Invatamant Preuniversitar Scolar Teologic Ortodox
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Invățământ preuniversitar școlar teologic ortodox
CUPRINS
INTRODUCERE: ARGUMENT
1. SCURT ISTORIC
1.1. EVOLUȚIA ISTORICĂ A EDUCAȚIEI
1.2. ȘCOALA – EVOLUȚIA ISTORICĂ A INSTITUȚIEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT
2. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ÎN ROMÂNIA
1.3. ÎNVĂȚĂMÂNTUL CONFESIONAL BIHOREAN
1.4. ÎNVĂȚĂTORII ȘI MATERIILE PREDATE ÎN PRIMELE ȘCOLI
3. DATE ELEMENTARE PENTRU REALIZAREA UNUI LICEU NOU CU PROFIL TEOLOGIC
3.1. CERINȚE
3.2. SCHEME ȘI STRUCTURI FUNCȚIONALE
3.3. PLANUL DE ȘCOLARIZARE A UNUI LICEU VS. PLANUL DE ȘCOLARIZARE A UNUI LICEU CU PROFIL TEOLOGIC
3.4. CANONUL BISERICESC ȘI IMPUNERILE ACESTUIA
3.5. PERSPECTIVE ÎN PROIECTAREA LACAȘULUI DE CULT
4. EXEMPLE (ȘCOLI)
4.1. MANCHESTER ACADEMY (SECONDARY SCHOOL)
4.2. LUTHERAN SCHOOL OF THEOLOGY AT CHICAGO
4.3. SETH MOKITIMI METHODIST SEMINARY
4.4. COLEGIUL ORTODOX DIN FANAR, TURCIA
4.5. ȘCOALA ORTODOXĂ DIN REMLE-IERUSALIM, ISRAEL, ARH. DAN SI HILA ISRAELEVITZ (2010)
4.6. CAMPUSUL ȘCOLAR PREUNIVERSITAR SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX “MITROPOLIT SIMION ȘTEFAN”, ALBA IULIA
4.7. SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX "SF. VASILE CEL MARE", IAȘI
4.8. SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX "NIFON MITROPOLITUL", BUCUREȘTI.
4.9. SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL ORTODOX "SF. NICOLAE", RÂMNICU VÂLCEA
5. STUDIU DE CAZ: LICEUL ORTODOX "EPISCOP ROMAN CIOROGARIU", ORADEA
5.1. PREZENTARE ȘI OBSERVAȚII
5.2. INTEGRAREA ÎN ȚESUTUL URBAN
5.3. CONCEPT
5.4. PROPUNERE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Proiectul de față nu își propune să facă încă o clădire ecleziastică între zecile de astfel de clădiri care apar în cele mai surprinzătoare locuri, atât în Oradea cât și în alte orașe ale țării.
Conturarea temei de arhitectură s-a facut în funcție de mai multe considerente. Atât situl cât și tema de proiectare le-am găsit în anul cinci de facultate, când a trebuit să ne căutăm locuri prielnice pentru proiectul de semestru, acesta a fost o clădire ecleziastică. Am constatat atunci necesitatea unei clădiri, care să fie gândită și concepută pentru profilul școlii și cerințele acestuia în Oradea.
Istoria arhitecturii ne arată că de-a lungul timpului programul religios a fost un program prioritar în diverse perioade, folosind o mare parte din resursele financiare ale societății din acele timpuri. În cadrul arhitecturii religioase, cea mai relevantă expresie arhitecturală a devenit biserica. Construirea lăcașelor de cult a prilejuit crearea de opere arhitecturale nepieritoare.
În Transilvania avem exemple multiple de biserici pentru diferite convingeri. Astfel găsim biserici care practică ortodoxismul, catolicismul, luteranismul, calvinismul, unitarianismul, iudaismul, islamismul sau biserici baptiste, penticostale, adventiste de ziua a șaptea sau cladiri pentru martorii lui Iehova. Biserica a suferit schimbări planimetrice și volumetrice in timp, (periodizare: paleocreștinism, bizantinism, preromanic, romanic, gotic, renascentism, baroc, rococo, neoclasicism, eclectism istoricist, modernism, postmodernism, deconstructivism, minimalism), iar studiul ei ar trebui întocmit și din punct de vedere al epocii în care ea a fost sau va fi ridicată.
Cu toate că astăzi bisericile sunt într-un număr foarte mare, deranjant uneori prin plasarea lor în dezacord cu reglementările urbanistice alei zonei, au fost de fapt primele locuri în care omul a fost educat și civilizat prin frica de Dumnezeu. Astfel primele școli s-au dezvoltat în biserici sau pe lângă acestea, la început în aer liber, iar mai apoi într-un spațiu acoperit destinat exclusiv procesului de învățare.
Un popor, care nu are o tradiție istorică și culturală este subjugat sau supus pieirii. Țara noastră se poate mândri cu tradiția sa istorică, însă, din cauza nenumeroaselor atacuri, formarea culturală a suferit mult de-a lungul timpului. Din acest motiv trebuie să luptăm pentru a ne ridica nivelul cultural, atât în zonele rurale, unde nivelul analfabetismului este și acum ridicat, cât și în cele urbane.
Avem nevoie de centre culturale care să satisfacă nevoile locuitorilor urbei, având în vedere că municipiul Oradea este reședința județului Bihor, centru economic, social, cultural, administrativ și religios, prin urmare locul cel mai potrivit pentru un campus școlar preuniversitar.
Faptul că în Oradea se află Centrul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, sub oblăduirea căreia funcționează profilul teologic ortodox, tot aici funcționează Universitatea din Oradea, unde după absolvirea liceului, elevii pot să-și continue studiile, la nivel universitar au fost argumente importante în alegerea temei de față.
Municipiul Oradea este o zonă multietnică și pluriconfesională. Majoritatea celorlalte culte, minoritare de altfel, au de mulți ani școli teologice de sine stătătoare, doar Biserica Ortodoxă este singura care nu a beneficiat de o astfel de investiție.
1. SCURT ISTORIC
1.1. EVOLUȚIA ISTORICĂ A EDUCAȚIEI
Pentru a putea cunoaște evoluția istorică a educației trebuie înteles în sine procesul de educare, care este prezent mai devreme sau mai târziu în viața tuturor. Educația, cum este definită în "Dicționarul explicativ" este un ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau ale oamenilor, ale societății etc. Rezultatul acestei activități pedagogice este bună creștere si comportarea civilizată în societate."
Educația este procesul de formare a personalității individuale, prin integrare socială și transmitere culturală. Cuvântul educație denotâ fie acțiunea formativă, fie rezultatul acesteia. Acesta iși are originea din latinescul edere: a crește, a hrăni; educare, educere : a trage în afară și subliniază legătura termenului cu dezvoltarea fizică și maturizarea interioară. Educația este strâns legată de concepția despre om, cultură și societate.
Educația, ca relație între oameni, identifică cel puțin două persoane, și anume: educatorul, cel care desfășoară actul de educație și educatul, cel care primește educația. Aceștia se află într-un context și recurg la un cod pentru a putea comunica unul cu celălalt. Este important ca atât educatorul cât și educatul să folosească același cod, astfel încât educația să poată fi transmisă de unul și înțeleasă de celălalt. Educatorul iși propune realizarea unei relații finalizate și să insoțească subiectul educat în drumul său de dezvoltare personală. Relația educativă este strâns legată de dinamica vârstei evolutive, finalizându-se la maturitatea subiectului. Astfel identificăm educația pozitivă, rolul profesorului, educația activă, rolul elevului și relația educativă, rolul interacțiunii dintre cei doi interlocutori.
Educația apare în primul rând în sânul familiei. De aici și expresia "educația celor șapte ani de acasă". Familia este cea care exercită dreptul la educație în numele copiilor până la maturizarea acestora și se ocupă de formarea lor din perspectiva afectivă. Pe lângă educația din familie, tinerii mai primesc și alte influențe pe tot parcusul lor evolutiv. Școala joacă un rol foarte important în viața unui om. Ea se ocupă de instrucția sa, iar activitățile extrașcolare (activitatea sportivă, artistică, forme de voluntariat, participări în comunitatea religioasă, viața politică, etc.) sunt de asemenea unelte importante în formarea sa socială. De asemenea sunt și forme speciale de educare pentru persoanele cu dizabilități sau pentru cele care au un comportament deviat.
În Mesopotamia și Egipt, educația a fost patrimoniul castei sacerdotale, căreia îi aparținea custodia și transmiterea culturii sacre.
Grecia a fost cea care a emis ideea unei educații (paideia) care să urmărească obținerea virtuții, nobleței, forței și minții pentru războinicul din Micene (Homer) sau împlinirea idealului tărânului harnic (Hesiod).
În schimb, sofiștii, promovând educația intelectului, au incurajat exercițiul abilitații retorice; pentru a avea succes, Socrates a încercat să întrebuințeze o sinteză între valorile exprimate de tradițiile elene și aspirațiile culturale ale sofiștilor, împăcând fericirea subiectiva cu raționalitatea obiectivă.
Educația cetățeanului la Platon se împărțea între finalitatea politică, așa cum apare definita în modelul statului din Republică, cultura, ca sursă de iluminare a sufletului, și pregătirea fizică (gimnastica). Aristotel a contribuit mai apoi la conturarea rațională a educației, ca dezvoltare a doctrinei etice și politice, pentru formarea virtuții, a obiceiurilor legate de viața individuală și socială orientată către dreptate.
Societatea română a resimțit din plin influența culturii elenistice, educația tinerilor fiind tot mai mult încredințată învățăturii preceptorilor(pedagogi). Atunci au fost înființate primele școli publice (din care erau excluse disciplinele "efeminate", precum muzica și dansul, răspândite însa în lumea greacă).
În mod dominant educația a fost gândită, în primele comunități creștine, ca și inițiere în credință și abia apoi în secolul al V-lea învățământul doctrinar a fost adăugat celui clasic în școlile mănăstirești și episcopale.
Modelul a devenit clericul, iar în epoca carolingiană (prin școala palatină a lui Alcuin, sec. al IX-lea), planul de studii a fost fixat în trivium (gramatică, retorică, dialectică) și quadrivium (aritmetică, geometrie, muzică, astronomie). Augustin, ducând la bun sfârșit principiul socratic, a interpretat educația ca resuscitare a unor adevăruri, existente deja în om, în timp ce pentru Toma d'Aquino educația capătă o valență de cucerire a adevărului prin ratio naturalis. Umanismul a pus în centrul educației cultura, prin componentele sale literare (humanae litterae a lui L. Brumi), instrument de purificare a sufletului (M.Vegio) și de formare a unui bun cetățean, care ar fi fost și un bun orator (M.Palmieri); experiențele educative specifice au fost conduse de G. Guarini și de Vittorio da Feltre cu a sa casa giocosa.
Reforma protestantă a promovat educația populară, astfel și cei din pătura joasă a societății puteau să se apropie de Sfintele Scripturi. Catolicismul a pus accentul pe formarea umanistă și creștină a tinerilor aristocrați, cu toate că acțiunea ordinelor religioase era pentru susținerea educației poporului.
Secolul al XVII-lea, pune copilul în centrul atenției. J.A.Comenius a dezvoltat tema unei educații universale, care punea copilul în centrul procesului de formare în spiritul ordinii și armoniei, iar J. Locke a formulat un ideal educativ adresat omului, ca ființă liberă și inteligentă care isi urmează fericirea în funcție de rațiune controlându-și pasiunile.
Iluminismul a susținut educația în școli pentru toți, căpătând la J.-J.Rousseau teoretizarea unei educații negative (în antiteză cu educația pozitivă, centrată pe figura învățătorului), îndreptată către "a-l lăsa să se maturizeze" pe cel educat, în funcție de impulsul său pozitiv și intim de creștere și de libera sa interacțiune cu natura. S-a deschis astfel o perioadă bogată de noi deschideri, mai ales în direcția educației poporului. J.H.Pestallozzi a pus bazele educației elementare, în timp ce educația preșcolară a fost discutată de F. Aporti și F.W.Froebel; J.F.Herbert a avut ca țintă o concepție științifică a educației.
În Secolul al XIX-lea apare nevoia unei educații democratice, care să aibă ca finalitate legată de muncă și de formarea profesională a individului. Apare interesul deosebit pentru educația populară (J. B. Girard), care se confruntă cu exigența de a modula educația, având în vedere stadiile dezvoltării omenești (A. Necker).În Italia R. Lambruschini, G. Capponi și A.Rosmini Serbati au susținut necesitatea realizării unei sinteze între principiile liberale și credința creștină în căutarea unei educații autentice care să trezească energiile libere ale spiritului; pe de altă parte, pozitiviștii R. Ardigo și a. Gabelli, urmând ipoteza evoluționistă a lui H.Spencer, au propus un model de educa care isi urmează fericirea în funcție de rațiune controlându-și pasiunile.
Iluminismul a susținut educația în școli pentru toți, căpătând la J.-J.Rousseau teoretizarea unei educații negative (în antiteză cu educația pozitivă, centrată pe figura învățătorului), îndreptată către "a-l lăsa să se maturizeze" pe cel educat, în funcție de impulsul său pozitiv și intim de creștere și de libera sa interacțiune cu natura. S-a deschis astfel o perioadă bogată de noi deschideri, mai ales în direcția educației poporului. J.H.Pestallozzi a pus bazele educației elementare, în timp ce educația preșcolară a fost discutată de F. Aporti și F.W.Froebel; J.F.Herbert a avut ca țintă o concepție științifică a educației.
În Secolul al XIX-lea apare nevoia unei educații democratice, care să aibă ca finalitate legată de muncă și de formarea profesională a individului. Apare interesul deosebit pentru educația populară (J. B. Girard), care se confruntă cu exigența de a modula educația, având în vedere stadiile dezvoltării omenești (A. Necker).În Italia R. Lambruschini, G. Capponi și A.Rosmini Serbati au susținut necesitatea realizării unei sinteze între principiile liberale și credința creștină în căutarea unei educații autentice care să trezească energiile libere ale spiritului; pe de altă parte, pozitiviștii R. Ardigo și a. Gabelli, urmând ipoteza evoluționistă a lui H.Spencer, au propus un model de educație rațională. În cadrul educației populare, nu poate fi trecută cu vederea opera lui Giovanni Bosco, scrisă pentru a-i face pe tineri "buni creștini și cetățeni cinstiți" (în special, prin intermediul formării pentru muncă), dincolo de experiența școlii profesionale a bavarezului G. Kereschensteiner.
Sfârșitul secolului al XIX-lea, prin mișcarea activismului a realizat o "revoluție copernicană". Aceasta pune în centrul educației "subiectul" educației.Activismul adună la un loc autori de diferite origini, precum englezii R. Baden-Powell, C.Reddie; exponenții pragmatismului american J.Dewey, W.H.Kilpatrick, H.Parkhurst, C.Washburne, care concepeau ei în funcție de o finalitate socială, având în Italia o infleunță deosebită asupra lui E.Codignola; germanii H.Lietz, P.Geheeb, G.Wyneken; francezii E.Demolins, R.Cousinat, C.Freinet; rusul P.P.Blonski; elvețienii A.Ferriere și E.Devaud; italienii M.Montessori și R.Agazzi. Neoidealismul lui G.Gentile a conceput educația ca un proces spiritual ce tinde spre conștientizarea de sine, idee introdusă în reforma învățământului mediu și mediu-superior și, prin intermediul lui G.Lombardo Radice, în reforma școlii primare, unde au fost puse în valoare experiențele activiste. Marxismul a inspirat prin A.S.Makarenko un model de educație colectivă.
După cel de-al doilea război mondial au apărut noi cerințe în privința educației permanente și în cea a alfabetizării funcționale (P.Freire). În anii 1970, a fost pusă în discuție valoarea educației scolastice, ajungâdu-se prin I.Illich la profilarea proiectului unei deșcolarizări, în stare să redea societății responsabilitatea educativă directă. Funcționalismul și în special N.Luhmann au încercat însă să facă din educație o funcție a proceselor economice și sociale.
