poate deveni o frână în operaționalizarea unei strategii de
dezvoltare locală/regională/națională pe termen lung, fondurile din UE fiind unul
din instrumentele de succes ale strategiei.
41 ISPA (Instrument Structural de Pre-Aderare) este un program intrat în vigoare începând cu anul 2000.
Obiectivul sãu îl constituie dezvoltarea infrastructurii de transporturi si protectia mediului în tãrile
candidate la aderare
240
8.2.7. Obiectivele strategiei de dezvoltare a turismului pe litoral
Stabilirea obiectivelor care să asigure dezvoltarea litoralului românesc este
una din principalele etape ale procesului de elaborare a strategiei (figura 8.5),
obiectivele putând fi înțelese ca esența strategiei (I.Ansoff, 1989), după cum
rezultă, de altfel, și din definiția strategiei ca „arta de a combina diferite operații în
vederea atingerii unui obiectiv” (Le dictionnaire de notre temps, Ed.Hachette,
1988, p.1170).
Revenind la I.Ansoff, strategia poate fi definită și ca „ansamblul criteriilor
de decizie ce duc la realizarea obiectivelor propuse”, sau, mai simplu, după
Aurelia-Felicia Stăncioiu (2004), „strategia de marketing stabilește calea prin
care se ating obiectivele strategiei”.
Inventarul obiectivelor
Etapele 1.1, 1.2, 2, 3 și 4 din schema logică din figura 8.5 sunt cele mai
laborioase și importante din tot procesul de elaborare a strategiei.
Analizele efectuate în capitolele precedente ale prezentei lucrări (etapele
1.1 și 1.2 din schema din figura 8.5) constituie sursa principală de identificare a
obiectivelor. Alte surse le oferă analizele SWOT 42 , detalierea principiilor
conceptului de eco-dezvoltare a turismului din literatura de specialitate, mass
media românească, din lucrarea autorilor prezentei lucrări, din anchetele efectuate
printre turoperatorii din România.
A rezultat astfel un prim inventar (anexa 2) de obiective posibile (total 95
poziții), corespunzător etapei doi din schema logică din figura 8.5.
Criteriile de selecție a obiectivelor
Principiile conceptului de eco-dezvoltare a turismului devin criterii pentru
selectarea, ierarhizarea obiectivelor propuse pentru strategie (prin intermediul
42 SWOT (Strenghts – Weaknesses – Opportunities – Threats)
241
unei analize multicriteriale).
Practic, au loc următoarele operațiuni:
Se prelucrează datele din anexa 2, stabilindu-se o primă ierarhizare după
frecvența cu care aceleași propuneri de obiective au fost făcute de surse diferite.
Primele 10 poziții obținute sunt redate în tabelul 8.5 cu scop informativ.
Tabelul nr.8.5: Frecvențe cu care unele obiective strategice apar în inventarul
general al acestora (anexa 3)
Obiectivul selectat Numărul de selecții Frecvența
%
Îmbunătățirea calității serviciilor 13 13,6
Diversificarea ofertei turistice 12 12,6
Clarificarea responsabilităților în gestiunea litoralului 11 11,5
Promovarea turismului în străinătate 9 9,5
Extindere în extrasezon a turismului 9 9,5
Ecologizarea, întreținerea plajelor 8 8,4
Amplificarea, extinderea activității turistice 8 8,4
Calitatea resursei umane 7 7,4
Completarea și calitatea infrastructurilor 6 6,3
Atragerea investitorilor, a capitalului 6 6,3
Sursa: date preluate din anexa 3.
Principiile conceptului de eco-dezvoltare, așa cum au fost definite în
subcapitolul 2.3.3, se transformă în criterii de selecție și de ierarhizare a
obiectivelor strategice care, împreună cu criteriul frecvenței cu care același
obiectiv apare în inventar, permit finalizarea selecției (anexa 3), obiectivele ce se
propun pentru strategia de dezvoltare a turismului pe litoral sunt, astfel selectate și
înscrise în tabelul 8.6.
În logica proiectării în timp a obiectivelor strategice trebuie înțeles că
startul punerii în operă a obiectivelor pe termen mediu și lung este concomitent cu
cel al obiectivelor pe termen scurt, numai că îndeplinirea lor integrală se face în
orizonturile de timp stabilite.
Aceeași logică invocată mai sus cere ca pe durata strategiei, în etapa de
saturare de pe curba de viață economică, să se abordeze și gestionarea următorului
ciclu de viață, întârziind cât mai mult apariția etapei de declin. Este conceptul de
modernizare continuă, de menținere a raportului efecte/eforturi-tipice
242
obiectivelor strategiei, la valori continuu supraunitare.
Tabelul 8.6: Ierarhia primelor zece obiective strategice
Obiectiv Total
Punctaj
Ierarhie Orizont de timp
Îmbunătățirea calității serviciilor 68,0 1 scurt, mediu și lung
Stabilirea responsabilităților în gestiunea litoralului 58,0 2 scurt
Ecologizarea, întreținerea, protecția plajelor 42,0 3 scurt, mediu și lung
Calitatea resursei umane 37,0 4 scurt, mediu și lung
Diversificarea ofertei turistice 36,8 5 scurt, mediu și lung
Promovarea turismului în străinătate 28,5 6 scurt, mediu și lung
Extinderea turismului în extrasezon 28,5 6 scurt, mediu și lung
Atragere de capital și investitori 25,2 7 scurt, mediu și lung
Extinderea activității turistice 25,2 7 scurt, mediu și lung
Gestionarea riscurilor majore pentru mediul
înconjurător
21,0 8 scurt, mediu și lung
Sursa: preluare după anexele 2 și 3.
Obiective strategice selectate (etapa 4 din figura 8.5)
Pentru a răspunde dezideratului ca turismul pe litoral să evolueze conform
conceptului de eco-turism se ordonează obiectivelor strategiei – ierarhizate ca în
tabelul 8.5 – după logica proiectării lor în timp (tabelul 8.7).
Tabelul nr.8.7: Obiective ale strategiei de dezvoltare a turismului pe litoralul
românesc, orizont 2025-2030
Obiectiv Orizont de timp
Stabilirea responsabilităților
Ecologizarea, întreținerea, protejarea,
refacerea plajelor
Îmbunătățirea calității serviciilor
Termen scurt
Calitatea resursei umane la performanțe
europene
Diversificarea ofertei turistice
Promovarea turismului în străinătate
Atragerea de capital și investitori
Gestionarea riscurilor majore pentru mediul
înconjurător (riscuri naturale și antropice)
Termen mediu
Extinderea, amplificarea activității turistice
Prelungirea turismului în extrasezon
Infrastructuri moderne în Dobrogea și în
stațiuni
Agricultura ecologică – suport și atractor
pentru turismul pe litoral
Termen lung
243
Obiectivele strategice din tabelul 8.7 pot fi formulate și altfel, după efectele
ce le vor avea, de pildă:
Pe termen scurt:
– Pregătirea abordării unui nou ciclu al turismului pe litoral (figura 8.1 și 8.2)
proiectat pe spațiul economic european, al concurenței existente și viitoare.
Pe termen mediu:
– Lansarea turismului modern, creșterea numărului de turiști, concomitent cu
creșterea veniturilor din turism.
Pe termen lung:
– Aport semnificativ la formarea PIB; atingerea etapei maturității pe curba
ciclului de viață a activității turistice.
Obiectivele astfel formulate se înscriu în logica evoluției unui proces sau
fenomen economic, în care principiile conceptului de eco-dezvoltare sunt
prezente și ghidează succesiunea obiectivelor.
Turismul pe litoral, privit ca sistem economic, prilejuiește, prin
succesiunea obiectivelor înscrise în tabelul 8.7, să se obțină o îmbunătățire
calitativă a managementului acestui sistem, după cum urmează:
Pe termen scurt:
– Perioada reducerii decalajelor de nivel calitativ și ca dotare tehnică a turismului
românesc față de turismul modern. Sistemul de management acționează în
prezent pentru a răspunde unor semnale din trecut, reacție tipică sistemelor de
management cu comportament static.
Pe termen mediu:
– Se ating performanțele unor firme, țări sau regiuni luate ca etalon. Se acționează
în timp real, tipic sistemelor de management cu comportament adaptiv.
Pe termen lung:
– Se obțin performanțe superioare celor de pe piața mondială a turismului. Este
apanajul sistemelor de management cu comportament evolutiv (anticipativ) când
se reacționează înainte ca semnalele să fie evidente. Decidenții ce lucrează în
244
asemenea sisteme sunt decidenți de excepție (Ion Boboc, 2000, Ion Dijmărescu,
1997; Gelu Boureanu și colaboratorii, 1989).
În acest fel, strategia propusă pentru dezvoltarea litoralului românesc este
și prilej de modernizare a sistemului de management a zonei litoralului, a
sectorului turistic și a celor conexe. Această evoluție a comportamentului
sistemelor de management, implicată în prevederile strategiei poate fi punctul
critic, nodal, pe graficul realizării obiectivelor strategice și impunerii activității
turistice de pe litoral în plan național și european.
Evaluarea obiectivelor strategice (etapa 5 din schema din figura 8.5)
Indicatorii care pot caracteriza activitatea de turism (Vasile Glăvan, 2004)
sunt numeroși și, ca relevanță, diferiți. Dintre aceștia, se alege un set de 8
indicatori (tabelul 8.8) și, dependent de obiectivele strategice selectate (tabelul
8.7) se propun valori orientative care să dea contur turismului pe litoralul
românesc în perspectiva pe termen scurt, mediu și lung.
Tabelul nr.8.8 : Indicatorii orientativi ai activității de turism corespunzători
obiectivelor strategice ale litoralului românesc
Indicatorul U.M. Valoare Valoarea propusă, pe termen:
în anul
2004
Scurt Mediu Lung
0 1 2 3 4 5 6
Capacitatea de cazare L 118547 124000 150000 200000
turistică D
locuri
2677 3000 3100 3200
Capacitatea de cazare L 10384 15000 18000 22000
în funcțiune D
mii
locuri-zile 455 500 550 600
Înnoptări L 4338 5000 8000 10000
D
mii de
înnoptări 129 150 170 200
Sosiri turiști, L 782 1500 2100 3000
din care: D
mii
persoane 37* 40 45 50
Turiști străini L 87 200 5000 1000
D
mii,
număr 8* 10 20 25
Sejur mediu L 5,5 6,5 7,0 7,0-8,0
D
zile
2* 4 6
Indice de utilizare netă L 41,8 45-50 50-60 60-65
a locurilor de cazare D
% 28,3 30 35 40
Aportul turismului la România Sub 1,0 2-3 3-5 5-7
formarea PIB-ului L+D
% Sub 1,0 0,5-1,0 1,0-2,0 2,0-3,0
245
Legendă:* anul 2003.
L = litoralul sudic.
D = Delta Dunării.
Sursa: datele din coloana 3 (anul 2004), Anuarul Statistic al României, 2004.
Tabelul 8.8 înscrie separat turismul pe litoral (partea de sud a zonei) și cel
din Delta Dunării, cele două tipuri de turism diferențiindu-se prin dinamică
(protejarea Deltei), tip de turism (de masă, în sud, de lux și științific în Deltă),
capacitatea de cazare.
Principalul indicator urmărit în strategie este aportul activității de turism la
formarea PIB-ului (în tabelul 8.8 a fost înscris ca o rezultantă a celorlalți
indicatori). În anul 1989, acest indicator reprezenta 0,28% (Anuarul Statistic al
României, 1990), el menținându-se sub această valoare întreaga perioadă
1990-2004 (la nivelul întregii țări).
Deoarece litoralul (inclusiv Delta) reprezintă cca.25% din capacitatea de
cazare turistică a României (tabelele 8.1, 8.2 și 8.3) sau aproximativ 20% din
capacitatea de cazare în funcție (tabelul 8.9) se poate considera că aportul
turismului pe litoral la formarea PIB-ului este, în prezent de 20-25% (inclusiv
Municipiul Constanța), proporție care se va menține, aproximativ și în viitor,
presupunându-se că întreg turismul din România va fi revigorat, după modelul
strategiei propusă pentru litoral.
Tabelul nr.8.9: Capacitatea de cazare în funcție în județele Tulcea și Constanța,
în Dobrogea și în România, în anul 2004
mii locuri, zile
Total Județ 11263,7
Județul Constanța Litoral minus
Constanța oraș
10383,6
Județul Tulcea Total Județ 491,2
Delta plus orașul Tulcea 450,2
Dobrogea Total Dobrogea 11754,9
Dobrogea minus
Orașul Constanța
1042,9
România 53088,6
Raportul Dobrogea / Total Dobrogea 21,77
România
%
Dobrogea minus orașul Constanța 19,37
Sursa: Anuarul Statistic al României, 2004.
246
Suportul creșterii aportului turismului pe litoral la formarea PIB-ului (tabelul
8.8):
Caseta 8
Profil posibil pentru tabere organizate pe litoral,
cu participare europeană
Profilul taberei Observații
Persoane cu dizabilități locomotorii Inclusiv tratament balnear (opțional)
Ecologist Regim naturist
Alimente ecologice
Transport nemotorizat în zonă
Surse de energie regenerabilă
Studiere biotopuri din zonă
Spiritual: – profil religios
– de tip yoghin
– etc.
– intraconfesionale
În colaborare cu mânăstirile din zonă, probabil
la Tuzla
(armonie între credincioși).
Ecumenice.
Cercetași Acțiuni de monitorizare a zonelor protejate din
Dobrogea
Identificarea unor eco-sisteme ce trebuie
protejate
– muzică Curente și vârste diverse
– pictură Inclusiv de tip mural
– sculptură Conform PUG, PUZ
Creație
– artizanat Comercializarea produselor
Produse realizate la comandă
– arheologie
– speologie
– biologie, ihtiologie
Cercetare
științifică :
– etnografie și folclor
– subacvatic
– hipism
– canotaj Lacurile din zonă
Sportiv
– înot Bazine acoperite și deschise
Școlari Eventual, pe anumite profile
Studențești Valorificare cămine studențești din
Universitățile din Constanța
Pentru copii de excelență Pilot și demonstrative
Excentrici Urmează a fi identificate
Copii marginalizați, copiii străzii, orfanii,
săracii etc.
Prin organizațiile de asistență socială
– Creșterea capacității de cazare turistică de la 191.224 locuri în 2004
(litoral și Deltă), la cca.200.000 locuri în 2005 sau o creștere cu 68%. Probabil că
trebuie avute în vedere și locurile în pensiunile din mediul rural și taberele al căror
număr și diversitate se așteaptă să crească (Florina Bran, Tamara Simion, Puiu
Nistorescu, 2000). Caseta 8 poate da idei pentru această formă de turism,
247
interesantă pentru tinerii din Europa și dacă este bine organizată, participanții la
tabere vor fi viitorii turiști ai litoralului. Concesionări de spații pentru amenajarea
taberelor pot fi avute în vedere cu firme străine, institute de învățământ, ONG,
asociații diverse, inclusiv de tip profesional.
– Creșterea capacității de cazare în funcțiune este corelată cu indicatorul
anterior și cunoaște aproximativ aceeași dinamică; un spor al acesteia ar fi
evidențiat pe seama prelungirii perioadei de turism pentru a acoperi cât mai multe
luni din an (90% comparativ cu 68% în exemplul de mai sus).
– Creșterea numărului de înnoptări. Dublarea valorii indicatorului în 25 ani
nu pare forțată. Administrația Zonei Antalya-Turcia și-a propus triplarea
numărului de turiști în următorii 15 ani. Sporul de înnoptări poate fi asigurat, în
sens intensiv, și de mărirea radicală de utilizare netă a locurilor de cazare.
– Majorarea valorii indicelui de utilizare netă a locurilor de cazare de la
41,8% pe litoral, în anul 2004, la 60-65% în anul 2025. Printre alte măsuri,
promovarea turismului de weekend va modifica sensibil valoarea indicelui.
Terminarea autostrăzii București-Constanța va ușura această sarcină ca și
realizarea mijloacelor de divertisment modern ce sunt de așteptat să se înscrie
printre atracțiile litoralului (și în extrasezon), mai ales, sub forma acqualandurilor
cu apă caldă sau acoperite pe timpul iernii, punerea în valoare a apei geotermale
din zona Mangalia (bazine încălzite natural, apă cu efect terapeutic), spectacole
muzicale și sportive pentru tineri, festivaluri, concursuri de dans etc.).
– Numărul de zile de sejur (tabelul 8.10). Reducerea tarifelor de transport pe
distanța București-Constanța ar fi prima măsură ce ar trebui luată. Autobuze
etajate sunt considerate de mulți turiști ca o soluție de a ieftini transportul și de a
concura transportul pe calea ferată, considerat scump în prezent pentru turismul
de sfârșit de săptămână.
Ca medie anuală, numărul de zile de sejur va cunoaște două evoluții
contradictorii: modernizarea turismului, extinderea acestuia în extrasezon,
diversificarea ofertei turistice etc. vor duce la prelungirea duratei medii peste
248
valorile din tabelul 8.10 (7,6 zile sau 5,5 zile la totalul turiștilor (tabelul 8.8), iar
pe de altă parte, stimularea, promovarea, extinderea turismului de sfârșit de
săptămână va reduce media anuală. Se apreciază totuși că rezultanta va fi pozitivă
și că durata medie a sejurului va crește treptat de la 5,5 zile la 7-8 zile în
perspectiva anului 2025. Dublarea până la triplare a fluxului de turiști străini pe
orizontul de timp al strategiei va marca pozitiv acest indicator de eficiență a
turismului (tabelul 8.8).
Tabelul nr.8.10: Turismul organizat de agențiile de turism în România și pe
litoral, în anul 2003
Indicatorul România Litoral %
Turiști, mii persoane 1234 318 25,7
Turiști, mii zile 9724 2410 24,7
Durata medie a sejurului 7,9 7,6
Înnoptări, anul 2004, mii înnoptări 18500 4337 24,1
Sursa: B.S.J. Constanța, Anuarul Statistic al României, 2002.
Verificarea logicii alegerii obiectivelor strategice
Obiectivele stabilite conform metodologiei de elaborare a strategiei
(tabelul 8.7 și figura 8.5) se pot presupune că sunt cele mai potrivite pentru
dezvoltarea turismului pe litoral conform principiilor conceptului de
eco-dezvoltare.
Suplimentar acestui demers se compară obiectivele stabilite mai sus cu
obiectivele propuse de organizații internaționale (ONU, de pildă) către guverne
pentru a le ghida strategiile de dezvoltare macroeconomică (caseta 9).
Prezentarea făcută în caseta 9 permite formularea a două concluzii:
Se regăsesc și obiectivele strategice propuse pentru litoralul românesc
(tabelul 8.7, anexele 2 și 3).
Strategia litoralului românesc pornește de la un nivel organizatoric foarte
scăzut, astfel încât, pentru a aborda realizarea unor obiective ca cele din tabelul
nr.8.7 și caseta 9 este nevoie de un interval de pregătire de 2-3 ani pentru a se
249
clarifica responsabilitățile, organiza compartimentele de urmărire,
operaționalizare a strategiei, pregătirea decidenților și personalului de sector
(Maria-Christina Suciu, 1999), ceea ce se regăsește în strategie ca obiective pe
termen scurt în tabelul 8.7.
Caseta 9
Obiective strategice propuse de ONU pentru a fi incluse în
Strategiile de Dezvoltare Națională
Obiectivul propus de ONU Sursa bibliografică
• Grija pentru sănătatea populației
• Asigurarea necesarului de energie și apă
• Dezvoltarea ruralului
• Educație pentru întreaga populație
• Gestiunea zonelor de coastă și a marilor bazine de apă
• Gestiunea corectă ecologic a ecosistemelor
Worldd Summit on Sustainable
Development 2002,
Johannesburg, în Our Planet nr.14,
vol.2, 2002, p. 8-10.
• Reducerea gradului de sărăcie
• Prevenirea crizelor
• Promovarea informației și a tehnologiei informației
• Combaterea HIV/SIDA
PNUD: Human Development
Report 2002, New York
• Asigurarea unui mediu durabil
• Educația primară pentru toți cetățenii țării
UNEP: State of the World
Population, New York, 2002,
Millenium Summit, sept.2000.
Într-o perioadă când concurența între zonele turistice din Europa este foarte
vie, iar strategiile marilor firme sau zone turistice privesc emergența pe piețele
globale, România trebuie să piardă timp (timp istoric) pentru organizarea locală,
pentru a găsi soluții viabile la gestionarea plajelor (încercări ce durează de cca.15
ani), motivații ale actorilor din zona turistică a litoralului de a-și îmbunătăți
calitatea serviciilor, moderniza infrastructura de cazare. Acest handicap trebuie
rezolvat rapid pentru a permite operaționalizarea obiectivelor strategiei de
dezvoltare.
8.2.8. Scenarii probabile de evoluție a mediului politic, economic,
social etc. în România și zona litoralului
(etapa 6 din schema din figura 8.5)
Conturarea scenariilor se poate face după evoluția probabilă a conjuncturii
250
interne sau externe a sistemului considerat. La nivel macro, sunt cunoscute mai
multe tipuri de scenarii ca, de exemplu:
economia, piața mai întâi, model frecvent în țările dezvoltate;
securitatea mai întâi, văzută prin filiera om-grup-stat;
politica, mai întâi, când sunt predominante inițiativele guvernamentale ce
impun obiective sociale, economice, ecologice, stabilirea urgențelor etc.;
durabilitatea, mai întâi, urmare a integrării obiectivelor economice, sociale
și de protecție a mediului.
Scenariile urmăresc și conjuncturile geopolitice probabile, sursele de
finanțare posibile, ritmurile dorite pentru dezvoltarea, apariția unei noi clase de
manageri sau clasă politică, motivarea populației etc.
Pentru cazul concret al strategiei litoralului, scenariile pot privi:
Conjunctura economică, politică, socială favorabilă unei evoluții continuu
pozitive a României care să creeze climat favorabil atragerii investitorilor și
capitalului iar imaginea de țară să se transforme în atractor pentru turiști.
Întârzierea reformelor economice, politice, administrative moderne
necesare a aduce România pe planul performanțelor secolului XXI european sau
continuarea situației aproximative cu cea de astăzi (preocupare obsedantă, aparent
fără soluție: cine gestionează plajele?).
Din aceste scenarii se optează pentru detalierea strategiei pentru ultimul
scenariu menționat, cel optimist, acesta fiind capabil să asigure eco-dezvoltarea
litoralului și fiind similar și cu alte scenarii preconizate de literatura de
specialitate (S.Dibb și alții, 1994), unde condițiile de piață sunt predominante și
actul de decizie economică implică luarea în considerare și a factorilor ecologici.
Într-un proiect de Strategie națională de dezvoltare economică a României
pe termen mediu (Mugur C.Isărescu, Tudorel Postolache, 2000), a fost ales un
scenariu asemănător, optimist, caracterizat atfel:
„Premisa sa fundamentală o constituie finalizarea și consolidarea
construcției instituționale a economiei de piață prin clarificarea durabilă a
251
drepturilor de proprietate; continuarea privatizării, asigurarea coerenței
funcționale și a stabilității cadrului legislativ, încheierea reformei sistemului
bancar, reglementarea precisă a regimului monopolurilor naturale și combaterea
eficace a monopolurilor economice, dezvoltarea concurenței, îmbunătățirea
radicală a mediului de afaceri”.
Într-un asemenea scenariu, optimist, capabil de reducere a decalajelor din
România și celelalte țări europene, principalii indicatori economici ar putea avea
configurația din tabelul 8.11 (valori aproximative).
