Elemente de Cultura Si Civilizatie Crestina
ELEMENTE DE CULTURA �I CIVILIZATIE CRE�TINA
CUPRINS
5
Moise îl nascu pe Noe �i Noe îl nascu pe Eunuch �i Eunuch îl nascu pe O'Halloran �i O'Halloran îl nascu pe Guggenheim �i Guggenheim îl nascu pe Agendath �i Agendath îl nascu po Netaim �i Netaim îl nascu pe Le Hirsch �i Le Hirsch îl nascu pe Jesurum �i Jesurum fi nascu pe MacKay �i MacKay îl nascu pe Os-trolopsky �i Ostrolopsky îl nascu pe Smerdoz �i Smerdoz îl nascu pe Weiss �i Weiss îl nascu pe Schwartz �i Schwartz îl nascu pe Adrianopoli �i Adrianopoli îl nascu pe Aranjuez �i Aranjuez îl nascu pe Lewy Lawson �i Lewy Lavvson îl nascu pe Ichabudonosor �i Ichabudonosor îl nascu pe O'Donnell Magnus �i O'Donnell Magnus îl nascu pe Christbaum �i Christbaum îl nascu pe Ben Maimun �i Ben Maimun îl nascu pe Dusty Rhodes �i Dusty Rhodes îl nascu pe Benamor �i Benamor îl nascu pe Jones-Smith
�i Jones-Smith îl nascu pe Savorgnanovici �i Savorgnanovici îl nascu pe Jasperstone �i Jasperstone îl nascu pe Vingtetunieme �i Vingtetunieme îl nascu pe Szombathely �i Szombathely îl nascu pe Virag �i Virag îl nascu pe Bloom et vocabitur noraen eius Emmanuel.
( James Joyce, Ulise, traducere din engleza de Mircea Ivanescu, Ed.
Univers,1984 )
7
INTRODUCERE
Cre�tinismul poate fi abordat ca fenomen psiho-socio-cultural, ca element constitutiv al grilei culturale a societa!ilor unde a existat. Profilul individualita!ilor modelate în zona sa de iradiere are o anumita structura cognitiva �i afectiva, o anumita percep!ie a vie!ii, un anumit tip de mentalitate.
Cristalizarea cre�tinismului de-a lungul istoriei nu a reprezentat un proces fastuos, ci o suita de diviziuni, rupturi, alegeri de multe ori dramatice, lupte �i schimbari la nivelul con�tiin!elor �i structurilor sociale. Dincolo de vicisitudine �i eroare, acest fenomen religios secular a oferit o patrie spirituala pentru milioane de oameni: cre�tinatatea desemneaza calitatea de a fi cre�tin, de a sim!i comuniunea cu cei care au acelea�i valori.
Cre�tinismul a oferit posibilitatea oamenilor simpli de a se exprima �i marilor spirite de a aprofunda intui!iile lor asupra realita!ilor �i misterelor existen!ei �i efemerului.
Din momentul în care s-a cristalizat a reprezentat dincolo de doctrina, �i lupta, �i agonie, �i pregatire pentru via!a �i sensul acesteia. Cre�tinismul nu ofera modele prefabricate, gata finisate dar ofera însa libertatea de a gasi sensul, pentru ca, pacea vine dupa lupta, iar lumina dupa întuneric. A trai, a lupta, a lupta pentru via!a �i a trai prin lupta reprezinta un profil uman.
Cre�tinismul a creat premisele unui model cultural axat pe libertate de a alege, iubire necondi!ionata, lupta �i traire pentru un sens. Oamenilor le ramâne sa perceapa vigoarea a ceea ce acest curent uman a propus, sa priveasca realist �i lucid, nedeformat, esen!a mesajului cre�tin.
Notele de curs se doresc a reprezenta un suport informa!ional pentru
9
studen!ii Faculta!ii de Stiin!e Politice la disciplina Istoria culturii �i civiliza!iei cre�tine, disciplina care contureaza anumite repere fara de care fiin!a umana, într-o societate a multidimensiunii informa!iei, nu s-ar putea insera, nu ar putea descifra noul, nu ar putea modela sensul prezent fara a articula trecutul catre viitor.
10
Culturii $i civilizafie. Civilizafia cre$tinii, parte a civilizafiei universale
Este deosebit de important sa se perceapa nuan!ele termenilor de cultura, respectiv civiliza!ie. Modelarea personalita!ilor presupune interac!iunea unui complex de factori. Cultura este modelul bazal care ofera reperele ini!iale, care modeleaza temperamentele �i le transforma în personalita!i individuale, iar în func!ie de particularita!ile spa!iilor, oamenii î�i delimiteaza caracteristicile personale, creeaza la rându-le produse de cultura �i civiliza!ie. Dincolo de concepte, cultura �i civiliza!ia reprezinta realita!i pe care trebuie sa le adaptam cu delicate!e structurilor individuale, pentru a reu�i sa delimitam spiritul civilizator al traiului laolalta. Actul percep!iei culturale reprezinta un salt ontologic iar con�tientizarea reproducerii identita!ilor prin cultura un punct vital pentru articularea structurii sociale.
Scheletul mai jos prezentat se încearca a fi o prima ini!iere. Ca �i în cazul cursurilor ulterioare, informa!ia trebuie completata.
Concepte utile în definirea culturii
Sensuri ale conceptului de cultura
Delimitarea conceptului de cultura.
Raportul cultura – civiliza!ie. Piramida lui Maslow
Func!ii ale culturii
Cultura �i civiliza!ie cre�tina
1. Concepte utile în definirea culturii.
Cultura se înglobeaza în comportamentul uman sub forma de convingeri, mentalita!i, ac!iuni, devenind un adevarat act cultural de conduita. Presupune: valori, norme, moravuri, tradi!ii.
11
”Aceasta este porunca mea: sa va iubifi unul pe altul precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa ,Ji-l puna pentru prietenii sai” (Ioan, 15, 10-13). Chiar daca istoria civiliza!iei omenirii nu este istoria cre�tinismului, cre�tinismul a oferit un plus de statuare valorica civiliza!iei, a ordonat-o, a adaptat-o necesita!ilor umane cu dragoste, responsabilitate �i libertate de a alege.
Întrebari posibile:
Care este raportul civiliza!ie-cultura? 2. Care sunt sensurile conceptului de cultura? 3. Care este diferen!a de abordare a culturii dintre reali�ti �i subiectivi�ti?
Care sunt reperele civiliza!iei cre�tine?
Marca!i în dreptul fiecarui produs de mai jos domeniul din care acesta face parte: cultura(c) sau civiliza!ie(cz) alimenta!ie …cz; locuin!a ….cz.
;îmbracaminte …cz.; podoabele … …c.; datinile …c; obiceiurile …c; organizarea sociala, politica, militara …cz; credin!ele �i practicile religioase …c;. operele de
�tiin!a …c; ornamentele �i divertismentele …c; filosofie..c;.
18
Conceptul de mentalitate. Mentalitate româneascii-mentalitate europeanii
No!iunea de mentalitate este relevanta în cadrul cursului de istoria culturii �i civiliza!iei cre�tine, în masura în care cre�tinismul a creat opinii ordonate în jurul valorilor pe care acesta le-a promovat, a creat maniere de a sim!i, de a gândi �i de a ac!iona atât la nivel individual cât �i la nivel colectiv. Mentalitatea individuala sau/�i colectiva reprezinta motorul care propulseaza individul �i comunitatea spre adaptare �i crea!ie sau motorul care poate îngreuneaza procesul schimbarii sociale datorita faptului ca mentalita!ile înainteaza în istorie precum corpusuri invizibile în ciuda faptului ca hainele în care acestea se înfa�oara pot avea aerul nouta!ii.
Conceptul de mentalitate
Evenimente care contribuie la structurarea mentalita!ii române�ti
De ce este necesara schimbarea mentalita!ii
Mentalita!i europene-mentalitate româneasca
Conceptul de mentalitate.
Mentalitafile reprezinta un ansamblu de predispozifii, atitudini, comportamente, orientari de natura intelectuala ,Ji morala, cognitiva, afectiva, comune membrilor unei comunitafi, ansamblu care se exprima în opinii, construcfii intelectuale, credinfe, reprezentari specifice. (Burguiere, 1983) (vezi Anexa 2)
Mentalitafile însumeaza o serie de caracteristici:
Sunt întotdeauna colective, dar nu �i omogene; (societatea poate fi definita �i ca ansamblul de indivizi cu imagini �i reprezentari sociale asemanatoare);
Prezinta tendin!a la invarian!a, atemporalitate, stabilitate (supravie!uiesc �i rezidual);
Sunt liantul cel mai durabil dintre un individ �i o comunitate;
Reprezinta exerci!iul prin care ne asumam interior via!a socio-culturala;
Concentreaza forma universului ideilor, a multiplelor orizonturi spirituale;
Sunt strâns legate de istoria sistemelor culturale, a sistemelor de credin!a �i
19
valori, de structuri �i dinamica sociala;
Surprind nuan!ele �i mi�carea, apeleaza, în urma adaptarii, la metodele psihologiei sociale, iar etnologia creeaza dialog cu sociologia, care are ca obiect colectivul;
Înglobeaza elemente ireductibile care diferen!iaza tipurile de civiliza!ie, ca sinteza dinamica �i vie a fiecarei societa!i, nefiind doar o reflectare a acesteia;
Iau na�tere din necesitatea de a explicita anumite circumstan!e particulare (idei, credin!e, prejudeca!i) într-o anumita societate, într-o anumita colectivitate;
Includ domeniul afectivului, sentimentelor, pasiunilor, sensibilita!ilor;
Evenimente care contribuie la structurarea mentalitiifii române$ti
Vicisitudinile timpului trait au modelat maniera de a reac!iona la anumite provocari ale istoriei, de a ne manifesta solidarita!ile latente sau ata�amentul fa!a de valorile etnicita!ii �i de a ne sim!i parte a identita!ii na!ionale. S-au amintit în multe comentarii ale speciali�tilor în domeniul �tiin!elor sociale �i istorice, caracteristici precum starea româneasca de perpetua a,Jteptare, faptul ca la noi totul se declan�eaza �i începe mai târziu �i, mai mult, în acest timp inert nu ne pregatim pentru a ataca mai cu tact (dictatura regala – mai târziu decât în Serbia, dictatura militara a lui Antonescu – mai târziu decât cea a lui Pilsudski în Polonia, chiar �i sfâr�itul comunismului) sau infantilismul românesc de a da vina pe altcineva �i de a nu ne asuma responsabilitatea a ceea ce suntem �i putem face.
Ne-am diferen!iat ca fiind altfel prin structura rurala tradi!ionala, prin sistemul patriarhal �i autoritar, prin societatea centrata pe marea proprietate. Modernizarea, occidentalizarea societa!ii române�ti a fost în contradic!ie cu însa�i structura sa, centrata pe raporturi de proprietate agrare, cu sensibilitatea tradi!ionala �i antiburgheza. Acestui decalaj i s-a adaugat comunismul, care a modificat bazal structurile sociale, produsul final în acest context fiind un tip original de structura sociala moderna.
Dupa experimentele la nivel colectiv ale comunismului se pune problema structurii noastre identitare, a verigilor comune care ne unesc de-a lungul existen!ei, a structurilor mentale �i a fondurilor emo!ionale comune.
20
Primele societiifi umane, primele manifestiiri artistice $i religioase.
Cursul ofera no!iuni despre apari!ia primelor manifestari umane, atât în plan de organizare socio-culturala, cât �i artistica, despre periodizarea istoriei �i preistoriei, despre religia ce a înso!it omul în cursul evolu!iei sale. Religia preistorica a furnizat principiile de baza pentru credin!ele religioase ale epocii istorice primare din Orientul Apropiat �i Mijlociu. Se pot sesiza de asemenea, la indivizii considera!i primitivi, o serie de caracteristici comune religiilor popula!iilor tribale contemporane. Mai mult, descoperirile acestor tipologii umane s-au constituit ca un punct de plecare în ini!ierea universului noilor civiliza!ii.
Concepte care faciliteaza în!elegerea no!iunilor din curs
Religia, componenta a societa!ilor umane
Religiozitate primitiva, începuturile artei
Primele tipuri de comunitate umana
Concepte care faciliteazii înfelegerea nofiunilor din curs
Cuaternar: perioada care dureaza cam 1,5 – 2 milioane ani (cea mai scurta perioada din istoria pamântului) când o patrime din suprafa!a acestuia a fost acoperita de calote groase de ghea!a în urma racirii climei. Exemplu: Calota Scandinava a Europei, cea Siberiana în Asia, cea Canadiana în America de Nord. Prin alternan!a diferen!elor de temperatura, ghe!urile înaintau (faze glaciare) sau se retrageau (intraglacia!iuni), aceasta alternan!a exercitând o puternica influen!a asupra vie!ii �i migra!iei animalelor. În aceasta perioada este semnalata apari!ia omului.
Antropologie: anthropos (om) �i logos (cuvânt). Reprezinta sistemele de gândire care au drept ax central �i finalitate fiin!a umana, condi!ia acestuia ca sinteza a evolu!iei vie!ii pe pamânt.
Antropologia culturala studiaza comportamentul uman, bazat pe norme (cultura) în context spa!io-temporal concret.
30
Religia, componentii a societiifilor; funcfiile religiei. Raportul religie – sacru
Stiin!a �i religia reprezinta cele doua mari provocari alocari ale vie!ii care înglobeaza o parte de necunoscut �i mister. Religia (latinescul religare-a lega) reprezinta legatura omului cu sacrul, legatura care-i creeaza senza!ia de coeren!a într-o lume greu de stapânit vreodata. Oamenii timpului nostru a�teapta ca religia sa-i înve!e compasiunea, dar aceasta nu poate fi desprinsa decât din atitudinea noastra fa!a de aproape. Un proverb tibetan sintetizeaza foarte bine simplitatea acestei stari: “într- o zi am vazut ceva mi�cându-se în departare. Am crezut ca era un animal. M-am apropiat �i mi-am dat seama ca era un om. S-a apropiat �i el �i mi-am dat seama ca era fratele meu”.
