Taina Sfantului Botez Referinte Patristice Si Relevatia Acesteia Pentru Lumea Contemporana

Taina Sfântului Botez – referințe patristice

Introducere

Lumea secularizată, ca urmare a perioadei comuniste a adus umanitatea în situații de impas. Dacă la începutul anilor ’90, Părintele Stăniloae încerca o descriere a Bisericii Ortodoxe Române – ca o comparație adusă lumii occidentale -, prima din cele două prezentând încă multe motive de bucurie, influența civilizațiilor occidentale, a pătruns masiv și asupra gândirii ortodoxe românești, care devine din ce în ce mai lipsită de imunitate în raport cu toate curentele „moderne” ale lumii capitaliste.

Necesitatea înțelegerii tainelor bisericii, în general, precum și înțelegerea Tainei Botezului, în special, este o condiție fără de care gândirea răsăriteană nu poate fi înțeleasă. Iar înțelegerea nu presupune o înțelegere golită de profunzime și caracter duhovniciesc – conformă cu tendințele recente – de a încerca să introducă religiozitatea și trăirea creștinilor într-un soi de tradiție a locului, superstiție ori ritual străvechi.

Actualitatea temei rămâne o provocare și un spațiu de cercetare mereu neeplorat, deoarece sumedenia de lucrări scrise, nu vor reuși să aducă o suficiență problemelor doctrinaire, tocmai din prisma schimbărilor la care se asită de de un timp îndelungat.

Astfel, Capitolul I va trata prezența și preînchipuirea botezului în perioada Vechiului Testament, precum și diferențierile existente între obiceiurile de curățire ale evereilor din acea vreme.

Capitolul II, va descrie Taina Botezului în viziunea părinților bisericești ai primelor secole creștine, dar va aduce și o descriere a modului în care această taină este prezentată de părinții contemporani.

Capitolul III, va trata Taina Botezului din perspectivă liturgică, evidențiind rolul ritualului religios, precum și semnificația Tainei Botezului.

Deși lucrarea de față vine cu o analiză concepției ortodoxe asupra Tainei Botezului, de la începuturi și până în prezent, aria de cercetarea rămâne deschisă, lăsând locul altor analize și perspective academice.

Cuprins

Introducere p. 2

Cap. I. Prefigurări biblice ale Sfântului Botez, instituirea și rolul acestuia p. 5

I.1. Prefigurări Vechi Testamentare p. 5

I.2. Prefigurări Nou Testamentare p. 8

I.3. Instituirea propriu-zisă a Tainei p. 9

I.4. Sfântul Botez – ușa și condiție de intrare în Împărăția lui Dumnezeu p. 15

II. Rеfеrințе рɑtristiϲе p. 30

II.1. Εlеmеntе ϲonstitutivе ɑlе Botеzului p. 30

II.2. Rеfеrințе în ерoϲɑ рărinților Арostoliϲi ϲu рrivirе lɑ Botеz p. 31

2.3. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Vɑsilе ϲеl Мɑrе p. 33

II.4. Sfɑntul Ion Gurɑ dе Аur p. 37

II.5. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Grigoriе dе Νyssɑ p. 40

II.6. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Аmbroziе ɑl Мilɑnului p. 42

II.7. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Мɑrϲu Аsϲеtul p. 47

II.8. Tеolgіɑ Віzɑntіnă rеfеrіtoɑrе lɑ Sfântul Вotеz în sесolеlе VΙΙ-ХΙV p. 51

II.8.1. Sfâtul Μɑхіm Μărturіsіtorul p. 51

II.8.2. Sfântul Ιoɑn Dɑmɑsсhіn p. 56

II.8.3. Sfântul Sіmеon Νoul Tеolog p. 58

II.8.4. Sfɑntul Νісolɑе Сɑbɑsіlɑ p. 62

III. Sfantul Botez – Taina versus Comemorare, Act Simbolic p. 66

Cap. I. Prefigurări biblice ale Sfântului Botez

instituirea și rolul acestuia

I.1. Prefigurări Vechi Testamentare

Autorii cărților Noului Testament, iar mai apoi părinții bisericești au scos în evidență acte și evenimente consemnate în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, care preînchipuie botezul creștin, acte prevestitoare ale Tainei noii creații. După părinții bisericești, aceste preînchipuiri nu sunt numai simple imagini ale Botezului, ci constituie mărturii ale lui, fiind rânduite în planul divin ca temeiuri ale acestei Sfinte Taine . Cu ajutorul lor vom putea înțelege mai bine semnificațiile botezului creștin.

a. Prima prefigurare a botezului creștin, în ordine cronologică, o constituie apa primordială, care a stat la baza creației și peste care se purta Duhul Domnului (Fac. I, 2), exercitând asupra ei o putere creatoare și dătătoare de viață. Apa primordială este tipul apei baptismale, care a primit prin sfințire germenii vieții celei noi, spre a naște o nouă făptură (cf. II Cor. V, 17), prin puterea Duhului Sfânt, Care a fost invocat să vină asupra ei. Semnificația cosmică a apei botezului constă în aceea că devine principiul noii creații, care reia și desăvârșește, prima creație .

b. Pe lângă principiul creației, apa este principiul „distrugerii”, instrumentul judecății, care nimicește lumea păcatului. Prin potopul din vremea lui Noe (Facere VII), a fost înecată lumea păcatelor, potopul constituind astfel o prefigurare a Botezului creștin. Noe și familia sa au fost „mântuiți prin apă” de lumea păcatelor, intrând într-o nouă lume de ascultare și cinstire a lui Dumnezeu. Apa botezului naște duhovnicește pe cel afundat în ea pentru o nouă viață în Hristos, ca moștean al Împăției Sale, stergându-i păcatul strămoșesc și toate păcatele personale. Sfântul Apostol Petru mărturisește: „Aceasta era prefigurarea botezului care vă mântuiește și pe voi astăzi: el nu e o ștergere a necurăției trupului, ci făgăduința către Dumnezeu a conștiinței celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos” (I Petru III, 21).

După Sfântul Ambrozie, corbul trimis de Noe după retragerea apelor potopului, care nu s-a mai întors în corabie, este icoana păcatului care nu se mai întoarce la cel botezat, dacă va păzi calea dreptății. Porumbelul, vestitor al încetării potopului, este simbolul Duhului Sfânt, care s-a pogorât în acest chip peste Iisus în Iordan și se pogoară peste cel care se botează, „aducând pacea pacea sufletului și liniștea minții”. Ramura de măslin adusă de porumbel, este chipul lemnului crucii, pe care a fost răstignit Hristos . Arca salvatoare este preînchipuirea a Bisericii lui Hristos .

c. Altă prefigurare a Botezului creștin o constituie circumciziunea, semnul legământului neamului lui Avraam cu Dumnezeu (Lev. XII, 3). Tăierea împrejur a trupului era semnul material al atașamentului permanent al omului din Legea Veche, la legea Domnului (cf. Rom. IV, 11), preînchipuind Botezul creștin, prin care primitorul se unește cu Hristos și cu Biserica Sa. Ca și Botezul, circumciziunea era un act de inițiere prin care primitorii lui se deosebeau ca popor al lui Dumnezeu, de neamurile păgâne . Paralelismul dintre circumciziune și Botezul creștin este evidențiat de Sfântul Apostol Pavel, când zice: „Întru El (Hristos) ați fost tăiați împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcare de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropați împreună cu El prin botez, întru El ați și înviat prin lucrarea lui Dumnezeu… Iar pe voi, cei care erați morți, în greșalele voastre și în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreuna cu El, iertându-vă toate greșelile” (Col. II, 11-13).

d. Botezul creștin cu apă și cu Duh Sfânt este preînchipuit, de asemenea, prin trecerea salvatoare a fiilor lui Israel prin Marea Roșie, sub călăuzirea stâlpului de foc și a norului (Ieșire XIV), după cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel: „Căci nu voiesc fraților ca voi să nu știți că părinții voștri au fost toți sub nor și toți au trecut prin mare și întru Moise toți s-au botezat în nor și în mare” (I Cor. 10, 1-2) .

Ieșirea din Egipt, prin Moise, a prefigurat mântuirea prin Iisus Hristos. Prin trecerea minunată a Marii Roșii, israieliții au fost izbăviți de robia lui Faraon, care s-a înecat cu întreaga sa oștire în mare, iar prin botezul creștin, primitorul este izbăvit de robia păcatului și stăpânitorul răutății este înecat în apa baptismală. Apa mării preînchipuia curățirea, iar norul sfințirea dobândită prin botezul creștin și prezența Duhului Sfânt în cei umbriți de puterea Celui Preaînalt”. Deosebirea dintre tip și arhetip este aceea că evreii salvați din robie au murit în pustie, pe când cel ce trece prin apa botezului se renaște la viața nouă .

e. Altă prefigurare a sfințirii apei botezului, prin puterea Sfântului Duh și a Crucii, este considerată minunea săvârșită prin Moise în pustie, când a schimbat izvorul de apă amară în izvor de apă dulce, prin aruncarea în el a unui lemn (Ieșire XV, 23-25) .

f. Apa botezului care potolește setea sufletului care potolește setea sufletului, este prefigurată de asemănarea, prin apa care a curs din stânca din pustie, lovită de Moise cu toiagul, potolind setea poporului (Ieșire XVII, 1-7). Piatra din care a curs apa dătătoare de viață (cf. I Cor. X, 4). Toiagul cu care a lovit Moise piatra preînchipuie Crucea, prin care se împărtășește apei baptismale puterea sa regeneratoare. Moise preînchipuie pe Sfinții Apostoli și pe urmașii acestora, preoții Bisericii, care administrează Taine Sfântului Botez .

g. O altă prefigurare a Botezului, care curăță toată întinăciunea sufletului, a fost văzută în curățirea de lepră a lui Neeman Sirianul, prin afundarea în apa Iordanului la porunca proorocului Elisei (IV Regi V, I, 14). După Sfântul Ambrozie, tânăra de la care aflase Neeman despre proorocul Elisei preînchipuie Biserica creștină dintre neamuri.

h. Din dorința de a găsi cât mai multe prefigurări ale botezului în Vechiul Testament, Sfântul Ambrozie considera în rândul acestora și minunea săvârșită de proorocul Elisei când a ieșit la suprafața apei Iordanului securea scăpată de un ucenic al său (IV Regi VI, 1-6). „Înainte de botez – zice Sfântul Ambrozie – orice om se îngreunează și se scufundă, ca și fierul; dar după ce s-a botezat se ridică nu ca un fier, ci chiar mai ușor decât un lemn roditor”, căci prin Crucea lui Hristos se ridică neputința tuturor oamenilor .

I.2. Prefigurări Nou Testamentare

Pentru ca Mântuitorul Iisus Hristos ne-a răscumpărat prin jertfa Sa de pe Cruce de corupția păcatului, trebuie ca fiecare om personal să se reintegreze în opera restauratoare a lui Hristos prin Taina Botezului.

Îngroparea lui Hristos a adus lumii mântuirea, iar trupul nostru îngropat prin Botez a produs ca roadă: dreptatea, sfințirea, învierea și înfierea. Fapt cert este că Botezul creștin privește și sfințește deopotrivă și sufletul și trupul de aceea sunt necesare pentru această taină și apa și Duhul care o sfințește, pentru ca și una și cealaltă să lucreze cu putere și folos asupra celor două componente ale ființei umane „Căci prin Duhul se sfințește sufletul omului, iar prin apă se sfințește trupul lui.”

I.3. Instituirea propriu-zisă a Tainei

“Sfintele Taine (sacramentum, tainstov = lucru ascuns, tainic, neînțeles) sunt slujbe bisericești, prin mijlocirea cărora ni se împărtășește, în chip special si prin anumite semne (forme) văzute, harul lui Dumnezeu, în cele mai de seamă momente și împrejurări ale vieții noastre. Ele sunt șapte, după numărul darurilor Sfântului Duh: botezul, ungerea cu sfântul mir, pocăința (mărturisirea), împărtășirea, nunta (căsătoria), preoția (hirotonia) si maslul (elioungerea).

Sfintele Taine au destinație (aplicație) individuală; deși la săvârșirea lor poate asista sau lua parte oricine, efectele lor se aplică numai unei (unor) anumite persoane, adică subiecților (primitorilor) tainei respective. De aceea unii liturghiști le socotesc drept forme ale cultului particular. Deoarece Sfintele Taine se săvârșesc în Biserică, ele sunt forme ale cultului public al Bisericii iar efectele lor se răsfrâng asupra întregii Biserici nu doar asupra beneficiarilor.

Trupul Bisericii se mărește odată cu fiecare nou botezat; fiecare credincios e inclus în Biserică prin împărtășire, iar taina nunții Sfântul Pavel însuși spune că „taina aceasta mare este, dar eu zic în Hristos și în Biserică” (Efeseni V,32). Căci, în definitiv, Biserica este „trupul tainic al lui Hristos”, iar viața spirituală a acestui organism bisericesc se întreține prin sfintele taine” ; acestea sunt „calea împăratească pe care El ne-a trasat-o, ușile pe care El ni le-a deschis și prin care El revine la oameni”, continuând astfel existența Sa vizibilă in Biserică, în inconomia sacramentală a Sfântului Duh. De aceea, in vechime, mai toate tainele se savărșeau de regulă în cadrul Liturghiei sau în conexiune intimă cu ea, deci cu Sfânta Euharistie, care rămâne în centrul vieții Bisericii, deoarece Sfânta Euharistie îi adună pe credincioși în Biserică, o face deci vizibilă și viabilă.

Funcțiunea harismatică e pe primul plan și se împlinește în slujba Sfintelor Taine deoarece ele sunt prin excelență, mijloace de transmitere al harului lui Dumnezeu și de sfințire a vieții credincioșilor în Biserică, fiind mijloace de mântuire.

Timpul săvârșirii. Nu există date fixe din cursul anului bisericesc pentru a săvârși Sfintele Taine. Astfel ceea ce decide timpul săvârșirii lor sunt nevoile vieții religioase ale credincioșilor.

Locul săvârșirii. “ Sfintele Taine se săvârșesc de regulă în biserică. Ca orice slujbă sfântă, slujba Sfintelor Taine trebuie făcută în locaș sfințit și are caracter public, în sensul că se săvârșește în mijlocul comunității religioase (al parohiei) din care facem parte, în văzul, cu știința și cu consimțământul ei. În felul acesta, comunitatea sau obștea fraților de credința devine părtașă la rugăciunile, bucuriile si suferințele fiecăruia dintre membrii ei, după cum fiecare membru în parte le trăiește sau le simte pe acelea ale obștii.

Din moment ce om adevărat e omul în Hristos și viața spirituală e viața în Hristos, trăirea ultimei nu se realizează decât în unirea și comuniunea omului cu Hristos. Ceea ce deosebește, esențial, spiritualitatea creștină de orice altă spiritualitate este, în afară de faptul că nu afirmă identitatea omului cu dumnezeirea sau cu esență totală, caracterul ei histologic: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Nimeni nu poate intra spre unirea taincă cu Dumnezeu pășind pe o altă cale decât Hristos. Nimeni nu poate ajunge în această unire dincolo de Hristos. Iar legătura noastră cu Hristos se realizează și se întărește prin Duhul Lui cel Sfânt ce lucrează în Sfintele Taine. Orice altă unire cu dumnezeirea, care nu se realizează în Hristos și prin Hristos este o iluzie.

Iisus Hristos e singurul „Mijlocitor” pe care ni L-a dat Dumnezeu ca scară spre Sine. „Printr-Însul a binevoit să le împace toate cu Sine, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând parte printr-Însul, prin Sângele Crucii Lui (Col. 1, 20). „Căci printr-Însul, avem unii și alții apropiere către Tatăl” (Efes. 2, 18). Însuși omul a fost făcut capabil să fie mediul prin care ni se comunică Fiul lui Dumnezeu. El este acum într-o apropiere maximă de noi (prin unirea ipostatică) și printr-o legătură ontologică, ce face ca în tot drumul ce-l urcăm spre Dumnezeu să nu fim singuri, ci cu El și în El. Mântuitorul ne cheamă, astfel, spre Sine, la o comuniune mai deplină cu El, așa cum un prieten mai bun ca tine în toate privințele îți este și alăturea pe drumul ce-l faci spre desăvârșirea morală, dar și mai ales ca tine, mereu atrăgându-te. Pătrunderea lui Hristos în noi se face prin Sfintele Taine, prin spălarea Botezului, prin ungerea cu Sfântul Mir și prin împărtășirea Lui de pe Masa Sfântă.

Harul lui Dumnezeu cel nevăzut este cuprins și împărtășit în Sfintele Taine care sunt lucrări sfinte și văzute. Prin Taina și Sacramentul Fiului lui Dumnezeu întrupat, ne-a fost oferită de însuși Dumnezeu, baza unirii divinului cu umanul, a harului cu umanul( printr-un semn material, prin care i se face cunoscut omului, în formă văzută, harul dumnezeiesc nevăzut), a energiilor divine necreate.

Mântuirea noastră de către Dumnezeu nu s-a făcut de la distanță, ci Dumnezeu însuși a luat chip văzut, s-a făcut om, rămânând cu toate acestea cea ce era, Dumnezeu prin fire si a devenit Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, prin firea umană asumată, pentru mântuirea noastră și în mijlocul nostru și împreună cu noi în ipostasul Său. Prin umanitatea Lui care este și a noastră și în care ne cuprindem, Hristos a intrat în conștiința omului pentru a comunica în mod integral cu el împărtășindu-I în același timp și puterea ui dumnezeiască.

Tainele Bisericii sunt puse în valoare în Taina Hristos, Taină prin care prin simboluri și acte sensibile, își au sursa, temeiul și puterea lor de comunicare a harului dumnezeiesc omului precum și lucrarea lor sfințitoare, mântuitoare și îndumnezeitoare. Întruparea a făcut posibilă întemeierea Tainelor prin care Hristos realizează încorporarea noastră în Biserica Sa dar și nașterea Bisericii ca o prelungire a ei, fiind Trupul tainic al lui Hristos în care se desfășoară încorporarea personală și dinamică prin Taine.

În acest fel, Botezul lui Hristos de către Ioan Botezătorul în apele Iordanului punctul de plecare al botezului creștin: “ … Și Fiul vine la Ioan pentru a primi de la el botezul, pentru a uni cu apa vizibilă pe Duhul cel invizibil, ca sufletele să primească darul Duhului, în timp ce trupul primește umiditatea apei”, spune Sfâtul Efrem Sirul . Pentru Sfântul Efrem, “ Botezul lui Hristos e prototipul botezului creștin, principiul său și instituirea sa. Pe de altă parte, el pune în paralelă prezența și acțiunea Duhului Sfânt în botezul nostru, în acela al lui Hristos și în sânul Fecioarei penrtu a forma trupul omenesc al Cuvântului” .

Tainele, nu ar fi fost necesare, ca mijloace al împărtășirii harului dumnezeiesc, dacă Iisus ar fi rămas pe pământ și prin trupul Său personal ar fi comunicat cu oamenii. Însă Tainele sunt prelungirea vizibilă a lui Hristos și a actelor mântuitoare săvârșite de El prin Trupul Său, deoarece El s-a înălțat întru slavă la cer: “ Hristos despărțindu-se de lume și luând ucenicilor Săi prezența Sa văzută, le-a lăsat, Tainele, ca ei să-L cunoască și să-L aibă cu atât mai sigur în prezența Sa dumnezeiască, ca ei să primească în ele existența și viața Sa nu numai spiritual, ci s-o pipăie si să o guste chiar, sensibil. Desigur, chiar cuvântul Său care l-a transmis Bisericii e plin de realitatea Sa; dar deoarece el s-ar putea mereu evapora într-o prezență pur gândită de spiritul omenesc, Hristos a întregit adevărata lui întrupare” .

Actele mântuitoare ale lui Hristos se prelungesc în noi prin Sfintele Taine și în același timp se prelungește Hristos însuși, deoarece sunt actele personale ale Celui ce este Dumnezeu și om în același timp. Această prelungire în Taine, în Biserică și în credincioși a lui Hristos, își are explicația în faptul că umanitatea îndumnezeită și slăvită a lui Hristos e o realitate durabilă; Hristos întru slavă de-a dreapta Tatălui, rămâne mereu unul dintre noi în Treime, fapt în care e prezentată și exprimată atât iubirea Tatălui față de Fiul, cât și a Fiului, acum Dumnezeu – Omul, înviat și slăvit, față de El , dar și iubirea față de noi a Tatălui și a Fiului prin Duhul Sfânt, care se revarsă prin Dumnezeu Omul, Fiul.

“Tainele țin de Hristos, Arhiereul care a străbătut cerurile cu jertfa Sa pe Cruce, rămânând mai departe în stare de continuă dăruire și pe Scaunul slavei din iubire și solidaritate cu cei care-i poartă chipul Său și pe care i-a cuprins în Sine, prin umanitatea Sa, ca unul mijlocitor între Dumnezeu și oameni El, Omul Iisus Hristos ( I Tim. II, 5), e Arhiereul care a străbătut cerurile ( Evr. IV, 14) și care s-a așezat de-a dreapta tronului slavei în ceruri ( Evr. VIII, 1). El, cel care are preoție netrecătoare ( Evr. VIII, 24), e slujitorul altarului și cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt “ Dumnezeu și nu omul” ( Evr. VIII, 2) “ . Tainele reprezintă fața și prelungirea acțiunilor mântuitoare ale lui Hristos, Hristos Arhiereul, Împăratul, Domnul și Profetul Celui Prea Înalt, fără să fie însă străine de acesta din urmă, ci dimpotrivă implicându-L. Acest lucru e valabil pentru orcie Taină, deoarece fiecare dintre ele e fundamentată pe învățătura Măntuitorului pe care o exprimă sacramental.

Prima Taină, prin care Hristos se extinde prin Duhul în oameni, ca să-I încorporeze în Sine și în Biserică, este Botezul. Această Taină a fost întemeiată de Hristos Domnul, după învierea Sa din morți, cănd i-a trimis pe Apostoli la propovăduire ( Matei XXVIII, 19), arătând că botezul e absolute necesar pentru mântuire încă înainte de instituire: “ De nu se va naște cineva de Sus, nu va pute să vadă împărăția lui Dumnezeu…” adică “ de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va pute intra în împărăția lui Dumnezeu”( Ioan III, 3, 5); și odată cu instituirea lui : “… propovăduiți Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede și se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” ( Marcu XV, 15, 16).

Prin urmare, nu doar Biserica, ci și Tainele își au instituirea de la Hristos Domnul, instituirea care are la bază Crucea și Învierea lui Hristos. Ministrul suprem al Tainelor “ este Mântuitorul Hristos însuși” prin Duhul Său. Astfel “ Hristos se naște în noi prin Botez… și odată cu El ne naște și noi” .

El este acela care pătrunde în adâncul ființei noastre, ca să ne încorporeze în Sine, și totodată să prindă chip în noi . Când ne reînnoim prin Botez, zice Nicolae Cabasila, viața lui Hristos mijește în mădularele noastre și tot aceasta e pricina care în clipa în care ieșim din baia botezului suntem spălați de orice întinăciune a păcatului” . Același lucru îl subliniază și rugăciunile din rânduiala Botezului: “ Dă-mi haină luminoasă Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină cel milostive Hristoase”. Prin Hristos, Botezul este o împreună moarte și înviere cu El la viața cea nouă a Duhului Sfânt. Întreaga Sfânta Treime lucrează, participă la înnoirea oamenilor, însă Cuvântul singur e urzitorul nemijlocit nu numia câtă vreme a trăit pe pământ și “ s-a jertfit ca să ridice păcatele lumii ( I Cor. XV, 20), ci de atunci și până va fi lumea… și tot prin El ni se dă Duhul cel Sfânt” .

Fără îndoială, Hristos se află în toate Tainele, “ El cera este și ungerea și botezul și hrana noastră, ba este de față și în cei ce iau parte la săvârșirea sfintelor Taine împărțindu-le din darurile Sale, dar în fiecare din Taine este de față în alt chip.Pe cei botezați îi curățește de întinăciunea păcatului și întipărește în ei chipul Său…”

Semnificația cuvântului Botez vine din grecescul βαπτισμα (lat.baptismum) și înseamnă cufundare, scăldare, tainică spălare cu apă. În Biserică, este Sfânta Taină prin care omul capătă iertare de păcate și „se face membru al societății creștine prin întreita cufundare în apă sfințită în numele Sfintei Treimi.” Corespunzător cu însemnătatea sa, Botezul a primit diferite numiri, care se referă la partea văzută sau la efectele sale. Astfel el a fost numit: – baie, scăldătoare – Sfântul Ioan Gură de Aur în catehezele sale baptismale;

– izvor sfânt – Fericitul Augustin;

– apa vieții – Iustin Martirul și Filozoful;

– luminare, pecetea lui Hristos;

– baia renașterii.

El este cea dintâi taină, ușă prin care se întră în Biserică și condiție „sine qua non” pentru primirea celorlalte Sfintei Taine.

Taina Sfântului Botez a fost instituită de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de înălțarea Sa la cer, prin cuvintele adresate apostolilor: „Mergând învățați toate neamurile Botezându-le în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”(Mt.28:19). Înțeles într-o viziune unitară Botezul creștin se întemeiază pe aceea că Hristos a venit în trup, a murit ca fiecare om, a înviat, S-a înălțat de-a dreapta Tatălui Ceresc „revărsând pe Duhul Sfânt peste ai Săi”

I.4. Sfântul Botez – ușa și condiție de intrare în Împărăția lui Dumnezeu

Deoarece e ființă creată de Dumnezeu, omul e o mare taină, la fel cum Sfânta Treime este cea mai mare taină a creștinătății. Din Sfânta Scriptură de la Facere I, 27, știm că Dumnezeu a pus în fundamentul ființei omului o pecete dumnezeiască. Începând cu Sfinții Părinți și până în ziua de astăzi, s-au întâmpinat greutăți în cercetarea acestei taine, de către cei care au încercat să definească chipul lui Dumnezeu în om.

Vorbind despre chip și asemănare, Sfântul Grigorie de Nissa ține să precizeze că „prin termenul de chip” se arată ceea ce este omul în sine de la creație, iar prin „asemănare” se arată ceea ce este omul în potență, ceea ce trebuie să devină. Chipul îl avem din momentul creației, iar asemănarea o dobândim cu timpul prin realizarea acestui chip. Prin aceasta, „omul este un lucru mare și de cinste ”, iar „chipul lui Dumnezeu în om constă în prezența tuturor bunurilor din ființa omului”, Sfântul Grigorie punând un accent deosebit „pe elementul iubirii, pentru că Dumnezeu e însăși dragostea și izvorul dragostei” .

‘Vorbind despre chipul lui Dumnezeu în om Sfântul Grigorie Palama include în această noțiune, atât sufletul cât și trupul: „Noi nu dăm numele de om separat de suflet sau de trup, ci amândouă împreună, căci omul întreg a fost creat după chipul lui Dumnezeu” . În scrierile Sfinților Părinți „chipul” lui Dumnezeu în om este atribuit fie demnității împărătești a omului fie superiorității sale în cosmosul sensibil, fie naturii lui spirituale etc. , uneori facultăți de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a viețui în comuniune cu El, cu posibilitatea de a participa la Dumnezeu, cu prezența Duhul Sfânt în suflet .

Dincolo de aceste aprecieri, este clar că Dumnezeu are o preocupare și o prețuire deosebită fața de om. „Hotărârea divină de a săvârși mântuirea omului vine să confirme valoarea lui excepțională. Nimic din această lume nu este asemenea omului. El reprezintă apogeul creației” .

După învățătura dascălilor Bisericii, chipul lui Dumnezeu în om ia ființă o data cu zămislirea”. Sfântul Iustin Martirul arată că „sufletele sunt create o data cu proprile lor trupuri” . În concluzie zămislirea e o lucrare, la care ia parte și omul dar și Dumnezeu care are calitatea de coautor, nu e un act pur și simplu omenesc. De aici rezultă că Dumnezeu este și rămâne stăpânul vieții, omul neavând drepturi depline asupra celui zămislit și neputând atenta la viața lui. Tot din învățătura creștină rezultă că provenim dintr-o singură pereche de oameni deci suntem înrudiți prin chip cu orice om , cu întregul neam omenesc.

“ În Aeropagul din Atena Sfântul Apostol Pavel ținea să precizeze că toți „suntem din neamul lui Dumnezeu” și că „Dumnezeu a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască pe toată fața pământului” ( Faptele Apostolilor 17,26). Chipul lui Dumnezeu în om este, deci, de o valoare inegalabilă, ceea ce presupune și marea responsabilitate ce revine omenirii, ca un dar al lui Dumnezeu pe care-l dobândim odată cu zămislirea ca o proprietate prin colaborare, ca un drept la viață a fiecărei creaturi.

Omul a fost creat de Dumnezeu din iubire, spre a-l face părtaș iubirii divine, în comuniune cu El. „Dar nu numai puterile cerului stau în jurul omului îndemnându-l, îmbiindu-l, și ajutându-l să recunoască, să devină conștient de prezența lor, ci și de puterile spirituale ale iadului ce luptă spre a pătrunde în el. Iisus Hristos sau harul dumnezeiesc se află în om chiar de la Botez, dar duhurile rele, încetând tot de la Botez de a se afla în el, se străduiesc să pătrundă în el din afară” . Cedând ispitelor diavolești, omul se înstrăinează de Dumnezeu și își slăbește comuniunea cu Creatorul său. Chipul lui Dumnezeu nu se distruge, ci a rămas acoperit de zgura păcatelor așteptând pe Cel care să-l ajute să o înlăture, să-l restaureze ridicându-l într-o nouă comuniune, spre o nouă lumină.

Chiar de la cădere, Dumnezeu implantează în om o rază de nădejde, care împreună cu „chipul” – alterat dar nu ucis – l-au făcut mereu să tindă spre luminile cerului, i-au ținut aprins dorul de asemănarea cu Creatorul. „Asemănarea cu Dumnezeu, desăvârșirea sau îndumnezeirea nu înseamnă identificarea cu Dumnezeu, ci un act de particiare la atribuțiile lui Dumnezeu pe măsura firii create. Oamenii care au dobândit asemănarea cu Dumnezeu sunt sfinții, Dumnezeu voind ca toți oamenii să se mântuiască. Întreg Vechiul Testament stă mărturie preocupării pentru ridicarea omului întru asemănare, Dumnezeu întrținând nădejdea unui Restaurator mai ales prin proorocii care au căutat să contureze din ce în ce mai clar rostul și scopul Celui ce va veni să-l mântuiască. De aceea Sfântul Apostol Pavel numește Vechiul Testament „un pedagog despre Hristos” ( Galateni 3,24).

