Rolul Misionar al Parohiei In Cadrul Pelerinajului Crestin Ortodox

Pentru a detecta rolul misionar al parohiei în cadrul pelerinajului, trebuie în primul rând, să analizăm în câteva cuvinte. Ce este parohia și ce este pelerinajul. După ce am definit cele două cuvinte cheie, putem trece la subiect.

Parohia ca și spatiu misionar în trecut și astăzi

Experiența pastorală ne convinge din ce în ce mai mult, că pulsul vieții Bisericii Ortodoxe este dat de pulsul unitătii ei de bază, care este parohia. Din punct de vedere al legislației bisericești actuale, în Biserica Ortodoxă Română “parohia este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici și mireni, situată pe un anume teritoriu și subordonată Centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonial, condusă de un preot paroh numit de Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective”. Parohia este forma de bază a structurii bisericești, constituită pe un teritoriu unde se săvârșește în mod constant o lucrare sfântă, de persoane special abilitate in acest sens, sfințite. Credința comună și lucrarea sfințitoare, sunt condițiile fundamentale ca o anumită comunitate să se constituie într-o comunitate religioasă, eclesială, ținând cont de normele canonice în funcție de care respectiva comunitate se integrează și rămâne în Biserica apostolică.

Noțiunea de parohie nu se poate reduce la o definire juridică sau sociologică, așa cum viața parohiei nu se reduce la administrație, la registrele de evidență contabilă, ci are aspecte mult mai complexe decât s-ar crede. Nu este nici un spațiu de unde vin doar binecuvântări și dispoziții administrative, ci unde creștinii atât clerici cât și laici, trăiesc Taina Lui Hristos, în comuniune cu episcopul locului, toți, în calitate de mădulare ale aceluiași Trup tainic al Lui Hristos.

Nucleul parohiei este sfânta biserică, iar viața ei o constituie lucrările sfinte săvârșite în biserică și în spațiul parohiei, în acest spațiu activându-se cele trei slujiri ale Sfintei Biserici: învățătorească, de conducere și sfințitoare.

Astăzi, parohia, ca unitate bisericească de bază, trece prin schimbări diverse, datorate, înainte de toate, ritmului în care trăieste, evoluează și se schimbă societatea însăși. Ieșim dintr-o lume în care preotul trecea drept persoană cu o funcție tolerată de autoritățile politice, dintr-o lume în care preotul își limitase activitatea la slujirea în cadrul bisericii ca și spațiu. Înainte de perioada comunismului preotul făcea de toate: era și învățător, și primar, sau medic. Nu mai trăim acele vremuri, nici pe cele când preotul făcea de toate, nici pe cele când activitatea lui era limitată la funcția liturgică. De aceea, lăsând de-o parte, atât complexele, cât și nostalgiile determinate de vremuri și situații trecute, preotul de azi trebuie să-și ia in serios funcțiile și responsabilitățile pastorale esențiale, săvârșirea Sfintelor Taine și ierurgii, predicarea Cuvântului Lui Dumnezeu, exemplul cu vorba și cu fapta pentru credincioșii pe care trebuie să îi învețe și să îi conducă spre mântuire.

Noțiunea de pelerinaj.Ce este pelerinajul?

Derivat din latinescul peregrinus, cuvântul pelerin indică un călător, o persoană care face un pelerinaj, care întreprinde o călătorie sau merge în locuri străine. Pelerinajul reprezintă călătoria omului într-un loc considerat sfânt pentru a da mărturie de credință în Dumnezeu, a cere sprijin și ajutor, ai multumi și a face penitență.

Chiar dacă în țara noastră pelerinajul capătă o amploare mare mai ales după anul 1989, trebuie spus că fenomenul pelerinajului există de mii de ani. Nu intrăm în detalii în privința vechimii lui, doar amintim că este un fenomen foarte vechi. Nu afirmăm că pelerinajul nu a existat înainte de Revoluția din 1989, a existat, dar la un nivel mai redus, datorită regimului comunist care a încercat atât cât a putut să îngrădească acest fenomen.

Pelerinajul este acel tip de turism ce are ca scop vizitarea spațiilor și locurilor religioase. Din acest punct de vedere nu se poate opera o distincție clară între cei ce vizitează aceste lăcașuri cu motive religioase sau de altă natură, impactul pe care îl are vizitarea putând fi sau nu religios.

Se manifestă două tendințe în călătoriile religioase: cele care au ca singur scop motivația turistică și cele care îmbină această motivație cu cea culturală. Multitudinea de motivații corespunde mai bine complexității omului modern.

