Sfantul Ladislau

Sfântul Ladislau

Cuprins

I. MOTIVAREA TEMEI

H. CONȚINUTUL LUCRĂRII

1. ISTORIA BISERICII ROMANO-CATOLICE DIN ORADEA (1092-1993)

2. SCURT ISTORIC AL FAMILIEI ARPADIENE

3. PERIOADA ISTORICĂ A VIEȚII REGELUI LADISLAU. PĂGÂNISMUL ȘI CREȘTINISMUL

SECOLULUI AL XI-LEA

4. MONOGRAFIA VIEȚII SFÂNTULUI LADISLAU

5. LUPTA LUI LADISLAU cu VRĂJMAȘII. VICTORIILE SALE

6. REGALITATEA LUI LADISLAU

7. POLITICA REGELUI PRIVIND BISERICA ȘI ÎNCREȘTINAREA POPULAȚIEI

8. LEGENDE DESPRE SFÂNTUL LADISLAU

9. SFÂNTUL LADISLAU ÎN OPERELE LITERARE

10. ORAȘE CARE CINSTESC MEMORIA SFÂNTULUI LADISLAU

ni. BIBLIOGRAFIE

IV. ANEXE

I. Motivarea temei

Așezată la răscrucea drumurilor care leagă răsăritul de apusul Europei, sudul cald de nordul înghețat al bătrânului continent, țara noastră s-a aflat secole de-a rândul în calea tuturor intemperiilor; dar de fiecare dată dușmanii s-au lovit de un zid de neînvins format din populația acestor ținuturi. Oradea, orașul în care mi-am petrecut cea mai mare parte din viața mea face parte din ținutul Bihorului. Este poarta Ardealului, oraș ce figura pe harta Ungariei până la pacea de la Trianon. Cronicile, documentele vorbesc de împlinirea a 900 de ani de existență a orașului.

Au trecut 800 de ani (1992) de când regele Ladislau a fost canonizat ajungând în rândul sfinților maghiari și 300 de ani de când orașul nostru a scăpat de invazia turcească. Sunt mândră că mai-am născut pe plaiurile bihorene, că în bazilica Sfântul Ladislau din Oradea am primit sfântul mir, în locul în care se află relicva cu moaștele regelui.

Această bazilică, deși consfințită ca fiind doar "minor" pentru noi orădenii înseamnă foarte mult. Lună de lună participăm la nopțile de veghe când un sobor de preoți țin rugăciuni, meditații, rozar, predică, cântări și calea crucii într-o atmosferă ce vine să ne amintească de înaintașii noștri, duminică de duminică și chiar în cursul săptămânii la slujbele religioase.

In cei 5 ani de facultate, de fiecare dată îngenuncheată la statuia lui Isus sau a Fecioarei Măria am cerut ajutor pentru examenele ce urmau a fi date.

De fiecare dată am fost convinsă că am fost ajutată de Fiul lui Dumnezeu și de maica acestuia.

încă din copilărie când pe plaiurile sălărdene m-am pregătit pentru prima împărtășanie am învățat în orele de cateheză despre marile figuri demne de urmat din istoria Bisericii.

De aceea în flecare an când se sărbătoarea hramul bisericii din Fegernic (Sfântul Ladislau) am fost prezentă la bunicii mei pentru a participa împreună la acest eveniment.

Ani de-a rândul, patru generații participam mergând pe jos 6-8 km. cu steaguri, cruci, rozare la sărbătoarea Fecioarei Măria din Sântiob unde într-o minunată raclă se afla mâna dreaptă a Sfântului Ștefan, încoronat rege în 1001 (1 ianuarie) bineînțeles cu aprobarea Papei Silvestru și a episcopului Domokos. Este primul rege creștin ce a trăit pe aceste meleaguri. Țara sa cuprindea Ungaria și Slovenia de astăzi.

Fiecare talpă de pământ ce o străbatem pe meleagurile bihorene, mai ales zona Oradea – Sâniob ne aduce aminte de regii arpadieni: Ștefan și fiul său Imre (Emeric) precum și Ladislau, toți sfinți ai poporului maghiar.

Mi-am dorit foarte mult să studiez, să cercetez arhivele, documentele, muzeele din Estergom (orașul în care s-a născut Sfântul Ștefan), Oradea, Fehervâr, Sâniob pentru a înțelege importanța acestor regi la încreștinarea noastră.

De aceea consider că puținele pagini consacrate personalității unuia dintre ei (Sfântul Ladislau) sunt doar o modestă încercare de prezentare a vieții și activității sale.

Sunt legată cu fire adânci de aceste locuri bihorene unde mi-am petrecut copilăria, adolescența și maturitatea asemeni poetului Arâny Jânos.

II. Conținutul lucrării

1. Istoria bisericii romano-catoiice din Oradea

(1092-1993)

Fondatorul bisericii noastre din Oradea este Sfântul Ladislau, fostul rege al Ungariei, fiind aceasta fundată și sfințită în onoarea Preafericitei Fecioare Măria, punând în ea un prepozit și, în afară de acesta, 24 canonici; mai târziu ridicând-o la rang de biserică episcopală și, îmbogățind-o cu alte moșii, drepturi și privilegii1.

Nu se știe cu precizie când a fondat Sfântul Ladislau biserica sa din Oradea. Este însă cert că mai întâi a întemeiat aici o prepozitură și, abia apoi, o episcopie. Mai este sigur și faptul că mănăstirea pe care a construit-o a fost situată pe locul actualei cetăți, după cum săpăturile arheologice întreprinse în anii 1881-18832 1911-19123 și mai nou 1991-l9934 au confirmat-o cu destulă certitudine.

După primul secol de la fondare în jurul bisericii și a mănăstirii de aici și-au făcut apariția călugării benedictini, praemonstratenși, augustini și ioaniți. Locul a fost pentru ei foarte atrăgător, fiindcă în biserică se aflau moaștele unui sfânt – Sfântul Ladislau -, iar nu departe de aici, la Sâniob, se află o parte din moaștele Sfântului Ștefan, mai exact mâna sa dreaptă. Ambele locuri au devenit, cu timpul, locuri importante de pelerinaj, mai ales după ce s-a răspândit știrea că trupul Sfântului Ladislau, îngropat inițial la Nitra, a ajuns la Oradea în anul 1116 într-un mod miraculos, iar la mormântul său "… mulți orbi, șchiopi și ciungi își caută alinarea … din cauza morții merituosului rege".5 Dar la mormântul Sfântului Ladislau au venit și oamenii sănătoși, din motive de judecată, pentru așa-numita "judecată a lui Dumnezeu", ca însuși Dumnezeu să facă dreptate în pricinile dintre ei, prin mijlocirea sfântului înhumat aici. S-a venit aici în pelerinaj din cele mai îndepărtate colțuri ale

țării; printre ei regi, regine, mari seniori; unii dintre ei și-au ales acest loc pentru a fi înmormântați, motiv pentru care aceștia au îmbogățit biserica din Oradea cu multe danii.

Sanctificarea Sfântului Ladislau a fost celebrată în anul 1192. După acest eveniment a pornit, de fapt, marele pelerinaj de la mormântul său și, tot atunci a început și dezvoltarea intensivă a orașului, din nevoia de a satisface

A.

cererea de servicii ale numeroșilor pelerini sosiți aici. In afara bisericii și a episcopiei orădene, Sfântul Ladislau a mai înființat-o și pe aceea din Zagreb. Chiar cu prilejul sărbătorilor legate de celebrarea sanctificării Sfântului Ladislau s-a dovedit că biserica din cetate, construită de această dată în ultimul deceniu al secolului al Xl-lea, devenise prea modestă. Prin urmare, în anii următori s-au început lucrările pentru mărirea ei, lucrarea fiind terminată în 1204. Dar, în 1241, tătarii au distrus-o în întregime, odată cu cetatea și cu așezările din jurul ei. Stă mărturie acestui eveniment scrierea canonicului Rogerius, "Carmen miserabile", care a descris foarte plastic proporțiile nenorocirii care se abătuse asupra lăcașului de cult din cetate.6 După plecarea tătarilor, în 1242, orădenii au început să reconstruiască întregul centru religios orădean. In acel moment au venit aici călugări aparținând ordinelor călugărești înființate mai nou: franciscani, dominicani, paulini, clarise, care au putut deveni participanți activi ai refacerii, întrucât ei s-au ocupat și cu meșteșugurile.

La începutul secolului al XlV-lea, în timpul episcopului Bâthori Andrâs, biserica Sfântului Ladislau a fost reconstruită în întregime, în stil gotic. în fața edificiului a fost instalată, în 1342, cu prilejul pelerinajului săvârșit de regele Ludovic cel Mare, statuia ecvestră a Sfântului Ladislau, turnată în bronz de artiștii clujeni Martin și Gheorghe. Tot atunci a fost făcută și Herma Sfântului Ladislau, păstrată astăzi la Gyor.

Importanța deosebită a centrului religios catolic de la Oradea în primele secole ale existenței sale este ilustrată și de faptul, nu lipsit de semnificație, că în catedrala Sfântului Ladislau au fost înmormântați, în afara sfântului întemeietor, și alte capete încoronate: regele Ștefan al II-lea (1131), regina Fennena (1295), regina Beatrix de Luxemburg (1319) regina Măria, fiica lui Ludovic cel Mare și soția lui Sigismund de Luxemburg (1395) și, nu în ultimul rând, însuși împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg (1437), al cărui mormânt a fost descoperit în 1755, cu prilejul săpării unei fântâni în curtea Cetății. La aceștia s-au mai adăugat un număr – azi greu de precizat -de mari personalități politice, culturale și spirituale.

Secolul al XV-lea a reprezentat pentru biserica romano-catolică orădeană o epocă de mare înflorire spirituală. Curțile episcopilor Andrea Școlari (1409-1426) și apoi Ioan Vitez de Zredna (1445-1465), au devenit centre culturale de importanță europeană. S-au concentrat aici unele personalități culturale și științifice cu mare faimă. A fost celebră în epocă biblioteca episcopului Ioan Vitez de Zredna, formată din cărțile copiate aici, sau comandate în Italia, bibliotecă ce a ajuns să alcătuiască baza unei și mai celebre biblioteci: "Corviniana" a lui Matei Corvin.7 La școala capitulară orădeană și-au completat studiile nenumărați tineri, unii dintre ei devenind ulterior domnitori (Matei Corvinul), înalți prelați (Nicolaus Olahus), funcționari de stat și diplomați, etc.

La sfârșitul secolului al XV-lea, episcopul Kâlmâncsehi Domokos (1495-1501) a ridicat în Oradea o biserică în onoarea primului rege-martir al Europei Centrale, Sfântul Ștefan, și a întemeiat Capitlul mormântului Sfântului Ștefan, devenit loc de adeverire și desființat de protestanți în 1557.

Foarte frământatul secol al XVI-lea a fost și pentru biserica romano-catolică orădeană extrem de agitat, cu urmări uneori tragice. In contra reformelor inițiate de Martin Luther în 1517 – și care s-ar fi voit a fi o reformă

7

a bisericii catolice și nu crearea unei biserici creștine complet noi – a fost convocat în 1524 un sinod eparhial ale cărui efecte au fost anulate de catastrofala bătălie de la Mohâcs (31 august 1526), în care au pierit nu numai episcopul orădean Perenyi cu banderiile sale, ci și o parte din preoții săi. In ciuda marilor pierderi, în deceniile următoare Reforma n-a făcut în Oradea progrese prea însemnate. Doar episcopul Martinuzzi a fost pus în situația de nimeni dorită de a lua unele măsuri mai dure în contra unor cetățeni locali exagerat de înfierbântați de ideile protestante. Epoca Reformei a fost declanșată în Oradea în jurul anului 1557, în urma asediului cetății de către trupele lui Ioan Sigismund de Zâpolya, devenit între timp reformat. Cucerirea cetății în urma unui asediu ce durase nouă luni a însemnat punerea prin forță sub semnul întrebării a legitimității existenței bisericii romano-catolice în întregul său ansamblu. în Oradea, biserica romano-catolică a fost pur și simplu interzisă de armata transilvăneană a lui Ioan Sigismund de Zâpolya, domeniile sale fiind confiscate pe seama tezaurariatului Transilvaniei și administrate de căpitanul Varkocs Tamâs, comandantul trupelor ardelene, în virtutea hotărârii Dietei de la Cluj din 24 noiembrie 1556.

Nu au ajuns însă în mâinile lui Varkocs o mare parte a obiectelor de cult de mare preț, păstrate în Catedrala din Cetate, precum și acelea care s-au găsit în posesia Capitlului, întrucât, încă în anul precedent, prevăzând parcă mersul evenimentelor din anii următori, Capitlul orădean le-a transportat în cetatea de la Ecsed a fraților Bâthori Andrâs și Miklos, cărora le-au fost încredințate pentru "a le păstra bisericii din Oradea". Canonicii din Capitlul orădean au fost nevoiți să părăsească orașul, împrăștiindu-se în alte dioceze romano-catolice. La Oradea au revenit doar urmașii lor, peste 135 de ani, și pentru perioade foarte scurte. Dar lovitura de grație a fost dată bisericii catolice orădene de către Dieta de la Turda din 10 martie 1566, care a decretat că toți cei care nu vor să renunțe la catolicism, să fie expulzați din țară.9 Prin urmare, la 7 aprilie

8

1566, cu prilejul procesiunii de Florii, preoții și credincioșii catolici din Oradea, atâția câți au mai rămas, au părăsit Catedrala din Cetate, fondată de Sfântul Ladislau, și nu au mai revenit niciodată. Catedrala a rămas părăsită; în anul 1600 acoperișul s-a prioceze romano-catolice. La Oradea au revenit doar urmașii lor, peste 135 de ani, și pentru perioade foarte scurte. Dar lovitura de grație a fost dată bisericii catolice orădene de către Dieta de la Turda din 10 martie 1566, care a decretat că toți cei care nu vor să renunțe la catolicism, să fie expulzați din țară.9 Prin urmare, la 7 aprilie

8

1566, cu prilejul procesiunii de Florii, preoții și credincioșii catolici din Oradea, atâția câți au mai rămas, au părăsit Catedrala din Cetate, fondată de Sfântul Ladislau, și nu au mai revenit niciodată. Catedrala a rămas părăsită; în anul 1600 acoperișul s-a prăbușit, iar cutremurul care a survenit peste doar câțiva ani, i-a fisurat foarte grav zidurile. Neîngrijită eficient, construcția abandonată s-a ruinat în câțiva ani. Interesat în construirea cât mai rapidă a palatului princiar din incinta Cetății, principele Gabriel Bethlen (1613-1629), a dispus în 1618 ca materialele de construcție ce mai puteau fi recuperate din ruinele Catedralei Sfântul Ladislau să fie refolosite la edificarea noii construcții.10 Urmările acestui ordin se mai văd și astăzi în zidurile interioare ale palatului.

In plină epocă de dominare a Reformei, comunitatea catolică orădeană a înregistrat, totuși, unele perioade de reflux ale prigoanei. în 1580 căpitanul Cetății, Cristofor Bâthori, a înapoiat catolicilor Biserica Sf. Egidiu situată în Olosig, pe locul actual al Seminarului teologic greco-catolic. Ceva mai târziu au fost aduși în oraș câțiva călugări iezuiți, cu intenția de a recâștiga, măcar în parte, unele poziții pierdute. Dar locuitorii protestanți nu au acceptat conviețuirea cu vechea confesiune, ajungându-se la dese conflicte și chiar la agresiuni fizice. Stările tensionate din oraș au fost rezolvate de Dieta din 1588 care a decis îndepărtarea călugărilor iezuiți din Oradea11. Peste câțiva ani, la începutul domniei principelui Sigismund Bâthori, iezuiții au fost aduși din nou în oraș. Insă din cauza opoziției locuitorilor protestanți, ei au fost așezați în Seleuș, o mică așezare din vecinătatea Oradiei, unde au avut voie să își practice confesiunea. Dar în 1606, armatele principelui Bocskai au pus capăt și parohiei catolice din Seleuș, iar odată cu aceasta și liberei practicări a confesiunii catolice până în anul 1692.

După alungarea trupelor turcești din Cetatea orădeană în iunie 1692, vechea Episcopie romano-catolică din Oradea a fost repusă, printr-o diplomă

imperială, în vechile sale drepturi. Primul episcop orădean de după recucerirea Cetății de către creștini a fost Benkovics Agoston, o personalitate foarte puternică, ce s-a angajat imediat în reconstruirea structurilor catolice ale episcopiei orădene. In primul rând a construit, cu cea mai mare repeziciune, Biserica Sfintei Brigitte, care a servit de catedrală în cursul păstoririi sale.13 Această biserică mai există și astăzi, fiind folosită de confesiunea ortodoxă și este unul dintre cele mai vechi monumente ale orașului. Insă, izbucnirea luptelor conduse de principele Francisc Râkoczi al II-lea (1703-1711), a împiedicat, refacerea bisericii catolice orădene și repunerea acesteia în drepturile stabilite de diploma leopoldină din 1693, pe o perioadă destul de lungă. Abia în timpul episcopului conte Csâky Imre (1702-1732) s-a construit o nouă Catedrală consacrată Sfântului Ladislau 14- aflată astăzi în centrul orașului – și o biserică în Seleuș, iar fratele său, episcopului conte Csaky Miklos (1737-1747) a construit, pe locul actualei Primării a orașului Oradea un palat episcopal și un institut teologic.15

Dar cele mai mari construcții le-a proiectat episcopul Forgâcs Pal (1747-1757), care a pus, la 1 mai 1752, piatra fundamentală a unei noi Catedrale. A reușit doar să ridice zidurile acesteia și, înainte de a realiza și acoperișul, a fost mutat în eparhia din Vâc. 16 Urmașul său, episcopul baron Patachich Adâm (1759-1776) a continuat construirea Catedralei și a început edificarea unui nou palat episcopal în anul 1762, chiar și în ciuda unei anumite opoziții a Măriei Tereza, care nu a agreat prea mult această idee, nici după ce, în 1773, vechiul palat episcopal a ars în întregime.17.

Paralel cu construirea Catedralei și a Palatului episcopal, s-a început edificarea locuințelor canonicilor din Capitlul Episcopiei catolice orădene. In 1762, canonicul a început, din veniturile proprii, să ridice o clădire dintr-o serie de zece, primele nouă fiind realizate până în 1777, iar ultima, cea de-a zecea, a fost terminată în 1870. Acest ansamblu arhitectonic, cunoscut sub

10

numele de "Șirul canonicilor", întregește într-un mod fericit, unul din cele mai impozante și mai frumoase ansambluri arhitectonice baroce din Europa Centrală, construit de biserica romano-catolică și care ilustrează și astăzi locul pe care aceasta 1-a ocupat în evoluția istorică a orașului Oradea.

Dincolo de programul grandios de construcții cu caracter eclesiastic realizat – în cea mai mare parte a sa – în cursul secolului al XVIII-lea, biserica catolică orădeană s-a preocupat și de alte domenii de interes. In prima jumătate a secolului au venit la Oradea o serie de călugări din ordinele franciscan, praemonstratens, paulin, iezuit, capucin, ș.a., care au jucat un rol esențial în viața culturală, școlară și socială a orașului.18 în ciuda acestui fapt ele au fost desființate, în cea mai mare parte, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea. Pe tărâm școlar, cei mai insistenți au fost iezuiții, care au înființat încă în anul 1718 o școală. In anul 1722 această școală avea deja două săli de clasă, iar în 1735 șase. Gimnaziul iezuit a supraviețuit desființării ordinului în 1773, bunurile acestuia fiind confiscate în folosul fondului școlar local, din care gimnaziul a fost întreținut până în 1808. După acest an gimnaziul a intrat sub patronajul ordinului praemonstratens. La începutul secolului al XX-lea avea 19 profesori laici, 500 de elevi aparținând la șase confesiuni diferite, fiecare cu propriul său profesor de religie. A fost desființată în 1948.

