Biserica In Viata Omului

Biserica in viata omului

CAPITOLUL I

BISERICA ÎN VIAȚA OMULUI

1.1 IISUS HRISTOS CAP AL BISERICII SALE

După ce Dumnezeu a creat cerul și pământul cu tot ce este pe el , l-a creat pe om( lat.homo-pământ și grecescul άνθρωπος- care privește in sus) și l-a pus să stăpânească peste toată creația Sa. Omul a fost adus la existență , pentru că el reprezintă o complinire a acestora și pentru că unește în sine lumea materială cu cea spirituală.

Deși ,,Adam’’ sau ,,om” este numele dat de Dumnezeu primei ființe create ,el nu reprezintă doar numele propriu al acestei ființe; ci, trebuie să înțelegem că e un nume comun care este purtat de toți urmașii lui și care ne înfățișează pe toți ca urmași ai săi . Omul avea în sine principiul unității și pe lângă comuniunea cu Dumnezeu, el era chemat să unifice întreaga creație și să o supună. Însă din cauza căderii protopărinților neamului omenesc , păcatul a amânat acest plan al Lui Dumnezeu și a adus în lume dezbinare și moarte . Dar Dumnezeu în marea sa milostivire și-a îndreptat Pronia Sa spre reunificarea multiplului și restaurarea naturii umane căzute . Aceasta a avut loc prin Întruparea Fiului Său, care a adus natura umană la unitatea originară.

Întruparea Fiului Lui Dumnezeu este actul de instituire a bisericii . El descoperă în istorie adevărul despre Dumnezeu întrupat și adevărul despre om , modul comun de existență a lui Dumnezeu și a omului în Persoana teandrică a Lui Hristos.

Întruparea Cuvântului nu reprezintă pentru biserică numai un fapt istoric și supranatural, ci Înomenirea Lui Dumnezeu , este un dar al vieții , e putința omului de a-și realiza viața în plinătatea ei ființială , iar această realizare (mântuirea) e posibilă datorită Bisericii.

Ca și comuniune a oamenilor cu Dumnezeu , Biserica începe de la Întrupare fiind deci o prelungire a Întrupării, și este întemeiată obiectiv de Hristos pe Cruce și în Înviera Sa din morți. Prin urmare Biserica apare ca un rezultat al lucrării răscumpărătoare a Lui Hristos și ca o prelungire firească a acesteia mai exact , a Lui Hristos cel Întrupat Răstignit Înviat și Înălțat la ceruri, în relație cu Dumnezeu Tatăl.

Prin Hristos viața de comuniune a Persoanelor Sfintei Treimi coboară în umanitate, și anume în Biserică , și constituie Biserica ,iar Biserica datorită Capului ei , Hristos ,tinde desăvârșin-du-se spre Sfânta Treime , prin Duhul Sfânt. Hristos și umanitatea sunt așa de uniți în Biserică , încât nici Hristos și nici umanitatea nu pot fi văzuți sau concepuți unul fără celălalt , sau altfel spus , unul cheamă și implică pe celălalt . De aceea Hristos este Capul Bisericii , iar umanitatea , cei încorporați personal în Hristos , devin Biserică , ca Trup al lui Hristos extins peste veacuri.

Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni ne prezintă poziția specială pe care Hristos o ocupă în Biserică și anume acea de cap al Bisericii . ,,Și El este capul trupului , al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate. “(Coloseni I,18). Hristos îi unește pe credincioși cu Sine și în calitate de izvor de putere și model ,îi imprimă pe cei încorporați în El, aceștia făcându-se tot mai mult după Chipul Lui.

Hristos a devenit Cap al Bisericii prin faptul că prin Întrupare recapitulându-ne pe toți în Sine prin Jertfă a ridicat trupul cel stricăcios și pătimtor al lui Adam la Chipul cel Ceresc ce înseamnă nepătimire și nestricăciune .Unul Născut a adus întregii firi omenești , bunătățile în Sine și prin Sine , ca primul , ca pârga omenirii. El ridicat această pârgă la starea de jertfă superioară oricărei preocupări egoiste de Sine, și la starea de Înviere , purtând prin aceasta cele două stări imprimate în mod îmbinat în Trupul Său, ca să ne comunice și nouă puterea de a ni le însuși sau de a ne ridica umanitatea noastră la ele.Învierea și Înălțarea lui Hristos cu Trupul-scrie părintele Stăniloae-actualizează, prin sălășluirea Lui în noi ,prin Duhul Sfânt, calitatea Sa de Cap al Bisericii , care își ia începutul existenței reale prin aceasta, în mod special prin faptul că face ca , într-adevăr , comunitatea bisericească să primească în Capul-Hristos începutul vieîii de veci și să vadă perspective nesfârșită a acestei vieți cu trupul, ba chiar să guste ceva din ea.

Sfântul Apostol Pavel numește în mod propriu și direct pe Hristos Cap al Bisericii : ,,Hristos este capul trupului, al Bisericii’’(Coloseni I ,18,24) ,,Și pe toate le-a pus sub picioarele Lui și mai presus de toate întru toți”(EfeseniI 22-23).El s-a făcut nouă bază și siguranță și fundament neclintit și temelie nesfărâmată.Hristos este cap al Bisericiiși în sensul că în acest trup,,Biserica, se trăiește viața Capului, adică viața cea nouă după Hristos în Duhul Sfânt,că Hristos Însuși trăiește în Biserică și lucrează în ea, prin Duhul Său, precum și în fiecare mădular al ei și că El ne oferă aici,prin Duhul Sânt , Harul dumnezeiesc și , deci, mântuirea.Viața Lui Dumnezeu se revarsă și pulsează în tot trupul, prin Capul acestuia , adică prin Hristos , care s-a făcut prin Duhul ,viața noastră a tuturor.

Rolul Lui Hristos de cap al trupului este identificat și de Sfântul Grigorie de Nyssa ,,Acela și-a făcut Biserica Trup și , prin adăogirea celor ce se mântuiesc , o zidește pe ea în iubire, până ce vom ajunge toți la bărbatul desăvârșit ,la măsura vârstei plinirii lui Hristos”,( EfeseniIV ,13) Dacă așadar , Biserica e Trupul lui Hristos , care cu pecetea Sa se întipărește în fața Bisericii, prietenii Mirelui privind la aceasta s-au umplut de inimă , pentru că văd în ea mai limpede pe Cel nevăzut, …prin fața Bisericii văd Soarele dreptății cunoscut prin cee ce se vede.

În Epistola cătreCorinteni , Sfântul Apostol Pavel vede Biserica asemenea Trupului lui Hristos , care are multe mădulare:,,Căci precum trupul unul este și are multe mădulare , iar toate mădularele trupului multe fiind , sunt un trup, așa și Hristos.Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toți ca să fim un singur trup ,fie iudei ,fie elini, fie robi, fie liberi, și toți la un Duh ne-am adăpat .Căci și trupul nu este un mădular ci multe” (ICorinteni XII,12-14),,Dar fiecare mădular altui mădular,( ICorinteni XII,21) după cum nici trupul nu poate fi conceput fără mădulare.(ICorinteni XII,19).Mădularele își au identitatea lor dar nu în afara trupului,ci întrucât sunt mădularele trupului. De aceea între ele nu trebuie să fie dezbinare pe motiv că unele ar fi mai de cinste decât altele,ci,,să se îngrijească deopotrivă unele de altele.Și dacă un mădular suferă , toate mădularele suferă împreună,și dacă un mădular este cinstit,toate mădularele se bucură împreună”(ICorinteni XII 25,26)

Dacă Hristos este Cap al Bisericii , care este Trupul Lui, Sfantul Duh este,, Cel ce plinește toate în toți’’Astfel cele două definiții pe care le dă Sfântul Apostol Pavel Bisericii-spune Vladimir Losski-arată doi poli deosebiți , corespunzând celor două Persoane Dumnezeiești . Biserica este Trup întrucât Hristos este Capul Său; Ea este plinătate, întrucât Duhul Sfânt o însuflțește, o umple de Dumnezeire, căci Dumnezeirea locuiește în ea trupește , precum locuia în firea umană îndumnezeită a lui Hristos.

1.2 POGORÂREA SFÂNTULUI DUH ȘI ÎNCEPUTUL BISERICII

Întemeierea Bisericii este în strânsă legătură cu întemeierea Împărăției Lui Dumnezeu pe pământ , Împărăție despre care vorbesc și profețiile Vechiului Testament (Isaia 2,2) (Daniel 2,44) Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 3,2) (Marcu 1,4) și Însuși Mântuitorul(Matei 4,17) , Biserica fiind cheia și reprezentanta acestei Împărății ,după întemeierea ei. Mântuitorul Hristos vorbește clar despre Biserica pe care o va întemeia în chip nevăzut prin Jertfa Sa pe Cruce.,,…pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui pe ea”(Matei 16-18) . Biserica a luat ființă însă în chip văzut ,la Cincizecime când Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostoli. ,,Și când a sosit ziua Cincizecimii,erau toți împreună în același loc. Și din cer , fără de veste, s-a făcut un vuiet , ca de suflare de vânt ce vine repede , și a umplut toată casa unde ședeau ei . Și li s-au arătat , împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei .’’ ( Fapte 1-3)

Pogorârea Duhului Sfânt sau Cincizecimea este actul de trecere de la lucrarea mântuitoare a lui Hristos Însuși, în umanitatea Sa personală,la extinderea acestei lucrări în oameni. Duhul Sfânt , Care este Duhul lui Hristos , ca unul ce odihnește deplin peste El (Ioan 1,33) și strălucește din Hristos tuturor , coboară în chipul limbilor de foc peste Apostoli , peste fiecare în parte în mod distinct, umpându-i ( Fapte 2,1;3;4), precum și peste cei care, ascultând predica Apostolilor, s-au botezat( Fapte 1-14; 2,1-4) dând naștere Bisericii ca o comunitate văzută , intrată în istorie. Prin lucrarea Duhului Sfânt , coborât în chip de limbi de foc peste Apostoli, distinct peste fiecare dar toți găsindu-se împreună, în același loc , și primirea Duhului Sfânt de către cei care fiind pătrunși la inimă s-au pocăit și s-au botezat , adăugându-se Apostolilor și celor împreună cu ei, în mijlocul lor fiind Maica Domnului ( Fapte,1-14; 2,1-4) Hristos se prelungește în toțí aceștia, făcându-I Sieși Biserică vie.

În ziua Cincizecimii, Mângâietorul, Duhul cel Sfânt a coborât în casa din Ierusalim, fondând istoric Biserica ca noul eon și noua creație a lui Dumnezeu în care omenirea regăsește starea și drumul pierdut prin păcat. Duhul lui Dumnezeu a pătruns într-un chip nou în noua creație-Biserica-instituție divino-umană cu o misiune universală și eternă,un nou cosmos unde elementele lumii au căpătat noi funcționalități.

Tocmai de aceea , atunci când se vorbește despre Biserica Lui Dumnezeu , telogia se referă în primul rând la venirea Duhului Sfânt la Cinczecime , care a făcut posibilă recapitularea umanității după modelul Sfintei Treimi. Astfel , Biserica este Casa sau Templul Lui Dumnezeu, care își are originea și modelul în adunarea strânsă în jurul Maicii Domnului și al Apostolilor la Cincizecime . Duhul Sfânt este martorul prin excelență a Lui Iisus Hristos(Ioan 15-26 ), de aceea Biserica nu poate mărturisi pe Hristos decât în și prin Duhul Sfânt (Fapte 9-31) Care este principiul existenței și vitalității ei , împărțind fiecăruia deosebit, după cum voiește harismele Sale ( ICorinteni 12-11) .

Vladimir Lossky, vorbind despre Cincizecime ca despre începutul procesului de sfințire , o numește ținta , scopul final și începutul vieții duhovnicești. Prin Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii , adunarea Apostolilor și Ucenicilor la care s-au adăugat , chiar din prima zi , cei care au primit cuvântul Evangheliei Lui Hristos , și s-au botezat, ca la trei mii de suflete, a devenit loc și locaș al prezenței Cuvântului , adică al prezenței Lui Hristos Însuși , a devenit Biserică. Aceasta poartă Cuvântul și îl propovăduiește , așa cum Fecioara Maria L-a purtat și L-a crescut, iar acest Cuvânt este Logosul Tatălui, adică Fiul Lui Dumnezeu Întrupat , prezent în Biserică , așa cum a fost prezent în sânul Fecioarei.

Duhul Sfânt a coborât sub forma unor limbi de foc, despărțite unele de altele ,care se așează pe fiecare dintre cei de față , pe fiecare mădular al Trupului Lui Hristos .,,Și au început să vorbească în alte limbi , precum le dădea lor Duhul a grăi’’(Fapte 2-4) Vorbirea în limbi sau glosolalia era o harismă specială dată de Dumnezeu Apostolilor , în virtutea căreia ei au primit capacitatea de a vorbi fiecare în alte limbi , pe care, până în acel moment nu le cunoșteau.

La evrei Cincizecimea era una din cele mai mari sărbători, când veneau la Ierusalim, pentru a se închina în templu, iudei răspândiți în toată lumea cunoscută atunci.În Evanghelia după Luca aflăm ,,Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Și iscându-se vuietul acela , s-a adunat mulțimea și s-a tulburat , căci fiecare îi auzea vorbind pe ei în limba sa . Și erau uimiți toți și se minunau zicând: Iată nu sunt aceștia care vorbesc toți galileeni? Și cum auzim noi fiecare limba noastră , în care ne-am născut? ”(Fapte 2,5-8)

Vorbirea Apostolilor era o vorbire clară , înțeleasă atât de ei cât și de cei prezenți. Ei mărturiseau cu tărie Învierea Mântuitorului și Dumnezeira Sa. Unii dintre evreii prezenți , neștiind cum să deslușească ceea ce se întâmpla , au început să spună că Apostolii erau beți. Sfântul Petru a ridicat glasul și le-a vorbit:,,Bărbați iudei și toți care locuiți în Ierusalim , aceasta să vă fie cunoscută și luați în urechi cuvintele mele ; că aceștia nu sunt beți, cum vi se pare vouă , căci este al treilea ceas din zi: ci acesta este ceea ce s-a spus prin proorocul Ioil :,,Iar în zilele din urmă, zice Domnul , voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și fiii voștri și fiicele vostre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vise vor visa…”(Fapte 2,14-17) Și s-au botezat în ziua aceea ,,ca la trei mii de suflete”(Fapte2,41)

Glosolalia a fost primul dar cu care Dumnezeu i-a încununat pe Apostoli , acesta fiindu-le lor de trebuință în acel moment. De aici deducem și faptul că încă de la întemeierea Bisericii , Evanghelia mântuirii se adresează tuturor popoarelor pământului , după cum și Hristos le-a cerut Apostolilor ,,Mergând învățați toate neamurile “(Matei 28-19) Mai târziu Dumnezeu le-a dat și darul facerii de minuni , darul proorocirii , darul înțelepciunii , darul îndurării , darul păcii lăuntrice , darul statorniciei în credință și în nădejde , darul iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Respectând porunca Mântuitorului , Apostolii au întemeiat în diferite regiuni Biserici locale .

Încheiem parafrazându-l pe Vladimir Losski spunem că Biserica sub aspect văzut ni se arată ca o comunitate de credincioși botezați în Numele Lui Hristos . Ea se naște și se arată în Predica Apostolică urmată de prima Euharistie săvârșită de Sfântul Petru . Din Euharistie decurge și se instituie Taina Preoției , ea însăși ,,condiție a constituirii și dăinuirii Bisericii “.

1.3 ACTIVITATEA MISIONARĂ DIN VEACUL APOSTOLIC REFLECTATĂ ÎN SCRIERILE CANONICE

Odată întemeiată Biserica trebuia să păstreze dialogul viu cu Hristos . Acesta dialog s-a purtat și se poartă în mod principal prin Sfânta Scriptură și Sfânt Tradiție . Amândouă ne transmit Cuvântul mântuitor al Lui Dumnezeu . Față de Sfânta Tradiție, Sfânta Scriptură are o calitate unică , aceea de a fi revelată , deci scrisă sub inspirația Duhului Sfânt , calitatea de a fi o operă divino-umană , teandrică. Pe caracterul inspirat al Sfitei Scripturi se întemeiază și canonicitatea ei .Cuvântul ‚,canon ’’(din gr kanon = măsură ,cu sensul figurat de normă, îndreptar) aplicat Sfintei Scripturi înseamnă colecția de cărți sfinte pe care Biserica le-a recunoscut ca fiind inspirate și izvoare ale Revelației Divine așa cum spune și Sfântul Apostol Pavel ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură , spre mustrare , spre îndreptare , spre înțelepțirea cea întru dreptate desăvârșit “(II Timotei 3-16) Tocmai de aceea Scriptura este normativă pentru viața și credința creștină.

Sfintele Evanghelii sunt primele scrieri care vorbesc despre activitatea catehetică și misionară a Apostolilor și ucenicilor Mântuitorului , prin chiar faptul că au fost scrise cu scop catehetic și misionar. Dintre multele îndrumări date de Hristos Apostolilor, cea mai importantă este aceea de a face cunoscut Cuvântul Său la toate neamurile ,,Mergând învățați toate neamurile botezându-le în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă , și iată Eu cu voi sunt în toate zilele , până la sfârșitul veacului . Amin “(Matei 28; 19-20)

Această îndrumare dată de Hristos Sfinților Apostoli , este ultima și cea mai importantă pentru că acum sunt trimiși în lume pentru a vesti Evanghelia. Porunca trimiterii celor doisprezece în toată lumea pentru a propovadui Evanghelia este atât de importantă încât chiar numele de Apostol se traduce prin ,,trimis”. Porunca de a propovădui Evanghelia , are caracter testamentar și a fost transmisă Sfinților Apostoli doar atunci când aceștia atinseseră cea mai înaltă treaptă a formării și maturizării lor prin trimitere Apostolică (Ioan 20, 21-23) și prin dobândirea nezdruncinatei încrederi și convingeri privind realitatea Învierii Domnului.

Pentru a putea prezenta acivitatea misionară a Apostolilor din perspectiva Istoriei creștine trebuie să cercetăm referatul istoric contemporan primelor începuturi ale Bisericii și anume catea biblică Faptele Apostolilor prima istorie a creștinismului. Autorul ei Sfântul Evanghelist Luca , ucenicul Sfântului Apostol Pavel ne prezintă foarte multe informații amănunțite despre începutul Bisericii.

Asfel , la zece zile după Înălțarea Mântuitorului la cer , prezenți în Ierusalim Apostolii primesc Duhul Sfânt și totodată puterile supranaturale pentru îndeplinirea misiunii dumnezeiești în lume.,,Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea lor Duhul a grăi”(Fapte 2-4) Lucrarea Duhului Sfânt asupra celor ce puteau să-l primească este desăvârșită prin cuvânt, printr-o predică a Sfântului Apostol Petru în urma căreia trei mii de suflete s-au botezat.

Acum a luat ființă la Ierusalim prima , prima comunitate creștină constituită din iudei și prozeliți din Palestina. Se trăia o viață nouă ,,stăruind în învățătura Apostolilor,în comuniune în frângerea pâinii și în rugăciuni”(Fapte 2-42) Aceștia continuau să practice rugăciunea la Templu unde și Apostolii țineau predici. În afara participării la viața religioasă de la Templu,creștinii se adunau în case particulare pentru frângerea pâinii.(Fapte 2-46)

Credincioșii primei comunități creștine au reușit să realizeze ceea ce se chema comunitatea bunurilor adică punerea a toate în comun căci cei care aveau bunuri și averi le vindeau și ,, le împărțeau tuturor după cum avea fiecare nevoie.”(Fapte 2, 44-45 ; 4 , 35) În viața acestei comunități creștine , care se apropia de perfecțiune în ceea ce privea relațiile dintre membrii ei , a apărut și o primă umbră atunci când Anania și Safira mințind Duhul Sfânt au primit pedeapsa meritată . Este prima măsură disciplinară luată de Dumnezeu Însuși. ,,De ce v-ați învoit voi să ispitiți Duhul Domnului , Și frică mare a cuprins toată Biserica și pe toți cei care au auzit acestea”(Fapte 5, 10-11)

Pe lângă darul glosolaliei Apostolii au primit și darul facerii de minuni și astfel cuvintele le erau întărite de minunile pe care le făceau. Vindecarea unui olog din naștere de la Poarta Templului dar și interesul crescut al poporului pentru predica Apostolilor , a făcut ca aceștia să fie arestați mustrați cu mare asprime și amenințați cu moartea . Intervenția învățatului și înțeleptului rabin Gamaliel îi scapă cu viață spunând sinedriștilor :,,Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i , căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni se va nimici ; iar dacă este de la Dumnezeu , nu veți putea să-I nimiciți , ca nu cumva să vă aflați și luptători împotriva Lui Dumnezeu “(Fapte 4 , 38-39)

O primă schimbare a activității comunității a apărut odată cu creșterea numărului credincioșilor. La propunerea Apostolilor au fost aleși șapte bărbați ,,plini de Duh Sfânt și de înțelepciune (Fapte 6-3). Aceștia au fost: Ștefan ,Filip , Prohor , Nicanor , Timon , Parmena ți Nicolae . Ei au fost hirotoniți prin punerea mâinilor fiind primii slujitori hirotoniți de Apostoli.

Primul conflict al creștinismului cu iudaismul a avut drept victimă pe tânărul Arhidiacon Ștefan care a și fost ucis cu pietre. Prin cuvântările despre noua credință, ținute cu mult curaj de acest tânăr Arhidiacon , a atras ura și mânia iudeilor din diasporă care l-au acuzat de blafemie împotriva Legii lui Moise și au cerut moartea lui , Sfântul Arhidiacon Ștefan fiind astfel primul martir al Bisericii Creștine .

După uciderea Diaconului Ștefan , prigoana asupra creștinilor capătă alte proporții . Credincioșii împrăștiați propovăduiesc credința lor prin Samaria, ajung în Fenicia, în Cipru, la Antiohia. Saul din Tars unul dintre prigonitori, care mai târziu va deveni Sfântul Apostol Pavel , este trimis să aresteze pe creștinii din Damasc , în partea de est a Mării Mediterane. El este adus de Dumnezeu la credință printr-o minune și este dat în dar obștii creștine ca cel mai luminat , mai învățat și mai larg văzător dintre creștinii timpului său. Convertirea Sfântului Pavel a însemnat dezarmarea celui mai periculos adversar al creștinismului și transformarea lui în cel mai mare Apostol. ,,…acesta îmi este vas ales ca să poarte Numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel ” (Fapte 9-15) În Samaria un anume Simon Magul a vrut să cumpere puterea Duhului Sfânt pe bani , fapt pentru care a fost certat de Sfântul Apostol Petru ,,…banii tăi sunt spre pierzare “ (Fapte 8-20) . În cetatea Lidia Sfântul Apostol Petru a vindecat pe paraliticul Enea iar în cetatea Iope a înviat-o pe fecioara Tavita ,,și s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope și mulți au crezut în Domnul” (Fapte 9-42).

De o mare importanță pentru Biserica creștină a fost venirea la credință a Sutașului Corneliu , sutaș în corhota Italica . Prin botezul acestuia și a întregii familii s-a câștigat un principiu foarte important , acela al primirii neamurilor în Biserică direct prin botezul creștin și nu prin circumcizia iudaică . La Ierusalim Petru a trebuit să explice înaintea Apostolilor fapta sa ,,Ioan a botezat cu apă,voi însă veți boteza cu Duh Sfânt”(Fapte 11-16) sau ,,poate cineva să oprească apa ca să nu fie botezați aceștia care au primt Duhul Sfânt ca și noi?”(Fapte 10-47). Adunarea credincioșilor din Ierusalim, în frunte cu Petru și Iacob, au ascultat cele spuse de Sfântul Petru și au hotărât, în numele Sfântului Duh, să nu se impună creștinilor dintre neamuri „jugul” Legii mozaice, ci ei să se ferească „de cele jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrânare”. Această hotărârei a ușurat mult misiunea creștină între neamuri.

Diaconul Filip a predicat într-o cetate a Samariei iar pe calea de la Ierusalim la Gaza întâlnește pe famenul etiopian, mare dregător al reginei Candachia a Etiopiei , care citea din Profetul Isaia . Întrebat de Diaconul Filip dacă înțelege ce citește acesta răspunde :,,…cum să înțeleg , de nu mă va călăuzi cineva?” ( Fapte 8-31) ;după care s-a botezat.

Antiohia, perla Orientului, era reședința imperială și cel mai mare oraș al Imperiului Roman, după Alexandria. Acolo au predicat creștinismul mai întâi iudeo-creștinii din diasporă, care s-au dovedit a fi misionari zeloși, aducând pe mulți la creștinism. Aici, la Antiohia, pe teren păgân, creștinismul se răspândește într-un mediu nou și cu un nume nou, cel de creștin ,,Și în Antiohia ,întâia oară , ucenicii s-au numit creștini”(Fapte 11-26). Numele de creștin este și o idee nouă. Creștinii, care în mediul iudaic se numeau ucenici, credincioși, frați sfinți, se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos . Altă comunitate creștină însemnată s-a format în Siria .

La Ierusalim, domnia lui Irod Agripa aduse tulburare creștinilor. Deși, prigoniți, nu toți Apostolii au părăsit Ierusalimul. Iacov a fost ucis de Irod cu sabia iar Petru a fost băgat în închisoare de unde a fost scos de un Înger. Petru paraseste definitiv Ierusalimul, locul sau in fruntea comunitatii de aici fiind preluat de apostolul Iacob cel Mic, numit "fratele Domnului". De acum, urma apostolilor se pierde din cartea Faptele Apostolilor, care se va concentra pe figura uriasa si pe activitatea sfantului apostolului Pavel.

Activitatea Sf. Ap. Pavel de răspândire a Evangheliei s-a desfășurat în trei călătorii misionare, întreprinse în perioada anilor. Punctul de plecare de fiecare dată era Antiohia.

În prima călătorie principalele repere geografice ale misiunii Sf. Pavel, care era însoțit de Barnaba, sunt Cipru, provinciile Pamfilia, Pisidia și Licaonia.

Întorși la Antiohia Siriei, Pavel și Barnaba continuară activitatea lor misionară. Cea de-a doua călătorie misionară este mai fructuoasă, extinzându-se către nord-vestul Antiohiei. Sf. Pavel vizitează și întărește Bisericile Creștine întemeiate anterior, înființează noi comunități.

A treia călătorie misionară a avut în itinerar vizitarea comunităților creștine din Galatia și Frigia, cu un popas de doi ani și jumătate la Efes. În anul 57 pleacă în Macedonia și Iliria, rămânând la Corint unde scrie Epistola către Romani. În Milet se întâlnește cu prezbiterii din Efes, plecând apoi pe mare la Cezareea Palestinei și la Ierusalim. Este arestat în templu de către iudei și ținut în închisoare doi ani de procuratorul Felix.

Mai face o călătorie misionară în Spania, vizitează Bisericile din Asia Mică, Macedonia și Ahaia și revine în Italia. Este închis pentru a doua oară în vara anului 66, iar la 29 iunie 67 suferă moarte martirică.

Meritele Sfântului Apostol Pavel sunt considerate pentru răspândirea creștinismului. Activitatea lui misionară a fost mai însemnată ca a celorlalți Apostoli, prin calitățile lui personale, ca și prin întinderea și rezultatele ei. Prin misiunea lui printre neamuri, el a înrădăcinat mai ales creștinismul în lumea greco-romană, și l-a întărit la Roma în centrul Imperiului. El a eliberat mai ales creștinismul de servitutea Legii iudaice și a asigurat universalismul lui. El este cel mai însemnat ca scriitor și gânditor între Apostoli, urmat de Sfântul Ioan. Prin epistolele sale, Sf. Pavel a făcut începutul teologiei creștine, a scos, din viața și învățătura Mântuitorului, învățături de o neasemuită frumusețe, a lăsat Bisericii Universale o neprețuită experiență în misiune, organizare și viață creștină.

CAPIT0LUL AL II LEA

MISIUNEA BISERICII ÎN SFERA EDUCAȚIEI ȘI A FILANTROPIEI

CADRUL ISTORIC

2.1 ACTIVITATEA EDUCATIONALĂ ȘI FILANTROPICĂ A SFÂNTULUI VASILE CEL MARE

După căderea omului în păcatul strămoșesc omul a devenit iubitor de sine ,egocentric ,fiindu-i aproape cu neputință să iubească dezinteresat pe ceilalți și să aibă cu ei o comuniune adevărată , deși suntem cu toții urmașii aceluiați părinte –Adam . Neputința omului de a iubi dezinteresat pe ceilalți și de a cultiva comuniunea adevărată cu ei se explică prin frica morții . Exact aici intervine Hristos care eliberează pe om de această frică , îi dă posibilitatea unei alte vieți mai nobile , veșnice. În felul acesta desființează cauza urmării interesului propriu și cauza egocentrismului și oferă o șansă și posbilitatea dezvoltării iubirii dezinteresate și a unității . Pentru ca acest lucru să fie cu putință , era nevoie ca inima omului să se lărgească încât să-I cuprindă în ei chiar și pe vrăjmașii să așa cum spune Hristos ,, Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc.(Matei 5,44 )

Adevărata societate sau comuniune umană trebuie să dezvolte după modelul Sfintei Treimi . După cum fiecare Persoană a Sfintei Treimi nu are doar o parte a Firii Dumnezeiești , ci este Dumnezeu desăvârșit și are întreaga Dumnezeire , la fel , fiecare om adevărat , nu are doar o parte a firii umane , ci e om desăvârșit și are întreaga umanitate. Omul adevărat e cel care, prin Harul Lui Dumnezeu , cuprinde în ipostasul său întreg neamul lui Adam . Interesul fiecăruia se află în interesul celuilalt . Câștigul unuia dintre mădulare e câștig de obște , mântuirea unuia privește întreg trupul.

Credinciosul desăvârșit își iubește aproapele,,ca pe sine însuși’’( Matei 22 , 39 ) pentru că e unit cu el prin firea omenească ce o au în comun. Acest lucru e în contradicție cu egoismul și iubirea de sine , proprii omului păcătos , de aceea se cere o strădanie mai presus de om . În aceasta constă plinătatea vieții creștine , realizată în Biserica Lui Hristos , în felul acesta Adam devine om universal și se împlinește cerea rugăciunii arhierești Mântuitorului ,,Ca toți să fie una ’’ ( Ioan 17 , 21 )

Creștinul este omul social prin excelență , pentu că în Dumnezeu și prin Dumnezeu află adevărata iubire și comuniune cu întreaga lume dar și omul antisocial prin excelență , pentru că neagă lumea și lucrurile lumești spre a se da pe sine însuși lui Dummnezeu. În învățătura creștină aproapele nu este cel apropiat spațial sau social, cel de același neam sau religie și cu aceleași opinii . Prin asemenea delimitări era aproapele la evrei , unde și iubirea se subordona nevoii autoconservării poporului și supraviețuirii într-o lume idoatră.

În învățătura creștină aproapele este orice om , chiar și vrăjmașul . Relevant pentru acest punct de vedere este răspunsul dat de Hristos învățătorului de lege care l-a întrebat : ,, Și cine este aproapele meu ?”; Hristos îi spune cunoscuta Pildă a samarineanului milostiv , apoi îl întreabă ,, cine ți se pare că s-a făcut aproapele celui căzut între tâlhari?’ ’( Luca 10 , 36 )

Hristos a venit în lume ca Mesia ca Mântuitor și Mijlocitor între oameni și Dumnezeu . El săvârșește lucrarea aceasta apropiindu-se de om ca aproape al lui . Se înfățișează pe Sine ca flămânzind , însetând , străin , gol , bolnav , în închisoare , având nevoie de ajutor ospitalitate și sprijin . Dacă omul aduce Lui Hristos hrană , apă , adăpost , ajutor , și Hristos I se face lui hrană , apă , adăpost , ajutor și viață . În persoana aproapelui există Hristos Însuși. De aceea orice aducem aproapelui aducem Lui Hristos și refuzând să-l slujim pe aproapele , refuzăm să-L slujim pe Hristos . Adevărata viață a omului se află în iubirea aproapelui său . După felul în care se poate raporta cineva la aproapele său putem să înțelegem starea lui duhovnicească .

