Pictura Murala din Vechile Biserici de Piatra din Judetul Hunedoara

Pictura murală din vechile biserici de piatră din județul Hunedoara.

Materialele constitutive, tehnica de execuție și starea de conservare

Rezumat

Lucrarea cuprinde informații despre bisericile medievale de piatră situate în aria județului Hunedoara, monumente de artă și arhitectură decorate cu picturi murale realizate în tehnica a fresco în decursul secolelor XIV-XV. Monumentele sunt cercetate sub aspect istoric, iconografic, artistic, tehnic și metodologic. Totodată sunt prezentați factorii de degradare și efectele lor asupra acestor edificii de cult, starea de conservare, dar și propuneri de intervenție și repunere în valoare.

cuvinte cheie: istorie, patrimoniu construit, pictură murală, program iconografic, materiale constitutive, factori de degradare, conservare, conservare preventivă, restaurare.

Participarea încă din anii studenției la intervențiile de conservare și restaurare desfășurate pentru stabilizarea și repunerea în valoare a picturilor murale din bisericile din Densuș și Ribița a generat interesul pentru cercetarea fenomenului picturilor murale ce decorează aceste monumente de artă și arhitectură, dar și a factorilor de degradare ce influențează starea de conservare a acestora. Prezentarea unor problematici specifice secolelor XIV-XV se bazează pe studiile de caz care au fost efectuate in situ la cele nouă biserici cu picturi murale: Sf. Nicolae din Crișcior, Sf. Nicolae din Densuș, Sf. Nicolae din Leșnic, Pogorârea Sf. Duh din Ostrov, Sf. Nicolae din Ribița, Sf. Fecioară din Sântămărie Orlea, Adormirea Maicii Domnului din Strei, Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu, Duminica Tuturor Sfinților din Suseni (foto. 1).

Aceste biserici sunt monumente istorice cu un caracter complex incluzând în cadrul arhitecturii pictura murală, realizată cu tehnici și materiale care necesită măsuri de conservare multiple, în afară de acelea care privesc construcția. Pe lângă conservarea arhitecturii, este necesară crearea unor condiții optime pentru păstrarea picturilor aflate în acest cadru. Acțiunile de cercetare și de conservare implică în acest caz munca de echipă a unor specialiști din diverse domenii: istoric de artă, restaurator de pictură murală, arheolog, arhitect, inginer structurist, chimist, biolog, etc. Pictura murală prin natura sa este parte integrantă a acestor ansambluri arhitecturale. Prezentarea acestora trebuie să țină cont de faptul că decorația murală este raportată la ansamblu ca la un întreg încă de la început.

O problemă fundamentală de terminologie în domeniul conservării și restaurării patrimoniului cultural este lipsa unui consens asupra definiției generice a conservării, fiecare aducând propriile sale definiții însoțite de o serie de contradicții. Restaurarea are scopul de a face lizibile și de a pune în valoare picturile murale. Acțiunea sa este directă și se aplică întotdeauna asupra unui obiect singular. Pe de altă parte, conservarea are ca obiectiv prelungirea duratei de viață a unui obiect, a unei picturi murale. Se poate acționa asupra unei picturi murale (acțiune directă), sau asupra mediului înconjurător al picturii murale (acțiune indirectă). Contrar restaurării, intervenția de conservare este determinată de existența reală sau probabilă a unei daune. Conservarea este o intervenție obligatorie întrucât dauna este în curs de producere sau este pe cale să se producă.

Pe baza textelor documentare și din cercetările istoricilor se poate reconstitui, deși din nefericire foarte estompat, cadrul general de dezvoltare al arhitecturii religioase din această zonă a Transilvaniei. Construcțiile din așezările românești au păstrat un caracter rustic fiind realizate cu precădere din lemn. Material perisabil, lemnul nu a permis celor mai vechi monumente să dăinuiască peste secole. Arhitecturii de lemn, considerată ca artă pur populară îi urmează arhitectura monumentală de piatră. Bisericile sunt caracterizate de o planimetrie simplă, de plan longitudinal, cu naos și altar rectangular și cu turn clopotniță pe latura de vest. Dintre monumentele cercetate doar biserica Sf. Nicolae din Densuș se abate de la această formulă aducând o notă distinctă prin folosirea planului de tip central.

