Managementul Calitatii Serviciilor LA Pensiunile Turistice Rurale DIN Muntii Apuseni

CUPRINS

CAP.1. IMPACTUL RESURSELOR NATURALE ASUPRA DEZVOLTĂRII ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN ZONA MUNȚILOR APUSENI……………………………5

1.1.Relieful Munților Apuseni…………………………………………………………..…7

1.2.Clima…………………………………………………………………………………11

1.3.Elementele hidrografice……………………………………………………………….12

1.4.Vegetația…………………………………………………………………………..…13

1.5. Fauna…………………………………………………………………………………14

1.6. Natura ocrotită…………………………………………………………..……………16

1.7. Rezervații geologice……………………………………………………………..……17

1.8. Rezervații botanice……………………………………………………………………18

1.9. Rezervații forestiere………………………………………………………….………..19

1.10. Rezervații mixte…………………………………………………………………..…19

CAP.2. OBIECTIVE ALE UNEI VALORIFICĂRI EFICIENTE A POTENȚIALULUI TURISTIC DIN ZONA MUNȚILOR APUSENI………………………………………….…23

2.1. Premisele unei valorificări eficiente a potențialului turistic

în zona Munților Apuseni…………………………………………………………………24

2.2. Turismul rural –parte integrantă a Dezvoltării regionale în Munții Apuseni……..…27

2.2.1.Dezvoltarea regională ………………………………………………………27

2.2.2.Politica de dezvoltare regională……………………………………….……27

2.2.3.Principiile care stau la baza elaborării și aplicării politicilor de dezvoltare regională………………………………………………………………………………….28

2.3. Turismul rural în zona Centru…………………………………………………….…29

2.3.1. Planul de dezvoltare al Regiunii Centru în perioada 2007- 2013…….……29

2.4. Spațiul etnografic al Munților Apuseni, determinant al dezvoltării turismului rural..30

2.4.1. Țara Moților…………………………………………………………..……30

2.4.2. Mocănimea Munților Apuseni…………………………………………..…31

2.4.3. Buciumănimea Munților Apuseni………………………………………….32

2.5. Oportunități de perfecționare a calității serviciilor la pensiunile turistice rurale din Munții Apuseni prin Programele de dezvoltare comunitară…………………………………………………..32

2.5.1. Programul ECOAMBIENT…………………………………………………32

2.5.2. Programul de dezvoltare comunitară ECOAMBIENT PLUS…………..…34

CAP.3. TENDINȚE PRIVIND EVOLUȚIA TURISMULUI RURAL DIN PERSPECTIVA CALITĂȚII SERVICIILOR ÎN COMUNA GÎRDA DE SUS DIN MUNȚII APUSENI…..35

3.1. Atracția turistică a comunei Gîrda de Sus. Prezentarea generală a comunei…………35

3.1.1.Localizarea și căi de acces…………………………………………………………………..35

3.1.2. Suprafața și satele componente ale comunei…………………………….…36

3.1.3. Relief și geologie…………………………………………………..………37

3.1.4. Condiții climatice………………………………………………………..…37

3.1.5. Hidrografie…………………………………………………………………37

3.1.6. Fauna și vegetația…………………………………………………..………38

3.2. Obiective de interes turistic (arii protejate, alte obiective) ……………………….…39

3.2.1. Arii protejate…………………………………………………………….…39

3.2.2. Alte obiective………………………………………………………………40

3.3. Baza tehnico – materială a turismului rural în Comuna Gârda de Sus………………40

3.3.1. Rețeaua de pensiuni turistice rurale…………………………………….…41

3.4. Agrementul- parte integrantă a turismului rural……………………………………..45

3.5. Specificul turismului rural în Comuna Gârda de Sus………………………………………….46

3.6. Activități, strategii și obiectivele activității promoționale privind turismul rural în comuna Gârda de Sus………………………………………………………………………….…48

3.7. Promovarea produsului turistic rural…………………………………………………………………49

3.8. Activitatea promoțională a organizațiilor neguvernamentale………………………………..52

3.8.1.Asociația Operațiunea Satele Românești……………………………………53

3.8.2. Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC)..53

3.8.3. Federația Română pentru Dezvoltare Montană……………………………………..55

3.8.4. Asociația "Turism Rural Transilvan" (ATRT)……………………………………….55

CAP.4. CALITATEA SERVICIILOR OFERITE DE PENSIUNILE TURISTICE RURALE DIN MUNȚII APUSENI……………………………………………………………57

4.1. Cercetare privind gradul de cunoaștere a normelor de calitate a serviciilor, de către proprietarii de pensiuni turistice din Comuna Gârda de Sus……………………………………..58

4.2. Cercetare privind gradul de satisfacție privind calitatea serviciilor oferite de pensiunile turistice rurale din Comuna Gârda de Sus, din Munții Apuseni……………………….61

Concluzii și propuneri……………………………….…………………………………….……65

Bibliografie………………………………………………………………………………………68

CAP.1. IMPACTUL RESURSELOR NATURALE

ASUPRA DEZVOLTĂRII ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN ZONA MUNȚILOR APUSENI

Resurse turistice naturale sunt cele care, de-a lungul anilor s-au păstrat într-o formă sau alta, neatinse de activitățile umane. Astfel, este binecunoscut faptul că poziția geografică îi conferă României statutul de țară carpato-danubiano-pontică datorită celor trei elemente naturale definitorii în structura peisagistică a teritoriului: Munții Carpați, Fluviul Dunărea și Marea Neagră. Noțiunea de "resursă" turistică este mai completă și definește mai concret implicațiile acesteia asupra activității de turism ca domeniu economic. Prin specificul conținutul și valoarea lor, resursele turistice naturale reprezintă, pe de o parte, atracții turistice, pretabile pentru vizitare, iar pe de altă parte ele pot fi valorificate direct în activitatea de turism ca: "materie primă", constituind sau intrând în componența diferitelor produse turistice și generând anumite forme de turism (factorii naturali de cură în turismul balnear, grosimea și durata stratului de zăpadă în turismul montan ș.a.).

Resursele turistice naturale oferite de cadrul natural al Munților Apuseni prin componentele sale sunt legate de: relief, condiții climatice, râuri, lacuri, ape subterane, vegetație și faună etc

Aceste componente naturale de peisaj ce se impun ca resurse turistice potențiale, au rol principal în dezvoltarea turismului și constituie oferta primară, potențială. Ele prezintă importanță pentru activitatea de turism prin următoarele elemente:

valoarea peisagistică, estetică și recreativă, indiferent de locul unde se află (munte, deal, câmpie), uneori aceasta este determinantă ca motivație turistică (Bihor, M.Găina etc.); valoarea balneoclimaterică a unor componente considerate ca factori naturali de cură, inclusiv bioclimatul (Geoagiu Băi, Moneasa, Stâna de Vale ș.a.);

suport al unor activități turistice, generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă, oglinzile de apă, resursele cinegetice etc.)(Valea Arieșului, lacurile de pe Someș etc.);

valoarea cognitivă în general, dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervații științifice și monumente ale naturii etc. (Parcul Național Munții Apuseni).

Sintetic, resursele turistice naturale sunt prezentate în fig. 1.

Fig. 1: Structura resurselor turistice naturale ale Munților Apuseni

Relieful Munților Apuseni

-se înscrie drept cel mai variat potențial turistic, prezentând interes prin valoarea sa peisagistică, cât și prin posibilitățile de acces, de desfășurare a activităților turistice și de amenajare pentru turism. Munții Apuseni constituie cel mai înalt și mai diversificat sector al Carpaților Occidentali.

Grupa centrală, Bihorul, are altitudinea cea mai mare (1849 m), extinzându-se la est în Muntele Mare și la nord în Vlădeasa, ambele depășind 1800 m altitudine, în această grupă calcarele ce apar frecvent crează peisaje de un pitoresc deosebit (peșteri, – Scărișoara, renumite ca frumusețe, avenuri, chei – Cheile Arieșului).

In prelungirea sudică a munților Bihor se află Muntele Găina, iar în nord-estul acestei grupe Munții Gilău. Partea de sud-est cuprinde munții Metaliferi și Munții Trascăului care abia depășesc 1200 m în unele vârfuri. După cum le arată și numele, munții Metaliferi conțin zăcăminte auro-argentifere și cuprifere. La vest, munții Crișurilor (Zarand, Codru-Moma, Pădurea Craiului, Plopiș) au înălțimi reduse și sunt întrepătrunși de depresiuni largi, ca niște "golfuri" ale Câmpiei de Vest: depresiunile Zarand, Beiuș, Vad (Borod), ce comunică în interiorul Munților Apuseni cu alte depresiuni mai mici: Brad, Huedin, Câmpeni.

La nord de Valea Barcăului, munții au suferit o scufundare mai accentuată putându-se defini totuși un aliniament de spinări muntoase scunde, formate din șisturi cristaline și calcare, înconjurate de dealuri alcătuite din fprmațiuni sedimentare necutate. Această punte între Munții Apuseni și Carpații Orientali alcătuită din M. Meseș, D. Prisnel, D. Mare și D. Prelunca, ce depășesc pe alocuri 800 m altitudine, a fost numită "jugul intracarpatic"

Teritoriul studiat dispune de un fond bogat și foarte variat de resurse naturale, componente ale peisajului său geografic cu importante atribute definite de număr și densitate relativ mare și de valențe estetice, științifice, recreative și educative superioare. Aceste valențe au făcut ca zestrea naturală a teritoriului (studiat), valorile sale originare, să reprezinte și principalele elemente de atragere și reținere a turiștilor.

Principalul element atractiv îl constituie relieful, valoarea sa turistică fiind amplificată și de particularitățile celorlalți factori geografici, climă, rețea hidrografică, vegetație – faună cinegetică și ihtiofaună care la rândul lor se prezintă cu o mare varietate și originalitate, imprimând peisajului geografic calități deosebite.

Importanța resurselor naturale constă în faptul că ele pot fi valorificate fie individual, stând la baza constituirii unor produse turistice de sine stătătoare, fie în cadrul unor programe turistice mai ample.

Teritoriul studiat se impune prin frumusețea cadrului natural luat în ansamblu, remarcabil pentru frumusețea peisajelor sale, consecință a particularităților geologice ale masivelor muntoase ce-1 compun. Astfel, în limitele teritoriului, pe o suprafață relativ restrânsă sunt înmănunchiate imagini estetice de mare atractivitate, fapt ce a condus la cuprinderea lui de către specialiști, în categoria zonelor cu peisaje de mare și de foarte mare interes turistic.

Sub acest aspect, cea mai interesantă este zona carstică a Munților Bihor care, prezintă cea mai spectaculoasă, interesantă și originală zonă carstică din țara noastră, similară sau superioară unor zone carstice consacrate din Europa. Ea întrunește cele mai reprezentative formațiuni carstice de suprafață (doline, văi carstice, izbucuri, ponoare, sorburi etc.) și de adâncime (peșteri, avene), unele din ele comparabile cu formațiuni similare din alte părți ale lumii, multe dintre aceste formațiuni reprezentând de altfel, obiectivele turistice majore ale Munților Apuseni, printre ele evidențiindu-se:

Chei pitorești și impresionante, precum ca cele de pe Valea Garda Seacă (cheile Garda Seacă, Cerbului; Tăuzului, Brusturului, Sohodolului, Gârdișoara), de la Coiba Mică, pe valea Ordâncușa, valea Arieșului Mare (cheile Mândruțului), Albacului și Valea Stearpă etc.;

peșteri de mărimi diferite, cu formațiuni spectaculoase sau elemente de interes științific printre care: peșterile Ghețarul Scărișoara și Vârtop, peșterile de pe Valea Garda Seacă sau din apropierea ei, Coiba Mare, Coiba Mică, Coliba Chitului, șura, Peștera cu Apă de la Fața Bălăcenii, izbucul șura Apei, pe Valea Ordâncușa (pe Zgurăști) Peștera lui Ionele, Peștera Urșilor etc;

izbucuri pe valea Garda Seacă (izbucul Tăuzului, de la Cotețul Dobreștilor, Coliba Ghiobului, Gura Apei);

cascade și praguri pitorești, pe valea Gârdișoara și Arieșul Mic (cascada Vârciog);

ponoare, doline, lapiezuri în depresiunea închisă, ocoale, în împrejurimile cătunelor Ghețari și Ocoale, și pe platoul carstic Scărișoara.

Relieful carstic reprezintă aspecte pitorești în perimetrul Muntele Mare, unde pot fi admirate zonele de defileu de pe cursul mijlociu al Arieșului, cheile Poșăgii, Pociovaliștei, Runcului, Ocolișelului, Sagagelei, etc. renumitele izbucuri Feredeu și Bujori de pe valea Poșaga, cascadele șipote și izbucul de pe valea Arieșului, în aval de comuna Sălciua, precum și masivul calcaros Scărișoara – Bălioara, cel mai interesant sector al acestor munți;

Munții Trascău sunt prezenți în teritoriu ci. După cum le arată și numele, munții Metaliferi conțin zăcăminte auro-argentifere și cuprifere. La vest, munții Crișurilor (Zarand, Codru-Moma, Pădurea Craiului, Plopiș) au înălțimi reduse și sunt întrepătrunși de depresiuni largi, ca niște "golfuri" ale Câmpiei de Vest: depresiunile Zarand, Beiuș, Vad (Borod), ce comunică în interiorul Munților Apuseni cu alte depresiuni mai mici: Brad, Huedin, Câmpeni.

La nord de Valea Barcăului, munții au suferit o scufundare mai accentuată putându-se defini totuși un aliniament de spinări muntoase scunde, formate din șisturi cristaline și calcare, înconjurate de dealuri alcătuite din fprmațiuni sedimentare necutate. Această punte între Munții Apuseni și Carpații Orientali alcătuită din M. Meseș, D. Prisnel, D. Mare și D. Prelunca, ce depășesc pe alocuri 800 m altitudine, a fost numită "jugul intracarpatic"

Teritoriul studiat dispune de un fond bogat și foarte variat de resurse naturale, componente ale peisajului său geografic cu importante atribute definite de număr și densitate relativ mare și de valențe estetice, științifice, recreative și educative superioare. Aceste valențe au făcut ca zestrea naturală a teritoriului (studiat), valorile sale originare, să reprezinte și principalele elemente de atragere și reținere a turiștilor.

Principalul element atractiv îl constituie relieful, valoarea sa turistică fiind amplificată și de particularitățile celorlalți factori geografici, climă, rețea hidrografică, vegetație – faună cinegetică și ihtiofaună care la rândul lor se prezintă cu o mare varietate și originalitate, imprimând peisajului geografic calități deosebite.

Importanța resurselor naturale constă în faptul că ele pot fi valorificate fie individual, stând la baza constituirii unor produse turistice de sine stătătoare, fie în cadrul unor programe turistice mai ample.

Teritoriul studiat se impune prin frumusețea cadrului natural luat în ansamblu, remarcabil pentru frumusețea peisajelor sale, consecință a particularităților geologice ale masivelor muntoase ce-1 compun. Astfel, în limitele teritoriului, pe o suprafață relativ restrânsă sunt înmănunchiate imagini estetice de mare atractivitate, fapt ce a condus la cuprinderea lui de către specialiști, în categoria zonelor cu peisaje de mare și de foarte mare interes turistic.

Sub acest aspect, cea mai interesantă este zona carstică a Munților Bihor care, prezintă cea mai spectaculoasă, interesantă și originală zonă carstică din țara noastră, similară sau superioară unor zone carstice consacrate din Europa. Ea întrunește cele mai reprezentative formațiuni carstice de suprafață (doline, văi carstice, izbucuri, ponoare, sorburi etc.) și de adâncime (peșteri, avene), unele din ele comparabile cu formațiuni similare din alte părți ale lumii, multe dintre aceste formațiuni reprezentând de altfel, obiectivele turistice majore ale Munților Apuseni, printre ele evidențiindu-se:

Chei pitorești și impresionante, precum ca cele de pe Valea Garda Seacă (cheile Garda Seacă, Cerbului; Tăuzului, Brusturului, Sohodolului, Gârdișoara), de la Coiba Mică, pe valea Ordâncușa, valea Arieșului Mare (cheile Mândruțului), Albacului și Valea Stearpă etc.;

peșteri de mărimi diferite, cu formațiuni spectaculoase sau elemente de interes științific printre care: peșterile Ghețarul Scărișoara și Vârtop, peșterile de pe Valea Garda Seacă sau din apropierea ei, Coiba Mare, Coiba Mică, Coliba Chitului, șura, Peștera cu Apă de la Fața Bălăcenii, izbucul șura Apei, pe Valea Ordâncușa (pe Zgurăști) Peștera lui Ionele, Peștera Urșilor etc;

izbucuri pe valea Garda Seacă (izbucul Tăuzului, de la Cotețul Dobreștilor, Coliba Ghiobului, Gura Apei);

cascade și praguri pitorești, pe valea Gârdișoara și Arieșul Mic (cascada Vârciog);

ponoare, doline, lapiezuri în depresiunea închisă, ocoale, în împrejurimile cătunelor Ghețari și Ocoale, și pe platoul carstic Scărișoara.

Relieful carstic reprezintă aspecte pitorești în perimetrul Muntele Mare, unde pot fi admirate zonele de defileu de pe cursul mijlociu al Arieșului, cheile Poșăgii, Pociovaliștei, Runcului, Ocolișelului, Sagagelei, etc. renumitele izbucuri Feredeu și Bujori de pe valea Poșaga, cascadele șipote și izbucul de pe valea Arieșului, în aval de comuna Sălciua, precum și masivul calcaros Scărișoara – Bălioara, cel mai interesant sector al acestor munți;

Munții Trascău sunt prezenți în teritoriu cu formațiunile calcaroase din versantul sudic al masivului Bedeleu, peșterile Huda lui Papară și Zmeilor, cheile Morilor, Ponorului, Bulzului și cascadele de pe văile Poienii;

Munții Metaliferi, care prezintă aspectele lor cele mai impunătoare în sectoarele cu relief carstic alcătuit din abrupturi spectaculoase create de văi sau vârfuri izolate. Astfel atrag atenția abrupturi le din Muntele Găina, abrupturile calcaroase din dreapta Arieșului Mic și Muntele Vulcan,lapiezuri, doline, peșteri (știubeni, Lelești și "la Cârja"), izbucuri, rezervația naturală Dealul cu Melci, cascada Nemeș etc., întâlnite în tot acest masiv.