Religia, ca �i produs cultural, exista în toate spa!iile unde au trait oameni, în toate timpurile umane, are finalita!i care au evoluat concomitent cu evolu!ia societa!ii �i s-au desfa�urat în func!ie de acela�i eveniment cauza: sacrul.
Religia are o func!ie explicativa: clarificând unele din problemele existen!ei; o func!ie normativ-morala, creând spa!iul respectului aproapelui �i distinc!ia dintre bine-rau; o func!ie protectiv-morala (omul nu se simte abandonat �i vulnerabil); o func!ie de coeziune sociala, contribuind la con�tientizarea sentimentului de unitate
�i nu în ultimul rând o func!ie de control social atât prin inocularea unor norme morale la nivel individual, cât �i prin ac!iunea bisericii la nivelul comunita!ilor.
Orice sistem religios are trei axe de manifestare: dogmele religioase (reunite în doctrina, numita �i dimensiune teoretica); ceremonialul religios (ce impune reguli de ordine ritualica �i reprezinta dimensiunea ac!ionala) �i cadrul institufional în care se desfa�oara ritualul care îi reune�te pe indivizii uni!i prin acelea�i idei (dimensiunea organizatorica). Cele trei dimensiuni reunite pot oferi un nivel al
�tiin!ei despre divinitate, adica o teologie care clarifica natura raportului oamenilor cu sacrul.
Sacrul devine astfel esen!a oricarei religii, devine observabil �i analizabil, are o realitate dubla: crea!ie divina pe care omul nu o poate patrunde complet pe de o parte �i un ritual prin care omul încearca sa fie alaturi de Dumnezeu. Practicile oamenilor �i dorin!ele acestora, societa!ile în care ace�tia traiesc sunt cele care delimiteaza cadrele sacrului �i profanului (laicului).
31
Religiozitate primitivii $i începuturile artei
Preistoria este perioada în care sunt consemnate primele forme de religie �i arta posibile datorita procesului de antropogeneza precum �i debutului procesului de etnogeneza (sfâr�itul neoliticului – epoca bronzului). Perioadele care s-au succedat în decada preistoriei au fost consemnate ca fiind cele ale epocii pietrei cu perioadele ce-i corespund acestora: paleolitic (2,5 mil.- 10.000 Î.H.), mezolitic (10.000 – 7000. Î. H), neolitic (7000 – 3000 Î.H.).
Comentarii:
Periodizarea de mai sus este aproximativa ca datare, aplicabila ca atare Europei, Orientului Mijlociu �i unei par!i considerabile din Asia, existând varia!ii considerabile în alte regiuni ale Globului (ex: popula!ii contemporane aflate înca în epoca pietrei: bo,Jimani, pigmei – Africa ; aborigeni – Australia; sau: în momentul descoperirii lor de catre europeni, de�i posesori ai unei dezvoltate culturi, aztecii se aflau în neolitic).
Istoria cuprinde succesiunea fazelor epocii metalelor: astfel epoca bronzului relevanta în special datorita accentuarii procesului de etnogeneza �i epoca fierului cu cele doua perioade-Hallstatt �i La Téne.
Printre evenimentele desfa�urate pe parcursul acestor periodizari se pot remarca:
Apari!ia �i dezvoltarea omului (antropogeneza) explicata prin doua orientari teoretice :
Perspectiva evolufionista, care pune accent pe evolu!ie ca un proces firesc de adaptare la mediu, la provocarile acestuia. Astfel, Darwin conchide în urma cercetarilor (“Originea speciilor” – 1859 �i “Descenden!a omului” – 1871) ca omul descinde din lumea animala (are stramo�i comuni cu cei ai primatelor superioare de astazi; argumente: locomo!ia bipeda, abilita!ile tehnice, creierul voluminos). Omul a evoluat apoi biologic �i spiritual în etape articulate, cucerind pozi!ia verticala, dezvoltându-�i gândirea �i limbajul. În perspectiva acestei teorii principalele grupuri umane ar fi:
32
Australopithecus = cel mai vechi hominid identificat, nu mult diferit de primatele de astazi, probabil vegetarian;
Homo habilis (habilis = îndemânatic) = omnivor, 1,35 m, traie�te în grupuri, confec!ioneaza unelte, limbaj articulat primitiv;
Homo erectus (erectus = drept, vertical) = unelte mai elaborate, cunoa�te focul, parase�te Africa, colonizând Asia, Europa;
Homo sapiens, cu cele doua subspecii: Homo sapiens neanderthalensis (“omul de Neanderthal”); Homo sapiens sapiens (“omul de Cro- Magnon”, specia din care se presupune ca face parte omul actual) care apare acum 40-50.000 de ani.
Perspectiva creafionista, prima teorie care afirma ca fiin!ele vii sunt atâtea câte le-a creat fiin!a suprema (dupa chipul �i asemanarea sa), iar speciile nu se mai creeaza.
Apari!ia �i dezvoltarea uneltelor �i a tehnicilor de producere a acestora, de la simpla cioplire, prin �lefuire, la metalurgie �i meseriile focului (lucru în bronz, în fier etc); – exista, în regnul animal, ,Ji alte specii care utilizeaza obiecte din mediul înconjurator, ca unelte, uneori chiar dupa o anumita prelucrare a lor, dar omul creeaza unelte care-l ajuta sa creeze alte unelte;
Omul a fost vânator–pescar-culegator (hunter-gatherer), folosind ceea ce natura îi oferea; ulterior apare dezvoltarea ocupa!ionala �i primele forme de specializare asociata acesteia (agricultor, crescator de animale, me�te�ugar). Se considera a fi o adaptare în func!ie de habitat pentru o asigurare a supravie!uirii. Cain (agricultor), Abel (pastor nomad);
Datorita adaptarii la mediu, fiin!a umana creeaza culturi specifice, prin: modul de locuire, exprimat prin tipul de adapost, uneori individual, alteori comun (casa lunga vikinga, case din Polinezia, locuin!ele lacustre); specificul ocupafiei de baza: pastori, agricultori, mai târziu comercian!i; tipurile de exprimare a gândirii abstracte (începând cu ritualuri funerare, supersti!ii, diferite forme de arta);
Social, s-a evoluat de la familia pereche, reunita instinctual pentru procreere �i apararea progeniturii (perpetuarea speciei), la familiile
33
înrudite organizate în gin!i �i clanuri pe criteriul descenden!ei (matriliniare sau patriliniare). Urmatoarea etapa a fost apari!ia societa!ilor complexe, ierarhizate, a structurilor statale bazate pe stratificare sociala, unde se poate poate sesiza o ierarhie: �ef (�efi) ai grupului; un grup de conducere �i coordonare (militari, preo!i, func!ionari); marea masa, producatoare de bunuri.
* * *
Printre influenfele civilizafiilor preistorice asupra structurilor societale moderne se pot menfiona:
focul ,Ji producerea lui pe cale artificiala: crucial în aparare-atac, prelucrarea hranei, producerea de lumina �i caldura, amenajarea mediului într-un habitat convenabil;
adapostul ,Ji fabricarea acestuia a implicat a�ezarea într-un teritoriu fizic/magic, a necesitat apari!ia tehnicilor de construc!ie, a tehnicilor �i specificului în vestimenta!ie (!esut, prelucrare fibre);
asocierea în grupuri din ce în ce mai eficiente (familie–clan–trib-societate), pentru aparare, procurarea hranei �i mai târziu a altor necesita!i materiale sau spirituale;
existenfa lumii nevazutului, a sacrului, care poate fi benefic sau malefic. Omul dezvolta concepte despre cunoa�terea, atragerea �i influen!area nevazutului prin intermediul for!ei magiei �i religiei;
primele manifestari de arta – picturi rupestre, pe pere!ii pe�terilor (Lascaux, Altamira)- erau considerate “opere utile”, manifestari ale unei gândiri în primul rând motivate pragmatic (“cer iertare animalului ucis, ma rog sa mearga bine”). Se trece apoi pe o alta treapta de ini!iere, la arta sacra, aflata în slujba magiei/religiei (idoli, feti�uri, obiecte încarcate de “anima”, sacralitate).
Primele tipuri de comunitate umanii
Societafile de vânatori ,Ji culegatori. Apar acum 50 000 î.e.n. �i sunt în curs de dispari!ie totala. Sunt alcatuite din grupuri mici de oameni care î�i asigura existen!a prin vânat, pescuit �i culesul plantelor comestibile, prezinta pu!ine
34
inegalita!i cum ar fi diferen!e de rang limitate la vârsta, sex. Un exemplu de astfel de comunitate sunt pigmeii Mbuti din regiunea Zairului, Africa Centrala, care locuiau într-o zona împadurita, greu de patruns, cu locuin!e din frunze pe un cadru din crengi; acestea puteau fi ridicate în câteva ore sau abandonate foarte repede (nu stateau mai mult de o luna într-un loc); erau organiza!i în grupuri mici, 4-5 familii, fara �efi. În anul 1960 au fost studia!i de catre antropologi �i pe atunci modelul lor original era intact, dar, o data cu restructurarile sociale, s-au transformat.
Comentarii : nu erau interesa!i de aspectul material al vie!ii; erau interesa!i de valori religioase �i activita!i ceremoniale
Societafile pastorale (12 000 i.e.n. pâna în prezent) depindeau de cre�terea animalelor domestice pentru a-�i asigura existen!a; erau alcatuite din câteva sute �i mii de membri; prezentau inegalita!i; erau conduse de capetenii sau regi- razboinici;
Exemplu: tribul Nuer din sudul Sudanului în componen!a caruia se aflau cam 200 000 de indivizi care vorbeau aceea�i limba, aveau acelea�i obiceiuri �i erau grupa!i în sate aflate la distan!e de 10 – 30 km. Via!a lor era dedicata animalelor pe care le îndrageau într-o asemenea maniera încât barba!ii purtau numele boilor favori!i iar femeile ale vacilor favorite.
Societafile agrare (12 000 î.e.n. pâna în prezent) erau bazate pe mici comunita!i rurale, fara ora�e sau metropole; via!a se centra pe agricultura, adesea suplimentata prin vânatoare, pescuit; inegalita!ile erau mai pronun!ate decât la pastorii culegatori; erau conduse de catre capetenii.
Exemplu: tribul Gururumba (Noua Guinee) constituit dintr-o mie de locuitori, organiza!i în �ase sate; aveau obiceiuri legate de rasaduri �i gradinarit �i sarbatori unde erau sacrificate animale.
Statele sau civilizafiile tradifionale (6000 Î.H.. – sec. XIX) bazate pe agricultura; exista unele ora�e unde se concentreaza comer!ul �i me�te�ugurile; sunt foarte mari – milioane de oameni; conduse de un rege sau de un împarat; prezinta inegalita!i. Exemplu : Maia�ii (300 – 800 Î.H.), cea de-a treia civiliza!ie
35
americana; localiza!i în peninsula Yucatan, Golful Mexic, cu capitala la Tikal – 40 000 locuitori; condu�i de clasa aristocrata a preo!ilor razboinici.
Comentarii:
Religia primitiva se caracterizeaza ca fiind prelogica �i mistica, datorita faptului ca se raporteaza la partea emo!ionala, eul spiritual fiind proiectat fie în exterior, fie în obiecte, fie în faptele imediate. Astfel, spiritele �i chiar divinita!ile sunt imaginate dupa chipul uman, acestea având o anumita for!a de transformare.
Pe un astfel de model de religie primitiva se bazeaza:
recunoa,Jterea sacrului (primitivul are atitudine de respect, dar �i de precau!ie, for!a sacrului fiind supranaturala �i influen!ând comunitatea);.
credinfa în mana care reprezinta credin!a într-o putere tainica, independenta, care sala�luie�te în anumite lucruri sau fiin!e;
animismul reprezinta credin!a ca toate lucrurile sau fiin!ele sunt însufle!ite de spirite sau suflete;
venerarea unor obiecte definatoare de mana cum ar fi pietre, copaci, animale;
diferite tipuri de magie (magia este definita ca o dorin!a puternica a fiin!ei umane de a stapâni �i controla for!ele naturale, prin acte sau formule prestabilite, dotate cu puteri a caror eficacitate este considerata a fi irezistibila);
feti,Jismul deriva de la cuvântul portughez fetico (obiect vrajit) �i reprezinta un obiect (talisman, amuleta) care îndeparteaza spiritele rele �i orice ac!iuni raufacatoare;
,Jamanismul (�amanul este o persoana cu o pozi!ie speciala în lumea primitivilor, care datorita unor transe reu�e�te sa intre în lumea spiritelor �i sa alunge raul �i moartea);
divinafia sau ghicitul – practica specifica primitivilor menita sa deslu�easca tainele viitorului;
tabu-ul desemneaza un fenomen social complex, în aceasta categorie incluzându-se persoanele �i faptele care de!in o putere sacra;
totemul este considerat a fi stramo�ul tribului, reprezinta sentimentul profund de înrudire nu numai între oameni, dar �i între oameni �i diferite fiin!e.
36
Întrebari posibile:
1. Preciza!i care este legatura dintre magie �i religie. 2. Func!ii sociale ale religiei. Enumera!i �i dezvolta!i doua dintre acestea. 3. Care sunt marile descoperiri umane care reprezinta baza civiliza!iilor moderne? 4. Care este temeiul teoriei evolu!ioniste? Dar al celei crea!ioniste? Argumenta!i op!iunea dumneavoastra. 5. Care sunt primele tipuri de comunitate umana?
6. Cum influen!eaza practicile primitivilor civiliza!iile ulterioare?
Diversele forme de arta, (fie ea �i pragmatica), surprinderea misterului, a sacrului, organizarea ritualurilor comemorative, dorin!a de a crede într-un “ceva” supranatural, toate acestea s-au constituit ca baze, ca principii fundamentale care au fost ulterior dezvoltate de civiliza!iile Orientului Mijlociu �i Apropiat �i, mai departe, filtrate de acesta sub variate forme specializate în întreaga lume.