1.2. ȘCOALA – EVOLUȚIA ISTORICĂ A INSTITUȚIEI DE INVĂȚĂMÂNT
Școala este o instituție pusă în slujba cercetării și transmiterii învățăturii. Apărută prin diminuarea scăderii posibilității familiei și a grupului social de a transmite un patrimoniu cultural mereu mai vast și mai diferențiat de la o generație la alta, școala este considerată loc de educație intențională și specifică mai curând decât spontană și informală.
Prima dovadă a unei organizări școlare apare în epoca elenistică. Atunci apar școlile primare, secundare și superioare. Această împărțire s-a menținut până în perioada romană. În Evul Mediu se pune în prim-plan mănăstirea, ceea ce duce la apariția universităților pe lângă catedrale în secolul al XII-lea. În perioada umanistă se creează o criză a instituțiilor universitare, laicizarea învățământului, care duce înființarea instituțiilor de învățământ private, cum ar fi academiile, Academia Florentină, și a primelor cămine, de ex. cele ale lui Guarino de Guarini și Vittorio da Feltre.
În perioada Reformei protestante și a Contrareformei, iezuiții au creat colegii și au elaborat un cadru al școlii secundare, care a rămas până în secolele următoare. Acesta a avut modelul său organizat și didactic în ratio studiorum.
În epoca modernă s-a formulat ideea de "educație universală", printr-o orientare empiristă propusă de Comenius, "panscholia", prima instituție a unei educații permanente, și astfel prima articulare a curriculumului școlar în măsura respectării evoluției personalității:schola materna, schola vernacula, schola latina, accademia, schola scholarum.
Secolul al XVIII-lea, scolastica se mută în câmpul politicii, și la jumătatea secolului al XIX-lea în Italia a început organizarea unui sistem școlar public. În secolul XX școala se reînnoiește din punct de vedere pedagogic, inspirată de ideea de "naturalitate" proprie lui J.-J.Rousseau și de pedagogia lui J.Dewey, unde activitatea didactică este centrată nu atât pe programele sale, ci pe copii. Copii sunt protagoniștii activității didactice modelate pe exigențele lor și pe interesele lor. Trecerea de la școala privată, mai puțin privilegiată, la cea publică, la dreptul de a invăța acordat tuturor, a presupus transformări clare de ordin cantitativ și mai ales necesitatea unor inovații calitative, pentru ca principiul școlii tuturor să nu rămână doar o afirmație. Instituția școlară a fost supusă unor critici, culminând cu propunerile de deșcolarizare, care încearcă să preîntâmpine pericolele reproducerii și controlului social prin intermediul școlarizării obligatorii, care elimină în mod radical școala însăși. Unele intenții prevedeau intervenții de reformă a sistemului școlar și aveau în vedere constante adaptări ale programelor și ale structurilor școlilor în ideea de a o face congruentă cu finalitățile pe care societatea i le încredințează.
Nivelul de educație dobândit de un subiect determinat este dat de sociologia educației de nivelul de "școlarizare". Se analizează unul dintre principalii indicatori folosiți în cercetările empirice, și în particular în cele de tip cantitativ, întrucât contribuie la definirea statusului social al subiectului supus cercetării. Nivelul de școlarizare al unui individ depinde frecvent, dincolo de factorii economici, etnici și de stratificare socială, și de structura familială (număr de frați, studiile parinților etc.), de gradul de aspirație la mobilitatea socială și de factori "ecologici" ca distanța între locuințe și instituția educativă, mijloacele de transport etc.
2. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ÎN ROMÂNIA
Actul educativ se desfășura de pe vremea principatelor române în școlile bisericești din jurul episcopiilor, bisericilor, mănăstirilor sau a școlilor domnești de pe lângă curțile celor înstăriți. Printre primele materii predate amintesc religia, citirea și scrierea, care erau în limba slavonă, abia din secolul XVII acestea fiind traduse în limba română, iar după dominația fanariotă s-a introdus și limba greacă (de exemplu : Școala domnească Sfinții Trei Ierarhi, Iași sau cea de la Mănăstirea Sfântu Sava, București). În unele școli se mai preda și în limba franceză sau latină, iar în unele cazuri limba română înlocuita în totalitate cu cea greacă.
În secolul XIX se deschide prima școală românească la Sfântu Sava în 1816 de către Gheorghe Lazăr, urmat apoi de I. E. Rădulescu, Paladi și alții. După realizarea unui regulament de organizare a școlilor (1832) s-au înființat școli în majoritatea capitalelor de județ din Muntenia, de asemenea și Moldova se dezvoltă, iar în 1814, Gheorghe Asachi înființează prima școala romănească de inginerie. În 1865 prin legea învățământului se declară obligativitatea învățământului primar, ceea ce duce la prosperitatea școlilor primare atât în orașe cât și în sate.
Astăzi majoritatea școlilor din România nu sunt gândite a fi școli de la bun început, iar cele care au fost școli nu mai corespund evoluției secolului nostru. Clădirile în care acestea funcționează sunt clădiri vechi, redobândite sau transformate în instituții de învățământ. Aceste construcții au suferit unele "îmbunătățiri" astfel încât să poată primi acordul funcționării legale. Lipsa alocării de fonduri pentru modernizarea sau chiar construirea de noi instituții de învățământ a dus la multe artificii din partea arhitecților sau a municipalității. Așadar în secolul XXI mai putem vedea, în mediul rural, școli care înca mai au latrine, duc lipsă de canalizare sau de apă curentă. În mediul urban am găsit mai multe îmbunătățiri, dar tot sub așteptări. Scuza acestora ar fi tot lipsa de fonduri. Astfel că aceste "modernizări" sunt mai degrabă niște igienizări prin înlocuirea finisajelor (vopsitorii, zugrăveli, izolări termice, tâmplării, mobilier) sau a agenților termici (înlocuirea sobelor cu calorifere si centrale termice) și mai puțin regândirea spațiului în pas cu tehnologia și evoluția umanității.
Gândirea cu privire la spațiul în care se desfășoară actul de predare și învățare este încă conservativă. Dovadă stau puținele școli noi "moderne" întemeiate în țară. Acestea sunt gandite într-un stil mai modern ca și compoziție, dar nu doar clădirea și spațiul ce o înconjoară trebuie reinterpretat ci și modul de predare, care ține și de programa școlară. Amintesc aici un mod de predare altul decât cel frontal, și anume step-by-step, care presupune o predare liberă în funcție de preferințele și aptitudinile copilului. Această predare, introdusă în ciclul primar în unele școli de la noi, nu are însă continuitate, iar copiii care sunt instruiți în acest mod se lovesc în gimnaziu de predarea frontală, atât de diferită.
Consider că România este departe de a crea spații moderne și inovative în locurile publice, deoarece orice ieșire din tipare este privită sceptic de către autorități sau opinia publică. Ne lovim nu doar de lipsa de fonduri ci și de niște legi create în epoca comunistă, legi care s-au modificat prea puțin în ultimii ani pentru a facilita libera expresie creativă a arhitecților. Astfel se proiectează după niște tipare bine stabilite și conturate, fără a se regândi spațiul și nevoile celor care exercită actul de învățare-predare. Probleme apar de asemenea și în modul integrării clădirii în țesutul urban, țesut cu o moștenire istorică de valoare, care trebuie conservată. Conservarea nu înseamnă însă să proiectăm în maniera trecutului și să rămânem ancorați acolo.
Legile, lipsa de fonduri, integrarea în țesutul urban, opinia publică, toate aceestea sunt o adevarată provocare pentru a crea ceva inedit si spectaculos.
2.1. ÎNVĂȚĂMÂNTUL CONFESIONAL BIHOREAN
În Transilvania, creștinismul a fost prezent încă de la începuturile sale, fiind sub jurisdicția horepiscopilor veniți din sudul Dunării, încă de pe vremea Sfinților Apostoli și a celor ce i-au urmat. Astfel după unii cercetători, creștinismul este prezent și în Oradea Mare, orașul, sub numele său vechi Ulpanium, fondat de românii din Dacia.
Bihorul a fost invadat de-a lungul timpului de mai multe popoare migratoare (goți, vandali și gepizi), vreme în care episcopul român Ursus, care a participat la Sinodul al VII-lea Ecumenic de Niceea (787), se pare că a activat în această zonă. Prezența creștinilor în Crișana este dovedită prin numeroase documente, cronici sau vestigii arheologice. S-a dovedit că românii bihoreni nu plăteau la început dijma celor de rit catolic, mai apoi fiind obligați să facă acest lucru, dorindu-se astfel atragerea lor către ritul catolic. Episcopia latină orădeană oferea frecvent privilegii, după care obliga creștinii ortodocși să treacă la catolicism.
După perioada Renașterii, urmează o perioadă înfloritoare pentru Oradea, perioada în care în Bihor au loc mișcări reformatoare, calvine. Școala capătă o mai mare importanță prin propagarea ideii de cultivare a populației, accesul la știință și libertatea spirituală fiind țelul principal. Românii asimilează cu bucurie o nouă metodă a vieții bisericești: libertatea rostirii predicii în limba română, extinzând-o și asupra școlii. Sugestiile umanismului târziu, venite mai cu seamă pe calea studiilor făcute de transilvăneni în Italia, au fertilizat multe sectoare ale vieții spirituale. Se extind școlile în limbile vorbite la Brașov, Hațeg, Caransebeș, Lugoj, Cluj, Târgu-Mureș, Oradea, Sibiu și Bistrița. O asemenea școală, cu predarea în limba latină, există și în Beiuș, înființată în anul 1553. Așadar veacul al XVI-lea, cu ideile sale inovatoare, a creat premisele unei vieți culturale proprii în teritoriile aflate sub ocupație străină.
În zona rurală evoluția culturală și spirituală a fost mai lentă, lucratul terenului și muncile gospodărești fiind principala ocupație a oamenilor. Scrisul sau cititul au fost mai greu dobândite, dascălul fiind preotul satului, care avea misiunea de alfabetizare a credincioșilor prezenți la Sfânta Liturghie. Această trecere de la liturghie la școală se făcea aproape fără să fie sesizată. Educarea oamenilor de la țară se făcea astfel mai ușor prin ascultare și repetare, scrisul și cititul, cerând prea mult timp și trudă, le învățau numai aceia care se hotărau a sluji Bisericii în calitate de preoți, cantori sau dieci. O asemenea școală se pare că ar fi existat pe la anul 1591 în satul Urvis.
În secolul următor întâlnim primii episcopi ortodocși români cunoscuți cu numele în Bihor: Efrem Beniamin și Petru Hristofor. În anul 1675 mitropolitul Ardealului Sava Brâncovici, în cadrul unui sinod ținut la Alba Iulia, a luat o serie de măsuri privitoare la intărirea vieții morale și culturale a preoților și credincioșilor din eparhie. Așadar, mitropolitul Sava Brâncovici poate fi considerat cel dintâi ierarh care a dat dispoziții în scris cu privire la săvârșirea slujbelor religioase în românește, la predicarea cuvântului lui Dumnezeu și la instruirea copiilor în biserică.
După 1712, pentru mai bine de două secole, ierarhii sârbi au condus Bihorul printr-un vicar, printr-un arhimandrit sau printr-un protopop. Bihorul nu a intrat în episcopia Aradului ca un teritoriu anexat, ci ca o episcopie de sine stătătoare, cu scaun episcopal vacant, condusă de un consiliu eparhial.
Istoria școlii este strâns legată de istoria Bisericii în ținutul Bihorului. Alături de Biserică, școala susținută de aceasta a fost, până în 1918, al doilea stâlp al vieții poporului nostru din Bihor, ca de altfel din toată Transilvania și din ținuturile aflate sub stăpânire străină.
Prin educația în spirit național în școli ocrotite și susținute de Biserică, românii au întărit demersul pentru unificare. În cazul de față doar două centre școlare confesionale ortodoxe se impun în Bihor, până la 1867: Oradea și Beius. La românii bihoreni, au existat așa-numitele școli poporale încă de la începutul veacului al XVIII-lea și în unele locuri chiar înainte de acesta. Învățătorii școlii erau pregătiți în școli obștești nediferențiate și mai târziu în cursuri preparandiale, care au existat și în Oradea-în 1779 pe lângă școala unită, apoi pe lângă cea ortodoxă. În același timp, unii dintre tinerii români ortodocși erau îndrumați spre școala romano-catolică, gratuită, care se afla pe atunci în Oradea.
Cultura de masa era susținută de Imperiul austro-ungar putând fi astfel un bun instrument de dominație și catolicizare, iar mai apoi de maghiarizare. În acest sens avem mărturie cunoscutele Ratio Educationis din 1777 și Norma Regia din 1781, împotriva cărora au protestat oamenii de cultură din Transilvania si Bihor, români, maghiari și chiar germani: în locul limbii latine și germane…transilvanenii cereau învățământ în limba maternă. În 29 octombrie/ 8 noiembrie 1781, împăratul Iosif al II-lea dă un ordin cu privire la deschiderea de școli și pentru ortodocși. Așa-numitul Edict de toleranță interzicea asuprirea cetățenilor pe motive religioase, permitând oricărei confesiuni, dacă avea minim 100 de familii să-și zidească biserică și școală și să intrețină preot și învățător.
În cartierul Velența, în locul bisericii ortodoxe de lemn, în 1768, începe ridicarea unei noi biserici ortodoxe din cărămidă. Lucrările sunt conduse de mesterul Schultz. Biserica este terminată în anul 1779 și refăcută după incendiul din anul 1836. În anul 1864 i se adaugă turnul, ajungându-se la forma ei actuală. Clădirea barocă are un plan dreptunghiular, altar semicircular, turn cu secțiune pătrată.
Totuși în continuare școlile erau întreținute tot de cei din comunitățile bisericești. La sfârșitul secolului al XVIII-lea Bihorul avea peste 70 de școli românești, iar cea mai veche școala din Oradea se află în cartierul Velența lângă cetate. Azi școala ortodoxă nu mai există, doar locul amintește existența ei prin numele străzii – strada Școalelor. Aceasta este și prima școală care este aprobată de către Guvern cu condiția ca toate cheltuielile școlii să fie suportate de către ortodocși.
O dată cu deschiderea Preparandiei române din Arad, în 1812, se întărește și învățământul românesc din Bihor. Se poate vorbi, începând cu anul 1812, de un progres în viața școlii românești bihorene. Învățământul bihorean întâmpină greutăți financiare nereușind să înființeze multe școli. Astfel că în anul 1825 în Bihor funcționau doar 53 de școli. De-a lungul timpului, școala românească din Oradea a fost sprijinită de mulți credincioși cu dare de mână care au lăsat fundații anume în acest scop. Amintim numele marelui mecenat Nicolae Jiga, care în calitate de epitrop al Bisericii cu Lună, purta o grijă deosebită față de școală. În cele din urmă retribuția învățătorului român cât și cheltuielile școlii au fost plătite din veniturile orașului până în 1868, când, întemeindu-se școlile de stat, se sistează și acest ajutor.