Pitorescul cadrului natural al zonei este sporit și de peisajele create de celelalte formațiuni geologice aflate în alcătuirea munților ce străjuiesc Valea Arieșului, reținând atenția în mod deosebit "clăile" vulcanice ce domină formele în general montane ale ramurei estice (Munceii auriferi) a Munților Metaliferi, printre care Poienița, Detunatele (Goală și Flocoasă), Vâlcioiu și Gemenele, în morfologia de detaliu chiar și unele roci sedimentare din alcătuirea acestor munți au generat forme ce se impun în peisaj (stânci abrupte, vârfuri ascuțite, mici creste) cum ar fi Margaia, de lângă Lupșa, Negrileasa, Culmea Mogoșului din Munții Trascău etc.

Alternanța peisajelor spectaculoase și sălbatice create de relieful carstic, cursul specific celorlalte formațiuni geologice, realizează, elemente de peisaj cu valoare estetică și recreativă superioară, turiștii putând găsi în asemenea situații condiții foarte bune pentru: odihnă, recreere activă sau drumeții. Ele sunt favorizate și de altitudinile relativ scăzute (900-1600 m) ale munților din zonă și mai ales de existența unor întinse platforme de eroziune care fac ca circulația în lungul lor să fie lesnicioasă pentru orice categorie de turiști, în felul acesta se explică și existența numeroaselor trasee marcate și nemarcate care împânzesc versanții și crestele munților.

În lungul acestor trasee deseori se întâlnesc remarcabile puncte de priveliște asupra împrejurimilor sau cu orizont mai larg, ele putând constitui odihnitoare locuri de popas, de durată variabilă, care trebuie amenajate ca atare.

În Munții Bihor astfel de puncte se întâlnesc în zona Vârtop (cu priveliște largă spre Depresiunea Beiuș, Muntele Curcubăta Mare), comuna Arieșeni (spre Muntele Curcubăta Mare și Piatra Grăitoare), vârful Curcubăta Mică (partea estică a Munților Apuseni de la Muntele Bihor, Vlădeasa, Muntele Mare la Muntele Trascău și Metaliferi); în zilele senine pot fi zăriți și Carpații Meridionali, vârful Curcubăta Mare (aceleași masive), în plus Depresiunea Beiuș, Izvorul Tăuțului (Valea Arieșului), Muntele Bihor în Foișorul de pe Dealul Ocoale, Obârșia Arieșului, Muntele Bihariei, Curcubăta Mare de pe drumul din șeaua Fericetului (văile Arieșului, Albacului, Gârdei, vârfurile Runcul și Cocoșul).

În Muntele Mare puncte de priveliște spectaculoase se înșiruie pe drumul de pe creastă, cu perspective largi asupra Munților Bihor, Muntele Mare, Valea Arieșului, deschizându-se în vârfurile Neteda, Balomireasa sau șesul Lupșelului, ori de pe Valea Arieșului la confluența cu Valea Sălciuța în peisaj impunându-se în mod deosebit masivul calcaros al Bedeleului sau din comuna Poșaga de Sus (lângă biserică) de unde se deschide o excepțională priveliște asupra Muntelui Belioara.

În Munții Trascău priveliști panoramice le oferă vârfurile Ardoscheia, Cireșului și Bedeleului asupra Văii Arieșului, Muntelui Mare și Munților Trascău, precum și vârfurile Măgulicea și Jidovina situate înspre nord-est, de pe care se deschid priveliști de neuitat asupra depresiunilor din jur (Poșaga, Ocoliș și Lunca) și asupra zonelor calcaroase prezente în zonă.

În Munții Apuseni se află Muntele Găina, care face parte din masivul Bihorului sau Biharea, cum mai este numit de geografi, un platou înalt de 1486m, cuprins din toate părțile de valurile munților înconjurători, golași sau împăduriți cu stejari, fag sau molid, formați din roci calcaroase, diorit, micașisturi, gresie, bazalt și foarte bogați în felurite minereuri.

O vedere panoramică de pe acest munte asupra împrejurimilor este de neuitat, iar farmecul și pitorescul vieții locuitorilor din satele de la poalele lui e mai impresionantă decât oriunde în România.

De la platoul Muntelui Găina se zăresc în depărtare șesurile Aradului, extremitățile vestice ale Munților Apuseni, pădurile de molid și de brad de la Dragu, Culmea Bihorul invecinat cu cei 1848m ai săi, fermecătoarea vale a Grisului Alb cu satele ei, forma piramidală a Măgurei, Vârful Strâmba, masivul pleșuv al vulcanului și, în ultimul plan, Detunata, cu coloanele ei de bazalt, monument al naturii.

Dar ceea ce face faima acestui munte este unicul eveniment de acest fel ce se mai obișnuiește încă în zonă, renumitul "târg de fete", ce are loc în fiecare an, într-o duminică de la mijlocul lunii iulie.

Aici, pe Muntele Găina, la hotarele a trei județe – Bihor, Alba și Arad -tradiționala sărbătoare populară – Târgul de fete.

Pe lângă localnici, târgul este vizitat în fiecare an de numeroși turiști din țară și de peste hotare.

În Munții Metaliferi puncte de priveliște se întâlnesc în împrejurimile Abrudului, cu perspectiva asupra bazinului Arieșului Mare, în pasul Vulcan cu orizont asupra munților Vulcan, Metaliferi, Bihor, Muntele Mare și văile Arieșului Mare și Mic, pe Detunata Goală de pe vârful căreia se deschide un larg orizont asupra munților Metaliferi, Bihor, Muntele Mare și Muntele Trascău sau de pe Muntele Găina de unde se pot admira culmile Munților Bihor, Vlădesei, Muntele Mare, munților Trascău, Zarandului, Codru Moma și Valea Arieșului.

1.2.Clima

Un alt element de atracție turistică îl reprezintă particularitățile climatului deoarece favorizează desfășurarea de variate activități turistice pe parcursul întregului an. Zona Munților Apuseni are un climat continental moderat cu particularități determinate de poziția sa, fiind sub directa influență a maselor de aer umed și răcoros dinspre vest, peste care se suprapun influențele sudice și sudvestice care aduc în tot timpul anului mase de aer cald de origine tropicală. Se mai resimt de asemenea influențele circulației nordice și nord-estice purtătoare a unor mase de aer rece, de origine polară și respectiv arctică.

Dar etajarea pe verticală a reliefului impune o zonalitate similară tuturor elementelor climatice, fapt ce determină existența în zonele înalte a unor valori climatice deosebit de reci, caracteristice climatului alpin care se moderează treptat spre zonele mai coborâte.

În acest cadru, cea mai mare parte a zonei Munților Apuseni, are temperaturi medii anuale de 6°C, ele descrescând spre marile înălțimi.

În funcție de regimul termic se constată:

zile de iarnă cu temperatura maximă sub 0°C, în depresiuni, în intervalul noiembrie-martie (30 -35 zile) și octombrie-aprilie (60-100 zile), în zona înaltă a Munților Bihor;

zile cu îngheț se produc în intervalul septembrie-aprilie pe văile
râurilor, uneori și în august-iulie, la mare altitudine;

zile de vară, cu temperatura maximă peste 25°C, apar numai în bazinele inferioare ale râurilor în perioada martie-noiembrie (circa 80 zile). Numărul lor scade odată cu altitudinea, până la o zi sau deloc (peste 1500 m).

Datorită influenței circulației vestice umezeala aerului are valori medii de 75-85 %. Nebulozitatea cea mai accentuată (6,5-7 zecimi) se înregistrează în Munții Bihor și Muntele Mare corespunzător umezelii de 85 %. în zona înaltă zilele cu cer acoperit sunt mai numeroase, în timp ce zilele senine se remarcă mai ales spre estul teritoriului.

În zona Munților Apuseni, precipitațiile sunt abundente, ele variind de la 1400 mm, în vestul teritoriului, pe culmile înalte ale Bihorului și Muntele Mare până la circa 1100 mm, la Arieșeni (880 mm) și Avram lancu (680 mm) și mai puțin de 800 mm spre est. în lunile mai, iunie, iulie, se înregistrează maximul pluviometric. Cele mai mici cantități de precipitații cad în februarie și martie. Ninsorile cad timp de 50-60 zile în munți și 20-30 zile anual, în vale. Stratul de zăpadă durează 150 zile pe an în zona montană înaltă și 30-50 zile în vale. în zona de munte stratul de zăpadă este stabil din luna decembrie până în luna martie. Regiunile cele mai favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă sunt înălțimile de peste 900 m, unde stratul de zăpadă atinge 30-40 cm. Vântul este adaptat liniilor mari ale reliefului. Astfel, în zona montană predomină circulația vestică, la Câmpeni, direcțiile dominante sunt cele de vest, sudvest etc. Importantă pentru zona Munților Apuseni este existența unui calm atmosferic mai ridicat ca în alte zone (ex. la Câmpeni el reprezintă 60 %), ceea ce pune în evidență un topoclimat de adăpost, în special în depresiunile de pe Valea Arieșului.

Particularitățile climatului creează ambianța pentru activitatea de turism, dar constituie în același timp și un important factor natural de cură (climatoterapie); se disting trei tipuri de bioclimat: excitant – solicitant (de câmpie) ; sedativ – indiferent (de dealuri și podiș) și tonic – stimulent (de munte). Unele dintre elementele climatice se constituie chiar în factori indispensabili practicării turismului (de exemplu zăpada pentru sporturile de iarnă) reprezentând în același timp și un important potențial turistic, interesând activitatea de turism, atât în sezon cât și în extrasezon.

Elementele hidrografice

-se constituie și ele ca resurse naturale de importanță turistică ridicată, ele implicându-se prin elementele estetice pe care le introduc în peisaj, prin aspectele științifice complexe pe care le prezintă sau prin posibilitățile pe care le conferă practicării de activități de recreere și de agrement nautic.

Astfel, atât Arieșul cât și afluenții săi, prezintă văi pitorești marcate cu sectoare de chei sau defilee spectaculoase, întrerupte de pitorești bazine sau lunci, în lungul acestor văi este o importantă rețea de drumuri feroviare și poteci care asigură accesul în versanții munților, în toate direcțiile, ele alcătuind de altfel și principala rețea de trasee turistice.

O atracție specială o oferă numeroasele fenomene hidrologice din zonele carstice. Dirijate în subteran prin sorburi și ponoare (frecvente în platourile carstice Scărișoara, Ghețari și Ocoliș), apele străbat distanțe apreciabile în interiorul calcarelor și reapar la suprafață prin guri de peștera, izvoare carstice sau izbucuri puternice (ex: izbucurile Cotețul Dobreștilor, Tăuț și Gura Apei).

În peisajul teritoriului există o serie de lacuri antropice, unele amenajate la începutul secolului pentru asigurarea apei necesare exploatărilor miniere. Este vorba de cele 9 lacuri realizate în perimetrul comunei Roșia Montană cu o suprafață însemnată de 6,4 ha (Lacul Mare – 2,5 ha, Lacul Corni 0,8 ha, Lacul Țarina – 0,6 ha, Lacul Anghel – 0,6 ha, Lacul Brazi – 0,6 ha, Lacul Găurari – 0,5 ha și Lacul Seliște – 0,4 ha, Lacul Cartuș – 0,3 ha și Lacul Muntari – 0,2 ha). Lacul Mihoiești amenajat la confluența Arieșului Mare cu Arieșul Mic este alt lac.de acumulare antropic, ce prinde contur în peisajul pitoresc al Văii Arieșului.

1.4.Vegetația

Pădurile din zonele periurbane prezintă interes deosebit pentru turism prin valoarea lor peisagistică, dar și prin funcția lor socială, oferind condiții pentru odihnă, recreere și agrement, fără a fi afectat mediul ambiant. Sintetic, întâlnim peisaje fitogeografice de pășuni și pajiști alpine, de păduri de rașinoase, de păduri de foioase, de zăvoaie, de bălți și mlaștini etc.

În Munții Apuseni apar toate etajele și subetajele de vegetație. Vegetația subalpină se întâlnește insular în Curcubăta Mare și Muntele Mare, limita ei inferioară coborând la 1550 m. Asociațiile de tufărișuri apar în alternanță cu pajiștile alpine. Tufărișurile sunt formate din jneapăn (Pinus montana), ienupăr pitic (Juniperus sibirica), arin de munte (Alnus vividis), smârdar (Rhododendron kotschyi). Gramineele alcătuiesc în special pajiștile: părușca (Festuca supina), iarba vântului (Agrostis rupestris), firuța (Poa media) și mai multe dicotiledonate (Potentilla tennata, Ligusticum mutellina ș.a.).

Etajul molidului este întâlnit în Munții Bihor și Muntele Mare, mai jos de vegetația subalpină, limita inferioară coborând până la 1250-1350 m. Pădurile de molid îmbracă versanții abrupți ai acestor munți coborând uneori spre obârșiile văilor. Elementul principal este molidul (Picea excelsa), la care se adaugă bradul (Abies alba), fagul (Fagus sylvatica), iar în lungul văilor arinul alb (Alnus incana).

Subetajul molidului se află în etajul pădurilor de foioase cu mai multe etaje. Pădurile de fag și rașinoase apar între 1300 m și 900 m, deci în toți munții situați în zona studiată. Speciile caracteristice sunt fagul și bradul, la care se adaugă molidul, paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), tisa (Taxus baccata), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia platyphyllos), alunul (Corylus aellana) ș.a.

Pădurile de fag (făgetele) ocupă cea mai mare suprafață de pădure din bazinul Arieșului. Făgetele se dezvoltă pe toate formele de relief, cu excepția văilor în lungul cărora apar fâșii de arin alb. Pajiștile secundare, foarte răspândite în Munții Metaliferi, în Munții Trascău și în depresiuni, ocupă azi locul fostelor păduri de fag defrișate și aparțin formației de păiușcă cu diverse specii, la care se adaugă iarba vântului, țăpoșica etc. In sfârșit, subetajul gorunetelor este dezvoltat la poalele Muntelui Mare, Munților Trascău și în regiunea deluroasă, limita superioară aflându-se la 700-800 m. Caracteristică este specia Quercus petraea, de origine central europeană.

Gorunetele sunt însoțite pe alocuri de stejar (Quercus robur), gârniță (Q. frainetto), cer (Q. cerris), fag, carpen, ulm, paltin, jugăstru, tei, frasin etc.

Vegetația luncilor este deosebită de cea a etajelor pe care le străbat râurile, factorul hotărâtor în cazul lor constituindu-l inundațiile periodice, dar și apropierea apelor freatice. Speciile (lemnoase) caracteristice luncilor sunt: salcia, răchita, plopul, arinul negru, iar dintre cele ierboase rogozul, stânjenelul de baltă ș.a. Vegetația de luncă însoțește mai ales râurile Arieș, Arieșul Mic, Abrud, Poșaga, Ocoliș, Iară.

Vegetația de mlaștină, cunoscută și sub numele de "molhas" în graiul localnicilor, este prezentă în Vârful Căpățânii (l 559 m) din Muntele Mare și este formată în principal din mușchi (Sphagnum), fanerogame, merișor, rouă cerului (Drosera rotundifolia) ș.a.

Potențialul natural generat de vegetație completează, de regulă, gama atracțiilor proprii altor compartimente naturale din cadrul peisajelor geografice. Alteori, potențialul fitogeografic devine esențial pentru activități turistice, chiar în regiuni atractive (rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, parcuri dendrologice etc.).

1.5. Fauna

Din punct de vedere turistic, prezintă importanță mai mult prin valoarea s-a cinegetică și estetică. Fauna de mare interes vânătoresc (urs, mistreț, cerb, cocoș de munte etc.) se concentrează în unitățile montane, dar și în pădurile de deal și câmpie (căprior).

Din cadrul faunei terestre se remarcă în primul rând cea a pădurilor de munte: cerbul (Cervus elaphus carpathicus), ursul (ursus arctos), râsul (Lynx iynx); jderul (Martes martes), dintre mamifere.

În pădurile de rășinoase păsările au reprezentanți tipici: ierunca (Tetrastes bonasia), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus alpinus) -un relict glaciar care coboară iarna spre făgete, buha (Buho buho), mierla (Turdus merula), pițigoiul de munte (Parus montanus), pițigoiul de brădet (Parus ater) ș.a. în făgete trăiesc: șoarecele gulerat (Apademus tauricus), veverița (Scirus vulgaris), pârsul (Glis glis). De fapt aceste specii trăiesc în toate pădurile dar au maximum de dezvoltare în făgete. Alte mamifere care pot fi întâlnite în făgete: viezurele (Melus melus), ursul brun, lupul (Caniș lupus), jderul de pădure, cerbul, mistrețul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus). Dintre păsări, caracteristică făgetului este ierunca, în pădurile de stejar căpriora este mai frecventă decât în făgete.

Dintre mamifere mai răspândite sunt: vulpea, lupul, iepurele, în mai mică măsură mistrețul și pisica sălbatică. Păsările sunt foarte numeroase aici, mai des întâlnite fiind: sturzul de vase (Turdus viscivorus), sturzul călător (Turdus philomelos), potârnichea (Perdix perdix), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), câneparul (Cardeulis canabina), gaița (Garrulus glandarius), pitulicea (Phylloscopus collybita), privighetoarea de stejar (Dentrocopus medius), ghionoaia sură (Picus canus), graurul (Sturnus vulgaris), turturica (Streptopelia țurțur), dumbrăveanca (Caracias garrulus), grangurele (Ovidus ovidus) ș.a.