Datorită stării avansate de degradare în care se află majoritatea acestor ansambluri de pictură murală, unele încă acoperite de văruieli și tencuieli, altele înnegrite de diversele depuneri și acumulări de pe suprafață, sau chiar mutilate cu ocazia unor intervenții istorice, redarea cu exactitate a programului iconografic este destul de dificilă. În absidă și naos programul iconografic prezintă unele diferențe de la un monument la altul în alegerea scenelor reprezentate. Astfel în absida altarului putem întâlni urmatoarele scene: Pantocratorul, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus în mandorlă, Împărtășania apostolilor, Iisus prunc flancat de Arhangheli, Iisus în patenă, Sfinții Ierarhi și Diaconi. Programul iconografic al navei diferă în funcție de dimensiunile edificiului. Un inventar succint al scenelor din naos cuprinde: Imnul Acatist, Buna Vestire, Nașterea lui Iisus, Botezul Domnului, Rugăciunea în grădina Ghețimani, Răstignirea, Învierea, Raiul, Adormirea Maicii Domnului, Sfinții militari, Tabloul votiv și Judecata de Apoi. Pictura ce decorează fațada nordică a bisericii din Crișcior, alături de mai multe fragmente conservate la Strei, Densuș, Sântămărie Orlea și Ostrov sau cunoscute doar din descrieri mai vechi, ce datează din aceeași epocă, vin să confirme apariția în mediul artistic al Transilvaniei, a picturii exterioare.

Studiul stratigrafic al picturilor a scos la iveală natura materialelor de construcție a suportului și a mortarelor de legătură, etapele de aplicare a tencuielilor, faze ale procesului de pictare, cât și intervențiile de reparație sau restaurare suferite în timp. Materiale utilizate de pictorii vremii se regăsesc constant pe parcursul secolelor XIV- XV, ceea ce diferă este cantitatea în care au fost folosiți anumiți pigmenți. Natura suportului picturilor murale diferă în funcție de locul amplasării acestuia, de caracteristicile constructive ale bisericii sau de materialele existente specifice locului. Realizate din blocuri de piatră cioplită luate în multe cazuri din ruinele romane aflate în apropiere, bolovani de râu, bucăți de piatră de carieră și cărămizi arse, aceste monumente pe lângă structura originală solidă păstrează și semnele reconstrucțiilor, adăugirilor, reparațiilor și restaurărilor. Mortarul care leagă elementele zidăriei este realizat din var pastă și nisip, are o structură compactă și dură, fără goluri rămase între materialele constitutive, ceea ce demonstrează o bună dozare a proporțiilor și granulației materialelor de umplere în raport cu liantul. Stratul de intonaco pe care au fost realizate aceste picturi a fost aplicat cu un rol dublu: de egalizare a suprafeței neregulate a zidăriei și pentru primirea stratului de culoare. Acestă tencuială a fost realizată din var pastă cu adaos de nisip, paie, pleavă și câlți (foto. 6, 7).

Analizele chimice efectuate demonstrează că pigmenții utilizați în decursul secolelor XIV-XV în această zonă, sunt de origine naturală (minerali și argiloși). Pentru a obține mai multe nuanțe acești pigmenți erau amestecați cu carbonatul de calciu obținut din var, de culoare albă. Gama cromatică nu diferă mult de la un monument la altul ci doar proporția ocupată de un anume pigment în cadrul unui ansamblu și putem întâlni: alb de var, negru de cărbune de lemn și negru oxid, ocru galben (foto. 8), ocru roșu, cinabru (foto. 9), verde malahit, verde de pământ, albastru azurit (foto. 10, 11), lapis lazuli, dar și amestecuri ale acestora. În ceea ce privește desenul, acesta a fost realizat liber, direct în culoare pe suprafața tencuielii, cu pensula și pigment ocru. Atunci când era necesar ca detaliile să rămână vizibile în momentul aplicării pigmenților au fost realizate incizii directe în stratul proaspăt de intonaco. Pictorii stăpâneau foarte bine tehnica de pictură, dovadă stau precauțiile tehnice pe care le luau atunci când pigmenții pe care îi foloseau prin proprietățile și natura lor impuneau reguli deosebite pentru folosirea în tehnica a fresco. Metodologia de execuție a acestor picturi utilizează întregul proces caracteristic tehnicii a fresco și este analizată după urmatoarele etape: pontate (foto. 12), giornate, tehnici de transpunere a desenului (foto. 13), sclivisire (foto. 14) și tehnici și etape de realizare a stratului de culoare.