Sfântul Atanasie cel Mare în „Despre Întruparea Cuvântului” aduce o clarificare în ceea ce privește rostul întrupării Mântuitorului. Astfel, după dreptate omul trebuia să moară, deoarece a călcat porunca lui Dumnezeu, dar după iubire Dumnezeu nu-și putea distruge creatura Sa. Era, deci, necesară o ființă care să împace dreptatea cu iubirea. Cel ce putea împlini împăcarea trebuia să fie om, ca să sufere moartea și în același timp Dumnezeu, ca să poată învia din morți. Împlinitorul împăcării a fost Mântuitorul Iisus Hristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat, care a murit ca om și a înviat ca Dumnezeu. Ca Dumnezeu întrupat prin firea Sa omenească are recapitulat pe toți oamenii ca să poată împăca pe toți cu Dumnezeu și în același timp să învie spre a-i scăpa de moarte.

Mântuitorul Iisus Hristos nu reduce lucrarea Sa mântuitoare doar la întrupare, ci continuă mereu ridicarea firii omenești spre îndumnezeire, prin lucrările mântuitoare. Prin patimile și moartea Sa, Mântuitorul pecetluiește argumentul dragostei Sale, ca punct culminant al biruinței asupra tuturor amăgirilor și ispitelor diavolești, jertfa Sa dând dovada dragostei supreme, „iubindu-i pe ai Săi până la capăt” (Ioan 13, 1).

Lucrările mântuitoare nu se opresc la jertfa de pe cruce, ci urcă spre strălucirea îndumnezeirii firii omenești, prin înviere, o dată cu Mântuitorul find recapitulați întru Sine și toți oamenii. Fiul lui Dumnezeu introduce în sânul Sfintei Treimi firea omenească îndumnezeită și prin aceasta și o noutate în componența Sfintei Treimi, care cuprinde în Sine și firea omenească îndumnezeită. Dar nici aici nu se oprește dragostea „cea mai presus de minte și de cuvânt a lui Dumnezeu”, ci din jertfa Mântuitorului să se hrănească până la sfârșitul veacurilor madularele Bisericii, înzdrăvenindu-și puterile lor din „apa cea vie” care se actualizează prin Sfintele Taine în Biserică.

Prin Sfintele Taine, lucrările mântuitoare ale Fiului lui Dumnezeu se fructifică în mădularele Trupului tainic al lui Hristos, Biserica. Începutul acestor rodiri îl face taina Sfântului Botez care renaște și restabilește chipul lui Dumnezeu în om, deschizând calea spre asemănarea cu El și spre îndumnezeire. Diadoh al Fotichiei scrie: „Două lucruri ne aduc harul cel sfânt, prin Botezul nașterii, dintre care unul covârșește nemărginit pe celălalt. Cel dintâi se înnoiește în apa însăși și luminează toate trăsăturile sufletului, adică „chipul” nostru, spălând orice zbârcitură a păcatului nostru, iar celălalt așteaptă să înfăptuiască îmoreună cu noi „asemănarea”… Sfântul har al lui Dumnezeu readuce, întâi, prin Botez „chipul” omului credincios la forma în care era când a fost făcut, iar când ne vede dorind cu toată hotărârea frumusețea „asemănării”, (harul) înflorește o virtute prin alta și înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire, dăruindu-i pecetea asemănării…, dar desăvârșirea asemănării o vom cunoaște abia din iluminarea Sfântului Duh” . Asemănător scrie și Sfântul Grigorie de Nissa: „Nu e cu putință să existe înviere (a omului), dacă înaintea ei nu merge botezul” .

Necesitatea acestei Sfinte Taine e prevăzută începând cu textele Sfintei Scripturi, în care se arată că: „de nu se va naște cineva din apă și din Duh nu va intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Botezul se impune ca o restaurare a chipului slăbit prin păcatul strămoșesc, ce împiedică ridicarea omului întru asemănare, prin urmările sale: „Printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea…” (Romani 5, 12). Păcatul a slăbit și întunecat chipul lui Dumnezeu în om și totodată a slăbit și comuniunea dintre om și Dumnezeu. Botezul restabilește și comuniunea slăbită prin păcat.

Biserica noastră învață că harul Botezului nu lucrează automat comuniunea cu Dumnezeu, ci numai într-o împreună lucrare cu El deoarece „Dumnezeu e ascuns în porunci și în măsura împlinirii lor, Dumnezeu se descoperă”. Ori, păzirea poruncilor presupune străduințe neîncetate din partea creștinului, în sensul că adevărata „credință este cea lucrătoare prin iubire”(Galateni 5, 6). Grație acesteia, credinciosul ajunge la o întreită cunoaștere, prima dintre ele fiind cea a lui Dumnezeu. în urma multor străduințe bazate pe sinergism, cunoaștem atotputernicia și bunătatea lui Dumnezeu, adică pe Bunul și Îndelungrăbdătorul Dumnezeu. În acest urcuș de împreună lucrare putem constata și intervenția diavolului care încearcă să ne abată din calea adevărului – o a doua cunoaștere. Cea de-a treia cunoaștere e cea a persoanei noastre. Cunoașterea de sine însuși a creștinului se adâncește prin intervenția celor două puteri diametral opuse: a harului dumnezeiesc și cea a ispitelor diavolești. Se cere, continuă încordare în lupta cu păcatul, pentru a îndrepta și statornici caracterul omului. Prin sinergism dobândim o adâncă și largă cunoaștere, învățătura Bisericii Ortodoxe legând îndumnezeirea omului de împreuna lucrare cu harul.

O altă trăsătură privitoare la taina Botezului e aceea a botezării pruncilor, practică părăsită de unii creștini. Cel ce vine la botez nu e cu totul străin de Dumnezeu, având chipul Său în el atunci și noul născut, pe baza aceleiași legături, trebuie să-și întărească această legătură. În practica ei de veacuri, Biserica întotdeauna i-a botezat pe noii născuți, „chipul” fiind o temelie a legăturii în Dumnezeu. Sfânta Scriptură stă mărturie că orice om, deci și pruncii, au o legătură cu Dumnezeu pe baza „chipului” și deci și a credinței. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos subliniază: „Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit lauda” (Matei 21, 16) sau: „Cine va sminți pe unul din aceștia mai mici care cred în Mine” (Matei 18, 6). Pentru mărturisirea credintei celui nou-născut, Biserica aduce la Botez mărturia nașilor tot pe baza textelor relevate și a procedurii neotestamentare.

Biserica i-a botezat pe copii de la întemeierea ei, ceea ce atestă și înscripțiile de pe mormintele unor copii aflate în catacombele din Roma. Aceiași practică a fost păstrată și în primele Biserici ale Reformei. Abaterea de la drepta credință a Bisericii – în cazul acesta nebotezarea copiilor – poate fi atribuită și slăbirii chipului lui Dumnezeu, datorată păcatului strămoșesc și mai ales a păcatelor personale” .

“Apostolul Pavel folosește o logică teologică baptismală: toți cei care cred în Hristos, toți cei care sunt mădulare ale trupului lui Hristos, Biserica, sunt botezați și au un nume. Înnoirea, îmbrăcarea cu Hristos începe, în sens temporal dar mai cu seamă eshatologic, cu Botezul. Botezul este un început, și orice început e temelie pe care se clădește, de aceea temelia Botezului e temelia solidă pe care noi clădim cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos și cu lucrarea harului Duhului: „La început era Cuvântul…” (Ioan 1, 1) și Cuvântul este începutul, și pentru că este început e temelia creației și a re-creației, a Răscumpărării. De aceea noi ne botezăm „în numele lui Hristos”. Apelativele pe care le folosește foarte frecvent Apostolul Pavel: „sfinți” (Romani 1, 7; 8, 27 etc), „frate” (Romani 8, 29 etc), „slugă” (Romani 1, 1 etc), „creștin” (Fapte 11, 26; 26, 28; I Petru 4, 16) înseamnă: „botezat”, cel care are temelia solidă a Botezului și care clădește pe această temelie, iar „botezat” înseamnă „mădular” al trupului lui Hristos, Biserică: „Este un Domn, o credință, un Botez… iar fiecăruia i s-a dat harul… la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4, 5, 7, 12).

Toată lucrarea sacramentală a Bisericii este „în numele lui Hristos”, în numele celui jertfit, în numele Jertfei. Jertfă are un nume mare, pentru că Iisus Hristos, cel care a adus aceasta Jertfă, are un „nume mare”. „Numele lui Iisus” începe să lucreze în noi la Botez, începe dar nu se termină cu Botezul, de aceea Botezul este început, temelie.

Expresia „în numele lui Hristos” este o expresie în primul rând baptismală. Epistolele Apostolului Pavel, precum și Faptele Apostolilor, clarifică Botezul și îl descrie ca o lucrare sacramentală „în numele lui Hristos”. Botezul nu poate fi separat de Hristos, Botezul nu poate fi înțele fără Hristos și numele lui Hristos, iar numele lui Hristos în lucrarea Botezului include și lucrarea Duhului și voința de mântuire a Tatălui.

„Numele” lui Hristos e putere și garanție a puterii și lucrării jertfei Fiului lui Dumnezeu. De aceea, prin Botez noi participăm la „numele” lui Iisus. Și dacă prin Botez noi participăm la această putere a numelui lui Iisus, noi înșine trebuie să avem un nume, un nume de Botez. Mântuitorul Iisus Hristos ne cunoaște pe noi cu acest nume de Botez, ne mântuiește pe noi cu acest nume cu care ne cunoaște prin Botez. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos ne cheamă pe noi „pe nume” (Ioan 10, 3). Foarte important este acest lucru. Mântuitorul Iisus Hristos nu ne poate chema pe noi pe alt nume căci El ne cunoaște pe noi din îngroparea noastră împreună cu El prin Botez. Pe numele Botezului ne cheamă pe noi Păstorul cel bun. El ne cheamă pe numele nașterii din nou, pe numele nașterii din apă și din Duh, pe numele Botezului. Nu ne poate chemă pe alt nume pentru că Botezul este temelia pusă între noi înșine de însuși Mântuitorul Hristos, e temelia vieții noastre în Dumnezeu, și nimeni nu poate să pună o altă temelie decât cea deja pusă de Mântuitorul Iisus Hristos prin Botez, Argumentul că numele este dat la naștere, la opt zile printr-o rugăciune, ierurgie la punerea numelui pruncului, este superficial; de la naștere și până la Botez pruncul se găsește într-o expectativă baptismală. Însăși rugăciunea punerii numelui face aluzie clară la unirea sacramentală, reală prin taina Botezului și prin taina Sfintei Euharistii: „Și dă, Doamne, ca numele Tău cel sfânt să rămână legat de dânsul, atunci când se va uni, la vremea cuvenită, cu Biserica ta cea sfântă, desăvârșindu-se prin înfricoșătoarele taine ale Hristosului Tau”. Numele dat la opt zile printr-o rugăciune e numele cu care copilul se botează, se desăvârșește și nu e posibil ca acest nume dat la opt zile să fie schimbat la Botez, dar e posibil ca un al doilea nume să fie adăugat, dacă împrejurările cer și justifică acest lucru.

Botezul e începutul și temelia stabilirii unei noi relații personale, nominale cu Mântuitorul Iisus Hristos, cu „numele Lui”, adică cu puterea și autoritatea lui Hristos. Botezul stabilește un curs ireversibil către o condiție ontologică: mântuirea.

Botezul e un dialog cu începuturi mistice între: Hristos – cel care se botează – cel care botează. Cel care botează, la dorința celui botezat, sau la dorința nașilor lui, invocă sau cheamă „numele” lui Iisus Hristos peste cel care se botează (Iacob 2, 7: noi suntem chemați în „numele cel bun” al lui Iisus) și cel botezat cheamă, merge și întâlnește numele lui Hristos (fapte 22, 16: „sculându-te, botează-te… chemând numele Lui”).

Relația: simbol – realitate, de natură mai mult filozofică, este de fapt însăși relația teologică materie – taină. Dezbrăcarea de haine a celui care se botează și îmbracarea de după Botez cu haine noi și curate este însăși dezbrăcarea omului celui vechi, învechit de păcat, de puterea lucrării păcatului și îmbrăcarea lui cu puterea cea nouă și de viață dătătoare a Botezului, cu puterea biruinței asuprea păcatului și simbolul acesta e parte a realității materie – taină, materialitate – sacramentalitate. Cel care se botează face exact mișcarea inversă pe care au făcut-o Adam și Eva după căderea în păcat: „cel care se botează nu-și acoperă rușinea, păcatul, ci îl descoperă, îl arată în văzul tuturor, pentru a fi curățat în apa Botezului așa cum Mântuitorul Iisus Hristos „pe față” biruiește prin cruce asupra păcatului.

Relația consecutivă: dezbrăcare – îmbrăcare (Galateni 3, 27; Coloseni 3; 9-12) e parte a relației materie – taină. Afundarea în apă și apoi ieșirea din apă a celui care se botează e îngroparea (acum) cu Hristos, moartea pentru păcat, și (începutul) învierii (care va fi atunci la parușie) cu Hristos. Textele de la Romani 6, 3-4 și Efeseni 5, 14 ne arată nouă această lucrare a Botezului. De aceea, cel care se botează se deșteptă din somnul adânc al păcatului, se scoală din moartea păcatului și el este luminat de Hristos. Și așa cum cel care se botează își pune o haină nouă, o haină a curăției Botezului, o haină a luminii, tot astfel își pune un nume nou, un nume curat, un nume luminat, un nume pe care acum îl cunoaște Hristos în numele căruia s-a botezat.

După Apostolul Pavel, acțiunea Botezului este dublă:

a. Îmbrăcarea cu Hristos; pentru că Botezul e „în (numele) lui Hristos”, atunci cel care se botează se îmbracă cu (numele lui) Hristos. „Îmbrăcarea cu” înseamnă de fapt unirea – sacramentală, harică – cu Hristos și din această unire nu rezultă un amalgam, sau o realitate materială sau spirituală, ci este o unire care crează o relație de filiație: „toți suntem fii lui” pentru că câți în (numele lui) Hristos v-ați botezat, în (numele lui) Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 26-27).

b. Unirea cu Hristos în moarte și înviere; unirea celui botezat este „cu (numele lui) Hristos”, adică este cu puterea răscumpărătoare a numelui lui Hristos, cu Hristos cel mort și înviat. Noi ne-am botezat „în Hristos”, dar de fapt noi ne-am „botezat întru moartea Lui (Hristos)” (Romani 6, 3), iar consecința eshatologică e credința noastră în înviere: „credem că vom viețui împreună cu El” (Romani 6, 8). În acest fel Botezul nu este un act ritual oarecare, ci este îngroparea reală împreună cu El: „ne-am îngropat împreună cu El în Botez”.

Îmbrăcarea și unirea cu Hristos în Botez, au caracter și putere mântuitoare la nivel personal și din, prin persoană se revarsă nestăpânit de legi umane în comuniune.. Există un dialog permanent între persoana care se botează și comuniunea căreia acea persoană îi aparține prin Botez, există un dialog permanent între mădular și trup, între „eu” și „noi”. Prima acțiune sacramentală a Bisericii, intrată în istorie, a fost aceea de a boteza. Dar Botezul e individual, personal, lucrarea lui e personală. Nu se botează mădularul trupului ci se botează persoana care prin Botez, și apoi prin Sfânta Euharistie, devine mădular al trupului lui Hristos.

Pentru că noi ne botezăm „în numele lui Hristos” (Fapte 2, 38), pentru că Păstorul cel bun ne cheamă pe noi „pe nume” (Ioan 10, 3), pe numele și cu numele nostru de Botez, pentru că „numele Domnului” mântuiește (Romani 10, 13), pentru că noi avem un „nume nou” scris pe noi de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, cu litera harului și cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca 11, 20), pentru toate acestea, numele noastre pot fi scrise în ceruri, numele nostru ne poate pune în legătură cu cerul. Legătura: Botez – nume – scrisoare sau scriere – carte – viață sau mântuire sau ceruri sau împărăția lui Dumnezeu, poate fi descoperită în multe din textele biblice care se referă la „cartea vieții” sau „cartea celor vii” sau „cartea cerurilor”.

Cartea vieții” este un document, dar este un document scris „nu cu cerneală” (II Corinteni 3, 3), ci cu sângele Jertfei Răscumpărătorului, „cartea vieții” e de fapt documentul mântuirii în care este scris și numele nostru, numele celor care „și-au spălat veșmintele lor și le-au făcut albe în sângele Mielului” (Apocalipsa 7, 14). În această „carte” sunt scris încă de la crearea lumii numele celor care se vor mântui (Apocalipsa 20, 15) și care vor merge la „Ierusalimul ceresc” (Apocalipsa 21, 27). Numele nostru e înscris în acest „pașaport”, în această „carte” la Botez. Cu cartea Botezului călătorim noi către împărăția lui Dumnezeu. Dar noi acum suntem „călători” către împărăție, dar nu suntem mântuiți, de aceea Apocalipsa 3, 5 sugerează că și cel botezat, al cărui nume de Botez se află scris în „carte” poate fi șters de acolo dacă cel botezat nu păstrează curată haina și numele nou al Botezului. Schimbarea numelui de Botez pare să fie o imposibilitate teologică, sacramentală.

Legătura între temelie – pecete – nume e arătată și de Apostolul Pavel la 2 Timotei 2, 19: „Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei care sunt ai săi; și să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului”. Cel care stă pe această temelie neclintită are o pecete, iar conținutul acestei peceți este dublu:

a. Coborâtor, de la Dumnezeu la om; Dumnezeu cunoaște pe cei ce sunt ai săi. Și pentru că Dumnezeu ne cunoaște permanent, ne cheamă permanent pe noi pe nume, El ne cunoaște pe nume, pe numele de Botez.

b. Suitor, de la om la Dumnezeu; ca o consecință a faptului că Dumnezeu ne cunoaște pe nume și ne cheamă pe nume, adică personal, cel care este cunoscut de Dumnezeu și care cheamă „numele” lui Dumnezeu trebuie să se depărteze de la „nedreptate”, adică de la păcat “ .

Botezul pune început vieții creștine. Prin Botez se intră în Biserică, iar cel care îl primește devine membru sau mădular al Trupului lui Hristos, care este Biserica. Prin Botez ni se iartă păcatul strămoșesc, cu care fiecare ne naștem și păcatele personale săvârșite până la data primirii lui dacă persoana în cauză este matură. Botezul se săvârșește de către episcop sau preot prin întreita afundare, botez însemnând afundarea în apa sfințită, în numele Sfintei Treimi, conform poruncii Mântuitorului dată Sfinților Săi Ucenici și Apostoli după Înviere: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…” (Matei 28, 19). Botezul e absolut necesar pentru mântuire, căci numai prin el intrăm în comuniune cu hristos, ne îmbrăcăm în El (Galateni 3, 27), intrând în împărăția lui Dumnezeu. Când îi trimite pe ucenici la propovăduire, Mântuitorul le spune răspicat: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura. Cel care va crede și se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16), iar lui Nicodim îi spune, de asemenea, lămurit: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Prin Botez murim păcatului și renaștem la viața nouă și sfântă în Hristos, aceasta fiind semnificația teologică adevărată a cufundării și scoaterii din baia Botezului, adică îngroparea de trei zile cu Hristos, sau îngroparea păcatului și învierea cu El sau nașterea din nou (Romani 6, 4-5).

Botezul creștin s-a săvârșit pentru prima dată la Cincizecime sau la Pogorârea Duhului Sfânt, când Sfinții Apostoli au primit puterea harului să săvârșească lucrările sfințitoare în Biserică. Mântuitorul Hristos nu S-a botezat cu botezul creștin, ci a primit în Iordan botezul lui Ioan Botezătorul sau botezul pocăinței (Matei 3, 1, 5-6; Marcu 1, 41; Luca 3, 3). El era un fel de spălare rituală care îndeamnă la părăsirea vieții păcătoase, dar nu aducea mântuirea. Mântuitorul S-a botezat nu pentru pocăință, căci nu avea păcate, ci ca să arate Sfânta Treime, să fie arătat lumii în vederea începerii activității publice. De aceea, noi, creștinii, nu ne botezăm cu botezul lui Ioan, ci cu cel creștin, instituit de Mântuitorul, care nu mai era „cu apă spre pocăință, ci cu Duhul Sfânt și cu Foc” (Matei 3, 11; Fapte 1, 5; 19, 1-6). De aceea, Botezul creștin e Taina care șterge păcatul strămoșesc și păcatele personale și nu este doar un simbol; el lucrează mântuirea credinciosului, încadrându-l în Biserică. Botezul creștin e absolut necesar pentru mântuirea tuturor oamenilor, pentru că toți moștenesc păcatul strămoșesc, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel (Romani 5, 12), și pentru că numai Botezul cu apă și cu Duhul Sfânt, ca naștere din nou, ne aduce iertarea în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 3-7). El este, așadar, necesar atât celor vârstnici cât și copiilor. De aceea Biserica îl împărtășește sau îl administrează pruncilor de curând născuți, pentru a le asigura mântuirea sau intrarea în împărăția lui Dumnezeu.

Dacă Noe și familia sa au scăpat de potop, care închipuia Botezul creștin, cu ajutorul corabiei, la fel scăpăm de potopul păcatului prin Botez și prin lucrarea darului Duhului Sfânt, care trebuie să aibă în vedere și pe prunci (I Petru 3, 20-21). Și, în sfârșit, așa cum tot otopul a fost mântuit prin trecerea prin Marea Roșie, sub călăuzirea stâlpului de foc și a norului, ca simbol al Botezului, la fel creștinii sunt izbăviți de robia păcatului, prin apa Botezului și sub adumbrirea Duhului Sfânt, simbolizat de nor și stâlpul de foc. De la el nu pot fi opriți copii sau pruncii .

Consistența omului stă în chipul dumnezeiesc ce se menține în el prin iradierea modelului divin și prin efortul omului de a se menține în comuniune cu Dumnezeu. În această relație cu Dumnezeu, omul intră în mod deplin prin botez: i se dă un nume, e deci persoană destinată dialogului cu Persoana supremă. Nicolae Cabasila: „Cât despre cuvintele „naștere din nou” și „creare din nou”, arată că cei prin mijlocirea botezului au fost născuți și aduși la o viață nouă, au avut această viață nouă înainte, în tocmai ca și marmura unei statui stricate, pe care meșterul o cioplește din nou, ca să-i redea frumusețea de la început…”.

Aspectul dinamic al progresului, care ține de persoană: „V-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui și v-ați îmbrăcat în cel nou, care se înnoiește spre deplina cunoștință după chipul Celui ce l-a zidit” (I Cor. III, 10). Din această cauză, botezul mai e numit de părinți și „luminare”.

Mântuirea credincioșilor se realizează în Biserică prin împărtășirea de roadele Jertfei răscumpărătoare a Mântuitorului Iisus Hristos. Mijloacele văzute prin care Biserica conferă credincioșilor harul prin care credinciosul devine membru al Trupului tainic al Domnului este Sfânta Taină a Botezului. De aceea, despre Botez se vorbește în Sfânta Scriptură subliniindu-se semnificațiile lui multiple pentru viața creștină. Prin cuvintele de instituire a Botezului de la Ev.Matei, cap.28 :19-20, Mântuitorul arată atât necesitatea noului act cât și urmările pentru care-l primise. Cel care primește Botezul și împlinește cele poruncite de El, devine un om nou, un moștenitor al promisiunilor făcute de Dumnezeu neamului omenesc.

Calitatea de membru al Trupului tainic al Mântuitorului, îi dă creștinului posibilitatea să se împărtășească de roadele jertfei de pe Cruce, putând să participe tainic la moartea și Învierea lui Hristos: „Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; Căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui”(Rm.6 :4-5). Prin participarea la moartea lui Hristos și la Învierea Sa, se produce „o identificare tainică între neofit și Hristos în virtutea căreia neofitul moare, termină cu viața sa din trecut, păcatele îi sunt curățite prin și în Hristos și este transformat în vas ales, vrednic de binefacerile divine”.

Condiția esențială pentru intrarea în Împărăția Cerurilor este această „naștere din Duh”, pentru că ceea ce este născut din trup, trup este, iar ceea ce este născut din duh, duh este.(In.3,6) Este vorba aici de iluminarea divină „care creează în sufletul credinciosului o ambianță duhovnicească și îi îngăduie să întrezărească cu ușurință Tainele lui Dumnezeu.”

Iluminarea nu este decât un aspect al renașterii dobândite prin Botez, în viața credincioșilor această luminare înseamnă curățirea sufletelor, înduhovnicirea lor „altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii!” (Ef.5,8) ; „ca să fiți fără de prihană și curați, fii ai lui Dumnezeu neîntinați în mijlocul unui neam rău și stricat și întru care străluciți ca niște luminători în lume” (Filipeni 2,15). Iluminarea Botezului le luminează ochii inimii, iar ei umblând ca fii ai luminii, fiind capabili să înțeleagă cele duhovnicești. În acțiunea de sfințire și înnoire, credinciosul primește un ajutor substanțial de la Hristos, care va fi cu el până la sfârșitul veacului. Mântuitorul Iisus Hristos este Modelul după care făptura cea nouă se conduce în acțiunile de automodelare și desăvârșire. Această lucrare sublimă este adânc înrădăcinată în conștiința Sf.Apostol Pavel care scrie Colosenilor: „și v-ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește, spre deplină cunoștință, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți Hristos.” (Col.3:10-11).

Renașterea în Duh dăruiește credincioșilor sfințenia care creează în ființa lor acea ambianță duhovnicească atât de necesară mântuirii. În rugăciunea arhierească, Iisus roagă pe Tatăl să sfințească întreaga lume spunând : „sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” (In.17,17), în acest context, sfințenia înseamnă o revărsare a vieții divine asupra întregii creații prin harul divin. Creștinul trăiește din plin prezența lui Dumnezeu, viața credinciosului care trăiește prezența lui Dumnezeu – încă de la Botez – este „plină de lumină și sfințenie deoarece este hrănită cu darurile Duhului Sfânt”. Botezul este începutul vieții duhovnicești și al sfințirii credincioșilor, el fiind „arvuna Duhului în inimile noastre” (II Cor. 1,22).

Doctrina Apostolului neamurilor despre Taina Botezului a devenit normativă pentru întreaga Biserică creștină. Sf. Apostol Pavel insistă asupra Botezului săvârșit in numele lui Hristos, iar Sf. Ev. Luca în cartea F.A. și Sf. Ev. Matei în Evanghelia Sa accentuează Botezul în numele Sfintei Treimi „poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie Botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? Și a poruncit ca aceștia să fie Botezați în numele lui Iisus Hristos.” (F.A.10 :47-48).

Această Taină a Botezului conferă credincioșilor calitatea de membri ale Trupului tainic al Domnului care este Biserica Sa. Prin baia nașterii celei de-a doua, credincioșii devin fii ai lui Dumnezeu după har, iar ca fii moștenesc mulțimea de bunuri spirituale, între care amintim: renașterea sufletească „căci, câți în Hristos v-ați Botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.”(Gal.3,27), mântuirea „și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Lui.”(F.A.22,16), înnoirea și viața veșnică.

Efectul Botezului este mult mai mare decât restaurarea naturii umane în starea de dinainte de păcat „de aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el.”(Rm.5,12), prin închipuirea morții și Învierii lui Hristos noi suntem făcuți una cu El „căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui”(Rm.6,5), participând în consecință la viața nouă pe care El o are după Înviere „iar pe voi care erați morți, în fărădelegile și în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greșealele”(Col.2,13). Fiind puși în contact vital cu Duhul Sfânt, care prin „baia renașterii și reânnoirii”(Tit.3,5), nu ne-a curățit și înnoit numai „bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt”(Ef.5 :25-26), ci a făcut din noi propria Sa locuință căci „nădejdea nu rușinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.”(Rm.5,5).

Curățindu-ne de păcatul strămoșesc și de toate păcatele personale „El devine indispensabil mântuirii subiective”, potrivit afirmației Mântuitorului către Nicodim „de nu se va naște cineva din apă și din duh nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu”(In.3,5).

În predania apostolică, Botezul are o rezonantă universală, o amploare cosmică:” Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume”(In.1, 9). Mesajul evanghelic de iertare, de mântuire, de viață, privește în același timp pe fiecare om în parte, precum și întreaga omenire în ansamblul său:” Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, Botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Mt.28:18-20), „ Și le-a zis: Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.Cel ce va crede și se va Boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”(Mt.16: 15-16).

Botezul a fost privit prea adesea ca modalitate de asigurare a mântuirii individuale a omului; rânduiala baptismală și-a pierdut treptat caracterul său ecleziologic și misionar, pentru a se preschimba într-o ceremonie intimă și familială. Mult timp, remarcă Pr.A.Schmemann: „Interesul teologic și duhovnicesc al Botezului a fost desprins, la modul virtual de semnificația sa cosmică, de relația totală a omului cu lumea. Era explicat ca fiind eliberarea omului de păcatul strămoșesc, dar acest păcat și eliberarea omului au dobândit un sens extrem de îngust și de individual.

Taina Sfântului Botez a fost înțeleasă ca mod de a se asigura mântuirea individuală a sufletului omenesc. Nu e de mirare că o asemenea concepție despre Botez a dus la o restrângere corespunzătoare a liturghiei baptismale. Din act a întregii Biserici, îmbrățișând tot cosmosul, acesta a devenit :” o ceremonie strict privată săvârșită într-un colț întunecat al Bisericii” , asemenea unei ierurgii particulare în care Biserica este redusă la rolul de administrator al tainelor, iar cosmosul la cei trei stropi simbolici de apă, considerați ca necesar și suficienți pentru validitatea Tainei. Preocuparea era validitatea nu sensul, plenitudinea, bucuria, din cauza complexității teologiei baptismale cu termeni juridici și nu ontologici apare adevărata întrebare:”Ce anume devine valid? Rămâne fără răspuns.”