37
Cultura $i civilizafia Orientului Mijlociu
-influenfe asupra religiei $i societiifii ebraice
IV 1. Mesopotamia
Primul sistem de scriere, primele ora�e-state, primul cod de legi, ziguratele, gradinile suspendate din Babilon, epopeea lui Ghilgame� constituie doar o parte a crea!iei materiale �i spirituale, statuate de catre o sinteza de popoare denumite generic civiliza!ie mesopotamiana.
Localizare spa!io-temporala
Elemente de originalitate ale civiliza!iei mesopotamiene
Religia �i cultul. Evreii �i Mesopotamia
1. Localizare spafio-temporalii
Situata între fluviile Tigru ,Ji Eufrat, Mesopotamia este considerata cea mai veche civiliza!ie istorica. Se considera ca aceasta civiliza!ie s-a dezvoltat de-a lungul a
�ase mii de ani, dar având în vedere faptul ca istoria debuteaza o data cu primul document scris, speciali�tii au fixat reperele temporale mesopotamiene între 3600 Î.H. -332 Î.H. (invazia macedoniana).
Pozi!ionarea sa geografica a determinat o economie bazata pe agricultura: sistemul presupunea existen!a de grupuri umane sedentare care au dezvoltat rela!ii de comunicare prin schimbul de produse, �i-au perfec!ionat obiectele de metal �i au creat structuri sociale adaptate supravegherii canalelor de iriga!ii �i digurilor. S-au consolidat astfel statusuri sociale specifice unei societa!i destul de complexe unde regele reprezenta autoritatea suprema care deriva din cea divina. Vârful piramidei concentra puterea economica �i spirituala administrata de rege- preot, rege-zeu (sub akkadieni), ajutat de un aparat birocratic, baza piramidei fiind constituita din: popula!ia activa ce presta servicii în agricultura contra celor necesare traiului �i contra pamânturilor oferite acestora doar cu drept de folosin!a;
38
VI. Civilizafia elenisticii – pilon al cre$tinismului
Antichitatea greaca a reprezentat matricea formatoare �i valoarea normativa pentru cultura europeana. Creativi în cele mai diverse forme (politica literatura, filosofie), bine ancora!i în realitate, centra!i pe spiritul propor!iei, armoniei �i echilibrului au avut drept filosofie centrala umanismul generos. Romanii au mo�tenit direct modelele culturale grece�ti, pentru a le adapta ulterior întreg imperiului.
Grecia antica – imagine generala
Civiliza!ia minoica �i influen!a ei asupra marii civiliza!ii elene. Mycene �i
“lumea razboiului troian”
Expansiunea civiliza!iei grece�ti. Polisul (ora�ul-stat), element definitoriu al lumii elene. Perioada oligarhiilor
Rezisten!a antipersana �i triumful democra!iei. Epoca lui Pericle. Domina!ia Atenei. Razboiul peloponesiac. Domina!ia Spartei
Epopeea lui Alexandru Macedon. Epoca elenistica. Explozia culturala
Religia grecilor
Civiliza!ia greaca, sursa �i model cu rol decisiv în modelarea civiliza!iei europene. Influen!a asupra dogmei cre�tine
1. Grecia anticii – imagine generalii
Civiliza!ia greaca s-a plamadit în bazinul Marii Egee, în Grecia continentala (Sudul Peninsulei Balcanice), în Grecia insulara (insulele din Marea Egee) �i Grecia asiatica (Ionia, Eolida, Dorida). Trecerea dinspre partea nordica a Greciei continentale spre cea de mijloc se face prin defileul de la Termopile, iar înspre partea de sud a acesteia, prin istmul Corint.
Grecia continentala prezinta astfel trei regiuni distincte: nordul, unde se afla Olimpul, sala�ul zeilor; partea centrala, formata în principal din doua provincii –
61
Apostolul Pavel nu �i-a axat întâmplator misiunea apostolica asupra ora�elor grece�ti (de vazut, ca exemplu, ca majoritatea Epistolelor se adreseaza unor comunita!i protocre�tine aflate în ora�e grece�ti). Spiritul elen, axat pe esen!e (conform grecilor esen!ialul nu consta în cuvinte, ci în concept �i idee iar fara esen!e lucrurile nu pot fi cunoscute) a constituit un mediu prielnic pentru ca ideile
�i marturiile primilor ucenici ai lui Hristos sa poata înflori în ceea ce, în timp, a format dogma �i principiile cre�tine.
Majoritatea simbolurilor esen!iale ale cre�tinismului reprezinta o sinteza a elementelor mozaice �i grece�ti (Sfânta Treime – o sublimare a monoteismului iudaic cu ideea dominanta de pluralitate religioasa a grecilor este doar un exemplu). Umanismul “ra!ional” elen întâlnea astfel un spijin, revelat, adresat spiritului.
Datorita mediului oferit de statele elenistice, orientate catre filosofie �i cultura, a fost generat un public suficient de “treaz” pentru a recepta ideile absolut revolu!ionare ale cre�tinismului. În acela�i timp, datorita expunerii permanente la concepte noi, de-a lungul istoriei sale de pâna atunci, lumea elenistica a fost universul care a putut privi cu suficienta maturitate �i în!elegere na�terea uneia dintre marile religii ale lumii, cre�tinismul.
Întrebari pentru examen:
1. Democra!ia ateniana 2. Grupuri culturale componente ale civiliza!iei grece�ti
3. Civiliza!ia greceasca �i polisul. 4. Alexandru Macedon. 5.Caracteristici ale religiei grecilor 6. Mitologia greaca �i percep!ia omului.
7. Grecia �i influen!a sa asupra cre�tinismului
Civiliza!ia elena a fost cea care a pus bazele �tiin!elor moderne, a filosofiei care a inspirat toate curentele filosofice ale lumii europene, islamice �i chiar hinduse. Filosofia greceasca a apropiat omul de natura sa prin profunzime �i cunoa�tere,
70
prin definirea sensului umanului în aceasta existen!a. Datorita mediului oferit de statele elenistice, atât de orientate catre filosofie �i cultura, a fost generat un public suficient de “treaz” pentru a recepta ideile absolut revolu!ionare ale cre�tinismului.
71
�i Valens î�i împart Imperiul �i stabilesc �i doua capitale: Milano sau Ravenna (apus) �i Constantinopolul (rasarit). Acest lucru s-a datorat anarhiei, perioadei de criza morala �i politica caracterizata prin pierderea coeren!ei teritoriale �i decaderea civiliza!iei urbane a Romei. Criza romana a reprezentat un conflict unde au interac!ionat aspecte de ordin social, religios �i etnic. S-a impus identitatea individuala în defavoarea identita!ii colective, s-au transformat locurile sacre în domenii personale, a avut loc o muta!ie a mentalita!ii care a declan�at dezbinarea.
În anul 395, dupa dispari!ia împaratului Teodosiu, Imperiul roman se destrama definitiv împar!it între cei doi fii ai sai: Arcadiu –pars Orientis, care va deveni Imperiul Bizantin având capitala la Constantinopole �i Honoriu – pars Occidentis, cu capitala la Ravenna. În 476 ultimul împarat roman Romulus Augustulus este detronat de capetenia migratorilor go!i, Odoacru, �i însemnele imperiale sunt trimise la Constantinopol. Patrunderea popoarelor barbare predominant germanice pe teritoriul Occidentului European (Imperiul Roman de Apus) are drept consecin!e constituirea unor forma!iuni politice noi – statele barbare, precum �i introducerea în lumea romana târzie a unor modele noi sociale �i culturale caracteristice popoarelor care iau parte la marile migra!ii.
Pe acest fundal are loc na�terea, raspândirea �i oficializarea religiei cre�tine. Cre�tinismul se afirma ca religie universala, monoteista, în contradic!ie cu majoritatea religiilor practicate în Imperiul Roman. Religie întemeiata pe iubire �i non-violen!a, cre�tinismul a fost cea mai profunda schimbare care s-a petrecut în cadrul Imperiului �i care a avut cel mai mare impact asupra con�tiin!elor.
Cre,Jtinii la Roma
Nascut în Orientul Imperiului, cre�tinismul apare la Roma abia la jumatatea sec. I, fiind difuzat de apostoli �i ucenicii acestora (Sfin!ii Petru �i Pavel predica la Roma
80
între 61-67).
Transformarea con�tiin!elor în spirit cre�tin revine Apostolului Pavel, acesta modificând percep!ia mul!imii referitoare la secta lui Iisus, a�a cum era considerata mica comunitate de apostoli �i ucenici ce-l slujeau pe Mântuitor. Utilizeaza simbolul învierii, cheama mul!imea la convertire, considera sufletul uman un laca� unde lucreaza duhul în credin!a. Acesta predica egalitatea tuturor în fa!a pacatului originar, universalismul (fiecare se poate converti) �i comuniunea care-l personalizeaza pe cel aflat în legatura cu Dumnezeu.
Persecu!iile s-au constituit ca parte integranta în consolidarea �i impunerea religiei cre�tine. Acestea au avut loc, se pare, datorita spiritului �ocant de crud al unor împara!i romani sau poate datorita fricii acestora la gândul raspândirii unui curent care nu venera decât împaratul ceresc.
Cre�tinii erau judeca!i în virtutea legilor de lex majestate sau pentru magie �i crime, sacrilegiu, fiind condamna!i la tortura sau moarte. Dintre împara!ii prigonitori ai cre�tinilor s-au remarcat Nero (54-68), în vremea caruia a avut loc prima persecu!ie împotriva cre�tinilor. În vremea sa, la Roma î�i pierd via!a în numele idealului �i credin!ei Sfin!ii Apostoli Petru si Pavel (67). Tacitus spunea despre Nero ca-�i îmbraca victimile în piei de animale sau le transforma în tor!e. Domi!ian (81-96) se folosea de refuzul cre�tinilor de a plati darile �i îi acuza de tradare. În timpul domniei sale, Sfântul Ioan Evanghelistul a fost exilat în Insula Patmos. Tot în aceasta perioada una dintre rudele împaratului devine cre�tina – Flavia Domitilla.
Traian (98-117) legalizeaza persecu!iile, dar le �i restrânge prin refuzul denun!urilor anonime.
În timpul ultimilor împara!i restauratori ai imperiului – Diocle!ian (245 – 305) �i Constantin cel Mare (306– 336) au loc, în cazul primului, ultimele �i cele mai dure persecu!ii religioase (incluzându-le aici �i pe cele din Dacia �i Dobrogea), pentru ca, începând cu cel de-al doilea, sa se înregistreze consacrarea cre�tinismului ca religie oficiala de catre Constantin prin Edictul de toleran!a din
81
313 iar în 325 la sinodul de la Niceea, cre�tinismul este declarat religie oficiala. Printre sfin!ii care au cunoscut martiriul se numara: în Egipt Sfin!ii Varvara, Cilicia, Cosma �i Damian; în Antiohia Sfânta Margareta; în Capadoccia Sfântul Gheorghe.
De�i au existat specula!ii diverse ale motivelor acestor persecu!ii continue, mergând pâna la argumente penibile, de ordin pur sentimental, cauza acestui antagonism era refuzul cre�tinilor de a accepta ca pontifex maximus pe împarat, precum �i devo!iunea lor totala orientata în principal catre Divinitate �i nu catre autoritatea civila. Erau percepu!i ca incontrolabili, neintegra!i în sistem, deci periculo�i.
Arta paleocre,Jtina
Se cristalizeaza în primele trei secole de dupa Hristos. A aparut în catacombele de la Roma în sec. II ca expresie a formelor estetice a simbolurilor religioase pagâne carora li s-au atribuit interpretari cre�tine. Un exemplu în acest sens este reprezentat de cruce care a fost ini!ial simbol al regalita!ii �i al celor patru vânturi care aduceau ploaia �i ofereau fertilitate naturii la babilonieni, simbol al vindecarii
�i binecuvântarii în antichitatea ebraica, simbol al vie!ii la egipteni �i al soarelui la cel!i. Pentru cre�tini, crucea reprezinta semnul biruin!ei �i al identificarii acestora. Arta paleocre�tina a contribuit la formarea iconografiei cre�tine �i la apari!ia simbolisticii cre�tine abstracte.
Întrebari posibile:
1. Imperiul Roman �i Cre�tinismul. 2. Arhitectura Imperiului Roman. Caracteristici.
3. Perioadele istoriei romane. 4. Republica romana. 5. Imperiul roman. 6. Izvoarele civiliza!iei romane. 7. Religia romana – izvoare �i caracteristici. 8. Cuceririle romane, formele de organizare ale imperiului. 9. Epoca romana târzie –
82
caracteristici. 10. Persecu!iile cre�tinilor.
11. Arta paleocre�tina. Cre�tinismul se exprima prin imagini �i simboluri de influen!a greco – romana, dar interpretate în sens cre�tin. Arta paleocre�tina ia fiin!a în secolele I-III. Formele sale estetice sunt cel mai bine eviden!iate în manifestarile de pe pere!ii catacombelor. Simbolurile pagâne erau interpretate în sens cre�tin (ex: Crucea – ini!ial simbol al regalita!ii �i al celor patru vânturi care aduceau ploaia �i dadeau fertilitate naturii – la babilonieni, simbol al vindecarii �i binecuvântarii în antichitatea ebraica, simbol al vie!ii la egipteni �i al soarelui la cel!i, este semn al biruin!ei la cre�tini – prin aratarea sa lui Constantin cel Mare- �i simbol de identificare al acestora). Alte simboluri frecvente erau porumbelul, paunul, pe�tele – ichthys, iar temele specifice – Bunul pastor, imaginea Orantei – cu bra!ele ridicate simbolizând defunctul care se roaga. Abia începând cu sec. III apar teme biblice specifice Noului Testament: minunile lui Isus, Mântuirea. Arta paleocre�tina – pictura, în special – a contribuit la formarea primului ciclu iconografic cre�tin �i la apari!ia simbolisticii cre�tine abstracte.