In 1761 episcopul Patachich a organizat seminarul teologic și liceul catolic, acesta din urmă cu două clase de filosofic In 1771 a fost înființată școala de fete patronată de călugărițele ursuline, devenită în 1859 școala normală de învățătoare. In paralel cu aceasta, în mănăstirea ursulinelor au mai funcționat, simultan, două școli: una civilă și una elementară, ambele pentru fete.

Tot la mijlocul secolului al XVIII-lea, biserica romano-catolică a ridicat Spitalul-azil al mizericordienilor, care funcționează și astăzi ca Spital ORL. Proiectat inițial de canonicul Gyongyosi ca azil pentru bătrâni, a fost în final

11

realizat și ca spital la sugestia episcopului Forgâcs. Șa parterul clădirii a fost înființată una dintre cele mai vechi farmacii din Oradea, care funcționează și astăzi în același spațiu.19

în timpul domniei lui Iosif al II-lea, raporturile dintre stat și biserică au devenit tot mai rezervate, separația dintre cele două instituții fundamentale ale societății accentuându-se mai mult sau mai puțin brutal. Iosif al II-lea a retras episcopului romano-catolic orădean titlul de comite suprem perpetuu al comitatului Bihor, titlu devenit – de altfel – mai mult onorific. Accesul structurilor bisericii romano-catolice la viața politică a statului a fost tot mai mult limitat, mai ales la nivelele înalte. Accesul la viața politică s-a făcut, în epoca următoare, datorită calității de proprietar de bunuri imobiliare și nu a poziției ocupate în ierarhia eclesiastică. Prin urmare, biserica catolică s-a preocupat tot mai mult de problemele spirituale, culturale, de educație și de asistență socială a enoriașilor proprii, dar și a acelora aparținând altor confesiuni, investind o mare parte a veniturilor lor mai cu seamă în aceste domenii. Astfel, în cursul secolului al XX-lea, biserica romano-catolică orădeană a întreținut în afara seminarului teologic propriu, a gimnaziului praemonstratens, a școlii normale de fete și, separat de băieți, o școală normală de educatoare, o creșă și o grădiniță (începând cu 1868), o școală elementară de fete (1871), o altă școală elementară de fete patronată de călugărițele din ordinul Sf. Vincențiu, o a treia școală elementară de fete în Oradea Subcetate, precum și o școală elementară de băieți sub patronajul comun al Episcopiei și al Capitlului (corpul canonicilor unei catedrale).

După anul 1870 a debutat un nou program de construcții patronat și finanțat de biserica romano-catolică din Oradea, program ce a contribuit la crearea noii imagini – moderne – a orașului. în afara Institutului Sfârșit perioada. Vincențiu, ridicat de episcopul Nogall, au mai fost edificate Biserica Sfintei Măria Imaculata (1872) în Velența și Biserica Sfântului Spirit din

12

Olosig,20 iar în 1872 turnurile Catedralei au fost acoperite cu plăci din aramă și s-au realizat câteva altare noi. în 1892 s-au sărbătorit 700 de ani de la canonizarea Sfântului Ladislau. Cu acest prilej a fost comandată la Viena și realizată herma Sfântului Ladislau, ce conține un fragment din moaștele sfântului patron, precum și o statuie, turnată în bronz de sculptorul Toth Istvân, amplasată atunci în centrul orașului, în vecinătatea Bisericii Sfântul Ladislau și mutată, ulterior, în fața Catedralei.

După primul război mondial biserica romano-catolică a trecut, din nou, printr-o lungă perioadă dificilă. în cursul războiului, clopotele catedralei au fost demontate și topite. După încheierea păcii de la Paris de la sfârșitul primului război mondial, teritoriul asupra căruia Episcopia orădeană și-a exercitat jurisdicția, a fost rupt în două părți, Oradea rămânând orașul de reședință al episcopului și s nouă din cei șaisprezece canonici. După moartea episcopului Szechenyi (6 decembrie 1923) scaunul episcopal a rămas vacant o lungă perioadă. în 1925 au fost montate patru clopote noi în locul celor topite în cursul războiului . în perioada anilor 1926-1929 eparhia a fost condusă de canonicul Mayer Antal, ce fusese numit de Sfântul Scaun ca guvernator apostolic. Acesta a mutat Seminarul teologic romano-catolic din vechea clădire igrasioasă, la etajul al doilea al Palatului episcopal, unde a funcționat până în 1949, când a fost desființat de regimul comunist.

în anul 1929, în urma Concordatului încheiat între Regatul român și Sfântul Scaun, eparhia orădeană a fost desființată, teritoriul ei fiind alipit al acela al Episcopiei romano-catolice din Satu Mare. De acum încolo, un număr de ani, noua episcopie s-a numit de Satu Mare și Oradea. In perioada interbelică au fost construite din contribuția enoriașilor catolici orădeni patru biserici noi în cartierele de la marginea orașului. In 1938 s-a ținut la Oradea sinodul eparhial în cadrul căruia au fost dezbătute hotărârile sinodale ce sunt valabile în parte și astăzi. în 1939 episcopul Fiedler a fost implicat într-un

13

proces politic și, chiar dacă s-a dovedit că a fost nevinovat, a fost nevoit să demisioneze. Eparhia a fost încredințată de Vatican episcopului din Alba Iulia, Mârton Aron, care a condus-o până în 1942 ca administrator apostolic.

In 1940 eparhia orădeană s-a reîntregit pentru o scurtă vreme, Sfântul Scaun despărțind-o în 1941 de eparhia romano-catolică de Satu Mare. In ciuda acestui fapt, episcopia orădeană nu a primit un episcop, Sfântul Scaun însărcinându-1 pe episcopul sătmărean Scheffler Jânos cu conducerea acesteia, în 1941, cu prilejul aniversării a 750 de ani de la canonizarea Sfântului Ladislau, au fost organizate ample sărbători, prilej cu care au fost aduse la Oradea în pelerinaj moaștele Sfântului Ștefan (Sfânta Dreaptă).

După cel de-al doilea război mondial noua modificare a granițelor statale a rupt din nou în două teritoriul de sub jurisdicția Episcopiei orădene. La 9 aprilie 1948 papa Pius al XH-lea a emis un decret prin care eparhia catolică orădeană a fost din nou unită cu cea sătmăreană, dar unirea nu s-a mai făcut, fiindcă episcopul Scheffler, care ar fi trebuit să execute decretul papal, a fost arestat împreună cu alți patru episcopi romano-catolici, de noile autorități comuniste. A murit la Jilava în 1952, rămășițele pământești ale episcopului-martir fiind înhumate la Satu Mare. Canonizarea se află în curs de soluționare. La fel a murit în închisoare ca un martir și episcopul orădean sfințit în secret, Bogdânffz Szilârd, împreună cu un număr – astăzi greu de precizat – de preoți și credincioși catolici.

în anul 1948 toate proprietățile bisericii romano-catolice au fost confiscate de statul comunist care și-a făcut din ateism un stindard de luptă împotriva tuturor bisericilor creștine. Școlile pe care biserica orădeană le-a patronat au fost închise, clădirile mănăstirilor au fost și ele confiscate. Călugării și călugărițele din mănăstirile orădene au fost izgoniți, nu înainte de a li se interzice portul sutanelor călugărești. Tot în 1948 a fost închis și Seminarul teologic, Palatul episcopal a fost și el confiscat, fiind mutați aici

14

refugiații greci ce au fost nevoiți să-și părăsească țara în urma înfrângerii mișcării de partizani comuniști susținuți de Uniunea Sovietică. Cu acel prilej a fost distrus tot ce s-a acumulat în perioada 1692-1948: biblioteca episcopală cu aproape 100.000 de volume, colecția de artă plastică, mobilierul de mare valoare, etc. eparhia a fost practic lichidată, fiind degradată juridic de statul comunist la rang de protopopiat.

Dar valul de distrugere a bisericii romano-catolice dus de statul comunist nu a ocolit nici parohiile. In anii 1950-1951 au fost confiscate din parohii toate registrele de stare civilă (de botezați, căsătoriți și decedați) sub pretextul că oficiile de stare civilă ale statului ar avea nevoie de ele. în 1955 a fost dărâmată Biserica Calvaria din Dealul Oradiei, construindu-se în loc restaurantul "Ciuperca". în 1958 a fost confiscată grădina din spatele Șirului Canonicilor, unde au fost construite câteva blocuri de locuințe.

Deposedarea bisericii catolice orădene de absolut toate bunurile sale a continuat și în deceniile următoare. După ce în 1954 un grup de studenți de la Universitatea din Cluj, conduși de un profesor au selecționat câteva sute de cărți și manuscrise proprietatea bisericii și le-au transportat la Biblioteca Academiei din Cluj, în 1962 arhiva istorică a Episcopiei și a Capitlului a fost confiscată de Arhivele Statului din Oradea, care le-a păstrat până în august 1992, când le-a transportat la o altă filială din sudul Carpaților, într-o încercare de a le face pierdute. în 1973-1974 au fost confiscate, tot de Arhivele Statului din Oradea, arhiva, biblioteca și manuscrisele parohiei centrale a Catedralei episcopale. în 1975 a fost preluat "pentru folosință" Șirul Canonicilor, iar în anul 1978 au fost duse la București, la Biblioteca Centrală de Stat circa 200 de volume extrem de prețioase din ceea ce a mai rămas din Biblioteca Catedralei episcopale. în același an a fost preluată "în custodie" monstranța din 1751 făcută cadou Catedralei episcopale de Măria Tereza; ea a fost expusă în

15

expoziția de tezaure a Muzeului de istorie din București până în 1992, când a revenit la Oradea cu prilejul sărbătorilor "Varadinum '92".

La 18 octombrie 1982 Sfântul Scaun a decis despărțirea – a doua oară în decurs de o jumătate de secol – episcopiei orădene de cea din Satu Mare, ceea ce s-a și executat la Alba lulia, la 31 mai 1983, în prezența reprezentanților celor două episcopii. Prin acest act juridic papal s-a arătat că, din punct de vedere canonic, Sfântul Scaun nu a recunoscut reducerea celor două eparhii catolice la rang de protopopiate pe care o săvârșise – în întregime ilegal -statul comunist.

Actul papal a avut o importanță deosebită după decembrie 1989, când noua putere instalată la conducerea țării a fost nevoită să permită reînființarea episcopiilor catolice, printre care și cea din Oradea. La începutul anului 1990 papa Ioan Paul al II-lea 1-a numit pe abatele de Sâniob, Tempfli Jozsef, ca cel de-al 81-lea episcop orădean. Consacrarea sa a avut loc la 27 aprilie 1990. A început apoi o febrilă activitate de refacere a structurilor Episcopiei, greu lovită de politica regimului comunist instaurat la conducere în ultimele decenii.

în aprilie 1990 s-au reîmbrăcat în sutane călugării și călugărițele din Oradea. în toamna anului 1990 a început pregătirea profesorilor de religie, iar la 15 septembrie 1991 a început să funcționeze din nou Liceul romano-catolic Sfântul Ladislau, cu câte două clase paralele. Au fost restaurate Biserica din Cetate, aflată în imediata apropiere a locului unde a fost înhumat la 1116 Sfântul Ladislau și Capela Azilului Sfântul Ladislau din curtea Școlii generale nr. 9 din Oradea.

între 10-17 mai 1992 s-a sărbătorit, în prezența a zeci de mii de credincioși și a sute de invitați din străinătate, 900 de ani de la înființarea Episcopiei orădene, 800 de ani de la canonizarea Sfântului Ladislau, patronul bisericii catolice orădene și 300 de ani de la alungarea turcilor din cetatea

16

orădeană și reînființarea Episcopiei. Cu acel prilej s-a deschis Muzeul Sfântul Ladislau din galeria Catedralei episcopale.

Ca recunoaștere a importanței evenimentelor petrecute în sânul bisericii romano-catolice din Oradea și ca semn al aprecierii rolului pe care aceasta îl îndeplinește în sânul Bisericii universale a lui Cristos, la 16 decembrie 1991 Sfântul Scaun a acordat Catedralei episcopale din Oradea rangul de basilica minor.

încă din primele zile după căderea dictaturii comuniste din decembrie 1989, îngrijorați de starea în care se aflau locuitorii acestei țări, au început să sosească ajutoare trimise de diverse asociații de binefacere din străinătate. In acest context a debutat activitatea "Caritas"-ului catolic din Oradea, în noile împrejurări politice. Această instituție de asistență socială ce își are sediul în una din clădirile din "Șirul Canonicilor", s-a ocupat la început cu distribuirea cât mai echitabilă a ajutoarelor benevole sosite în anii 1990 și 1991, iar după ce a câștigat o oarecare experiență, s-a trecut la o diversificare a activității, în funcție de necesitățile cele mai acute prezentate de enoriași. S-a deschis un punct farmaceutic unde bolnavii – indiferent de confesiunea la care aparțin -își pot procura gratuit medicamentele necesare. Apoi tot serviciul "Caritas" intermediază trimiterea unor gravi bolnavi la clinici din vestul Europei, în măsura posibilităților acestora de a primi la tratament pacienții noștri. Din 1993 a fost deschisă cantina săracilor unde înjur de 100 de persoane lipsite de posibilități materiale sunt hrănite zilnic pe cheltuiala bisericii catolice.

în Oradea funcționează zece parohii romano-catolice, serviciul divin fiind efectuat în limbile maghiară în majoritatea lor, dar și în limba română (în Biserica Ordinului Capucinilor) și slovacă (în Biserica Ordinului Praemonstratens). în ciuda unui prezent care este încă departe de a fi limpede, încrederea în viitorul bisericii romano-catolice orădene se bazează pe speranța că moștenirea Sfântului Ladislau va trăi și înflori, grație ajutorului lui

17

Dumnezeu, a protecției Sfântului Ladislau și a muncii enoriașilor și preoților romano-catolici.

Bibliografie abreviată

Balogh Jolan, Varadinum Vârad vâra. I-II, Budapest, Baloghl982

1982

Bunyitay 1883- Bunyitay Vince, A vâradi ptispokseg tortenete
1884 alapitâsâtol a jelenkorig. I-III, Nagyvârad, 1883-1884

Bunyitay Vince, A vâradi puspokok a szâmuzetes az
Bunyitay 1935 uiraalapitâs korâban (1566-1780)., sub red. Linberger

Jânos, Debrecen, 1935

Jako Zsigmond, Irâs. konvv. ertelmiseg. Tanulmânyok Jako 1976

Erdely tortenelmehez. Bukarest, 1976

Peter I. Zoltân, Nagyvârad romai katolikus templomai, Peter 1992

(Oradea), 1992

Alexandru Pop, Farmacii orădene între anii 1850-1880. Pop 1987

în Crisia. XVII, 1987, p.325-330

Roraer Floris, Elozetes ielentes a nagyvâradi vârban
Romer 1883 1883-ban folvtatott âsatâsokroL în Arh. Ert.. III, 1883,

p.XVI-XXIV

Schematismus historicus venerabilis cleri Diocesis Shematismus 1896 Magno-Varadensis Latinorum pro anno Domini e

Millenium MDCCCXCVI, Nagyvârad. 1896.

Gyalokay Jeno, A nagyvâradi vârban 1911-1912-ik
Gyalokay 1913 evben folvt âsatâsok eredmenye. în Bihan^ârad. I, 1913,

p.43-60,

18

Note

1. Schematismus 1896, p.10

2. Raportul de săpături al lui Henszlmann Miklos publicat în
volumul al IlI-lea al lucrării fundamentale a lui Bunyitay 1883-1884, p. 147-
174. Vezi și Romer 1883, XVI-XXIV; Schematismus 1896, p.9

Gyalokay 1913, p. 43-60

Noile săpături arheologice nu au fost încă publicate, fiind încă în
curs de desfășurare. Am avut însă prilejul să vedem rezultatele cercetărilor
foarte serioase întreprinse de Institutul de Arheologie și Istoria Artelor din
Cluj în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor, într-o expoziție temporară la
secția de istorie a muzeului orădean în primăvara anului 1993 și să discutăm,
în mai multe rânduri, cu cercet. Științific.dr.A.A. Rusu, conducătorul
șantierului și arheologul Doru Marta, care ne-au prezentat săpăturile în
amănunțime.

Schematismus 1896, p.10

Ibidem, p. 11-12

Jako, 1976, p. 150-155

Schematismus 1896, p.20-21

Ibidem, p.21

Schematismus 1896, p. 27

Ibidem, p.29

Peter 1992, p.11-12

Ibidem, p.49-58

19

Bunyitay 1935,p.258

Peter 1992, p.27-28

Bunyitaz 1935, p.338-343

Schematismus 1896, p.35

Farmacia s-a numit "Rodia", fiind înființată în 1760 și a fost în
proprietatea Ordinului călugărilor mizericordieni până în 1948. Vezi Pop 1987,
p.328

Peter 1992, p.90 și 94

20

2. Scurt istoric al familiei Arpadiene

Arpad întemeiază în 896 în Pannonia populația maghiară

în secolele IV-IX, creștinismul intră în regiunea Mării Negre și Caucaz, în acest mod apar armenii și gruzii – episcopii și eparhiile misionarii bizantini. Astfel maghiarimea intră în contact cu civilizația bizantină.

Secolul X aduce schimbări în Europa: Otto instituie dominația nemțească și se încoronează cu coroana romană; ungurii nu pot da înapoi, dar nici să înainteze la munți, Geza ajunge conducător (972-997); soția lui Sarolt era fiica lui Gyula, ce crescuse în credința creștină; a fost o femeie voinică.

Geza se botează alături de fratele Mihai și de alt frate, însă o parte a populației maghiare rămâne păgână. S-au ridicat două biserici în Gyor și în regiunea Gyorului, iaro alta s-a ridicat în cinstea martirului Ștefan.

In 997 vine la curtea lui Geza, episcopul de Praga, Sfântul Adalbert; încreștinarea întregii populații maghiare nu are loc atunci, aceasta presupune o muncă de durată.

Sfântul Ștefan

Sfântul Ștefan se naște în 969 în Estergom, mama sa era Sarolt. El trăiește la curtea regală înconjurat de preoți; nouă credință îi întărește sufletul, problemele politice și de stat și le însușește de la tatăl său și de la politicienii vremii.

Când Episcopul Adalbert vine în vizită la curtea maghiară, Ștefan are în jur de 25 de ani. învățătura Sfântului Episcop are mare înrâurire asupra sa, deși Adalbert n-a dorit ca interesele bisericii și cele de stat să coincidă. Sfântului Episcop moare ca martir în 997 între păgâni.

21

Sfântul Ștefan se căsătorește cu principesa Gizelle în jurul anului 995-996, care se trage din neamul de Bourbon, fiind fiica lui Henric al II-lea.

în timpul lui Ștefan, credincioșii sunt alături de el cu sfaturi, predici, dar și cu arma. Gizelle este crescută de către Episcopul Wolfgang, care a fost misionarul încreștinării în Panonia.

în 997 moare Geza, care înmânează sceptrul lui Ștefan, care va continua munca (din toate punctele de vedere) predecesorilor săi. Ștefan este încoronat de papă, are puteri depline, se instituie curtea regală, au rămas cronici, legende despre această perioadă. Ștefan se apucă de construcții, întărește legăturile cu vecinii. împotriva pericolului păgân se ridică Somanyi Kopâny, care pretinde tronul și soția lui Geza. Peste Dunăre și la apus de Dunăre creștinismul prinde rădăcini; se înființează instituții religioase și sosesc preoți.

[Sfântul Ștefan îl trimite în anul 1000 pe abatele Asztrik pentru a cere papei binecuvântarea și coroana. La Estergom, Ștefan este încoronat rege, iar soția sa regină (la Crăciun).

Pe vremea lui Geza s-au construit biserici puține sau s-au pus temelii altora, dar pe vremea lui Ștefan catolicismul își pune fundamentul; Geza doar a fost promotorul, inițiatorul, deschizătorul de drumuri pentru încreștinare, sarcina grea revine fiului său. Astfel după estomparea neînțelegerilor interne Ștefan se apucă de muncă, punând sfânta religie la loc demn.

Piligrin episcop (971-991) este bun politician, donația sa contribuie la întărirea bisericii.