Pădurea de stejar este un mediu prielnic pentru păsări, acest lucru ce se poate constata prin numărul mare de specii.

De-a lungul apelor de munte, vara se întâlnesc pescărelul negru (Ciuclus ciuclus aquaticus), codobatura de munte (Motacilla cinerea), fluierașul de munte (Tringa hypoleucus). în cursul inferior al Arieșului și al unora dintre afluenți își fac cuibăritul în maluri: prigoarea (Merops apiaster), lăstunul de mal (Riparia riparia), codobatura (Motacilla alba) etc. In zăvoaie găsesc condiții prielnice de trai mierlele, privighetorile, iar în timpul verii cucul. Dintre mamifere, la malurile apelor trăiește vidra.

O atracție deosebită în cazul Arieșului și majorității afluenților săi o prezintă fauna piscicolă, cu o zonalitate bine evidențiată.

– Zona păstrăvului urcă până la 1400-1500 m, limita inferioară aflându-se chiar sub 600 m. Cuprinde o bună parte din Arieșul Mare și afluenți (în special Garda și Albac), Arieșul Mic, Bistra, Valea Mare, Lupșa, Sălciuța, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Iară cu afluentul său șoimu – amonte de cele două baraje. Principalul reprezentant al acestor ape de munte este păstrăvul indigen (Salmo Trutta fario) sau păstrăvul de râu, cum mai este numit. Tot aici se întâlnesc și alte specii: zglăvoaca (Cottus gobio), boișteariul (Phoxinus phoxinus). în râul Poșaga trăiește și păstrăvul fântânei (Salvenilus fontinalis), introdus aici cu ani în urmă și găsind condiții favorabile de viată.

Zona lipanului și moioagei. Se găsește pe cursul superior și parțial mijlociu al Arieșului; dar înaintează și pe gurile afluenților mai importanți. Predominante sunt specii ca lipanul (Thymallus thymallus) și moioaga sau mreana de munte (Barbus meridionalis petenyi). în timp ce lipanul trăiește exclusiv în această zonă, mreana urcă și coboară cu mult în afara limitelor ei. De asemenea, se mai întâlnesc și peștii din zona păstrăvului: zglăvoaca, boișteanul, grindelul.

Zona scobarului. Aceasta cuprinde o bună parte din cursul mijlociu și inferior al Arieșului. Specia dominantă este scobarul (Chondrostoma nasus), urmată de clean (Leuciscus cefalus).

Zona cleanului, suprapusă cursului inferior al Arieșului, este dominată de specia de la care îi vine numele.

De menționat că limitele dintre aceste zone nu sunt fixe, existând mai degrabă porțiuni ale râurilor unde ele se interferează. Interesant este faptul că în lacurile antropice din zona Munților Apuseni au fost introduse în ultimul timp o serie de specii de pești. Astfel lacurile Țarinii, Anghel, Brazilor, Muntari și Mare de la Roșia Montană au fost populate în 1968 cu păstrăvi curcubeu (Salmo gaidneri irideus) – de origine americană, iar lacurile Iară și șoimu, în 1979 cu păstrăv indigen. De asemenea lacurile de la Roșia Montană, anterior introducerii păstrăvului curcubeu, fuseseră populate cu crap, caras, caracudă și clean.

1.6. Natura ocrotită

Natura ce trebuie ocrotită, pe meleagurile Munților Apuseni a fost cât se poate de generoasă, înnobilându-le cu o serie de monumente a căror rezonanță este cunoscută nu numai în rândul specialiștilor ci și al iubitorilor ei.

Pentru a se păstra nealterată frumusețea lor, o parte din monumentele naturii sunt ocrotite de lege, spre a putea fi transmise generațiilor care vor veni în cât mai bună stare, chiar în condițiile puternicelor influențe pe care le exercită omul.

Ocrotite și declarate monumente ale naturii sunt plantele ca: floarea de colț (Leontopodium alpinum), întâlnită pe stâncăriile calcaroase din Munții Bihor, Muntele Găina, Muntele Mare și Munții Trascău, strugurele ursului de la Scărițe-Belioara (Muntele Mare ); pinul (Pinus silvestris) de pe stânca din albia Arieșului de la Sălciua.

"Fagul împăratului" de la Baia de Arieș, frasinul (Fraxinus excelsior) de la Aiton, având vârsta de circa 300 de ani și circumferința de 7m.

Din rândul faunei sunt declarate "monumente ale naturii" acvilele, corbii, păsările insectivore ș.a.

De asemenea, în zona Munților Apuseni se individualizează o serie de rezervații naturale de mare interes (geologice, botanice, forestiere și mixte), cu regim special de vizitare, dar cu mare atractivitate pentru turiști

1.7. Rezervații geologice

Dealul cu Melci (l ha) se află în vestul comunei Vidra, reprezentând un celebru recif senovian prin întinderea apreciabilă, variația speciilor de animale și marea diversitate a organismelor. Forma dominantă o reprezintă melcul Acteoneîla cu speciile Gigantea și Lamavki și Cenura, care, așa după cum apreciază specialiștii, se află într-un număr foarte mare, respectiv sute de mii de exemplare, acumulate pe un spațiu relativ restrâns în marea senoviană (Cretacic superior), cu peste 70 milioane de ani în urmă.

Detunata Goală și Detunata Flocoasă (24+5 ha) se constituie într-o faimoasă rezervație, remarcabilă prin prezența coloanelor de bazalt, de formă prismatic hexagonală. Aflate în nesfârșita "mare" de culmi ale Munților Metaliferi, aceste vârfuri deja modeste ca altitudine, reprezintă puncte de puternică atracție pentru iubitorii naturii, în timp ce Detunata Flocoasă (1258 m), care își datorează numele pădurii de molid, nu oferă din cauza acesteia, posibilitatea examinării structurii geologice, Detunata Goală (l 158 m) fiind lipsită parțial de pădure, dezvăluie spectaculoasa "anatomie" magmatică.

• Complexul carstic Scărișoara (200 ha) este format dintr-un sistem exo-carstic cu o vale oarbă ce are puncte de pierdere regresive și un sistem etajat de peșteri, rezultat în urma adâncirii rețelei hidrografice. Pârâul Ocoale izvorăște din roci impermeabile, iar la contactul cu calcarele triasice se pierde într-un ponor, astfel că valea sa este oarbă. Specialiștii au stabilit că apa care se pierde în depresiunea Ocoale reapare la zi într-un puternic izbuc sub versantul stâng al Văii Garda, la Cotețu Dobroieștilor. Deasupra acestui drenaj activ al bazinului Ocoale se găsește un prim etaj fosil, în cadrul căruia se remarcă Peștera de la șesuri. Accesul în această peșteră se face printr-un aven care dă într-un sistem de galerii etajate ce însumează 2500 m lungime și o denivelare de 220 m. Unele galerii sunt active, apa dispărând într-un mic sifon, pentru a ieși la zi la izbucul care formează Pârâul Poliții, afluent al râului Garda.

Un al doilea sistem de drenaj, complet fosil, se găsește deasupra precedentului, fiind constituit din renumitele peșteri Scărișoara și Pojarul Poliței. Intrarea în aceste peșteri se face prin avene, ambele având decorațiuni de calcit extrem de bogate și de spectaculoase. Peștera Pojarul Poliței se distinge prin formațiuni perlate (coralite) și cristalictite – un adevărat muzeu cristalografie, fiind socotită astfel pe bună dreptate una din cele mai frumoase peșteri din țară. Faima peșterii Scărișoara este dată de blocul de gheață fosilă, având grosime de 20 m și un volum de 40.000 mc, care se păstrează de circa 3000 de ani. El este alcătuit din strate succesive de iarnă (gheață pură) și de vară (praf, frunze, crengi, conuri de rașinoase ș.a.). Acest bloc este situat în marea sală a "Bisericii", de o parte a lui aflându-se o adevărată lume de basm, cea dată de stalagmitele și coloanele de gheată, iar de cealaltă căscându-se un abis care dă spre Sala Mare, ce duce în rezervația științifică, unde apar formațiuni concreționare de mari dimensiuni (draperii, stalagmite, domuri etc.).

Complexul carstic Scărișoara, pe lângă faptul că se constituie ca una dintre cele mai interesante formațiuni de acest gen din țară sub raport științific, prezintă totodată, datorită frumuseții sale, o deosebită atractivitate turistică, fiind absolut necesară amenajarea ei pentru vizitare.

1.8. Rezervații botanice

• Rezervația naturală de la Scărișoara – Belioara este situată la o altitudine de 1350 m în nordul masivului calcaros cu același nume din estul Muntelui Mare. Deși are caracter botanic, nu este lipsit de interes nici relieful carstic, în general relieful calcaros, ce se remarcă prin peisaje de o mare spectaculozitate. Zona ocrotită este situată în partea superioară a masivului, având aspectul unui platou. Aici cresc smocurile unei ierbi țepoase (asociația Seslerietum rigidae), însoțită de plante saxofile printre care Saponaria bellidifolita (cunoscută doar în Albania, Italia și Franța, iar de curând descoperită la noi și în Valea Cernei), Daphne cneorum și Primula columnae. În această subasociație regională se remarcă și argintica (Dryas ostopetala), precum și strugurii ursului, sau după numele dat de localnici sarbazele (Arctostaphyllos uva-ursi). Reprezentând specia caracteristică a rezervației, strugurii ursului se remarcă printr-o însemnătate deosebită pentru procesele migraționale ale florei din România. De mare interes este și pădurea de pe versantul nordic al masivului calcaros, unică în felul ei, alcătuită din molid, pin, ienupăr și bradu-ciumei, cetena de negi și larice. Fagii din partea de jos a pădurii merită de asemenea, atenție, între care Fagus taurica și Fagus orientalis. Specialiștii consideră ca strugurii ursului de aici sunt de origine balcanică, nu periglaciară precum cei din rezervația Răchitișu Mare din Bucovina (Obcina Mestecăniș).

Cu alte cuvinte, rezervația Scărișoara – Belioara impresionează atât prin excepționala importanță științifică, cât și prin frumusețea peisajului, dat în special de prezența reliefului carstic.

Rezervația Căpățâna se află pe culmile largi dintre Balomireasa și Muntele Mare, unde se găsesc cele mai înalte tinoave din țară, numite de moți "molhasuri". Situată la peste 1600 m, rezervația este formată din mușchii Sphagnum și Holytrichum, cu mai multe specii de Vaccinum și elemente arctice foarte rare (Carex magellanica, Drosera rotundifolia, Drosera intermedia), pilcuri de Pinus mugho s.a. Molhasurile de la Căpățâna cuprind de asemenea numeroase alge, în varietăți și forme noi.

Rezervația Negrileasa este formată din poienile de narcise (Narcissusangustifolius) care apar în masivul respectiv.

1.9. Rezervații forestiere

• Pădurea de larice de la Vidolm este situată pe stâncile calcaroase ale Munților Trascău, la sud de Arieș. Laricele (Larix decidua ssp. carpatica) apare mai ales în locurile luminate, în pâlcuri sau arborete destrămate, în timp ce în alte zone ale Carpaților laricele crește la altitudini mai mari (Ceahlău, Ciucaș, Bucegi, Munții Lotrului), corespunzătoare limitei superioare a etajului boreal, respectiv a coniferelor, în Munții Trascău el se întâlnește în cadrul etajului nemoral (al fagului). Este vorba de prezența unei formațiuni relicte, rămasă aici din epoca glaciară.

1.10. Rezervații mixte

• Cheile Turzii (125 ha) reprezintă o uriașă spintecătură în bara de calcare jurasice, la jumătatea Culmii Petreștilor. Desfășurată pe 15 km lungime, între Buru și Tureni, culmea respectivă este formată din stive de calcare j urasice cu grosimi de peste 600m.

Având 2900 m lungime; cheia este străjuită de pereți verticali ce ating înălțimi de peste 300 m și care pe alocuri sunt surplombați. Râul Hășdate coboară de la 460 m, cât are la intrarea în cheie, până la 420, la ieșire, realizând astfel o pantă medie de 13 m/km.

Cheile Turzii au luat naștere, de altfel ca și defileul Hășdatelor din aval – săpat în ofiolite, prin epigeneză, adică râul a curs inițial pe rocile friabile terțiare, iar când a ajuns la rocile dure și-a continuat adâncirea mai departe pe același traseu, formând respectivele sectoare înguste ale văii. Deosebit de interesantă este fauna din rezervația Cheile Turzii, dar mai ales flora întâlnită aici. în timp ce în râul Hășdate trăiesc specii comune de pești și batracieni, fauna de păsări este în schimb foarte bine reprezentată, numărând 67 de specii, dintre cele mai interesante fiind cojoaica de munte, presura de stâncă, acvila de stâncă, bufnița (ce se adăpostește în peșteri), privighetoarea mică (care trăiește prin pajiști). Dintre mamifere, vulpea este cea mai comună.

Flora din Cheia Turzii cuprinde rarități remarcabile, nu numai pentru România, ci chiar pentru Europa. Interesantă este astfel specia de usturoi (Allîum obliquum), foarte rară, ce constituie de fapt faima acestei chei. Identificat cu greu de botaniști, în urma cu mai bine de un veac, usturoiul respectiv a fost cunoscut mai înainte de morarii din chei care i-au apreciat desigur și calitățile sale comestibile. Este singurul loc din Europa unde crește, iar în lume se mai întâlnește doar în Turkistan.

O altă raritate este o umbeliferă înaltă – Ferrula sadleriana, care crește pe stâncăriile înalte, însorite; ea se mai găsește doar în Ungaria.

Versanții însoriți sunt acoperiți cu plante xerofite de stepă (Jurinea -transsilvanica, Stipa pulcherrima, Carex humilis, Plantago argentea ș.a.), iar pe cei umbriți cresc în special Sesleria rigida, Dianthus spiculifolius Scabiosa banatica, Saxifraga aizoon ș.a. Este impresionant faptul ca în acest areal restrâns, care sub raport altimetric oscilează între 400 m și 750 m, au fost identificate 997 de specii, aproape o treime din cele 3300 de plante cunoscute în țara noastră. Acest fapt se explică prin poziția chelilor la limita dintre Munții Apuseni și Depresiunea Transilvaniei, cât și prin marea varietate de microclimate întâlnite aici, ca urmare a reliefului extrem de complex, cu versanți având toate tipurile de expoziții posibile. Numai astfel s-au putut conserva specii caracteristice unor zone și regiuni biogeografice atât de diferite.

Iată așadar că Cheia Turzii, pe lângă importanța geologico-geomorfo-logică, se remarcă în chip strălucit sub raport biogeografic prin existența unor specii de animale, dar mai ales de plante, deosebit de importante pentru știință.

Având în vedere valoarea peisagistică, dată de componentele amintite mai sus, putem înțelege mai bine, pe lângă caracterul complex, care face din Cheia Turzii una din cele mai renumite rezervații, importanța și sub raport turistic a acestui obiectiv a cărui faimă a trecut de multă vreme hotarele țării.

Din cele prezentate rezultă că fiecare componentă a cadrului natural deține, după specificul său, o anumită capacitate de potențial turistic. Dar în teritoriu, aceste componente se împletesc în mod armonios realizând peisajele geografice, ceea ce face ca și capacitățile lor de potențial să se integreze, completându-se reciproc și conducând la amplificarea complexității potențialului turistic. De aici și varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu restrâns, caracteristica de bază a turismului zonei studiate. Această complexitate de potențial, urmărită pe treptele majore de relief, crește de la câmpie, la dealuri și podișuri până la unitățile montane. Astfel spus resursele turistice naturale ale Apusenilor se concentrează în zona montană, urmând apoi unitatea de dealuri și podișuri, iar între componentele naturale generatoare de turism se individualizează: lanțul montan, apele minerale etc.

Zona Munților Apuseni dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură, care pot fi structurați după importanța lor în turismul balnear, în: ape minerale, lacuri și nămoluri terapeutice și sunt răspândiți pe întreaga sa suprafață.

• Apele minerale și termominerale, prin volumul rezervelor și calitățile terapeutice reprezintă principalul factor de cură din zonă de care se leagă aproape întreaga activitate balneoturistică. Structura geologică deosebit de complexă a teritoriului face ca Munții Apuseni să dispună de o inepuizabilă rezervă de ape minerale, în zona Munților Apuseni există aproape toate tipurile de ape cunoscute și anume: carbogazoase (bicarbonatate), sulfatate, calcice termale, clorurate etc. cu o mare varietate în privința compoziției fizico-chimice, a gradului de mineralizare și a temperaturii.

O altă particularitate este aceea că pe spații restrânse se întâlnesc numeroase surse de ape minerale cu concentrații și compoziții chimice diferite, fapt ce permite tratarea simultană a mai multor categorii de afecțiuni la același curant. Prin calitățile lor fizico-chimice și valoarea terapeutică, apele minerale din zona Apusenilor sunt similare și chiar superioare surselor minerale din vestite stațiuni balneare de peste hotare și au o adresabilitate balneoclimaterică foarte largă, fiind utilizate în terapia profilactică, curativă și recuperatorie a diverse afecțiuni.

Valorificarea complexă a apelor minerale se face în stațiuni balneare, prin cură internă sau externă sau prin îmbuteliere ca ape "medicinale" sau ape de "masă".

• Prin calitățile fizico-chimice ale apelor, numeroase lacuri prezintă interes terapeutic, în general apele sunt clorurate, sodice, uneori sulfatate cu o mineralizare medie (30-80 g/1). Toate aceste lacuri depun pe fundul lor nămoluri sapropelice de mare importanță balneoclimaterică.

Apele lacurilor sărate sunt utilizate în terapia afecțiunilor reumatismale, ale sistemului nervos periferic și ginecologic.

