In Aceasta Rugaciune de Invocare a Sfantului Duh

În această rugăciune de invocare a Sfântului Duh, se face referire și la texte din Noul Testament, unde Sfântul Pavel vorbește Corintenilor de mai multe daruri care sunt date celor rânduiți: „Și pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al trilea învățători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.”( 1 Co 12, 28).

După rostirea acestei rugăciuni, unul din arhiereii hirotonisitori zice cu voce lină ectenia, iar în acest timp, având mâinile puse pe capul celui ce se hirotonește, se roagă încet astfel: „Doamne, Dumnezeul nostru, de vreme ce firea omului nu poate suferi ființa Dumnezeirii, cu iconomia Ta ai așezat dascăli asemenea nouă, care stau pe scaunul Tău ca să aducă Ție jertfă și prinos pentru tot poporul Tău. Tu, Hristoase, și pe acesta ce s-a arătat iconom al harului arhieresc, fă-l să fie următor Ție, Adevăratului Păstor, punându-și sufletul său pentru oile Tale, povățuitor orbilor, lumină celor din întuneric, certător celor neînțelepți, învățător pruncilor, luminător în lume; ca desăvârșind sufletele cele ce i s-au încredințat lui în viața acesta, să stea nerușinat înaintea Judecății Tale și să primească plata cea mare pe care o ai gătit celor ce s-au luptat pentru propovăduirea Evangheliei Tale. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viața Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.Amin”.

Dintre canoanele Sfinților Apostoli, Canonul 1 spune: „Episcopul să se hirotonească de către doi sau trei episcopi” ( Can. 4 I. Ec.; 3 VII. Ec.;19,23, Antiohia; 12 Laodiceea; 6 Sardica; 1 Constantinopol an 394; 13,49,50 Cartagina). Canonul 2 spune: „Preotul să se hirotonească de către un episcop, și diaconul și ceilalți clerici” ( Can.26,70 Apostolic; 19 I. Ec.; 33 Trulan; 11 VII Ec.; 6 Gangra; 24,26,30 Laodiceea; 51,89 Vasile cel Mare).

Săvârșirea hirotoniei în orice grad este de competenta exclusivă a episcopului și el nu o poate delega decât celui care ar avea aceeași calitate harică, adică altui episcop sau simplu arhiereu și nicidecum vreunui presbiter (Const. Ap. 3,11), pe când hirotesia în orice grad poate fi săvârșită prin delegație din partea episcopului și de către presbiteri, lucru ce nu se practică de altfel decât în cadrul mânăstirilor, unde stareții acestora, dacă sunt cel puțin ieromonahi, pot hirotesi citeți și chiar ipodiaconi pentru mânăstirile lor (Canonul 14 VII ecumenic; 6 Nichifor Mărturisitorul).

Canonul 26 Apostolic, care interzice căsătoria după hirotonia spune: „Dintre cei care au intrat în cler neînsurați, orânduim că se pot căsători numai citeții și psalții (cântăreții), care vor.” (Can. 5,51 Apost.; 14 IV Ec.; 3,6,12,13,20,30,48 Trulan; 10 Ancira; 1 Neocezareea; 16 Cartagina; 69 Vasile cel Mare) Se interzice tuturor clericilor, cu excepția citeților și cântăreților, să se căsătorească după hirotonie, sau și după simpla hirotesie în cazul ipodiaconilor care nu devin clerici prin hirotonie ci prin hirotesie. În același timp, se îngăduie căsătoria tuturor celor care vor să devină clerici, indiferent dacă intră în rândul clerului hirotonit, sau rămân în rândul celui nehirotonit. Prin preoții săi, Biserica creștină, contribuie la formarea unei conștiinte noi, tocmai prin ,,teologia slujirii”. Este imperos necesară o schimbare socială fundamentală, o profundă schimbare în relațiile dintre oameni, iar aceasta vine numai printr-o schimbare radicală a inimii.

Canonul 46 Apostolic, menționează că tainele ereticilor nu sunt taine. Cum ereticii au pierdut succesiunea apostolică, deci și continuitatea preoției, tainele lor nu sunt valide, ei înșiși nemaifăcând parte din Biserică, iar clericul care le va socoti totuși valide, este supus caterisirii.

Canonul 4 al Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol din anul 381, referitor la hirotoniile erticilor, spune: „În privința lui Maxim Cinicul și a neorânduirii ce s-a făcut de către el în Constantinopol (hotărâm) că: Maxim nici nu a fost făcut episcop, nici nu este, și nici cei hirotoniți de el, în orice treaptă a clerului (nu sunt clerici), lipsind de tărie toate câte s-au făcut în privința lui și de către el”.

Canonul 2 al Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon din 451, condamnă hirotonia pentru bani (simonia). Alegerea pentru ocuparea treptelor în cadrul preoției sacramentale se făcea în primele veacuri și se face și astăzi în formele echivalente ,,plebe praesente”,cum spunea Sfântul Ciprian, adică în prezența lui Dumnezeu.