Profetul Mahomed

PROFETUL MAHOMED

BIOGRAFIA PROFETULUI MAHOMED

Biografia Profetului Mahomed Ibn Abdillah este mai explicită decât cele ale tuturor proorocilor premergători lui, deoarece, ca urmare a scurgerii timpului și transformărilor istorice, cărțile, legile religioase dumnezeiești și chiar personalitățile le-au deformat, iar relatările vieților lor au devenit neclare.

De altfel, nu există documente neechivoce, altele decât acelea împărtășite în cărțile dumnezeiești ale islamului, Coranul, precum și cuvântările și afirmațiile Profetului Mohamed. Totiși, există o cronică limpede cu privire la viața Profetului Mohamed, care îi înfățișează așa cum se cuvine existența. Profetul Islamului este ultimul prooroc numit de atotputernicul Allah să conducă popoarele lumii.

Cu paisprezece veacuri în urmă, omenirea trăia într-o asemenea stare, încât nimic nu mai era păstrat din Tawhid, cu excepția numelui, iar oamenii se abătuseră intru totul de la Tawhid și teism. Modul de comportare cuviincios și dreptatea omenească se stinseseră în societatea lor. Ka՚Bah fusese transformată într-un templu idolatru, iar religia lui Ibrahim se preschimbase în idolatrie.

Arabii duceau un mod de viață tribal și chiar unele dintre orașele lor din Hijăz, Yemen sau de altundeva, erau conduse în același stil tribal; trăiau în cele mai nenorocite și mai înapoiate condiții. În locul civilizației și culturii, ei se lăsau târâți în imoralitate, senzualitate, alcoolism și jocuri de noroc; își îngropau fetele de vii. Cei mai mulțioameni se întrețineau din hoție, tâlharie, omor și jefuirea reciprocă a bunurilor, turmelor și vitelor. Ferocitatea și vărsarea de sânge erau considerate drept cea mai mare valoroasă reputație.

Într-o asemenea atmosferă, Allah cel îndurător a numit pe Profetul Mahomed să reformeze și să conducă popoarele lumii. Allah i-a revelat Sfântul Coran, care este alcătuit din pedagogia dumnezeiască, teism, mijlocele de aplicare a dreptății și sfaturi folositoare. Allah l-a însărcinat să cheme lumea la omenie și la stricta respectare a adevărului, folosind Coranul, această carte dumnezeiască autentică.

Profetul Mohamed s-a născut în orașul Makkah (Mecca) în 570 în cea mai distinsă și onorabilă familie arabă.

Mahomed s-a născut intr-o zi de luni, în ziua 12 din primul Rabi, în anul elefantului. Se spune că s-ar fi născut în casa cunoscută ca fiind a lui Abu Yusuf , mai târziu fiind transformată în moschee.

Această cronologie pare a fi mai de încredere decât toate informațiile pe care le avem despre viața profetului. Pentru început menționăm faptul că nu toate sursele consideră ca an al nașterii așa numitul ”an al elefantului”. Mahomed, asemenea celorlalți contemporani ai săi, precum și oamenilor care au trăit multe secole după aceea, nu prea cunoștea sau știa prea puține despre anul în care s-a născut și, în consecință nu știa cu exactitate vârsta care a avut-o la moartea sa. Majoritatea surselor consideră că avea în jur de 60-65 de ani când a murit, o vârstă destul de avansată pentru cultura respectivă și în dezacord cu impresia lăsată de izvoare referitor la vitalitatea sa și la moartea sa neașteptată.

Așa cum reiese, aflarea vârstei lui Mahomed nu ține de memoria adepților săi, care de altfel nici nu aveau cum să o știe, ci de un calcul bazat pe alte considerente.

După nașterea Profetului, mama sa trimite vorbă bunicului său Abd al-Muttalib că a născut un băiat și l-a invitat pe acesta să-l vadă pe micuț. Când acesta veni, femeia îi spuse ce văzuse, ceea ce i se spusese și cum i s-a poruncit să-l cheme. Se spune că Abd al-Muttalib l-ar fi dus în fața lui Hubal în mijlocul Kaabei, unde se rugă, mulțumindu-i lui Allah pentru darul făcut, după care ieși și i-l dădu mamei sale, încercând să-i găsească o doică.

Tatăl lui Mahomed a murit înainte ca el să se nască, iar mama și-a pierdut-o când avea 6 ani. După doi ani bunicul său, care i-a fost tutore, a murit. Atunci profetul a fost pus sub protecția bunului său unchi, Abu Talib, care l-a crescut ca pe unul dintre copii săi. Până aproape cu câteva luni înainte de Hirajah, el a avut grijă, în permanență, să-i ofere lui Mahomed sprijin și tot ceea ce era mai bun, dând dovadă de o atenție deosebită.