Ștefan se supune disciplinei șefilor bisericii, trimite soli și primește soli de la Roma, întărește episcopii și eparhiile. Eparhiile se dezvoltă numai prin încreștinarea unui număr mare de localnici.

Cetatea regală era la Estergom, oraș roman; sacramentele se întăresc pe vremea papei Silvestru al Xl-lea, când se decretează Bula prin care biserica se întărește, apoi se fondează biserica din Gyor, Veszprem și Pecs și eparhii apoi

cea din Vâc; se construiește apoi eparhia din Eger, din Csenad și Bihor; cresc, apoi se dezvoltă eparhiile din Eger, Estergom și Ardeal. Restituirea eparhiei de Bihor are loc prin 1003-1009, la Alba-Iulia se construiește prima biserică din piatră.

In 1009 papa întărește eparhia bihoreana; s-au căutat în eparhii conducători adevărați în rândul călugărilor și episcopilor; apa canonicii care mănâncă, trăiesc și se roagă împreună cu episcopul lor și sunt întreținuți de către eparhii.

Se instituie prepozitele. Prepozitul sau episcopul nu putea predica în biserica Kaptelană; se pregătesc tineri pentru misiune, pentru mănăstiri. Se construiesc bisericile mănăstirii în cinstea Fecioarei.

Primele două decenii de domnie trece cu instituirea statului și a bisericii; sunt pelerinaje la Ieruslem, la pământul sfânt, mai ales după ce Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare descoperă crucea lui Isus și construiește Mormântul Sfânt.

In 638 Osmar califul intră în Ierusalem pe o cămilă albă în biserica lui Solomon, de unde se presupune că Mahomed a urcat la ceruri și astfel religia islamică consideră dreptul lor acest ținut; populația maghiară în vremea hunilor era considerată păgână sau semipăgână, de aceea s-a putut vizita ținutul sfânt, nefiind asigurat drumul fără primejdii, și în 1012 drumul era primejdios. In a doua parte a domniei lui Ștefan se deschid drumurile spre Ierusalem (în grupuri mari), astfel ajunge la curtea regală Gellert, care se ocupă cu educația principelui Imre, apoi devine episcop.

Un pelerinaj dus-întors ținea o jumătate de an. Ștefan construiește în Constantinopol și Ierusalem, Roma, Ravenna case de pelerinaj; la Roma în cinstea lui Ștefan martirul sfințește o biserică și-o mărește, pune 12 canonici și-o înconjoară cu ziduri groase.

23

Sfântul Ștefan are curtea bine constituită, rangurile preoțești se definesc, cere ca străinii să fie bine primiți în țară. La curte: credința, Biserica, episcopii și apoi marii oameni.

Fiul său, Sfântul Imre era moștenitorul ducatului de Bihor. Imre crește într-o profundă stare de evlavie; se căsătorește în tinerețe și până în 1031 trăiește cu soția sa Ilona într-o căsătorie sfântă, evlavică până la 2 septembrie 1031, când moare în urma unui tragic accident de vânătoare. In pădurea Igfon în ținutul bihorean este accidentat mortal de un mistreț; la locul sfânt al morții sale se ridică o mănăstire. Pentru Sfântul Ștefan această moarte a însemnat cea mai mare tragedie a vieții sale.

Tronul îi revine fiului unchiului său, Mihai Văzul; Văzul era mai în vârstă decât Sfântul Imre, Ștefan neconsiderându-1 capabil de tron, fiind ușuratic. Sfântul Ștefan îl numește succesor pe fiul surorii sale Orseolo Peter. Văzul hotărăște uciderea lui Ștefan, pe când dormea, conform legendei, dar nu reușește deoarece sabia îi cade din mână. Regele se trezește și Văzul îi cere iertare. Pe el îl iartă, dar complotiștilor le taie mâna sau îi orbește, deci nu le ia viața. Pe fiii lui Văzul nu-i orbește. Ei sunt: Levente, Endre, Bela.

Ștefan și Gizella (soția) văd în Orseolo Petru pe acel rege care va menține legătura cu Roma. împăratul Henric era rudă cu Gizella, deci aceasta avea mare influență în stat. Petru la curtea regală intră în grațiile regale și îi oferă postul de conducător al armatei. Ștefan înainte de a muri cu doi ani se apropie foarte mult de cele veșnice, rugăciuni, milostiviri, pelerinaje, iar astfel devine sfânt.

La îndemnul soției, datorită bolii hotărăște înfierea lui Petru. Petru a depus jurământ sever de a menține poruncile unchiului său Sfântul Ștefan, pe regină să o cinstească și să o întrețină. Și oamenii mari de stat au depus jurământ. Sfântul Ștefan moare liniștit în 15 august 1038.

24

Petru nu ține cont de jurământ, schimbă episcopul, devine lipsit de scrupule deși învățăturile lui erau creștine. Țara este închinată nemților și italienilor. El ridică în Pecs și la Buda biserici Sfântului Petru, dar lasă păgânismul. Gellert îl cunoștea pe Petru și-a trăit viața fără gânduri. Apar răscoale, Petru fuge la curtea lui Henric al III-lea.

La tron ajunge cumnatul lui Ștefan, Aba Samuel. Aba Samuel se înfrățește cu populația umilă, pe marii seniori, nobili îi atrage la Marova unde îi ucide pe toți deoarece aceștia s-au răzvrătit împotriva lui. Intră în palatul regal fără a i se pune coroana de către Episcopul Gellert, fără a avea loc ceremonia religioasă, adecvată ,de rege.

In 1044 vin armatele împăratului german și Samuel Aba fuge fără sabie și coroană, dar este prins și ucis. împăratul împreună cu Petru intră în Szekesfehervâr și este a doua oară așezat pe tronul țării. Petru nu se încrede în populația maghiară, doar în oștenii nemți lăsați de împărat. Maghiarii se revoltă împotriva dominației străine, nemțești și au un licăr de speranță în fiii lui Gyula: Bolya și Bonyha, urmași din familia regală a Sfântului Ștefan, dar Petru îi măcelărește. Maghiarimea aduce în țară pe Endre și Levente, fiii lui Vâszoly cel orbit; ei au fost refugiați în Polonia, la curtea Marelui Jaroslav, care era rudă cu ei. Endre se căsătorește cu fiica lui Jaroslav, Anastasia în Polonia. Bela rămâne în Polonia și se căsătorește cu Rikeza, fiica nepoatei împăratului Otto al II-lea. încă din Polonia lui Bela și Rikeza li se nasc 3 copii: Geza, Zsofia, Lâszlo.

In 1046 Endre și Levente vin în Ungaria unde este război; Endre lasă păgânismul în Ungaria, iar fratele său mai mic Levente este și îngropat păgân. Marea seniorime când aude că cei doi fii vin în țară închid porțile Orașului Alb (Fehervâr) pentru Petru și-1 proclamă pe Endre rege. Sfântul Gellert episcopul îl binecuvântează. Vine și populația păgână și Sfântul Gellert și cu încă 3 preoți. Sfântul Gellert este ucis de păgâni.

25

Creștinii îi înmormântează în Biserica Fericita Fecioară din Mica Pesta (Kispesti), pe Petru l-au prins, l-au orbit, după care acesta la puțin timp moare. Endre îl înmormântează în Buda Veche (Obuda) în Biserica Sfântul Petru făcută de el.

în 1047 Endre este încoronat rege cu coroana Sfântului Ștefan, de către episcopul Beneta la Alba Regia (Szekesfehervar). împăratul Henric al III-lea lasă Ungaria în pace după ce aceasta devine o țară vasală. Endre îl cheamă pe fratele său Bela (mai mic decât el și-i lasă o treime din țară, fiind un bun conducător de oști). Henric al III-lea își încalcă cuvântul și atacă Ungaria, dar frații Endre și Bela îl înving.

în 1052 papa Leon al IX-lea face pace între regele Endre și Henric; pacea se realizează prin legătura dintre Solomon, fiul lui Endre și Juditta, fiica împăratului Henric al III-lea. Din această căsătorie vin însă necazurile: Solomon se ascunde, iar soția sa îl părăsește. Ajunge la tron Geza, fiul lui Bela care dorește împăcarea cu Solomon, dar în timpul discuțiilor Geza moare.

Populația maghiară dorește la tron pe Sfântul Ladislau, fiul lui Bela (fiul lui Văzul) și Rikeza, fiica lui Otto II. El este încoronat în 1081, în orașul Szekesfehervar (Alba Regia), după ce Solomon renunță la tron. După Henric al IV-lea vine la tron prințul Rudolf.

în 1078 Sfântul Ladislau se căsătorește cu fiica lui Rudolf. în 1081, Solomon se răzvrătește împotriva lui Ladislau, iar acesta îl închide în turnul Bisericii din Visegrad până în 1083, când Sfântul Ștefan este sfințit. Solomon ține legătura cu hunii, atacă în 1085, dar suferă înfrângere.

Peste 7 ani, Solomon atacă imperiul Bizantin, tot ajutat de huni și i se pierde urma. Conform scrierilor îl întâlnim pe insula Istria și e înmormântat în mănăstirea Sf. Michelle.

Regele Ladislau adună senatul , pune toată puterea în mâinile sale, pedepsește aspru pe mincinoși, hoți, îi spânzură sau aprinde satele celor răi.

26

Bisericile rămân, cei care se ascund în ele din cauza prigoanei nu sunt pedepsiți, dar devin servitorii Bisericii. în vremea papei Gherghel al VH-lea s-a interzis căsătoria preoților, dar cei care s-au căsătorit le permite continuarea căsătoriei.

în 1082 Henric al IV-lea atacă Roma, papalitatea, Sfântul Ladislau obține atunci de la împărat Slovenia, Kraina și Istria, ținut al grofilor. In 1090 ocupă țara lui Horvât, la sud de țara sa și pune pe tron o rudă a mamei sale din acea țară. împăratul bizantin Elek Komnenos îi determină pe huni să atace Ungaria. Ei vin și pustiesc și jefuiesc totul între Dunăre și Tisa. Sfântul Ladislau îi așteaptă la Timișoara, îi atacă și își câștigă prada, prizonierii sunt eliberați, iar pe cei care devin creștini îi eliberează. Hunii cer eliberarea prizonierilor, dar Sfântul Ladislau respinge cererea lor. Aceștia atacă din nou sub conducerea lui Akos, dar sunt înfrânți.

De numele Sfântului Ladislau se leagă întemeierea eparhiei din Zagreb, unde au venit preoți slavi din Moravia. A ridicat catedrala din Bâcson. In 1091 hunii atacă cetatea Biharea și catedrala. Sfântul Ladislau mută episcopia și eparhia la Oradea și în cetate pune piatra de temelie la o bazilică cu patru turnuri. Instituie ordine la Kolosmonostor, Sâniob și în orașul Somony unde aduce conducători francezi.

în vremea regilor era obiceiul ca fiecare să construiască Biserici, mănăstiri, bazilici, una din biserici fiind loc de odihnă veșnică pentru familia regală. Sfântul Ladislau vede că înflorirea țării și a Bisericii i se datorează lui Ștefan; își dă seama că urmașii Sfântului Ștefan nu făceau ceea ce era onorabil țării și Bisericii. Sfântul Ladislau trimite un sol la papa Gergely al VH-lea, cerându-i canonizarea, sfințirea acelor regi care au sădit pe acest pământ sămânța încreștinării. La Csanâd, în Pannonia s-a ridicat trupul episcopului Gellert în 25 iunie 1083. îl cinstim ca pe un sfânt martir; s-a propus ridicarea lui Ștefan la rangul de Sfânt.

27

în 1083, la 15 august, Sfântul Ladislau ține o ședință prin care se cere ridicarea lui din mormânt. Pentru aceasta trei zile se ține mare post în țară. Apoi au încercat să meargă să ridice trupul său înmormântat în Bazilica din Szekesfehervâr dintr-un sarcofag. Dar în deceniile următoare morții sale, canonicii îl iau din sarcofag și-i introduc trupul îmbălsămat într-un mormânt de piatră din mijlocul bazilicii (descoperit în 1970).

Deși a fost cutremur, totuși până în 1083 totul a fost apărat. După trei zile de post vor să ridice piatra, dar nu pot, atunci la îndemnul unui sfinte călugărițe este eliberat Solomon regele din temnița din Visegrad.

In 19 august la vecernie se țin rugăciuni. La mormântul său se fac minuni. Sfântul Ladislau și poporul stau și se roagă toată noaptea la mormânt. In 20 august ridică piatra și din mormânt scot relicvele Sfântului Ștefan; nu i-au găsit inelul regal ce a fost luat și dus în domeniul clericului Mercur (lângă Barcău). Mâna dreaptă, ca relicvă, a fost dusă la Sâniob (Bihor) deoarece dintr-o familie foarte bogată din ținutul Bihorului provenea Mercur. De acolo s-a dus în capela familială din Biharea.

Sfântul Ladislau în mai 1084 vizitează zona Barcăului și îl vizitează pe Mercur și ridică o capelă de piatră la Sâniob și-i dă sarcina de construcții principelui Almos. Sfânta relicvă rămâne la Sâniob până în secolul XV, când se ridică și se duce la Szekesfehervâr în 1541, când este ocupată de turci.

De la Szekesfehervâr relicva merge la un turc Mahmud, iar în 1590 apare în Balcani, la Raguzabân într-o relicvă de argint, păstrat până în secolul XVIII. De aici în 1771 pe vremea Măriei Tereza este adus la Sâniob, iar de aici la Szekesfehervâr ți apoi poposește la Buda, iar apoi în Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta. Sfântul Ștefan devine reprezentantul sfinților maghiari.

în noiembrie 1083 Imre, fiul lui Ștefan e proclamat sfânt (în timpul regelui Ladislau). Konrâd, de neam german, cere papei iertarea păcatelor sale de moarte; papa cere vizitarea locurilor sfinte. Legenda spune că vânează în

28

Fehervâr, unde este înmormântat Sfântul Ștefan ca Sfântul Ștefan cere să meargă la mormântul fiului său Imre. Erau în jurul său lanțuri și la mormântul lui Imre, fiul lui Ștefan, acestea cad.

Sfântul Ladislau a fost bine cunoscut, iubit de seniori, dar și de oamenii de rând, armata 1-a stimat fiind bun conducător de oști. Bate și schimbă monede; se bate din 7 în 7 ani, dezvoltă comerțul. Interzice vânzările de duminică. Comerțul cu sare pe Tisa din zona Meszes, Nyir, zona Mureșului. Donează Bisericii mult; maghiarimea vede în el al doilea întemeietor al creștinătății maghiare.

Nu cu plăcere se bagă în problemele Poloniei, dar nepotul de frate îi cere ajutorul. A avut probleme cu căpetenia Bolesleslav care în fața altarului 1-a ucis pe episcopul Szaniszlo. Bolesleslav se refugiază în Ungaria, pe fiul său Mieskot Sfântul Ladislau îl crește, apoi merge la unchiul său Ulâszlo. Până la 11 ani îl crește și pe prințul Kâlmân tot nepot cu gândul de a fi regele Ungariei.

Sfântul Ladislau nu dă o treime din țară fratelui său pentru ca țara să nu se dezmembreze. Kâlmân cu nerăbdare cere ducatul (o treime din țară), iar când regele Ladislau se opune, atunci fuge în Polonia. La auzul acestei vești se paralizează (la vârsta de 50 de ani); îl iartă pe Kâlmân pe patul de moarte, ia sacramentul (maslul) și moare în 29 iulie 1095 – în zi de duminică. Este înmormântat în cetatea Somony.

De copil duce o viață evlavioasă, este darnic cu cei săraci, răbdător, eliberator, iar pe Dumnezeu 1-a slujit cu evlavie, cu modestie. Și-a propus să meargă la Ierusalem, dar nu reușește, având viață scurtă. După moartea lui Kâlmân care nu i-a respectat suficient amintirea deoarece era invidios că Ladislau 1-a pus conducător pe Almos, fratele lui Kâlmân peste țara lui Horvâth.

29

Trupul revine în Oradea în 1116. Canonizarea, sfințirea lui Ladislau are loc în 1192. Papalitatea, episcopii discutau unde să-1 înmormânteze și hotărârea dumnezeiască și-a spus cuvântul. Au vrut să-1 înmormânteze în catedrala Fehervâr, în Biserica Sfânta Măria, lângă Sfântul Ștefan, dar căruța mortuară pornește și se oprește în Oradea.

Mulți i-au cerut ajutorul la mormântul său. In vremea lui Bela al III-lea, papa Celestin trimite doi cardinali la mormântul său și timp de două ore deasupra catedralei din Oradea se vedea înălțat o stea mare strălucitoare.

La 27 iunie 1192 este sfințit. Când l-au înmormântat în Catedrala din Oradea nu a fost criptă. L-au așezat în pământul de sub pardoseală. Regele Bela al III-lea rânduiește în fața mormântului un altar.

Se zice că din 1273 la tribunale se jurau pe capul Sfântului Ladislau. O legendă zice că în 1345 a dispărut capul lui Ladislau cu relicvă cu tot și a doua zi reapare. în 1370 catedrala se extinde. Apar statuile lui Ștefan, Imre și Laszlo în partea sudică a porții, este amplasată statuia Sfântului Ladislau călare (din bronz) la intrarea principală.

în 1600 relicva de aur este făcută pentru capul Sfântului Ladislau și ajunge la catedrala din Gyor. Protestanții distrug catedrala din Oradea, altarul Sfântului Ladislau, oasele împrăștiate, sicriul din marmură distrus. Canonicul Szegedi Benedek reușește să salveze un os din pulpa Sfântului Ladislau. Azi moaștele Sfântului Ladislau și Imre sunt păstrate în catedrala din Estergom, tot aici din secolul XIV se păstrează o parte din capul Sfântului Ladislau într-o relicvă de aur, se realizează herma din aluminiu și nu se știe cum o parte a herniei ajunge în Italia, la Bologna în Biserica Sfântul Iacob.

în Raguza se păstrează într-o relicvă de argint un os din picior. Din oasele craniului se păstrează în catedrala din Oradea sub formă de hermă, realizată de episcopul Schlanch Lorincz. Rămân la Oradea herma și statuia din bronz până în 1660, când turcii distrug totul. 300 de ani apar în capitolul I.

30

3. Perioada istorică a vieții regelui Ladislau. Păgânismul și creștinismul secolului al Xl-lea

în urma prăbușirii Imperiului roman din Occident, papalitatea apărea ca singura forță capabilă să creeze și să mențină unitatea, Roma rămânea centrul lumii, datorită autorității Scaunului Apostolic care primise ca donații teritorii în jurul Romei și în afara ei. Papa devine conducător spiritual al întregii Biserici, dar și cel politic al acestor teritorii. Independența îi dădea libertatea de a-și îndeplini nestingherit funcția spirituală și de a răspândi cu ușurință Evanghelia.

Din această perioadă amintim doi papi de seamă ai Bisericii: Sfântul Leon cel Mare (441-461), salvatorul Romei în fața hunilor și Sfântul Grigore cel Mare (590-604).

Mai târziu alianța dintre franci și papalitate va constitui nucleul în jurul căruia se va forma marea familie creștină a popoarelor europene. Această alianță s-a realizat în 754, când papa Ștefan al II-lea 1-a consacrat pe Pepin cel scurt ca rege al francilor, iar Pepin donează papei unele teritorii din Italia, pa care le cucerise din mâinile longobarzilor. Cu această donație ia ființă Statul papal propriu-zis. Alianța cu francii este întărită apoi în noaptea de Crăciun a anului 800, când papa Leon al III-lea îl încoronează pe Carol cel Mare ca împărat roman al Occidentului, în bazilica Sfântul Petru din Roma.

Conform acestei alianțe, împărații acordă protecție papei când este cazul, iar papa, recunoscut ca autoritatea cea mai înaltă pe pământ, acordă demnitatea imperială și îl încoronează pe împărat.

Prin această alianță, papa și împăratul se subordonau reciproc și în același timp își păstrau supremația și autonomia, fiecare în domeniul lui: papa în cel spiritual, împăratul în domeniul civil.