Tabelul nr.8.11: Macroindicatori ai scenariului optimist (România 2005-2025)
Indicatorul Evoluția valorii indicatorului
scenariului optimist – 2025
PIN/locuitor, medie % 50% din PIB-ul mediu al UE
Rata medie anuală de creștere a
PIB-ului 2005-2025, %
≥ 7
Raport export / import pentru bunuri și
servicii 2006-2025
Supraunitar
Rata șomajului la sfârșitul anului
2006-2025, %
9-6
Analfabeți Zero
Tabelul 8.11 trebuia să cuprindă mai mulți indicatori. De exemplu, fluxul
de investiții străine directe, datoria externă, datoria publică, formarea brută de
capital, consumul privat și guvernamental etc. Dar evoluțiile acestor indicatori nu
sunt ușor de descifrat într-un spațiu economic în organizare. De pildă, fluxul de
investiții străine, esențial pentru dezvoltarea și modernizarea economiei, suport
pentru dezvoltarea turismului, modernizarea și completarea infrastructurilor de
tot felul, acest flux trebuie să includă și sume foarte mari, de ordinul sutelor de
miliarde Euro necesare alinierii României la normele Uniunii Europene (protecția
mediului, de pildă, necesită cca.60 miliarde Euro pentru aducerea performanțelor
economiei, habitatelor umane la normele Uniunii Europene) și exemplele pot
continua.
Aprecierile de mai sus care dau consistență scenariului, îi conferă
252
dinamism, ce a fost formalizat într-o analiză SWOT (caseta 10) ce vine în
ajutorul descrierii politicilor, programelor în următoarele etape de elaborare a
strategiei, dar atrag atenția, în același timp, asupra acțiunilor necesare amonte de
politici-premise ale viabilității acestora.
Caseta 10
Stimulente și restricții ale scenariului optimist
– analiză SWOT –
Puncte tari • Poziția de țară membră a UE
• Clasa de decidenți moderni (în perspectivă)
• Ordine socială, comportamente moderne ale populației
• Tezaurul ecologic conservat și pentru generațiile umane viitoare
• Atractorii turistici puși inteligent în valoare
• Colaborare internațională pentru aducerea de management modern,
capital, piețe, idei, competitivitate
• Dorința populației de a trăi într-un mediu ordonat, departe de sărăcie,
cu decidenți inteligenți, integri moral.
Puncte slabe • Invazia construcțiilor industriale, militare etc. asupra litoralului;
activitatea portuară extinsă.
• Rămânerea României în afara UE
• Act de decizie necorespunzător
• Respectarea legilor rămâne facultativă
• Sărăcirea continuă a populației
• Lipsă de atractivitate pentru investitori și turiști
• Lipsa unei strategii de dezvoltare pe termen lung
Oportunități • Existența mediului natural propice activităților balneare și de turism
• Infrastructură dezvoltată în timp istoric pentru turism și tratament
balnear
• Piață internă pentru turism și îngrijirea sănătății populației
• Turismul poate stimula dezvoltarea economiei Dobrogei și pune în
valoare produsele agricole din zonă
• Se creează locuri noi de muncă
• Imaginea (brandul) pozitivă a turismului pe litoral poate deveni o
componentă a brandului României
Amenințări • Reducerea, în continuare, a activității turistice și balneare pe litoral
• Deteriorarea ecosistemului deltaic
• Sărăcirea, în continuare, a zonei
• Fluxul de turiști români către alte destinații externe, pierderi de valută
• Deteriorarea calității factorilor de mediu.
Jocul stimulentelor și restricțiilor în timp au scopul menținerii scenariului
optimist în limitele de performanță care să nu modifice semnificativ mediul de
realizare a obiectivelor strategiei.
Aceste componente ale strategiei (stimulentele și restricțiile) pot fi privite
și ca interfață între nivelul macro – ce determină scenariul și cel imediat inferior
253
asupra căruia se execută strategia. Sunt variabile independente în cazul simulării
componentelor strategiei.
8.2.9. Politici de realizare a obiectivelor
(etapa 9 din schema din figura 8.5)
Definite ca „tactici, metode și mijloace folosite în vederea realizării
obiectivelor prestabilite” (Mic dicționar enciclopedic, 1972), politicile sunt
elaborate distinct pe domenii omogene care facilitează descrierea programelor
într-o manieră coerentă. Logica derulării strategiei (schema din figura 8.5) devine
astfel:
– Delimitarea politicilor cu care obiectivele au incidență;
– Transformarea politicilor în programe (etapa 10, figura 8.5);
– Măsuri specifice fiecărui program (etapa 11, figura 8.5).
În cele ce urmează vor fi schițate principalele politici – parte a strategiei
dezvoltării turismului pe litoral.
POLITICA ECONOMICA
Aceasta trebuie să susțină amplificarea activității economice – via turism –
în condițiile competiției interne și internaționale. Statutul economiei de piață va
face ca această amplificare să se regăsească în rezultate pozitive pentru
întreprinzător și pentru întreaga zonă.
Necesitatea reducerii decalajelor dintre performanțele turismului pe litoral
și din alte zone ale Europei, concurente, pe de o parte și obiectivul amplificării
activității economice în condiții de profit, pe de altă parte, îndreaptă politica
economică în domeniul eficienței, evaluările de tipul cost-beneficiu fiind
înlocuite cu cele de tip cost-eficiență. Și pentru că resursele naturale sunt suportul
activității de turism, analizele economice vor include și analizele de tipul
cost-ecoeficiență.
254
Privită astfel, politica economică va urmări obținerea de beneficii din:
• valorificarea locurilor de cazare existente;
• locuri de cazare modernizate;
• noi locuri de cazare prin investiții noi;
• locuri de cazare în mediul rural (agro-turism);
• prelungirea sezonului turistic;
• extinderea semnificativă a turismului balnear prin investiții noi cu regim
de tratament permanent;
• promovarea turismului de weekend pe toată durata anului;
• dezvoltarea eco-industriei, industriei turismului;
• turism de lux în Deltă;
• agricultura din zonă – suport pentru alimentația în stațiunile turistice;
• diversificarea tipurilor de turism, astfel ca acestea să nu fie dependente
numai de litoral ci să se cuprindă suprafața întregii Dobrogea;
• pentru turismul de masă, pentru tineret, unele tabere, pot fi luate în calcul
și locurile de cazare în căminele studențești din timpul vacanțelor,
internatelor școlare, locuri pe nave (nave tip hotel) etc.;
• proximitatea litoralului bulgăresc poate sugera idei de pachete comune
de turism, deschizându-se o linie de transport continuă între cele două
zone de litoral. Ideea pare oportună deoarece primirea celor două țări în
UE face inutilă vama și dificultățile de trecere dintre cele două țări.
Avantajele comparative și competitive ale litoralului românesc trebuie
gestionate cu inteligență, în scop profitabil.
Costurile implicate în realizarea obiectivelor strategice, de politică
economică sunt mari și foarte mari, tipice startului unui nou ciclu de viață al
turismului. Aceasta însemnă că trebuie mobilizate, în mare măsură, resurse
intangibile în dezvoltarea turismului, precum resursa umană, superior calificată,
inteligența, talentul, imaginația, brandul zonei, spiritul inovator.
Politica economică va ordona articularea programelor, astfel ca obiectivele
255
strategice să fie îndeplinite pe orizontul lor de timp. Cheltuielile principale care
privesc eficiența turismului sunt:
• modernizarea capacităților de cazare existente – găsirea instrumentelor
de a face pe actualii proprietari ai capacității de cazare să investească în
modernizare;
• infrastructura modernă realizată din fonduri bugetare;
• piscine acoperite, parcuri acvatice, inclusiv de tip acoperit;
• extinderea capacităților de tratament balnear cu colaborarea firmelor din
țările nordice;
• turism în extrasezon: mijloacele de promovare adecvate;
• turism de sfârșit de săptămână și cazare în spații încălzite;
• turism de masă pe litoral (exclusiv Delta Dunării), pentru turiștii cu
venituri reduse cu scopul de a pune în valoare capacitatea turistică
modestă ca dotare.
Volume mari de cheltuieli vor fi necesare pentru protecția plajelor, a
calității apei Techirghiolului, gestiunii corecte, moderne a deșeurilor solide și
lichide din stațiuni. Intervenția statului român – via buget – este așteptată
deoarece cauzele deteriorării factorilor de mediu rezidă în construcții
hidrotehnice pe coasta Mării Negre, gestiunii greșite a lacului Techirghiol.
Conform informațiilor de la Direcția Apelor Dobrogea-Litoral (Adevărul,
11 august 2005), Programul de măsuri privind protecția și reabilitarea zonei
coastei va costa 2-300 milioane $, ce nu pot fi asigurați decât din creditarea
externă.
Evoluția economiei litoralului în condițiile economiei de piață orientează
intervenția autorităților publice locale/regionale către folosirea de instrumente de
intervenție ca reglementări, amenajarea teritoriului (PUG43), stimulente acordate
investitorilor la achiziția de terenuri, alimentarea cu utilități, acces la căile de
transport, comunicații, informații etc.
43 Plan Urbanistic General
256
Politica economică imprimată de autoritățile publice locale, județene/
regionale excede zona litoralului: turismul trebuie privit drept catalizator al
dezvoltării economiei Dobrogei. Revigorarea agriculturii – cu perspectiva sigură
a pieței pe termen lung pentru turiști pe litoral (inclusiv produse ecologice)
presupune și intervenția autorităților publice ca agricultura să devină funcțională
și eficientă. Există altfel riscuri ca produsele agricole să fie aduse din import,
situație similară cu cea a României care își asigură 70% din totalul produselor
alimentare din import.
Ca intervenții imediate, accesarea fondurilor nerambursabile și a celor în
cofinanțare din partea UE se impune cu stringență (fonduri ISPA, SAPARD etc.),
deoarece fondurile se vor pierde și se ratează ocazia de modernizare a satelor și
agriculturii din Dobrogea.
POLITICA ECOLOGICA
Ecosistemele naturale sunt suportul turismului pe litoral, atractorul
principal al turiștilor. Punerea lor în valoare este un test de inteligență pentru cei
ce lucrează în domeniu de a folosi cât mai eficient acest tezaur natural pe o
perioadă cât mai lungă, în interesul generațiilor viitoare umane.
De aceea, valorificarea resurselor naturale se face în corelație cu
obiectivele economice, sociale, dând substanță obiectivelor strategice pe termen
lung.
Valorificarea resurselor naturale, în afara efectelor pozitive economic,
social, generează și externalități, din care cele negative trebuie gestionate cu grijă,
astfel încât să se încadreze în eco-industrie și să fie privite ca oportunități de
afaceri (tratare ape uzate, valorificare/tratare deșeuri solide, reconstrucția
ecologică, împăduriri, crearea de culoare verzi, plantarea de copaci decorativi și
fructiferi de interes public, operații de curățenie și igienizare etc.).
Conceptul de eco-dezvoltare propus pentru turismul pe litoral atrage atenția
asupra conservării, protecției eco-sistemelor, factorilor de mediu, cunoscându-se
257
faptul cert că turismul înseamnă și poluarea și deteriorarea factorilor de mediu.
Echilibrul între turism și integritatea factorilor de mediu poate fi considerat
factor comun pentru toate acțiunile ce se desfășoară conform strategiei de
dezvoltare a turismului pe litoral.
Beneficiile directe ce se obțin în urma valorificării factorilor de mediu
provin din:
• tratamentul balnear;
• alimentația ecologică;
• aquacultura ce urmează a fi promovată în zonă;
• piscicultura, ce trebuie extinsă în bazine artificiale;
• biocombustibilii obținuți din culturile agricole de plante oleaginoase;
• valorificarea surselor neconvenționale de energie;
• lemnul din perdelele de protecție, reforestări.
Beneficiile indirecte se regăsesc în activitatea de turism, punerea în valoare
a solului agricol, sechestrarea CO2 antropic în covorul vegetal.
Eforturile pentru menținerea calității factorilor de mediu, monitorizarea
acesteia, intervenții pentru refacerea siturilor degradate trebuie ierarhizate, după
criteriul eco-eficienței.
Primele eforturi, ca importanță, sunt de ordin organizațional, de respectarea
cadrului legislativ existent care se referă la protejarea unor ecosisteme și
gestiunea altora.
De pildă, în Indexul rezervațiilor naturale din România (Gh.Mohan,
A.Ardelean, M.Georgescu, 1993) în județul Constanța figurează și rezervația
Grindul Chituc-Golovița-Smeica cu suprafața de 900 ha, suprafață inclusă în
Rezervația Biosferei Delta Dunării. Din această rezervație, Primăria din Săcele
scoate la licitație o suprafață de 800 ha. Alte parcele din rezerve au fost înstrăinate
pe baza Legii fondului funciar. Haosul din zonă este cunoscut de Prefectura
Județului Constanța, dar intervențiile nu sunt în favoarea salvării rezervației.
Virgil Munteanu, fostul guvernator al Deltei Dunării, declară: „Nu pot să cred că
258
se întâmplă așa ceva. Grindul Chituc este cea mai importantă zonă protejată din
Delta Dunării. Aici se găsesc cele mai multe colonii de păsări și plajă sălbatică…
Mi-e teamă că se va repeta povestea plajei din Sulina care, printr-o hotărâre luată
la nivel local, a trecut sub administrația orașului Sulina” (Adevărul, 11 august
2005).
Pe un asemenea fundal de confuzie în respectarea legilor (și exemplele sunt
numeroase, semnalate de media din ultimii 15 ani) nu se poate vorbi de un proces
de modernizare și dezvoltare a turismului pe litoral. De aceea, printre obiectivele
strategiei (tabelul 8.7) pe termen scurt, cu stringență (poziția întâi) se prevede:
„stabilirea responsabilităților în gestiunea litoralului”, iar ca premise la
aplicarea strategiei, s-a repetat de mai multe ori sintagma: „ordonarea spațiului
economic românesc, respectarea legilor, ordinea socială”.
Abia după parcurgerea acestei etape, care nu a putut fi depășită în ultimii 15
ani, se poate trece la următoarea, la obiectivul doi din strategie (tabelul 8.7) și
anume: „ecologizarea, întreținerea, protejarea, refacerea plajelor”, obiectiv
care, în logica strategiei ar trebui să se transforme în avantaj comparativ (climat,
orientare cardinală, calitatea nisipului, regimul de adâncime a mării, temperatura
apei mării) și competitiv (curățenie, menținerea peisajului natural, siguranța
bunurilor și siguranța personală, condițiile de igienă, încărcarea microbiană a apei
de mare, accesibilitate).
Se poate ușor observa că cele două obiective strategice propuse pe termen
scurt aparțin administrației publice, iar primul obiectiv nu cere decât eforturi de
ordin organizatoric, din care se detașează ușor, cu pregnanță programul
respectării legilor, ca fundament al oricărei activități economice, cu atât mai
mult a turismului, cu valoare internațională și cu concurență acerbă doar la câțiva
zeci de km de granița cu România.
După depășirea etapei strategice pe termen scurt propusă în tabelul 8.7
(figurat, ține de preistoria turismului modern) se poate vorbi de dezvoltarea
turismului. Rămânând în cadrul politicii ecologice, locul unde se identifică și se
259
pun în valoare avantajele comparative ce dau specific zonei, se prezintă în tabelul
8.12, o selecție din rezervațiile naturale din județul Constanța și Tulcea care ar
putea face parte din pachetul de turism oferit vizitatorilor litoralului după ce
rezervațiile au fost pregătite a fi puse în valoare fără a fi periclitate, costul acestor
aplicații fiind suportat din taxe de vizitare, vânzări pliante etc. În tabelul 8.12 sunt
înscrise unele rezervații naturale din județele Constanța și Tulcea. Este posibil ca
unele din acestea să facă parte din traseele turistice înscrise în pachetele de
servicii turistice. Altele din ele trebuie protejate cu strășnicie de accesul turiștilor.
Un studiu interdisciplinar ar fi necesar pentru a stabili dacă unele rezervații pot fi
atractori turistici și în ce context: responsabilitate, monitorizare, amenajări pentru
primirea turiștilor, colectare taxe, investitori potențiali și reali, drumuri de acces,
servicii conexe (magazine, puncte alimentare sau restaurante, campinguri,
moteluri, reclamă, măsuri de protecție, gestiunea deșeurilor etc.).
Alt studiu necesar (probabil că este în lucru) s-ar putea referi la punerea în
valoare turistică, terapeutică, pentru activități sportive, amplasare case de vacanță
pe malul lacului Techirghiol.
Stoparea fenomenului de degradare, care durează de cca.30 ani, este prima
urgență a instituțiilor statului și autorităților publice din zonă (obiectiv prevăzut în
strategie, în tabelul 8.7, termen mediu). Presupunând că eco-sistemul este
degradat ireversibil (după exemplul lacului Amara), lacul se poate adapta la
sporturi nautice, amplasarea caselor de vacanță, port pentru ambarcațiuni cu
pânze de tip sportiv etc.
În ipoteza că procesul de degradare poate fi stopat și calitatea apei și
nămolului din Techirghiol face locul încă potrivit tratamentelor diverselor boli
(reumatism, de piele, ginecologice etc.), extinderea bazei de tratament este idee
de afaceri cu piață internă. Pentru piața externă ar putea fi luată în seamă și
colaborarea cu firme nordice și chiar concesionarea de teren pentru a-și construi
singuri propriile baze de tratament. Țări ca cele Scandinave, Rusia pot fi avute în
vedere, ele având incidența bolilor de reumatism mai mare.
260
Tabelul nr.8.12: Rezervații naturale din județele Constanța și Tulcea -selecție-
Rezervația, denumire Natura rezervației Suprafața, ha
Județul CONSTANȚA
Cheia Complexă 285,0
Valul lui Traian Complexă 5,0
Istria-Nuntași Complexă 120,0
Grindul Chituc-Golovița-Smeica Complexă 900,0
Pădurea Hagieni Floristică 207,4
Dealul Alah-Bair Floristică 25,0
Fântânița Murfatlar Floristică 19,70
Pădurea Dumbrăveni Floristică 345,5
Canarana Fetii Floristică 168,3
Dunele de la Agigea Floristică 25,0
Lacul Techirghiol Faunistică 10,0
Pădurea Esechioi Faunisstică 168,1
Locul Credința Paleontologică 6,0
Locul fosilifer Seimeni Paleontologică 0,5
Reciful Topalu Paleontologică 8,0
Locul fosilifer Aliman Paleontologică 14,6
Lacul fosilifer Cernavodă Paleontologică 3,0
Gura Dobrogei cu peșterile Lilieci și La
Adam
Speologică 15,0
Județul TULCEA
Valea Fagilor Floristică 154,2
Pădurea Babadag Floristică 300,0
Arinișul de la Erenciuc Floristică 47,9
Pădurea Caraorman Floristică 840,5
Pădurea Letea Floristică 2745,0
Insula Popina Faunistică 96,0
Periteașca-Gura Portiței-Bisericuța Faunistică 3900
Sf.Gheorghe – Palade, Perișor – Insula
Sahalin
Faunistică 16400,0
Roșca-Buhaiova-Hrecisca Faunistică 14600,0
Locul fosilifer Bujoarele Paleontologică 8,00
Locul fosilifer Aghighiol Paleontologică 3,00
Sursa: Gh. Mohan, A.Ardelean, M.Georgescu, Rezervații și monumente ale naturii din România, Ed.
Scaiul, Arad, 1993, p. 344-353.
În sarcina instituțiilor statului și administrației publice locale/județene
rămâne o acțiune ecologică de mare importanță pentru climatul zonei, pentru
imagine și interes economic, caracterizată prin investiții relativ reduse și anume
„înverzirea” Dobrogei, ceea ce înseamnă:
• Orașele verzi (pădure urbană, pădure peri-urbană). Este concept modern
care presupune plantarea de arbori, astfel că, priviți de sus, suprafața
261
coroanelor lor să depășească suprafața construită a localității (The City
as an organism – Conferința europeană, Copenhaga, 1-7 iulie 1996).
Conceptul de „oraș verde” a apărut în Statele Unite și este preluat de
capitalele țărilor din Europa (Philipp D.Rodbell, 1989).
Urmare realizării „orașului verde” se reduc vârfurile de temperatură
în zilele toride cu 2-5oC, crește umiditatea aerului, orașul primește umbră
naturală în zilele însorite, se reduce viteza vântului iarna și diminuarea
astfel a consumului de energie necesar încălzirii locuințelor, hotelurilor,
peisajul se modifică esențial.
• Culoarele verzi se realizează de-a lungul căilor de transport dintre
localități. Joacă rol antipoluare (amortizare, zgomot, preluare praf,
sechestrare CO2 antropic) și are un rol în menținerea biodiversității
faunei. În România, CFR a practicat asemenea culoare verzi care aveau
scop de scut antizăpezi.
• Agricultura urbană, concept cu două aplicații:
– practicarea agriculturii, pe suprafețe mici și foarte mici, în
microferme intensive, de mare productivitate, în scop comercial,
unde se apelează la ultimele descoperiri în domeniu;
– practicarea agriculturii, pe suprafețe mici, la periferia orașului de
către locuitorii urbani, ca alternativa de repaus, hobby, mai ales la
sfârșit de săptămână. În afară de mijloc de odihnă activă, este și un
prilej de coeziune socială, ceea ce a făcut ca Primării ca New York,
Londra, din marile orașe indiene, St.Petersburg-Rusia etc. să
încurajeze această formă de activitate umană care se înscrie în
mijloacele de a conferi durabilitate orașului (Alexander Gavrilov,
2000).
Amenajarea loturilor ce se închiriază celor ce doresc, cu suprafețe
de 100-200 mp fiecare lot, schimbă aspectul spațiului periurban, face ca în
zonă să se practice, la sfârșit de săptămână un miniturism care poate susține
262
o activitate comercială zonală (comercializare semințe și răsaduri, unelte
agricole, restaurante, parkinguri, alimentare cu apă etc.) generatoare de
locuri de muncă.
• Perdelele de protecție forestiere în Dobrogea au existat (se mai păstrează
în teritoriul cedat Bulgariei) sunt absolut necesare ca reacție la
fenomenul real de aridizare a zonei.
• Plantarea unui număr maxim de pomi fructiferi, rezistenți la vandalizare
(nuci de esențe diverse, cireși negri etc.), la care fructele aparțin
populației, iar lemnul, după 40-60 ani – va fi comercializat de autoritățile
publice locale.
Zeci de mii de nuci pot fi plantați în fiecare an, inclusiv cu ajutorul
elevilor din școli în „ziua plantării nucilor” și pot acoperi orice suprafață
de teren ce nu are o altă utilizare. Nucul stabilizează solul (rădăcină
pivotată, 10-20 m adâncime), iar plantat lângă blocurile de locuințe
asigură ca subsolul acestora să rămână uscat.
Câteva sere organizate în Dobrogea pot oferi puieții necesari
plantării, în fiecare an și localitate. De-a lungul Canalului Dunăre-Marea
Neagră pot fi plantați 10.000 nuci. La o producție minimă de 100 kg
fructe/pom și la un preț de 30.000 lei/kg, rezultă anual, un beneficiu în
favoarea populației de cca.30 miliarde lei (vechi). De menționat că piața
europeană a fructelor de nuci este deficitară, iar prețul nucilor ecologice
este aproape dublu față de cel al nucilor nemarcate ecologic (Publicația
Albina, 2000-2005).
POLITICA ORGANIZATORICĂ
Nu ar trebui să apară într-o strategie de dezvoltare regională,
presupunându-se că până la începutul procesului de dezvoltare (premergător celui
de creștere) toate aspectele de ordin organizatoric au fost depășite, cu atât mai
mult cu cât țara se pregătește să adere la structurile UE, bine delimitate
263
organizatoric.
Etapa clarificărilor responsabilităților (obiectivul 1 din tabelul 8.7) la nivel
funcțional și teritoriul a fost introdus în strategie deoarece:
– activitatea turistică este în declin de 15 ani;
– regimul proprietății (teren, clădiri) rămâne incert;
– delimitarea unor atribuții în funcționarea turismului nu sunt clare
(gestiunea asupra plajelor, asupra lacului Techirghiol în anii 1990-2000 etc.);
– gestiunea deșeurilor lichide și solide rămâne un deziderat (apă reziduală și
deversări în Marea Neagră, în Municipiul Constanța, de pildă); lipsește gândirea
unitară asupra întregii zone a litoralului și a celor 34 legi și acte normative ce se
referă la gestiunea deșeurilor menajere urbane și rurale;
– gestiunea, paza, în principal, a zonelor protejate și punerea acestora în
valoare științifică, turistică, didactică.
