Cercetarea Sociologica a Rolului Religiei In Dezvoltarea Rurala

Din toate timpurile și până în prezent, cercetările sociologice din țara noastră și de pe toate continentele, arată faptul că orice religie influențează comunitățile umane, în mai mare măsură pe cele din mediul rural.

După Revoluția din anul 1989, în România, viața religioasă a cunoscut modificări importante, atât în planul reorganizării vieții bisericești cât și al interesului mult mai crescut al credincioșilor față de Biserică. Nevoile comunităților locale, fie ele urbane sau rurale, au început să dicteze prioritățile Bisericii. Perioada de interdicție pentru construirea de locașuri de cult fiind depășită s-a purces cu entuziasm la construirea de noi biserici, deopotrivă în mediul urban și rural.

Biserica a făcut eforturi pentru a ieși din „ghetoul liturgic” în care era obligată să își desfășoare activitatea și s-a deschis spre o colaborare cât mai firească cu toți actorii sociali, dând curs expectanțelor pe care societatea le avea de la ea prin înființarea și susținerea unor așezăminte social-filantropice și cultural-misionare, precum și prin reluarea tradiției de a fi prezentă în școală, armată, spitale și penitenciare.

Barometrul de opinie publică, martie 2009, realizat de The Gallup Organization România, prezintă încrederea pe care o au cei chestionați față de anumite instituții, Biserica situându-se printre primele locuri. “Biserica și armat, instituții ale ordinii tradiționale, se bucură de un capital de încredere foarte mare, în timp ce restul instituțiilor au o credibilitate mai scăzută.” (Mălina Voicu, 2007, p.130).

Grafic 1 – Barometrul de opinie publică, martie 2009, p. 21

Urmărind barometrele de opinie publică din perioada 2004-2009, observăm că în ceea ce privește încrederea în instituții și în profesii – preoții/pastorii se află pe primele locuri.

Grafic 2 – Încrederea în profesii

Barometrul de opinie publică, mai 2006, p. 60.

În toți acești ani, Barometrele de opinie au scos în evidență faptul că populația din România are foarte mare încredere în Biserică, în slujitorii ei, în conducătorii ei.

Chestionarele aplicate subiecților pe parcursul celor șase ani (2004-2009), cuprind mai multe întrebări în care se regăsesc probleme referitoare la Biserică, religie, încredere în preoți/pastori, credința în Dumnezeu, prezența la Biserică.

Tabel 1 – Chestionar privitor la religie

Tabel 2 – Chestionar privitor la credință

În afară de nunți, înmormântări și botezuri, cât de des ați mers în ultimul timp la biserică?

Tabel 3 – Chestionar privitor la frecventarea bisericii

Cât de des vă rugați lui Dumnezeu în afara serviciilor religioase?

Tabel 4 – Chestionar privitor la timpul dedicat rugăciunii

Mălina Voicu în cartea sa România Religioasă: Pe val european sau în urma lui? în capitolul Religiozitate și revitalizare religioasă în perioada de tranziție arată că în România în timpul tranziției a avut loc o creștere a manifestărilor în plan comportamental ale religiozității. Multe studii realizate anterior situează România printre țările europene în care religiozitatea are un nivel destul de ridicat. România este printre cele mai religioase state europene, alături de Polonia, Malta sau Italia (Mălina Voicu, 2007, p. 73).

În timpul regimului comunist, Biserica Ortodoxă Română “s-a subordonat puterii politice, urmând tradiția bizantină, și a reușit să treacă prin experimentul comunist suferind pierderi mai mici comparativ cu alte biserici” (Mălina Voicu, 2007, p. 80).

Spre exemplu, în perioada 1990 – 2000 în Europa, România, Bulgaria, Letonia, Portugalia sunt campioanele creșterii religioase din Europa ultimului deceniu al secolului XX, în timp ce Germania de Est, Marea Britanie, Irlanda, Spania se află la polul opus – secularizarea a avansat spectaculos într-un spațiu în care valorile religioase pierduseră deja mult teren (Bogdan Voicu, Mălina Voicu, 2007, pp. 162-163).

Nu este deloc de neglijat faptul că locuitorii țării noastre sunt interesați de fenomenul religios. Numeroasele studii care au analizat fenomenul religios au evidențiat că românii sunt apropiați de Dumnezeu și de Biserică.

Instituțiile tradiționale, biserica și armata, se bucură de cea mai mare încredere. Mai mult de patru români din cinci au încredere în aceste instituții, cu o ușoară creștere a încrederii în biserică. Ceea ce atrage la aceste instituții sunt caracteristicile: “strictă ierarhie combinată cu respectul pentru ordine în cazul armatei și oferirea adevărului absolut în cazul bisericii. Nivele similare de încredere în biserică și în armată pot fi observate și la cetățenii americani […]. Funcția principală a celor două instituții este simbolică; imaginea acestora în mentalul colectiv este aceea de protector al sinelui (fizic în cazul armatei și spiritual în cazul bisericii)” (Bogdan Voicu, Mălina Voicu, 2007, p. 135).

Faptul că biserica și armata sunt în topul preferințelor românilor cu privire la încrederea acordată, atrag atenția mass-mediei din România, iar de multe ori scandalurile publice cu privire la Biserică și slujitorii ei nu reușesc să denigreze imaginea pozitivă formată. “Instituția rămâne deasupra acțiunilor individuale ale membrilor ei, și chiar și ale conducerii” (Mălina Voicu, 2007, p. 130).

“Comunitățile depind de încredere, iar aceasta este determinată cultural” (Fukuyama, apud. Bogdan Voicu, Mădălina Voicu, 2007, p. 121). Cunoscându-se faptul că la nivel național încrederea față de Biserică este de 88%, putem exemplifica astfel: “încrederea în biserică se poate extinde și asupra preoților, astfel încât în momentul în care întâlnim o persoană necunoscută și aflăm că acea persoană este preot suntem dispuși să avem mai multă încredere în acea persoană decât într-o persoană cu altă ocupație (să zicem polițist). În cel de-al doilea sens, încrederea scăzută în judecători și procurori de exemplu, se va transforma în încredere scăzută în justiție” (Bogdan Voicu și Mădălina Voicu, 2007, p. 123).

În cazul comunității rurale studiate (din Comuna Lețcani, Județul Iași), s-au emis o serie de întrebări:

Care este influența Bisericii Ortodoxe în cadrul comunității Lețcani? (atât prin învățăturile/rânduielile/canoanele pe care le deține și le propovăduiește, activitățile filantropice/viața socială desfășurată, relațiile intrafamiliale și de vecinătate dintre membrii comunității, influența postului asupra alegerii regimului alimentar).

În comunitatea Lețcani, Biserica Ortodoxă este o prezență vie pentru enoriași sau trăiește în trecut ?

Biserica Ortodoxă din comunitatea Lețcani derulează activități pentru întreaga comunitate (indiferent de sex, vârstă, statut social și profesional) sau numai pentru anumite categorii de enoriași?

Aceste activități derulate de către Biserica Ortodoxă din comunitatea Lețcani îi influențează pe enoriași?

Cum este Biserica Ortodoxă din comunitatea Lețcani, la rândul său, afectată de modificările profunde care au loc în mediul social?

Biserica Ortodoxă din comunitatea Lețcani resimte influențele tranziției din domeniiile economic, politic, cultural, informațional?

Se opune Biserica Ortodoxă din comunitatea Lețcani acestor influențe sau le integrează?

În ce mod influențează Biserica Ortodoxă din comunitatea Lețcani fiecare generație (copii, tineri, adulți, vârstnici), atât în prezent dar și în viitor?

În sfârșit, am identificat câteva elemente ale schimbării din sistemul social – mass-media, educația religioasă din școală sau subsistemul politic – și relația dinamică în care acestea se află față de Biserică. Aceste întrebări ne-au condus către ipotezele cercetării.

4.1.2. Ipotezele cercetării

Cercetarea sociologică realizată în Comuna Lețcani, Județul Iași a pornit de la ipoteza principală că membrii comunităților rurale sunt influențați de către Biserica Ortodoxă. Din această ipoteză principală rezultă o serie de ipoteze secundare:

Influența Bisericii Ortodoxe din comunitățile rurale asupra enoriașilor este diferită în funcție de vârstă, sex, nivel social și profesional.

Prezența la slujbele religioase este mai mare la persoanele de vârsta a treia, în general de sex feminin.

Prezența la slujbele religioase este mai mare la persoanele de sex feminin, decât la persoanele de sex masculin.

Creșterea prezenței la slujbele religioase a generației tinere (copii, tineri). Acest lucru pozitiv pentru Biserica Ortodoxă Română se datorează educației religioase din școală conducând la cunoașterea, aprofundarea și respectarea învățăturilor/rânduielilor/canoanelor bisericești, precum și la o apropiere spirituală de Biserica Ortodoxă și de slujitorii ei. Tineretul din zilele noastre deprinde taina spovedaniei și a împărtășaniei încă de la vârste fragede și se dezvoltă normal din punct de vedere spirital.

Biserica Ortodoxă din comunitățile rurale reușește să influențeze pozitiv și pe acei enoriași care au o frecvență redusă la slujbele religioase (vin odată la câțiva ani la biserică) și care nu se ghidează în viață după învățăturilor/rânduielilor/canoanelor bisericești.

Comportamentul moral/familial al slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române poate fi un model de urmat în viață pentru membrii unei comunități rurale.

Presiunile societății moderne exercitate asupra credincioșilor conduc la abandonarea învățăturilor/rânduielilor/canoanelor bisericești.

Prezența mijloacelor moderne de comunicare a informației în masă (TV, cablu, internet) are ca efect diminuarea interesului față de slujbele religioase, învățăturile/rânduielile/canoanele pe care le propovăduiește Biserica Ortodoxă Română.

În perioade de criză (criză economică, convulsii sociale, războaie, cataclisme, catastrofe naturale etc.) atunci când crește sentimentul de nesiguranță socială, sentimentul religios se manifestă cu mai multă acuitate.

Politicienii din zilele noastre încearcă preluarea prestigiului Bisericii Ortodoxe Române în încercarea de convingere a electoratului.

4.1.3. Obiective și direcții de cercetare

Identificarea/perceperea și aprofundarea relațiilor dintre Biserica Ortodoxă și comunitatea rurală.

Identificarea factorilor negativi care pot induce apariția unor disfuncționalități între Biserica Ortodoxă și comunitatea rurală.

Identificarea factorilor negativi/pozitivi a vieții moderne care pot influența relația dintre enoriași și Biserica Ortodoxă din comunitatea rurală.

În cadrul cercetării noastre sociologice au fost urmărite anumite aspecte din viața religioasă a comunității rurale studiate:

Activitatea actorilor sociali implicați în viața religioasă: rolul tinerilor în reânprospătarea activităților educative, culturale, filantropice; rolul persoanelor de vârsta a treia (bătrânii satului) în respectarea tradițiilor populare și religioase, învățăturilor/rânduielilor/canoanelor bisericești.

Participarea reprezentanților școlii, primăriei, bibliotecii, poliției, dispensarului medical/veterinar la viața religioasă din cadrul comunității rurale.

Interacțiunea dintre generația tânără și cea vârstnică în cadrul comunității rurale.

Relațiile dintre Biserica Ortodoxă și comunitatea studiată. Aceste relații sunt influențate de către enoriașii care au un anume statut social și profesional și de către enoriașii care fac parte dintr-o anumită categorie de vârstă (categorie care frecventează slujbele religioase și care este implicată în viața și activitățile derulate de către reprezentanții Bisericii Ortodoxe din comunitatea Lețcani).

Analizarea funcțiilor sociale pe care le deține Biserica Ortodoxă în cadrul comunității rurale.

4.1.4. Metode, tehnici și instrumente de cercetare

Pentru a cerceta relația dintre Biserică și comunitate au fost folosite următoarele tehnici și metode ținându-se cont de specificul universului rural (Vasile Miftode, 2003a, pp. 75-76):

Culegerea datelor prin diferite tehnici metodologice specifice și confruntarea veridicității informațiilor.

Folosirea corectă a procedeelor de înregistrare a datelor, apelându-se la întrevedere sau interviu, documente istorice, arhive locale, recensămintele naționale.

Obiectivarea informațiilor, a imaginilor oferite de realitățile sociale și a producției cercetării sociologice realizate pe teren.

Observația directă este tehnica principală de investigație sociologică, cea care stă la baza oricărei cercetări și analize sociologice. Pe baza unor tabele a fost notată prezența la biserică pe o perioadă de un an de zile (1 ian. – 31 dec. 2008). Perioada de un an a fost aleasă (la recomandarea slujitorilor bisericii) deoarece: sărbătorile bisericești au o perioadă ciclică, culegerea și prelucrarea datelor este mai ușoară, graficele sunt mai ușor de înțeles având pe axa timpului perioada 1 ianuarie – 31 decembrie.

Documentarea – pentru a fi o investigație științifică, cercetarea relațiilor dintre Biserică și comunitățile umane trebuie realizată cunoscând lucrările publicate pe această temă.

A fost stabilită astfel o bibliografie generală, dar și una specifică. Cea generală cuprinde lucrări, documente teoretice, epistemologice și metodologice generale referitoare la comunitățile umane și Biserică atât din sociologia universală, cât și din cea românească. Din cadrul bibliografiei speciale, cea care se referă la studierea comunității și Bisericii Lețcani, au fost consultate lucrări, articole și studii apărute în spațiul ieșean care înfățișează viața socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în prezent, folosindu-se ca surse instituțiile specializate, publicațiile și organele de presă. În documentarea statistică a lucrării au fost consultate și folosite date statistice atât din lucrările sociologice, care analizau comunitățile umane și instituțiile religioase, cât și date statistice de la recensămintele din România și cele furnizate de anuarele naționale și locale de statistică.

Metoda zonală de investigație este o metodă specifică folosită în cercetarea sociologică a ruralului. Satele nu mai pot fi investigate ca unități sociale independente, izolate sau desprinse din complexul zonal – județ, regiune, spațiul social interjudețean. Această metodă (Vasile Miftode, 1984, pp. 101-109) nu se referă la o simplă delimitare teritorială, o decupare sau o definire a spațiului ce urmează a fi studiat, ci este un mod, o cale specifică, diferită de cea monografică, de a ajunge la cunoașterea realității sociale respective.

