Tainele de Initiere In Noul Testament Si Importanta Lor Pentru Incorporarea Crestinului In Viata Bisericii

În Psalmul 44, ungerea cu untdelemn de către Dumnezeu reprezintă o binecuvântare de excepție, ca răsplată pentru virtutea ce-l încununează pe Hristos: „Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtașii Tăi“ (Psalmul 44, 9), iar, ca semn de distincție al chemării regelui David, „El a trimis pe îngerul Lui și m-a luat de la oile tatălui meu și m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui“ (Ps 151, 4).

Proorocul Isaia socotea untdelemnul ca un mijloc de tămăduire prin ungerea cu acesta (Is 11, 2–3), iar Iezechiel rânduia ritualul cerut regelui, „dacă regele, din evlavie, vrea să aducă ardere de tot Domnului…, să aducă ardere de tot un miel și prinos de pâine și untdelemn necontenit în fiecare dimineață“ (Iz 46, 12–15).

Inclusiv numărul săvârșitorilor acestei Taine simbolizează cele șapte daruri ale Duhului Sfânt. Numărul acesta de șapte este închipuit de cei șapte preoți care sunau din trâmbițe și înconjurau de șapte ori Ierihonul (Ios 4, 13–16). De șapte ori s-a rugat proorocul Ilie pe Muntele Carmel ca să aducă ploaie pe pământ (3 Rg 19, 42–44), iar proorocul Elisei a înviat un tânăr mort, culcându-se peste el de șapte ori (4 Rg 4, 34–35).

Rolul terapeutic al untdelemnului, ca o prefigurare a Tainei Sfântului Maslu se poate observa și din rânduielile pentru curățirea celor bolnavi de lepră. „…De asemenea va lua preotul din logul de untdelemn și va turna în palma sa cea stângă; își va înmuia preotul degetul mâinii sale drepte în untdelemnul cel din palma stângă a sa și va stropi de șapte ori cu degetul său înaintea feței Domnului; apoi din untdelemnul rămas în palma lui va pune preotul pe vârful urechii drepte a celui ce se curățește…, iar celălalt untdelemn din palma preotului îl va turna pe capul celui ce se curățește și-l va curăți preotul pe acesta înaintea Domnului“ (Lv 14, 14–18).

Aceasta este o prefigurare a ceea ce se va întâmpla în Noul Testament, când ucenicii Mântuitorului propovăduiau să se pocăiască, scoteau demoni și ungeau cu untdelemn: ,,Și ieșind, ei propovăduiau să se pocăiască, Și scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-I vindecau.” (Mc 6, 12-13), această mențiune este foarte importantă în ceea ce privește instituirea Tainei Maslului .

Ritualul cultic al Vechiului Testament și rânduielile lui și-au pierdut orice efect și putere odată cu venirea Mântuitorului. Ele au încetat, așa cu încetează umbra în fața soarelui: ,,Trecut-a umbra Legii și Harul a venit”, cântă Biserica.

CAPITOLUL II

Tainele de initiere in noul testament si importanta lor pentru incorporarea crestinului in viata bisericii

II.1. Taina Sfântului Botez

,,Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…” (Matei 28:19)

II.1.1 Noțiuni generale

Botez, (baptizo,-are = a boteza și affundo, -are = a afunda, a scufunda în apă, termen vechi “afundare” pentru botez sau Taina Sfântului Botez) – este prima taină pe care o primește oricine vrea să devină membru al Bisericii creștine. Botezul se săvârșește în numele Sfintei Treimi, după cuvântul Mântuitorului Care l-a instituit. Botezul se dă copilului care se naște, dar și omului în vârstă care vine din altă religie (mahomedanism, mozaism, budism). Botezul se săvârșește de către episcop sau preot – în caz extrem și de diacon sau chiar de un laic; se face prin afundare de trei ori, în apa curată a copilului, rostindu-se cuvintele: ,,Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui.Amin.(la a doua afundare) și al Fiului.Amin.(iar la a treia afundare) și al Sfântului Duh. Amin; acum și pururea și în vecii vecilor.Amin”.