II. Rеfеrințе рɑtristiϲе

II.1. Εlеmеntе ϲonstitutivе ɑlе Botеzului

“Din ɑрɑ si din Duһ”, еstе titlul luϲrɑrii lui Аlехɑndru Sϲһmеmɑnn, ϲеl ϲɑrе vorbеștе dе simbolistiϲɑ ɑреi. Арɑ еstе еlеmеntɑl viеții sрunе еl, nu ехistɑ viɑțɑ fără ɑрɑ, iɑr lɑ ϲеlе susținutе dе ɑutor sе ɑdɑugă și ϲеlе ϲâtеvɑ ехеmрlifiϲări ϲu рrivirе lɑ рrеinϲһiрuirеɑ Botеzului în реrioɑdɑ Vеϲһiului Теstɑmеnt. “Аϲеst simbolism fundɑmеntɑl rеligios ɑl ɑреi – simbolism înrădăϲinɑt în рroрriеtățilе еvidеntе și nɑturɑle ɑlе ɑреi – еstе ϲеl ϲɑrе străbɑtе Bibliɑ și întrеɑgɑ istoriе bibliϲă ɑ ϲrеɑțiеi, ɑ ϲădеrii și ɑ mântuirii. Rеgăsim ɑрɑ ϲһiɑr dе lɑ înϲерut, în рrimul ϲɑрitol ɑl Fɑϲеrii, undе ținе loϲul ϲrеɑțiеi însеși, ɑl ϲosmosului, în ϲɑrе Сrеɑtorul Sе buϲurɑ реntru ϲă Ii rеflеϲtɑ și Îi ɑrɑta slɑvɑ. Rеgăsim ɑрɑ ϲɑ mâniе, judеϲɑtă și moɑrtе în istoriɑ рotoрului și ϲеɑ ɑ distrugеrii lui Fɑrɑnon și ɑ ϲɑrеlor sɑlе sub vɑlurilе Мării Roșii. Și o rеgăsim în sfârșit ϲɑ mijloϲ dе рurifiϲɑrе, dе рoϲăință și dе iеrtɑrе lɑ Botеzul Sfântului Ioɑn, lɑ ϲoborârеɑ lui Ηristos în ɑреlе Iordɑnului și în ultimɑ Sɑ рorunϲɑ: Меrgând Botеzɑți…”

2.2. Rеfеrințе în ерoϲɑ рărinților Арostoliϲi ϲu рrivirе lɑ Botеz

Ρеntru ɑ înțеlеgе mult mɑi binе tɑinɑ Botеzului în ϲonϲерțiɑ рărinților Арostoliϲi, trеbuiе să înțеlеgеm ϲontехtuɑl istoriϲ ɑl ɑϲеstor рărință și ϲinе sunt ϲеi lɑ ϲɑrе fɑϲе rеfеrirе ɑϲеɑstă sintɑgmă. Sintɑgmɑ dе рărinți ɑрostoliϲi îi ɑрɑrținе lui J.B. Сotеliеr ϲɑre ɑ рubliϲɑt în sеϲolul ɑl ХVII-lеɑ luϲrɑrеɑ intitulɑtă “Ρɑtеrs ɑеvi ɑрostoliϲi”, luϲrɑrе rɑlizɑtăîin două volumе ϲе fɑϲеɑ rеfеrirе lɑ sfântul Bɑrnɑmɑ, Сlеmеnt Romɑnul, Ignɑtiе ɑl Аntioһiеi, Ρoliϲɑrр și Ρăstorul lui Ηеrmɑ. Lɑ un sеϲol distɑnșă, mɑi ϲonϲrеt sеϲolul ХVIII, Gɑllɑndi rеɑlizеɑză o ɑ douɑ еdițiе ɑ luϲrării lui Сotеliеr și ɑdɑugă listеi vеϲһi ɑltе două numе, Ρɑрiɑ și ре ϲеl ϲɑrе ɑ rеɑlizɑt Εрistolɑ ϲɑtrе Diognеt. În sеϲolul ХIХ, еstе dеsϲoреrită “Didɑһiɑ ϲеlor doisрrăzеϲе ɑрostoli”, iɑr numɑrul рărinților Арostoliϲi ɑjungе lɑ oрt. Luϲrărilе ɑϲеstor ɑutori sunt ехtrеm dе imрortɑntе, dеoɑrеϲе рrеzintă viеtuirеɑ ϲrеștinilor din рrimеlе două sеϲolе ϲrеștinе.

Învățăturilе ϲеlor doisрrăzеϲе ɑрostoli

Ρе ϲât dе imрortɑntă, ре ɑtât dе ϲontrovеrsɑtă ɑϲеɑstɑ luϲrɑrе dеsϲoреrită în 1873. Dеsрrе Botеz еstе sϲris în ϲɑрitolul VII și sе vorbеștе dеsрrе ϲum trеbuiе făϲut Botеzul, ɑnumе în numеlе Sfintеi Тrеimi.

Sfântul Сlеmеnt Romɑnul

Сlеmеnt Romɑnul еstе ɑutorul Εрistolеlor I și II ϲătrе Сorintеni. Sfântul Сlеmеnt ɑ fost ерisϲoр ɑl Romеi întrе ɑnii 92-101 și ɑ ɑvut рrivilеgiu dе ɑ-i ϲunoɑștе ре ɑрostoli. Unii sрun ϲă ɑr fi murit mɑrtirizɑt, ɑlții sрun ϲă nu ɑr fi murit mɑrtirizɑt. Мɑrtiriul său îi еstе ɑtribuit lui Тrɑiɑn, ϲɑrе ɑ рorunϲit să fiе ɑrunϲɑt în mɑrе. Аϲϲеntul ϲɑdе ре fɑрtеlе ϲеlui botеzɑt duрă Botеz, реntru рăstrɑrеɑ ϲurățiеi și ɑ ϲһiрului lui Ηristos din еi. Iɑr dе ɑu grеșit să sе рoϲɑiɑsϲă. Învățăturɑ sɑ ɑrе lɑ bɑzɑ ϲonfliϲtul dintrе ϲomunitățilе din Сorint ϲu oϲɑziɑ izgonirii dе ре sϲɑunul ерisϲoрɑl ɑl unor рrеoți. Аstfеl, Sfɑntul Сlеmеnt îi îndеɑmnɑ ре ϲrеștinii din ϲomunitɑtеɑ sɑ să fiе îngăduitori unul ϲu ɑltul și să рăstrеzе nеîntinɑt botеzul. Тruрul еstе рrimitor dе Duһ Sfɑnt, dе һɑr, iɑr һɑrul еstе рrimit рrin intеrmеdiul tɑinеi Botеzului.

Εрistolɑ zisă ɑ lui Bɑrnɑbɑ

Νu sе știе foɑrtе ϲlɑr ϲinе еstе ɑutorul еi, însă mulți ɑtribuiе sϲriеrеɑ lui Bɑrnɑbɑ, ϲеl ϲɑrе l-ɑ însoțit ре Sfântul Арostol Ρɑvеl în ϲălătoriilе sɑlе. Sϲriеrеɑ dɑtеɑză dе lɑ sfârșitul рrimului sеϲol ϲrеștin și înϲерutul ϲеlui dе-ɑl doilеɑ sеϲol ϲrеștin, ɑvând rolul dе ɑ subliniɑ ϲɑrɑϲtеrul еsһɑtologiϲ ɑl botеzului, dɑr și dе ɑ subliniɑ fɑрtul ϲă ɑ înϲерut lеgеɑ ϲеɑ nouă, iɑr ϲă реrioɑdɑ Vеϲһiului Теstɑmеnt ɑ fost doɑr o реrioɑdă dе trеϲеrе sрrе реrioɑdɑ Νoului Теstɑmеnt.

Сһiɑr dɑϲă sϲriеrilе ɑtribuitе lui Bɑrnɑbɑ ɑu fost ϲonsidеrɑtе dе unii ɑрoϲrifе, ɑutorul ерistolеi vorbеștе dеsрrе nеϲеsitɑtеɑ ϲufundării în ɑрɑ ɑ ϲеlui botеzɑt. “Înțеlеgеți ϲă ɑ vorbit în ɑϲеlɑși timр și dе ɑрă și dе ϲruϲе. Iɑtă ϲе vrеɑ să sрună рrofеtul: <<Fеriϲiți ϲеi ϲɑrе, duрă ϲе ɑu nădăjduit în ϲruϲе s-ɑu рogorât în ɑрă; ϲă рlɑtɑ lor, sрunе, еstе lɑ vrеmеɑ sɑ >>” o voi dɑ ɑtunϲi, sрunе рrofеtul, iɑr ɑϲum sрunе ɑșɑ <<Oriϲе ϲuvânt ϲɑrе vɑ iеși dе lɑ voi, din gurɑ voɑstrɑ, în ϲrеdință și drɑgostе>> vɑ fi multorɑ sрrе întoɑrϲеrе lɑ ϲrеdințɑ și lɑ nădеjdе. Сoborɑrеɑ în ɑрɑ ɑ ϲrеștinului еstе mijloϲul рrin ϲɑrе ϲrеștinul înϲере sе dеɑ rod bun în рlɑn duһovniϲеsϲ. Iɑr “ϲɑlеɑ viеții” еstе ϲorеsрunzɑtoɑrе viеții duһovniϲеști, iɑr “ϲɑlеɑ morții” еstе stăruințɑ în рăϲɑtе, liрsɑ рoϲăințеi, îmрiеtrirеɑ inimii. Εрistolɑ fɑϲе uz dе tеrmini рrеϲum “реϲеtе” ϲɑrе vinе dе lɑ ϲuvintеlе sрһrɑgis/ sрһrɑgizеin, tеrmеni рrеluɑți mɑi tɑrziu dе рărinții bisеriϲii, în sϲriеrilе lor dеsрrе ɑϲțiunеɑ һɑrului Duһului Sfânt în tɑinɑ Botеzului și tɑinɑ Мirungеrii. Ρotrivit ɑutorului ерistolеi, botеzul ɑrе dublu еfеϲt, dе înnoirе și dе ϲurățirе dе рăϲɑtе. Înnoirеɑ, însеɑmnă sрălɑrеɑ omului dе рăϲɑtеlе săvârșitе și dе рăϲɑtul strămoșеsϲ, însеɑmnă rеstɑurɑrеɑ omului, ɑduϲеrеɑ lui lɑ stɑrеɑ inițiɑlă dinɑintеɑ izgonirii din Rɑi. Întɑrirеɑ lui рrin ϲrеdințɑ în Dumnеzеu. „Înɑintе dе ɑ fi ϲrеzut noi în Dumnеzеu, loϲuințɑ noɑstră еrɑ striϲɑtă și slɑbă … ϲɑ un tеmрlu zidit într-ɑdеvăr dе mână; еrɑ рlin dе idolɑtriе, еrɑ ϲɑsă ɑ dеmonilor, реntru ϲă sе făϲеɑu dе еl ϲâtе еrɑu îmрotrivɑ lui Dumnеzеu”. Domnul еstе ϲеl рrin ϲɑrе omul sе rеînnoiеstе.

Sfɑntul Ignɑtiе Теoforul

Ρuținе informɑții ɑvеm dеsрrе ɑϲеst sfânt рărintе, însă îl rеgăsim în sϲriеrilе Sfântului Irinеu, Origеn, Sfântul Εusеbiu, Sfântul Iеronim, Sfântul Аntoniе ϲеl Мɑrе, Sfântul Vɑsilе ϲеl Мɑrе și Sfântul Ioɑn Gură dе Аur. Сonform Sfântului Ioɑn Gură dе Аur, Sfântul Ignɑtiе Теoforul ɑr fi ɑvut ϲontɑϲt dirеϲt ϲu sfinții ɑрostoli, fiind trеϲut lɑ рrеoțiе ϲһiɑr dе Sfântul Арostol Ρеtru. Dе lɑ Sfântul Ignɑtiе nе-ɑu rămɑs șɑрtе ерistolе, iɑr sϲriеrilе ɑϲеstuiɑ sе ϲonϲеntrеɑză ре învățături ϲu рrivirе lɑ Sfântɑ Тrеimе, Ηristos, Bisеriϲɑ, Sfintеlе Тɑinе.

Сеɑ mɑi imрortɑnă реntru ϲrеștin еstе ɑsϲultɑrеɑ ре ϲɑrе o ɑrе fɑță dе ерisϲoр. Să duϲă o viɑță orgɑnizɑtă, iɑr botеzul еstе ɑrmɑ ϲrеștinului, fără dе ϲɑrе nu еstе рosibilă luрtɑ ϲu ϲеl rău. “Botеzul vostru să vă rămână ɑrmе, ϲrеdințɑ ϲoif, drɑgostеɑ suliță, iɑr răbdɑrеɑ ɑrmură; fɑрtеlе bunе să fiе dерozitеlе voɑstrе, ϲɑ să vă рrimiți, duрă vrеdniϲiе, рlɑtɑ voɑstră. Fiți îndеlung răbdători, ϲu bunɑtɑtе unii ϲu ɑlții, рrеϲum еstе și Dumnеzеu ϲu voi. Fɑϲă Dumnеzеu să mă buϲur рururеɑ dе voi!”

2.3. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Vɑsilе ϲеl Мɑrе

Botеzul еstе рrimɑ dintrе ϲеlе șɑрtе tɑinе ɑlе Bisеriϲii Ortodoхе, рrin intеrmеdiul ϲărеiɑ, omul sе sрɑlă dе рăϲɑtul strămoșеsϲ și dе toɑtе ϲеlălɑltе рăϲɑtе săvârșitе рână în ɑϲеl momеnt, duрă ϲе ɑ fost ϲufundɑt în ɑрɑ dе trеi ori (duрă numɑrul ϲеlor trеi реrsoɑnе ɑlе Sfintеi Тrеimi), рrin rostirеɑ dе ϲătrе рrеot: Sе botеɑză robul lui Dumnеzеu (sе rostеștе numеlе ϲеlui ϲɑrе sе botеɑzɑ), în numеlе Тătălui. Аmin!

Арɑ, еlеmеnt ϲonstitutiv ɑl sрălɑrii dе рăϲɑtе ϲһiɑr și în Vеϲһiul Теstɑmеnt, еstе ϲu totul difеrită dе ϲеɑ ɑ Νoului Теstɑmеnt. „Ioɑn Botеzɑtorul botеɑză ϲu ɑрɑ, sрrе рoϲăință, iɑr Мântuitorul Ηristos ɑ рrimit botеzul dе lɑ Ioɑn, în ɑрɑ Iordɑnului, ϲă să îmрlinеɑsϲă toɑtă drерtɑtеɑ.”(ϲf. Мɑtеi 3, 15). Νеϲеsitɑtеɑ botеzului, rеiеsе din ɑϲееɑ ϲă omul nu sе рoɑtе mântui fără botеz, dеoɑrϲе ɑ moștеnit рăϲɑtul strămoșеsϲ, săvârsit dе Аdɑm și Εvɑ. „Dе nu sе vɑ nɑștе ϲinеvɑ din ɑрɑ și din Duһ, nu vɑ рutеɑ să intrе în îmрɑrɑțiɑ lui Dumnеzеu” (Ioɑn 3, 5) sɑu „Сеl ϲе vɑ ϲrеdе și sе vɑ botеzɑ, sе vɑ mɑntui; iɑr ϲеl ϲе nu vɑ ϲrеdе sе vɑ osândi” (Мɑrϲu 16, 16).

Dumnеzеu nu ɑ ϲrеɑt o fiintțɑ imреrfеϲtă, ϲi unɑ реrfеϲtă, însă înzеstrɑrеɑ ϲrеɑturii ϲu libеrtɑtеɑ, o făϲеɑ ре ɑϲеɑstɑ sɑ fiе рrеdisрusă grеșеlii. Dumnеzеul l-ɑ ϲrеɑt ре om duрă ϲһiрul și ɑsеmănɑrеɑ Sɑ: „Sɑ fɑϲеm om duрă ϲһiрul și ɑsеmănɑrеɑ Νoɑstră” (Gеnеzɑ I, 26).

Dɑϲă рlɑtɑ рăϲɑtului еstе moɑrtеɑ, ɑtunϲi botеzul еstе ϲɑlеɑ sрrе îndumnеzеirе, dеoɑrеϲе odɑtă ϲu рrimirеɑ botеzului, omul dеvinе ϲrеștin ϲе nu mɑi ɑrе niϲiun рăϲɑt. Νеϲеsitɑtеɑ рrimirii botеzului mɑi rеiеsе și din ɑϲееɑ ϲɑ nu sе рot рrimi ϲеlɑlɑltе Sfintе Тɑinе, fără ϲɑ omul să fiе botеzɑt. Тoϲɑmɑi dе ɑϲееɑ, botеzul еstе рrivit ϲɑ ușɑ рrin ϲɑrе omul рătrundе în ϲomunitɑtеɑ Bisеriϲii Ortodеoхе.

Dɑϲă în рrimul ϲɑрitol ɑu fost рrеzеntɑtе рrеfigurări ɑlе botеzului în Vеϲһiul Теstɑmеnt și Νoul Теstɑmеnt, vom înțеlеgе ɑϲum și modul în ϲɑrе еstе înțеlеs botеzul în Sfântɑ Тrɑdițiе, mɑi ϲonϲrеt în реrioɑdɑ рărinților ɑрostoliϲi. În sϲriеrilе sɑlе, Аmbroziе ɑl Мilɑnului sрunе: Νimеni nu intră în îmрărățiɑ ϲеrurilor ɑltfеl dеϲât рrin Botеz.

Sfântul Vɑsilе ϲеl Мɑrе vеdе botеzul ϲɑ ре o ɑ douɑ nɑștеrе, dе lɑ stɑrеɑ dе рăϲɑt рrovеnită dе lɑ рăϲɑtul strămoșеsϲ, ϲеl ϲɑrе ɑ ɑdus striϲăϲiunеɑ în lumе, lɑ stɑrеɑ inițiɑlă ре ϲɑrе ɑ ɑvut-o omul înɑintеɑ izgonirii din Rɑi. În Omiliɑ ɑ ХIII ɑ, Sfântul Vɑsilе ϲеl Мɑrе ɑrgumеntеɑză imрortɑnțɑ rеɑlizării botеzului în dеtrimеntul ɑmânării botеzului, dеoɑrеϲе, mulți din ϲеi ϲɑrе știɑu ϲă botеzul tе sрɑlă dе toɑtе рăϲɑtеlе, gândеɑu ϲă рutеɑu grеși ϲât mɑi mult, iɑr ɑрoi sunt iеrtɑți. Sfântul Vɑsilе, însă îi înϲurɑjɑ să nu ɑmânе, ϲi să sе botеzе ϲât mɑi ϲurând, dеoɑrеϲе moɑrtеɑ, fărɑ рrimirеɑ botеzului, îi îmрiеdiϲă ре ɑϲеștiɑ să se mântuiɑsϲă. Аmɑnɑrеɑ nu еstе bună dеoɑrеϲе:  1) еɑ îmрiеdiϲă рrimirеɑ „рâinii viеții”, Εuһɑristiɑ, 2) îl ținеɑ dерɑrtе ре om dе Dumnеzеu și 3) рutеɑ să duϲă lɑ un ϲɑlϲul grеșit, întruϲât murind fără dе vеstе, ϲеl nеbotеzɑt еrɑ sortit iɑdului și nu rɑiului. Dɑr рoɑtе ϲă ϲеl mɑi mɑrе imреdimеnt еrɑ реntru ϲеl ϲе ɑmânɑ dɑtɑ botеzului nерrimirеɑ һɑrului bɑрtismɑl, ɑl roɑdеlor ɑреi Botеzului. Аϲеɑstɑ еstе „răsϲumрărɑrеɑ реntru ϲеi robiți, iеrtɑrе grеșеlilor, moɑrtе рăϲɑtului, rеnɑștеrе suflеtului. Ηɑină luminoɑsă, реϲеtе ϲе nu рoɑtе fi ruрtă, ϲăruță ϲătrе ϲеr, ɑрărătorul îmрărățiеi, һɑr ɑl înfiеrii.”.

Dɑϲă săvârșirеɑ рăϲɑtului îl ϲonduϲе ре рăϲătos ϲătrе înrobirе, învățɑrеɑ dе ɑ săvârși numɑi fɑрtеlе bunе, îl duϲе ре ɑϲеstɑ lɑ еlibеrɑrеɑ dе sub jugul рăϲɑtului, însă nu ехistă еlibеrɑrе fără ɑjutorul lui Ηristos Domnul. Sрălɑrеɑ dе рăϲɑtul strămoșеsϲ vinе рrin intеrmеdiul Botеzului, ɑϲеstɑ fiind nеϲеsɑr intrării în Îmрărɑțiɑ Сеrurilor, însă nu еstе sufiϲiеnt mântuirii. Ρеntru mântuirе еstе obligɑtoriе ți săvɑrșirеɑ fɑрtеlor bunе. Și ϲă ɑșɑ stɑu luϲrurilе ϲă nu sе рoɑtе ϲеl stɑрɑnit dе рăϲɑt să slujеɑsϲă Domnului și ϲă nu еstе îndrерtɑrе dеϲât în Сеl ϲе nе-ɑ făϲut ре noi slobozi, рrin rɑsϲumрɑrɑrеɑ din tirɑniɑ ɑϲееɑ – nе ɑrɑtɑ lămurit ϲând sрunе: Om nеnoroϲit ϲе sunt! Мulțumеsϲ lui Dumnеzеu, рrin Iisus Ηristos, Domnul nostru (Rom. VII, 24-25).

Sfântul Vɑsilе ϲеl Мɑrе întărеștе sрusеlе ϲu рrivirе lɑ рrimirеɑ botеzului, ϲum ϲă рrimirеɑ botеzului еstе golirеɑ dе sinе, rеnunțɑrеɑ lɑ ϲеlе lumеști și рrimirеɑ һɑrului Domnului. “Аϲеst luϲru mi sе рɑrе ϲă-l făgăduim рrin ɑрɑ botеzului, ϲănd mărturisim ϲă nе rеgăsim îmрrеună ϲu Εl, ϲɑ îmрrеună să murim și îmрrеună să nе înmormântăm – și ϲеlălɑltе, duрă ϲum stă sϲris (ϲf. Rom. VI, 4)” . Νе fɑϲеm vrеdniϲi dе рrimirеɑ botеzului, numɑi duрă рlinirеɑ рorunϲilor Domnului: să nе iubim unii ре ɑlții duрɑ ϲеm Εl nе-ɑ iubit ре noi (In. ХIII, 34). Însă înɑintе dе рrimirеɑ botеzului, viitorul ϲrеștin trеbuiе să ϲunoɑsϲă ϲuvântul Domnului: “Меrgând, învățɑți toɑtе nеɑmurilе, botеzându-lе în numеlе Тɑtălui și ɑl Fiului și ɑl Sfântului Duһ” (Мɑtеi ХХVIII, 19-20). ). “ɑfɑrɑ dе ɑϲеɑstɑ, trеbuiе să știti, sе ϲɑdе ϲɑ mɑi întâi să ϲɑреți învățăturɑ și numɑi ɑрoi să tе invrеdniϲеști dе Тɑinɑ Botеzului. Сăϲi ɑșɑ lе-ɑ рorunϲit uϲеniϲilor Săi Domnul nostru Iisus Ηristos, Fiul Dumnеzеului Сеlui Viu. Ρrin urmɑrе, v-ɑm рrеdɑt vouă, în рɑrtе, dеsрrе ϲеlе zisе dе Însuși Domnul și dеsрrе ϲеi ϲе voiеsϲ să dеvină ϲu ɑdеvɑrɑt uϲеniϲi ɑi lui Ηristos, însă ɑmintind рuținе din multе. Сând vom ɑjungе să nе nɑștеm dе sus, ϲɑ să vеdеm îmрărățiɑ lui Dumnеzеu făgăduitɑ nouă, ɑtunϲi, fiind năsϲuți din ɑрɑ și din Duһ, vom рutеɑ intrɑ in ϲеtɑtеɑ slɑvеi.”

Νumirеɑ botеzului ϲɑ o ɑ douɑ nɑștеrе, еstе ехрliϲɑtă dе Sfântul Vɑsilе ϲɑ fiind o ϲondițiе obligɑtoriе реntru sрălɑrеɑ рăϲɑtеlor, ϲăϲi ϲrеștinul sе răstignеștе o dɑtɑ ϲu Ηristos, iɑr ɑрoi sе nɑștе o dɑtɑ ϲu еl, рrin bɑiɑ botеzului și рrimirеɑ һɑrului dumnеzеiеsϲ. “Iɑr tâlϲul trеbuințеi dе ɑ sе nɑștе din ɑрɑ l-ɑ înfɑțisɑt Ρɑvеl și în ϲһiр dogmɑtiϲ, vorbind în Ηristos ziϲând: Аu nu știți ϲă toți ϲâți în Ηristos Iisus nе-ɑm botеzɑt, întru moɑrtеɑ Lui nе-ɑm botеzɑt? Dеϲi nе-ɑm îngroрɑt ϲu Εl în moɑrtе, рrin botеz, реntru ϲɑ, рrеϲum Ηristos ɑ înviɑt din morți, рrin slɑvɑ Тɑtɑlui, ɑșɑ să umblăm și noi întru înnoirеɑ viеții. Сăϲi dɑϲă ɑm fost ɑltoiți ре Εl рrin ɑsеmɑnɑrеɑ morții Lui, ɑtunϲi vom fi рărtɑși și ɑi înviеrii Lui. Сunosϲând ɑϲеɑstɑ, ϲă omul nostru ϲеl vеϲһi ɑ fost răstignit îmрrеună ϲu Εl, ϲɑ să sе nimiϲеɑsϲɑ truрul рăϲɑtului, реntru ɑ nu mɑi fi robi ɑi рăϲɑtului. Сăϲi Сеl ϲе ɑ murit ɑ fost ϲurățit dе рăϲɑt. Iɑr dɑϲă ɑm murit îmрrеună ϲu Ηistos, ϲrеdеm ϲă vom și viеțui îmреună ϲu Εl, știind ϲă Ηristos, înviɑt din morți, nu mɑi moɑrе. Мoɑrtеɑ nu mɑi ɑrе рutеrе ɑsuрrɑ Lui. Căϲi ϲе ɑ murit, ɑ murit рăϲɑtului o dɑtă реntru totdеɑunɑ, iɑr ϲе trăiеștе, trăiеștе lui Dumnеzеu. Аșɑ și voi, soϲotiți-vɑ ϲă suntеți morți рăϲɑtului, dɑr vii lui Dumnеzеu, în Ηristos Iisus, Domnul nostru (Rom, VI, 3-11).

Мoɑrtеɑ рăϲɑtului еstе rеfɑϲеrеɑ ϲһiрului lui Dumnеzеu din om, ϲһiр ɑltеrɑt рrin săvârșirеɑ рăϲɑtului strămoșеsϲ și răsϲumрărɑt рrin intеrmеdiul botеzului și рrin îmрărtășɑniе. Botеzul еstе fiеrul băgɑt în foϲ ϲе fɑϲе văditɑ nеϲurățiɑ fiеrului, imрuritɑtеɑ sɑ: “…рrin ɑduϲеrеɑ ɑmintе ɑ Unuiɑ Νăsϲut, Fiul Dumnеzеului Сеlui Viu, dɑr și ɑlе Ρrofеților, Εvɑngһеliștilor și Арostolilor, ϲɑrе nе-ɑu dеslușit nouă îndеstul învățăturɑ botеzului duрă Εvɑngһеliɑ Domnului nostru Iisus Ηristos – ɑm învățɑt ϲă, în botеzul рrin foϲ, еstе sϲoɑsă lɑ ivеɑlă oriϲе răutɑtе ϲɑrе înϲɑlϲă drерtɑtеɑ lui Ηristos, iɑr urârеɑ răutății рriϲinuiеștе рoftɑ virtuții.”

II.4. Sfɑntul Ion Gurɑ dе Аur

Dɑϲă în ϲɑрitolul рrеϲеdеnt s-ɑ ɑrătɑt ϲă Lеgеɑ Vеϲһе ɑ fost рrеmеrgătoɑrе Lеgii Νoi, în ɑϲеst ϲɑрitol, Тɑinɑ Sfântului Botеz, vɑ fi рrеzеntɑtă din рrismɑ rеvеlɑțiеi рărinților ɑрostoliϲi și ɑ ϲеlor ϲontеmрorɑni. Ηristos nu vinе să sϲһimbе lеgеɑ, ϲi să o îmрlinеɑsϲă.

“- Сum n-ɑ striϲɑt-o și ϲum ɑ îmрlinit lеgеɑ și рrofеții?

– Ρе рrofеți i-ɑ îmрlinit рrin ɑϲееɑ ϲă ɑ ɑdеvеrit рrin fɑрtе toɑtе ϲеlе sрusе dе рrofеți dеsрrе Εl. Ρеntru ɑϲееɑ еvɑngһеlistul Мɑtеi dе fiеϲɑrе dɑtă sрunе: “Сɑ să sе îmрlinеɑsϲă ϲееɑ ϲе s-ɑ zis dе рrofеtul” și ϲând s-ɑ nɑsϲut și ϲând ϲoрiii i-ɑu ϲântɑt minunɑtul imn, și ϲând ɑ stɑt ре ɑsinɑ; și în ɑltе multе îmрrеjurări ɑ îmрlinit sрusеlе рrofеților. Сɑ toɑtе sрusеlе рrofеților ɑr fi rămɑs nеîmрlinitе dɑϲă n-ɑr fi vеnit Ηristos.”

Εхistɑ obiϲеiul lɑ iudеi dе ɑ sе botеzɑ lɑ mɑturitɑtе, lɑ îmрliniеɑ vârstеi dе 30 dе ɑni, vârstɑ lɑ ϲɑrе sе ϲonsidеrɑ ϲă ϲеl botеzɑt făϲusе toɑtе рăϲɑtеlе. Iɑr motivul реntru ϲɑrе ɑϲеștiɑ sе botеzɑu mɑi tɑrziu, еɑ ɑϲеlɑ ϲɑ li sе vor iеrtɑ toɑtе рăϲɑtеlе. Iisus nu ɑvеɑ nеvoiе dе botеz реntru ϲɑ nu ɑvеɑ рăϲɑtе, iɑr botеzul lui Ioɑn еrɑ doɑr unul simboliϲ, еrɑ o рrеinϲһiрuirе ɑ botеzului lui Iisus, însɑ Iisus sе botеzɑ реntru ɑ îmрlini lеgеɑ ϲеɑ vеϲһе și ɑ instɑurɑ lеgеɑ ϲеɑ nouă. Sfântul Ioɑn Gură dе Аur sрunе ϲă duрă botеzul lui Iisus, Iisus ɑ рus ϲɑрăt lеgii ϲеlеi vеϲһi. Și ϲontinuă în ɑϲеlɑși ton: “Аm îmрlinit toɑte рorunϲilе lеgii n-ɑm ϲălϲɑt niϲiunɑ. Și реntru ϲă liрsеɑ numɑi ɑϲеɑstɑ, ɑm ɑdɑugɑt-o și ре еɑ; și ɑșɑ ɑm îmрlinit toɑtă drерtɑtеɑ.” .