Întrevederea. Este o tehnică principală, care se apropie mai mult de tehnica observației. Ea dezvoltă un proces de interacțiune umană în care sunt importante nu atât informațiile verbale, cât conduitele, faptele, reacțiile, credințele care exprimă îndeosebi aspecte latente ale personalității subiectului (Vasile Miftode, 2003b, p. 211).

Instrumentul de lucru l-a constituit ghidul de interviu aplicat preotului paroh din comună. “Metodologic, am optat pentru tehnica interviului cu un expert. Această tehnică se utilizează, de obicei, în primele faze ale unei cercetări și constă în obținerea de date și de aprecieri din partea observatorilor competenți” (Mattei Dogan, apud. Codrina Șandru, 2005, p. 165), ”ai comunității, cunoscuți și sub numele de martori privilegiați” (Edward O. Laumann și Franz U. Pappi, apud. Codrina Șandru, 2005, p. 165). Pentru cercetarea mea, am ales ca martor privilegiat pe preotul paroh al comunității, Pr. Cristinel Leonte. Dumnealui deține informații despre unitatea socială, despre fenomenul supus cercetării și a oferit informații valide și importante despre obiectul cercetării.

Ghidul de interviu aplicat preotului paroh a cuprins următoarele întrebări/probleme:

Viața spiritual-religioasă în mediul rural înainte de 1989; schimbări după 1989.

Rolul pe care l-a avut studierea religiei în școală. Există vreun pericol în a modifica statutul acestei discipline în disciplină neobligatorie? (Pericol în sensul scăderii influenței Bisericii în rândurile tinerilor).

Amenințarea sectelor (cultelor neoprotestante). Pericol sau exprimare a libertății religioase? Aceste secte și-au manifestat influența și în Lețcani? Dacă da, cum a rezistat comunitatea spirituală? Care este motivul pentru care comunitățile rezistă diferit la presiunea acestora? (tradiție, activitatea preotului, influența altor instituții etc.).

Mass-media, noile mijloace de comunicare și de informare (Internet) sunt un sprijin/aliat al Bisericii sau un pericol prin exercitarea unei inflențe negative asupra enoriașilor, îndeosebi asupra celor tineri?

În perioade de criză/amenințare (Revoluție, război la granițe, atacurile de la 9 septembrie, crize economice, catastrofe naturale etc.) se modifică atitudinea/comportamentul credincioșilor? Dacă da, poate fi considerată credința și o expresie a fricii, a temerilor determinate de civilizație și de informație?

Religie și politică. Tipul de relație între cele două sisteme. Politicul poate ajuta Biserica?

Care este influența preotului asupra comunității? Sfaturile sale sunt urmate? (Diferențiat pe categorii de vârstă, profesii).

Credință și emigrație – Există multe persoane plecate la muncă în străinătate? Acestea vin cu o mentalitate schimbată care să influențeze mediul cultural și spiritual din comunitate?

Ancheta prin chestionar – ancheta ca metodă specifică științelor socioumane, presupune un schimb de informații, o comunicare între cercetător și indivizii umani, chestionarul provocând un comportament verbal asupra persoanelor anchetate. Informațiile pot fi transmise de către persoanele anchetate oral sau în scris. Am optat pentru ancheta indirectă sau ancheta prin autocompletarea chestionarului. Prin acest tip de anchetă s-a înlăturat influența perturbatoare a operatorului, s-a păstrat anonimatul subiecților și s-a lăsat un timp de gândire pentru formularea răspunsurilor. Totuși, în unele cazuri speciale, cum a fost de exemplu aplicarea chestionarului persoanelor cu o vârstă foarte înaintată, s-a impus prezența unui operator.

Au fost administrate 164 chestionare selectați aleator prin metoda pasului. Intenția noastră în aplicarea acestei metode a fost de a realiza o anchetă exploratorie, respectiv una în care să se regăsească structura populației satului Lețcani. Prin aceste chestionare s-au obținut date importante cu privire la enoriașii comunității.

Datele obținute prin intermediul chestionarului fac referire la:

Comportamentul religios al subiecților și modul în care a evoluat acesta de-a lungul timpului.

Influența Bisericii Ortodoxe asupra relațiilor intrafamiliale și de vecinătate dintre membrii comunității rurale.

Influența factorilor negativi/pozitivi din societate care pot conduce la transformarea relației dintre enoriași și Biserica Ortodoxă din comunitatea rurală.

Chestionarul a cuprins întrebări închise, întrebări deschise și întrebările scalate. Întrebările închise sunt acelea care solicită persoanele interogate să aleagă între modalități de răspuns formulate dinainte de cercetător. Au fost folosite întrebări închise bipolare și cele cu un evantai de răspunsuri precodificate (Vasile Miftode, 1995, pp. 259 – 279). Cele deschise sunt întrebările la care persoanele interogate răspund după cum doresc. Întrebările deschise au avantajul de a privilegia categoriile prin care indivizii percep lumea socială, în loc să le impună acestora categorii construite prin variante de răspunsuri închise (Laplantine Francois, 1998, p. 63). Chestionarele au fost confidențiale (Anexa 2).

Tehnica scalelor a fost folosită pentru a reprezenta la un anumit nivel cantitativ materialul informativ cules pe teren și pentru a pune în evidență anumite tendințe în desfășurarea evenimentului cercetat, înainte ca ele să fie supuse analizei calitative și pentru a constitui o bază pentru aceasta din urmă (Vasile Miftode, 2003b, p. 313).

Itemilor incluși în scală li se atribuie o pondere sau cotă. Această cotă exprimă gradul de intensitate al itemului în raport cu o problemă determinată (Vasile Miftode, 1995, p. 306). Pentru a stabili influența pe care o are Biserica asupra subiecților chestionați am utilizat scala cumulativă a lui Lickert pentru că ea dă un diagnostic multi-dimensional, combinând mai multe domenii, uneori foarte diferite (Vasile Miftode, 1995, p. 315).

4.1.5. Populația investigată.

Aspecte metodologice privind eșantionarea. Considerații cu privire la aspectele zonale ale localității Lețcani

Problema eșantionării este esențială atunci când este vorba de selectarea unei părți dintr-o populație pentru culegerea unor date. Este evident că avantajul cercetării unui eșantion este în primul rând unul de ordin economic, implicând mai puține resurse – financiare, umane, de timp – decât dacă ar fi investigată întreaga populație însă acest avantaj nu este singurul. „Avantajele de cunoaștere sunt probabil cele mai puțin evidente pentru omul obișnuit. Dacă prin mărirea eșantionului erorile de selecție se reduc și riscul nepotrivirii datelor scade, cresc, în schimb, celelalte erori, în speță cele datorate muncii operatorilor, dar și altele. E firesc că studierea unui lot mai restrâns de indivizi face posibilă utilizarea unui personal auxiliar mai puțin numeros, ce poate fi riguros selectat, temeinic instruit și minuțios controlat în activitatea de teren. Apoi, după recuperarea chestionarelor, acestea pot fi supuse unor operații de verificare aprofundată, ce permit eliminarea unei părți din erorile comise de operatori; este posibilă consultarea operatorilor în situații de incompletitudine sau incoerență și se poate imagina chiar refacerea chestionarului, dacă este nevoie.

Prin urmare, o cercetare selectivă, pe un eșantion relativ mic are și un alt avantaj decât cel menționat mai sus, și anume că studiul poate viza aspecte mai profunde, atât datorită întinderii mai mare a chestionarului (ceea ce conduce la introducerea în analiză a cât mai multor aspecte), cât și posibilității de a folosi scheme de întrebări mai soficticate (de pildă, scale de atitudini).” (Traian Rotariu, Iluț P., 1997, pp. 124-125).

După cum precizam anterior, cercetătorul trebuie să se asigure că eșantionul respectă o serie de condiții:

„Includerea în eșantion a unităților în mod obiectiv fără a acorda preferință unora din ele, fiecare unitate fiind extrasă după principiul hazardului cu o probabilitate calculabilă egală și diferită de zero.

Eșantionul stabilit să fie suficient de mare ca să permită redarea trăsăturilor esențiale ale populației originare, ceea ce va permite obținerea, pe baza datelor de sondaj, a unor indicatori cu un grad mare de stabilitate.

Includerea fiecărei unități în eșantion trebuie să se facă independent de alte unități” (Traian Rotariu, Iluț P., 1997, p. 198).

O eșantionare riguroasă presupune existența unui cadru de eșantionare; la limită acesta ar fi o listă cu toți membri populației investigate, de unde pe baza unor tabele cu numere aleatoare ar urma să fie selectați membri eșantionului. Cum o asemenea listă nu există – ea este cu atât mai greu de obținut cu cât populația este mai numeroasă – în practică se aplică metode alternative care să asigure caracterul aleator al selecției. „Se folosesc diferite proceduri pentru a suplini lipsa unui cadru exact de eșantionare sau pentru a ușura identificarea persoanelor de anchetat… Dacă indivizii, în număr de N, ce formează populația se găsesc pe o listă (sau ne putem imagina că-i plasăm pe o listă), atunci pentru a alege un eșantion de n indivizi, putem calcula raportul: k=N/n, numit „pas”, raport care arată, în medie, al câtelea individ din populație intră în eșention. Din primii k indivizi, de pe listă se extrage unul aleator, să zicem individul al m-lea, și apoi restul se vor determina prin numere de ordine la care se adaugă mereu pasul k:

m, m+k, m+2k, m+3k, … (….)

Pentru aplicarea procedurii nu e neapărat nevoie de o listă. …. Sau, dacă unitatea de eșantionare e gospodăria, atunci, cel puțin pentru mediul rural, se pot alege cu metoda pasului chiar pe teren casele în care trebuie să intrăm pentru cercetare.” (Traian Rotariu, Iluț P., 1997, p. 142).

La recensământul din anul 2002 comuna Lețcani avea o populație de 6620 locuitori, iar populația pe sexe se prezenta în felul următor:

Tabel 5 – Rezultatele recensământului din 2002

Datele statistice referitoare la populația comunei Lețcani au fost furnizate de Institutul Național de Statistică, Direcția Județeană de Statistică Iași, iulie 2009.

Pe baza datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Iași, în 2007 populația totală a comunei a ajuns la 6805 locuitori, din care 3379 femei. În același an, numărul total al gospodăriilor era de 2043, marea majoritate (1983) fiind locuințe în proprietate majoritar privată.

Harta 1 – sursa: Primăria comunei Lețcani

Harta 2 – sursa: Primăria comunei Lețcani

Grafic 3 – Structura populației pe sexe în localitatea Lețcani (sursa: DJS Iași)

“Variabila sex induce cea mai simplă clasificare, cea dihotomică, fiecare persoană din cadrul populației fiind așezată – chiar dacă nu întotdeauna acest lucru e ușor de făcut – în una și numai una dintre cele două categorii: bărbați sau femei” (Traian Rotariu, 2009, p. 21).

Structura pe vârste a populației din Lețcani se prezintă în felul următor:

Grafic 4 – Populația pe categorii de vârstă în comuna Lețcani (sursa: DJS Iași)

Traian Rotariu consideră că mai există o clasificarea “în funcție de vârstă, la care se face apel nu atât pentru a obține o scală utilizabilă în analiza fenomenelor demografice, cât petru a evidenția modalitatea de structurare, ca efect al factorilor demografici. E vorba despre diviziunea populației pe grupe mari de vârstă, distincție care se folosește și în alte domenii, cum ar fi economia. Rațiunea acestei clasificări demografice este, în fapt, economică și socială. De obicei, se utilizează trei asemenea grupe de vârstă, care poartă diferite etichete, dar, cel mai frecvent, ele se numesc:

grupa persoanelor tinere (copii);

grupa persoanelor adulte;

grupa persoanelor vârstnice (de vârsta a treia)”(Traian Rotariu, 2009, p. 16).

Pe grupe mari de vârstă, populația comunei Lețcani se prezintă astfel: 25,7% au vârsta între 0-14 ani – persoane tinere, 62,6% din populație aparține grupei de vârstă 15-64 ani – persoane adulte și 11,6% grupei de 65 de ani și peste – persoane vârstnice.

Grafic 5 – Structura populației pe grupe de vârstă și sex în localitatea Lețcani (sursa: DJS Iași)

În Lețcani, 95% dintre familii sunt căsătorite, 80% civil și religios și 15% numai civil.

Grafic 6 – Ponderea căsătoriilor religioase, civile și a concubinajului în totalul familiilor din Lețcani
(sursa: DJS Iași)

Datele statistice de la recensământul din anul 2002 arată că în România 87% din populație este creștin ortodoxă.

Grafic 7 – Ponderea credincioșilor ortodocși în totalul populației țării (sursa: DJS Iași)

Având în vedere faptul că în localitatea Lețcani populația de religie creștin-ortodoxă este în procent de 99%, ne-a condus la o cercetare strict pe acest segment de populație.

Tabel 6 – Populația pe religii la recensământul din 18 martie 2002 (sursa: DJS Iași)

Grafic 8 – Structura populației pe religii în localitatea Lețcani (sursa: DJS Iași)

Ca nivel de studii, în comună predomină numărul celor care au absolvit școala primară și gimnaziul. Studii superioare au absolvit doar 52 locuitori dintr-un total de 5376 persoane cu vârsta mai mare de 10 ani.

Grafic 9 – Nivelul de studii al populației cu vârsta mai mare de 10 ani din comuna Lețcani

Doar o treime (34%) din locuitori fac parte din populația ocupată; 17,61% sunt pensionari iar un procent apropiat sunt elevi sau studenți.

Grafic 10 – Ocupația persoanelor din comuna Lețcani

Ancheta a fost realizată în satul Lețcani, comuna Lețcani, județul Iași pe un eșantion de 164 de persoane cu vârsta mai mare de 14 ani. Persoanele cu vârsta mai mare de 18 ani au fost selectate aleator prin metoda pasului; în gospodăriile în care trăiesc tineri cu vârstele cuprinse între 14-18 ani au fost aplicate chestionare și acestora.

S-a folosit eșantionarea pe grupuri adecvat populațiilor complexe. Gospodăriile țărănești constituie veritabile unități de eșantionare în studiile rurale, structura și natura acestora neputându-se conserva în eșantioane atomizate, formate din indivizi extrași sau izolați de contextul lor social, de colectivitățile din care fac parte (Vasile Miftode, 2003b, p. 262).