Pelerinajele la locurile sfinte au contribuit substanțial la întărirea conștiinței ortodoxe, la intensificarea reflecției teologice asupra anumitor aspecte teologice și la sporirea evlaviei personale a credincioșilor, iar faptul că presa laică a bagatelizat sau a evidențiat uneori doar anumite aspecte negative minore în legătură cu aceste manifestări a ajutat Biserica la o mai bună organizare a acestor evenimente. Astfel putem mărturisi că pelerinajul poate ajuta Biserica, în speță parohia, în misinea ei sfințitoare, învățătorească și de conducere.

Pelerinajul religios în România este identificat cu următoarele forme:

1. Vizitarea unor bisericii “renumite”;

2. Vizitarea destinațiilor religioase cu ocazia serbării anumitor evenimente;

3. Circuite de vizitare;

4. Tabere pentru tineret;

5. Închinarea la mormintele anumitor personalități bisericești sfinte, sau considerate sfinte de către popor;

6. Închinarea la sfinte moaște și la icoane făcătoare de minuni;

7.Opririle la obiective de importanță istorică sau culturală precum muzee, expoziții, case memoriale.

Misiunea parohiei în cadrul pelerinajului

Am spus în introducere în câteva cuvinte rolul Bisericii. Astăzi însă având în vedere secularizarea cronica în care trăim, preotul, clerul, nu poate , nu mai poate sta pasiv, în sensul că îți face treaba în cadrul clădirii bisericii. Nu ajunge, pur și simplu, s-a schimbat modul de a gândi al omului, iar Biserica prin slujitorii ei trebuie să se adapteze situației concrete. Preotul trebuie să devină un misionar nu doar la nivel teoretic ci la stadiul practic. Trebuie să iasă din biserică, să se îndrepte spre oameni, să îi aducă pe oameni la Dumnezeu, sau să îi ducă pe oameni la Dumnezeu. O metodă bună în acest sens este ața cum am amintit, pelerinajul.

În cele ce urmează vom arăta care este, pe scurt, rolul misionar al parohiei în cadrul pelerinajului.

Avand în vedere că într-un pelerinaj organizat la nivelul unei parohii, vorbim de mai multe persoane, de diferite vârste, stări duhovnicești diferite, culturi diferite, preotul trebuie să satisfacă pe cât posibil cerințele pelerinilor, pentru ca misiunea acestuia să fie cât mai rodnică.

Pelerinajul este un mijloc de pastorație eficient și bine-primit în rândul credincioșilor ortodocși. Într-o parohie, preotul este păstorul care are datoria de a conduce credincioșii pe calea mântuirii, după îndemnul Sfântului Apostol Petru, care zice: "Păstoriți turma lui Dumnezeu dată în paza voastră cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste" (I Petru 5, 2).

Un rol misionar important al parohiei în cadrul pelerinajului îl reprezintă vizitarea și închinarea în anumite biserici cunoscute pentru frumusețea, importanța sau istoria lor.

Este un fapt cunoscut că oamenii, caută cu multă râvnă aceste locuri, pline de istoricitate, cu o arhitectură deosebită, adevărate oaze de rugaciune. Omul întors dintr-un asemenea loc, devine mai sensibil la frumos, la trecutul bisericii, pune mai mult preț pe munca și truda celor care au trăit în acele locuri vizitate. Este un aspect misionar, pe care parohia îl poate atinge într-un pelerinaj.

Vizitarea unor duhovnici renumiți, sau a locurilor unde au trăit aceștia și își dorm somnul de veci, este un alt punct misionar. Succesul misionar este garantat. Mănăstirea Prislop, unde este îngropat părintele Arsenie Boca, este un loc în care pelerinul trece într-o altă existență. Întărirea credinței, sporirea evlaviei, este o realitate copleșitoare pe care o trăiesc cei ce ajung acolo. Minunile întamplate acolo, răbdarea, credința, pietatea pelerinilor, transforma efectiv persoana umană în bine, ajunge la asemănarea cu Dumnezeu.

Pe lânga Mănăstirea Prislop, mai sunt și alte locuri care adăpostesc persoane sfinte, cum ar fi Cuvioasa Parascheva de la Iași, pe care o “întâlnim” în Catedrala Mitropolitană, Cuviosul Dimitrie Basarabov de la București, care atrag mulțimi de oameni, sporindu-le credința și dorința de a se apropia de Dumnezeu.