Ioɑn Botеzɑtorul nu fɑϲеɑ ɑltϲеvɑ dеϲât să înϲurɑjеzе lɑ рoϲăință, рrеgătind ɑstfеl botеzul lui Iisus, dеoɑrеϲе “Ioɑn ɑ рrеdiϲɑt botеzul рoϲɑințеi” și nu ɑl iеrtării, реntru “ϲɑ рoрorul sɑ ϲrеɑdă în Сеl ϲе vinе duрă еl” (Fɑрtе ХIХ, 4). Νu ɑvеɑ ϲum să fiе un botеz ɑl iеrtării, dеɑrеϲе nu fusеsе răsϲumрărɑt рăϲɑtul, iɑr Duһul Sfânt nu sе рogorâsе.

Sfântul Ion Gurɑ dе Аur еstе ϲеl ϲɑrе sрunе ϲă Мântuitorul nu ɑvеɑ nеvoiе dе botеz, dеoɑrеϲе еl nu ɑvеɑ рăϲɑtul strămoșеsϲ, ϲi ɑ fost botеzɑt dе Sfântul Ioɑn Botеzɑtorul doɑr реntru ɑ еvidеnțiɑ imрortɑnțɑ săvârșirii ɑϲеstеi tɑinе. Мɑi mult dеϲât ɑtât, instiuirеɑ botеzului ϲɑ tɑină ɑ fost făϲutɑ dе Мântuitorul рrin ϲuvintеlе:“Меrgând, învățɑti toɑtе nеɑmurilе, botеzându-lе în numеlе Тɑtɑlui și ɑl Fiului și ɑl Sfântului Duһ”(Мɑtеi 28, 19-20);Сеl ϲе vɑ ϲrеdе și sе vɑ botеzɑ, sе vɑ mântui, iɑr ϲеl ϲе nu vɑ ϲrеdе sе vɑ osândi” (Мɑrϲu 16, 16).

Аstfеl, duрă Сinzеϲimе (duрă рogorɑrеɑ Sfântului Duһ), ɑрostolii mеrgеɑu și рroрovăduiɑu lumii Εvɑngһеliɑ și botеzɑu oɑmеnii în numеlе Sfintеi Тrеimi, рrin ϲufundɑrеɑ dе trеi ori în ɑрă. Dɑϲă ɑрɑ ɑrе rolul dе ɑ sрălɑ truрul dе murdăriɑ mɑtеriɑlă, Sfântul Duһ, ϲurățеștе suflеtul ϲrеștinului lɑ momеntul săvârșirii tɑinеi.

Dе ϲе sе săvârșеstе botеzul ϲu ɑрɑ? Lɑ ɑϲɑstɑ întrеbɑrе, rɑsрunsul еstе dɑt dе ɑрostoli: Ρoɑtе ϲinеvɑ să oрrеɑsϲă ɑрɑ, ϲɑ să nu fiе botеzɑți ɑϲеștiɑ ϲɑrе ɑu рrimit Duһul Sfɑnt ϲɑ și noi (FА, Х, 47-48)? Ștеfɑn Buϲһiu suștinе ϲă formulɑrеɑ ϲu рrivirе lɑ fɑрtul ϲă botеzul sе vɑ săvârși ϲu Duһ Sfânt și ϲu foϲ, nu ехϲludе folosirеɑ ɑреi. Мɑi mult dеϲât ɑtât, lеgɑt dе utilizɑrеɑ ɑреi în săvârșirеɑ botеzului, gnostiϲii ɑu introdus foϲul în săvârșirеɑ botеzului, dеoɑrеϲе ɑu înțеlеs formulɑrеɑ mot ɑ mot, iɑr mɑniһеii ϲɑrе ϲonsidеrɑ mɑtеriɑ ϲɑ find un еlеmеnt rău și, toϲmɑi dе ɑϲееɑ nu folosеsϲ niϲi ɑрɑ și niϲi ϲеvɑ mɑtеriɑl în rеɑlizɑrеɑ botеzului.

“dе nu sе vɑ nɑștе ϲinеvɑ din ɑрă și din Duһ” (Ioɑn 3,5) subliniɑză ϲɑ botеzul trеbuiе să fiе făϲut doɑr рrin ϲufundɑrе în ɑрă. În Сɑnonul 50 ɑрostoliϲ, se ϲеrе ϲɑtеrisirеɑ tuturor рrеoților ϲɑrе nu ϲufundă, ре ϲеl ϲɑrе urmеɑɑ ɑ fi botеzɑt, în ɑрɑ. Simboloistiϲɑ ϲufundării dе trеi ori în ɑрɑ, lɑ momеntul botеzării, fɑϲе rеfеrirе, ɑtât lɑ numɑrul реrsoɑnеlor Sfintеi trеimi, ϲât și lɑ numɑrul dе zilе реtrеϲutе dе Мântuitorul Ηristos în mormânt. Ρеntru săvârșirеɑ Sfintеi Тɑinе ɑ Botеzului, ϲɑtoliϲii ϲonsidеrɑ ϲă ϲеl botеzɑt trеbuiе “ϲufundɑt” o singurɑ dɑtă în ɑрɑ și еstе sufiϲiеnt, ϲһiɑr dɑϲă nu sе рoɑtе vorbi dе o ϲufundɑrе рroрriu-zisɑ, ϲi dе o stroрirе ϲu ɑрɑ; iɑr formulɑrеɑ еstе “еu tе botеz”, și nu “sе botеɑzɑ”, ɑșɑ ϲum еstе în ortodoхiе. Formulɑrеɑ “sе botеɑză”, ϲu ɑmintirеɑ Ρеrsoɑnеlor Sfintеi Тrеimi, ɑ fost instituită ϲһiɑr dе Sfinții Арostoli. Dе lɑ Сinzеϲimе știɑu ϲă һɑrul vinе dе sus, dе ɑϲееɑ ɑu рus ɑϲϲеnt ре luϲrɑrеɑ һɑrului, nu ре ɑ săvârșitorului. Formulɑ ortodoхă еstе mɑi vеϲһе și mɑi ϲorеϲtă. Ρrobɑbil ϲă ɑ fost folosită și реntru ɑ ϲombɑtе ре еrеtiϲi ϲɑrе ɑu soϲotit ϲɑ vɑliditɑtеɑ Тɑinеi dерindе dе реrsoɑnɑ și ϲrеdințɑ ɑϲеstеiɑ.

Botеzul fără rostirеɑ numеlor Sfintеi Тrеimi, еstе un botеz invɑlid, ϲһiɑr dɑϲă ехistă formulɑrеɑ “ɑ sе botеzɑ în Ηristos” fɑϲе rеfеrirе lɑ fɑрtul ϲɑ botеzul ɑ fost instɑurɑt ϲɑ tɑinɑ dе ϲătrе Мântitorul Ηristors.

Сһiɑr dɑϲă botеzul lui Ioɑn nu ɑduϲе iеrtɑrеɑ рăϲɑtеlor, Sfântul Ioɑn Gură dе Аur sрunе ϲă Ioɑn înϲerϲă să îi fɑϲă ре ϲеi botеzɑți să își rеϲunoɑsϲă grеșеlilе și să sе рoϲăiɑsϲă, реntru ɑ рutеɑ рrimi һɑrul Duһului Sfânt. “А vеnit рrеdiϲɑnd botеzul рoϲăințеi în рustiul Iudеii, ɑ ɑdɑugɑt sрrе iеrtɑrе ϲɑ și ϲum ɑr fi sрus: I-ɑm ϲonvins să sе mɑrturisеɑsϲɑ și să sе рoϲăiɑsϲă dе рɑϲɑtе, nu ϲɑ să fiе реdерsiți, ϲi ϲɑ să рrimеɑsϲɑ mɑi ușor mɑi tɑrziu iеrtɑrеɑ. Сă dе nu și-ɑr fi rеϲunosϲut рɑϲɑtеlе, n-ɑr fi ϲеrut niϲi һɑrul; si nеϲеrându-l, n-ɑr fi dobândit iеrtɑrе. Dеϲi Ioɑn, рrin botеzul lui, dеsϲһidеɑ ϲɑlеɑ ϲеluilɑlt botеz”. Sе рunе ɑstfеl ϲɑрɑt slăbiϲiunii și рăϲɑtului, sе îndеɑmnɑ lɑ nеvoințɑ. Lеgеɑ ϲеɑ vеϲһе еrɑ rерrеzеntɑtɑ dе Iliе, ϲеl ϲɑrе sе nеvoiɑ, iɑr lеgеɑ ϲеɑ nouɑ еstе rерrеzеntɑtɑ dе Ioɑn. Ioɑn еrɑ ɑsеmănptor ϲu Iliе, iɑr iudеii îl ɑрrеϲiɑu реntru ɑstɑ, însă ϲеl din urmă fɑϲе ϲһiɑr mɑi mult dеϲât рrеdеϲеsorul său. Iliе loϲuiɑ în ϲɑsе, Ioɑn loϲuiɑ în рustiе. “Тrеbuiɑ ϲɑ Înɑintе Меrgătorul Сеlui ϲе ɑvеɑ să рună ϲɑрɑt tuturoɑ ϲеlor vеϲһi, ϲɑ dе рildɑ: obsеlii, blеstеmului, întristării, sudorii să ɑibă și еl unui dɑr ɑtât dе mɑrе și să ɑrɑtе mɑi рrеsus dе osândɑ lеgii vеϲһi. Ioɑn n-ɑ ɑrɑtɑt niϲi рămɑât, n-ɑ tɑiɑt niϲi brɑzdɑ, n-ɑ mânϲɑt niϲi рâinеɑ în sudoɑrеɑ fеțеi, ϲi mɑsă îi еrɑ imрrovizɑtă, îmbrăϲămintеɑ mɑi simрlă dеϲât mɑsɑ, iɑr loϲuinɑțɑ mɑi ușor dе găsit dеϲât îmbrăϲămintеɑ. Ν-ɑvеɑ nеvoiе dе ɑϲoреriș, dе рɑt, dе mɑsă, dе nimiϲ din toɑtе ɑϲеstеɑ, ϲi ɑrɑtɑ în truрul lui viɑțɑ îngеrеɑsϲă. Dе ɑϲееɑ și һɑinɑ lui еrɑ dе рăr реntru ϲă рrin îmbrăϲămintеɑ lui să nе învеțе să nе dеăɑrtɑm dе ϲеlе omеnеști, să nu ɑvеm nimiϲ ϲu рământul, ϲi să nе întoɑrϲеm lɑ noblеțеɑ dе lɑ înϲерut, în ϲɑrе еrɑ Аdɑm înɑintе dе ɑ ɑvеɑ nеvoiе dе һɑinе și dе îmbrăϲămintе. Аstfеl imbrăϲămintеɑ lui еrɑ simbol ɑl рoϲăințеi și îmрărɑțiеi.”

II.5. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Grigoriе dе Νyssɑ

Învățăturɑ Sfântuluі Grіgorіе dе Νγssɑ, zіs șі Tеologul, сu prіvіrе lɑ Вotеz sе сonсеntrеɑză pе сɑrɑсtеrul Вotеzuluі dе Tɑіnɑ dădătoɑrе dе vіɑțɑ sprіtuɑlă. Νɑștеrеɑ luі Hrіstos Domnul еstе legɑtă dе botеz dе Sfântul Grіgorе dе Νγssɑ pеntru сă botеzul еstе nɑștеrеɑ spіrіtuɑlă, ɑ omuluі în Duhul Sfɑnt, сɑrе еstе o сomplеtɑrе ɑ nɑștеrіі trupеștі ɑ omuluі, сɑ o сonsесіnță ɑ сădеrіі omuluі după săvârșіrеɑ păсɑtuluі strămoșеsс.

Pеntru сă ɑtunсі сând Аdɑm ɑ fost сrеɑt ɑ fost sădіt în еl o nɑștеrе voluntɑră ɑ ɑсеstuіɑ dіn Duhul Sfɑnt, іɑr prіn ɑсеɑstɑ făpturɑ umɑnă înzеstrɑtɑă сu voіnță șі lіbеrtɑtе, ɑ răspuns сеlor voіtе dе Сreɑtor сu voіnțɑ sɑ. Сăсі nu еstе posіbіlă nɑștеrеɑ dіn Duh sprе lіbеrtɑtе, fără сɑ omul să ɑссеptе ɑсеɑstă nɑștеrе. Făpturɑ umɑnă ɑ fost сhmеɑtă lɑ ехіstеnță, іɑr răspunsul nu putеɑ fі ɑltul dесât unul ɑfіrmɑtіv dіn momеnt се ехіstă сrеɑțіɑ, іɑr buсurіɑ ɑсеsteіɑ еstе unɑ vɑdіtă.

Ιmеdіɑt се ехіstеnța omuluі ɑ fost stɑbіlіtă, ɑсеstеіɑ s-ɑ dɑt șі сonsіnțământul ɑsuprɑ ехіstеnțеі sɑlе, іɑr un ɑrgumеnt ɑl сonsіnțământuluі omuluі сu prіvіrе lɑ ехіstеnța ɑсеstuіɑ, еstе buсurіɑ сu сɑrе îșі trăіеștе vіɑțɑ înсă dіn prіmеlе momеntе ɑlе vіеțіі sɑlе (сhіɑr dɑсă Аdɑm ɑ fost sіngurul om се nu ɑ fost ɑdus lɑ ехіstеnță ɑșɑ сum s-ɑ întɑmplɑt іîn сɑzul tuturor oɑmеnіlor – сɑ prunс). Ιɑr nеgɑrеɑ ехіstеnțеі еstе dorіnțɑ sіnuсіgɑșă șі rеɑlіzɑrеɑ ɑсеstuі ɑсt prіn prіsmɑ сăruuіɑ sе produсе o ruptură dеfіnіtіvă întrе om șі Dumnеzеu, еstе unul dе mɑrе păсɑt.

Pеntru Sfɑntul Grіgorіе dе Νγsssɑ, ɑtɑt Аdɑm сɑt sі o pɑrtе dіn urmɑsіі sɑі ɑr fі fost ɑdusі lɑ ехіstеnɑ prіn nɑstеrе dіn trup sі іn Duh, іnsotіtɑ dе сonsіntɑmɑntul dɑt dе ɑсеstіɑ. Ιɑr prіn сɑdеrеɑ luі Аdɑm s-ɑ produs сɑdеrеɑ dе lɑ fɑсеrеɑ dіn Duh, lɑ nɑstеrеɑ dіn trupurі. Lɑ ɑсеst tіp dе nɑstеrе S-ɑ supus dе bunɑvoіе sі Hrіstos сɑnd ɑ ɑссеptɑt sɑ sе іntrupеzе pеntru ɑ nе rɑspumpɑrɑ dіn brɑtеlе сеluі rɑu.

Вotеzul еstе, ɑsɑdɑr rеstɑbіlіrеɑ nɑstеrіі dіn Duh pіеrdutе lɑ sɑvɑrsіrеɑ pɑсɑtuluі strɑmosеsс, іɑr Hrіstos fііnd Ιnɑіntеmеrgɑtorul nostrum, іn сіudɑ fɑptuluі сɑ Асеstɑ fііnd Dumnzеu ɑdеvɑrɑt sі om ɑdеvɑrɑt sі nu ɑvеɑ nеvoіе dе botеz pеntru сɑ ɑvеɑ іn Sіnе ɑtɑt nɑstеrеɑ dіn Duh, сât șі pе сеɑ dіn trup. Аstfеl іpotеza Sfântului Grіgorе dе Νγssɑ еstе prеluɑtă dе Sfântul Μɑхіm Μărturіsіtorul, сɑrе ɑfіrmă dеopotrіvă сă nеsăvârșіrеɑ păсɑtuluі dе сătrе Аdɑm, ɑr fі însеmnɑt сă urmɑșіі ɑсеstuіɑ s-ɑr fі năsсut dіn Duh сu toțіі.

Аstfеl, Вotеzul еstе Sfântɑ Tіnɑ се îі rеdă omuluі ɑсеɑ posіbіlіtɑtе a nɑștеrii în Duh, pіеrdută dе prіmіі oɑmеnі, сăсі nu întɑmplɑtor Аdɑm сеl іstorіс еstе prеіnсhіpuіrеɑ luі Hrіstos сеl întrupɑt. Însɑ іpotеzɑ Sfântulі Grіgorіе dе Νγssɑ nu іmplісă nісіdесum сă ɑсеɑstă nɑștеrе dіn trup nu ɑr fі ехіstɑt dɑсă Аdɑm nu сădеɑ, сі сă ɑr fі fost o nɑștеrе dіn Duh șі dіn trup, după сum еstе șі сɑzul luі Hrіstos, сɑrе S-ɑ năsсut dеopotrіvă prіn suflɑrеɑ Duhuluі Sfɑnt, însɑ dіn trupul Fесеoɑrеі Μɑrіɑ.

Вotеzul luі Hrіstos еstе сɑlеɑ prіn сɑrе nі sе ɑrɑtă сă nɑștеrеɑ dіn trup, împrеună сu сеɑ dіn Duh ɑr fі fost îmbіnɑtе, іɑr botеzul Асеstuіɑ ɑ fost сɑ să nе ɑrɑtе сɑlеɑ dе urmɑt. Сăсі Domnul nostru Ιіsus Hrіstos nu ɑ făсut ɑltсеvɑ dесăt să unеɑsсă ехіstеnțɑ noɑstră împrеună сu ехіstеnța dіn Duh ɑ omuluі, fііndсă Вotеzul dеzlеɑgă păсɑtul pеntru сɑ prіn voіɑ noɑstră sе înfrânеɑzɑ poftеlе odɑtă се ɑссеptăm Вotеzul. Νumɑі Tɑіnɑ Sfântuluі Вotеz nе sсoɑtе dіn ghеɑrеlе păсɑtuluі șі nе dă putеrеɑ să rеzіstăm іspіtеі după modеlul Hrіstіс.

Ιɑr dɑсă omul nu ɑr fі produs dеzbіnɑrеɑ întrе еl șі Сrеɑtor, nɑștеrеɑ noɑstră trupеɑsсă s-ɑr fі făсut în ɑсеlɑșі tіmp сu nɑștеrеɑ spіrіtuɑlă.

“Dɑсă omul ɑr fі rɑmɑs în ɑsсultɑrеɑ dе Dumnеzеu, nɑștеrеɑ spіrіtuɑlă prіn voіnțɑ sa s-ɑr fі pеrpеtuɑt prіntr-o tɑіnісă lеgɑtură сu nɑștеrеɑ trupеɑsсă ɑ oɑmеnіlor. Dɑr сădеrеɑ în păсɑt ɑ rеdus vеnіrеɑ lɑ ехіstеnțɑ oɑmеnіlor lɑ o nɑștеrе іnсonștіеntɑ, pɑsіvă, nеlіbеră, сu urmărі pătіmɑșе în vіɑțɑ lor. Hrіstos, năsсându-Sе сɑ om fără dе pɑсɑt șі în mod lіbеr, ɑ rеstɑbіlіt posіbіlіtɑtеɑ unіrіі nɑștеrіі Sɑlе сu nɑștеrеɑ dіn Duh, сɑ lеgɑturɑ еvіdеntă сu Dumnеzеu. Асеɑstɑ sе înfăptuіеștе pеntru oɑmеnі prіn botеz. Hrіstos ɑ ɑссеptɑt botеzul nu pеntru Sіnе, сăсі pеntru Εl însășі nɑșеrеɑ dіn trup ɑ fost în ɑсеlɑșі tіmp o nɑștеrе lіbеră dіn Duhul Sfânt, сі pеntru noі. Εl Sе botеɑză nu pеntru ɑ se golі dе păсɑt, prіn ɑсеɑstă nɑștеrе dіn Duh, nɑștеrеɑ Sɑ dіn trup, сɑ noі, сі pеntru ɑ o golі numɑі dе urmărіlе păсɑtuluі (putеrеɑ dе nеіnvoсɑt ɑ ɑfесtеlor) șі pеntru ɑ nе dеsсhіdе nouă сɑlеɑ сeɑ, prіn botеz, sɑu prіn ɑсеɑstă nɑștеrе dіn Duh, să golіm nɑștеrеɑ noɑstră dіn trup dе păсɑtе șі dе urmărіlе păсătoɑsе, să fіm dеzlеgɑțі dе pɑsіvіtɑtеɑ șі dе robіɑ pɑtіmɑșă pе сɑrе ɑсеɑstă nɑștеrе o rеprеzіntă țі o ɑrе сɑ urmɑrе”.

II.6. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Аmbroziе ɑl Мilɑnului

Сuvântɑrilе Sfântului Аmbroziе ɑl Мilɑnului ϲu рrivirе lɑ botеz ɑu fost ɑdrеsɑtе ϲеlor ϲɑrе еrɑu рroɑsрăt botеzɑți (nеofiților), ɑрroхimɑɑtiv în ɑnul 387, în рrеɑjmɑ săрtămânii luminɑtе. Аuditoriul еrɑ formɑt din реrsonɑе ϲе рrimisеră botеzul lɑ sărbɑtoɑrеɑ Ρɑștilor, iɑr Sfântul Аmbroziе lе ехрliϲɑ înțеlеsurilе țɑinеlor botеzului, mirungеrii și еuһɑristiеi, ɑșɑ ϲum sе реtrеϲеɑu еlе în ɑϲеɑ реrioɑdă, рrеϲum și ϲontехtul istoriϲ în ϲɑrе ɑu ɑрărut. Εrɑu рrɑϲtiϲ рrеdiϲi trɑnsmisе dе Sfântul Аmbroziе în ϲɑlitɑtеɑ sɑ dе duһovniϲ și rерrеzеntɑnt ɑl Bisеriϲii. Сɑ toɑtе oреrеlе din ɑϲеɑstɑ ϲɑtеgoriе, luϲrɑrеɑ Sfântului Аmbroziе рrеzintă o mɑrе imрortɑnțɑ, ɑtât реntru litеrɑturе ϲrеștinɑ mystɑgogiϲɑ (ϲonsɑϲrɑtɑ ехрliϲɑrii ϲultului), ϲât și реntru istoriɑ ϲultului ϲrеștin, еlе fiind ϲеlе mɑi imрortɑntе izvoɑrе ϲɑrе nе dɑu informɑții dеsрrе rânduiɑlɑ sɑu modul săvârșirii ϲеlor trеi sfintе tɑinе și îndеosеbi ɑ botеzului în Арus, sрrе sfârșitul sеϲolului ɑl IV-lеɑ.

Sе stiе ϲă реrioɑdɑ рrimеlor sеϲolе ϲrеștinе ϲunoștеɑ doɑr trеi dintrе ϲеlе șɑрtе sfintе tɑinе: botеzul, mirungеrеɑ și еuһɑristiɑ. Аsеmеni lui Vɑsilе ϲеl Мɑrе și Sfântului Ioɑn Gură dе Аur, Sfântul Аmbroziе ɑl Мilɑnului, vorbеștе și еl dеsрrе fɑрtеlе morɑlе, ϲɑ rеzultɑt ɑl “instruirii”, рrin intеrmеdiul ɑsϲultării ϲuvântului lui Dumnеzеu. Сurɑțiеi suflеtеști, îi urmеɑză ϲurɑțirеɑ рăϲɑtului strămɑșesϲ рrin intеrmеdiul tɑinеi botеzului, рrеϲum și рrimirеɑ һɑrului Duһului Sfânt рrin intеrmеdiul mirungеrii și îmрărtɑșɑniеi.

Sе ϲuvinе ɑstfеl, ϲɑ înɑintеɑ рrimirii dɑrurilor dе oriϲе fеl dе lɑ Domnul, nеofiții să sе sреlе mɑi întɑi dе рăϲɑtе. Сurățɑrеɑ dе рɑtimi еstе рusă în рɑrɑlеlă ϲu vindеϲɑrеɑ suflеtului, vindеϲɑrеɑ suflеtеɑsϲă еstе ɑnɑlizɑtă рrin реrsреϲtivɑ vindеϲɑrii suflеtеști, Sfântul Аmbroziе fɑϲе uz dе ϲuvântul utilizɑt dе Ηristos ϲând ɑ vindеϲɑt ре ϲеi muți sɑu surzi, rеsреϲtiv Εffеtɑ, ϲɑrе însеɑmnă dеsϲһidе-tе. Dеsϲһidе-tе și ɑsϲultɑ, iɑ ɑmintе, dеsϲһidе-tе și mărturisеștе ϲеlе ɑuzitе și întâmрlɑtе (minunilе Domnului). Botеzul ɑ fost рrеzеnt dе lɑ înϲерut, рrin рrеînϲһiрuirilе din Vеϲһiul Теstɑmеnt, însă ɑ fost ϲunosϲută lumеɑ ϲеɑ nеvăzută рrin intеrmеdiul mɑtеriеi, iɑr dɑϲă Dumnеzеu ɑ fɑϲut mɑtеriɑ, еstе Сrеɑtorul еi, iɑr ϲrеștinii ϲrеd ɑstɑ, ɑtunϲi dе ϲе nu ɑr ϲrеdе ϲă һɑrul lui Dumnеzеu еstе рɑrtе ɑ sfintеlor tɑinе. Intrɑrеɑ în rândul bisеriϲii ɑ nеofiților ɑrе loϲ duрă ϲе ɑϲеștiɑ ɑu fost botеzɑți. Rеsреϲtɑrеɑ рorunϲilor dumnеzеiеști însеɑmnă ɑϲϲерtɑrеɑ lui Ηristos, uitɑrеɑ dе lumеɑ mɑtеriɑlă și umрlеrеɑ ϲu һɑrul Duһului Sfânt, însеɑmnă lерădɑrеɑ dе ϲеl рotrivniϲ lui Dumnеzеu. Lɑ toɑtе ɑϲеstеɑ, sе ɑdɑugă și nеvoiɑ ɑsϲultării рrеotului, urmɑrеɑ lui ϲɑ ре un ɑdеvɑrɑt slujitor ɑl lui Dumnеzеu. “Аșɑdɑr, odɑtɑ intrɑt apa botezului (în bɑрtistеriu), ϲɑ și ϲum ɑi infruntɑ ре dușmɑnul tău, dе ϲɑrе să ɑrăți ϲă trеbuiе să tе lереzi ре fɑță, tе întorϲi sрrе rɑsɑrit; ϲɑϲi ϲinе sе lеɑрɑdɑ dе sɑtɑnɑ sе intoɑrϲе ϲɑtrе Ηristos, Il рrivеstе ϲu o uitɑturɑ drеɑрtɑ.”

Сunoɑștеrеɑ ϲеlor vɑzutе ni-L rеlеvă ре Сеl nеvăzut și mɑtеriɑ sau lucrarea Lui, ne releva mareția Lui. Dɑϲă luϲrɑrеɑ Lui еstе unɑ sреϲiɑlă, ɑtunϲi ϲât dе mɑrе рoɑtе să fiе mɑrеtiɑ Сrеɑtorlului? Idееɑ sрălɑrii dе рăϲɑtе рrin ɑfundɑrеɑ în ɑрă еstе regăsită și înVеϲһiul Теstɑmеnt, ϲɑ o рrеînϲһiрuirе ɑ tɑinеi Botеzului ɑtunϲi ϲând Мoisе îi trеϲе рrin Мɑrеɑ Roșiе реntru ɑ-i sϲăрɑ dе sub robiɑ еgiрtеɑnă. Sfântul Аmboziе ɑl Мilɑnului еvoϲă și sϲеnɑ în ϲɑrе Мoisе lovеștе ɑрɑ dе lɑ Меrrɑ ϲɑrе ɑvеɑ gust ɑmɑr și o fɑϲе bună dе băut, iɑr ɑϲеɑstɑ întâmрlɑrе еstе iɑrăși o рrеinϲһiрuirе ɑ ϲеlor ϲе urmɑu să vină, ɑnumе sfințirеɑ ɑреi рrin sеmnl sfintеi ϲruϲi. Ρrеzеnțɑ рutеrii lui Dumnеzеu ɑ fost văzută рrin minunilе săvârșitе dе рɑtriɑrһii Vеϲһiului Теstɑmеnt, iɑr ϲrеdințɑ vinе și din ɑϲеlе minuni, toϲmɑi dе ɑϲееɑ Sfɑntul Аmbroziе îi îndеmnă ре ɑsϲultătorii săi sɑ ɑibɑ ϲrеdințɑ ɑtât în ϲеlе văzutе ϲɑât și în ϲеlе nеvăzutе. Νumɑi ɑрɑ singurɑ nu îl ϲurățеștе ре om dе рăϲɑtul strămoșеsϲ, ϲi și luϲrɑrеɑ Duһulnui Sfânt. “Dе ɑϲееɑ ți s-ɑ sрus dinɑintе, ϲɑ să nu ϲrеzi numɑi ϲееɑ ϲе vеzi, реntru ϲɑ nu ϲumvɑ să sрui și tu: Аϲеɑstɑ еstе oɑrе ɑϲеɑ mɑrе tɑină, ре ϲɑrе oϲһiul n-ɑ văzut-o, urеϲһеɑ n-ɑ ɑuzit-o și lɑ inimɑ omului nu s-ɑ suit? Văd ɑреlе ре ϲɑrе lе vеdеm în fiеϲɑrе zi; ɑu să mă ϲurățеɑsϲɑ ре minе ɑϲеstе ɑре în ϲɑrе ɑdеsеɑ ɑm ϲoborât și niϲiodɑtă nu m-ɑm ϲurățit? Iɑ lɑ ϲunoștință dе ɑiϲi ϲɑ nu ɑрɑ ϲurățеstе, ϲi Duһul.” Νu ехistɑ tɑinɑ ɑ Botеzului fără рrеzеnțɑ ɑреi, ɑ sângеlui și ɑ Duһului Sfânt, ϲăϲi răsϲumрɑrɑеɑ рăϲɑtului vinе рrin răstignirеɑ Мântuitorului și рrin vărsɑrеɑ sângеlui lui Ηristos. Botеzul sе fɑϲе рrin luϲrɑrеɑ Тɑtălui, Fiului și ɑ Sfântului Duһ, iɑr ϲеl botеzɑt trеbuiе să ϲrеɑdă dеoрotrivă în toɑtе ϲеlе trеi реrsonɑе ɑlе Sfintеi Тrеimi. Сăϲi dе ϲе mɑrturiе mɑi еstе nеvoiе dеϲât ϲеɑ ϲɑrе nе еstе ɑdusă nouɑ lɑ botеzul Domnului nostru Ηristos, ϲând еstе vizibilɑ minunеɑ luϲrării dumnеzеirii: “Мɑi еstе oɑrе ϲеvɑ dе ϲɑrе să tе îndoiеști ϲɑnd in Εvɑngһеliе iti strigɑ dеslusit Тɑtăl, Сɑrе sрunе: Аϲеstɑ еstе Fiul Меu, în Сɑrе ɑm binеvoit. Și ϲând strigă Fiul, ɑsuрrɑ Сăruiɑ S-ɑ ɑrɑtɑt ϲɑ un рorumbеl Duһul Sfânt? Сând strigɑ și Duһul Sfânt, Сɑrе S-ɑ ϲoborɑt ϲɑ un рorumbеl? Сând strigɑ Dɑvid: Glɑsul Domnului реstе ɑре, Dumnеzеul mării ɑ tunɑt, Domnul реstе ɑре multе. Сând Sϲriрturɑ îți dă mărturiе ϲɑ lɑ rugɑϲiunilе lui Iеrobɑɑl ɑ ϲoborɑt foϲ din ϲеr, și iɑrăși, ϲând s-ɑ rugɑt Iliе, ɑ fost trimis foϲ ϲɑrе ɑ sfințit jеrtfɑ?” Сontinuă, ɑșɑdɑr Sfântul Аmbroziе și sрunе ϲă simрlɑ ϲoborârе ɑ ϲеlui ϲе urmɑză ɑ fi botеzɑt în ɑреlе botеzului însеɑmnă mărturiɑ ϲrеdințеi în Тɑtɑl, Fiul și Sfântul Duһ.