Studierea cauzelor și fenomenelor ce determină deteriorarea, distrugerea și transformarea aspectului acestor monumente, are un rol important în stabilirea corectă a stării de conservare a acestora, dar și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter profilactic sau a unor intervenții directe în vederea stopării sau încetinirii acestor procese de degradare. Pentru un diagnostic corect al stării de conservare în care se află aceste monumente, trebuie corelate cauzele cu degradările provoacate, iar investigațiile de specialitate efectuate de către o echipă pluridisciplinară sunt obligatorii. Degradările suferite de un monument sunt multiple, ele fiind corelate cu alterarea materialelor constitutive ale acestuia. Cauzele de degradare sunt variate și se combină frecvent, una creând condițiile propice intrării în acțiune a alteia. Dintre toate aceste cauze, excluzând factorul antropic bineînțeles, cea mai importantă, atât prin frecvență cât și prin multitudinea cauzelor secundare pe care le dezvoltă este acțiunea apei. De multe ori alterările nu se manifestă decât după o anumită perioadă de timp după acțiunea factorului principal, iar efectele lor se pot prelungi și după eliminarea cauzei ce le-a provocat. În acest sens trebuie luată în considerare istoria materială a monumentelor, modificările suferite de acestea de-a lungul secolelor, inclusiv intervențiile de conservare și restaurare cu scopul de a reconstitui înlănțuirea cauzelor și efectelor care generează degradările actuale. Doar o cercetare istorică și tehnică de specialitate va permite o intervenție eficientă asupra cauzelor, eliminându-le sau reducându-le, și să asigure conservarea pe termen lung a monumentelor. Pentru a putea deosebi calitatea originală a picturilor murale de imaginea lor aparentă, pe lângă criteriile personale de evaluare estetică, un restaurator trebuie să cunoască particularitățile formelor de degradare.

Prin studierea in situ a monumentelor din această zonă a Transilvaniei, au fost identificate atât la exterior cât și la interior, o diversitate de aspecte ce privesc fenomenele de degradare. Modificările estetice evidente pe aceste picturi murale se datorează parțial unor cauze naturale, fizice sau chimice, metodologiei de realizare și materialelor utilizate și, în sfârșit, cu tot mai multă insistență, acțiunii omului, fie prin producerea tot mai crescută și diferențiată de poluanți atmosferici, fie prin intermediul intervențiilor directe asupra picturii, sau, pur și simplu datorită neglijenței și indiferenței față de propriul patrimoniul.

Lista ilustrațiilor:

Foto 1. Monumentele cercetate (de la stânga la dreapta): biserica Sf. Nicolae din Crișcior, biserica Sf. Nicolae din Ribița, biserica Sf. Nicolae din Leșnic, biserica Adormirea Maicii Domnului din Strei, biserica Sf. Nicolae din Densuș, biserica Pogorârea Sf. Duh din Ostrov, biserica Sf. Fecioară din Sântămărie Orlea, biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu, biserica Duminica Tuturor Sfinților din Suseni

Foto 2. Planul bisericii Sf. Nicolae din Densuș

Foto 3. Planul bisericii Sf. Fecioară din Sântămărie Orlea

Foto 4. Biserica Sf. Nicolae din Ribița, naos, Răstignirea

Foto 5. Biserica Sf. Fecioară din Sântămărie Orlea, naos, Binecuvântarea Fecioarei