31

între creștinii orientali și cei occidentali au existat întotdeauna deosebiri de limbă, de temperament, de mentalitate. Insă procesul de îndepărtare a Bisericii bizantine de Biserica romană a început în momentul în care Constantin a mutat capitala imperiului de la Roma la Bizanț. Tronul și altarul, puterea politică și cea bisericească s-au suprapus, Biserica bizantină pierzându-și autonomia. împăratul avea puteri nelimitate de a interveni în treburile bisericești. S-a ajuns să se facă un adevărat cult, fiind aproape divinizat.

în noaptea de Paști, în Biserica Sfânta Sofia din Bizanț împăratul stătea în fața poporului înfășurat în giulgiu, cu sandale de aur în picioare, cu stindardul învierii într-o mână și cu o pungă de pământ de pe sfântul mormânt în cealaltă, el îl reprezenta pe Cristos, iar cei 12 curteni pe apostoli.

împărații numeau patriarhii de Bizanț și îi schimbau după cum vroiau. Uneori puneau pe scaunul patriarhal oameni nevrednici, incapabili. De asemenea impuneau credința adevărată dacă ei o practicau sau erezia dacă erau eretici. Și într-un caz și în altul metodele de impunere erau brutale: tăierea urechilor, nasului, a limbii, scoaterea ochilor sau chiar pedeapsa cu moartea.

Papa de la Roma, văzând că nu se mai poate bizui prea mult pe sprijinul Bizanțului, a încheiat alianțe cu francii și 1-a uns împărat pe Carol cel Mare. Era o umilire pentru împăratul Bizanțului, care a declarat: "Papa Leon al III-lea poate să-1 frece cu untdelemn din cap până în picioare pe Carol, acesta va rămâne întotdeauna un barbar și un nesupus față de adevăratul împărat".

Aversiunea Bizanțului față de Roma s-a adâncit.

Patriarhii Bizanțului erau mai mult oameni politici decât ai bisericii. Nu vedeau cu ochi buni prestigiul și autoritatea papilor de la Roma care, în virtutea misiunii lor de păstori ai întregii Biserici, interveneau și aveau ultimul cuvânt în problemele de credință și disciplină, chiar și în Orient.

32

Dorința acestor patriarhi de a deveni capi supremi în Orient, independenți de papă, pentru faptul că Bizanțul era noua Romă, adică noua capitală a imperiului, a crescut din ce în ce mai mult, până când în 691 s-a ajuns ca scaunul patriarhal de la Constantinopol să aibă aceleași drepturi ca și Roma.

Dorința de hegemonie a Bizanțului era evidentă și prin acapararea cu ajutorul împăratului a unor teritorii de sub administrație bisericească.

Atitudinea politico-religioasă a Bizanțului a provocat nemulțumirea patriarhatelor cu tradiție glorioasă în Orient, în special a celui de Antiohia și a celui de Alexandria.

Acestea considerau că patriarhatul de Constantinopol nu este altceva decât rezultatul politicii imperiale. Așa se explică mișcările de rezistență și crearea Bisericilor naționale, care prin lupta lor împotriva hegemoniei și centralismului bizantin au îmbrățișat diferite forme de erezie.

A

In timp ce popoarele occidentale se unesc sub conducerea papalității, având ca bază aceeași credință și viață spirituală, autoritatea politică scade. La slăbirea autorității politice au contribuit doi factori: împărțirea imperiului după moartea lui Carol cel Mare (814) din care au rezultat Germania și Franța și invaziile – normanzii în Nord, arabii în Sud.

Populația abandonată și lipsită de apărare se grupează în jurul castelelor seniorilor locali, proprietari de pământ. Pământul aparținea împăratului sau regelui, dar era dat ca "feudă" unui senior ce devenea vasalul suveranului vasalul dădea altora feude și astfel se creează sistemul feudal cu aceste categorii de vasali, legați între ei prin drepturi și îndatoriri.

Se creează două clase sociale: cavalerii sau seniorii, proprietari de pământ care se ocupă cu războiul și vânătoarea și țăranii ce munceau pământul. Biserica s-a străduit să-i educe pe seniori, proveniți în general din barbari creștinați, care adesea i-au tratat rău pe țărani.

33

■

în secolul al Xl-lea comerțul cunoaște o mare înflorire, apar orașe noi ce devin autonome față de puterea seniorilor locali. Evul mediu cunoaște vremuri de mizerie: războaie, molime, violență, sărăcie. Biserica vine se remedieze consecințele lor prin opere de caritate.

Regii, seniorii dădeau mănăstirilor și bisericilor pământuri, sate, castele, păduri și cereau în schimb funcțiile de episcopi, abați, parohi.

Chiar și papa pentru teritoriile primite jură fidelitate împăratului german. Carol cel Mare este în comuniune cu Biserica, dar urmașii lui și-au luat dreptul de a alege papă sau a-1 scoate din funcție.

După Carol cel Mare, sub ultimii Carolingieni, a început să decadă autoritatea de Stat și odată cu ea și cea bisericească. La mijlocul secolului al IX-lea, când erau neînțelegerile cu Fortie, din fericire, era încă un Nicolae I, care a dovedit multă înțelepciune și energie în conflictul dintre împăratul Lothar al II-lea și soția lui, luând apărarea acesteia și silind pe împărat să se îndrepte și să o primească înapoi.

Insă, la sfârșitul secolului al IX-lea se comit abuzuri mari la ocuparea scaunului papal, rămas vacant. Nemaifiind nici împărații la datoria lor, au început diferitele partide italiene să așeze în Scaunul Sf. Petru pe favoriții lor. De multa ori fiecare partid își avea Pontiful său. Așa avem în acest timp, pe lângă papă legitim, și pe anti-papă. Recordul la alegerea papilor îl dețineau partidele din Tuscia și Spoleto.

Din această stare biserica a început să se ridice numai când au ajuns împărații Othonii (I, II, III), care recunosc de papi pe cei mai vrednici candidați. între aceștia a fost papa Silvestru al II-lea, cel dintâi francez în scaunul papal. Alegerea papilor o reglementează Nicolae al II-lea (1058-1061), eliminând de la alegeri poporul și clerul de rând și încredințând alegerea noului papă colegiului cardinalilor.

34

învestitura

Decăzând viață papilor, decade și cea a episcopilor, care ocupă scaunul episcopal prin așa-numita investitură. Principii și împărații dăruind moșii bisericilor, ei își rezervau dreptul de a înscăuna pe episcopi, dându-le ca semn al puterii temporare, primite odată cu cea bisericească , inelul și toiagul arhieresc. în felul acesta, s-a format în popor convingerea că și puterea bisericească vine tot de la autoritatea civilă, ca și alte puteri lumești, iar papa nu e nimic.

Tot în acest fel se introduc o mulțime de abuzuri în Biserică. împărații și principii dăruiesc semnele episcopale aderenților politici, nu celor vrednici. Unii principi le vindeau chiar pe bani., ceea ce constituia păcatul simoniei. Mulți erau episcopi numai cu numele. Nici nu se hirotoniseau. Trăiau ca oameni însurați, din veniturile mari ale episcopiilor și mitropoliilor. Nici nu locuiau în orașul de reședință. Exemplul rău al clerului înalt s-a întins ca o infecție și asupra clerului de jos.

Reacția împotriva acestei stări de lucruri pornește de la mănăstiri. Ele se grupează într-o confederație, la Cluny, în 910, la care aderă peste 2.000 de mănăstiri. Călugării aceștia cu viață sfântă îndeamnă credincioșii să nu se ducă la slujbele oficiate de clericii decăzuți și să nu ceară administrarea sfintelor taine de la simoniaci. Trebuia numai omul providențial care să introducă reformele dorite de cei mai buni fii ai bisericii. Și el a venit.

Grigore a! Vll-lea (1073-1085)

Este omul providențial, care începe lupta pentru purificarea moravurilor și restatornicirea vechii discipline sănătoase din Biserica lui Cristos.

Fiu de meseriaș sărac, Hildebrand (așa se numea înainte de a ajunge papă), crescut în spiritul mănăstirii din Cluny, a fost sfetnic și secretar sub

35

cinci papi, timp de 25 de ani și a ajuns să cunoască stările bisericești mai bine ca oricine. Idealul său a fost împărăția lui Cristos pe pământ. Legea lui Cristos să stăpânească pretutindeni. Ei să i se închine popoarele și conducătorii. Cu un cuvânt să fie o mare și puternică comunitate creștină. Mai întâi începe lupta împotriva clericilor nedemni, suspendându-i de la funcțiile bisericești. Apoi duce război împotriva învestiturii. Sub pedeapsa excomunicării el oprește pe împărați și pe principi de a numi episcopi, iar pe aceștia de a primi demnități ecleziastice de la ei.

Dezrădăcinarea acestui obicei merge anevoie, mai ales în Germania, unde stăpânește împăratul Henric IV. Mereu în încurcături financiare, el nu vrea să renunțe la învestitură, fiind un însemnat izvor de venituri. Papa îl excomunică. împăratul convoacă un sinod de clerici simoniaci, făcuți de el, ca să-1 excomunice pe papă. Fruntașii împărăției germane, nemulțumiți de stăpânirea lui Henric al IV-lea, îl somează să se împace cu biserica în timp de un an. Altfel, conform Dreptului German, își pierde tronul.

De nevoie, împăratul își ia soția și copilul și, însoțit de câțiva servitori credincioși trece Alpii iarna, coboară în Italia și, la Canossa, întâmpină pe papă, care tocmai era în drum spre Germania. împăratul apelează la inima lui de bun creștin și mai ales de preot; papa 1-a iertat. Dar Henric al IV-lea a fost nevrednic de generozitatea papei. Dezlegat de anatemă, el strânge oaste și vine la Roma, incendiază biserica Sfântul Petru, numește un alt papă, iar pe Grigore al Vll-lea îl împresoară în castelul San Angelo. A trebuit să-i vină în ajutor și să-1 despresoare normanzii din Sicilia, care și ei au jefuit îngrozitor Cetatea Eternă. Papa moare refugiat în Salerno. Cuvintele lui din urmă sunt: "Am iubit dreptatea și am urât nedreptatea, de aceea mor în exil".

în Ungaria sfânta Evanghelie a fost adusă de Sfântul Wolfgang, ce devine episcop la cererea lui Otto cel Mare. Intră dinspre Apus în țară în 972.

36

Din moment ce devine episcop nu mai părăsește Ungaria, este protectorul spiritual al soției Sfântului Ștefan, Gizella.

Trebuie să amintim și contribuția lui Piligrin la încreștinarea populației. Politica bisericească dusă de Piligrin este incontestabilă și pe plan politic și pe plan social.

întărește statul maghiar prin instituirea la tron a marelui Constantin al Ungariei: Geza (970-997): păgânii se încreștinează, iar pelegrinările barbare sunt înlocuite cu cele creștine. Dacă în toată activitatea sa diplomatică n-ar fi câștigat urmaș la tron în persoana fiului său Ștefan, atunci totul ar fi fost în zadar. Păgânismul s-ar fi accentuat urmând o adevărată catastrofa în transmiterea Evangheliei. Mare noroc pentru populația maghiară și ardeleană că sfinții regi ajung să conducă țara. Amintim câțiva sfinți: Adalbert, Bruno, Istvân, Gizella, îmre, Geller care stau ca un mănunchi în marele buchet al creștinilor.

Și Ungaria a avut nevoie de reformă în ciuda faptului că avea conducători demni. Astfel pe vremea papei Gergely al Vll-lea s-a ținut un sinod la Kartalon, care nu interzicea ca preoții să fie căsătoriți, ci doar a doua căsătorie să nu se pună în discuție.

în 1092 la 20 mai are loc un sinod episcopal la Szabolcs, sinod la care s-a convenit ca preoții să nu se mai căsătorească, eventual cei căsătoriți mai erau în funcții până când apăreau persoane competente.

în perioada 1038-1077, mai exact între moartea Sfântului Ștefan și ungerea ca rege a Sfântului Ladislau s-au produs grele încercări pentru țară. Două atacuri păgâne vrut să doboare frageda încreștinare. Unul dintre conducătorii păgâni a fost Vattra.

Luptele pentru tron (în cei 40 de ani au fost 7 regi: Peter, Aba Samuel, Peter, Andrei 1 sau Endre, Bela I, Solomon și Geza) au slăbit credința oamenilor, dar și independența țării. Frații, nepoții din familia arpadiană

37

luptându-se pentru tron au creat avantaje materiale împăratului german care dorea să-și întindă supremația și asupra Ungariei, Cehoslovaciei, Poloniei.

Dar de fiecare dată s-a pornit lupta pentru menținerea suveranității. Amintim câteva: 1030, 1044, 1051, 1052, 1063, 1074. în timpul lui Peter (1038-1041-1044-1046) împăratul german îi cere acestuia vasalități, la fel și lui Solomon (1063-1074). Ambii mor în condiții neștiute.

în 1046 ajunge la tron Andrei I, apoi Bela și Geza; toți sunt regi într-o țară unde încreștinarea era o problemă de prim rang. Aș dori să fac o genealogie a câtorva regi din casa arpadiană, pentru a înțelege mai bine măreția Sfântului Ladislau:

Arpâd

i

Levente

Geza și Sarolt

i.

Ștefan și Gizella

i

Imre

Solomon Geza Lambert Ladislau

/ \

Fată, soția , .

Kâlman Almos principelui ^ ,.

^, i Paraschiva

Jaroslav

38

4. Monografia vieții Sfântului Ladislau

Sfântul Ladislau se naște în jurul anului 1046 în Polonia. Tatăl său a fost regele Bela I (1060-1063), ce provenea din familia arpadiană. Mama sa nu provenea din familia maghiară. Richeza, principesă poloneză era fiica regelui Mierczislaw al II-lea, strănepoata după mamă a împăratului german Otto al II-lea.

în această perioadă căsătoriile între prinți și pricipese din diferite țări se realiza din interese politice.

Sfântul Ladislau făcea parte din marea familie arpadiană pe linie paternă și din neamul împăraților germani Otto pe linie maternă.

Este botezat cu numele polonez Vladislav care în traducere maghiară e Lâszlo, iar în cea românească Ladislau.

Limba ce-a vorbit-o în copilărie a fost poloneza (limba maternă). De la mama sa moștenește sensibilitatea, credința în Dumnezeu, în Fecioara Măria, iar de la tată curajul, mânuirea armelor, iscusința la vânătoare, deci într-un cuvânt bărbăția maghiară.

Părinții săi în jurul anului 1050 împreună cu copiii se mută în Ungaria. Tatălui său, Bela îi revine ducatul Bihorului până în 1060. Ladislau în jurul vârstei de 4-8 ani a trăit cu mama sa în cetatea Bihorului.

între 10-12 ani îl întâlnim la unchiul său din partea mamei, Kâzmer, conducător polonez. După ce tatăl său obține tronul țării în urma luptei cu Andrei (fratele lui Bela), Ladislau revine în Ungaria. în pădurile bihorene tânărul Ladislau își arată măiestria în mânuirea armelor și în meșteșugul vânatului.

Are două căsătorii. Prima probabil cu o principesă maghiară, iar a doua soție Adelhaid, fiica împăratului german Rheinfeldi Rudolf (1079). Din prima

39

căsătorie i s-a născut o fiică ce ajunge soția principelui Jeroslav, iar din cealaltă căsătorie Irina (Paraschiva) soția împăratului bizantin Ioan.

în perioada aprilie-iulie 1095 pornește la luptă împotriva principelui ceh Bretislav. In timpul luptei se simte rău și încearcă să se întoarcă acasă. La Nytra convoacă ședința cu seniorii și le cere să păstreze credința în Dumnezeu, să ajute văduvele și săracii și să lupte pentru neatârnarea țării. După ce a primit maslul, la 29 iulie 1095 este chemat în împărăția Domnului.

S-a convocat sfatul țării pentru a hotărî unde să-1 înmormânteze. Era căldura verii caniculare a anului 1095. S-a decis să fie înmormântat în cetatea Somony de unde mai târziu a fost transportat la Oradea. Timp de trei ani țara a purtat doliu după marele bărbat.

Chiar după moartea sa multe minuni s-au petrecut la mormântul său. Amintim de vindecarea copilului cu mâinile și picioarele neosificate, a unui paralitic etc.

în timpul domniei regelui Bela al III-lea (1172-1196), în cetatea apostolică sosesc solii maghiari care cer papei Celestin al III-lea să-1 numească pe Ladislau între cei fericiți și apoi să-1 sfințească. Papa îl trimite pe cardinalul Gregorius de Chrescencio pentru a îndeplini formalitățile.

în ziua de 27 iunie 1192 în jurul orelor 12, deasupra catedralei orădene apare o stea nemaipomenit de strălucitoare. Locuitorii orașului au privit înmărmuriți timp de 2 ore minunea. Conducătorii papali și-au dat seama de meritele lui Ladislau, Dumnezeu și-a prezentat minunea.

I s-a deschis mormântul, l-au reașezat într-un sicriu de argint. Pe cap i-au pus o coroană de aur, iar în mână sceptrul. Capul, mâinile au fost așezate în racle minunat sculptate și strașnic păzite.

începând cu anul 1192 la mormântul său vin pelerini din toate colțurile lumii. S-au petrecut multe minuni, jurăminte, sărbători, chiar înmormântarea unor prinți la locul sfințit.

40

Oradea, cetatea Sfântului Ladislau a fost locul spre care se îndreptau zeci de regi pentru a-și depune jurămintele de credință pentru țară, a fost cetatea pelegrinărilor eterne, a fost și este pentru noi un fel de SAN JAGO DI COMPOSTELLA.

41

5. Lupta lui Ladislau cu vrăjmașii. Victoriile sale

în perioada anilor 1060-63, tânărul Ladislau petrecea mult timp în ținuturile bihorene învățând să mânuiască cu dibăcie armele timpului său. In 1068, deși avea doar 22 de ani, se opune atacurilor păgâne.

Poetul Vorosmarty Mihai surprinde în poezia sa evenimentul luptei creștinilor împotriva păgânilor, dar și salvarea frumoasei unguroaice.

Ungaria avea la sud ca vecină Bulgaria, iar conducătorul acesteia din urmă era împăratul bizantin care în 1071 o atacă. Solomon împreună cu ceilalți principi pornesc la luptă. Atacă Belgradul de azi (Nândorfehervâr) și câștigă.

Dar între regele Solomon și principii Geza și Lâslo pornește lupta (1074, 14 martie). In localitatea Mogyorod, Solomon – fiul lui Andrei, fratele regelui Bela, vărul lui Geza și Ladislau își pierde mulți oșteni, dar și tronul.

Doar orașele Moson și Pozsony i-au mai rămas. Principele Geza devine rege, încoronarea are loc la Fehervâr. Domnește între anii 1074-1077 fiind recunoscut de papa, dar și de împăratul bizantin Dukasz Mihâly. în această perioadă, principele Ladislau primește ducatul Nyitrei.

In localitate Posony, dincolo de Nyitra este închis Solomon.

In 1079, împăratul german Henric al IV-lea atacă Ungaria, dar regele Ladislau recucerește cetatea Moson.

In 1085, hunul Kutes atacă Ungaria în partea nordică. Regele Ladislau (devine rege din 1077, odată cu moartea prematură a fratelui său Geza) câștigă bătălia. în amintirea acestei lupte ridică o biserică.

In primăvara anului 1091, la cererea surorii sale Ileana, văduva regelui Zvonimir din Țara lui Horvât (pe atunci Slavonia), vine cu oaste și ocupă Belgradul (cu numele de Nândorfehervâr sau Tengerfehervâr). în Slavonia s-au iscat certuri între principi. Murind regele, dinastia Trpimirovic era în pericol.

42

Regele Ladislau pune principe în Slavonia pe Âlmos, fiul fratelui său mai mare, iar el devine rege al Slavoniei și Moesiei, alipind cele două regate, țării sale în marea câmpie a Panoniei.