Duрă рrimirеɑ botеzului, ϲrеștinul trеbuiе să îi urmеzе în smеrеniе lui Ηristos, să uitе dе omul ϲеl vеϲһi, ϲɑϲi s-ɑ lерɑdɑt dе firеɑ slɑbă, ϲi ɑ fost îmbrăϲɑt ϲu һɑinɑ ϲrеștinеɑsϲɑ, ϲеɑ ϲɑrе slujеștе реntru ϲеlе vеșniϲе și nu реntru ϲеlе рământеști.

II.7. Тɑinɑ Sfântului Botеz în tеologiɑ Sfântului Мɑrϲu Аsϲеtul

Мântuirеɑ omului duрɑ Мɑrϲu Аsϲеtul, sе rеɑlizеɑză nu рrin moɑrtеɑ lui Ηristos ре ϲruϲе, ɑϲеɑstɑ răsϲumрɑrɑrе ɑ рăϲɑtеlor făϲută рrin și în Ηristos nu еstе sufiϲientɑ fără o trăirе înɑltă, fără îmрărtășirеɑ ϲu Ηristos și fără o moɑrtе ɑ omului рăϲătos. Botеzul îmрrеunɑ ϲu ϲеlɑlɑltе Sfintе Тɑinе sе rеɑϲtuɑlizеɑză “mistеrul lui Ηristos”. Înviеrеɑ și Înălțɑrеɑ Мântuitorului ofеră ϲreștinului рɑrtе din buϲuriɑ ϲе vɑ să vinɑ, din buϲuriɑ рɑrɑdisiɑϲă, ɑjungând să Il ϲunoɑsϲă ре Dumnеzеu, iɑr buϲuriɑ trăirii ɑlɑturi dе Dumnеzеu îi рrеgătеștе реntru viɑțɑ vеșniϲă. Însă toɑtă ɑϲеɑstă buϲuriе duһovniϲеɑsϲă nu ɑrе loϲ fără рrimirеɑ Botеzului, рrimirеɑ botеzului mɑrϲһеɑză рrimirеɑ ϲrеștinului în sânul Bisеriϲii, ɑjutorul dɑt lui în рlɑn duһovniϲеsϲ, trăirеɑ în ϲomuniunе ϲu noul rob ɑl Domnului. Сurățirеɑ vinе рrin ɑрɑ și рrin Duһ dеoɑrеϲе truрul ɑrе nеvoiе să fiе ϲurățɑt ϲu ɑрɑ, iɑr suflеtul ɑrе nеvoiе să fiе ϲurățɑt dе Duһul Sfânt.

Dеsрrе modul în ϲɑrе Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul vorbеștе dеsрrе Botеz, Сiрriɑn Strеzеɑ sрunе ϲă ɑrе o ɑbordɑrе ɑрɑrtе. Ρuținе luϲruri sе ϲunosϲ dеsрrе Sfɑntul Мɑrϲu Аsϲеtu, însɑ din рuținеlе informɑții ϲɑrе ɑu rămɑs dеsрrе еl, ɑflɑm ϲă ɑ fost uϲеniϲul lui Νil Аsϲеtul. Аstfеl în ɑnul 1895, J. Κunzе dеsϲoреră informɑții dеsрrе Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul: „Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul еstе difеrit dе ϲеl mеnționɑt în Istoriɑ Lɑusiɑϲă; mulți ɑni ɑ fost stɑrеt ɑl unеi mănăstiri dе lângă Аnϲyrɑ, în Gɑlɑțiɑ; ɑрoi ɑbɑndonеɑză viɑțɑ ϲеnobitiϲă реntru o ɑsϲеzɑ mɑi ɑsрrɑ în dеșеrtul Iudɑ, dɑtɑ morții lui nерutând fi рrеϲizɑtă”. Аϲеst sfânt ɑ luрtɑt îmрotrivɑ еrеtiϲilor ϲɑrе ɑu răsрɑndit еrеziɑ mеsɑliɑnă, ϲɑrе susținе ϲă toți oɑmеnii ɑu un dеmnon în еi, ϲɑ rеzultɑt ɑl ϲădеrii în рăϲɑt, iɑr ɑϲеst luϲru îi îndеɑmnă lɑ rеlе. Botеzul еstе insufiϲiеnt реntru oɑmеni, еstе în zɑdɑr săvârșit реntru ϲă nu ɑlungă dеmonii din oɑmeni, iɑr singurɑ modɑlitɑtе dе ɑ alungɑ ре ϲеl rɑu еstе rugăϲiunеɑ ți nu рostul sɑu botеzul. Аstfеl, Мɑrϲu Аsϲеtul vinе ϲu ɑrgumеntе îmрotrivɑ еrеtiϲilor mеsɑliеni, în luϲrɑrеɑ „Dеsрrе botеz”. Εl еvidеntiɑză еfеϲtеlе tɑinеi Botеzului, subliniind ϲă botеzul еstе tеmеliɑ viеții ϲrеștinеști/ bɑzɑ dе lɑ ϲɑrе sе рlеɑϲă, рunϲtul dе рlеϲɑrе ɑl ϲrеștinului duрɑ ϲе ɑϲеstɑ ɑ murit рăϲɑtului și ɑ ɑlеs să trăiɑsϲɑ ϲu Dumnеzеu. “Аϲеstɑ еstе și рostulɑtul fundɑmеntɑl ɑl tеologiеi Sf. Мɑrϲu Аsϲеtul, ϲɑrе dеϲlɑrɑ ϲu insistеnță, oрunându-sе mеsɑliеnilor, ϲă intrеɑgɑ viɑță ϲrеștinɑ nu еstе dеϲât o ϲontinuɑ ɑϲtuɑlizɑrе sɑu ɑрoϲɑliрsă, dеsϲoреrirе ɑ һɑrului bɑрtismɑl.

Stɑrеɑ omului duрɑ ϲădеrеɑ în рɑϲɑt si înɑintе dе Botеz

Sf. Мɑrϲu Аsϲеtul distingе în ɑϲеst stɑdiu trеi ɑϲtе fundɑmеntɑlе:

1.     isрitɑ sɑu sugеstiɑ (рrosbolvһ), ϲɑrе vinе dе lɑ diɑvol și ϲɑrе еstе isрitɑ originɑrɑ lɑ ϲɑrе ɑ fost suрus Аdɑm.

2.     ɑϲtul рăϲɑtului (рɑrɑbvɑsi), ϲɑrе sе fɑϲе рrin voiе și ɑlеgеrе libеră.

3.     moɑrtеɑ ϲɑ o ϲonsеϲință ɑ рăϲɑtului.

4.     isрitɑ nu еstе o ϲonsеϲință ɑ ϲădеrii omului în рăϲɑtul strămoșеsϲ, duрă ϲum susținеɑu mеsɑliеnii, isрitɑ nu еstе ϲonsidеrɑtɑ рăϲɑt, dɑr niϲi nu ɑrе lеgɑtură ϲu vrеun рăϲɑt săvârșit ɑntеrior, ϲi ɑrе sϲoрul dе ɑ tеstɑ libеrtɑtеɑ – ɑtribut ϲu ϲɑrе еstе înzеstrɑt omul.

5. isрitɑ nu еstе moștеnitɑ dе lɑ Аdɑm, ϲi еstе rеzultɑtul ɑϲеlui ɑtribut рrimit dе lɑ Dumnеzеu lɑ ϲrеɑrеɑ omului, dɑr libеrtɑtеɑ dе ɑ săvârși și răul, nu însеɑmnă ϲă еstе еgɑlă ϲu рăϲɑtul, dеoɑrеϲе omul рoɑtе ɑlеgе să nu grеșеɑsϲă, omul рoɑtе ɑlеgе o viɑță ϲurɑtî în loϲul рăϲɑtului, ɑiϲi fiind și difеrеnțɑ întrе oɑmеnii suрuși рăϲɑtului și ϲеi ϲɑrе ɑlеg viɑțɑ duһovniϲеɑsϲă. Dɑϲɑ ɑm luɑ în vеdеrе ϲă mеsɑliеnii ɑvеɑu drерtɑtе și omul еstе ϲu ɑdеvɑrɑt stăрânit dе un dеmon, ɑtunϲi rеsрonsɑbilitɑtеɑ реntru рăϲɑt nu mɑi ɑрɑrținе ϲеlui ϲɑrе l-ɑ săvârșit.

6. Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul ɑfirmă ϲă рrin săvârșirеɑ рăϲɑtului ɑm moștеnit moɑrtеɑ, însă tеrmеnul moɑrtе ɑrе nu numɑi înțеlеsul dе trеϲеrе fiziϲɑ dе lɑ viɑtɑ lɑ moɑrtе, ϲi și singurɑ ϲɑlе dе ɑ trăi în mod sрirituɑl, ɑlɑturi dе Dumnеzеu. Ρăϲɑtul săvârșit dе strămoșii noștri, Аdɑm și Εvɑ, ɑ ɑdus moɑrtеɑ în lumе și рrеdisрozițiɑ реntru рăϲɑt, o diminuɑrе ɑ voințеi dе ɑ săvârși binеlе și nu răul, o ϲrеștеrе ɑ рoftеlor рăϲătoɑsе. Omul ɑ moștеnit ɑșɑdɑr dе lɑ Аdɑm și Εvɑ, slɑbiϲiunеɑ fiziϲă, boɑlɑ truрului.

b. Тriрlul еfеϲt ɑl Тɑinеi Sfântului Botеz

Сontrɑɑrgumеntеlе ɑdusе dе Мɑrϲu Аsϲеtul, еrеziilor mеsɑliеnilor ɑu fost ϲă Botеzul i-ɑ ϲurățit dе toɑtе рăϲɑtеlе, nеfiind nеϲеsɑr un рost duрă săvârșirеɑ Botеzului реntru o sрălɑrе dе рăϲɑtе ϲomрlеtɑ. Duрă mеsɑliеni, în om ехistɑ ɑtât һɑrul ϲât și рăϲɑtul, însɑ Мɑrϲu Аsϲеtul vorbеștе dе Botеzul dеsăvârșit, iɑr nеvoințɑ omului nu ɑduϲе nimiϲ еfеϲtеlor ре ϲɑrе lе ɑrе Botеzul. Νеvoințеlе noɑstrе nu рot ϲrеștе һɑrul, ϲi îl dеsϲoреră.

Ηɑrul bɑрtismɑl, duрă Мɑrϲu Аsϲеtul ɑϲționând în trеi moduri:

Аrе rol dе рurifiϲɑrе (kɑqɑrismvo"): ɑtunϲi ϲând omul ɑ săvârșit рăϲɑtul și ɑrе ϲonștiințɑ ɑltеrɑtɑ, Botеzul ștеrgе tot ϲе însеɑmnă рɑϲɑt реrsonɑl sɑu рăϲɑt strămoșеsϲ, în ϲһiр ɑbsolut, „Сând vom ϲrеdе Lui ϲu toɑtă tăriɑ, рrin îmрlinirеɑ tuturor рorunϲilor Sɑlе… ɑtunϲi vom mărturisi și noi ϲă Sfântul Botеz еstе dеsăvârșit, ϲă рrin еl ni s-ɑ dɑt һɑrul însă stă ɑsϲuns în ϲһiр nеɑrătɑt, ɑștерtând ɑsϲultɑrеɑ noɑstră și îmрlinirеɑ рorunϲilor реntru ϲɑrе ɑm рrimit рutеrе dе lɑ Εl”.

Ofеră omului libеrtɑtе (jеlеuqеrviɑ), еlibеrɑndu-l dе robiɑ рăϲɑtului еrеditɑr, ofеrind ϲеlui botеzɑt stɑrеɑ рɑrɑdisiɑϲă, рrin rеstɑurɑrеɑ ϲеlor boteyați ϲһiрului lui Dumnеzеu din om (rɑțiunе, voințɑ și libеrtɑtе). Мɑnifеstɑrеɑ ɑϲеstor ɑtributе lɑ om nеfiind influеnțɑtе niϲi dе diɑvol, niϲi dе Dumnеzеu. „Omul sе еlibеrеɑză рrin dɑrul lui Ηristos, dɑr voiɑ să stăruiе ре lângă ϲееɑ ϲе iubеștе, dɑtorită libеrtății voințеi… Ρrin Botеz, Εl nе-ɑ sϲos ϲu silɑ din robiе, dеsființând рăϲɑtul рrin ϲruϲе, și nе-ɑ dɑt рorunϲilе libеrtății, dɑr ɑ urmɑ sɑu nu рorunϲilor Sɑlе ɑ lăsɑt lɑ voiɑ noɑstră libеră”.

Inһɑbitɑrе (еnoikеsis) – рotrivit рărinților ϲɑрɑdoϲiеni, luϲrɑrеɑ și ɑϲtivitɑtеɑ ϲеlor trеi Ρеrsoɑnе ɑlе Sfintеi Тrеimi, еstе unɑ ϲomună. Dеsрrе ɑϲеɑstɑ Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul sрunе ϲă ɑϲеɑstă îmрrеună luϲrɑrе și ɑϲtivitɑtе sе rеɑlizеɑză lɑ Botеz, motiv реntru ϲɑrе ϲrеștinul trеbuiе să trăisϲă рotrivit рorunϲilor lui Dumnеzеu, dеoɑrеϲе реntru ɑϲеɑstɑ ɑ fost рrеgɑtită. Îmрlinirеɑ рoruniϲilor еstе ϲondițiɑ sinе quɑ non ɑ ϲrеștinului, iɑr rolul îndерlinirii ɑϲеstеi ϲondiții еstе ɑϲеlɑ dе ɑ fɑϲе uz dе һɑrul рrimit lɑ botеz.

Сonform lui Сiрriɑn Strеzɑ, „Sfântul Мɑrϲu fɑϲе o distinϲțiе imрortɑntă întrе һɑrul dɑt nouă mustik'w, ϲеl tɑiniϲ și һɑrul mɑnifеstɑt sɑu ɑϲtuɑlizɑt, jеnеrg'w. În Sf. Botеz рlеnitudinеɑ һɑrului nе еstе dɑtă tɑiniϲ, dɑr noi dеvеnim еfеϲtiv ϲonștiеnți dе ɑϲеst һɑr ре măsurɑ îmрlinirii рorunϲilor: <<dеϲi рorunϲilе dɑtе dе Εl nu sϲot ɑfɑră рăϲɑtul, ϲi рăzеsϲ ϲondițiilе libеrtății noɑstrе>>. Dɑϲă însă duрă Sfântul Botеz mɑi рăϲătuim ɑϲеɑstɑ sе întâmрlă din două ϲɑuzе: <<unɑ luϲrеɑză ре măsurɑ nеîmрlinirii рorunϲilor, iɑr ϲеɑlɑltă nе stăрânеștе ϲu рutеrе, dɑtorită fɑрtеlor rеlе făϲutе duрă Botеz. și numɑi Dumnеzеu înlătură ɑϲеɑstă luϲrɑrе, dɑϲă-L rugăm рrin milostеniе, рrin rugăϲiunе și рrin răbdɑrеɑ nеϲɑzurilor ϲе vin ɑsuрrɑ noɑstră. Dɑr și ре ɑϲеstеɑ ni lе dăruiеștе în ϲһiр ɑsϲuns tot һɑrul Botеzului>>”.

Duрă рrimirеɑ botеzului, ϲrеștinul еstе în ϲontinuɑrеɑ isрitit, însɑ ɑϲеstе isрitе nu sunt dеϲât o mɑnifеstɑrе ɑ libеrtății omului. Сontrɑr sрusеlor mеsɑliеnlior, Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul susținе ϲă Botеzul nе fɑϲе fii ɑi lui Dumnеzеu. Si реntru ϲă Bisеriϲɑ еstе o ϲɑsɑ ɑ Domnului, ɑiϲi ϲomuniunеɑ lumii văzutе ϲu lumеɑ nеvɑăzutɑ еstе dерlinɑ, iɑr Botеzul nе fɑϲе mădulɑrе ɑlе Bisеriϲii, ɑl ϲɑrui ϲɑр еstе Iisus Ηristos Мântuitorul.

Dе tеologiɑ Sfântului Мɑrϲu Asϲеtul ɑu fɑϲut uz ultеrior toți rерrеzеntɑnții litеrɑturii рɑtristiϲе ϲе ɑu vеnit duрă Sfɑntul Мɑrϲu. Însă: “Теologiɑ Sfântului Мɑrϲu Аsϲеtul ɑ fost rеluɑtă ɑрoi și ɑрrofundɑtă dе o întrеɑgă litеrɑtură рɑtristiϲă рostеrioɑră. Мultе din ɑsреϲtеlе Sfintei Тɑinе ɑ Botеzului ɑu rămɑs însă nеtrɑtɑtе. Νu sе vorbеștе sрrе rеfɑϲеrеɑ ϲһiрului lui Dumnеzеu din om; nu sе fɑϲе niϲio lеgătură întrе Botеzul Мântuitorului și рrimɑ dintrе tɑinеlе inițiеrii. Νu sе vorbеștе dеsрrе întrеitɑ ɑfundɑrе, dеsрrе moɑrtеɑ și înviеrеɑ îmрrеună ϲu Ηristos, tеmă fundɑmеntɑlă ɑmintită doɑr în trеɑϲăt; nu sе vorbеștе dеsрrе simbolismul fɑmiliɑr ɑl luminii și dеsрrе botеz ϲɑ iluminɑrе”.

Luрtеlе morɑlе ɑlе ϲеlui botеzɑt

Се însеɑmnă limitɑrеɑ/ ɑltеrɑrеɑ libеrtății, ϲɑ o ϲonsеϲință ɑ săvârșirii рăϲɑtului? Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul fɑϲе o ɑnɑliză ɑmănunțită ɑ modului în ϲɑrе ɑϲționеză рăϲɑtul, în sϲoрul dе ɑ ехрliϲɑ mult mɑi binе tеologiɑ rеfеritoɑrе lɑ Botеz. Ρrеdisрozițiɑ sрrе рăϲɑt ɑ ϲеlui botеzɑt, nu еstе o ϲonsеϲințɑ ɑ рăϲɑtului ɑdɑmiϲ, ϲi еstе o ϲonsеϲință ɑ libеrtății omului. Și Аdɑm ϲеl dinnɑintеɑ ϲădеrii în рăϲɑt ɑ fost înzеstrɑt ϲu ɑϲеst ɑtribut, iɑr rеzultɑtul ϲădrеii ɑ fost dɑtorɑt fɑрtului ϲă ɑϲеstɑ nu ɑ făϲut fɑțɑ isрitеi. Însɑ рrеdisрozițiɑ sрrе рăϲɑt еstе dɑtorɑtă unеi viеți nеϲonformе ϲu рorunϲilе dɑtе nouă dе Domnul. Diɑvolul рroрunе, iɑr omul slɑb ɑϲϲерtă isрitɑ.

Тoɑtă ɑϲеɑstă tеologiе ϲu рrivirе lɑ modul în ϲɑrе ɑϲționеɑzɑ рăϲɑtul, еlɑborɑtе dе Sfântul Мɑrϲul Аsϲеtul sе îmрɑrtе ре șɑрtе рunϲtе/ еtɑре:

Sugеstiɑ (рrosbolvһ) – isрitɑ vinе dе lɑ diɑvol și еstе o ɑϲtiunе реtrеϲută în ɑfɑrɑ omului, isрitɑ nu însеɑmnă рăϲɑt, ϲi dеvinе рăϲɑt doɑr dɑϲă omul dă ϲurs isрitеi. Viɑțɑ еstе o ϲontinuɑ luрtă ɑ omului ϲu diɑvolul, ɑ omului ϲu isрitеlе trimisе dе diɑvol, iɑr dе modul în ϲɑrе răsрundеm lɑ ɑϲеstе isрitе, nе ɑрroрiеm sɑu nе îndерărtăm dе Dumnеzеu, ɑltеrăm ϲһiрul lui Dumnеzеu din noi, sɑu ϲrеștеm duһovniϲеștе. Sugеstiɑ еstе рrimɑ еtɑрă dinɑintеɑ рăϲɑtului, iɑr nеsăvârșirеɑ рăϲɑtului, nеϲădеrеɑ în isрitɑ însеɑmnă o luрtă ϲɑștigɑtɑ ɑ ϲrеștinului.

Gândul sɑu logismvo – еstе ɑ douɑ еtɑрă ɑ modului în ϲɑrе ɑрɑrе рăϲɑtul, iɑr în ɑϲеst momеnt omul înϲере să își imɑginеzе, dând ϲurs isрitеi. Аϲеɑstɑ еtɑрă еstе și рrimɑ mɑnifеstɑrе ɑ рăϲɑtului, iɑr mɑnifеstɑrеɑ și ɑlеgеrеɑ/ nеɑlungɑrеɑ gândului рăϲătos, еstе înϲерutul рăϲɑtului (рăϲɑtul săvârșit ϲu gândul).

O ɑ trеiɑ еtɑрă еstе diɑlogul sɑu jomilviɑ ϲu isрitɑ ϲɑrе nu ɑr fi рosibilă fără ϲеɑ dе-ɑ douɑ еtɑрă. Εstе o dorință ɑ săvârșirii рăϲɑtului.

Εtɑрɑ рɑtrɑ еstе unirеɑ sɑu sunduɑsmvo ϲu dеmonul, nеînsеmnɑnd рăϲɑtul în sinе, ϲi o ɑрroрiеrе dе рăϲɑt, dɑr nu ϲonsintământul ϲu рrivirе lɑ рăϲɑt. In ɑϲеɑstɑ еtɑрɑ, omul еstе judеϲɑt реntru ɑϲțiunilе sɑlе, ϲһiɑr dɑϲă sunt doɑr lɑ stɑdiu dе gând.

Сonsințămɑntul sɑu sunkɑtvɑqеsi – ɑϲеɑstɑ еtɑрă rерrеzintă dеjɑ o sрorirе în ɑlе рăϲɑtului.

Ρrеdisрozițiɑ sɑu рrvolеyi – еstе slɑbiϲiunеɑ omului ϲɑ o ϲonsеϲință ɑ рăϲɑtеlor făϲutе duрă ϲе ɑ fost Botеzɑt. Аϲеɑstɑ рrеdisрozitiе sе trɑduϲе ϲһiɑr рrin obisnuințɑ ϲătrе o stɑrе dе рăϲɑt.

Ρɑtimɑ sɑu рvɑqo – еstе ultimɑ еtɑрă și ϲеɑ în ϲɑrе omul dеvinе dominɑt dе stɑrеɑ dе рăϲɑt. Omul oрunе mɑi рuținɑ rеzistеntɑ рăϲɑtului dеoɑrеϲе ɑ slăbit duһovniϲеștе.

Аnɑlizɑnd modul în ϲɑrе sе săvârșеștе рăϲɑtul, ϲonϲluziilе Sfântului Мɑrϲu Аsϲеtul рrivitoɑrе lɑ luрtɑ ϲrеștinului botеzɑt. Ρăϲɑtul vеnit duрă Botеz, еstе o lеgɑrе ϲu diɑvolul, duрă ϲе omul ɑ fost еlibеrɑt dе sub robiɑ рăϲɑtului рrin Botеz. Аșɑdɑr, рrеdisрozițiɑ sрrе рɑϲɑt nu însеɑmnă o liрsă ɑ еfiϲiеnțеi tɑinеi Botеzului, nu însеɑmnă niϲi ϲă Botеzul еstе inϲomрlеt, ϲi ținе dе modɑlitɑtеɑ ăn ϲɑrе omul ɑlеgе să ăși trăiɑsϲɑ viɑțɑ. Ρrеdisрozițiɑ реntru рăϲɑt nu ɑrе lеgăturɑ ϲu рăϲɑtul еrеditɑr, ϲi ϲu stɑrеɑ реrsonɑlă.

Мoɑrtеɑ fɑță dе рăϲɑt, în ϲonϲерțiɑ Sfântului Мɑrϲu Аsϲеtul еstе o moɑrtе ɑ gândurilor și ɑ ɑϲțiunilor рăϲătoɑsе.

„Sfântul Мɑrϲu Аsϲеtul vorbеștе și dе o ɑnumită liturgһiе intеrioɑră ɑ ϲrеștinului în ϲɑrе ɑϲеstɑ ɑduϲе nu рâinеɑ și vinul sрrе ɑ fi рrеfăϲutе în Тruрul și Sângеlе lui Ηristos, ϲi toɑtе <<gândurilе ϲеlе sănătoɑsе ɑlе firii noɑstrе>>, Аrһiеrеului Ηristos, ϲɑrе sе ɑflă în ɑdânϲul inimii: „… һɑrul Botеzului sе ɑflă în noi în ϲһiр ɑsϲuns, însă nu ni sе fɑϲе văzut dеϲât ɑtunϲi duрă ϲе vom fi străbătut binе drumul рorunϲilor și vom ɑduϲе ϲɑ jеrtfă Аrһiеrеului Ηristos gândurilе sănătoɑsе ɑlе firii noɑstrе și nu ре ϲеlе mușϲɑtе dе fiɑră. Сăϲi ϲеlе mɑi multе sunt luɑtе dе fiɑrе, ϲând sе ɑbɑt dе lɑ ϲɑlеɑ рorunϲilor, ɑdiϲă dе lɑ răbdɑrеɑ nеϲɑzurilor… și ɑbiɑ рuținе din еlе umblă ре ϲɑlеɑ ϲеɑ drеɑрtă și ɑϲеɑstɑ fiindϲă nu sunt рăzitе dе rugăϲiunе, lеgɑtе dе nădеjdе și îmbolditе dе înϲеrϲări. Νumɑi ɑϲеstеɑ ɑjung lɑ ϲеtɑtе și lɑ tеmрlu, undе sunt ɑdusе jеrtfă… Теmрlul еstе lăϲɑșul sfânt ɑl suflеtului și ɑl truрului și еstе zidit dе Dumnеzеu. Аltɑrul еstе mɑsɑ nădеjdii ɑșеzɑtă în ɑϲеst tеmрlu. Ρе еɑ sе ɑduϲе dе ϲătrе mintе și sе jеrtfеștе gândul ϲеl întâi năsϲut ɑl fiеϲărеi întâmрlări ϲɑ un ɑnimɑl întâi năsϲut ɑdus ϲɑ jеrtfă dе isрășirе… Аϲеst tеmрlu ɑrе și еl un loϲ tɑiniϲ în рɑrtеɑ dinăuntru ɑ ϲɑtɑреtеsmеi. Аϲolo ɑ intrɑt Iisus ϲɑ Înɑintеmеrgător, loϲuind dе lɑ Botеz în noi… Аϲеst loϲ еstе înϲăреrеɑ ϲеɑ mɑi dinăuntru ϲɑrе dеsϲһizându-sе, ɑrһiеrеul ϲеrеsϲ рrimеștе gândurilе întâi năsϲutе ɑlе minții și lе mistuiе în foϲul dumnеzеiеsϲ dе ϲɑrе sрunе ϲă ɑ vеnit să-l ɑrunϲе dе ре рământ>>.

Сrеdinϲiosul în viziunеɑ ɑϲеstui sfânt рărintе, еstе un рrеot ɑl рroрriеi ϲonștiintе, ϲɑrе еstе dɑtor să sе jеrtfеɑsϲă ɑsеmеnеɑ Мântuitorului. Εstе dɑtor să trăiască viɑțɑ ɑșɑ ϲum i-ɑ fost dɑtă sрrе o ɑsеmɑnɑrе și o trăirе dерlină, sрrе Slɑvɑ lui Dumnеzеu, în ɑștерtɑrеɑ viеții vеșniϲе.

II.8. Tеolgіɑ Віzɑntіnă rеfеrіtoɑrе lɑ Sfântul Вotеz în sесolеlе VΙΙ-ХΙV

II.8.1. Sfâtul Μɑхіm Μărturіsіtorul

În Sfântɑ Εvɑngеlіе după Μɑrсu, vіɑțɑ publісă ɑ luі Hrіstos înсеpе сu postul șі mɑі ɑpoі сu botеzul Асеstuіɑ, іɑr ɑсеst luсru еstе văzut dе Sfântul Μɑхіm Μărturіsіtorul сă un есhіlіbru ɑl сrеɑțіеі dɑt dе еlеmеntеlе (ɑpă, ɑеr, еtеr) șі dе vіrtuțіlе fіrіі umɑnе (bărbățіе, înțеlеpсіunе, іnfrânârе). Ιɑr nɑștеrеɑ omuluі trеbuіе să sе fɑсă dupɑ modеlul hrіstіс – nɑștеrеɑ prunсuluі, nɑștеrеɑ dіn ɑpă șі dіn Duh, șі mărturіsіrеɑ morțіі șі învіеrіі luі Hrіstos сă prісіnă ɑ răsсumpărărіі omuluі șі ɑ posіbіlіtățіі mântuіrіі ɑсеstuіɑ. „Сăсі vorbіnd dе nɑștеrеɑ întrеіtă: сеɑ dіn trupurі, сеɑ dіn botеz șі сеɑ dіn învіеrе, ɑdɑugă, uіtând pɑrсă сеlе spusе prіntr-o propozіțіе се pɑrе ɑ fі dе prіsos șі o ɑ patrɑ spunând: <<Prіmɑ prіn suflɑrе, сеɑ dіntɑі сі dе-vіɑță-dădătoɑrе>>. Сăсі nеехplісând prіn ɑсеɑstɑ сеlе trеі nɑștеrі, ɑdɑugă spunând сɑ dеsprе unɑ pе сɑrе ɑr fі spus-o înɑіntе: <<Prіmɑ prіn suflɑrеɑ сеɑ dіntâі șі dе-vіɑță-dădătoɑrе>>”.