Plantele medicinale, din zona Munților Apuseni, factori naturali de cură foarte răspândiți, sunt din ce în ce mai solicitate în cura balneară (fitoterapia), atât în prepararea unor medicamente pe cale naturală, cât și în cura externă ca băi de plante. Medicamentele pe bază de plante se impun, de altfel alături de alte, produse medicinale de vârf ale medicinii românești în terapia unor afecțiuni.

Factorii climatici din zona analizată, pot fi, de asemenea, utilizați în menținerea sau ameliorarea stării de sănătate a organismului uman prin climatoterapie (aeroterapie și cură de teren), putându-se asocia și cu alte metode balneomedicale. Se recomandă în terapia anemiilor, nevrozelor astenice, surmenajului fizic și intelectual, afecțiunilor respiratorii. Pentru definirea acțiunii condițiilor de climă asupra sistemului neuroendocrin s-au stabilit și o serie de indici climatici, ca și tipurile de bioclimat pe care le-am amintit mai sus.

Aeroionizarea este de asemenea un factor de cură mai puțin studiat sub aspect terapeutic. Toți factorii naturali de cură constituie potențialul foarte variat și bogat, al Munților Apuseni cu numeroase calități balneomedicale.

După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus, resursele turistice naturale ale Munților Apuseni prezintă o însumare a capacităților de potențial oferite de toate componentele fizico-geografice, fapt ce se constituie în premise, deosebit de importante, pentru conceperea și demararea unor ample programe de valorificare științifică a acestor bogății inestimabile.

CAP.2. OBIECTIVE ALE UNEI VALORIFICĂRI EFICIENTE

A POTENȚIALULUI TURISTIC DIN ZONA MUNȚILOR APUSENI

Din diagnoza turismului în zona Munților Apuseni rezultă necesitatea obiectivă a adoptării unui set minimal de măsuri, integrate în câteva direcții principale de acțiune, menite să conducă la valorificarea superioară a potențialului turistic a județelor adiacente, cu efectele benefice atât în plan economic, cât și în satisfacerea unor trebuințe ale oamenilor, în creșterea calității vieții.

Obiectivul general în concepția de valorificare preconizată, îl reprezintă crearea și reglementarea funcționării unor structuri apte să asigure dezvoltarea extensivă prin antrenarea în circuitul turistic a unor noi resurse, practicarea unor forme de turism inexistente sau foarte slab reprezentate în prezent, extinderea cooperării interjudețene, naționale sau internaționale, și intensivă, prin valorificarea superioară a întregului potențial turistic, diversificarea și creșterea calității produselor turistice oferite, asigurarea cadrului concurențial optim.

Principiile de organizare și funcționare ale structurilor din activitatea de turism rural vizează stabilirea unor raporturi concurențiale între ofertanții de produse și servicii turistice, bazate pe legile obiective ale pieței. În condițiile unui mecanism concurențial dirijarea „de la centru” se va rezuma mai mult la utilizarea unor pârghii și economice și fiscale, la control și îndrumare.

În noua concepție de valorificare, restructurarea turismului rural reprezintă un proces amplu, care presupune parcurgerea mai multor etape, distincte din punctul de vedere al conținutului, căilor și mijloacelor de realizare. Însă, delimitarea strictă a fiecărei etape nu este posibilă, aceasta fiind funcție de ritmul și amploarea transformărilor ce vor avea loc în subsistemul turismului rural, precum și în sectoarele economice conexe care concură la buna sa desfășurare.

La nivelul fiecărei zone, în domeniul turismului rural, au fost elaborate programe coerente, care au urmărit, în primul rând, pregătirea proprietarilor de pensiuni în scopul materializării acestor programe și să conducă eficient, în continuare activitățile respective.

2.1. Premisele unei valorificări eficiente a potențialului turistic în zona Munților Apuseni

Creșterea competitivității ofertei turistice românești prin valorificarea potențialului turistic din zona Munților Apuseni, modernizarea și dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului din zona respectivă, în concordanță cu standardele internaționale, folosind capitalul intern și străin.

În scopul realizării unui asemenea obiectiv, se va putea apela la următoarele căi de realizare: încurajarea, sprijinirea și stimularea investițiilor de capital străin în cele mai diverse sectoare ale turismului românesc din zona cercetată; modernizarea unor unități unităților de cazare; elaborarea unor studii de fezabilitate și documentații tehnico-economice în vederea realizării de noi unități de cazare, agrement etc. în principalele areale turistice ale Munților Apuseni, precum și introducerea în circuitul turistic a unor noi zone și localități; creșterea capacității de cazare în perimetrul cercetat prin introducerea în circuitul turistic național și internațional a pensiunilor, a satelor turistice, sprijinirea cetățenilor pentru a găzdui diferite categorii de turiști; modernizarea, dotarea și completarea parcului de mijloace de transport turistic a principalelor artere rutiere; modernizarea și extinderea posibilităților și mijloacelor de transport pe artere rutiere; creșterea capacității instalațiilor de transport pe cablu în stațiuni montane ale zonei și construirea de noi instalații în stațiuni ce vor intra ulterior în circuitul turistic; diversificarea ofertei de agrement în unele destinații turistice (orașe, stațiuni, trasee etc.); promovarea unor forme speciale de turism (echitație, vânătoare etc.), dezvoltarea și lansarea unor oferte de programe și acțiuni turistice speciale destinate unei clientele specifice (vânători, amatori de sporturi de iarnă, iubitori de castele, termaliști, speologi etc.) în vederea valorificării lor prin turism, cu sprijinul Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii; realizarea și implementarea unui sistem informațional adecvat noilor cerințe ale activității de turism, aliniat la practica internațională, susținut de o dotare cu tehnică corespunzătoare.

Perfecționarea cadrului managerial necesar dezvoltării unui turism competitiv. Analizele efectuate în acest domeniu au scos în evidență faptul că pot fi avute în vedere drept căi de realizare următoarele acțiuni: integrarea internațională, la nivelul organismelor centrale, cât și al unităților regionale, prin afilierea la diverse asociații și organisme de profil din străinătate, cooperarea și exploatarea în comun a unor unități turistice rurale etc.; crearea unor rezervații ale biosferei și parcuri naționale menite să conserve resurse turistice de o valoare inestimabilă și desfășurarea unui turism civilizat în zona studiată.

Diversificarea și creșterea calității serviciilor turistice. Obiectivul respectiv este extrem de complex. Cercetarea experienței țărilor cu o activitate turistică modernă și solicitată de vilegiaturiști a scos în evidență o serie de priorități, între care mai importante apar: diversificarea serviciilor cu plată sau fără plată; creșterea ponderii serviciilor suplimentare în totalul prestațiilor turistice; extinderea serviciilor în domeniul sistemului de rezervare automată a locurilor de cazare; urmărirea instaurării unui climat de ordine și disciplină în toate unitățile turistice, în vederea asigurării unor servicii de înaltă calitate.

Formarea unei imagini reale, în Europa și în lume, despre potențialul turistic al Munților Apuseni, putându-se acționa pe diverse căi, cum ar fi: organizarea unor acțiuni promoționale pentru relansarea ofertei românești (tratament balnear, turism montan și sporturi de iarnă, turism cultural, turism rural etc.) pe piața europeană precum și pe alte piețe; publicațiile turistice editate în mai multe limbi de circulație internațională și difuzarea lor largă în țările emitente de turiști pentru România; modernizarea și diversificarea mijloacelor promoționale și utilizarea lor eficientă în țară, dar mai ales în străinătate.

Reconsiderarea acțiunii de comercializare a produselor turistice din zonă pe piața internațională. Realizarea obiectivului respectiv presupune un set de măsuri deosebit de complexe, între acestea consider că mai importante sunt: asigurarea unui sistem elastic de tarife și prețuri în funcție de sezon, de serviciile oferite, condiții climatice, intensitate de trafic și grad de solicitare etc.; extinderea competențelor agenților economici din teritoriu în domeniul contractării pe piața turistică externă și al fixării unor tarife și prețuri competitive; extinderea cooperării în domeniul comercializării unor produse turistice românești.

Asigurarea celor mai bune condiții în vederea petrecerii, prin turism, a sfârșitului de săptămână și a concediilor de odihnă. Cercetările efectuate în această privință au scos în evidență faptul că un asemenea obiectiv poate fi realizat prin: încurajarea și sprijinirea, prin credite, a construirii de pensiuni în zone turistice de către întreprinzători particulari, utilizabile de către turiști; amenajarea zonei turistice din jurul centrelor urbane, ca destinații ale turismului cotidian și de week-end; extinderea programelor, acțiunilor și excursiilor spre principalele obiective turistice din zonă. Se are în vedere cererea pentru servicii turistice la sfârșit de săptămână din orașele Cluj-Napoca, Oradea, Arad, Timișoara, Hunedoara, Alba Iulia ș.a. În acest sens, se conturează ca destinații ale acestei forme de turism Băișoara, Fântânele, Poiana Florilor, defileul Crișului Repede, Stâna de Vale, Valea Arieșului, Cheile Turzii, Valea Sighiștelului, Leșu, Valea Drăganului etc.

Dezvoltarea turismului pentru tineret ca formă de turism integrată turismului rural, facilitară, și cu profund caracter educativ. În această direcție pot fi avute în vedere: atragerea unui număr cât mai mare de tineri în acțiuni turistice cu profil cultural-educativ, sportiv etc.; intensificarea schimburilor între grupuri de tineri din diferite țări, în scopul cunoașterii reciproce; extinderea sistemului de facilități pentru anumite categorii de tineri (elevi, studenți etc.); diversificarea ofertei de produse turistice pentru respectivul segment din componența cererii turistice. De cea mai mare atenție se bucură pentru tineret speoturismul și drumeția montană, în cele peste 400 peșteri sau pe cele circa 700 de trasee turistice montane.

Asigurarea forței de muncă corespunzătoare noilor programe, exigențe, tehnologii turistice. Realizarea unui asemenea complex obiectiv presupune: stabilirea pin Institutul Național de Formare și Management pentru Turism, a unor criterii științifice de recrutare, selecționare, formare și perfecționare a tuturor lucrătorilor din turismul rural, inclusiv pentru cei ce urmează a fi pregătiți prin cicluri de instruire în străinătate; instituirea unui sistem eficient de stimulare și cointeresare a personalului care activează în turism; derularea unor cursuri de formare și perfecționare managerială în turism; asigurarea unei colaborări contractuale cu organizații sau firme străine specializate, în vederea formării unor manageri în turism, prin organizarea unor cursuri de profil atât în străinătate, cât și în țară; crearea unui cadru adecvat pentru formarea și perfecționarea personalului din țară: școli profesionale, licee și școli postliceale, învățământ superior, cursuri postuniversitare; includerea în programele școlare a unor discipline specifice activității de turism, protecției mediului ambiant și a resurselor turistice. Se poate avea în vedere înființarea unei școli profesionale sau a unui liceu cu profil de turism la Arieșeni sau Câmpeni.

Înfăptuirea unor asemenea obiective strategice va determina schimbări esențiale în turismul din zona Munților Apuseni, cu efecte pozitive și deosebit de importante atât pe plan economic cât și pe plan social și ecologic pentru zona studiată. Între importantele efecte benefice, conturate cu prilejul unor cercetări complexe, pe multiplele planuri pe care le presupune activitatea turistică, s-ar înscrie: îmbunătățirea imaginii, în România, Europa și în lume, despre zona turistică a Munților Apuseni și prin încurajarea și sprijinirea penetrării capitalului străin; privatizarea și creșterea calității serviciilor, elemente ce vor conduce la amplificarea activității turistice din zonă, la sporirea încasărilor valutare și a aportului turismului la balanța de plăți a țării noastre; dezvoltarea turismului în zona Munților Apuseni va mai acționa în sensul stimulării și dezvoltării altor ramuri și sectoare ale economiei zonei (agricultură, transporturi, anumite industrii etc.), a meșteșugurilor și artizanatului; de asemenea va conduce la revitalizarea tradițiilor și obiceiurilor populare, la lărgirea gamei activităților cu caracter cultural-educativ, sportiv etc.; sporirea contribuției turismului la îmbunătățirea stării de sănătate a populației, la creșterea productivității muncii și a volumului producției, la crearea de noi locuri de muncă, atât direct ( prin producerea și comercializarea produselor turistice), cât și indirect (prin efectul asupra ramurilor și sectoarelor conexe); dezvoltarea turismului se va înscrie cu efecte benefice și pe linia protejării și conservării resurselor turistice, a mediului înconjurător, în general, a educării ecologice a populației, a tineretului, în special; creșterea contribuției turismului la armonizarea intereselor diferitelor ramuri ale economiei, întrucât acesta reprezintă domeniul care stimulează preocupările pentru păstrarea permanentă a unei naturi „pure”, capabile să asigure condiții favorabile de viață și muncă.

2.2. Turismul rural –parte integrantă a Dezvoltării regionale

în Munții Apuseni

2.2.1.Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmărește impulsionarea și diversificarea activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, contribuția la reducerea somajului și nu în cele din urmă să conducă la o îmbunătățire a nivelului de trai. 

Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională s-au înființat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe județe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene si cele locale.

2.2.2.Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate și promovate de autoritățile administrației publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori (privați, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creșteri economice, dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local, în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea întreprinderilor, piața forței de muncă, atragerea investițiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, îmbunătățirea infrastructurii, calitatea mediului înconjurător, dezvoltare rurală, sănătate, educație, învățământ, cultură.

Dezvoltarea rurală ocupă un loc distinct în cadrul politicilor regionale și se referă la următoarele aspecte: înlăturarea/diminuarea sărăciei în zonele rurale; echilibrarea oportunităților economice și a condițiilor sociale dintre mediul urban și cel rural; stimularea inițiativelor locale; păstrarea patrimoniului spiritual și cultural.

Cadrul de implementare și de evaluare a politicii de dezvoltare regională îl reprezintă regiunea de dezvoltare, constituită ca o asociere benevolă de județe vecine. Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritorială și nu are personalitate juridică.

Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională sunt următoarele:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate și pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată); preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene și de acces la instrumentele financiare de asistență pentru țările membre (fonduri structurale și de coeziune);

corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperării interregionale, interne și internaționale, care contribuie la dezvoltarea economică și care este în conformitate cu prevederile legale și cu acordurile internaționale încheiate de România.

2.2.3.Principiile care stau la baza elaborării și aplicării politicilor de dezvoltare regională :

Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunităților regionale;

Parteneriatul între toți actorii implicați în domeniul dezvoltării regionale;

Planificarea – proces de utilizare a resurselor (prin programe și proiecte) în vederea atingerii unor obiective stabilite;

Cofinanțarea – contribuția financiară a diverșilor actori implicați în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională.

Zona Munților Apuseni cuprinde porțiuni de teritoriu din 6 județe- Alba Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara, Sălaj- și 3 Regiuni de Dezvoltare:

Zona de dezvoltare Centru (7)

Zona de dezvoltare Vest (5)

Zona de dezvoltare Nord-Vest (6)

Fig. 2.Harta regiunilor de dezvoltare

2.3. Turismul rural în zona Centru

Cea mai vastă rețea de pensiuni turistice rurale din țară se află în Regiunea CENTRU, unde se găsesc aproximativ 51,4% din pensiunile cu acest specific din țară.

2.3.1. Planul de dezvoltare al Regiunii Centru în perioada 2007-2013 are ca obiectiv "utilizarea eficientă a tuturor resurselor fizice și umane, în scopul dezvoltării unei economii performante în corelație cu conservarea mediului și a patrimoniului, care să ducă pe termen lung la armonizarea coeziunii economice și sociale la nivelul Regiunii Centru. Acesta urmează a fi atins prin urmărirea a 7 priorități, detaliate în măsuri:

dezvoltarea infrastructurii locale și regionale (transport, mediu, reabilitare urbană, utilități publice, infrastructură socială – școli, spitale etc.);

sprijinirea afacerilor;

dezvoltarea turismului rural;

dezvoltare rurală;

cercetare, inovare tehnologică și crearea societății informaționale;

creșterea ocupării, dezvoltarea resurselor umane și a serviciilor sociale;

dezvoltare urbană durabilă.

Turism rural în județul ALBA. Din punct de vedere turistic, Valea Arieșului este cea mai dezvoltată zonă a județului Alba numită și Țara Moților. Munții Apuseni, locuiți la mari înălțimi reprezintă o zonă etnografică diversă și o natură ce oferă posibilități pentru recreere-aici se află una din cele mai importante regiuni carstice din România -Ghețarul de la Scărișoara, Peștera lui Ionele, cheile Ordăncușii, defileul Arieșului etc. Locații importante pentru vacanțe în Apuseni sunt la Arieșeni, Abrud, Albac, Avram Iancu, Horea, Scărișoara sau Vidra unde se pot vizita biserici de lemn, gospodării tradiționale. Ampoița, Sălciua de Jos și Rimetea sunt alte localități unde există spații de cazare în sistemul agroturistic, fiind plasate în zone de mare interes turistic în munții Trascăului.

2.4. Spațiul etnografic al Munților Apuseni, determinant al dezvoltării turismului rural

Zona Munților Apuseni cuprinde mai multe subzone, iar în Regiunea CENTRU distingem Țara Moților, subzona minieră a Munților Metaliferi și subzona Mocănime.