Calitatea de gestionar a strategiei dezvoltării turismului pe litoral trebuie,
de asemenea, stabilită sau clarificată, litoralul presupunând astăzi, administrațiile
a două județe, a regiunii S-E de dezvoltare, a multor localități urbane și rurale (a
se reaminti deciziile antiecologice, anti-legale ale Primăriei din rezervația Grindul
Chituc), agenții ale statului, instituții ale statului, Rezervația Biosfera din Delta
Dunării și multe interese private.
Armonizarea acestor interese, de multe ori contrare, modul de lucru,
articularea tuturor energiilor în interesul dezvoltării zonei, populației, motivarea
actorilor din zonă (economici, financiari, sociali etc.) reprezintă un efort
organizatoric important care pun probleme în toate țările foste socialiste, motiv
pentru care instituțiile ONU, UNDP a considerat necesar să organizeze o
dezbatere pe această temă (UNDP, 2002), prezentând experiența țărilor europene.
În același scop, al consolidării capacității de organizare, de decizie a
autorităților din administrația publică și instituțiile statului, mai multe programe
PHARE sunt în derulare.
Marile proiecte de care are nevoie litoralul în prezent și perspectivă au
264
nevoie de o organizare capabilă să le gestioneze într-o concepție unitară,
aceea a eco-dezvoltării și într-o perspectivă pe termen lung pe care o
sugerează obiectivele strategice din prezenta lucrare.
În aceeași etapă a urgențelor și a condiționării startului strategiei de
dezvoltare a turismului pe litoral se înscrie și elaborarea PUG al întregii regiuni,
plan întocmit în coordonatele unei strategii de dezvoltare a zonei pe termen lung
(Bold Ion, Crăciun Avram, 1999) și într-o gândire modernă europeană (Daniela
L.Constantin, 1998).
PUG-ul zonei litoralului, întocmit de specialiști devine suport pentru
opțiunile investitorilor, planurile de afaceri pe termen lung și poate disciplina
amplasarea construcțiilor în zonă etc. (Mircea Duțu, 2001).
POLITICA FORMĂRII RESURSEI UMANE
Calitatea resursei umane determină succesul strategiei și poate face ca
turismul pe litoral să atingă cotele prevăzute în strategie. Anularea decalajelor
dintre turismul european și cel românesc, ridicarea performanțelor turismului
românesc (de calitate și preț, în special) cel puțin la nivelul zonelor concurente și
atingerea, astfel, a obiectivelor strategice, au ca fundament calitatea resursei
umane, văzută pe cele trei niveluri de gestiune a zonei, privită ca sistem și anume
nivelul strategic, tactic și operativ.
Eforturile ce trebuie făcute (Cristian Iftimoaie și colab. 2003) trebuie
gândite și susținute pe termen lung și pot include:
– organizarea de școli de toate gradele care au legătură cu turismul modern;
– școli competitive pentru cultură generală, învățarea limbilor străine,
comportamente sociale moderne; anularea diferenței dintre calitatea
învățământului din mediul urban și rural;
– școli de excelență pentru copii (viitorii decidenți de excepție de care are
nevoie litoralul). După opinia psihologului Paula Irimie (2005), proporția copiilor
supradotați reprezintă 2,5-5,0% din total. Nivelul coeficientului de inteligență, la
265
această categorie, începe de la 1Q = 125 și continuă până la 1Q = 190 sau mai
mult;
– organizarea învățământului pe tot ciclul de viață activă; aici rolul firmelor
din turism este determinant pentru propriul personal.
Prezența specialiștilor străini în predarea cunoștințelor ce dau substanță
turismului modern pare necesară, probabil, pentru început și ca emulație cu
specialiștii români – în toate tipurile de școli.
Eforturile făcute în sistemul de învățământ se vor regăsi cu certitudine în
revigorarea turismului, în impunerea acestuia în turismul european prin
„activarea” unor calități latente astăzi ale populației din zonă și anume:
– îmbunătățirea calității serviciilor;
– gândire modernă;
– încurajarea spiritului întreprinzător;
– gândirea inovatoare;
– asumarea riscurilor;
– noua imagine a turismului pe litoralul românesc;
– descoperirea și punerea în valoare de avantaje comparative și competitive
noi.
POLITICA DE INVESTITII
Arta de a atrage investitorii, mai ales când este vorba de investiții foarte
mari și pe termen lung sau foarte lung se învață în timp și este nevoie de tot spațiul
economic, social, politic, financiar, ecologic al zonei, spațiu favorabil
întreprinzătorului (Ion Vasilescu, 1996, C.Doboș, A.Gheorghe, 2004).
Efortul de investiții imens ce trebuie făcut în realizarea, completarea,
modernizarea infrastructurilor pe litoral și în toată Dobrogea, în protejarea
plajelor (400-600 mil.dolari), gestiunea deșeurilor, salvarea lacului Techirghiol,
reforestarea Dobrogei, refacerea sistemelor de irigație, modernizarea sistemului
de învățământ, paza rezervațiilor naturale, alimentarea cu utilități a stațiunilor
266
etc., acest efort are nevoie de o acoperire financiară străină și justificări cu
finalitate economică.
Prezența investitorilor străini de prestigiu lipsește nu numai pe litoral, dar și
la nivelul de țară; fondurile financiare nerambursabile puse la dispoziție de UE ca
fonduri ISPA, SAPARD etc. nu sunt accesate decât în proporție redusă și riscă să
se piardă. Acestea sunt etape ce trebuie depășite deoarece ele vor crea și climatul
investițional favorabil investitorilor de rangul doi și trei care să pună în valoare
activitatea de turism, să dezvolte agricultura, comerțul, serviciile din zonă.
În „arta” atragerii investițiilor, România nu a excelat și nici Litoralul; pe
drumul critic al descoperirii acestei arte (Nicolae Bud, 1998) pot fi identificate
etapele următoare:
– La nivel de țară: îmbunătățirea mediului de afaceri;
– La nivel județean: gândire strategică, facilități pentru investitori,
capacitatea de a gestiona strategia dezvoltării litoralului, via turism;
– La nivel local: capacitatea de a gestiona zona în interesul locuitorilor
acesteia și respectării legilor;
– La nivelul agenților economici existenți, mecanismele promovate de
administrația publică și instituțiile statului trebuie să stimuleze investiția în
modernizarea capacităților de cazare existente, prelungirea sejurului pe litoral în
afara sezonului iulie-august, modernizarea bazelor de divertisment.
În cursul anchetei desfășurate pentru inventarierea obiectivelor strategiei
au fost opinii de tipul:
• Realizarea unui centru de afaceri la Mangalia de importanță
națională-europeană. În perspectivă, punct nodal în comerțul țărilor
vecine Mării Negre; urmează a fi găsit profilul unui asemenea centru;
• Bursă pentru cereale și pentru produse agricole ecologice;
• Producerea de biocombustibili în Dobrogea și Bărăgan și organizarea
unei burse a acestora de interes european.
După aderarea României la UE o parte din terenul agricol rămâne în
267
afara producției de cereale. Această suprafață (20-40% din total) poate
fi folosită parțial sau total, pentru producerea de biocombustibili
produși din plante oleaginoase (soia, ricin etc.), care ar asigura și
litoralului un aer mai curat (Academia Oamenilor de Știință, 2004) în
locul folosirii carburanților petrolieri la mijloacele de transport din
zonă.
• Proliferarea pe întreg litoralul și în mediul rural a instalațiilor solare de
încălzire a apei; panourilor solare pentru producerea de energie
electrică și montarea pe digurile de protecție a porturilor (Constanța,
Agigea, Midia etc.) a instalațiilor eoliene de producere a energiei
electrice. Experiența de până în anul 1990 de încălzire a apei menajere
cu panouri solare, practica curentă din Grecia, Turcia, Israel etc. de
folosire a energiei solare la încălzirea apei, din Germania, Olanda,
Danemarca de a valorifica energia eoliană – sunt argumente de a
generaliza pe litoral și în Dobrogea punerea în valoare a resurselor
energetice regenerabile (coord.Dana Marinescu, Nicolae Vasile, 2004),
mai ales că timpul de amortizare al acestor instalații este relativ scurt
(4-12 ani).
Instalațiile solare de producere a apei calde (s-a ajuns la a treia
generație de instalații) pot fi folosite și la încălzirea apei din piscine și
bazinele de înot în anotimpul rece.
POLITICA COMERCIALA
Este incriminată că a dus la exodul turiștilor români spre alte destinații mai
tentante. Pentru un turism orientat ar dura 1,5 maximum 2,0 luni (iulie și august)
patronii unităților de cazare publică stabilesc tarife care să le acopere cheltuielile
pe tot anul calendaristic și să le asigure și profit. Fac rabat, pentru aceasta, la
confort, calitatea personalului, serviciilor etc.
În acest fel, tarifele pentru cazare pe litoralul românesc sunt mai mari decât
268
în Turcia, Grecia, Bulgaria etc., țări ce oferă și alte avantaje (climat, calitatea
serviciilor, turism tot timpul anului). Investiții în adaptarea capacității de cazare la
turismul tot timpul anului, turismul de sfârșit de săptămână, extinderea locurilor
pentru tratament balnear, reconsiderarea mijloacelor de agrement în extrasezon,
bazine de înot și piscine acoperite, cu apă încălzită, îmbunătățirea serviciilor sunt
câteva măsuri care ar putea duce la reducerea tarifelor din lunile iulie și august și
obținerea de profit tot timpul anului.
Aceleași observații pot fi făcute și asupra costului transportului pe calea
ferată, între localitățile de pe litoral și din incinta localităților. Transportul naval –
în zona litoralului – nu este cunoscut, iar cel fluvial – pe tot traseul european al
Dunării și pe Canalul Dunăre-Marea Neagră este, de asemenea, lipsă
(Alex.Sobaru, Gabriel Năstase, Chiriac Avădanei, 2003).
POLITICA CULTURALA
Amprenta locală – componentă a imaginii litoralului, aparține culturii
populației, comportamentului acesteia, aspectului, modelelor de consum,
etnografiei și folclorului, nivelului de instruire, bogăției de cunoștințe.
Din fericire, litoralul are o diversitate etnoculturală care poate fi inserată în
fațetele turismului. Punerea în valoare a culturii, ca atractor turistic ar putea
însemna și:
– organizarea de muzee etnografice;
– un muzeu al satului dobrogean;
– formații de folclor, concursuri, festivaluri;
– centre de meșteșuguri tradiționale cu vânzare;
– ferme demonstrative;
– agroturism cu specific etnocultural;
– serbări, procesiuni religioase;
– jocuri, dansuri folclorice, concursuri deschise turiștilor, școli de dans din
zonă;
269
– crame, microcrame amenajate în zonele horticole;
– mustării cu pregătirea mustului în fața consumatorilor;
– meniuri pe litoral cu preparate alimentare specifice etniilor din Dobrogea,
restaurante proprii etniilor și cu muzică proprie;
– muzee locale de istorie;
– organizare trasee turistice la monumentele religioase, istorice din zonă.
Efectele punerii în valoare a culturii populației din Dobrogea nu trebuie
văzute numai în îmbunătățirea atractivități litoralulului, creșterea nivelului
serviciilor, dar trebuie văzută și latura comercială, oferită de produse și servicii,
turism în extrasezon, valorificarea produselor agricole, stimularea dezvoltării
mediului rural, locuri noi de muncă.
POLITICA SOCIALĂ
Dezvoltarea turismului aduce pe litoral și în Dobrogea un surplus de bani,
crearea de noi locuri de muncă, meserii noi, învățământ profesional și de cultură
generală la nivel european, contacte cu culturi străine, dorința sau necesitatea
competiției profesionale, comportament modern pentru populația indigenă.
Are loc un proces de dezvoltare general care trebuie susținut la nivelul
întregii societăți prin:
– învățământ și calitatea acestuia;
– moralitate;
– profesionalism;
– ordine, disciplină, respectarea legilor;
– curățenie;
– dorința de autodepășire continuă;
– respectarea mediului înconjurător;
– atitudine binevoitoare față de turiști.
270
8.2.10. Programe și măsuri
(etapele 10 și 11 din figura 8.5)
Sunt detaliate toate activitățile, în succesiunea de-a lungul duratei strategiei
care să asigure îndeplinirea obiectivelor. Prezentarea anterioară a politicilor (cap.
2.3.6) a sugerat și programe ce trebuie abordate, fiecare având propria
inventariere a eforturilor ce trebuie puse în mișcare pentru a atinge valori impuse
efectelor (ce concură la realizarea performanțelor prestabilite, ca în tabelul 8.8).
Desemnarea responsabilităților (inclusiv nominalizarea), stabilirea
calendarului acțiunilor sunt operații ce fac parte din strategie și rămân în sarcina
gestionarului strategiei.
Pe timpul realizării strategiei, mediul extern și intern al sistemului de
referință (turismul pe litoral) se poate modifica din cauza unor conjuncturi
dinamice în timp, făcând necesare adaptarea setului de programe și acțiuni într-o
politică neimuabilă. Obiectivele strategiei rămân, de regulă, neschimbate,
înlocuirea lor cu altele, înseamnă o nouă strategie.
Adaptabilitatea, flexibilitatea strategiei la modificări ale mediului se
exercită din plin la nivelul programelor și măsurilor corespunzătoare.
8.2.11. Operaționalizarea strategiei
(etapa 14 din schema din figura 8.5)
Este etapa care face dintr-un elaborat al gândirii (elaborarea strategiei ca
proiect) o realitate în economia sistemului, a litoralului românesc. Dată fiind
marea importanță a acestui comportament în sistemul de referință al strategiei și
noutățile de ordin calitativ apărute în gestiunea de tip regional se impun câteva
precizări de ordin noțional, teoretic și practic.
271
PRECIZĂRI NOȚIONALE
Mediul general, spațiul economic cuprinde marea diversitate de
componente care desfășoară o influență indirectă și necontrolată, ce afectează
într-un mod relativ uniform activitățile economice din zona de referință.
Elementele componente ale mediului general: macroeconomic, demografic,
tehnologic, politic, socio-cultural, internațional, juridic (Bibor C.Emil, 2002).
Mediul unui sistem cuprinde toate elementele aflate în afara granițelor
sale, dar care au influențe directe sau indirecte în stabilirea obiectivelor, obținerea
resurselor necesare, adaptarea și aplicarea deciziilor etc. menite să favorizeze
desfășurarea normală a activităților sistemului considerat (M.Păun, C.Hartulari,
A.Bădescu, 2001).
Management, gestiune: activități coordonate pentru a orienta și controla o
organizație, un sistem; asumarea răspunderii și/sau a responsabilităților pentru
deciderea, planificarea și reglarea activităților unor entități (indivizi) ce lucrează
pentru un anumit scop comun, astfel încât rezultatul ce se va obține să fie
simultan, eficient și corect; realizarea unor obiective prin materializarea unor
politici conforme unor strategii și prin utilizarea unor resurse (Dicționar de
conducere și organizare, 1985).
Comportamentul sistemului: ansamblul acțiunilor, modificărilor unui
sistem; reacțiile acestuia la influențe externe, schimbare sau creștere
(Jean-François, Lyotard, 1994).
Mecanism de reglare: conexiune directă sau inversă, proces circular,
circuit închis sau deschis; reglare permanentă pentru menținerea unui anumit
nivel calitativ în funcționarea sistemului; atribut de bază al sistemului. Dacă
datele de ieșire sunt precumpănitoare, mecanismul este de tip feed-back; dacă
datele de intrare sunt precumpănitoare, mecanismul de reglare este de tip
feed-forward sau feed-before (Ion Dijmărescu, Management evolutiv, 1997).
272
ASPECTE TEORETICE
Considerând turismul pe litoralul românesc ca un sistem (figura 8.8)
trebuie lămurite câteva aspecte de structură a sistemului și anume:
Figura 8. Schema unui sistem efector
Observație: controlul prin feed-back și feed-before nu sunt concomitent
prezente într-un sistem efector
a) Conducerea strategică a sistemului (turismul pe litoral) o poate reprezenta
regiunea de dezvoltare SE2, regiunea viitoare de dezvoltare regională,
consiliile județene din Tulcea și Constanța, o unitate de sine stătătoare stabilită
prin decizie guvernamentală sau ca urmare a colaborării dintre conducerile
județelor Tulcea și Constanța.
CONDUCEREA
STRATEGICĂ
CONDUCEREA
TACTICĂ
CONDUCEREA
OPERATIVĂ
SISTEMUL
EFECTOR
feed-bac
k
feed-be
fore
INTRĂRI IEȘIRI
273
b) Conducerea tactică o formează autoritățile publice locale, instituțiile statului
din teritoriu.
c) Conducerea operativă este formată din multitudinea agenților economici din
zonă, unitățile din subordinea primăriilor, regiile statului.
d) Mecanismul de reglare sau entitatea de reglare poate fi situată în subordinea
conducerii strategiei (compartiment distinct în cadrul Consiliului Județean sau
al Regiunii de Dezvoltare) sau, după exemplul unor țări străine (Japonia,
Germania etc.), poate fi un compartiment de sine stătător, cu personalitate
juridică care, pe bază de contract cu conducerea strategică, se ocupă și
răspunde de operaționalizarea strategiei. Opțiunea autorilor prezentei lucrări
este reorganizarea împărțirii administrative a țării conform practicii din
Uniunea Europeană (NUTS 2 și NUTS 3) și apariția entității administrative
DOBROGEA care va reprezenta și nivelul conducerii strategice a turismului pe
litoralul românesc.
e) Tipul mecanismului de reglare, timp de aproximativ 100 ani (Ion Dijmărescu,
1997), s-au conturat trei tipuri de comportament al sistemelor efectorii: static,
adaptiv (tradițional) și evolutiv (participativ).
– Sistemele cu comportament static au la bază principiul menținerii
sistemului considerat la parametri inițiali, apreciați ca optimi pe o perioadă
mare de timp. Regimul de operare, de funcționare este considerat normal,
deoarece se presupune că el încorporează cele mai bune condiții de operare
cunoscute la un moment dat. Ansamblul de decizii prin care managementul
sistemului caută să reproducă permanent exact aceleași condiții, poartă
denumirea de operare statică. Istoric privite, sistemele cu comportament
static s-au arătat optime economic până la începutul secolului XX,
fundamentarea lor teoretică fiind legată de nume cunoscute ca F.Taylor,
H.Ford, H.Fayol, Max Weber etc.
– Sistemele cu comportament adaptiv (tradiționale, pragmatice) au fost
urmarea unor presiuni externe exercitate asupra sistemelor economice ca:
274
apariția noutăților în știință, tehnică, management, cu frecvență mare sau de
mare amplitudine; modificarea nevoilor fundamentale ale oamenilor ca
urmare a creșterii venitului mediu al locuitorilor, apariția unor modele noi de
consum diversificat pe venit ale populației; concurența pe piețele naționale și
internaționale; apariția societății informaționale; creșterea nivelului de
educație a consumatorilor; globalizarea modei. Sistemele cu comportament
adaptiv au ca model un sistem avansat ale cărui performanțe sunt urmărite de
sistemele situate aval de acestea. Ele formează o etapă tranzitorie către
sistemul de comportament evolutiv iar aceasta înseamnă schimbarea
sensului buclei de reglaj (figura 8.8), de la învățarea numai din propria
experiență (feed-back) la pregătirea sistemului de a răspunde la semnalele
din exterior, înainte ca acestea să fie prezente la limita sistemului
(feed-forward, feed-before).
– Sistemele cu comportament evolutiv sunt rezultatul experienței,
progresului îmbunătățirii continue, stratificării inteligenței generațiilor
neîntrerupte de manageri, oamenilor de știință, datorită informațiilor,
cunoștințelor și invențiilor.
Unitățile economice, sistemele efectorii cu asemenea comportament au
poziția de lider în domeniul lor de activitate și propulsează unitatea, sistemul în
spațiul economic național și global, emergența pe piețele globale fiind un atuu al
sistemelor evolutive.
Poziția de lider se obține prin impunerea unor noi modele, stiluri, mode,
pachete de servicii, ceea ce înseamnă, în fond, mari eforturi de imaginație,
inteligență, talent, gândire inovativă-prospectivă, nevoie de bani, cunoștințe,
personal calificat și supercalificat, manageri de excepție.
O comparație ca mod de operare și performanțe între sistemele statice și
evolutive se redă în tabelul 8.13, ecoul informațiilor din tabel referindu-se la
activitatea de turism.
275
Tabelul nr.8.13: Indicatorii de comparație între managementul static și cel
evolutiv relativ la serviciile turistice
Indicatori Comportament static
Comportament evolutiv
Obiective Realizarea producției Satisfacerea clientului
Structuri Stabile, nemodificate o perioadă
îndelungată de timp
Flexibile cu posibilități de schimbare și
adaptare la cerințele impuse de
realizarea fiecărui proiect sau produs
nou.
Raporturile cu clienții Clientul este un simplu agent
economic în așteptarea produselor
și serviciilor pe care firma dorește
să i le vândă.
Clientul „rege” este o piesă importantă,
stăpână a pieței care condiționează
rentabilitatea firmei. Pentru aceasta
trebuie să răspundă prompt așteptărilor
clienților care, pentru a reveni, trebuie
să fie mulțumiți și respectați.
Modul de ofertă al
serviciilor
Prin simpla prezență pe piață,
căutând soluții de evitare a riscului
specific pieței libere în condițiile
impuse de acțiunea cererii și a
ofertei.
Identificarea clienților și a nevoilor lor.
Implicarea clienților. Popularizarea
prestației, orientarea organizării către
servirea globală a clientului.
Trăsături
fundamentale
Dispreț față de așteptările
clientului; ostilitate față de criticile
clientului; indiferența față de rolul
costurilor; aroganță în service-ul
după vânzare.
Ascultarea nevoilor clienților.
Stimularea clienților tradiționali;
mobilizarea resurselor și orientarea lor
către piață; angajarea fermă într-un
proces de reorganizare continuu pentru
a obține calitate totală și pentru
servirea totală a clienților.
Sursa: Prelucrare după I.Dijmărescu44
ASPECTE PRACTICE
Strategia preconizată pentru dezvoltarea turismului pe litoral, fiind o
strategie de tip ofensiv, are de recuperat decalaje față de turismul european și își
propune să se dezvolte până la a-și dubla și tripla performanțele economice
(tabelul 8.8) și a atinge cote semnficative la formarea PIB-ului. O asemenea
strategie are nevoie spre a se concretiza în spațiul economic de un management cu
comportament adaptiv pe termen mediu și evolutiv pe termen lung. Acest tip de
management este comun celor trei niveluri de conducere a sistemului (figura 8.8)
și mecanismului de reglare.
276
Factorii comuni nivelului diferit de management pot fi considerate
caracteristicile sistemului cu comportament evolutiv și anume:
– Flexibilitate la nevoile și așteptările clienților.
– Proces continuu de inovare la toate componentele sistemului.
– Ierarhia rigidă din structura managerială a sistemului se înlocuiește cu
forme mai flexibile care să asigure un spirit de parteneriat, de motivație comună
la obiectivele unității.
– Nivelurile conducerii strategice și tactice promovează inovația întregului
personal în favoarea obiectivelor firmei.
– Autoritatea și responsabilitatea se deplasează din domeniul îndeplinirii
sarcinilor funcțiilor unității către client și nevoile lui.
– Reconsiderarea permanentă a resurselor.
– Descentralizarea, delegarea maximă de responsabilitate (I.Dijmărescu,
1997).
8.2.12. Instrumente necesare realizării strategiei
(etapa 15 din schema din fig.8.5)
Există o tipologie largă de instrumente, diversificată, formată în timp,
generală sau specifică sistemului de referință luat în considerare și, în general,
binecunoscută, cum s-a precizat și în capitolul 3 din prezenta lucrare. În cele ce
urmează se va insista asupra acelor instrumente ce prezintă o importanță
particulară pentru strategia de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc.
a) Instrumente de tip legislativ
Sunt determinante pentru delimitarea responsabilităților la nivel regional,
județean și local. Legea 151/199845 și Normele metodologice HG 634/199846 au
44 I.Dijmărescu – Managementul evolutiv, Editura România Liberă, 1997, p. 10, 14, 239
45 LEGE nr. 151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regionala in Romania
46 HOTĂRÂRE nr.634 din 24 septembrie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
277
reglementat formarea regiunilor de dezvoltare. Aceste regiuni nu au corespuns
așteptărilor, după cum nici organizarea la nivel județean nu reușește să se
adapteze rapid la practicile din UE, la inițiativa de dezvoltare regională, județeană
și locală. Pe circuitul guvern central-regiune-județ-localitate sunt prea multe
întârzieri de ordin funcțional, birocratic, ale intereselor, datorate comunicării etc.