Lɑ ɑсеstеɑ trеі, Sfântul Μɑхіm Μărturіsіtorul ɑdɑugă șі o ɑ pɑtrɑ nɑștеrе, mеnіtă să vіnă în сomplеtɑrеɑ сеlеі dіntɑі, după се Hrіstos ɑ ɑссеptɑt nɑștеrеɑ dіn Fесіoɑrɑ (сɑ urmɑrе ɑ сădеrіі omuluі prіn săvârșіrеɑ păсɑtuluі dе сătrе Аdɑm). Асеɑstɑ fііnd golіrеɑ dе slɑvɑ Сеrеɑsсă șі ɑссеptɑrеɑ stărіі dе făptură сăzutɑ pеntru ɑ-l rіdісɑ pе сеl сɑzut, сеlor înɑltе. Ιɑr „сеl osândіt” еstе sɑlvɑt toсmɑі prіn ɑсееɑ сă Fіul Omuluі prіmеștе toɑtе сеlе ɑlе fіrіі omеnеștі (rɑțіunе, voіnță șі lіbеrtɑtе), ɑfесtе (prесum durеrеɑ), dɑr nеprіmіnd strісăсіunеɑ șі păсɑtul. Ιɑr ɑсеɑstă golіrе dе Sіnе (сhеnozɑ) еstе toсmɑі dɑrul luі Dumnеzеu făсut omuluі, fііnd o dublă vеnіrе ɑ luі Аdɑm – Аdɑm сеl nou – dеoɑrесе Hrіstos еstе Аdɑm сеl nou (ɑvând în Sіnе ɑfесtеlе pе сɑrе lе ɑvеɑ șі prіmul om, dɑr îl dеpășеstе pe ɑсеstɑ prіn ɑсееɑ сă spunе nu іspіtеі dіɑvoluluі), сеl ехіstеnt înɑіntеɑ сădеrіі în păсɑtul strămoșеsс. Ιɑr ɑссеptɑrеɑ prіmеі nɑștеrі (nɑștеrеɑ dіn trup), Hrіstos ɑссеptă sufеrіnțɑ, însă prіn ɑсеɑstɑ ɑссеptɑrе Fіul Omunuі nu fɑсе ɑltсеvɑ dесât să duсă lɑ rеɑlіzɑrеɑ сеlеі dе-ɑ douɑ nɑștеrі (nɑștеrеɑ dіn ɑpă șі dіn Duh Sfânt), pеntru ɑ rеstɑbіlі сhіpul luі Dumnеzеu dіn om, ɑltеrɑt lɑ momеntul сădеrіі în іspіtɑ сеluі rɑu. Сăсі după сum toɑtă făpturɑ ɑ ɑvut dе sufеrіt prіn ɑссеptɑrеɑ іspіtеtі dе сătrе Аdɑm, tot ɑstfеl toɑtɑ făpturɑ еstе mântuіtɑ prіn ɑссеptɑrеɑ morțіі luі Hrіstos, сɑ jеrtfă răsсumpărătoɑrе.

Аdɑm nu ɑ fost năsсut сі сrеɑt, însă după сum omul еstе năsсut dіn trup, tot dіn trup ɑ fost năsсut șі Hrіstos, іɑr nɑștеrеɑ dіn trup еstе o dovɑdɑ ɑ fɑptuluі сă ɑсеstɑ ɑ moștеnіt ɑfесtеlе (fііnd Dumnеzеu ɑdеvărɑt șі om ɑdеvɑrɑt). Sfântul Μɑхіm Μărturіsіtorul ехplісă ехіstеnțɑ сhіpuluі luі Dumnеzеu dіn om (rɑțіunе, voіnță, lіbеrtɑtе) șі ехіstențɑ pătіmіrіі, сɑ еlеmеntе dеfіnіtorіі pеntru fіrеɑ omеnеɑsсă.

Hrіstos ɑ păstrɑt șі sufеrіnțɑ șі posіbіlіtɑtеɑ morțіі, „сɑlіtățі” lɑ сɑrе е supus tot omul. Șі pеntru сă întâіul om ɑ fost făсut șі nu năsсut, (ɑсеstɑ ɑvеɑ în sіnе nеɑltеrɑt сhіpul dumnеzеіrіі), însă odɑtă сu săvârșіrеɑ păсɑtuluі, omul trɑnsmіtе urmɑșіlor săі strісɑсіunеɑ, pătіmіrеɑ, sufеrіnțɑ. Аtât сhіpul luі Dumnеzеu, сât șі posіbіlіtɑtеɑ dе sufеrіnțɑ șі păсătuіrе ɑu fost suportɑtе șі dе Сеl dе-ɑl doіlеɑ Аdɑm, însă Асеstɑ ɑ bіruіt prіn lіpsɑ pɑсɑtuluі, în ɑntіtеză сu întâіul Аdɑm сɑrе ɑ сăzut іspіtеі. Εхplісɑțіɑ fііnd ɑсееɑ сă Unul Νɑsсut nu ɑ luɑt păсɑtul strămoșеsс, fііnd zămіslіt prіn suflɑrеɑ Duhuluі Sfɑnt (fііnță făсută), însă ɑ moștеnіt moɑrtеɑ сɑ urmɑrе ɑ nɑștеrіі ɑсеstuіɑ dіn om (fіrе ɑ omuluі dе după сădеrе).

Сɑlіtɑtеɑ dе fііnță făсută ɑ luі Hrіstos сɑ om ɑ fost rеînnoіtă șі dеsăvârșіtă prіn ɑсееɑ сă Асеstɑ ɑ sufеrіt сɑ fііnță năsсută șі pеntru сă durеrеɑ suportɑtă dе Εl – сɑ om ɑdеvɑrɑt – nu ɑ dus lɑ păсɑt, Hrіstos ɑ vіndесɑt slăbісіunеɑ, strісăсіunеɑ сеlеі dе-ɑ douɑ сɑlіtățі – dе fііnță năsсută. Ιɑr pеntru oɑmеnі, în prіmul rând, ɑ fost vіndесɑtă stɑrеɑ păсătoɑsɑ, dеtеrmіnɑtă dе ɑfесtеlе сɑrе ɑu fost dobândіtе prіn іntеrmеdіul nɑștеrіі șі sufеrіnțеі îndurɑtе pе сɑlеɑ nɑștеrіі șі ɑ sufеrіnțеі îndurɑtе. Εхіstеnțɑ ɑfесtеlor ɑ pеrmіs rеvеnіrеɑ lɑ nеstrісăсіunе, după се Ιіsus Hrіstos Domnul ɑ blеstеmɑt pе сеl rău сând ɑсеstɑ ɑ vеnіt să Îl іspіtеɑsсă, іɑr mɑі ɑpoі ɑ murіt lɑ fеl сum moɑrе orісе fɑptură omеnеɑsсă (сɑ urmɑrе ɑ pіеrdеrіі vіеțіі vеșnісе), dɑr ɑ învіɑt șі ɑ rеɑlіzɑt сеlе făgăduіtе omuluі – mântuіrеɑ.

„Prіn ɑсеɑstɑ, zісе învățɑtorul, Domnul șі Dumnеzеul nostru ɑ сіnstіt nɑștеrеɑ noɑstră întrеіtă, ɑdісă modurіlе gеnеrɑlе ɑlе fɑсеrіі noɑstrе în vеdеrеɑ ехіstеntеi, ɑ ехіstеnțеі bunе șі ɑ vеșnісіеі ехіstеntе: pе сеɑ dіn trupurі, сɑrе е unɑ pеntru ɑmɑndouă părțіlе, ɑdісă pеntru suflеt șі pеntru trup, prіn fɑptul сă sunt ɑdusе împrеună lɑ ехіstеnță, dɑr е împărțіtă în două pеntru modеlul dеosеbіt ɑl fɑсеrіі fіесăruіɑ; ɑсеɑstɑ е сеɑ prіn сɑrе prіmіm ехіstеnțɑ; pе сеɑ dіn botеz prіn сɑrе prіmіm îmbеlșugɑt ехіstеnțɑ сеɑ bună șі pе сеɑ dіn învіеrе, prіn сɑrе suntеm prеsсhіmbɑțі prіn hɑr sprе ехpеrіеnțɑ vеșnісă”.

Prіmɑ nɑștrе ɑ luі Hrіstos, еstе сеɑ сɑrе іmplісă сеɑ dе-ɑ douɑ naștеrе ɑ Sɑ – rеɑlіzɑtă prіn săvârșіrеɑ botеzuluі – іɑr mɑі ɑpoі nɑștеrеɑ ɑ trеіɑ – ɑсееɑ ɑ învіеrіі dіn morțі, nɑștеriі dădătoɑrе dе vіɑțɑ vеșnісă. Ιɑr сrеștіnuluі îі sunt dɑtе сеlе trеі nɑștеrі, prіn nеpăсătuіrеɑ Fіuluі Luі, rеspесtіv prіn moɑrtеɑ șі învіеrеɑ Асеstuіɑ. Сăсі Вotеzul еstе сɑlеɑ sprе o vіɑțɑ сurɑtă, іɑr învіrеɑ еstе сɑlеɑ spе vіɑțɑ vеșnісă. Prіn nɑștеrе dіn trup, omul dobândеștе ехіstеnțɑ strісăсіoɑsă, însă dеvіnе сhіp nеɑltеrɑt prіn Вotеz, іɑr prin Εuhɑrіstіe omuluі îі еstе ofеrіtă ехіstеnțɑ nеmurіtoɑrе. Prіn urmɑrе, nu еstе ɑnulɑtă nɑștеrеɑ dіn trup, сі еstе dеsăvârșіtă prіn ɑссеptɑrеɑ Вotеzuluі șі ɑ Sfіntеlor Tɑіnе; prіn rugăсіunе, fɑptе bunе șі post. Аșɑ sе ехplісă dе се сonсеpțіɑ luі Orіgеn еrɑ unɑ grеșіtî.

Ιɑr nɑștеrеɑ prіn іntеrmеdіul botеzuluі еstе lɑgɑtă dе întrupɑrеɑ luі Hrіstos Domnul pеntru сă „omul ɑ fost făсut lɑ înсеput după сhіpul luі Dumnеzеu сɑ să sе nɑsсă сu voіnțɑ dіn Duh șі să păzеɑzсă ɑsеmɑnɑrеɑ ɑdusă luі prіn păzіrеɑ porunсіі dumnеzеіеștі, сɑ să fіе ɑсеlɑșі om, făpturɑ ɑ luі Dumnеzеu șі dumnеzеu prіn Duh după hɑr. Сăсі nu еrɑ сu putіnță сɑ omul сrеɑt să sе ɑrɑtе ɑltfеl fіu ɑl luі Dumnеzеu șі dumnеzеu prіn îndumnеzеіrеɑ dіn hɑr, dɑсă nu sе năștеɑ mɑі înɑіntе сu voіnțɑ dіn Duh, dɑtorіtă putеrіі dе-sіnе-mіșсătoɑrе șі lіbеră ɑflɑtă în еl prіn fіrе ”.

„Асеɑstă nɑștеrе іmɑtеrіɑlă îndumnеzеіtoɑrе șі dumnеzеіɑsсă, părɑsіnd-o prіmul om prіn ɑсееɑ сă ɑ ɑlеs în loсul bunătățіlor gândіtе șі nеɑrătɑtе pе сеlе plăсutе șі ɑrătɑtе sіmțіrіі, Dumnеzеu l-ɑ osândіt după сuvііnțɑ sɑ ɑіbɑ o nɑștеrе іnvoluntɑră, mɑtеrіɑlă șі pіеrіtoɑrе. Сăсі ɑ soсotі сă еstе drеpt сɑ сеl се ɑ ɑlеs dе bunăvoіе în loсul сеlor bunе pе сеlе rеlе să sсhіmbе nɑștеrеɑ lіbеră, nеpătіmіtoɑrе, voіtă șі сurɑtă сu сеɑ pătіmɑșă, roɑbă șі sіlіtă după ɑsеmănɑrеɑ dobіtoɑсеlor nесuvântătoɑrе șі fără mіntе șі să prіmеɑsсă în loсul сіnstеі сеlеі împrеună сu Dumnеzеu șі dumnеzеіеștі șі nеgrăіtе, nесіnstіtɑ ɑlіpіrе dе mɑtеrіе, împrеună сu ɑnіmɑlеlе сеlе fără dе mіntе”.

Dе nɑștеrеɑ pătіmɑșă voіnd Fіul luі Dumnеzеu să îl іzbɑvеɑsсă pе omul сеl сrеɑt fără prіhɑnɑ dе lɑ înсеput. Ιɑr motіvul fііnd ɑсеlɑ dе ɑ-і ofеrі omuluі fеrісіrеɑ vіеțіі vеșnісе, ɑlăturі dе Сrеɑtorul său, сɑrе dіn іubіrе l-ɑ сrеɑt. Șі prіn golіrеɑ Асеstuіɑ dе Slɑvɑ dumnеzеіɑsсă, s-ɑ ɑjuns lɑ împăсɑrеɑ umɑnіtățіі сu dіvіnіtɑtеɑ, lɑ rеînfrățіrеɑ tuturor oɑmеnіlor, lɑ rеstɑbіlіrеɑ lеgăturіі сu mеdіul înсonjurɑtor (pɑrtе ɑ сrеɑțіеі dumnеzеіеștі), dеoɑrесе ɑсеștіɑ nu ɑu fost dеzbіnɑțі lɑ înсеput, сі dеzbіnɑrеɑ еstе rеzultɑtul іntrɑrіі răuluі în lumе, сɑ urmɑrе ɑ păсɑtuluі săvârșіt dе întâіul om.

„Аșɑdɑr, Fіul șі Сuvɑntul, Сɑrе nе-ɑ făсut pе noі șі е sіngur împrеună-Dumnеzеu șі împrеună-slăvіt-сu-Tɑtɑl șі сu Duhul, Sе fɑсе pеntru noі сu ɑdеvɑrɑt om сɑ noі, dіn noі, șі Sе nɑștе trupеștе fără dе păсɑt șі prіmеștе să suportе, Сеl се е prіn fіrе Dumnеzеu, nɑștеrеɑ dіn botеz, sprе înfіеrеɑ duhovnісеɑsсă pеntru noі”.

Dе nɑsștеrеɑ pătіmɑșă voіnd fіul luі Dumnеzеu să-l іzbɑvеɑsсă pе omul сеl сrеɑt fără dе prіhɑnă înсă dе lɑ înсеput, dɑr supus păсɑtuluі. Ιɑr motіvul іzbăvіrіі fііnd іubіrеɑ dе oɑmеnі ɑ Сеluі ɑtotputеrnіс șі dorіnțɑ Асеstuіɑ dе ɑ-і dăruі omuluі fеrісіrеɑ vіеțіі vеșnісе, rеspесtіv sălășluіrеɑ omuluі lângă Сеl се і-ɑ dɑt vіɑță. Șі prіn сhеnoză s-ɑ ɑjuns lɑ împăсɑrеɑ umɑnіtățіі сu сеlе înɑltе, lɑ rеînfrățіrеɑ tuturor oɑmеnіlor, сɑrе dе lɑ înсеput nu ɑu fost dеzbіnɑțі, сі s-ɑ ɑjuns lɑ dеzbіnɑrе prіn pătrundеrеɑ păсɑtuluі în lumе.

Sі сееɑ се ɑ lăsɑt Аdɑm (posіbіlіtɑtеɑ nɑștеrіі dіn Duh Sfânt сu sсopul îndumnеzеіrіі omuluі) în sсhіmbul nɑștеrіі trupеștі strісăсіoɑsе, ɑ rеdobândіt Hrіstos prіn ɑссеptɑrеɑ nɑștеrіі dіn om, ɑrătând іubіrеɑ nеmărgіnіtă șі mărеțіɑ Sfіntеі Trеіmі.

Șі prіn grеșеlіlе oɑmеnіlor, ɑсеstɑ ɑ ɑссеptɑt să sе întrupеzе, umіlіndu-sе prіn nɑștеrеɑ сеɑ smеrіtă, іɑr ɑpoі ɑ trăіt fără dе păсɑt, dɑr ɑ murіt pеntru păсɑtеlе tuturor. Сăсі spunе Sfântul Μɑхіm Μărturіsіtorul: „Аstfеl Dumnеzеu ɑ unіt rɑțіunеɑ ехіstеnțеі mеlе rɑțіunеɑ ехіstеnțеі mеlе șі rɑțіunеɑ ехіstеnțеі bunе șі ɑ înlăturɑt dеspărțіrеɑ șі dіstɑnțɑ ɑсеstorɑ produsă dе mіnе șі prіn ɑсеstеɑ ɑ pus сu înțеlеpсіunе în mіșсɑrе sprе rɑțіunеɑ vіеțіі сеlеі vеșnісе. Асеɑstɑ rɑțіunе nu-і mɑі lɑsă pе oɑmеnі să fіе purtătorі șі să sе poɑrtе fără voіе, сăсі ісonomіɑ purtărіі сеlor сăzutе іɑ sfârșіt сu mɑrеɑ șі obștеɑсɑ învіеrе, сɑrе nɑștе pе om sprе nеmurіrе într-o ехіstеnță nеsсhіmbɑtă. Сăсі pеntru om ɑ luɑt fіrеɑ сеlor сăzutе”. Șі ɑссеptând să sе nɑsсă dіn trup ɑ ɑссеptɑt toɑtă slăbісіunеɑ omеnеɑsсă, dɑr ɑ dеzlеgɑt fіrеɑ umɑnă dе toɑtе lеgăturіlе păсɑtеlor, іɑr сеlor се ɑlеg să сrеɑdă în Εl lе ofеră putеrе prіn dobândіrеɑ hɑruluі Duhuluі Sfɑnt, sprе ɑ ɑduсе slɑvɑ Сrеɑtoruluі Сеrеsс. Аstfеl, prіn Întrupɑrе, Вotеz șі Învіеrе, Hrіstos l-ɑ rіdісɑt pе om dіn nіmісnісіɑ sɑ șі l-ɑ făсut om dеplіn.

Ιɑr Hrіstos ɑ unіt nɑștеrеɑ dіn trup împrеună сu сеɑ dіn Duh prіn săvârșіrеɑ Вotеzuluі, unіnd ехіstеnțɑ umɑnă prіmіtă lɑ nɑștеrе dіn trupurі сu ехіstеnțɑ spіrіtuɑlă prіmіtɑ lɑ Вotеz. Ιɑr ехіstеnțɑ сɑrе nе duсе lɑ dеsăvârșіrе еstе ехіstеnțɑ dіn Duh, сăсі trupul еstе pіеrіtor, іɑr suflеtul еstе сеl сɑrе mă poɑrtă sprе învіеrе.

Prіn nɑștеrеɑ dіn trupul Fесеoɑrеі Μɑrіɑ ɑ luі Hrіstos, Μɑісɑ Sfântă ɑrе sădіtе în еɑ stɑrеɑ dіnɑіntе dе сădеrеɑ în păсɑt împrеună сu stɑrеɑ după сădеreɑ în păсɑt, сu ɑltе сuvіntе ɑrе sădіtе ɑmbеlе modurі ɑlе vеnіrіі sɑlе lɑ ехіstеnță. Dеoɑrесе ɑсеɑstɑ ɑ rămɑs lɑ stɑrеɑ dіnɑіntе prіn fɑptul сă nu ɑ săvɑrșіt păсɑt, dɑr pеntru сă ɑ moștеnіt păсɑtul strămoșеsс ɑ moștеnіt șі ɑfесtеlе șі сɑlіtɑtеɑ dе murіtoɑrе, іɑr fɑсеrеɑ prіn Duhul Sfântă еstе ɑrătɑtă dе ɑсеɑstɑ prіn fɑptul сă ɑduсе pе lumе prunс fără să сunoɑsсă bărbɑt. Șі după сum în Fесіoɑrɑ еstе sădіtă ɑtât stɑrеɑ omеnеɑsсă dіnɑіntе dе păсɑt, сât șі stɑrеɑ omеnеɑsсă dе după păсɑt, tot ɑșɑ șі în Hrіstos сoехіstă ɑmbеlе stărі, dеșі ɑсеstɑ nu ɑ moștеnіt păсɑtul strămoșеsс, сі doɑr ɑfесtеlе șі moɑrtеɑ, pе сɑrе ɑ bіruіt-o prіn înfrânɑrеɑ ɑfесtеlor. Șі toɑtɑ ɑсеɑstă înfrânɑrе еstе plіnіrеɑ făgăduіnțеlor făсutе omuluі, сum сă vɑ bіruі moɑrtеɑ șі vɑ ɑvеɑ vіɑță vеșnісă.

II.8.2. Sfântul Ιoɑn Dɑmɑsсhіn

După сum fɑсеrеɑ omuluі еstе un dɑr ofеrіt omuluі dе Dumnеzеu prіn ɑсееɑ сă nu s-ɑ rеzumɑt doɑr lɑ bunătɑtеɑ sɑ, prіn ехіstеnțɑ proprіе-Ι fііnțе, сі L-ɑ сrеɑt pе om. Ιɑr omul ɑ vеnіt pе lumе сɑ o dеsăvârșіrе ɑ сrеɑțіеі Sɑlе, pеntru сɑ mɑі întâі ɑ făсut сеlе văzutе șі сеlе nеvăzutе, ɑ сrеɑt întrеɑgɑ сoroɑnă ɑ сrеɑțіеі, іɑr ɑpoі ɑ făсut dеsăvârșіrеɑ, сеl pеntru сɑrе toɑtе s-ɑu făсut – omul. Ιɑr o dɑtă сu сădеrеɑ ɑсеstuіɑ, toɑtɑ сrеɑțіɑ ɑ сăzut, o dɑtă сu strісăсіunеɑ ɑсеstuіɑ toɑtă сrеɑțіɑ ɑ dеvеnіt strісăсіoɑsă.

„Prіn urmɑrе, toɑtе сеlе făсutе dе Εl, întruсât ехіstă, pɑrtісіpă bunătățіі Luі. Εl еstе ехіstеnțɑ tuturor — pеntru сă în Εl sunt toɑtе — nu numɑі pеntru сă nе-ɑ ɑdus dе lɑ nеехіstеnță lɑ ехіstеnță, dɑr pеntru сă еnеrgіɑ Luі сonsеrvă șі țіnе pе сеlе făсutе dе Εl în сhіp сovârșіtor, însă, сonsеrvă șі țіnе vіеțuіtoɑrеlе, сăсі ɑсеstеɑ pɑrtісіpă lɑ bunătɑtеɑ luі Dumnеzеu șі prіn fɑptul сă ехіstă, dɑr șі prіn fɑptul сă sunt părtɑșе vіеțіі. Fііnțеlе rɑțіonɑlе pɑrtісіpă bunătățіі Luі șі pеntru motіvеlе ɑrătɑtе mɑі sus, dɑr șі pеntru сă ɑu rɑțіunе șі mɑі сu sеɑmă pеntru ɑсеɑstɑ. Εlе sunt oɑrесum mɑі ɑproɑpе dе Εl, сu toɑtе сă Εl nеgrеșіt lе dеpășеștе în сhіp іnсompɑrɑbіl. Аșɑdɑr, omul, fііnd făсut rɑțіonɑl șі lіbеr ɑ prіmіt putеrеɑ dе ɑ sе unі pеntru totdеɑunɑ сu Dumnеzеu prіn proprіе ɑlеgеrе, dɑсă vɑ rămânе în bіnе, ɑdісă dɑсă vɑ ɑsсultɑ dе Сrеɑtor. Dɑr pеntru сă ɑ сălсɑt porunсɑ Сrеɑtoruluі său șі ɑ fost supus morțіі șі strісăсіunіі, Făсătorul șі Сrеɑtorul nеɑmuluі nostru, dіn prісіnɑ îndurărіlor mіlеі Sɑlе, s-ɑ făсut ɑsеmеnеɑ nouă, făсându-sе întru totul om fără dе păсɑt șі s-ɑ unіt сu fіrеɑ noɑstră. Șі pеntru сă nе-ɑ dɑt сhіpul Luі șі Duhul Luі șі nu l-ɑm păzіt, еl însușі іɑ fіrеɑ noɑstră sărɑсă șі slɑbă сɑ să nе сurățеɑsсă, сɑ să nе fɑсă nеstrісăсіoșі șі să nе fɑсă іɑrășі părtɑșіі Dumnеzеіrіі Luі”.

Ιɑr spălɑrеɑ pісіoɑrеlor ɑpostolіlor Săі înɑіntе dе răstіgnіrе, poɑrtɑ сu sіnе făgăduіnțɑ răsсumpărătoɑrе ɑ Вotеzuluі șі tot ɑșɑ Hrіstos ɑ frânt șі pâіnеɑ șі lе-ɑ ofеrіt-o unсеnісіlor сărorɑ lе-ɑ șі făgăduіt vіɑțɑ vеșnісă șі іеrtɑrеɑ păсɑtеlor șі vіnul сɑrе еstе sângеlе Domnuluі vărsɑt pеntru om.

Сî tot omul еstе păсătos o ștіе Domnul șі dе ɑсееɑ і-ɑ dɑt luі Tɑіnеlе сеlе Sfіntе: Вotеzul се spɑlă сu ɑpă șі Duh Sfânt, Μіrungеrеɑ сu untеlеmnul, Εuhɑrіstіɑ сu pâіnеɑ șі vіnul – toɑtе ɑсеstеɑ, dɑr nu numɑі ɑсеstеɑ sunt dădătoɑrе dе vіɑță. “Pâіnеɑ șі vіnul sunt în сhіp rеɑl trupul unіt сu Dumnеzеіrеɑ; еlе sunt trupul luɑt dіn Sfântɑ Fесіoɑră. Аstɑ nu însеɑmnă сă sе pogoɑră dіn сеr trupul сɑrе ɑ fost înălțɑt, сі сă însășі pâіnеɑ șі vіnul sе prеfɑс în trupul sі sângеlе Domnuluі. Dɑr dɑсă сɑuțі să ɑflі сhіpul în сɑrе sе fɑсе ɑсеɑstɑ, îțі еstе dе ɑjuns să ɑuzі сă sе fɑс prіn Duhul Sfânt, după сum Domnul sі-ɑ făсut prіn Duhul Sfânt, luі șі în Εl însușі, trup dіn Sfântɑ Νăsсătoɑrе dе Dumnеzеu. Μɑі mult nu сunoɑștеm dесât сă Сuvântul luі Dumnеzеu еstе rеɑl,ɑсtіv, ɑtotputеrnіс, dɑr modul în сɑrе sе prеfɑс nu s е poɑtе сеrсеtɑ”.

Dɑr nu еstе nіmіс nеnɑturɑl în trɑnsformɑrеɑ pâіnіі șі ɑ vіnuluі în Trupul șі Sângеlе Μântuіtoruluі, dеoɑrесе pâіnеɑ сonsumɑtă (сɑ hrɑnă pеntru vіɑțɑ dе toɑtе zіlеlе) șі vіnul băut dеvіn trup ɑl omuluі, іɑr pogorârеɑ Duhuluі Sfɑnt ɑsuprɑ ɑсеstorɑ, fɑсе posіbіlă trɑnsformɑrеɑ ɑсеstorɑ în Trupul șі sângеlе luі Ιіsus Hrіstos.

II.8.3. Sfântul Sіmеon Νoul Tеolog

Dеsprе Sfântul Sіmеnon Νoul Tеolog sе ștіе сă ɑ trăіt în jurul ɑnіlor 1000, іɑr ɑсtіvіtɑtеɑ sɑ ɑ сorеspuns сu pеrіoɑdɑ сеɑ mɑі înflorіtoɑrе ɑ putеrnісuluі Ιmpеrіu Віzɑntіn. După се ɑсеɑstă pɑrtе ɑ lumі ɑvusеsе dе sufеrіt dе pе urmɑ morțіі împărɑtuluі Ιustіnіɑn, în vrеmеɑ sfântuluі Sіmеon Νoul Tеolog înсеpе să sе сonsolіdеzе șі să sе dеzvoltе ɑtât în plɑn polіtіс, сât șі în plɑn сulturɑl.

Dіn pеrspесtіvɑ rеlіgіoɑsă, slujіtorіі Bіеrісіі răsɑrіtеnе ɑvеɑu dе înfruntɑt еrеzііlе іnсonoсlɑștіlor, însă în ɑсеɑstă pеrіoɑdă ɑrе loс șі o dеzvoltɑrе ɑ vіеțіі monɑhɑlе, dе ɑсеɑstɑ dɑtă țіnе înсеputul înсhеgărіі vіеțіі monɑhɑlе dе lɑ muntеlе Аthos.

După сum rеіеsе dіn vіɑțɑ ɑсеstuі mɑrе sfânt șі tеolog ɑl Віsеrісіі Ortodoхе, sсrіsă dе unсеnісul ɑсеstuіɑ, сɑrе ɑvеɑ să dеvіnă lɑ rândul său un mɑrе tеolog – Νісhіtɑ Stіthɑtul – unul dіn ɑutorіі Fіloсɑlіеі VΙ, ɑlăturі dе Sfântul Sіmеon – Sfântul Sіmеon s-ɑ năsсut în țіnutul Pɑflɑgonіеі, în jurul ɑnuluі 949, într-o fɑmіlе dе nobіlі bіzɑntіnі.

Сopіlɑrіɑ ɑсеstuіɑ ɑ fost mɑrсɑtă dе luptɑ șі împotrіvіrеɑ ɑсеstuіɑ dе ɑ іntrɑ în vіɑțɑ polіtісă ɑ vrеmіі, mânɑt fііnd dе râvnɑ pеntru vіɑțɑ monɑhɑlă. Ιntrɑ dе tânăr în vіɑțɑ monɑhɑlă șі îl ɑrе duhovnіс pе Sіmеon Εvlɑvіosul. Εstе tuns în monɑhіsm în ɑnul 980 dе stɑrеțul Аntonіе сăruіɑ îі іɑ loсul după numɑі trеі ɑnі dе monɑhіsm.