Foto 6. biserica Sf. Nicolae din Ribița, interior, intonaco (var-nisip și paie), fotografii realizate cu ajutorul microscopului digital (50x)

Foto 7. biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu, exterior, intonaco (var-nisip), fotografii realizate cu ajutorul microscopului digital (50x)

Foto 8. biserica Sf. Nicolae din Densuș, altar, Împărtășania apostolilor, pigmentul ocru galben, stratigrafie (60x)

Foto 9. biserica Sf. Nicolae din Densuș, naos, pigmentul roșu cinabru alterat, stratigrafie (60x)

Foto 10. biserica Sf. Nicolae din Ribița, Tabloul votiv, pigmentul albastru azurit, fotografie realizată cu ajutorul microscopului digital (50x)

Foto 11. biserica Sf. Nicolae din Ribița, Tabloul votiv, pigmentul albastru azurit, stratigrafie (60x)

Foto 12. Biserica Adormirea Maicii Domnului din Crișcior, naos, îmbinare de pontate pe fașa roșie orizonatală dintre registrul cu scena Botezul Domnului și registrul cu Regii Maghiari de dedesubt.

Foto 13. biserica Sf. Fecioară din Sântămărie Orlea, naos, fotografie în lumină razantă ce pune în evidență inciziile trasate ca repere ale desenului ce rămâneau vizibile și după aplicarea tonurilor de bază

Foto 14. biserica Sf. Nicolae din Densuș, Sf. Bartolomeu, fotografie în lumină razantă ce pune în evidență urmele lăsate de mistrie în procesul de sclivisire a stratului de intonaco

Bibliografie:

BOLDURA, Oliviu, Pictura murală din Nordul Moldovei. Modificări estetice și restaurare, Editura ACS, București, 2013.

BOTTICELLI, Guido, Metodologia di restauro delle pitture murali, Florența, 2003.

BRANDI, Cesare, Teoria Restaurării, Editura Meridiane, București, 1996.

CHOAY, Françoise, Alegoria patrimoniului, Editura Simetria, București, 1998.

ISTUDOR, Ioan, Noțiuni de chimia picturii, Editura ACS, ediția a III-a, București, 2011.

MORA, Paolo și Laura, PHILIPPOT, Paul, Conservarea picturilor murale, Editura Meridiane, București, 1986.

MUREȘAN, Theo-Sandu, Abordarea complexă și formativă a restaurării picturii murale, în Caietele restaurării, Editura ACS, București, 2012.

RUSU, Adrian Andrei, Biserici și ctitori din Țara Hațegului pînă la 1700, Satu Mare, 1997.

TORRACA, Giorgio, Materiaux de construction poreux, Science des matériaux pour la conservation architecturale, ICCROM, Roma, 1986.

VĂTĂȘIANU, Virgil, Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, Cluj-Napoca, 1930.

Bibliografie:

BOLDURA, Oliviu, Pictura murală din Nordul Moldovei. Modificări estetice și restaurare, Editura ACS, București, 2013.

BOTTICELLI, Guido, Metodologia di restauro delle pitture murali, Florența, 2003.

BRANDI, Cesare, Teoria Restaurării, Editura Meridiane, București, 1996.

CHOAY, Françoise, Alegoria patrimoniului, Editura Simetria, București, 1998.

ISTUDOR, Ioan, Noțiuni de chimia picturii, Editura ACS, ediția a III-a, București, 2011.

MORA, Paolo și Laura, PHILIPPOT, Paul, Conservarea picturilor murale, Editura Meridiane, București, 1986.

MUREȘAN, Theo-Sandu, Abordarea complexă și formativă a restaurării picturii murale, în Caietele restaurării, Editura ACS, București, 2012.

RUSU, Adrian Andrei, Biserici și ctitori din Țara Hațegului pînă la 1700, Satu Mare, 1997.

TORRACA, Giorgio, Materiaux de construction poreux, Science des matériaux pour la conservation architecturale, ICCROM, Roma, 1986.

VĂTĂȘIANU,Virgil, Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, Cluj-Napoca, 1930.