Biserica ortodoxa din Velența
Școala cu clasele I-VIII „Lucreția Suciu”– prima scoala de stat din Oradea (1870)
În toată perioada la care se face referire în rândurile de mai sus, în ținutul Beiușului pulsa o autentică viață creștină, o viață trăită în legea strămoșească. Astfel Beiușul devine, încetul cu încetul, un centru național-cultural al românilor bihoreni, altul decât Oradea și fără a se substitui acesteia. Și în ținutul Beiușului, ca și în tot Bihorul, de altfel, istoria se împletește cu credința. De amintit aici construirea bisericii de lemn, în locul alteia mai vechi, care mai apoi a fost mutată la Delani (în apropiere de Beiuș). Pe lângă această biserică a funcționat și o școală, care în 1759 a fost frecventată de 12 elevi, majoritatea români. În anul 1777 a fost aprobat de către împărăteasa Maria Tereza noul regulament școlar Ratio educationis, după care ia ființă în Beiuș așa-numita școală orășenească. Dar, cum școlile naționale n-au dat rezultatele dorite, în 1788 în baza legii Norma Regia, Consiliul locotenențial provoacă comitatul Bihor să înființeze școli în toate comunele ortodoxe din Bihor. Cu acest prilej, numai în cercul Beiuș iau ființă 14 școli. Intențiile bune ale legii Norma Regia n-au fost materializate în tinutul Bihor. În Bihor așezările satelor românești nu se aflau în majoritate pe domeniile statului ceea ce a dus la îngreunarea înființări școlilor în Bihor. Totuși în 1788 din 74 de școli propuse a se înființa în comitatul Bihor s-au realizat 21, din care 14 în Beiuș.
O dată cu anul 1808 viața culturală beiușeană cunoaște un reviriment extraordinar. Acest lucru a fost posibil datorită înființării școlii primare confesionale ortodoxă-română, școală care a funcționat fără întrerupere până în anul 1926. În 1852, episcopul Andrei Șaguna se adresa preoților și protopopilor printr-o circulară, în care-i ruga să ia măsuri ca fiecare obște bisericească să-și facă școală prin propriile sale mijloace. Un apel similar făcea și vicarul greco-catolic al Sălajului, care, constatând lipsa acută de cadre didactice calificate, cerea ca acolo unde nu sunt învățători sau cantori, să predea preoții.
Învățământul confesional greco-catolic a fost deosebit de bine reprezentat și la Beiuș, nu numai la Oradea. Meritul îi revine episcopului Samuil Vulcan, cel care a pus bazele gimnaziului românesc de la Beiuș în 1828. În acest liceu-cu o existență neîntreruptă până azi- au studiat mii de tineri români, atât uniți, cât și ortodocși, din Bihor și Arad.
Oradea, Harta din 1897
2.2. ÎNVĂȚĂTORII ȘI MATERIILE PREDATE ÎN PRIMELE ȘCOLI
Cei dintâi educatori din cadrul școlii românești au fost un număr de dascăli ambulanți, care s-au ocupat în această zonă cu dezlegarea tainei scrisului și a cititului. Tot ei au ajutat la scrierea de cărți bisericești. Învățătorii erau recrutați din rândurile diecilor sau ale preoților, până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Altfel spus, unde era o carte și un diac sau un cunoscător al literelor, era și o școală, în care se învăța cel puțin scrisul și cititul, și muzica. O școală de acest fel a fost cea a dascălului Mihai din Beiuș, de la 1695, mai apoi continuată de popa Iosif, dascăl, copist, zugrav și mare apărător al credinței străbune.
Etapa următoare este înfluențată de legea Ratio educationis din 1777, care preciza că în școli trebuie să fie puși învățători experți, care să cunoască nu numai limba maternă a elevilor, ci și alte limbi care se foloseau mai mult în țară.
La intervenția episcopului de Arad Pavel Avacumovici, iau ființă la Oradea cursuri de instruire pentru învățători, din nevoia de a satisface cererea de cadre, tot mai insuficiente. Cu toate aceste eforturi, necesarul de învățători pentru școlile ortodoxe nu a fost acoperit nici de aceste cursuri de instruire. De aceea în 1792, se propune din nou ca și fiii neuniților să învețe la școlile altor nații. În același timp, s-a organizat și un inspectorat școlar al comitatului Bihor, căruia îi erau supuse și școlile ortodoxe.
Toate încercările făcute prin cursurile de normă de 2-3 luni, atât învățătorilor, cât și învățământului în general, nivelul științific rămâne foarte redus. Problema se rezolvă în mare parte în 1812 la Arad, prin înființarea Preparandiei pentru viitorii învățători români ortodocși. Preparandia din Arad fiind susținută și ajutată efectiv sub aspect material și de către bihoreni, a fost tot atât de arădeană, cât de bihoreană.
În primul rând se preda, scrisul si cititul din cărți, în școlile românești bihorene. Aceste cărți erau scrise cu litere chirilice, apoi cu litere latine, până la începutul secolului al XIX-lea. La început pe post de manuale se foloseau cărțile bisericești, apoi manuale impuse de stăpânire. În descoperiri niciun manual de matematică, nu a fost găsit, dar cu siguranță se învăța atât cât îi era necesar viitorului negustor. Probabil se studiau și limbi străine, ca latina și greaca, mai ales pentru că susținătorii școlii erau și greci și macedo-români, apoi maghiara, pentru necesitățile orășenești. Începând cu anul 1791 și până în anul 1847, cărturarul ardelean Ioan Corneli, a îndeplinit funcția de director național al școlilor române unite din Bihor.
În prima fază, se lucra numai cu o clasă, iar în 1813 s-a precizat că pot funcționa mai multe clase în școli, dar doar acolo unde comunitățile pot susține mai mulți învățători sau unde s-a dorit introducerea mai multor clase.
Muzeul învățământului din România: Prima școală românească din Șchei, Brașov
3. DATE ELEMENTARE PENTRU REALIZAREA UNUI LICEU NOU CU PROFIL TEOLOGIC
3.1. CERINȚE
În România, ca de altfel peste tot în lume, în momentul proiectării unei clădiri trebuie avut în vedere anumite cerințe de bază, care influențează mai mult, la noi în țară, sau mai puțin, în occident, libera expresie a proiectantului. Pentru a realiza acest lucru trebuie consultate normativele în vigoare, care punctează pas cu pas exact ceea ce trebuie avut în vedere înainte și în timpul proiectării unei clădiri, orice destinație ar avea aceasta.
Astfel în normativ sunt lămurite multe din problemele ce pot apărea în momentul schițării proiectului de la necesarul de săli de clasă, laboratoare, cabinete, etc., la detalii cum ar fi înălțimi, iluminat sau necesarul de aer în spațiile închise, precum și detalii privind mobilierul elevilor. Schemele funcționale sunt punctele de pornire. Printr-o schemă preliminară se hotăraște organizarea spațiilor în plan, astfel încât să respecte principii de bază pentru utilizarea clădirii cât mai eficient atât de către ocupanții acesteia cât și de cei care vin accidental în situații speciale (început de an școlar, festivități, etc.) sau de urgență (serviciul de ambulanță, pompieri, etc.).
În cazul de față pe lângă "Normativul privind proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor pentru școli și licee" trebuie consultat și canonul bisericesc, deoarece profilul liceului este unul teologic, dar acesta va fi detaliat într-un alt capitol.
După ce au fost consultate cele de mai sus, mai trebuie avut în vedere cerințele sitului ales, care în cazul de față se află într-o zonă protejată. Aceste cerințe privind construirea noii clădiri într-o zonă protejată sunt evidențiate în cadrul "Ansamblul Urban Centrul Istoric Oradea". Acesta are în vedere integrarea ansamblului arhitectural astfel încât să respecte reguli clar definite. Având în vedere că ansamblul arhitectural propus prin tema de față se află în spațiul cuprins în "Ansamblul Urban Centrul Istoric Oradea", dar nu și catalogat ca și monument, cerințele sunt minime și sunt mai degrabă subiective decât obiective. Acestea se referă mai mult la învelișul exterior al clădirii, și anume tipuri de țiglă acceptate pentru șarpantă, paletarul de culori pentru fațadă, interzicerea aplicării de sisteme de climatizare pe fațadă, precum și panouri publicitare de mari dimensiuni, rețea electrică subterană și scurgerea apelor pluviale mascată.
După respectarea tuturor pașilor legali în vigoare, apare în sfârșit libera exprimare a arhitectului. Aceasta nu este chiar liberă, deoarece și ea este supusă unei comisii care decide dacă intervenția este una benefică sau fezabilă.
Clădirea nouă trebuie să respecte multe cerințe și să treacă prin multe filtre scrise și nescrise, până să ajungă să fie pusă în operă, având în vedere destinația sa și situl ales, dar totuși există portițe de evadare. Arhitectul are de ales în a proiecta astfel, încât clădirea să se integreze perfect în peisaj preluând elemente din clădirile învecinate, respectând retrageri, înălțimi, învelitori sau să proiecteze în antiteză, un fel de manifest arhitectural, dar fără să facă noul edificiu să concureze cu clădirile din jur, fiind deranjant trecătorului.
Ca și integrare în țesutul urban, ansamblul arhitectural propus trebuie să sugereze de la distanță destinația sa; să se citească cu ușurință că este vorba de o instituție a școlii, de asemenea, aerul pios și solemn impus de profilul acesteia este unul de luat în seamă.
Harta cu limita „Ansablul Urban Centrul Istoric Oradea”
3.2. SCHEME, CLASIFICĂRI ȘI STRUCTURI FUNCȚIONALE
Pentru realizarea unei clasificări minimale vom avea în vedere câteva criterii de abordare arhitecturală a acestui program:
Criteriul vârstei (școli primare, gimnazii, școli profesionale, licee, școli postliceale)
Criteriul specializării (nivel primar, secundar, liceal, superior)
Criteriul stării de sănătate a elevului
Criteriul dispunerii funcțional-volumetrice:
4.1. Școli pavilionare (omogen, dispersat, campus școlar)
4.2. Școli semipavilionare (dispersat, cartezian, organic rațional, supraorganic)
4.3. Școli monobloc (monobloc tradițional, dublu tract compact, dublu tract cu curți interioare, monobloc centrat-plan centrat definitiv sau flexibil-, monobloc "stock plan"-plan centrat definitiv sau flexibil-)
Voi descrie mai pe larg criteriul funcțional volumetric, deoarece este un criteriu important în alegerea compoziției ansablului arhitectural nou creat.
Școli pavilionare (omogen, dispersat, campus școlar)
Acestea sunt școli cu partiurile grupurilor funcționale în corpuri individuale legate prin intermediul unor portice deschise, gândite omogen, dispersat sau în campus școlar (schema utilizată mai intens în anii '50-'60). Acest partiu se pretează mai ales în locațiile unde terenul este cu cote de nivel variabile, fiind mai ușor de proiectat corpuri individuale, care adăpostesc diverse grupuri funcționale. Totuși apar și câteva neplăceri, care nu trebuie neglijate. Prin acest partiu se pierde mult spațiu, care este tot mai valoros, de asemenea clima aspră face ca acest tip de organizare în plan cu relații funcționale indirecte să fie tot mai rar folosit.
Școala pavilionară de tip omogen este acel tip cu un partiu format din corpuri de clădire organizate compact cu legături atât deschise cât și închise.
Partiul dispersat sau altfel spus explodat, se desfașoară pe o suprafață mai mare de teren, corpurile de clădire fiind dispuse liber și la distanțe mari, cu legături acoperite cu portice.
Campusul școlar, cel de-al treilea tip de școală pavilionară, este un complex școlar format din mai multe școli de diferite grade dispus fără legături între corpurile individuale, sau dispunerea elementelor funcționale ale aceleiași școli. Pentru a înlătura dezavantajele apărute la un astfel de partiu, corpurile individuale au fost îmbunătățite prin dotarea pavilioanelor, astfel încât să nu se parcurgă distanțe prea mari între ele, ceea ce a dus de fapt la funcționarea mai multor școli in paralel.
Școli semipavilionare (dispersat, cartezian, organic rațional, supraorganic)
Școlile semipavilionare se adaptează mai bine unui amplasament cu o formă atipică sau neregulată, având volumele articulate cu legături închise, care au în vedere dezvoltarea firească a funcțiunii de creștere succesivă și unitară. Această organizare a spațiului are multe avantaje, de la adaptabilitatea ridicată față de cerințele funcționale, posibilitatea creării unei arhitecturi calde și apropiate copiilor, la încălzirea eficientă a tuturor spațiilor acoperite și închise.
Școala semipavilionară de tip dispersat are partiul explodat, volumele pavilionare sunt articulate cu legături acoperite și închise. Cel cartezian are o dispunere riguroasă a funcțiunilor în cadrul unei trame rectangulare compacte. Acest partiu permite o dirijare mai bună a spațiilor funcționale prin intermediul circulațiilor mai mari. Dezavantajele apar tocmai din cauza circulațiilor foarte lungi și repetarea aceluiași element funcțional, cum ar fi sala de clasă, ceea ce duce la depersonalizarea spațiilor.
Tipul organic rațional este caracterizat de o organizare bine gândită a spațiilor funcționale, cu circulații restrânse și funcțiuni bine distrubuite. Majoritatea partiurilor au modelul unei scheme cu unități complexe independente funcțional, dispuse în jurul unui spațiu comun polivalent.
O altă variantă a școlii semipolivalente este tipul supraorganic care are un partiu cu adaptabilitate sporită la teren și reușirea de creare a unui ambient cald, apropiat de sensibilitatea elevilor.
4.3. Școli monobloc (monobloc tradițional, dublu tract compact, dublu tract cu curți interioare, monobloc centrat-plan centrat definitiv sau flexibil-, monobloc "stock plan"-plan centrat definitiv sau flexibil-)
Acest tip de organizare în plan este cel mai frecvent folosit în zilele noastre, fiind cel mai aproape de cerințele pedagogiei moderne. Funcționalitatea spațiilor este mai concentrată decât în cazul celorlate tipuri, toate funcțiunile fiind organizate în același volum compact. Astfel apare o mare flexibilitate funcțională, economie în ocuparea terenului și un raport favorabil între suprafețe utile și circulațiile scurte. Din dezavantaje amintesc dificultatea iluminării naturale a spațiilor în unele cazuri și armonizarea dificilă volumelor mari.
Școala monobloc tradițional are diferite forme de rezolvare în plan cum ar fi: linear, dreptunghi, L, U etc. Și care au fost folosite cu precădere în țările cu mare efort de reconstrucție sau care au avut un ritm rapid de construcție a școlilor.
Dublu tract compact este tipul de plan cu unități educative pe amblele laturi ale unei circulații. Această organizare permite scurtarea circulațiilor și realizarea unor volume mai compacte.
Dublu tract cu curți interioare spre deosebire de tipul anterior are ca principiu funcțional dispunerea corpurilor legate prin circulații în jurul unei curți interioare, lucru ce facilitează luminarea naturală bilaterală a sălilor de clasă. Acest tip de partiu a fost folosit pentru prima oară în Elveția.
Principiul de nucleu central este dat de tipul de școală monobloc centrat. Acest tip de școală prevede planuri compacte, cu contur regulat sau jucat și cu un nucleu central în care apare un spațiu polivalent, la intersecția circulațiilor, pentru diverse activității ale elevilor. Spațiul central poate fi definitiv sau flexibil.
Școala de tip stok plan este o variantă a tipului monobloc centrat. Conceput în nordul Americii, stok plan este caracterizat prin claustrarea spațiilor educative cu lumină naturală zenitală. Cel mai des întâlnit este în cazul "școlii audio-vizuale" și este o adaptare în plan arhitectural a metodelor de învățământ "în echipă" sau "școala deschisă", etc. Daca folosirea redusă a terenului și circulațiile reduse constituie un avantaj, dezavantajul vine din caracterul claustrat al spațiilor Ca și la tipul centrat și aici avem stok plan definitiv sau flexibil. Cel definitiv conține o serie de clase dispuse compact fără relații directe cu spațiul natural exterior, iar cel flexibil corespunde școlii moderne audio-vizuale-global-integrate, cu un plan gen hală, cu nenumarate posibilități de compartimentare în funcție de necesitățile procesului specific de învățământ. Acesta fiind cel mai avansat sistem de organizare spațială.