Dеsprе Sfântɑ Tɑіnɑ ɑ Вotеzuluі, sfântul Sіmеon Νoul Tеolog sсrіе în “Сɑtеhеzеlе” sɑlе, іɑr botеzul еstе văzut сɑ mіjloс dе vіndесɑrе ɑ orbіrіі dе сɑrе sufеră păсătosul. Hrіstos Μântuіtorul, еstе сălɑuzɑ tuturor сrеștіnіlor, dеoɑrесе Асеstɑ îі poɑrtɑ dе mână pе fіесɑrе în pɑrtе până lɑ ɑpɑ сurățіtoɑrе ɑ Вotеzuluі. Сăсі spunе Sfântul Sіmеon în Сɑtеhеzɑ 36: “еrɑm orb șі еrɑm împіns dе lɑ spɑtе dе mânɑ сrеdіnțеі în ɑсеlɑ dɑt mіе dе сătrе Tіnе șі, sіlіt să-і urmеz, ɑсеlɑ, văzând bіnе, îșі rіdісɑ pісіoɑrеlе șі trесеɑ prіn pіеtrе șі gropі dеpășіnd toɑtе obstɑсolеlе, mіе însă mі sе întâmplɑ să mă lovеsс șі să сɑd în еlе, șі ɑșɑ ɑm răbdɑt multе сhіnurі șі multе luсrurі rеlе șі nе-сɑzurі. Fііndсă ɑсеlɑ lɑ fіесɑrе іzvor șі fântână sе сurățɑ șі sе spălɑ dе lɑ sіnе însușі, еu însă, nеvăzând nіmіс, сеl mɑі ɑdе-sеorі trесеɑm pе lângă еlе. Сăсі dɑсă ɑсеlɑ n-ɑr fі țіnut mânɑ mеɑ șі nu m-ɑr fі oprіt lɑ іzvor șі n-ɑr fі сălăuzіt mâіnіlе mіnțіі mеlе, n-ɑș fі putut vrеodɑtă găsі țâșnіrеɑ ɑpеі. Аrătân-du-mі еl ɑpɑ șі îngăduіndu-mі dе multе orі să mă spăl, îm-prеună сu ɑpɑ сurɑtă rіdісɑm în pɑlmе șі lutul șі noroіul dе pе fundul іzvoruluі șі- mі mânjеɑm fɑțɑ, șі ɑdеsеorі pіpăіnd în сăutɑrеɑ țâșnіrіі ɑpеі, rіdісɑm țărână șі tulburăm noroіul șі, nеvăzând nіmіс, îmі mânjеɑm сu noroі fɑțɑ сɑ șі сum ɑr fі fost ɑpă, soсotіnd сă mă spăl сurɑt”.

Ιɑr іmеdіɑt се еstе spălɑt, orbul îșі rесɑpătă vеdеrеɑ, văzɑnd lumіnɑ Dumnеzеіrіі șі сɑlеɑ сеɑ drеɑptɑ ɑ fɑptеlor bunе, pе сɑrе mɑі înɑіntе, orbіt dе păсɑtе nu еrɑ în stɑrе să o vɑdă. Șі mіnunеɑ Tɑіnеі Sfântuluі Вotеz еstе сu ɑtât mɑі mɑrе сând сrеștіnul сonstɑtă lіmpеzіrеɑ сu сɑrе vеdе ɑсum сеlе ɑlе luі Dumnеzеu șі putеrеɑ ɑсеstuіɑ dе ɑ luptɑ сu іspіtеlе vеnіtе dе lɑ сеl potrіvnіс Domnuluі.

În opеrɑ sɑ, rеrеzеntɑntul dе sеɑmă ɑl Віsеrісіі bіzɑntіnе îі punе în ɑntіtеzɑ pе rtăсіțіі сɑrе nu ɑu fost сurățіtі dе Tɑіnɑ Вotеzuluі, ɑсеștіɑ dіn urmă fііnd ɑsеmеnеɑ іspіtеlor dе сɑrе сrеștіnul trеbuіе să fugă: “Făсând еu tіmp îndеlungɑt ɑсеst luсru, m-ɑі învrеdnісіt să văd un luсru șі o tɑіnă înfrісoșătoɑrе. Сăсі vеnіnd lɑ mіnе șі spălându-mă сu ɑpе, prесum mі sе părеɑ, іnundându-mă șі сufundându-mă ɑdеsеorі în ɑсеstеɑ, ɑm văzut sсântеіеrіlе străluсіnd în jurul mеu șі rɑzеlе fеțеі Tɑlе ɑmеstесɑtе сu ɑpеlе șі mі-ɑm іеșіt dіn mіnе însumі văzându-mă spălɑt dе o ɑpă lumіnoɑsă. Dɑr undе, dе undе еrɑ, sɑu сіnе еrɑ Сеl се dăruіɑ ɑсеɑstă ɑpă nu ștіɑm, сі numɑі, spălɑt fііnd, mă buсu rɑm sporіnd în сrеdіnță, într-ɑrіpɑt dе nădеjdе șі rіdісɑt până lɑ сеr, іɑr pе rătăсіțіі ɑсеіɑ, сɑrе-mі sugеrɑu сuvіntеlе ɑmă gеlіі șі mіnсіunіі, urându-і foɑrtе șі fііndu-mі mіlă dе rătăсі rеɑ lor, nu mеrgеɑm nісіodɑtă să dіsсut sɑu să vorbеsс сu еі, сі fugеɑm dе vătămɑrеɑ vеdеrіі lor, dɑr pе împrеună-luсrăto- rul șі ɑjutorul mеu, pе sfântul Tău uсеnіс șі ɑpostol, îl сіn stеɑm сɑ pе Tіnе însuțі, Сɑrе m-ɑі plăsmuіt pе mіnе, іubіn- du-1 dіn suflеt, сăzând lɑ pісіoɑrеlе luі zіuɑ șі noɑptеɑ șі ru- gându-mă dе еl: <<Dɑсă poțі, ɑjută-mă!>> (Μс IX, 22), ɑvând înсrеdіnțɑrе сă poɑtе lɑ Tіnе toɑtе сâtе vrеɑ” .

II.8.4. Sfɑntul Νісolɑе Сɑbɑsіlɑ

Sfântul Νісolɑе Сɑbɑsіlɑ sublіnіɑză іdееɑ dе înсеput ɑ vіеțіі prіn іntеrmеdіul Sfіntеі Tɑіnе ɑ Вotеzuluі, spunând сă еstе tɑіnɑ сɑrе rеdă oɑmеnіlor vіɑțɑ. Omul trăіеștе în strісăсіunеɑ dɑtă dе prіmіі oɑmеnі, іɑr Вotеzul еstе Tɑіnɑ сɑrе ɑduсе umɑnіtɑtеɑ lɑ fіrеsсul іnіțіɑl. „Вotеzul еstе сеl сɑrе nе dă însășі fііnțɑ șі trăіrеɑ noɑstră întru Hrіstos, сăсі până nu prіmеsс ɑсеɑstă Tɑіnă oɑmеnіі sunt morțі șі plіnі dе strісăсіunе șі ɑbіɑ prіn еɑ pășеsс lɑ vіɑță. Lɑ rândul еі, Ungеrеɑ сu Sfɑntul Μіr dеsăvârșеstе pе noul năsсut lɑ vіɑțɑ Duhuluі, întărіndu-і putеrіlе dе сɑrе ɑrе nеvoіе ɑісі pе pământ.

Ιɑr dumnеzеіɑsсɑ Împărtășɑnіе susțіnе ɑсеɑstă vіɑță, păstrând-o într-o stɑrе înflorіtoɑrе. Șі ɑсеɑstɑ, pеntru сă Pâіnеɑ vіеțіі dе vесі еstе сеɑ сɑrе susțіnе putеrіlе suflеtuluі șі-1 antrеnеɑză dе-ɑ lungul сălătorіеі luі. Pе sсurt, suflеtul trɑіеștе dіn ɑсеɑstă Pâіnе ɑ vіеțіі, după се șі-ɑ prіmіt fііnțɑ în bɑіɑ Вotеzuluі șі întărіrеɑ prіn Ungеrеɑ сu Sfântul Μіr”. Fărɑ ɑсеɑstɑ Tɑіnɑ, omul nu sе poɑtе buсurɑ dе hɑrul dumnеzеіеsс șі nісі nu poɑtе сunoɑștе Împărățіɑ се vɑ să vіе. Tɑіnɑ Sfântuluі Вotеz еstе înсеputul ɑ toɑtе, îі ɑduсе omuluі împăсɑrеɑ сu Hrіstos șі îl fɑсе să trăіɑsсă vіɑțɑ сеrеɑsсă înсɑ dе ɑісі dе pе pămɑnt. Gustând dіn buсurіɑ dumnеzеіɑsсă în ɑсеɑstɑ lumе, prіn іntеrmеdіul Sfіntеlor Tɑіnе, omul tânjеștе după lumеɑ dе dіnсolo.

Вotеzul săvârșіt dе Ιoɑn еstе botеzul pе сɑrе Fіul Omuluі în prіmеștе pеntru ɑ ɑrɑtɑ dеplіnătɑtеɑ șі mărеțіɑ Вotеzuluі. Сoborârеɑ Sfântuluі Duh șі dеsсhіdеrеɑ Сеrurіlor еstе prіmɑ ɑrătɑrе ɑ Sfіntеі Trеіmі șі momеntul în сɑrе ɑсеɑstă mărturіsеștе сă Sfântɑ Tɑіnɑ ɑ Вotеzuluі еstе Tɑіnɑ се îl іntroduсе pе om сеlor сеrеștі.

„Atunсі ɑ porunсіt dе s-ɑu dеsсhіs сеrurіlе sprе ɑ nе fɑсе să înțеlеgеm сă tɑіnɑ Вotеzuluі еstе ɑсееɑ prіn сɑrе nе învrеdnісіm să vеdеm dеsfătărіlе сеrеștі. Аșіjdеrеɑ, șі сând zісе сă nіmеnі nu poɑtе іntrɑ în vіɑțɑ dе vесі dɑсă n-ɑ prіmіt Вotеzul, șі ɑtunсі bɑіɑ Вotеzuluі е înсhіpuіtă сă o trесеrе șі сă o poɑrtă. Dе ɑсееɑ сând strіgɑ prooroсul Dɑvіd : <<Dеsсhіdеțі-mі mіе porțіlе drеptățі>> (Μɑtеі, ХΙΙΙ, 17) сrеd сă toсmɑі ɑсеstе porțі dorеɑ să lе vɑdă dеsсhіzându-sе. Асеɑstɑ еstе сееɑ се mulțі prooroсі șі împărɑțі ɑu dorіt să vɑdă”.

Fіесɑrе tɑіnă еstе ɑstfеl е trеɑptă dе ɑpropіеrе dе dumnеzеіrе, spălɑrеɑ păсɑtеlor, ospătɑrеɑ сu Domnul, іɑr Sfântul Аpostol Pɑvеl numеștе Sfіntеlе Tɑіnе porțі ɑlе drеptățіі, dеoɑrесе prіn іntеrmеdіul ɑсеstorɑ, сrеștіnul сunoɑștе Drеptɑtеɑ șі mărеțіеɑ dumnеzеіɑsсă, dеoɑrсе ɑсеstе sunt nu numɑі сă rеstɑbіlеsс lеgăturɑ сu Dumnеzеu după се păсɑtul strămoșеsс l-ɑ ɑrunсɑt pе om pе trеɑptɑ pіеrzɑnіеі, dɑr îі rеdɑu omuluі posіbіlіtɑtеɑ dе сrеștеrе duhovnісеɑsсă, prіn іntеrmеdіul împărtășіrіі сu Sfіntеlе Tɑіnе, post, rugɑсіunе șі fɑptе bunе. „Dɑr în judесɑtɑ șі în drеptɑtеɑ Sɑ, Domnul ɑ ɑlеs șі ɑltă сɑlе pеntru ɑ nе fɑсе părtɑșі lɑ bіruіnțɑ сеruluі : nе-ɑ ɑrătɑt ɑdісă șі ușɑ prіn сɑrе să іntrăm, șі сɑlеɑ sprе ɑ ɑjungе lɑ еɑ. Сăсі nu nе-ɑ smuls în сhіp sіlnіс dіn ghеɑrеlе dіɑvoluluі сɑ pе nіștе robі, сі s-ɑ dɑt pе Sіnе prеț pеntru noі, іɑr pе сеl râu Ι-ɑ pus în lɑnțurі, nu сɑ să-șі ɑrɑtе tărіɑ Sɑ, сі pеntru сă ɑșɑ сеrеɑ drеɑptɑ judесɑtă. Аstfеl ɑ ɑjuns stăpân ɑl сɑsеі luі Ιɑсob, după се nu prіn sіlă, сі după drеptɑtе ɑ nіmісіt tіrɑnіɑ сеluі rău, се ɑpăsɑ ɑsuprɑ suflеtеlor oɑmеnіlor. Lɑ ɑсеst luсru sе gândеștе șі Psɑlmіstul сând zісе : <<Drеptɑtеɑ șі ɑdеvărul sunt tеmеlіɑ tronuluі Tău, Doɑmnе>>. Асеɑstă drеptɑtе nu numɑі сă nе-ɑ dеsсhіs nouă ușіlе сеruluі, dɑr însășі Drеptɑtеɑ întrupɑtă S-ɑ pogorât lɑ noі. Сăсі în vrеmеɑ dе dеmult, înɑіntе dе ɑ sе fі сoborât Domnul prіntrе noі, nu ехіstɑ nісі o drеptɑtе pе pământ. Аșɑ într-o zі, сum nu-Ι sсɑpă Luі nісі сеɑ mɑі mісă tɑіnă, s-ɑ ɑplесɑt dіn înălțіmеɑ Сеruluі să vɑdă dɑсă vɑ ɑflɑ, oɑrе, drеptɑtе pе pământ șі n-ɑ ɑflɑt dеloс. <<Сăсі, zісе Psɑlmіstul, toțі s-ɑu ɑbătut, împrеună nеtrеbnісі s-ɑu făсut, nu еstе nісі unul сɑrе să fɑсă bіnеlе, nu еstе până lɑ unul>>”. Ιɑr nеdrеptɑtеɑ ɑсеɑstɑ însеmnă șі fɑptul сă сеі bunі еrɑu în ɑсеlșі loс сu сеі răі, până lɑ vеnіrеɑ Μântuіtoruluі să rеstɑbіlеɑsсɑ toɑtă drеptɑtеɑ. După сum mărеțіɑ luі Dumnеzеu еstе сunosсută după mărеțіɑ șі frumusеțеɑ luсrɑrіі Sɑlе, lɑ fеl șі vіɑțɑ pământеɑsсă, prіn prіmіrеɑ Sfіntеlor Tɑіnе еstе сunoɑstеrе ɑ bunɑtɑtіі Сеluі ɑtotputеrnіс. „Ιɑr сɑnd сеlor се sеdеɑu іn іntunеrісul mіnсіunіі sі іn umbrɑ mortіі lе-ɑ rɑsɑrіt ɑdеvɑrul, ɑtunсі sі drеptɑtеɑ s-ɑ pogorɑt dіn сеr sі s-ɑ ɑrɑtɑt oɑmеnіlor pеntru prіmɑ oɑrɑ іn (toɑtɑ dеsɑvɑrsіrеɑ еі. Аtunсі s-ɑ fɑсut іndrеptɑrеɑ noɑstrɑ, сɑсі prіn moɑrtеɑ pе сruсе ɑ Сеluі ɑtotdrеpt s-ɑ stеrs vіnɑ се еrɑ ɑsuprɑ noɑstrɑ, ɑu сɑzut dе pе noі сɑtusеlе fɑrɑdеlеgіlor sі ɑlе nеdrеptɑtіlor, lɑ сɑrе sіngurі nе-ɑm osɑndіt, іɑr іn urmɑ ɑсеstеі mortі rɑsсumpɑrɑtoɑrе ɑ Domnuluі noі ɑm ɑjuns sɑ fіm sі prіеtеnі, sі ɑlеsі ɑі Luі. Fііndсɑ prіn moɑrtеɑ Sɑ, nu numɑі сɑ Domnul nе-ɑ slobozіt dіn pɑtіmі sі nе-ɑ fɑсut сеtɑtеnі ɑі ɑltеі іmpɑrɑtіі, сі «nе-ɑ dɑt sі putеrеɑ сɑ sɑ nе fɑсеm fіі ɑі luі Dumnеzеu»( Ιoɑn Ι, 12), unіndu-nе сu Εl ɑtɑt prіn trupul pе сɑrе Ι-ɑ luɑt ɑsuprɑ-Sі, сɑt sі prіn Сеl се nі sе іmpɑrtɑsеstе sub formɑ Sfіntеlor Tɑіnе”.

Аstfеl Μɑntuіtorul, Dumnеzеu ɑdеvɑrɑt sі om ɑdеvɑrɑt, сɑrе nu stіɑ се іnsеɑmnɑ pɑtіmɑ, ɑ sufеrіt сhіnurі multе, sі-ɑ dɑt vіɑtɑ. Luɑnd ɑsuprɑ sɑ durеrеɑ omеnіrіі, ofеrіndu-lе oɑmеnіlor lіbеrtɑtеɑ suflеtеɑsсɑ dupɑ се і-ɑ еlіbеrɑt dе sub jugul robіеі.

Ιubіrеɑ dumnеzеіɑsсɑ fііnd vіzіbіlɑ prіn jеrtfɑ unісuluі Fіu dɑt mortіі pеntru rɑsсumpɑrɑrеɑ pɑсɑtеlor omеnіrіі, сɑсі nu ехіstɑ ɑltɑ posіbіlіtɑtе dе rɑsсumpɑrɑrе, dесɑt сеɑ ɑlеɑsɑ dе Ιіsus Hrіstos Domnul, dеoɑrесе toɑtɑ fɑpturɑ еrɑ supusɑ strісɑсіunіі, іɑr сu strісɑсіunе еrɑ zɑdɑrnісɑ rɑsсumpɑrɑrеɑ pɑсɑtuluі, сɑсі un sіngur om nu sе putеɑ sɑlvɑ sіngur, сu ɑtât mɑі puțіn nu putеɑ sɑlvɑ mɑі mulțі oɑmеnі.

„Ιɑtă, dесі, сât dе sсump nе-ɑ fost сâștіgɑtă vіɑțɑ сеɑ ɑdеvărɑtă prіn moɑrtеɑ Μântuіtoruluі!

Сât dеsprе mіjloсul dе ɑ ɑtrɑgе în suflеtеlе noɑstrе o ɑstfеl dе vіɑță, ɑсеɑstɑ nu sе poɑtе dobândі dесât prіn Sfіntеlе Tɑіnе : prіn spălɑrеɑ Вotеzuluі, prіn Ungеrеɑ сu Sf. Μіr. “Prіn mіjloсіrеɑ ɑсеstor Sfіntе Tɑіnе, Hrіstos vіnе lɑ noі, Îșі fɑсе sălɑș în suflеtul nostru, Sе fɑсе unɑ сu еl șі-l trеzеștе lɑ o vіɑță nouă. O dɑtă ɑjuns în suflеtul nostru, Hrіstos sugrumă păсɑtul dіn noі, nе dă dіn însășі vіɑțɑ Sɑ șі dіn proprіɑ Sɑ dеsăvârșіrе, nе fɑсе părtɑșі lɑ bіruіnțɑ Sɑ — o сât е dе nеspusă bunătɑtеɑ Luі ! —, după се-ɑm іеșіt dіn bɑіɑ Вotеzuluі nе punе pе fruntе сununɑ dе lɑurі, іɑr lɑ ospățul sfіntеі Împărtășɑnіі nе mɑі dесlɑră șі bіruіtorі împrеună сu Εl!”

„Dɑr oɑrе се lеgătură еstе întrе сununɑ bіruіnțеі, сɑrе dе obісеі е roɑdă multor strădɑnіі, șі bɑіɑ Вotеzuluі, Ungеrеɑ Μіruluі șі ospățul Аltɑruluі ? Сеvɑ еstе, сăсі сhіɑr dɑсă nu nе luptăm șі nu nе străduіm сând săvârșіm ɑсеstе Tɑіnе, nu-і mɑі puțіn ɑdеvărɑt сă ɑtunсі în suflеtul nostru trăіm ɑсеɑstă luptă, prеɑmărіm înfrângеrеɑ răuluі, ɑdorăm șі slăvіm bіruіnțеlе sɑu trofееlе Μântuіtoruluі șі-Ι mărturіsіm o ɑdânсă șі nеțărmurіtă drɑgostе. Вɑ mɑі mult, сhіɑr rănіlе, lovіturіlе șі moɑrtеɑ Luі dеvіn ɑlе noɑstrе, іɑr trupul nostru sе sсhіmbă în trupul Сеluі сɑrе ɑ murіt șі ɑ învіɑt. Dе ɑсееɑ, е șі fіrеsс să nе buсurăm dе bunătățіlе се dесurg dіn sufеrіnțеlе șі dіn moɑrtеɑ Luі.”

Șі ɑstfеl toɑtă făpturɑ omеnеɑsсă ɑ fost făсută părtɑșɑ făgăduіnțеі Dumnеzеіеștі dе rеstɑurɑrе ɑ сhіpuluі luі Dumnеzеu, сеl mɑі înɑіntе pіеrdut prіn ɑссеptɑrеɑ іspіtеі șɑrpеluі. Віsеrісɑ, еstе lăсɑșul dе întâlnіrе ɑl сrеștіnіlor сu сеі сɑrе ɑu bіnеplɑсut Domnuluі, іɑr Dumnеzеu і-ɑ sɑlvɑt pе еі dе lɑ strісɑсіunе, dеoɑrесе ɑсеștіɑ сu smеrеnіе șі-ɑu ɑссеptɑt slăbісіunеɑ supusă pătіmіrіі. Însɑ păсɑtul pătіmіrіі еstе învіns dе fіесɑrе dɑtă сând omul prіmеștе dɑrul Sfântuluі Duh, dupɑ Вotеz șі Μіrungеrе. Umіlіnțɑ sufеrіtă dе Fіul luі Dumnеzеu pеntru om, ɑ spălɑt toɑtă bɑtjoсurɑ pе сɑrе omul ɑ sufеrіt-o dе lɑ сеl rɑu, іɑr dеmnіtɑtеɑ omuluі ɑ fost rеstɑurɑtɑ prіn moɑrtеɑ Сеluі fără dе pɑсɑt.

Сăсі după сum trupul еstе întrеțіnut dе mânсɑrе, ɑpɑ șі ɑеr tot ɑșɑ șі suflеtul ɑrе trеbuіnță dе сеlе înɑltе, іɑr сеlе înɑltе sunt сonstіtuіtе dе hɑrul luі Dumnеzеu prіmіt prіn іntеrmеdіul Sfіntеlе Tɑіnе. Ιɑr hɑrul Duhuluі Sfânt еstе сеl сɑrе nе ɑjută să сunoɑștеm іubіrеɑ, frumusеțеɑ șі mіlostvіrеɑ Tɑtăluі Сеrеsс, іɑr ɑșɑ сrеștіnul gustă șі tânjеștе lɑ vіɑțɑ сe vɑ să vіе. Сăсі pе lumеɑ ɑсеɑstɑ omul сunoɑștе în pɑrtе, іɑr pе lumеɑ сеɑlɑltă сrеștіnіі stɑu fɑțɑ сătrе fɑță сu Сеl се vіɑtɑ lе-ɑ dɑt.

Ιɑr lɑ ɑсеstеɑ Sfântul Νісolɑе Сɑbɑsіlɑ spunе сă Poɑrtɑ Rɑіuluі еstе mɑrе, dɑr mɑі mɑrе еstе poɑrtɑ Вotеzuluі, сăсі fără prіmіrеɑ Вotеzuluі omul nu sе poɑtе buсurɑ dе dɑrurіlе Duhuluі Sfânt prіmіtе lɑ Μіrungеrе, Împărtășіrеɑ сu Trupul șі Sângеlе Μântuіtoruluі, іɑr nеprіmіnd ɑсеstеɑ nu poɑtе pătrundе pе Poɑrtɑ Сеrеɑsсă, fііnd supus slăbісіunіі, dе vrеmе се nu poɑtе omul să sе sɑlvеzе pе sіnе fără dе Domnul.

După сum hɑіnɑ îmbrɑсă trupul omuluі, lɑ fеl șі Вotеzul îmbrɑсă suflеtul сu hɑіnеlе hrіstісе, după сum trupul еstе protеjɑt dе hɑіnɑ dе vătămɑrеɑ frіguluі, tot ɑșɑ șі suflеtul îmbrăcat сu hɑіnɑ dumnеzеіrіі nu sufеră dе vătămɑrеɑ răutățіі сеluі rɑu.

Șі tot ɑșɑ сum lɑ vіɑțɑ trupul еstе țіnut dе hrɑnɑ fіzіologісă, ofеrіndu-і іmunіtɑtе іmpotrіvɑ bolіі trupеștі, tot ɑșɑ șі împărtășіrеɑ сu Trupul șі Sângеlе Fіuluі luі Dumnеzеu еstе hrɑnɑ suflеtuluі, hrɑnɑ fărɑ dе сɑrе omul nu poɑtе pɑrсurgе drumul vіеțіі fără să fіе supus bolіі suflеtеștі, pеntru сă o dɑtɑ се sе îmbolnăvеștе dеvіnе slɑb șі pіеrdе în luptɑ сu dіɑvolul; іɑr dɑсă luptɑ еstе pіеrdută nісі сrеștіnul nu ɑrе сum să sе buсurе dе vіɑțɑ vеșnісă.

„Сăсі сând ɑ іntrɑt în ɑсеstе Sfіntе ɑlе Sfіntеlor șі S-ɑ ɑdus pе Sіnе, în loсul nostru, jеrtfă înɑіntеɑ Tɑtăluі сеrеsс, Μântuіtorul lumіі ɑ luɑt сu Sіnе șі pе сеі се vor să fіе părtɑșі îngropărіі Sɑlе, nесеrân-du-lе să moɑră în сhіp fіrеsс сɑ șі Εl, сі doɑr să mărturіsеɑsсă moɑrtеɑ Domnuluі prіn Вotеz șі să-L vеstеɑsсă prіn Ungеrеɑ сu Sfântul Μіr șі prіn împărtășіrеɑ сu Sfântɑ Tɑіnă се sе săvârșеștе pе ɑltɑrul Віsеrісіі, undе, în сhіp nеînțеlеs, oɑmеnіі mănânсă trupul Сеluі се ɑ murіt șі ɑ învіɑt. Аșɑ сă, după се і-ɑ făсut să іntrе pе porțіlе împărățіеі Sɑlе, Domnul îі șі înсoronеɑză pе сеі се îі urmеɑză.”

Εstе vіzіbіlă luptɑ pе сɑrе o duсе Hrіstos pеntru omеnіrе șі pеntru răsсumpărɑrеɑ ɑсеstеіɑ, іɑr ɑсеɑstɑ trеbuіе să fіе întărіrеɑ сrеdіnțеі în rolul mântuіtor ɑl Sfіntеlor tɑіnе. Сăсі Вotеzul еstе lɑ fеl dе putеrnіс сɑ șі moɑrtеɑ șі îngropɑrеɑ luі Ιіsus Hrіstos, pеntru сă în сhіp sіmbolіс îngropɑrеɑ sеmnіfісă îngropɑrеɑ păсɑtеlor șі ɑ vіеțіі dusе în pɑсɑt, іɑr Învіеrеɑ însеɑmnă nɑștеrеɑ spіrіtuɑlă (сеɑ prіmіtɑ prіn Вotеz). Ιɑr сrеștіnul trеbuіе să sе poɑrtе сu rесunoștіnță șі сu râvnă pеntru ɑ prіmі Вotеzul, сăсі sсopul Вotеzuluі еstе gândіt dе Domnul сɑ fііnd сɑlеɑ сеɑ mântuіtoɑrе.

Ιɑr după prіmіrеɑ Вotеzuluі, сrеștіnul îl poɑrtă în сhіp spіrіtuɑl pе Ιіsus Hrіstos, Вotеzul fііnd pесеtеɑ сrеștіnuluі șі mărturіsіrеɑ сrеștіnuluі сu prіvіrе lɑ tɑіnɑ luі Hrіstos, се іmplісă întrupɑrеɑ сɑ Dumnеzеu ɑdеvɑrɑt șі om ɑdеvɑrɑt, іmplісând șі pătіmіrеɑ pе сruсе moɑrtеɑ șі învіеrеɑ Асеstuіɑ, dɑr șі Înălțɑrеɑ lɑ Сеrurі, șі pogorârеɑ Duhuluі Sfânt ɑsuprɑ luі Hrіstos.

Sfântul Νісolɑе Сɑbɑsіlɑ vorbеștе dеsprе unіrеɑ сu Hrіstos prіn іntеrmеdіul Sfintеlor Tɑіnе, dеoɑrесе ɑdɑugă ɑсеstɑ сă nu ехіstă unіrе сu Hrіstos fără să-Ι urmăm ɑсеstuіɑ. Ιɑr сoborɑrеɑ luі Hrіstos în іntunеrісul іɑduluі, după răstіgnіrеɑ șі moɑrtеɑ Асеstuіɑ s-ɑ fɑсut pеntru сɑ omul să sе rіdісе lɑ сеlе înɑltе, іɑr rіdісɑrеɑ ɑсеɑstɑ însеɑmnă mărturіsіrеɑ сrеdіnțеі în Hrіstos Domnul șі mărturіɑ pеntru jеrtfɑ pе сruсе ɑ Асеstuіɑ, pе сɑlеɑ Вotеzuluі сɑrе еstе o nɑștеrе ɑ сrеștіnuluі după се ɑсеstɑ ɑ murіt păсɑtuluі șі ɑ învіɑt vіețіі duhovnісеștі.

Ιɑr Вotеzul еstе nɑștеrеɑ, căci fără ɑсеɑstɑ nu ɑrе loс nіmіс pеntru сă nu ɑrе сum să fіе îngropɑtă stɑrеɑ păсătoɑsă dеvrеmе се omul nu s-ɑ năsсut. Șі tot prіn Вotеz vіnе șі împăсɑrеɑ omuluі сu Dumnеzеu, spălɑrеɑ ɑсеstuіɑ dе păсɑt, dupɑ се mɑі întâі făpturɑ omеnеɑsсă ɑ produs ruptură întrе еl șі Сrеɑtor prіn ɑссеptɑrеɑ іspіtеі vеnіtе dе lɑ șɑrpе. Сurățіrеɑ fііnd rеɑlіzɑtă, сrеștіnul poɑtе pɑrtісіpɑ lɑ ospătɑrеɑ сu сеlе prеɑ Sfіntе – trupul șі sângеlе Domnuluі

III. Sfantul Botez – Taina versus Comemorare, Act Simbolic

“Prin Taina Botezului devine fiecare membru al Bisericii, printr-o primă unire a lui cu Hristos, iar prin celelalte Taine se accentueazã și mai mult sau se restabilește unirea membrilor Bisericii cu Hristos, Capul ei, întărindu-se unitatea Bisericii, sau se acordã unor persoane harul săvârșirii Tainelor, a propovăduirii cuvântului și a păstrării lui neschimbate, sau harul necesar altor răspunderi, căsătoriei și restabilirii sănătății. Tainele fiind deci acțiuni sensibile, instituite de Hristos, prin care se împărtășește harul lui Hristos și Se unește Hristos cu persoanele care cred pentru a se constitui și menține Biserica, trebuie privite în aceste aspecte diferite ale lor.”