Argumente pentru disfuncționalitățile de ordin organizatoric urmare a
legislației incomplete:
– Fondurile nerambursabile ISPA (atât de necesare pentru modernizarea
mediului rural) alocate până în prezent au fost valorificate numai în proporție de
10% și 25-30% ca fonduri contractante. Se pierde astfel un instrument financiar
important pentru dezvoltarea teritoriului României.
– Fondurile SAPARD. În perioada 2000-2006, România a primit 150
milioane Euro/an, la care se adaugă contribuția națională de 50 milioane Euro.
Până în prezent, aceste fonduri au fost valorificate în proporție de 30% (18% în
anul 2000) (Economistul47, 21 iunie 2004). Gravitatea situației poate fi sesizată și
după volumul eforturilor financiare necesare României de a-și moderniza
agricultura, cca.80 mild. Euro și anularea unui decalaj de 50 ani dintre
performanțele agriculturii românești și cele din UE (M.Berca, 2005).
Același cadru legislativ incomplet, neadaptat la nevoile dezvoltării
regionale/județene este evident și în cazul procesului de atragere a investițiilor
străine – proces esențial pentru dezvoltarea economiei locale, aport de tehnologie,
obținere de produse competitive pe piețele externe, management modern, piețe
străine.
Potrivit Agenției Române pentru Investiții Străine (ARIS), în ultimele șase
luni, investițiile străine directe cu impact semnificativ în economie au fost de 672
milioane Euro. Chiar cu o medie de peste un miliard dolari/an investiți anual în
România, țara noastră se află la un nivel modest față de țările vecine. Cauzele
Legii nr.151/1998 privind dezvoltarea regională în România și a Regulamentului-cadru de organizare și
funcționare a consiliilor pentru dezvoltare regională
47 Economistul, Romania, Bucuresti. Cotidian editat de asociatia generala a economistilor
278
acestei situații este lipsa facilităților, mediul de afaceri neatractiv. Principalele
facilități de care s-au bucurat investitorii străini (legea nr.332/200148) a constat în
scutirea de taxe vamale pentru importul de tehnologie – prevedere valabilă din
2001 până în anul 2006.
Pentru comparație, (Economistul, 11 iulie 2005), Cehia oferă investitorilor
scutire de taxe pe 10 ani, Polonia subvenționează locurile de muncă până la
echivalentul a 4.000 Euro/loc. în primii doi ani de activitate ai unei companii, iar
în Ungaria, investitorii beneficiază de reducerea bazei impozabile cu până la 50%
din valoarea taxei locale de afaceri etc.
b) Instrumente de ordin normativ, administrativ
Cele mai importante instrumente din această categorie o formează normele
și standardele cu incidență asupra economiei locale/județene/regionale. Pentru
litoral, de departe se impun:
– Normele și standardele ecologice. Norme locale pot fi avute în vedere
pentru a crea avantaje comparative și competitive, importante pentru atragerea
turiștilor români și străini. Aici, subiect poate fi calitatea apei Mării Negre, a
aerului din localitate, calitatea și controlul alimentelor etc.
– Planurile de sistematizare ale teritoriului (PUG, PUZ, PUD). Planul
Urbanistic General este documentația care stabilește obiectivele, acțiunile și
măsurile de dezvoltare pentru o localitate existentă sau viitoare pe o perioadă
determinată, pe baza analizei multicriteriale a situației existente, aceasta
orientând aplicarea unor politici în scopul amenajării teritoriului localității.
Acestei documentații i se asociază regulamentul de urbanism al localității (Bold
Ion, Crăciun Avram, 199949). Pentru zona litoralului trebuie elaborat cadrul
legislativ ca PUG-urile localităților de pe litoral să se încadreze într-un super
PUG, al întregii zone pe care se elaborează strategia.
48 LEGE nr.332 din 29 iunie 2001 privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în
economie
49 Bold Ion, Crăciun Avram – Exploatația agricolă, organizare, dezvoltare, exploatare, Acorduri
279
O altă categorie de instrumente se referă la cuantumul taxelor și
impozitelor locale, prețul pământului, costul utilităților din subordinea primăriilor
etc. care interesează investitorii.
c) Instrumente de ordin financiar
Sunt foarte numeroase și, de multe ori, au efecte contradictorii asupra
procesului de atragere a investitorilor: taxele, impozitele, accizele, chiria
terenurilor, clădirilor etc. se înscriu în această categorie. Numărul obligațiilor
bugetare în România era, în anul 2003, de cca.10 ori mai mare decât în UE
(Georgeta Vintilă, Magdalena Călin, Nicoleta Vintilă, 2003).
Cu rol stimulator pentru atragerea investitorilor și dezvoltarea
locală/județeană se înscriu și:
– Reducerile și scutirile de taxe, impozite, dobânzi avantajoase la creditele
bancare etc..
– Atragerea, accesarea, valorificarea fondurilor nerambursabile primite de
România din partea UE în vederea pregătirii aderării la Uniunea Europeană.
Exemple:
• PHARE – program lansat în anul 1989, destinat țărilor candidate din
Europa Centrală și de Est în scopul consolidării administrației și
instituțiilor publice, promovarea aplicării legislației comunitare și a
coeziunii economice și sociale. În perioada 1990-2000, România a
beneficiat de 1,5 mild. Euro pentru 2000-2006, România urmând a
primi 150 mil.Euro/an (Emilian Dobrescu, 2005).
• ISPA a fost creat la 1 ian.2000. Oferă sprijin financiar pentru
investiții în domeniul protecției mediului și al transportului pentru a
accelera procesul de armonizare a legislației țărilor candidate la UE
cu normele europene. România primește anual 240 mil.Euro.
Europene, Ed. economică, București, 1999
280
• SAPARD a fost conceput pentru a sprijini țările candidate în
abordarea reformei structurale a sectorului agricol și a altor domenii
legate de dezvoltarea rurală precum și în implementarea acquis-ului
comunitar referitor la Politica Agricolă Comună.
Oportunitățile mari care apar pentru dezvoltarea locală/regională din
fondurile nerambursabile ale UE pot fi sesizate și după listele lunare
(http://www.infoeuropa.ro) publicate de Centrul de Informare al Comisiei
Europene în România, liste care cuprind 50-60 de oportunități de finanțare în
diferite domenii.
d) Instrumentele orizontale
Cu rol deosebit pentru dezvoltarea turismului se evidențiază:
• Instruirea populației pe tot ciclul de viață activă. Turismul care este de
așteptat să caracterizeze litoralul românesc peste 20 ani va fi creat de o
nouă generație de oameni care astăzi sunt în ciclul primar. Această
generație trebuie formată pentru perioada 2020-2025 și nu pentru astăzi,
cu un nivel de instruire european, comportamente însușite la nivel
european, cultivarea competiției și a spiritului întreprinzător, a asumării
riscurilor, selectarea excelenței în toate domeniile de activitate, inclusiv
(sau, mai ales) la nivelul decidenților, orientare către inovație, noutate,
autodepășire vor fi caracteristicile resursei umane de care are nevoie
litoralul.
• Activitatea de cercetare-dezvoltare care este prezentă în turism, în
promovarea și susținerea turismului (reconstrucția ecologică, stabilirea
capacităților – suport a ecosistemelor naturale, ecologizarea mediului și
a vieții, tratarea deșeurilor antropice, descoperirea de tehnologii
nepoluante etc.).
281
• Informarea și motivarea populației despre strategie, obiective, efecte pe
termen scurt, mediu și lung, cum se va schimba viața populației în
perspectivă, cum poate fi implicată în realizarea strategiei.
• Cooperări, colaborări cu firme din afara turismului (produse alimentare,
ecologie, învățământ, gestiunea deșeurilor, reconstrucția ecologică etc.).
• Idem, din sfera de interes a turismului (tratamente balneare, investiții,
promovarea turismului, transport persoane etc.).
8.2.13. Monitorizarea strategiei
(etapa 16 din schema din figura 8.5)
Entitatea, comportamentul, direcția care gestionează strategia, de pildă
Direcția Strategii din cadrul Consiliului Județean, își organizează sistemul de
informații, de monitorizare a modului desfășurării realizării obiectivelor
strategiei, a programelor de lucru, eforturile consumate și necesare în continuare,
efectele obținute comparate cu cele preconizate, respectarea graficului
programului în timpul calendaristic etc.
Sistemul Direcțiilor de Statistică Județeană poate fi unul dintre suporți,
completat cu informații de la alte instituții ale statului (Finanțe, Primării, Poliție,
inspectoratele școlare, celelalte direcții din Consiliul Județean.
Organizarea fluxului de informații pe treptele ierarhice de conducere a
sistemului turismului pe litoral (figura 8.8) cu un terminal la compartimentul de
feed-back sau feed forward face ca strategia să poată fi pusă în operă și să devină
funcțională.
A fost schițată o strategie destinată modernizării turismului pe litoralul
românesc, ridicării acestuia, în perspectiva următorilor 20-25 ani, cel puțin la
nivelul turismului din stațiuni similare din Europa. La finele acestei perioade,
activitatea turistică aproape se va tripla, cu prezența semnificativă în formarea
PIB-ului național.
282
Strategia elaborată și propusă pentru dezvoltarea turismului prezintă
următoarele noutăți pe plan teoretic, metodologic și al aplicării.
PE PLAN TEORETIC
S-a optat pentru conceptul de dezvoltare durabilă, dar adaptat la condițiile
litoralului (și poate fi extrapolat și la nivel de țară) și anume conceptul de
eco-dezvoltare, abordare ce are menirea de a menține suportul resurselor naturale
o perioadă cât mai îndelungată în favoarea turismului. Alături de cele trei principii
constitutive ale conceptului de dezvoltare durabilă elaborat de H.Brundtland,
1987, s-au adăugat principii noi, conceptul de eco-dezvoltare caracterizându-se
astfel, prin următorul set de principii:
• Prioritatea acordată sănătății oamenilor, animalelor, plantelor,
conservarea biodiversității și a peisajului natural.
• Principiul eficienței valorificării capitalului natural, uman, antropic,
financiar etc.
• Principiul echității între generațiile umane.
• Principiul reacției la fenomenul de globalizare.
• Interesul local/regional/național în deciziile ce privesc procesul de
dezvoltare a turismului pe litoral.
Această adaptare a conceptului și extinderea principiilor s-a considerat
necesară pentru:
– conservarea resurselor naturale, a eco-sistemelor naturale existente și în
interesul generațiilor umane viitoare;
– a ține seama de fenomenul globalizării, fenomen care la data elaborării
conceptului de dezvoltare durabilă de H.Brundtland nu era atât de evident și
dinamic ca astăzi și că spațiul economic național nu mai poate fi inclus într-o
gândire strategică fără a ține cont de modul de interacțiune între național/global și
local/global.
283
– într-o lume globalizată, locul fiecărei țări trebuie să fie indicat prin aportul
pe care țara îl aduce fenomenului: aport pozitiv la manifestarea fenomenului și
reacția de apărare la efectele negative reale, pe care globalizarea le induce la nivel
național și local. Această poziționare: național/global nu este simplă de gândit și
realizat și de aceea s-a recurs la principiul interesului național care să permită
decidenților de tip strategic să-l ia în considerare la desemnarea obiectivelor
strategice pe termen mediu și lung.
Definirea interesului național și recurgerea la o asemenea gândire pentru
strategia de dezvoltare a turismului pe litoral înseamnă:
• Necesitatea restrângerii turismului în Delta Dunării și extinderea
acestuia în partea sudică a litoralului.
• Privirea strategiei de dezvoltare a turismului și în relația cu spațiul
economic al Dobrogei, dezvoltarea turismului devenind un suport al
dezvoltării economice, sociale, culturale a întregii Dobrogea.
• Promovarea excelenței în actul de decizie, la nivel tactic și operativ
pentru a face din inteligența lucrătorilor din zonă, talentul și
îndemânarea acestora, avantaje comparative care să le permită înscrierea
mai ușoară în fluxurile europene și globale de servicii și produse
turistice.
• Resursa umană devine motorul dezvoltării regiunii, dar pentru aceasta
trebuie pregătită corespunzător.
Corelarea interesului național cu principiul moral, al echității între
generațiile umane (prezente și viitoare) pun în evidență, în prim plan, cerințele:
– punerea în valoare a resurselor naturale, a eco-sistemelor naturale fără a
se depăși capacitatea-suport a acestora;
– reconstrucția ecologică a siturilor degradate de activități antropice;
– câmp liber resursei umane de a se manifesta și în interesul dezvoltării
zonei. Pentru aceasta este necesară eradicarea sărăciei,
284
analfabetismului, sistem de învățământ de tip european pe toată durata
vieții active;
– în procesul de învățământ, curricula școlară va insista asupra
dezvoltării inteligenței, formării spiritului inovator și întreprinzător, pe
asumarea riscurilor și gestiunea lor, pe competiție personală, mai ales
profesională;
– decelarea copiilor/elevilor ce se încadrează în categoria de excelență
(grad de inteligență ridicat) și îndrumarea acestora către școli de
excelență din zonă. Absolvenții vor fi decidenții ce vor definitiva
prevederile strategiei pe termen lung și vor face litoralul românesc
competitiv în Europa și lume.
PE PLAN METODOLOGIC
A fost elaborat un model logic al strategiei (schema din figura 8.5), care
prezintă succesiunea etapelor ce trebuie parcurse până ce strategia capătă
substanță, conținut, fiind aptă operaționalizării. În modelul propus, etapele
elaborării strategiei se succed astfel:
• Locul turismului în spațiul economic mondial.
• Turismul în economia României.
• Diagnoza activității turistice pe litoralul românesc.
• Inventar de obiective strategice posibile a fi luate în considerare pentru
strategie. La inventariere s-au folosit surse din analizele anterioare
(turismul pe plan mondial și în România), legislația existentă,
reglementări și acte oficiale din diagnoza proprie, anchetă proprie
condusă printre operatorii de turism, opțiuni proprii etc.
• Identificarea criteriilor de selecție a obiectivelor. Principiile conceptului
de eco-dezvoltare a turismului au fost transformate în criterii și, pe baza
analizei multicriteriale, s-au selectat și inventariat, din cele 95 obiective
(anexa 1), 12 obiective (tabelul 8.7), ce s-au ordonat pe termen scurt,
285
mediu și lung, fiind omogene în conținut pentru a pregăti startul unui
nou ciclu al turismului românesc pe termen scurt, pentru a crea
avantajele comparative care să fie schimbate în atractori pentru turiștii
interni și externi, pe termen mediu și amplificarea activității turistice
în etapa pe termen lung.
• Evaluarea dimensiunii specifice indicatorilor ce pot caracteriza
obiectivele selectate, detaliate în tabelul 8.8:
– dublarea capacității de cazare turistică;
– sosirile de turiști cresc de la 782 mii în anul 2004 la 3000 mii în anul
2025 (pe termen lung), din care 1/3 sunt străini;
– sejurul mediu se deplasează lent de la 5,5 zile în 2004 la 7,0-8,0 zile pe
termen lung;
– indicele de utilizare netă a locurilor de cazare se majorează de la
41,8% în 2005 la 60-65% pe termen lung (orizontul anului 2025);
– aportul turismului la formarea PIB-ului, de la valori nesemnificative
astăzi (0,1-0,2%), să crească la 2-3% pe termen scurt, 3-5% pe termen
mediu și 5-7% pe termen lung (pentru comparație, Turcia și-a propus
să ajungă la 15% în următorii 10 ani, mai ales prin dezvoltarea Zonei
Antalya).
• S-a optat pentru scenariul optimist pe fundalul căruia vor fi detaliate
politici, programe și măsuri pentru realizarea obiectivelor strategice.
Acest scenariu presupune redresarea economică a țării, ordonarea
spațiului politic, economic, social, respectarea legilor de către toată
populația, gândire strategică la nivelul decidenților, schimbarea în bine a
imaginii României și mediu favorabil atragerii investitorilor și
capitalului, mai ales din surse externe.
• Pe fundalul scenariului optimist s-au descris politicile corespunzătore
realizării obiectivelor strategice. Au fost conturate următoarele politici:
– economică;
286
– ecologică;
– organizatorică;
– formarea resursei umane;
– a investițiilor;
– comercială;
– culturală;
– socială.
Fiecare politică a identificat eforturile ce trebuie făcute, tipul acestora
pentru a se atinge efectele scontate conform obiectivelor strategiei.
Această evidențiere a principalelor activități privite prin cauză-efect și
cost-beneficiu, cost-eficiență, cost-eco-eficiență vor facilita transformarea
obiectivelor strategice în programe și măsuri.
• Operaționalizarea strategiei este etapa critică pe ciclul punerii în operă,
mai ales că lipsesc exemple reușite, la nivel național, de derulare a unei
strategii în ultimii 15 ani și cu atât mai mult a unei strategii de tip
regional.
Stabilirea de responsabilități, clarificarea organizării teritoriale a țării
(probabil, în regiuni cu personalitate juridică și dispariția județelor, conform
metodologiei și practicii din Uniunea Europeană) sunt decizii ce trebuie luate
relativ repede pentru a face operative strategiile de dezvoltare regională și a
desemna gestionarul acestei strategii care să intervină pe toată durata preconizată
a strategiei.
Gestionarul strategiei – în accepțiunea de astăzi, probabil Consiliul
Județean – are la îndemână un set foarte variat de instrumente cu care să asigure
realizarea obiectivelor strategice. Eforturile financiare importante au două
destinații: crearea infrastructurii moderne pe litoral și în Dobrogea (fonduri de la
buget) și modernizarea și realizarea unor capacități noi de cazare și divertisment
(fonduri private).
Pentru prima categorie de cheltuieli, stringentă este accesarea cât mai
287
deplină la fondurile UE de tip nerambursabil și care, în prezent, sunt
nesatisfăcător folosite.
Pentru cea de-a doua categorie de cheltuieli, atragerea capitalului străin,
este esențială și formarea mediului favorabil atragerii „artei” de a mobiliza
fondurile financiare, investitorii străini sunt acțiuni de primă importanță pentru
decidenți.
Dintre celelalte categorii de instrumente, organizarea sistemului de
învățământ în întreaga Dobrogea, la nivel european, cu fața către orizontul anilor
2020-2025 trebuie să-și aibă startul, încă în prezent, în etapa pe termen scurt.
Privit ca entitate organizatorică, comportamentul de operaționalizare a
strategiei își are locul la instituțiile ce gestionează strategia și urmează ca statutul
acestui compartiment să fie elaborat, înființat și făcut să devină funcțional, după
principiile managementului modern.
Considerat ca sistem, după schema din figura 8.8, turismul pe litoral are
următoarea arhitectură decizională:
– nivelul strategic – gestionarul strategiei sau Consiliul Județean în
organizarea teritorială;
– nivelul tactic – actuala administrație publică locală;
– nivelul operativ – patronii, proprietarii patrimoniului construit pe litoral,
IMM-urile etc.
Rămânând în domeniul abordării sistemice, mecanismul de reglare a
strategiei (poziția 14 în schema logică din figura 8.5) poate fi organizat și poate
funcționa după tipuri de manieră statică (sisteme de management cu
comportament static), adaptivă și evolutivă (anticipativă).
Sistemele de management cu comportament static au fost și sunt
caracteristice gestiunii actuale a litoralului, cele cu comportament adaptiv
urmărind să atingă performanțele de calitate ale unui model lider în domeniul
turismului, iar sistemele de management cu comportament evolutiv (anticipativ)
își formează singure statutul de lider în cadrul fenomenului de integrare, fiind
288
regăsite în fluxurile globale de produse și servicii pentru turiști.
Un asemenea sistem de operaționalizare este propriu pentru strategia de
dezvoltare a turismului pe litoral și el va condiționa succesul strategiei.
Capacitatea autorităților publice județene/regionale de a organiza compartimentul
de operaționalizare a strategiei cu un management evolutiv (tip feed-forward sau
feed-before) în loc de feed-back se constituie în premisă de abordare a strategiei.
PE PLANUL APLICARII STRATEGIEI
Realizarea obiectivelor strategiei rămâne rațiunea precumpănitoare a
strategiei. Dar ele au o rezonanță economică, socială, ecologică ce depășește
limita litoralului și performanțelor strategiei inclusă în tabelul 8.8.
Acest câștig pentru zona Dobrogei se consideră că trebuie menționat și avut
în vedere la derularea strategiei.
În primul rând, este pusă în valoare agricultura din Dobrogea (alimente,
produse agricole, băuturi, din care multe de calitate ecologică, biocombustibili
pentru transportul nepoluant, agro-turism complementar celui de pe litoral) care,
prin creșterea veniturilor agricultorilor va duce la schimbarea imaginii satelor
noastre: mediul rural se va moderniza treptat, preluând din funcțiile mediului
urban.
În al doilea rând, are loc reconsiderarea eco-sistemelor naturale din
întreaga regiune, în așa fel încât punerea lor în valoare să nu ducă la degradarea
sau secătuirea resurselor.
Ecologizarea litoralului și a Dobrogei va ameliora climatul, va întârzia
aridizarea zonei, va prezenta o altă imagine în ochii turiștilor, aceea de „zonă
verde” (pădure urbană, pădure periurbană, culoare verzi, păduri de protecție,
rezervații naturale etc.).
Delta Dunării va fi protejată împotriva turismului de masă sau de sfârșit de
săptămână. Ea trebuie să rămână cu regimul (strict respectat) de „rezervație a
biosferei”. Turismul de lux poate fi acceptat fără a compromite calitatea
289
eco-sistemelor acvatice.
În al treilea rând, au fost puse în evidență ___________pericolele pentru mediul
înconjurător și pentru realizarea strategiei și care trebuie atent monitorizate și
gestionate. Dintre acestea: canalul Bâstroe în Delta Dunării, distrugerea
rezervațiilor naturale din interese locale, personale etc.; degradarea continuă a
unor factori naturali (îngustarea plajelor, îndulcirea apei lacului Techirghiol);
ofensiva construcțiilor industriale pe litoral și pericolul de poluare; extinderea
activităților militare pe litoral și în Deltă; gestionarea necorespunzătoare a
deșeurilor urbane, industriale și rurale; construcții neautorizate în zona litoralului,
Deltei.
În al patrulea rând, urmare sistemului de învățământ ce se propune a
acoperi întreg teritoriul Dobrogei și întreaga populație („zero analfabeți”) va
crește capacitatea resursei umane de a se autoorganiza și asigura progresul
evoluției teritoriului.
Descoperirea celor 2-5% din copiii care prezintă un indice de inteligență
mult peste medie și îndrumarea lor către centrele de excelență va da decidenții de
care este nevoie pe termen lung de a duce la îndeplinirea obiectivelor strategiei la
orizontul anilor 2020-2025.
În al cincilea rând, s-a încercat schițarea unei strategii în profil zonal,
pentru care nu s-au găsit date în literatura de specialitate din România și, privită
astfel, lucrarea de față ar putea folosi decidenților români din administrația
publică.
Și, în sfârșit, în al șaselea rând, se poate pune întrebarea: ce șanse de
reușită ar avea o strategie de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc,
strategie care, în linii mari, să aibă structura prezentei strategii?
Se încearcă a se găsi un răspuns posibil prin prezentarea unei analize
SWOT a acestei întrebări (caseta 11).
Presupunând că punctele tari sunt precumpănitoare ca forță, ca amploare,
strategia dezvoltării litoralului românesc are șansa să devină realitate.