La 29 aprilie 1091, hunii atacă ținutul Ardealului, mai exact cetatea Biharea, intrând în țară în zona Dunării de Jos. Conducătorul lor era Kapolcs. Hunii distrug tot ce întâlnesc în cale. Zona cuprinsă între Dunăre și Tisa este rasă de pe suprafața pământului. Hunii au profitat de faptul că regele era în Slovenia. Dar Ladislau se întoarce și îi ajunge din urmă pe huni în zona Orșovei, pe Timiș. Reușește să le ia prada de război, iar pe Âkos, noul conducător în urma morții lui Kapolcs îl ucide el însuși.

In 1092 conducătorul rus Vaszilko influențează hunii să atace Ungaria, de aceea Ladislau trimite o campanie împotriva acestuia. Intre cele două părți se încheie pacea.

In 1094 îl ajută pe conducătorul Ulâslo (Herman), polonez de origine, în apărarea țării. La cererea regelui Ladislau, se încheie și aici pacea.

43

6. Regalitatea lui Ladislau

în secolul al Xl-lea, urcarea la tron se realiza conform obiceiurilor vremii. Cel mai mare dintre fii ocupa tronul.

Astfel că la moartea regelui Ștefan, tronul revenea lui Văzul (Vâszoly), fiul lui Mihai, unchiul regelui Ștefan. Dar Văzul era păgân, cu obiceiuri nu tocmai catolice. De aceea, la conducerea țării e ales fiul surorii regelui Ștefan, Peter Orseolo, fiul lui Otto Orseolo. Acesta a domnit între 1038-1041.

Văzul îl atacă pe Peter, dar este înfrânt. Este orbit, iar fiii săi: Andrei, Levente și Bela intră în pribegie. Regele Peter își adună în jurul curții sale încă în timp ce bolnavul rege Ștefan încă mai trăia, seniori nemți și italieni, ceea ce nu convenea politicii maghiare. De aceea, în 1041 este alungat.

Vine la tron între 1041-1044 Aba Sâmuel, fiul unei alte surori de-a lui Ștefan.

Peter, cu ajutorul împăratului german Henric al III-lea, îl atacă pe Aba Sâmuel și vine pentru a doua oară la tron între 1045-1046. In 1046, când vin popoarele barbare, sunt chemați fiii lui Văzul în țară. Astfel, Andrei devine rege între 1046-1061. Se întoarce și Bela cu copiii săi, și primește ducatele Nyitrei, Bihorului și al Dunării de Jos. Cei doi frați, Andrei și Bela, s-au înțeles foarte bine până când regelui Andrei i se naște, destul de târziu, un fiu cu numele Solomon.

Izbucnește război între frați, război ce se încheie cu victoria lui Bela. Andrei moare în luptă, iar Solomon fuge la nemți, unde se căsătorește cu sora regelui Henric al IV-lea. Bela I este rege între anii 1060-1063.

în 1063, maghiarii sunt atacați de oastea împăratului Henric al IV-lea; Bela moare într-un accident, rămânându-i trei fii: Geza, Lâszlo și Lambert, ce se refugiază în Polonia.

44

Astfel, nemții îl readuc pe tronul țării pe Solomon (1063-1074) și în orașul Fehervâr îl încoronează. între Solomon și fiii lui Bela (Geza și Ladislau) izbucnind război, Geza ajunge la tron (1074-1077).

în 1077, odată cu moartea fratelui său Geza, Ladislau ajunge la tronul țării.

Anii săi de domnie sunt 1077-1095, iulie 29.

Politica regelui

Dorința regelui nu a fost de preamărire; Ladislau dorea să-i dea regatul lui Solomon, iar el să fie mai departe principe. Dar țara 1-a dorit foarte mult. De aceea, este nevoit să accepte, mai ales că invaziile popoarelor migratoare ăși spuneau cuvântul. De aceea, prima lui grijă a fost să întărească granițele țării. Zonele nelocuite, pustiile, le-a repopulat. A întrunit adunarea populară; a dat legi în care întărește proprietatea privată. In 1092 (20 mai) ține la Zagreb conciliu local, unde aduce noi hotărâri.

Deși azi legile lui ni se par prea aspre, în vremea aceea era foarte necesar. Astfel că, în cazul în care un deținut fura mai mult de o găină, era spânzurat, iar averea îi era confiscată. Dacă fura lucruri mărunte, i se tăia nasul, era orbit, iar la a doua abatere era spânzurat. Dacă cineva vinde haine furate, atât cumpărătorul cât și vânzătorul erau pedepsiți cu moartea, precum și cei ce știau despre furt aveau aceeași soartă.

A întărit în țară dorința oamenilor de a munci cinstit. A făcut reforma monetară, din doi în doi ani bătând monedă. Se păstrează monedele cu inscripția: LADIS(LAUS RE)X, realizate la Estergom. S-a ocupat foarte mult cu dezvoltarea comerțului, a negoțului. întărește și extinde târgurile. Fiind un bun creștin, mută ziua de duminică, zi de târg, pentru sâmbăta, pentru ca lumea să poată sfmți Ziua Domnului. Se instituie vămile, dările pentru regat.

45

A întărit independența țării, apărând-o la vest și la nord de invaziile păgâne, la est de cea nemțească, iar la sud de cea bizantină, construind cetăți din piatră, foarte puternice, la granițe. A apărat creștinismul nu numai în țara sa, ci și pentru popoarele apusene.

A fost una din cele mai mari personalități la vremea sa. In arcul carpatic ce străjuia regatul, a dus o politică de mare dezvoltare economică.

Deși nu apar documente scrise privind faptul că Europa 1-a cerut împărat german, totuși în izvoarele orale se specifică acest lucru.

Ladislau a dorit să rămână doar regele Ungariei, întreținând relații cu regii creștini ai timpului său.

46

7. Politica regelui privind Biserica și încreștinarea populației

în vremea regelui Ladislau I al Ungariei, Sloveniei și Moesiei în Câmpia Panonică creștinismul biruia de 100 de ani. Regele știa că prin întărirea credinței, populația maghiară nu va dispărea din arcul carpatic. Creștinismul țării sale are la bază regula Sfântului Benedic, cu centrul la mănăstirea Sfântul Martin. A construit multe biserici, dar și mănăstiri; a întărit eparhiile și episcopiile. De numele său se leagă episcopia de Zagreb unde aduce din Moravia preoți și episcopi slavi. Astfel dă dovadă de mare diplomație în munca cu populația de diferite naționalități.

La Bâcs construiește o nouă catedrală, iar la Somony, în cinstea Sfântului Egyed o mare biserică. La sfințirea bisericii din Somony ia parte abatele Saint Gilles și legatul papal Teuzo.

în vremea sa, păgânii erau ținuți sub supraveghere. Dacă distrugeau o mănăstire aveau obligația s-o ridice; cei ce nu mergeau duminica la Biserică erau bătuți. Acei oameni, care conform obiceiului păgân duceau daruri arbuștilor, izvoarelor, stâncilor își spălau păcatele plătind Bisericii valoarea unui bivol.

A instituit o zi numită ziua legilor, când aveau loc judecățile. Dacă un hoț s-a refugiat în Biserică a fost judecat conform regulilor bisericești. Dacă nu-și recunoaște vina trecea prin proba de fier (în Registrul de Oradea este aminti acest procedeu de judecare).

s-a preocupat ca în Ungaria să fie instituite zile omagiale pentru sfinții țării. Este meritul său ca Ungaria să fie prima țară care dă cinste Maicii Domnului într-o anume zi din an.

Dictează legi aspre pentru păstrarea în bune condiții a mănăstirilor, bisericilor, catedralelor, cere să fie ajutați pelerinii ce veneau sau mergeau la locuri sfinte, săracilor, nenorociților le oferă mereu sprijin.

47

în 1091 când hunii atacă cetatea Bihariei și palatul episcopal, regele mută episcopia la Oradea și în cetatea Oradiei construiește o bazilică.

Obiceiul vremii era ca fiecare rege creștin să-și construiască biserica în care avea să fie înmormântat el și familia sa. Ladislau și-a dat seama că dezvoltarea economică a țării s-a datorat bunului conducător de patrie Ștefan.

Ca un bun creștin fără să poarte ranchiună regelui Ștefan, deși acesta a ordonat ca bunicul său Văzul să fie orbit cere papei ca regii Ștefan, Imre să intre în rândul sfinților.

In anul 1083 (15 august) când s-a hotărât deschiderea sicriului regelui Ștefan nu s-a putut realiza decât după ce Solomon a fost eliberat din închisoare. La mormântul său s-au întâmplat minuni. Astfel un olog, un băiat de 12 ani a pornit spre mormânt, iar un copil de 7 ani paralizat s-a putut ridica în picioare. Poporul și regele său au vegheat toată noaptea la mormântul Sfântului Ștefan.

După ce s-a deschis mormântul, osemintele i-au fost așezate într-o raclă. S-a constatat că-i lipsea mâna dreaptă care apare în mănăstirea abatelui Mercurius din Sâniob, localitate situată pe malul râului Barcău la 35 km. de Oradea.

In jurul mănăstirii de piatră ia ființă localitatea Sâniob, loc unde de sute de ani se adună pelerini din toate colțurile țării la 20 august când se sărbătorește Sfântul Ștefan și la 8 septembrie, ziua nașterii Maicii Domnului.

Racla cu relicvele Sfântului Ștefan este păstrată la Sâniob până în secolul al XV-lea, când apare la Fehervâr. în 1541 când cetatea este cucerită de turci, Mahmud, negustor turc o pune în vânzare, reapare în Raguza balcanică de la 1590 și până în secolul al XVIII-lea.

In 1771 Măria Tereza readuce racla de argint la Sâniob. De aici în toamna aceluiași an ajunge în cetatea Fehervâr și apoi la Buda. Și azi

48

rămășițele pământești ale Sfântului Ștefan sunt păzite în bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta.

Ștefan devine reprezentantul sfinților maghiari, alături de fiul său Imre (sfințit la 4 noiembrie 1083), de Geller, Benedek.

Dar șirul sfinților maghiari este urmat de Ladislau. Deși moartea îl surprinde în 1095 și e înmormântat în localitatea Somony, în anul 1116, pe vremea regelui Kâlman, nepot de frate cu Ladislau, fiind fiul lui Geza trupul său este readus la Oradea.

Mulți preoți și episcopi doreau să-i reașeze sicriul în cetatea Fehervâr lângă sfinții Ștefan și Imre, dar conform legendei carul mortuar se oprește la porțile cetății din Oradea.

Este înmormântat deci în catedrală foarte mulți pelerini, bolnavi fizic și sufletește cer ajutorul său. Sfințirea Sfântului Ladislau se realizează pe vremea regelui Bela al III-lea, în 27 iulie 1192. Astfel din familia arpadiană se ridică cei mai mulți sfinți ai Ungariei.

49

8. Legende despre Sfântul Ladislau

Poveștile, povestioarele, legendele despre Sfântul Ladislau s-au extins cu repeziciune și în timpul vieții regelui în sufletele populației încreștinate.

Ladislau este un simbol al timpului său. Demeny Istvân Pal în lucrarea "Legendele Sfântului Ladislau" și Molnâr Arma în "Balada Sfântului Ladislau" scot în evidență bunătatea sufletească, curajul și modestia domnitorului.

Intre Sfântul Ladislau, Sfântul Ștefan și Matei Corvin există o strânsă legătură. Toți trei au luptat pentru bunăstarea țării, pentru viața religioasă a poporului lor, dar în jurul Sfântului Ladislau se țes zeci de legende (mai ales după moartea sa).

Legenda "Banii Sfântului Ladislau" (Szent Lâszlo penze) amintește o întâmplare din timpul luptei regelui cu hunii. Aceștia din urmă sunt înfrânți, dar aruncă bani de aur și argint oștenilor. Maghiarii nu se concentrează asupra luptei, fiind ocupați cu ridicarea lor. Ladislau se roagă și banii sunt transformați în pietre.

"Stânca surpriză" este numele legendei ce vrea să reliefeze o întâmplare ciudată. Hunii din Cetatea Turdei se luptă cu vitejie; oștenii lui Ladislau sunt aproape înfrânți, conducătorul lor este foarte obosit. în timpul rugăciunii s-a întâmplat minunea: stânca s-a crăpat în două, iar hunii au căzut în prăpastie.

Când au pornit oștenii la luptă, Ladislau atinge o tufa din care apare o nevăstuică albă, ce a fost comparată cu sufletul Saroltei, mama sfântului Ștefan.

Sfântul Ladislau este comparat cu Moise, atribuindu-se calitatea de "Moise cel maghiar" deoarece în pustietate a reușit din stâncă să scoată apă pentru soldați. Desigur după ce regele s-a rugat. Locul unde a avut loc minunea se numește Sfânta fântână. De pretutindeni vin călători să cinstească aceste meleaguri, adunându-se cu ocazia diverselor sărbători. Amintim în acest

50

Sfântului Ladislau se spun rugăciuni, se țin predici. Altă denumire populară ar fi: "Iarba Sfântului Ladislau", loc unde pelerinii obosiți poposesc,

1. Minunile Sfântului Ladislau

(după literatura populară)

în timpul domniei regelui Ladislau, Ungaria a fost atacată de ruși. In fața soldaților maghiari s-a întins o mare pustietate în care nu se găsea hrană. Văzând acest lucru, sfântul nu le-a zis nimic soldaților, ci în liniște, s-a retras. Apoi, s-a pus în genunchi și s-a rugat lui Dumnezeu: "Domnul meu, Creatorul meu, precum ai săturat poporul lui Israel cu mană cerească, asemenea nu-i lăsa pe săracii creștini să moară de foame".

Când regele s-a ridicat după rugăciune, o cireada de cornute (căprioare și bivoli) se îndrepta spre tabără, astfel încât ostașii s-au bucurat și au mulțumit și ei Domnului.

O altă minune s-a petrecut când, în apropiere de Lâszlo-Dobrod, oștenii maghiari au fost cuprinși de o sete năpraznică. Dumnezeu ascultă din nou rugăciunile regelui, iar în locul potcoavelor a câtorva cai a izvorât o fântână, care nu a secat nici până azi și care poartă numele regelui.

2. Banii Sfântului Ladislau

(după o poveste populară)

O altă minune s-a petrecut când, hunii care atacau Clujul, au fost respinși și au fost urmăriți de către armata regelui. încercând să scape, conducătorul hunilor a aruncat bani de aur și de argint către oștenii maghiari, aceștia uită se urmărire și încep să culeagă cât mai mulți bani, chiar dacă regele îi îndeamnă pe soldați să-și continue urmărirea. Din nou, Dumnezeu îl ajută pe rege,

51

transformând banii în pietre și de aceea ținutul acela s-a numit mult timp "Banii Sfântului Ladislau".

3. Moartea Sfântului Ladislau

Moartea sfântului Ladislau la Nytra a produs jale mare în toată țara , perioada de doliu ținând trei ani.

Deoarece acesta le-a cerut supușilor săi să fie înmormântat la Oradea, aceștia au fost puși în dilemă, fiindcă, deși doreau să-i îndeplinească dorința, drumul era foarte lung. în cele din urmă s-au gândit să-1 ducă la Szekesfervârra; pe drum însă oștenii au adormit, iar caii au fost conduși de îngeri pe drumul către Oradea, unde a fost depus trupul său nealterabil.

4. Sfințirea lui Ladislau

La data de 2 februarie 1992 s-a deschis mormântul regelui, iar lângă mănăstire s-a văzut o stea sclipitoare pe cer, timp de două ore, în vreme ce se auzea un cântec minunat.

Atunci, relicvele oaselor craniene ale sfântului au fost așezate într-o raclă de argint.

5. Ultima minune a regelui

la 200 de ani de la moartea regelui, tătarii au năvălit în țară, ca să luptă împotriva secuilor. Aceștia din urmă, disperați, s-au rugat Sfintei Măria și Sfântului Ladislau ca să-i ajute.

Pe câmpul de luptă, tătarii au asistat la o mare minune: în fruntea maghiarilor se afla un viteaz călare ce avea pe cap o coroană de aur, iar în mână ținea un târnăcop cu care îi ataca pe tătari.

52

■

Acest eveniment 1-a determinat pe un bătrân tătar să afirme: "nici secuii și nici maghiarii nu ne-au învins, ci Sfântul Ladislau pe care l-au invocat".

In acest timp, în biserica din Oradea s-a întâmplat un fapt neobișnuit: capul sfântului rege a dispărut și în ciuda tuturor eforturilor depuse de paznic, nu a fost găsit, dar după bătălie relicva era la locul ei.

53

9. Sfântul Ladislau în operele literare

Despre Sfântul Ladislau au circulat poezii, povești, zicale și legende, la început orale și apoi scrise.

Deja în 1192 citatele liturgice, imnurile, secvențele versurile scrise în cărțile sfinte își fac loc tot mai pregnant. In cununa de lauri sunt țesute versurile Fecioarei Măria către viteazul domn.

Bunule popor maghiar, bucură-te Noul rege, un nou cântec intonează

Scutură-ți în mână clopoțelul

Bucură-te preafericitule oraș (Oradea)

Răsune peste multe secole

Vestea îndestulării tale.

în școli apar dramatizări din viața Sfântului Ladislau, mai ales în școlile iezuite. Imnul baroc din Nagyszombat despre mărețul rege apare din 1618. Acest imn este transpus în versuri sublime de poeți ca: Vorosmarty, Arany, Garay, Juhâsz Gyula și Tompa Mihâly.

Romanele "Mai mare cu un cap decât ceilalți" având ca autor pe Harsâny Lajos, Editura Revai, Budapesta 1940 și "Bărbatul sărbătorit" de Ignâcz Rozsa, Editura Puski, Budapesta, 1989 vin să încununeze măreția regească, bunătatea sufletească, nobilul caracter al celui care a fost un bun apărător de neam, țară, cultură și religie – LADISLAU.

Arany Jânos scrie Legenda Sfântului Ladislau (vezi anexa). In secolul al XV-lea apare în limba maghiară poezia "Cântec despre Sfântul Ladislau".

Amintim și traducerea lui Csanad Bela a imnului regelui Ladislau, intonat în 1192 la sfințirea acestuia.

54

Mari pictori, sculptori maghiari s-au întrecut să redea bustul, chipul, trupul – într-un cuvânt gloria Sfântului Ladislau.

Bardul maghiar apare în pecetea din orădeană (1291). Chipul regelui în lupta cu păgânii apare pe pereții multor biserici din Ardeal, dar și din nord-estul Ungariei.

Un portret al lui Ladislau datează din 1269. Se pare că Măria, nepoata regelui Bela al IV-lea din casa arpadiană, fiica lui Ștefan al V-lea, căsătorită cu Carol al II-lea, fiul regelui napolitan Carol de Anjou a dus cu sine o amintire din marea familie arpadiană.

Pe portret apare Madona cu Isus, iar pe cealaltă parte Sfânta Ecaterina (tot din neamul arpadian). Apar siglele, însemnele ungurești. Acesta este unul dintre portretele cele mai vechi ale domnitorului.

Măria pretinde tronul Ungariei pentru fiul său Martel Kâroly, iar nepotul său, Carol Robert de Anjou este crescut ca viitor rege. Papa o numește regină a Ungariei deoarece luptă pentru cultura arpadiană; la 53 de ani revine pentru un an în Ungaria, se întoarce în țara soțului ei trecând prin Assisi (Italia) unde lasă chipul Sfântului Ladislau.

Pe pereții bazilicii ridicate în cinstea Sfântului Francisc de Assisi se pot observa frescele ce cuprind chipul Sfântului Ștefan regele maghiar și al Sfântului Ladislau, mai înalt decât predecesorul său. In biserica napoletană Sfânta Măria Donna Regina, Sfântul Ștefan și Ladislau sunt redați împreună.

La Bologna unde au studiat mulți teologi, episcopi, canonici orădeni, cultura Sfântului Ladislau ia amploare. în cinstea lui pe unul din pereți apare portretul regelui.

Demn de amintit este faptul că fiica lui Ladislau Paraschiva-Irina căsătorită cu regele Ioan al Bizanțului, din neamul Comnenilor duce o viață evlavioasă. Figurează pe fresca din mozaic din Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, aducându-i-se cinstea cuvenită.