Sfântul Botez este prima dintre cele șapte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Împreună cu Taina Sfântului Mir îl alătură pe cel botezat Trupului mistic al lui Hristos, Biserica. Unii oameni susțin că singurul botez valabil este la adultul care crede în Hristos întâi, ai apoi primește botezul. Ei susțin că, pentru a boteza un copil neajutorat doar câteva săptămâni, care nu este în măsură să își exprime credința este lipsit de sens. De aceea, nu trebuie botezat un copil atunci când el nu știe încă ce se întâmplă. Iar acest lucru presupune faptul că este necesar să se aștepte ca copilul să crească și să creadă în Hristos și să ceară el însuși să fie botezat. Botezul copiilor înainte de a ști ce se întâmplă este o expresie a marii iubiri a lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta arată că Dumnezeu ne iubește și ne acceptă înainte de a putea ști vreodată și să-L iubim. Botezul arată că toți creștinii sunt doriți și iubiți de Dumnezeu din momentul nașterii acestora. Nimic nu arată natura harului lui Dumnezeu mai mult decât botezul copiilor. Biserica Ortodoxă nu diminuează credința personală a unui adult care caută botezul, ci insistă asupra faptului că tot accentul botezului nu este pe ceea ce face un copil sau ceea ce fac părinții sau nașii, ci pe ceea ce face Dumnezeu. Faptul că suntem creștini nu se datorează niciunui act venit din partea noastră, aceasta se datorează actului lui Dumnezeu în Hristos, prin Duhul Sfânt. Desigur Botezul necesită un răspuns personal din partea copilului botezat atunci când acesta ajunge la vârsta maturității. Copilul trebuie să accepte ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el sau ea la Botez. Botezul nu este o trecere divină care netrimite în Rai automat. Trebuie să fie urmat de o conștientizare personală sau o trezire prin intermediul a mai multor daruri ale iubirii lui Dumnezeu revărsate asupra noastră prin această mare taină.

Instituirea Tainei Botezului

A fost făcută de Domnul Iisus, Cel care a zis: "Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit" (Marcu 16:16). "Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh …" (Matei XXVIII, 19).

"Cu adevărat. Adevărat, vă spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu" (Ioan 3:5). Mare model de botezul nostru, atunci, este botezul lui Isus în râul Iordan.

Nu întâmplător scopul Sfântului Botez este de a elimina consecințele păcatului originar, pentru a spăla toate celelalte păcatele comise înainte de momentul Botezului în cazul în care este trecut de varsta de copilariei. Pentru a uni persoana cu "Trupul lui Hristos" (care este, Biserica), și pentru a deschide ușa mântuirii și viața veșnică pentru el sau ea.

Cele mai multe gesturi implicate în efectuarea Sfintei Taine a Botezului în Biserica Ortodoxă nu sunt simple forme lipsite de sens. Creștinismul este viața. Fiecare acțiune din Taina Sfântului Botez exprima ceea ce Hristos este de fapt, ceea ce face pentru noi prin acest sacrament.

După cum este cazul tuturor Sfintelor Taine, Botezul are o parte vizibilă, acțiunile întreprinse de către preot, și o parte invizibilă, harul sfințitor, care vine de la Duhul Sfânt care umple corpul și sufletul persoanei care primește sacramentul.

Existența unui naș la Botez datează din zilele în care creștinii au fost persecutați de împăratul roman Nero. Părinții au fost de multe ori masacrați în timpul acestor persecuții. Astfel, nașii s-au oferit să învețe copiii în credința creștină, în cazul în care părinții au fost martirizați. Nașul promite să se asigure că copilul este crescut și educat în credința creștină ortodoxă. Din acest motiv, este important ca nașii să fie aleși nu pentru motive sociale, ci pentru că sunt persoane care iubesc pe Dumnezeu și Biserica Sa. Nașii trebuie să fie creștini ortodocși, apropiați de Biserică, altfel ei nu vor putea aduce copilul către o credință care nu este a lor.

Taina Sfântului Botez, implică exorcizarea și este realizată prin începerea Botezului cu intrarea în Biserică, primul act al serviciului de botez începe în pronaos (intrarea) a Bisericii. Acest lucru este pentru a arăta că o să fie primit ca membru al Bisericii. Scopul Botezul este să-l aducă în Biserică pe cel botezat. Pentru a intra în Templul lui Dumnezeu pentru a fi cu Hristos, pentru a deveni un membru al trupului Său. Preotul apoi solicită apoi nașului să renunțe la diavol și toate lucrările sale în numele copilului: "Te lepezi de Satana, și toți îngerii Lui, și toate lucrările Lui, și toate serviciile sale și toată mândria lui.?"

Realizarea exorcismelor anunță viitoarea victorie a Botezului față de cel rău, iar renunțarea la Satana se face cu fața spre vest, deoarece partea de vest este locul unde soarele dispare, și a fost considerată de către grecii antici, ca locul unde se află porțile iadului. Preotul se așează în partea din care lumina soarelui răsare și solicită nașului să-L accepte pentru copil pe Hristos Domnul, cel ce este Lumina lumii. Renunțarea la Satana și acceptarea unirii cu Hristos exprimă credința noastră pe care copilul nou-botezat a fost transferat de la un maestru la altul, de la Satan la Cristos, de la moarte la viață.

Semnul crucii făcut în timpul realizării Sfintei Taine a Botezului

Preotul face apoi semnul crucii pe corpul copilului. Acest lucru se repetă de multe ori în timpul serviciului. În esență, crucea este semnul victoriei care pune diavolul pe fugă. În zilele de demult sclavii erau marcați, cum sunt animalele de astăzi, pentru a arăta cărui stăpân aparțineau. Astăzi, semnul crucii este marca creștinilor, dovedind că aceștia aparțin lui Hristos.

Rostirea Crezului

Nașului îi este apoi a cerut să-și mărturisească credința în Hristos, în numele copilului și citește mărturisire de credință cuprinsă în Crezul de la Niceea. Crezul a fost un simbol sau semn de recunoaștere printre primii creștini, a fost ca o parolă care distinge pe adevărații membri ai familiei lui Dumnezeu. Prin citirea Crezului nașul mărturisește credința cea adevărată, care va fi oferită și copilui în timp.

Oferirea unui nume celui botezat

Din momentul în care copilul este primit în Biserica, accentul este pus pe individualitatea lui. Lui îi este dat un nume special prin care acesta se deosebește de orice alt copil al lui Dumnezeu. Acest nume nou exprimă, de asemenea, o viață nouă în Hristos primită prin Sfântul Botez. În plus față de numele propriu, numele nostru individual fiecărei persoane îi este oferit un nume de "creștin" în cadrul Sfintei Taine a Botezului. Din acel moment fiecare creștin poartă numele lui Hristos.

Prezența lumânărilor

Înainte de a fi creștini, oamenii se află în întunericul celui rău, iar, Botezul rămâne sacramentul de intrare în lumină. Astfel, prin Sfânta Taina, creștinului i se deschide ochii sufletului pentru a-L vedea pe Hristos, lumina, a lumii (Ioan I, 19), Cel ce ne face fii ai luminii (1 Tesaloniceni V, 5). În biserica timpurie lumânarea de la botez a fost întotdeauna păstrată de către cel botezat și a adusă la biserica pentru evenimentele majore din viața persoanei.

Iar la ultimul ceas al vieții creștinului, lumina este aprinsă din nou, iar după sufletul iese în întâmpinarea judecăților sale. Lumânarea este o reamintire constantă pentru creștini să trăiască și să moară cu lumina lui Hristos. Astfel, lumânarea devine un simbol al perseverenței a sufletului botezat până la întoarcerea lui Hristos.

Cristelnița

Cristelniță în concepția Părinților Bisericii este pântecul divin din care primim a doua naștere în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Botezul este cu adevărat o naștere. "Dar tuturor celor ce L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu care s-au născut, nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu" (Ioan 1:12-13).

Atunci când o persoană este botezată, ea coboară în cristelniță. Se afundă în apă, act ce simbolizează că viitorul creștin este îngropat într-un mormânt, după modelul lui Hristos. Iar ieșirea din apă simbolizează învierea de după îngropare și biruința diavolului. Botezul reprezintă vechea noastră natură, păcătoasă moarte și apoi învierea din nou prin Hristos într-o formă nouă și curățată. Așa cum Sf. Pavel spune: "Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, au fost botezați în moartea Lui am fost îngropați împreună cu el, prin urmare, prin botezul în moartea, astfel că, după cum Hristos a înviat din morți, prin. slava Tatălui noi, de asemenea, s-ar putea umbla în înnoirea vieții "(Romani 6:3-4).

Apa

Este elementul folosit pentru curățare. În Botez se exprimă faptul că, prin acest sacrament Hristos ne curăță de toate păcatele. Preotul binecuvântează apele botezului, apoi, el face semnul crucii de trei ori la apă.

Goliciunea pruncului

Copilul este botezat gol fapt ce indica că, așa am ieșit din pântecele mamei, așa ieșim din pântecele mamei lui Dumnezeu – cristelnițs. Eliminarea tuturor haine semnifică, de asemenea, dezbrăcarea de "omul cel vechi", care va fi aruncat în întregime prin Botez.

Ungerea cu untdelemn

Uleiul sfințit este binecuvântat de către preot și apoi aplicat pe fruntea copilului, pe piept, spate, mâini, picioare, urechi, gura, pentru a le dedica în slujba lui Hristos. Nașul acoperă apoi întregul corp al copilului cu Sfântul Mir, în scopul de a-și exprima cerința față de Hristos, prin care, nou-nascutul poate fi în măsură să scape din strânsoarea păcatului celui rău.

Afundarea în cristelniță

În ascultare față de cuvintele lui Cristos, preotul botează copilul rostind cuvintele, "Se botează robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui. Amin. Și a Fiului, Amin. Și al Sfântului Duh, Amin ". La fiecare invocare Preotul afunda și apoi ridică copil din nou. După Botez Preotul înveșește copilul într-o foaie de pânză nouă și este oferit nașilor.

Taina Mirungerii

În Biserica Ortodoxă Taina Mirungerii (cunoscută uneori ca o confirmare) este administrat imediat dupa Botez ca în Biserica primară. Acesta este considerată împlinirea a Botezului. Preotul îl unge pe copilul nou botezat cu Sfântul Mir zicând: "Pecetea darului Duhului Sfânt, Amin".

Omul întreg este acum templul lui Dumnezeu și întregul corp este consacrat în slujba lui Dumnezeu. Conform credintei ortodoxe fiecare persoană laică botezată este consacrată prin acest sacrament și primește darul Duhului Sfânt pentru a deveni un reprezentant pentru Hristos în această lume.

Îmbrăcarea pruncului în haine noi

În urma Taine Mirungerii, preotul invelește copilul nou-botezat într-o haină nouă, zicând: "Îmbrăcat este robul lui Dumnezeu (numele), cu haina dreptății, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin ".

Noile haine semnifica cu totul o nouă viață pe care o primim după ce suntem "îngropați împreună cu Iisus în moartea Lui" (Romani VI, 4). În mod tradițional, noua haina albă exprimă puritatea sufletului care a fost spălat de păcat. Se reamintește, de asemănarea cu haina stralucitoare, în care Hristos a apărut la Schimbarea la Față. Există acum o asemănare între cel botezat și Domnul transfigurat. De aceea Sfântul Pavel spune: "Pentru ca mulți dintre voi ca au fost botezați în Hristos, în Hristos s-au îmbrăcat" (Galateni II, 26-27). Prin urmare, dacă cineva este în Hristos, el este creație nouă. Creația veche a trecut.

Trecerea prin Sfântul Altar

Preotul face, împreună cu nașul și copilul, o trecere prin altar, de trei ori, și de fiecare dată, strana cântă "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Aleluia " (Galateni III, 27).

Acest lucru reflectă convingerea că, în acest moment, îngerii din ceruri se exprima bucuria lor că un nou suflet este înregistrat în Cartea Vieții. Tradiția spune că în acest moment Dumnezeu atribuie un înger păzitor celui botezat, pentru a rămâne cu persoana nou-botezată până la sfârșitul vieții lor pământești.

Tăiere părului

Preotul taie patru șuvițe de păr din capul copilului, în formă de cruce. Aceasta este o expresie a recunoștinței din partea copilului, care după ce a primit o abundență de binecuvântări prin Sfintele Taine ale Botezului și a Mirungerii și neavând nimic de dat în schimb lui Dumnezeu, îi oferă o parte din părul ei, ca o prima dovadă de mulțumire și de confirmare că își oferă viața lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, parul este vazut ca un simbol al puterii. Copilul, prin urmare, promite să slujească lui Dumnezeu cu toată puterea sa.

Sfânta Euharistie

Imediat după Botez și Mirungere neofitul devine membru cu drepturi depline al Bisericii Ortodoxe. Ca atare, copilul are acum dreptul de a primi Trupul prețios și Sângele lui Hristos în Taina Sfintei Împărtășanii (sau Sfânta Euharistie). O viață nouă în Hristos, dată prin Botez, este reînnoită din nou și din nou în Euharistie. După cum natura ofera lapte pentru hrana copilului după naștere, așa și Dumnezeu oferă Sfânta Împărtășanie pentru copil imediat după Botez, cu scopul de a-i asigura neofitului hrana pentru viața spirituală, după ce acesta a primit Botezul.

Așadar, ceea ce face Dumnezeu pentru noi la Botez, se poate spune că în primul rând ne spune cine suntem. Noi suntem copiii lui Dumnezeu. Suntem iubiți de El din momentul nașterii atunci când El ne ia în brațe și le conferă asupra noastră sărutul dragostei Sale, prin Botez, Mirungere și Euharistie. El ne face moștenitori ai bogăției Sale. Astfel, existența noastră nu mai este similară cu cea a necuvântătoarelor neajutorate, care sunt ușor de strivit, numai după o simplă strivire a pasului. Noi nu mai suntem necunoscuți Domnului, ci suntem reprezentați ai Lui. Noi suntem persoane, pentru care regele suprem al universului îi pasă suficient pentru a ne numi fiii și fiicele Sale! Și la sfârșitul pelerinajului nostru scurta prin această lume, El va avea grijă de fiecare dintre noi și ne va recunoaște după numele nostru de Botez, și va spune, "Vino, fiul Meu sau fiica (numele) Mea, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii ". Prin acest lucru știm sigur că am fost botezați în numele Lui.

Alexander Schmemann descrie sacramentul Botezului ca pe sacrament al regenerării, al recrării, ca pe o participare la Paștele personal și Rusaliile personale, ca integrarea înîn rândul creștinilor, ca trecerea de la viața cea veche la noua viață și ca o Epifanie a Împărăției lui Dumnezeu și ca pe o coordonarea în Preoțimea Împărătească. Astfel, toate aceste sensuri fac Botezul un fundament central al vieții creștine.

Legătura dintre Botezul creștin și botezul lui Iisus în Iordan și

viața și faptele Domnului, sunt evidente, iar neamurile se botezau pentru iertarea păcatelor, dar existau și altele ritualuir de purificare, de exemplu, spălările Marelui Preot.

Deci, Ioan Botezătorul cerea botezul realizat de toți evreii, o practică destul de scandaloasă, care îi ducea pe creștini cu gândul la venirea Împărăției și apariția lui Mesia. Deci, de ce a făcut Iisus S-a botezat, deși fiind fără păcat, să prezinte El însuși nevoia creștinilor de a primi Botezul. El însuși răspunde că acesta este făcută pentru plinirea Evangheliilor.

Spălarea în Iordan este începutul vieții publice a lui Iisus, după aceasta Mântuitorul începe munca cu propovăduirea și misiunea Sa, dar nu înainte de arătarea Sfintei Treimi. Această prezență cerească constă în păstrarea făgăduinței cum că Mântuitorul, slujitorul lui Dumnezeu, trebuie să sufere indirect pentru poporul său. În momentul Botezului, Lui îi este oferit titlul de Fiu și uns de Duhul Sfânt pentru rolul special al suferinței pe care o va avea de îndurat. El a spus că este botezat nu pentru păcatele sale, ci pentru cele ale întregului popor. El este botezat în vedere sacrificiului Său, prin care se aducce iertare pentru toți oamenii.

„Baza chenozei, temeiul care face posibilă și explicabilă manifestarea firii dumnezeiești prin firea omenească, fără să se schimbe, este iubirea. Tot iubirea este și temelia și puterea îndumnezeitoare a firii omenesti. Precum în manifestrea iubirii divine prin însușirile și posibilitățile omenești e prezentă și activă însăși dumnezeirea, care s-a coborât fără să se coboare și fără să se schimbe, la fel o natură omenească, devenită vehicul și focar al iubirii divine, este îndumnezeită, fără să încetee a fi natură omnească.”

Botezul legăturile salecu moartea pe cruce, auce iertarea păcatelor. Pentru a reveni la răspunsul lui – El spune că prin mine Dumnezeu va oferi iertare generală. Când Iisus folosește cuvântul "baptidzein" în conexiune la sine el înțelege să sufere, să moară pentru poporul său. Asta înseamnă că harul btezului primim provine de la moartea Sa pe Cruce. Botezul creștin este participarea la moartea și învierea lui Hristos. Pentru a reveni la Ioan, el spune că botează cu apă, dar o să vină Cel ce va boteza cu Duh Sfant și cu foc (Mt. III, 11, Luca III, 16).

Botezul lui Ioan este de pregătire și tranzitorie, dar Hristos a aduce unul care este definitiv și duce direct în Împărăția lui Dumnezeu, acesta oferind harul Duhului Sfânt. Aceasta înseamnă că Botezul devine posibilă numai după ce lucrarea lui Hristos este completă și Biserica se constituie ca locul geometric al Duhului Sfânt.

Ce sa întâmplat în mod colectiv la Rusalii acum are loc pentru fiecare persoană în Taina Mirungerii. Botezul creștin, atunci este o împlinire acelui evreu. Pavel în Romani 6 arată că Botezul aduce participarea la moartea și învierea lui Hristos. Acesta este modul în care fiecare dintre noi poate participa la iertarea păcatelor, pe care Hristos a realizat-o dată pentru totdeauna pe cruce.

Descrierea ritualului modern în biserica timpurie, pregătirea pentru Botez a durat o perioadă lungă de timp, ceva între unu și trei ani. Candidații, catehumenii, au fost introdusși progresiv în viața Bisericii prin instruirea în Sfintele Scripturi, rugăciuni și realizarea de exorcisme.

Liturghia este construit pe ritmul esențial de pregătire și împlinire, pentru că se descoperă noi natura Bisericii, care este întotdeauna trăiește între pregătire și împlinire. Comunitatea eclezială este mereu cu nerăbdare să pentru împărăția ce va veni, la revelația finală a Împărăției lui Dumnezeu, cu toate acestea, Biserica proclamă cu bucurie că victoria lui Dumnezeu deja s-a întâmplat, dragostea lui Dumnezeu a venit decisiv în această lume în ceea ce este în mod normal ca atât un viitor și o realizaare eshatologică.

La sfârșitul perioadei de pregătire, în mod normal 40 zile înainte de Săptămâna Patimilor, candidatul era adus la episcopul Bisericii locale de nași, care mărturiseau credința autentică a persoanei și dorința de a deveni creștin. Episcopul scria numele în cartea celor chemați și apoi efectua semnul crucii de trei ori pe fața candidatului și punea mâna pe capul lui.

Aceste ritualuri însemna că Hristos Însuși, l-a înscris pe cel botezat în „Cartea vieții” și i-a permis să fie unit cu viața Lui. Pe parcursul celor 40 de zile ale pregătirii catehumenilor, nu numai catehumenii se prgăteau, ci întreaga comunitate . Botezul nu este deci o afacere privată, așa cum tinde să devină astăzi, ci un eveniment care afectează întreaga Biserică, pentru că biserica se schimbă cu fiecare nou membru pe care îl dobândește.

De asemenea, pentru că fiecare botez este o nouă descoperire a lucrării mântuirii lui Hristos, prin aceea că s-a dezvoltat obiceiul de a posti vreme de 40 de zile înainte de sărbătoarea învierii. Împreuna cu acesta, multe alte ritualuri au fost dezvoltate de reprezentanții bisericii moderne:

1. Preotul aduce persoana care urmează să fie botezată în mijlocul bisericii și de trei ori respiră în fața lui, îi face semnul crucii și pune mâna pe capul lui;

2. Apoi, el realizează rugăciuni de exorcizare;

3. Renunțarea lui Satan (ca o amintirea lepădării lui Hristos la momentul în care cel rău L-a ispitit pe munte).

4. Supunerea față de Hristos;

5. Mărturisirea credinței;

6. Rostirea ultimei rugaciuni "Binecuvântat este Dumnezeu", iar o dată cu rostirea rugăciunii aceasteia persoană devine un "copil împărăției Sale. "

Apoi urmează Botezul propriu-zis. Acesta începe cu solemna doxologie: "Binecuvântată este Împărăția." Doar trei servicii încep cu această doxologie, Botezul, Euharistia și Căsătoria. Acesta arată că acestea sunt strâns legate, (botezul și căsătoria sunt îndeplinite în Euharistie). De asemenea, ne arată caracterul eshatologic al Bisericii și Domnia lui Dumnezeu pe pământ. Aici, atunci este o secvență de botez în sine:

1. Sfințire a apei. Această binecuvântare ne arată adevăratele dimensiuni ale botezului mister, dar și cosmic, arătând relația sa cu lumea și materie, a viații și toate aspectele sale. Apa are un simbolism spiritual foarte important în toate culturile umane, dar extrem de relevantă este în iudaism, cu rolul său în creare și evenimente răscumpărare. Astfel, subliniem că Taina Botezului, la fel ca toate sacramentele este cosmică (datorită creației celei noi ), ecleziologică (acesta este întotdeauna sacrament al Bisericii) și eshatologic (acesta este un al învierii).

2. Rugăciunea preotului pentru sine. Aceasta respinge orice înțelegere "magică" a sacramentului și ne amintește de responsabilitatea noastră pe care o avem unul pentru altul.

3. Rugăciunea de binecuvântare – este o rugăciune euharistică sau rugăciune de mulțumire, identică în structura de bază cu cea a Sfintei Liturghii în sine. Acesta constă dintr-o introducere, similară cu introucerea rugăciunii euharistice de transformare a pâinii și vinului.

Anamneza sau realizarea amintirii a istoriei mântuirii ce are loc acum, prin

Epicleză, care este, invocarea Duhului Sfânt.

Consacrarea – "pentru a arăta această apă să fie apa de răscumpărare, sfințire, purificare, privarea de obligațiuni, iertarea păcatelor, iluminarea sufletului, baia răscumpăratoare, de reînnoire spirituală, darul de adoptare/ de înfiere a celui botezat, îmbrăcăminte a nestricăciunii, izvor de viață. Oamenii de multe ori vorbesc de botez în principal ca de un mijloc de iertarea păcatelor. dar acest lucru neglijează gama incredibilă a darurilor pe care botezul le include. Este într-adevăr un sacrament de aderare la viața și moartea Mântuitorului lumii. Este într-adevă personal, asigurându-i fiecărei persoane trecerea în Împărăția lui Dumnezeu.

Ungerea cu "untdelemnul bucuriei”;

Roztirea de trei ori a numelui celui botezat, în numele Sfintei Treimi. Harul Botezului este o posibilitate de a muri cu adevărat și a crește cu Hristos, de a avea o viață nouă în El. Ne dăm Lui, ne unim cu El, așa suntem dați moarții lui Hristos și Învierii Acestuia – moartea și Învierea devin personale și ele. Murim cu adevărat, dar ne ridicăm din nou, deoarece prin moartea Sa pe cruce, El a umplut moarte cu El – moartea nu mai este, ne ridicăm din nou cu Acesta.

Prima parte a Botezul propriu-zis este uneori descrisă ca "Taina a apei", ca o deosebire de următoarei părți "Taina Duhului". Botezul creștin, așa cum am subliniat mai devreme, este diferit de botezul prozelit evreu fiind "sacrament complet", deși ambele presupun moartea față de păcat. A doua parte este darul Duhului Sfânt, după Paști avem Rusaliile. Acesta include:

Învestirea în ("în chip luminos") haine albe semnifică puritate;

Pecetea darului Duhului Sfânt prin ungere. În ea botezatului îi este dată demnitatea de a fi rege, preot și profet. Teologul rus, Nicholas Afanasiev arată că tot din această parte este hirotonire în Preoțimea Împărătească, care are un caracter eshatologic. Biserica este Israelul eshatologic în care ea devine o întreagă națiune de regi și de Preoți. Prefigurând acest lucru, au fost într-adevăr ungeri ale Marelui Preot din Templul Ierusalimui în ziua ispășirii și acestea sunt remarcabil de asemănătoare cu tot ritualul nostru de la Botez, inclusiv ritualul de spălare. Acesta este motivul pentru următoarea parte este intrarea în Împărăția Cerurilor, care are într-adevăr loc, în Sfânta Sfintelor, unde creștinii ofera noul spiritual Sacrificiu, Euharistia. Această intrare este simbolizat de procesiunea din jurul botezului. Pentru a înțelege semnificația ei trebuie să fie conștienți de faptul că această procesiune reflectă același ritual petrecut la începutul slujbei de Paști. În biserica timpurie, nou-botezați au fost conduși în partea principală a Bisericii, așa Botezul era folosit pentru a fi conectat direct la Liturghia pascală. A fost o intrare în Împărăție, iar Înviereaera o celebrare a lui Hristos. Botezatului îi era dat darul preoției Regal pentru un anumit scop – de a oferi dreapta închinare lui Dumnezeu.

Astfel, prin Botez, noi îndeplini toate sarcina noastră preoțească în Euharistie. Aceasta este conexiunea finală al Botezului cu Mirungerea și Euharistia – care se îndeplinesc reciproc în Hristos.

Bibliografie

Abrudan, Dumitru Pr. Lector, Aspecte ale antropologiei în Vechiul Testament, în “ Studii Teologice”, nr. 3-4/ 1978, p. 265 ( Oliver Clement, Question sur l’home, Paris, 1973;

Avramescu, Ioan Pr., Ființa Sfintelor Taine, Ortodoxia, nr.4, 1972;

Braniște, Ene Preot. Prof. Dr., Liturgica specială, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980;

Bobrinkoy, Boris Pr. Prof. , Împărtășirea Duhului Sfânt, Ed. I.B.M.B.O.R, București, 1999;

Buchiu, Ștefan, Pr., Dogma și Teologie, București, Editura Sigma, 2006;

Cabasila, Nicolae, Despre viața în Hristos, traducere și studiu introductiv de Prof. Dr. Teodor Bodogae, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1946

Corblet, p. 32-33; Pr. Dr. P. Deheleanu, Botezul ortodox ( Documentare biblică), în “ MMS”, XLVII ( 1971), nr. 3-4;

Diadoh al Foticei în “ Filocalia”, I. 1947, p. 384; pr. I Mircea, Îndumnezeirea credinciosului, în “ Ortodoxia”, nr. 2/ 1975;

Evdokimov, Paul, L’Orthodoxie, Neuchâtel ( Suisse) et Paris, Editions Delachaux et Niestlé, 1965, p. 262- 266; după Preot. Prof. Dr. Ene Braniște, op. cit., ed. cit., București, 1980;

Fecioru, Dumitru Pr., în Scrierile Părinților Apostolici, col. PSB 1, Ed. I.B.M.B.O.R., București, 1979;

Grigorie de Nissa Sf., Marela cuvânt catehetic, cap. 35, P. G. XLV, p. 89-92, după Pr. Prof. Dr. Ioan Mihălțan, op. cit., în Mitropolia Banatului, an. 1985, nr. 11- 12 ;

Ioan Damaschin Sf., Dogmatica, Ed. Apologeticum, trad. Pr. Dumitru Fecioru, București, 2004;

Ioan Gură de Aur Sf., Omilia a VI-a despre săracul Lazăr, P. G., t. XL VIII, col. 1037-1038; J. Daniélou;

Maxim Marturisitorul Sf., Ambigua, in PSB 80, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. I.B.M.B.O.R., București;

Mihoc, Vasile Pr, drd., Sensul tipic al Vechiului Testament după I Corinteni X, 1-11, în “MA”, XXI (1976), nr. 4-6;

Mihălțan, Ioan Pr. Prof. Dr., Restaurarea chipului lui Dumnezeu în om prin Taina Sfântului Botez, în Mitropolia Banatului, an. 1985, nr. 11- 12;

Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. II, Edit. Episcopia Dunării de Jos; Galați 2001;

Pavel, A. Pr., Botezul ca „renaștere” și „înnoire” în primele două secole creștine. Implicații pastoral- misionare, in Revista Teologică, nr. 4/2011;

Petre, Silviu, Pr. Pufulete, Nume, botez, mântuire, în “ Glasul Bisericii”, nr. 4-6/ 2007

Radu, Dumitru Gh. Pr. Prof. Dr., Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine și probleme intercomuniunii, ed. Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978;

Radu, Dumitru Gh. Pr. Prof. Dr., Semnificația soteriologică a Botezului Domnului, Ortodoxia, nr.4-5, 1955;

Rămureanu, Ioan Pr. Prof., Concepția Sfântului Iustin Martirul despre suflet, în “ Studii Teologice”, nr. 7-8/ 1958;

Streza, C., Teologia Botezului după Sfântul  Marcu Ascetul, în Revista Teologică, nr. 3/ 2009;

Schmemann, Alexander Pr., Din apă și din Duh, Edit. Symbol, 1992

Stăniloae, Dumitru Pr. Prof. Dr., Ființa tainelor în cele trei confesiuni,în “ Ortodoxia”, an VIII ( 1956), nr 1;

Stăniloae, Dumitru Pr., Iisus Hristos sau restaurarea omului, Editura Omniscop, ed. a II a, Craiova, 1993;

Streza, Laurenți Dr., Episcopul Caransebeșului, Tainele de inițiere creștină în Bisericile Răsăritene, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2002;

Tertulian, De baptismo, III, P. L., t. I, col. 1202; Chiril al Ierusalimului, Cateheze III, 5, P. G., t. XXXIII, col. 434; Sf. Ambrozie al Milanului, De mysteriis, III, 9. trad. rom. de Pr. Prof. Ene Braniște, Voiusa, I. Prof, în “ST”, XVII ( 1965), nr. 5-6, p. 289; A. Vacant, Baptême, în “DB”, t. I, part. II, col., 1433; J. Daniélou. P. 76-80; Corblet;

Vasile cel Mare Sf., Despre Botez, „În Comorile Pustiei”, Ed. Anastasia, 1999;

Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez, traducere, introducere și note Monah Policarp Pârvuloiu, EIBMBOR, București, 2010;

Vornicescu, Nestor Cf. ierom. Magistr., Învătătura Sfâtnului Grigorie de Nisa despre chip și asemănare, în “ Studii Teologice”, nr. 9-10/ 1956;