290
Caseta 11
Șansele de reușită a Strategiei Dezvoltării Turismului
pe litoralul românesc
Puncte tari: • Existența unei economii a turismului pe litoral dezvoltată în timp
istoric și amplificată în ultimii 40-50 ani
• Existența resurselor naturale
• Forță de muncă disponibilă
• O anumită infrastructură funcțională (dar departe de performanțele
europene)
• Încercări de modernizare a turismului.
Puncte slabe • Imagine nesatisfăcătoare a serviciilor pe litoral
• Capacitatea organizațională a instituțiilor statului și administrației
locale de a gestiona strategii departe de a fi operativă pe termen
lung (comportament managerial de tip static).
• Mediu neprielnic atragerii investitorilor.
• Cadrul legislativ incomplet, în continuă modificare, neobligatoriu
pentru toată lumea.
• Involuția agriculturii în Dobrogea.
• Deteriorarea calității factorilor de mediu.
Oportunități • Aderarea României la UE și ordonarea spațiului economic,
făcându-l atractiv pentru investiții.
• Schimbarea clasei decizionale din România cu o alta de excelență
profesională.
• Ridicarea nivelului de trai la nivel de țară și solicitarea în mai mare
măsură a activității de turism.
• Investitori proprii cu pregătire managerială modernă.
Amenințări • Scenariul optimist se transformă în scenariul de referință, cel de
astăzi.
• Depopularea zonei, sărăcirea populației, distrugerea calității
eco-sistemelor naturale.
8.3. Strategia și politica de dezvoltare regionala a României în
contextul strategiei naționale de dezvoltare pe termen mediu și lung
REPERE ALE ELABORARII STRATEGIILOR
DE DEZVOLTARE REGIONALA
Dezvoltarea regionala a României reprezintă un proces amplu, complex și
de durata, neputându-se realiza într-un interval de timp scurt. La baza acestui
proces de dezvoltare regionala stau strategiile care presupun un ansamblu coerent
de obiective, priorități și mijloace privind realizarea să sau metode de atingere a
obiectivelor politicii de dezvoltare regionala.
Totodată strategiile pot fi privite și ca modele sau proiecte care ajuta
291
decidenții la alegerea celor mai bune alternative pentru stabilirea soluției optime
de urmat. Abordarea la nivel sectorial și regional vizează elementele
caracteristice sferelor economicului, socialului, mediului și politicului care
delimitează factorii și pârghiile care urmează să fie folosite pentru dezvoltarea
fiecăreia dintre aceste sfere.
Pentru delimitarea acestor factori și pârghiilor, consideram ca se impune
efectuarea unei analize mult mai complexe care să permită cunoașterea resurselor
proprii regiunii și a celor care pot fi atrase, funcție de care se va putea realiza o
politica de dezvoltare regionala. Totodată, după opinia noastră, ar fi bine să se
tina cont și de termenele incorporate în cadrul strategiilor, respectiv să aibă în
vedere datele declanșării aplicării strategiei, termenele intermediare
semnificative pentru atingerea obiectivelor strategice, precum și termenul final
la care strategia aleasa se poate implementa total.
Dezvoltarea reala a unei țări impune folosirea stricta a criteriilor de
strategii care corespund necesitaților și particularităților tarii, și a regiunilor sale
de dezvoltare. Astfel, în funcție de factorii care acționează asupra elaborării și
implementării strategiilor, acestea se pot grupa după mai multe criterii,
respectiv :
1) in funcție de sfera de cuprindere :
a) strategii globale, care vizează ansamblul activităților din teritoriu ;
b) strategii parțiale, care vizează doar anumite segmente ale activității,
dar care țin seama de conținutul celor globale.
2) în funcție de dinamica principalelor obiective incorporate :
a) strategii de redresare, care vizează eliminarea deficientelor
înregistrate în trecut prin stabilirea de obiective similare, dar superioare celor din
perioada precedenta;
b) strategii de consolidare, care vizează perfecționarea laturilor
calitative ale activității desfășurate;
c) strategii de dezvoltare, care vizează obiective noi, superioare
292
cantitativ și calitativ celor din perioada precedenta.
3) în funcție de laturile abordate :
a) strategii tehnico-funcționale, care prefigurează obiective cu caracter
de orientare și raționalitate pentru activitățile desfășurate;
b) strategii administrative, care au la baza opțiuni sau restricții care țin
cont de anumite cerințe administrativ-organizatorice.
4) în funcție de sensul evoluției obiectivele avute în vedere cu ocazia elaborării
lor :
a) strategia evoluției spre interior, care considera prioritare condițiile
existente, urmărind creșterea nivelului indicatorilor economici, sociali și de
mediu printr-o utilizare mai eficienta a resurselor proprii ;
b) strategia evoluției spre exterior, care vizează cai și mijloace de
accelerare a procesului dezvoltării prin extinderea și participarea mai eficienta la
schimbările economice exterioare, diverse forme de cooperare inter-regionala
etc.
5) în funcție de activitățile care fac obiectul strategiei :
a) strategii pentru activitatea de producție și prestări de servicii, care
vizează corelarea structurii activității cu resursele necesare și cu rezultatele
posibile etc. ;
b) strategii sociale, care vizează obiective privind condițiile de viata
ale populației ;
c) strategii financiare, care vizează obiectivele asigurării și utilizării
eficiente a mijloacelor financiare ;
d) strategii ale mediului înconjurător, care vizează obiective legate de
respectarea raționalității ecologice și protecția mediului.
Reunirea acestor criterii de grupare a strategiilor (care pot fi abordate în
vederea dezvoltării economice regionale) conduce la definirea existentei unui
sistem de strategii, care poate fi utilizat în diverse feluri, în funcție de
caracteristicile spațiului de aplicare.
293
Strategia realizata la nivel regional va tine cont de obiectivele stabilite la
nivelul structurilor de baza ale fiecărei regiuni, implicit zone, respectiv la nivelul
celor opt Agenții de Dezvoltare Regionala, precum și la nivelul Agențiilor Sapard
din regiuni.
Strategiile de dezvoltare realizate la nivel național și cele la nivel regional
ar fi bine să existe în permanenta atât o interdependenta, cât și o
complementaritate.
In cazul României, pentru evoluția ei viitoare, consideram ca sistemul
strategiilor de creștere este prioritar. Acest sistem de strategii are menirea de a
evidenția obiectivele legate în principal de procesele economice de baza,
concentrarea activității, dezvoltarea produselor și serviciilor. Integrarea pe
orizontala și verticala și diversificarea activității economice.
Concentrarea are în vedere creșterea volumului de activitate, în special prin
creșterea performantelor tehnice, promovarea unor acțiuni eficiente de
marketing, creșterea calității produselor și serviciilor.
Dezvoltarea produselor și a serviciilor are în vedere promovarea unei
politici de piața adecvate în plan național și internațional, politica care trebuie să
fie corelata cu modificarea structurii produselor (acolo unde este cazul) și cu
sporirea calităților.
Integrarea pe orizontala în plan regional are în vedere atragerea în zona a
unor agenți economici existenți în cadrul regiunii, sau zonei, după caz. Integrarea
pe verticala vizează extinderea în afara regiunii în mod similar, sau prin
cooperare, a activității existente în teritoriul de referința. Acest mod de integrare
implica angajamente financiare substanțiale și mult profesionalism din partea
celor care doresc să o aplice.
Diversificarea activităților vizează inițierea și desfășurarea unor activități
aparținând altor domenii decât celor teritoriale și specifice zonei. Aceasta se
poate înfăptui prin conglomerare, atunci când domeniul în care pătrunde este
complet diferit și concetrica, atunci când se promovează domenii înrudite.
294
Necesitatea folosirii acestor elemente strategice apare ca o consecința a
distribuirii riscurilor, astfel incit regiunea să nu fie dependenta de un singur
domeniu și de dorința întreprinzătorilor de a obține profituri continui. Îmbinarea
acestor elemente strategice este posibila numai în măsura în care, în plan
instituțional, se fac eforturi pentru asigurarea unui cadru juridic care facilitează
utilizarea lor în direcțiile de acțiune dorite.
Se poate proceda la delimitarea strategiilor în :
− strategii de specializare, care vizează obiective privind organizarea
activităților specifice regiunii, în raport de avantajele pe care aceasta le deține
fata de alte zone privind resursele locale-materii prime, forța de munca calificata,
tradițiile, condițiile geografice și altele;
− strategii de recentrare, care vizează alegerea unor activitati considerate
principale în cadrul zonei și renunțarea la altele de mai mica importanta ;
− strategii de separare a activităților, care vizează îmbinarea unor strategii de
interes general cu cele d interes individual, care să permită soluționarea și
separarea activităților care prezintă eficienta economica de cele care generează
pierderi.
In România strategiile elaborate la nivel național se întrepătrund cu
strategiile elaborate la nivel regional și invers, în funcție de sfera de cuprindere,
strategiile care vizează sectoarele economiei la nivel național se întrepătrund cu
strategiile elaborate la nivel regional, în funcție de potențialul existent, de
economia specifica și de tradițiile existente în regiune.
Strategia de dezvoltare a României reprezintă, după opinia mea o îmbinare
între strategia de recentrare, prin alegerea unor activitati considerente principale
în cadrul regiunii, cu strategie de separare a activităților, care îmbina activitățile
de interes general cu cele de interes individual. Peste toate acestea se suprapune
obiectivul principal, pentru perioada 2002-2005, atragerea unui volum anual de
investiții străine directe de peste 1,8 miliarde dolari SUA (www.mdp.ro ).
In momentul conceperii unei strategii, în cadrul primei etape se recurge la
295
metode de analiza și elaborare de metodologii adecvate studierii complexității
teritoriale. Prin aceste metode, cele mai utilizate sunt analizele SWOT (Strenghts,
Opportunities, Threats-respectiv punctele forte, slabe, șansele și amenințările
proprii unei regiuni luate în analiza) și LFA (Logical Framework Approach –
abordare logica a cadrului de lucru).
Amatorii vor pierde conducerea afacerilor în turism
Pentru a lucra în turism, directorii au nevoie de brevet. Persoanele
interesate de obținerea unui brevet de turism trebuie să facă dovada ca au urmat
un curs de management în domeniu. La sfârșitul anului 2001, doar opt centre de
educare a adulților puteau elibera certificate de absolvire a unor cursuri de
specializare cu valabilitate naționala. În România activează mai mulți furnizori
de programe profesionale care oferă și cursuri de management în turism. Pentru
ca atestatul eliberat la absolvire să fie recunoscut, instituțiile care organizează
cursurile trebuie să fi obținut trei avize obligatorii: de la Ministerul Educației și
Cercetării (MEC), de la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS) si,
evident, de la Ministerul Turismului. Sunt respinse automat dosarele depuse la
Ministerul Turismului în vederea obținerii brevetelor de turism care conțin
certificate eliberate de alte instituții decât de cele autorizate de toate cele trei
ministere. În acordarea oricărui tip de brevet de turism se iau în calcul doua
criterii principale: vechimea într-o funcție administrativa, dovedita prin cartea de
munca, și pregătirea profesionala. Ovidiu Marian, directorul general al Centrului
Național de Invățământ Turistic, explica algoritmul: „De regula, sistemul
funcționează respectând legea compensației. Un absolvent de facultate poate
obține un brevet de pe o treapta mai înalta decât un absolvent de liceu, indiferent
de vechime. Studiile superioare în domeniul turismului contrabalansează
vechimea. În schimb, un absolvent de Medicina trebuie să facă dovada unei
experiențe profesionale în domeniu mai îndelungate pentru a obține un brevet“.
Centrul Național de Invățământ Turistic (CNIT) funcționează în
subordinea Ministerului Turismului și a împlinit 30 de ani de experiența în
296
predarea cursurilor de turism. Instituție publica cu venituri extrabugetare, CNIT
se finanțează, în principal, din organizarea cursurilor de management în turism
necesare obținerii brevetelor. Cu avize eliberate de MEC, MMSS și Ministerul
Turismului, CNIT organizează cursuri cu durata de sase luni (sase ore pe zi, cinci
zile pe săptămână) în București și Constanta. La cererea agenților economici,
profesorii centrului se deplasează și în teritoriu pentru a pregăti grupuri de
minimum 20 de cursanți.
Tipuri de brevete de turism
− manager în activitatea de turism;
− director de agenție de turism tour-operatoare;
− director de agenție de turism detailista;
− director de hotel;
− director de restaurant;
− cabanier.
Brevetele sunt cumulative. Astfel, deținătorul unui brevet de manager în
activitatea de turism poate ocupa oricare din funcțiile enumerate, iar un director
nu are decât doua alternative: poziția pentru care a obținut brevetul sau cabanier.
DOCUMENTATIA NECESARA
Dosarul pentru obținerea brevetului de turism trebuie să conțină:
− cerere;
− dovada deținerii permisului de munca în România, în cazul cetățenilor
străini;
− CV cu precizarea expresa a pregătirii și a experienței profesionale;
− copie de pe actul de identitate;
− copii după actele care atesta pregătirea profesionala;
− copii după documentele care atesta vechimea în domeniul turismului;
− atestat de limba străina de circulație internaționala;
− atestat de limba româna pentru cetățenii străini;
297
− certificat de cazier judiciar;
− dovada achitării taxei de înscriere – în prezent, 500.000 lei.
Brevetele de turism sunt eliberate de Direcția Generala de Autorizare și
Control a Ministerului Turismului.
CURSURI
Fundația Preasfânta Fecioara Maria organizează cursul: Supraveghere și
îngrijire la domiciliu – Cursul este autorizat de Ministerul Sănătății și Familiei,
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Educației și Cercetării.
Durata: 6 luni (1.030 ore) . Pregătirea teoretica se face la Școala nr. 85 „Vasile
Bunescu“. Instruirea practica se desfășoară la leagănul Sfânta Ecaterina, la
spitalul Sfântul Ciprian, la centrele educaționale ale Fundației Preasfânta
Fecioara Maria, precum și la diverse persoane vârstnice sau bolnave, fără
posibilitati materiale. Conținutul programului: supraveghere și îngrijire copii,
vârstnici și bolnavi, menaj, religie, psihologia vârstelor, noțiuni de limba româna,
masaj, consiliere vocațională. Absolvenții primesc diplome de calificare eliberate
de Agenția Municipala de Ocupare a Forței de Munca. Fundația oferă
posibilitatea intermedierii în vederea angajării absolvenților cursului la diferite
persoane fizice care îi solicita. Preț: 450.000 lei lunar, iar șomerii, care sunt
repartizați de Agenția Municipala de Ocupare a Forței de Munca, beneficiază de
gratuitate. Informații suplimentare la sediul Fundației din str. Matei Voievod
nr.19, sector 2, București, tel:252.23.87, tel/fax: 252.82.70, E-mail:
[anonimizat], coordonator curs: Doina Hossu – tel. 634.79.76.
VITRINA CARTII
Management. Generatorul succesului, de Eduard Radaceanu, editura Bren,
oferă managerilor, în general, oamenilor de afaceri, în special, dar și celor care
tind spre o cariera profesionala de succes, o imagine comprehensiva asupra
managementului privit ca disciplina la granița dintre știința și arta. Pornind de la
298
o bogata experiența practica și de cercetare acumulata în management, în cadrul
proiectelor vizând perfecționarea conducerii întreprinderilor, dar și prin
intermediul ciberneticii, al modelarii și simulării fluxurilor de activitati, autorul
abordează probleme de fond precum funcțiile conducerii, managementul
resurselor umane, management financiar și controlling, marketing sau
managementul schimbării. Eduard Radaceanu aloca în cadrul lucrării sale un
spațiu semnificativ problemelor privind gestiunea productivității și a calității, la
fel ca și celor care vizează restructurarea activității întreprinderii sau formarea și
dezvoltarea culturii de organizație. Pentru fundamentarea deciziilor, managerii
au la dispoziție un set de metode și modele de abordare, cat și practici foarte
precise de conducere a proiectelor. Pentru achiziționare: tel./ fax: 223.43.47,
637.21.55
Motivarea angajaților în companiile românești între mit și realitate
reprezintă un studiu util tuturor managerilor care doresc să imbunatateasca
performantele și satisfacția angajaților din orice tip de companie. Cercetarea s-a
realizat în perioada septembrie 2000 – septembrie 2001 în 40 de companii din
întreaga tara. Lucrarea elaborata de Romeo Cretu, Richard Shanks și Gilbert
Ciobanu nu cuprinde numai rezultatele obținute în urma analizei datelor, ci și
recomandari și propuneri de imbunatatire a proceselor din cadrul companiilor, în
special cele care se refera la resursele umane. Sunt detaliate recomandarile
angajaților către conducere, motivele de mulțumire și nemultumire evidentiate de
angajati, precum și modalitatile de motivare cunoscute și utilizate de manageri.
Pe baza rezultatelor obținute și a experienței în resurse umane, autorii au elaborat
pentru fiecare factor analizat recomandari și propuneri de imbunatatire a
proceselor din cadrul companiei și de creștere a satisfactiei angajatilor.
CONCLUZII
Analiza SWOT realizează scenarii de dezvoltare pe baza punerii în balanta
a tuturor alternativelor posibile și are drept scop identificarea punctelor forte și a
299
punctelor proprii regiunii, precum și a sanselor și amenintarilor induse de mediul
extern regiunii. Aceasta analiza se prezinta sub forma unui tabel, așa cum se
poate vedea mai jos, și prezinta avantajul unei rapide treceri în revista a punctelor
cheie ale unei discutii și implicit a directiilor în care trebuie să se actioneze pentru
solutionarea acesteia.
Inainte de aplicarea acestei analize în vederea crearii unei strategii de
dezvoltare, consideram ca este necesara evaluarea posibilitatilor de utilizare a sa,
tinindu-se cont ca nu în orice situatie aceasta analiza poate fi performanta. în
prima faza este necesar a se elabora o lista cu punctele țări și punctele slabe
pentru atingerea unui obiectiv selectat anterior, după care se va face o estimare
posibila a rezultatelor obtenabile și se va aprecia dacă este oportuna utilizarea
acestei acestei analize pentru atingerea performantelor scontate.
Daca în final, se hotareste alegerea acestei metode, atunci se trece la
analiza propriu-zisa a fiecareia dintre componentele favorabile și nefavorabile.
Analiza SWOT presupune individualizarea mai multor etape pentru
asigurarea unei dezvoltari rapide.Aceste etape sunt :
− analiza globala a sistemului teritorial, prin care se pot cunoaste structurile
de ansamblu ale teritoriului, mecanismele care au stat la baza crearii lor.Aceasta
etapa permite, de asemenea, evaluarea raportului dintre potentialul de dezvoltare
a teritoriului și capacitatea de a valorifica acest potential.
− individualizarea distorsiunilor funcționale, etapa ce permite, pe lângă
definirea disfunctionalitatilor existente, și ierarhizarea lor în functie de efectele
pe care le produc în derularea proceselor de dezvoltare ;
− descrierea – este etapa în care sifunctia este complet definita, folosind
suficiente date pentru localizarea acesteia și determinarea frecventei cu care ea
apare si, în special se delimiteaza zona de influență (care poate fi spatiala sau
teritoriala) ;
− analiza disfunctiei – în aceasta etapa se prelucreaza efectiv datele și
informatiile privind disfunctia constatata ;
300
− identificarea solutiilor-in aceasta etapa se individualizeaza și se
proiecteaza solutiile viabile pentru reducerea/stoparea (eliminarea pe cât posibil)
disfunctionalitatilor existente ;
− implementarea-in aceasta etapa solutiile sunt transpuse în practica și se
urmareste indeaproape calendarul stabilit initial ;
− monitorizarea și evaluarea, etapa finala prin care se supravegheaza modul
de implementare.Aceasta etapa este foarte importanta pentru ca respectarea
calendarului și a timpului de acțiuni produse constituie una din conditiile
realizarii obiectivului propus.
Prezentarea imaginii unei analize SWOT
MEDIU/FACTORI POZITIVI NEGATIVI
Intern
(regiune)
Puncte forte: resurse sau
capacități ale regiunii care pot
fi folosite efectiv pentru
atingerea obiectivelor de
dezvoltare
Puncte slabe: limitări sau
defecte ale regiunii care
împiedică atingerea
obiectivelor de dezvoltare
Extern
(stat / Uniunea Europeană)
Șanse: orice situație favorabilă
din mediul extern ale regiunii
care poate fi valorificată în
vederea atingerii obiectivelor
de dezvoltare
Amenințări: orice situație
nefavorabilă din mediul extern
al regiunii care prezintă un
potențial pericol pentru
atingerea obiectivelor de
dezvoltare
Sursa: Dan Platon , “Analiza SWOT ca instrument al planificării startegice în
dezvoltarea regională”, lucrare susținută la Simpozionul Național al Asociației Române de
Științe Regionale, 25-26 aprilie 2001, București și publicată în “Probleme actuale ale
dezvoltării regionale în România” (coordonată de Daniela Luminița Constantin), editura Oscar
Print, București, 2002, pag.189-195.
Etapele prezentate sunt obligatorii în procesul de rezolvare a unei
dicrepante și de realizare a unui obiectiv de dezvoltare fixat printr-o strategie (sau
printr-o politica de dezvoltare)acceptata anterior.
Analiza SWOT este folosita pentru a pune în evidenta principalii factori
determinanti, atât din interiorul, cât și din exteriorul regiunii luate în discutie,
factori care pot influenta succesul proiectului și din care pot rezulta coordonate
strategice relevante.
In urma investigatiilor efectuate de noi am ajuns la concluzia ca analiza
301
SWOT a stat la baza realizarii Strategiei Nationale de dezvoltare, cât și la baza
Strategiilor de Dezvoltare Regionale și a devenit un instrument al planificarii
strategice, ea prospectând posibilitatiile viitoare printr-o apropiere sistematica,
atât în ceea ce priveste aspectele pozitive, cât și cele negative, deoarece estimarile
se vor a fi realiste și fara ocolirea adevarurilor neplacute.Trebuie precizat ca
schimbarile în peisajul românesc după 1989 și dorinta de aderare la Uniunea
Europeana necesita adoptarea unor strategii de dezvoltare pe termen mediu și nu
lung (nu mai mari de 5 ani).Diminuarea timpului de valabilitate a unei strategii,
de la 8 la 2 ani, poate conduce la acceptarea elaborarii unei analize SWOT
continue, cu o perioada de repetare care să nu depaseasca 2 ani.Aceasta repetare a
analizei SWOT ar putea aduce, după opinia multor analisti, la efecte benefice
asupra managementului regiunilor de dezvoltare.
Intarirea capacitatii concurentiale trebuie să reprezinte o prioritate
esentiala în perioada de planificare 2000- 2006.Aparitia locurilor de munca
(reducerea somajului) și obținerea de venituri mai mari depind în mare parte de
masura în care întreprinderile vor fi competitive pe piețele interegionale și
internationale, de felul în care acestea vor reusi sa-si cucereasca pozitii pe piețele
invecinate si, nu în ultimul rând sa-si cucereasca piețele proprii.
In acest sens este necesar a consolida întreprinderile viabile existente și a
creea unele noi (chiar întreprinderi hoteliere noi).
Analiza socio-economica prezinta importanta infrastructurii
complementare economiei, ca o conditie esentiala în procesul dezvoltarii.Printre
componentele importante ale infrastructurii sus mentionate :accesul la arealele
industriale și de servicii prin asigurarea de legaturi coerente și usoare la reteaua
de transport, în zonele cu potential turistic deosebit și reabilitarea infrastructurii
transporturilor și telecomunicatiilor.
Referitor la rebilitarea deficientelor din infrastructura transporturilor și
telecomunicatilor, acestea sunt considerate, de catre intreprinzatori, ca fiind cele
mai importante, deoarece ele reprezinta o problema generala a dezvoltarii
302
econimiei locale și reginale. Infrastructura stradala necorespunzatoare a
localitatilor, atât cea din interior, cât și cea din jurul lor, creeaza pierderi de
eficienta economica și o imagine negativa a acestora ca standard pentru
localizarea investițiilor.