Iubirea creștină nu e o noțiune abstractă ci e legată de persoane concrete . Iubirea către Dumnezeu ca iubire către arhetip , face adevărată și iubirea către chipul Lui , omul .Despărțirea de Dumnezeu distruge și iubirea față de aproapele , destramă comuniunea adevărată și dă naștere singurătății care poate exista chiar în cazul aglomerării populației . Iisus Hristos nu dă o definiție a iubirii aproapelui, însă ea reiese din Pildele și aplicările practice . În Noul Testament porunca iubirii aproapelui se desăvârșește prin modelul și dragostea Lui Hristos , căci absența iubirii aproapelui înseamnă și lipsa de sinceritate și iubire față de Dumnezeu și ea nu poate fi înlocuită prin oricare alt act de cult . În Evanghelia după Matei Hristos ne spune ,,…toate câte voiți să vă facă vouă oamenii , asemenea și voi să faceți lor , că aceasta este Legea și Proorocii ” . ( Matei 7 , 12 ) sau ,,Poruncă vă dau vouă să vă iubiți unii pe alții după cum v-am iubit Eu ’’ (Ioan 13 , 3 )

Creștinii au respectat cuvintele Mântuitorului și a transpus în practică îndemnul „Cel ce vrea să fie întâiul între voi să slujească tuturor, după cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”  (Matei 20, 26-28 )

Astfel prin "filantropie ’’ creștinul imită și urmează pe Dumnezeu prin lucrările Sale pline de iubire de oameni . Filantrop, în sensul absolut al cuvântului este numai Dumnezeu . Dumnezeu este iubire și din și cu iubire a creat pe om și după aceea l-a proniat cu iubire. Cea mai înălțătoare formă de filantropie, filantropia în formă desăvârșită este insă întruparea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos, care a venit să mântuiască neamul omenesc, adevăr ce se regăsește in cuvântul biblic „Atât de mult a iubit Dumezeu lumea, încât L-a dat pe unicul Sau Fiu pentru ca să moară pentru păcatele noastre, și încă moarte pe cruce” ( Ioan 3: 16 )

Biserica creștină de la întemeierea ei a avut ca principiu de bază ,,diaconia ’’ sau ,,caritatea” care reprezintă transpunerea în practică a Poruncii Mântuitorului De aceea grija pentru cei bolnai , străini, vârstnici , bolnavi , văduve și orfani , principiu enunțat chiar de Hristos , după care vor fi cercetate faptele tuturor la Judecată (Matei 25, 31-46) a reprezentat dintotdeauna o grijă specială a Bisericii . Întregul Nou Testament vorbește despre preocuparea pe care noi este firesc să o avem față de problemele semenilor noștri. Dintre toate acestea, relevante sunt momentele în care Mântuitorul arată o grijă deosebită pentru astfel de nevoi (fie că ne referim la vindecările pe care le săvârșește El , fie că avem în vedere alte minuni – cum ar fi transformarea apei în vin ori înmulțirea pâinilor, fie că ne referim la chiar învățătura Sa – transmisă prin pilde sau în mod direct).

Filantropia sau teologia slujirii pornește din însăși învățătura trinitară despre Dumnezeu, deoarece Sfânta Treime constituie structura supremei iubiri și slujiri. Dumnezeu-Tatăl prin actul creator și purtarea Sa de grija față de om și față de lume, Domnul Iisus Hristos, prin învățătura și activitatea Sa , Duhul Sfânt, prin puterea Sa sfințitoare și conducătoare spre adevăr și mântuire, slujesc personal și treimic, fără contenire, de la început.

În veacul apostolic , specifice filantropiei creștine au fost mesele frățești ,,agapele’’ , mese cultice srâns legate de Euharistie prin care primii creștini aveau în vedere hrănirea săracilor și ajutorarea celor neputincioși. La fel de grăitoare erau și colectele organizate de Sfinții Apostoli pentru a sprijini comunitățile mai nevoiașe. Doar cei ce refuzau să muncească și cei ce duceau o viață imorală erau excluși.  Cu timpul Aceasta s-a despărțit de Euharistie și a evoluat luând aspectul și sensul unui ospăț pentru săraci. Cu toate acestea, în perioada apostolică și post-apostolică, nu se poate vorbi despre o asistență socială propriu-zisă, diaconia particulară era principala forma de asistare sociala care înlocuia cu succes formele instituționalizate de mai târziu. De aceea, în Biserica primară nu era nevoie nici de case de oaspeți, nici de orfelinate și azile, atâta timp cât fiecare creștin își oferea necondiționat locuința proprie pentru slujira aproapelui . Astfel odată cu apariția creștinismului ocrotirea persoanelor, a grupurilor și comunităților aflate în situații problematice a fost preocuparea intrinsecă a Bisericii .

Însă începuturile creștinismului au fost marcate de prigoana practicată deopotrivă de autoritățile imperiale și de religiile concurente, astfel încât primii creștini au trebuit să se preocupe mai mult de supraviețuirea comunităților lor decât de implicarea în misiuni sociale. Abia după oficializarea creștinismului ca religie de stat a fost posibilă, sub ocrotirea împăraților romani, de la Constantin cel Mare și până la Iustinian, înființarea câtorva instituții asistențiale. Funcționând autonom sau în interiorul așezămintelor religioase, respectivele instituții se bucurau de suportul material și de îndrumarea spirituală a Bisericii, prin episcopi, educatori religioși și duhovnici.

Se poate considera că la Bizanț, în secolul al IV-lea, s-au născut strămoșii spitalului modern, Biserica însăși luând inițiativa de a angaja medici profesioniști, de a le organiza serviciul și de a-i remunera. Un rol esențial la nașterea și dezvoltarea acestor instituții a avut Sfântul Vasile cel Mare . Ca o precuvântare a ceea ce va urma lăsăm cuvintele Sf. Vasile cel Mare să grăiască „Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii ca să descoperim unii altora simțămintele inimilor, și, dorită naturii noastre comune, să facem cunoscute celorlalți oameni gândurile noastre, dându-le la iveală, ca niște cămări ascunse ale inimii. Dacă am fi alcătuiți numai din suflet, ne-am înțelege unii cu alții numai prin gândire; dar pentru că sufletul nostru își zămislește gândurile în ascuns în trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte și de nume ca să facem cunoscute cele aflate în adâncul nostru. Când gândirea noastră e rostită, atunci este purtată de cuvânt ca o luntre, străbate aerul și trece de la cel ce grăiește la cel ce aude. Dacă e tăcere adâncă și liniște, cuvântul poposește în urechile ascultătorilor, ca într-un port liniștit și nebântuit de vânturi; dacă, însă, zgomotul făcut de ascultători suflă împotriva lui, ca o furtună cumplită , atunci cuvântul naufragiază , risipindu-se în aer . Faceți, așadar, prin tăcere, liniște cuvintelor mele. Poate că vă vor părea folositoare unele din gândurile aduse de cuvintele mele. Greu de prins este cuvântul adevărului și lesne poate scăpa celor ce nu sunt cu luare aminte. De aceea, Duhul a rânduit ca el să fie scurt și strâns, să spună mult în puține cuvinte, ca prin scurtimea lui să poată fi ușor de ținut minte. Că firesc este ca o cuvântare bună să nu-și ascundă ideile în cuvinte obscure, dar nici să aibă idei de prisos și goale, care să nu atace tema în miezul ei.

Dintre vechii scriitori bisericești , toți cei care au scris despre Sfântul Vasile cel Mare pomenesc cu admirație activitatea sa din vremea foametei din Capadocia 367-369.

Neputând răbda nedreptățile și haosul în care comerțul necinstit era la mare preț , nesuportând moartea și suferința copiilor , Sfântul Vasile ,,un bărbat slab și firav ’’ s-a înălțat și Dumnezeu l-a mărit atât de mult încât îl vedeau cu toții ne spune Stelian Papadopulos .A fost vremea în care Sfântul Vasile cel Mare nici nu mai apuca să se roage acasă ci se ruga în piețe și la căpătâiul celor bolnavi. Asfel el a reușit să răspundă celor mai apăsătoare nevoi ale societății din timpul său reușind să atragă admirația creștinilor cât și necreștinilor , ,, păgânilor , idolatrilor și ereticilor ” ,,lucra în tabăra improvizată chiar și ca medic .Făcea tot ce putea ca să tămăduiască trupurile . Se interesa de ele ca și de sufletele oamenilor . În lumea aceasta se dovedește a fi cel ce-l urmează pe Hristos . Iar Vasile urma Domnului întru totul . Nu doar le propovăduia ci le și slujea noapte și zi celor bolnavi .

Preotul Neculai Dorneanu vorbind despre Sfântul Vasile cel Mare ne spune că era aât de devotat slujirii umane încât a demonstrat că activitatea de filantropie poate schimba și mântui omul . Acrivitatea sa nu s-a adresat doar salvării trupului , ca o simplă asoistență socială ci s-a adresat nevoilor trupului dar pentru mântuirea sufletului .

După foametea din Capadocia în mintea Sfântului Ierarh s-a conturat ideea făuririi unui așezământ care să aline durerea celor oropsiți . Planul Măreț al Episcopului s-a concretizat într-un ,,Monument al iubirii- Vasiliada ’’Aceasta era ca un adevărat oraș lângă Cezareea Capadociei .Așezământul avea în centru biserica și așezămintele pentru preoți , apoi avea spitale , case de oaspeți , azile pentru bătrâni dar și locuințe pentru pesonalul care lucra în aceste instituții . Pe lângă acestea erau și alte așezăminte caritabile care deserveau nevoilor copiilor orfani sau altele în care erau primite spre îndreptare prostituatele . Aici fiecare boală își avea rezervată clădirea sa, mediul și personalul respectiv de îngrijire, iar orfanii erau întreținuți, educați și învățați în școli de artă și meserii înființate special în acest scop. În această instituție de binefacere s-a concretizat un întreg ansamblu de preocupări sociale și de acțiuni pentru dreptate ale acestui mare ierarh, menite să îmbunătățească situația celor lipsiți și oropsiți din vremea sa, de care nu se ocupa nimeni. Sfântul Vasile cel Mare se îngrijea de tot ceea ce era necesar pentru viața acestui așezământ de binefacere. Însă și mai impresionant este faptul că Sfântul Vasile nu s-a sfiit să aducă în casele de binefacere pe cei mai ignorați oameni ai vremii, pe leproși, care, din cauza bolii lor, erau ocoliți de toată lumea. Predica atât dimineața cât și seara și organiza slujbe de Psalmi înainte de revărsatul zorilor . Imensa lui corespondență relevă și alte asspecte ale preocupării sale pastorale : selecția potrivită acandidaților pentru hirotonisire , aducerea hoților și prostituatelor pe drumul cel bun , îndreptarea clericilor și a oficialităților seculare prea severe în judecățile lor .

Ieși puțin afară din oraș, spune sfîntul Grigore din Nazianz, și privește acel nou oraș, monumentul evlaviei, tezaurul comun al tuturor, în care se adună nu numai prisosurile bogaților, dar din îndemnul lui Vasile se depun în el chiar unele din cele de neapărată trebuință, pentru că acolo sunt ferite de molii și apărate de hoți, neatinse de pizmă și scutite de stricare prin învechire. Privește locașul în care boala se suferă cu răbdare, nenorocirile sunt adesea binecuvântate, iar milostivirea se găsește din belșug, în comparație cu acest oraș, ce însemnătate mai poate avea Teba cu cele șapte porți ale sale sau Teba cea din Egipt, zidurile Babilonului cele mari și frumoase, care acum nu mai există, cavoul lui Mausol din Caria, piramidele, colosul de aramă din Rodos sau templele cele mari și frumoase, care acum nu mai există, și multe altele pe care lumea le admiră și despre care ne vorbește istoria, dar care n-au adus alt folos celor ce le-au zidit decît, doar, puțină glorie ? Ochii noștri sînt acum scutiți de priveliștea tristă și plină de înduioșare a oamenilor morți înainte de moarte, adică avînd multe din membrele corpului lor moarte, din care cauză erau alungați din orașe, din case, din piață, de la băi, din mijlocul celor mai iubiți ai lor, bieți oameni cunoscuți mai degrabă după nume decît după figură nu-i mai vedem în cete sau grupați în tabere, nu atît compătimiți pentru boală, cît mai degrabă urîți, niște bieți artiști, care cîntă melodii ce-ți sfîșie inima, dacă le-a mai rămas măcar vocea ! Dar ce să mai continui a vorbi despre aceste lucruri tragice, cînd nu există cuvinte prin care să se poată exprima o așa suferință ? Și Vasile este acela care ne-a convins pe toți ca, fiind oameni, să nu disprețuim pe oamenii aceștia și să nu necinstim pe Hristos, singurul cap al nostru, al tuturor, prin neomenia ce-am arătat-o față de dînșii ; ci, cînd vedem nenorociri străine, să ne silim a plasa bine avuțiile noastre, să împrumutăm lui Dumnezeu mila, de care și noi vom avea nevoie cîndva. Apoi acest bărbat nobil și de bună familie, cu un nume așa de strălucit, nu se sfia de a cinsti chiar cu buzele sale această boală , ci săruta pe bolnavi ca pe niște frați și nu — cum ar crede poate unii — în dorința de slavă deșartă. Că cine mai mult ca dînsul era scutit de această patimă ? Ci pentru ca prin purtarea sa să înlăture și altora teama de a se apropia de corpurile acestor bolnavi, în interesul vindecării lor; cu alte cuvinte îi încuraja nu numai cu vorba, ci și cu fapta».Nu s-a speriat de boală , de suferință căci boala îi devenise intimă , tovarășă statornică .

Sfântul Vasile cel Mare a înfruntat orice greutate pentru a pune în practică dragostea pentru aproapele . Nu doar predica , ci devenea el însuși exemplu de împlinire a cuvântului scripturistic ,,Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are , ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi ’’(Ioan 13-34) Nu trebuie să uităm că și-a pus la bătaie toată averea sa pentru a realiza toate acele fapte pe care le prezentăm ca fiind opera caritabilă a Sfântului Vasile cel Mare. În predicile sale nu uita să-i îndemne pe episcopi la exercitarea filantropiei și la săvârșirea faptelor milosteniei trupești , îi îndemna să fie mărinimoși cu oamenii căci toți sunt egali între ei încercând să arate și acestor clerici de pretutindeni,oricât de mare sau de mic era scaunul pe care îl păstoreau , grija pe care el însuși o arăta fațăde cei bolnavi , leproși ,de cei bătrâni sau celor flămânzi.

Iată deci că Sfântul Vasile cel Mare nu a fost doar un teoretician ci a trăit învățătura sa .Opera sa a devenit un exemplu de iubire a Lui Hristos prin iubirea aproapelui . Activitatea Sfântului Vasile cel Mare este la fel de actuală și astăzi , și poate fi un îndreptar despre cum ar trebui să folosim proprietatea și bunurile materiale . Exemplul lui a dat soluții urmașilor , în lupta de scoatere și ajutorare a celor chinuiți , precum și ridicarea lor din mizeria căreia îi sunt sortiți .

2.2MITROPOLIȚII ROMÂNI CTITORI DE CULTURĂ ȘI ÎNTEMEIETORI DE ȘCOLI ȘI AȘEZĂMINTE SOCIALE ÎN ȚARA NOASTRĂ

Activitatea filantropică a Sfântului Vasile și dorința acestuia ca tinerii să aibă parte de o bună educație , a fost îmbrățișată și de Mitropoliții români , care prin acctivitatea lor cărturărească au devenit ctitori de cultură.

După cum se știe , începuturile vieții creștine pe pământul românesc sunt rodul binecuvântării , predicii și acțiunii Sfântului Apostol Andrei , cel întâi chemat la apostolat .De aceea s-a precizat mereu că poporul român s-a născut creștin , creștinarea făcându-se de bunăvoie din convingerea și dorința de a urma pe Cel care este ,,Calea, Adevărul și Viața ’’. (Ioan 14-6) De-a lungul secolelor numeroși oameni ai bisericii și-au adus contribuția la îmbogățirea tezaurului de gândire teologică , înflorirea literaturii și a artelor , dezvoltarea învățământului și unificarea organizării bisericești , culinând cu anul 1885 când lupta lor a avut ca finalitate recunoașterea autorității Bisericii Ortodoxe Române .

De-a lungul secolelor numeroși oameni ai bisericii și-au adus contribuția la îmbogățirea tezaurului românesc și la păstrarea unității și identității naționale a neamului românesc . Ei au cultivat în sufletele credincioșilor dragostea față de Dumnezeu și de oameni , buna înțelegere , dreptatea și frățietatea . Ei au sprijinit dezvoltarea primelor instituții de asistență socială , pe întreg cuprinsul țării . Astfel Mitropoliții au acordat atenție asistenței medicale a oamenilor simpli . Mittropolitul Anastasie Crimca a pus bazele unei bolnițe la Dragomirna și a unui spital la Suceava , transpunând opera Sfântului Vasile cel Mare și pe pământ românesc Și-au adus contribuția la consolidarea ideii de unitate națională românească și la apărarea ortodoxiei . Dintre aceștia un loc de seamă în viața bisericească și culturală a poporului român l-au avut Mitropoliții : Mitropolitul Varlaam al Moldovei , Mitropolitul Dosoftei , Mitropolitul Simion Ștefan , Mitropolitul Antim Ivireanul , Mitropoliții Veniamin Costachi și Grigorie Dascălul , Mitropolitul Melchisedec Ștefănescu al Romanului și nu în ultimul rând Mitropolitul Andrei Șaguna.

Fără doar și poate că toți acești mitropoliți, cât și mulți alții, au depus o contribuție enormă la dezvoltarea culturii românești în cele trei regiuni de bază ale etnogenezei acestui neam. Biserica s-a aflat întotdeauna în centrul vieții acestui popor și ca atare întreaga cultură românească s-a dezvoltat în jurul acesteia și a mitropolițiloților .

Contribuția lor deosebit de importantă nu poate fi prezentată pe scurt ci printr-o biografie detaliată , ceea ce voi face în rândurile care urmează .

Mitropolitul Varlam al Moldovei este ctitor al culturii noastre și unul dintre făuritorii limbii literare române . Prin operele sale a pregătit drumul marilor scriitori de mai târziu. Activitatea cultural tipografică este principala preocupare a Mitropolitului care a păstorit Moldova în timpul Domnitorului Vasile Lupu . A susținut ridicarea la Iași a Bisericii Sfinților Trei Ierarhi , capodoperă a artei moldovenești , care a apoi a fost împodobită cu o tiparniță tot la inițiativa Mitropolitului . În această tipografie au fost tipărite următoarele lucrări : Cazania ,Pravila lui Vasile Lupu ,Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu ,Răspuns la Catehismul calvinesc .Cunoscând activitatea extinsă a calvinilor printre românii din Transilvania și pericolul pe care aceștia îl reprezentau pentru unitatea spirituală și națională a poporului român , Mitropolitul a scris câteva lucrări în care combate principiile învățăturii calvine expusă în Catehismul calvinesc de la Alba Iulia .

Cea mai importantă lucrare a Mitropolitului Varlaam și una din cele mai de seamă din istoria culturii românești este Cazania care cuprinde predici și cuvinte de învățătură la duminicile și sărbătorile de peste an . O încununare a activității cărturărești a ost dată de apariția cărții Șapte Taine ale Bisericii în care sunt explicate sub formă de întrebări și răspunsuri cele șapte Taine cu rânduiala lor .

La îndemnul mitropolitului Varlaam , Domnitorul Vasile Lupu a pus bazele unui colegiu la Iași ,care-i va purta numele . Au fost aduși dascăli de la Kiev , cu o temeinică pregătire umanistă . La școală se predau : gramatica , retorica , dialectica , aritmetica , geometria , atronomia și muzica , teologia ,filosofia , dreptul precum și limbile latină , greacă , slavonă și română . Această școală transformată mai târziu în Academie ,cu dascăli greci , a funcționat până la începutul secolului al XIX lea ca profesori de seamă având Teodor din Trapezunt ,Ieremia Cacavelas etc. Chiar dacă această școală nu este singura din Iași existând alte douăzeci de școli pe lângă mănăstiri sau curți boierești Colegiul de la Iași rămâne prima instituție de învățământ romanesc din Moldova, organizata după modelul Academiei kievene . Același model a fost introdus și de Udriște Năsturel pe lângă Mitropolie la Târgoviște , în timpul păstoririi Mitropolitului Teofil în Țara Românască . Școala a funcționat pânăla sfârșitul domniei lui Matei Basarab . Mai târziu la Târgoviște s-au pus bazele unui colegiu umanist , după modelul celor occidentale , aceasta fiind prima școală de nivel superior din Țara Românească .

Mitropolitul Varlaam a fost unul dintre iluștrii ctitori ai culturii noastre și unul dintre făuritorii limbii literare românești . A sprijinit cu stăruință pe românii ortodocși transilvăneni a întreținut legături cu Bisericile Ortodoxe de pretutindeni , a avut un rol însemnat în pregătirea Sinodului de la Iași , a contribuit la împăcarea dintre Matei Basarab și Vasile Lupu , a stăruit pentru înființarea Școlii Superioare de la Iași și a primei tipografii moldovene , unde s-au imprimat propriile sale osteneli cărturărești . Toate acestea fac din el unul dintre cei mai străluciți ierarhi din trecutul Bisericii noastre .

Unitatea de limbă , tradiție și cultură a fost susțținută și în Transsivania de către Mitropolitul Simion Ștefantă care a rămas în istorie și prin faptul că în timpul păstoririi sale s-a tipărit pentru prima dată în limba română Noul Testament și o Psaltire . În prefața Noului Testament Mitropolitul pune în evidență unitatea limbii române în cele trei Principate .

Mitropolitul Dosoftei al Moldovei a fost unul dintre cei mai de seamă urmași ai lui Varlaam despre care Ion Neculce spunea ,, Acest Dosofteiu Mitropolit nu era om neînvățatu de felul lui .Și era de neam de mazâl ; preînvățat , multe limbi știe: elinește ,latinește , slovenește , și altă adâncă carte și învățătură , deplin călugăr și cucernic și blând ca un miel .În țara noastră pe ceastă vreme nu este om ca acela.”

Preocupat de probleme cărturărești Mitropolitul Dosoftei , a trădus pentru prima dată în limba română Istoriile lui Herodot . Apoi a tradus un Pateric grecesc , Mântuirea păcătoșilor și fragmente din Viața și minunile Sfântului Vasile cel Nou . A revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de spătarul Nicolae Milescu la Constantinopol , . traducere care se va tipări în Biblia de la București din 1688 .

Încununarea muncii sale a fost Psaltirea în versuri , lucrare ce constituie prima încercare de versificare în limba noastră și care este până astăzi o lucrare de o mare valoare literară . Psalmii versificați de mitropolitul moldovean au adus multă mângâiere în sufletele credincioșilor români de pretutindeni , unii din ei ajungând cu timpul să pătrundă în cântecele de stea și în colinde .Această lucrare grandioasă are peste 8600 de versuri care îl arată ca un pot foarte talentat . Deși a avut de luptat cu greutățile timpului în care limba română nu era destul de mlădioasă pentru a fi versificată Dosoftei a dăruit culturii noastre o lucrare de mare valoare literară și artistică .

Activitatea cărturărească nu se oprește aici ci continuă în totă perioada în care Mitropolitul Dosoftei păstorește Moldova . Astfel odată cu refacerea vechii tipografii a lui Vasile Lupu de la Iași , tipărește principalele cărți de slujbă în limba română punând la dispoziția preoților Dumnezeiasca Liturghie care să-i ajute la săvârșirea slujbelor bisericești în românește .Acesteia adogă alte cărți de cult : Molitvelnic de-nțeles ,o nouă ediție dinSfânta Liturghie și Paremiile de peste an toate în limba română . Această lucrare avea imediat după prefață , un Poem cronologic despre domnii Moldovei conținând 136 de versuri . El începea cu Dragoș Vodă și continua cu toți domnitorii , până la Gheorghe Duca care atunci era în scaun . Dorința Mitropolitului de a introduce limba română în cult era comună și Mitropolitului Ștefan din Țara Românească care dealtfel continua strădania Mitropoitului Teofil ; activitatea lor culminând cu monumentala traducere și tipărire a Bibliei dela București.

Înaintea refugiului său precipitat în Polonia Mitropolitul Dosoftei a tipărit o altă mare și însemnată lucrare Viața și petrecerea Sfinților în patru volume , la traducerea și prelucrarea căreia a muncit douăzeci și cinci de ani.

În timpul exilului din Polonia , fiind luat ostatic de către regele polon Jan Sobieski , Mitropolitul Dosoftei a continuat activitatea sa cărturărească , continuând opera sa amplă de traduceri .Aici a întocmit o nouă versiune a Poemului despre domnii Moldovei continuând lista până la Dimitrie Cantemir .Acesteia s-a adăugat traducerea unor lucrări în slvo-rusă , pentru lămurirea unor probleme dogmatice controversate . Truda pentru activitatea culturală ,alături de viața zbuciumată și de dorul de pământul țării i-au grăbit sfârșitul , mitropolitul stingându-se din viață , departe de credincioșii pe care i-a păstorit cu mare dragoste și cărora le-a dedicat întreaga sa trudă .

Mitropolitul Dosoftei a fost un neîntrecut învățător al dreptei credințe în limba poporului său, unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura universală și din cea istorică în românește, primul traducător al cărților de slujbă în românește în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții, ctitor al limbajului liturgic prin Liturghierul tradus și tipărit la Iași, unul dintre primii cunoscători și traducători din literatura patristică și post patristică și care a contribuit la formarea limbii literare românești . Întraga sa activitate îl face vrednic de prețuirea și cinstirea noastră .

Între ctitorii de cultură care au înscris pagini strălucite în istoria Bisericii și a poporului nostru , se află și Mitropolitul Țării Românești Antim Ivireanul .Deși nu era de neam român , fiind născut în Iviria ,Gruzia sau Georgia de astăzi , acesta a manifestat un deosebit atașament față de neamul românesc ,în sânul căruia a ajuns prin strădania domnitorului Constantin Brâncoveanu . Vastele cunoștițe deprinse la turci precum broderia și sculptura în lemn dar și studiul limbilor greacă , arabă și turcă le completează cu deprinderea meșteșugului tiparului ,reușind chiar să întemeieze o tipografie la Mănăstirea Snagov . Are meritul că a tipărit Liturghierul și Molivelnicul primele ediții românești din Muntenia . De asemenea a și pregătit pe lângă el mai mulți ucenici destoinici în ale tiparului .

Ales Mitropolit al Țării Românești și înscăunat în fața Patriarhilor Alexandriei și Ierusalimului , Antim Ivireanul și-a continuat osteneala pentru luminarea credincioșilor . Astfel prin înființare de noi tipografii s-a ajuns ca în timpul întregii sale păstoriri să fie publicate un număr total de șaizeci și trei de cărți , din care treizeci și opt au fost tipărite chiar de el , patru dintre ele fiind opera lui , dintre care amintim lucrarea în manuscris Chipurile Vechiului și Noului Testament care cuprinde portrete în medalion cu diferite personaje biblice ,schițe și desene realizate chiar de el însuși . De o deosebită importanță este grija pe care acest Mitropolit a arătat-o pentru zidirea sufletească a credincioșilor , un loc important ocupând și lucrarea sa Didahiile .

Grija pentru credincioșii ortodocși nu s-a limitat doar la cei din Îara Românească ci s-a manifestat și față de credincioșii din Transilvania fără a-i uita nici pe compatrioții săi din Iviria tipărind nenumărate cărți de cult pentru aceștia .

Nu a uitat nici pe copii sărmani care erau dornici de învățătură astfel că marele mitropolit , tipograf și orator este și filantrop . El a construit Mănăstirea cu hramul Tuturor Sfinților ,cunoscută acum ca Mănăstirea Antim și prin Testamentul său numit și ,,Învățământ pentru așezământul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinților,adică capete 32 , întru carele se cuprinde toată chiverniseala mănăstirii și rânduiala milelor ce s-au hotărât să se facă la săraci și la lipsiți din venitul casei , pomenește rânduiala care cuprinde mai multe puncte cu privire la săraci .În capitolul 6 rânduia să se întrețină în Școală din patru în patru ani ,câte trei copii săraci între zece și cincisprezece ani ,cărora să li se dea șase banii pe zi pentru mâncare și îmbrăcăminte pentru Paști . Să nu arăți niciodată nepăsare față de ai tăi, pentru ca nici ei să nu fie nepăsători când vine vorba de hotărârile tale ne spune Mitropolitul și omul de cultură care și-a pus toate cunoștințele , râvna și pricepere în slujba Bisericii .

Grija pentru dezvoltarea învățământului de masă a manifestat-o și Mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi . Marele Mitropolit a desfășurat o activitate de excepție pe toate planurile , fiind ctitor de școli , patriot și o activitate cultural tipografică de excepție .

Din complexa sa activitate vom aminti preocupările sale constante de luminare a poporului , de îndepărtare a negurilor celor pâcloase ale neștiinței de carte iar la lumina cunoștinței să zidească sufletele cu darurile cele veșnice ale adevărului . Astfel prima sa grijă ,ca președinte al Eforiei Școalelor , a fost să aducă profesori din Ardeal și Banat unde școala se reorganizase , dar în același timp s-a străduit să pregătească personal didactic și dintre tinerii moldoveni , pe care , pe cheltuiala sa i-a trimis la studii la Cernăuți , București , Atena , Constantinopol ,Viena , Italia și în alte părți . Atunci a fost trimis la studii și Gheorghe Asachi , fiul protopopului Lazăr Asachi . Acesta urma să studieze pe lângă filozofie și drept , matematicile ,de care dealtfel se simțea atras . Studiul matematicii urmărea folosirea acestuia mai târziu ca inginer .

Cea dintâi Școală pe care a întemeiat-o Mitropolitul Veniamin Costachi a fost , în anul 1803, Seminarul ce l-a așezat la Mănăstirea Socola din Iași . Acest Seminar era cea dintâi școală de grad gimnazial în limba română. Până la acea dată limba română era – folosită ca limbă de predare abia în școlile primare, mai numeroase, în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea, în Transilvania, Banat și Bucovina, dar prea puține încă în Țara Românească și în Moldova. În procesul emancipării culturale și politice a poporului român care se desfășura în acea perioadă, crearea Seminarului de la Socola constituie deci un act cultural de importanță națională, care trebuie, în sfârșit, recunoscut ca atare, iar evenimentul situat la locul cuvenit în istoria învățământului românesc. Domnitorul Sturza impresionat de prestigiul acestei instituții de învățământ , acordă acesteia numele întemeietorului ei , nume care îl poartă și astăzi, iar marele istoric Constantin Erbiceanu l-a numit ,, Sorbona românilor’’

În același an înființează o Școală de cântăreți și numeroase școli elementare , gimnazii și școli de arte și meserii în aproape toate ținuturile Moldovei , îndemnându-i pe unii boieri și stareți de mănăstiri să întemeieze Școli pe moșiile lor . La Agapia unde era stareță chiar sora sa ,Mitropolitul a înființat o Școală pentru călugărițe și fete de toată starea pentru a se deprinde cu învățătura cărților sau lucrul mâinilor .

La îndemnul mitropolitullui , cărturarul Gheorghe Asachi , a predat un curs de inginerie în limba română la Academia Domnească din Iași , punându-se astfel bazele învățământului politehnic predat în limba română . Tot prin strădania lor , în anul fost deschisă la Iași pe lângă Mănăstirea Trei Ierarhi o școală începătoare cu predare în limba română , iar peste patru ani s-a mai organizat o școală normală cu doi ani de studii și un gimnaziu cu patru ani de studii.Această activitate este întregită cu întemeierea Academiei Mihăilene la Iași , instituție unde funcționa o facultate de filozofie , cu doi ani de studii , o facultate juridică , cu trei ani de studii , cursursuri extraordinare de inginerie , economie , filologie ,arte frumoase . Această instituție a fost înzestrată cu bibliotecă , laboratoare , muzeu de științe naturale , internat pentru copii săraci și unul pentru cei înstăriți . După înființarea acestei academii , Seminarul de la mănăstirea Socola era considerat un fel de facultate , fiind condus de un rector .,

Complexa sa activitate de luminare a neamului românesc nu s-a oprit aici . A reușit să întemeieze la Iași Prima școală publică pentru fetele orășenilor , Prima școală de arte și meserii din Moldova , tot de numele său fiind legate și primele Școli ținutale din diferite orașe ale Moldovei .