83
Întrebari posibile:
1. Ce reprezinta Bizan!ul? 2. Elemente specifice ale guvernarii bizantine. 3. Justi!ia bizantina.
4. Via!a intelectuala �i artistica bizantina. Caracteristici generale. 5. Elemente ale artei bizantine 6. Mentalitatea Evului Mediu
7. Forma în arta bizantina. Comenta!i.
Arta bizantina reprezinta o cotitura spre spirit, spre ce conteaza, dar este pu!in perceptibil. Forma nu are valoare ca în cazul curentelor grece�ti. Arta bizantina pune accent pe seninul �i pacea interioara datorita dematerializarii formei �i hieratirizarii chipului. Imobilitatea, ca �i atribut al sfin!eniei, este cea care conteaza în reprezentare. Fiind o arta sfânta, cauta pacea �i lini�tea, adevarul dincolo de aparen!e. Ochii sufletului �i min!ii care pot descifra �i în!elege, acestea sunt valorile ce coordoneaza arta bizantina. Arta este codificata în cadrul unor reguli �i norme precise, artistul nu face o opera personala. Arta trebuie sa emo!ioneze sufletul �i sa devina obiect de contemplare. Este o arta mistica �i simbolica.
93
Cre$tinism timpuriu $i ortodoxie. Monahismul. Ordinele ciilugiire$ti
1. Ortodoxismul (în lb. greaca, orthodox = drept credincios), ca �i catolicismul, se considera continuarea directa �i de drept a bisericii stravechi a apostolilor.
Se considera ca biserica ortodoxa a pastrat o anumita puritate a dogmei �i ca sistemul sau dogmatic accentueaza pe intensitatea trairii credinciosului. Aceasta este fidela comuniunii mentale �i rituale a primei cre�tinata!i, nu propovaduie�te altceva decât ceea ce Sfin!ii Parin!i din Niceea au propovaduit. ”Duhul adevarat, carele din Tatal purcede”(Ioan 15;26). Recunoa�te autoritatea celor �apte concilii ecumenice, axata pe principiul supunerii absolute fa!a de hotarârile acestor însemnate întruniri, care aveau ca scop deslu�irea �i cizelarea conceptelor cre�tinismului, a adevaratei sale meniri, statuarea acestuia la pozi!ia binemeritata. Sfântul Duh era calauzitor al acestor întruniri �i era considerat infailibil. Cele
�apte Concilii ecumenice au fost : Niceea I în 325; Constantinopol I în 381; Efes în 431; Calcedon 451; Constantinopol II în 553; Constantinopol III în 680; Niceea II în 787;
1. 1. Organizarea bisericii ortodoxe
Biserica ortodoxa este structurata într-o comunitate de biserici independente, autocefale, fiecare guvernate de propriul patriarh. Toate au o doctrina �i organizare similara, împarta�esc acelea�i ritualuri, diferen!ele fiind cu totul insignifiante (de ex: limba de cult este diferita, fiind proprie popula!iei fiecarei comunita!i în parte). Patriarhii sunt �i capii sinoadelor episcopale, care reprezinta cea mai înalta autoritate canonica, doctrinara �i administrativa.
94
spirituale, izolat, sau în comunita!i calugare�ti. Monasticismul nu este un fenomen propriu doar cre�tinismului, el putând fi întâlnit, de exemplu, �i în lumea islamica, în budism, hinduism sau iudaism (secta esenienilor).
Monasticismul cre�tin poate fi reperat în forma sa de debut în Africa, pe !armurile Marii Ro�ii �i mai ales în zonele de�ertice din Egiptul de Sus, unde, începând cu secolul III, a aparut fenomenul eremi!ilor (siha�trilor), calugari solitari, care se autoizolau pentru a evita persecu!iile autorita!ilor romane sau abandonau o lume pe care o percepeau ca fiind corupta, decazuta. O forma aparte de izolare o practicau stili!ii (stylus = stâlp, în lb. latina), care traiau în vârful unor stâlpi. Parintele vie!ii monastice este considerat Sf. Augustin, înso!it de mul!i adep!i, la retragerea sa în pustiu. Urma�ul sau spiritual, Sf. Pachomius, a stabilit regulile monastice ale comunita!ilor calugare�ti.
3. Ordinele ciilugiire$ti sunt caracteristice catolicismului. În est, comunita!ile monastice se supun regulilor vechi trasate de Vasile cel Mare. Aceste forme de organizare au reguli specifice �i se revendica de la un întemeietor celebru, cu o mare influen!a spirituala asupra vie!ii religioase.
Benedictinii urmeaza principiile Sf. Benedict din Nursia, binecunoscutul fondator al mânastirii Monte Cassino. Primele manastiri benedictine au aparut în sec. VI, la Subiaco, lânga Roma. Regulile lor accentueaza pe cumpatare, dar, judecând dupa standardele timpului, nu erau exagerat de ascetice sau austere. Patru – opt ore pe zi sunt dedicate rugaciunilor, �apte – opt ore pentru somn, restul timpului fiind ocupat de activita!i fizice (preponderent agricole) �i studiului religios. Pentru ca au purtat, o lunga perioada istorica, ve�minte din lâna neagra, de�i nu existau specifica!ii ale ordinului asupra culorii, au fost supranumi!i calugarii negri. Fiecare stare! avea autoritate patriarhala asupra membrilor comunita!ii unei mânastiri, dar era obligat sa se consulte cu to!i frafii sai în problemele importante. De-a lungul istoriei, 50 de benedictini au ocupat scaunul papal.
101
Cistercienii (calugarii albi) �i-au întemeiat ordinul în 1098, sub conducerea Sfântului Robert de Molesme, în Cistercium, Fran!a. Puneau accentul pe ascetism sever, pe munca fizica drept regula principala monastica, �i pe refuzarea drepturilor (veniturilor) provenite din societatea civila (feudala). Bernard de Clairvaux (predicatorul celei de-a doua cruciade) este unul dintre membrii celebri ai acestora. Au contribu!ii semnificative în îmbunata!irea vie!ii economice din Evul mediu, prin perfec!ionarea tehnicilor de des!elenire a pamânturilor, precum
�i prin tehnicile de producere �i comercializare a grâului �i a lânii. Pe lânga faptul ca au influen!at raspândirea arhitecturii gotice în Europa, erau cunoscu!i �i datorita activita!ilor lor de copi�ti de manuscrise pentru marile lor biblioteci. În secolul XVII, dintre ace�tia s-au desprins trapi�tii.
Carthusienii au fost întemeia!i de Sfântul Bruno în 1084, la Grenoble, în sudul Fran!ei. Traiesc ca pustnici, îmbracând haine cât mai simple, adesea uzate, nu consuma carne sau pâine alba. În 1220 a fost întemeiat �i ordinul carthusian pentru calugari!e.
Franciscanii au aparut la ini!iativa unei mari personalita!i a cre�tinismului, Sfântul Fracisc de Assisi. Întemeiat în 1209, sunt recunoscu!i pentru activita!ile lor caritabile, intensa activitate de apostolat �i marea importan!a pe care o acorda studiului �i educa!iei. Au reprezentan!i în cadrul bisericii anglicane. Juramântul acestora este traiul în saracie, servitute �i propovaduire a Cuvântului lui Hristos.
În 1214, Sfântul Dominic întemeiaza ordinul dominicanilor, pentru a ac!iona, prin mijloacele înva!aturilor, ale predicilor �i al exemplului personal de austeritate, împotriva ereziilor care luau amploare în epoca. Constituie, ca �i franciscanii, un ordin care respinge posesiunile materiale �i influen!a societa!ii civile, traind din dona!ii. Fiind cei mai ferven!i aparatori ai supunerii cu stricte!e la dogma cre�tina, le-au fost acordate privilegii speciale, cum ar fi dreptul de a predica �i de a spovedi fara acceptul autorita!ilor locale, laice sau ecleziastice. Ca îmbracaminte, sunt cunoscu!i pentru gluga neagra, purtata aproape în permanen!a.
102
Iezuifii (societatea lui Isus) sunt considera!i cei mai plini de ardoare calugari catolici. Au fost întemeia!i în 1534, în Spania, de Sfântul Igna!iu de Loyola cu scopul de a raspândi influen!a bisericii prin educa!ie, predici sau prin orice alt mijloc considerat de maxima urgen!a de catre biserica, la un moment dat. Juramântul lor este de castitate, obedien!a, saracie. Se deplasau în orice loc unde prezen!a acestora era considerata necesara de catre Papa. Sunt recunoscu!i pentru contribu!iile lor în educa!ie, atât cea religioasa cât �i cea civila, dar �i ca braf politic al Papei, pâna în sec. XIX.
Întrebari pentru examen:
1.Enumera!i ordinile calugare�ti �i comenta!i unul dintre acestea. 2. Caracteristici ale monasticismului. 3. Biserica ortodoxa. 4. Practica bisericii ortodoxe. 5. Iconoclasmul.
6. Bizan!ul �i ortodoxismul. 7. Ortodoxia dupa 1453.
8. Monahismul în Bizan!.
Calugarii se ocupau de opere de caritate, de misionarism, de servicii în spitale dar desfa�urau �i activita!i intelectuale, mânastirile fiind adesea centre de cultura importante unde traiau arti�ti, copi�ti,autori de opere teologice �i istorice. În Bizan! monahismul a cunoscut doua forme:
cea orientala – calugarii duceau o via!a contemplativa practicând ascetismul – anahore!i;
cea greceasca – reglementata de Vasile cel Mare, munca de orice fel era obligatorie pentru indivizi, indiferent de originea sociala a acestora. În mediul calugaresc de la Athos a luat na�tere doctrina mistica a isihasmului care îl are ca principal aparator pe Grigorie Palamas (lumina necreata a lui Isus pe Muntele Tabor ob!inuta prin medita!ie �i contempla!ie).
103
Catolicism. Marea Schismii. Cruciade. Ordinele cavalere$ti. Erezii
Catolicismul reprezinta cea mai mare structura unitara cre�tina, fiind alcatuita din cei care recunosc autoritatea Episcopului de Roma (Papa) în tot ceea ce reprezinta aspectele de credin!a �i dogma religioasa. Denumirea de „catolic” provine din cuvântul grec katholikos (universal) �i a fost utilizata pentru a denumi Biserica înca din perioada timpurie, când exista o singura Biserica cre�tina.
Catolicii se considera drept singurii continuatori legitimi ai misiunilor �i prerogativelor celor 12 apostoli ai lui Hristos, prin tradi!ia succesiunii episcopale neîntrerupte, începuta de Sfântul Petru. Acesta este considerat temelia Bisericii, datorita fragmentului din Noul Testament în care Iisus îi schimba acestuia numele ebraic de Simon: „te voi numi Petru �i pe aceasta piatra îmi voi zidi Biserica”. Catolicismul a avut un impact profund asupra istoriei lumii, asupra dezvoltarii culturii �i civiliza!iei europene �i a raspândirii valorilor europene la nivel universal. Actualmente numara aproximativ un miliard de membri (20% din popula!ia Globului) fiind foarte bine reprezentat în Europa �i America Latina, dar
�i în alte par!i ale lumii (ex. Filipine). Anumite biserici de rit oriental (Unia!ii, Maroni!ii) î�i urmeaza propriile manifestari tradi!ionale, dar recunosc autoritatea Papei.
Organizare $i structurii. Conform tradi!iei, unitatea fundamentala a organizarii cultului romano-catolic este dioceza, condusa de un episcop. Autoritatea acestuia se exercita asupra clerului, ai carui membri sunt fie laici (inclusiv pastorii) fie oameni ai Bisericii (prela!i de rang inferior). Ace�tia sunt organiza!i în ordine �i congrega!ii, care transcend diocezele. Fiind parte a acestora, clerul trebuie sa urmeze hotarârile episcopului în problemele ce vizeaza manifestarile religioase publice, dar se bucura de o mare libertate în ceea ce
104
prive�te modul de îndeplinire a misiunii �i voca!iei acestora (de obicei caracteristice ordinului/congrega!iei la care adera respectiva persoana). Exista calugari �i calugari!e (frafi ,Ji surori), care apar!in ordinelor, dar nu fac parte din cler.
Cardinalii sunt cei mai mari demnitari religio�i dupa Papa. Numi!i direct de catre acesta, cardinalii constituie consiliul suprem al Bisericii catolice, „Colegiul Sacru.” La moartea papilor, ace�tia se întrunesc în conclav, pentru desemnarea noului Suveran Pontif.
Papa este conducatorul Bisericii romano-catolice �i reprezinta autoritatea suprema în toate aspectele religioase. În cazuri cu totul deosebite, papii pot convoca concilii, care se întrunesc pentru solu!ionarea situa!iilor speciale �i urgente. Au fost convocate pâna în prezent doar 21 de astfel de concilii. Ca ajutor în îndeplinirea func!iunilor sale, Papa se bazeaza pe un complex aparat birocratic, numit Curia papala.
Istoric.
Pâna la scindarea de Biserica ortodoxa, în 1054, este imposibil de a separa istoria Bisericii romano-catolice de cea a cre�tinata!ii, în general. Caracteristice catolicismului sunt autoperceperea ca singur continuator al tradi!iei Noului Testament �i acceptarea cu consecven!a a majorita!ii dezvoltarilor doctrinare �i de structura care s-au produs în timp, care nu sunt considerate ca devieri de la normele mai radicale ale bisericii apostolice, ci ca expresii mai elaborate ale tendin!elor �i manifestarilor originare.
Prima mare schimbare în istoria cre�tinismului a fost raspândirea sa în tot bazinul mediteranean, atât datorita obliga!iei îndeplinirii misiunii apostolice de raspândire a Cuvântului lui Hristos, cât �i împrejurarilor generate de hazard. În scurta vreme, proto-cre�tinii au adoptat limba �i vocabularul filosofic al lumii greco-romane pentru a-�i raspândi mesajul, precum �i unele practici organiza!ionale �i
105
procedurale ale Imperiului roman. Institu!ia episcopala începe sa se manifeste cu preeminen!a începând cu secolul al II-lea, în plina prigoana a cre�tinilor de catre autorita!ile imperiale.