4.1.6. Variabilele de cercetare

În vederea operaționalizării ipotezelor cercetării noastre am întocmit un ghid de întrevedere care l-am aplicat Preotului Paroh Leonte Cristinel din comună. Răspunsurile la problemele ridicate de noi au fost analizate și au servit ca punct de plecare pentru următoarele etape ale cercetării. Conform preotului paroh, în trecutul comunist al comunei activitatea Bisericii era văzută ca una consumatoare a timpului de muncă al enoriașilor și, ca urmare, „conducătorii de partid și de stat impuneau bisericii să oficieze slujbe cât mai rar și să le termine foarte repede, astfel încât cetățenii comunei Lețcani să poată participa la activitățile agricole”. Mai mult, era interzisă oficierea unor manifestări religioase în afara bisericii. În ciuda a ceea ce se cunoaște îndeobște, preotul paroh a precizat că relațiile dintre reprezentanții autorităților statului cu cei ai Bisericii erau inexistente. După 1989 s-au multiplicat relațiile dintre primărie și școală, având loc numeroase acțiuni comune. În ceea ce privește efectele predării religiei în școli, se pare că numărul tinerilor care vin la biserică nu a crescut spectaculos după această modificare. „Totuși, atunci când o fac este evident faptul că au mult mai multe cunoștințe religioase și că spațiul de cult le este oarecum familiar.” Recentele discuții care au avut loc în spațiul public referitoare la statutul religiei care ar urma să devină disciplină ne-obligatorie sunt privite cu îngrijorare de către preotul din Lețcani care apreciază că o astfel de măsură ar avea efecte negative în plan social. „Prin intermediul disciplinei religiei se urmărește atât aspectul cognitiv, însă mai ales aspectul volitiv. Diminuarea importanței religiei în școală va genera pentru societate creșterea gradului de tensiune socială, mai ales în ceea ce privește creșterea infracționalității (…).” Biserica însăși ar putea suplini această eventuală lipsă prin ora de cateheză săptămânală pentru tineri.

Un fenomen manifestat virulent în spațiul cultural este pătrunderea sectelor, în general neo-protestate, dar și a organizațiilor „spirituale” New-Age, orientale etc. Ofensiva acestora nu poate fi ignorată și nici relativizată, ea reprezentând un pericol pentru Biserica ortodoxă așa cum se constată mai ales în zone din Centrul și din Vestul țării unde enoriașii din parohii întregi au îmbrățișat învățături ale cultelor neoprotestatnte. „Sectele sunt un pericol pentru orice religie întrucât ele relativizează mesajul acestora”, este de părere părintele Leonte. Astfel de secte și-au făcut simțită prezența și în comuna Lețcani prin abordarea directă a enoriașilor însă demersul lor a eșuat. Motivul eșecului cultelor neoprotestante în comună ar fi „credința enoriașilor și implicarea preotului în solidarizarea credincioșilor în jurul valorilor creștin-ortodoxe”.

Noile mijloace de comunicare în masă (Internet, e-mail, comunicare prin cablu sau prin satelit, radio, telefonie mobilă etc.) sunt văzute de reprezentantul Bisericii ca niște instrumente care, în funcție de scopul în care sunt folosite pot fi bune sau dăunătoare. Atâta timp cât scopul este nobil, aceste mijloace sunt utile Bisericii. Mai mult, apelul la acestea conduce la o mai bună receptare a mesajului creștin de către tineri, mult mai apropiați de aceste mijloace de comunicare. „În prezent biserica folosește noile mijloace de informare pentru transmiterea mesajului creștin, ceea ce contribuie la o mai bună cunoaștere în rândul enoriașilor în special al celor tineri a acestui mesaj”. Totuși, mass-media are și efecte negative, atunci când reflectă distorsionat realitățile din lumea Bisericii. Din nou, cei mai afectați sunt tinerii, categoria de vârstă cea mai expusă mesajelor acestor mijloace de comunicare.

Una dintre ipotezele noastre este că în perioade de criză (criză economică, convulsii sociale, războaie, cataclisme, catastrofe naturale etc.) atunci când crește sentimentul de nesiguranță socială, sentimentul religios se manifestă cu mai multă acuitate. Preotul de parohie, cel care a avut contact nemijlocit cu enoriașii timp de mai mulți ani, contrazice această ipoteză. „La o analiză vulgară s-ar părea că aceste evenimente care generează o încărcătură emoțională puternică la nivelul persoanei umane, ar putea stimula manifestarea sentimentului religios, însă adevărații credincioși practică religia dintr-o necesitate ontologică, aceasta nedepinzând de factorii externi, adică de mediu și de evenimente”, a apreciat părintele Leonte Cristinel. Rămâne de verificat totuși această ipoteză în cursul cercetării noastre cu atât mai mult cu cât reprezentantul Bisericii face referire doar la „adevărații credincioși” care însă nu sunt singuri.

O măsură a vectorului modernizării societății românești, în ansamblul ei, deci și al celei rurale, este expansiunea pe care a dezvoltat-o subsistemul politic cu începere din anul 1990. Facem referire aici la democrație și la tot ce implică aceasta: pluripartidism, concurența dintre partide, alegeri libere, campanii electrorale etc. Deși politicul este apreciat adesea cu conotații negative trebuie recunoscut că o societate nu poate funcționa în absența acestuia iar importanța sa nu poate lăsa indiferentă Biserica. Cum frumos spune părintele Leonte, „politicul și religia sunt complementare, așa cum persoana umană este formată din trup și suflet”. Părerea preotului este că politicul trebuie să garanteze libertatea religioasă dar că și poate ajuta material Biserica. „Politicul are obligația de a nu lăsa societatea să se transforme într-un iad, iar Biserica își propune să transforme societatea într-un rai. În realizarea acestor idealuri, politicul trebuie să asigure un minim de mijloace materiale cetățenilor pe care îi guvernează, pe când religiosul trebuie să îngrijească de creșterea spirituală a sufletelor credincioșilor. Politicul poate ajuta Biserica prin garantarea libertății religioase și prin sprijinirea religiei în plan material pentru desfășurarea activității”. Mai departe de această declarație principială, pe noi ne-a interesat și am urmărit în cursul cercetării noastre modul în care politicul încearcă să preia din prestigiul Bisericii în scopul „seducerii” electoratului și cuceririi puterii.

Personalitatea preotului este una centrală în viața oricărei comunități, importanța sa crescând cu cât așezarea este mai mică așa cum este cazul satelor. Deși pare că acesta este un lider spiritual al satului, controlul – în sens sociologic – este exercitat în ambele direcții. „Faptele, cuvintele și gesturile preotului sunt de multe ori subiectul discuțiilor dintre membrii comunității. Acestea sunt aprobate sau dezaprobate, imitate sau respinse, în funcție de atașamentul fiecărei persoane față de Biserică și față de preot.” Părintele Leonte face o precizare interesantă asupra influenței pe care o are preotul de parohie asupra diferitelor categorii de vârstă ale enoriașilor. „Tinerii deși solicită mai rar sfatul preotului, atunci când îl solicită îl consideră foarte important pentru viața lor și încearcă să îl implementeze în viața lor, spre deosebire de cei mai în vârstă care deși sunt în număr mai mare aplică aceste sfaturi ale preotului în parte în viața lor.”

Migrația de la sat la oraș dar și emigrația externă sunt alte două fenomene care caracterizează societatea rurală contemporană. Deși par cvasisimilare – este vorba de părăsirea comunității de către o persoană sau niște grupuri – efectul asupra practicii religioase este diferit. Cei care lucrează în străinătate, atunci când revin pe perioade scurte în sat, nu uită să treacă și pe la biserică. Pe de altă parte, „cei care lucrează în oraș slăbesc atașamentul față de comunitatea religioasă a parohiei. Din lipsă de timp, din comoditate sau pentru a nu fi cunoscuți preferă să li se oficieze anumite slujbe religioase în bisericile din oraș”. Este vorba aici, se pare, de faptul de a găsi, acolo unde ești, o biserică în care să îți manifești credința. Dacă un emigrant nu găsește această biserică – în sensul de comunitate creștină – acolo unde muncește, el o va re-găsi la întoarcerea acasă. Această problemă nu se pune în cazul celui plecat de la sat la oraș care găsește oricând o biserică ortodoxă; orientarea spre aceasta poate fi considerată ori un semn al dezrădăcinării sale ori o descoperire a unei comunități spirituale în noua comunitate socială din care face parte.

În sfârșit, preotul din Lețcani mai face deosebirea și între interesul acordat Bisericii de diferitele categorii profesionale, apreciind că țăranii sunt mai implicați în acest gen de activități față de cei care au alte ocupații. „Enoriașii care lucrează pământul în general participă la întreg ritualul religios, pe când cei care au alte profesii de multe ori preferă în timpul slujbelor să intre în sfântul lăcaș, să ofere un dar bisericii și să plece, fiind mult mai grăbiți”, ne-a precizat părintele Leonte Cristinel. Ținând cont de această observație, putem aprecia că odată cu modernizarea societății și cu micșorarea celor care se ocupă cu agricultura dar și cu o eventuală reluare a migrației de la sat la oraș, pătura credincioșilor pe care se sprijină biserica rurală va fi din ce în ce mai subțire.

Variabilele de cercetare au rezultat din analiza investigației, fiind date de caracteristicile eșantionului:

vârsta.

sexul.

ocupația.

studiile.

statutul marital.

prezența mijloacelor de comunicare în masă.

Există și variabile care reprezintă factori de influență, prin care am încercat să determinăm modul în care modernizarea societății influențează comportamentul religios al enoriașilor:

Participarea la slujbele religioase.

Practica rugăciunii.

Împlinirea datoriilor prescrise de către Biserica Ortodoxă: postit, spovedit, împărtășit (modul în care au evoluat acestea în timp);

Consumul de emisiuni cu caracter religios din mass-media.

Modul în care se raportează membrii comunității la credincioșii practicanți.

Influența moralei creștine asupra vieții credincioșilor.

Necesitatea și importanța predării religiei în școală.

Presiunea sectelor neo-protestatente asupra creștinilor ortodocși.

Locul preotului în contextul social.

Relația dintre politic și Biserică, în percepția enoriașilor.

4.1.7. Indicatori, metode statistice

Indicatorii utilizați în analiza tuturor caracteristicilor reprezintă distribuțiile și structurile variabilelor de cercetare (Traian Rotaru, 1999).

În vederea identificării și evidențierii influenței pe care o are Biserica Ortodoxă din comunitatea Lețcani asupra subiecților chestionați, au fost utilizate corelații și analize comparative.

4.2. Aspecte din viața parohiei.

Comunitatea religioasă din satul Lețcani este una dintre cele mai mari comunități rurale din județul Iași, în timp ce spațiul liturgic este unul restrâns, nepermițând prezența în biserică decât a unui număr de aproximativ 350 de persoane. Inexistența unui spațiu liturgic suficient pentru a da posibilitatea întregii comunități de a participa la slujbă, face ca mulți dintre membrii comunității religioase să nu participe la slujbe.

Comuna Lețcani – unitate administrativ teritorială și comunitate eclesială

Comuna Lețcani este o unitate administrativ teritorială cu personalitate juridică din județul Iași și este formată din patru sate: Lețcani, Cogeasca, Bogonos și Cucuteni. Localitatea este situată la o distanță de 12 km de municipiul capitală de județ iar din luna aprilie 2004, face parte din Zona Metropolitană Iași. Comuna are o populație de 6620 locuitori și o suprafață de 5.855 ha și are ca simboluri locale următoarele: Ziua comunei Lețcani – în Ziua Înălțării Domnului, Ziua satului Lețcani – 26 Octombrie, Ziua satului Cogeasca – 21 Mai, Ziua satului Bogonos – 21 Mai și Ziua satului Cucuteni – 6 August (Mitropolia Moldovei și Bucovinei, 2000, p. 119).

Comuna Lețcani se învecinează la Nord cu localitatea Românești, la Est cu localitățile Rediu și Valea Lupului, la Sud-Est cu Miroslava, la Sud cu Horlești și la Vest cu localitatea Dumești. Comuna ocupă o poziție central-vestică în cadrul județului, la 12 km vest de municipiul Iași – prin DE 583, și este așezată în zona de șes/deal a Câmpiei Moldovei, șesul Bahluiului (și afluenții lui), în zona de silvostepă, constituită din pajiști și pâlcuri de pădure, iar solul predominant este cernoziomul levigat.

Rețeaua hidrografică a comunei este reprezentată de râul Bahlui care, pe teritoriul localității Lețcani curge în regim îndiguit. În comună există și o acumulare de 113 ha luciu apă care aparține Regiei Naționale a Apelor Române.

Comuna Lețcani este traversată pe axa est-vest de DE 583, pe N-S de DJ 248B, fiind deservită de stația CFR Lețcani prin linia Iași – Pașcani și Iași – Dorohoi.

Comuna cu satele componente, apare amintită pentru prima data în documentele istorice din secolele XIV – XV, centrul localității datând din anul 1516. Nucleul satului Lețcani a fost constituit în jurul bisericii actuale, construită în anul 1790, supranumită și „Rotonda de Lețcani”, monument istoric. Treptat, satul s-a extins: în anul 1825 în partea de Vest, iar după anul 1910 sunt aduși locuitori din județele Neamț și Fălticeni.

Satul Bogonos este amplasat pe valea pârâului cu același nume, la 3 km de centrul comunei, datând din anul 1516. După 1990, aici s-au construit foarte multe case noi.

Satul Cogeasca – situat la 6 km Sud de centrul comunal, pe valea pârâului Voinești și coasta dealului cu același nume, datează din anul 1609.

Satul Cucuteni – situat la 7 – 8 km de centrul comunei, pe valea pârâului cu același nume, este cea mai veche așezare din comună. În sat există o biserică construită în 1622, declarată monument istoric. Trup Căprița de Lețcani – situat de o parte și de alta a DE 583, construit în anii 1970 – 1980, reprezintă o zonă agro-industrială.

Intravilanul localității este predominant ocupat de locuințe. De asemenea, echiparea tehnico-edilitară (rețele electrice, rețele de gaze naturale, rețele de alimentare cu apă potabilă, rețele telefonice și telecablu) a influențat piața imobiliară și celelalte domenii de activitate atrăgând evoluții remarcabile și interesul investitorilor interni și externi (Ovidiu Ursache, 2006, p. 63).

În comună își desfășoară activitatea patru parohii deservite de cinci preoți angajați în cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Protopopiatul Iași I și un preot pensionar.