Arabii din Mecca, ca și alți arabi se îndeletniceau cu creșterea oilor și a cămilelor. Uneori obișnuiau să facă negoț cu țările vecine, în special cu Siria. Erau oameni neștiutori de carte, care nu făceau nici un efort să-și cultive copii.

La fel ca semenii lui, profetul nu a învățat să scrie sau să citească, însă, încă din primii ani ai vieții sale, a avut avantajul cultivării unui întreg șir de trăsături demne de laudă. Niciodată nu se închina idolilor, nu mințea nu săvârșea hoții sau viclenii. Se ferea de păcat, impolitețe și purtări necuviincioase, era înțelept și destoinic. De aceea, într-un timp scurt, a dobândit o simpatie însemnată în rândul oamenilor și a devenit cunoscut drept ”Mahomed cel cinstit”. Adesea arabii îi încredințau bunurile personale și vorbeau despre cinstea și istețimea sa. La vârsta de 25 de ani, o doamnă bogată din Mecca, Khadijah al-Kubra, l-a numit reprezentantul său în afacerile comerciale. Ca urmare a sincerității, onestității, înțelepciunii și destoiniciei sale, ea a obținut benefeciu semnificativ de pe urma afacerii. Desigur a fost atât de încântată de personalitatea și noblețea profetului, încât i-a propus să se căsătorească cu ea. După aceea, vreme de mai mulți ani, ei au continuat împreună activitățile comerciale. Această căsătorie a avut o foarte mare importanță pentru ceea ce avea să urmeze.

Fiind considerat drept un om din popor, profetul a avut o legătură obișnuită cu oamenii până la vârsta de 40 de ani. Bineînțeles, el se deosebea de ei prin aceea că avea o purtare decentă și lăudabilă și se păzea de faptele și atitudinile necuviincioase care îi vătămau pe ceilalți. El nu cunoștea brutalitatea sau asprimea și avea conștiința curată, astfel că a câștigat respectul și încrederea oamenilor. A fost în așa fel, încât atunci când arabii au reconstruit Ka՚abah și a izbucnit un conflict și controversă între triburi asupra ridicării Al-Hajar Al-Aswad (Piatra Neagră), oamenii l-au ales în unanimitate pe profet drept mediator. Atunci el le-a poruncit să întindă un acoperământ pentru a aranja locul Al-Hajar Al-Aswad în interior. Nobilii triburilor au ridicat lanțurile unui înveliș și profetul l-a așezat la locul său, astfel încheind conflictul fără nici o vărsare de sânge.

După cum regăsim în Coran, profetul Mahomed era un om exemplar, având o minte înțeleaptã și o intuiție fără de greșealã. Profetul a fost dăruit cu inteligență, originalitate în gândire și cu o capacitate de alegere meticuloasã a mijloacelor care conduceau spre țeluri precise. Lunga sa tăcere l-a ajutat în mod favorabil în practica meditației și a căutării profunde a adevărului. Mintea sa vioaie și caracterul său pur au constituit instrumente ajutătoare în asimilarea și înțelegerea căilor vieții și a oamenilor atât a indivizilor, cât și a comunității. El a evitat practicile superstițioase, dar a luat parte activă la dezbaterile constructive și utile sau a recurs la solitudinea autoconsacrării. El se ferea să bea vin, să mănânce carne sacrificată pe altare de piatră sau să asiste la sărbătorile idolatre. Avea un dezgust total și o aversiune extremă față de idoli. Nu putea tolera pe cineva care jura pe Al-Lat și Al-‘Uzza. Fără îndoială, vrerea lui Allah l-a ținut departe de toate practicile păcptoase și abominabile. Chiar și atunci când el avea tendința de a ceda instinctului său, de a se bucura de unele plăceri ale vieții sau de a urma unele tradiții nerespectabile, providența lui Allah intervenea pentru a împiedica asemenea lucruri.

Ca fizic, Mahomed a fost un bărbat frumos, zvelt, potrivit de înalt, bine legat, cu o față fină, trăsături nobile, având un nas puțin cam lungăreț. Culoarea părului, a bărbii și a ochilor vioi era negră, întunecată. În mijlocul frunții avea o vână adâncă. Întreaga lui înfațișare era plină de tărie sufletească, foc și lumină. A impresionat puternic pe cei care veneau în contact cu el. În ființa acestui bărbat cu ochi strălucitori, întunecați ca viorelele de Parma, găsim o stranie îngemănare a unor pasiuni fierbinți, a unei ardori entuziaste, unei voluptăți dorite, unei judecăți calculate, unei asprimi ducă la extrem, dar și a unei amabilități și clemențe bolnăvicioase.

Până la căsătoria sa, Mahomed a trăit și el asemenea confraților săi din mediul păgân al arabilor, în care plutocrația făcea ca viciile să fie tot mai vizibile și tot mai mari. După căsătoria încheiată din dragoste sinceră și adevărată cu Khadijah al-Kubra, Mahomed și-a eliberat toate sclavele și concubinele, spre batjocura prietenilor și cunoscuților, care nu s-au putut lepăda de voluptățile vieții poligame, spectacolul cel mai trist al acelui veac.