Recunoa�terea bisericii de catre împaratul Constantin cel Mare, în anul 313, a consolidat aceste dezvoltari, pentru ca, începând cu Leon I, în secolul V, papalitatea („episcopul Romei”) pretinde �i, într-o oarecare masura, î�i exercita un rol de lider fa!a de celelalte biserici. Ulterior, prabu�irea Imperiului roman de Apus �i convertirea invadatorilor germanici la cre�tinism a avut un impact important asupra multor aspecte ale vie!ii religioase.
Una dintre caracteristicile Bisericii din Vest, între secolele VII-XI, a fost lupta continua împotriva tendin!ei de diminuare a importan!ei autorita!ii episcopale manifestata de conducatorii laici. La sfâr�itul secolului al XI-lea, papalitatea câ�tiga a�a-numita criza (sau controversa) a investiturii cu principii diferitelor regate europene (în special în dauna împaratului Imperiului romano-german). Începând cu acest moment, se statueaza definitiv ca episcopii pot fi desemna!i �i condu�i doar de Papa, acesta devenind liderul unanim acceptat �i necontestat al Bisericii vestice (catolice).
Marea schismii (1054)
De-a lungul secolelor, între bisericile dintre Imperiul roman de Rasarit �i cel de Apus s-a produs un proces constant de diferen!iere �i înstrainare. Datorita influen!ei popoarelor germanice, cultura cre�tina vestica a suferit un fenomen gradual de transformare, în timp ce în est, biserica a pastrat neîntrerupt tradi!iile cre�tinata!ii elenistice.
De�i respecta în mare masura prerogativele Bisericii din Roma (ca fosta capitala a Imperiului roman), Biserica din Constantinopol (lidera bisericilor rasaritene) a început sa respinga unele dintre preten!iile jurisdic!ionale ale papilor, precum �i
106
cre�terea tendin!ei de asumare de catre ace�tia a rolului de lideri incontestabili, în timpul lui Leon al IX-lea �i al succesorilor acestora.
În schimb, Biserica din vest se opunea cezaropapismului (subordonarea bisericii fa!a de liderii laici).
În 1043 Mihail Cerularius devine patriarh al Constantinoplului. Acesta a început o campanie intensa împotriva bisericilor latine din aria sa de influen!a, închizându- le, chiar, în cele din urma. Motivele sale au fost: folosirea de catre catolici a pâinii nedospite pentru împarta�anie precum �i problema controversei asupra manifestarii Sfântului Duh, cunoscuta drept „controversa filioque.” Aceasta din urma a fost generata de alterarea formei Crezului (rugaciune-confesiune de credin!a) de catre catolici, în urma Conciliului de la Toledo (589) fa!a de forma stabilita de conciliul de la Niceea (325).
În varianta catolica, Sfântul Duh se pogoara de la Tatal ,Ji de la Fiul(filioque), lucru considerat de neconceput de catre Biserica estica. La aceasta, pe lista oficiala, ca argument al schimbarii
s-a mai adaugat o disputa privind pâinea dospita ( men!ionata mai sus) �i celebrarea Pa�telui la date diferite.
Cardinalul Humbert de Silva Candida, a fost trimis de Roma la Constantinopol în 1054, pentru a rezolva aceasta controversa devenita capitala. Pentru faptul ca acesta era o copie perfecta a lui Cerularius în privin!a zelului �i a îngustimii de vederi, �i-a încheiat vizita cu excomunicarea �i afurisirea patriarhului �i a colegilor acestuia, lucru interpretat ulterior ca o blasfemie la adresa întregii biserici estice. Peste câteva zile, patriarhul de Constantinopol �i Sinodul sau au raspuns cu aceea�i moneda.
Evenimente grave ulterioare, cum ar fi atacarea �i ocuparea Constantinopolului de catre membrii Cruciadei a IV-a au adâncit aceasta ruptura. Eforturile ulterioare de reapropiere a celor doua biserici nu au fost încununate de succes, primul gest de reconciliere aparând abia pe 7 decembrie 1965, când excomunicarea a fost
107
Rena$terea. Reforma $i cultele protestante
Rena$terea reprezinta perioada istoriei europene în care s-a manifestat reînnoirea interesului pentru redescoperirea valorilor universale, a artei �i a
�tiin!ei, pentru varietatea elementelor de civiliza!ie ale perioadei clasice greco- romane. Rena�terea a debutat în secolul XIV în Italia �i s-a raspândit ulterior în restul Europei, cu perioada sa de apogeu al efervescen!ei în secolele XVI- XVII. Pe parcursul acestei perioade, fragmentata societate feudala, preponderent agrara, a Evului mediu s-a transformat într-o societate dominata din ce în ce mai mult de institu!ii politice centralizate, cu o via!a sociala axata pe comer! �i ora�e, manifestând un interes concret în domeniile educa!iei �i artei.
De�i a existat un curent de opinie care prezenta societatea medievala în culori exagerat de sumbre, iar Rena�terea �i realizarile acesteia ca pe un reviriment revolu!ionar, în prezent, istoricii de marca considera ca acest moment al istoriei Europei a fost posibil tocmai datorita perioadei medievale anterioare. Prin grija
�i munca minu!ioasa a manastirilor medievale, lucrarile autorilor clasici (Virgiliu, Ovidiu, Cicero, Seneca, Platon, Aristotel, etc.) au fost conservate în scopul transmiterii peste genera!ii. Sistemele legislative ale Europei moderne sunt fundamentate pe dreptul civil �i canonic aparut în plin Ev mediu (sec. XII- XIII). Gânditorii Rena�terii continua de fapt, la un nivel mult mai elevat, tradi!ia studiilor gramaticale, teologice �i retorice medievale. Spiritul de continuitate a ideilor lui Platon, Aristotel �i ale altor gânditori clasici a stat la baza filosofiei Rena�terii. Universita!i sau �coli precum Salerno (Italia) �i Montpellier (Fran!a) au fost centre importante pentru studii medicale, matematice �i astronomice.
Ora�ele italiene au constituit mediul care a oferit condi!iile ce au determinat apari!ia acestui fenomen complex – Rena�terea. Italia secolelor XII-XIV prezenta un peisaj fundamental diferit fa!a de societatea feudala care domina
116
Europa acelor vremuri. La fel ca �i Grecia antica, Italia medievala era structurata într-o multitudine de teritorii circumscrise unui ora� central. În majoritatea cazurilor, popula!ia, sau cel pu!in partea mai înstarita a acesteia participa la conducerea politica printr-un sistem de reprezentare, fapt pentru care, aceste
“mici state” au intrat în istorie sub denumirea de “republici italiene”. Vene!ia, Genova, Milano, Floren!a, Pisa, Siena �i multe alte republici controlau majoritatea comer!ului �i a finan!elor pe întreg continentul. Comercian!ii italieni au stabilit rela!ii comerciale cu Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, organizând chiar expedi!ii comerciale care s-au extins pâna în îndepartata China (ex: calatoria lui Marco Polo, cea lui Giovanni Carpini). Contoare comerciale italiene au fost întemeiate în tot bazinul Marii Mediterane; existau cartiere întregi ale negustorilor în ora�ele mari ale vremii (ex: cartierul genovez “Galata” din Constaninopol, ulterior men!inut în Istambul, dupa cucerirea ora�ului de catre turci). Au fost dezvoltate pentru prima data tehnici comerciale �i economice ca biletele de schimb, pastrarea contabilita!ii, datoria publica.
Aceasta societate, orientata fundamental �i contrastant cu restul lumii catre interese civile, financiare, cumulata cu noua mentalitate a facut posibil un nivel de bunastare care a atras dupa sine dezvoltarea artelor, a filosofiei, o noua perspectiva în abordarea �i perceperea cotidianului.
Italia a fost polul care iradia cultura �i civiliza!ie catre restul continentului. Mentalitatea medievala nu a disparut brusc. Schimbarile au aparut gradual, în prima faza în Italia, apoi în restul continentului. Una dintre primele �i cele mai importante desprinderi de tradi!ie s-a manifestat în domeniul istoriei, în modul de percepere �i redare a acesteia. Istorici ca Niccolo Machiavelli, Francesco Guicciardini, Leonardo Bruni au manifestat prin intermediul lucrarilor lor, o perspectiva laica, bazata pe analiza critica a textelor �i a evenimentelor istorice, perspectiva mai mult apropiata de literatura, decât de teologie (cum se întâmpla pâna în acel moment).
117
De�i influen!ele gândirii �i realizarilor lumii antice existau �i se manifestau, lumea greco-romana era privita totu�i cu extrem criticism, prin prisma pagânismului acesteia. Reprezentan!ii Rena�terii adorau Antichitatea, sus!ineau necesitatea învierii valorilor acesteia, percepeau Evul mediu ca fiind barbar �i înapoiat, �i considerau epoca �i societatea proprie un apogeu al civiliza!iei. Aceste idei s-au manifestat în maniera de a gândi �i în operele artistice ale gânditorilor �i oamenilor de cultura ai rena�terii cunoscu!i sub numele de umani,Jti.
Umanismul î�i centreaza sensul de manifestare pe demnitatea �i valoarea personala a individului. Reprezinta curentul cultural care proclama, ca principiu de baza faptul ca oamenii sunt fiin!e ra!ionale care poseda în structura lor valorile fundamentale ale adevarului �i bunata!ii, precum �i capacitatea de a le exprima. Alaturi de nevoia de cizelare, iluminare �i emancipare a fiin!ei umane prin instruire �i arta, perfec!ionarea corpului prin exerci!ii fizice, devine unul dintre atributele esen!iale ale formarii personalita!ii individuale.
Un fenomen important care a permis apari!ia �i a sus!inut formele de manifestare ale Rena�terii a fost mecenatul. Familii sau grupuri de putere celebre, bogate �i influente politic (Medici în Floren!a, Este în Ferara, Sforza în Milano, Gonzaga în Mantua, ducii de Urbino, dogii Vene!iei, mai târziu chiar suveranii pontifi) au finan!at �i încurajat creatorii �i gânditorii Rena�terii, în domenii existente �i pâna atunci, sau nou aparute (numismatica, filologia, arheologia, epigrafia). Antichitatea reprezenta sursa principala de inspira!ie iar abandonul tradi!iilor crea!iei medievale, un fenomen generalizat. Au aparut noi modalita!i de exprimare artistica (ex: perspectiva tridimensionala – arhitectul Filippo Brunelleschi, pictorul Masaccio).
În aceasta perioada au trait �i au creat mari oameni de cultura. Idealurile de armonie �i propor!ie se regasesc în crea!iile lui Piero della Francesca, Andrea Mantegna, Sandro Botticelli, culminând cu operele lui Rafael Sanzio, Donatello,
118
Leonardo da Vinci, �i Michelangelo în secolul XVI. În spiritul iradierii fenomenului Rena�terii, impulsionate de nelimitata efervescen!a creatoare �i de provocarile acesteia, alte state europene au fost patria unor reprezentan!i celebri: Hieronimus Bosch, Jan van Eyck, Rogier van der Weyden – Tarile de Jos; Albrecht Durer, Matthias Grunewald – Germania.
În literatura �i filosofie se remarca Francesco Petrarca, Dante Alighieri, Giovanni Boccacio, Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus.
Datorita noile perspective din domeniul �tiin!ei �i tehnologiei, Rena�terea a schimbat iremediabil lumea Europei, multe dintre fenomenele �i evenimentele istorice ulterioare (marile descoperiri geografice, tiparul etc.) nefiind posibile fara acestea. S-au facut progrese în medicina �i anatomie (Vesalius, Paracelsus), astronomie (apar idei noi, cu totul revolu!ionare: heliocentrismul – Nicolaus Copernicus, calculul precis al orbitelor planetelor – Tycho Brahe, legile mi�carilor planetare – Johannes Kepler, infinitatea Universului – Giordano Bruno), fizica (Galileo Galilei, Isac Newton, Leonardo da Vinci).
Per ansamblu, Rena�terea a fost un fenomen istoric esen!ial pentru evolu!ia lumii, caracterizat prin creativitate ,Ji fervenfa intelectuala. Omul a fost desenat într-o perspectiva mai demna, mai realista.
Rena�terea a influen!at mult gândirea teologica a catolicismului prin impactul pe care l-a avut asupra oamenilor bisericii, mai ales asupra celor din cercurile de putere (Papi, Cardinali, Episcopi) dar �i prin noul mod de gândire, prin perspectivele inedite asupra mediului bisericesc. Astfel s-au creat premisele apari!iei unui alt fenomen istoric crucial: Reforma.
Reforma denume�te revolu!ia religioasa din cadrul bisericii catolice la începutul secolului XVI care a avut ca rezultat sfâr�itul suprema!iei Papalita!ii în
119
Europa de Vest �i apari!ia cultelor protestante. Condi!iile �i cauzele acestei mi�cari existau însa de câteva sute de ani �i cuprindeau elemente complexe de natura doctrinara, culturala, politica �i economica.
Fenomenelor cauzale expuse mai sus li se adauga �i Rena,Jterea datorita: perspectivelor noi, critice �i cauzale sub care era analizata �i perceputa realitatea; datorita cre�terii nivelului cultural al maselor �i a vitezei de circula!ie a ideilor; datorita accentului deosebit pus pe educa!ie; datorita raspândirii cu u�urin!a a scrierilor, începând cu inven!ia lui Johann Gutenberg: tiparul.
Al!i factori care au generat fenomenul reformei au fost conflictul dintre papalitate ,Ji împarafii germani privind suprema!ia în sânul Sfântului Imperiu romano-german �i resentimentul aparut, în diverse paturi ale popula!iei privind drepturile speciale ale Bisericii �i ale clerului. Acest sentiment a fost sus!inut �i de apari!ia �i întarirea na!ionalismului, nu numai în Germania, ci �i în alte regiuni ale Europei (Anglia, Scandinavia, Fran!a).