3.3. PLANUL DE ȘCOLARIZARE A UNUI LICEU NORMAL VS. PLANUL DE
ȘCOLARIZARE A UNUI LICEU CU PROFIL TEOLOGIC
Înainte de a prezenta planurile de școlarizare doresc să prezint tipurile de licee aflate în România:
1. Liceul teoretic: Profiluri:
A. Profil Uman: Specializări: 1. Filologie (matern, intensiv, bilingv);
2. Științe Sociale
B. Profil Real: Specializări: 1. Matematică – Informatică (mate., intensiv, bilingv);
2. Științe ale Naturii
2. Liceul vocațional: Profiluri:
A. Sportiv
B. Teologic
C. Artistic (Arte vizuale/Arhitectură, Muzică, Coregrafie, Teatru)
D. Pedagogie
E. Militar
3. Liceul tehnologic: Filiere:
A. Filiera Servicii. Domenii: 1. Economic
2. Turism și alimentație
3. Comerț
B. Filiera Tehnic. Domenii: 1. Producție media
2. Tehnici poligrafice
3. Mecanică
4. Electronică, Automatizări
5. Electric
6. Electromecanică
7. Construcții, instalații și lucrări publice
8. Materiale de construcții
9. Chimie industrial
10. Industrie textilă și pielărie
11. Fabricarea produselor din lemn
C. Filiera Resurse naturale și protecția mediului: Domenii: 1. Protecția mediului
2. Industrie alimentară
3. Agricultură
4. Chimie industrială
Plan-cadru de învățământ pentru ciclul inferior al liceului filiera vocațională cu profil teologic
TC=trunchi comun;CD=curriculum diferentiat;CDS=curriculum la decizia școlii
* În clasele a IX-a și a X-a, ora de Religie din TC se alocă pentru studierea unei discipline teologice (Liturgica)
Lista disciplinelor de specialitate din curriculum diferențiat pentru ciclul inferior al liceului filierea vocațională – profil teologic
* Pentru disciplina Liturgică se alocă, în clasele a IX-a și a X-a, ora de Religie din trunchiul comun (TC).
** Pentru disciplina Spiritualitate se poate aloca 1 oră/ săptămână din curriculum la decizia școlii (CDȘ), pentru consultații și îndrumări spirituale.
*** Pentru disciplina Muzică bisericească, în afara orelor prevăzute în curriculum diferențiat (CD), se pot aloca 1-2 ore/ săptămână pentru Ansamblu coral, activitate care se va organiza în afara orarului zilnic sau în zilele de sâmbătă și va fi inclusă în norma profesorului de Muzică.
3.4. CANONUL BISERICESC ȘI IMPUNERILE ACESTUIA
Spre deosebire de celelate religii, care s-au dezvoltat de-a lungul timpului, și anume au evoluat din punct de vedere al reprezentării picturilor, icoanelor și mai ales din punct de vedere arhitectural prin reinterpretarea spațiului, religia ortodoxă este încă ancorată în trecut, având și azi ca și model al tuturor bisericilor, modelul bizantin.
Ca primă formă structurală a edificiului sacru, templul apare în Grecia antică, parțial în cazul budismului, hinduismului și al riturilor din America precolumbiană. Templul este locul în care doar clasa sacerdotală performa cultul în timp ce oamenii simpli nu erau primiți, aceștia fiind nevoiți să venereze divinitatea doar din exteriorul său.
Biserica, din latinescul basilica – sală sau din gercescul ekklesia – adunare, este o creație a lumii creștine. Primele construcții de acest gen aveau planul rectangular al bazilicilor romane, inițial cu rol de piețe acoperite, iar mai apoi tribunale. În cazul bazilicilor romane intrarea se făcea pe latura lungă, iar în cazul bisericilor creștine intrarea se făcea încă de la început pe latura scurtă, prezbiteriul fiind închis printr-o absidă, unde se dezvoltă ulterior corul, cu altarul și cathedra – de la care derivă termenul de catedrala de azi – pentru oficierea slujbelor.
Transeptul perpendicular pe sala bazilicii, sau nava, apărut ulterior, dezvoltă un plan în cruce latină, care sugerează puternic crucea lui Hristos. Pe lângă planul de cruce latină, preferat pentru biserici, apare planul de cruce greacă, folosit pentru capele sau baptistere, care mai apoi este folosit la unele biserci sau catedrale, deoarece cupola este ușor de plasat pe un astfel de plan.
Astfel planul bisericilor a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului și azi putem identifica 4 tipuri de planinmetrie ale bisercii creștine:
Plan de cruce egipteană sau Tau
Plan de cruce latină
Plan de cruce greacă sau plan central
Plan de cruce pontificală/patriarhală sau cruce dublă.
În biserică, numită și Casa lui Dumnezeu, se oglindește ordinea cosmosului. Așadar pardoseala este pământul, bolta este comparată cu bolta cerească, absida altarului reprezintă unirea celor doua părti. Acestea sunt câteva din elemetele obligatorii din cadrul bisericii, fără de care Casa Domnului nu ar avea imaginea Bisericii Cerești. Tot ce este în cadrul bisericii trebuie să reflecte lumea duhovnicească și nicidecum viața de zi cu zi. Pornind de la această premiză sunt cateva reguli de respectat, încă din secolul al IX-lea, în alegerea scenelor și a personajelor din picturile murale.
Astfel turla cea mare, care se află deasupra naosului și sugerează o deschidere spre cer, cel mai înalt punct al bisericii și al scenelor biblice, este împodobită cu Pantocratorul, Isus Hristos ca împărat al lumii văzute și nevăzute. Maica Domnului apare pe bolta absidei, o nișă semicirculară sau poligonală care închide nava centrală a bisericii. Absida, care înconjoară altarul este percepută ca un zid protector și reprezintă liturghia cerească a îngerilor, iar în partea inferioară, comuniunea veșnică a Apostolilor. La ieșirea din biserică, deasupra ușii este pictată de obicei scena Judecății de apoi sau Adormirea Maicii Domnului, fiind percepută ca o puternică chemare adresată creștinilor care se întorc acasă. Restul spațiului rămas disponibil în biserică este ocupat de Sfinți, care sunt pictați în funcție de cerințele preoțești sau a comunității creștine.
Tipuri ale templului grec:
Planuri ale bisericii ortodoxe:
Catapeteasma, are un dublu rol fiind în primul rând un perete împodobit cu icoane ce desparte altarul, tronul lui Hristos, de restul bisericii, și în al doilea rând o punte care-i unește pe credincioși de lumea cerească.
Catapeteasma sau iconostasul, trebuie de asemenea să respecte niște reguli clare. Forma sa clasică datează din secolul al XV-lea. Acesta este un perete ușor, nu prea înalt, împărțit în cinci registre, care sunt de fapt o ilustrare istorică a momentelor importante din viața creștină.
Pe primul rând, luate de sus în jos, apar patriarhii de la Adam la Moise, pe al doilea profeții de la Moise la Hristos, în cel de-al treilea sunt cele doisprezece praznice împărătești:
Patru sărbători în cinstea Maicii Domnului:
1-Nașterea Maicii Domnului;
2-Întâmpinarea Maicii Domnului;
3-Buna Vestire;
4-Adormirea Maicii Domnului
Șase praznice ale Mântuitorului Hristos:
5-Nașterea Mântuitorului Hristos;
6-Aducerea la Templu a lui Isus;
7-Botezul Domnului sau Teofania;
8-Schimbarea la față;
9-Intrarea în Ierusalim;
10-Înălțarea Domnului;
11-Cincizecimea, Evenimentul și sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după Învierea lui Hristos, peste apostolii și cei dintâi ucenici creștini, marcând nașterea Bisericii;
12-Înălțarea Sfintei Cruci.
În al patrulea registru este Deisis, Rugăciunea Bisericii pentru lume, în care partea esnțială este Isus pe tron cu Maica Domnului și Ioan Botezatorul alături.
Ultimul registru este și cel mai mare registru, format din trei uși, două laterale, pictate cu îngeri și una centrală, împărătească. Pe ușa împărătească, care simbolizează intrarea în împărăția lui Dumnezeu, este ilustratată Buna vestire și cei patru evangheliști. Tot aici sunt plasate obiecte de venerare directă și intimă: sărutări, lumînări și tămîeri. Între cele trei uși mai apar Maica Domnului, Hristos și sfinți locali.
Iconostasul clasic al unei biserici ortodoxe
3.4. PERSPECTIVE ÎN PROIECTAREA LĂCAȘULUI DE CULT
Cu toate că tindem, ca arhitecți și nu numai, să evoluăm pe toate planurile, și să creăm spații cât mai moderne și în ton cu evoluția rapidă a secolului în care trăim, prin noua abordare poate nu reușim să trezim aceeași emoție pe care o trezește un spațiu de cult clasic plin de fresce și de icoane. Creștinul ortodox a fost și este obișnuit să intre într-un spațiu, care abundă cu scene biblice și icoane. Ce senzație de gol și de răceală trăiește în momentul în care intră într-un lăcaș de cult golit de chipuri sacre. Copleșit până acum de prezența lumii cerești, nesimțindu-se nicio clipă singur. O slujbă în biserica ortodoxă reușește să stimuleze toate simțurile unei ființe umane. La vederea tuturor scenelor biblice, văzul este puternic stimulat, în momentul în care începe slujba auzul este cel de-al doilea simț puternic activat, tămâia joacă și ea un rol important în impulsionarea mirosului, gustul se acționează la savoarea prescurei și vinului de la împărtășanie, iar simțul tactil este și el prezent în momentul când sărutăm sfintele icoane.
Noua abordare a spațiului destinat desfășurării actului religios, nu este tocmai pe placul credincioșilor înverșunați, care vor să sufere, prin statul în picioare la slujbe lungi, sau chiar mersul în genunchi spre moaște sau lăcașuri sfinte, dar este îmbrățișat de noua generație, care este din ce în ce mai departe de cele sfinte și Cuvântul Domnului. Astfel prin această reinterpretare a lăcașului de cult, respectând totuși dogmele bisericești de bază, putem ajunge și la sufletul celor care nu sunt convinși de lumea sacră, oripilați de exagerările și contrastele care apar. Creștinul de azi și de ieri, nu are nevoie de biserici monumentale, care se construiesc în zeci de ani și cu multe sacrificii și finanțări din partea credincioșilor, nu are nevoie de cupole poleite cu aur, sau de fațade placate cu granit sau marmură. Pentru creștinul de azi “Casa Domnului” ar trebui sa fie mai degrabă modestă, dar în același timp modernă.
Un exemplu de biserică ortodoxă modernă la noi în țară este biserica ortodoxa “Schimbarea la față” din Cluj. După încercările de-a lungul timpului asupra lăcașului de cult, biserica “Schimbarea la față” din Cluj este astăzi aproape finalizată și din punct de vedere arhitectonic considerată atipică. "Plomba" trebuia să se integreze perfect în spațiul aflat în cadrul nucleului istoric al Clujului, iar lucrările la fundație și temelie sa fie realizate cu mare grijă, datorită faptului că edificiul se află în imediata apropiere a două clădiri cu o structură veche, vulnerabilă la șocuri și solicitări mecanice. Biserica trebuia să fie înaltă și totuși destul de îngustă, fapt ce a generat balcoane deasupra intrării preîntâmpinând problema lipsei de spațiu.
Dacă exteriorul este mai degrabă clasic decât modern, picturile din interiorul bisericii realizate în tehnica mozaic de către renumitul pictor Marko Ivan Rupnik și iconostasul, realizat de către sculptorul Silviu Oravitzan, sunt creații artistice moderne de mare valoare, care respectă totuși canonul bisericesc. Iconostasul-unicat este realizat într-o tehnică inedită, pe module de lemn de tei, crucea fiind elementul central puternic evidențiat. Motivul crucii apare pretutindeni, cruci de diferite dimensiuni conturate mai clar sau mai difuz. Jocul de lumini și umbre crează și el un efect deosebit, care accentuează frumusețea chipurilor de pe iconostas.
4. EXEMPLE (ȘCOLI)
4.1. Manchester Academy – Marea Britanie
4.1.1. Prezentare:
Școala gimnazială din cadrul academiei Manchester este una mixtă, atât pentru băieți cât și pentru fete, situată central pe str. Moss Side în Manchester. Aceasta avea inițial școli separate pentru băieți și fete, cu 600 de fete și 700 de baieti, cu o istorie de funcționare de la 1900.
Școala nouă este compusă din mai multe spații destinate atât exclusiv elevilor școlii, cât și celor care vor să le închirieze, aducând astfel un venit în plus școlii. Printre spațiile acestea se află o sală polivalentă cu capacitate de 320 de persoane, folosită pentru festivități, piese de teatru sau careuri școlare, având o diversitate de mobilare în funcție de eveniment. De asemnea de luat în considerare este și sala de mese cu capacitate de 200 de persoane și sălile de clasă cu capacitate de 30 de elevi, gândite în același fel ca și sală polivalentă, cu diversitate de mobilare în funcție de necesități. Spațiile destinate închirierii sunt de fapt în mare majoritate terenurile de sport acoperite cât și descoperite, dar și săli de clasă, sala de mese sau sala polivalentă.
Școala mai dispune de șase laboratoare, care folosesc cea mai recenta tehnologie, două ateliere de lucru dotate cu materiale multifuncționale, șapte cabinete pentru TIC și afaceri, o sală de teatru, o sală de spectacole, un cabinet de muzică cu un studio de înregistrări, sala sporturilor cu conceptul „all-weather”, care poate fi folosită în orice anotimp, o bibliotecă cu sală de lectură și deoarece școala pledează pentru egalitate interrasială si nu dorește discriminarea, având chiar un regulament de ordine interioară în această direcție, dispune și de o încăpere destinată credinței.
4.1.2. Obesrvații:
Materialele folosite, tehnologia abordată în cadrul spațiilor, diversitatea acceptată și nediscriminată a elevilor, face ca această școlă să fie una dorită de către orice elev simțindu-se aici în singuranță, tot timpul cu atenția captată și în pas cu tehnologia momentului. Prin intermediul tehnologiei școala reușește atât să faciliteze actul didactic cât și să-l îngreuneze, cadrele didactice trebuind să fie bine instruite cu diversitatea folosirii spațiilor în diferite situații astfel, încât într-adevăr tehnologia să vină în ajutorul actului didactic.
Văd în această școală un bun exemplu de școală modernă, în pas cu tehnologia și necesitățile momentului. Actul didactic se desfașoară într-un mediu prietenos, datorită fațadelor jucate și viu colorate, care sunt mai aproape de spiritul elevilor decât cel al profesorilor.
4.2. Lutheran School of Theology at Chicago
4.2.1. Prezentare:
Școala luterană de teologie din Chicago este un seminar al bisericii evanghelice luterane din America, care formează lideri vizionari în propovăduirea lucrării de mântuire a lui Isus Hristos. Absolvenții sunt instruiți în convingerea luterană, având și opțiunea cursurilor online, aceștia reușesc sa-și aprofundeze studiile și de la distanță.
Seminarul teologic luteran din Chicago a fost înființat în 1962 și a funcționat în primii cinci ani în două locații: campusul Augustana din Rock Island și campusul luteran Chicago din Maywood, Illinois până în 1967 când s-a găsit actuala locație de lângă Hyde Park, pentru ridicarea seminarului teologic luteran. Seminarul are la bază mai multe centre școlare luterane: 1. Augustana Theological Seminary, Rock Island, Illinois; 2. Chicago Lutheran Theological Seminary, Maywood, Illinois; 3. Grand View Seminary și 4. Suomi Theological Seminary, Maywood, Illinois, iar de-a lungul timpului au mai fuzionat și altele: Christ Seminary-Seminex, St. Louis, Missouri, 1974-87 si Central Theological Seminary, Fremont, Nebraska, 1893-1967.
Așadar LSTC se află în vecinătatea parcului Hyde Park, pe lângă care găsești numeroase restaurante, cafenele, librării și mici magazine. În regiune se mai află Universitatea din Chicago și încă patru seminarii. Cartierul este unul dintre cele mai diversificate din punct de vedere rasial și econimic din Chicago, de asemenea este și locul de baștină a actualului președinte Barack Obama.