55

în secolul al XlV-lea în biblioteca din Vatican în Editura legendelor maghiare apar enumerați sfinții Ungariei și descrierea vieții lor.

Nagy Lajos scrie "Cronica Pictată" unde descrie viața, activitatea regilor Ungariei folosind și tablourile de familie în realizarea operei sale.

In "Cronica Pictată" (vezi anexa) apare încoronarea regelui, moartea lui, adevărate opere de artă.

In secolele XV-XVI apare bustul sculptat din lemn al regelui Ladislau (se păstrează în Galeria din Ungaria).

Bustul regelui Ladislau apare și în cavoul familiei împăratului Habsburgi Miksa, din dinastia habsburgilor.

Ladislau e considerat sfântul protector al Ungariei. Figurează pe blazonul Oradiei cu un bard ostășesc ce are deasupra capului său îngeri, iar la picioare lei îmblânziți.

Stema catedralei orădene prezintă pe Sfântul Ladislau ca acel rege care reușește să facă să izvorască din stânca seacă, apa limpede ca de cristal. Grafica este realizată de dr. Pormet Polgar Mariana.

56

10. Orașe care cinstesc memoria Sfântului Ladislau

Multe orașe, orășele cinstesc memoria regelui Ladislau, fie în România, Ungaria, Cehia sau Slovenia de azi. între Biharea (Oradea) și Gyor (oraș în Ungaria) există o strânsă legătură. Sfântul Ștefan în amintitele cetăți a construit impunătoare mănăstiri.

Episcopii Oradiei Pereny Ferenc și cel din Gyor, Paksy Balâzs și-au dat viața în lupta de la Mohâcs. Când cetatea Oradiei a fost invadată de turci, mulți canonici și-au găsit calea la Gyor.

Oradea este orașul Sfântului Ladislau. Copilăria și adolescența și-o petrece în cetatea Biharia. In muzeul Sf. Ladislau din Bazilica minor din Oradea se poate vedea arătarea cerească care 1-a determinat pe Ladislau să construiască o biserică în cinstea Fecioarei Măria. Episcopia, catedrala se mută din Biharea în Oradea. Apare statuia din bronz a regelui călare pe minunatul său murg, operă realizată de frații Kolozsvâry.

în localitatea Gyor există capela Sf. Ladislau. Racla se păstrează într-un loc de cinste cu vitrine sculptate pentru a fi model de smerenie. Pe geamurile capelei apar figuri din istoria regilor țării. Capela a fost vizitată de papa Ioan Paul al II-lea în 1991.

Praga este orașul unde apare în secolul al XVII-lea o parte din coroana regală, iar mai apoi e transferată la prepozitul din Hâprâg și apoi la Gyor.

în 1763 la 27 iunie ziua Sf. Ladislau a avut loc la Gyor un mare cutremur. Preoții, populația orașului au înconjurat orașul ducând în mână herma și racla cu moaștele Sf. Ladislau. Astfel cutremurul s-a oprit. In fiecare an în ziua de 27 iunie se înconjoară biserica aducându-se laude în cinstea memoriei marelui sfânt.

Ziua de 27 iunie este considerată din 1992 ziua apărării granițelor. In orașul Gyor numele Sf. Ladislau figurează ca nume de stradă, în orașul

57

Budapesta este orașul în care regele Robert în 1334 pune să se ridice o statuie care-1 înfățișează pe regele Ladislau. Pe pereții din răsăritul și apusul bisericii Fericitei Maici apar fresce din viața și moartea regelui.

Orașul Nytra ce azi nu mai aparține Ungariei, era locul în care se întorcea adesea regele. Și azi se poate vedea pe altarul principal imagini ce redau chipul Sfinților Ștefan și Ladislau.

Pe bolta porții de intrare în cetatea Nytra figurează sfinții Ștefan, Imre, Adalbert și Ladislau semn de adânc respect pentru cei ce au luptat pentru creștinătate. Seminarul din Nytra poartă numele de Sfântul Ladislau. într-o biserică din Nytra (are și școală) Sfântul Ladislau apare pictat scoțând apă dintr-o stâncă.

Alte orașe ca Pozsony, Zagreb (aici se află o parte din brațul Sfântului Ladislau), Zsob, Mosonmagyarovâr sunt doar câteva ce amintesc prin bisericile, catedralele, mănăstirile sale de cel ce a fost apărătorul material și spiritual al oamenilor de pe aceste meleaguri – Sfântul Ladislau.

Sfântul Ștefan, pe lângă faptul că a fost un oștean viteaz, un reprezentant al călăreților creștini, a fost un mare iubitor de Dumnezeu.

Dumnezeu i s-a arătat în diverse ipostaze și momente ale vieții sale. Mereu a fost ajutat în luptă, deoarece avea un singur țel: încreștinarea popoarelor de sub dominația sa. Chiar și pentru un suflet creștin n-a precupețit nimic, viața punându-și-o în pericol (exemplu fata răpită de huni).

După lupta cu Solomon, dorința regelui Geza și a principelui Ladislau a fost să construiască o Biserică în cinstea Fecioarei. Se zice că cei doi frați în timp ce se plimbau în zona localității Vâc, le iese în cale ca o fată morgana un cerb ce avea între coarne lumânări aprinse. Cerbul dispare, aruncându-se în mare. Geza îi cere fratelui său să-i explice ce a reprezentat arătarea. Și acesta îi mărturisește că nu coarne ci aripi, nu lumânări aprinse ci pene strălucitoare i-a

58

apărut în fața ochilor, adică într-un cuvânt îngerul Domnului. Astfel au știut exact locul unde să construiască mănăstirea.

Când Solomon dorește să-1 ucidă pe Ladislau, găsind ocazia să-1 ia prin surprindere, observă în jurul capului vărului său doi îngeri care zburau folosind arcuri înroșite în focul arzător. Se sperie așa de tare încât se oprește chiar în cetatea din care a venit (Posony).

Oștenii lui, știindu-1 că nu se sperie nici de trei oameni sunt mirați de comportarea lui Solomon. Acesta le răspunde că vărul său nu e om, deoarece este apărat de arcuri arzătoare.

Bineînțeles și aici se observă că Dumnezeu 1-a apărat în permanență, deoarece dorința lui era de a determina păgânii să treacă la creștinism. Dacă înaintașul său, Ștefan a fost întemeietor de țară, de creștinism, el este continuatorul muncii marelui său înaintaș, el e cel ce a consolidat țara din punct de vedere socio-economic și întărit puternic Biserica.

59

I. Bibliografie

1. Barabâs Zoltân, Miklos Lâszlo, Bodo Bârna – Erdelyi egyhâzaink

evszâzadai, Transil RT, Bukarest, 1992

2. Domonkos Jânos – Szent Lâszlo emlekezete 1192-1992, Gloria Kiado

Kolosvâr, 1992

3. Felegyhâz Josef – A kozepkor egyhâza, Pâzmây Peter irodalmi

târsasâg, Budapest, 1939

Dr. Gâlos Lâszlo – Az egyhâz es a barbar nepek, Budapest 1938

Gyorffy Gyorgy – Lâszlo Kiraly emlekezete, Magyar Helikon, 1977

Gyorffy Rozsa – Uj magyar legendârium – Szent magyar tortenetei, A

szerzo kiadâsa, Budapest, 1988

Ijjas Antal – Szentek elete, Budapest 1976

Judith Kolba, Alexandru Sășianu – Szent Lâszlo es vârosa – Officina

Nova Kossuth Nyomda 1992

9. Magyar egyhâzak es gytilekezetek Nagyvâradron – Kirâlyhâgâmelleki

reformâtus egyhâzkeriilet

10. Mezei Lâszlo – Athleta patriae – Szent Lâszlo tanulmânyok, Az

apostoli szentszek konyvkiadoja, Budapest, 1980

11. Mitologiai ÂBECE, Budapest, 1978

■| 60

12. Papp Lajos – Nagyvârad vârosismertetes, Petofi Nyomda, Nagyvârad

1943

13. Szoke Gyula Kanonok – Szent Lâszlo Kiraly, Franklin Nyomda,

Budapest, 1993

14. Szell Sândor – Nagyvârad Szent Lâszlo vârosa, Officina Nyomda es

kiadovâllalat, Budapest, 1940

15. Unger Mâtyâs, Szabolcs Otto – Magyarorsâg tortenete, Gondolat

Kiado, Budapest, 1992

16. Vârad, vârosa szivemnek, Tulipân Kft. Nagyvârad 1992

IV. Anexe

SZENT LASZLO

– legenda –

ARANY JÂNOS

Monda Lajos a nagy kirâly: Eredj szolgâm, Laczfi Endre, Kiildj parancsot, mint a villăm, Koss nehez szablyăt ovedre: A tatârtol nagy veszelyben Forog Moldva, ez a veghely: A tatărra veled menjen Tiz ezemyi lofo szekely.

Kel Budârol Laczfi Endre, Veszi utjât Nagy-Vâradnak, Kolestermo Kunsâg f olden }6 csatlosi âthaladnak, Vârad kovecses utcâin Lovuk acel korme csattog, Messze fenylik a sok fegyver, Messze dong a fold alattok.

Ballja Ldszlo a templomban Korosviznek partja mellett, Visszater szemâbe a feny, Kebelebe a lehellet, Koporsoja kofedelet Nyomja szinte hărom szâzad: Ideje mâr egy kevesse Szelloztetni a szuk hâzat.

Koti kardjât tiiszojere

S fogja a nagy csatabârdot,

Mellyel egykor napkeleten

A pogânynak annyit ârtott,

Felrebillent koronâjât

Halântekin igazitja,

– Ejfel tâjban lehetett mâr -,

A vasajtot feltaszitja. —

Es megindul, ki a terre, Es irânyât veszi jobbra, Hol magasan felsotetlik Ercbul ontott lovagszobra, Tâvolrol megerzi a mer., Tombol, nyerit, ugy koszonti: Megrâzkodik a nagy erdâ S erclovagjât foldre donh.

Hârci vâgytol feke habzik, Kapâl, nyihog, lângot fuvall, Lâszlo a nyeregbe zorren S jelt ad eles sarkantyuval, Messze a magas talaprol, A kolâbrol messze szoktet, Hegyen-volgyon viszi a 16 A mâr reg elkoltozottet.

Egy ugrâs a Kălvâria Es kilenc a Kirâlyhâgo, Hallja korme csartogâsât A vad szekely es a csângo: Âm a lovat es lovagjât E16 ember nem lâthatja, Csodâlatos! – de csodăkat Sziil az Isten akaratja -.

Hârom teljes âllo napig Vivott a pogânnyal Laczfi, Nem hiânyzott a szekely sziv, De keves a szekely harcfi, Mig a tatăr – tobb mint polyva, Vagy mint a pusztâk fovenye -Sivalkodik, nyilât szorja, Besoteriil a nap fenye.

Mâr a szekely alig gyozi, Mâr veszelyben a nagy zâszl6, De felharsog a kiâltâs: "Uram Isten es Szent Ldszlâl" Mint oroszlân, vi aszekely, Megszoritva, nem megtorve… Most a bercen, lâthatatlan Csattog a nagy erdo korme.

"Ide, ide jo vitezek!" Gyujti nepet Laczfi Endre: Hăt egyszercsak vad futâssal Bomlik a pogânysâg rende, Nagy tolongâsnak miatta Szinte mâr a fold is rendiil, Sok megâllvân mint egy bâlvâny, Leragad a felelemtiil.

Sokat eliit gyors futtâban A repiilo kurta csâkâny, Sok ki nem mozdul helyebol, Maga rab lesz. Iova zsâkmâny. Foglyul esett a vezer is Atlamos, de gyalâzatja (Nehez sebben vere elfoly) Eletet meg nem vâlthatja.

Fel, Budâra, Laczfi Endre Szâmos hadi foglyot indit, Annyi preda, annyi zâszlo Ritka hei yen esik, mint itt. Rabkotelen a tatârsâg Felelemtiil meg mind reszket, Es vezeklik es ohajtja Folvenni a szent keresztet.

Hogy elertek Nagyvâraddâ, – Vala epen Lâszl6 napja -Keresztvizre âll a vad faj, Laczfi leven keresztapja. Osszegyiîl a tenger nezo Hinni a csodâban, melyet Egy elagott, sirba hajlott <3sz tatâmak nyelve hirdet:

"Nem a szekely, nem is Laczfi Kit Isten sokâ megtartson, Hanem az a: Ldszlâ! Ldszlâl A gyozott le minket harcon, A hlvăsra 6 jelent meg, Vâllal magasb mindeneknel, Sem az elott, sem azota Nem lâttuk azt a seregnel.

Nagy lovon iilt a nagy ferfi, Arca rettentâ, felseges, Korona volt a fejeben Sâr-aranybol, kovel ekes, Jobb kezeben, mint a villâm, Forgolodott csatabârdja: Nincs halando, foldi gyarlo Fereg, aki azt bevârja.

Mertnem voltaz foldi ember, Egy azokbol, kik most nem elnek: Feje folott szuz alakja Lâtszott ekes no szemelynek, Koronâja napsugârbol, Oly tundoklo, oly vilăgos! -" Monda a nep: az Szent Lâszlo, Es a Szuz, a Boldogsâgos.

S az oreg tatâr beszedet, Noha ketseg nincs fel61e, Bizonyitâ a templomnak Egy nem szavajâtszo ore: Hogy hârom nap a sîrboltban Lâszi6t hiâban kereste, Negyed napra âtizzadva Talâltatott boldog teste.

(Arany Jdnos munkăi /., Magyar Kemekirik Budapest, Franklin-Tdrsulut, 1902)

13

LÂSZLO KIRÂLY VERSES ZSOLOZSMÂjA

/RESZLET/

1193-BEN VAGY ROVIUUEL UTANA, VALâSZiNULEG NAGYVÂRADON

Vesperasra

Orok kutja szent josignak, Egi fenye igazsagnak, Krisztus urunk, tetszcscddel, Laszlo kiraly scgclycvcl, Add, hogy tegcd kik dicserunk, Menny orome jusson nekiink.

1

Laszlo, jo kiralyunk, Odvozlegy, tegcd aldunk, Patronusunk, tisztesscgiink, Kegyes, eros segitsegi'mk! Velunk hordod bajck sulyat, Minden jora kegyes josâg!

Himmisz

Âve, egi kiraly liîve, Kiralyokiiak gyongyc, eke, Laszlo, mennynek sorsosa. Eg kirâlyat ki kovetted, Orszagunkat vedelmezzed, Lcgy hazadnak bajnoka.

Magyaroknak mcncdckc, Angyaloknak tarsvczcrc, Egi kegynek cdcnyc, Odvozlcgy, 6, kivaltsâgos Jcles edeny, igazsagos îtclctnck cdcnyc.

Vigadozzal, magyar nemzet, Csongcttyîikkcl, cnckcijcd Uj kirâlynak uj dalod. Boldog Vârad, ave, hîred Novckedjek, diesoseged Visszhangozzak szâzadok.

Krisztus, foldrol himnusz szarnyal Hozzad, aki kcresztfaddal Magadhoz vonsz nepekct: Mennybe menok szent lepcsoje, Hitvalloknak diszitoje, Aldas, dicserct nckcd. Amen.

A II. Vespvnis maguițicatjâhoz

6, szent Laszlo kiraly,

Kereszteny lovagoknak oszlopa,

O, nagy eros rcmcnyc te ncmzctcdnek,

Hiî nepedre tckints, hogyan aliît,

6, irgalmas, tcnmagad is irgalmat nyervcn,

Mindnyajunk tidvccrt legy a mi kozbenjaronk.

Mdsik antifona ugyaitarrol

Laszlo kiraly, aldunk,

Dicserctre mclto,

Nagy cros remcnyc te ncmzctcdnek,

Vigasztalqja!

Odvozlegy, kegyelmi ajandekok tara,

Szentharomsag tronja elott

Nyomorultak edcsatyja,

Vedonk, ki a vigaszt hozza,

Legy segito kozbenjaronk,

Qgyvedlink a szcgcnysegben,

Nyerj niinekiink kcgyclmet!

–

SZEKVENCIA LASZL6 KIRÂLYR6L

VALOSZÎNULEG ii 92 UTAN

Uj dicscrct hangja zengjcn A kiralynak, enekeljen Ujjongasunk dallama.

Mint a lcpcsrnez az enek, Olyan edes, a dics^ret Laszlo kiralyt zengje ma.

Kirălyunknak szoljon enek Erositve a dicseret Menyorszagi hangjait.

HitvalloknakUraaldott! Tole nyertek a kiralyok Elet ajand^kait.

Dicsoîtiink esengve mindenek, Kiralyoknak gyongye, ki mennyeket îgersz s iidvnck javait.

(3, mily boldog s milycn ckes, Szent ncvevel fenyessegcs Vârad liires temploma!

Szazadoknak kiralya Mosta kezet tisztara, Szenny ne erje mar soha.

O a lepcso, magyar ncnizet Rajta lepdel az egeknek Tronjahoz, Pannonia.

Hîre, neve egig szamyal, Eljut sebeș hiraddssal Foldiink negy hatarira.

Vele kegyet, alddst nyertiink, Mcg is tartvdn, mit megleltiink Hitvallasunk hajnalan.

Gyogyitja a bctcgseget, Munkilja az udvosseget, Ahogy Mozcs hajdanan.

E hazban meghallgatast nyer Mindonre, mit kcr az ember, Ma a kirâly pârtolja.

Vele semmi kardesapast, Ellcnscges tainaddst Nem retteg mir a haza.

Ellenseggel bar csatazva, A kiralynak unajara Odvosscgct nyer a nep.

Hit szerzoje altala Szdzadokra arasztja Olajdnak erejet.

O szcrcz a magyar ncpnck, Mcly az igaz hicrc tcrt mcg, Birodalnii hirncvct.

Idcgcnck, cllcnscgck Bekcsscgbcn joi megfcmek, Neki cngcdclmcsck.

Onlclkebol, rcjtcttsegbol Csillag tamad a vilagnak, Timdokolnek a csodak.'

Ercjcvcl, gyozelmevel, Ellcnsdgnck, barbar nepnck Futamitja nagy liadat.

Aki ot dicscri, aldja, Biz a poklot mcgutalja, Nyavalyâit jora vaitja, S eluzi ordogcit.

Ki szcnt vokat mcgtisztcli, Gyogyulasat mcgnycrhcti, Mert a kirâly megscgiti Eletrc o hiveit.

Dicsoscge kirâly sarjuak, Ave, i'idve magyaroknak, Ertunk tâmadt fenyes csillag, Virag orszag gyokcrenl

Kirâlyt ado szcnt gyokcrzct, Igaz hittel a dicserct Hozzad zcng, az cmbcrenek Te ncved igezeten.

AS

y 5 2 /-9 £ f) o) m p£ y a /<

Vâ VE/2S

Idvczlcgy kegyclmcs szcnt Laszlo kcraly!

Magyarorszagnak edes oltalma,

Szcnt kcralyok kozt drdgalatus gyongy,

Csillagok kozott fcnycsscges csillag.

Szcntharomsagnak vagy te szolgaja, Jezus Krisztusnak nyomdoka koveti; Te szcnt leleknck tiszta edenye, Sziz Mariânak valasztott viteze.

Magyarorszagnak vagy keralyi magzatja, Szent kerdlyoknak fcnycs tiikorc: Tencked atyad kcgyes Bela keraly, Hogy hozza kepest kcgyes kcraly lcnnel.

Nckonk szilcdl Lengyclorszagban, Mcnnybol adatâl nagy csudakeppen. Masszor szilctil szent kcrcsztvîztol, Osodnek neven Laszlo Ion neved.

Mikoron mculen irvcrmekdcd voliuîl, Kihoza Jiela kcraly jo Magyarorszâgba, Hogy dicsekcdnel te ket orszagban, Magyarorszâgl>aii cs mcnnyorszagban.