Comunitatea eclesială din satul Lețcani este deservită de o biserică cu un istoric aparte. Biserica rotundă din Lețcani este considerată unicat în România prin planul ei perfect rotund asemănător Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Biserica rotundă din Lețcani se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul IS-II-m-B-04190. Ea se află la o distanță de 13 kilometri de municipiul Iași, pe partea stângă a Drumului European 583. Biserica din sat a fost construită în jurul anului 1740 de către boierul Constantin Balș și soția sa, Ana (care era din neamul Catargi). Biserica are o formă neobișnuită datorită planului ei perfect rotund, ceea ce o face să fie o biserică-unicat în România și una dintre puținele biserici circulare din lume. Forma bisericii este pusă pe seama influenței neo-clasicismului rusesc, apărut la sfârșitul veacului al XVIII-lea. Hramul inițial al bisericii a fost „Sf. Împărați Constantin și Elena”, împărăteasa Elena a Bizanțului fiind cea care a construit pentru prima dată o biserică de plan rotund, deasupra mormântului lui Iisus Hristos de la Ierusalim. Acest stil arhitectonic s-a răspândit de la Ierusalim în Occident, ajungând și în România (Ziarul „Lumina”, 29 iunie 2008, p. 2).

Biserica nu are dimensiuni mari. Intrarea se face prin partea de vest, printr-un portic alcătuit din patru coloane cu capitele ionice, deasupra acesteia ridicându-se o mică clopotniță. O serie de console susțin cornișa, acest stil întâlnindu-se și la alte case din Iași, cum ar fi Institutul „Notre Dame de Sion”, care datează cam din aceeași epocă. În partea de răsărit, altarul are o formă de semicerc și înălțime mai redusă decât a planului circular, fiind alipit de cercul mare al bisericii. În jurul anului 1830, un incendiu a distrus o mare parte din biserică, inclusiv pisania originală în limba greacă, odată cu aceasta pierzându-se și întreg mobilierul și icoanele. În anii următori, noul hram al bisericii a devenit cel al „Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundinei” (sărbătorit la 12 decembrie). În perioada anilor 1940-1950, la cererea credincioșilor și cu acordul oficialităților bisericești, noul hram al bisericii a devenit „Sf. Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir” – 26 octombrie. Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat biserica, ea fiind reparată în anii următori iar în anul 1994, o furtună puternică a smuls acoperișul bisericii. După o nouă serii de reparații și refacerea picturii, biserica a fost resfințită în anul 2002 de IPS Daniel Ciobotea, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. În prezent, biserica are hramul „Sf. Dimitrie, izvorâtorul de mir”, sărbătorit în fiecare an la data de 26 octombrie. Ulterior, s-a adăugat și un al doilea hram al parohiei – „Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundinei” (sărbătorit la 12 decembrie) (Lista monumentelor istorice din județul Iași, 2004, p. 49).

4.3. Biserică și comunitate în Lețcani

Valorile religioase în comunitățile rurale, în cea mai mare parte se transmit prin viu grai și prin exemplu vieții personale de la cei în vârstă la cei mai tineri. În această ecuație slujitorii bisericii au doar rolul de a monitoriza tradiția creată în acest fel, de a o încuraja prin justificări teologice sau de a corija unele aspecte neconforme cu dogmele bisericii în general.

"Tradiția este una dintre coordonatele fundamentale ale religiozității comunităților rurale. Țăranul român are o religiozitate specifică, un mod propriu de a se apropia de divinitate, de a-și regla relația cu aceasta și cu lumea nevăzută” (Manuela Gheorghe, 2005, p. 503).

Comunitatea în acțiunile ei, dincolo de pragul Bisericii, evidențiază acumulările religioase, punându-le în evidență prin comportamentul din viața de zi cu zi. Prezența la evenimentele fundamentale la care sunt chemați să participe creștinii: slujbele religioase, botezul, cununia, înmormântarea, precum și spovedania și împărtășania, atestă gradul de religiozitate al comunității. Acestea făcând obiectul întrebărilor din chestionarele care stau la baza cercetării sociologice în comunitatea rurală.

Un alt indicator al religiozității creștinilor ortodocși din comuna Lețcani este dat de numărul persoanelor care primesc în casele lor, preoții bisericii cu icoana nașterii domnului și cu botezatul caselor. Pentru aceste evenimente receptivitatea este unanimă.

4.3.1. Botezul, cununia și înmormântarea

În România rurală spațiul liturgic era insuficient pentru ca locuitorii să-și manifeste sentimentul religios prin participarea la sintele slujbe organizate în lăcașul de cult. În acest sens bisericile ortodoxe sunt în general foarte mici și nu sunt prezente în toate comunitățile rurale. Acest fapt a determinat autoritățile bisericești să demareze proiecte de construcție a noi biserici sau de extindere a celor existente. Într-o opinie recentă aflăm că ”pentru a ne face o imagine concretă asupra rețelelor sociale de sprijin, ne putem gândi la rețelele de ajutor reciproc din satele românești, atunci când au loc evenimente deosebite: nunți, botezuri sau înmormântări. Rudele, vecinii și prietenii din sat se mobilizează urgent și oferă sprijin material, moral și în muncă familiei respective. Aceste rețele capătă o formă instituționalizată în cazul vecinătăților” (Codrina Șandru, 2005, p. 164).

Botezul este prima dintre sfintele taine ale Bisericii, cel botezat dobândind pe lângă cetățenia statului, cetățenia cerească și devenind membru al comunității religioase creștin ortodoxe. În prezent, în marea covârșitoare a cazurilor sunt botezați copii la vârste fragede (începând cu prima zi de viață), nașii care trebuie să fie creștin ortodocși sunt cei care se angajează în numele copilului că acesta va practica credința.

În perioada primară a creștinismului, în mare parte se botezau adulții, iar înainte de botez exista o perioadă de pregătire, timp în care catehumenul era instruit în tainele credinței creștine.

Botezul era oficiat în perioada de început a creștinismului la marile sărbători religioase: Nașterea Domnului, Învierea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, iar la aceste evenimente participau toți membrii comunității. Astăzi însă, deși se insistă din partea ierarhiei bisericești să fie adus botezul în legătură cu sfânta liturghie, în marea majoritate a cazurilor acesta este un eveniment privat la care participă părinții celui ce se botează, nașii și câțiva membrii și prieteni ai familiei.

Cu privire la botezul copilului, Mircea Vulcănescu prezenta acest obicei creștin ca generând în planul efectelor următoarele: ”după ce pruncul primește la biserică botezul în legea strămoșească, botez care e pentru el cea dintâi arătare-n sat și cea dintâi însușire a vieții de obște, mărturie colectivă că va fi cândva unul de ai lor” (Mircea Vulcănescu, 1997, p. 35).

Între nași și fin se crează o legătură de rudenie spirituală, care așa cum spune Canonul 53 de la Sinodul VI Ecumenic este mai tare decât cea de sânge. Între familia nașilor și familia finului de botez se stabilesc relații de prietenie mai intense și se dezvoltă o solidaritate de grup. ”În civilizația tradițională, fiul nașului devenea naș al copilului finului, iar finul care îi purta de grijă nașului la bătrânețe și îl îngropa, devenea părtaș la moștenirea proprietății nașului, împreună cu fii de sânge ai acestuia. Înrudirea spirituală prin nășie avea și opreliști. Fiica sau fiul nașului nu se putea căsători cu fiul sau fiica finului” (Dicționar de Sociologie Rurală, 2004, p. 335).

Cununia este taina bisericii prin care două persoane bărbat și femeie între care există o legătură de iubire, primesc de la Dumnezeu prin rugăciunea preotului unirea spirituală dintre ei și se angajează să trăiească împreună, să se sprijine reciproc până când moartea îi va despărți. Conform canoanelor bisericești două persoane se pot cununa de maxim trei ori. Cununia în România poate fi oficiată de către slujitorii bisericii în drept (episcopi și preoți) doar după oficierea căsătoriei civile.

Un studiu sociologic arată că “în mediul rural predomină concubinajele între persoane de vârste diferite, mai mult celibatare sau văduve sau care provin din comunități tradiționale de etnie romă (care au drept model căsătoria fără acte, întemeiată după normele comunității și recunoscută informal, dar nelegalizată. În România persoanele care trăiesc în uniune consensuală formează o clasă eterogenă, care tinde să se polarizeze în două categorii diferite: una pentru care coabitarea reprezintă mai mult o opțiune contextuală, rezultatul adaptării la o situație problematică (probleme familiale, văduvie, lipsa locuinței, lipsa veniturilor, dezorganizare) și alta pentru care uniunea consensuală reprezintă o opțiune de viață, expresia unei orientări valorice de tip post modern. Este dificil de aproximat însă ponderea celor două categorii în totalul uniunilor de acest tip” (Bogdan Voicu, Mălina Voicu, 2007, p. 195).

Prevederile bisericii îi determină în mod special pe credincioșii mai în vârstă, care au mai fost căsătoriți și care trăiesc în concubinaj să nu se mai căsătorească întrucât nu doresc să împartă bunurile pe care le-au dobândit până la un moment dat cu cei cu care conviețuiesc, mai întotdeauna din cauza presiunilor exercitate de către copii.

În tradiția bisericii cei necununați nu se pomenesc la sfintele slujbe, relația de concubinaj considerându-se o formă de indiferență față de ajutorul lui Dumnezeu.

Un alt motiv invocat de către cei care trăiesc în concubinaj pentru care nu se cunună este acela că nu au suficiente resurse materiale pentru a face față așa cum și-ar dori cheltuielilor determinate de organizarea unei nunți.

În cadrul comunităților rurale, la cunuia oficiată în biserică participă părinții mirilor, nașii acestora, rude și prieteni apropiați, iar la nuntă – în general – participă tot satul, mai ales atunci când petrecerea se organizează în localitatea unde domiciliază mirele.

Între nașii de cununie, miri și familiile acestora se nasc relații de rudenie spirituală care măresc coeziunea socială. Există tradiția ca primul născut din familia finilor să fie botezat de către nașii de cununie.

Grafic 11 – Ponderea căsătoriilor religioase, civile și a concubinajului în familiile din localitatea Lețcani

Înmormântarea. În zilele cât persoana decedată este depusă în casa proprie, se obișnuiește ca cei care l-au cunoscut pe decedat să se adune în casa acestuia pentru priveghi, acesta fiind o formă importantă de socializare în comunitățile rurale.

La slujba de înmormântare se manifestă din plin sentimentul solidarității față de rudele celui decedat, iar la astfel de evenimente participă pe lângă credincioșii fervenți ai bisericii și creștinii cu numele. Înmormântarea se sfârșește întotdeauna cu masa de pomenire oferită de către membrii familiei spre iertarea păcatelor și spre veșnica pomenire a celui decedat, aceasta constituind un nou prilej de comuniune între membrii comunității.

Creștinul ortodox trebuie să participe la sfintele slujbe, conform Canonului 80 de la Sinodul VI Ecumenic, măcar o dată la trei săptămâni pentru a se păstra comuniunea cu biserica. Unele canoane bisericești prevăd și sancțiuni pentru neparticiparea la slujbele religioase, însă acestea nu se aplică așa cum se întâmpla odinioară, ci în cadrul tainei spovedaniei, preotul duhovnic îi canonisește pe unii penitenți cu oprirea de la sfânta împărtășanie pentru faptul că nu au participat la sfintele slujbe.

4.3.2 Prezența enoriașilor din comunitatea Lețcani la biserică

Pe perioada unui an (01.01. – 31.12.2008) a fost notată prezența la biserică a credincioșilor din comuna Lețcani iar rezultatul acestor observații a fost trecut în tabelul de mai jos și reprezentat grafic.

Tabel 7 – Prezența la biserică în anul 2008

Conform datelor de mai sus, sărbătorile în care s-a înregistrat cea mai mare afluență la biserică au fost: ziua de Înviere, Hramul Bisericii și prima zi de Crăciun când au fost prezenți 350 de credincioși. Cei mai puțini credincioși au fost consemnați în duminica din 13 ianuarie și pe data de 28 decembrie 2008 când la slujbă au fost doar 50 de persoane.

Caracteristicile enoriașilor care frecventează biserica

Pentru analiza corectă a datelor am clasificat enoriașii care frecventează biserica după următoarele caracteristici:

vârsta.

sexul.

ocupația.

studiile.

statutul marital.

Astfel, a rezultat că ponderea cea mai mare a persoanelor care frecventează biserica o are generația tânără (elevii și studenții) 41,63%, urmată de pensionari și casnice cu 30%. Ponderile minime sunt: meșteșugarii – 1,11%, cadrele superioare – 2,60%, funcționarii – 3,34%.

Grafic 13 – Statutul profesional al persoanelor care frecventează biserica în duminici și sărbători

Din datele culese, în funcție de variabila „sex” a celor care frecventează biserica, s-a observat că 75% sunt femei și 25% sunt bărbați.

Grafic 14 – Frecventarea bisericii în duminici și sărbători (bărbați-femei)

S-a constatat că în anul 2008, din totalul populației care a participat la slujbele religioase, frecvența cea mai mare o are generația tânără, elevii cu vârsta cuprinsă între 6 – 15 ani (26,02%) și 16 – 25 ani (20,07%). Această categorie este încurajată să participe la slujbele religioase, să urmeze învățăturile/canoanele bisericii, să se spovedească și împărtășească și de către cadrele didactice.

Grafic 15 – Structura pe vârste a populației prezente la biserică în duminici și sărbători
(perioada 01.01 – 31.12.2008)

Comemorarea Zilei Eroilor (de sărbătoarea Înălțării Domnului) în cadrul comunității Lețcani este o activitate importantă pentru instituțiile comunei (biserică, școală, primărie) și pentru toți enoriașii ortodocși din comună. Tinerii participă cu bucurie și mândrie la acest eveniment cunoscut și pe plan județean și mediatizat în presă.

Făcându-se o comparație între structura populației care a frecventat slujbele religioase în anul 2008 și cea a populației din comuna Lețcani, constatăm că grupele de vârstă 0-5 ani și 76-85 ani au aproximativ același procentaj.

Grafic 16 – Structura pe vârste a populației din localitatea Lețcani (sursa: DJS Iași)

Analizând variabilele vârstă și studii, observăm că persoanele care au frecventat biserica în anul 2008 au vârstele cuprinse între 16 – 25 de ani cu studii gimnaziale și 56 – 65 -75 ani cu studii primare.