Un alt aspect care rezulta din analiza intreprinsa este acela al dezvoltarii
resurselor umane, problema ce ar putea fi rezolvata prin intermediul unei politici
active de ocupare a fortei de munca, de creeare de noi locuri de munca “reale” și
durabile. Politica resurselor umane ar fi bine să aiba în vedere reducerea
fenomenului de migrare a fortei de munca de la sate la orașe, de la o regiune la
alta sau chiar în România în strainatate, migrare datorata greutatilor actuale cu
care se confrunta intreaga tara.Toata analiza prezentata în Programele Nationale
de Dezvoltare 2000-2002 și 2002-2005 scoate în evidenta faptul ca cele opt
regiuni de dezvoltare ale țării se confrunta cu probleme de restructurare
economica și indeosebi industriala, suportând în plan social consecintele negative
ale acestei stari.
Pentru perioada 2000-2005 se va pune accent pe dezvoltarea sectorului
productiv și al serviciilor conexe, deoarece s-a constatat ca după 1990 România a
cunoscut o diminuare semnificativa a capitalului total investit în industria
prelucratoare, iar fara stimulentele financiare adecvate și fara stabilitatea
legislatiei fiscale, investitorii, atât interni cât și externi, au considerat-si încă mai
considera-riscant să investeasca în sectoarele productive sau de inalta tehnologie
chiar și în industria hoteliera care ar putea produce în medie 30 % din PIB.
Pentru perioada 2000-2005 la Fodul National de Dezvoltare Regionala au
fost atasate fonduri de tip structural de la Uniunea Europeana – PHARE, ISPA, și
SAPARD, din fonduri de la bugetele locale sau fonduri private, precum și
stimulente financiare acordate de stat.
In urma unor rezultate neașteptate, negative ale proiectelor de dezvoltare
regionala, analiza LFA a aparut ca un instrument necesar corelarii dintre
planificarea proiectelor și managementu acestora, ca un instrument de
303
imbunatatire a calității proiectelor, prin rolul pe care il are în planificarea
obiectivelor de dezvoltare regionala.
Analiza LFA reprezinta, o cale de structurare a principalelor elemente ale
unui proiect, de reliefare a legaturilor logice dintre inputuri, activitati planificate
și rezultate asteptate.
UNIUNEA EUROPEANĂ
ROMÂNIA
REGIUNE
R
E
G
L
E
M
E
N
T
A
R
I
E
V
O
L
U
T
I
I
R
E
Z
U
L
T
A
T
E
A
N
T
E
R
I
O
A
R
E
I
N
V
A
T
A
M
I
N
T
E
C
H
E
I
E
D
I
S
T
R
I
B
U
T
I
I
D
I
R
E
C
T
I
I
ANALIZA SWOT A REGIUNII
Puncte Forte, Amenințări Punce slabe, Șanse
Evoluții
Mini-Maxi
Scenarii alternative
Situație fără intervenție / Situație cu intervenție
S T R A T E G I E
Sursa: Adaptare după Dan Platon, „Anliza SWOT ca instrument al planificării strategice în dezvoltarea
regională”, lucrare susținută la Simpozionul Național al Asociației Române de Științe Regionale, 25-26
aprilie 2001, București și publicată în „Probleme actuale ale dezvoltării regionașe din România”
(coordonată de Daniela Luminița Constantin), Editura Oscar Print, București, 2002, p.189-195
In definirea analizei LFA este importanta să se distinga o anumita ierarhie
a obiectivelor, activitatilor, inputurilor și outputurilor.Situatia prezentata se poate
proiecta în viitor numai dacă se tine cont ca obiectivul de dezvoltare vizat are la
304
baza atingerea unui obiectiv intermediar.
Efecte obiectivului de dezvoltare se resimt la o scara mult mai mare, în
timp ce cele ale obiectivului intermediar se vor obseva la un nivel mai restrins
(dar tot deficitar), pentru rezolvarea caruia sunt importante realizarea
activităților.
305
Capitolul 9
CONCLUZII
PROPUNERI DE IMBUNĂTĂȚIRE
La ora actuală turismul este un factor de dezechilibru la scara economiei
naționale. Așa se poate interpreta faptul că, în comparație cu alte țări, România
realizează cele mai mici încasări valutare raportate la un locuitor.
Intr-un studiu întocmit de PHARE publicat în nr.3 al Buletinului Euroinfo,
editat de delegația Comisiei Europene din România, rezultau următoarele date :
România încasează din turism numai 9 dolari/ locuitor, față de 115 dolari în
Ungaria, 117 în Polonia, 151 dolari în Cehia, 369 dolari pe locuitor în Slovenia.
Gradul profund de letargie în domeniul turismului este ilustrat și de modul
cum se acționează în privința modernizării unităților hoteliere. Astfel lucrări care
ar fi putut fi finisate în 1-2 ani, au fost scoase din funcțiune, dărâmate (cazul
Continental Constanța) sau în șantier de 3-5 ani. Pierderile respective au impact
în imaginea turistică atât la intern cât și pe plan extern.
Analiza evoluției circulației turistice externe și interne evidențiază lipsa de
pregătire a cadrului organizatoric și a strategiei adecvate preluării fluxului turistic
creat anterior și dezvoltării acestuia în ritm accentuat. Sub aspectul mijloacelor
de transport utilizate circa 2,4 milioane turiști au fost pe cont propriu care
folosesc în special mijloacele lor și 2,2 milioane turiști de mic trafic și tranzit. De
altfel numărul străinilor care au vizitat țara a scăzut cu 5,4 milioane și unele
oscilații pe parcurs, ajungând la finele lui 2000 la numai 5,2 milioane persoane.
Ultimele ordonanțe ale Guvernului trasează cadrul legislative necesar
dezvoltării turistice în țara noastră și organele abilitate în acest sens:
− 972 din 23 decembrie 1998 – privind funcționarea Autoritatii Naționale
pentru Turism și a Centrului Național de Educație Permanenta în Turism.
306
− 460 din 22 decembrie 1999 adnotări și adăugiri la cadrul legislative
anterior.
− 866 din 3 dec 1998 privind înființarea Institutului Național de Cercetare –
Dezvoltare în Turism – INCDT.
“Perspectiva accesului personal și nemijlocit la satisfacțiile descoperirii
resurselor planetei constituie un drept deschis în mod egal tuturor locuitorilor
lumii”, (articolul 7.1 – Dreptul la turism adoptat de Organizația Mondiala a
Turismului la adunarea generala din octombrie 1999 întrunită la Santiago de
Chile).
Perfecționarea trebuie privită atât structural, ținând cont de forma de
proprietate, cât și din punctul de vedere al perfecționării personalului care
lucrează în turism.
O formă adânc dezbătută care poate fi aplicată și în cadrul politicilor
noastre de maximizare este YELD MANAGEMENTUL. Acest tip de politica are
drept scop maximizarea cifrei de afaceri a unei întreprinderi hoteliere bazata pe
principiul dual: diferențierea serviciilor fără rabat la calitate, asociat cu gestiunea
capacităților de primire, tinzând să maximizeze gradul; de ocupare (Michel
Balfet; L*Audit Marketing Turistique, Serie Economie des services).
Cu începere din anii ‘80 ai secolului douăzeci, termenul de yeld
management este tot mai frecvent întâlnit în industria transporturilor aeriene de
calatori, în companiile internaționale profilate pe închirierea autoturismelor
(Avis, Hertz) tinzând să devină criteriul major în auditul evaluării performantelor
îndeosebi în industria hoteliera.
Compararea veniturilor efectiv obținute din exploatarea bazei materiale
disponibile cu veniturile potențial realizabile din utilizarea mai eficienta a
capacităților de primire ale aceleiași baze materiale în funcțiune, într-o perioada
determinate de referința, raportata, de regula, la exercițiul financiar al unui an
calendaristic.
Yeldul se bazează pe abilitatea manageriala a întreprinderilor hoteliere de a
307
proiecta încasările previzibile din comercializarea serviciilor la nivelul maxim al
veniturilor ce vor putea fi obținute di corelarea prețurilor pentru serviciile oferite
cu fluctuațiile cererii pieței.
Pentru maximizarea yeldului hotelurile depun eforturi vizând maximizarea
înnoptărilor în capacitățile de cazare, tot așa cum procedează și companiile de
transporturi aeriene pentru maximizarea fotoliilor vândute la fiecare cursă
Datorita caracterului de baza tehnico material rigid, întreprinderile
hoteliere sunt amplasate într-un spațiu geografic determinat și servesc piețe
locale, limitându-se la strategia de atragere a clientelei potențiale spre unitatea
hoteliera. în întreprinderile integrate în lanțurile hoteliere internaționale
acționează și strategia de trimitere-tor în sens bi-direcțional – dar efectele ei
economice se restrâng numai la parteneriatul strategic, în limitele dimensiunilor
și razei de extindere al lanțului respective.
Propun ca perfecționarea activității de turism să presupună :
− asigurarea unui grad de confort mai ridicat al întregii capacitați de cazare și
prestarea serviciilor la o calitate superioara celei din prezent:creșterea încasărilor
din activitatea de cazare prin creșterea gradului de ocupare a acesteia;
− realizarea unei baze de agrement, care ar duce la încasări importante din
această activitate;
− realizarea unor restaurante pe lângă hotel, ce ar duce la mărirea încasărilor
din alimentația publica și ar fi în concordanta cu cererea clienților;
− realizarea unei structuri cât mai flexibile la diferite forme de turism
(turismul de Week-end, turism individual) prin atragerea de turiști tot timpul
anului și mărirea gradului de ocupare a capacității de cazare;
− pregătirea unei părți a personalului prin cursuri de specializare și
constituirea unui compartiment de marketing pentru o cunoaștere mai buna a
cerințelor și preferințelor turiștilor ;
− creșterea productivității muncii zilnice, prin mărirea duratei zilei de lucru,
ceea ce ar duce la o rentabilitate mai mare a activității hoteliere;
308
− cultivarea imaginii de marcă, prin acordarea de comisioane agenților de
turism pentru grupurile de turiști exprimate în forma : telefoanelor de mulțumire,
agende și calendare cu antetul hotelului, cu caracter promoțional;
− introducerea unui sistem computerizat pentru ca rezervarea, cazarea,
plățile să se efectueze cu mai mare ușurință;
− un rol important pentru mass media, panouri de publicitate, embleme,
broșuri etc.
− monitorizare și control a activității de turism intern și internațional ;
− aplicarea strategiilor dezbătute în capitolul anterior, ținând cont de mediu,
de sezon, de amplasament și de natura investiției ;
− reinvestirea profitului în baze noi turistice sau pentru modernizarea celor
existente (așa cum se procedează la vecinii noștri europeni, cu scutirea de taxe și
impozite datorate la bugetul statului ) ;
− acordarea de stimulente financiare de către Ministerul Turismului, referitor
la acordarea calificativelor și categoriilor turistice cu scutiri substanțiale la
sistemul fiscal (dacă pensiunea este rentabilă odată cu acordarea unui calificativ
să i se înmâneze o diplomă onorifică de tipul « bun gospodar ») ;
CONCLUZII
Așa cum am subliniat în lucrare, dezvoltarea turismului este o cerință a
armonizării potențialului economiilor, pe plan național și comunitar.
Convergența politicilor naționale cu politica comunitară este subordonată creării
și dezvoltării pieței interne unice.
In demersul cercetării științifice în acest domeniu, am pornit de la
dezideratul că, pentru a intra în Uniunea Europeana, primul pas pe care trebuie
sa-l facă România este dezvoltarea economică armonioasă a teritoriului național,
respectiv a tuturor regiunilor de dezvoltare, punându-se accent pe dezvoltarea
litoralului românesc, a zonelor cu discrepanțe majore și dezvoltarea relațiilor
intra și interregionale și de cooperare trasfrontalieră.
309
Cercetarea a urmărit să definească aceste mecanisme și să efectueze o
analiză asupra modului în care s-a aplicat în România, prin prisma rezultatelor
obținute, în general, dar și prin studii de caz asupra regiunii Dobrogea care
cuprinde de fapt și litoralul românesc.
1. Strategiile propuse spre implementare au ca scop reducerea dezechilibrelor
teritoriale, încurajând și stimulând dezvoltarea litoralului care prezintă o anumită
întârziere, prin adoptarea infrastructurilor pentru zonele decline și controlul
creșterii în regiunile care cunosc o ascensiune rapidă.
Obiectivele definite sunt: promovarea dezvoltării și ajustării structurale,
sprijinirea transformării economice și sociale a zonelor de litoral care se
confruntă cu dificultăți structurale, sprijinirea adaptării și modernizării politicilor
și sistemelor de educație, pregătire, specializare și încadrare în muncă. Totodată
consider că strategia în turism urmărește o dezvoltare regională, abordată atât la
nivel comunitar European cât și la nivelul fiecărui stat membru sau candidat în
parte, reprezintă, totodată, o componentă a globalizării.
2. Politica de dezvoltare în domeniul turismului se aplică prin intermediul
celor cinci principii: concentrarea, programarea, parteneriatul, adiționalitatea și
monitorizarea. Respectarea acestor principii presupune definirea corecta a zonei,
a resurselor financiare disponibile, programarea obiectivelor prioritare și
periodizarea acestora, conexiunea cu fondurile europene și fondurile locale, prin
maximizarea atragerii acestora și minimizarea costurilor, prin indicatori
cuantificabili, indicatori de eficiență care să poată controla direct și eficient
fondurile alocate și rezultatele înregistrate.
3. România ca țară candidată la Uniunea Europeană are nevoie de o politică
de dezvoltare clară, care să țină cont de noi obiective stabilite prin strategii clare
dar și de condițiile sociale, culturale, istorice și geografice specifice țării noastre.
De asemenea, după opinia mea, autoritățile competente ar fi bine să aibă în
vedere faptul ca stabilitatea politică este o clauză a eligibilității unui stat la
finanțarea europeană. Totodată consider că existența unei legislații financiare
310
armonizată cu cea a Uniunii Europene, precum și stabilitatea acesteia prezintă o
condiție majoră pentru atragerea de capital străin.
4. Indicatorii principali de apreciere a rezultatelor financiare sunt numărul de
locuri de muncă create pe seama investițiilor și costul mediu al unui loc de muncă
creat.
5. In opinia mea cred că este momentul propice de a ne prezenta specificul
turistic, ca o alternativă a dezvoltării interne în vederea integrării, unde munca să
se îmbine cu eficiența gândită și planificată prin metode științifice astfel încât
independența economică să fie asigurată și pentru generațiile viitoare.
6. Am demonstrat în capitolul 8 ca România poate deveni o țară a turismului
dacă strategiile se vor aplica atât pentru litoral cât și pentru celelalte zone turistice
declarate sau în curs de declarare, dacă fiscalitatea corectitudinea și darul
românului de “bun gospodar” se vor trezi la realitate, ca o necesitate de prim
rang.
311
A N E X E
Anexa 1: Calitatea serviciilor turistice pe litoral în vara anului
2005.
Anexa 2: Inventar de obiective posibile pentru strategia de
dezvoltare a turismului pe litoral.
Anexa 3: Selectarea obiectivelor strategice după principiile
(criteriile) conceptului de eco-dezvoltare a turismului pe
litoralul românesc.
Anexa 4: Cele mai bune oferte de city-break
Anexa 5: Statistica
312
Anexa 1
Calitatea serviciilor turistice pe litoral, în vara anului 2005
– extrase din mass-media românească –
Citat, extras
Sursa
Primul lucru care îți vine în minte legat de
litoral este cuvântul “vechi”. Al doilea este
“plictisitor”, iar al treilea este întrebarea:
“mai merită să mergem la mare?” Răspunsul
este “da, la Mamaia sau la tratament, în rest
divertismentul este zero”.
Fluvia Meiranu, Capital-
Turism nr.25, 23 iunie
2005.
În acest sezon, vânzările pentru litoral sunt cu
30% mai mici decât anul trecut. O mare parte
din clienții fideli ai litoralului au optat pentru
excursii în străinătate.
Lucia Moraru, Președintele
Asociației Naționale a
Agențiilor de Turism.
Capital-Turism nr.25, 23
iunie 2005.
La un hotel de cinci stele din Mamaia, prețul
cazării este de 100-140 Euro/noapte; la
același confort, la Antalya sau Costa Bravo,
prețul este de 80 Euro / noapte plus micul
dejun.
Mâncarea în România, pe litoral (500.000 lei
pentru două persoane) este mai scump decât
în Grecia, Turcia, Spania etc.
Capital-Turism nr.25, 23
iunie 2005.
Politicile de preț pe litoralul românesc sunt
deficitare.
Adrian Nicolae, Gândul, 15
iulie 2005.
313
Autoritatea Națională pentru Protecția
Consumatorilor a închis pentru câteva luni 16
hoteluri, restaurante și fast-food-uri pentru
mizeria din camere și bucătărie,
comericalizare de produse cu termen de
garanție expirat etc.
Dorina Tătaru, “Servicii
proaste pe litoral”, Ziarul,
20 iulie 2005.
Sanatoriul Balnear din Techirghiol oferă 50
proceduri pentru sănătate; grad de vânzare
100%.
Sânziana Ionescu, Gândul,
9 iulie 2005.
Instalațiile din spațiile de joacă nu respectă
prevederile HG nr.511/2001, HG nr.
1102/2002, punând în pericol viața copiilor.
Economistul, 23 mai 2005.
Prgătirea personalului din industria hotelieră
trebuie să se facă cu instructori străini.
Marius Crivțonescu,
președintele Autorității
Naționale pentru Turism
(ANT), Economistul, 23
mai 2005.
Câștigurile salariale nominale medii pe un
salariat ce lucrează în turism sunt reduse:
Exemple pentru anul 2003, județul Constanța:
Medie salariat județul Constanța
………5.297.069 lei
Medie salariat din
comerț………………3.268.501 lei
Medie salariat de hoteluri și
Restaurante…………………………….
3.616.184 lei
Direcția Județeană de
Statistică Constanța, 2005.
Concesionarea plajelor se va finaliza la
începutul lunii iunie iar hotelierii vor fi
încurajați să facă investiții în spațiile
respective.
Direcția Apelor Române,
Dobrogea – Litoral.
314
În stațiunile din sudul litoralului este nevoie
de investiții, cum ar fi un parc de agrement
nautic, acoperit și încălzit, care să poată fi
exploatat cel puțin 6-7 luni pe an:
– Curățenia plajelor lasă de dorit.
– În luna iulie, hotelurile din Mamaia
au fost ocupate în proporție de
82%, față de 87% în aceeași
perioadă din anul 2004. La Eforie
Sud, gradul de ocupare a scăzut de
la 67% la 60%; la Neptun de la
69% la 57%.
– Ministerul Mediului a decis
desființarea barurilor de pe plajă,
dar decizia a fost luată prea târziu
și nu s-a mai putut amenaja altele
în amplasamente noi.
Ioana Onaca Purdea,
Jurnalul Național, 21 iulie
2005.
Revoltătoarea mizerie de pe litoral. Miruna Mihalcea, Jurnalul
Național, 3 august 2005.
Alimente periculoase pentru sănătate sunt
puse în vânzare pe litoral.
Jurnalul de actualități
TVR1, 5 august 2005, ora
19.
315
Anexa 2
Inventar de obiective posibile pentru strategia de dezvoltare a
turismului pe litoral
Nr.
crt.
Obiectivul propus Sursa propunerii
1 Turismul românesc va contribui cu 10%
la formarea PIB-ului.
2 Revitalizarea stațiunilor turistice.
3 Compania Națională “Apele Române”
concesionează plajele și în preț va
asigura curățenie mecanizată cu
salvamari, asistență medicală
specializată și controlul apei.
Auroritatea Națională
pentru turism, Președinte
Marius Crivțonescu
4 Comandament pentru gestionarea
turismului, condus de Prim-Ministru.
5 Plaja să aparțină administrației publice
locale. Extinderea sezonului de turism
martie-septembrie.
M.Agathon – fost ministru
al Turismului
6 Necesar un minister al Turismului.
7 Neclar managementul plajelor
litoralului; acestea să aparțină
autorităților locale.
8 Promovarea turismului românesc în
Europa este deficitară. Nu există prețuri
ferme pentru oferta românească pentru a
se putea face comparații de către turiști.
Consiliul Județean
Constanța, Președinte
Nicușor Constantinescu
316
9 În România sunt 27 de instituții de
control, eficiența necorespunzătoare
pentru litoral.
10 Planurile de urbanism inactuale;
primăriile acordă autorizații de
construcție, dar nu au arhitecți în
schemă.
11 Ordine în administrarea plajelor.
Primăria Eforie, primar
Ion Ovidiu Brăiloiu
12 Gestiunea deșeurilor, ecologizare,
punerea în valoare a mediului, ordine,
curățenie.
13 Servicii competitive, peste concurență.
Asociația Națională a
Agențiilor de Turism,
Președinte Mircea
Drăghici
14 Pregătirea personalului din turism la
nivelul firmelor concurente.
15 Standarde de calitate în turism.
16 Responsabilități clare între instituțiile
statului privitor la gestiunea litoralului.
17 Ecologizarea plajelor – prioritate.
Ancheta lui Mihai
Tatulici, moderator la
Realitatea TV, 30-31 iulie
2005.
18 Autoritate necesară la nivel
guvernamental.
19 Compețiție, concurență, calitate servicii.
20 Promovarea turismului în afara
granițelor.
21 Promovarea turismului intern; coerență
cu cel extern.
Iulian Andrei, tur-operator
pentru străini.
317
22 Strategie pentru turism pe termen lung,
viabilă.
23 Legislație modernă care să susțină
strategia.
24 Calitatea sursei umane.
25 Calitatea serviciilor, școală modernă,
motivarea forței de muncă.
26
Infrastructură cu care să faciliteze
investiții.
27 Facilități pentru investitori.
Howard Johnson, Director
Tinu Sebeșanu, 7 Plus, 5
iulie 2005.
28 Încurajarea turismului în extrasezon pe
seama biletelor compensate de sindicate,
case de pensii și case de sănătate etc.
Agenția Eximtur, Lucia
Moraru, patron.
Capital-Turism nr.25, 23
iunie 2005.
29 Facilități pentru turiști în hotelurile de
două stele: bilete compensate, reduceri
de preț, încălzirea camerelor în
extrasezon etc.
Agenția Accent Travel,
director Lucian Boronea.
Capital-Turism nr. 25, 23
iunie 2005.
I.W.Marriott: Gerd
Trischler-director vânzări.
Bruno Vinette, Hotelul
Sofitel, director general.
The Romanian Convention
Bureau: Paul Mărășoiu,
președinte de onoare.
30
Extinderea ofertei turistice și evenimente
de afaceri.
Capital Business nr.14, 7
aprilie 2005.
318
31 Prelungirea sezonului turistic pe litoral. Federația Patronatelor din
Turism, Dragoș Răducanu,
secretar general.
Jurnalul Național, 12 iulie
2005.
32 Promovarea turismului ecologic în
județul Constanța și Tulcea (Delta
Dunării).
Miron Mitrea, Ministrul
Transporturilor,
Construcțiilor și
turismului, Economistul
1719 (2745), 2004.
33 Îmbunătățirea calității serviciilor la
nivelul și peste nivelul concurenței
(Grecia).
34 Prețuri comparabile cu cele ale
concurenței la servicii identice calitativ.
35 Infrastructură de transport modernă,
accesibilă.
Agenția Romantic Travel
– Mircea Popescu,
director.
36 Orientarea turismului românesc la
spațiul competițional european și, mai
ales, din Balcani.
Agenția Prestige – Tours,
director Mircea Vladu
Libertatea, 24 iulie 2005.
37 Turism pentru toate categoriile sociale,
idem mijloace de transport diferențiate
ca preț
Aerotravel Luft-Hansa –
Antonio Nițu.
Libertatea, 24 iulie 2005.
38 Luarea în considerare și a practicării
turismului de masă, ieftin, dar sigur.
39 Standarde ridicate pentru serviciile
turistice.
40 Promovarea turismului în străinătate și
în țară.
Fulvia Meirosu, Capital
nr.25, 23 iunie 2005.
319
41 Promovarea agresivă a turismului în
străinătate.
42 Calitatea serviciilor.
43 Hoteluri moderne.
Hotelul Cocor din Neptun,
Nicolae Moroianu,
director.