Taina Sfântulul Botez a fost așezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: ,,Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit” (Mt 28,19). Acestea le-a grăit după înviere.
Dar Taina Sfântului Botez nu este numai ușa prin care se intra în Sfânta Biserică a lui Hristos, ci și pentru câștigarea împărăției lui Dumnezeu, așa cum ne încredințează însuși Mântuitorul, zicând: ,,De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” (In 3, 5). Și Înaintemergătorul Mântuitorului Hristos, Sfântul Ioan, a botezat la Iordan. Dar botezul lui nu era Taina, ci închipuia doar curățirea de păcate prin credință și pocăința; el era mai mult un îndemn la pocăință, un semn văzut și pregătitor spre cele ce aveau să vină, cum mărturisește chiar Sfântul Ioan Botezătorul: ,,Eu unul vă botez cu apa spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc” (Mt 3, 11). Botezul lui Ioan nu era spre iertarea păcatelor, ci darul acesta era dat de Hristos mai tărziu, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ,,Cum avea să dea iertare botezul lui Ioan, când înca nu fusese adusă jertfa, nu se pogorâse Duhul, nu fusese dezlegat păcatul, nu fusese îndepartata vrăjmășia și nici blestemul nimicit?”. Iisus lasă să fie botezat de Ioan, dar El Însuși nu boteza (Mc 1: 9 . și alin .; In 3:22 este incert, cf. de asemenea, 4: 2). acest lucru ridică o problemă cu două fețe,întrebarea, simțită acut de Biserica primară în funcție de Mt. 3:14. Acest ,,botez cu apă” pe care îl împărtășea Sfântul Ioan era un botez prin cufundare. Spălarea trupului cu apă era semn că cel botezat vrea să se lepede de păcatele sale, că este gata să moară pentru viața sa cea păcătoasă și să înceapă o viață nouă, plăcută lui Dumnezeu (cf.Rm.6,1). Ioan Botezătorul ( Ναζωραίος) era membru al sectei nazoreilor, despre așa numita ,,sectă” a nazoreilor, vorbește Epifanius. Botezul pe care avea să-l împărtășească Cel ce venea după el era un ,,botez cu Duh Sfânt și cu foc”, așa cum prevestiseră deja profeții Vechiului Testament (cf.Isaia 32,15; Iez.11,19; 36,26; Ioil 2,28; Zaharia 12,10 ș.a.).

Conform Mc.1,4-11 și par.; 11,27. și alin.; In 1,25-33; 3,23;10,40; FA 1,5; 11,16; 13,24; 18:25;19,4.Botezul lui Ioan a introdus un puternic mesaj mesianic de trezire din care a izvorât creștinismul, acest lucru indică poziția geometrică în istoria religioasă, și anume, iudaismul palestinian.

Prin urmare, botezul ,,cu Duh Sfânt” înseamnă, în gura Sfântului Ioan, curățirea celor păcătoși de păcatele lor și restabilirea acestora pentru o viață nouă, bineplăcută lui Dumnezeu.

Sfânta noastră Biserică face Botezul prin afundare, nu prin turnare sau prin stropire, pentru că chiar cuvântul botez are însemnarea de ,,a afunda”;,,a cufunda”. Sub formă de turnare sau prin stropire se săvârșește doar în împrejurări cu totul deosebite, când, de pildă, cineva este greu bolnav sau când nu se afla la îndemâna apa din destul.

Denumirile date Tainei Sfântului Botez: ,,baie”; ,,izvor sfânt”; ,,luminare” ; ,,renaștere”, ,,naștere din nou”; ,,sfințire”; ,,pecetea lui Hristos”; ,,baia vieții”; ,,baia renașterii”; ,,baia pocăinței”; ,,botezul pocăinței”(Mt 3,11). Sfântul Grigore de Nazianz enumera șase feluri de botez: al lui Moise sau cel scos din apă, al lui Ioan Botezătorul sau al pocăinței, al lui Hristos sau al Duhului, botezul sângelui sau al martiriului, botezul lacrimilor (comparat cu pocăința), botezul focului (în viața cealaltă). Sensul botezului lui Ioan este diferit de cel al spălărilor eseniene; în timp ce aceștia din urmă se reluau în fiecare zi în comunitate, botezul lui Ioan se săvărșește o singură dată și îi pregatește pe oameni pentru a primi curați pe Mesia.

La Matei 15,22-28, se arata credința unei femei cananeence în puterea tămăduitoare a lui Iisus, pe care îL roagă să-i vindece fiica rău chinuită de demon. Iisus, impresionat de stăruința și credința ei, îi zice: ,,O, femeie, mare este credința ta ; fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”. Binefacerile credinței acestei mame le-a revărsat Iisus asupra fiicei ei, care s-a vindecat din clipa aceea.

Sfintele Taine au un dublu caracter, exterior și interior în același timp, aceasta este tresătura caracteristică a unei Sfinte Taine: Sfintele Taine, la fel ca Biserica, sunt atât vizibile cât și invizibile. În fiecare din ele există o combinație de semne vizibile exterioare și grație spirituală interioară. La botez, creștinul este spălat nu numai trupește, prin intermediul apei în care este cufundat, cât și sufletește, deoarece este curățat de păcate. La împărtășanie primește ceea ce pare a fi pâine și vin, dar în realitate sunt Trupul și Sângele lui Hristos.

Exista un Botez al muceniciei sau al sângelui (Mt 10, 32 ; 16, 25), cunoscut în cele dintâi veacuri creștine, înțelegând prin el moartea martirică, în persecuții, pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții Părinți îl socotesc asemenea Botezului din apă și din Duh, uneori chiar mai de preț decât acesta.