Conștient fiind de lipsa cărții pentru școlile pe care le-a întemeiat el a întemeiat și organizat două tipografii el a organizat și înzestrat două tipografii: una la Mânăstirea Neamțului, iar alta la Mitropolia din Iași (catedrala ieșeană este ctitoria lui), în care a tipărit, adesea pe cheltuiala lui, de la cartea pentru copii Tabla Alilodidactică sau Cartea de știință Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir , până la literatura de cea mai profundă teologie precum operele Sfântului Ioan Damaschin , ,din operele Fericitului Augustin , a Sfântului Vasile cel Mare și Grigorie Teologul și alți Sfinți Părinți , precum și o bogată operă mistică , toate acestea văzând lumina tiparului pentru prima dată la noi .

A acordat o atenție deosebită traducerilor din limba greacă , el însuși fiind un bun cunoscător al acestei limbi .Astfel prin osteneala acestui mare cărturar , au văzut lumina tiparului: Tâlcuirea celor șaptE Taine ;Chiriacodromionul lui Nichifor Teotochis ,Adoleshia Filotheos , adecă îndeletnicirile iubitoare de Dumnezeu de Evghenie Vulgaris 5 volume ,Istoria Vechilui și Noului Testament 3 volume , Istoria Bisericească a arhiepiscopului Meletie al Atenei 4 volume . Dintre multele traduceri rămase de la el în manuscris câteva au văzut lumina tiparului după moartea sa : Tâlcuirea Psaltirii de Euthimie Zigaben 2 volum ; Iași 1850-1862 , Istoria Bisericească a lui Teodoret al Cirului la București în anul 1894 ; Cele paisprezece trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel de Teofilact al Ohridei , în trei volume ,la București 1904-1906 .

Opera culturală a Mitropolitului a fost însoțită și de activitățile pe care aceste le-a îndeplinit în slujba aproapelui ; a înființat la Roman un spital cu farmacie și întreaga lui avere a împărțit-o celor săraci .

Strădania mitropolitului pentru înflorirea Bisericii și pentru înnobilarea culturală a tuturor românilor , nu a fost una singulară , și nu s-a desfășurat doar în Moldova . Peste Carpați , un alt ierarh român , a reușit să ridice Biserica Ortodoxă din Transilvania din umilința în care se afla , la o strălucire pe care nu a mai aflat-o până atunci . Acesta era Mitropolitul Andrei Șaguna care s-a impus încă de la începuturile păstoririi sale prin calități ce îl ridicau deasupra majorității contemporanilor: educația și vastele cunoștințe teologice, profilul moral, simțul politic deosebit. Toate acestea au făcut din el restauratorul Ortodoxiei transilvănene în vechile sale forme.

Într-o cuvântare ținută în fața „comisarilor scolastici" în 1863, Mitropolitul Andrei Șaguna făcea o mărturisire impresionantă, menită să-i încurajeze pe cei prezenți și să-i întărească în îndeplinirea misiunii lor: „De când mă știu și mă cunosc, pot mărturisi cu frunte senină că nu știu de nici o viață ușoară, ci numai de sarcini grele, de griji și de lupte morale în interiorul Bisericii și al școlii. Și așa nu sum (= sunt) răsfățat de ursită, ci pot zice că sum destinat de la ea de a mânca pâinea cu sudoare, va să zică de a purta sarcini și iarăși sarcini. (…) Adeseori se întâmplă ca mulți să se plângă asupra sarcinei ce le-au venit lor în parte în urma diregătoriei lor și unii abdică chemării lor, ca să scape de sarcini. Eu altmintrelea judec despre sarcinile care mă întâmpină în diregătoria mea, și adică, câte sarcini am, atâtea și bucurii am, și cu cât vreo sarcină este mai grea, cu atâta și activitatea mea este mai mare. Eu nu mă sparii de nici o sarcină, căci știu chemarea și pusețiunea (= poziția, rangul) mea și mă rog lui Dumnezeu ca să-mi dea puteri trebuincioase spre portarea sarcinilor mele, ca așa să corespund pusețiunei mele și așteptării obștești" Sunt cuvinte care dezvăluie adâncurile sufletești ale unui om care își cunoaște locul în istoria momentului și a înțeles chemarea pe care Dumnezeu i-a adresat-o când l-a adus în fruntea obștei. Vorbește omul care a înțeles situația grea în care se afla poporul său , și a încercat din răsputeri să-l slujească . Opera ierarhului este cu atât mai importantă cu cât în acele vremuri era nevoie de un diplomat desăvârșit , de un organizator neântrecut pentru Biserică și pentru învățământ dar mai ales de un om cu dragoste adâncă față de fii săi sufletești .

Tânărul episcop (n. la 20 dec. . Șaguna avea 40 de ani când vine la Sibiu) se dovedește personalitatea providențială pentru redeșteptarea națională a românilor. N-a înțeles să-și împlinească exemplar numai misiunea bisericească, ci și-a asumat întreaga răspundere, așa cum a promis, pentru rezolvarea tuturor problemelor conaționalilor săi. De îndată ce a ajuns la Sibiu, intră în vârtejul evenimentelor, care cereau oameni energici, capabili să orienteze evoluția lor spre binele românilor oprimați. În aceste condiții mitropolitul a organizat mai multe sinoade în care cere reînființarea vechii mitropolii a Transilvaniei , desființată în 1701 , când în locul ei fusese creată printr-un decret imperial Biserica Greco Catolică . După realizarea acestui mare ideal al vieții sale ,mitropolitul Andrei Șaguna a alcătuit Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania ,legea fundamentală a Bisericii ardelene . Ideea de bază a acestui statut rbisericești .

Importanța Statutului Organic rezidă din faptul că el stă la baza legiuirilor bisericești până în zilele noastre și , în urma lui , este obținută recunoașterea autonomiei Bisericii Ortodoxe din Transilvania , prin el reușindu-se astfel înlăturarea amestecului statului habsburgic în interiorul Bisericii .

După Șaguna, Biserica "are o misiune dublă, una spirituală și transcendentă, cealaltă în primul rând socială". îndeplinind-o pe prima, considerată de altfel ca cea mai importantă, Biserica este preocupată de propovăduirea adevărurilor creștine universale și de mântuirea sufletelor pentru viața veșnică de după moarte; prin însăși natura lor, aceste preocupări sunt atemporale și neschimbătoare, și astfel nesupuse vicisitudinilor politice și crizelor economice , însă Biserica este și a acestei lumi; ea este o instituție socială cu o varietate de instituții care trebuiesc păstorite de un cler luminat și viguros: școli moderne, diferite asociații dedicate propășirii spirituale și culturale. Nivelul precar de pregătire al preoților de confesiune greco-răsăriteană atât din punct de vedere cultural și social, dar și din punct de vedere al calității personale al felului, de-a se raporta la realitate, al mentalității a fost realmente un șoc pentru episcopul Andrei Șaguna resimțit în cadrul unei vizite pastorale întreprins pe malul Mureșului. În momentul în care a vizitat satele din această zonă în preajma satului Tisa, observând preoții locului din punct de vedere al statutului lor clerical precar și al comportamentului, al modului de a se îmbrăca, ce nu se diferenția în nici un fel de păstoriții lor, Andrei Șaguna a putut vizual, conchid nivelul la care se afla instituțional Biserica Ortodoxă din Transilvania, dar și calitatea preoților care mențineau vie legea răsăriteană chiar de la coarnele plugului De acea, este de apreciat, cu atât mai mult efortul consistent și continuu al vrednicului de pomenire Andrei Șaguna.Acesta a văzut în țăranul român neștiutor de carte , dorința de școlarizare pe care a fructificat-o prin dezvoltarea rețelei școlare. Această viziune a lui Andrei Șaguna, coroborată cu aviditatea mediului rural de-a avea școli, chiar dacă la început adăpostite în clădiri modeste, cu prea puțin învățători calificați (1858, în Ardeal in cele 981 de școli românești, 600 erau de confesiune ortodoxă, având 33.229 elevi, restul fiind unite), a determinat ca la un deceniu de păstorire, deși la instalare nu a găsit nici 100 de școli, în Ardeal să funcționeze 600, rezultatul fiind mai mult decât edificator asupra efortului constant depus de Șaguna în ridicarea nivelului de cultură a poporului pe care îl păstorea, dar evidențiază și apetența, dragostea pentru studiu din partea românilor.

Acum , strălucitul ierarh va întemeia numeroase școli românești , școli elementare , aproape în fiecare parohie , câte un gimnaziu la Brașov și Brad , precum și un Institut teologic-pedagogic la Sibiu , și cursuri școlare pentru țăranii neștiutori de carte , la care predau preoții și învățătorii din fiecare parohie . Formarea unui sistem de învățământ însemna formarea oamenilor, căci fără învățători și profesori bine pregătiți nu existau șanse de reușită.. La îndemnul mitropolitului s-au scris peste 25 de manuale, unele fiind întocmite chiar de Andrei Șaguna . Elaborarea manualelor a fost ea însăși o școală. Câtă grijă i-a acordat se vede și din Memorii , unde notează cu satisfacție în 1854 publicarea, în tipografia recent deschisă, pe cheltuială proprie (la 27 august 1850), a unui șir de cărți strict necesare învățământului. Preotul Sava Popovici Barcianu din Rășinari a scris Abecedar românesc, Gramatica română, Gramatica germană, Abecedar nemțesc, Gramatica limbii române, Zaharia Boiu scrie Abecedar, Carte de citire, Elemente de geografie, Elemente de istorie, Elemente de istoria naturii și fizică ș.a., Ioan Popescu este autorul Aritmeticii și al Cărții de lectură pentru diferite clase, al unui remarcabil Compendiu de pedagogie, Visarion Roman alcătuiește un manual de Aritmetică și unul de Geografie, Nicolae Mihălțan o Gramatică română ș.a. Se adaugă la acestea și o serie de Bucoavne și Catehisme, precum și premiere, cum ar fi Manualul de stenografie al lui Dimitrie Răcuciu, cartea lui Pavel Vasici Cunoștințe practice despre cultivarea grădinii școlare

Ca și înaintașii săi , s-a ocupat de specializarea tinerilor prin acordarea de burse din veniturile proprii sau de la fundațiile anume întemeiate în acest scop . Aproape an de an trimitea cel mai bun absolvent de teologie la una din universitățile apusene , ca să-l pregătească pentru munca didactică de la Institut .Dintre profesori amintim pe Nicolae Popea , mai târziu vicar al mitropolitului , Ioan Popescu personalitate marcantă în pedagogia românescă Zaharia Boiu cunoscut predicator ,Ilarion Pușcariu , mai târziu vicar al arhiepiscopiei .Din această perspectivă el poate fi considerat unul din ctitorii învățământului românesc de toate gradele .

O faptă de mare însemnătate a lui Andrei Șaguna pe plan cultural , o constitue ziarul Telegraful român de la Sibiu 3 ianuarie 1853 care apare fără întrerupere până astăzi .Prin întemeierea Telegrafului Român ierarhul a înțeles să pună la dispoziția Bisericii ortodoxe și a poporului , nu numai un nou factor de culturalizare , ci în primul rând un organ de luptă pentru apărarea intereselor poporului român . De foarte multe ori, Șaguna însuși a luat condeiul de gazetar, scriind articole „de orientare dintre cele mai temeinice, din câte s-au publicat în ziaristica noastră din acele decenii”. Șaguna a fost personalitatea care a patronat, a condus și a îngrijit cu dragoste, cum numai un vizionar ca el putea să le aibă, destinul acestui ziar. „El a fost, cum afirma același Ioan Lupaș, autorul moral al celor mai însemnate articole de direcție politică”, decisive pentru formarea conștiinței naționale. Ca om „cu vederi absolut moderne, Șaguna știa că „Telegraful Român” putea și trebuia să devină un factor politic și cultural hotărâtor, în luptele ce-l așteptau (pe el ca reprezentant al românilor, n.n.), un factor prin care să poată stăpâni, într-o măsură însemnată, puterea misterioasă a opiniei publice românești, tocmai atunci în formațiune, și să exercite asupra mulțimii o influență cu mult mai largă și mai puternică de cum o are, de pildă, „cerculariul” oficial sau predica de la amvon, care ambele, prin însăși firea lor, trebuiau să se mărginească la un cerc restrâns de probleme, dintre care, mai ales cele politice nici nu cutează să le atingă

Nu putem trece cu vederea contribuția Mitropolitului Andrei Șaguna la înființarea Asociațiunii transilvane pentru literatură română și cultura poporului român -ASTRA cu rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania , având ca prim președinte pe întemeietorul ei . Ca președinte al Asociațiunii, Andrei Șaguna a participat la ședințele comitetului și a condus trei adunări generale, de la celelalte fiind împiedicat să ia parte datorită obligativității prezenței sale la dieta ardeleană, boala de care suferea fiind și ea unobstacol în acest sens ca președinte al Asociațiunii, Andrei Șaguna a inițiat distribuirea unor ajutoare financiare pentru studenții români aflați la studii, dezbateri legate de ortografia limbii române, crearea a trei secțiuni științifice : filologică, istorică și fizico-naturală Într-una din conferințele ASTREI ierarhul subliniază „Românii s-au zbătut mai mult pentru limbă decât pentru viață”, prin aceste cuvinte prezentând chiar viața sa .

Dragostea fierbinte a marelui arhiereu față de păstoriții săi rezultă și din faptul că toată agoniseala vieții sale , de aproape șase sute de mii de coroane , a lăsat-o prin Testament Arhiepiscopiei Sibiului , spre scopuri bisericești , școlare și filantropice .

Pentru dragostea sa față de Biserică și spiritul său patriotic Mitropolitul Andrei Șaguna este considerat drept cel mai de seamă ierarh pe care l-a avut Biserica Ortodoxă din Transilvania .

În tot trecutul Bisercii strămoșești, preoții au fost alături de păstoriții lor , împărtășind împreună cu e bucuriile , dar mai ales necazurile . Ei au fost prezenți în viața poporului și , au slujit cu dăruire acestui pământ . Reprezentanții lor nu au precupețit nici un efort pentru înnobilarea culturală a românilor . Prima lor grija a constat în introducerea limbii române în cărțile de cult , pentru ca apoi să întemeieze școli , pe lângă biserici și mănăstiri , urmărind emenciparea culturală a națiunii române .

Oameni de mare cultură , cu permanente preocupări cărturărești și diplomați iscusiți Mitropoliții români au au lucrat cu pasiune pentru viitor , organizând învățământul ,, făcând să triumfe ideea solidarității naționale prin cultura deasupra confesionalismului .,,

2.3 EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ÎN ȘCOLILE PUBLICE ȘI ÎN CENTRELE DE PLASAMENT AZI

2.3.1 SENSUL EDUCAȚIEI CREȘTINE

Unul dintre cele mai puternice instrumente ale umanități este educația , proces prin care omul poate ajunge să își cunoască esența „Nimeni să nu creadă despre sine că este cu adevărat om, decât cel ce amânat să acționeze ca om, adică a fost format spre ceea ce-l face pe om.”, spunea Comenius in a sa Didactica Magna.

Pentru noi creștinii , obișnuiți să privim fiecare aspect al vieții noastre în lumina poruncilor lui Dumnezeu , educația creștină , înseamnă ai ajuta pe copii noștri să câștige ceea ce Sfântul Apostol Pavel numește ,,chipul lui Dumnezeu ,, .Astfel Sfântul Apostol Pavel vorbește despre Hristos ,, care fiind Chipul lui Dumnezeu, a socotit că faptul de a fi El întocmai cu Dumnezeu , nu e o prădare , și s- a golit pe Sine ,luând chip de rob , devenind asemenea oamenilor și la înfățișare aflându-se ca un om ,și s-a smerit pe Sine făcându-se ascultător până la moarte , și încă pe cruce ! Pentru aceea Dumnezeu l-a preaînălțat ( Filipeni 2 ,6-9 )

Din cele mai vechi timpuri, mintea iscoditoare a omului a fost preocupată de ceea ce se întâmplă în realitatea înconjurătoare, a încercat să pătrundă tainele universului, să le cunoască. Odată cu societatea a apărut și educația, ca un proces în desfășurare, cu particularități distincte de la un moment istoric la altul, după cum existența socio-umană în ansamblul său se află în continuă devenire.

Noțiunea de educație a determinat formularea mai multor definiții, luându-se în considerare diverse aspecte: scopul educației, natura procesului, conținutul educației, laturile sau funcțiile actului educativ. Etimologic, „educație” provine din latinescul „ educo–are” ce înseamnă „a crește, a instrui, a forma, a scoate din”. Am putea spune că educația înseamnă a scoate individul „din starea de natură” și a-l introduce „în starea de cultură”. Educația este una dintre cele mai nobile și mai complexe activități umane. Ea se realizează în perspectiva unui ideal de personalitate umană, acordat la repere culturale și istorice bine determinate. Educația este absolut necesară omului, existând în acesta dorința, înclinația, dar și capacitatea de a răspândi zestrea înțelepciunii și învățăturii sale, de a se perpetua spiritualicește, dincolo de timpul și spațiul ce i-au fost hărăzite. Prin educație, omenirea durează și dăinuie. Din această perspectivă, o cultură importantă trebuie să dispună și de un învățământ pe măsură. Prin el, își construiește elementele dăinuirii sale .Acest lucru se întâmplă dacă ținem cont de cele două mari scopuri ale educației; primul este “să dăm copilului cunoștințe generale de care ,bineînțeles, va avea nevoie să se servească : aceasta este instrucția. Celălalt e să pregătim în copilul de azi pe omul de mâine și aceasta este educația.” Nu achiziția în sine este valoroasă, ci cum, când și ce se actualizează atunci când trebuie.

În epoca patristică, ideile despre educație sunt cuprinse în diverse tratate de educație generală și specială, omilii, comentarii, catehisme, opere filosofice, opere poetice, opere polemice, opere științifice propriu-zise. Părinții și scriitorii bisericești creează o nouă formă de spiritualitate care implică o orientare nouă pentru fiecare individ. Ei foloseau metode diferite de educație în funcție de situații, împrejurări și oameni, ei nu doar vorbeau despre educație, ci se aplecau cu foarte mare dăruire și răbdare asupra sufletului fiecărei persoane, manifestau o îndrumare directă, personală și un control continuu al ființei umane. În epoca patristică era prețuită atât educația individuală, cât și cea în masă. Biserica era cea care făcea educația, în spirit de frățietate și de dragoste, proces în care personalitatea nu era anulată, ci integrată în ansamblul celorlalte personalități.

Sfântul Ioan Hrisostom îndeamnă ca educația să înceapă a se realiza din vreme, formându-se copilului deprinderea cu cele bune. „Tinerețea – zice Sfântul Părinte – este sălbatică, având nevoie de mulți priveghetori, dascăli, pedagogi, îngrijitori, de mulți hrănitori […]. Tinerețea este ca un cal sălbatic, ca o fiară sălbatică, și dacă de la început și din cea mai fragedă vârstă a copilăriei îi vom pune niște hotare bune, după aceea nu vom avea nevoie de multe osteneli, ci obișnuința va fi ca o lege. Să nu-i lăsăm să facă ceva din cele plăcute și vătămătoare, și nici să le facem ca unor copii totdeauna pe plac, ci mai ales să-i ținem totdeauna în întreaga înțelepciune și cumpătare, fiindcă abuzul în această privință pierde tinerimea mai mult decât orice“ .iar Episcopul Irineu de Ecaterinburg îndeamnă ca educatia crestina a copiilor să înceapă de la cea mai frageda vârsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotarâtori pentru tot restul vietii omului. Suntem astfel datori sa alungăm din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa cultivăm aplecarea spre cele bune. Dupa cum ne spune înteleptul Solomon, ''începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu'' (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care trebuie cultivată în sufletele copiilor lor, cât mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta.

Un alt promotor fervent al educației copiilor și tinerilor în spiritul credinței și trăirii creștine, care a marcat prin puternica sa personalitate viața Bisericii din secolul IV, este Sfântul Vasile cel Mare. Deși nu a scris o operă specială dedicată educației copiilor, totuși, el face dese referiri la preocuparea pe care trebuie să o aibă familia și Biserica față de creșterea acestora .

El pornește de la concepția că „orice om care iubește pe Dumnezeu are în mod firesc înclinarea spre studiu“ , iar educația religioasă trebuie să înceapă de la vârsta cea mai fragedă, întrucât „nu mic este folosul sădirii în sufletele tinerilor o oarecare înrudire cu virtutea, pentru că din pricina frăgezimii vârstei, astfel de învățături se înfing adânc și rămân pentru totdeauna“ . Pentru Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, valorile cunoașterii și formării tinerelor vlăstare, ori de unde ar proveni ele, fie din „admirația pentru lucrurile din natură“, fie din Sfânta Scriptură sau chiar din literatura păgână sunt vrednice de a fi luate în seamă, dacă se atinge scopul major: deprinderea „științei de a înțelege pe Dumnezeu“ .

Necesitatea educării copiilor și tinerilor în spirit creștin, precum și responsabilitatea părinților în acest sens, reprezintă un subiect des abordat și în operele altor părinți și scriitori Bisericești, precum Clement Alexandrinul sau Sf. Ioan Gură de Aur. În scrierile Sf. Vasile Cel Mare însă, această problemă se reflectă într-un mod cu totul particular.

Fiind recunoscut pentru calitățile sale organizatorice remarcabile, arhiepiscopul capadocian propune un model de „program pastoral“ adresat în special tinerilor, prin care aceștia erau primiți în preajma Bisericii sau în spații special amenajate în cadrul comunităților monahale, pentru a primi o educație autentic creștină, dar și a aplica în mod concret parte din cunoștințele astfel dobândite.

Ceea ce urmărește Sfântul Vasile cel Mare este realizarea unei personalități moral-religioase , trăirea întru Hristos , pentru Hristos , cultivarea iubirii pentru Dumnezu și pentru oameni . Le cere să fie cunoscută învățătura Vechiului și Noului Testament , obiectiv care trebuie urmărit de timpuriu prin educarea copiilor în disciplină și iubire față de Dumnezeu .,,…sufletul să fie îndrumat spre practicarea faptelor bune , de la început , când este încă ușor de format și fraged’’

Educația religioasă contribuie din plin la formarea omului , la implicarea lui responsabilă în viața activă și în societate. Realizată în acord cu necesitățile psihice specifice fiecărei vârste, această componentă a educației integrale are, mai întâi, o funcție informativă , respectiv de punere la dispoziția elevilor a unui set de cunoștințe specifice, cu caracter dogmatic, liturgic, de istorie și filozofie a religiilor,dar și un pronunțat caracter formativ , de interiorizare și traducere în fapte de viață a normativelor religioase.Prin intermediul educației religioase se asigură un sens vieții credincioșilor, o direcție și un mod de a exista, o perspectivă ce depășește imediatitatea faptică. Totodată, se urmărește realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu, ceea ce presupune din partea omului o permanentă curățirede patimi și o creștere în virtute. Ea are în vedere cele două componente de bază ale oamenilor: sufletul și trupul. În tradiția creștină, trupul nu esteun simplu depozitar sau o umbră a sufletului, ci un element esențial alnaturii omenești. Desigur, sufletul deține supremația, cel care primește cea mai multă atenție, dar nu disprețuind natura fizică a omului.

De la o epocă la alta, educația și-a perfecționat metodele, și-a îmbogățit conținutul, însă și-a păstrat scopul: formarea de caractere umane. Mari pedagogi din perioada modernă, majoritatea dintre ei oameni profund credincioși, își întemeiază atât principiile, cât și metodele și mijloacele educației pe criterii exclusiv moral-creștine.

Astfel, pentru pedagogul Ian Amos Comenius , scopul educației este pregătirea oamenilor pentru viața viitoare. Formarea omului presupune, după părerea sa, dobândirea culturii, a virtuții și a pietății. Pentru filozoful și pedagogul german I. Kant(1714-1804), scopul educației este formarea caracterului moral. Fr. Herbart (1776-1841),un alt mare pedagog german, căruia pedagogia modernă îi datorează formularea,, treptelor formale”, propune la vremea sa concentrarea tuturor materiilor de învățământ pe baze morale. I. Pestalozzi(1749-1832)pedagog elvețian și unul dintre cei mai mari ai lumii, deosebit de atașat Sfintelor Evanghelii, nominalizează credința și iubirea drept valori pedagogice ideale. Cu alte cuvinte, idealul educației se concretizează în omul profund credincios, care-și dovedește credința prin iubire.

Și pedagogii români, dintre care menționăm pe G. G. Antonescu și Simion Mehedinți, călăuziți de preceptele evanghelice, văd formarea caracterului moral creștin drept finalitate ideală a educației.

Observăm că toți pedagogii mai sus evocați s-au exprimat în favoarea unui ideal educațional creștin, pentru că au avut în conștiința lor Modelul Suprem, Iisus Hristos . De aceea, atât învățătura Sa, cât și idealul și metodele de realizare a ei se deosebesc fundamental de ceea ce a fost până la El. Știm că El nu a vorbit doar despre un ideal teoretic al educației, ci a înfățișat în persoana Sa Modelul Ideal, idealul pedagogiei divino-umane.

Putem concluziona spunând că educația religioasă creștină este o acțiune specific umană, desfășurată în mai multe contexte: familie, biserică, școală, societate. Este o lucrare susținută de iubire, de încredere, de libertate și de harul lui Dumnezeu. În afară de om, în calitate de educator, educația religioasă presupune și prezența dimensiunii transcendente a unui factor informant mai presus de om și de lume. Principiul colaborării libere și active între harul dumnezeiesc și strădania creștinului în scopul desăvârșirii acestuia din urmă, numit și principiul sinergismului, stă și astăzi la baza educației religioase creștin-ortodoxe. Așa cum mântuirea în și prin Hristos este posibilă, și educația creștină – ca acțiune premergătoare mântuirii omului, acțiune de perfecționare continuă – este posibilă. Căci ea constituie premisa esențială a mântuirii sufletești, fiind necesară în îndrumarea sufletească a creștinului către Dumnezeu, în dezvoltarea puterilor sale morale către ajungerea scopului ultim: realizarea asemănării cu Dumnezeu.

În viața credincioșilor, educația religioasă deține un rol important, deoarece prin ea se asigură un sens vieții, o direcție și un mod de a exista, o altă perspectivă decât cea pur materială. Prin acest tip de educație se realizează legătura omului cu Dumnezeu, comuniunea ființei limitate cu ființa infinită. Omul este îndrumat către o viață curată, este invitat la o permanentă purificare de patimi și o creștere în virtute care să-i permită implicarea responsabilă în viața activă și în social.

2.3.2 ROLUL EDUCATIV AL FAMILIEI ȘI SITUAȚIA COPIILOR DIN CENTRELE DE PLASAMENT

Familia este cel dintâi așezământ dumnezeiesc , pe care L-a făcut Dumnezeu pentru om în rai, prin căsătorie.

După creearea primului om, și așezarea acestuia în rai, Dumnezeu cosiderând că: ,,nu este bine să fie omul singur” (Facere 2, 18), I-a făcut ajutor potrivit pentru el, a făcut femeia ,,os din oasele lui Adam și carne din carnea lui”(cf. Facere 2, 23). Apoi, I-a binecuvântat și le-a spus: ,,Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți” (Facere 1, 27-28). Concomitent, Dumnezeu a rânduit ca această înmulțire să aibă loc prin crearea de noi familii, având la bază actul iubirii dintre cei doi. Legătura dintre bărbat și femeie creată în acest mod, este mai profundă și mai intensă decât oricare legătură de sânge: ,,De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24).

În creștinism căsătoria este ridicată de Mântuitorul la rangul de Taină. Prin participarea la nunta din Cana Galileii, unde a săvârșit cea dintâi minune, Domnul Iisus arată că legământul celor doi soți este binecuvântat de Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel vorbind despre legătura dintre cei doi soți povățuiește: ,,Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum Hristos a iubit Biserica” (Efeseni 5, 25) și ,,Taina aceasta este mare; iar eu zic în Hristos și în Biserică” (Efeseni 5, 32). Prin aceasta înțelegem că unirea prin căsătorie nu este ceva trecător sau ocazional. Căsătoria reprezintă un consimțământ pe care numai moartea îl anulează definitiv.

Căsătoria nu determină întreruperea relațiilor cu ceilalți oameni, ci transfigurarea acestora prin har. Înțelegând că dincolo de trebuințele vieții pământești, scopul nobil al căsniciei este mântuirea. Așadar , familia este sălașul în care Dumnezeu coboară spre a colabora cu omul în vederea continuării și desăvârșirii vieții, ca și pentru a face din familie un model de realizare a împărăției lui Dumnezeu în lume . Familia este ,,sanctuarul în care apare viața, în care iau ființă primele posibilități de relație între om și natură, între om și om și între om și Dumnezeu”.

A vorbi despre familie înseamnă a privi în acest sanctuar și a observa nenumăratele activități care alcătuiesc viața oamenilor , dar ceea ce nu necesită a fi privit deoarece se simte, este marea dragoste a Creatorului care o veghează și o ocrotește neîncetat.

Familia este celula care asigură formarea marelui corp al societății, a cărui progres și integritate depinde de starea sănătății morale și biologice a familiei,de aceea în orice societate organizată există norme de ocrotire și îndrumare a vieții familiei .

,, Familia este o împărăție – o împărăție a iubirii – la care iau parte multe elemente, mulți factori, unii de natură externă, obiectivă, alții de natură internă, subiectivă, unii legați de natura biofizică a membrilor familiei, alții de latura afectivă și alții de natură spirituală. Fiecare din aceștia are rolul lui și de fiecare trebuie să se țină seama”.

Iată că întâlnim un complex de stări și trăiri menite să asigure o comuniune permanentă între cer și pământ în scopul realizării chemării omului în lume și a unei fericiri vremelnice, poartă a fericirii veșnice.

Omul fiind o ființă socială, simte nevoia unui semen căruia să-i împărtășească bucuriile si necazurile inerente, care să-i ofere o clipă de mângâiere menită să-l ajute în a depăși încercările. Prin ajutorul pe care și-l acordă cei doi ei lucrează la înfăptuirea mântuirii.

În familie îl ai mereu alături pe tu, care este cealaltă jumătate din eu, și care contribuie la o mai bună cunoaștere a sinelui. Împreună dăm primele lecții de viață, lăstarelor noastre pe care le-am primit de la Dumnezeu ca un semn al dragostei sfinte pentru noi, și ca binecuvânatare pentru unirea noastră. ,, Familia este cel mai bun cămin, cea dintâi și cea mai binecuvântată școală, când arde pe vatra ei focul sfânt al virtuțiilor religioase și morale . Dar familia poate să fie școala cea mai blestemată, când de pe vatra ei se aprind și se răspândesc viciile și fărădelegile “.

Familia este prima școală în care copilul crește descoperind tainele lumii . Ea este prima Biserică în care se deprinde arta de a trăi după învățătura lui Hristos . Copii , rodul iubirii , trebuie să fie obiectivul principal al preocupării părinților căci , aceștia urmează în mod obișnuit exemplul părinților . Ei văd în părinți , în tot ceea ce fac , modele de viață , de aceea părinții au o responsabilitate gravă de a fi exemple bune , demne de urmat de către fiii lor .

O responsabilitate aparte în creșterea și educarea copiilor o au mamele. ,Dați-mi mame creștine și voi schimba fața lumii ’’ spune Sfântul Vasile cel Mare., iar Sfântul Ioan Gură de Aur elogiază rolul mamelor în familii , ca unul care a primit o educație exemplară din parte unei mame –Antuza . ,,Această însărcinare este mai ales a femeilor , ca unele care rămân mai mult în casă ’’Chiar dacă în societatea actuala femeia modernă simte nevoia de implicare activă și în afara familiei , urmărind obținerea unor satisfacții de natură intelectuală și sau material , rolul ei în familie rămâne același . Fără implicarea sensibilă a femeii , familia își pierde coeziunea internă , se descompune , se dezbină se destramă .