Capital nr.25, 23 iușnie
2005
44 Turism ecologic (Delta Dunării).
45 Punerea în valoare a specificului
național.
46 Servicii de nivel calitativ superior, de
lux.
47 Pregătire și personal la standarde de
nivel internațional.
48 Pachete de servicii originale.
Complexul hotelier
ecologic de 5 stele de la
Somova – Delta Dunării.
Diwater Single-Investitor.
Jurnalul Național, 1 iulie
2005.
49 Stoparea lucrărilor la Canalul Bâstroe
care poate deregla eco-sistemul deltaic.
Alexandru Năstase,
Jurnalul Național, 27 iulie
2005.
50 Protejarea Deltei Dunării împotriva
turismului de masă. Promovara
turismului de lux, controlat ecologic.
Mark Constantinescu, 7
Plus, 29 iulie 2005.
51 Limitarea turismului în Deltă Agenția Romantic Travel,
director Ciprian Enea;
7 Plus, 29 iulie 2005.
52 Case de vacanță din materiale locale și
tradiția locală: locul lor în dezvoltarea
turismului.
Daniela Ivan – Jurnalul
Național, 29 iulie 2005.
320
53 Idem, a complexelor rezidențiale cu
apartenență de lux pe litoral; loc în
planul de urbanism general și zonal.
Firma APICOM, director
Bege Karoli.
54 Includerea mediului rural în turismul
românesc – ca atractor și diversificarea
serviciilor
Sir Julian Rose, membru al
Comitetului de dezvoltare
rurală din SE Angliei,
consultant al Guvernului;
În Formula AS nr. 648,
august 2005.
55 Salvarea calității nămolului sapropelic
din lacurile Techirghiol și Nuntași.
56 Punerea în valoare a nămolului de turbă
de la Mangalia.
Vasile Glăvan, Turismul
în România,
Ed.Economică București,
2000, p. 82-89.
57 Organizarea turismului de weekend.
58 Stimularea investițiilor în mijloace de
agrement funcționale 6-7 luni pe an.
Ioana Onaca Purdea,
Jurnalul Național, 21 iulie
2005.
59 Îmbunătățirea serviciilor, precumpănitor
cele de curățenie, confort, alimente și
alimentație.
Autoritatea Națională
pentru Protecția
Consumatorului în
stațiunile de pe litoral,
Ziarul, 20 iulie 2005.
60 Accentuarea funcției balneare a
litoralului românesc: Investiții în zona
lacului Techirghiol.
Sânziana Ionescu, Gândul,
9 iulie 2005.
61 Agricultura ecologică – atractor a
turismului românesc.
Mare Nostrum Constanța.
Ion Voicu, Economic
Panorama.4/2004, p.13
62 Pregătirea turismului românesc de pe
litoral de a primi din ce în ce mai mulți
turiști din Europa, în următorii ani.
TUI – Germania,
Economistul, 23 mai 2005.
321
63 Spațiile de agrement la standarde
mondiale, privitor la spațiile de joacă
pentru copii.
Autoritatea Națională
pentru Protecția
Consumatorilor,
Economistul, 23 mai 2005.
64 Tratamentele naturiste incluse în
pachetul de servicii turistice,
oportunitate pentru turismul în
extrasezon.
65 Centre de tratament organizate modern.
Dr.Ovidiu Bojor, 7 Plus, 9
iulie 2005
66 Pregătirea personalului din turism cu
instructori internaționali.
67 Sezonul turistic pe litoral să fie efectiv
între 1 mai – 15 sept.
Autoritatea Națională
pentru Turism,
Economistul, 23 mai 2005.
68 Diversificarea produselor și serviciilor
turistice.
69 Creșterea cotei de piață a turismului.
70 Intrarea pe noi piețe.
71 Lider pe piața tratamentelor bolilor
reumatice.
Aurelia-Felicia Stăncioiu,
Strategii de marketing în
turism, Ed. Economică,
București 2004, p. 85-90
72 Integrarea strategiei turismului pe litoral
în strategia regională și națională a
turismului și dezvoltării economice.
73 Mediu favorabil atragerii capitalului
străin și indigen pentru investiții.
322
74 Gestionarea riscurilor majore pentru
mediul înconjurător (îngustarea plajelor,
îndulcirea apei lacului Techirghiol,
amenințarea biodiversității din Deltă
etc.).
75 Pachete de turism individualizate.
76 Calitatea europeană a resursei umane.
77 Crearea unui brand pentru turismul
românesc, a celui de pe litoral.
78 Identificarea și promovarea afacerilor
turismului din zonă.
79 Reconstrucția ecologică a siturilor
degradate.
80 Conservarea eco-sistemelor prioritare a
biodiversității în Delta Dunării.
81 Integrarea mediului rural în turismul pe
litoral.
82 Agricultura ecologică – atractor turistic
la nivel european.
83 Extinderea fondului silvic la scara
Dobrogei.
84 Punerea în valoare a tradiției.
85 Punerea în valoare a diversității
culturale.
Studiu
86 Dezvoltarea accelerată a industriei
turismului.
323
87 Comportamente ecologice ale populației
din zonă, induse, în special prin ciclurile
școlare.
88 Eradicarea bolilor sociale din zonă.
89 Controlul, limitarea activităților
industriale de pe litoral.
90 Identificarea și promovarea interesului
regional/local pe litoral.
91 Crearea de locuri de muncă în zonă în
turism și domeniile conexe.
92 Dezvoltarea eco-industriei, conexă
turismului pe litoral.
93 Forme, pachete de servicii turistice de
tip ecologic – ca atuuri pe plan
european.
94 Tratarea, în concepția unitară și modernă
a deșeurilor menajere din Dobrogea.
95 Promovarea transportului ecologic în
interiorul stațiunilor pe litoral și între
stațiuni.
Grigore Lily-Ana,
Componenta ecologică în
turismul pe litoralul
românesc, comunicare la
Simpozionul „Noi
biomaterii prime..”,
București, 7-8 septembrie
2005, organizat de
ICECHIM și
CHIMINFORM DATA.
324
Anexa 3
Selectarea obiectivelor strategice după principiile (criteriile) conceptului
de eco-dezvoltare a turismului pe litoralul românesc
CATEGORII DE
SELECȚIE
(principii)*
1 2 3 4 5 Frecvența
din
sondaj
TOTAL
PUNCTAJ
0 1 2 3 4 5 6 7
Îmbunătățirea calității
serviciilor.
1 1 1 1 1 13,6 68,6
Diversificarea ofertei turistice. 0 1 0 1 1 12,6 36,8
Clarificarea responsabilităților
în gestiunea litoralului.
1 1 1 1 1 11,6 58,0
Promovarea turismului în
străinătate.
0 1 0 1 1 9,5 28,5
Extinderea turismului în
extrasezon.
0 1 0 1 1 9,5 28,5
Ecologizarea, întreținerea
plajelor.
1 1 1 1 1 8,4 42,0
Calitatea resursei umane. 1 1 1 1 1 7,4 37,0
Infrastructură (extindere,
calitate).
0 1 0 1 1 6,3 18,9
Atragerea de capital și
investitori.
0 1 1 1 1 6,3 24,2
Extinderea activității turistice. 0 1 0 1 1 8,4 25,2
Revitalizarea stațiunilor
turistice.
1 1 1 1 1 1 5
Stoparea lucrărilor la canalul
Bâstroe.
1 1 1 0 0 1 3
Turismul de masă nepotrivit
Deltei Dunării, turism de lux.
0 1 0 1 1 2,1 6,3
Promovarea turismului rural. 1 1 1 1 1 2,1 10,5
Agricultura ecologică – suport
al turismului ecologic.
1 1 1 1 1 3,1 15,5
325
Gestionarea riscurilor majore
pentru mediul înconjurător.
1 1 1 1 1 4,2 21,0
Crearea unui brand pentru
turismul românesc.
0 1 1 1 1 1 4
Reconstrucția ecologică a
siturilor degradate.
1 1 1 1 1 3,1 15,5
Conservarea eco-sistemelor
deltaice.
1 1 1 1 1 3,1 15,5
Extinderea fondului silvic la
scara Dobrogei.
1 1 1 1 1 1 5
Dezvoltarea industriei
turismului.
1 1 1 1 1 1 5
Eradicarea bolilor sociale din
zonă.
1 1 1 1 1 1 5
Limitarea activităților
industriale de pe litoral.
1 0 1 1 1 1 4
Dezvoltarea eco-industriei. 1 1 1 1 1 1 5
Transport ecologic pe litoral. 1 1 1 1 1 1 5
Sursa: anexa 2 și tabelul 4.
*Criterii:
1 – Protejarea sănătății oamenilor, animalelor, plantelor, conservarea
biodiversității naturale și a peisajului natural.
2 – Eficiența punerii în valoare a capitalului natural, uman, antropic,
financiar etc.
3 – Principiul echității între generațiile umane.
4 – Reacții la fenomenul de globalizare; reducerea decalajelor față de țările
dezvoltate.
5 – Interesul local/regional/național.
Legendă: 1 – corespunde criteriului;
0 – neconcordant cu criteriul.
326
Anexa 4
Cele mai bune oferte de city-break
− Bruxelles – Happy Tour – 309 euro/pers. – bilet de avion, doua nopti
cazare la hotel Vendôme HHH, mic dejun.
− Atena – Happy Tour – 275 euro/pers – bilet de avion, doua nopti de
cazare cu mic dejun la hotel Olympic Palace HHH.
− Amsterdam – Marshal Turism – 501 euro/ pers. – bilet de avion, trei
nopti cazare la hotel Rembrandt Residence HHH, mic dejun.
− Barcelona – Marshal Turism – 497-557 euro/pers. – bilet de avion, trei
nopti cazare cu mic dejun la hotel Avenida Palace HHH
− Viena – DerTour – 102 euro/pers./ trei nopti cazare cu mic dejun la
hotel Thuringer Hof HHH. Bilet de avion Austrian Airlines – 299 euro.
− Roma – DerTour – 189 euro/pers./trei nopti cazare cu mic dejun la
hotel Centro HHH. Bilet de avion Alitalia – 270 euro.
− Paris – DerTour – 141 euro/pers./trei nopti cazare cu mic dejun la
hotel Trianon HHH. Bilet de avion Air France – 299 euro
− New York – CMB Travel – 183 USD/pers./trei nopti cazare la hotel
Pennsylvania HHH. Bilet de avion KLM – de la 369 euro.
− Istanbul – Go Travel – 260 euro/pers. – bilet de avion, doua nopti
cazare la hotel Accura HHH, mic dejun.
− Londra – Go Travel – 475 euro/pers. – bilet de avion, doua nopti
cazare cu mic dejun la hotel Ambassadors în Bloom HHH.
Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia pe localități în anul 2004
Denumirea localității Nr. de Turiști Sejur mediu
unități
Capacitate de
cazare – locuri Total Români Străini Total Români Străini
Total
din care:
897 120226 845478 746962 98516 5,53 5,39 6,59
Mun. Constanța 33 1481 63146 51621 11525 2,24 2,19 2,47
Mamaia 85 21968 302604 254842 47762 4,31 4,06 5,64
Eforie Sud 138 9592 28108 26823 1285 6,71 6,67 7,54
Eforie Nord 194 15729 82727 77525 5202 6,90 6,64 10,76
Mangalia 8 1362 15316 12505 2811 10,56 10,96 8,76
Oraș Năvodari 7 7922 32071 29839 2232 6,54 6,58 6,07
Mamaia Sat 1 4536 12877 12637 240 2,76 2,76 3,02
Oraș Techirghiol 32 1357 7043 7021 22 14,47 14,48 11,41
Agigea 10 107 68 68 – 5,35 5,35 –
Limanu 4 208 775 677 98 4,33 4,19 5,31
2 Mai 4 360 2297 2297 – 4,88 4,88 –
Ovidiu 1 31 3673 3476 197 1,75 1,77 1,55
Tuzla 1 300 714 714 – 7,00 7,00 –
Costinești 144 5727 16174 15918 256 5,16 5,17 4,73
Schitu 13 510 2289 2289 – 6,32 6,32 –
Medgidia 2 154 1658 1491 167 9,74 9,37 13,07
Corbu 1 40 320 290 30 6,38 6,31 7
Horia 1 188 – – – – – –
Mihail Kogălniceanu 2 140 5778 5559 219 1,64 1,61 2,23
Valu lui Traian 1 16 – – – – – –
Stațiunea Olimp 11 5092 22146 18743 3403 6,39 5,77 9,80
Stațiunea Neptun 75 11718 81272 704408 10864 5,84 5,30 9,40
Stațiunea Jupiter 27 7191 53697 50214 3483 5,31 5,13 7,82
Stațiunea Cap Aurora 9 2404 15822 13634 2188 5,44 4,61 10,62
Stațiunea Venus 60 9420 40126 35157 4969 6,81 6,76 7,20
Stațiunea Saturn 33 12673 54777 53214 1563 10,04 9,95 13,15
327
Anexa 5
Statistica
Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia pe localități în perioada ianuarie-mai 2005
Denumirea localității Capacitate de Turiști Sejur mediu
cazare – locuri Total Români Străini Total Români Străini
Total
din care:
120244 86140 73293 12847 3,44 3,28 4,37
Mun. Constanța 1481 26800 21883 4917 2,06 1,95 2,55
Mamaia 21968 33695 29251 4444 2,52 2,41 3,23
Eforie Sud 9592 – – – – – –
Eforie Nord 15729 7847 7296 551 4,35 4,13 7,23
Mangalia 1362 4445 3683 762 10,56 11,15 7,70
Oraș Năvodari 7922 – – – – – –
Mamaia Sat 4536 – – – – – –
Oraș Techirghiol 1357 1758 1755 3 15,72 15,74 8
Agigea 107 – – – – – –
Limanu 208 – – – – – –
2 Mai 360 18 18 – 2,00 2,00 –
Ovidiu 31 1319 1268 51 1,17 1,17 1,20
Tuzla 300 – – – – – –
Costinești 5727 40 40 – 1,00 1,00 –
Oraș Hârșova 18 66 66 – 1,00 1,00 –
Schitu 510 – – – – – –
Medgidia 154 578 540 38 4,38 4,20 6,92
Corbu 40 – – – – – –
Horia 188 – – – – – –
Mihail Kogălniceanu 140 1411 1315 96 1,69 1,43 5,29
Valu lui Traian 16 – – – – – –
Stațiunea Olimp 5092 585 464 121 3,64 2,84 6,69
Stațiunea Neptun 11718 4182 2839 1344 5,05 2,40 10,65
Stațiunea Jupiter 7191 419 407 12 3,12 3,14 2,42
Stațiunea Cap Aurora 2404 – – – – – –
Stațiunea Venus 9420 1507 1200 307 2,60 2,29 3,81
Stațiunea Saturn 12673 1470 1269 201 8,71 8,39 10,79
328
Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia în anul 2003
Tipuri de structuri de Turiști
primire turistică
Capacitatea de cazare
turistică existentă la 31
iulie 2004 – locuri
Total Români Străini
Sejur mediu –
zile
Total
din care:
119785 788763 708676 80087 5,7
Hoteluri 75951 680181 603492 76689 5,8
Moteluri 78 821 814 7 1,2
Vile turistice 5772 8392 8304 88 7,2
Campinguri 18986 43104 40901 2203 3,3
Tabere de elevi 9348 27036 27036 – 6,7
Bungalow-uri 4297 14447 14183 264 6,5
Căsuțe 4174 5295 5272 23 5,1
Pensiuni turistice 949 8766 7979 787 3,4
Turiștii străini pe țări în anul 2003
Țări Turiști cazați Țări Turiști cazați
Total
din care:
80087 Norvegia 3917
Austria 917 Olanda 1906
Belgia 1287 Republica Moldova 2464
Bulgaria 782 Regatul Unit al Marii Britanii 2675
Danemarca 2289 Slovacia 685
Federația Rusă 3911 Spania 182
Franța 5844 SUA 3963
Germania 24415 Suedia 2995
Grecia 2427 Turcia 2639
Italia 6177 Ucraina 1140
Israel 1013 Alte țări 8459
329
Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia în anul 2004
Tipuri de structuri de Turiști
primire turistică
Capacitatea de cazare
turistică existentă la 31
iulie 2004 – locuri
Total Români Străini
Sejur mediu –
zile
Total
din care:
120226 845478 746962 98516 5,5
Hoteluri 76475 722420 629837 92583 5,6
Moteluri 78 – – – –
Vile turistice 6040 11453 11295 158 6,5
Campinguri 18922 46210 43724 2486 3,2
Tabere de elevi 9348 37110 34970 2140 6,7
Bungalow-uri 4323 9980 9478 502 6,4
Căsuțe 3300 4585 4561 24 5,1
Pensiuni turistice 1428 12893 12390 503 3,1
Turiștii străini pe țări în anul 2004
Țări Turiști cazați Țări Turiști cazați
Total
din care:
98516 Norvegia 4832
Austria 1182 Olanda 1864
Belgia 1375 Republica Moldova 2888
Bulgaria 1251 Regatul Unit al Marii Britanii 2181
Danemarca 5774 Slovacia 404
Federația Rusă 6715 Spania 1160
Franța 5744 SUA 2858
Germania 19490 Suedia 7207
Grecia 1765 Turcia 2334
Italia 7417 Ucraina 1972
Israel 1081 Alte țări 19024
330
Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia în perioada ianuarie-mai 2005
Tipuri de structuri de Turiști
primire turistică
Capacitatea de cazare
turistică existentă la
31 iulie 2004 – locuri
Total Români Străini
Sejur mediu
– zile
Total
din care:
120226 86140 73293 12847 3,4
Hoteluri 76475 80080 67378 12702 3,6
Moteluri 78 – – – –
Vile turistice 6040 891 856 35 2,1
Campinguri 18922 90 90 – 4,0
Tabere de elevi 9348 – – – –
Bungalow-uri 4323 20 20 – 1,0
Căsuțe 3300 – – – –
Pensiuni turistice 1428 5059 4949 110 1,4
Turiștii străini pe țări în perioada ianuarie-mai 2005
Țări Turiști cazați Țări Turiști cazați
Total
din care:
12847 Norvegia 97
Austria 233 Olanda 465
Belgia 269 Republica Moldova 166
Bulgaria 300 Regatul Unit al Marii Britanii 387
Danemarca 390 Slovacia 46
Federația Rusă 148 Spania 177
Franța 951 SUA 898
Germania 2448 Suedia 333
Grecia 821 Turcia 684
Italia 1420 Ucraina 251
Israel 307 Alte țări 2056
331
TURISM
Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
număr
Tipuri de 2002 2003
structuri
de primire
turistică
Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec
Total
din care:
7628 7865 8856 11542 14834 37638 117974 2333954 262790 56664 15210 12196 9240
Hoteluri 7351 7590 8492 11312 14578 36465 110194 187830 213735 54552 14770 11839 8824
Moteluri 17 11 35 80 48 76 327 86 63 75 20 – –
Vile
turistice
– 21 29 35 76 68 1080 3005 3498 433 41 37 69
Cabane
turistice
– – – – – – 94 60 160 – – – –
Pensiuni
turistice
urbane
224 243 300 115 132 707 381 1444 1546 342 379 320 347
Pensiuni
turistice
rurale
– – – – – 123 450 1000 937 – – – –
Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
număr
Tipuri 2002 2003
de
structuri
de
primire
turistică
Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec
Total
din care:
21922 21761 37055 52486 53530 162629 639529 1403902 1587314 370803 65735 51303 25523
Hoteluri 21587 21451 36610 52137 53093 160701 602293 1165902 1343048 359826 65238 50801 14805
332
Moteluri 17 11 45 99 82 80 339 93 121 84 22 – –
Vile
turistice
– 37 68 82 187 151 8373 22953 25037 2689 80 89 349
Cabane
turistice
– – – – – – 670 420 1120 – – – –
Pensiuni
turistice
urbane
230 262 332 168 168 922 1106 6824 7368 720 395 413 369
Pensiuni
turistice
rurale
21922 21761 37055 52486 53530 162629 639529 1403902 1587314 370803 65735 51303 25523
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare
%
Tipuri de 2002 2003
structuri de
primire
turistică
Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec
Total 13,4 16,0 23,2 31,9 25,0 23,1 34,5 45,6 51,4 30,1 22,4 22,7 12,8
333
Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
număr
Tipuri de 2003 2004
structuri
de
primire
turistică
Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec
Total
din care:
9240 8185 13431 14101 21076 37846 117955 279798 269332 47921 13644 11490 10699
Hoteluri 8824 7770 12821 13495 19995 37000 109952 227561 214288 45978 13047 10730 9783
Moteluri – – – – – – – – – – – – –
Vile
turistice
69 33 31 54 137 128 1010 4248 5116 381 105 72 138
Cabane
turistice
– – – – – – 40 160 120 – – – –
Pensiuni
turistice
urbane
347 382 579 552 567 648 649 1576 1485 449 492 688 778
Pensiuni
turistice
rurale
– – – – – – 625 1617 1806 – – – –
Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
număr
Tipuri de 2003 2004
structuri
de
primire
turistică
Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec
Total
din care:
25523 22050 43528 53767 60415 148362 616242 1622372 1693742 279288 62072 45169 28430
Hoteluri 24805 21602 42633 53073 58791 147161 582701 1348178 1414222 272279 60637 43292 27285
Moteluri – – – – – – – – – – – – –
Vile 349 52 62 91 188 223 5843 28583 35218 2843 372 474 296
334
turistice
Cabane
turistice
– – – – – – 240 1120 680 – – – –
Pensiuni
turistice
urbane
369 396 833 603 625 757 1727 6704 7573 663 1063 1403 849
Pensiuni
turistice
rurale
– – – – – – 1943 6243 8571 – – – –
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare
%
Tipuri de 2003 2004
structuri de
primire
turistică
Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec
Total 12,8 13,3 23,3 25,5 22,9 23,3 33,1 52,2 53,8 27,1 22,9 23,9 14,5
335
Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
număr
Tipuri de 2004 2005
structuri
de
primire
turistică
Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Total
din care:
37846 117955 279798 269332 47921 13644 11490 10699 9073 10172 14425 18435 34035
Hoteluri 37000 109952 227561 214288 45978 13047 10730 9783 8187 9404 13143 17065 32281
Moteluri – – – – – – – – – – – – –
Vile
turistice
128 1010 4248 5116 381 105 72 138 100 97 171 264 259
Cabane
turistice
– 40 160 120 – – – – – – – – –
Pensiuni
turistice
urbane
648 649 1576 1485 449 492 688 778 786 671 1111 1068 1405
Pensiuni
turistice
rurale
– 625 1617 1806 – – – – – – – – –
Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică
număr
Tipuri 2004 2005
de
structuri
de
primire
turistică
Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Total
din care:
148362 616242 1622372 1693742 279288 62072 45169 28430 20913 32521 53257 55551 134349
Hoteluri 147161 582701 1348178 1414222 272279 60637 43292 27285 19579 31367 51577 53263 131282
Moteluri – – – – – – – – – – – – –
336
Vile
turistice
223 5843 28583 35218 2843 372 474 296 317 339 405 352 466
Cabane
turistice
– 240 1120 680 – – – – – – – – –
Pensiuni
turistice
urbane
757 1727 6704 7573 663 1063 1403 849 1017 815 1275 1880 2241
Pensiuni
turistice
rurale
– 1943 6243 8571 – – – – – – – 36 –
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare
%
Tipuri de 2004 2005
structuri de
primire
turistică
Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai
Total 23,3 33,1 52,2 53,8 27,1 22,9 23,9 14,5 12,1 18,8 22,5 22,9 22,4
337
Indicatori activi
Denumire UM 2001 2002 2003 2004
Unități de cazare turistică existente –
TOTAL
Nr 818 809 851 897
Hoteluri Nr 281 282 297 303
Hoteluri pentru tineret Nr – – 1 1
Hosteluri Nr – – 1 2
Hanuri și moteluri Nr 3 3 3 3
Moteluri Nr – 3 3 3
Vile turistice Nr 277 268 271 288
Cabane turistice Nr – – 1 1
Pensiuni turistice urbane Nr – 16 25 32
Pensiuni turistice rurale Nr – 11 14 18
Campinguri Nr 13 14 16 16
Bungalouri Nr – 170 176 189
Tabere de elevi și preșcolari Nr 13 13 13 13
Căsuțe turistice Nr – 31 32 31
Spații de cazare pe nave Nr – 1 1 –
Capacitate de cazare turistică existentă
– TOTAL
în:
Locuri 120650 119466 119785 120226
Hoteluri Locuri 76422 76145 75951 76475
Hoteluri pentru tineret Locuri – – 116 116
Hosteluri Locuri – – 36 156
Hanuri și moteluri Locuri 78 78 78 78
Moteluri Locuri – 78 78 78
Vile turistice Locuri 5765 5601 5520 6040
Cabane turistice Locuri – – 40 40
Pensiuni turistice urbane Locuri – 410 676 801
Pensiuni turistice rurale Locuri – 451 525 627
Campinguri Locuri 18736 19188 18986 18922
Bungalouri Locuri – 4136 4297 4323
338
Tabere de elevi și preșcolari Locuri 10328 9303 9348 9348
Căsuțe turistice Locuri – 4116 4174 3300
Spații de cazare pe nave Locuri – 38 38 –
Sosiri ale turiștilor cazați – TOTAL
în:
Nr 745830 754167 788763 845478
Hoteluri Nr 627998 631128 680181 722420
Hoteluri pentru tineret Nr – – 75 370
Hosteluri Nr – – 332 137
Hanuri și moteluri Nr 1129 753 821 –
Moteluri Nr – 753 821 –
Vile turistice Nr 10794 7838 8392 11453
Cabane turistice Nr – – 314 320
Pensiuni turistice urbane Nr – 5033 6256 8845
Pensiuni turistice rurale Nr – 264 2510 4048
Campinguri Nr 36245 45303 43104 46210
Bungalouri Nr – 12892 14447 9980
Tabere de elevi și preșcolari Nr – 45303 27036 37110
Căsuțe turistice Nr – 5653 5295 4585
Sosiri ale turiștilor români cazați –
TOTAL
în:
Nr 687804 686302 708676 746962
Hoteluri Nr 571371 565334 603492 629837
Hoteluri pentru tineret Nr – – 75 280
Hosteluri Nr – – 329 137
Hanuri și moteluri Nr 1044 736 814 –
Moteluri Nr – 736 814 –
Vile turistice Nr 10762 7742 8304 11295
Cabane turistice Nr – – 291 290
Pensiuni turistice urbane Nr – 4443 5521 8342
Pensiuni turistice rurale Nr – 263 2458 4048
Campinguri Nr 357761 44166 40901 43724
Bungalouri Nr – 12684 14183 9478
Tabere de elevi și preșcolari Nr – 45303 27036 34970
339
Căsuțe turistice Nr – 5631 5272 4561
Capacitate de cazare turistică în
funcțiune – TOTAL
în:
Loc/Zi 10532221 11149308 11344049 11263669
Hoteluri Loc/Zi 8052298 8395905 8727416 8625752
Hoteluri pentru tineret Loc/Zi – – 4216 6572
Hosteluri Loc/Zi – – 2772 3312
Hanuri și moteluri Loc/Zi 9704 11436 15216 –
Moteluri Loc/Zi – 11436 15216 –
Vile turistice Loc/Zi 206705 165500 169468 198145
Cabane turistice Loc/Zi – – 3360 2760
Pensiuni turistice urbane Loc/Zi – 29034 55738 65457
Pensiuni turistice rurale Loc/Zi – 15934 35044 37596
Campinguri Loc/Zi 1125456 1464540 1368444 1345248
Bungalouri Loc/Zi – 217490 233186 231984
Tabere de elevi și preșcolari Loc/Zi 726010 700973 611035 643341
Căsuțe turistice Loc/Zi – 148496 118154 103502
Înnoptări în structurile de cazare
turistică – TOTAL
în:
Nr 4900491 4582892 4471570 4675437
Hoteluri Nr 4196496 3937602 3935905 4071854
Hoteluri pentru tineret Nr – – 469 2133
Hosteluri Nr – – 1055 880
Hanuri și moteluri Nr 1310 753 976 –
Moteluri Nr – 753 976 –
Vile turistice Nr 106188 66756 60095 74245
Cabane turistice Nr – – 2210 2040
Pensiuni turistice urbane Nr – 10439 19047 23196
Pensiuni turistice rurale Nr – 1645 10468 16757
Campinguri Nr 123761 153086 139973 148287
Bungalouri Nr – 62855 94136 64149
Tabere de elevi și preșcolari Nr 299294 313995 180413 248326
Căsuțe turistice Nr – 35761 26823 23570
340
Înnoptări ale turiștilor români cazați –
TOTAL
în:
Nr 4469792 4100090 3956755 4025809
Hoteluri Nr 3771129 3461532 3432180 3455871
Hoteluri pentru tineret Nr – – 469 1636
Hosteluri Nr – – 1039 880
Hanuri și moteluri Nr 1221 736 969 –
Moteluri Nr – 736 969 –
Vile turistice Nr 106060 66233 59593 73442
Cabane turistice Nr – – 2037 1830
Pensiuni turistice urbane Nr – 9737 17310 22019
Pensiuni turistice rurale Nr – 1631 10290 16757
Campinguri Nr 121696 149276 133284 135163
Bungalouri Nr – 61317 92464 59809
Tabere de elevi și preșcolari Nr 296746 313995 180413 234916
Căsuțe turistice Nr – 35633 26707 23486
Indicii de utilizare netă a locurilor de
cazare
% – – 39,4 41,5
Notă: în numărul turiștilor se cuprinde numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică.