4.2.2. Observații:
Având în vedere că este o instituție ridicată cu 50 de ani în urmă, modul de tratare a fațadei este unul modern și de actualitate. Arhitectura clasică și rigidă în plan este oarecum îndulcită prin tratarea modernă a fațadei cu spații mari vitrate, realizate cu ajutorul pereților de tip cortină, prin intermediul elementelor verticale și orizontale din metal. Culoarea aleasă pentru fațadă, dă nota de sobrietate necesară sugerării profilului școlii, iar prezența crucii într-o manieră simplificată deasupra intrării întărește acest lucru.
4.3. Seth Mokitimi Metodist Seminary
4.3.1. Prezentare:
Seminarul Seth Mokitimi, denumit astfel după marele lider metodist din Africa, este o școală situata în Pietermaritzburg, KwaZulu-Natal din Africa de Sud. Amenajarea sitului ales a fost gândită astfel încât să urmărească conceptul umilinței, scara gigantică este intenționat ascunsă, datorită vecinătății rezidențiale și impunerile acesteia cu înălțimi mici. Astfel stând în fața școlii clădirea pare una de dimensiuni normale integrându-se perfect în țesutul urban. În momentul în care intri descoperi adevarata dimensiune, precum și modul gradual în care se face tranziția de la spațiul cel mai laic, fiind clădirea de la intrare, spre spațiul cel mai sacru, și anume capela.
Geometria seminarului este compusă dintr-o serie de clădiri ordonate într-o amenajare tringhiulară închisă cu pasaje asemănătoare celor mănăstirești. În inima acestei amenajări se află un amfiteatru în aer liber în formă circulară cu trepte care culminează cu un element vertical în care este înscrisă crucea cu valoare de semnal, ce sugerează legătura cu divinitatea. Înălțimea corpurilor s-a păstrat unitară, creând astfel o provocare din punct de vedere cultural, lumea fiind obișnuită cu o oarecare ierarhie a spațiilor, vizibilă din exterior și nu din interior, toți oamenii fiind egali în fața lui Dumnezeu. Amfiteatrul deschis sugerează omniprezența eternității, în timp ce modul în care pătrunde lumina în capelă face aluzie la prezența Lui.
Spre deosebire de corpurile destinate bibliotecii sau a sălilor de clasă, care au doar vedere înspre amfiteatru, capela are posibilitatea deschiderii către exterior semnalând faptul că toată lumea este binevenită să participe la slujbă, aceasta putându-se astfel realiza și pentru un număr mai mare de credincioși.
Având în vedere că se află într-o regiune tropicală, cu clima aridă, s-a acordat o mare atenție ventilării, umbririi și alimentării cu apă. Ventilarea este una naturală, fațada fiind deschisă, pentru a mări fluxul de aer proaspăt. Aerul cald, care se ridică, este ținut departe de spațiile mai mici, prin introducerea volumelor mai mari ventilate prin acoperiș. Mari fațade vitrate sunt protejate de razele solare prin panouri și paravane metalice sau din lemn, apa de ploaie este captată și refolosită pentru irigarea spațiilor verzi.
4.3.2. Observații:
Ansamblul arhitectural de față este un bun exemplu demn de urmat. Acesta este mai ușor de realizat într-o zonă în care tradiția nu este atât de vastă în materie de arhitectură ca și în cazul celorlalte exemple date. Arhitectul a avut „mână liberă” în a-și exprima perspectivele arhitecturale, creând ceva unic și spectaculos. Nu înseamnă că acesta nu a întâmpinat piedici în realizarea conceptului, ba mai mult neavând de ce se “lega” a trebuit să-și gândească bine conceptul. Rezultatul este un grup de clădiri, cu fiecare colțișor bine gândit, care spune o poveste, povestea omului care parcurge spațiile de la mic la mare culminând în al întâlni pe Dumnezeu.
4.4. Colegiul ortodox din Fanar, Turcia
4.4.1. Prezentare:
Colegiul ortodox din Fanar, Özel Fener Rum Lisesi așa numită marea școală a națiunii, este cea mai veche și prestigioasă școală ortodoxă din Istanbul, Turcia. Ca orice școală pentru minorități, în Turcia, și aceasta este una seculară, care funcționează și azi.
Înființată în 1454 de către Matheos Kamariotis, a devenit școala familiilor grecești și bulgare impunătoare din Imperiul Otoman. Mulți miniștri otomani, precum și cneji valahi și moldoveni desemnați de statul otoman, cum ar fi Dimitrie Cantemir, au fost absolvenții ei.
Actuala clădire a școlii este situată în apropiere de Biserica Sf. Gheorghe din Fanar, Istanbul, care este sediul Patriarhiei. Aceasta este cunoscută printre localnici sub numele de Castelul Roșu sau Școala Roșie.
Clădirea a fost proiectată de arhitectul grec-otoman Dimadis, și a fost construită între 1881 și 1883, cu un amestec eclectic de stiluri diferite la un cost de 17,210 livre de aur otoman, o sumă foarte mare pentru acea perioadă. În ciuda funcțiunii sale de școală, clădirea este adesea menționată ca "al cincilea cel mai mare castel din Europa" și asta din cauza formei sale de castel. Marea cupolă din partea de sus a clădirii este folosită ca un observator pentru orele de astronomie, aceasta are un telescop interior mare și antic. Astăzi, școala, care este a doua ca mărime, după liceul Zografeion, nu are mai mult de 12 de elevi și 4 profesori. Școala (la fel ca toate școlile minorităților, așa cum este obligatoriu prin lege) respectă curriculum-ul turcesc, la care se mai adaugă: limba greacă, literatură și religie.
4.4.2. Observații:
Aerul solemn se simte deja din depărtare prin prezența impunătoare a întregului ansamblu, situat în inima Fanarului, celebrul cartier cu străzi întortocheate, dar bine pavate ce se împletesc într-un urcuș abrupt, din Istanbul.
Cu toate că școala se află într-o zonă dens construită, cărămida aparentă de culoare roșie, înalțimea zidurilor cât și prezența cupolei, reușesc să scoată întreaga clădire din anonimat, mai mult de atât aceasta a devenit un punct de atracție. În jurul clădirii nu au apărut alte construcții moderne, care să concureze cu aceasta, fiind înconjurat doar de clădiri vechi. Totuși prezența unor construcții mai înalte, de culoare deschisă in peisaj deranjează la o privire de ansamlu.
4.5. Școala ortodoxă din Remle-Ierusalim, Israel, arh. Dan si Hila Israelevitz (2010)
4.5.1. Prezentare:
Recent inaugurată, în inima orașului vechi din Remle, școala ortodoxă a fost gândită ca un răspuns referitor la lipsa de clase în cadrul comunității creștine din oraș. Situl mic și necesitatea fuzionării cu materialul istoric a creat curți continuu bifurcate. Plasarea noii structuri adiacente la terenul de sport existent a creat un loc central pentru activități în aer liber. Această continuare spațială a fost îmbunătățită prin ridicarea clădirii de la sol, creând astfel libera circulație, care să permită interacțiunea dintre elevi și profesori, în spații ventilate și umbrite. Conexiunea naturală cu clădirile învecinate a întărit legăturile cu comunitatea, care vede în noua clădire idolul lor cultural. Densitatea a creat spații umbrite, astfel unele corpuri au fost înclinate spre curte, cu ferestre deosebit de mari și luminoase. Plasarea încăperilor pe fiecare parte a corpurilor a împiedicat necesitatea de coridoare lungi, și a făcut posibilă crearea de pasaje spațioase, care servesc la petrecerea timpului liber, expoziții, și jocuri.
4.5.2. Observații:
Spre deosebire de Colegiul ortodox din Fanar, școala din Remle este creată pe principiul de “blending in”, și anume integrarea într-un cadru dat cu istoric specific. Pentru a nu deranja estetic, culorile alese au fost preluate din fațadele celorlalte clădiri înveciante. Având în vedere că se află în centrul orașului, principala construcție a rămas biserica ortodoxă, care era deja pe amplasament, școala fiind ridicată în spatele acesteia.
Totuși având în vedere că este o construcție nouă, gândită și construită în secolul XXI nu pot să nu remarc superficialitatea cu care s-a realizat împrejmuirea întregului ansamblu arhitectural.
4.6. Campusul Școlar Preuniversitar Seminarul Teologic Ortodox "Mitropolit Simion Ștefan", Alba Iulia
4.6.1. Prezentare:
Seminarul teologic din Alba Iulia s-a înființat în 1991. Noul sediu, inaugurat în 2012, este un campus preuniversitar cu condiții pentru liceu, gimnaziu, școală primară și grădiniță. Acest proiect îi aparține fostului arhiepiscop de Alba Iulia, Înalt Preasfințitului Andrei. Noul amplasament al școlii se întinde pe o suprafață de 16.250 mp, situată în capătul Bulevardului Transilvaniei, spre Schit. Acesta este format din mai multe corpuri (școala primară, sala de sport, terenul de sport și o sală de festivități) dispuse pavilionar cu o capelă, care adăpostește hramul „Sfântului Simion Ștefan“, poziționată în centrul campusului. Clădirea principală cuprinde 12 săli de clasă, laboratoare, și o bibliotecă la standarde moderne.
4.6.2. Observații:
Campusul școlar preuniversitar propus la Alba Iulia este unul nou, creat anume pentru credincioșii ortodocși pe un teren de mare amploare într-o zonă relativ centrală. În vecinatatea sitului fondul construit este unul aerisit, cu densitate mică, ceea ce a făcut posibilă crearea acestui campus. Campusul se dorește a fi unul modern, prevăzut cu înalte tehnologii în cadrul construcțiilor dispersate prin campus.
Având în vedere că este un ansamblu arhitectural nou, realizat într-o zonă cu puține limitări legale, de altfel cu un potențial de atracție mare, fiind în capătul Bulevardului Transivaliei și aproape de centru, consider că proiectul de față nu reușește să-i dea valoare.
Corpurile de clădire sunt realizate într-un stil ce ne amintește de secolul trecut, din același registru sunt și materialele folosite. Faptul că s-a creat o clădire nouă cu finisaje moderne, cum ar fi tâmplărie din PVC cu sticlă termoizolantă sau tencuieli nobile la exterior, nu înseamnă că s-a creat o clădire modernă din punct de vedere arhitectural.
Nu se vede o diferență între construcțiile pentru locuit din imediata vecinătate și școala nouă, de asemena organizarea corpurilor în campus este una deficitară. Spațiul nou propus nu este gândit ca o continuare a lăcașului de cult existent în imediata vecinătate. Acesta fiind cap de perspectivă trebuie să rămână o construcție de sine stătătoare și importantă. Dialogul dintre cele două clădiri ecleziastice nu ar trebui întrerupt prin poziționarea unui corp de clădire între cele două construcții.
4.7. Seminarul Teologic Ortodox "Sf. Vasile Cel Mare", Iași
4.7.1. Prezentare:
Seminarul Teologic Ortodox “Sf. Vasile Cel Mare” este de fapt continuarea tradiției învățământului teologic ieșean, care a avut debutul în anul 1803 prin Mitropolitul Veniamin Costachi la Mănăstirea Școală. Momentul potrivit înființării Seminarului a fost odată cu apusul erei comuniste, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Daniel fiind inițiatorul acestui demers important.
Datorită faptului că este singurul liceu teologic din județ și-a clădit o personalitate proprie printre școlile ieșene, iar continua dezvoltare a școlii a dus la necesitatea creării unui sediu propriu. In 1998 Înalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit Daniel a sfințit locul unde urma să fie ridicată viitoarea clădire a Seminarului punând totodată piatra de temelie a clădirii.
Clădirea cuprinde un corp pentru școală cu 14 săli de clasă și laboratoare, un corp pentru cantină, iar deasupra ei spațiile de cazare pe 3 etaje și mansardă, in total de 48 de camere și nu în ultimul rând capela. Toate corpurile sunt în jurul unui atrium care leagă cele trei spații.
Construcția Seminarului s-a realizat în două etape, o etapa fiind construcția capelei, proiectată de arhitectul Iulian Nicolau.
4.7.2. Observații:
Modernismul acestui ansamblu arhitectural constă în prezența atriumului, realizat dintr-o structură metalică cu închideri de sticlă, puternic vitrat. Această structură modernă face trecerea de la capelă, care este proiectată într-o manieră mai tradițională, la o construcție realizată într-una contemporană.
Diferitele stiluri de proiectare prezente în cadrul unui singur proiect, nu reușesc totuși să creeze un ansamblu modern. Dimpotrivă manifestul față de proiectarea tradițională nu ar trebui să fie în cadrul proiectului, ci întreg ansamblul să fie creat în antiteză sau simbioză față de clădirile din jur. Modul în care a fost proiectată capela este de fapt cel mai deranjant, cu toate că aceasta trebuie să fie proiectată după niște legi bisericești. Construcția în sine poate să fie cu totul altfel interpretată la exterior respectând dogmele bisericii în interior.
4.8. Seminarul Teologic Ortodox "Nifon Mitropolitul", București
4.8.1. Prezentare:
Istoria actualului Seminar Teologic Liceal începe acum cincizeci de ani, când Bisericii Ortodoxe Române i s-a impus inființarea și organizarea propriului învățământ teologic de grad mediu și superior. Acesta a funcționat în primii săi ani în cadrul clădirii de la Radu-Vodă, după aceea la Mănăstirea Plumbuită de la marginea Bucureștilor, iar între 1952-1957 la Curtea de Argeș, în perimetrul Mănăstirii lui Neagoe Basarab. În toamna anului 1957 Seminarul Teologic de la Curtea de Argeș a fost adus din nou în București și adăpostit în clădirea Institutului Teologic, unde a funcționat până în 1971, când Seminarul Teologic a fost așezat din nou în fostul Internat Teologic, ale cărui clădiri fuseseră renovate de Preafericitul Părinte Patriarh Iustinian, și unde funcționează și în prezent.
Datorită faptului că școala a funcționat într-o clădire cu un grad ridicat de seismicitate, s-a luat hotărârea construirii unei noi clădiri care să asigure un spațiu de învățământ sigur și corespunzător necesităților specifice unui Seminar Teologic.
Astfel în cadrul clădirii găsim la demisol un număr de 7 săli de curs și un cabinet de informatică, la parter cancelaria, birourile directorilor, contabilitate, secretariat, cabinetul Părinților Spirituali și casieria. Întregul fond de carte al Seminarului a fost mutat într-un spațiu special amenajat, care cuprinde de asemenea și un fond de carte rară. La etajul I se găsește un cabinet medical cu izolator pentru elevii bolnavi.
4.8.2. Observații:
Școala considerată una modernă are de fapt o planimetrie clasică, tradițională, de tip monobloc în fomă de U. Modernitatea în cadrul școlii constă în corpul destinat intrării, care este puternic vitrat. Prezența unei cupole deasupra acestuia sugerează tipul școlii, și anume una teologică. Pe lânga marcarea intrării ca element modern, de observat sunt și placajele aplicate la nivelul fațadei, arcadele prezente la ferestrele superioare ajută la perceperea clădirii ca una de profil religios.
4.9. Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Sf. Nicolae", Râmnicu Vâlcea
4.9.1. Prezentare:
Seminarul a fost înființat în 1837 în imediata apropiere a reședintei episcopale de la Râminic. Între 1837-1847, cursurile seminariale aveau durata de 2 ani, iar apoi s-a mărit la 4 ani. Din 1847, după un puternic incendiu care a distrus o bună parte din oraș, Centrul Episcopal și Seminarul, locația acestuia a tot fost mutată în Metohul de la Craiova, apoi în casele serdarului Alecu Dârzeanu până în anul 1855, dupa care ierarhul Calinic Cernicanul a refăcut vechea reședință a Episcopiei și Seminarul, funcționând fără întrerupere până în 1901, când Seminariile de curs inferior (4 ani) au fost desființate, reînființându-se apoi doar două Seminarii, dintre care unul la Râmnicu Vâlcea, la Mânăstirea Bistrița, județul Vâlcea, până în 1911 după care s-a mutat în vechea
sa clădire din curtea Episcopiei.