Părtași la paternitatea divină , părinții sunt pentru copii primii responsabili ai educației și primii vestitori ai credinței . Ei au obligația de a-i iubi și respecta pe copii ca persoane și ca fii ai lui Dumnezeu și de a se îngriji pe cât posibil , de nevoile lor materiale și spirituale . Astfel cea dintâi creștere și învățătură creștinească copilul o primește în casa părintescă .Părinții sunt cei care îi învață primele rugăciuni și îi obișnuiesc cu mersul la Biserică , punând piatra de temelie a vieții lor creștine .

Familia apare ca loc în care se desfășoară primul examen al capacității sociale a fiecăruia dintre membrii săi . Părinții și copiii primesc în egală măsură sfaturi apostolice diferențiate potrivit vârstei fiecăruia ( Ioan 2 12-14 ) :copiii trebuie să învețe ascultarea de părinți pentru a dobândi cele făgăduite , iar părinții trebuie să-și privească fiii ca persoane chemate la desăvârșire și nu ca obiecte , educându-i ,, în învățătura și certarea Domnului’’ ( Efeseni 6 , 1-4 )

În aceste condiții , importanța socială a familiei este covârșitoare . Deteriorarea este , din perspectivă creștină , o consecință imediată a dizolvării familiei proces care se petrece atunci când familia nu mai este unificată de aceeași credință și nici însuflețită de iubire (Matei 24,12 ) (Marcu 13 , 12 )

Destrămarea familiilor are ca și consecințe imediate carențe educaționale și abandonarea copiilor . Rezultând din relații întâmplătoare și din cadrul unor cupluri cu venituri sub limita acceptabilă , copiii ajung inevitabil pe străzi , efortul resocializării lor fiind una din cele mai serioase provocări la adresa conștiinței și a societății contemporane . Ei rămân , de fapt , cea mai clară dovadă a crizei familiei în societatea noastră .Societatea de astăzi se confruntă cu mari și foarte grave probleme . An de an sunt dezvăluite drame teribile pe care nici măcar nu le putem bănui. Societatea îmbolnăvită este plină de părinți care nu vor să aibă copii si îi omoară înainte de naștere , părinți care se zbat în mocirla sărăciei sufletești și materiale și își vând copiii sau îi părăsesc .

Lipsurile materiale nu sunt acum mai mari decât le-au suportat părinnții și bunicii noștri care aveau casele pline de copii .,de altfel cea mai mare bogăție , singura care îți umple sufletul cu adevărate satisfacții . Lipsurile materiale erau înlocuite în sufletele pure ale părinților de dorința acestora de a-și crește copiii cu frică de Dumnezeu , respectuoși și dragoste față de muncă .

Astfel ,în România este nevoie urgentă de convertire , de întoarcere la adevăratele valori a familiei creștine , care rămâne mediul cel mai important pentru dezvoltarea spirituală a copiilor și tinerilor . Degradarea sau părăsirea mediului familial duce la pierderea ființei copilului . Noi situații dramatice duc la criza familiei și a școlii : eșecul școlar sau eliminarea din școală a elevilor , divorțul părinților , violența , marginalizarea socială, șomajul părinților . Părinții trebuie să iasă din confuzia necredinței și din complicitate morală ; dar Biserica nu poate să fie indiferentă față de condițiile grele de viață și de educație ale familiei . În special Biserica și toate asociațiile misionare trebuie să se aplece imediat către tinerii care vor să-și facă viitorul cu idealurile și virtuțile creștine .

Copiii din România care, definitiv sau pentru o perioadă de timp, nu beneficiază de grija părinților, ori care sunt în risc de a fi separați de aceștia, pot beneficia de mai multe tipuri de servicii – de zi, de tip familial sau de tip rezidențial. Acestea sunt prevăzute prin Legea 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilul. Serviciile rezidențiale includ: centrele de plasament, inclusiv casele de tip familial, centrele de primire a copilului în regim de urgență și centrele maternale. În cadrul serviciilor de tip rezidențial putem găsi următoarele tipuri de beneficiari: copii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului sau a plasamentului în regim de urgență; copii neînsoțiți de părinți sau de reprezentantul legal, care solicită o formă de protecție în baza legislației privind statutul și regimul refugiaților; cuplurile părinte/reprezentant legal – copil, când s-a identificat riscului de abandon al copilului din motive neimputabile părintelui/reprezentantului legal sau în vederea restabilirii legăturilor familiale tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani dar care beneficiază de protecție specială. Conform legii, serviciile rezidențiale trebuie să asigure:

cazarea, hrana, echipamentul și condițiile igienico-sanitare necesare;

supravegherea stării de sănătate, asistență medicală, recuperare, îngrijire și supraveghere

permanentă

paza și securitatea beneficiarilor;

protecție și asistență în cunoașterea și exercitarea drepturilor de către beneficiari;

accesul la educație, informare, cultură; educația informală și nonformală a beneficiarilor;

climatul favorabil dezvoltării personalității copiilor;

socializarea, dezvoltarea relațiilor cu comunitatea;

participarea beneficiarilor la activități de grup și la programe individualizate;

posibilități de petrecere a timpului liber.

Acolo unde familia este absentă total din viața copilului , societatea îi pune la dispoziție o altă familie , unde profesorii și educatorii, suplinind lipsa părinților , se străduiesc să devină un exemplu grăitor pentru el .Singura metodă eficientă pentrua acordarea asistenței sociale în sprijinul acestor copii este dragostea .Ei sunt frumoși și cu sufletul curat. Poartă pecetea traumelor suferite , dar sunt capabili de iubire nemărginită . Se consideră singurii vinovați pentru că au fost părăsiți și de multe ori se identifică cu ideea că ar avea un defect care i-ar face de neiubit .

Centrele sociale încearcă să suplinească lipsa părinților și mulți oameni cu suflet mare acordă în permanență sprijin material și asistență religioasă micuților și care trăiesc aici , aceștia beneficiind de atenție, afectivitate și nu în ultimul rând , de educație. Toate acestea au un rol hotărâtor în formarea personalității copiilor. Asigurarea șanselor egale la dezvoltare și educația precum și integrarea socială constituie un demers care depinde nu numai de legislație ci și de măsurile concrete preconizate de instituții sociale care trebuie să dezvolte mecanisme de depistare, evaluare, intervenție și monitorizare prin servicii publice specializate dar și prin serviciile comune ale societății. Rolul comunității se trasează prin implicarea autorităților locale dar și prin sprijinirea acestora pentru a fi deschise și pregătite să ofere sprijin fiecărui copil și familiei sale.

Educația este evoluția progresivă și armonioasă prin care copiii se transformă în mod treptat și metodic în oameni desăvârșiți . Tocmai de aceea acești copii trebuie inițiați în tainele credinței încă de la cele mai fragede vârste , trebuie învățați să se roage ,să practice virtutile și să se ferească de pericolele care duc la degradarea umană .

Biserica , prin parteneriate și activitate filantropică poate interveni în srijinul acestor copii. Pe de o parte , prin mandatul primit de la Hristos , capul ei suprem , Biserica îndeplinește misiunea de a vesti Împărăția lui Dumnezeu iar pe de altă parte realizează activități de slujire a oamenilor , activități de comuniune și trăire în Hristos .

Copiii orfani oferă pe tavă șansa bucuriei și a fericirii netrecătoare. Ei sunt atât de firești și profund integrați în viața celorlați , dornici să ofere din puținul lor .

Pe aceștia Biserica îi ajută să vadă o nouă realitate: aceea de a rămâne în continuare membri deplini ai marii familii a lui Dumnezeu, familie în cadrul căreia fiecare își are locul său, participând astfel la manifestarea Împărăției lui Dumnezeu. Fiecăruia dintre aceștia Biserica trebuie „să-i arate că în loc de a fi prizonier al propriului său eu, al propriei sale drame, cel suferind trebuie să privească durerea cu ochii copilului lui Dumnezeu”.

Biserica îi cuprinde la sânul ei și pe cei buni și pe cei răi. Pe cei buni îi ajută să urce în continuare pe scara virtuților, iar pe cei răi îi ajută să se elibereze de jugul păcatului și să îmbrace haina sfințeniei. Așadar Biserica își deschide larg ușile pentru toți oamenii, dar în mod deosebit pentru cei care au apucat calea pierzării. Pentru că „Dumnezeu voiește ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”(1 Timotei 2,4) .

Biserica, indiferent de contextul politic, social sau economic în care a activat, a desfășurat o neîntreruptă și complexă lucrare social-filantropică, adaptată situaților concrete ale fiilor ei. Primele forme prin care a acționat Biserica pentru ocrotirea celor oropsiți au fost comunitățile bisericești cu proprietate de obște, comunitățile bisericești sub forma colegiilor , corporații sau asociații admise de lege și comunități fără proprietate de obște, care au o rețea de societăți religioase și instituții de asistență socială. Evident că nici asistența individuală, neorganizată, n-a lipsit în nici o vreme din Biserică. Instituțiile de asistență socială apar încă în anul 300 pe timpul lui Constantin cel Mare. Conform surselor păstrate, principalele instituții de asistență socială în Biserica veche au fost : Brefotropiile (leagăne pentru sugacii părăsiți sau găsiți) sau Partenocopiile (case de adăpost pentru fecioare). Orfanotropiile (orfelinatele) reprezintă o realizare deosebită a Bisericii Vechi în domeniul asistenței sociale, prin care s-a manifestat dragostea față de semeni. Biserica a organizat încă din veacurile IV – V așezăminte speciale pentru orfani (creștini și necreștini), a căror îngrijire era încre- dințată personalului clerical, care își desfășura activitatea sub îndruma- rea episcopilor, așa cum rezultă din documentele de arhivă . Cel mai vechi orfelinat se pare a fi „Orfelinatul Sfântul Zotic”- de pe vremea lui Con- stantin cel Mare, împărat roman (306-337) marcat în mod deosebit prin Edictul de toleranță dat în favoarea creștinismului.

Aceeași lucrare socială este întâlnită și în spațiul Bisericii Ortodoxe Române, de la constituirea statelor feudale românești și recunoașterea mitropoliilor până în vremea noastră, ea fiind întreruptă în mod abuziv, aproape în totalitate, în perioada comunistă. După 1989, Biserica noastră a reactivat și dezvoltat lucrarea filantropică, ea fiind o preocupare fundamentală a Bisericii, izvorul ei fiind însuși Dumnezeu, „iubitorul de oameni”, iar puterea ei fiind sfânta și dumnezeiasca Liturghie. De aceea, sintagma „Liturghie după Liturghie” este nu numai o realitate vizibilă, ci și una în plină afirmare.

Din nefericire județele din Arhiepiscopia Iașilor se află printre județele cu cel mai mare număr de copii instituționalizați din țară .

2.3.4 ROLUL EDUCATIV AL ȘCOLII

Înțelesul etimologic al școlii – ca instituție socială, expres educațională, pornește de la grecescul „schola”-ce înseamnă ocupație de timp liber, plăcere, studiu; cuvânt preluat apoi și de romani, prin latinescul „scola”-școală, si devenit mai apoi ”școală„ în înțelesul de învățământ în care instituirea și educația tinerei generații se organizează și se realizează sistematic.

Școala este o organizație care învață și produce învățare (learning organization). Specifi cul ei decurge, în esență, din faptul că ea este investită cu funcția de a produce învățare și structurează toate celelalte aspecte organizaționale și funcționale în această direcție.

Școala este o instituție delegată de comunitate să transmită un anumit set de valori. Sub aspect axiologic, actul pedagogic nu se limitează la o simplă reproducere a valorilor morale, științifice, artistice în corpusul de expectanțe și de norme pedagogice sau în conținuturile transmise: el operează o selecție, o decantare, o ierarhizare după criterii ce au în vedere relevanță pedagogică a setului de valori în exercițiul paideutic.

După îndelungate experiențe , școala poate să afirme că menirea ei nu este de a face instrucție pură , să comunice elevului cantități imense de cunoștințe , fiindcă oricât de bine ar fi înmagazinate de copii , ele lasă neschimbate profunzimile sufletului lor : nu-i fac nici mai cinstiți , nici mai buni . Instrucția poate forma scopul școlii dar numai ca scop intermediar , un scop ce trebuie atins în vedera altui scop mai înalt , care să aibă educația intelectuală la bază și să culmineze cu educația morală.

Un factor important în formarea moralității tinerilor revine școlii prin educația religioasă .

Educația este o acțiune social complexă care cuprinde ansamblul mijloacelor necesare pentru a determina dezvoltarea sufletului spre menirea sa .Din această definiție se subînțelege că educația exprimă o funcție exclusiv umană și că puterea ei se întemeiază numai pe latura spirituală din om , care , este de fapt proprietatea exclusivă a omului și o premisă a demnității acestuia .

Așadar educația este un proces complex de acțiuni prin care se urmărește în chip metodic , sistematic și gradual creșterea moral spirituală a omului , prin implantarea în conștiința și viața lui a valorilor moral spirituale și religioase în vedera dezvoltării armonioase a ființei umane pentru sine , pentru comunitate și Biserica de care aparține .

De aceea pedagogia creștină aduce în prim-planul educației ideea centrală : relația omului cu Dumnezeu . Căci acel ,,trebuie ’’ impus de normele morale , primește adevărata valoare și autoritate numai pentru că izvorăște din Dumnezeu .Astfel toate scopurile vieții morale și ale educației moral-creștine sunt subrdonate acestui imperative : existența prin Dumnezeu , în Dumnezeu și pentru Dumnezeu . Relația cu Dumnezeu este deci ,relația fundamentală a vieții individului și întegul sistem educațional trebuie să aibă la bază acest principiu . A se exclude această relație din educație este totuna cu a încerca să zidești o casă fără a așeza mai întâi temelia.

În decursul istoriei pedagogiei , mari cercetători au căutat răspunsul la întrebarea :,,Care este idealul urmărit în educație ? ’’ Se constată o diversitate de opinii . Pentru unii educația trebuie să formeze oameni de știință , știința fiind viitorul omenirii . Alți cercetători au stabilit educației un ideal utilitarist , ceea ce înseamnă că școala trebuie să-l pregătească pe tânăr pentru viața practică .

Amos Comenius ( 1592 -1670 ), marele pedagog al școlii medievale, a căutat idealul educației în domeniul religios . Educația religioasă asigură un sens al veții creștinilor , o direcție și un mod de a exista , o perspectivă care depășește imediatul static . Valorile promovate prin educația religioasă sunt desprinse și prezintă intregul pe care‑l formează religia creștină insăși. De‑a lungul celor două milenii de istorie, una dintre cele mai mari provocări ce a stat in fața educației religioase a fost legată de nevoia descrierii unui parcurs didactic și religios unitar, corespunzător setului de valori descoperit de Dumnezeu și, totodată, particularizat pentru fiecare dintre participanții la acest demers.

Școala este după familie cel mai important factor social, educativ, moral. Ea are o mare influență asupra omenirii, iar acest adevăr ese recunoscut de toată lumea și de aceea se depun eforturi uriașe de către toți pe toate căile pentru perfecționarea ei. “Patrimoniul spiritual al dreptei credințe își descoperă comorile, idealurile și minunatele-i frumuseți, numai în măsura în care preotul “iconom al tainelor lui Dumnezeu” (I Cor 4,1) le scoate la lumină, le afirmă cu cuvântul, cu fapta și cu adevărul și le pune în valoare”. Aici observăm cât de important este rolul preotului în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu.

,,Toate rezultatele științei sunt puse în slujba creșterii copiilor, spre a face ca omul viitorului să fie cât mai bine înarmat pentru lupta vieții”. Această ofensivă a dat rezultate bune în ceea ce privește știința, dar nu a prosperat în ceea ce privește credința, morala, nici chiar acum la început de mileniu trei. Programele oficiale de învățământ în unele state au exclus cu totul religia, iar în altele au redus la minimum importanța ei, scoțând-o dintre obiectele de studiu și înlocuind-o cu altele. Mai bine de jumătate de secol și la noi în țară, religia a fost interzisă în școală. Așa se explică “lipsa aproape totală a culturii religioase”, unii tineri alunecând spre imoralitate. Niciodată știința, oricât de profundă ar fi, nu va putea înlocui morala și credința. Dacă paralel cu cultivarea rațiunii nu se face și cultivarea sufletului omului, a caracterului, a inimii, omul nu numai că nu se îndreaptă dar devine chiar mai rău, mai stricat și mai periculos. Educația este singurul mijloc de regenerare, ea nu poate exista fără morală, nu există morală fără religie.

II.3.5CADRUL LEGISLATIV –NOUA LEGE A EDUCAȚIEI

Educația religioasă a avut întotdeauna ca obiectiv cunoașterea și respectarea cu fidelitate a învățăturii de credință. Încă de la început, în perioada educației catehumenilor, care se pregăteau pentru primirea botezului, până în prezent, când face parte din trunchiul comun al disciplinelor din planul de învățământ al educației contemporane, ea a susținut și susține adevărurile revelate de Mântuitorul Iisus Hristos, „Cuvântul este Pedagogul care ne duce pe noi, copii, la mântuire. Cuvântul a grăit prin Osea foarte lămurit despre El, zicând: „Eu sunt învățătorul vostru.” (Osea 5,2) Pedagogia este credința în Dumnezeu: este învățătură a slujirii lui Dumnezeu; este instruirea spre cunoașterea adevărului; este viețuirea dreaptă, care duce la cer” de aceea Clement Alexandrinul, în „Pedagogul” ne arată că Hristos „se identifică cu învățătura Sa, El este pedagogia, Calea și modelul slujirii lui Dumnezeu,.. educația religioasă reprezintă astfel o formă de exprimare a credinței.” Pedagogia creștină ortodoxă explică rolul Bisericii în formarea creștinilor și a școlii, de a completa și de a explica învățătura bisericii, astfel se observă că ridicarea sufletului omenesc este posibilă doar prin activitatea sinergetică dintre latura pedagogică, cu cea cultică și cu punerea în practică a învățăturilor Mântuitorului. Ora de religie trebuie să formeze deprinderi și să ofere cunoștințe, iar profesorul prin cunoștințele pe care le deține și prin exemplul personal poate să-i deprindă și pe cei din jur, pe elevi, cu o viață religioasă frumoasă.

Transformările economice, politice și economice care s-au petrecut după 1990, au adus și unele reforme și transformări pe plan religios, una dintre acestea fiind reintroducerea religiei în școlile laice. După mai bine de două decenii de educație religioasă în școală, sunt diferite poziții și atitudini legate de această oră care se găsește în trunchiul comun al disciplinelor din învățământul preuniversitar, și face parte din aria curriculară „Om și societate”, și această integrare a religiei în rândul celorlalte discipline predate este rezultatul luptei Bisericii Ortodoxe Române, alături de celelalte culte recunoscute cu cei care răspund de sistemul educațional românesc. Reintroducerea educației religioase, misiunea acestei discipline nu este acela de a informa doar, ea vizează atât vestire Evangheliei cât și integrarea și viețuirea tuturor oamenilor ca membrii ai Bisericii, trupul lui Hristos în extensie istorică, dar prin susținerea valorilor de bază ale credinței creștine, ea rezolvă și unele probleme actuale ale societății în ansamblul ei. Reintroducerea religiei ca disciplină este o revenire la normalitate, deoarece prezența acestei discipline poate fi susținută cu argumente de ordin istoric, cultural, sociologic, teologic, pedagogic, moral, psihologic, căci educația creștină oferă omului, persoanei umane valoare, dar și ajută la formarea și regenerarea însușirilor specifice sufletului: rațiune, voință, simțire; educația religioasă nu îngrădește libertatea, deoarece numai cunoașterea empirică nu este suficientă omului, care este alcătuit din trup, dar și din suflet, care tinde spre Creatorul său, al cărui chip îl poartă. Creștinismul este cel care introduce autoevaluarea continuă a vieții moral-religioase a ființei umane, din punct de vedere al urcușului spiritual, conceptul de autoevaluare a fost preluat și adaptat de toate sistemele educative. Părinții Bisericii au susținut întotdeauna ca educația religioasă, care se adresează direct ființei umane, este o poruncă și o necesitate a firii umane, să debuteze cât mai devreme, și să se țină cont de particularitățile de vârstă și individuale pe care trebuie să le dezvolte. Chiar dacă omul a căzut în păcat și acest fapt a avut ca efect alterarea relației dintre Dumnezeu și om, dar „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”(Ioan 3,16), omul în afară de iubirea lui Dumnezeu primește și adevărata libertate, atunci când se depărtează de păcat, împlinește poruncile, iar această cale care conduce la cunoașterea Lui Dumnezeu este susținută și de o educație corespunzătoare, de aceea Biserica a susținut educația religioasă a tuturor creștinilor.

Pedagogii români recunosc rolul Bisericii în dezvoltarea școlii românești și a culturii române. Disciplina religie era prezentă în școlile înființate de către stat, încă din secolul al XVIII-lea și susținută de legislația Țărilor Române. Un rol important în acestă perioadă l-a avut monahul-pedagog Iosif Moesiodax, care a continuat activitatea din domeniul educațional începută de cărturari precum: Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul, Grigorie Dascălul, el inițiază o reformă a conținutului învățământului, pe care îl orientează spre discipline cu caracter realist, se preocupă și de modernizarea manualelor școlare, el introduce „un sistem educativ bazat îndeosebi pe respectarea principiului sistematizării și continuității cunoștințelor, al învățării active și conștiente și al motivației,” influențat de gândirea patristică el arată importanța educației pentru „regenerarea societății prin îndumnezeirea firii umane: „întunericul” din lume își are cauza în „întunericul” din om,” și o consideră una din căile care-l conduc pe om spre fericire, de aceea profesorul trebuie să dea dovadă de răbdare față de elevi, iar pentru ca activitatea să fie eficientă, în demersul didactic, recomandă explicația.

Ministrul Spiru Haret (1851-1912) reformează învățământul românesc și arată importanța pentru „ridicarea condiției materiale și spirituale a poporului este realizabilă doar printr-o educație intelectuală, religioasă și morală de înaltă ținută,” iar în catalog, religia este trecută pe prima poziție dintre discipline.

Începând cu 1948, religia este scoasă de regimul comunist în afara învățământului de stat, „Decretul privind reforma învățământului” considera că educația religioasă intră doar în responsabilitatea Bisericii.

În trecut; Biserica susținea nu doar învățământul religios, ci tot învățământul în anumite locuri și timpuri (de ex. în Transilvania în timpul stăpânirii regilor Ungariei), dar ea lupta și pentru păstrarea identității naționale a românilor de pretutindeni, iar pedagogii români au recunoscut rolul ei în dezvoltarea școlii românești și a culturii române, de aceea reintroducerea religiei ca disciplină de studiu în școala românească, după cincizeci de ani de analfabetism religios, este un act rațional. Statutul bine definit al religiei, ca disciplină, în școala românească, se datorează în special strădaniei membrilor Sfântului Sinod al Bisericii noastre, care a mediatizat „tradiția educației religioase la români”, dar și scrieri ale personalităților istorice care au susținut și au evidențiat importanța învățământului religios în devenirea ființei umane, astfel:

În 11 septembrie 1990 religia este introdusă cu denumirea de „Educație moral-religioasă”, numai în învățământul primar și gimnazial, cu statutul de disciplină opțională și facultativă, câte o oră la două săptămâni, iar aprecierea rezultatelor se făcea prin acordarea de calificative, iar din 18 ianuarie 1991, conform „Protocolului nr.15.0052/ 11.09.1990, încheiat între Ministerul Învățământului și Științei și Secretariatul de Stat pentru culte, se introduce câte o oră pe săptămână de Educație moral-religioasă în baza comunicatului emis de Ministerul Învățământului și Științei (nr. 9176/ 1.02.1991) și de Secretariatul de Stat pentru Culte (768/ 1.02.1991); dar desfășurarea orei depindea, conform articolului 1, de „opțiunea elevilor și a fiecărui cult religios, dar și de posibilitățile școlii.”

Constituția României din 1991, prin articolul 32, aliniatul 7, prevede: „Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege.”

Prin adresa nr. 4612/ 4.08.1993, Patriarhia Română intervine în 17 august 1993 și cere schimbarea denumirii disciplinei „Educație moral-religioasă” în „Religie”, și se trece la notarea elevilor cu note, iar Ministerul acceptă noua denumire prin adresa nr. 10.398/1993.

În „Legea Învățământului” nr.84/1995, din 24 iulie 1995, în articolul 9, aliniatul 1 se stipulează: „Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. În învățământul primar, religia este obligatorie, în învățământul gimnazial este opțională, iar în învățământul liceal și profesional este facultativă. Elevul, cu acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și confesiunea.”

Hotărârea Sfântului Sinod nr.1105/1996 s-a supus spre analiză și studiu Adunării Naționale Bisericești, cu „recomandarea de a se declanșa procedura legală prin strângerea de semnături pentru introducerea unei inițiative legislative pentru modificarea articolului 9 din „Legea Învățământului”, pentru a se elimina calificativele „opțional” și „facultativ”, așadar pentru un statut al Religiei egal cu al celorlalte discipline preuniversitare”, inițiativă sprijinită prin semnăturile a peste un milion de credincioși.

Guvernul României emite Ordonanța de Urgență nr.36, pentru modificarea articolului 9 din „Legea Învățământului” nr. 84/1995, pe care o publică în „Monitorul Oficial” al României pe 10 iulie 1997, astfel: „Planurile învățământului primar, gimnazial liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară. Elevul, cu acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și confesiunea.”

Ordonanța de Urgență a Guvernului modifică „Legea Învățământului” nr. 84/1995 care introduce religia ca disciplină obligatorie la nivel instituționalizat, prin Legea nr.151/30.07.1999 care legiferează astfel statutul disciplinei: „La solicitarea scrisă a părinților sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de Religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

Ministerul Educației și Cercetării dă Ordinul nr. 3638/11.04.2001 și Ordinul nr.3670/17.04.2001 care vor adăuga, în articolul 5: „La solicitarea scrisă a părintelui sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de Religie. În acest (ultimă) situație, elevul își va alege în locul Religiei, o disciplină opțională.”

În „Monitorul Oficial” este publicată Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă, în Partea I, nr.11/8.01.2006 dezvoltă prevederea constituțională cu privire la educația religioasă, care este asigurată în învățământul de stat și particular, cultelor recunoscute.

În decembrie 2007 Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului supune dezbaterii publice proiectul „Legii învățământului preuniversitar”, în care vrea să scoată disciplina religie din planurile-cadru ale învățământului liceal, dar campania inițiată de Patriarhia Română, „Nu vrem liceu fără Dumnezeu”, susținută de credincioși și de celelalte culte recunoscute în România, a avut ca efect menținerea disciplinei religie în planurile-cadru ale învățământului liceal, ca parte a trunchiului comun, în proiectul de lege amintit.

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării dă Ordinul nr.3410/16.03.2009 prin care se aprobă planul-cadru de învățământ pentru clasele IX-XII, filiera teoretică și vocațională, cursuri de zi, prin care disciplina religie este inclusă în trunchiul comun, dar elevul cu acordul părinților sau a tutorelui legal constituit, poate alege pentru studiu religia și confesiunea, sau poate alege, să nu frecventeze aceste ore și situația școlară să fie încheiată fără această disciplină.

Proiectul de Lege al Învățământului Preuniversitar, al „Comisiei Prezidențiale pentru Analiza și Elaborarea Politicilor în Domeniile Educației și Cercetării din România”, din 30 aprilie 2009 exclud disciplina din trunchiul comun, de aceea Patriarhia Română prin adresa nr.3780/17.08.2009 cer păstrarea disciplinei religie în planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial și liceal, ca parte a trunchiului comun așa cum era prevăzut în „Codul educației”, articolul 12/9.08.2009, un proiect al Ministerului Educației. Anul școlar 2009-2010 menține disciplina religie în planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial și liceal, ca parte a trunchiului comun.

În aprilie 2010, Guvernul României transmite Parlamentului un nou proiect al Legii educației naționale în care prin articolul 17, aliniatul 3, se propune un statut diferit orei de religie: „La cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii și artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar”. Patriarhia Română și-a arătat dezacordul față de această prevedere care diminua importanța orei de religie față de celelalte discipline școlare.

Pe 19 mai 2010 Camera Deputaților adoptă proiectul „Legii educației naționale și învățarea pe tot parcursul vieții”, iar în articolul 17 din proiectul de lege se arată:

„Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ Religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.

La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit,pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele religioase recunoscute oficial de stat.”

Azi, în „Legea educației naționale”, din 2011, în articolul 18, se arată:

(1) „Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ  religia  ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.

(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele religioase recunoscute oficial de stat.”

Azi, în „Legea educației naționale”, din 2011, în articolul 18, se arată:

(1) „Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ  religia  ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.

(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele religioase recunoscute oficial de stat.”

Așadar predarea învățământului religios în școlile de toate gradele este de cea mai mare importanță pentru moralizarea omenirii. Obligația aceasta revine preoților și profesorilor de religie . “Influența religiei asupra sufletului copilului este profundă. Acesta este un adevăr așa de elementar, că nu nimeni nu ar trebui să cugete altfel”.

Predarea Religiei in școală constituie un act misionar-sacramental, dar totodată are

conotații educaționale profunde. Cunoaștera propriilor valori religioase reprezintă o formă de

securizare culturală, un semn de civism și culturalitate. Educația religioasă invită la reflecție, la autocunoaștere, la o convertire la lumea valorilor. Valorile religioase au darul de a aduce comuniunea intre oameni, de a solidariza membrii unei comunități.

Ultimii ani au dovedit că prezența religiei in școală este necesară nu numai pentru Biserică, ci și pentru societatea romanească in ansamblul ei, care a caștigat prin acest act de dreptate atat accesul la propria-i spiritualitate, cat și un instrument esențial in procesul de educare al tinerei generații. Pentru spațiul romanesc, credința creștină a acționat ca un factor de coagulare și de perpetuare al neamului. A fi inițiat religios, insemnă și a fi educat, inseamnă a avea capacitatea de a spori și continua educația. In zilele noastre se creează diferite forme de educație permanentă. Pedagogia creștină este un model in acest sens, deoarece experiența religioasă nu este o formă de stagnare sau de monotonie, ci o formă de cunoaștere și aprofundare perpetuă, avand drept scop desăvarșirea in și prin Hristos.

In ceea ce privește reintroducerea religiei în școală, am putea spune că există poziții și

atitudini foarte diverse. Situarea orei de religie in trunchiul comun al disciplinelor din invățămantul preuniversitar a dat naștere unor discuții contradictorii. N-a fost deloc ușoară lupta Bisericii Ortodoxe Romane, alături de celelalte culte recunoscute – Biserici și Confesiuni istorice – pentru ai determina pe cei care răspund de sistemul educațional romanesc să accepte integrarea religiei in randul celorlalte discipline predate.

Predarea religiei in școală are valențe educaționale deosebite, prin rolul ei formativ in viața tinerilor, reducand efectele negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare, propunand modele viabile de bunătate și sfințenie și oferind tinerilor repere in viața de familie și in societate. Educația religioasă reprezintă un factor de stabilitate și de comuniune in societatea romanească, un izvor sfant și statornic de inspirație pentru a apăra și promova identitatea spirituală și demnitatea persoanei care trăiește azi intr‑o lume din ce in ce mai pluralistă și mai fragmentată din punct de vedere spiritual și social. Religia evidențiază valoarea eternă a faptelor

bune, săvarșite in timpul limitat al vieții terestre, și promovează comuniunea intre generații prin valorile perene ale credinței cultivate și transmise.

Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de învățământ a fost întotdeauna pozitivă, considerându-l o obligație fundamentală pentru fiecare membru al ei. Convingerea sa constă în principiul pedagogic că nimeni nu poate fi desăvârșit dacă nu-și luminează mintea cu ajutorul învățăturii care trezește sentimente înalte și determină voința spre realizarea faptelor bune.