Lctclcpcdci Iiiîiar-Vâradon, Ah vârusnak lol cdcs oltalma; Tcmplomot rakatâl sziz Mârianak, Kiben most iiyueoszol meiiden tisztcssegvcl

Kornyolfckcsznek teged csaszârok,

Tegcd dicsrrnck szcnt zsolozsmaval Papok, diâkok cs varusncpek; Tegcd dicser foldnck kcrckscge, Mcrt tegcd dicsernek istcnnck angycli.

Te dicsckcdcl kcrâlyi szckcdbcn, Kcped feltoltck az magas koszâlra, Fcnlik mint nap, salyog mint arany: Nem eleges/ik senki tercad nezni.

Te arcul tcljcs, szcp piros valdl, Tckcntctcdbcn embcrckncl kcdvcsb; Beszedcdbcn ckcs, karodban cros, Lam mendent te cjtcsz, ki tcvclcd kiizdik.

Tcstcdbcn tiszta, lelkcdben fenycs, Szivedbcn bator, mikent vad oroszlan, Azert nevcztck Bâtor Laszlonak, Mikoron mcglcn iffiudad volnal.

Tagodban ekcs, tcrmctedben diszes, Valladtul fogva mindcnckncl magasb; Csak szcpscgcd csaszârsagra mclto, Hogy szcnt korona tegcd meltan illct.

Mcrt vâlas/.ta az szîz Măria, Megdicsoitc sok jo ajandckkal, Hogy te orizned cs oltalmaznad, Ncki ajanlâd jo Magyarorszâgot.

Fcjcdbcn kclc az szent korona, Megbatorcjta tegcd az szcnt lelek; Kczdcd kovctni atyadnak clctct, Rozsakat szaggatal, koronadban fized.

Te tatâroknak vagy mcgtereje, Magokat szaggatâd az havasokban, Te pogânyoknak vagy rcttcnctik, Tcrckck mondotuk feld felelmcnek.

Te kivagdalad az erctnekeket,

Mi iul kigyomlâitad, elszaggatad,

Nem voh idedben gonoszol teve,

Mert csak hiredneved mindenck rcttcgtck.

Azert igaz.sâguak valal biroja, A^ szep s^'îzckuck valâl koronaja, Te cisztasa'gnak tiszta otahna, Irgalmassâgnak teljcs keveteje.

Dicscrjuk magyarok Szcnt Ldszlo kcralyt, Bizony erdcmli mi dicscretonkot, Dicserjiik oțet angyclok, mondvân: Idvczlegy kcgyelmes Szcnt Laszlo kcraly.

J / Szent Lâszlo ereklye-tarto mellszobra. Gyor, szekesegyhaz, Hcdervary kâpohta

i i

i

! i

iS-21 I Magyar Anjou Legendarii,,,, i36. Szent Liszti legendija. Vatikâiwâros, Biblioteca Apostolica Vaticana, Vai. lat. 854J. Fol. Sf tS I Hottyan huzta a kunt hajâtiâlfogva, es a leiny lenyakazta. 19 / Hogytuifekiidt a leâny bleben 20 I Hogyan oyogyitotta meg a Szeut Sziiz. 21 j Hogyan emelkeâetl a levegobe

22—25 / Magyar Anjou Legendariuin 137. Szent Lâszlo legetidâja. Vatikanvâros, Biblioteca Apostolica Vaticana, Vat. lat. 8341. Fol. 84?,

22 J Hogyan csokolta meg a csehek kirâlyât. 23 j Hogyan tortent a halâla

24 I Hogy ment a testevcl a kocsi Vâradra. 25 f Hogyan jottek eleje kdrmenettel

26-29 I A^agyar Anjou Legendârium 138. Szent Ldszlo legendâja. Vatikânuâros, Biblioteca Apostolica Vaticana, Vat. lat. S541.F0L

26 I Hogya)i tortint a temetese. 27 / Hogy imaâkozott a nep a sirja kdriil

28 j Hogy an tiem ttidta egy nemeș elvenni az eziisttâlat. 2g j Utolso: Hogyan vette el a uilat a. szcgcny

I. Mcsko lcngycl hcrccg

^" o

i ? "■

Dobravka csch hcrccguo

Dobrcmir clbai szl.îv berc.

Hcrmann

lotb.uingi.ii

pfalzgraf

I. Otto csdszâr

3

— Hcilwig

II. Otto nemet csaszâr

Thcopbanu gorog liercegno

Madarâsz I. Hcnrik kir.

Adclluid II. Rndolf

burgundi bgno burgundi kirâly

:-:■■■■„. MB

Szent Laszlo fclmcnoi kozott Ârpad-fi Zolta ugyanugy 1/32 reszt kepviscl, mint Madarasz Henrik fia, I. Otto csaszâr, az augsburgi csata gyoztcse, s ha csak az ismcrt es valoszinusitheto egyeb felmenoket vcssziik sorba, bcscnyo, ormeny, bolgâr, lcngyel, cseh, elbai szlâv, nemet, burgundi es gorog foranguakkal talâlkozunk koztiik. Europa e korbeli uralkodoirol altalâban ugyanilyen vâltozatos osfâkat allithatunk ossze. Laszlo szarmazasât tekintve barmely kozep- cs kclet-europai tronon iilhetctt volna.

Maga Laszlo Lengyelorszagban sziiletett, az 1040-es cvek dcrckan, akkor, amikor apja ott toltotte szamuzetese evcit. I. Bela annak az Ârpad-hazi Văzul hercegnek, Szent Istvan unokaoccscnek volt a fia, akit megvakîtottak, mert Imre herceg halala cs Orscolo Pcter tronorokâsse jclolese utan osszecskuvest szott Istvan kiraly cllen. Văzul fiait ekkor idegenbe szamiiztek; Levente, Endre es Bela closzor Csehorszagban talâlt mencdeket, majd Bela innen Lengyelorszagba, II. Mesko udvaraba ment. A jeles tulajdonsâgokkal rendelkezo fiatal herceg a lengycl uralkodo lanyât nyerte felesegiil; Lengyelorszagban sziiletett ket fiuk, Geza es Laszlo is.

A Vazul-fiak napja 1046-ban virradt fel, amikor Petcr kiraly ellencben hazahivtak Endret Oroszorszâgbol, s a kirobbant poganylâzadast az uj kiralynak sikeriilt megfckcznic. Rovidesen Bela is visszatcrhctctt gyennckeivcl, s mint tronorokos, mcgkapta a hcrcegcket illeto tartoinânyt, a dukâtust, nyitrai, biliari cs al-dunai rcszeivcl cgyiitt. 1060-ban fordult bâtyja, Endre kiraly ellcn, aki – utobb sziiletett fia, Salamon crdckcbcn – mclloztc 6t a tronutodlâsban. Bela lcngyel sogoratol kapott scgcdcsapatokkal lcgyoztc Endret, eliizte Salamont, s elioglalta tronjukat. Ezernapos uralmanak a gycrmek Salamont tâmogato IV. Henrik tamadâsa vetett veget; Geza, Laszlo cs Lambcrt mcnektilni kenyszcriilt, s csak a fopapok es fourak tanacsa haritott el egy ujabb belhaborut. Salamon kiraly alatt Geza megkapta a nyitrai dukâtust, Laszlo pedig a biharit, s a belso bekc eveiben egyiittesen vettek reszt hadjaratokban, amclyek tortenctet az clso magyar kronikaîro szines leirasokban orizte meg.

Emlekezetcs haditettiik volt az 1068-i ,,kun" betores visszavcrcse. 1068-ban Gyula bcscnyo vezer Osul nevii focmberc az uralma ala jutott uzokkal cgyiitt betort Erdclybc, majd Bihart es a Nyirscgct dulta, rabolta vegig, s a Szamos menten vonult liaza. Salamon cs a hercegek serege azonban Eszak-Erdelyen at az ellenscg csapatai clc kcriilt, es Kerlesnel szetverte oket. Ennck a csatânak az cgyik cpizodja mclyen bclcivodott a hagyomanyba, s a kozepkori egyhâzi festeszet egyik kedvelt tcmya lctt: Szent Laszlo iildozi es parviadalban legyozi a leanyrablo kun lovast. Reszt vett Laszlo Nândorfchervar, a mai Belgrad elfoglaîasaban is, amely bizanci uralom

J/ L,,

di /~t /l

J- ^

–

■ ■■

– – – ■"-—-—

AZ UJKORI SZEKESEGYHÂZ ES KINCSTÂRA

4SQ.

—

"

'-

'

r t

.£- ■

■

i

Toth Islvân Szenl L/is^lo-szobra szckcscgyhâz dotl 1892-bol

.a/acH puspoki palota es a s/.ckcsegyhâ/-5 vaUuniiu a hires Kanonoksor

Patad ich elso lepese az volt, hogy torekveseihez melto palotât epittessen a becsi „Hocir arock" stilusâban. îgy az 1761—1777-es evekben, Anton von Hillcbrandt âltâl epitett palota hâtterbe szoritotta a szekesegyhâz munkâlatait. Pompâjâ, mely dacoljt a kânoni szabâlyokkal, nem tetszett Măria Terezia csâszârnonek. Ez lehet az oka, h jv 1776 mârciusaban Patachichot vâratlanul Kalocsâra helyezik, erseki rangban ovando meg a tulzott „elvilâgiasodâs" veszelyetol.

A palota 20 x \o rneteres nagylermet, amely ebedloiil is szolgâlt, Lipovniczky Istvâri piispok idejen (1868-1886) festette ki Storno Ferenc. A mennyezeteri a Lipovniczky-cimer koriil elhelyezeti hat medalionban Szent Lâszlo kirâly eletenek mozzanatai is voltak (ezeket a legutobbi restaurâlâskor letakartâk): Szent Lăszlo is a kun viiez; A megkoro-nâzâs; A ^kesegykdz alafrilâsa; A keresztes hadak vezeri botjAnok âtvetele; Vfzfokasztâs a sziklâbol; Vadul: cloiderjsr az chej" tâbor szâmăra. Ezeknek a lefedese annâl sajnâlatosabb,. mivel e fresko az effvik lcjifontosabb âllomâs \olt Storno Forenc milveszi pâlvafutasâban.

Vâradi (.artozkodâsa alatt Patachirh egyik fo irânyitoja \oll a vâros szellemi eletehek. 60 ezer forintot koltott egy 15 ezer kotetes konyvtâr letesîtesere, ahova bârki beterhetett, aki tanulni vâgyott. A konyvtărosok ismert szemelyisegek voltak, mint Molnâr Jânos kanonok es az olaszjacopo Mariosa, Patachich udvari knltojc.

A kortârs tortenetîro, Ignaz Fessler nagy melegseggel îrta meg, hogyan erdeklodott a tanârok eloadâsai, mind a tanitvânyok elomenetele irânt; mint jelent meg tudosai -Ganoczy, Bimbo. Jedlieska kanonokok s konyvtârnoka, Mariosa – kisereleben az iskolai vizsgânâl es vitatkozâsokon; mint oriilt, lelkesedett a szcp feleleteken s buzditotta a fiatalsâgot atyai josâggal. Megemlîti azt îs, amit Mariosa szinten feljegyzett, hogy „Patachich mindig tartott udvarâban tanulmânyaikat vegzett fiatalembereket, papokat, vilâgiakat, vegyesen, hogy oldalân a finomabb târsadalmi muveltsegben s elmeleti ismereteik g\rakorlati alkalmazăsâban jartassagot szerfezzcnek" (Bunyitay \'ince). -^>—

Hogy mennyi energia! fcktetett Patachich egy szellemi kozpont letrehozâsăba. amely a humanista tudomânyok szakembereit fogta volna osszp, bizonyitja a jezsuita rend feloszlâsakor tett lepese: vedoszârnyai ala vette a rend Ieglehetsegesebb husz tagjât, kozottiik Katona Istvânt es Prav Gyorgyot, a kritikai szellemu magyar torteneti okievel-kiadas megalapitoit.

Patachich szenvedelyes zenebarâtsâga sokâig fennmaradt a helyi hagyomânyokbân. A feljegyzesek szerint nezetelteres keletkezett Măria Terezia es a piispok kozott, mivel az utobbi Vâradra csalta a csaszârnc udvari karmesterei. Ez Iehetett az oka a piispok Kalocsara valo ăthelye/esenek. A zenekar, melynek elen olyan muzsiknsok âlltak, mint Michael Haydn, Esterhâzy herceg udvari zenekarâval votclkedett, ahol 1761-ben, pâ-lyăja csuesânJoseph Haydnt, Michael bâtyjât talâljuk. A fiatalabb Haydn ket vâradi e\'e (1760-1762) alatt ke( szimfoniât, ket concertai es neg\ misei komponâlt.

Patachich nem erhette meg azt a rcndkiviili esemenyi, amit az 1780-ban Mâriâ Terezia âhal adomănyozott, Johann Fridolin Festl becsi meșter âltal keszîtett, Kozep-Europâban akkor a legnagyobb orgona felâllitâsa jelentett. Măria Tereziânak ez a vâlasztâsa aligha esett volna a Koros-parti vârosra, ha Patachich zenei akademiâja nem lett volna olyan jelentos.

Forgâch Pâlnak nem tetszett a Csâky Imre âltal epittetett Szent Lâszlo-templorh, es ezt tobb alkaîommal kinvilvânitotta. Nem tartotta meltonak Szent Lâszlo kultuszâhoz.

– 34 –

socio-economic și întărit puternic Biserica.

59

I. Bibliografie

1. Barabâs Zoltân, Miklos Lâszlo, Bodo Bârna – Erdelyi egyhâzaink

evszâzadai, Transil RT, Bukarest, 1992

2. Domonkos Jânos – Szent Lâszlo emlekezete 1192-1992, Gloria Kiado

Kolosvâr, 1992

3. Felegyhâz Josef – A kozepkor egyhâza, Pâzmây Peter irodalmi

târsasâg, Budapest, 1939

Dr. Gâlos Lâszlo – Az egyhâz es a barbar nepek, Budapest 1938

Gyorffy Gyorgy – Lâszlo Kiraly emlekezete, Magyar Helikon, 1977

Gyorffy Rozsa – Uj magyar legendârium – Szent magyar tortenetei, A

szerzo kiadâsa, Budapest, 1988

Ijjas Antal – Szentek elete, Budapest 1976

Judith Kolba, Alexandru Sășianu – Szent Lâszlo es vârosa – Officina

Nova Kossuth Nyomda 1992

9. Magyar egyhâzak es gytilekezetek Nagyvâradron – Kirâlyhâgâmelleki

reformâtus egyhâzkeriilet

10. Mezei Lâszlo – Athleta patriae – Szent Lâszlo tanulmânyok, Az

apostoli szentszek konyvkiadoja, Budapest, 1980

11. Mitologiai ÂBECE, Budapest, 1978

■| 60

12. Papp Lajos – Nagyvârad vârosismertetes, Petofi Nyomda, Nagyvârad

1943

13. Szoke Gyula Kanonok – Szent Lâszlo Kiraly, Franklin Nyomda,

Budapest, 1993

14. Szell Sândor – Nagyvârad Szent Lâszlo vârosa, Officina Nyomda es

kiadovâllalat, Budapest, 1940

15. Unger Mâtyâs, Szabolcs Otto – Magyarorsâg tortenete, Gondolat

Kiado, Budapest, 1992

16. Vârad, vârosa szivemnek, Tulipân Kft. Nagyvârad 1992

IV. Anexe

SZENT LASZLO

– legenda –

ARANY JÂNOS

Monda Lajos a nagy kirâly: Eredj szolgâm, Laczfi Endre, Kiildj parancsot, mint a villăm, Koss nehez szablyăt ovedre: A tatârtol nagy veszelyben Forog Moldva, ez a veghely: A tatărra veled menjen Tiz ezemyi lofo szekely.

Kel Budârol Laczfi Endre, Veszi utjât Nagy-Vâradnak, Kolestermo Kunsâg f olden }6 csatlosi âthaladnak, Vârad kovecses utcâin Lovuk acel korme csattog, Messze fenylik a sok fegyver, Messze dong a fold alattok.

Ballja Ldszlo a templomban Korosviznek partja mellett, Visszater szemâbe a feny, Kebelebe a lehellet, Koporsoja kofedelet Nyomja szinte hărom szâzad: Ideje mâr egy kevesse Szelloztetni a szuk hâzat.

Koti kardjât tiiszojere

S fogja a nagy csatabârdot,

Mellyel egykor napkeleten

A pogânynak annyit ârtott,

Felrebillent koronâjât

Halântekin igazitja,

– Ejfel tâjban lehetett mâr -,

A vasajtot feltaszitja. —

Es megindul, ki a terre, Es irânyât veszi jobbra, Hol magasan felsotetlik Ercbul ontott lovagszobra, Tâvolrol megerzi a mer., Tombol, nyerit, ugy koszonti: Megrâzkodik a nagy erdâ S erclovagjât foldre donh.

Hârci vâgytol feke habzik, Kapâl, nyihog, lângot fuvall, Lâszlo a nyeregbe zorren S jelt ad eles sarkantyuval, Messze a magas talaprol, A kolâbrol messze szoktet, Hegyen-volgyon viszi a 16 A mâr reg elkoltozottet.

Egy ugrâs a Kălvâria Es kilenc a Kirâlyhâgo, Hallja korme csartogâsât A vad szekely es a csângo: Âm a lovat es lovagjât E16 ember nem lâthatja, Csodâlatos! – de csodăkat Sziil az Isten akaratja -.

Hârom teljes âllo napig Vivott a pogânnyal Laczfi, Nem hiânyzott a szekely sziv, De keves a szekely harcfi, Mig a tatăr – tobb mint polyva, Vagy mint a pusztâk fovenye -Sivalkodik, nyilât szorja, Besoteriil a nap fenye.

Mâr a szekely alig gyozi, Mâr veszelyben a nagy zâszl6, De felharsog a kiâltâs: "Uram Isten es Szent Ldszlâl" Mint oroszlân, vi aszekely, Megszoritva, nem megtorve… Most a bercen, lâthatatlan Csattog a nagy erdo korme.

"Ide, ide jo vitezek!" Gyujti nepet Laczfi Endre: Hăt egyszercsak vad futâssal Bomlik a pogânysâg rende, Nagy tolongâsnak miatta Szinte mâr a fold is rendiil, Sok megâllvân mint egy bâlvâny, Leragad a felelemtiil.

Sokat eliit gyors futtâban A repiilo kurta csâkâny, Sok ki nem mozdul helyebol, Maga rab lesz. Iova zsâkmâny. Foglyul esett a vezer is Atlamos, de gyalâzatja (Nehez sebben vere elfoly) Eletet meg nem vâlthatja.

Fel, Budâra, Laczfi Endre Szâmos hadi foglyot indit, Annyi preda, annyi zâszlo Ritka hei yen esik, mint itt. Rabkotelen a tatârsâg Felelemtiil meg mind reszket, Es vezeklik es ohajtja Folvenni a szent keresztet.

Hogy elertek Nagyvâraddâ, – Vala epen Lâszl6 napja -Keresztvizre âll a vad faj, Laczfi leven keresztapja. Osszegyiîl a tenger nezo Hinni a csodâban, melyet Egy elagott, sirba hajlott <3sz tatâmak nyelve hirdet:

"Nem a szekely, nem is Laczfi Kit Isten sokâ megtartson, Hanem az a: Ldszlâ! Ldszlâl A gyozott le minket harcon, A hlvăsra 6 jelent meg, Vâllal magasb mindeneknel, Sem az elott, sem azota Nem lâttuk azt a seregnel.

Nagy lovon iilt a nagy ferfi, Arca rettentâ, felseges, Korona volt a fejeben Sâr-aranybol, kovel ekes, Jobb kezeben, mint a villâm, Forgolodott csatabârdja: Nincs halando, foldi gyarlo Fereg, aki azt bevârja.

Mertnem voltaz foldi ember, Egy azokbol, kik most nem elnek: Feje folott szuz alakja Lâtszott ekes no szemelynek, Koronâja napsugârbol, Oly tundoklo, oly vilăgos! -" Monda a nep: az Szent Lâszlo, Es a Szuz, a Boldogsâgos.