Grafic 17 – Studiile pe intervale de vârstă ale persoanelor prezente la biserică

Enoriașii care au frecventat slujbele religioase în anul 2008 au următoarea stare civilă: 90% sunt căsătoriți, 5% necăsătoriți, 3% văduvi, 1% divorțați, 1% relație de concubinaj.

Grafic 18 – Starea civilă a persoanelor prezente la biserică

Analiza frecvenței enoriașilor la biserică, pe grupe de vârstă, sex, studii și statutul marital pe perioada anului 2008

În anul 2008, numărul persoanelor care au frecventat slujbele religioase în duminici și sărbători a fost de 2.956, ceea ce reprezintă 45% din totalul credincioșilor ortodocși din Lețcani.

Tabel 8 – Prezența la biserică în anul 2008

Reprezentată grafic, frecventarea bisericii de către populația creștin ortodoxă din Lețcani se prezintă în felul următor:

Grafic 19 – Frecventarea bisericii de către creștinii ortodocși din comuna Lețcani

Constatăm că 45% din populația comunei Lețcani reprezintă ponderea celor care vin la biserică pe toată perioada unui an. Cei mai mulți enoriași preferă să vină la slujbele religioase cu ocazia marilor sărbători din timpul anului bisericesc: Învierea Domnului, Hramul Bisericii, Nașterea Domnului, pomenirile morților în cele șase sâmbete din postul mare și cu ocazia moșilor de vară, toamnă și iarnă.

Se constată că media pe un an a celor care frecventează slujbele religioase este de 122 de enoriași, ceea ce reprezintă 3,5% din populația ortodoxă a satului Lețcani. Această medie a fost calculată prin adunarea numărului de persoane prezente la biserică în 2008, suma fiind împărțită la numărul de duminici și de sărbători din anul respectiv.

Există un număr de 50 de enoriași care pe parcursul unui an participă în fiecare duminică și sărbătoare la oficierea slujbelor religioase, aceștia fiind considerați credincioși practicanți fervenți. Mai există și credincioși (350) care raportat la un an de zile participă foarte rar la slujbele religioase, conform expresiei din An în Paști.

Tabel 9 – Frecventarea bisericii în anul 2008

Prezența cea mai mare la biserică (350 persoane) a fost consemnată pe 27.04.2008 (Învierea Domnului), pe 26.10.2008 (Sf. Dumitru – hramul bisericii din sat) și pe 25.12.2008 (Prima zi de Crăciun). Cei mai puțini credincioși (50 persoane) au fost la biserică în zilele de 13.01.2008 și 28.12.2008.

Analizând graficul de mai jos, observăm că enoriașii cu vârsta cuprinsă între 26 și 35 de ani au frecventat biserica o singură dată pe an. Acest lucru se întâmplă la slujba din noaptea de Înviere, dată fiind semnificația spirituală deosebită și frumusețea momentului. Dealtfel, în cadrul slujbei din noaptea de Paști se oferă lumină celor prezenți, moment unic în cursul anului bisericesc și așteptat de către credincioși pentru a lua cu ei acasă Lumina lui Hristos.

Grafic 20 – Vârsta persoanelor cu cea mai mică frecvență la biserică

Enoriașii cu vârste cuprinse între 46 – 65 de ani sunt credincioși practicanți fervenți (care nu au lipsit nici o dată de la biserică pe perioada unui an). Acest lucru se datorează, pe de o parte, tradiției religioase din familie, dar și experienței și atașamentului dobândite de-a lungul anilor în relația cu sacrul.

Grafic 21 – Vârsta persoanelor cu cea mai mare frecvență la biserică

Graficul de mai jos prezintă starea civilă a credincioși practicanți fervenți (50 de enoriași): 6 persoane sunt femei văduve, 4 persoane sunt bărbați văduvi, 15 persoane sunt bărbați căsătoriți și 25 persoane sunt femei căsătorite.

Cele 10 persoane văduve își găsesc atmosfera de familie în cadrul comunității religioase.

Dintre cele 40 de persoane căsătorite, 16 persoane fac parte din aceeași familie fiind soț – soție. Persoanele care fac parte din aceeași familie și frecventează permanent biserica au precepte religioase solide și consideră că prin participarea la slujbele religioase, familia lor se împlinește în plan spiritual.

Cei căsătoriți ai căror soț/soție nu îi însoțesc la biserică, în general au avut o educație religioasă foarte temeinică, primită în copilărie și adolescență. Aceștia nu concep existența fără legătura cu Dumnezeu și cu Biserica Sa.

Grafic 22– Starea civilă a persoanelor cu cea mai mare frecvență la biserică

Majoritatea persoanelor care participă la slujbele bisericești au un nivel educațional mediu: au studii primare sau studii gimnaziale. Acest lucru se datorează faptului că populația comunei Lețcani, în marea ei majoritate are doar studii primare și gimnaziale.

Grafic 23 – Studiile pe categorii de vârstă ale persoanelor cu cea mai mare frecvență la biserică

Participarea frecventă la biserică îi familiarizează pe credincioși cu conținutul slujbelor și a dogmelor. Aceasta face ca unii dintre ei să se implice în cântarea în comun din biserică și să discute diverse subiecte teologice.

Grafic 24 – Studiile pe intervale de vârstă ale persoanelor prezente la biserică

Prezența la biserică diferă foarte mult în funcție de categoria de vârstă. Graficele de mai jos ilustrează ponderea pe care o au creștinii ortodocși în total populație, pe fiecare interval de vârstă avut aici în vedere. Conform acestora, cele mai multe persoane prezente la biserică fac parte din categoriile de vârstă 6-15 ani și 66-75 ani iar cele mai puține aparțin categoriilor 46-55 ani și 36-45 ani.

Grafic 25 – Numărul de locuitori și prezența la biserică pe categorii de vârstă

Grafic 26 – Ponderea (% din total) populației prezentă la biserică pe categorii de vârstă

Se constată că enoriași care au activitate profesională intensă sunt mai puțin prezenți în viața comunității religioase, în timp ce enoriașii pensionari sau cu ocupații sezoniere sunt mai activi din punct de vedere al prezenței la biserică.

În accepțiunea multor sociologi, ”manifestările de religiozitate cresc (în cantitate și intensitate) direct proporțional cu incapacitatea persoanei de a negocia cu modernitatea, reflectând în general atitudini de tip conservator. Spre exemplu, în urmă cu 40 de ani când în societățile occidentale urbanizarea era în plină expansiune, statisticile arătau că mediul rural exprimă o religiozitate mai intensă decât cel urban, că femeile sunt mai religioase decât bărbații iar tinerii și bătrânii mai religioși decât alte categorii de vârstă. În schimb, influența valorilor religioase asupra indivizilor s-a diminuat atunci când activitățile economice și politice duceau persoana la succese profesionale. Pe scurt, datele arătau că în modernitate, religiozitatea de tip tradițional era manifestată de grupurile și straturile sociale care într-un fel erau supraviețuitori ai unei orientări valorial-normative tipice unei ordini sociale apuse în cadrul societăților moderne și postmoderne” (Elena Iuliana Gheorghiu, 2003, p.106).

Din punct de vedere al stării civile, persoanele de sex feminin care participă la slujbele religioase se împart astfel: ~ 51% căsătorite/recăsătorite, ~ 29% văduve, ~ 15% necăsătorite, ~ 3% divorțate, ~ 3% relație de concubinaj. Au fost luate în calcul persoanele de sex feminin cu vârsta de peste 18 ani.

Grafic 27 – Frecventarea bisericii în duminici și sărbători (femei)

Din punct de vedere al stării civile, persoanele de sex masculin care participă la slujbele religioase se împart astfel: ~ 63% căsătorite/recăsătorite, ~ 22% necăsătorite, ~ 7% relație de concubinaj, ~ 5% văduve, ~ 2% divorțate. Au fost luate în calcul persoanele de sex masculine cu vârsta de peste 18 ani.

Procentele mici înregistrate la bărbații și femeile care întețin o relație de concubinaj se datorează diluării credinței în sufletul credincioșilor, sub presiunea încălcării normei morale privitoare la familie. Participarea unui număr mai mic de femei (dintre cele care au relație de concubinaj) decât bărbați aflați în aceeași situație, se datorează faptului că femeile sunt presate mai mult de conștiința vinovăției, aceasta determinându-le să nu aibă îndrăzneala de a intra în biserică.

Grafic 28 – Frecventarea bisericii în duminici și sărbători (bărbați)

Analiza frecvenței enoriașilor la biserică la sărbătorile mai importante, în funcție de grupa de vârstă, studii și statutul marital în anul 2008

Prin analiza comparativă, rezultă că atunci când numărul de credincioși care au participat la slujbă a fost minim (duminica din 13 ianuarie 2008), au ajuns la biserică doar credincioșii fervenți, probabil și din cauza vremii nefavorabile, iar când numărul de credincioși care au participat la slujbă a fost maxim (Învierea Domnului) au participat mulți credincioși care vin o singură dată la slujbă în timpul unui an:

Tabel 10 – Analiza prezenței la biserică

Participarea la slujba din noaptea de Înviere a Domnului a unui număr de 350 de persoane reprezintă puțin peste 10% din populația creștin ortodoxă din satul Lețcani.

Grafic 29 – Distribuția pe vârste a numărului de persoane prezente la biserică de Învierea Domnului (27.04.2008)

În noaptea de Înviere a Domnului, numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 – 25 de ani este cel mai mare. Putem concluziona că această sărbătoare este o sărbătoare a tinerilor. Motivele pentru care generația tânără este mai numeroasă la biserică, sunt următoarele:

Persoanelor de vârsta a treia le este greu să se trezească noaptea pentru a participa la slujba Învierii.

Persoane de vârsta a treia se deplasează cu dificultate noaptea, având în vedere că localitatea Lețcani nu este iluminată în totalitate și unele dintre străzi nu sunt asfaltate.

Pentru tinerii care vin în vacanță în localitatea Lețcani este un moment de dublă bucurie: participarea la slujba Învierii și întâlnirea cu ceilalți tineri din localitate.

Tinerii nu mai sunt complexați cu privire la vestimentație. În timpul slujbelor desfășurate ziua, tinerii sunt criticați de persoanele vârstnice pentru felul în care se îmbracă, gesticulează și vorbesc. Întunericul face ca și controlul social exercitat de cei vârstnici să fie mai scăzut.

Din aceleași motive un număr mare de tineri este prezent la biserică și în săptămâna numită – Săptămâna Mare la Deniile din fiecare seară. În această perioadă cea mai mare parte a lor, se spovedesc și se împărtășesc.

În duminica din 13 ianuarie 2008, prezența la biserică este predominantă pentru persoanele din grupa de vârstă de 46 – 65 de ani. Acest lucru poate fi motivat și de faptul că sentimentul religios s-a manifestat din plin în timpul sărbătorilor de iarnă și se resimte necesitatea unui repaus în ceea ce privește participarea la slujbele religioase.

Grafic 30 – Distribuția pe vârste a numărului de persoane prezente la biserică în duminica din 13.01.2008

4.3.3. Spoveditul și împărtășitul persoanelor care frecventează biserica pe perioada unui an de zile

În anul 2008, numărul persoanelor spovedite din satul Lețcani a fost de 1800, al celor împărtășite a fost de 1500 (1200 adulți și 300 de copii) iar 600 au primit agheazma mare. Dintr-un total de 3000 de creștini ortodocși, 1800 s-au spovedit, 600 nu au primit binecuvântare pentru împărtășanie dar au primit agheazmă mare, iar jumătate dintre credincioși s-au împărtășit. Menționăm că în această categorie sunt incluși și copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 7 ani, care pentru a primi sfânta împărtășanie nu trebuie să se spovedească (300 de copii).

Din numărul total de persoane care frecventează biserica în satul Lețcani procentul celor care se mărturisesc este de 60%.

Grafic 31 – Structura populației prezente la biserică în duminici și sărbători care se mărturisește
pe perioada unui an

Factorii care au determinat acest procentaj sunt:

Negativi:

A fost o zonă colectivizată și în anumite perioade de timp, în duminici și în sărbători, locuitorii comunei erau obligați să participe la muncile agricole.

La biserica din satul Lețcani nu se slujea în fiecare duminică și sărbătoare, întrucât preotul paroh trebuia să oficieze slujba în satul vecin.

Ostilitatea manifestată până la un moment dat de către autoritățile statului față de biserică.

Pozitivi:

Eliminarea obligației de a lucra duminica pentru marea majoritate a locuitorilor satului.

Oficierea de slujbe atât în duminici și sărbători, cât și cu alte ocazii în cursul săptămânii: Sf. Maslu, Acatist etc.

Participarea reprezentanților bisericii la manifestările publice organizate în sat, alături de reprezentanții autorităților locale.

Grafic 32 – Structura populației prezente la biserică în duminici și sărbători care se împărtășește
pe perioada unui an

Graficul ce urmează prezintă persoanele pe grupe de vârstă și procentul celor care frecventează biserica, se spovedesc și se împărtășesc.

Grafic 33 – Mărturisitul și împărtășitul persoanelor prezente la biserică pe perioada unui an

Dintre cei care sunt prezenți într-un an la biserică rezultă că persoanele care au vârsta cuprinsă între 66 și 85 de ani se mărturisesc și se împărtășesc aproape în totalitate.

Din numărul total de femei prezente la biserică într-un an de zile, 26% nu se împărtășesc niciodată, 7% se împărtășesc de patru ori pe an, adică în cele patru posturi de peste an, iar 13% se împărtășesc doar în Postul Paștelui și al Crăciunului; 1% dintre femei se împărtășesc de șase ori pe an.

Grafic 34 – Frecvența primirii Sfintei Împărtășanii pe an (femei)

Din numărul total de bărbați prezenți la biserică, 2% se împărtășesc în toate cele patru posturi de peste an, 8% dintre ei împărtășindu-se în postul Paștelui și al Crăciunului.

Grafic 35 – Frecvența primirii Sfintei Împărtășanii pe an (bărbați)

Se constată că din cei care vin la biserică, frecvența la împărtășire este mai mare la femei decât la bărbați. Astfel 27% dintre femei se împărtășesc de cel puțin două ori pe an, față de 12% dintre bărbați, iar 47% dintre femei se împărtășesc o singură dată, față de 62% bărbați. De remarcat procentul similar (26%) al celor care nu se împărtășesc niciodată.