Religia, ca obiect de studiu, se încadrează în aria curriculară „Om si societate”. Ea urmărește, alături de celelalte discipline componente, formarea personalității în concordanță cu valorile creștine și dezvoltarea de caractere moral-creștine în spiritul dreptei credințe. Atât în școala generală, cât și în liceu, studiul religiei își propune atingerea următoarelor obiective cadru:

cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii și desăvârșirii omului;

cunoașterea și folosirea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase;

cunoașterea învățăturilor Sfintei Scripturi, a tradițiilor religioase și a istoriei Bisericii;

formarea virtuților creștine și consolidarea deprinderilor de comportament moral-religios;

educarea atitudinilor de acceptare, înțelegere și respect față de cei de alte credințe și convingeri.

La realizarea acestor obiective se ajunge prin diferite tipuri de activități, dintre care cel mai frecvent utilizată este lecția de religie. Acesteia i se alatură și alte forme, precum: vizite la mănăstiri; participarea la conferințe duhovnicești; întâlniri cu tineri de alte confesiuni și credințe, rase, naționalități; participarea la acțiuni de caritate în orfelinate, azile sau spitale, împreună cu membrii altor confesiuni sau credințe religioase; organizarea unui cerc de religie.

Lecția de religie este alcatuită dintr-o succesiune de etape ce se desfășoară într-un anumit interval de timp. Succesiunea etapelor depinde de tipul de lecție folosit (lecție mixtă, lecție de transmitere și însușire de noi cunoștințe, lecție de formare de deprinderi, lecție de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor, lecție de verificare și evaluare), însă urmărindu-se întotdeauna asigurarea legăturii între transmiterea cunoștințelor și asimilarea acestora.

Etapele corespunzătoare fiecărui tip de lecție sunt selectate în funcție de conținutul informațional, de obiectivele urmărite, de particularitățile clasei de elevi, existând, prin urmare, o multitudine de structuri, de secvențe posibile. Menționăm etapele scenariului didactic pentru o lecție mixtă, deoarece acest tip de lecție le cuprinde pe toate:

momentul organizatoric;

verificarea cunoștințelor;

captarea atenției (sau pregătirea aperceptivă);

anunțarea titlului lecției noi și prezentarea obiectivelor propuse;

predarea noilor cunoștințe (sau tratarea);

fixarea cunoștințelor;

asocierea;

generalizarea;

aplicarea.

În școală, activitatea religioasă este coordonată de un educator, de o persoană special pregătită în acest scop, care să dispună de o bună formație intelectuală, cu o doză de cunoștințe care să-l ajute să trateze complet, competent și cu autoritate științifică temele propuse. De asemenea, să aibă și cunoștințe de psihologie și logică, pentru a ști ce materie să folosească și cât anume din ea, și mai ales cum să o facă ușor inteligibilă, în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor. La toate acestea se adaugă și cunoștințe de pedagogie care să-i ofere metodele necesare activității de catehizare.

Prin termenul de educator vom desemna atât profesorul laic, înțelegând prin acesta o persoană ce urmează cursuri speciale de pedagogie și psihologie în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă, unde se insistă și pe elemente de psihologie a copilului și pe educația religioasă a acestuia, cât și preotul profesor.

Și unul și celălalt trebuie să fie pătrunși de evlavia bisericească, de spiritul supremului Pedagog Iisus Hristos, să aibă un suflet cald care să poată încălzi și alte suflete și să le aducă la înălțimea lui Hristos. Atât profesorul cât și preotul au datoria de a aprinde scânteia evlaviei în sufletele elevilor, de a crea ambianța educativă religioasă necesară lecției, de a învăța și lumina sufletele copiilor, de a forma caractere moral-religioase. Căci “cel ce va face și va învăța și pe alții să le facă, acela mare se va chema întru împărăția cerurilor.” ( Matei 5, 19 ). Educatorul, prin cunoștințele teologice și culturale, prin munca, rugăciunea și harul primit de sus, prin curățenia vieții lui trebuie să devină model de imitat pentru toți cei cărora le propovăduiește adevărurile sfinte.

În general, activitatea religioasă din școală are puncte comune cu alte discipline în ceea ce privește principiile didactice după care se călăuzește, metodele și procedeele utilizate. Apar și aspecte specifice, care vor fi orientate de către educator conform unui plan și unor metode bine precizate. Educația , în general, este posibilă în toate perioadele vieții omenești. De asemenea, și educația religioasă . Omul mereu poate fi supus modelării prin educație, poate fi condus spre cele bune. De aceea, un aspect important, cu implicații în dezvoltarea ulterioară a elevului și, în același timp, în realizarea cu succes a educației religioase în școală, este respectarea particularităților de vârstă și individuale ale elevilor. De acest aspect ne vom ocupa în continuare , încercând să punem în valoare necesitatea respectării acestuia, precum și formele de realizare a educației religioase în școală ținând cont de aceste particularități ale elevilor.

2.3.5 ROLUL BISERICII ÎN EDUCAȚIE.

,,Biserica este așezământul sfânt , întemeiat prin jertfa lui Hristos pe cruce și prin Învierea Sa din morți pentru sfințirea și mântuirea oamenilor . Este condusă în chip nevăzut de Hristos iar în chip văzut de ierarhia bisericească Întemeiată de Mântuitorul Hristos, și înțeleasă ca extensie în lume și în istorie a Trupului Fiului lui Dumnezeu, ea poartă amprenta activității Acestuia; astfel, ea continuă să îndeplinescă întreita slujire a Mântuitorului. Continuarea nu trebuie înțeleasă ca o completare, ci ca o rămânere cu noi a Mântuitorului, de altfel făgăduită la Înălțarea la cer (comp. Mt. 28, 20 – 21).

Adevăratul garant al educației umane este Biserica . Hristos a trims Apostolii spunându-le ,, Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile …’’( Matei 28 ; 19) Mântuitorul Hristos s-a adresat tuturor , bogați sau săraci deopotrivă , pe toți i-a chemat la mântuire . El s-a adresat de fapt întregii comunități , pentru a se implica în misiunea pentru mântuire așa cum a făcut-o și El , împlinind și misiunea iubirii de Dumnezeu în sens vertical și misiunea iubirii de semeni în sens orizontal . Propovăduind „cu timp și fără timp” (comp. II Tim. 4, 2) cuvintele și învățătura Sa transced timpul și sunt la fel de normative și astăzi . Biserica , astăzi continuă chemarea profetică a Întemeietorului său; prin cultul divin – prin care împărtășește credincioșilor Harul dumnezeiesc, necesar mântuirii – ea împlinește slujirea arhierească a lui Iisus Hristos; conducând credincioșii pe cale mântuirii, prin activitatea pastorală a episopilor și a preoților Biserica se află în ipostaza de a continua demnitatea împărătească a Celui care a biruit moartea . Nici o tehnică pastorală nu poate înlocui forța de atracție a cuvântului predicat , a Sfintei Liturghii , a Sfintelor Taine și a cultului bsericesc în general . Sfânta Liturghie este cea mai importantă slujbă bisericească creștină , este cea mai înaltă formă de viață creștină și de cunoaștere a realității religioase Toate celelalte slujbe sunt o pregătirepentru Liturghie și își găsesc împlinirea în ea. Sfântul Dionisie Areopagitul numește Sfânta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea încununează și unește deplin pe fiecare credincios și pe toți în Dumnezeul cel Unul și infinit în iubire desăvârșind comuniunea cu Dumnezeu.. Ea reprezintă o metodă de cunoaștere a realității religioase pentru elevii de toate vârstele , prin simbolistica și puterea ei de sugestie .O paricipare constantă la Sfânta Liturghie detrmină o înțelegere a învățăturilor și sensurilor ce se desprind din cultul divin ortodox .Prin rugăciunea rostită în comun pentru cei prezenți în biseică , pentru cei ce călătoresc , pentru cei bolnavi , pentru cei în nevoi și pentru cei adormiți , copilul este pregătit pentru viața în comunitate în sufletul acestuia trezindu-se sentimentul solidarității umane și dragostea față de semeni .

Sfânta Liturghie completează toate cunoștințele elevului , fiind ca o carte cu imagini vii despre cele mai importante momente din istoria creștinismului , iar prin ruugăciuni și cântări elevul învață și consolidează dogmele bisericii. Valoarea educativă deosebită a Sfintei Liturghii reiese și din prezența reală a lui Hristos în toate momentele ei , de la Naștere până la Moartea și Învierea Sa . Hristos este cel mai desăvârșit Om și Învățător , este modelul suprem și ,,unicul învățător al omenirii ,care a învățat oamenii să fie desăvârșiți ca Dumnezeu ( Matei 5, 48 ), este cel mai grăitor model de formare a caracterelor morale , și de perfecțiomare spirituală a omului .

Prin Sfânta Liturghie se transmit elevilor cunoștințe religioase ,li se cultivă și dezvoltă atenția , memoria , voința și perseverența . Orice Sfântă Liturghie este o oră de religie , așa cum în fiecare oră de religie elevii trebuie îndrumați să participe la viața bisericii . Nu doar Sfânta Litturghie îi adună e credincioși în sânul Bisericii , ci și Sfintele Taine și Ierurgiile . Întreg cultul divin prezintă valențe educative deosebite .

Sfintele Taine sun lucrări sfințitoare ale Bisericii prin care se împărtășește credincioșilor Harul Divin mântuitor . Sfintele Taine sun deosebit de importante pentru dezvoltarea vieții religioase prin funcția lor educativă și prin darurile curățitoare și sfințitoare care se revarsă asupra credincioșilor . Biserica Ortodoxă Română precizează un număr de șapte Sfinte Taine, însă primim mai des Taina Spovedaniei și Euharistia .

Pentru ca aceste două Sfinte Taine să-l conducă pe elev la o mai bună cunoaștere a realității religioase , este necesar ca profesorul de religie și preotul să-i determine să conștientize importanța acestora .Elevii vor înțelege mai ușor dacă vor cunoaște etapele spovedaniei cu rolul fiecareia și li se oferă exemple de căință chiar din Sfânta Scriptură ,precum rugăciunea vameșului și întoarcerea fiului risipitor .

Sfânta Euharistie ocupă locul central în viața Bisericii , pentru că e taina prin care credincioșii se împărtășesc cu însușu Trupul și Sângele Domnului. Preotul și profesorul de religie trebuie și prezinte elevilor importanța acestei taine , cum ntebuie să ne pregătim pentru primire ei , cât de des sau cât de rar trebuie să ne împărtășim .

Alături și împreună cu sfintele slujbe ale Bisericii Cântare religioasă manifestă un important rol în educația religioasă . Cântarea bisericească ,, amintește de cântarea îngerilor în fața lui Dumnezeu și servește spre nălțare sufletului și nobilitarea inimii”

Iată deci că Biserica posedă posibilitatea de a interpreta mesajul viu al Evangheliei și de a-i ajuta pe copii și tineri să-l descopre pe Hristos . Ea a depus întotdeauna eforturi de a-i chema pe oameni la practicarea credinței. Această acțiune se cere lărgită și îmbrățișată de ceilalți factori educativi , astfel încât copilul să înțeleagă că el însuși este mădular viu al Bisericii , și este chemat la credință și la acțiune , pentru a fi un mesager mic al lui Hristos pe pământ . Educația religioasă constituie un aspect important al spectrului misiunii Bisericii în lume.

Biserica este instituția pe care Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, a creat-o ca parte integrantă a operei Sale ce vizează mântuirea noastră; ea este creată, așadar, „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”.

Educația creștină a copilului nu poate fi nici măcar imaginată fără slujirea Bisericii, ca instituție divino-umană, instituție fundamentală a societății, mai veche decât chiar cea a statului. Activitatea învățătorească a Bisericii a fost rânduită de Însuși Mântuitorul Hristos, pentru ca oamenii să cunoască voia Lui și să o împlinească . Biserica este factor esențial, prin mijloacele ei tezaurizate: doctrina, morala, disciplina canonică și cultul. Practic, dintre toate, cultul divin este cel mai apropiat mijloc de educație religioasă, întrucât doctrina, morala și disciplina (buna rânduială) sunt "predate" creștinului de rând, cel mai adesea, tot prin cultul divin, în cadrul căruia, o dată cu slujbele sfinte, se rostesc și cuvinte de învățătură, predici și cateheze, atât de importante în luminarea minții credinciosului. Cultul însuși are o funcție didactică, deodată cu cea harismatică, sfințitoare. Participând la slujbe, credinciosul își sfințește viața, dar își luminează și credința, în același timp. "Cultul" devine, astfel, un cuvânt sinonim pentru "ortodoxie .

,,Voi sunteți sarea pământului … Voi sunteți lumina lumii ’’( Matei 5 , 13-14 ) Aceste cuvinte sunt adresate de Hristos tuturor , mari și mici , chemați să facă parte din Biserică și să cunoască adevărul învățăturilor Sale . Prin intermediul Bisericii opera lui Dumnezeu se răsfrânge peste lume , iar lucrarea lui se împlinește , iradiază în manifestările individuale și collective .

Influiența pedagogică a Bisericii este deosebit de importantă . Pe de o parte ea ne face părtași la tainele vieții supranaturale , la misterele participării la manifesterea în lume a divinității . Biserica ne propune un scop și un ideal înalt al perfecționării existenței noastre . Ea completează opera educativă începută de părinți și se dovedește o modalitate complementară școlii în materie de formare spirituală , de educație morală , de activism cetățenesc .

În ceea privește educația religioasă a copiilor și tinerilor , Biserica are sarcina cea mai amplă și mai precisă , și anume aceea de catehizare și descoperire a valorilor morale creștine , în lumina învățăturii lui Hristos . Copiii , tinerii , elevii au nevoie de ajutorul preoților care sunt păstori sufletești , părinți spirituali , duhovnici și învățători . Relația dintre preot și copil este aceea dintre un maestru și un discipol . Preotul are de jucat rolul unui ghid spiritual care nu poate fi înlocuit de părinți sau profesori .

Prin demersul educațional, Biserica vine în ajutorul societății în ansamblul ei, promovând dragostea, prietenia, pacea,înțelegerea, întrajutorarea și cooperarea între semeni, toate acestea constituind principiile de bază ale credinței creștine .

II. 3.6 ORA DE RELIGIE- BESERICA DIN ȘCOALĂ

,,Mergeți și învățați toate neamurile ’’ Aceasta este misiunea Bisericii de a transmite învățătura adevărată , neștirbită , despre Dumnezeu așa cum am primit-o de la Hristos prin Sfinții Apostoli . Împlinirea acestei obligații echivalează cu continuarea operei învățătorești a Mântuitorului , cu perpetuarea învățăturii creștine , cu înveșnicirea adevărului revelat în sufletul urmașilor lui Hristos .

Transmiterea adeevărului revelat nu mai este o funcție exclusivă a Bisericii . După evenimentele din 1989 Religia și-a reluat locul în rândul disciplineleor școlare . Astfel educația religioasă și morală a omului începe acum în familie , se șlefuiește în școală și se desăvârșește în Biserică deoarece Biserica lucrează cu ,,Harul Mântuitor .

Necesitatea educației moral religioase a omului derivă din faptul că a fost creat de Dumnezeu ca ființă rațională ,, Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut’’’(Facerea 1,27) Omul rational este caracterizat de nevoia de comunicare .Și alte viețuitoare comunică , însă emit semnale sonore din instinct , pentru om însă nevoia de comunicare este o necesitate . Omul –ființă socială – comunică cu ceilalți oameni , însă doar comunicarea cu Dumnezeu în sensul de Comuniune-Cuminecare, de unire cu Hristos ,, Nu mai trăiesc eu , ci Hristos trăiește în mine ’’- îl satisface și îl împlinește .

Religia este legătura liberă , conștientă și personală a omului cu Dumnezeu . Ora de religie îi connduce pe copii spre comunicarea cu Dumnezeu , .este veriga de legătură dintre copii și Dumnezeu și locul în care Hristos pătrunde în sufletele lor . . În centrul psihologiei creștine stă viața religioasă animată de convingeri religioase care generează o condută creștină adevărată . Acest fenomen este caracteristic omului zidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu .

Referatul Sfintei Scripturi privind crearea omului de către Dumnezeu este scurt și precis :,, Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.’’( Facerea 2- 7 )

Dumnezeu a zidit lumea cu puterea Cuvântului Său , dar pe om l-a zidit cu mâna Sa , ca pe o încununare a Creației . Dumnezeu i-a dăruit omului suflet , dându-I astfel o fărâmă din El, care este Duh , făcându-l să fie asemenea Lui . De aceea Dumnezeu îl cheamă pe om la perfecțiune , pentru ca astfel omul , să fie prin viața sa ,,după Chipul și asemănarea Lui Dumnezeu’’ , Creatorul său .

Educația religioasă se oprește la această trăsătură , caracteristică numai omului : înclinația sufletului omenesc către Dumnezeu , datorită căruia omul poate înțelege care este scopul său ultim : desăvârșirea .

Învățătura lui Iisus Hristos a adus și o nouă înțelegere a imaginii pe care omul trebuie să o aibă asupra propriei persoane: existența umană este un dar divin, iar omul nu se poate perfecționa decât cu ajutorul Lui, prin apropierea de Persoana supremă, dar și în relație cu semenii, iar acest proces este continuu, el prelungindu-se în veșnicie. Valorificarea din punct de vedere pedagogic a structurilor profunde la care răspunde religia poate deschide noi perspective în sensul cunoașterii și formării personalității umane: “Experiența acumulată de practica și instrucția religioasă nu poate rămâne doar ca o simplă manifestare a unei doctrine religioase. Valorificarea ei în coordonatele perimetrului pedagogic se impune de la sine. Manifestările pe care le incumbă aceste ritualuri, aceste fapte religioase implică și nuanțe educative”, posibil de valorificat prin educația religioasă creștină, dat fiind caracterul deschis al acesteia și faptul că se adresează persoanei umane, înțeleasă ca unitate între trup și suflet .

Educația este cea mai dificilă artă , realizată în numele moralizării și perfecționării personalității umane . Raportul dintre pedagogie și teologie trebuie să fie unul de colaborare .Ca știință teoretică dar și ca disciplină practică , pedagogia atinge profunzimile umane avute în vedere și de teologie . Problema autonomiei omului , a raportului dintre educator și educat , principiul valorilor , ține și de teologie și de pedagogie .Ambele trasee au în vedere formarea și desăvârșirea ființei umane . Această împlinire implică nu numai cooptarea , dar și angajarea unor mijloace specifice , care pot conduce spre finalități trasate . Din punct de vedere psihologic educația presupune un element receptiv, obiectul educației copilul , care are calitatea de a fi educabil dar și un element de influență , subiect ul care afectează educația (școala, familia , grupul de copii, mass- media) toate acestea informând și formând pe viitorul copil

În cadrul orelor de Religie credința nu se predă și nu se învață din prisma îmbogățirii elevilor în ceea ce privește cultura generală ci spre a deschide sufletul lor spre cunoașterea Lui Dumnezeu și spre o viață în care ei săobserve și să urmeze principiile și valorile creștine . Pentru transmiterea și păstrarea dreptei credințe preotul împreună cu profesorul de religie au misiunea de adesfășura un program sistematic al activităților catehetice și de îndrumare moral – duhovnicească aelevilor . În societatea contemporană în care moștenirea creștină s-a subțiat iar actul educațional estedin în ce în ce mai marcat de secularizare, orice lecție de religie trebuie să fie concepută ca un act misionar , de transmitere , de aprofundare și de întărire în dreapta credință . În cadruleducației religioase elevii vor fi învățați să dobândească simțul misiunii și al responsabilității, prin mărturisirea credinței, prin cuvânt și faptă și prin invitarea altora spre experiența religioasă.

Scopul predării religiei are un dublu aspect: informativ și formativ. Ora de religie este realizată prin coparticiparea profesorului și a elevilor, are o dimensiune ce depășește spațiul didactic, o dimensiune inițiatică. Ora de religie poate fi privită ca o introducere în creștinism, ca un curs de apologetică, dar își atinge plenitudinea și finalitatea atunci când elevii devin interesați și practicanți, când conștientizează apartenența lor la Trupul mistic a lui Hristos care este Biserica.

Ciclul credinței comportă trei etape principale:

Inițierea în tainele credinței, mărturisirea credinței în Iisus Hristos Mântuitorul lumii,

Lărgirea orizontului speranței, celebrarea credinței sau fidelitatea față de sine și față de Biserică,

Desăvârșirea comuniunii dragostei sau practicarea credinței sau fidelității față de aproapele sau față de lume.

Un profesor bun , prin catehizare, induce elevilor un anumit stil de viață, astfel credința mărturisită, trăită și asumată dobândește valențe personale și sociale. Într-o astfel de abordare, ora de religie, devine o oră care îi face responsabili pe elevi față de viață și de faptele lor, față de actul educațional, față de aproapele. Orice lecție de religie s-ar cuveni să aibă o dimensiune misionară și să îndemne elevii să participe la Sfintele Slujbe ale Bisericii și mai ales duminica și în zi de sărbătoare la Sfânta Liturghie. Elevii sunt la vârsta împlinirii caracterului și a desăvârșirii personalității, dar în jurul lor se vorbește tot mai puțin de Dumnezeu, despre conștiință morală, despre suflet, idealuri, responsabilitate și aproape deloc despre sfințenie.

Doamna profesor Carmen Bolocan vorbește despre „divorțul între religie și viață” care are ca finalitate „dezordinea spirituală”, iar ca remediu, nu se poate folosi altul pentru vindecarea omului tânăr, corupt și decăzut, decât educația moral-religioasă a tinerilor.Percepțiile, sentimentele și trăirile religioase se conturează și se încheagă în funcție de etapele de vârstă, pentru toți cei implicați în realizarea educației religioase, în special pentru profesorul de religie, cunoașterea percepțiilor, a trăirilor și a caracteristicilor educației religioase în funcție de etapele psihice și biologice de dezvoltare devine un imperativ.

Educația religioasă a copiilor începe înainte de a se naște, prin formarea unei maturități spirituale a părinților. Bagajul duhovnicesc al părinților se răsfrânge pozitiv asupra formării religioase a copilului, se imprimă la nivelul cortexului, deci există unele premise ereditare. Copilul constituie un teren favorabil pentru primirea normelor și conduitelor religioase și e receptiv la credință și prin imitare, el va primi credința practicată de părinții săi. Copiii, viitorii elevi, care au fost crescuți să recunoască și să respecte autoritatea părintească, vor accepta cu ușurință și inocularea autorității divine. Obiceiul părinților de a-și duce copilul la Biserică, împărtășirea lui cu Sfintele Taine, lasă în sufletul copilului amintiri ce-i vor marca toată viața.

Se apreciază, în general, că Aristotel ne-a lăsat prima periodizare a vârstelor. Marele filozof antic relevă încă o dată necesitatea conformității cu natura; în periodizarea vârstelor să se țină seama de “mersul firii”, pentru ca educația să corespundă cerințelor acesteia. Atenție deosebită acordă particularităților individuale și Erasmus din Rotterdam, în sec. XVI. Însă cel care a formulat și teoretizat în mod explicit principiile educative, inclusiv cel al respectării particularităților de vârstă și individuale este pedagogul ceh Ian Amos Comenius, în monumentala sa lucrare “Didactica Magna”. Acest principiu, considerat regulă de aur, este formulat în acești termeni: natura așteaptă timpul potrivit. Aceasta înseamnă că trebuie să urmăm exemplul grădinarului care plantează pomii la timpul potrivit, primăvara, sau al păsărilor care își scot puii tot la timp potrivit, adică primăvara, când nu este nici prea frig, nici prea cald. Pedagogul ceh îndeamnă ca educația să se facă ținându-se seama de treptele de dezvoltare a individului, de particularitățile de vârstă. Acest principiu ne atenționează asupra faptului că este bine să pornim în actul educativ de la datele persoanei de educat, de la natura sa interioară, și să nu forțăm nepermis de mult peste limitele pe care le îngăduie vârsta și caracteristicile individuale.

Firea omenească își are un mers firesc ce trebuie cunoscut și respectat de către educator. În această perspectivă, J. A. Comenius afirmă: “Tot ce trebuie învățat trebuie să fie distribuit corespunzător treptelor de vârstă, astfel încât să nu se predea nimic ce ar depăși capacitatea de înțelegere respectivă.” În școala primară educația religioasă va fi realizată prin mijloace și procedee adecvate și va fi realizată de personal didactic calificat. Alături de profesorul de religie trebuie să se implice și preotul paroh, dar mai ales familia în educația moral-religioasă a copilului. Dar dominanta asupra personalității și formării religioase a copilului, va fi activitatea profesorului de religie. În gimnaziu, preocupările și interesele determină extinderea și amplificarea religiozității, copilul devine mai responsabil de legătura dintre el și Dumnezeu, se roagă, de obicei seara și dimineața, fără a fi pus să o facă, dar între 12 și 14 ani apare pubertatea, acum se încheagă caracterul și principalele trăsături de personalitate. O atragere forțată către ora de religie poate avea consecințe imprevizibile, ceea ce implică din partea profesorului de religie mult tact și multă răbdare. Tot în această perioadă, copiii pot fi capabili de performanță, de aprofundarea unor noțiuni de catehism într-un mod excepțional. Nu ne putem juca cu mintea și sufletul copiilor. De aceea, educatorul are datoria de a cunoaște atât caracteristicile vârstei, cât și particularitățile fiecărui elev în parte, trebuie să aibă în vedere posibilitățile reale ale elevilor, nivelul pregătirii anterioare, precum și potențialul intelectual și fizic al fiecăruia. Se impune ca materialul ce va fi predat să fie accesibil tuturor, acest lucru însemnând nu îndepărtare a dificultăților, nici scutirea elevilor de efort, ci organizarea informațiilor în funcție de puterile reale ale celor care învață. Tot ce se dă elevilor să fie dimensionat în raport cu psihicul lor: conținuturile ideatice vor fi relativizate la vârste și persoane, relația dintre profesor și elev va fi reglată permanent în funcție de permisivitatea situațiilor psihologice. Astfel, elevul va primi maximum din ceea ce el poate să asimileze la un moment dat și care îi permite dezvoltarea psihică în perspectivă. Educatorul trebuie să aibă ca model pe Mântuitorul Iisus Hristos care adopta pentru fiecare din ascultătorii Săi o atitudine diferită, în timpul activității Sale învățătorești. Întotdeauna pleca de la gândurile, opiniile și nevoile lor sufletești, denotând un profund simț psihologic. Acest lucru se cere fiecărei persoane chemate să îndeplinească funcția de învățător.

Adolescența reprezintă o perioadă delicată, dacă nu chiar dificilă, în ceea ce privește educația religioasă. Acum tânărul își pune întrebări legate de sensurile vieții, de menirea lui în lume, de Dumnezeu, de nemurire și ia decizii esențiale pentru viață. Este perioada în care se pot forma convingeri religios morale dar și perioada tentațiilor , cărora cu greu le pot face față , acestea putând avea urmări negative asupra personalității .

În această perioadă adolescentul are nevoie de modele de viață și își conturează un ideal.

Dacă până acum accepta fără nici o rezervă spusele celor mari , în prezent atitudinea și comportamentul se schimbă , în locul acceptării tacite apare spiritul critic , îndoiala și căutarea argumentelor rațional Desigur ora de religie nu este legată numai de misiunea Bisericii .Astfel atnci când se adreasează adolescenților profesorul de religie va alege și unele teme cu caracter interdisciplinar .Perspectiva interdisciplinară constituie o condiție a relizării educației religioase .Corelațiile disciplinare asigură temeinicie și credibilitate adevărurilor de credință transmise . Nu trebuie ca învățământul religios să se izoleze de celelalte didcipline pentru ca elevul să nu simtă și să-l considere ca fiind dispensabil .,, Credința fără cultură nu poate coborî ppe pământ , după cum cultura fără credință nu poate urca pe omcătre cer ’’spunea IPS Daniel Mitropolitul Moldovei .Religia se află în strânsă legătură cu celelalte discipline socio umane care se studiază în școală , cu materii cum ar fi Istoria și Cultura civică , încât putem spune că Religia nu este ruptă din școală și introdusă în mod artificial în planurile de învățământ . Religia urmărește formarea conduitei a caracterului și a personaliității morale a elevilor, țel pe care celelalte discipline nu îl pot atinge . Ora de Religie urmărește și valorificarea și cultivarea culturii noastre românești . După cum știm primele documente de cultură în limba română sunt pomelnicele ctitorilor de biserici voievodale , în care mai târziu au apărut primele Cronici și Letopisețe , voievozii , cronicarii și mitropoliții cultivând conștiința unității naționale . Religia este o slujire a demnității și identității noastre naționale în care credința creștină este componenta noastră esențială .

În ultimii ani se vorbește despre nevoia de spiritualitate și redresare morală . Nevoia de predare a Religiei în școli este o realitate evidentă . Rezultatele orei de Religie, a educației moral religioase nu vor putea fi cuantificate imediat . Rezultatele în modul în care sămânța religioasă a rodit în sufletul omului de mâine și nu a elevului de astăzi . Religia în școală nu urmărește să facă din elev un om de știință sau un savant în tâlcuirea Scripturii , ci vrea să formeze un om . Un om care vrea să facă binele , care să caute adevărul cinstea și dreptatea, să iubească pe semeni, să lupte împotriva ispitelor și să-și dorească pacea . Acesta este omul care îl iubelte pe Dumnezeu și pe aproapele lui ca pe sine însuși . .

Pentru toți cei implicați în desfășurarea educației religioase, preoți și profesori de religie, cunoașterea strategiilor și a metodologiilor didactice, precum și cunoașterea percepțiilor, a trăirilor și a caracteristicilor experienței religioase în diferite etape de vârstă, devine un imperativ – la ora de religie sunt abordate și lecții pe teme de morală socială și de educație civică. S-a observat că atunci când profesorul știe să-i motiveze pe elevi, aceștia devin tot mai interesați și responsabili când temele – de morală socială și de educație civică – sunt privite și din perspectiva normelor și învățăturilor Sfintei Scripturi. Profesorii și învățătorii nu trebuie să vadă în disciplina Religie o disciplină inutilă sau păgubitoare pentru mințile elevilor , dar nici demnă de dispreț . Ei trebuie să vadă că ora de Religie tinde să-l facă pe elev mai bun , mai drept , mai frumos sufletește . Predearea Religiei în școli nu trebuie confundată cu superstiția , îdoctrinarea sau oscuratismul . Predarea Religiei urmărește pe lângă formare de cultură generală și cunoașterea și apropirea de Dumnezeu. Profesorul de religie trebuie să le explice elevilor de la început diferența dintre această disciplină care are ca scop deschiderea cunoașterii de Dumnezeu și nu spre a satisface o curiozitate religioasă sau culturală, și celelalte discipline; practic prin predicarea explicită a Evangheliei, prin „iluminarea cuvântului lui Dumnezeu” omul îl descoperă treptat pe Dumnezeu și intră în comuniune cu El și cu toți oamenii care cred în El în Biserică. La intrarea în școală elevul este inițiat în tainele credinței sau fidelitatea față de Iisus Hristos și Evanghelia Sa, începând cu clasa a V-a își lărgește orizontul despre cum trebuie mărturisită, trăită și transmisă credința și treptat se observă efectul transformator al credinței asupra vieții personale din punct de vedere moral și social. Prin Întruparea Mântuitorului se schimbă toată istoria omenirii, pe care nu o mai părăsește, Fiul lui Dumnezeu a luat forma și condiția umană ca întreaga umanitate să fie atrasă la condiția Sa divin-umană. Activitatea Sa în lume a rămas model și reper pentru toți, preoți și profesori de religie, care trebuie să se antreneze atât în păstrarea moștenirii, cât și în transmiterea ei, care să ilumineze credința creștinilor „în care Dumnezeu este primit și mărturisit ca fiind Creatorul lumii, Mântuitorul omenirii păcătoase, Sfințitorul care transfigurează viața și creația, așa cum s-a revelat și împlinit acestea în Iisus Hristos”, numai prin credință creștinul poate înțelege scopul existenței sale, și înțelege valoarea sa de „chip a lui Dumnezeu”, prin credință viața noastră se schimbă se deschide poarta sufletului spre Împărăția lui Dumnezeu, iar regula credinței devine regula vieții, și numai acest mod de viață corespunde exigențelor Evanghelice, „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

Pe Iisus Hristos –Dumnezeu omul -, pe modelul suprem pe care îl reprezintă acesta , putem întemeia cu adevărat educația .Prin El în Biserica Lui , prin Sfintele Taine , prin rugăciune și practicarea virtuților creștine vom reuși să vindecăm omul modern și implicit pe elvii noștri de toate atacurile la care îi supune această democrație prost înțeleasă . Fără o apropiere permanentă și sinceră de elevii noștri putem să îi pierdem în patima alcoolului și a drogurilor , a delivenței a furturilor și a crimei . Ei sunt asemenea fiului risipitor , iar societatea actuală le oferă exemple de staruri de muzică , vedete de televiziune , persoane fără fără educație și cultură care afirmă că au reușit în viață . Adeseori copiii noștri sun atacați cu teorii agnostice și materiale . ei pleacă de la orele decurs cu convingee că adevărul este relativ iar virtțile sunt imposibile sau nefolositoare .Dacă nu există implicare din partea noastră a tuturor riscăm să-i pierdem pe acești copiiși odatăcu ei oameniide mâine .