În secolul XIV, în Anglia, John Wycliffe s-a manifestat ca prim precursor al protestantismului (originea termenului provine de la protestul îndreptat împotriva clerului catolic), prin criticarea publica a Papalita!ii, a vânzarii de indulgen!e, a venera!iei excesive a sfin!ilor �i a standardelor �i comportamentului imoral al oamenilor Bisericii. Pentru a atrage suportul oamenilor simpli, Wycliffe a tradus Biblia �i a desfa�urat slujbele religioase în limba engleza. Ini!iativa reformatorului englez s-a diluat în Anglia, în schimb, perceptele sale s-au raspândit cu succes în Boemia, unde au constituit baza protestului lui Jan Hus. Dupa condamnarea acestuia drept eretic �i arderea sa pe rug în 1415, a izbucnit razboiul husit, între sus!inatorii cehi ai noilor idei (dar �i pe fondul apari!iei unor tendin!e na!ionaliste �i de separare de Imperiul german în sânul popula!iei Boemiei) �i Împaratul german, ca sus!inator al Papei.
120
Figura principala a Reformei este teologul Martin Luther care publica în 31 octombrie 1517, în Wittenberg, cele “95 de teze”, prin care contesta �i sfideaza autoritatea clerului catolic, atât din punct de vedere doctrinar cât �i moral. În afara criticii sistemului bisericesc �i a moralei acestuia, Luther sus!ine ca autoritatea religioasa suprema nu este Biserica, ci Biblia �i ca mântuirea cre�tinilor nu este ob!inuta prin faptele lor, ci prin gra!ia divina, ob!inuta prin credin!a. Se minimaliza, de asemenea, importan!a ritualurilor, în favoarea credin!ei ghidate de Sfânta Scriptura ( simplitatea ceremoniilor religioase, importan!a predicilor). Ideile teologului Luther s-au raspândit cu rapiditate în Germania �i nu numai. Împaratul Imperiului romano-german îi cere ultimativ sa-�i renege acuza!iile la adresa autorita!ii clerului catolic. Refuzul public al lui Martin Luther alimenteaza conflictul deja existent între cele doua par!i: prima fiind constituita din prin!ii statelor germane nordice, reprezentan!ii paturilor inferioare ale clerului, ai paturii negustorimii, me�te�ugarilor �i !aranimii (care se constituie în sus!inatori ai ideilor Reformei) �i cea de-a doua din marea nobilime �i paturile conducatoare ale Bisericii. Antagonismul degenereaza în Razboiul faranesc (1524-1525), care de�i se finalizeaza cu victoria Imperiului va avea ca rezultat Compromisul de la Speyer (1526). Acesta, împreuna cu Pacea de la Augsburg (1555), care genereaza un nou conflict religios dintre protestan!i �i catolici (1546-1555), stabile�te ca prin!ii statelor germane sunt liberi sa-�i aleaga confesiunea �i sa o impuna supu�ilor lor.
Lutheranismul este astfel recunoscut oficial, iar vechiul concept al unei comunita!i cre�tine în vestul Europei, unita sub suprema!ia Papei se neutralizeaza.. Ulterior, pe cale pa�nica sau prin conflict armat (Razboiul de 30 de ani -1618-1648-, dintre catolici �i protestan!i fiind cel mai important), protestantismul, sub diferitele sale forme se raspânde�te în mai multe state europene (mai ales în !arile germanice �i în Nordul continentului).
121
Protestantismul cunoa�te mai multe forme.
Anglicanismul reprezinta cultul protestant cel mai apropiat ca forma de catolicism. Începuturile acestuia sunt marcate de actele Parlamentului englez dintre 1529-1536, prin care se proclama faptul ca Biserica anglicana are caracter na!ional, fiind independenta de autoritatea Papei. Evenimentul a fost generat de refuzul Romei de a anula casatoria regelui Henric VIII al Angliei cu Caterina de Aragon. Ca raspuns, suveranul englez ia ini!iativa separarii de autoritatea papala. A primit sprijin deplin din parte maselor, deoarece nu s-au efectuat modificari de dogma �i ritual.
Lutheranismul cuprinde cea mai mare comunitate protestanta (peste 80 milioane de membri). În diferite state poate fi numit diferit (de exemplu: Biserica Suediei), dar dogma �i practicile sunt acelea�i. Luteranismul afirma autoritatea suprema a Cuvântului lui Dumnezeu (a�a cum este revelat în Biblie) în toate aspectele legate de credin!a �i via!a cre�tina �i subliniaza ca Hristos este cheia în!elegerii Sfintei Scripturi.
Calvinismul (reformatorul francez Jean Calvin) reprezinta doctrina protestanta care are multe similitudini cu luteranismul, dar prive�te mai îndrazne! ideea de predestinare (în sensul existen!ei unor oameni “ale�i” �i a altora “damna!i” aprioric). Sus!inând ca munca �i harnicia sunt forme de virtute morala, iar succesul reprezinta un semn de Gra!ie Divina, acest curent a creat un climat favorabil comer!ului �i activita!ilor industriale, influen!ând astfel, în diversele sale forme dezvoltarea capitalismului. Printre formele de calvinism cunoscute se pot men!iona: arminianismul (în Olanda, accepta liberul arbitru într-o mai mare masura), presbiterianismul (în Sco!ia, Anglia, SUA), puritanismul (în Anglia), mi�carea hughenota (în Fran!a).
Baptismul (30 milioane de membri, în toata lumea) reprezinta forma protestantismului care are drept membri persoane “renascute”, sau convertite, în
122
urma unei experien!e religioase marcante. Se respinge botezul copiilor, acesta trebuind sa se realizeze în adolescen!a sau în perioada adulta, prin imersie totala. Se pune accent pe non-violen!a, se considera ca cea mai importanta porunca este sa nu ucizi �i se refuza îndeplinirea serviciului militar.
Întrebari pentru examen:
1. Rena�terea 2. Ora�ele italiene �i Rena�terea 3. Umanismul Rena�terii 4. Semnifica!ii ale Rena�terii pentru istoria omenirii 5. Rena�terea �i Europa 6. Cre�tinismul �i Rena�terea 7. Oameni de cultura din Rena�tere 8. Rena�terea �i Reforma 9. Martin Luther �i Reforma 10. Reforma. Forme de manifestare 11. Protestantismul. Forme.
12. Mecenatul.
Un fenomen important care a permis apari!ia �i a sus!inut formele de manifestare ale Rena�terii a fost mecenatul. Familii sau grupuri de putere celebre, bogate �i influente politic (Medici în Floren!a, Este în Ferara, Sforza în Milano, Gonzaga în Mantua, ducii de Urbino, dogii Vene!iei, mai târziu chiar suveranii pontifi) au finan!at �i încurajat creatorii �i gânditorii Rena�terii, în domenii existente �i pâna atunci, sau nou aparute (numismatica, filologia, arheologia, epigrafia).
123
Revolufia industrialii. Culte neoprotestante
1. Revolufia industrialii
Începând cu secolul al XVIII-lea, în Marea Britanie s-a putut remarca un proces concret de schimbare la nivelul întregii structuri societale: s-a trecut printr-o transformare progresiva a societa!ii feudale centrate pe proprietatea asupra pamântului catre un nou tip de societate, bazata pe producerea de bunuri materiale (marfuri) �i pe proprietatea asupra mijloacelor de produc!ie. Toate acestea aveau sa marcheze debutul erei industriale.
Ca �i alte doua fenomene istorice cruciale în evolu!ia umanita!ii, �i anume, explozia culturala ateniana (care a condus la apari!ia civiliza!iei �i culturii elenistice, �i, mai apoi, greco-romane) �i Rena�terea italiana, revolu!ia industriala a fost ini!iata într-un singur stat, Imperiul britanic, urmând sa iradieze la nivelul întregii civiliza!ii de care apar!inea respectivul stat, extinzându-�i ulterior influen!a revolu!ionara, înnoitoare, asupra întregii omeniri.
Ca �i în celelalte doua cazuri men!ionate mai sus, Marea Britanie era o reprezentanta oarecum periferica a societa!ii europene a acelui moment istoric. Aceasta situa!ie a generat o provocare la care societatea engleza a raspuns exemplar. Daca la începutul perioadei marilor descoperiri geografice Anglia prezenta pe scena europeana un poten!ial nu de prim rang, în 1750 Marea Britanie ocupa pozi!ia celei mai mari puteri maritime �i comerciale, stapâna unui imperiu colonial aflat în continua expansiune. Activita!ile industriale, precum mineritul �i prelucrarea fierului, se desfa�urau la o scara relativ redusa, dar superioara restului lumii, iar Londra era o adevarata metropola.
124
Influenfa cre$tinismului asupra societiifii moderne. Alte mari religii ale lumii
Influenfa cre$tinismului asupra societiifii moderne
Pe plan cultural mondial a existat, începând cu perioada Iluminismului (sec.
XVIII) �i, mai accentuat, în epoca marii dezvoltari �tiin!ifice �i industriale din sec. XIX, o tendin!a de a minimaliza �i chiar a anatemiza influen!a pe care cre�tinismul a avut-o asupra societa!ii europene �i, prin aceasta, asupra civiliza!iei mondiale. Abordarile moderne, având la baza o concep!ie bazata pe o în!elegere holistica, de fine!e, a fenomenelor istorice, ar trebui sa redea religiei, �i în mod particular, cre�tinismului, locul esen!ial pe care îl are în istoria culturii �i civiliza!iei mondiale. De fapt, tendin!a multor istorici contemporani (ex: Christopher Dawson 1889 – 1970) este de a considera ca o societate care î�i pierde componen!a religioasa risca, mai devreme sau mai târziu, sa-�i piarda esen!a caracteristicilor culturale. O analiza atenta a datelor istorice confirma faptul ca în!elegerea credin!elor religioase proprii unui sistem de cultura �i civiliza!ie este esen!iala în definirea respectivului sistem.
Cre�tinismul a fost factorul care, combinat cu mo�tenirea romano-elenistica, a structurat caracteristicile principale ale universului cultural european de astazi. Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca civiliza!ia cre�tin-europeana de astazi nu se reduce la limitele geografice ale continentului, cuprinzând, în epoca actuala, �i cele doua Americi, mare parte din Africa �i continentul australian. Adaugând faptul ca societatea europeana (în mod special vest-europeana) a fost motorul principal al dezvoltarii �tiin!ifice �i tehnologice pe plan mondial, se desprinde, ca
�i concluzie bazata pe argumente, faptul ca natura radical diferita a religiei cre�tine a fost for!a modelatoare care a generat spiritul �i principiile morale care
133
au inspirat cele mai înalte realizari ale acesteia, aducând beneficii hotarâtoare asupra lumii contemporane, a�a cum o percepem astazi. Elementele principale ce vin în sprijinul ideii expuse mai sus deriva din chiar analiza atenta, coerenta �i nepartinitoare a mersului istoriei societa!ii cre�tine, europene.
În momentul istoric al disolu!iei lumii greco-romane, adica în perioada de declin a acesteia, apoi de dispari!ie a Imperiului roman, biserica s-a constituit pentru lumea europeana amenin!ata de barbarism, în pastratoarea mo�tenirilor culturale ale civiliza!iei care tocmai apunea. Oamenii bisericii, retra�i în mânastiri, au fost pastratorii artei �i cuno�tin!elor tehnico-�tiin!ifice ale romanita!ii. Începând cu secolul V, ace�tia încep raspândirea acestor elemente de civiliza!ie. Acest lucru a fost valabil în egala masura în estul Europei, unde ortodoxismul a devenit religie de stat, influen!ând îndeaproape cultura, politica (basileii erau „un�i” de patriarhul Constantinopolului) �i via!a de zi cu zi din Imperiul Bizantin, cât �i în Vest, unde catolicismul a sprijinit �i influen!at regatul francilor �i mai târziu Imperiul carolingian (principalul stat universalist al vremii, alaturi de cel bizantin).
În perioada imediat urmatoare, Europa a fost supusa unui nou mare val de invazii externe (raiduri devastatoare ale vikingilor, invazia celui de-al doilea val de popoare migratoare, dintre care cel mai important impact l-au avut maghiarii �i slavii, presiunea islamica în sudul continentului). Ini!ial, opozi!ia �i ulterior ofensiva împotriva barbarismului a fost în foarte mica masura politica (deci militara) �i preponderent spirituala, prin activita!ile de misionarism �i convertire ale reprezentan!ilor bisericii. Majoritatea popoarelor invadatoare ajung, de fapt, sa se converteasca la noul curent religios, cre�tinismul devenind astfel parte integranta a lumii civilizate. (ex: maghiarii în sec. X-XI; sârbii, bulgarii – sec. IX- XI; vikingii-cre�tina!i pâna în secolul XIII). Apar ulterior primele elemente de autopercepere �i autoidentificare cu lumea cre�tina a spa!iului vestic european. Un exemplu de reflex al acestei stari de fapt au fost cruciadele (în plan politic) precum �i produsele de cultura �i civiliza!ie, care pot fi oricând identificate,
134
dincolo de specificul na!ional, ca fiind specifice lumii cre�tine.
Ulterior, instalat în diversele sale forme, ca religie de stat sau religie principala pentru toate statele Europei, cre�tinismul a fost alaturi de lumea europeana, influen!ând-o direct, într-o multitudine de moduri, pe toata durata Evului mediu �i a epocilor urmatoare.
Universul contemporan ar fi un mediu diferit, foarte întunecat, în lipsa influen!ei cre�tinismului. Acesta a fost promotorul unor noi idei �i institu!ii pe care astazi întreaga lume (inclusiv non-cre�tinii) le considera a fi cerin!ele de baza ale vie!ii civilizate: tratamentul uman al tuturor indivizilor, egalitatea în fa!a legii, respectul pentru educa!ie, spitalele, cercetarea �tiin!ifica, institu!iile caritabile, grija pentru saraci, batrâni, bolnavi. Elevata cultura greco-romana nu a cunoscut, de exemplu, institu!ii, cum ar fi orfelinatele �i institu!iile de binefacere, pe care astazi le legam indisolubil de ideea de normalitate sociala. Însa�i sclavia ar putea fi astazi o institu!ie omniprezenta, în lipsa opozi!iei constante pe care i-a aratat-o biserica cre�tina.