Frecvența primirii împărtășaniei poate fi considerată a fi rară dacă comparăm acest fapt cu situația din primele secole când creștinii se împărtășeau de patru ori pe săptămână. Motivele pentru care împărtășania este rară sunt legate de modul în care este conceput acest moment în viața credinciosului ca fiind de maximă importanță și pentru că spovedania și împărtășania nu se pot face fără o perioadă prealabilă de post. Dintre cei care nu s-au împărtășit niciodată, cu siguranță că există și unii care s-au mărturisit/spovedit, însă din cauza unor fapte săvârșite nu au primit dezlegare pentru a se împărtăși.

4.4. Modernizarea societății rurale și modificarea comportamentului religios

4.4.1 Prezentarea eșantionului

Ancheta a fost realizată în satul Lețcani, comuna Lețcani, județul Iași pe un eșantion de 164 de persoane cu vârsta mai mare de 14 ani. Persoanele cu vârsta mai mare de 18 ani au fost selectate aleator prin metoda pasului; în gospodăriile în care trăiesc tineri cu vârstele cuprinse între 14-18 ani au fost aplicate chestionare și acestora. Structura eșantionului pe vârste se prezintă în felul următor:

Tabel 11 – Structura eșantionului pe vârste

Grafic 36 – Structura eșantionului pe vârste

Se observă că procentual categoriile de vârstă 18-25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, 56-65 ani 66-75 ani sunt relativ egale, fiind cuprinse între 12 și 16%.

În funcție de genul respondenților, 52,44% dintre respondenți sunt femei și 47,56% bărbați.

Cei mai mulți din cei cuprinși în eșantion au studii liceale urmați de cei care urmează sau au absolvit studii superioare.

Tabel 12 – Structura eșantionului pe studii

Grafic 38 – Studiile subiecților chestionați

Aproape două treimi (64,6%) dintre respondenți sunt căsătoriți cât timp aproape o cincime (18,9%) sunt necăsătoriți. Trei persoane sunt divorțate, iar două trăiesc în uniune consensuală (concubinaj).

Tabel 13 – Structura eșantionului în funcție de statutul marital

Grafic 39 – Statutul marital al subiecților chestionați

Din prisma criteriului „ocupație”, eșantionul este compus cu preponderență din persoane angajate (43,3%) și pensionari (30,5%) care împreună constituie trei sferturi dintre cei care au răspuns la chestionare.

Tabel 14 – Structura eșantionului în funcție de statutul profesional/ocupație

Grafic 40 – Ocupația subiecțior chestionați

La chestionar am mai adăugat o întrebare referitoare la mijloacele de informare prezente în locuința fiecărui respondent. Ne-a interesat acest aspect pentru a încerca să corelăm prezența/absența acestora cu tipul de comportament religios al locuitorilor din Lețcani. În cadrul eșantionului, 74 persoane au răspuns că au o conexiune la Internet iar 99 că dețin cablu TV.

În tabelul de mai jos am ilustrat prezența unei conexiuni la Internet în funcție de categoria de vârstă a celor care au completat chestionarele noastre. De observat aici că în gospodăriile celor cu vârsta de 26-35 ani prezența Internetului este mai mare decât în casele celor cu vârsta de 14-17 ani și de 18-25 ani. În fapt, se pare că cei cu vârstele cuprinse între 26-35 ani sunt cei mai mari „consumatori” de Internet.

Grafic 41 – Prezența conexiunii la Internet în funcție de categoria de vârstă a respondenților

4.4.2. Descrierea chestionarului

Chestionarul conține 32 de întrebări.

Primele șase descriu variabile independente referitoare la vârsta, sexul, studiile, statutul marital, ocupația și mijloacele de informare prezente în locuință.

Întrebări închise referitoare la prezența la biserică, practica rugăciunii, respectarea rânduielilor bisericești: postitul, spoveditul și împărtășania.

Întrebări închise referitoare la dinamica acestor practici; le-am cerut respondenților să ne spună dacă merg la biserică, se roagă, postesc, se spovedesc, se împărtășesc mai des, mai rar sau la fel decât altădată.

Întrebări închise referitoare la „consumul” de emisiuni cu conținut religios provenite din mijloacele mass-media audiovizuale dar și al cărților provenite de la Biserica din sat.

Întrebări închise referitoare la modul în care credința influențează comportamentul.

O întrebare închisă vizează importanța predării religiei în școală, această disciplină fiind cea mai importantă punte de legătură între cele două instituții și unul din principalele mijloace de educare a tinerei generații în lumina valorilor creștine.

O întrebare închisă a încercat să surprindă modul în care politicienii pot prelua din prestigiul Bisericii în vederea câștigării electoratului.

În sfârșit, respondenților le-am cerut să ne spună – ca răspuns la o întrebare deschisă – dacă există momente în care simt o nevoie mai mare de a participa la slujbele de la Biserică, față de situațiile obișnuite în care se află.

4.4.3. Analiza chestionarului

La întrebarea Mergeți la biserică? (Q7) am obținut răspunsurile ilustrate în graficul de mai jos:

Grafic 42 – Prezența la biserică în duminici și sărbători conform răspunsurilor subiecților chestionați

Conform graficului, aproximativ o treime dintre respondenți merg la biserică duminica și la cele mai importante sărbători. Doar un sfert dintre credincioși ajung la slujbă în fiecare duminică însă se pare că mulți dintre cei care au răspuns la chestionar au exagerat participarea lor. În situația în care eșantionarea noastră a fost corectă iar datele cercetării pot fi extrapolate de la nivelul eșantionului la populația întregului sat, ar însemna că 871 de credincioși (un sfert din totalul de 3484 de creștini ortodocși din sat) ar trebui să se afle duminică de duminică în biserică însă nu este așa. Conform preotului paroh din sat, numărul acestor credincioși este de aproximativ 50 de persoane. De menționat că toate persoanele au precizat că trec pe la biserică, nici una dintre ele nebifând „niciodată” la rubrica de răspunsuri.

Într-o distribuție pe vârste și sex, în privința bărbaților, rezultate semnificative s-au obținut în cazul categoriei de vârstă 36-45 ani unde 91% dintre respondenți declară că merg la biserică uneori duminica și la sărbătorile importante, la fel ca 70% dintre cei de 46-55 ani. Un număr aproximativ egal de bărbați din categoriile de vârstă 14-17 ani, 56-65 ani și 76-85 ani merg la biserică în fiecare duminică și sărbătoare și uneori duminica și la sărbătorile importante.

Grafic 43 – Prezența la biserică – bărbați

Tabel 15 – Prezența la biserică – bărbați

În ceea ce le privește pe femei, jumătate din adolescentele de 14-17 ani și 57% din femeile de 56-65 ani declară că merg la biserică în fiecare duminică și sărbătoare. Uneori duminica și la sărbătorile importante merg într-o proporție semnificativă femeile din grupele de vârstă 18-25 ani (86,7%), 26-35 ani (93%), 36-45 ani (90%), 46-55 ani (73%), 66-75% (60%) și toate femeile de 76-85 ani.

Grafic 44 – Prezența la biserică –femei

Tabel 16 – Prezența la biserică -femei

În ceea ce privește motivele pentru care credincioșii merg la biserică, în tabelul de mai jos sunt transcrise toate acestea, după codificare.

Tabel 17 – Motivul frecventării bisericii al subiecților chestionați

Conform acestui grafic, motivul pentru care cei mai mulți credincioșii (25,6%) au precizat că frecventează biserica este pentru a se ruga. Urmează în ordine pentru liniște sufletească sau pentru că așa simte nevoia (13,4%) și pentru că au credință în Dumnezeu sau pentru a-și păstra credința (6,7%). Dintre cei care au precizat că merg la biserică pentru a se ruga, mai puțin de jumătate (42,9%) sunt bărbați, restul fiind femei.

Tabel 18 – Frecvența subiecților chestionați la biserică pentru rugăciune în funcție de vârstă

Conform tabelului de mai sus, surprinzător, cei mai mulți (19%) credincioși care merg la biserică pentru a se ruga aparțin categoriei de vârstă de 18-25 ani; abia pe locul doi cu 16,7% urmând categoria de 66-75 ani.

Prin întrebarea Q9 (Au existat perioade în viața dumneavoastră când ați mers mai rar/mai des la biserică?) am încercat să surprindem o tendință în modificarea comportamentului religios, în special a frecventării bisericii. Această tendință nu a putut fi surprinsă pentru că cele trei categorii de răspunsuri – mergeam mai des, mergeam mai rar, mereu am fost ca până acum – sunt aproximativ egale, așa cum se vede și în tabelul de mai jos. De menționat că a fost înregistrat doar primul răspuns în cazul în care au fost date mai multe răspunsuri.

Tabel 19 – Frecvența la biserică a subiecților chestionați

Grafic 45 –Frecvența la biserică a subiecților chestionați

Un procent ceva mai mare (34.8%) este cel al celor care au răspuns că mergeau mai des la biserică în alte vremuri decât în prezent. Cei care au dat acest răspuns au motivat în principal prin faptul că altădată dipsuneau de mai mult timp decât acum (40,4%), că vârsta le permitea acest lucru și nu o mai permite acum (10,5%) și că au existat și perioade mai dificile (5,3%) pentru traversarea cărora a fost nevoie de ajutorul Bisericii. Un procent similar (5,3%) a fost dat de cei care au răspuns că altădată frecventau mai des Biserica „din obligație”, cazul mai ales al tinerilor care în copilărie sau adolescență sunt obligați să adopte un model, al familiei, chiar dacă nu sunt întodeauna de acord cu acesta.

Pe de altă parte, cei care mergeau mai rar la biserică în trecut decât o fac acum motivează această schimbare de comportament prin faptul că în alte vremuri erau mai neglijenți/mai comozi/ori mai ignoranți decât sunt în prezent (20%), au apărut probleme legate de servici (18%) și, apropiat ca explicație, de absență a timpului (10%).

Așa cum toată lumea merge la biserică, tot așa, aproape logic, toți cei care au răspuns la chestionarul nostru se roagă la Dumnezeu. Motivele pentru care o fac variază destul de mult. Procentual, cei mai mulți se roagă pentru sănătate (26,8%), pentru simplul fapt că sunt creștini și cred în Dumnezeu (15,9%), dar și pentru a cere și/sau a primi ajutorul lui Dumnezeu ori pentru iertarea păcatelor (9,1%).

În funcție de vârsta respondenților, motivele pentru care creștinii din Lețcani se roagă la Dumnezeu sunt următoarele (am luat în considerare primele două răspunsuri semnificative din punct de vedere al procentelor):

14-17 ani: sunt creștin/cred în Dumnezeu (27,3%), pentru a cere/primi ajutorul lui Dumnezeu (18,2%);

18-25 ani: pentru sănătate (30,8%), sunt creștin/cred în Dumnezeu (19,2%);

26-35 ani: pentru a cere/primi ajutorul lui Dumnezeu (21.7%), sunt creștin/cred în Dumnezeu (13%), pentru sănătate (13%);

36-45 ani: sunt creștin/cred în Dumnezeu (23,8%), pentru sănătate (9,5%), pentru iertarea păcatelor (9,5%), pentru a cere/primi ajutorul lui Dumnezeu (9,5%), îmi oferă o stare de bine, mă ajută (9,5%);

46-55 ani: pentru sănătate (28,6%), sunt creștin/cred în Dumnezeu (10,7%), îmi oferă o stare de bine, mă ajută (10,7%);

56-65 ani: pentru sănătate (37%), pentru a fi cât mai bine (14,8%);

66-75 ani: pentru sănătate (41,7%), sunt creștin/cred în Dumnezeu (16,7%), pentru iertarea păcatelor (16,7%);

76-85 ani: pentru sănătate (50%), pentru iertarea păcatelor (25%), pentru a cere/ primi ajutorul lui Dumnezeu (205%).

În privința practicii postului, răspunsurile componenților eșantionului sunt următoarele:

Tabel 20 – Practica Postului la subiecții chestionați

Din tabelul de mai sus rezultă că puțin peste jumătate dintre credincioși (51,2%) postesc în Postul Paștelui și/sau cel al Crăciunului, o treime (33,5%) postesc în toate zilele de post. Aproximativ 15% nu au această practică pe lista lor de priorități, postind o dată la câțiva ani (10,4%) sau niciodată (0,6%). Modul în care femeile și bărbații postesc, în funcție și de categoria de vârstă din care fac parte, este ilustrat în graficele de mai jos.

Grafic 46 – Practica postului la bărbați (La categoria de vârstă 26-35 ani, diferența până la 100% este acoperită de non-răspunsuri)

Grafic 47 – Practica postului la bărbați

Din cele două grafice se poate constata că femeile cu vârstele cuprinse între 56 și 75 de ani postesc mai mult (În cele patru posturi de peste an și în toate zilele de post) decât bărbații din aceleași categorii de vârstă. O altă observație ar fi că eșantionul nostru nu a inclus nicio persoană (femeie sau bărbat) care să aibă vârsta cuprinsă între 26 și 35 de ani care să postească în toate zilele de post de peste an. Categoriile de vârstă în care credincioșii nu postesc sunt de 26-35 ani, 36-45 ani și 56-65 ani (în cazul bărbaților) și de 18-25 ani, 36-45 ani și 46-55 ani (în cazul femeilor).

Motivele pentru care credincioșii postesc/nu postesc sunt numeroase. Se postește pentru (a fost luat în considerare un singur răspuns):

Curățarea sufletului (purificare).

Iertarea păcatelor.

Pentru sănătate.

Să mă pot spovedi, împărtăși.

Așa cum am văzut anterior, cei mai mulți săteni postesc în postul Crăciunului și/sau al Paștelui, motivând acest lucru prin faptul că acestea sunt cele mai importante posturi, aflându-se în preajma unor sărbători importante.

Cei care nu postesc nu o fac pentru:

Postesc cât pot/atâta am voință.

Nu am timp.

Din cauza problemelor de sănătate.

Nu văd necesitatea.

Dacă în privința mersului la biserică de-a lungul timpului respondenții se împărțeau în trei categorii aproape egale din punct de vedere numeric, în privința respectării postului distribuția este modificată. La întrebarea Q15 (Au existat perioade în care posteați mai des/mai rar decât o faceți acum?) am obținut următoarele răspunsuri:

Tabel 21 – Practica postului la subiecții chestionați

Se observă că 43,9% dintre credincioși au postit mereu ca în prezent; o treime dintre ei posteau mai rar în trecut și numai o cincime posteau mai des într-o perioadă trecută a vieții lor.