2.4.1. Țara Moților, situată la izvoarele Arieșului (Câmpeni, Albac, Avram Iancu, etc.) și cuprinde satele din partea centrală a masivului , din bazinul superior al Arieșului. Este o zonă locuită în majoritate de români, renumită pentru prelucrarea lemnului, locuitorii specializându-se în dulgherit și cioplirea lemnului pentru construcții, în special a șindrilei. Meșteri vasari (împreună cu alți meșteșugari: “ciubari”, “șindrilari”, “cercurari”, “rotari”, “scândurari”) mai există în Munții Apuseni pe Valea Superioară a Arieșului în comunele Gârda, Arieșeni, Scărișoara, Avram Iancu, Poiana Vadului. Confecționarea micilor obiecte ornamentale prin crestare –îndeosebi lăzi, linguri de lemn, căuce, bâte ciobănești, furci de tors, ploști, țipare de caș, se mai practică în Avram Iancu (jud. Alba), Pătrăhăitești (com. Arieșeni). Pe Valea Arieșului Mare se mai întâlnesc meșteșugari pricepuți în tâmplărit, căruțărie, dogărit-instrumente muzicale (fluiere, tulnice), țesut (covoare, scoarțe, cergi, costume populare).

Meșteșugurile și artizanatul s-au restrâns mult ca urmare a industrializării unor zone învecinate care au atras forța de muncă. Producția artizanală, cu o piață de desfacere mică, nesusținută prin măsuri adecvate, este în continuu regres. Nu există nici o rețea de valorificare a produselor artizanale din zona Munților Apuseni.

În ținutul Munților Apuseni, până în secolul al XVIII-lea, casele erau construite aproape numai din trunchiuri rotunde și groase, dispuse în cununi orizontale (sistemul constructiv Blockhaus). Casele din Țara Moților construite pe coastele înalțimilor sunt ridicate uneori pe socluri înalte de piatră, iar prispa suspendată este mărginită de stâlpi uniți prin arcade de lemn. Farmecul aparte al caselor de pe Valea Arieșului este dat de proporția de 1/3 între înălțimea pereților și cea a acoperișului. Monumente arhitectonice populare specifice acestei zone sunt casele cu curte închisă și întărită, șura poligonală și bisericile din lemn. Acestea din urmă sunt situate în mijlocul vetrei satului, pe dealul ori pe promontoriul celui mai ridicat cătun. Au ca specificitate prispa cu stâlpi sculptați, motivul cel mai utilizat este frânghia. Aceste monumente de arhitectură conferă peisajului în care sunt construite o nota distinctă față de zonele de câmpie înconjurătoare, ca și față de zonele montane a pășunilor alpine.

Ocupațiile moților erau agricultura montană (de coastă și în terase), păstoritul, pădurăritul. Așezările fiind de tip risipit, Munții Apuseni sunt împânziți de case la înălțimi relativ mari (așezări permanente la cea mai mare altitudine din țară 1540 m-Petreasa și Horea) care dau acestor munți un aspect antropic specific și îi face deosebit de atractivi din punct de vedere turistic (turism montan, turism cultural, turism sportiv, turism de iarnă, turism de vară).

Prin legea 5/2000 de amenajare a teritoriului național au fost declarate ca fiind monumente de arhitectură populară de interes național casele de lemn din sec. al XIX-lea din Țara Moților, respectiv comuna Vidra, sat Goiești, casele de secol XIII din comuna Roșia Montană, sat Roșia Montană, case de secol XVIII din com. Vadu Moților, casa Avram Iancu din satul Avram Iancu, jud. Alba.

2.4.2. Mocănimea Munților Apuseni cuprinde satele din sud-estul Munților Apuseni, din bazinul mijlociu al Arieșului și Ampoiului. Zona este alcatuită din mai multe subzone : a Munților Trascău, a Albei și Ampoiului, situată pe cursul mijlociu al Văii Arieșului, între Baia de Arieș la apus și Buru la răsărit, zonă izolată care a pastrat elemente etnografice arhaice. Relieful circumscris de Mocănime este de deal-munte și ocupațiile specifice acestei zone sunt agricultura de șes, de deal și de munte-agricultura în terase, păstoritul, pomicultura. Portul popular din Mocănime este integral alb, sunt legați locului, spre deosebire de moți care sunt «toți în drum», călătoresc pentru a-și vinde produsele de lemn. Satele nu sunt adunate, ci sunt grupuri de case răzlețe, care apar atunci când credeai că satul s-a sfârșit, specifice satelor răsfirate. Tipice pentru această zonă etnografică sunt șurile acoperite cu paie sau șindrilă, monumentale prin înălțimea acoperișului sau grajdurile mari de bârne acoperite cu paie. Casele sunt la fel foarte înalte, proporția între înalțimea pereților și cea a acoperișului fiind de 1 la 3. Uneori construcțiile sunt ridicate pe socluri de lespezi de piatră. Satele Mocănimii Ampoiului sunt atestate ca fiind cele mai vechi, aceasta zonă este considerată cea mai veche din punct de vedere etnografic a județului Alba.

2.4.3. Buciumănimea Munților Apuseni, din vecinatatea Abrudului și Roșiei Montane cu centrul în comuna Bucium, în care la sfârsitul sec. al XIX-lea se dezvolta un important centru de cojocari care a creat un nou stil de cojoace (asa-numitele cojoacele buciumanesti).

2.5. Oportunități de perfecționare a calității serviciilor la pensiunile turistice rurale din Munții Apuseni prin Programele de dezvoltare comunitară ECOAMBIENT și ECOAMBIENT PLUS

2.5.1. Programul ECOAMBIENT – Obiective:

Programul Ecoambient care are drept obiectiv promovarea turismului rural este un program elaborat, lansat și implementat de către entități cu experiență în domeniu, recunoscute de către organisme naționale și internaționale. Acestea sunt: Operation Villages Romaine, Asociația Euro-26 Romania, Asociația InfoTour Romania, Fundația pentru dezvoltare comunitară – Rural Forum, Asociația Forest Consulting România, Alpinet – rețea de cluburi montane.

Programul Ecoambient presupune realizarea următoarelor obiective:

       • Revigorarea turismului rural printr-o elaborare a ofertelor și dezvoltarea infrastructurii unei rețele model de turism, semnalizată ECOAMBIENT, finanțarea infrastructurii de operare în sisteme de rezervări, a calității serviciilor prin certificare ISO recunoscută internațional, formarea unor deprinderi moderne de operare turistică ;

       • Promovarea națională și internațională a valorilor românești autentice ( tradiții, mesteșuguri, artă populară, mediul cu calități deosebite, apa și izvoarele naturale, locuințe tradiționale, pensiuni cu spațiu ambiental amenajat, mâncare tradițională, evenimente specifice) ;

       • Conservarea și protecția mediului și valorificarea resurselor naturale specifice fiecărei regiuni (pădure, aer curat, curățenie, izvoare, case și obiceiuri tradiționale, legende, obiective turistice, ospitalitatea tradițională românească) ;

       • Îmbunatătățirea nivelului de trai și a calității vieții atât pentru proprietarii de pensiuni cât și pentru turiști (mărirea nivelului de clasificare, extinderea sezonului de operare turistică, vânzarea unor servicii și produse conexe produsului turistic care să pună în valoare zona și specificul acesteia,  organizarea unor pachete turistice integrate dedicate turiștilor străini, organizarea de evenimente dedicate pentru companii).

Experiența de până acum, acumulată la nivelul întregii țări, arată că turismul rural poate deveni într-adevar o afacere prosperă la nivel național și poate constitui principala sursă de venituri pentru locuitorii mediului rural, însă cu o singură condiție, și anume respectarea standardelor europene în domeniu. Veniturile mai mari obținute din desfășurarea activității în domeniul turismului rural, în condițiile respectării legislației în vigoare, prin valorificarea mai intensă a resursei de spațiu și de peisaj prin ecoturism în cadrul programului Ecoambient creează condițiile necesare îmbunătățirii calității vieții. Dezvoltarea haotică a infrastructurii și lipsa calității precum și a pachetelor turistice integrate poate fi compensată prin elaborarea unor ghiduri și a unor sisteme de semnalizare turistică, a unei rețele de centre de informare turistică, prin promovarea în spații media dedicate, emisiuni care să orienteze turistul român și străin care să reflecte obiectiv avantajele fiecărei regiuni turistice specificul istoric, legendele, tradițiile, mâncarea tradițională.

Astfel, se pot evita disconfortul turiștilor și falimentul proprietarilor de pensiuni prin eliminarea unor neajunsuri existente cum ar fi: dotarea necorespunzătoare a camerelor, lipsa spațiilor de joacă pentru copii, servicii de calitate inferioară, inexistența evenimentelor, neimplicarea personalului, lipsa centrelor de informare turistică, reflectarea incorectă în mass media a riscurilor turistice, sentimentul de automultumire care guvernează activitatea din turism, pasivitatea administrațiilor locale față de solicitările proprietarilor de pensiuni, lipsa unor obiective și principii clare de dezvoltare care să constituie baza organizării activității în turism, lipsa promovării corespunzătoare a acestei activități. Numai printr-o promovare constantă și profesionistă și prin oferirea de condiții la standarde europene, servicii și produse ecologice, precum și prin ecologizarea ambientului fiecărei pensiuni se poate revigora turismul rural românesc.
În acelasi timp, se pot îmbunătăți toți parametrii mediului înconjurător, ai habitatului, prin: menținerea capacității de autoreglare a ecosistemelor, extinderea vegetației, folosirea tehnologiilor ecologice de valorificare a resurselor naturale obținându-se: aer filtrat natural, mai puțin încărcat cu impurități, apă mai limpede și gust mai bun. Aceste obiective nu pot fi realizate decât prin implementarea în mentalitatea și activitatea oamenilor a valorilor și standardelor europene la care se impune să ne aliniem cu demnitate și fără sincope. Campaniile de promovare a Programului vor acoperi toate canalele media (televiziune, radio, publicații, inclusiv evenimente, târguri și seminarii). Rolul acestor campanii este de a forma o comunitate conștientă, bine informată, care trebuie să învețe să-și armonizeze interesele în fața unui scop principal comun. Programul de dezvoltare comunitară Ecoambient este conceput și construit ca un cumul de alte programe și proiecte necesare pentru îndeplinirea obiectivelor considerate de permanentă actualitate.

Conjugarea eforturilor mai multor parteneri competenți va conduce la îndeplinirea într-un termen mai scurt a obiectivelor programului. Resursele pe care se bazează implementarea acestui program sunt resursele tuturor partenerilor care își sincronizează eforturile și activitatea pentru atingerea scopului comun. Acțiunile ce se vor desfășura în cadrul acestui program sunt: îmbunătățirea calității serviciilor în turism, alinierea acestora la standardele europene, conștientizarea proprietarilor de pensiuni, a tour-operatorilor, a agențiilor de turism precum și a populației.

2.5.2. Programul de dezvoltare comunitară ECOAMBIENT PLUS

Ca o continuare a Programului de Dezvoltare Comunitară Ecoambient, a fost lansat de către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNGCIMM) Programul Ecoambient Plus, un alt produs de finanțare, destinat susținerii pensiunilor turistice rurale, prin care se asigură finanțări de până la 100.000 RON, pe o perioadă cuprinsă între 24 și 60 luni, și o dobândă variabilă, pornind de la 10% pe an. Programul se dorește a fi un real sprijin pentru revigorarea turismului rural, sumele fiind destinate asigurării resurselor necesare dezvoltării societăților și cheltuielilor curente. Valoarea maximă a finanțării firmelor din domeniul turismului va fi de 200.000 de euro, bani ce vor putea fi folosiți pentru asigurarea resurselor necesare dezvoltării societăților și cheltuielilor curente. Finanțările vor putea fi contractate pentru maximum 10 ani dacă vizează investițiile și, respectiv, pentru un an, în cazul asigurării capitalului de lucru, cu o dobândă minimă de 12% pe an.

Firmele vor putea beneficia de ambele tipuri de credite, condiția alocării celor două tipuri de finanțare fiind ca sumele destinate capitalului de lucru să nu depășească 10% din valoarea creditului de investiții. Dacă fondurile sunt destinate investițiilor, finanțările de la FNGCIMM vor putea fi contractate pentru o perioadă de cel mult 10 ani. În cazul capitalului de lucru, cu o dobândă minimă de 12% pe an, pensiunile turistice pot contracta finanțări pentru maximum un an. De asemenea, rambursarea sumelor este permisibilă și se va face în rate lunare sau trimestriale, în timp ce dobânda va fi plătită lunar. Totodată, firmele vor putea rambursa anticipat sumele primite în cadrul produsului Ecoambient Plus și au posibilitatea să solicite o perioadă de grație, de cel mult nouă luni, la plata principalului.

CAP.3. TENDINȚE PRIVIND EVOLUȚIA turismului rural din perspectiva calității serviciilor ÎN COMUNA GÎRDA DE SUS din munții apuseni

-Studiu de caz-

3.1. Atracția turistică a comunei Gîrda de Sus. Prezentarea generală a comunei

Figura 3. Harta comunei Gâra de Sus Sursa : www.intervacante.ro

3.1.1.Localizarea și căi de acces

Comuna Gîrda de Sus este așezată pe cursul superior al Arieșului Mare, în inima Munților Apuseni la poalele Bihariei, culmea cea mai înaltă și masivă din Carpații Orientali, cunoscută sub numele de Munții Bihor, dominată de trei bastioane așezate pe margine: Cucurbăta (1849 m) la vest, Muntele Mare (1825 m) la est și Vlădeasa (1834 m) la nord.

De-a lungul văii Arieșului Mare șerpuiește șoseaua națională D.N.75 care intră în comună dinspre Arieșeni, străbate comuna pe o distanță de 6 km, după care se îndreaptă spre Câmpeni prin comunele Scărișoara, Albac și Vadul Moților. Această șosea face legătura cu orașul de reședință Alba-Iulia și cu orașul Cluj-Napoca prin Câmpeni. La vest D.N. 75 face legătura cu orașul Oradea prin drumul european E 79. Drumul național 75 leagă Țara Crișurilor de Țara Moților, trecând prin Munții Bihorului prin trecătoarea Vârtop; de Câmpia Transilvaniei prin Scărișoara, Albac, Vadu Moților, Câmpeni, Turda, Cluj-Napoca; de ținutul Huiedinului și Clujului prin Albac, Horea, Ursoaia, Huiedin sau prin Gârda de Sus, Vârful Clujului, Ursoaia, Huedin; de Alba-Iulia, reședința județului Alba prin Câmpeni, Abrud, Zlatna și de Țara Zarandului prin Câmpeni, Abrud, Brad.

3.1.2. Suprafața și satele componente ale comunei

Suprafața comunei este de 8.211,27 ha grupate în următoarele categorii de folosință:

teren arabil 190 ha;

fânețe naturale 555 ha,

pășuni naturale 1320 ha;

păduri 6000,27 ha;

alte terenuri 146 ha.

Amplasarea satelor din comuna Gîrda de Sus se încadrează în zona caracteristică a Munților Apuseni fiind răsfirate pretutindeni în grupuri de trei până la zece formând cătunele sau în grupuri de zece până la cincisprezece case la care se adaugă cătunele vecine formând sate. La această dată comuna are următoarele sate în componența sa administrativă:

Izvoarele – 25 de gospodării;

Gârda de Sus, satul de reședință cu 130 de gospodării;

Dobrești – 20 de gospodării;

Gârda Seacă – 37 de gospodării;

Pliști – 10 gospodării;

Ghețar – 37 de gospodării;

Ocoale – 92 de gospodării;

Dealul Ordâncușii – 8 gospodării,

Dealul Frumos – 31 de gospodării;

Hănăsești – 32 de gospodării;

Mumună – 28 de gospodării;

Huzărești – 37 de gospodării;

Plai – 43 de gospodării;

Sucești – 18 gospodării;

Biharia – 34 de gospodării;

Scoarța – 6 gospodării;

Snide – 38 de gospodării.

3.1.3. Relief și geologie

Teritoriul studiat dispune de un fond bogat și foarte variat de resurse naturale, componente ale peisajului său geografic cu importante atribute definite de număr și densitate relativ mare și de valențe estetice, științifice, recreative și educative superioare. Numeroasele imagini estetice de mare atractivitate au condus la cuprinderea lor de către specialiști, în categoria zonelor cu peisaj de mare și de foarte mare interes turistic. Importantă zonă carstică, ea întrunește cele mai reprezentative formațiuni carstice de suprafață (doline, izbucuri, ponoare, văi carstice) și de adâncime (peșteri, avene).

Bazinul Arieșului Mare este delimitat de jur împrejur de o zonă muntoasă care influențează anumite caracteristici ale elementelor climatice de bază. Corespunzător altitudinii comunei care variază între 650 și 1400 m, a expunerii pantelor, a etajării vegetației și substratului petrografic, se disting mai multe tipuri de soluri evoluate din cel brun-gălbui de pădure. Solul brun-gălbui de pădure apare îndeosebi pe roci cristaline sub pădurile de fag și în amonte până la înălțimea de 1100 m pe ambii versanți ai Arieșului. Solul brun acid de pădure se întâlnește la altitudinea de 800-900 m pe roci acide, având aspect general brun sau brun gălbui, cu un conținut ridicat de acid și orizont superior de humus brun, până la brun deschis, structurat sau aparent structurat dar destul de fertil.

3.1.4. Condiții climatice

Climatul localității este determinat de poziția geografică a Munților Apuseni și de aspect fizico-geografic al reliefului. Așezarea ei într-o regiune muntoasă nu prea înaltă, îi conferă climei un caracter temperat fără variații exagerate.

Izoterma anuală specifică localității este de 7.5º. Mediile lunare cu temperatura cea mai scăzută se înregistrează în lunile ianuarie și februarie (-16º, -18º). Pe anotimpuri mediile anuale sunt: iarna –6º; primăvara 7º; vara 20º Și toamna 8º. Numărul zilelor cu temperaturi peste 0 grade Celsius este de 230-260 zile pe an, iar numărul zilelor cu îngheț este de 120-140 zile pe an.

Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 925-1065 l/mp fiind neuniforme în funcție de anotimp: iarna 175-200 l/mp; primăvara 275-300 l/mp; vara 250-275 l/mp și toamna 225-290 l/mp. Din acestea 30% cad sub formă de zăpadă.