Mai târziu, când s-a căsătorit la bătrânețe cu Aisha, favorita lui, aceasa deseori spunea că pe nici una din celelalte concubine nu e atât de geloasă, ca pe cea demult răposată. Din prima căsnicie au rezultat șase copii, doi băieți și patru fete, baieții, spre durerea profetului, au murit de timpuriu.

CHEMAREA LA PROFEȚIE

În noaptea dintre 23 și 24 a lunii Ramadan, luna de post a arabilor, probabil în anul 610 sau 612, pe când interiorul său era din nou frământat de sensul adevărat al mântuirii, se dedică unei asceze riguroase. Zile și nopți a meditat căutând să găsească posibilitatea de a-și mântui sufletul lui și al confraților. Cuprins din nou de vârtejul chinuitor al gândurilor, în mijlocul acelei desnădăjduite pustietăți în care petrecea, în mintea lui a început a încolți convingerea că numai el poate salva pe arabi, readucându-i la vechea credință, în existența unei singur dumnezeu. Odată cu convingerea că idolatria arabilor este fără valoarea, s-a născut în sufletul să, ce dădea dovadă de o răbdare impresionantă. În timp ce își frământa mintea și gândul tot mai mult la această situație, a căzut într-un somn neliniștit.

” În timp ce dormeam, în vis am simțit că cineva s-a apropiat de mine și mi-a spus: Citește! Răspunsul meu fiind: Nu vreau! necunoscutul s-a lăsat asupra mea, apăsându-mă cu atâta putere, încât credeam că s-a sfârșit cu mine. Din nou a repetat necunoscutul cuvântul Citește! Din nou am refuzat, spune Mahomed. Vedenia apăsându-mă din nou, mi-a șoptit următoarele:

Citește în numele domnului tău, care a făcut,

A făcut pe om din sânge închegat.

Citește! Căci domnul tău e prea bun,

El este cel ce ne-a învățat să purtăm condeiul,

L-a învățat pe om ce nu a știut.”

Trezindu-se din somn, sau poate revenindu-și dintr-un nou atac de epilepsie de care nefericitul Mahomed suferea din fragedă copilărie, s-a născut în el credința fermă că vedenia a fost Îngerul Gavriil. Întărit în credința că a fost chemat la profeție, în culmea iritației s-a întors acasă. Timp de 3 ani, după cum spune tradiția a stat în legătură intimă cu Îngerul Asrafil, ascultând tot ce ii spune si învăța fără să-l fi putut vedea însă o singura dată. Abia după aceea i s-a arătat Îngerul Gavriil.

După ultima revelație, fiind socotită ca sfântă pentru dregătoria profetică, Mahomed a pășit în public cu învățătura: ”nu este alt dumnezeu afară de Allah și Mahomed e singurul său profet”.

Din clipa în care a pășit în public ca vestitor a unei noi religii, a ieșit din cercul legendar al persoanei lui. De atunci înainte le stă la dispoziție Coranul cu maximele și cuvintele autentice ale profetului. Din păcate nu cunoaștem izvoarele din care s-a inspirat Mahomed.

ULTIMA DORINȚA A PROFETULUI CĂTRE MUSULMANI

Societatea umană, ca și celelalte componente ale universului creației, este supusă schimbării și transformării. Credințele, datinile și tradițiile care guvernează societatea vor fi pasibile de schimbare si desfigurare în cel mai scurt timp, dacă nu au o bază trainică și autentică și paznici demni de încredere. Prin observație și exxperiență, această chestiune va fi intru totul lamurită.

Pentru a proteja împotriva acestui pericol, profetul a stabilit un text trainic și solid, a numit supraveghetori pentru credința sa universală și veșnică și a recomandat Coranul și pe Ahl al-Bayt. Astfel toate secretele islamice, ca înlănțuite, au relatat că profetul a afirmat în repetate ocazii următoarele: ”Vă încredinâez două lucruri de mare preț, unul dinre ele este Sfânta carte și altul este Ahl al-Bayt. Acestea două nu vor fi niciodată separate unul de altul și voi nu veți fi conduși pe un drum greșit, atât timp cât veți rămâne legați de ele”.

Profetul Mahomed a murit în 632, la vârsta de 63 de ani.

BIBLIOGRAFIE

Ayatollah Allamah Sayyid Muhammad Husayn Tabataba՚I, Scurtă expunere a învățăturilor islamice, ed. ASA;

F.E. Peters, Traducere de Genoveva Bolea, Mahomed și originile islamului, ed. Arc;

Gheorghe G. Stănescu, Mohamed Profetul, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998;

M. Fethullah Gulen, Mahomed Profetul vol. 2, ed. Rao, 2010;

http://coran.ro/Muhammedsav.pdf, 26/03/2015.