Viața sfîntului care a trăit în acel loc, sau ale cărui moaște se află în locul vizitat, ori icoana sau icoanele făcătoare de minuni, sunt un alt motiv misionar important pe care parohia îl poate atinge în cadrul pelerinajului. Mucenicia, râvna pentru Hristos a sfântului, întărește credința pelerinului, sau a grupului de pelerini, provocându-i la o mărturisire mai pregnantă a credinței lor prin fapte, astfel asemănându-se cu sfântul închinat. Tot in aceasta linie, moaștele nestricăciose, întăresc credința că Dumnezeu trece de bariera morții fizice, că viața trăită în Hristos duce la dobândirea nemuririi. ” În locuri sfinte care adăpostesc moaște sfinte, omul poate pregusta ceva din taina împărăției cerurilor… De ce acest efort? De ce această jertfă? Inima și sufletul, mintea și cugetul fiecărui pelerin mărturisesc despre dorul după adevăr; dorul după adâncime; dorul după frumusețe; dorul după răbdarea în suferință; dorul după iertare; dorul după iubire;dorul după Dumnezeu… Aici, lângă racla cu sfintele moaște, pelerinul trăiește, pentru câteva clipe, în ambianța împărăției cerurilor. Cel îndurerat primește glas de îmbărbătare; cel singur și părăsit primește îmbrățișare de frate; cel îndoielnic aude cuvânt de încredințare; cel deznădăjduit este ridicat de la pământ, cel cu sufletul făcut bucăți descoperă calea renașterii sale lăuntrice.”(ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, spicuri din Cuvânul către pelerini la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, 2014)

De asemenea icoanele făcătoare de minuni, întăresc pe pelerini în credința ortodoxă, îi fac mai tari în fata sectarismului care are destui adepți printre noi.

Un alt rol misionar al pelerinajului în cadrul parohiei, este acela de a ne arăta dragostea față de Dumnezeu prin jertfa acelei călătorii care nu este întotdeauna ușoară. Stând la rând pentru închinare, omul înțelege pe pielea lui răbdarea, osteneala, statul poate în frig, ploaie, soare, ceea ce contribuie la șlefuirea sufletelor pelerinilor.

La fel de important, ca și scop misionar, este apropierea credincioșilor între ei, de a se cunoaște unii pe alții, de a învăța unii de la alții jertfelnicia și iubirea care se văd în mănăstirile și bisericile ridicate întru slava lui Dumnezeu. Faptul că stau împreună ceasuri întregi, o zi sau mai multe, apropie sufletește pe pelerini, ceea ce contribuie la întărirea comunității parohiale.

În cadrul pelerinajului, omul se vede mai bine pe interior, își vede mai clar sufletul, capacitatea de jertfă, de răbdare, de iubire sau apropiere față de semeni, cunoașterea de sine. Este ca un test al sufletului, misiunea Bisericii, parohiei, în acest punct, fiind acela de ridica din punct de vedere spiritual pe toți membrii grupului de pelerini.

Pelerinajul nu se identifică cu turismul religios deoarece presupune mai mult decât a vizita locuri sfinte, este un aspect pe care preotul, reprezentantul parohiei trebuie să îl imprime în mintea și sufletul pelerinilor. Atmosfera de pelerinaj, rugăciunea, sacrificiul și oboseala, Hristos pe primul loc, liniștea, bagajul usor, spovedania, fac diferența dintre pelerinaj și turismul religios.

Latura educațională a credincioșilor, ține tot de misiunea parohiei în cazul de față. Preotul trebuie să își asume această misiune, de ai învăța cum să se comporte în cadrul pelerinajului, să înțeleagă ce este un pelerinaj, diferența lui față de turism, așa cum am arătat, dar și cum să se îmbrace în această călătorie. Bunul simț, nu trebuie să lipsească pelerinului, indiferent că este tânăr sau mai în vârstă, să înțeleagă că decența este o calitate creștină. “Nu se îngăduie bărbatului să poarte veșmânt femeiesc, iar femeia bărbătesc”, spune sfântul apostol Pavel, arătând clar că haina într-un fel îl face pe om, sau mai bine spus arată cine ești. 

Un alt rol misionar pe care îl are preotul în cadrul unei parohii, este acela de a face diferența dintre formalism și credința autentică. Misiunea primă a pelerinilor este aceea de a se închina Lui Dumnezeu și după aceea să se roage la mormintele unor părinți îmbunătățiți, sau să se închine la moaște ale sfinților. Spun aceasta pentru că mulți sunt cei care merg la Prislop și au ca țintă fixă mormântul marelui părinte Arsenie Boca, însă uită să se închine în primul rând în biserica mănăstirii.