3.1.5. Hidrografie

Întreaga rețea hidrografică are ca nivel de bază Arieșul Mare care este colectorul principal al apelor din localitate.

Izvoarele Arieșului sunt situate sub Pasul Vârtop, apoi el scaldă localitățile Arieșeni, Gârda de Sus, Scărișoara, Albac, Câmpeni, Turda și se varsă la Gura Arieșului în Mureș. Caracterul permanent al cursului este asigurat de afluenții pe care îi colectează de pe teritoriul comunei astfel: din partea dreaptă colectează Bucinișul, Dizditul și Scorțărița, iar din partea stângă pârâul Straja și Gârda Seacă unită cu Ordâncușa. Debitul mediu înregistrat în centrul localității este de 5,45 mc/sec.

3.1.6. Fauna și vegetația

În cadrul vegetației un loc important îl ocupă pădurile în amestec (fag și rășinoase) localizate la altitudinea de 800-1250 m. voi reda mai jos principalele plante specifice comunei:

afinul (vaccinum myrtillus);

alunul (corilus avelana);

bradul (abies);

brădișorul (licopodium alge);

brebenelul (dentaria granduloasa);

carpenul (carpenus retulus);

coada șoricelului (achille milefolium);

coacăzul (staphilea pinata);

feriga (driopterius filix-max);

fagul (fagus silvatica);

frasinul (fraxinus excelsior);

ienupărul (junoperus);

merișorul (vaccinium vitis idaea);

molidul (picea escelsa);

paltinul (acer pseudoplatanus);

pinul (pinus);

scorușul de munte (scorbus aucuparis);

socul (sambucus nigra);

toporașul (viola dorata);

zmeurul (rubus ideausus).

În ceea ce privește fauna zona cuprinde un număr de patru animale ocrotite prin lege cum sunt:

Râsul (Linx linx);

Cocoșul de Munte (Terao urogallus);

Acvila de Munte (Aqvila chryacetos);

Corbul (Corvus corax).

Tot aici poate fi menționat bogatul fond piscicol al râului Arieș (păstrăv, lipan,etc.), ceea ce face ca această zonă să fie atractivă din acest punct de vedere. Deși este rezervație naturală pe acest curs superior al văii Arieșului, există perioade ale anului când se acordă permise speciale pentru pescuit de către Ocolul Silvic Gârda de Sus, ceea ce constituie un element în plus pentru atragerea turiștilor.

3.2. Obiective de interes turistic (arii protejate, alte obiective)

3.2.1. Arii protejate

Conform Hotărârii Consiliului Județean Alba Nr. 27/11.06.1999 sunt ocrotite următoarele obiective naturale din zona comunei Gârda de Sus:

Cheile Mândruțului, Ordâncușii și Gârdișoarei – sunt spectaculoase fenomene carstice ale căror pereți pot depăși 100 m;

Complexul Carstic Peștera Ghețarul Scărișoara, Avenul din Șesuri, Avenul Pojarul Poliței, Izbucul Poliței, Izbucul Cotețul Dobreștilor– are o lungime de peste 5 km și include “Ghețarul Scărișoara”, prima peșteră Monument al Naturii din România (1938), ce adăpostește cel de-al doilea ghețar subteran din Europa, și cel mai important obiectiv turistic speologic din Munții Apuseni; Izbucul Cotețul Dobreștilor este cel mai adânc sifon din România (75,6 m adâncime) și Avenul Pojarul Poliței adăpostește cele mai frumoase cristale excentrice din România.

Complexul Carstic Peștera Coiba Mică, Coiba Mare, Hodobana și Izbucul Tăuzului – are o lungime de peste 25 km, include Peștera Hodobana cea mai ramificată din Europa și cel de-al doilea sifon ca adâncime din România (74 m);

Cascada Vârciorog – este o spectaculoasă cădere de peste 15 m de apă;

Sistemul Peștera de Sub Zgurăști: Peștera Poarta lui Ionele – este un sistem carstic de peste 5 km lungime, ce adăpostește cel mai mare lac subteran din România (peste 12 m adâncime și peste 7000 mc apă);

Sistemul Peștera Dârninii, Izbucul Mătișești – este un sistem carstic de peste 5 km lungime, ce adăpostește cel mai mare dom stalagmitic din România (peste 10 m lățime);

Alte peșteri protejate sunt: Ghețarul Vârtop, Avenul din Hoanca Urzicarului, Peștera Vârtopașu, Peștera Huda Orbului, Avenul cu Două Intrări, Peștera Hoanca Apei și Avenul de la Tău.

Specii de floră ocrotită:

Laleaua Pestriță (Fritilaria meleagris);

Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus);

Angelica (Angelica archangelica);

Ghintura Galbenă (Gentiana lutea);

Bujorul de Munte (Trolius europaeus);

Strugurii Ursului (Artistaphyes uva ursi);

Argintica (Dryas octopetala).

Animalele ocrotite prin lege sunt în număr de patru și au fost menționate mai sus.

3.2.2. Alte obiective

Pe lângă obiectivele turistice menționate comuna Gârda de Sus deține și alte obiective turistice recunoscute ca fiind de o mare frumusețe și atractivitate. Astfel pot fi amintite:

Biserica “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, biserică de lemn, valoros monument istoric și de arhitectură de la 1797. Silueta și armonia proporțiilor, acoperișul, cu pante mari, coborât la absidă, streașină largă, pe console cu profile diferite, clopotnița, cu foișor în console atingând creasta acoperișului, cu frângere depanată, dau monumentului în pofida pereților tencuiți, o înfățișare plină de farmec.

Atelierele de prelucrarea lemnului (în special cele artistice) în care localnicii realizează ciubărașe, butoaie, servicii de lemn cu inscripții și pirogravuri, tulnice, căzi, putini și alte obiecte de artizanat.

Expoziția de fotografii subterane organizată de către Asociația Speologică “Sfinx” din Gârda de Sus, în urma “Stagiului Național de Fotografie Subterană” realizată în colaborare cu Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Alba.

Târgurile anuale (5-6 pe an) care se țin la confluența Arieșului cu Gârda Seacă.

Arta culinară caracterizată prin specificul gastronomiei moțești.

3.3. Baza tehnico – materială a turismului rural în Comuna Gârda de Sus

Desfășurarea activității turistice rurale presupune existența, alături de elementele de atracție, a unor mijloace (resurse) materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerințelor turiștilor pe durata și cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace, cunoscute sub denumirea generică de bază tehnico-materială, se prezintă într-o structură diversă, adaptată specificului nevoilor turiștilor, funcțiilor economice și sociale ale turismului.

Componentă a ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în organizarea și dezvoltarea turismului rural. Astfel, dimensiunile și structura sa, nivelul tehnic al echipamentelor determină nemijlocit accesul și prezența turiștilor într-o anumită zonă, amploarea fluxurilor și gradul de mulțumire al călătorilor. Totodată, creșterea și modernizarea dotărilor materiale antrenează o intensificare a circulației turistice.

Baza tehnico-materială are o structură complexă, elementele sale constitutive asociindu-se și adaptându-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.

Dinamica circulației turistice și legătura indestructibilă dintre aceasta și dotările tehnice au determinat o serie de mutații cantitative și structurale ale bazei materiale, modernizarea și perfecționarea acesteia.

Luând drept criteriu destinația principală, baza tehnico-materială se delimitează în două mari categorii: baza tehnico-materială specific turistică și baza tehnico-materială generală (infrastructura). În prima categorie se încadrează resursele materiale care își datorează existența activității turistice – sunt destinate exclusiv turiștilor, respectiv pensiunile turistice rurale– iar în cea de-a doua categorie sunt cuprinse dotările cu statut independent de domeniul turismului, dar care sunt utilizate și pentru nevoile acestuia; cu alte cuvinte, aceste echipamente sunt destinate în egală măsură rezidenților și turiștilor. Dotările specific turistice sunt reprezentate de rețeaua unităților de cazare (găzduire), o parte din rețeaua unităților de alimentație publică, mijloacele de transport din structura turismului – în principal, rutiere și pe cablu – , instalațiile de agrement și cele specifice tratamentului balneo-medical, satele turistice și satele de vacanță, ca mijloace complexe și particulare.

3.3.1. Rețeaua de pensiuni turistice rurale

Rețeaua unităților de cazare este componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice, întrucât răspunde de una din necesitățile fundamentale ale turistului, și anume odihna, înnoptarea. Fără existența unor astfel de echipamente nu se poate realiza un consum turistic. În comuna Gârda de Sus, structura unităților de cazare de tipul pensiunilor turistice rurale este următoarea:

Tabel 1. Structura unităților de cazare de tipul pensiune turistică rurală

Sursa: Cercetarea proprie a autorului

Potrivit Ordonanței de Guvern Nr. 62/24.08.1994 pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru găzduirea și servirea mesei, cu capacitatea de până la 20 camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și servicii de pregătirea și servirea mesei.

În ceea ce privește cele 27 de pensiuni turistice care fac obiectul studiului de caz, majoritatea fac parte din rețeaua ANTREC (Asociația Turismului Rural Ecologic și Cultural). Fiecare din cele 27 pensiuni a fost analizată utilizând metoda chestionarului(Cap.4), asupra gradului de satisfacție și calității serviciilor oferite turiștilor.

Tabel 2.Rețeaua de pensiuni turistice rurale din Comuna Gârda de Sus, repartizate pe categorii de confort

Sursa: contribuție proprie

3.4. Agrementul- parte integrantă a turismului rural

Mijloacele de agrement au ca obiectiv crearea condițiilor pentru distracție și recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber.

În comuna Gârda de Sus mijloacele de agrement se compun din:

trasee turistice montane. În această zonă, a Munților Bihor există un număr de opt trasee montane marcate, care au pe parcursul lor numeroase obiective turistice naturale reprezentate de chei, peșteri, izbucuri, etc.;

domeniul schiabil, pârtia de ski aflându-se la 7 km, în comuna Arieșeni. Aceasta reprezintă un alt mijloc de agrement pentru turiști care vizitează comuna Gârda de Sus, fapt dovedit de practica turismului din această zonă. Iată și câteva date privind domeniul schiabil și instalația de transport pe cablu de la pârtia din Arieșeni-Vârtop prezentate în următorul tabel:

Tabel 3. Instalația de transport pe cablu de la pârtia din Arieșeni-Vârtop

Sursa: S.C. Telefericul SA Brașov,2004

De asemenea, turiștii pot participa la drumeții pentru a vizita următoarele obiective din zonă:

vizită la peștera Ghețarul Scărișoara

peștera Avenul din Sesuri

peștera Pojarul Poliței

peștera Avenul de sub Zgurăști

peșterile Coliba Mare și Coliba Mică

Izbucul Cotețul Dobreștilor

Casa de Piatră și peștera Vârtop

peștera Focul Viu și cetățile Ponorului

peștera Poarta lui Ionele și Cheile Ordâncușii

platoul carstic Padiș

drumeții în munți, pe trasee montane de dificultăți diferite

pe lângă aceste obiective turistice, pot fi observate numeroase lucruri dintre care multe reprezintă unicate (șurile acoperite cu cetină de brad sau case vechi ridicate pe stâlpi de piatră sau lemn, denumite picioare)

excursie pe platoul Călineasa

3.5. Specificul turismului rural în Comuna Gârda de Sus

Comuna Gârda de Sus este așezată într-un mediu rural (montan), care și-a păstrat, de-a lungul timpului toate elementele specifice practicării turismului rural (tradiții, obiceiuri, arhitectura caselor, gastronomia, etc.).Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocupările de a defini turismul rural sunt relativ sporadice și eterogene, ele avându-și sursa în interesul acordat acestei problematici de către diverse categorii de specialiști: sociologi, economiști, geografi, specialiști în amenajarea teritoriului, psihologi, etc. În acest context, în ceea ce privește definirea și conținutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe accepțiuni:

Accepțiunea psihologică. Potrivit acesteia, turismul rural poate fi definit ca o formă particulară de turism bazată pe o anumită “artă” a primirii turiștilor și a unui comportament diferit de cel practicat în mod obișnuit în cadrul altor tipuri de turism. Din această perspectivă, turismul rural este o “stare de spirit” care implică deopotrivă ospitalitatea din partea comunității rurale și respect și considerație pentru mediul rural, din partea turistului. Turistul nu este un client anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, atât de către persoanele care îl găzduiesc, cât și de către întreaga comunitate rurală a satului respectiv. Chiar dacă această accepțiune nu pierde din vedere elementul precum puritatea aerului, naturalețea și calitatea peisajului ș.a., accentul se pune asupra contactelor umane, dialogului, schimbului de impresii.

Accepțiunea sociologică. Concepe turismul rural ca pe o activitate care se practică în intimitatea societăților rurale, înțelese ca spații de viață cotidiană în care turistul descoperă țăranul, folclorul rural, sărbătorile tradiționale etc.. Turismul rural trebuie să rămână un produs al societăți rurale; amenajarea spațiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizat de comunitatea rurală însăși, singura în măsură să creeze o atmosferă lipsită de artificialitate în care turistul poate descoperi un mod de viață tradițional care îi creează treptat sentimentul apartenenței și înrădăcinării în comunitatea respectivă.

Accepțiunea geografică. Aparent, este mai puțin restrictivă și relaționează turismul rural cu existența spațiului rural corespunzător. Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifestă în spațiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice și demografice ale acestuia.

Din punct de vedere economic, zona rurală evidențiază trei tipuri de bază:

rural periferic sau rural profund;

zone rurale integrate;

ruralul intermediar.

Comuna Gârda de Sus, face parte din ruralul periferic sau profund deoarece este caracterizat prin populația mai puțin numeroasă, cu grad ridicat de îmbătrânire, activități industriale cu intensitate redusă, bazată pe îndeletnicirile tradiționale, nivelul scăzut al productivității economice.

Coordonatele turismului rural sunt:

spațiul – fără existența oamenilor acesta nu poate constitui suportul conviețuirii, întrucât un spațiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism rural;

oamenii – în lipsa spațiului și a produselor dispun de o capacitate de primire redusă;

produsele au în general o existență efemeră.

În funcție de regiune, cele trei coordonate, descriu realități diferite motiv pentru care produsul turistic rural are semnificații diferite.

Ecuația fundamentală a produsului turistic rural este:

cazarea la fermă = vacanța petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spațiul rural

Dimensiunea economică, socială și culturală și atractivitatea turismului rural sunt date de imaginea pensiunii turistice rurale, satului și a spațiului rural. Satul semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animația locală. Satele turistice sunt așezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, păstrător de tradiții și cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor politico-administrative, sociale, economice și culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot timpul anului și funcția de primire și de găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită.

Spațiul reprezintă întregirea activității de cazare într-o pensiune turistică rurală și a vieții satului în slujba turismului rural; el este simbolul libertății, respirației, apei pure, verdeții, florilor, culorilor; el invită la contemplarea peisajelor dar și la activități fizice în plină natură, acestea constituind un criteriu important în alegerea petrecerii vacanțelor la țară.

Specificul rural în comuna Gârda de Sus este subliniat, în primul rând, prin dorința turiștilor de a cunoaște tradițiile rurale, cultura și natura, de a-și petrece vacanța într-un mediu rural autentic unde ei caută liniștea, aerul curat și vor să practice sportul, drumeția sau alte activități.

În această zonă o mare atractivitate o reprezintă deplasările pedestre (în zone nepoluate) pentru vizitarea unor monumente ale naturii, pentru pescuit, alpinism.

3.6. Activități, strategii și obiectivele activității promoționale privind turismul rural în comuna Gârda de Sus

Una din sarcinile cele mai importante asumate de marketingul mix este aceea de a furniza clientelei toate genurile de informații, sfaturi și îndemnuri prin intermediul cărora aceasta să fie atenționată de existența unei anumite oferte, să i se trezească interesul în legătură cu utilitatea acesteia, să fie atrasă spre ea, să i se creeze convingerea că ea este în măsură să o satisfacă mai bine decât altele și să o determine să ia decizia de cumpărare.

Acțiunile promoționale în domeniul turismului (din Comuna Gârda de Sus) vizează atât atragerea unor noi clienți, cât și păstrarea celor vechi, adresându-se, direct sau prin rețele de intermediari, fie întregul public, fie unor categorii bine identificate de clienți țintă.

Fundamentarea deciziilor privind promovarea ar trebui să ocupe o mare parte din timpul prestatorilor de servicii turistice, întreaga acțiune presupunând definirea cu atenție a obiectivelor de atins, efortul financiar antrenat și efectele scontate derivând direct din acestea.

Prin definirea obiectivelor politicii promoționale, se precizează clar scopurile pe care prestatorul dorește să le atingă în ceea ce privește publicul țintă selecționat, clientela potențială și clientela efectivă.

De exemplu, dacă o pensiune din comuna Gârda de Sus cum ar fi Pensiunea „Mama Uța” își fixează ca obiectiv general creșterea numărului de clienți, ea trebuie să aibă în vedere, mai întâi, cel puțin trei niveluri ale clientelei (cea aparținând ei, cea aparținând concurenței și cea care nu s-a hotărât să facă turism), putându-și formula apoi cel puțin patru strategii diferite de marketing:

1. întărirea fidelități clienților proprii;

2. mărirea numărului de ocazii în care clienții ei fideli o pot solicita pentru satisfacerea nevoilor de turism;

3. atragerea clienților pensiunilor turistice rurale concurente;

4. transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori (mai întâi potențiali, apoi efectivi).

Pasul următor va presupune identificarea stadiilor prin care un nonconsumator relativ poate fi transformat într-un consumator fidel:

a) cel cognitiv,în care obiectivul promovării este atragerea nonconsumatorilor, aducându-i la cunoștiință faptul că pensiunea și serviciile sale există și îi pot sta la dispoziție;

b) cel efectiv, în care, în urma identificări și cunoașterii gusturilor acestuia, obiectivul trebuie să fie trezirea interesului și dorinței de a deveni clientul potențial al pensiunii;

c) cel comportamental, în care, utilizând cele mai eficiente metode de convingere, obiectivul țintă este transformarea clientului potențial în client fidel.