Grafic 48 – Practica postului la subiecții chestionați

Vârstele celor 21,34% din cei care postesc mai rar acum decât în trecut sunt trecute în tabelul de mai jos. Deși ne-am fi așteptat ca aceștia să aparțină categoriilor de vârstă active, aproape jumătate (49,1%) au vârste cuprinse între 56 și 75 de ani.

Tabel 22 – Vârstele subiecților chestionați care postesc mai rar

Principalul motiv invocat atunci când se face referire la modificarea comportamentului în privința respectării zilelor de post (Q16 – De ce postiți mai rar-mai des decât în trecut?) este cel al vârstei. Aceasta este invocată și de către cei care acum postesc mai des (când erau mai tineri erau mai delăsători sau mai ignoranți etc) cât și de cei care acum postesc mai rar (când erau tineri aveau mai mult timp, trebuiau să adopte obligatoriu comportamentul adulților etc). Circa 6% dintre răspunsuri precizează clar că atitudinea față de post s-a modificat din neglijență.

Din cele 164 de persoane care au răspuns la chestionarul nostru, una singură a precizat că nu se spovedește nicodată. Dintre celelelate, ceva mai mult de jumătate (57,3%) se spovedesc doar în postul Crăciunului și/sau al Paștelui iar aproape o treime (30,5%) se spovedesc în cele patru posturi de peste an. 11,6% dintre creștini se spovedesc o dată la câțiva ani.

Grafic 49 – Practica spovedaniei la subiecții chestionați

Din punct de vedere al procentelor, de departe, principalul motiv pentru care credincioșii se spovedesc este cel al primirii dezlegării/iertării de păcate (44,5%); urmează, în ordinea numărului de răspunsuri pentru ușurarea/liniștea sufletului (11,6%).

La fel ca și în cazul spovedaniei, și în cazul împărtășaniei, cei mai mulți (56,7%) dintre credincioșii din Lețcani se împărtășesc în postul Crăciunului și/sau al Paștelui. Aproape o treime (30,5%) se spovedesc în toate zilele de post și 11% o dată la câțiva ani. Două persoane (1,2%) au recunoscut că nu se împărtășesc niciodată.

Tabel 23 – Frecvența împărtășaniei la subiecții chestionați

Analizând răspunsurile la întrebările Q13, Q17 și Q19 care vizează practica postului, a spovedaniei și a împărtășaniei, se observă că cifrele sunt foarte apropiate: mai mult de jumătate dintre credincioși respectă aceste rânduieli (doar) în postul Crăciunului și/sau al Paștilui, aproape o treime în toate zilele de post și puțin peste 10% postesc/spovedesc/ împărtășesc doar o dată la câțiva ani. Numărul celor care nu respectă deloc rânduiala este neglijabil.

Ca „vector” al modernizării societății rurale am urmărit și consumul de informație în rândul credincioșilor în privința emisiunilor transmise de canalele mass-media. La întrebarea Q21: Ascultați/vizionați emisiuni cu caracter religios la radio/televizor?, am primit următoarele răspunsuri:

Tabel 24 – Frecvența urmăririi mass-mediei de către subiecții chestionați

Se observă că deși mijloacele de comunicare în masă sunt o prezență obișnuită în casele credincioșilor și că există în prezent posturi de radio sau de televiziune dedicate exclusiv vieții religioase și activității Bisericii, emisiunile respective nu sunt ascultate cu o frecvență foarte mare. Mai mult de jumătate dintre respondenți (57,1%) ascultă astfel de emisiuni întâmplător sau mai rar decât săptămânal. Zilnic ascultă/vizionează astfel de emisiuni 17,2% dintre credincioși și un procent apropiat (17,7%) săptămânal. 6,7 % dintre ei au declarat că nu îi interesează emisiunile cu un astfel de conținut și, ca urmare, nu le urmăresc.

Cele mai multe persoane care urmăresc zilnic astfel de emisiuni sunt în categoria de vârstă 66-75 ani (35,7%), urmate de cele de 56-65 ani (28,6%). În tabelul și graficul de mai jos am realizat centralizarea răspunsurilor referitoare la modul în care ascultarea/vizionarea emisiunilor cu caracter religios se distribuie în funcție de categoria de vârstă a respondenților.

Tabel 25 – Vârsta subiecților chestionați și frecvența consumului de informații mass-media cu caracter religios

Grafic 50 – Frecvența consumului de informații – cu caracter religios în funcție de categoria de vârstă a subiecților chestionați

În încercarea de a afla prețuirea de care se bucură credincioșii practicanți în rândul comunității, am formulat întrebarea Q22 – Cei care urmează învățăturile bisericii sunt mai respectați? Într-un procent absolut covârșitor (79,8%) respondenții au fost de părere că urmarea învățăturilor bisericii conduce la creșterea prestigiului persoanei în comunitate (sunt mai respectați). Din punct de vedere al vârstei, în ordinea numărului de răspunsuri, cei care au răspuns cu „Nu” la această întrebare se află în următoarele categorii de vârstă:

26-35 ani: 22.6%

46-65 ani: 22.6%

56-65 ani: 19.4%

18-25 ani: 16.1%

Pentru a observa o latură a nivelului cultural reflectat în lectura de carte și dacă Biserica are o influență în acest sens, dacă poate fi o instituție cu rol cultural în cadrul unei comunități am fost formulată întrebarea Q23 – Citiți cărți de la Biserică? Am specificat de la Biserică pentru că dacă întrebarea se referea în general la cărțile religioase, acestea puteau să nu fie toate din partea Bisericii.

Tabel 26 – Frecvența chestionării cărților religioase de către subiecții chestionați

Rezultă de aici că cei mai mulți credincioși recunosc faptul că citesc puțin (42,1%) și foarte puțin (23,8%) din cărțile pe care le pot lua de la Biserică. Spre comparație, procentele celor care citesc foarte mult (7,3%) și mult (15,2%) sunt semnificativ mai mici. Cei care declară că citesc foarte mult din cărțile puse la dispoziție de către Biserică fac parte din grupa de vârstă 56-75 ani care totalizează două treimi din cei care au dat acest răspuns. Mult citesc cei care au, de asemenea această vârstă (48%) dar și cei care au între 46 și 55 ani (16%). Totuși, procentul celor care nu citesc deloc astfel de cărți este sub 10%.

Întrebarea Q24 – Dacă vi se întâmplă ceva rău credeți că s-a întâmplat din cauză că nu ați respectat învățăturile și rânduielile Bisericii? este prezentă pentru a determina părerea celor chestionați referitor la sensul în care poate influența relația cu Biserica producerea unor întâmplări nedorite în viața unei persoane.

Grafic 51 – Credința subiecților chestionați în rânduielile și învățăturile bisericii, pe categorii de vârstă

Se observă din graficul de mai sus că marea majoritate a oamenilor fac o legătură cauzală între respectarea învățăturilor creștine și a rânduielilor bisericești și ceea ce li se întâmplă. În totalul respondenților, 68,9% au răspuns afirmativ, 29,3 au răspuns negativ, înregistrându-se și 1,8% NR. Cu excepția categoriei de vârstă de 36-45 de ani în care procentul celor care au răspuns cu Da coboară sub 60% (este de 57,1%), la toate celelalte răspunsurile au depășit acest prag. Grupa de vârstă cea mai convinsă de această legătură este cea a persoanelor de 66-75 ani care au răspuns Da în proporție de 83,3%. Se poate constata și un anumit trend ascendent al celor care au răspuns afirmativ ceea ce poate însemna că, odată cu înaintarea în vârstă, oamenii sunt mai temători și cred că ceea ce li se întâmplă rău sau ceea ce consideră ei că este rău, are legături cu Biserica.

Prin răspunsurile la întrebarea Q25 – Slujitorii bisericii au fost sau vă sunt modele de urmat în viață? Graficul dorește să prezinte rolul de formator al preotului în comunitate.

Astfel, în strânsă legătură cu încrederea pe care o au credincioșii în preot se află exemplul personal al preotului care devine model pentru existența credincioșilor.

Pe ansamblul eșantionului, 80,5% dintre respondenți au răspuns că slujitorii Bisericii le sunt sau le-au fost modele de urmat în viață, 14,6% au răspuns negativ iar 4,9% au refuzat să răspundă la această întrebare. Analiza răspunsurilor denotă marea încredere pe care o au credincioșii în clerici și de aici importantul rol pe care îl au aceștia ca modele în comunitate, mai ales în cele restrânse cum sunt în mediul rural.

Grafic 52 – Procentajul cu privire la încrederea subiecților chestionați în slujitorii bisericii

În tabelul de mai jos am selectat doar răspunsurile afirmative – respectiv cele ale persoanelor pentru care slujitorii Bisericii se constituie în modele de urmat în viață – pe care le-am distribuit în funcție de vârstă și sex. Surpinzător, deși se consideră că femeile au mai multă încredere în preoți, datele noastre arată că această ipoteză este valabilă doar pentru categoriile de vârstă 18-25 de ani și 46-55 ani.

Tabel 27 – Încrederea subiecților chestionați (pe sexe) în preoți

Sfinții pot fi, la rândul lor, modele de urmat în viață iar măsura în care credincioșii sunt de acord cu acest lucru s-a încercat a fi surprins de răspunsurile la întrebarea Q26.

Pe total eșantion, răspunsurile la întrebarea Sfinții vă sunt modele de urmat în viață? au fost afirmative în 92,7% din cazuri ceea ce înseamnă cu peste 10% mai mult decât în cazul preoților.

Grafic 53 – Încrederea subiecților chestionați în sfinți ca model de viață

Relațiile dintre învățăturile Bisericii și legile statului sunt scoase în evidență prin răspunsurile la întrebarea Q27 – Învățăturile Bisericii vă ajută să nu încălcați legile statului?

Rezultă de aici că aproape două treimi dintre respondenți sunt influențați „foarte mult” și „mult” în comportamentul lor social de învățăturile Bisericii. De remarcat, ca urmare, rolul Bisericii de instituție a controlului social și de reper moral pentru creștinii din mediul rural.

În tabelul de mai jos am introdus modul în care învățăturile Bisericii îi ajută pe sătenii din Lețcani să nu încalce legile statului, în funcție de categoria de vârstă a celor care au răspuns la chestionar. Conform acestor date, se observă cum, previzibil, influența învățăturilor este relativ redusă în timpul adolescenței, ea crescând pe măsura creșterii vârstei creștinilor.

Tabel 28 – Influența învățăturilor Bisericii asupra subiecților chestionați pe categorii de vârste

Grafic 55 – Influența învățăturilor Bisericii asupra subiecților chestionați pe categorii de vârste
și impactul asupra lor

Noțiunea de ajutor a apărut de multe ori în motivația adusă de credincioși în privința participării la slujbele de la biserică sau a apelului la rugăciune. Întrebarea Q28 – Respectarea învățăturilor și a rânduielilor bisericești v-a ajutat în viață? a încercat să surprindă tocmai modul în care sătenii percep ajutorul divin, oferit/primit cotidian.

Tabel 29 – Influența învățăturilor Bisericii asupra subiecților chestionați pe categorii de vârste
și impactul asupra lor

Conform datelor de mai sus rezultă că locuitorii din Lețcani percep într-o foarte mare măsură legătura dintre ceea ce li se întâmplă în viața cotidiană și respectarea învățăturilor și a rânduielilor bisericești. Doar 7,9% dintre cei care au răspuns la chestionarul nostru au declarat că respectarea rânduielilor i-a ajutat puțin și foarte puțin, ceilalți 92,1% declarând că au perceput o legătură între ceea ce li s-a întâmplat și urmarea învățăturilor. Pe categorii de vârstă, nivelul acestui ajutor este perceput după cum urmează:

Grafic 56 – Frecvența respectării învățăturilor și râduielilor bisericești pe categorii de vârstă

Se observă din graficul de mai sus cum la persoanele care au vârste mai înaintate (peste 56 de ani) există convingerea că respectarea rânduielilor bisericești i-a ajutat foarte mult în viață și cum, pe de altă parte, la tinerii cu vârstele de sub 25 de ani impresia este că respectarea rânduielilor i-a ajutat foarte puțin.

Legătura dintre școală și Biserică, două instituții fundamentale ale societății, ale lumii rurale în special a încercat să fie surprinsă prin întrebarea Q29 – Cât de necesară este predarea religiei în școală? Acest subiect a fost abordat și în cursul interviului cu preotul paroh Cristinel Leonte (vezi cap. 3.1.6) care ne-a precizat că în urma predării religiei în școli, se pare că numărul tinerilor care vin la biserică nu a crescut spectaculos. „Totuși, atunci când o fac este evident faptul că au mult mai multe cunoștințe religioase și că spațiul de cult le este oarecum familiar.” Recentele discuții care au avut loc în spațiul public referitoare la statutul religiei care ar urma să devină disciplină ne-obligatorie sunt privite cu îngrijorare de către preotul din Lețcani care apreciază că o astfel de măsură ar avea efecte negative în plan social. „Prin intermediul disciplinei religiei se urmărește atât aspectul cognitiv, însă mai ales aspectul volitiv. Diminuarea importanței religiei în școală va genera pentru societate creșterea gradului de tensiune socială, mai ales în ceea ce privește creșterea infracționalității (…).”

Punctul de vedere al enoriașilor asupra acestei probleme este sintetizat în tabelul de mai jos:

Tabel 30 – Importanța religiei în școli din punctul de vedere al subiecților chestionați

Conform datelor de mai sus, imensa majoritate (96.3%) a celor care au răspuns la chestionarele noastre consideră că predarea religiei este foarte necesară și necesară.

Realitatea post-decembristă a adus odată cu libertatea gândirii și a credinței și un alt fenomen care are, de multe ori, efecte negative: proliferarea sectelor și a cultelor (de cele mai multe ori neo-protestante dar nu numai) care prin prozelitism încearcă să-i convingă pe creștinii ortodocși să renunțe la credința strămoșească. Deși fenomenul nu s-a manifestat la fel de puternic în Moldova ca în alte zone ale țării, totuși prozelitismul rămâne un pericol de care trebuie să țină seama preoții parohi. Măsura acestui pericol, a acestei presiuni îl dă răspunsul la Q31-Ați fost abordat de reprezentanții unor secte în încercarea de a vă convinge să părăsiți credința ortodoxă?