Clădirea vechiului Seminar a devenit improprie, astfel că începând cu 1913 se ridică o nouă clădire pe terenul Episcopiei, în vechea stradă Carol I, unde a funcționat în condiții foarte bune până în anul 1948, când reforma învățământului a prevăzut printre altele despărțirea școlii de Biserică, încheind astfel activitatea Seminarului Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea. Clădirea și toate dependințele au fost trecute în patrimoniul statului, funcționând pe rând ca Școala Medie Tehnică de Comerț, Școala Medie de Fete, ulterior transformată în Liceul Teoretic „Vasile Roaită”, astăzi funcționând cu denumirea de Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”. Seminariștii vâlceni au fost pregătiți mai departe în cadrul Seminarului Teologic „Sfântul Grigore Teologul” din Craiova, înființat în anul 1952. În 1990 Seminarul vâlcean „Sfântul Nicolae” își reîncepe activitatea.
Deși s-au făcut nenumărate intervenții pentru preluarea fostei clădiri a Seminarului, acesta a funcționat în diferite locații rând pe rând până în 1997, an în care s-a mutat în noua clădire aflată pe terenul Bisericii fostului Schit Inătești din Ramnicu Vâlcea. De remarcat este faptul că această locație este prima construcție din țară destinată unui Seminar Teologic, aprobată a fi construită după 1989, în contextul în care celelalte Seminarii Teologice Ortodoxe își desfășoară activitatea în vechile sedii sau în alte locații provizorii.
3.9.2. Observații:
De la început se observă conceptul acestui seminar, și anume o școală tip mănăstire. Nici această construcție nu este una modernă, dar de remarcat este faptul că aceasta este aproape de stilul românesc, brâncovenesc, ceea ce o face să fie mai apreciată decât celelalte exemple.
Faptul că școala este în formă de L s-a creat o curte interioară în care se află o biserică, iar de la distanță se citește mai degrabă ca o mănăstire decât o instituție de învățământ.
5. STUDIU DE CAZ: LICEUL ORTODOX „EPISCOP ROMAN CIOROGARIU”
5.1. PREZENTARE ȘI OBSERVAȚII:
Amplasamentul aflat în Oradea, pe strada Republicii la nr. 48 are suprafața totală de 6995,50 mp și nu este liber de construcții. Actualmente pe acest sit funcționează Liceul Teologic Ortodox ”Episcop Roman Ciorogariu”, care are suprafața construită de 3098,34 mp și suprafața curții interioare de 3857,16 mp. Clădirea este formată din două corpuri, unul principal cu acces din strada Republicii cu regim de înălțime subsol, parter și un etaj, iar al doilea doar parter cu acces din strada Petofi Sandor. Curtea este betonată și asfaltată integral cu mici insule de spații verzi (arbori inalți).
Amplasamentul ales este cuprins în Ansamblul Urban Centrul Istoric Oradea, iar clădirea nu este monument istoric. În incinta școlii sunt prevăzute parcări auto pentru cadrele didactice, un teren de sport, un magazin ABC, și spații tehnice. Terenul are o formă neregulată și este delimitat la N de clădirea poliției, la NE de artera principală strada Republicii intens circulată, la S de spații verzi cu înălțime foarte mare și de o stradă cu sens unic, iar la SV de două clădiri de locuit cu regim de înălțime mai ridicat, și anume parter cu trei etaje.
Odată situl ales, acesta a generat o serie de limitări conturate în analizele urbanistice. Istoricul clădirii este unul important în argumentarea alegerii sitului și a temei, deoarece pe situl ales au funcționat de-a lungul timpului doar instituții școlare, ceea ce susține ideea ridicării acestui ansamblu școlar. Un alt argument pozitiv în susținerea temei alese este faptul că atât terenul cât și clădirea aparține Episcopiei Ortodoxe din Oradea
Actualul Liceu Teologic Ortodox ”Episcop Roman Cirogariu” funcționează în clădirea redobândită prin înedelungi demersuri ale Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea și a comunității locale ortodoxe (vezi articolele din anexe). Clădirea care a adăpostit diferite școli de-a lungul timpului nu „slujește” nevoilor impuse de profilul școlii, aceasta cuprinzând: săli de clasă, laboratoare, cabinete de specialitate, cabinet medical, ateliere de sudori-zugrav vopsitori-lăcătușerie-mașini unelte-electrotehnice, magazii, sală profesorală, birouri secretariat-contabilitate-director-maiștrii, bibliotecă, cantină cu sală de mese și bucătărie, sală de gimnastică cu vestiare, cabină portar.
SCURT ISTORIC AL IMOBILULUI ÎN CARE FUNȚIONEAZĂ LICEUL TEOLOGIC ORTODOX :
Clădirea ridicată în anii 1870-1880 de către un om de afaceri pentru cazarma jandarmeriei orașului Oradea poartă amprenta epocii austro-ungare, Oradea dobândind astfel specificul de oraș occidental.
În 1923 Episcopul Roman Ciorogariu primește finanțarea cerută pentru seminarul teologic de la Oradea, instituția fiind inaugurată la trei ani de la alegerea sa ca episcop în clădirea situată pe B-dul Republicii donată de guvern în scopul înființării Academiei Teologice Ortodoxe Române.
Din 1945, după eliberarea orașului în timpul celui de al Doilea Război Mondial, clădirea intră în posesia Ministerului Transporturilor, ceea ce determină profilul școlii cu clase de transporturi feroviare unic în Oradea. Între 1945 și 1954 aici au funcționat birouri CFR, iar din 1954 a primit destinația de școală.
Din anul 2012 Episcopia Ortodoxă Română este noul proprietar al imobilului, fiind aprobată retrocedarea cladirii pentru Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”, ce a început să ia ființă din 2007. Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” care a funcționat până în 2012 în această clădire, funcționează în continuare în aceeași clădire, dar cu chirie.
De-a lungul timpului clădirea a beneficiat de renovări și extinderi. La clădirea inițială s-a adăugat un corp nou, iar la clădirea veche s-a mai adăugat un nivel.
PLAN DE SITUATIE EXSITENT
PLANURILE CORPURILOR EXISTENTE
Academia Teologică Ortodoxă (cladirea veche inainte de etajare)
Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”
Curtea interioara a Școlii Profesionale CFR
5.2. INTEGRAREA ÎN ȚESUTUL URBAN
Integrarea în țesutul urban este o temă actuală, care ridică multe probleme, oriunde s-ar afla construcția nou propusă. Atât într-un fond construit cât și într-un loc liber de construcții, aceasta se supune unor rigori obiective, dar și unora subiective.
Intr-un fond construit clădirea trebuie să țină cont de regimul de înălțime, retragerile, atât laterale cât și în fața sau spatele parcelei, densitatea construirii, evidențiate prin procentul de ocupare a terenului și coeficientul de utilizare a acestuia, și nu în ultimul rând modul de închidere, atât anvelopa cât și tipul de acoperiș folosit, toate cuprinse în atlasul zonificării orașului.
Ființa umană își modelează spațiul în care trăiește să corespundă stilului său de viață specific. Mai mult ca oricând interacțiunea om-mediu natural este tot mai importantă în zilele noastre. Dacă pe vremea regimului comunist nu s-a ținut cont de acest aspect, ceea ce a dus la îngrămadirea populației în clădiri înalte, în spații minime de locuit, sau la folosirea masivă de materiale care nu pot fi refolosite; azi temele: natură, integrare sau arhitectură sustenabilă și dezvoltare durabilă sunt de actualitate.
Cu toate acestea a proiecta "verde" este mai greu decât ai crede, în primul rând din perspectiva mentalității, deoarece suntem obișnuiți ca nație să avem clădiri rezistente în timp. Clădirea trebuie să aibe un sistem constructiv durabil, realizarea acesteea din materiale ecologice (pământ, lemn, etc.) fiind percepută ca una mai slabă. Dificultatea aplicării constă și în faptul că țesutul urban a fost gândit în urmă cu mulți ani, iar acesta nu mai corespunde nevoilor actuale ale locuitorilor. Trăim într-un secol al vitezei, care a pus stăpânire asupra întregii lumi. Urbea este regândită pentru a putea face față afluxului de vehicule. Astfel apar inconveniențe cum ar fi trotuare tot mai înguste, spații verzi diminuate, piațete anulate sau puternic reduse, toate intervențiile pentru a lărgi benzile de circulație sau a realiza locuri de parcare.
Pe lângă acestea apare și problematica moștenirii unor clădiri vechi, sau cu valoare istorică mare în imediata vecinătate a noilor construcții propuse, ceea ce presupune o atenție sporită. Captarea atenției către ambele construcții, noi și vechi, se poate realiza printr-un manifest față de proiectarea tradițională, construcția nou propusă fiind în contrast cu clădirile din jur. O integrare prietenoasa se realizează prin introducerea unor elemente preluate din clădirea veche în cadrul noii clădiri.
Așadar noua construcție trebuie să țină seamă de multe aspecte, pentru a putea fi integrată în țesutul urban cât mai bine. Integrarea noului edificiu nu trebuie să deranjeze ochiului, ci dimpotrivă să-i atragă privirea spre ceva frumos și bine gândit, iar funcțiunea cosntrucției trebuie să se citească de la distanță, încât trecătorii să realizeze că în noua clădire se desfășoară activitatea unei școli cu profil teologic. Astfel ansamblul arhitectural care se dezvoltă pe situl ales are la bază câteva linii generatoare, evidențiate în concept.
5.3. CONCEPT
De la început am realizat că terenul aflat în Ansamblul Urban Centrul Istoric Oradea este unul valoros și cu un potențial mare, având în vedere că se află în vecinătatea unui parc, dar mai cu seamă faptul că se află la intersecția unor artere principale, ceea ce trezește un interes sporit către acest colț, devenit cap de perspectivă.
Luând în considerare că situl este în apropierea unui parc, am dorit să fac o legatură cu acesta. Corpurile de clădire sunt astfel aranjate încât să permită o deschidere către parc dezvoltându-se un dialog și o continuitate prin aerul ludic al amenajării.
Așadar colțul este pus în valoare prin ridicarea capelei, necesare profilului școlii, atât din punct de vedere al planului cadru de învățământ, care prevede în cadrul construcției un lăcaș de cult pentru procesul de învățare, cât și cu rol de semnal. Biserica este gândită ca un nod de fuziune între corpurile aflate de o parte și de alta.
În interiorul construcției sentimentul pios, necesar acestei școli cu profil teologic, este dat și de atriumul cu bolți înalte, amintind de interiorul unei bazilici, amplificat de efectul luminii zenitale.
St.Peter – Vatican
Notre Dame-Geneva
5.3. PROPUNERE
Terenul luat în studiu se eliberează de construcții pentru a realiza o clădire nouă special concepută pentru necesitățile impuse de profilul noii școli. Clădirea poliției cu terenul aferent, este într-o stare de degradare avansată, nefiind o clădire importantă pentru instituția poliției mi-a trezit interesul în vederea măriri sitului. Terenul, de asemenea eliberat de construcții, a fost adăugat așadar parcelei pentru a facilita crearea unui ansamblu mai aerist și complex.
Astfel parcela, acum în suprafață totală de 12 607,50 mp va fi împărțită în mai multe zone de interes. Ansamblul școlar este format din patru corpuri și două curți. Corpul A este administrativ, corpul B destinat desfășurării actului de cult, corpul C pentru școala propriu-zisă, iar corpul D pentru sport. Cele două curți se diferențiază prin faptul că una este destinată recreației, prevăzută cu alei și spații verzi, iar cea de-a doua curte este prevăzută cu un teren de sport în aer liber.
Corpul administrativ are în componența sa birourile pentru directori, contabilitate, secretariat, sala profesorală, cu vestiar, grupuri sanitare, oficiu și magazie pentru materiale didactice, biblioteca cu sala de lectură și arhivă, cabinetul medical, psihologic și cel stomatologic, precum și circulația pe verticală.
În corpul B se află un spațiu de expoziție cu vânzare, pentru icoanele și sculpturile create de către elevii școlii și capela. Prin intermediul acestui corp se face legatura între corpul administrativ si cel al școlii, fiind un corp de fuziune. Tot aici se află un foyer mare de primire cu o scară monumentală și un bufet.
Clădirea școlii este formată din 16 săli de clasă, câte patru pentru fiecare profil (real, uman, vocațional: teologic și artistic), cabinete de specialitate (istorie, geografie, muzică, desen/pictură, sculptură/modelaj, informatică, limbi străine), laboratoare (fizică, biologie, chimie), grupuri sanitare și un atrium închis destinat recreației.
Fosta curte a poliției este destinată sportului, precum și accesului în parcarea subterană. Clădirea poliției va fi înlocuită cu un corp de mari dimensiuni, destinat desfașurării activităților sportive în interior. Acest corp este prevăzut cu vestiare cu dușuri și grupuri sanitare pe sexe, gradene, depozit echipament sportiv, precum și cabinetul profesorului de sport.
Accesul la parcarea subterană propusă sub terenul preluat de la politie se face din strada Petofi Sandor. Suprafața acesteea este de 5612mp și cuprinde spații tehnice (centrală termică, atelier reparații mobilier școlar, depozite, grupuri sanitare de serviciu și locuri de parcare).
Pentru a putea integra ansamblul arhitectural cât mai bine în țesutul urban, am regândit accesul către instituție, acesta făcându-se acum din incinta școlii și nu din strada Republicii. Spațiul verde din partea sudică a parcelei a fost de asemenea regândit astfel încât în locul arborilor înalți plantați prea des să apară o piațeta cu vegetație de mici dimensiuni, care să permită vizibilitatea către capela școlii, care este semnal și cap de perspectivă.
Sistemul constructiv folosit este unul mixt. Cadrele de beton, prezente la toate corpurile, au facilitat crearea unor spații de mari dimensiuni, peretele cortină a realizat o vitrare puternică și un efect unic în spațiul destinat atriumului, iar planșeul de tip șarpantă folosit pentru corpul destinat școlii face ca acesta să se integreze în țesutul urban, având în vedere că majoritatea clădirilor învecinate au închiderea realizată cu acest tip de acoperiș.
Cladirea Politiei, str. Republicii
Curtea Politiei, str. Petofi Sandor
Desfasurate stradale
CONCLUZII
Prin lucrarea de față doresc să atrag atenția asupra învățământului preuniversitar teologic ortodox, care nu a beneficiat de o instituție de sine stătătoare până în anul 2012 în Oradea. Prin exemplele din țară date în lucrare doresc să evidențiez modul în care se proiectează la ora actuală la noi în țară cât și în străinătate, acest program de arhitectură. Am reușit să găsesc proiecte moderne ale instituțiilor de învățământ religios, dar și clădiri vechi cu aceeași funcțiune care sunt bine păstrate până în ziua de azi. Binențeles că a trebuit să consult și partea legislativă atât din punct de vedere arhitectural cât și bisericesc, având în vedere profilul ales.
Lucrarea de față este structurată în cinci capitole de referință, și anume istoricul învățământului teologic bihorean și general, instituția publică, ca și clădire cu impunerile sale legale, de asemenea, având în vedere profilul teologic, impunerile canonului bisericesc asupra unei astfel de construcții, urmate de studiile de caz evidențiate în lucrare ca și exemple.
Consider că învățământul preuniversitar teologic ortodox merită o instituție modernă a sa, având în vedere faptul că municipiul Oradea este reședința județului Bihor, centrul economic, social, cultural, administrativ și religios, prin urmare și locul cel mai potrivit pentru o astfel de investiție. De asemenea în Oradea este așezat și Centrul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, sub oblăduirea căreia funcționează profilul teologic ortodox, tot aici funcționează și Universitatea din Oradea, unde după absolvirea studiilor liceale, elevii pot să-și continue studiile, la nivel universitar.