3.7. Promovarea produsului turistic rural

În cadrul marketingului turistic rural, promovarea activității turistice rurale ocupă un loc aparte, ea fiind o componentă deosebit de complexă și importantă în dezvoltarea turismului rural, componentă ce trebuie să fie prezentă la toate nivelurile.

La nivelul pensiunilor turistice rurale, în condițiile în care există posibilități financiare, este bine ca fiecare din acestea să posede propriul ghid sau pliant în care să fie prezentată atât locația respectivă, cât și împrejurimile, cu zonele de atracție. În materialul publicitar respectiv va fi prezentat pe scurt și zona, comuna din care face parte pensiunea, avându-se în vedere următoarele elemente:

terenuri de sport și agrement în apropiere sau în zonă;

câte mese pot fi asigurate (mic dejun, prânz, cină) și felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări, banchete, mese liniștite în familie, mese oficiale, mese pentru evenimente familiale – nunți, botezuri, onomastice, etc.);

informații despre bucătăria pensiunii (mâncăruri și produse specifice);

pajiști pentru jocuri, șezlonguri;

dacă sunt admise animalele turiștilor;

informații despre pensiune;

condiții de cazare și confort;

informații privind prețul cazării, al mesei și al serviciilor etc.;

schiță cu amplasarea pensiunii față de șosele, drumuri și căi de acces cu toate informațiile necesare pentru identificare în funcție de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul;

alte elemente specifice de reclamă a pensiunii (artizanat, meșteșuguri, produse agroalimentare specifice).

În situația în care pensiunea nu dispune de resurse financiare suficiente pentru întocmirea unui astfel de material, ea va întocmi o fișă, care însoțită de o prezentare grafică sugestivă va fi inclusă într-un material de promovare mai amplu, la nivel de zonă, județ etc.

La nivel de sat, comună (cum este cazul comunei Gârda de Sus) sau zonă prielnică practicării turismului rural, promovarea se poate face prin intermediul unui material publicitar scris – ghid turistic de exemplu, sau sub forma unei casete video care să prezinte imagini sugestive din zona respectivă.

Indiferent de prezentare, materialul trebuie să inventarieze totalitatea pensiunilor care sunt amenajate pentru practicarea turismului rural; de asemenea va include informații referitoare la ansamblul teritoriului, elemente de inedit ce pot fi întâlnite etc.

La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu, care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv.

La nivel național se poate concepe un ghid, un îndrumar ce poate orienta un potențial turist. La acest nivel, informațiile oferite vor fi de ordin general, urmând ca amănuntele să fie oferite de agențiile specializate prin lucrătorii acestora. Acest ghid va cuprinde lista agențiilor teritoriale, cu adresele și numerele lor de telefon.

În prezent se face acut resimțită lipsa unei reclame organizate, pe plan intern și internațional.

În acest sens este necesară realizarea unor cataloage de prezentare în detaliu a ofertei turistice, atât la nivel județean, cât și național.

Includerea pensiunii turistice rurale în aceste cataloage necesită realizarea unei documentații asigurate în întregime de experți și cuprinde următoarele etape:

formularea unei cereri din partea proprietarului dornic să-și ofere spațiul de cazare disponibil și serviciile;

expertizarea locuinței pentru determinarea gradului de confort al spațiilor de cazare, precum și natura serviciilor oferite;

clasificarea pensiunii conform normelor internaționale pentru definirea opțiunilor în funcției de preț și preferințe;

prezentarea grafică și descriptivă a cadrului natural și a posibilităților de agrement (turism, sport, monumente istorice, obiceiuri tradiționale etc) din zona de amplasare a pensiunii;

tipărirea în condiții grafice deosebite atât a cataloagelor județene, cât și a celui național, precum și difuzarea acestora.

După caracterul informațiilor pe care le conțin, materialele publicitare se pot clasifica în:

materiale ce conțin informații de detaliu;

materiale ce conțin informații generale.

Dacă în privința materialelor cuprinzând informații generale, creativitatea, inventivitatea, originalitatea, pot fi avute în vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv și interesant, în cadrul materialelor incluzând informații de detaliu, situația este diferită. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete și cât mai sugestive. Ele trebuie să conțină în mod obligatoriu:

prezentarea cât mai amănunțită pensiunii: numărul de camere, număr de locuri de cazare în fiecare cameră, amplasarea, posibilități de alimentare cu apă (caldă și/sau rece), dotări, amenajări, posibilități de încălzire, alte informații etc;

prezentarea modului în care se poate ajunge în satul , zona respectivă: mijloace de transport, felul acestora, durata călătoriei, distanța față de cele mai apropiate orașe;

Există însă și o serie de modalități specifice de promovare a turismului rural:

organizarea unor mese, pe anumite trasee turistice frecventate (la hanuri, moteluri), cu mâncăruri tradiționale sau degustări de vinuri, fructe sau alte mâncăruri specifice, prilej cu care vor putea fi distribuite și pliante prezentând zona și posibilitățile de practicare a turismului rural;

publicitatea făcută cu prilejul unor târguri, sărbători locale, manifestări prilejuite de anumite obiceiuri (agricole îndeosebi);

Difuzarea materialelor publicitare poate fi făcută astfel:

prin intermediul agențiilor de turism specializate;

prin participarea unui reprezentant al pensiunii la târgurile zonale ce au loc în diferite momente ale anului și cu diverse prilejuri;

publicitate de masă.

Sintetizând toate acestea, ajungem la concluzia că turistul – respectiv consumatorul de programe și servicii turistice rurale, intră în posesia unor informații în principal prin intermediul următoarelor căi (canale) de promovare:

agențiile de turism specializate;

mijloace publicitare (mass-media), publicații specifice: pliante, ghiduri, panouri de prezentare în locuri publice;

prin reclama făcută de turiștii care au beneficiat de această formă specifică de turism și au rămas impresionați;

3.8. Activitatea promoțională a organizațiilor neguvernamentale

Pe lângă agenți economici (particulari, asociații familiale, societăți comerciale) autorizați în baza legislației existente care desfășoară activități în turism, există și alte forme de organizare a turismului rural (în special), care sunt reprezentate de fundații asociații și federații, create ca organisme neguvernamentale și care nu urmăresc realizarea de profit. Acestea au rolul de a promova dezvoltarea activităților de economie rurală și turism rural, prin sprijinirea pregătirii și valorificării potențialului satelor românești.

Aceste forme asociative reunesc toate inițiativele locale și izolate, pentru a crea entități capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieții economico-sociale rurale.

Nivelul de reprezentare al acestor forme asociative va fi în funcție de structura participanților la asociere, de caracterul democratic al alegerii conducerii, de reprezentativitatea membrilor în consiliul de conducere al asociației, de strategia și programele propuse și realizate la un moment dat, de capacitatea managerială în realizarea strategiei propuse.

În funcție de aceste coordonate se poate aprecia nivelul de acțiune al unei astfel de asociații, care poate fi definită la nivel local, regional, național sau internațional.

Prin statutul de înființare, care de fapt reprezintă regulamentul de organizare și funcționare al asociației, dispun de strategii proprii, de management propriu în realizarea strategiei, de sisteme de agreere și atestare a participanților la crearea rețelelor proprii și toate acestea în limitele legislației în vigoare.

La nivelul comunei Gârda de Sus aceste forme de organizare a turismului au un rol deosebit de important în ceea ce privește dezvoltare și implementarea turismului rural. În continuare vor fi prezentate acele organizații care activează în prezent în această comună și a celor care ar putea sprijini activitatea acestora.

3.8.1.Asociația Operațiunea Satele Românești, cunoscută publicului și ca “Operation Villages Roumains”, a fost constituită în 1988–1989 pentru a proteja satele românești de campania de sistematizare a satelor, inițiată de fostul regim.

Programul de sistematizare și modernizare a satelor prevedea demolarea multor sate și cătune care trebuiau să dispară ca așezări rurale.

După anul 1990, asociația a acționat pentru sprijin și ajutor umanitar, iar în anii 1991–1992 a desfășurat activități de parteneriat în scopul dezvoltării democrației locale și a dezvoltării satelor românești. În cadrul acestor acțiuni, O.V.R. a pus în funcțiune o rețea de turism rural cuprinzând localități din județele: Maramureș, Bistrița-Năsăud, Brașov, Sibiu și Alba.

În dezvoltarea turismului rural asociația O.V.R. a adoptat o strategie proprie, a creat mijloace proprii de promovare a turismului rural, a realizat pliante, a marcat satele turistice cu o siglă proprie și a participat efectiv la schimburi de turiști din țările Comunității Europene.

Fig.4 Sigla O.V.R.

3.8.2. Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) este o organizație neguvernamentală și nonprofit, înființată în toamna anului 1994 cu sprijinul Ministerului Turismului, având un important rol în dezvoltarea turismului rural.

O parte din fondatorii acestei asociații s-au format în cadrul Federației Române pentru Dezvoltare Montane, unde au beneficiat de experiența, realizările și sprijinul F.R.D.M. în realizarea unei strategii în favoarea turismului rural.

Strategia ANTREC în dezvoltarea turismului rural are următoarele direcții de acțiune:

Desfășurarea unor acțiuni de formare și perfecționare pentru toți participanții la turismul rural, organizate prin cursuri pe diverse specialități și forme de pregătire. Modul de instruire și formare se desfășoară prin cursuri, seminarii, tabere de instruire cu scop tematic, etc;

Acordarea de asistență tehnică și consultanță fermelor și pensiunilor turistice rurale în întocmirea documentațiilor necesare omologării acestora ca entități turistice și includerea lor în banca de date în vederea asamblării unei rețele turistice;

Promovarea turismului rural și a marketingului turistic utilizând metode și tehnici moderne care să permită crearea unei rețele proprii de turism și racordarea acesteia la turismul european. Este avută în vedere editarea de: pliante, broșuri, înregistrări video și cataloage prin care să fie pus în valoare potențialul turistic rural;

Acțiuni de informare și publicitate prin editarea unui buletin informativ ANTREC cu periodicitate lunară și a unei reviste “Viața la țară”, care să ilustreze potențialul turistic al satelor românești.

În cadrul acțiunilor de promovare, ANTREC este deja membră din anul 1995 a asociației de profil EUROGITES. Această calitate a contribuit la promovarea turismului românesc și peste granițele țării noastre.

În catalogul EUROGITES pe anul 1996, realizat sub patronajul Federației Europene de Turism Rural, România este reprezentată cu 20 de gospodării și este alături de oferta turistică din țări cu tradiție ca: Franța, Belgia, Irlanda,etc.;

Referitor la acțiunile promoționale din comuna Gârda de Sus ale ANTREC pot fi menționate următoarele:

includerea în catalogul pensiunilor ANTREC a unui număr de 21 pensiuni turistice din această comună;

includerea acestor pensiuni si oferta prezentată pe internet la www.antrec.ro;

Un alt sprijin al pensiunilor din comuna Gârda de Sus îl reprezintă și consilierea în domeniul promovării și al marketingului de către reprezentantul județean al ANTREC.

3.8.3. Federația Română pentru Dezvoltare Montană s-a înființat în anul 1991, elaborând un vast program privind dezvoltarea turismului rural în România. În cadrul acestui program au fost inițiate și susținute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care a existat până la momentul respectiv în domeniul turismului rural. Prin programul său, F.R.D.M. a creat o politică și un management propriu, contribuind la dezvoltarea turismului rural în România.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, F.R.D.M. a strâns în jurul său toate inițiativele și forțele dornice și capabile să contribuie la dezvoltarea turismului rural în România;

Ca urmare a coordonatelor acestei strategii pentru valorificarea potențialului turistic al satelor românești, F.R.D.M. a întreprins acțiuni și colaborări la nivelul organismelor guvernamentale și neguvernamentale, pe plan național și internațional.

În cadrul acestor acțiuni F.R.D.M. a promovat un proiect de lege pentru susținerea turismului rural, a derulat un program PHARE a asigurat o bază de date necesară editării în condiții grafice moderne a unui ghid cu primele 200 de gospodării atestate ca pensiuni turistice rurale în perioada 1991-1994.

Pentru realizarea de legături internaționale, Federația Română pentru Dezvoltare Montană s-a afiliat unor organisme internaționale, ca de exemplu EUROTER, în vederea realizării unor acțiuni pentru sprijinirea și dezvoltarea turismului rural.

Prin acțiunile întreprinse pe linia promovării turismului rural, F.R.D.M. a contribuit la justificarea necesității sprijinirii de către Comunitatea Europeană a turismului rural.

3.8.4. Asociația "Turism Rural Transilvan" (ATRT) este o asociație profesională ce activează în domeniul turismului rural, înființată în noiembrie 2003 conform ord. 26/ 2000 și ord. 37/ 2003 cu privire la crearea asociațiilor și fundațiilor.

Asociația s-a creat din necesitatea proprietarilor de pensiuni din Mărginimea Sibiului de a se organiza pentru ca ,,împreună să devină mai profesioniști, să se promoveze mai bine, să ofere servicii de foarte bună calitate’’.

Scopul Asociatiei este promovarea și dezvoltarea durabilă a turismului rural din zona Transilvaniei, prin realizarea următoarelor obiective:

Conservarea, protejarea, promovarea și valorificarea patrimoniului natural, cultural și uman din mediul rural.

Consiliere tehnică, administrativă, economică și juridică a proprietarilor de pensiuni.

Reprezentarea și apărarea intereselor membrilor săi, în spiritul scopului propus, în fața autorităților publice și a instituțiilor cu care vin în contact.

Organizarea de mese rotunde de informare și îndrumare cu participarea instituțiilor de reglementare din domeniile conexe.

Organizarea de cursuri de formare și perfecționare pentru membrii Asociației și pentru terți.

Organizarea de seminarii, colocvii, forumuri pe tema dezvoltării durabile a turismului rural.

Crearea unui centru de consultanță și formare, regional, în domeniul dezvoltării durabile și a turismului rural.

Crearea unei rețele de pensiuni turistice în baza unei ,,carte de etică și calitate’’ale cărei criterii vor include normele obligatorii date de reglementările naționale.

Crearea unei centrale de rezervare și promovare a ofertei turistice și a unor puncte de informare turistică zonale.

Participarea la târguri, saloane și expozitii naționale și internaționale pentru promovarea și valorificarea ofertei turistice, a mesteșugurilor și obiceiurilor populare tradiționale.

Crearea de materiale publicitare unitare și reprezentative pentru întreaga zonă.

Crearea și impunerea unei mărci a turismului rural transilvan.

Organizarea de șantiere, universități de vară și seminarii pentru protejarea siturilor naturale și istorice.

Crearea de parteneriate cu asociații si instituții de profil din țară și din străinatate.

Aderarea la rețele sau federații naționale și internaționale de profil.

Crearea unui fond de susținere financiară a membrilor în proiecte de amenajare sau ameliorare a pensiunilor, în mod special a celor cu caracter de patrimoniu.

Întocmirea de proiecte pentru accesarea fondurilor de dezvoltare europene și naționale.

Înființarea de societăți comerciale care vor susține prin profitul rezultat scopurile Asociației.

La nivelul comunei Gârda de Sus experiența acestei federații nu este deloc de neglijat, ceea ce impune pe viitor contactul și colaborarea cu acest organism din partea pensiunilor dar și a autorităților locale. Împreună cu organizațiile neguvernamentale prezentate anterior, pensiunile turistice rurale din comuna Gârda de Sus își vor putea spori eforturile cu privire la promovarea produsului turistic pe care îl oferă atât la nivel regional, național cât și internațional.

CAP.4. CALITATEA SERVICIILOR OFERITE DE PENSIUNILE TURISTICE RURALE DIN MUNȚII APUSENI

-Cercetare calitativă și cantitativă realizată prin metoda Chestionarului-

În România nu există la ora actuală statistici oficiale referitoare la calitatea serviciilor oferite de pensiunile turistice rurale.

Totuși, un element pozitiv de consemnat este raportul dat publicității de Institutul Național de Statistică privitor la sosirile de turiști la pensiunile rurale în anul 2007, comparativ cu anul 2006. Se observa o creștere semnificativă a numărului de persoane care au apelat la serviciile pensiunilor turistice rurale în ultimul an, un indicator important, care poate fi îmbunătățit prin creșterea calității serviciilor.

Tabel 4. Statistica sosirilor în structurile de primire turistică tip pensiuni turistice rurale în România, în anii 2006 și 2007

Sursa :Institutul Național de Statistică, Comunicat de Presă, 2007

Calitatea serviciilor este o condiție primordială pentru existența pensiunilor turistice rurale. Voi încerca să analizez în acest studiu gradul de respectare a normelor de calitate la pensiunile din Munții Apuseni, atât din punctul de vedere al prestatorului, cât și al consumatorului de servicii –turistul- printr-un studiu de caz, realizat prin metoda chestionarelor. Vor fi analizate și diseminate opiniile ambelor părți, fiind apoi subliniate elementele corespunzătoare sau deficitare precum și măsuri de îmbunătățire a calității serviciilor.

Munții Apuseni se numără printre zonele cu potențial turistic și un număr relativ mare de pensiuni turistice rurale înființate în ultimii ani. Există multe elemente de atracție pentru potențialii turiști, prezentate în capitolele anterioare, și acestea împreună cu o promovare adecvată reușesc să mențină gradul de ocupare al pensiunilor la cote înalte.

Conform Legislației în vigoare, există o serie de criterii generale minime care sunt necesare în desfășurarea activității de prestare de servicii în zonele rurale.