Grafic 57 – Abordarea subiecților chestionați de către reprezentanții unor secte

Rezultă că unul din doi credincioși a fost abordat de reprezentanții unor secte în încercarea de a-i face să renunțe la credința strămoșească. În conformitate cu datele prezentate în introducerea acestei cercetări, în comuna Lețcani, structura pe religii și confesiuni era următoarea:

Tabel 31 – Structura populației comunei Lețcani pe religii și confesiuni conform datelor furnizate de DJS Iași – recensământ 2002

Conform acestor date, în satul Lețcani, la data recensământului la o populație de 3484 persoane, doar 44 sunt de altă credință sau confesiune, un procent nesemnificativ însă, după cum spuneam creștinii ortodocși sunt supuși unei puternice și constante presiuni care să-i determine să-și abandoneze credința.

Prestigiul de care se bucură Biserica și reprezentanții ei a trezit interesul clasei politice în încercarea de cucerire a electoratului. A devenit aproape obligatoriu pentru un candidat – și fiecare om politic este un candidat la o perioadă determinată de timp – să își arate public credința, atașamentul și sprijinul față de Biserică. Modul cum enoriașii din Lețcani, alegători în același timp, percep aceste gesturi ale politicienilor s-a încercat a fi surprins în întrebarea Q31 – Atunci când ascultați/vedeți/judecați un politician, vă interesează cât de credincios este acesta?

Grafic 58 – Impactul asupra subiecților chestionați cu privire la credința politicienilor din România

Sintetizând răspunsurile celor care au răspuns la chestionar rezultă că doar pentru ceva mai mult de o treime (37.8%) dintre respondenți credința unui politician prezintă mult și foarte mult interes. Mai mult de un sfert (26,22%) nu sunt deloc interesați iar o altă treime (34,76) sunt interesați puțin și foarte puțin de acest aspect.

Grafic 59 – Impactul asupra subiecților chestionați (pe sexe) cu privire la credința politicienilor

Din graficul de mai sus se observă că dintre bărbați se aleg și cele mai multe persoane atente dar și cei mai mulți dezinteresați în privința comportamentului religios al politicienilor. Femeile, sunt mai curând indiferente la acest aspect al discursului politic.

Grafic 60 – Impactul asupra subiecților chestionați (pe categorii de vârste) cu privire la credința politicienilor din România

(Notă: Acolo unde există, diferența până la 100% aparține NR)

În funcție de vârsta respondenților, cei mai interesați de credința candidaților la alegeri sunt persoanele foarte tinere (14-17 ani, care nici nu votează) și cele foarte în vârstă (76-85 ani). Procentul cel mai mare al persoanelor pentru care nu contează deloc credința candidaților se regăsește în categoriile de vârstă 56-65 ani (40,7%), 14-17 ani (36,4%) și 18-25 ani (34,6%).

În sfârșit, ca ipoteză de lucru am afirmat că sentimentul religios se poate manifesta mai pregnant în perioade de criză, de cumpănă, când credincioșii pot regăsi în Biserică un sprijin care lipsește în viața personală sau socială. La întrebarea Q32 – Există momente în care simțiți nevoia, mai mult decât în mod obișnuit, să mergeți la biserică? Dacă da, care ar fi aceste momente? nu au răspuns 28,7% dintre persoanele din eșantion, iar 15,2% au răspuns cu Nu, apreciind că nu există momente în care simt o dorință, o nevoie mai mare de a merge la biserică față de alte momente. Dintre cei care au răspuns cu Da, cei mai mulți au precizat că simt nevoia de a merge la biserică atunci când se confruntă cu un necaz, are de făcut față unei supărări, au parte de ceea ce se numește o „cumpănă” în viață. Celelalte răspunsuri au întrunit un număr nesemnificativ de procente.

CONCLUZII

Analizând conținutul lucrării în ansamblul ei putem desprinde două tipuri de concluzii: ale părții teoretice și ale părții practice.

Din prima parte a lucrării se pot desprinde următoarele concluzii: alcătuirea persoanei umane face ca pe cuprinsul globului pământesc să nu existe popoare sau comunități fără o religie.

Din analiza sociologică a religiilor rezultă că acestea au jucat în anumite perioade un rol determinant pentru societate.

Unele dintre religii au dispărut în timp, făcând loc altora, dar contribuind în mod esențial și vizibil la patrimoniul peren al umanității.

În prezent, umanitatea are mai multe religii, unele dintre ele atrăgând un număr impresionant de adepți și având o influență foarte mare în societate.

Devianța religioasă apare în sânul oricărei religii, iar în măsura în care noutățile pe care le aduce nu sunt incorporate organic în religia din care se nasc, pot atenta la însăși existența religiei mamă. În plus, devianța religioasă are uneori accente antisociale și antiumane, generând în general repulsie față de religie în.

Conceptul de secularizare poate fi cu greu disecat în totalitatea nuanțelor lui, pentru că pe de o parte el îmbracă un aspect istoric, iar pe de altă parte are un caracter dinamic.

Deși conceptul s-a născut în Europa ca reacție împotriva religiei creștine, el nu a rămas doar în acest spațiu, ci s-a extins la nivel global asupra tuturor religiilor lumii.

Societățile rurale prezintă caractere specifice în raport cu secularizarea, rezistența la schimbare și accesul relativ greoi la stimulii modernității fiind elemente demne de luat în considerare în analiza temei tratate.

Mediul urban se pliază în general pe ceea ce înseamnă modelul general de secularizare a societății cu anumite elemente specifice.

Sectele sunt factori din interiorul religiosului care relativizează mesajul distrugând angajamentul și apartenența la o religie.

Creștinismul prin Biserică, în măsura în care i s-a permis de către conducerea politică, s-a implicat până la confuzie în viața comunităților rurale identificând idealuri, prezentând modele, organizând comuniunea și compasiunea.

Din parte a doua a lucrării se pot desprinde următoarele concluzii ale cercetării sociologice efectuate în comunitatea rurală Lețcani, Județul Iași.

Ipoteza principală a cercetării că, membrii unei comunități rurale sunt influențați de Biserica Ortodoxă, a fost confimată. De asemenea, au fost confirmate și ipotezele secundare. Frecventarea slujbelor religioase, cunoașterea, aprofundarea și respectarea învățăturilor/rânduielilor/canoanelor bisericești sunt indispensabile pentru o viață religioasă autentică.

În anul 2008, în satul Lețcani, un număr de 1.568 enoriași (45% din totalul credincioșilor) au frecventat slujbele religioase.

Din totalul persoanelor care au frecventat slujbele religioase pe parcursul anului 2008, numărul persoanele cu vârsta cuprinsă între 6 – 15 ani și 66 – 75 ani a fost cel mai mare.

În urma analizei pe sexe concluzionăm că din totalul persoanelor care au frecventat slujbele religioase pe parcursul unui an, numărul persoanele de sex feminin a fost mai mare (75%), decât al persoanele de sex masculin (25%).

Enoriașii comunității studiate respectă în totalitate riturile de trecere: botezul și înmormântarea.

În cazul enoriașilor care fac parte din generația tânără, un rol determinant pentru a se căsători îl are și voința individului, nefiind suficientă dorința familiei de a se respecta tradiția. Din analiza datelor culese, s-a observat că 80% din totalul familiilor sunt formate din persoane căsătorite civil și religios, iar 15% din persoane sunt căsătorite doar civil.

Din interviul cu preotul paroh și interpretarea datelor cu privire la spovedit și împărtășit, reiese că există o constanță a respectării rânduielilor pentru copiii mici (sunt împărtășiți cel puțin o dată pe an) și bătrânii aflați în suferință (sunt spovediți și împărtășiți o dată la 40 de zile).

Învățăturile/rânduielile/canoanele propovăduite de către Biserica Ortodoxă din comunitate au influență și asupra persoanelor care frecventează rar slujbele religioase (enoriașii cu vârste de mijloc). Aceste persoane motivează relativa îndepărtare de Biserică prin lipsa timpului, prin schimbarea priorităților în viața personală generată de servici, navetă, studii etc., însă au ținut să precizeze că nu și-au pierdut credința în Dumnezeu.

80,5% din persoanele care au format eșantionul nostru consideră că slujitorii Bisericii rămân și în prezent modele autentice de urmat în viață pentru membrii unei comunități rurale. De asemenea, un număr încă mai important (92,7%) consideră că viețile sfinților se pot constitui în exemple pentru credincioși.

Conform răspunsurilor preluate din chestionare, principalele motive pentru care credincioșii participă la slujbele religioase sunt: pentru a se ruga, pentru a dobândi liniște sufletească, pentru că așa simte nevoia persoana respectivă, pentru că au credință în Dumnezeu și în binefacerile Lui. Femeile merg într-o proporție mai mare decât bărbații la biserică pentru a se ruga.

Persoanele care participă cel mai des la slujbele religioase sunt: femei cu vârsta cuprinsă între 76 – 85 de ani, 56 – 65 de ani și bărbați cu vârsta cuprinsă între 66 – 75 de ani bărbați. Persoanele care vin cel mai rar la biserică sunt femeile din grupa de vârstă 36 – 45 de ani și bărbații cu vârsta cuprinsă între 46 – 55 de ani. Toate persoanele din eșantion frecventează slujbele religioase.

Persoanele care respectă și propovăduiesc învățăturile și rânduielile Bisericii prin modelul personal și familial sunt mai respectate în comunitate. Acest lucru a fost considerat de către 80% dintre respondenți.

În urma analizei chestionarelor a rezultat faptul 70% dintre respondenți consideră că atunci când li s-a întâmplat ceva rău, faptul s-ar fi putut datora nerespectării învățăturilor și rânduielilor Bisericii.

Nu toate ipotezele lansate de noi au fost confirmate de cercetare. Unele dintre acestea au fost confirmate doar parțial sau chiar infirmate.

Presiunile societății moderne exercitate asupra credincioșilor conduc la abandonarea practicilor și a rânduielilor bisericești. Cum precizam și anterior, presiunea societății moderne asupra mediului rural este incontestabilă însă aceasta nu conduce, în nici un caz la abandonarea, nici măcar la practicarea într-o măsură mai mică, a rânduielilor bisericești. În cifre, 35% din respondenți merg mai des la biserică acum decât o făceau în trecut iar 31% merg la fel acum ca întodeauna; în ceea ce privește postul aproape jumătate din credincioși postesc acum la fel ca întodeauna, o treime postesc mai des acum și numai 20% (unul din cinci) postesc acum mai rar decât altădată.

Prezența mijloacelor moderne de comunicare a informației în masă (cablu, internet) are ca efect diminuarea interesului față de Biserică. Aceste mijloace de transmitere a informației sunt doar niște instrumente care pot fi, și într-o măsură chiar sunt, întrebuințate de Biserică pentru transmiterea de emisiuni cu caracter religios. Ca urmare mass-media nu este un inamic al credinței ci poate fi pus în slujba acesteia.

Educația religioasă din școală face ca generația tânără să fie mai apropiată de Biserică prin participarea la slujbele religioase și respectarea rânduielilor bisericești. Așa cum ne-a declarat preotul paroh din localitatea Lețcani, în urma predării religiei în școli, se pare că numărul tinerilor care vin la biserică nu a crescut spectaculos. „Totuși, atunci când o fac este evident faptul că au mult mai multe cunoștințe religioase și că spațiul de cult le este oarecum familiar.” Ca urmare, considerăm această ipoteză ca fiind confirmată doar parțial.

În perioade de criză (criză economică, convulsii sociale, războaie, cataclisme, catastrofe naturale etc.) atunci când crește sentimentul de nesiguranță socială, sentimentul religios se manifestă cu mai multă acuitate. Pare aceasta o observație de bun simț, însă ea, ca ipoteză, nu a fost confirmată de răspunsurile oferite de credincioși. Oamenii vin la biserică pentru că au credință; atunci când li se cere să răspundă dacă au existat perioade în care au simțit o nevoie mai mare să meargă la biserică, ei evocă doar „cumpene” de ordin personal și nu probleme de ordin politic, social ori natural care să îi facă să valorizeze superior exercitarea credinței.

Politicienii încearcă preluarea prestigiului Bisericii în încercarea de convingere a electoratului. Această afirmație este corectă din punctul de vedere al politicienilor însă ea nu găsește ecou în rândurile credincioșilor. Sintetizând opțiunile celor care au răspuns la chestionar rezultă că doar pentru ceva mai mult de o treime (37.8%) dintre respondenți credința unui politician prezintă mult și foarte mult interes. Mai mult de un sfert (26,22%) nu sunt deloc interesați, iar o altă treime (34,76) sunt interesați puțin și foarte puțin de acest aspect.

PROPUNERI

Pe lângă studierea obiectivă a istoriei religiilor este necesar a se formula și judecăți axiologice (de valoare) asupra tezaurului pe care îl lasă umanității în așa fel încât să se păstreze valorile perene ale religiilor.

Autoritățile de stat care în mare majoritate au promovat toleranța religioasă ar trebui să interzică prin norme ale statului manifestările religioase care atentează la viața și integritatea persoanei umane, precum și doctrinele religioase antisociale.

Întrucât germenii secularizării sunt răspândiți în toate societățile este necesar ca statele lumii să delimiteze clar limitele între libertatea personală și armonia socială în așa fel încât secularizarea să fie frânată pe componentele care generează dezintegrare socială.

Creștinismul trebuie să facă eforturi pentru a reface unitatea Bisericii, pentru a aduce un mesaj mai credibil în lumea secularizată și să-și creeze instituții care să recupereze fracțiunile sectare.

Implicarea Bisericii în viața societății rurale începe să se apropie de o normalitate care a fost interzisă în perioada comunistă însă vizibilitatea ei depinde de celelalte instituții ale statului: primăria și școala etc.

Pentru trecerea Bisericii la o stare de normalitate în viața satelor este necesar ca slujitorii ei să abordeze o atitudine de familiaritate pe fondul căruia să dezvolte mult mai mult latura activităților cu caracter religios nelegat de ritual, cum ar fi: întâlniri cu tinerii pe grupe de vârste, concerte, simpozioane, întâlniri cu migranții. La toate acestea trebuie implicați și oficiali ai primăriei și ai școlii.