O astfel de instituție presupune o mare atenție din partea noastră ca arhitecți, deoarece trebuie să luăm în considerare multe elemente. Dorim să creăm ceva spectaculos, dar în același timp să slujească nevoilor celor care frecventează spațiul creat. Integrarea în țesutul urban să fie în conformitate cu legile aflate în vigoare și totodată să fie prezent modernul, în pas cu tendințele secolului în care trăim. Deoarece acest proiect presupune și un lăcaș de cult în cadrul compoziției arhitecturale, trebuie luate în considerare și dogmele bisericești de bază, pe care le putem reinterpreta pentru a crea spațiul în stilul dorit.
BIBLIOGRAFIE
Cărți: 1. ACDEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ "Iorgu Iordan – Al. Rosetti"Dictionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2009
2. ALBU Nicolae, Istoria învățământului românesc din Transilvania până la 1800, Tipografia „Lumina”, Blaj, 1944
3. BÂRSEANU Andrei, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov, Brasov, 1902
4. BERSTEIN Serge și MIRZA Pierre, Istoria Europei, vol.IV, Ed. Istitutul European, Iasi, 1998
5. BORDEANU MIHAI și VLADOVSCHI Petru, Învățământul românesc în date, Ed. Junimea, Iași, 1979
6. BOTIȘ Teodor, Istoria școalei normale (preparandiei) și a Institutului Teologic Ortodox român din Arad, Arad, 1922
7. BUSSAGLI Marco, trad. SAUCIUC Gabriela, Să înțelegem arhitectura, Ed. RAO, Bucuresti, 2005
8. COSMA Luminița (trad.), POP Mihaela (trad.), și DUMITRU Anca (trad:), Enciclopedie
de filosofie si stiinte umane, Ed. All Educational, Bucuresti, 2004
9. EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ORADEA, Academia Teologica Ortodoxa
Română Oradea, 70 de ani de la infiintare, Ed. Imprimeria de Vest R.A., Oradea, 1995
10. HORGA Ioan, Tradiție și noutate în spiritualitatea românescă greco-catolică din epoca Luminilor, Ed. Cele Trei Crișuri, Oradea, 1996
11. NEUFERT Ernst, Manualul arhitectului, elemente de proiectare și de construcție, Ed. Alutus, Miercurea Ciuc, 2004
12. NOJEA Traian, Invatamantul Confesional ortodox din Bihor in perioada dualismului
austro-ungar (1867-1918), Ed. Episcop Nicolae Popovici, Oradea, 2012
13. VAIS Gheorghe, Programe de arhitectură, Ed. U.T. PRESS, Cluj-Napoca, 2008
14. QUENOT Michel, trad. RADUCA Vasile, Icoana-Fereastra spre absolut, Colecția „Orizonturi Spirituale”, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1993
Site-uri web:
www.oradea-online.ro
www.wikipedia.org
www.turistintransilvania.com
http://www.drimand.ro/download/54%20NORMATIV%20NP%20010%20-%201997.pdf
www.bihor.djc.ro/Public/ObiectiveCulturaleImg.aspx?ID=5479
http://www.oradea.ro/fisiere/module_fisiere/1837/BROSURA%20REABILITARE.pdf
http://www.archdaily.com
http://www.thefullwiki.org/Phanar_Greek_Orthodox_College
http://www.schimbarea-la-fata.ro/index.php/ro/biserica-ro/istoricul-bisericii-ro
www.edu.ro
ANEXE:
1. BILANȚ RELIGII ÎMBRĂȚIȘATE DE ORĂDENI (RECENSĂMÂNT 2011)
2. LICEE CONFESIONALE ÎN ORADEA
1. LICEUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC “SZENT LASZLO”
2. LICEUL TEOLOGIC GRECO-CATOLIC “IULIU MANIU”
3. LICEUL TEOLOGIC REFORMAT “LORANTFY ZSUZSANA”
4. LICEUL TEOLOGIC BAPTIST “EMANUEL”
5. LICEUL PENTICOSTAL “BETEL”
6. LICEUL ORTODOX “EPISCOP ROMAN CIOROGARIU”
3. ÎNVĂȚĂMÂNT TEOLOGIC SUPERIOR ÎN ORADEA
UNIVERSITATEA ORADEA – FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ROMANO-CATOLICĂ PARTIUM
INSTITUTUL SUPERIOR REFORMAT SULYOK ISTVAN – PARTIUM
UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI DEPARTAMENTUL ORADEA – FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO – CATOLICĂ
UNIVERSITATEA BAPTISTĂ EMANUEL
COLEGIUL BIBLIC PENTICOSTAL EST-EUROPEAN
4. BISERICI ȘI CAPELE ÎN ORADEA
ORTODOXE
1. Catedrala Ortodoxă (str. Independenței)
2. Episcopia Sf. Ilie Iorest și Sava Brâncovici (str. Episcop Roman Ciorogariu 3, E-60)
3. Biserica Mihai Eminescu (str. Clujului 213 )
4. Biserica Mănăstirii Episcopiei Bihor
5. Biserica Sf. Duh Mangâietor (Str. Alexandru Cazaban)
6. Biserica cu Lună (Piața Unirii-Str. General Traian Moșoiu Nr. 2)
7. Biserica Albastră( str. Rogerius )
8. Biserica Ioșia I (Parcul Ghioceilor)
9. Biserica Ioșia II (Parcul Ghioceilor)
10. Biserica ortodoxă Sfântul Vasile Cel Mare și Sfântul Pantelimon (Str. General Nicolae Sova)
11. Biserica Sf. Gheorghe (str. Parcul Traian 8)
12. Biserica de lemn Sf. Maria
13. Biserica Izvorul Tămăduirii (Spital-str. Louis Pasteur)
14. Biserica Sf. Arhangheli (str. Bacalbașa Anton 6)
15. Biserica (str. Antonescu Ion, mareșal)
16. Biserica Sf. Treime (str. Parcul Traian 5)
17. Biserica Înălțarea Domnului (Str. Izvorului 12A)
18. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli (str. Făcliei 21 – A)
19. Parohia Ortodoxa Ioșia Nord (str. Cazaban )
20. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli (Bd. Dacia )
21. Biserica ruteana Pogorârea Sf. Duh,Sf. Treime ( str. Parcul Traian 5 )
22. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli (Bd. Dacia, in parcul de langa Muzeul tarii Crisurilor)
23. Biserica de lemn Sf. Maria (in curtea Universitatii)
24. Biserica Sfântul Apostol Andrei (Str. Sfântul Apostol Andrei)
25. Biserica Episcopiei Bihor
26. Parohia Ortodoxă Română – Velența (Str. Calea Clujului Nr. 139)
27. Biserica Sf. Gheorghe(str. Parcul Traian 20 )
28. Biserica Mănăstirii Sf. Cruci
29. Parohia Ortodoxa Română – Seleuș (Str. Nufarului Nr. 69)
30. Parohia Ortodoxă Română – Sfantul Nicolae Iosia (Str. Iacobinilor Nr. 1)
31. Biserica Ortodoxa Nufărul (Str. Nufarului)
32. Parohia Ortodoxa Română – Olosig (General Magheru Nr. 11)
33. Biserica Ortodoxă Sfinții Trei Ierarhi (Str. Șelimbărului)
34. Biserica Ortodoxă Sfinții Mihail și Gavril (Str. Școalelor)
35. Biserica Ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel (Str. Trotușului)
PENTICOSTALE
1. Biserica Penticostala Horeb (Str. Dimitrie Cantemir Nr. 4)
2. Biserica Penticostala Maranata (Str. Greierului Nr. 17)
3. Biserica Penticostala Betel (Str. Ion Ghica Nr. 13)
4. Biserica Penticostala Tabor (Str. Meiului Nr. 4)
5. Biserica Penticostala Filadelfia (Str. Ana Ipatescu Nr. 12)
6. Biserica Penticostala Speranta (Oncea)
7. Biserica Penticostala Betania (Str. Doina Nr.19)
8. Biserica Penticostala Efrata (str. Dobrogei nr. 1/A )
9. Biserica Penticostală Vestea Bună (Str. Recoltei)
BAPTISTE
1. Biserica Elim (adresa: Calea Clujului 8 )
2. Biserica Sion (adresa: str. Pitesti 18 )
3. Biserica Oradea Decapole (adresa: str. Barnutiu Simion 31 )
4. Biserica Emanuel (adresa: Bd. Decebal 45 )
5. Biserica Credința/Providența (adresa: str. Frencsz Liszt 41 )
6. Biserica Golgota (adresa: str. Olteniei 1012 )
7. Biserica Sfânta Treime (adresa: str. Lacrimioarelor 7 )
8. Biserica Salem (adresa: str. Clujului 213 )
9. Biserica Harul (adresa: str. Coposu Corneliu 10 )
10. Biserica Creștină Baptistă (Al. Strandului nr. 10)
11. Biserica Baptistă Speranța (Str. Alexandru Cazaban Nr. 1)
12. Biserica baptistă a rromilor (Calea Clujului)
ROMANO-CATOLICE
1. Parohia Romano – Catolică Catedrala (Șirul Canonicilor Nr. 19)
2. Parohia Romano – Catolică Episcopia Bihor (Str. Rectorului Nr. 5)
3. Parohia Romano – Catolică Ioșia (Str. Ghe. Pop de Basesti Nr. 1)
4. Parohia Romano – Catolică Orașul Nou (Str. Primariei Nr. 9)
5. Parohia Romano – Catolică Biserica Sfântul Iosif (Str. Traian Lalescu Nr. 39)
6. Parohia Romano – Catolică Seleuș (Str. Bumbacului Nr. 6)
7. Biserica Manastirii Premonstratense Maica Indurerata(str. Ep. Ciorogariu Roman 14)
8. Biserica Mănăstirii Ursulinelor Sf. Ana (str. Republicii 4 )
9. Claustrul Mănăstirii Capucinilor (str. Moșoiu Traian, general 21 )
10. Biserica Sf. Ladislau (Piața Unirii )
11. Biserica Sf. Treime (str. Bumbacului 1 )
12. Biserica Sf. Ecaterina (Str. Sovata)
12. Biserica Olosig Sf. Spirit (str. Dunarea 1 )
GRECO-CATOLICE
1. Parohia Maica Domnului (Str. Coposu Nr. 2/a)
2. Parohia Sf. Nicolae (str. Maniu Iuliu 5 )
3. Parohia Sfanta Treime (Str. Nufărului 85/a)
4. Parohia Sfantul Anton de Padova (Str. Padovei 11/a)
5. Parohia Nicolae Iorga (Str. Călimănești 14/a)
6. Parohia Sfantul Gheorghe (Str. Louis Pasteur 26)
MOZAICE
1. Templul Mare (adresa: str. Mihai Viteazu 4 )
2. Sinagoga (adresa: str. Crinului 2 )
3. Sinagoga Sion (adresa: str. Independenței 22 )
4. Sinagoga (adresa: str. Mihai Viteazu 4 )
5. Sinagoga (adresa: str. Antonescu Ion, mareșal 25 )
6. Sinagoga (adresa: str. Vladimirescu Tudor 18 )
ADVENTIȘTI DE ZIUA A 7 A
1. Casa de rugăciune (str. Clujului 34 )
2. Casa de rugăciune (str. Academiei 9 )
EVANGHELICE
1. Casa de rugăciune (str. Rădulescu Ion Heliade 5 )
2. Parohia Evanghelică Lutherană (str. Tudor Vladimirescu 26 )
MARTORII LUI IEHOVA
1. Sala Regatului (str. Anatol France 50 )
2. Sala Regatului (str. Olimpiadei 44)
UNITARIANĂ
1. Parohia Unitariană (Str. N. Jiga Nr. 72)
REFORMATE
1. Biserica Orașul Nou (str. Calvin Jean 1 )
2. Biserica reformată (str. Dealului 20 )
3. Biserica reformată (str. Antonescu Ion, mareșal 36 )
4. Parohia Reformată – Csillagocska (Str. Beiușului Nr. 15)
5. Parohia Reformată – Velența (Calea Clujului Nr. 91)
6. Parohia Reformată – Velența (Str. Grădinarilor Nr. 16, Nr. 66)
7. Parohia Reformată – Reti (Bd. Stefan cel Mare Nr. 6)
8. Parohia Reformată – Ioșia (Str. Ghe. Pop de Basesti Nr. 5)
9. Parohia Reformată – Olosig (Pta. Libertații Nr. 40)
10. Parohia Reformată – Rogerius (Bd. Ștefan cel Mare Nr. 4)
11. Parohia Reformată – Seleuș (Str. Constantin Noica Nr. 27)
CAPELE
Capela episcopală (str. Ciorogariu R.)
Capela Unității Militare Oradea
Capela Spitalului Județean Oradea
Capela Spitalului de Neurologie Oradea
Capela surdo-muților (Școala Ajutatoare)
Capela Penitenciarului Oradea
Capela Municipală – Administrația cimitirului
Capela Hașaș – Parohia Bisericii cu Lună
Capela Frentiu – Episcopia Română unită cu Roma (greco-catolică)
Capela Steinberger – Episcopia Romano-Catolică
5. STRUCTURA SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA
6. ARTICOLE APĂRUTE ÎN ZIARE
Protest în Consiliul Local. Vicarul Radu Rus: "Cineva are un interes să nu existe o școală ortodoxă în Oradea!"Ortodocșii se consideră nedreptățiți de proiectul privind rețeaua unităților de învățământ preuniversitar de stat adoptat luni de Consiliul Local. Peste 30 de profesori și părinți ai elevilor care studiază la Liceul Ortodox "Roman Ciorogariu" au protestat în plenul ședinței împotriva fuzionării cu Colegiul Tehnic "Dimitrie Leonida" și mutării unității de învățământ în clădirea din strada Republicii care a fost retrocedată în anul 2007 Episcopiei Ortodoxe.
Reprezentanții liceului s-au arătat cel mai revoltați de faptul că, prin strămutarea din imobilul situat în strada Aluminei, unde funcționează din anul 2010 când unitatea a fuzionat cu școala Andrei Mureșanu, instituția de învățământ va pierde clasele I – VIII, care vor funcționa în continuare în imobil ca secție a Colegiului Național Mihai Eminescu. "Este un atentat! Cineva are un interes să nu existe o școală ortodoxă în Oradea", a acuzat revoltat Radu Rus, vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe și director adjunct al liceului.
Rus a acuzat, fără să nominalizeze, administrația locală și Inspectoratul Școlar Bihor că au sabotat sistematic activitatea liceului. "Licelul ortodox a fost înființat în 2007. Am cerut atunci spațiu la Liceul Dimitrie Leonida (n.r. care funcționează într-un spațiu retrocedat Episcopiei Ortodoxe) și nu ni s-au dat nici măcar două clase, de la Liceul Pedagogic, unde am funcționat o perioadă scurtă, ne-au scos, și apoi ne-au trimis pe strada Aluminei unde am fuzionat cu școala Andrei Mureșan. Nu înțeleg dece această unitate școlară se sparge acum!", a spus Radu Rus.
Vicarul a subliniat că reprezentanții liceului doresc ca unitatea să își păstreze clasele de gimnaziu. Dacă ne mutăm cu clasele la Liceul Leonida, nu înțeleg de ce clasele care rămân devin structură a Colegiului Economic și nu pot fi în continuare ale liceului nostru. Ne exprimăm dorința să păstrăm "primarul" și "gimnazialul" și să primim și grădinița 10", a spus Rus.