-amplasarea pensiunilor turistice urbane și a pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor ;

-dotările din camerele și din grupurile sanitare destinate turiștilor vor fi puse în exclusivitate la dispoziție acestora ;

-în interiorul acestora nu se admit lucrurile personale ale locatorului (articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea stânjeni turiștii) ;

-spațiile pentru prepararea și servirea mesei în cazul în care sunt destinate și pentru consumatorii din afară, numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare, dar nu mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifică ca unitățile de alimentație pentru turism, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului;

-pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor respecta pentru montarea corturilor și rulotelor criteriile privind echiparea sanitară și dimensiunea parcelelor.

4.1. Cercetare privind gradul de cunoaștere a normelor de calitate a serviciilor, de către proprietarii de pensiuni turistice din Comuna Gârda de Sus

Pentru a verifica gradul de respectare a acestor norme, a fost efectuat un sondaj pe un eșantion 27 de proprietari de pensiuni turistice rurale, cu aplicarea unui număr de 10 întrebări, pentru a verifica gradul de cunoaștere de către aceștia a Legislației în vigoare precum și alte aspecte care decurg indirect de aici (calitatea serviciilor-ospitalitate, grad de receptivitate la nou, disponibilitate la schimbare etc). Rezultatele obținute (în procente) au fost rotunjite, pentru o mai bună interpretare a lor.

Întrebările au fost următoarele:

1. De când funcționează pensiunea dumneavoastră ca unitate de cazare turistică?

a) mai puțin de un an; 30%

b) între un an și cinci ani; 10%

c) peste cinci ani; 60%

2. Pensiunea este înregistrată în cadrul unei organizații de profil? (de ex.ANTREC, Operation Villages Roumains)

a) da; 40%

b) nu; 60%

3. Sunteți informat cu privire la existența unor astfel de organizații?

a) da, sunt informat despre existența acestor Asociații 70%

b) nu; 30%

4. Cunoașteți Legislația în vigoare, privitoare la normele de clasificare a pensiunilor turistice rurale?

a) da; 70%

b)într-o mică măsură 10%

c) nu; 20%

5. Dacă ar exista programe de informare, îndrumare și sprijin pentru proprietarii de pensiuni, ați fi interesat să participați?

a) da, foarte interesat; 70%

b)într-o mică măsură; 30%

c) nu sunt interesat de astfel de programe; –

6. Sunteți de părere că trebuie stabilită o relație apropiată, de prietenie cu clienții dumneavoastră?

a) da, bineînțeles; 90%

b) nu este un aspect important; 10%

7. De-a lungul existenței pensiunii, ați observat o fidelizare a clienților?

a) da, unii sunt deja vechi cunoștințe; 70%

b) nu , nu am avut multe cazuri de reveniri a acelorași clienți; 30%

8. Considerați că pentru un turist este mai importantă:

a) calitatea serviciilor; 20%

b) peisajul; 10%

c) posibilitățile de agrement; 10%

d) toate variantele de mai sus; 60%

9. Pe lângă serviciile de bază, oferiți și alte modalități de petrecere a timpului liber?

a) da, ne preocupă acest aspect; 80%

b) nu, turiștii vin doar pentru frumusețea zonei; 20%

10. Serviciile prestate sunt personalizate în funcție de fiecare client și de așteptările sale?

a) da, suntem receptivi la solicitările oaspeților; 70%

b) nu, serviciile sunt standardizate; 20%

c) depinde de împrejurări. 10%

Din rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului proprietarilor de pensiuni turistice rurale pot fi desprinse desprinse următoarele concluzii:

în decursul ultimului an, în zona Munților Apuseni- Comuna Gârda de Sus, au fost înființate un număr mare de pensiuni, respectiv jumătate din numărul celor existente acum 5 ani;

mai mult de jumătate din pensiunile cuprinse în studiu nu sunt înregistrate în nici o rețea sau organizație care să le promoveze interesele;

marea majoritate a proprietarilor de pensiuni au luat cunoștință despre existența acestor tipuri de organizații, doar 30% declarând că nu sunt informați asupra acestui subiect;

privitor la Legislația în vigoare, majoritatea subiecților chestionați au afirmat că sunt la curent cu noile legi, însă aproape un sfert din ei nu le cunosc, ceea ce semnifică un fapt îngrijorător la acest capitol;

un aspect pozitiv am sesizat, referitor la gradul de receptivitate pe care îl manifestă proprietarii de pensiuni pentru participarea la cursuri și programe de informare și sprijinire în domeniu, neexistând nici un subiect care să nu fie interesat de acest subiect;

referitor la gradul de apropiere care poate fi stabilit între prestator și client, marea majoritate au raspuns ca îl consideră un criteriu deosebit de important în activitatea lor, ceea ce semnifică gradul de ospitalitate față de oaspeți ridicat la cote înalte ;

în cea mai mare parte a cazurilor, oaspeții revin cu plăcere la vechile gazde, ceee ce semnifică o puternică fidelizare a clienților pensiunilor, aspect deosebit de important în practicarea agroturismului;

percepția prestatorului față de dorințele clientului este diferită de la caz la caz, însă cea mai mare parte a respondenților au afirmat că pentru client este important să existe o îmbinare armonioasă a celor trei elemente: calitatea serviciilor, peisajul, precum și posibilitățile de agrement;

în majoritatea cazurilor, gazdele oferă și modalități de petrecere a timpului liber, pe lângă serviciile de bază;

trei sferturi din prestatorii de servicii turistice încearcă să-și personalizeze oferta în funcție de cerințele clientului, ceea ce le poate garanta o parte a reușitei, în condițiile adoptării normelor europene care vor trebui respectate acum, după Aderare.

4.2. Cercetare privind gradul de satisfacție privind calitatea serviciilor oferite de pensiunile turistice rurale din Comuna Gârda de Sus, din Munții Apuseni

În urma concluziilor desprinse în urma rezultatelor obținute la chestionarul de mai sus, din care reiese încercarea prestatorilor de a se adapta cerințelor clienților și respectării legislației în vigoare, este important să se afle și opinia celor care beneficiază de serviciile pensiunilor turistice rurale-turiștii. Ca și precedentul chestionar, și cel aplicat clienților-turiști cuprinde tot zece întrebări. Au fost intervievați un număr de 135 de turiști ai pensiunilor studiate anterior. Și în acest caz, procentele au fost rotunjite pentru o mai mare ușurință a interpretării.

1.Cum ați aflat de existența acestei pensiuni?

a) printr-o agenție de turism; 20%

b) de la prieteni; 40%

c) întâmplător. 40%

2.Cât de des „treceți pragul” unor astfel unități de cazare?

a) aproximativ o dată pe lună; 30%

b) o data la câteva luni; 10%

c) de câteva ori pe an; 60%

3.Sunteți mulțumit cu privire la căile de acces spre pensiune?

a) foarte mulțumit; 10%

b) destul de mulțumit; 30%

c) total nemulțumit; 60%

4.Calitatea serviciilor prestate la această pensiune vi se pare:

a) ridicată; 60%

b) acceptabilă; 30%

c) slabă; 10%

5.Care este cel mai important aspect pentru dumneavoastră, dintre cele enumerate mai jos?

a) calitatea serviciilor; 50%

b) frumusețea peisajului; 40%

c) drumul de acces; 10%

6.În raport cu serviciile prestate, prețurile practicate sunt:

a) foarte bune; 40%

b) acceptabile; 50%

c) mari; 10%

7.În general, vă petreceți sejururile la acceași gazdă (pensiune)?

a) da, daca sunt mulțumit de condiții; 40%

b) nu, mereu schimb locația; 60%

8.Sunteți mulțumit de posibilitățile auxiliare de petrecere a timpului liber oferite de pensiune?

a) da, sunt mulțumit; 60%

b) nu mă interesează acest aspect; 10%

c) nu sunt mulțumit. 30%

9. Poate constitui ospitalitatea elementul care sa vă determine să alegeți o anumită pensiune pentru sejur?

a) da, întotdeauna; 90%

b) nu mă interesează acest aspect în mod deosebit; 10%

10.Considerați că pensiunile ar trebui să-și păstreze specificul și autenticitatea, sau ar trebui să se adapteze cu elemente moderne ?

a) trebuie păstrată autenticitatea și tradițiile; 90%

b) mi-aș dori mai multe elemente moderne; 10%

Analizând rezultatele, identificăm următoarele concluzii referitoare gradul de satisfacție al clienților:

pensiunile sunt insuficient promovate, cea mai mare parte a clienților aflând de existența acestora de la cunoștințe sau întâmplător;

vizitele la astfel de unități de cazare nu sunt frecvente, majoritatea respondenților afirmând că le trec pragul de câteva ori pe an;

căile de acces nemulțumesc clienții, acesta fiind un serios impediment în calea maximizării gradului de ocupare;

calitatea serviciilor este ridicată în opinia a 60% dintre clienți

cel mai important aspect în alegerea unității de cazare este considerat cel referitor la calitatea serviciilor;

prețurile practicate de pensiunile cuprinse în acest studiu sunt considerate în proporție de 90% ca fiind bune sau foarte bune, acesta fiind un element important, alături de calitatea serviciilor în atragerea de clienți;

cea mai mare parte a subiecților schimbă de la un sejur la altul locul de cazare, 40% afirmând că un serviciu de calitate îi convinge să revină la acceași gazdă;

pensiunile turistice rurale din zonă oferă pe lângă serviciile de bază și posibilități auxiliare de practicare a timpului liber;

ospitalitatea cu care sunt întâmpinați clienții este unul din motivele pentru care aceștia devin fideli unei anumite locații;

prin păstrarea autenticității, a tradițiilor și datinilor, prestatorul de servicii are garanția ca pensiunea sa se va număra printer preferințele turiștilor.

Zona luată în atenție- Comuna Gârda de Sus, Munții Apuseni- este o zonă propice pentru practicarea turismului rural, cheia succesului în acest tip de prestație fiind menținerea calității la cele mai ridicate standarde, receptivitatea.

S-au identificat elemente deficitare în ceea ce privește cunoașterea Legislației în domeniu, precum și afilierea la organizații și organisme de sprijinire și promovare a turismului rural.

Se impune implicarea mai mare a organismelor publice, instituțiilor și a acestor organisme de profil în activitatea de consiliere și îndrumare a a acestor antreprenori, în scopul armonizării calității serviciilor turistice la pensiunile turistice rurale din țara noastră cu cele din statele dezvoltate.

CONCLUZII

Munții Apuseni reprezintă posedă un real potențial de practicare a turismului rural, putând fi considerați ca fiind una din oportunitățile majore ale României în ceea ce privește dezvoltarea acestei forme de turism. În acest referat am încercat să ilustrez modul în care acest potențial, dublat de o calitate ridicată a serviciilor pot constitui un factor de dezvoltare și progres, atât pentru această zonă cât și pentru întreaga țară prin atragerea fluxurilor de turiști străini și autohtoni.

În ultimii ani a crescut semnificativ numărul pensiunilor turistice rurale, însă din păcate nu a fost adoptat un management eficient al calității în general și al serviciilor în special la nivelul acestor unități. În ceea ce privește calitatea serviciilor turistice, în urma analizei de teren efectuate în Comuna Gârda de Sus din Județul Alba, s-au desprins mai multe concluzii:

– caracteristicile de calitate de ordin natural pot face produsul turistic mai mult sau mai puțin atractiv, mărind sau micșorând gradul de satisfacție al turistului ;

– asigurarea caracteristicilor tehnice de calitate implică efectuarea unor cheltuieli investiționale, de întreținere și de reparații foarte mari.

– pensiunile turistice rurale înregistrează insuccese majore mai ales din cauza faptului că nu sunt încă în măsură să asigure un nivel corespunzător caracteristicilor care țin de personalul antrenat în efectuarea serviciilor (nedispunand de un personal la nivelul așteptărilor clienților autohtoni și străini).

– elementele tangibile găsesc teren de aplicabilitate în industria călătoriilor și turismului, unde decizia de acceptare a unui serviciu sau a unui produs turistic, compus dintr-un pachet de servicii, va putea fi sensibil influențată de imaginea pe care și-o formulează cumpărătorul potențial cu privire la calitatea, diversitatea și atractivitatea componentelor intangibile înglobate în oferta prestatorilor.

– îmbunătățirea calității serviciilor turistice, ca a oricăror produse de altfel, presupune consumuri sporite de resurse, ceea ce conduce la mărirea costurilor cu care ele se realizează și a tarifelor (prin intermediul cărora unitățile își asigură recuperarea costurilor și obținerea profitului). Prin urmare, între nivelul calitativ al produsului turistic și nivelul costurilor și tarifelor aferente poate fi acceptat un raport direct proporțional.

– multiplele sarcini ce revin proprietarilor de pensiuni turistice rurale trebuie să se subsumeze preocupării esențiale privind coordonarea cu rigurozitate a modului în care elementele de bază ale planurilor strategice se încadrează în obiectivele adoptate, ținand cont de faptul că finalitatea trebuie să fie aceea de a desfașura o activitate turistică profitabilă. Prin urmare, managerul trebuie să urmărească, să verifice și să armonizeze modul în care aceste planuri strategice se transpun în realitate. Pe tot acest parcurs, el trebuie să revizuiască, ținând cont de cerințele de diversificare a serviciilor turistice, modul în care inițiativele și planurile sale strategice se transpun în practică.

– pensiunile turistice rurale trebuie să se adapteze pentru a supraviețui concurenței, exercitandu-și competitivitatea cu prioritate în domeniul calității (noțiunea de transfer calitativ, adică păstrarea piețelor prin calitate). În concluzie, necesitatea gestionării calității este condiționată de gradul de dependență al clientului. Acesta din urmă este crescut, mai ales în cazul cand prestatorul posedă cunoștințe sau know-how specific sau atunci cand clientul se află într-o postură de dependență. În domeniul turismului, majoritatea clienților nu se află într-o poziție de dependență și raportul de forțe crește necontenit în favoarea lor. Acest raport de forțe depinde printre altele de prezența unor oferte alternative. Importanța calității crește simultan cu întărirea poziției de forță a clienților, care atrage la rândul său nevoia crescândă de gestionare judicioasă a calității.

Se impune astfel acționarea în următoarele direcții :

• armonizarea legislației turistice la legislația similara a Uniunii Europene;

• sprijinirea constituirii asociaților profesionale și a altor organizații neguvernamentale din turism, deschiderea și organizarea parteneriatului Autorității Naționale pentru Turism cu acestea;

• ridicarea calitații acțiunilor de promovare turistica prin utilizarea fondurilor completare la fondurile bugetare insuficiente (comparativ cu țarile Uniunii Europene) pentru acest domeniu.

Acțiunile de sprijinire a turismului rural inițiate de organismele abilitate ar trebui să vizeze următoarele obiective prioritare:

• reducerea fiscalitații;

• neimpozitarea profitului reinvestit pe o anumita perioada;

• continuarea perfecționarii cadrului legislativ și instituțional pentru armonizarea lui cu normele Organizației Mondiale a Turismului și ale Uniunii Europene;

• implicarea statului în susținerea financiara a investițiilor în turismul rural, în special a celor de interes public (infrastructura), precum și a promovarii turistice internaționale și interne;

• dezvoltarea sistemului de pregatire profesionala de specialitate și reconversie profesionala pentru forța de munca disponibilizata din celelalte sectoare economice; constituirea unei rețele de instituții de învațamât turistic integrata în rețeaua europeana a învațamântului hotelier-turistic;

• corelarea programelor și proiectelor de dezvoltare a turismului cu programele regionale de dezvoltare (transporturi, telecomunicații, amenajarea teritoriului etc.);

• impunerea mărcilor de calitate, în vederea creșterii competitivității pe piața turistică rurală și a recunoașterii calității serviciilor în turism

Pusă la zid de un ,,consumator,, tot mai critic și tot mai presant, problema calității în turismul rural este departe de a fi rezolvată, acest referat-ca parte integrantă a tezei de Doctorat “Contribuții privind perfecționarea managementului calității serviciilor la pensiunile turistice rurale din România/pe exemplul Munților Apuseni” încercând să fie un punct de plecare în studierea acestei problematici deosebit de actuale și complexe.

BIBLIOGRAFIE:

Argeșel, I.P., Valea Arieșului,Editura Sport-Turism, București, 1984 ;

Gherasim, T., Gherasim, D., Marketing turistic, Editura Economică, București, 1999;

Kotler, Ph., Managementul Marketingului, Editura Teora București, 1997;

Lazar, I.s.a., Management General, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2004;

Minciu, R., Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000 ;

Mitrache, Șt., Manole, V., Stoian, M., Bran, Fl., Istrate, I., Agroturism și turism rural, Editura FAX PRESS, București, 1996;

Mortan, M., “Agroturismul- o alternativă posibilă”,Editura Dacia, Cluj-Napoca 2005;

Naghi, M., Stegerean R. – Managementul unitatilor din turism si comert, Editura Ecoexpert Cluj-Napoca, 2001;

Olteanu, V., Marketingul serviciilor, Editura Ecomar, București, 2003;

Patriche, D., Ispas, A., Stremțan, Patriche, I., Elemente de marketing turistic, Editura Global Media Image, Deva, 2000;

Petrean, R., Petrean, D., Turismul rural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000;

Stremțan, F., Marketing. Arealul turistic apusean al României, Editura ETA, Cluj Napoca, 1998;

Tufescu, V., și colectiv, Geografia României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1990;

Vacanțe și călătorii , pag.52, Turism rural, Nr.34/octombrie 2002;

***Colecția Revistei Tribuna Economică, anii 2005-2007 ;

***Colecția Revistei de Comerț, anii 2006-2007 ;

***Comunicate oficiale ale Institutului Național de Statistică ;

*** Studiu de amenajare turistică a Văii Arieșului,I.C.T., București, 1991;

Resurse Internet:

www.ecoambient.ro

www.finantare.ro

www.harti.ro

www.insse.ro

www.mie.ro

www.padis.info.ro

www.profituri.ro

www.turismrural.com

www.vacantelatara.ro