S az oreg tatâr beszedet, Noha ketseg nincs fel61e, Bizonyitâ a templomnak Egy nem szavajâtszo ore: Hogy hârom nap a sîrboltban Lâszi6t hiâban kereste, Negyed napra âtizzadva Talâltatott boldog teste.

(Arany Jdnos munkăi /., Magyar Kemekirik Budapest, Franklin-Tdrsulut, 1902)

13

LÂSZLO KIRÂLY VERSES ZSOLOZSMÂjA

/RESZLET/

1193-BEN VAGY ROVIUUEL UTANA, VALâSZiNULEG NAGYVÂRADON

Vesperasra

Orok kutja szent josignak, Egi fenye igazsagnak, Krisztus urunk, tetszcscddel, Laszlo kiraly scgclycvcl, Add, hogy tegcd kik dicserunk, Menny orome jusson nekiink.

1

Laszlo, jo kiralyunk, Odvozlegy, tegcd aldunk, Patronusunk, tisztesscgiink, Kegyes, eros segitsegi'mk! Velunk hordod bajck sulyat, Minden jora kegyes josâg!

Himmisz

Âve, egi kiraly liîve, Kiralyokiiak gyongyc, eke, Laszlo, mennynek sorsosa. Eg kirâlyat ki kovetted, Orszagunkat vedelmezzed, Lcgy hazadnak bajnoka.

Magyaroknak mcncdckc, Angyaloknak tarsvczcrc, Egi kegynek cdcnyc, Odvozlcgy, 6, kivaltsâgos Jcles edeny, igazsagos îtclctnck cdcnyc.

Vigadozzal, magyar nemzet, Csongcttyîikkcl, cnckcijcd Uj kirâlynak uj dalod. Boldog Vârad, ave, hîred Novckedjek, diesoseged Visszhangozzak szâzadok.

Krisztus, foldrol himnusz szarnyal Hozzad, aki kcresztfaddal Magadhoz vonsz nepekct: Mennybe menok szent lepcsoje, Hitvalloknak diszitoje, Aldas, dicserct nckcd. Amen.

A II. Vespvnis maguițicatjâhoz

6, szent Laszlo kiraly,

Kereszteny lovagoknak oszlopa,

O, nagy eros rcmcnyc te ncmzctcdnek,

Hiî nepedre tckints, hogyan aliît,

6, irgalmas, tcnmagad is irgalmat nyervcn,

Mindnyajunk tidvccrt legy a mi kozbenjaronk.

Mdsik antifona ugyaitarrol

Laszlo kiraly, aldunk,

Dicserctre mclto,

Nagy cros remcnyc te ncmzctcdnek,

Vigasztalqja!

Odvozlegy, kegyelmi ajandekok tara,

Szentharomsag tronja elott

Nyomorultak edcsatyja,

Vedonk, ki a vigaszt hozza,

Legy segito kozbenjaronk,

Qgyvedlink a szcgcnysegben,

Nyerj niinekiink kcgyclmet!

–

SZEKVENCIA LASZL6 KIRÂLYR6L

VALOSZÎNULEG ii 92 UTAN

Uj dicscrct hangja zengjcn A kiralynak, enekeljen Ujjongasunk dallama.

Mint a lcpcsrnez az enek, Olyan edes, a dics^ret Laszlo kiralyt zengje ma.

Kirălyunknak szoljon enek Erositve a dicseret Menyorszagi hangjait.

HitvalloknakUraaldott! Tole nyertek a kiralyok Elet ajand^kait.

Dicsoîtiink esengve mindenek, Kiralyoknak gyongye, ki mennyeket îgersz s iidvnck javait.

(3, mily boldog s milycn ckes, Szent ncvevel fenyessegcs Vârad liires temploma!

Szazadoknak kiralya Mosta kezet tisztara, Szenny ne erje mar soha.

O a lepcso, magyar ncnizet Rajta lepdel az egeknek Tronjahoz, Pannonia.

Hîre, neve egig szamyal, Eljut sebeș hiraddssal Foldiink negy hatarira.

Vele kegyet, alddst nyertiink, Mcg is tartvdn, mit megleltiink Hitvallasunk hajnalan.

Gyogyitja a bctcgseget, Munkilja az udvosseget, Ahogy Mozcs hajdanan.

E hazban meghallgatast nyer Mindonre, mit kcr az ember, Ma a kirâly pârtolja.

Vele semmi kardesapast, Ellcnscges tainaddst Nem retteg mir a haza.

Ellenseggel bar csatazva, A kiralynak unajara Odvosscgct nyer a nep.

Hit szerzoje altala Szdzadokra arasztja Olajdnak erejet.

O szcrcz a magyar ncpnck, Mcly az igaz hicrc tcrt mcg, Birodalnii hirncvct.

Idcgcnck, cllcnscgck Bekcsscgbcn joi megfcmek, Neki cngcdclmcsck.

Onlclkebol, rcjtcttsegbol Csillag tamad a vilagnak, Timdokolnek a csodak.'

Ercjcvcl, gyozelmevel, Ellcnsdgnck, barbar nepnck Futamitja nagy liadat.

Aki ot dicscri, aldja, Biz a poklot mcgutalja, Nyavalyâit jora vaitja, S eluzi ordogcit.

Ki szcnt vokat mcgtisztcli, Gyogyulasat mcgnycrhcti, Mert a kirâly megscgiti Eletrc o hiveit.

Dicsoscge kirâly sarjuak, Ave, i'idve magyaroknak, Ertunk tâmadt fenyes csillag, Virag orszag gyokcrenl

Kirâlyt ado szcnt gyokcrzct, Igaz hittel a dicserct Hozzad zcng, az cmbcrenek Te ncved igezeten.

AS

y 5 2 /-9 £ f) o) m p£ y a /<

Vâ VE/2S

Idvczlcgy kegyclmcs szcnt Laszlo kcraly!

Magyarorszagnak edes oltalma,

Szcnt kcralyok kozt drdgalatus gyongy,

Csillagok kozott fcnycsscges csillag.

Szcntharomsagnak vagy te szolgaja, Jezus Krisztusnak nyomdoka koveti; Te szcnt leleknck tiszta edenye, Sziz Mariânak valasztott viteze.

Magyarorszagnak vagy keralyi magzatja, Szent kerdlyoknak fcnycs tiikorc: Tencked atyad kcgyes Bela keraly, Hogy hozza kepest kcgyes kcraly lcnnel.

Nckonk szilcdl Lengyclorszagban, Mcnnybol adatâl nagy csudakeppen. Masszor szilctil szent kcrcsztvîztol, Osodnek neven Laszlo Ion neved.

Mikoron mculen irvcrmekdcd voliuîl, Kihoza Jiela kcraly jo Magyarorszâgba, Hogy dicsekcdnel te ket orszagban, Magyarorszâgl>aii cs mcnnyorszagban.

Lctclcpcdci Iiiîiar-Vâradon, Ah vârusnak lol cdcs oltalma; Tcmplomot rakatâl sziz Mârianak, Kiben most iiyueoszol meiiden tisztcssegvcl

Kornyolfckcsznek teged csaszârok,

Tegcd dicsrrnck szcnt zsolozsmaval Papok, diâkok cs varusncpek; Tegcd dicser foldnck kcrckscge, Mcrt tegcd dicsernek istcnnck angycli.

Te dicsckcdcl kcrâlyi szckcdbcn, Kcped feltoltck az magas koszâlra, Fcnlik mint nap, salyog mint arany: Nem eleges/ik senki tercad nezni.

Te arcul tcljcs, szcp piros valdl, Tckcntctcdbcn embcrckncl kcdvcsb; Beszedcdbcn ckcs, karodban cros, Lam mendent te cjtcsz, ki tcvclcd kiizdik.

Tcstcdbcn tiszta, lelkcdben fenycs, Szivedbcn bator, mikent vad oroszlan, Azert nevcztck Bâtor Laszlonak, Mikoron mcglcn iffiudad volnal.

Tagodban ekcs, tcrmctedben diszes, Valladtul fogva mindcnckncl magasb; Csak szcpscgcd csaszârsagra mclto, Hogy szcnt korona tegcd meltan illct.

Mcrt vâlas/.ta az szîz Măria, Megdicsoitc sok jo ajandckkal, Hogy te orizned cs oltalmaznad, Ncki ajanlâd jo Magyarorszâgot.

Fcjcdbcn kclc az szent korona, Megbatorcjta tegcd az szcnt lelek; Kczdcd kovctni atyadnak clctct, Rozsakat szaggatal, koronadban fized.

Te tatâroknak vagy mcgtereje, Magokat szaggatâd az havasokban, Te pogânyoknak vagy rcttcnctik, Tcrckck mondotuk feld felelmcnek.

Te kivagdalad az erctnekeket,

Mi iul kigyomlâitad, elszaggatad,

Nem voh idedben gonoszol teve,

Mert csak hiredneved mindenck rcttcgtck.

Azert igaz.sâguak valal biroja, A^ szep s^'îzckuck valâl koronaja, Te cisztasa'gnak tiszta otahna, Irgalmassâgnak teljcs keveteje.

Dicscrjuk magyarok Szcnt Ldszlo kcralyt, Bizony erdcmli mi dicscretonkot, Dicserjiik oțet angyclok, mondvân: Idvczlegy kcgyelmes Szcnt Laszlo kcraly.

J / Szent Lâszlo ereklye-tarto mellszobra. Gyor, szekesegyhaz, Hcdervary kâpohta

i i

i

! i

iS-21 I Magyar Anjou Legendarii,,,, i36. Szent Liszti legendija. Vatikâiwâros, Biblioteca Apostolica Vaticana, Vai. lat. 854J. Fol. Sf tS I Hottyan huzta a kunt hajâtiâlfogva, es a leiny lenyakazta. 19 / Hogytuifekiidt a leâny bleben 20 I Hogyan oyogyitotta meg a Szeut Sziiz. 21 j Hogyan emelkeâetl a levegobe

22—25 / Magyar Anjou Legendariuin 137. Szent Lâszlo legetidâja. Vatikanvâros, Biblioteca Apostolica Vaticana, Vat. lat. 8341. Fol. 84?,

22 J Hogyan csokolta meg a csehek kirâlyât. 23 j Hogyan tortent a halâla

24 I Hogy ment a testevcl a kocsi Vâradra. 25 f Hogyan jottek eleje kdrmenettel

26-29 I A^agyar Anjou Legendârium 138. Szent Ldszlo legendâja. Vatikânuâros, Biblioteca Apostolica Vaticana, Vat. lat. S541.F0L

26 I Hogya)i tortint a temetese. 27 / Hogy imaâkozott a nep a sirja kdriil

28 j Hogy an tiem ttidta egy nemeș elvenni az eziisttâlat. 2g j Utolso: Hogyan vette el a uilat a. szcgcny

I. Mcsko lcngycl hcrccg

^" o

i ? "■

Dobravka csch hcrccguo

Dobrcmir clbai szl.îv berc.

Hcrmann

lotb.uingi.ii

pfalzgraf

I. Otto csdszâr

3

— Hcilwig

II. Otto nemet csaszâr

Thcopbanu gorog liercegno

Madarâsz I. Hcnrik kir.

Adclluid II. Rndolf

burgundi bgno burgundi kirâly

:-:■■■■„. MB

Szent Laszlo fclmcnoi kozott Ârpad-fi Zolta ugyanugy 1/32 reszt kepviscl, mint Madarasz Henrik fia, I. Otto csaszâr, az augsburgi csata gyoztcse, s ha csak az ismcrt es valoszinusitheto egyeb felmenoket vcssziik sorba, bcscnyo, ormeny, bolgâr, lcngyel, cseh, elbai szlâv, nemet, burgundi es gorog foranguakkal talâlkozunk koztiik. Europa e korbeli uralkodoirol altalâban ugyanilyen vâltozatos osfâkat allithatunk ossze. Laszlo szarmazasât tekintve barmely kozep- cs kclet-europai tronon iilhetctt volna.

Maga Laszlo Lengyelorszagban sziiletett, az 1040-es cvek dcrckan, akkor, amikor apja ott toltotte szamuzetese evcit. I. Bela annak az Ârpad-hazi Văzul hercegnek, Szent Istvan unokaoccscnek volt a fia, akit megvakîtottak, mert Imre herceg halala cs Orscolo Pcter tronorokâsse jclolese utan osszecskuvest szott Istvan kiraly cllen. Văzul fiait ekkor idegenbe szamiiztek; Levente, Endre es Bela closzor Csehorszagban talâlt mencdeket, majd Bela innen Lengyelorszagba, II. Mesko udvaraba ment. A jeles tulajdonsâgokkal rendelkezo fiatal herceg a lengycl uralkodo lanyât nyerte felesegiil; Lengyelorszagban sziiletett ket fiuk, Geza es Laszlo is.

A Vazul-fiak napja 1046-ban virradt fel, amikor Petcr kiraly ellencben hazahivtak Endret Oroszorszâgbol, s a kirobbant poganylâzadast az uj kiralynak sikeriilt megfckcznic. Rovidesen Bela is visszatcrhctctt gyennckeivcl, s mint tronorokos, mcgkapta a hcrcegcket illeto tartoinânyt, a dukâtust, nyitrai, biliari cs al-dunai rcszeivcl cgyiitt. 1060-ban fordult bâtyja, Endre kiraly ellcn, aki – utobb sziiletett fia, Salamon crdckcbcn – mclloztc 6t a tronutodlâsban. Bela lcngyel sogoratol kapott scgcdcsapatokkal lcgyoztc Endret, eliizte Salamont, s elioglalta tronjukat. Ezernapos uralmanak a gycrmek Salamont tâmogato IV. Henrik tamadâsa vetett veget; Geza, Laszlo cs Lambcrt mcnektilni kenyszcriilt, s csak a fopapok es fourak tanacsa haritott el egy ujabb belhaborut. Salamon kiraly alatt Geza megkapta a nyitrai dukâtust, Laszlo pedig a biharit, s a belso bekc eveiben egyiittesen vettek reszt hadjaratokban, amclyek tortenctet az clso magyar kronikaîro szines leirasokban orizte meg.

Emlekezetcs haditettiik volt az 1068-i ,,kun" betores visszavcrcse. 1068-ban Gyula bcscnyo vezer Osul nevii focmberc az uralma ala jutott uzokkal cgyiitt betort Erdclybc, majd Bihart es a Nyirscgct dulta, rabolta vegig, s a Szamos menten vonult liaza. Salamon cs a hercegek serege azonban Eszak-Erdelyen at az ellenscg csapatai clc kcriilt, es Kerlesnel szetverte oket. Ennck a csatânak az cgyik cpizodja mclyen bclcivodott a hagyomanyba, s a kozepkori egyhâzi festeszet egyik kedvelt tcmya lctt: Szent Laszlo iildozi es parviadalban legyozi a leanyrablo kun lovast. Reszt vett Laszlo Nândorfchervar, a mai Belgrad elfoglaîasaban is, amely bizanci uralom

J/ L,,

di /~t /l

J- ^

–

■ ■■

– – – ■"-—-—

AZ UJKORI SZEKESEGYHÂZ ES KINCSTÂRA

4SQ.

—

"

'-

'

r t

.£- ■

■

i

Toth Islvân Szenl L/is^lo-szobra szckcscgyhâz dotl 1892-bol

.a/acH puspoki palota es a s/.ckcsegyhâ/-5 vaUuniiu a hires Kanonoksor

Patad ich elso lepese az volt, hogy torekveseihez melto palotât epittessen a becsi „Hocir arock" stilusâban. îgy az 1761—1777-es evekben, Anton von Hillcbrandt âltâl epitett palota hâtterbe szoritotta a szekesegyhâz munkâlatait. Pompâjâ, mely dacoljt a kânoni szabâlyokkal, nem tetszett Măria Terezia csâszârnonek. Ez lehet az oka, h jv 1776 mârciusaban Patachichot vâratlanul Kalocsâra helyezik, erseki rangban ovando meg a tulzott „elvilâgiasodâs" veszelyetol.

A palota 20 x \o rneteres nagylermet, amely ebedloiil is szolgâlt, Lipovniczky Istvâri piispok idejen (1868-1886) festette ki Storno Ferenc. A mennyezeteri a Lipovniczky-cimer koriil elhelyezeti hat medalionban Szent Lâszlo kirâly eletenek mozzanatai is voltak (ezeket a legutobbi restaurâlâskor letakartâk): Szent Lăszlo is a kun viiez; A megkoro-nâzâs; A ^kesegykdz alafrilâsa; A keresztes hadak vezeri botjAnok âtvetele; Vfzfokasztâs a sziklâbol; Vadul: cloiderjsr az chej" tâbor szâmăra. Ezeknek a lefedese annâl sajnâlatosabb,. mivel e fresko az effvik lcjifontosabb âllomâs \olt Storno Forenc milveszi pâlvafutasâban.

Vâradi (.artozkodâsa alatt Patachirh egyik fo irânyitoja \oll a vâros szellemi eletehek. 60 ezer forintot koltott egy 15 ezer kotetes konyvtâr letesîtesere, ahova bârki beterhetett, aki tanulni vâgyott. A konyvtărosok ismert szemelyisegek voltak, mint Molnâr Jânos kanonok es az olaszjacopo Mariosa, Patachich udvari knltojc.

A kortârs tortenetîro, Ignaz Fessler nagy melegseggel îrta meg, hogyan erdeklodott a tanârok eloadâsai, mind a tanitvânyok elomenetele irânt; mint jelent meg tudosai -Ganoczy, Bimbo. Jedlieska kanonokok s konyvtârnoka, Mariosa – kisereleben az iskolai vizsgânâl es vitatkozâsokon; mint oriilt, lelkesedett a szcp feleleteken s buzditotta a fiatalsâgot atyai josâggal. Megemlîti azt îs, amit Mariosa szinten feljegyzett, hogy „Patachich mindig tartott udvarâban tanulmânyaikat vegzett fiatalembereket, papokat, vilâgiakat, vegyesen, hogy oldalân a finomabb târsadalmi muveltsegben s elmeleti ismereteik g\rakorlati alkalmazăsâban jartassagot szerfezzcnek" (Bunyitay \'ince). -^>—

Hogy mennyi energia! fcktetett Patachich egy szellemi kozpont letrehozâsăba. amely a humanista tudomânyok szakembereit fogta volna osszp, bizonyitja a jezsuita rend feloszlâsakor tett lepese: vedoszârnyai ala vette a rend Ieglehetsegesebb husz tagjât, kozottiik Katona Istvânt es Prav Gyorgyot, a kritikai szellemu magyar torteneti okievel-kiadas megalapitoit.

Patachich szenvedelyes zenebarâtsâga sokâig fennmaradt a helyi hagyomânyokbân. A feljegyzesek szerint nezetelteres keletkezett Măria Terezia es a piispok kozott, mivel az utobbi Vâradra csalta a csaszârnc udvari karmesterei. Ez Iehetett az oka a piispok Kalocsara valo ăthelye/esenek. A zenekar, melynek elen olyan muzsiknsok âlltak, mint Michael Haydn, Esterhâzy herceg udvari zenekarâval votclkedett, ahol 1761-ben, pâ-lyăja csuesânJoseph Haydnt, Michael bâtyjât talâljuk. A fiatalabb Haydn ket vâradi e\'e (1760-1762) alatt ke( szimfoniât, ket concertai es neg\ misei komponâlt.

Patachich nem erhette meg azt a rcndkiviili esemenyi, amit az 1780-ban Mâriâ Terezia âhal adomănyozott, Johann Fridolin Festl becsi meșter âltal keszîtett, Kozep-Europâban akkor a legnagyobb orgona felâllitâsa jelentett. Măria Tereziânak ez a vâlasztâsa aligha esett volna a Koros-parti vârosra, ha Patachich zenei akademiâja nem lett volna olyan jelentos.

Forgâch Pâlnak nem tetszett a Csâky Imre âltal epittetett Szent Lâszlo-templorh, es ezt tobb alkaîommal kinvilvânitotta. Nem tartotta meltonak Szent Lâszlo kultuszâhoz.

– 34 –