Unele idei promovate în premiera (demnitatea, egalitatea �i libertatea femeilor) �i considerate ca necesare în perspectiva dogmei cre�tine, au avut nevoie de secole, chiar milenii pentru a putea avea aplicabilitate la nivel social. În lipsa acceptului cultural preexistent, pregatit de cre�tinism, acest lucru nu ar fi fost posibil.
Europa este o „societate a popoarelor”, scindata din punct de vedere lingvistic, etnic �i geografic. Acest lucru ofera posibilitatea juxtapunerii unor practici �i idei diferite, dar pentru combinarea eficienta a acestora era nevoie de un factor de unitate precum cre�tinismul, care este universalist prin însa�i natura înva!aturilor sale. Într-adevar, religia cre�tina se autoconsidera, concomitent, ca fiind esen!ialmente activa („Cuvântul lui Hristos trebuie raspândit în toata lumea) �i adresata tuturor oamenilor (percepu!i egali, ca fii ai lui Dumnezeu).
135
Societatea europeana a putut beneficia astfel, atât de for!a oferita de diversitatea politica cât �i de valen!ele de unitatea spirituala impuse de cre�tinism. Ceta!eanul european se con�tientizeaza concomitent ca apar!inând unei societa!i temporale, laice �i uneia eterne, cre�tine. Acest lucru este demonstrat de tradi!ia institu!iilor �i simbolurilor interna!ionale (ordinele cavalere�ti �i calugare�ti, cultul sfin!ilor �i martirilor �i însa�i structura interna!ionala, „suprastatala” a bisericilor catolica �i ortodoxa). Credin!a în existen!a unei Împara!ii spirituale autonome a inhibat perceperea indivizilor ca fiind simpli pioni ai statului.
În procesul activ de construc!ie a identita!ii politice europene ar trebui reconsiderat complex, holistic �i evolutiv patrimoniul culturii �i civiliza!iei cre�tine europene în spiritul articularii adevarului în viitor.
Importan!a apostolatului a fost unul dintre motoarele expansiunii civiliza!iei europene, �i deci a cre�tinismului, la nivel mondial.
O influen!a remarcabila a cre�tinismului s-a facut sim!ita asupra dezvoltarii
�tiin!ei.
Universitafile sunt institu!ii inventate �i patronate, în prima faza, de catre biserica. Ceasul a aparut în lumea monastica din necesitatea perceperii exacte a momentelor dedicate rugaciunilor. Aceasta a condus ulterior la o con�tientizare concreta a trecerii timpului în lumea europeana, permi!ând apari!ia ideilor deterministe, de cauza-efect. Însa�i ideea de divinitate trinitara, dar în acela�i timp unica, proprie cre�tinismului a generat apari!ia unei percepfii deschise, pluraliste asupra Universului �i vie!ii. Accentul pus pe liberul arbitru, ca fiind „darul” suprem al Divinita!ii, a stimulat ini!iativa personala �i perceperea de sine ca individualitate importanta („iubi!i-va a�a cum Dumnezeu va iube�te pe voi”). Au existat momente istorice în care Biserica s-a opus noilor idei �tiin!ifice (heliocentrismul, teoria evolu!ionista). Chiar �i în astfel de situa!ii, aceasta s-a constituit într-un factor stimulator, prin provocarea oferita de necesitatea oferirii
136
de argumente, în scopul promovarii ideilor proprii.
Literatura, muzica �i arta în general datoreaza mult cre�tinismului, atât prin sprijinul �i mecenatul oferit de multe ori de Biserica, cât �i prin faptul ca a oferit un rezervor generos de teme, motive �i simboluri de o deosebita sensibilitate �i cu un mare impact social.
Cre�tinismul a exercitat în permanen!a un efect moderator al tendin!elor distructive proprii naturii umane. Au existat momente în care curente sau tendin!e ideatice antagoniste cre�tinismului dintr-un anumit punct de vedere au avut o preeminen!a social-politica asupra acestuia, cu rezultat nefast asupra umanita!ii. Exemplu: cre�terea influen!ei na!ionalismului �i a ideilor acestuia, în dauna cre�tinismului, a creat premisele �i a generat cauzele celor doua razboaie mondiale.
Alte mari religii ale lumii
Islamul.
În araba, Islam poate fi tradus prin supunere sau renunfare, în sensul de supunere fa!a de Dumnezeu. Persoana care practica supunerea fa!a de Dumnezeu poarta denumirea de musulman. Teoretic, tot ceea ce este necesar pentru a deveni musulman este declararea cu sinceritate a propozi!iei marturisesc ca nu exista alt Dumnazeu decât Allah iar Mahomed este profetul sau. În sens istoric, religia dateaza de la începutul secolului VII, dar în sens religios, practican!ii acesteia considera ca, anterior de momentul istoric, Islamul se identifica cu monoteismul propovaduit de profe!i anteriori lui Mahomed, cum ar fi Ibrahim (Abraham), Musa (Moise) �i Isa (Isus). În mod tradi!ional, Islamul este privit de adep!ii sai ca extinzându-se în toate aspectele vie!ii, nelimitându-se la cele precum credin!a �i ritualul religios, care sunt îndeob�te considerate actualmente ca facând parte din
sfera religioasa. Islamul reprezinta în fapt un mod de via!a.
Una dintre caracteristicile religiei islamice se eviden!iaza în faptul ca, cel pu!in pâna în perioada moderna, nu a existat nici un organism care sa pretinda a fi autoritatea centrala a credin!ei musulmane. Aceasta este disipata la nivel local, fiind responsabilitatea a nenumara!i scolastici sau oficiali religio�i, care nu au o organizare ori o ierarhie clara.
Conform tradi!iei Islamice, la începutul sec.VII, Mohamed a trait o serie de revela!ii verbale din partea lui Allah (Dumnezeu). Ideile centrale ale acestor revela!ii erau unicitatea lui Dumnezeu, voin!a acestuia ca umanitatea sa i se închine �i faptul ca divinitatea îi va pedepsi sau rasplati pe oameni în concordan!a cu faptele acestora din via!a prezenta. Profetul începe sa raspândeasca mesajul revelat printre oamenii din ora�ul sau, Mecca. Este alungat din acesta, dar reu�e�te sa creeze o comunitate puternica în Medina. Influen!a sa cre�te continuu, astfel încât, în jurul anului 632, la dispari!ia lui Mahomed, câteva triburi arabe �i un numar de ora�e, inclusiv Mecca (care era deja un ora� sfânt pentru lumea araba) acceptasera deja religia islamica. Revela!iile sau alte evenimente de natura transcendenta înceteaza în acest moment. Se trece catre expansiunea politica a Islamului, prin califat, institu!ia creata pentru a continua rolul lui Mahomed ca �i conducator al comunita!ii. Sub califul Utman (644-656), revela!iile profetului sunt adunate în Coran, care va deveni cartea sfânta a musulmanilor. Începe astfel o perioada de expansiune teritoriala, ini!ial sub califii din Medina, iar apoi, dupa cucerirea întregii Arabii, a Egiptului, Siriei, Irakului �i a unei mari par!i din Iranul de azi, se întemeiaza dinastia califilor Umayyazi, cu centrul în Siria. Aceasta ultima dinastie va marca �i o a doua perioada de mari cuceriri, incluzându-se aici nordul Africii, Spania, Asia Centrala pâna în Afganistan.
Tradi!ional, se considera ca exista cinci datorii sacre obligatorii pentru orice musulman (a�a-numi!ii “cinci stâlpi” ai Islamului): marturisirea ca nu exista decât
un Dumnezeu, Allah, iar Mahomed este profetul sau (shahadah), rugaciunea la anumite momente ale fiecarei zi (salat), postirea în luna Ramadanului (sawm), pelerinajul catre Mecca �i îndeplinirea în acest spa!iu sacru a anumitor ritualuri, cel pu!in o data în via!a (haji), cedare a unei par!i din averea proprie saracilor (zakat).
Principalele subdiviziuni ale acestei religii sunt suni!ii (majoritari) �i �ii!ii (aprox. 10 %). Separarea a fost ini!iata în secolul VII, fiind ini!ial politica (�ii!ii provin din sus!inatorii, pentru pozi!ia de calif, ai lui Ali ibn Abi Talib, ginerele lui Mahomed), pentru ca, pâna în secolul X sa se cristalizeze principiile religioase definitorii. Diferen!a rezida în importan!a pe care �ii!ii o acorda imamilor (lideri religio�i), percepu!i ca infailibili, receptori ai inspira!iei divine, aproape egali cu profe!ii, idei respinse de suni!i.
Budismul reprezinta una dintre religiile majore ale lumii, întemeiata în nord- estul Indiei, bazata pe înva!aturile lui Siddhartha Gautama, cunoscut drept Buda (Cel Iluminat). Fiind la origine (sec. VI Î.H.) o mi�care monastica în cadrul dominantei tradi!ii brahmanice, budismul a evoluat rapid într-o direc!ie distinctiva. Buda, autorul acestei reforme religioase, nu numai ca respingea aspecte importante ale filosofiei brahmanice (hinduiste), ci nega �i autoritatea preo!imii, a validita!ii textelor vedice �i condamna cultul sacrificial bazat pe acestea. Mai mult, acesta a deschis mi�carea sa tuturor oamenilor, în mod egal, negând sistemul castelor �i ideea ca persoanele sunt pure/impure prin na�tere.
În prezent, budismul este divizat în trei ramuri, cunoscute sub numele de Theravada (Calea celor vechi), mai raspândit Sri Lanka, Thailanda, Cambodgea, Birmania �i Laos, Vajrayana(Vehiculul de Diamant) în Tibet, Mahayana (marele vehicul), în Mongolia, China, Japonia, Coreea, Vietnam, Nepal. Mahayani�tii numesc mi�carea Theravada cu termenul derogatoriu de Hinayana (micul vehicol). Se estimeaza un numar de 150-300 milioane de adep!i în întreaga lume.
Daca pentru Theravada, Buda este doar un înva!ator, cel care a aratat calea, mahayani�tii îi atribuie �i calita!i de zeitate care are posibilitatea de a interveni în via!a oamenilor.
Buda s-a nascut probabil în anul 563 Î.H. Prin! al unui mic regat indian, la vârsta de 29 de ani are revela!ia lipsei de sens a vie!ii materiale �i ubicuitatea suferin!ei, renun!a la pozi!ia sociala, adopta o via!a de ascetism radical, cautând pacea interioara, iluminarea �i eliberarea din ciclul reîncarnarilor. Ulterior renun!a la aceasta abordare cautând o cale de mijloc între negarea de sine �i o via!a cumpatata. Conform legendei centrale a religiei, prin medita!ie, acesta atinge starea de iluminare pe care o cauta. A început apoi sa-�i predice ideile, a adunat un grup de discipoli, pe care i-a organizat într-o comunitate monastica numita sangha.
Principiile de baza ale budismului au fost transmise prin tradi!ie orala vreme de câteva secole, fiind ulterior sistematizate, interpretate �i înscrise. Conform acestora, exista Patru adevaruri nobile: 1. Viafa înseamna suferinfa de la na�tere pâna la moarte �i chiar dincolo de aceasta, în existen!ele viitoare datorate ciclului reîncarnarilor; 2. Toata suferinfa este generata de ignoranfa asupra adevaratei naturi a realitafii �i din dorin!ele, dependen!ele �i ata�amentele ce deriva din aceasta ignoran!a; 3. Suferinfa se sfâr,Je,Jte doar prin depa,Jirea ignoranfei ,Ji a ata,Jamentelor; 4. Calea pentru suprimarea suferin!ei este definita prin respectarea a opt principii: intenfii bune, convingeri bune, vorbire buna, acfiuni bune, eforturi bune, nutrifie corecta, gândire buna ,Ji contemplare corecta. Numai prin respectarea acestor principii poate fi întrerupt �irul reîncarnarilor �i al suferin!ei asociate acestuia, prin atingerea starii de Nirvana, o stare de gra!ie, iluminare, în care ura, lacomia �i ignoran!a sunt anihilate definitiv. Nirvana nu trebuie confundata cu anihilarea totala a eului, fiind de fapt o stare de con�tien!a mai presus de orice defini!ie. Prin atingerea acestei stari, inclusiv karma individului este anulata. Karma reprezinta principiul conform caruia ac!iunile dintr-o
existen!a determina soarta individului în existen!a sa ulterioara, influen!ând calita!ile viitoare ale acestuia, locul �i mediul în care va rena�te, chiar norocul sau ne�ansa. Reprezinta un fel de principiu de justi!ie cosmica, ac!iunile (karma=acfiune, în lb. sanscrita) bune determinând o karma viitoare buna �i analog.
Întrebari posibile:
Cre�tinismul �i lumea moderna. 2. Cre�tinism �i budism. 3. Budismul. 4. Personalitatea lui Buda �i budismul. 5. Principii ale islamismului. 5 .Islamism �i cre�tinism. 6. Biserica cre�tina.
Comenta!i: “iubi!i-va a�a cum Dumnezeu va iube�te pe voi”
Dumnezeu ne iube�te pentru ca ne-a creat �i ne-a dat darul vie!ii, mai mult ne-a dat libertatea de a sim!i, de a alege, ne-a dat libertatea de a ne construi prin descifrarea a ceea ce via!a ofera, propria opera. Tot El ne înva!a bucuria lucrurilor simple, miracolul vie!ii, ridicarea din marunt �i meschin, acceptarea de sine �i bucuria în urma faptelor ce conteaza. Suntem în linii generice construi!i cu acelea�i forme, dar lumina interiorului le încheaga. Sa nu sim!i pustiu, sa sim!i ca traie�ti printre oameni, sa cau!i sensul a ceea ce din ascunse teritorii scânce�te pentru lumina, aceasta e bucuria iubirii. Iubirea sala�luie�te în suflet. Noi trebuie sa o hranim. Nu to!i pot fi cu suflet de pace, dar cei ce sunt sa nu paleasca la încercari. Asta ramâne: speran!a. Si credin!a, ea va face iubirea rotunda �i mereu vie.