Taina Sfântului Botez nu se repeta. Căci: ,,este un Domn, o credință, un botez” (Ef 4, 5) Unitatea de credință din această Epistolă poate fi considerată ca unitatea a ceea ce se crede, ea denotă învătăturile la care toți membri Bisericii se referă. Cânddd în perioada post-apostolică, începe să apară un creștinism instituțional, atunci credință devina acceptarea unei tradiții apostolice autoritative ( a se vedea 2,20) care se poate deosebi de falsa doctrină (4,14). Referirea la unitatea botezului este aici în sintonie cu perspectiva ecleziologică din Efeseni, prin botez inițierea regulară (cf.Col. 2,9-12), se intră în noua viață, la care creștinii sunt chemați în Biserică.

II.1.2. Texte din Noul Testament privind săvârșirea Tainei Sfântului Botez

În cadrul săvârșirii Tainei Sfântului Botez, precum și la săvârșirea celorlalte Sfinte Taine se folosesc fragmente din cărțile Noului Testament atât în lecturi cât și în cântări. Aceste fragmente sunt citite sau cântate, atât de clerici cât și de către cântăreți și credincioși, dintre care cel mai des sunt folosite texte din Noul Testament care sunt cuprinse în Sfânta Evanghelie, citite de către clerici, precum și texte cuprinse în cartea numită Apostolul. În afară de aceste cărți de bază în cadrul săvârșirii Sfintelor Taine sunt folosite și alte fragmente din Noul Testament atât la rugăciuni cât și la cântări.

Sfânta Evanghelie care se citește la Taina Sfântului Botez

Evanghelia de la Matei, capitolul 28, versetele 16-20:

,,În vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și văzându-L, s-au închinat, ei care se îndoiseră. Și apropiindu-Se, Iisus le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; și iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.Amin.”

Apostolul care se citește la Taina Sfântului Botez

Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 6, versetele 3-11:

,,Fraților, nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții. Pentru că de vreme ce am fost împreună odrăsliți cu asemănarea morții Lui, deci vom fi părtași și învierii Lui, Cunoscând această, ca omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, știind că Hristos, înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu. Așa și voi, socotiți-vă că sunteți morți păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru”. La înconjuratul mesei se cântă:,,câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat”(Ga 3,27). Botezul este este complementul sacramental al credinței, ritualul prin care o persoană realizeaza uniunea sa cu Hristos și-și manifestă public angajarea Iar ,,îmbrăcați în Hristos”, ca și cum ar fi vorba despre o haină, aici Sf.Pavel fie împrumută o imagine din religiile misterelor grecești, în care inițiatul se identifică pe sine însuși cu divinitatea, fie folosește o expresie vetero-testamentară care desemnează adoptarea dispozițiilor și a mentalitații altcuiva (Iov 29,14;Ps.131,9).

În afară de aceste texte de bază din Noul Testament sunt folosite și alte fragmente în cadrul rugăciunilor sau aduceri aminte referitoare la Taina respectivă, care au temei în Sfânta Scriptură. Cea mai folosită rugăciune, la toate cele șapte Sfinte taine este rugăciunea Domnească sau ,,Tatăl nostru”: ,,Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; Vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființa dă-ne-o nouă astăzi; Și ne iartă nouă gresealele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Ca a ta este împărăția și puterea și slava a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.” (Mt 6,9-13).

La înbisericirea pruncului, se rostește rugăciunea: ,,Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel.” (Lc 2,29-32). Această rugăciune are temei în cărțile Noului Testament. Normele canonice sau rânduielile, care trebuie să fie observate la săvârșirea Sfântului Botez, se împart în patru categorii și anume: în norme sau rânduieli privitoare la cei care au dreptul să săvârșească Botezul; în norme privitoare la cei care pot primi Botezul; în norme privitoare la săvârșirea Botezului însuși și în norme privitoare la la efectele administrării Sfintei Taine a Botezului.

Cu privire la Taina Botezului exista și unele canoane a Sfinților Apostoli și a sfinților Părinți despre felul cum se săvârșește aceasta Sfânta Taină, dintre care vom aminti doar câteva: Canonul 47 al Sfinților Apostoli zice: ,,Dacă vreun episcop sau preot va boteza a doua oară pe cel ce are botez adevărat sau nu va boteza pe cel botezat de eretici care nu botează în numele Sfintei Treimi, să se caterisească ca unul ce-și bate joc de crucea și moartea Domnului, nefăcând deosebire între preoți și popii mincinoși”. Canonul 111(112) al sinodului din Cartagina zice: ,,Harul dat nouă prin botez ne aduce nu numai iertarea de păcate, ci și puterea de a nu mai păcătui, afară dacă prin lenevire ne vom deda iarăși păcatelor. Iar pe cei ce n-ar cugeta așa, acest canon îi da anatemei”. Alte canoane care se referă la Taina botezului sunt: Canonul 48 al Sinodului de la Cartagina, Canonul 50 al Sfinților Apostoli, Canonul 7 al Sinodului II Ecumenic, Canonul 48 al Sinodului din Laodiceea, Canonul 6 al Sinodului din Neocezareea, Canonul 1,2,4 și 6 al lui Timotei Alexandrinul, canonul 4 al Sfântului Chiril. De asemenea Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului ne da câteva învățături despre Sfântul Botez pentru citirea rugăciunilor.