341
342
Bibliografie
1. ***Conjunctura Economiei Mondiale, Colecția 1994-1998
2. ***Raportul național al dezvoltării umane 1999
3. ***Strategia națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, 2001-2004
4. ***UNCTAD, Word Investment Report, 1995, 1997, 1998, 1999
5. Academia Oamenilor de Știință, Materii prime pentru chimie, energetică și industrii
conexe, Ed. CHIMIMFORM DATA, București, 2004.
6. Anghelache, G., Piețe de capital și tranzacții bursiere, Ed.Diadactică și Pedagogică,
București, 1997.
7. Ansoff, I., Strategie de developpement de l’entreprise, Ed. Les Editions d’Organisation,
Paris, 1989.
8. Anuarul Statistic al României 1999, Buletine trimestriale ale Comisiei Naționale pentru
Statistică, 1998-2000
9. Armstrong, A., Taylor, J., Regional Economics and Policy, Ed.Blackwell, 2000.
10. Azariadis, C., Drazen, Threshold Externalities in Economic Development, în Quarterly
Journal of Economics, 1990.
11. Badrus Gheorghe, Rădăceanu Eduard, Globalitate și management, Ed.ALL Beck,
București, 1999
12. Bal Ana, Economii în tranziție – Europa Centrală și de Est, Ed. Oscar Print, București,
1997
13. Balaure, V.(coord.), în Marketing în alimentația publică și turism, ASE, 1985.
14. Balaure, V.(coord.), Marketing în alimentația publică și turism, Ed. Lito ASE, București,
1995.
15. Beket, M., Recapturing momentum, p. 19-21,în Our Planet, Ed. UNEP, vol.13, nr.2, 2002.
16. Berbely, Laszlo, Pași mari pentru dezvoltarea regională, Jurnalul Național, 6 iunie, 2005.
17. Berca, M., Agricultura românească la ora integrării europene, Gândul, 4 iulie 2005.
18. Berca, M., Ingineria și managementul resurselor pentru dezvoltarea rurală, p.65-70,
Ed.Ceres, București, 2003.
19. Biber, G., Emil, Mediul economic și procesul investițional, Economistul nr.1249 (2275),
decembrie 2002.
20. Boboc, I., Comportamentul organizațional și managerial, vol.I, II, Ed. Economică,
București, 2000.
21. Bodie, Z., Kane, A., Marcus, A., Investments, Richard D.Irwin Inc., 1989
22. Bojor, Ov., Fitoterapia și aromoterapia în afecțiunile aparatului respirator, în publicația
7 Plus, 9 iulie 2005.
23. Bold, I., Crăciun, Av., Organizarea teritoriului, Ed. Mirton, Timișoara 1999.
24. Bonciu Florin, Atragerea și monitorizarea insvestițiilor străine directe, Ed. Științifică,
București, 1997
25. Bonciu Florin, Politica de atragere a investițiilor străine directe, Academia Română,
1999
26. Bori, I., Globalizare și probleme globale, Ed. Economică, București, 2002.
27. Boureanu, G., Grosu, I., Belde, C., Evoluție și autoorganizare în sistemele departe de
echilibru, p. 18-19, Ed. Tehnică, București, 1989.
28. Bran, Fl., Manea, Gh., David, O., Mătasaru, L., Preliminarii la o strategie de dezvoltare
economică a Zonei Munților Apuseni, în Economia teoretică și aplicată, nr.36, supliment al
343
publicației Economistul, din 20 oct. 2003.
29. Bran, Fl., Simion, T., Nistoreanu, D., Ecoturism, Ed. Economică, București, 2000.
30. Bran, P., (coord.), Bran, Fl., Roșca Ion, Gh., David, O. și alții, Componenta ecologică a
strategiei de dezvoltare economică a Zonei Munților Apuseni, Ed.ASE București, 2003.
31. Brealez, R.A., Myers, S.C., Principles of corporate finance, 4-th edition, Mc Graw Hill,
1991
32. Brundtland, A., Our Comon future, Ed. Oxford University Press, 1987.
33. Bud, N., Dezvoltarea regională în România. Rolul cooperării economice și internaționale,
Ed. Economică, București, 1998.
34. Cândea M., Erdeli Geroge, Simion Tamara, Potențialul turistic și turism, Ed.
Universității din București, 2001
35. Cândea, M., Erdeli, G., Simion, T., România potențial turistic și turism, p.51-55,
Ed.Universitatea din București, 2001.
36. Ciobanu, I., Management strategic, Ed. Polirom, Iași, 1988.
37. Colecția publicațiilor: The Economist, Financial Times, The Times, Central European
Economic Review, 1998-2000
38. Constantin, Daniela-L., Elemente fundamentale de ecologie regională, p.121-137,
Ed.ASE, 2004.
39. Constantin, L., Daniela, Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Ed.
Economică, 1998.
40. Constantinescu, P., Sinergetica, informația și geneza sistemelor. Fundamentele
sinergeticii, Ed.Tehnică, București, 1990
41. Cordis Focus nr. 214, p.9, 10 februarie 2003.
42. Cotigaru, B.(coord.), Model de reconstrucție durabilă a economiei românești, contract
MCT, Tema A2, faza 2-3, iunie 2002, cap.3, ASE, Departamentul de Cercetări Economice.
43. Cox, Ross, Rubinstein, Option pricing: A simplified approach. Journal of Financial
Economics, 1979
44. Darell, Addison P., Cultural and Spiritual Values of Biodiversity: A Complementary
Contribute to the Global Diversity Assessement, Ed. UNEP, 1999.
45. Dibb, S., Simkin, L., Pride W.M., Ferrell, O.C., Marketing: Concepts and Strategies,
Ed.Houghton-Mifflin, Londra, 1994.
46. Dicționar de conducere și organizare, Ed.Politică, București, 1985.
47. Dijmărescu, I., Management evolutiv, p. 10-14, 239, 1997, Ed. România Liberă.
48. Dimitriu M., Investments and risk, Ed.Mărgăritar, București,2000
49. Dobrescu, E., Capacitatea de absorbție a fondurilor UE, Economistul nr.1912 (2938), 11
iulie 2005.
50. Dornbusch, R., Fischer, S., Macroeconomics, third edition. Mc Graw-Hill Book
Company, 1984
51. Doyle, P., Products live cycle, în Quaterly Review of Marketing, 1976.
52. Duțu Mihaela, Perspective economice ale țărilor din Europa Centrală și de Est, Ed.
Independența Economică, 1998
53. Duțu, M., Autorizațiile de urbanism, Ed. Economică, București, 2001.
54. Duțu, M., Eșecul de la Johannesburg și miza ecologică mondială, în Economistul nr.1306,
1326, februarie 2005.
55. Economic Commission for Europe, Regional Strategy for Environmental Protection and
Rational Use of Natural Resources, U.N., New York, 1988.
344
56. Entreprise Europe nr.7, aprilie-iunie 2002.
57. Ferenț, G., Dezvoltarea regională – teorie și practică, teză de doctorat, București, 1989.
58. Ferenț, G., și colab., Stimularea inițiativelor locale de dezvoltare durabilă, în Probleme
economice nr.14, 15, p.5-9, 24-25, Ed. CIDE, București, 2000.
59. Fischer, Black, Myron, Scholes, The princing of options and corporate liabilities. Journal
of Political Economz, 1973
60. Gavrilov, Al., Urban Agriculture în St.Petersburg Russian Federation in ONU/WHO,
Regional Office for Europe, Series on Urban Ford Security, Case Study 1, Ed. Copenhaga,
Danemarca, april 2000.
61. Gérard, Rolland, Gouvernance Globale et societé civile, în Pluralitas vol.6, p. 25-35,
București, 2002.
62. Gil Lafuente Ana Maria, nuevas estragias para el analisis financiero en la empresa,
Editorial Ariel, S.S.Barcelona, 2001
63. Glăvan Vasile, Turismul în România, Ed.Economică, 2000
64. Glăvan, V., Turismul în România, p.113-132, Ed.Economică, București, 2004.
65. Gordon, A.J., Sharpe, W.F., Fundamentals of investments. Prentice Hall, N.J., 1989
66. Grigore Lily-Ana, Componența ecologică în turismul de pe litoralul românesc –
Ecological Component in Sea Tourism, Simpozion, CHIMINFORM DATA SA, 7-8 sep
2005
67. Grigore Lily-Ana, Discussion of a proposed resolution that is to ensure the continuation
of comunication and extension to cooperation between Est and West European Tourism,
METNET, 15 iun 2002, Portoroz, Slovenia
68. Grigore Lily-Ana, Eficiența litoralului Românesc, Sesiune de comunicări, 26 iun 2003,
Universitatea „Spiru Haret”, filiala Constanța
69. Grigore Lily-Ana, Simpozion Internațional, Pan European Transport Coridor VII,
Danube, 7 nov 2002, Wiener Heungen
70. Grigore Lily-Ana, Turismul în circuitul economic, (Turism in economic circuit),
I.Vasilescu, Fl. Luban coordonatori, Ed.Eficon-Press, pag.292, Simpozion Internațional
71. Herman, E.Daly, John B.Cabb, For the Common Good, p.198-199, ed. Beacon Press,
Boston, 1989.
72. Hull, J.C., Option, futures and other derivatives, third edition, Prentice Hall, N.J., 1989
73. Iftimoaie, Cr. și colab., Administrația publică locală în România în perspectiva integrării
europene, Ed. Economica, 2002, București.
74. Ioniță I., Ingineria valorii, Ed.Economică, București, 2001
75. Irimia, P., Evenimentul Zilei, 2005.
76. Isărescu, M., Postolache, T., Strategia Națională de Dezvoltare Economică a României
pe termen mediu, p.58-60, Ed. Centrul român de economie comparată și consensuală,
București, 2000.
77. ISPA, www.europa.eu.int/comm/regional_policy/funds/ispa_en.htm
78. Jean-Françoise Lyoard, Fenomenologia, p.54, Ed.Humanitas, București, 1994.
79. Kolb, R.W., Futures, options and swaps, second edition. Blackwell Publishers, 1997
80. Kotler, Ph., Managementul marketingului, Ed. Terra, București, 1997.
81. Kotler, Ph., Marketing Management, Analysis, Planning Implementation and Control,
Prentince Hall, Englewod Cliffs, New York, 1994.
82. Kotler, Ph., și colab., Principiile marketingului, Ed.Teora, București, 1998.
83. Kruschwitz Lutz, Investitionsrechnung, 6 Auflage, Berlin, New York, de Gruter, 1995
345
84. Kupper H.N., Controlling Konzeption, Aufgaben und Instrumente, 2 Auflage, Stuttgart,
1997
85. Kurtz, C.F., The New dynamics of strategy: sense-making in a complex and complicate
wared, în IBM Systems Journal, sept.2003, http.//www.findarticles.com/
86. Lăpușan, A., Lăpușan, Șt., Constanța – memoria orașului, vol.I, 1878-1990, p.70-77,
1997, Ed. Muntenia, Constanța.
87. Levy, Bernard-Henry, Reflecții asupra războiului, răului și sfârșitului istoriei, Ed. Trei,
2004.
88. Levy, H., Sarnat, M., Capital investment and financial decisions, third edition. Prentince
Hall International, U.K., Ltd., London, 1986
89. Luenberger David, Investment Science 1998, Oxford University Press
90. Maignon Carole, Pinelli Dino, Managing cultural diversity, în FEEM New Letter, nr.2,
2003.
91. Manea, Gh., Opinii în favoarea unei strategii viabile de dezvoltare a economiei României,
în Economie teoretică și aplicată nr.327, Economistul din 3 martie 2003.
92. Manea, Gh., Spațiul ecologic, în Tribuna Economică nr.27/7 iulie 1994, nr.28/14 iulie
1994 și nr. 29/31 iulie 1994.
93. Marinescu, D., Vasile, Nicolae (coord.), Surse regenerabile de energie,
Ed.CHIMIMFORM DATA București, 2004.
94. Martin, Hallet, National and Regional Development in Central and Eastern Europe
implication for EU structural assistance, Brusseles – European Commission, 1997
95. Mazilu Anda, Investițiile străine directe și transformarea economică în țările din Centrul
și Estul Europei, Institutul de Economie Mondială, 1999
96. Mazilu Anda, Rolul investițiilor străine directe în restructurarea economică a țărilor din
Centrul și Estul Europei, Institutul de Economie Mondială, 1999
97. Mc Millian, Carl, H., Foreign Direct Investment in Eastern Europe: Harnessing FDI to
the Transition from Plan to Market, MacMillian Press LTD, London, 1996
98. Mic dicționar enciclopedic, Ed. Enciclopedica Română, București, 1972.
99. Ministerul Integrării Europene, Glosar de termeni, p.20, București, 2005.
100. Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M., Rezervații și monumente ale naturii din
România, p.344, Casa de editură și comerț Scaiul Arad, 1993.
101. Mueggo, H., Stobr, W., International Restructuring and the Regional Community, Ed.
Aldeershat Gowen, 1987.
102. Negrițoiu, Mișu Salt înainte. Dezvoltarea și investițiile străine directe, Ed.PRO&Expert,
București, 1996
103. Nicolescu, Ov., Strategii manageriale de firmă, Ed.Economică, București, 1996.
104. Nistoreanu Puiu, Management în turism, Ed.ASE, 2002
105. Păun, M., Hartulari, C., Bădescu, A., Analiza și diagnoza sistemelor economice, p.39-
52, 2001, Ed.ASE București.
106. Păun, M., Hartulari, C., Bădescu, A., Analiza și diagnoza sistemelor economice, p.39-
52, Ed.ASE București, 2001.
107. PHARE, www.europa.eu.int/comm/enlargement/pas/phare/index.htm
108. PNUD, Human Development Report, p. 13-36, New York, 2002.
109. Prigogine, Ilya, De la existență la devenire, Ed. Științifică, București, 1992.
110. Publicațiile: Tribuna economică. Finanțe, bănci, asigurări. Adevărul economic. Capital.
Piața financiară. Lumea. Colecțiile 1997-2000
346
111. Rațiu-Suciu Camelia, Mangementul sistemelor dinamice, Ed. Economică, 2000
112. Reichman Thomas, Controlling mit Kennzahlen und Management derichten. Verlag
Franz, Vahlen Munchen, 5 Auflage, 1997
113. Rodbell, D.Phillip, Make our cities safe for Treas-Proceedings of the Fourth Urban
Forestry Conference, St.Louis, Missouri, 1989.
114. Roland, Gerald, Transition and Economics. Politics. Markets and Firms, The Mit Press,
London, 2000
115. Russu, C., Management strategic, Ed.All Back, București, 1999.
116. Sadaka, Og., State Security-Human Security, ONU University, Tokyo, iunie 2002.
117. SAPARD, www.europa.eu.int/comm/agriculture/extrnal/enlarg/index_en.htmm
118. Sheehan, Peter, J., Economic Theory an Economic Strategy. The New Growth Models,
Common, prezentate la The 21st Conference of Economists University of Melbourne, iulie
1992.
119. Sobaru, Al., Năstase, G., Avădanei, Ch., Artera Navigabilă Dunăre-Main-Rhin,
Ed.Economica, București, 2003.
120. Solnik, B., Jacquillat, B., Les marchés financiers et la gestion de portefeuille. Paris,
Dunod, 1981
121. Spiru Haret www.aquadecor.ro, , București
122. Stancu, I., Finanțe: teoria piețelor financiare, finanțele întreprinderilor, analiza și
gestiunea financiară, Ed. Economică, București, 1997
123. Stăncioiu Aurelia-Felicia, Strategii de marketing în tursm, Ed.Economică, 2004
124. Stăncioiu, Aurelia-F., Dicționar de terminologie turistică, Ed. Economică, București,
1999.
125. Stăncioiu, Aurelia-F., Strategie de marketing în turism, Ed. Economică, București, p. 77,
78, 88, 2004.
126. Stoica Maricica, Proiectarea obiectivelor de investiții, Ed.Economică, București, 2000
127. Stoica, M. (coord.), Capitalul natural – antropic al Județului Bacău în perspectiva
elaborării strategiei de dezvoltare durabilă, p.15-18, Ed. ASE, București, 2004.
128. Stoica, M., Principiile dezvoltării durabile și sistemele proiectate și construite, Ed.ASE,
București, 2004.
129. Stoica, M., și colab., Reacții la nivel local la fenomenul de globalizare, Economistul
nr.1764/1789, 3-4 dec., 2004.
130. Suciu, Martha-Ch., Investiții în educație, Ed. Economică, București, 1999.
131. Susan Senior Nello, Karen Smith The EU and C&CE: teh implication of the enlargement
in stages, Bruxelles, 1998
132. Tripșa, Șt., coord., Interesul național pentru dezvoltarea în România a chimiei,
petrochimiei și ramurilor conexe, p.6-20, Ed. CHIMINFORM DATA SA București, 2003.
133. UNDP, Globalization with a Human Face, U.N. New York, 1999.
134. UNDP, How to make local development work – selected Practices from Europe and CIS,
p. 27-37, Bratislava, sept.2002.
135. Vasilescu, I., Ciucea, C., Doboș, C., Gheorghe, A., Eficiența și evaluarea investițiilor,
Ed. Eficom Press, București, 2004.
136. Vasilescu, I., Managementul proiectelor, p.7, Ed. Eficom Press, București, 2004.
137. Vasilescu, I., Românu, I., Ciucea, C., Investiții, Ed. Economică, București, 2000.
138. Vasilescu, I., Strategia investițiilor, în vol. Strategii manageriale de firmă, Ed. Economică,
București, 1996.
347
139. Vasilescu, I., ș.a., Eficiența și evaluarea investițiilor, Ed. Eficon Press, București, 2004.
140. Vasilescu, I., Tabele și formule de compunere și discontare, Ed.Economică, București,
1999
141. Vintilă, G., Călin, M., Vintilă, N., Fiscalitate, Ed. ASE București, 2003.
142. Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
2000
143. Vose David, Quantitative Risk Analysis. A quide to Monte Carlo Simulation Modelling,
1996, John Wilez & Sons Ltd, West Sussex England
144. Wodley, D., Restructuring the Regions, Paris OECD, 1986.
145. Wolf Klaus, Runzheimer Bodo, Risikomanagement und KonTraG Konzeption und
Implementierung, 2 Auflage Gaber Verlag, Wiesbaden, 2000
146. World Summit for Social Development, 6-12 martie 1995, Copenhagen Declaration and
Programme of Action, U.N.New York, 1995.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii DE Promovare A Turismului PE Litoralul Marii Negre (ID: 168080)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