Cererea reprezentanților liceului este motivată de faptul că prin majorarea numărului de elevi instituția își poate asigura majorarea fondului de salarii, iar prin încorporarea claselor de grădiniță, gimnaziu și liceu unitatea își poate asigura continuitatea. Poziția vicarului Radu Rus a fost susținută prin luări de cuvânt inclusiv de directorul liceului Gheorghe Lazăr Erdeli și reprezentantul Consiliului Părinților, Carmen Butaru. "Noi, părinții, considerăm această inițiativă discriminatorie și abuzivă cu atât mai mult cu cât alte unități de învățământ confesionale ale minorităților au fost sprijinite să se dezvolte", a afirmat Butaru.
Acuzele reprezentanților liceului ortodox l-au iritat vizibil pe primarul Ilie Bolojan, cel care a conceput în colaborare cu Inspectoratul Școlar Bihor, rețeaua unităților de învățământ preuniversitar pentru anul 2012 – 2013. Edilul a arătat că liceul a încheiat anul 2011 cu o depășire a bugetului de salarii de peste 27%. "E cel mai mare deficit înregistrat de un liceu orădean, iar asta în vreme ce toate celelalte licee confesionale au înregistrat un excedent", a spus Bolojan. Primarul a mai afirmat că clasele de gimnaziu vor rămâne în imobilul de pe strada Aluminei pentru a nu sili copiii să naveteze de la fosta școală de cartier Andrei Mureșan în centrul orașului și au fost alocate colegiului "Mihai Eminescu" datorită prestigiului acestuia. În condițiile în care Licelul "Roman Ciorogariu" a rămas fără clase de gimnaziu Primăria a găsit absurd să îi mai arondenze o grădiniță pentru că ajunși la vârsta școlară micuții nu vor avea unde urma clasa întâi.
Poziția primarului a fost susținută și de consilierul local Dorel Luca, șeful Inspectoratului Școlar Județean Bihor. Afectat în mod evident de acuzațiile ortodocșilor, Luca s-a arătat surprins de protestele profesorilor. "Cei de la clasele I – VIII, care rămân împreună cu copiii în clădirea din strada Aluminei, vor fi preluați de Colegiul Mihai Eminescu fapt care le va crește prestigiul. Desigur, că și calitatea prestației lor va trebui să crească la nivelul standardelor acestui colegiu", a spus Luca pe un ton ironic.
Hotărârea privind rețeaua de învățământ preuniversitar orădean a fost adoptată de Consiliul Local cu majoritate de voturi, democrat-liberalul Nicușor Lepădatu fiind singurul ales care s-a abținut de la vot. Conform hotărârii luate, începând din toamna acestui an, se va face comasarea prin absobție a zeci de grădinițe, preluarea Școlii "Octavian Goga" și a Grădiniței 42 de către Colegiul Tehnic "Transilvania" și fuzionarea Liceului Ortodox "Roman Ciorogariu" cu Colegiul Tehnic "Dimitrie Leonida".
Dacă în prezent în Oradea funcționează 66 de unități din care 28 grădinițe, 12 școli și 26 de licee, după fuzionare numărul acestora va coborî la 45 de unități din care 9 grădinițe, 11 școli și 25 de licee. Măsura are ca scop majorarea veniturilor la bugetul de salarii având în vedere că noua lege a învățământului finanțează mai consistent unitățile cu număr mare de elevi și face în posibilă în paralel reducerea cheltuielilor de personal având în vedere desființarea unor posturi de director, de contabil și personal administrativ auxiliar.
Liceul Ortodox, rupt de clasele I-VIII.
Directorul Gheorghe Lazăr Erdeli înconjurat de părinții nemulțumiți părinții au protestat degeaba în plenul CL, aleșii au votat proiectul propus de executiv. Zeci de părinți și reprezentanți ai fostei Școli Andrei Mureșanu, devenită în 2010 Liceu Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” au protestat în Sala Mare a Primăriei față de trecerea claselor I-VIII în structura Colegiului Național Mihai Eminescu.
Aceasta a fost propunerea executivului local pentru aleși, susținută prin deficitul la salarii de 27%. Oamenii au cerut ca unitatea de învățământ să fie pusă sub tutela juridică a Liceului Teologic Ortodox care funcționează în clădirea Colegiului Dimitrie Leonida de pe strada Republicii.
Nu ni se pare normal ca, din rațiuni strict economice să se scindeze unitatea de învățământ, clasele I-VIII să treacă la Mihai Eminescu”, consideră Gabriela Badea, mama unei fetițe de clasa a VIII-a și Mirela Pleș, părintele unui copil de clasa a III-a.
„Consiliul profesoral consideră nedreaptă și nejustificată măsura(…)
De ce, dacă trebuie să rămânem doar o structură, nu putem funcționa ca structură a Liceului Ortodox. Profesorii noștri predau și la ciclul primar și la cel liceal”, a declarat Gheorghe Erdeli, directorul școlii.
Invocând „calificativul „excelent” obținut anul trecut în urma evaluării ARACIP de anul trecut, „părinții își exprimă consternarea”, a spus Carmen Butan, reprezentanta consiliului părinților. Aceasta a calificat ca „abuzivă și discriminatorie” inițiativa CL, „cu atât mai mult cu cât celelalte unități de învățământ confesionale dispun de clase primare”.
De partea nemulțumiților a luat cuvântul și vicarul administrativ ortodox Radu Rus, care a cerut pentru Liceul Ortodox clasele primare de la fosta Andrei Mureșanu și Grădinița 10.
Cu 24 de voturi pentru, noua structură școlară a trecut în ciuda protestului, după explicațiile oferite de edilul șef.
Liceul Ortodox are deficit de 27% la salarii și s-au propus comasări la toate unitățile care depășesc 20%, a fost justificarea expusă de Ilie Bolojan. „Dacă se dorește, dezvoltarea Liceului Teologic se poate face în clădirea primită. Arondarea claselor la „Mihai Eminescu” s-a făcut în virtutea prestigiului Liceului, în ideea de a păstra copiii în cartiere și a le asigura învățământ de calitate acolo(…) Dacă ține neapărat să susțină deficitul de 27%, domnul vicar este liber să facă asta din alocațiile bugetare care le primește Episcopia de la Consiliul local”, a mai aruncat, în încheiere, primarul.
„Cineva are interes să nu existe o școală ortodoxă în Oradea”, a fost concluzia vicarului administrativ ortodox Radu Rus, înainte de a părăsi Sala Mare."
Sistem scolar cu hibe confesional-etnice.
Consilierii locali au votat „mecanic” noua structură educațională, spre nemulțumirea aleșilor UDMR. Fosta școală Andrei Muresanu este o sursă inepuizabilă de nemulțumiri și scandaluri. La începutul anului, în ianuarie, prelați și părinții mai multor copii au protestat față de trecerea unității de sub tutela ortodocșilor sub cea a mult mai prestigiosului Colegiu Mihai Eminescu. Marti, executivul a dat-o la întors: clasele școlii din Rogerius, de pe Aluminei 88 rămân la ortodocși. Asta, desigur, a stârnit, acum, protestele în părinții copiilor care frecventează clasele maghiare. Aceștia preferă să-și vadă copiii înscriși la o școală de renume decât la viitor liceu confesional, și încă de altă religie…
Noi așa considerăm că viitorul copiilor noștri este la Colegiul Mihai Eminescu și nu la Liceul Ortodox. Aparținând acolo, ar fi avut continuitate într-un sistem performant poate până la BAC”, ne-a spus Fulop Erika, una dintre puținii părinți veniți în Sala Mare a Primăriei să asiste la ședință. Portavocea acestora s-a făcut Biro Rozalia, fosta viceprimăriță și membră în consiliul de administație al Liceului Ortodox. „Cum s-au făcut aceste modificări? Cu ce argumente? Cum se fundamentează acestea?”, a cerut consilierul local să afle. Biro spune, și administrația locală a recunoscut ulterior, că revenirea claselor de pe Aluminei 88 la Liceul Ortodox s-a făcut fără nicio consultare și fără nicio avizare a părinților. „Sunt 15 copii în clasa I care s-au înscris știind că vor merge la școală la o structură a Colegiului Mihai Eminescu. În urma deciziei din Consiliul Local, aceștia se vor trezi că, din 24 iulie, sunt înscriși, de fapt, la un liceu ortodox”, a spus consiliera, scoțând pe masă o listă cu 104 semnături ale părinților din toate clasele de limbă maghiară din acea unitate, care se opun revenirii la ortodocși.
În replică, liberalul Daniel Negreanu, șeful Inspectoratului Județean Școlar a spus că „toți copiii de acolo au vrut să rămână la Liceul Ortodox” și că „numărul 100 de puțin cam mare” față de numărul de copii maghiari din acest liceu.
„Propunerea mea e următoarea: să votăm structura școlară fără modificările la Liceul Eminescu și la Liceul Ortodox. Situația aceasta s-o rezolvăm după una, două sau trei săptămâni, după ce parcurgem toate discuțiile necesare”, a cerut Biro. În zadar, însă.
Reașezarea sistemului școlar orădean a întrunit, ieri, majoritatea necesară în Consiliul Local urmând să intre în vigoare din această toamnă. USL a adunat, fără emoții, voturile necesare, în număr de 17, cei șapte UDMR-iști și PDL-iști neavând decât să se supună majorității.
O realitate orădeană este că, prin înființarea liceelor confesionale care includ și clase primare, a scăzut drastic frecvența elevilor maghiari din școlile de cartier, motiv pentru care clasele abia fac minimul necesar de 12 elevi pentru înființare. O altă certitudine este reticența părinților maghiari de a-și înscrie copiii la Liceul Ortodox. Mai mult, Biro Rozalia insistă că Legea Educației, la articolul 61, punctul 8 ar prevedea că reașezarea sistemului de învățământ se face „cu respectarea interesului copiilor”, motiv pentru care ar fi fost necesară consultarea tuturor părinților afectați.
Primarul Ilie Bolojan și-a asumat observația că schimbarea tutelei claselor s-a făcut fără consultarea părinților dar spune că-și asumă observația numai în ceea ce-i privește pe cei tocmai înscriși în clasa I: „ceilalți au fost la ortodocși și înainte și acum au revenit la forma în care au început. Oricum, nici conducerea Liceului Eminescu n-a fost de acord să preia aceste clase”.
„Pentru copiii maghiari, sună mai bine să fie la Liceul Eminescu, acesta e mai deschis decât la ortodocși, care e „sens unic”, a mai admis edilul șef.
O întrebare adresată de Biro Rozalia liberalului Ioan Cupșa, președinte de ședință, într-o ocazie informală ulterioară, pare a sintetiza un punct de vedere: „Dumneavoastră v-ați înscrie copilul la un liceu, să spunem, reformat?”
Patru unități de învățământ au primit personalitate juridică în urma votului aleșilor locali de ieri. Acestea sunt Școala Gimnazială Octavian Goga cu substructura Grădinița cu program prelungit nr. 42, Grădinița cu program prelungit nr. 56, Grădinița cu program prelungit nr. 25 cu substructurile Grădinița cu program prelungit nr. 22 și nr. 1 – Velența și Grădinița cu program prelungit nr. 34 cu substructura Grădinița cu program prelungit nr 48.
Început de an școlar la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea.
Cu binecuvântarea și în prezența Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” și-a deschis în data de 17 septembrie porțile pentru noul an școlar 2012-2013. Anul acesta, festivitatea de deschidere a fost una specială, desfășurându-se în cele două locații ale școlii. Astfel, de la ora 9, a avut loc festivitatea de deschidere pentru ciclul primar și gimnazial, în locația de pe strada Aluminei, nr. 88, iar de la ora 10:30, a avut loc festivitatea pentru ciclul liceal, în locația de pe strada Republicii, nr. 48.
Pentru ciclul liceal și mai cu seama pentru cel cu profil teologic, festivitatea a fost una deosebită, deoarece elevii teologi s-au întors în locația vechii Academii Teologice din Oradea, care a fost închisă, iar clădirea confiscată de regimul comunist, în urmă cu 61 de ani. Festivitatea de deschidere a debutat prin săvârșirea slujbei de Te-Deum pentru începutul anului școlar, în Paraclisul cu hramul „Sfântul Niceta de Remesiana”, al Liceului, paraclis refăcut pe locul vechiului paraclis al Academiei Teologice. Ceremonia a continuat în curtea liceului, unde s-a intonat imnul național, după care Părintele Director Radu Rus a deschis șirul cuvântărilor și al discursurilor, evidențiind, pentru elevi, „importanța studiului și a învățăturii, a cunoașterii tainelor lumii acesteia, a adevărului și a înțelepciunii, ca prin deschidere și receptivitate să vă însușiți cât mai mult din ceea ce învățați în școală, ca să creșteți frumoși și înțelepți, ca să pășiți din treaptă în treaptă, spre succes în viață”.
Din partea Inspectoratului Școlar Judetean Bihor, domnul prof. Nicolae Avram inspector școlar general adjunct, a transmis mesajul și urările de bine, profesorilor și elevilor în noul an școlar. Din partea Municipalității, domnul Vice-Primar Ovidiu Mureșan, în calitate de absolvent al Liceului Industrial Nr. 2, care odinioară a funcționat în clădirea de azi a Liceului Ortodox, a ținut să-și arate toată disponibilitatea în ceea ce privește îmbunătățirea bazei materiale a școlii. Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în cuvântul rostit, a marcat acest moment cu încărcătură istorică pentru Episcopia Oradiei, subliniind strădaniile primului Episcop al reînființatei Eparhii a Oradiei, Roman Ciorogariu, de a înființa o școală teologică în Oradea Mare. Preasfinția Sa a subliniat că tot ceea ce se face cu binecuvântare dăinuie și a adresat un cuvânt de prețuire pentru toți cei care slujesc școala, iar elevilor le-a adresat îndemnul „de a-și cultiva darurile pe care Dumnezeu le-a dat fiecăruia, pentru a avea mult folos în viață din aceasta. Tinerețea este anotimpul marilor experiențe spirituale. Nu le întoarceți spatele, pentru că veți avea mult folos sufletesc din aceste experiențe, mai ales dacă le trăiți la această vârstă a tinereții”.
Alături de Chiriarhul locului și de conducerea școlii, la eveniment au participat: Pr. prof. Florin Negruțiu, inspector școlar pentru Religie, Pr. prof. univ. dr. Dumitru Megheșan, Decanul Facultății de Teologie „Episcop Dr. Vasile Coman”, din Oradea, membrii Permanenței Consiliului Eparhial al Episcopiei Oradiei, Pr. Dorel Rusu, Protopopul Oradiei, Preacuvioasele Maici Starețe de la Mănăstirile Sfânta Cruce și Buna-Vestire, din Oradea, Preacucernicii Părinți Capelani ai Instituțiilor de Stat din Oradea, precum și multi alți invitați.
După festivitatea de deschidere, Preasfințitul Părinte Sofronie a vizitat sălile de clasă și a stat de vorbă cu profesorii, elevii și părinții, binecuvântându-i și urându-le succes în noul an școlar. Pentru al treilea an consecutiv, Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” se bucură de extinderea nivelurilor de școlarizare de la ciclul primar și gimnazial, la cel superior, liceal, având și alte specializări, pe lângă profilul vocațional, teologic.
Amintim că Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu" din Oradea, a luat ființă la inițiativa Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în toamna anului 2007 prin desprinderea a două clase de profil teologic din cadrul Liceului Pedagogic din Oradea, sub conducerea Preacucernicului Părinte Director Radu Rus. În același an Preasfințitul Sofronie a făcut demersurile necesare pentru retrocedarea clădirii vechii Academii Teologice din Oradea, confiscată de regimul comunist, demersuri care în acest an au fost încununate prin începerea cursurilor anului școlar pentru elevii teologi, în locația cuvenită.
Menționăm că din acest an școlar Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Oradea a devenit structură a Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”. În prezent, Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu" din Oradea are 900 de elevi, grupați în 41 de clase, iar echipa managerială este formată din: Pr. prof. Radu Valer Rus – director, prof. Dorina Săcăcian – director adjunct și prof. Adriana Oprea- director adjunct.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Invatamant Preuniversitar Scolar Teologic Ortodox (ID: 167653)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.