Ora de Religie nu trebuie să fie oră de instrucție , în care se predau elevilor doar cunonoștințe pe care ei , le vor uita foarte repede ci se predau cunoștințe care trebuie să rodească .În ora de Religie nu se poate face totul dar se pot face multe .Prin perseverență , tact și mai ales prin iubire sinceră față de oameni , iubindu-l pe aproapele nostru –elevul ca pe noi înșiși , ca pe proprii noștri copii putem sau reușim să-i facem pe elevi mai buni, mai drepți , iubitori de oameni și ibitori de Dumnezeu .

II.3.7.PROFESORUL DE RELIGIE .ROLUL SĂU ÎN REALIZAREA EDUCAȚIEI RELIGIOASE

,, Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învățătură. Nu fi nepăsător față de harul care este întru tine, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoților. Cugetă la acestea, ține-te de acestea, ca propășirea ta să fie vădită tuturor. Ia aminte la tine însuți și la învățătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, și pe tine te vei mântui și pe cei care te ascultă.’’(I Timotei 12-16 ) Din aceste cuvinte frumoase adresate de Sfântul Apostol Pavel către ucenicul său Timotei trimis în ,, avangardă ’’pentru a-L mărturisi pe Hristos în părțile Efesului , rezultă importanța și rolul hotărâtor pe care-l are profesorul de religie , în formarea morală și religioasă a ,,micilor creștini ’’.

Dimensiunea duhovnicească și educațională a misiunii profesorului de religie rezultă din responsabilitatea și din rolul hotărâtor pe care acesta îl are în transformarea profundă a personalității, în formarea deprinderilor și atitudinilor de factură duhovnicească și socio-morală ale elevilor săi. Puține profesii cer posesorului lor dăruire și competență așa cum este meseria de profesor. Profesoratul este meserie și artă deopotrivă, profesorul este cel care ne luminează mintea și ne ghidează spre adevăratele valori morale, spre dreptate și adevăr . Copiii văd Religia prin prisma profesorului , deoarece calitățile și defectele lui se proiectează fast sau nefast asupra materiei în sine . Astfel elevii își vor crea o imagine reală asupra credinței în funcție de caracterul profesorului . Marele pedagog român Simion Mehedinți spunea că ,,educatorul este chipul pedagogului ideal , părintele tineretului pentru că armonizează în ființa sa însușiri esențiale sub cele trei aspecte: intelectual , moral și fizic . El se inspiră din personalitatea celui mai mare educator al omenirii , Iisus Hristos. Atfel educatorul trebuie să dobândească câteva din însușirile Acestuia și anume: iubire de părințe, darul de a pătrunde în sufletul învățăceilor , știința de a se face plăcut , optimismul și tăria de caracter .

,, Cele ce ați învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut la mine, acestea să le faceți, și Dumnezeul păcii va fi cu voi’’( Filipeni 4,9 ). Profesorul de religie are misiunea de a sădi în sufletele cele mai disponibile sămânța unor învățături morale și spirituale . Dar , elevii caută în profesorul de Religie un model de trăire și practicare duhovnicească . Puterea exemplului este mare deoarece exempul actionează direct asupra vieții elevului .Nimic nu poate fi mai dăunător pentru sufletul elevilor decât un profesor de religie care nu face ceea ce-i îndeamnă pe elevi să facă . Educatorul trebuie să urmeze modelul Mântuitorului care nu avenit cu teorii filozofice , ci a venit punând drept garanție pentru mântuirea oamenilor chiar vaița Sa . Hristos nu a realizat mântuirea pur teoretic , ci a realizat-o prin Nștere , Patimi , Înviere și Înălțare la ceruri .

Formarea atitudinilor, învățarea și însușirea preceptelor creștine, constituie un demers complicat și de durată, aflat sub influența factorilor de mediu și a factorilor genetici; dar un factor decisiv care contribuie la promovarea educației religioase este profesorul de religie. Preotul profesor Dumitru Călugăr spune: ”Prin personalitatea lui, prin însușirile ce-l caracterizează, profesorul de religie realizează postulatele Bisericii, prin el se realizează funcția catehetică a Bisericii”. Iar slujirea catehetică se integrează în misiunea globală de evanghelizare a lumii și de edificare a comunității creștine, dimensiunea catehetică aparținând înseși ființei Bisericii. Începutul misiunii învățătorești îl face Mântuitorul Iisus Hristos, El Însuși este Pedagogul desăvârșit, și profesorul de religie trebuie să urmărească, să se călăuzească după acest model.

Misiunea slujitorilor Bisericii este de a vesti Evanghelia, de a săvârși Sfintele Taine și de a-i conduce pe credincioși la mântuire, dar astăzi misiunea lor, ca și a profesorilor de religie, este mult mai dificilă, deși a rămas neschimbată; și azi inițiază în credință, fac ucenici ai lui Hristos pe care-i adaugă zilnic Bisericii, îi însoțește pe aceștea ajutându-i să crească în har. Activitatea învățătorească a Bisericii a fost rânduită de Mântuitorul Iisus Hristos, pentru ca oamenii să cunoască voia Lui și să o împlinească. Prin demersul educativ al orelor de religie, Biserica vine în ajutorul societății în ansamblul ei, promovând dragostea, prietenia, pacea, înțelegerea și întrajutorarea între semeni, toate acestea constituind principii ale credinței creștine.

Profesorul de Religie este el însuși mentor și ucenic în școala lui . Este mentor deoarece menirea lui este aceea de a forma caractere religios morale , de a forma opinii . Este ucenic pentru că are mereu ceva de învățat . Trebuie să fie mai întâi el un practicant al credinței . Nu-l va putea mărturisi pe Hristos dacă nu-l cunoaște și nu trăiește el însuși cu adevărat pe Hristos .Copii simt cel mai ușor falsul și nesinceritatea din comportamentul adulților .Nu-i va convinge de adevărul celor predate , un profesor de religie care nu crede total și profund în acest adevăr . Numai un profesor de Religie bine ancorat într-o viață liturgică autentică va putea să împlinească apostolatul de propovăduire a credinței .

El este ca un iceberg . Este mai degrabă ceea ce nu se vede decât ceea ce se vede . Ceea ce nu se vede sunt sentimentele lui , conștiința , atitudinile și mai ales vocația . Am putea spune și că profesorul de religie este un coehipier . El este alături de elevi în soluționarea situațiilor dificile prin care trec ei și familiele lor .

Datorită faptului că profesorul este cel care influiențează în mod hotărâtor educația elevilor , acesta trebuie să aibă o personalitate deosebită ,. Un educator adevărat poate fi numai acela care se implică în viața socială fiind stăpânit de o mare iubire de Dumnezeu și de oameni .Vasile Băncilă spunea că Profesorul de Religie trebuie să fie sever , dar bun, să fie serios fără a fi arid și să fie blajin fără a fi pueril și fără linie . Blândețea îl ajută pe profesor să câștige încrederea elevilor , caci fără încredere nu e posibilă educația. Curăția inimii profesorului protejează sufletul curat al elevilor . Fără sinceritate , bunătate și profesionalism , profesorul de Religie nu-și poate împlini misiunea pentru care a fost chemat .

El trebuie să-și iubească elevii așa cum Mântuitorul a iubit copiii. Acestă iubire trebuie să se manifeste mai ales în cămara de rugăciune a profesorului . Raportându-se mereu la idealul suprem, Mântuitorul Iisus Hristos, profesorul de religie trebuie să fie un om al smereniei și să dea dovadă de răbdare ,căci ,rezultatele reale decurg dintr-o educație temeinică și făcută cu răbdare. Profesorul trebuie să-și pregătească temeinic lecțiile , să respecte în fiecare moment al lecției principiile fundamentale ale învățământului , să utilizeze metodele și procedeele cerute de structura materiei de învățământ predate .Profesorul trebuie să dea dovadă de obiectivitate în aprecierea elevilor , a faptelor și realizărilor lor , să dea dovadă de îngăduință și înțelegere față de copii . El trebuie să-și conducă cu tact și înțelepciune , pe toți elevii și pe fiecare în parte pe urcușul greu al desăvârșirii , să le arate calea și mijloacele care duc la Împărăția Cerurilor , iar pentru a-și atinge finalitățile el trebuie să fie conștient că pe lângă opregătire teologică , pedagogică și metodologică , el ar trebui să fie primul care este luminat de lumina învățăturilor sale . Un bun educator știe că la orele de instruire religioasă nu se evaluează credința elevilor deoarece niciun semen nu poate acorda calificative pentru credințaaltui semen; o valoare încorporată nu este manifestată și nu se exteriorizează într-un comportament vizibil, concret, măsurabil și exprimabil într-o formă exactă .El trebuie să fie conștient că interpretează activitatea Învățătorească a Mântuitorului Hristos , că îndrumă spre perfecțiune tot cee ce are omul mai de preț – sufletul. El trebuie să aibă o bună pregătire pedagogică și teologică, dar trebuie să aibă și vocație . Vocația îl face pe profesorul de Religie să simtă în interiorul lui dorința de a-i învăța pe elevi Cuvântul Lui Dumnezeu . Vocația este cea care , în învățământul religios , asigură existența unui profesor născut , nu făcut . O altă latură indispensabilă a profesorului de Religie este moralitatea sa . Toate acestea sunt încununate de convingerea religioasă de, care trebuie să fie stăpânit profesorul de Religie . Numai atunci când sufletul profesorului este închinat Mântuitorului Iisus Hristos , acel suflet poate să aducă și alte suflete la unirea cu Hristos . Realizările educative izvorâte din convingere sunt deosebite . Cine are convingere religioasă are și entuziasm pedagogic, seninătate , liniște , răbdare și îngăduință în fața elevilor săi .

Prin activitatea Sa de Învățător ,Mântuitorul a evidențiat nu doar necesitatea utilizării celor mai potrivite metode educaționale , ci și rolul esențial al educatorului în progresul intelectual și spiritual al învățăceilor . În orice demers educativ , dar mai cu seamă în cel religios, elevul participă activ în măsura în care recunoaște în dascălul său un îndrumător dispus să-l accepte din iubire , să-l sprijine în eforturile sale și să-l ajute să înțeleagă și să depășească nereușitele de moment .

Suportul unei astfelde atitudini îl reprezintătrăirea religioasă a profesorului impusă de exigența profesiei de a-i călăuzi pe alții ., de experiența personală impusă călăuzei . Profesorul trebuie să țină cont de faptul că nu poate duce pe cineva acolo unde el nu a fost . Pentru profesor modelul este Hristos și pentru modul în care Acesta și-a expus învățătura ascultătorilor Săi de diferite vârste și categorii sociale . Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române , prezintă câteva caracteristici ale limbajului capabil să producă în sufletul învățăceilor dorința spre o viață al cărei centru să fie credința : limbajul ,,să nu fie prea greoi, dar nici infantil ,nici prea tehnic, nici prea simlist ci acel limbaj al credinței care să aibă de-a face cu viața . Mântuitorul când vorbea folosea exemple și imagini din viața cotidiană . Preafericitul Părinte ne îndeamnă să apelăm la acel limbaj ,,din care să rezulte că de fapt credința nu se adaugă la viața noastră, ci este centrul de lumină al vieții de fiecare zi’’ .

Realitățile religioase din România de astăzi ne aratăcă rolul profesorului de Religie este foarte important . Vasile Gordon menționează că apropierea tot mai mare a tinerilor dar și a altor categorii sociale de Biserică se datorează și orei de Religie . Este impresionantă mărturisirea unor părinți , frați , bunici , care după un absenteism îndelungat , participă astăzi la Sfânta Liturghie și asta datorită copiilor și nepoților care studiază Religia în școală . Aceștia au fost familiarizați cu participarea la Sfânta Liturghie sau cu Taina Spovedaniei și cu cea Euharistică de către profesorii de Religie care nu-și împllinesc misiunea numai cu cuvântul și cu gura , ci cu fapta și cu adevărul , iar ei au înțeles să ducă misiunea mai departe . Acești părinți și bunici recunosc fără complexe și cu toată sinceritatea , că până nu demult nu știau nimic despre credința ortodoxă iar acum învață din ceea ce le povestesc acasă copiiidar și din manualele și caietele lor de religie .

În concluzie credem că activitatea profesorului de Religie înseamnă Apostolat, înseamnă iubire creștină pentru binele și mai binele elevilor . Căci iubirea este semnul deosebit al slujitorilor Lui Dumnezeu ,, Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenici ai Mei , dacă veți avea dragoste în voi ’’( Ioan 13 , 35)

II.3.8 PREOTUL CA EDUCATOR . RELAȚIA DINTRE PREOTUL PAROH ȘI PROFESORUL DE RELIGIE

Simion Mehedinți spunea că ,, a fi preot înseamnă a fi nobil din naștere , adică un real talent etic ’’, căci prin tot ceea ce gândește și întreprinde preotul se constituie într-un model pentru cei din comunitatea pe care o slujește . Harul pe care l-a primit prin Taina Hirotoniei , se cere a fi împlinit prin efort susținut , prin încordare spiritual , prin inițiativă și continuitate practică . ,,Nu devii peste noapte propovăduitor . A te apropia de om , de omul modern , este o artă . Esențială este acea putere minunată de a te pune în pielea lui , de a privi lumea cu ochii lui și de a aduce încet la suprafață ceea ce dormitează în el . Esențial este să te estompezi pentru a-L lăsa pe Hristos să vorbească .’’

Vorbind despre preoție Sfântul Ioan Gură de Aur o definește ca fiind ,,înaltă slujire a îngerilor’’ , convingere pe care o motivează astfel,,Mai socotești oare că mai ești printre oameni și că mai stai pe pământ, când vezi că Domnul stă jertfă pe Sfânta Masă , iar pe preot stând lângă jrtfă rugându-se să nu pogoare flacără de sus ci să pogoare harul peste jertfă spre a aprinde sufletele tuturor ’’ Această slujire îngerească a preotului se manifestă și în Taina Spovedaniei , căci el este dăruit cu puterea pe care,, Dumnezeu n- a dat-o nici Îngerilor , nici Arhanghelilor’’ , căci ceea ce leagă și desleagă preotul pe pământ ,, Dumnezeu întărește în ceruri ’’în săvârșirea acestei Taine preotul se va arăta păstor desăvârșit , având nevoie de multă pricepere și de mii de ochi ca să vadă din toate părțile starea sufletească a păcătosului și să prescrie antidotul potrivit . Sfântul Ioan Gură de Aur însă accentuiază faptul că această, preoție sublimă ’’ trebuie fundamentată pe iubirea nemărginită a Lui Dumnezeu .

După Învierea , Mântuitorul Iisus Hristos , avorbit cu Petru și l-a întrebat „Mă iubești tu mai mult decât aceștea?” Petru i-a răspuns că da, iar după mărturisirea lui, Mântuitorul îi cere „Paște oile Mele” (Ioan 21,15-17). Sfântul Ioan Gură de Aur spune că acest fragment nu are ca scop mărturisirea motivului dragostei Apostolului față de Iisus, „ci ca să ne arate cât de mult Îi este la inimă purtarea de grijă de oile Sale, cele cuvântătoare.” Mântuitorul prețuiește mult oamenii, turma Sa cuvântătoare, pe care a dobândit-o cu propria Sa jertfă, pentru că Dumnezeu Tatăl, „Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții, pentru noi toți” (Romani 8,32), ca să ne împace cu El pe cei ce-I „eram vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5,10), aceste oi, pe care le va da în grija lui Petru și a urmașilor săi, păstorii turmei lui Hristos trebuie să se arate credincioși, înțelepți, vrednici de această slujbă, pentru care răsplata este „peste toate avuțiile sale o va pune” (Matei 24,47). În această slujbă trebuie să fie puși doar cei care-i întrec pe toți „în virtutea sufletului, pe cât era mai înalt Saul mai înalt decât iudeii în înălțimea trupului (I Regi 10,23).”

Pentru părinții apostolici , preoția este o normă și o garanție pentru continuitatea cu Apostolii , preoția are harisma particular de a supraveghea corectitudinea tradiției apostolic, de a fi o mărturie autentică a acestei tradiții , de a o exprima în mod oficial.

Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur preoția înseamnă iubirea față de Hristos și de Biserica Sa până la sacrificiu suprem , de care au dat dovadă martirii . Prin urmare preoția impune o mare responsabilitate , de aceea preotul trebuie să fie ,,cucernic , dar lipsit de mândrie , temut dar iubit ,autoritar dar popular, drePt dar larg la suflet , smerit dar nu slugarnic , aspru dar înțelegător , să nu fie nici viclean , nici lingușitor , nici fățarnic ci sincer și îndrăzneț , îngăduitor spre zidire , bun dar și aspru… nu certăreț și mânios ci cumpătat și cuviincios ’’astfel slujirea lui va fi spre ,, slava lui Dumnezeu și zidirea Bisericii ’’

Azi, slujitorii bisericii sunt și ei afectați de anii de dictatură, când rolul lor a fost redus doar la serviciul religios din biserică și de acordare a asistenței religioase la „diferite trebuințe,” politica atee de stat a scos creștinismul din viața socială, iar creștinii, mai ales cei de la oraș, au o relație foarte slabă cu parohia, mulți nu-și cunosc preotul, iar unii caută o formă de prezență a Bisericii fără parohie, aici unde sistemul parohial tradițional a fost dezechilibrat, își fac simțită prezența acțiunile prozelitiste a mișcărilor evanghelice parabisericești. La sat, deși credința are aici rădăcini puternice, datorită regimului comunist, a mișcării populației de la sat la oraș și a emigrării populației tinere spre țări care oferă o mai bună retribuție lunară, se observă o îmbătrânire a creștinilor practicanți, iar preoții din mediul rural, ca și cei din urban, ajung să boteze, cunune și să îngroape anonimi.

Activitatea educativă realizată de preot se concretizează în misiunea de păstrare și transmitere a dreptei credințe . Această misiune a preotului datează încă din biserica primară , cân exista o preocupare stăruitoare pentru transmiterea dreptei credințe , cu conștiința că unitatea Trupului Lui Hristos este menținută și asigurată prin mărturisirea ,trăirea și transmiterea credinței în conformitate cu Revelația . Sfinții Apostoli în toată propovăduirea loe au urmărit două aspecte fundamentale : răspândirea Evangheliei și apărarea dreptei credințe ,, căci nu pe noi înșine ne propovăduim, ci pe Hristos Domnul ’’(2 Corinteni 4,5 )

În această perioadă în care societatea are nevoie nu numai de catehizare , Biserica trebuie să fie antrenată nu numai în pedagogia păstrării , și în pedagogia transmiterii învățătirii Lui Hristos ,ca să devină un mode de viață pentru viitor , o creștere tainică , continuă în adevărul credinței , bucuria speranței și faptele iubirii . Preoții nu au voie să facă din misiunea lor o activitate secundară, ei ar trebui să se folosească de toate mijloacele și ocaziile pentru a face misiune și pastorație și parohia să devină o comunitate vie care păstrează și transmite credința și tradițiile creștine. Omul de azi suferă de însingurare și Biserica, comunitatea parohială, trebuie să-i ofere spațiul acestei comuniuni, iar slujitorii bisericii trebuie constant să le reamintească credincioșilor că nu-L putem căuta pe Dumnezeu singuri, ci împreună cu cei de lângă noi, Hristos este exemplul pe care trebuie să-l urmăm , deoarece El S-a întrupat pentru a intra în comuniune totală cu noi oamenii, iar Întruparea a avut ca scop și „eliberarea omului din robia față de sine însuși și transfigurarea lui prin har.”Astfel preoții tebuie șă constate starea parohiei lor , și să acționeze după măsură . Există parohii care și-au pierdut identitatea teritorială și coerența din trecut , datorită migrației populației de la sate la oraș , iar mai nou datorită extinderii periferiei orașelor . Astfel preoții au fost nevoiți să se confrunte cu un număr tot mai mare de credincioși care nu mai participat la viața liturgică , motivând programul încărcat .

Este important așadar că preoții șă săvârșească cu evlavie Sfânta Liturghie , dar și alte slujbe bisericești , utrenii, vecernii ,pe care să le încheie cu o propovăduire adecvată, în care să evidențieze clar , taina mântuirii în Hristos . Este necesar ca preoții să deschidă larg porțile Bisericii penteru o Liturghie publică a tuturor ne spune Pr. Prof. Ioan Bria Mirenii tinerii și copiii , aceste cercuri parohiale , nu trebuie doar recunoscute ci și implicate proiecte și acțiuni publice de ajutorare a anumitor categorii sociale defavorizate , precum bătrâni și săraci , împlinind Cuvântul Lui Dumnezeu nu numai prin vorbă ci și prin faptă .

Preotul este asemenea tatălui din Pilda fiului risipitor , își întinde mâinile și așteaptă pe toți să revină în sânul Bisericii și caută o cale de dialog cu cel întors căci preotul trebuie să trăiască în lume pentru lume .El tebuie să fie un exemplu , educația pe care o exercită acesta făcându-se prin întrgul comportament din Biserică și din afara ei . Nu este suficient ca preotul să posede numi cunoștințe bogate de teologie , el trebuie să se integreze în comunitate pentru a afla care sunt trebuințele imediate ale oamenilor , pentru a le putea deveni sfătuitor în probleme strigente .

Preotul trebuie să păstreze legătura cu profesorul de religie, care este tot absolvent de Facultate de Teologie, în special cu cei din școlile care se află teritorial în raza parohiei, împreună să conlucreze și să alcătuiască un parteneriat .Preotul trebuie să-l susțină pe profesorul de religie, prin sfaturi dacă este la început de activitate, împreună să colaboreze pentru realizarea unor activități atractive, și prin convorbiri periodice preotul și profesorul de religie să găsească strategii comune de educație religioasă.

Din rânduiala slujbei de la început de an școlar aflăm că preotul se roagă ca Domnul Dumnezeu ,, să insufle elevilor duhul cel bun , care povățuiește pe calea cea dreaptă și aduce spor și înțelepciune de știință și de toate faptele cele bune , spre slava Preasfântului Său Nume ’’ Așadar Biserica are grijă atât de curățire sufletelor elevilor ,dar urmărește și călăuzirea lor pe drumul credinței . Însă pe lângă rugăciunile ce se fac la începutul fiecărui an școlar sau la fiecare Sfântă Liturghie și la celelalte slujbe din cult , preotul trebuie să se implice și mai mult în școală pentru ca rugăciunea să aibă o susținere faptică . Acesta presupune o bună cunoaștere a elevilor de către preotul din parohie și se poate realiza fie cu concursul profesorului de religie de amerge alături de elevi la Biserică , fie prin participarea preotului la unele ore de religie , ca un garant, ., pentru ceea ce predă profesorul. Aceasta poate fi considerată și o modalitate de colaborare între cei doi reprezentanți ai Bisericii .

Prin prezența alături de profesorul de religie la Slujbele Bisericii, elevii iau contact direct cu viața liturgică și experimentează pe viu ceea ce învață în mod abstract în cadrul orelor de curs . Prezența la Biserică nu trebuie neapărat să fie legată de Sfintele Slujbe . Profesorul nu trebuie să piardă nici o împrejurare pentru a-i familiariza pe elevi cu prezența în Biserică . Astfel pot fi studiate anumite teme despre stiluri arhitectonice , despre pictura bisericească , despre obiecte și veșminte de cult , la astfel de activități putându-se utiliza chiar predarea în echipă, împreună cu preotul.

O altă modalitate de colaborare poate fi organizarea de activități extrașcolare , cum ar fi acțiunile caritabile , prin care elevii învață că Biserica nu-și uită niciodată credincioșii și că în momente de cumpănă știe să fie alături de ei . De asemenea elevii pot participa la cateheze și cuvântări ocazionale din care vor dobândi simțul misiunii prin mărturisirea credinței cu cuvântul și cu fapta și vor învăța să-i invite și pe alții la credință . Rezultatele activităților realizate de elevi alături de profesorul de religie în cadrul Bisericii pot fi observate în schimbarea comportamentului acestora , respect față de cele Sfinte și față de ființa umană .

Relația dintre preot și profesorul de religie este una sinergică , motivată de dorința celor doi de a se oferi drept călăuze , pentru a-i conduce pe credincioși la Hristos așa cum spune Sfântul Apotol Pavel ,, Tu însă mi-ai urmat în învățătură , în purtare , în năzuință , în credință , în îndelungă răbdare , în dragoste , în stăruință ’’ (II Timotei 3,10 )Scopul acestei cooperări trebuie să fie însușirea principiilor religios –morale creștine și aplicarea lor în viața de zi cu zi și mai ales dovedirea posibilității mântuirii.

.

CAPITOLUL AL III LEA CERCETAREA PEDAGOGICĂ

DESCRIEREA CERCETĂRII

III.1.Organizarea și desfășurarea experimentului :

PRECIZAREA OBIECTIVELOR ȘI FORMULAREA IPOTEZEI

Sărbătorile creștine șunt momente de bucurie și reînnoire spirituală . Pe lângă importanța pe care acest eveniment îl are în istoria mântuirii și devenirii umane , pentru copii Sărbătoarea Crăciunului îseamnă și bucuria reîntâlnirii cu ,,Moșul Crăciun ’’

Leagat de această temă am efectuat o cercetare psihopedagogică , ce a avut drept scop aprofundarea și amplificarea cunoștințelor elevilor , pentru a conștientiza importanța venirii pe pământ a Lui Hristos pentru mântuirea noastră și ca împlinire a promisiunii Lui Dumnezeu.

OBIECTIVELE avute în vedere sunt:

Cunoașterea și sporirerea nivelului de cunoștințe ale elevilor prin educare formativă ,în vederea efectuării sarcinilor religioase

Selectarea și structurarea cunoștințelor necesare pentru punerea în practică , a învățăturilor desprinse din evenimentul Nașterii Domnului

Evaluarea progresului înregistrat

Din ipoteza formulată se desprind două variabile ale cercetării :

Variabila independentă : utilizarea evaluării formative în cadrul orelor dr Religie .

Variabila dependentă: creșterea eficienței însușirii cunoștințelor religioase, ca urmare a impicării elevilor în realizarea unei Serbări tematice de Crăciun

Pentru realizarea obiectivelor și a ipotezei formulate am utilizat un set de probe constând în teste cu exerciții applicative aplicate la începutul sau sfârșitul diferitelor momente ale lecțiilor , urmărind nivelul de cunoștințe al elevilor . De asemenea am aplicat și părinților un chestionar pentru a vedea dacă în familie se respectă această Sărbătoare .

METODOLOGIA CERCETĂRII

Cercetarea a fost realizată în anul școlar 2013-2014 , pe un eșantion de douăzeci de elevi din clasa a cincea , de la Școala Gimnazială Horlești , Structura Bogdănești , Sat Bogdănești , Comuna Horlești , Judeșul Iași , cărora li s-au aplicat probe de evaluare ințială , formativă și finală , pentru a se urmări capacitatea elevilor de a-și însuși cunoștințele religioase .

Cercetarea a cuprins trei etape :

Etapa evaluării inițiale , desfășurată pe data de 2 decembrie 2013 , a vizat cunoașterea elevilor de către cadrul didactic din prisma obiectivelor stabilite . În acest scop am realizat o evaluare inițială a cunoștințelor religioase ,legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului , prin aplicarea unui test docimologic, structurat pe mai mulți itemi .

Etapa pregătirii Serbării tematice ,,Nașterea Domnului Bucurie Sfântă .” Toți elevii dian clasa a cincea au fost implicați în realizarea acestui program artistic. Pornind de la datele evidențiate de evaluarea inițială , s-au efectuat o serie de testări formative , la finalul cărora s-a constatat progresul nivelului de cunoștințe acumulate de elevi . De asemenea în cadrul acestei etape s-a aplicat și un chestionar atât elevilor cât ți părinților care a vizat modul de impicare a acestora în viața religioasă a comunității . Trebuie să menționez că efectivul casei este de 20 de elevi , din care 11 elevi sunt din Centrul de Servicii Comunitare,,C.S. Bogdana , iar 9 elevi sunt din familiile din satele Bogdănești și Scoposeni .

Etapa evaluării finale s-a desfășurat în data de 6 ianuarie 2014 și a constat în recapitulări și sistematizări , în observații pertinente , la final aplicându-se testul sumativ .

Ținând seama de specificul și cerințele cercetării științifice în pedagogie și de obiectivele stabilite , am utilizat un complex de metode și tehnici de lucru cuprinse în metodologia didactică . Ca parte a curriculumului metodologia didactică se referă ansamblul metodelor , procedeelor și mijloacelor aplicabile în activitatea didactică sau educativă , precum și experiența de învățare prin care trece elevul pe parcursul unui an școlar . Ea precizează natura , funcțiile și clasificările posibile ale diferitelor metode de învățământ , precum și caracteristicile operaționale ale acestora , devenind parte integrantă a procesului de învățământ .

Metoda, în didactică, derivă etimologic din două cuvinte grecești: odos – „cale” și metha – „spre”, „către”, și are înțelesul de „drum (către)…”, „cale (spre)….,” dar în didactică, cuvântul metodă se referă la calea care conduce la împlinirea obiectivelor educaționale, ea este o cale eficientă de organizare și desfășurare ale predării-învățării, și este strâns legată de celelalte componente ale instruirii. Alegerea metodei ține cont de finalitățile educației, de conținutul procesului instructiv, de particularitățile urmărite, de mijloacele de învățământ utilizate și de competența didactică a profesorului, de aceea orice metodă presupune demersuri logice variate, inductive sau deductive (de la particular la general sau de la general la particular), analitice sau de sinteză (de la întreg la componente sau de la componente la întreg). Deci metoda se referă la drumul ales de profesor pentru o conlucrare cât mai bună cu elevii, de aceea ele împlinesc trei funcții importante:

Cognitive – reprezintă calea de cunoaștere a adevărurilor științifice.

Normative – fiecare metodă conține un sistem de norme ce indică modul de acțiune pentru a ajunge la rezultatele urmărite.

Operaționale – arată modul în care profesorul lucrează cu elevii pentru a obține rezultate optime.