Informafii privind proba de evaluare semestrialii. Exemple de subiecte.
Proba de evaluare va fi clasica �i va cuprinde trei variante de subiecte, pentru a asigura diversitatea �i a stimula capacitatea studentului de a se adapta, în cazul în care una din variante nu-i este accesibila.
Primul subiect va consta din cinci întrebari la care se solicita raspunsuri succinte, la obiect. Timpul acordat este de 30 minute, �ase minute pentru o întrebare care se va nota cu 0,60, subiectul valorând trei puncte. Exemple de astfel de întrebari se gasesc la finalul fiecarui schelet de curs, una fiind �i cu raspuns.
Al doilea subiect va fi un comentariu argumentat, bazat pe informa!ia din curs a unei teme alese din cinci oferite. Timpul rezervat este de 30 minute iar valoarea subiectului de trei puncte. Astfel un exemplu: Dezvolta!i argumentând informa!ia prezentata, unul dintre subiectele de mai jos:1.Cre�tinismul �i cele �apte taine 2.Cre�tinismul �i influen!a sa asupra lumii moderne 3.Cultura �i civiliza!ia cre�tina 4. Cre�tinismul �i raportul cu alte mari religii 5.Conceptul de cultura. Raportul cultura-civiliza!ie
Cultura reprezinta ansamblul articulat al manierelor de gândire, sim!ire �i ac!iune, mai mult sau mai pu!in formalizata care, fiind înva!ate �i împarta�ite de mai multe persoane, contribuie în maniera obiectiva �i totodata simbolica la constituirea acestor persoane într-o colectivitate specifica �i distincta.
Prin aspectele obiective si simbolice ale culturilor, grupurile dobândesc stabilitate, unitate, specificitate. Oricare societate are o cultura oricât ar fi ea de simpla iar oricare fiin!a umana este culturala în sensul ca participa la o anumita cultura �i civiliza!ie;
Cultura �i civiliza!ia sunt coextensive. Instinctual, omul a sim!it nevoia sa-�i creeze facilita!i pentru a face fa!a existen!ei �i istoria omenirii ar putea fi privita ca o încercare a omului de a stapâni natura, provocarea determinând raspunsuri umane de supravie!uire, deci de adaptare. Suntem înconjura!i de o multitudine de
obiecte de ordin material care ne faciliteaza existen!a �i adaptarea la mediu. Acestea sunt construite dupa un set de valori, norme, concepte care reflecta tradi!ii, deci dupa grile, modele culturale. Civiliza!ia este circumscrisa culturii, este latura sa materiala, vizibila.
Cel de-al treilea subiect vizeaza coeren!a, gradul de flexibilitate în mânuirea conceptelor, originalitatea, gradul de percep!ie al mesajului acestui curs. Timpul acordat este de o ora, iar punctajul pentru acest subiect este de patru puncte.
Alcatui!i un scurt eseu utilizând urmatoarele cuvinte :Macedonia – Imperiul roman – Rafel – Iudaism– Revolu!ia industriala
Considerat “semibarbar” de catre vecinii sai greci din sud, regatul Macedoniei nu numai ca avea sa-�i faca o intrare fulminanta �i apriga în istorie, dar avea sa influen!eze umanitatea într-un mod hotarâtor, pe care nici unul dintre martorii ridicarii la putere a lui Alexandru al III-lea cel Mare nu ar fi avut cum sa-l prevada sau intuiasca. Acest lucru s-a datorat faptului ca între 334 �i 323 î.Chr., acest monarh macedonean avea sa cucereasca Imperiul persan �i, prin aceasta, întreaga lume civilizata a Orientului Apropiat. Regatele elenistice, formate ca o consecin!a a campaniei sale, au constituit creuzetul în care s-au creat condi!iile necesare pentru o nemaiîntâlnita explozie culturala �i de civiliza!ie, în care elementele religiei originale a iudaismului s-au putut împleti cu fine!ea intelectuala �i filosofia matura a Greciei antice, astfel încât, la apari!ia în lume a religiei revolu!ionare �i provocatoare a cre�tinismului, lumea era pregatita sa-i în!eleaga principiile.
Mai apoi, gasind în pax mundi, impusa în lumea mediteraneana de Imperiul roman, condi!iile necesare pentru a influen!a radical universul civilizat al vremii, aceasta noua religie �i-a început propria epopee, stimulând dramatic spiritul omenesc. Civiliza!ia vest-europeana, nascuta din îmbinarea lumii romane cu elementele barbare germanice, a gasit în cre�tinism motorul spiritual care a facut- o sa domine lumea �i, fiind ini!iatoarea unor fenomene istorice radicale, cum ar fi Epoca Marilor Descoperiri Geografice sau revolutia industriali, sa se constituie
în principala modelatoare a lumii de astazi, a�a cum o cunoa�tem.
Evident sau nu, evenimentele istorice au legatura cauzala foarte strânsa, mari momente politice determinând realizari culturale inestimabile, caracteristici de excep!ie ale unor civiliza!ii generând universuri. Iata cum datoram emo!ia intensa pe care ne-o insufla picturile fascinante ale unui Rafael sau Michelangelo, solda!ilor prafui!i ai lui Alexandru.
Bibliografie
Boia, Lucian, 1997: Istorie ,Ji mit în con,Jtiinfa româneasca, ed. Humanitas, Bucure�ti.
Balan-Mihailovici, Aurelia, 2006: Istoria culturii ,Ji civilizafiei cre,Jtine, Ed. Oscar Print, Bucure�ti.
Constantiniu, Florin, 1997: O istorie sincera a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, Bucure�ti.
Draghicescu, Dumitru, 1995: Din psihologia poporului român, ed.Albatros, Bucure�ti.
Duby, Georges, 1978 : Les trois ordres où l’imaginaire du feudalisme, ed. Gallimard, Paris.
Drâmba, Ovidiu , 1998: Istoria culturii ,Ji civilizafiei, ed. Vestala, Bucure�ti.
Florescu, Radu, 2000: Istoria civilizafiei cre,Jtine, ed. Oscar Print, Bucure�ti.
Fukuyama, Francis, 2001: Încredere.Virtufile sociale ,Ji crearea prosperitafii, ed.Antet, Bucure�ti.
Gavrilu!a, Nicu, 1998: Mentalitafi ,Ji ritualuri magico-religioase, ed. Polirom, Ia�i.
Huizinga, Johan, 1993: Amurgul Evului mediu, ed. Meridiane, Bucure�ti.
Hersant, Yves, Durand –Bogaert Fabienne, 2000: Europes, de l’antiquité au XX siècle-Anthologie critique et commentée.
Ionescu, Ion, Stan, Dumitru, 1997: Elemente de sociologie, ed.Universita!ii
“Alexandru Ioan Cuza”, Ia�i.
Karnooh, Claude , 1994: Românii – Tipologie ,Ji mentalitafi, ed. Humanitas, Bucure�ti.
Kottack, Conrad Philip, 1991: Cultural Anthropology, ed. McGraw –Hill Inc., London.
151
Maus, Marcel, 1992: Le savoir des anthropologues, Collection Savoir/Hermama, Paris.
Marris, Peter, 1982: Community Planning and Conception of Change, Routledge, London,
Neculau, Adrian, Ferreol Gilles, 1998: Psihosociologia schimbarii, ed. Polirom, Ia�i.
Newman, Oscar, 1980: Community of interest, Anchor Press, NY.
Orford, Jim, 1998 : Psihologia comunitafii, ed. Oscar Print, Bucure�ti.
Pasti, Vladimir, 1995: România în tranzifie. Caderea în viitor, ed. Nemira, Bucure�ti.
Platon, Alexandru Florin, 1993: Societate ,Ji mentalitafi în Europa medievala, ed. Universita!ii Al. I. Cuza, Ia�i.
Preaux, Claire, 1980 : La Monde Hellenistique, PUF, Paris.
Simon, Marcel, 1972 : La civilisation de l’antiquité et le Christianisme, Arthand, Paris.
Toader, Nicoara, 1995: Introducere în istoria mentalitafilor colective, ed. Dacia, Cluj-Napoca.
Vedina�, Traian, 2001: Introducere în sociologia rurala, ed. Polirom, Ia�i.
Vulcanescu, Mircea, 1991: Dimensiunea româneasca a existenfei, ed. Funda!iei Culturale Române, Bucure�ti.
152
ANEXA 1
it! E
co CORDTA!
i
TOREALIZAi . E
evoia de armonie 1ntre dorin\8, cognili
iafec\iune.
Valorificarea potenJialului propriu 1n scopul sensului vielii
TREBUINTE ESTETICE
Nevoia de ordine, simetrie,
puritate, ftumos
TREBUINTE UE APRECIERE $1STil\'L:\.
Nevoia de a fi respectat, apreciat pt. ac\11.l'l.ile persona.le
TREBUINTE COGNITIVE
N evoia de a ti, de a acwnula informa\ie, de a invents.
EBUINTE UE APAR.TENENTA $1URAGOSTE
N evoia de securitate afectiv8. de protec\ie. de comunicare afectiv8.
TREBUINTE UE SIGURANTA
Cert.itudinea de a avea garanl!a vielii ia propriet8.lii
TREBUINTE F1ZIOLOGICE
Hran.8, echilibrare pulsionar8, minimum de confort., sexualitate
153
154
Bibliografie
Boia, Lucian, 1997: Istorie ,Ji mit în con,Jtiinfa româneasca, ed. Humanitas, Bucure�ti.
Balan-Mihailovici, Aurelia, 2006: Istoria culturii ,Ji civilizafiei cre,Jtine, Ed. Oscar Print, Bucure�ti.
Constantiniu, Florin, 1997: O istorie sincera a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, Bucure�ti.
Draghicescu, Dumitru, 1995: Din psihologia poporului român, ed.Albatros, Bucure�ti.
Duby, Georges, 1978 : Les trois ordres où l’imaginaire du feudalisme, ed. Gallimard, Paris.
Drâmba, Ovidiu , 1998: Istoria culturii ,Ji civilizafiei, ed. Vestala, Bucure�ti.
Florescu, Radu, 2000: Istoria civilizafiei cre,Jtine, ed. Oscar Print, Bucure�ti.
Fukuyama, Francis, 2001: Încredere.Virtufile sociale ,Ji crearea prosperitafii, ed.Antet, Bucure�ti.
Gavrilu!a, Nicu, 1998: Mentalitafi ,Ji ritualuri magico-religioase, ed. Polirom, Ia�i.
Huizinga, Johan, 1993: Amurgul Evului mediu, ed. Meridiane, Bucure�ti.
Hersant, Yves, Durand –Bogaert Fabienne, 2000: Europes, de l’antiquité au XX siècle-Anthologie critique et commentée.
Ionescu, Ion, Stan, Dumitru, 1997: Elemente de sociologie, ed.Universita!ii
“Alexandru Ioan Cuza”, Ia�i.
Karnooh, Claude , 1994: Românii – Tipologie ,Ji mentalitafi, ed. Humanitas, Bucure�ti.
Kottack, Conrad Philip, 1991: Cultural Anthropology, ed. McGraw –Hill Inc., London.
151
Maus, Marcel, 1992: Le savoir des anthropologues, Collection Savoir/Hermama, Paris.
Marris, Peter, 1982: Community Planning and Conception of Change, Routledge, London,
Neculau, Adrian, Ferreol Gilles, 1998: Psihosociologia schimbarii, ed. Polirom, Ia�i.
Newman, Oscar, 1980: Community of interest, Anchor Press, NY.
Orford, Jim, 1998 : Psihologia comunitafii, ed. Oscar Print, Bucure�ti.
Pasti, Vladimir, 1995: România în tranzifie. Caderea în viitor, ed. Nemira, Bucure�ti.
Platon, Alexandru Florin, 1993: Societate ,Ji mentalitafi în Europa medievala, ed. Universita!ii Al. I. Cuza, Ia�i.
Preaux, Claire, 1980 : La Monde Hellenistique, PUF, Paris.
Simon, Marcel, 1972 : La civilisation de l’antiquité et le Christianisme, Arthand, Paris.
Toader, Nicoara, 1995: Introducere în istoria mentalitafilor colective, ed. Dacia, Cluj-Napoca.
Vedina�, Traian, 2001: Introducere în sociologia rurala, ed. Polirom, Ia�i.
Vulcanescu, Mircea, 1991: Dimensiunea româneasca a existenfei, ed. Funda!iei Culturale Române, Bucure�ti.
ANEXA 1
it! E
co CORDTA!
i
TOREALIZAi . E
evoia de armonie 1ntre dorin\8, cognili
iafec\iune.
Valorificarea potenJialului propriu 1n scopul sensului vielii
TREBUINTE ESTETICE
Nevoia de ordine, simetrie,
puritate, ftumos
TREBUINTE UE APRECIERE $1STil\'L:\.
Nevoia de a fi respectat, apreciat pt. ac\11.l'l.ile persona.le
TREBUINTE COGNITIVE
N evoia de a ti, de a acwnula informa\ie, de a invents.
EBUINTE UE APAR.TENENTA $1URAGOSTE
N evoia de securitate afectiv8. de protec\ie. de comunicare afectiv8.
TREBUINTE UE SIGURANTA
Cert.itudinea de a avea garanl!a vielii ia propriet8.lii
TREBUINTE F1ZIOLOGICE
Hran.8, echilibrare pulsionar8, minimum de confort., sexualitate
153
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Elemente de Cultura Si Civilizatie Crestina (ID: 167561)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.