Metoda se transpune practic printr-o suită de operații concrete numite procedee .Procedeele didactice sunt auxiliare metodei , ajută metoda .Ele reprezintă practici însoțite după caz , de tehnici și mijloace didactice pentru realizarea metodelor . Unele metode pot deveni procedee didactice în cadrul altor metode . Metodele de învățământ se pot clasifica după mai multe criterii , chiar dacă încadrarea într-o anumită clasă este reltivă , deoarece într-o situație reală caracteristicile acesteia se pot metamorfoza spre o altă clasă . Totuși o clasificare familiară pentru toți profesorii ar putea fi aceasta :

după criteriul istoric,

după sfera de aplicabilitate ,

după mijlocul de prezentare a conținutului ,

după gradul de angajare a elevilor la lecție ,

după funcția didactică principală ,

după forma de organizare a activității ,

după demersul cunoașterii ,

după sorgintea schimbării produse la elevi ,

De-a lungul timpului mulți pedagogi creștini au căutat o metodă didactică care să asigure reușita actului didactic . Părintele profesor Dumitru Călugăr ne spune că adevăratul dascăl trebuie să fie înarmat cu o cultură de specialitate temeinică , să privească rostul activității învățătorești dintr-o perspectivă multilaterală , să fie o personalitate integră și să stăpânească neîncetat dorința de a-și îmbogăți experiența didactică . El propune mai multe metode potrivite pentru prezentatea învățăturii creștine , și anume : metoda inductivă , această metodă presupunând ca demersul didactic să se desfășoare de la particular la general , de concret la abstract , de la exemple la reguli , de la cunoscut la necunoscut . O altă metodă propusă de Părintele profesor este metoda deductivă . Această metodă presupune ca demersul didactic să fie parcurs de la abstract la concret , de la reguli la exemple , de la necunoscut la cunoscut . Metoda analitică , prpusă de Părintele profesor presupune ca demersul didactic să se desfășoare prin desompunerea întregulului în părți componente , metoda sintetică fiind opusul acesteia , ea propune cunoașterea întregului prin reunirea părților , metoda genetică , presupune asimilarea unor cunoștințe așa cum apar ele , în ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor . În programa școlară sunt prevăzute unități de conținut care cuprind evenimente ce se studiază în ordinea desfășurării lor. (de exemplu evenimentele referitoare la Nașterea Domnului – începând cu momentul recesământului populației organizat de Împăratul August când Iosif și Maria au venit la Betleem pentru a se înscrie , continuând cu găzduirea lor într-un staul de vite și Nașterea pruncului Iisus , închinarea îngerilor a păstorilor și a magilor , întâmpinarea pruncului la templul din Ierusalim de către Proorocița Ana și de Dreptul Simeon și fuga în Egipt pentru a scăpa de mânia lui Irod și întoarcerea în Nazaret după moartea regelui – vor fi studiate în ordinea desfășurării lor ) . Aceste metode sunt folosite și astăzi în cadrul orelor de religie fiind utilizate la lecțiile din domeniile istoric și liturgic .

Atât metodele clasice cât și cele moderne sunt elemente consubstanțiale ale strategiilor având un caracter operațional . În cadrul strategiilor se combină atât metodele și mijloacele de învățământ, cât și procedeele și tehnicile de lucru , asigurând un învățământ activ-participativ care să dezvolte înteligența elevilor . Aceasta este tendința actuală de adecvare a instruirii prin adoptarea unor strategii didactice centrate pe elev.

Învățarea centrată pe elev presupune alegerea acelor metode didactice care se pot modela pe ritmul propriu de învățare a fiecărui elev . Alături de profesor și elevul trebuie să fie implicat și responsabilpentru progresele pe care le face în ceea ce privește propria sa educație .

În activitatea pe care mi-am propus să o desfășor împreună cu elevii din clasa a cincea am aplicat metode clasice cât și moderne . Am observat că elevii prezintă deschidere spre așa numitele metode moderne , considerându-le mai atractive .

Metoda observației a fost utilizată în perioada premergătoare și în timpul desfășurării

cercetării . Am folosit această metodăcu scopul de a surprinde și compara comportamentul și relațiile dintre elevi . În activitatea de zi cu zi la clasă , metoda observației ajută profesorul să sesizeze contribuțiile spontane ale elevilor , fără ca acestea să facă explicit obiectul notării . Asemenea constatări schțează în memoria profesorului imaginea unui elev sau altul . Este metoda cea mai eficientă pentru cunoașterea manifestărilor comportamentale ale elevilor , furnizând informații bogate și variate .

Exempul -ca metodă didactică este folosită de profesor pentru a sublinia importanța

modelului , a modelului suprem Hristos .

Comportamentul exemplelor este deosebit de important pentru elevi, mai ales că societatea actuală oferă mai mult modele de domeniul prostului gust și a vulgarului . Exempul acționează în mod permanent asupra comportamentului moral al elevilor , astfel școala , mai ales ora de Religie trebuie să-i ajute pe elevi să descopere exemple care să le ofere o altă percepție a realității . În situația în care influiența promovată de mass-media este destul agrsivă și de puternică , și este mai ușor să alegi răul decât binele , școala , mai ales ora de Religie trebuie să le ofere elevilor adevărate modele demne de urmat , modele de trăire și simțire creștină precum și criterii după care să-și poată alege cele mai bune exemple de conduită morală .

În utilizarea exemplului ca metodă de cunoaștere a realității religioase , profesorul trebuie să folosească modele antagonice de tip pozitiv-negativ și să-i ajute pe elevi să descopere mesajele pozitive în vederea impropierii lor .

Conversația euristică este metodă dialogală de incitare a elevilor prin întrebări , și

are la bază maieutica socratică , meșteșugul aflării adevărurilor printr-un șir de întebări bine și oportun puse . prin acest procedeu elevii sunt invitați să realizeze o incursiune în propriul lor univers spiritual , să facă o serie de conexiuni care să înlesnească dezvăluirea de noi aspecte ale problemei .

Metoda ciorchinelui este o metodă didactică utilizată individual sau în grup, care

constă în evidențierea de către elevi a legăturii dintre idei , pe baza găsirii altor sensuri ale acestora . Această metodă dă rezultate bune la clasele rimare și gimnaziale pentru că elevii pornind de la un cuvânt găsesc mai multe asemănări , caracteristici și însușiri ale unor personaje vizate în lecție .

Metoda studiului de caz – este o metodă de cunoaștere a realității religioase prin

studierea unui caz real . În alegerea cazului profesorul va avea în vedere mai multe aspecte precum – corelarea cazului cu obiectivele propuse , raportarea cazului la nivelul de cunoștințe al elevilor , selectarea celor mai potrivite metode pentru analiză , posibilitatea obținerii unor concluzii în urma analizei cazului . Voi supune studiului de caz hotărârea lui Irod de a-l omorî pe pruncul Iisus .

Cântarea religioasă va fi folosită ca metodă de cunoaștere a realității religioase prin

Cultul divin . Sfinții Părinți au accentuat importanța cântării religioase spunând că are un rol deosebi în înnobilare sufletelor și a conștiinței creștine că în ea este cuprinsă toată credința deci este o teologie practică . Clement Alexandrinul în opera sa Stromatele spunea că trebuie să învățăm muzica ,, pentru împodobirea și liniștirea caracterului , … să cântăm Psalmi … pentru a slăvi pe Dumnezeu ,…și pentru înălțarea sufletului ’’ subliniind astfel caracterul pedagocic și moral al muzicii religioase .

Din opera Părintelui Profesor Dumitru Călugăr aflăm despre cântarea bisericească că lucrează la desăvârțirea progresivă a credinciosului și aduce contribuție în toate treptele ce duc spre desăvârșirea arătatî de Mântuitorul Hristos ,, căci estepentru cei ce progresează pe calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii .’’

Pentru ca muzica religioasă ( în acest caz colindele ) să fie utilizată ca metodă de predare în cadrul orei de Religie trebuie ca să alegem acele cântări reprezentative pentru ora respectivă și să țină cont de nivelul de cunoștințe și de latura afectivă a elevilor .De asemenea nu trebuiesc alese cântări religioase imposibil de atins de vocile copiiilor și care sunt în tematica programei școlare deoarece aceaste are în vedere sugerarea acelor audiții muzicale care sunt în conformitate cu programa la muzică pentru acel an de studiu .

Metoda analizei produselor activității elevilor – furnizează informații despre

procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale elevilor prin prisma obiectivării lor în „produsele” activității: desene, lucrări scrise, referate, portofoliu etc.

Prin autilizarea acestei metode am colectat informații despre : lumea interioară a elevilor , interese , priceperi , deprinderi , precum și progresul înregistrat de elevi de la o treaptă la alta a cercetării .

Metode fundamentate pe acțiune

In cadrul cercetării pedagogice pe care o propun , voi folosi și metode didactice fundamentate pe acțiune și anume jocul didactic metoda jocului de rol sau dramatizarea .

Jocul didactic este o metodă bazată pe acțiune prin care profesorul se

folosește de dispoziția nativă a elevilor pentru joc . Această metodă este deosebit de utilă deoarece elevul pune la dispoziție în timpul jocului toate calitățile fizice , afective și intelectuale pe care le posedă .Astfel , în timpul jocului elevul învață să se adapteze la deferite situații , învață să acționeze singur pe parcursul jocului sau descoperă spiritul de echipă .

Jocul didactic este întotdeauna propus și condus de către cadrul didactic , care urmărește atingerea obiectivelor . El trebuie să aleagă acel tip de joc care nu plictisește , care ține cont de aptitudinile și posibilitățile elevilor și presupune implicarea activă a tuturor . Foarte bine primit de către elevi este jocul de rol .

Metoda jocului de rol sau dramatizarea –

Biserica Ortodoxă a acceptat și preluat anumite piese de teatru valoroase pentru caracterul lor lor meotidic și pedagogic. Remarcabilă este piesa populară Viflaimul care a fost îmbrățișată de Biserică tocmai pentru că ilustrează Nașterea lui Hristos. Acest fapt demonstrează că Biserica Ortodoxă nu este limitativă ,ea prețuiește literatura și arta , nu neagă ci îmbrățișează acele tradiții care respectă normele canoanele ei .

Ca metodă de predare a religiei dramatizarea sau textul pus în scenă presupune recrearea sau reconstiuirea unor anumite momenet din viața unor personaje biblice sau din viața lui Hristos . Dramatizarea îl familiarizează pe elev cu anumite aspecte ale credinței într-un mod plăcut, fără a –l obliga să învețe totul mecanic pentru a obține o notă bună . Ea oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta abițitățile de comunicare de autodepășire , de vindecare a timidității și emotivității , întărirea încrederii în sine și în ceilalți .

Jocul de rol îi ajută pe elevi să realizeze concordanțe și similarități cu alte discipline această metodă propunând elevilor o tratare interdisciplinară a diferitelor cunoștințe .Ei descoperă lucruri complexe care dacă ar fi fost predate în modul clasic nu arfi fost astfel percepute și pe deplin înțelese .

Astfel copiii învață să se apropie de Dumnezeu , simt că primesc sprijin și ajutor iar situația lor nu este lipsită de speranță . Am făcut acestă afirmație gândindu-mă în primul rândla ace copii care poartă în ei stigmatul de a fi părăside părinți . Implicarea lor în astfel de activități este totală însă beneficiile sufletești pe care le obțin sunt impresionante . Ei înțeleg că nu sânt lipsiți de calități fizice și morale iar dragostea și devotamentul cu care se implică în acest tip de acțiuni sunt un factor important în reușita acestui tip de activitate .

În cercetarea pedagogic voi demonstra modul în care această metodă va determina achiziția de cunoștințe religioase precum și însușirea unui anumit tip de comportament . Activitatea pe care o voi prezenta va fi organizată în parteneriat cu Centrul de servicii comunitare ,,C.S.C. Bogdana’’ și cu Biserica Adormirii Maicii Domnului din Satul Bogdănești Ca o tradiție în fiecare an un grup de elevi organizează un program artistic pe care îl prezintă pe data de 25 decembrie în fața tuturor celor prezenți în Biserică , vestind cu bucurie Nașterea Domnului .Activitatea se desfășoară în baza unui protocol de colaborare între școală și biserică (Anexa 1 )

Evaluarea rezultatelor obținute de elevi în diferite etape le-am valorificat prin

Metoda testelor . Această metodă contribuie la formarea spiritului critic al elevilor dezvoltându-le capacitatea de autoevaluare , deoarece ei sunt preveniți asupra punctajului care se acordă și se pot evalua corect în cazul în care confruntarea cu răspunsurile corecte se face imediat .

Un avantaj deosebit prezintă testele și pentru că permit evaluarea evaluarea întregii clase într-un timp scurt și cuprind esențialul din întreaga materie asimilată de elevi , determinându-i pe aceștia să-și formeze capacitatea de sintetizare a unui material , învățându-i să devină ceativi

Testele le-am folosit pentru măsurarea și aprecierea nivelului de cunoștințe atât la începutul cercetării cât și la finalul acesteia .Valorificarea rezultatelor a început cu corectarea care a presupus atribuirea de puncte pentru răspunsurile corecte / respectiv incomplete și incorecte , urmând apotransformarea lor în calificative și note .

În cercetare am aplicat o variantă a testelor psihopedagogice și annume testul docimologic ., care cuprinde o serie de itemi ( întrebări ) , prin care se urmărește înregistrarea și evaluarea randamentului școlar . Pentrru realizarea testelor inițiale am respectat următorii pași:

stabilirea obiectivelor

selectarea conținuturilor relevante și elaborarea itemilor

Sstabiliraea baremului de notare urmat de prelucrarea și notarea datelor obținute

În vederea înregistrării , analizei , prelucrării și interpretării corecte a rezultatelor am folosit metode statistico – matematice și de reprezentare grafică .

3. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

3.1 Etapa Evaluării Inițiale

Școala Gimnazială Horlești / Structura Bogdănești

Clasa aVa Data…………….

Activitate Educativă ,, Nașterea Domnului Bucurie Sfântă ‘’

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

Obiective :

să recunoască Iicoana Nașterii Domnului

să identifice în Icoana Nașterii Domnului, persoane prezente la acest eveniment;

să rezume evenimentele petrecute la Nasterea Domnului

să precizeze necesitatea Întrupării Mântuitorului .

Subiectul numărul I 30 puncte

Citește cu atenți textul de mai jos :

,, În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.’’ (Sfânta Scriptură Evanghelia după Luca 2, 1-7 )

Scrie , pe foaia de test , răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos :

Notează numele autorului și a cărții din care s-a extras textul de mai sus ;

Precizează capitolul din care s-a extras textul de mai sus ;

Transcrie numele a două personaje despre care se face referire în text ;

Numește localitatea în care au mers Iosif și Maria ;

Menționează locul în care a fost culcat pruncul ,, Cel Unul-Născut ’’

1.Notează cu adevărat ( A ) sau fals (F) în dreptul afirmațiilor de mai jos .

Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Mesia , când Aceasta se afla în Betleem .

Fecioara Maria era logodită cu bătrânul Iosif .

Fecioara Maria nu a fost de acord să-L nască pe Fiul Lui Dumnezeu .

Îngerul Gavriil l-a vestit și pe Iosif despre faptul că Fecioara Maria Îl va naște pe Mesia .

Cezarul August a dat poruncă să ,, se înscrie toată populația ’’.

Subiectul al II lea 60 puncte

Privește cu atenție icoana de mai jos . Completează în căsuțe informațiile corecte

B. Notați , pe foia de test , în ordine cronologică numele evenimentelor surprinse în icoanele de mai jos .

a)b)c)d)

e)f)

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………….

C.Povestiți în cinci rânduri textul de la subiectul I .

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Total : 90 puncte + 10 puncte din oficiu = 100 puncte

Timp de lucru: 50 minute

Prezentarea , analiza și interpretarea datelor obținute la testul de evaluare inițială . Barem de corectare și notare

Se punctează oricare alte formulări de rezolvare corectă a cerințelor

Nu se acordă punctaje intermediare față de cele prezentate în barem

Se acordă 10 puncre din oficiu , nota finală se obține prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat

Subiectul numărul I 30 puncte

A – I5 puncte

3 puncte pentru numirea corectă a autorului textului propus – Sfântul Evanghelist Luca

3 puncte pentru precizarea capitolului din care s-a extras textul – capitolul 2

3 puncte pentru extragerea corectă din text a două nume de persone -Iosif , Maria ,… Cezarul August , Quirinius

3 puncte pentru precizarea corectă a Cetății Betleem

3 puncte pentru extragerea din text a răspunsului correct – iesle

B-15 puncte

3 puncte pentru notarea afirmației cu F (fals )

3 puncte pentru notarea afirmației cu A ( adevărat)

3 puncte pentru notarea afirmației cu F (fals )

3 puncte pentru notarea afirmației cu A ( adevărat)

3 puncte pentru notarea afirmației cu A ( adevărat)

Subiectul al II lea 60 de puncte .

24 puncte – câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect :(8×3=24)

3 puncte pentru răspunsul -Fecioara Maria și Pruncul Iisus

3 puncte pentru răspunsul – Steaua după care s-u orientat cei trei Magi

3 puncte pentru răspunsul-Peștera în care s- a născut Iisus

3 puncte pentru răspunsul- Îngerii îi anunță pe păstori despre Nașterea Lui Hristos

3 puncte pentru răspunsul- Păstorii vin și se închină Pruncului Iisus

3 puncte pentru răspunsul- Cei trei Magi vin cu daruri și se închină Pruncului Iisus

3 puncte pentru răspunsul- Dreptul Iosif

3 puncte pentru răspunsul- Spălarea pruncului

B.12 puncte câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect . 1-e , 2-f , 3-a , 4-b , 5-c , 6-d (2×6=12)

C. 26 puncte

15 puncte pentru povestirea logică a textului cu respectarea succesiunii evenimentelor

10 pucte pentru adecvarea conținutului la cerință

1 punct pentru respectarea precizării referitoare la numărul de rânduri

Se acordă din oficiu 10 puncte

Rezultatela obținute de elevi le-am centralizat astfel :

Tabel analitic numărul 1

cu rezultatele elevilor la testarea inițială

Din analiza testului inițial se deduc următoarele concluzii :

Media obținută la testul inițial de elevii eșantionului este 7,77

Datele pe linii ne oferă informații despre situația fiecărui elev , atât în privința cunoștințelor cât și în privința lacunelor

Datele pe coloane ne oferă informații despre punctele realizate de eșantionul de elevi la fiecare subiect .

La subiectul I s-au obținut 534 puncte dintr-un total de 600 de puncte (30puncte x 20 elevi )

Atfel la subiectul I s-a obținut un procentaj de 89% . Defalcate pe itemi rezultatele pot fi clasificate și astfel:

Rezultate obínute de elevi la itemul 1 Subiectul I

La itemul 1 , Subiectul I , s-au obținut 267 de puncte dintr-un total de 300 ,

adică 89% .

Rezultate obținute de elevi la itemul 2, Subiectul I

La itemul al II lea Subiectul I s-au obținut 267 de puncte din 300 total

Datele din tabelul de mai sus demonstrează faptul că elevii știu să lucreze cu textul biblic , reușind în mare parte să descopere răspunsurile în textul dat .Aceasta demonstrează faptul că elevii au fost interesați de lectura biblică însușindu-și tehnica de lucru . De asemenea elevii sunt familiarizați cu itemii antagonici de genul adevărat / fals pe care-i consideră foarte atractivi , și-i percep ca făcând parte dintr-un joc.

La subiectul al II lea s-au obținut 912 de puncte din totalul de 1200(60 de puncte x 20 de elevi ) De data aceasta procentajul este de 76%

Rezultate obținute de elevi la Subiectul al II lea

Rezultate obținute de elevi la itemul 1 Subiectul al II lea

Rezultatele centralizate arată că la Subiectul al II lea , itemul 1 s-au obținut 338 de puncte dintr-un total de 480 de puncte , adică 70,41%

Rezultate obținute de elevi la itemul 2, Subiectul al II lea

La itemul 2 , dintr-un total de 240 de puncte însumat s-au obținut 204 puncte adică un procent de 85%

Rezultate obținute la itemul 3 Subiectul al II lea

La ultimul item s-au obținut 203 puncte dintr-un total de 480 de puncte , procentul fiind de numai de 42,29 % . Nici un elev nu a obținut la acest item punctajul total .

Din totalul de elevi chestionați la subiectul al II lea , cinci elevi s-au apropiat de punctajul maxim , acest fapt dovedind o bună pregătire a lor . Rezultatele obținute de cei mai mulți elevi mai exact 65% , sunt de nivel mediu , în timp ce 10% dintre elevi prezintă foarte multe lacune .

Din analiza testului reiese că elevii cunosc date depre Nașterea Domnului , mai bine de jumătate cunosc foarte multe date despre acest eveniment istoric .Cei mai mulți elevi au întâmpinat dificultăți la itemul 2( B ) –Subiectul al II lea și la itemul 3 ( C ) de la același subiect . De remarcat este și faptul că și cei mai slabi la învățătură au răspuns la întrebări , chiar dacă răspunsurile nu au fost corecte . Nici un elev nu a obțiut note sub cinci .

Tabelul sintetic numărul 1

Cu rezultatele elevilor la evaluarea inițială

Am întocmit și diagrama areolară care redă procentul de elevi corespunzător fiecărui calificativ . Astfel din totalul de 20 elevi care compun eșantionul studiat :

-10 elevi au oínut note între 10 -9 respectiv 50% ;

– 6 elevi au obținut note între 8-7 respectiv 30% ;

– 4 elevi au obținut note între 6-5, respectiv 20% ;

Conform tabelului analitic numărul 1 s-au realizat1435 de puncte din maximul posibil de 1800 puncte ( un procent de 80 % ) Punctele nerealizate sunt în proporție de 20% . Reprezentarea grafică a acestor valori se realizează prin intermediul unei diagrame procentuale .

Etapa a II a

Etapa evaluării formative-ameliorative

Activitățile extracurriculare sunt un prilej pentruun cadru didactic deoarece îi determină pe elevi să-și însușească cunoștințe într-un mod atractiv . Elevii sunt încântați să se implice în realizarea unor programe artistice , jocul de rol fiind considerat deosebit de atractiv ,astfel , într-un mod impicit ei își dezvoltă capacitatea de memorare și de sintetizare a unor informații , dezvoltându-și bagajul de cunoștințe .

Pentru realizarea acesteiactivități s-a alcătuit un program artistic în realizarea căruia s-a ținut cont de faptul că elevii sunt încântați să recite poezii , să cânte Colinde și să se implice în reconstituirea modului de viață a unor personaje biblice . Ținând cont de acest lucru s-a conceput un program care conține o scenetă- adptare după piesa Vicleim scrisă de Mircea Vulcănescu , alături de câteva versuri scrise de mari poeți români , fără a uita de punerea în practică a dorinței copiilor de a anunța Nașterea Domnului prin Colinde . (Anexa 2 )Rolurile s-au împărțit având în vedere și capacitatea intelectuală a fiecărui copil .

Finalizarea acestei acțiuni a presupus mai multe faze . În prima fază s-a urmărit studierea individuală a rolurilor , urmată de verificarea cunoștințelor și explicarea noțiunilor noi și necunoscute de către elevi . În a doua etapă s-a urmărit dacă elevii au memorat rolurile apoi s-a trecut la explicarea și fixarea cunoșințelor . Fixarea cunoștințelor s-a făcut prin :

sublinierea ideilor principale desprinse din textul scenetei și a poeziilor

scurte referiri la structura scenetei ( număr de personaje , personaje principale ,/personaje secundare ;personajepozitive/ personaje negative ; locul unde se desfășoară acțiunea etc

Repetarea fragmentară a rolurilor ;

Repetarea fragmentară a colindelor

Punerea în scenă a programului artistic;

După fiecare etapă s-au aplicat o serie de testări formative atât orale cât și scrise . Execițiile propuse spre rezolvare în clasă sau acasă au fost variate , având un grad de dificultate raportat la testarea inițială .

După împărțirea rolurilor și studierea individuală a acestora urmată de explicarea noțiunilor pe care elevii nu le cunoșteau s-a aplicat un test formativ-ameliorativ pentru a vedea cât de bine stăpânesc elevii noțiunile despre Nașterea Domnului . Același tip de test s-a aplicat și după memorarea rolurilor de către elevi urmată fixarea noilor cunoștințe , cunoșoștințe care au fost de fapt supuse cercetării . La finalul acestor două teste s-a constatat preogresul nivelului de cunoștințe posedat de elevii eșantionului ales .

Test de evaluare formativă

TEST DE EVALUARE

Obiective :

să înțeleagă motivul pentru care Mântuitorul a venit pe pământ ;

să-și însușească noțini legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului ;

să recunoască minunile care au avut loc la Nașterea Domnului ;

să conștientizeze în parte valoarea și frumusețea tradițiilor românești;

Subiectul numărul I 40 puncte

Citește cu atenți textul de mai jos :

,,….Văzui o mândră stea cu coadă,
Care cobora spre pământ,
Mânată par’că de un vânt!
Steaua pe cer se oprea lin,
Deasupra, la Ierusalim.
Am priceput atunci îndat’
Că s’a născut un împărat,
Puternic, sfânt și înțelept,
Ocrotitor al celui drept. …’’
( Mircea Vulcănescu Vicleim )

Notează , pe foaia de test , răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos :

Numele autorul textului de mai sus .

Titlul piesei din care face parte fragmentul de mai sus.

Locul unde s-a oprit steaua despre care se vorbește în fragmentul de mai sus .

Notează trei calități ale Lui Hristos așa cum se deprind ele din textul citat.

Realizează corespondențe între noțiuniledin coloana A li noțiunile din coloana B .

A B

Nașterea Domnului 25 decembrie

Peștera Mama Lui Iisus

Fecioara Maria cîntau,,Slavă întru cei de sus …’’

Păstorii locul în care s- născut Hristos

Îngerii s-au orientata după o stea

Magii s-au închinat în fața Pruncului

Completați versurile colindei :

,, Praznic…………………….,strălucit frumos,

…………….. ne-a sosit,și ne-a veselit ,

Că Mântuitorul și ……………………

Cu…………….s-a născut, Cu trup s-a născut .

Subiectul al II lea 50 puncte

Completați rebusul cu răspunsurile corecte

Au adus ca daruri aur, smirna si tamaie (magi sau…

Numele Maicii Domnului;

Anotimp ul alb

Bucuria Nasterii Domnului este vestita prin….

A poruncit să fie uciși toți pruncii maii mici de doi ani…..

Acolo S-a născut Mântuitorul

7. Au vestit păstorilor Nașterea Domnului

A-B SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI SAU……………………

B.Alcătuițiun text de cinci rânduri în care să povestiți un episod din textul pentru Scenetă care v-a impresionat mai mult .

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Total : 90 puncte + 10 puncte din oficiu = 100 puncte

Timp de lucru: 50 minute

Prezentarea , analiza și interpretarea datelor obținute la testul formativ .

Barem de corectare și notare

Se punctează oricare alte formulări de rezolvare corectă a cerințelor

Nu se acordă punctaje intermediare față de cele prezentate în barem

Se acordă 10 puncre din oficiu , nota finală se obține prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat

Subiectul numărul I 40 puncte

A – 20 puncte

.1. 5puncte pentru numirea corectă a autorului textului propus – Sfântul Evanghelist Luca

2. 5 puncte pentru precizarea titlului piesei din care face parte fragmentul propus – Vicleim

.3. 5puncte pentru menționarea corectă a locului deasupră căruia s-a oprit steaua -Ierusalim

4. 5 puncte pentru precizarea corectă a trei calități ,, puternic , sfânt și înțelept ’’

B-12 puncte câte 2 puncte pentru următoarele corespondențe:

2 puncte pentru Nașterea Domnului 25 decembrie

2puncte pentru Peștera Locul în care s-a născut Iisus

2 puncte pentru Fecioara Maria Mama lui Iisus

2 puncte pentru Păstorii s-au închinat în fața Pruncului

2 puncte pentru Îngerii cântau ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu ….’’

2 puncte pentru Magii s-au orientat după o Stea

C. 8 puncte câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect :

2 puncte pentru răspunsul luminos

2 puncte pentru răspunsul astăzi

2 puncte pentru răspunsul Izbăvitorul

2 puncte pentru răspunsul Trup

Subiectul al II lea 50 de puncte .

21 puncte – câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect :(7×3=21)

3 puncte pentru răspunsul -Crai

3 puncte pentru răspunsul – Maria

3 puncte pentru răspunsul-Iarna

3 puncte pentru răspunsul- Colinde

3 puncte pentru răspunsul- Irod

3 puncte pentru răspunsul- Staul

3 puncte pentru răspunsuul –Îngeri

29 de puncte

15 puncte pentru povestirea logică a textului cu respectarea succesiunii evenimentelor

10 puncte pentru adecvarea conținutului la cerință

4 puncte pentru respectarea precizării referitoare la numărul de rânduri

Se acordă din oficiu 10 puncte

Rezultatela obținute de elevi le-am centralizat astfel :

Tabel analitic numărul 2

cu rezultatele elevilor la testul formativ

Din analiza rezultatelor obținute la testul formativ numărul 1 se deduc următoarele concluzii :

Media obținută de eșantionul de elevi este 8,27;

Datele pe linii ne oferă informații despre situația fiecărui elev , atât în privința cunoștințelor acumulate cât și în privința lacunelor pe care nu au reușit să le acopere .

Datele pe coloane ne oferă informații despre punctele realizate de elevi la fiecare subiect respectiv la fiecare item . Astfel la Subiectul I s-au obținut 726 puncte dintr-un total de 800 de puncte (40 punctex 20 elevi ) deci un procent de 90% .

Procentajul obținut la Subiectul numărul 1 demonsrează faptul că elevii și-au îmbogățit cunoștințele , 15 elevi obținând punctajul maximum posibil ,doar 5 elevi s-au situat între 22 și 27 de puncte deci rezintă lacune pe care nu au reușit să le acopere .

Defalcate pe itemi rezultatele pot fi clasificate și astfel: La itemul 1 s-au obținut 355 de puncte dintr-un total de 400, deci un procent de 89%.

Rezultate obținute de elevi la itemul 2, Subiectul I

Rezultate obținute de elevi la itemul 3, Subiectul I

Din totalul de elevi chestionați 75 %dintre elevi și-au însușit temeinic cunoștințele referitoare la evenimentul istoric al Nașterii Domnului , ceilalți elevi prezentând însă lacune așa cum reiese din test .

La itemul 3s-au oținut 152 de puncte din totalul de 160 de puncte (20 elevi x 8 puncte ). Punctele obținute la acest item sunt în proporție de 95% . Concluzionăm spunând că la itemii cu un grad de dificultate mai mică elevii s-au descurcat destul de bine , procentul de 90% fiind mulțumitor .

La subiectul al II lea din 1000 de puncte (20 de elevi x 50 de puncte ) s-au obținut 729 de puncte adică un procent de 73% .

După cum observăm, pe măsură ce gradul de comlexitate al exercițiilor se mărește , punctajele obținute de elevi sunt mai mici . Cei care prezentau lacune la subiectul I unde exercițiile erau mai simple , la subiectul al II lea s-au situat la limita de mijloc a punctajului , între 29-30 de puncte .

Defalcate pe itemi rezultatele elevilor sunt următoarele :

Rezultatele obținute la itemul 1 al Subiectului al II lea :

Din totalul de 420 de puncte s-au obținut 313 puncte , un procent de 75 %.

Rezultate obținute la itemul 2 de la Subiectul al II lea :

Din totalul de elevi chestionați observăm căaproximati 50% dintre ei și-au îmbogățit cunoștințele , cealată jumătate dintre elevii chestionați încă întâmpinând dificultăți în rezolvarea cerințelor .

Analizând rezultatele obținute la testul analitic observăm faptul că elevii întâmpină dificultăți mai ales la partea a II a a testului , acolo unde trebuie să povestească și să argumenteze folosind noi noțiuni învățate și chiar să facă conexiuni cu alte noțiuni învățate la alte discipline (ora de muzică ) .

Tabel sintetic numărul 2

Cu rezultatele elevilor la testul formativ

Pe baza datelor din tabelul sintetic numărul 2 curezultatele ameliorative s-a întocmmit diagrama areolară care redă procentul de elevi corespunzător fiecărui calificativ . Astfel din totalul de 20 de elevi care compun eșantionul supus studiului

10 elevi au obținut note între 10 – 9 ; 50%

2 elevi au obținut note între 8-8,99 ; 10%

5 elevi au obținut note între 7-7,99 ; 25%

3 elevi au obținut note între 6-6,99 ; 15%

Nci un elev nu a primi note între 5-5,99 .

Conform tabelului analitic numărul 2 s-au realizat 1461 de puncte din maximum posibil de 1800 de puncte (un procent de 82% ) Punctele nerealizate sunt în proporție de 19% . Reprezentarea grafică a acestor valori se face prin intermediul unei diagrame procentuale .

Analizând rezultatele de mai sus am observat că o parte dintre copii nu cunosc date despre Nașterea Domnului , dar nici despre modul în care putem celebra acest eveniment .

Tocmai de aceea am aplicat un chestionar și părințiloe părinților elevilor eșantionului supus cercetării , chestionarul fiind un instrument des utilizat în cercetare, alcătuit din: întrebări prin care în cadrul acestei cercetări se urmărește stabilirea locului pe care îl ocupă în cadrul familiei sărbătorile religioase . Orice familie este o garanție pentru dezvoltarea afectivă , morală , fizică și socială pentru membrii ei . Relațiile care se dezvoltă în cadrul ei marchează pzitiv sau negativ dezvoltarea armonioasă a copiilor , în familie se dezvoltă sentimentul de dragoste și respect reciproc . Cele mai acute probleme educative , inclusiv insuccesul școlar , se nasc din absența sau ignoranța atenției părintești .

O parte dintre copiii care fac parte din eșantionul supus studiului (11 elevi sau 55% ). sunt copii instituționalizați , făcând parte din Centrul C.S.C. Bogdana . Ei fac parte din familii dezorganizate , cu un nivel economic precar , părinți cu tulburări psihice , familii în care consumul de alcool , violența fizică și verbală sunt nelipsite .

Acești părinți nu au fost supuși chestionării , în locul lor răspunzând educatorii , oameni care au transformat profesia lor , în muncă de părinte , astfel încât Marile Sărbători să aducă bucurie și în sufletele acestor copii .

Chestionarul aplicat părinților ( 14 prezenți ) , evidențiază faptul că toți părinții cunosc evenimentul istoric al Nașterii Domnului , că sărbătoresc în familie , caă respectă anumite tradiții locale și personale , că participă la Sfânta Liturghie duminica și în zilele de sărbătoare după cum le permite programul de la locurile de muncă iar copiii îi însoțesc în general la Biserică . Elevii care nu au în centrul vieții lor pe Hristos și Biserica Sa , fac parte dintre cei care au și grave tulburări de comportament. Chestionarul a fost aplicat unor părinți care trăiesc în mediul rural unde oamenii își mai construiesc Biserica în centrul satului și își trăiesc și orientează viața după poruncile Domnului și calendarul creștin-ortodox.

De asemenea referitor la ultimile întrebări din chestionar părinții sunt convinși că acei copiii care au rămas în grija rudelor au probleme comportamentale, deorece aceștia nu posedă acea autoritate părintească . Aceleași probleme comportamentale apar și la elevii instituționalizați .

Etapa a treia . Etapa evaluării finale .

În etapa evalării finale s-a realizat o testare a cunoștințelor religioase după ce programul artistic a fost prezentat de elevi în data de 25 decembrie 2013 , în fața celor prezenți la Sfânta Liturghie . Conținuturile vizate în verificarea cunoștințelor au cuprins noțiuni generale despre evenimentul istoric al Nașterii Domnului precum și despre tradiții specifice acestui eveniment .

Test de evaluare finală

TEST FINAL

Obiective:

să selecteze răspunsul corect dintr-o afirmație;

să completeze spațiile lacunare cu informațiile corecte;

să răspundă corect la întrebările formulate.

Subiectul numărul I 39puncte

Citește cu atenți textul de mai jos :

,, Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut ? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui. Și auzind, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el. Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos ? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că așa este scris de proorocul: "Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul. Și văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă. Iar luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor. ’’ ( Sfânta Scriptură , Evanghelia după Matei 1, 12 )

A .Notează , pe foaia de test , răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos :

Notează numele autorului și numărul capitolului din care face parte textulul de mai sus .

Extrage din text numele regelui din Ierusalim .

Menționează darurile pe care Magii le-au adus pruncului .

Precizează motivul pentru care Magii nu s-au mai întors pe la Irod în drumul spre țara lor

Înconjoară răspunsul corect :

Magii au fost călăuziți spre locul Nașterii Domnului de:

Locuitorii din Betleem

O stea minunată care a apărut pe cer

Soldații lui Irod

Iisus Hristos Mântuitorul lumii este:

Fiul Lui Dumnezeu

Fiul lui Iosif

Dumnezeu – Om, întrupat de la Duhul Sfânt și Fecioara Maria

Irod le-a spus Magilor să meargă să găsească locul în care s-a născut Iisus și apoi să-l anunțe și pe el deoarece :

vroia și el să se închine în fața pruncului

vroia să trimită daruri pruncului

c.vroia să Îl omoare

C. Așează în ordine cronologică următoarele evenimente .

Arhanghelul Gavril o vestește pe Fecioara Maria că-l va naște pe Fiul Lui Dumnezeu

Irod a pruncit să fie uciși toți pruncii de până la doi- trei ani

Iosif și Maria au mers în Betleem pentru ca să se înscrie

Păstorii s-au închinat pruncului Iisus .

Magii s-au închinat în fața pruncului și i-au adus daruri sub forma de aur , smirnă și tămâie.

Iosif și Maria au luat pruncul și au fugit în Egipt pentru a scăpa de mânia lui Irod .

Subiectul numărul I I 51 de puncte

Completați rebusul de mai jos .

A

B

1. Îl așteaptă pe Moș Crăciun…………………………..

2. Regele …………………….nu s-a bucurat când s-a născut Iisus

3. Mama Lui Iisus a fost Fecioara ………………………………

4. Magii au …………………………după o stea

5. Și ei s-au închinat pruncului născut ………………………..

6. Iisus s-a născut într-un ………………………….

7. Hristos este Fiul Lui …………………………….

B.Povestiți în cinci- șapte rânduri momentul istoric al Nașterii Domnului .

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Total : 90 puncte + 10 puncte din oficiu = 100 puncte

Timp de lucru: 50 minute

Prezentarea , analiza și interpretarea datelor obținute la testul final .

Barem de corectare și notare

Se punctează oricare alte formulări de rezolvare corectă a cerințelor

Nu se acordă punctaje intermediare față de cele prezentate în barem

Se acordă 10 puncre din oficiu , nota finală se obține prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat

Subiectul numărul I 39 puncte

A – 12 puncte ( 4x3puncte ) 1. 3 puncte pentru numirea corectă a autorului textului propus – Sfântul Evanghelist Matei și a capitolului umărul1

2. 3 puncte pentru precizarea corectă a numelui regelui – Irod

3. 3 puncte pentru menționarea corectă a darurilor pe care le-au adus Magii – aur ,smirnă și tămâie

4. 3 puncte pentru precizarea corectăa motivului pentru care Magii nu s-au mai întors pe la Irod

,,au fost înștiințați în vis ’’de către Dumnezeu

B-9 puncte pentru alegerea următoarelor răspunsuri corecte :

3 puncte pentru răspunsul- O stea minunată

3 puncte pentru răspunsul –Dumnezeu –Om , întrupat de la Duhul Sfânt și Fecioara Maria

3 puncte pentru răspunsul – vroia să Îl omoare

C. 18 puncte câte 3 puncte pentru ordonarea corect cronologic a enunțurilor :

3 puncte pentru răspunsul 1. Arhanghelul Gavril o vestește pe Fecioara Maria că-l va naște pe Fiul Lui Dumnezeu

3 puncte pentru răspunsul 2. Iosif și Maria au mers în Betleem pentru ca să se înscrie

3puncte pentru răspunsul 3. Păstorii s-au închinat pruncului Iisus .

3 puncte pentru răspunsul 4. Magii s-au închinat în fața pruncului și i-au adus daruri sub forma de aur , smirnă și tămâie.

3 puncte pentru răspunsul 5 . Irod a pruncit să fie uciși toți pruncii de până la doi- trei ani

3 puncte pentru răspunsul 6 . Iosif și Maria au luat pruncul și au fugit în Egipt pentru a scăpa de mânia lui Irod

Subiectul al II lea 50 de puncte .

21 puncte – câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect :(7×3=21)

3 puncte pentru răspunsul -Crăciun

3 puncte pentru răspunsul – Irod

3 puncte pentru răspunsul-Maria

3 puncte pentru răspunsul- Călătorit

3 puncte pentru răspunsul- Păstori

3 puncte pentru răspunsul- Staul

3 puncte pentru răspunsuul –Dumnezeu

30 de puncte

15 puncte pentru povestirea logică a textului cu respectarea succesiunii evenimentelor

10 puncte pentru adecvarea conținutului la cerință

5 puncte pentru respectarea precizării referitoare la numărul de rânduri

Se acordă din oficiu 10 puncte

Rezultatela obținute de elevi le-am centralizat astfel :

Tabel analitic numărul 3

cu rezultatele elevilor la testul final

Din analiza rezultatelor obținute la testul formativ numărul 1 se deduc următoarele concluzii :

Media obținută de eșantionul de elevi este 8,64;

Datele pe linii ne oferă informații despre situația fiecărui elev , atât în privința cunoștințelor acumulate cât și în privința lacunelor acestuia .

Datele pe coloane ne oferă informații despre punctele realizate de elevi la fiecare subiect respectiv la fiecare item . Astfel la Subiectul I s-au obținut 669 puncte dintr-un total de 780 de puncte (39 puncte x 20 elevi ) deci un procent de 86 % .

Defalcate pe itemi rezultatele pot fi clasificate și astfel: La itemul 1 s-au obținut 171 de puncte dintr-un total de 220 , deci un procent de 78%.

Rezultate obținute de elevi la itemul 2, Subiectul I

La itemul 2 s-au oținut 195 de puncte din totalul de 264 de puncte (20 elevi x 8 puncte ). Punctele obținute la acest item sunt în proporție de 74% La itemul 3 dintr-un total de 360 de puncte s-au obținut 336 de adică un procent de 93%.

La subiectul al II lea din 1020 de puncte (20 de elevi x 51 de puncte ) s-au obținut 860 de puncte adică un procent de 84,5 % .

După cum observăm, pe măsură ce gradul de comlexitate al exercițiilor se mărește , punctajele obținute de elevi sunt mai mici .

Defalcate pe itemi rezultatele elevilor sunt următoarele :

Rezultatele obținute la itemul 1 al Subiectului al II lea :

Din totalul de 420 de puncte s-au obținut 349 puncte , un procent de 83 %.

Rezultate obținute la itemul 2 de la Subiectul al II lea :

La itemul 2 de la subiectul al II lea dintr-un total de 600 de puncte s-au obținut 510 puncte , un procent de 85% .

Analizând rezultatele obținute la testul analitic observăm faptul că peste 70% dintre elevii chestionați și-au însușit noile noțiuni studiate

Conform tabelului analitic numărul 3 din 1800 de puncte s-au realizat 1529 , deci un procent de 86%, punctele nerealizate , adică 271 sunt în proporție de 14% Reprezentarea grafică a acestor valori se realizează prin intermediul unei diagrame procentuale .

Tabel sintetic numărul 3

Cu rezultatele elevilor la testul final

. Analiza datelor și a performanțelor școlare

Comparând rezultatele obținute de eșantionul de elevi la cele trei teste, putem observa evoluția mediilor obținute , conform tabelului de mai jos.

Constatări :

media aritmetică notelor elevilor care au fost incluși în cercetare a crescut de la o probă la alta , la testul inițial fiind de 7,77 și urcând până la 8,64 la testul final

( Anexa 1 )

Școala Gimnazială Horlești/ Structura Bogdănești

Comuna Horlesti ,jud.Iasi

Telefon:

Nr. / .

Având în vedere prevederile Legii învățământului nr.84 din 1995, republicata cu modificarile si completările ulterioare ,ale Regulamentului de organizare si funcționare a unităților de învățământ preuniversitar , precum si recomandarea Prea Fericitului Părinte Daniel , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ca si a Inalt Prea Sfintitului Teofan , Mitropolitul Moldovei si Bucovinei , care îndeamnă la o bună colaborare între Biserică si Școală , cele două instituții cu rol fundamental în dezvoltarea spirituală a neamului românesc , se încheie prezentul

ACORD DE PARTENERIAT ÎNTRE ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ

PENTRU EDUCAȚIA

MORAL-RELIGIOASĂ A ELEVILOR

Capitolul I.Părțile semnatare

Părtile semnatare ale prezentului Acord de parteneriat între Școala și Biserică pentru educația moral- religioasă a elevilor sunt:

Unitatea de invatamant -Școala Gimnazială Horlești / Structură Bogdănești, Comuna

Horlești , Județul Iași reprezentată prin director, doamna Prof.Borcea Marcela Sorina

Biserica Ortodoxă – Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”Sat Bogdănești Comuna Horlești Jud. Iași,reprezentată prin preotul paroh,pr.Curteanu Zaharie Ioan.

Capitolul II.Obiectul acordului

Obiectul prezentului acord este asigurarea condițiilor optime în vederea unei bune colaborări între cele două instituții , Școala și Biserica, în scopul eficientizării demersului de educație moral-religioasă a elevilor.

Capitolul III.Obligatiile partilor

În vederea unei optime colaborări între Școală și Biserică , fiecare dintre părți își asumă responsabilitatea după cum urmează:

1.Școala își asumă responsabilitatea:

a) Să asigure spațiul ,cadrul organizatoric si logistic necesar pentru desfășurarea activitaților educative atât în cadrul orei de religie ,cât și în activitățile extracurriculare;

b) Să ofere prin intermediul profesorilor de religie servicii educaționale de calitate , la nivelul standardelor M. Ed. C. și conforme cu dreapta credință;

c) Sa inițieze prin intermediul profesorului de religie , activități cu caracter educativ-religios ;

2.Biserica își asumă responsabilitatea :

a) Să binecuvânteze activitățile educativ-religioase și conforme cu dreapta credință inițiate de profesorul de religie și promovate de școală;

b)Să sprijine realizarea activităților extracurriculare cu caracter religios inițiate de școală;

c)Să invite elevii și / sau profesorul de religie,atunci când consideră oportun, la activitățile organizate de Biserică;

Capitolul IV.Durata acordului

Prezentul acord se încheie pe durată nelimitată,activitățile propuse de profesorul de religie pentru fiecare an școlar fiind menționate în Anexa.

Capitolul V.Alte clauze

Persoanele care asigură buna comunicare între cele doua instituții sunt profesorii de religie

Prezentul acord încetează în cazul în care se schimbă prevederile legale sau se încheie un alt acord între cele două instituții.

Încheiat azi, ,în două exemplare, în original , unul pentru Școala Gimnazială Horlești / Structura Bogdănești , și unul pentru Biserica cu hramul,,Adormirea Maicii Domnului” Bogdănești.

Unitatea scolara reprezentata prin Biserica,reprezentata prin:

Director, Preot paroh,

Prof. Borcea Marcela Sorina Pr.Curteanu Zaharia Ion

ANEXA

de parteneriat intre Scoala si Biserica

Prof. Zamcanu Cornelia

Anexa 2

Program artistic ,,Astăzi s-a născut Hristos ’’

Poezia Nașterea Domnului

În noaptea asta tainică și sfântă
La noi iubirea Domnului a coborât,
În ceruri îngerii în cor îi cântă
Și-o stea strălucitoare a răsărit

Zămâslit din duh în corp de muritor,
El a venit ca planul Tatălui s-ă împlinească,
Ca mai apoi să fie-a lumii salvator
Și împărăția Tatălui s-o întărească.

El s-a născut, cadoul cel mai minunat,
Cel așteptat și profețit de scripte.
Domn din Dumnezeu adevărat
S-a întrupat răul cu binele să-nfrunte.

El s-a născut și-n beznă-ntunecată
Mesia-Lumina Lumii a răsărit;
El, Prințul Păcii, Mântuirea așteptată,
Mielul Blând astăzi la noi a venit!

Născut în grajd, chiar într-o iesle
Domnul Iisus Hristos azi s-a născut:
Un prunc umil ce mântuirea noastră este,
E Dumnezeu ce pe pământ a coborât.

În timp ce se recită poezia actorii se pregătesc pentru scenetă

SCENA I

O răspântie. Trei drumuri. O stea. Craiiintră pe rând.

Melchior (vine prin dreapta și vede pe Baltazar care vine prin stânga)

Cine ești? De unde vii?
A cui cale o ații?

Baltazar

Eu sunt Baltazar,
Rege, nu tâlhar,
Și la Babilon
Este al meu tron.

Melchior

De-i adevărat,
Că ești împărat,
Ce cauți pe drum,
La ceasul de-acum?

Baltazar

Astă noapte ‘n vis,
Cerul s’a deschis,
Și-am văzut o stea,
Pe care scria,
În cruce frumos:
„Iisus Hristos".
Neștiind aste semne
Ce puteau să’nsemne,
Plecai după stea,
Poate voiu afla.
Dar tu cine ești
Care mă oprești?

Melchior

Eu sunt craiul Melchior,
Împărat și vrăjitor
Și Mag foarte învățat,
Ce dă tuturora sfat,
Și care citește ‘n stele,
Faptele bune și rele.
Fiindcă orice faptă ‘n lume,
Nu rămâne fără urme.
Și pentru toți cei ce se nasc și pier.
S’aprinde și se stinge o stea în cer.
Visul tău mi se pare tare ciudat,
Ceva la fel mi s’a ‘ntâmplat.
Pierdut în visurile mele,
Mă rătăcisem printre stele,
Și ‘ncercam cu ochianul meu
Să străbat pân’ la Dumnezeu;
Când, deodată, ‘n cer iscoadă,
Văzui o mândră stea cu coadă,
Care cobora spre pământ,
Mânată par’că de un vânt!
Steaua pe cer se oprea lin,
Deasupra, la Ierusalim.
Am priceput atunci îndat’
Că s’a născut un împărat,
Puternic, sfânt și înțelept,
Ocrotitor al celui drept.
Am pus deci smirnă ‘ntr’un ulcior
Și luai cărarea la picior
Să-l caut și să-l găsesc,
Să mă ‘nchin lui și să-l cinstesc.

Baltazar

Ochii mei par’că s’au deschis,
Cred că ne potrivim în vis.
Steaua ce ni s’arată sus,
E semn că s’a născut Iisus!

Melchior

Nu vrei să mergi atunci cu mine,
Să-l găsim?(se aude un sgomot)

Baltazar Ba vreau!

Melchior Dar ia stai! Cine vine?

(Gaspar intră prin stânga)Gaspar V’am ascultat vorbind
(către Melchior) Mă iartă!
Și eu sunt rege, dar de șatră
Și-alerg cerșind din poartă ‘n poartă,
Că sărăcia nu mă iartă.
Neștiind unde mă mai duce,
Poposii colea la răscruce.
Și-am dat în bobi cu linte fiartă,
Să-mi aflu soarta ‘n oala spartă.
Când colo, ‘n loc să se încurce,
Bobii s’au risipit în cruce.
Am stat mult timp la ‘ndoială,
Ce ‘nseamnă aiastă rânduială?
Însă când v’am auzit,
Gândul mi s’a limpezit,
Și din graiul vostru-ales,
Semnul sfânt am înțeles:
Undeva pe lume,
S’a născut anume,
Un mândru fecior,
Domn mântuitor,
Care s’a întrupat,
Astăzi minunat,
Și pentru sărac,
Și pentru bogat,
Și pentru țigan,
Și pentru ‘mpărat,
Să scape de chin,
Pe orice creștin.

(tainic, către ceilalți, care se apropie
de el)

Dar aici i-un cui,
Pe care vi-l spui:
Ca să-i mântuiască,
Au să-l răstignească!

Baltazar(se dă înapoi înspăimântat) Vai, dar cum se poate?

Melchior(acelaș joc) Vorbești fără șir!
Cum poate fi pruncul, rege și martir?

Gaspar(tainic, apropiindu-i iarăș) Asta-i o minune,
Ce nu v’o pot spune.
Hai să-l căutăm,
Poate că aflăm.

(Se aprinde steaua pe cer).Baltazar Uite steaua, s’a mișcat!

Melchior: Par’că s’a și apropiat!

Gaspar :Uite steaua! Ce mai stea!
Hai degrabă după ea!

(Pleacă prin fund, spre stânga ").

 SCENA II

Un palat. Două tronuri. O straje. Irod
și Irodiada stau pe tron.
Soldatul stă la dreapta în fața tronului.
(Se aude sgomot mare afară).

Irod: Irodiadă, Irodie
Cine face atâta gălăgie?

Soldatul: Ce să fie stăpâne? Au venit
Trei Crai de la Răsărit.
Prin tot târgul au umblat
Și pe toată lumea au întrebat:
Unde s’a născut un împărat?

Irodiada: Cine să fie oare, cine?
Nu ești tu regele? Nu se cuvine
Să se închine toti întâi la Tine?
Ce alt împărat s’a născut? De unde vine?

Irod : Aduceți-i aici degrabă,
Vreau să știu cu ce fel de treabă
Au venit? Și cine vrea să fie
Stăpân la mine în împărăție?

Soldatul : Iată-i!

(Magii vin, se închină lui Irod).

Irod :(către Magi)

Trei crai de la Răsărit,
Care pân’aici ați venit,
Sunteți chipuri pământești,
Sau năluci mari îngerești?
Spuneți-mi ce căutați,
Și ‘ncotro Vă îndreptați?

Baltazar : Am plecat din Assiria,

Melchior: Pertida,

Gaspar : Etiopia,

Melchior : Ca să aflăm pe Messia,

Gaspar : Cel prezis de Eremia.

Melchior : Semn în cer s’a arătat,
Că se naște-un împărat.

Gaspar :Și din fund de Răsărit,
Spre stea am călătorit,

Melchior :Să-l aflăm și să-l urmăm.
Și lui să ne închinăm.

Gaspar :Dar aici dac’am ajuns,
Steaua ‘n nor ni s’a ascuns

Melchior :Semnul dacă-l știi ceti,
Domnul s’a născut aici.

Irod: Eu sunt Irod împărat,
Și aici e-al meu palat,
Domnesc în țara peste care am fost așezat,
Și cred în zeii pe care i-am apucat,
În zeii zeilor,
Ai fariseilor,
Ai cărturarilor,
Și-ai Saducheilor.
Dacă în pasul vostru nu e viclenie,
Împăratul căutat sunt eu,
Și trebuie să Vă închinați mie!

Gaspar : Prea luminate împărate,
Și noi suntem stăpânitori de gloate.
Dar dacă proorociile,
Își au toate tăriile
Domnul căruia ne ‘nchinăm,
E un prunc neștiut, și pe el vrem să-l aflăm!

Irod: Ce mă tot amăgiți cu proorocia?
Una știu. Că sunt singur Împărat,
Aici. Și că-i a mea toată moșia,
Pe care o ați călcat, în lung și’n lat,
Vorbind fără de cuviință,
De lucruri despre care n’aveți știință,

Baltazar: Pentru asemenea știință,
Mai trebuie și credință.

Irodiada: De ce știință și de ce semne
vorbiți?

Irod ; Eu știu ce-am apucat,
Și degeaba încercați să mă zăpăciți,
Cu vorbe pe care numai voi le ghiciți.

Irodiada : Regele ‘n văzul tuturor e uns;
De ce ar fi Regele vostru ascuns?

Irod: Una să știți: Eu apăr ce-am preluat,
Și dacă ridicați alt împărat,
Aflați că a mea urgie,
Îl va lovi cu strășnicie.

Melchior : Chiar de vei cuteza, să știi că-i greu,
Să te împotrivești lui Dumnezeu.

Irod : (poruncitor, către ostaș)

Soldați înarmați! Degrabă îi luați,
Și’n temniță îi băgați!

(Soldatul se repede spre Magi.
Dar îngerul îi taie calea. Se aud tunete și se vad fulgere).

Irod: Ce semne ciudate!
Magii ăștia umblă cu puteri necurate.

Irodiada : (pentru sine)

Dar dacă vor fi având dreptate?
Ei în temniță pot pieri,
Și împăratul nou tot se va ivi!

(către Irod) Împărate, Prea luminate,
Ascultă-mă, fă bunătate,
Oaspeții tăi îi cinstește,
Cum e de cuviință bătrânește.
Și cu puțină viclenie,
Poți afla mai mult decât cu strășnicie!

Irod : (reculegându-se, către Magi)

Voi zeii zeilor,
Și fariseilor,
Și cărturarilor,
Care căutati în stele,
Și vă amestecați în treburile mele,
Dacă ce spuneți voi e adevărat,
Și dacă s’a născut un Împărat,
Căutați-l și dacă-l găsiți,
Și pe mine să mă vestiți,
Că vreau și eu să vin
La el și să I mă închin.

 (Magii ies)
(către soldați) Soldați înarmați,
Degrabă să-i urmați,
Și ‘n orice casă se vor duce,
Faceți pe ușă câte-o cruce.
La noapte, pe ‘ntuneric, peste tot intrați,
Și toți pruncii mai mici de un an îi înjunghiați.
Plecați, marș, și executați!…

(către Irodiada) Acum, cu toată știința lor,
Tot eu o să rămân stăpânitor!

 SCENA III

La ieslea din Vicleim. Întunerec. Magii dorm sub
stele. Lumina lor palidă îi luminează numai pe ei.

Baltazar: (deșteptându-se) Credeți că mai avem mult de umblat,
Pân’ să aflăm pe-al lumii Împărat?

Melchior :(la fel)De când am fost plecați de la Irod,
Nu a rămas necercetat un colț de pod.Gaspar: (urmând)

Dar steaua de sub nori nu vrea să iasă,
Și noi degeaba căutăm din casă ‘n casă

(Se aprinde steaua deasupra, luminând și pe
înger, care apare în fața lor.
Lumina ieslei se aprinde într’ o parte).

 Îngerul

Voi, trei Crai de la Răsărit,
Ce spre stea ați călătorit,
Pruncul atâta căutat,
Nu s’a născut într’un palat.
Cel ce va scăpa lumea de nevoi,
S’a născut într’un staul printre boi.
În jurul lui, păstori și îngeri cânt:
Domnului slavă, pace pe pământ.

Magii: Baltazar :(înaintând spre lumină)

Stăpâne, eu sunt craiul Baltazar,
Și ți-am adus un bulgăre în dar,
Scos din pământ, dar fața-i lucitoare,
Pare că fură razele din soare.

Melchior : Eu smirnă ti-am adus.

Gaspar : Și eu tămâie,
Ca mirosul ei bun să te mângâie.

Îngerul :(către Magi)

Trei Crai de la Răsărit.
Care bine ati venit,
Întoarceti-vă acum,
Însă luați-o pe alt drum,
Pentru că Irod Împărat,
A pus gând rău pruncului minunat.

(către mumă) Iar tu Iosife și Mărie,
Fiți gata de călătorie,
Puneți pruncul pe o asină,
Și fugiți în țară streină!

SCENA IV

Palatul lui Irod din scena a II-a. Irod și
Irodiada stau pe tron.
Soldatul stă în fund, la dreapta, îngerul la stânga tronului.
Irod : Soldați fără minte, ce-ati făcut,
Urma celor trei Crai de ați pierdut?

Soldatul : Stăpâne, porunca ți-am ascultat
Și pe toți copiii din țară i-am înjunghiat!
Dar pe Magi i-am căutat în zadar.
Dumnezeu a scăpat pe cel cu har.
Un înger a șters urmele lui,
Să-l prindă n’a fost cu putință nimănui.
El a plecat în Eghipet departe,
Și acum, un pustiu de el te desparte.

Irod (deznădăjduit)

Așadar, e viu, Împăratul, viu!
Ce să fac să-mi scap tronul, nu mai știu.
Ajutați-mă, ajutați-mă ostași!
Am ajuns în zadar un ucigaș.

Soldatul(aspru)

Nu-ți mai putem ajuta cu nimic.
Noi te putem apăra de inamic,
Dar de cugetul tău, nu putem
Să te apărăm, chiar dacă vrem. 

Irod (rugător și sfâșietor)

Irodiadă, vino-mi tu în ajutor,
Simt că ard, că mă prăpădesc, că mor!

Irodiada (ca de piatră)

Nici eu nu am nici o putere să-ți ajut.
Ai rămas singur, cu răul pe care l-ai făcut.

(Se aud afară țipete de copii)

Irod

Vai de mine, vai ce viată amară!
De acum eu nu mai pot privi afară,
Fără să aud țipetele celor înjunghiați.
Astupați-mi urechile…Astupați!
De-acum nu-mi voiu mai putea găsi somnul

Îngerul (luminându-se, deodată, către Irod)

Așa e, dac’ai mâniat pe Domnul!
El singur te mai poate ajuta
Și numai dacă te căiești de fapta ta!
Când lumea se va mântui prin jertfa Lui,
Domnul va șterge lacrima oricui.
Iar vaietele pruncilor spre cer,
Se vor preface ‘n cântece de Ler’.

Irod :Doamne, credeam că rostu-mi pe pământ
Este să apăr vechiul legământ
Orbit am fost să nu văd slava Ta,
N’am drept la milă. Fie voia Ta!

Îngerul (întorcându-se spre lumea care privește)

Iar voi, care astă-seară ascultați,
De la ce vedeți acum, pildă să luați
Voia lui Dumnezeu în toate să ‘mpliniți,
Dacă voiți să trăiti fericiți.

Actorii se retrag , doi elevi recită Poezia Colinde , colinde scrisă de Mihai Eminescu. Colinde, colinde!
E vremea colindelor.
Caci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele;
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur' copiii,
Copiii si fetele.
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele.
De dragul Mariei
Și-a Mântuitorului,
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.

Repertoriu de Colinde Tradiționale Românești:

O ce veste minunată după Dumitru Georgescu Kiriac,

Astăzi s-a născut Hristos muzica de Timotei Popovici,

La Betleem colo-n jos muzica de Nicolae Lungu,

Praznic luminos după Timotei Popovici,

Trei păstori –după Timmotei Popovici ,,și în încheiere Steaua sus răsare muzica scrisă de Teodor Burada.

( AnexaIII )

CHESTIONAR : (pentru părinți )

Când sărbătorim Nașterea Domnului ?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cum anunță copiii Nașterea Domnului ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce trebuie să facem în zilele de Sărbătoare ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce tradiție specială aveți în familie legat de Sărbătoarea Nașterii Domnului ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Copilul dumneavoastră merge în mod regulat la Biserică ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Dacă nu merge în mod regulat la Biserică , enumerați câteva motive care îl împiedică să facă acest lucru .

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Dumneavoastră mergeți în mod regulat la Biserică ?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Observați vreo deosebire în comportamentul copiilor care merg la Biserică față de cei care nu doresc să participe la Sfânta Liturghie ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Credeți că acei copii care locuiesc cu părinții au o conduită diferită față de cei carea u un părinte sau ambii plecați în străinătate , sau față de cei care sunt părăsiți ?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dați o notă de la 1 la 10 , copilului dumneavoastră , având în vedere comportamentul acestuia .

………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE :

Izvoare

Biblia sau Sf\nta Scriptură , Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române , București , 1991

Andriescu Bogdan ,Voichița Bițu ,Mitropoliți ai Ardealului, Andrei Șaguna Biobibliografie , Biblioteca Județeană Astra Sibiu, 2008.

Bel , Pr. Prof. Dr. Valer , Misiune , parohie , pastorație –coordonate pentru o strategie misionară, Ed. Renașterea , Cluj-Napoca , 2002

Braniște , Pr. Prof. Dr. Ene , Liturgica Specială pentru institutele teologice ;Editura I.B.M.B.O.R , București 1985

Ioan , Pr. Prof. , Bria , Ortodoxia în Europa , Locul Spiritualității Române ,Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei , Iași 1995

Călugăr, Pr. Prof. Dumitru Catehetica-manual pentru Facultățile de teologie ,Ed.. Renașterea , Cluj-Napoca , 2005

Călugăr, Pr. Prof. Dumitru Catehetica , Ed. I.B.M.B.O.R , București , 1984 .

. Nicolae Chifăr , Teologie și spiritualitate patristică , Ed. Trinitas , Iași ,2002 .

Vasile Coman, Cuvinte pentru suflet, Editura Episcopiei Oradei, 1985 .

Constituția României –reeditare 2008 , Ed. Sedcom-Libris , Iași , 2008 .

Evdochimov ,Paul, Prezența Duhului Sfânt în Tradiția Ortodoxă;Traducere,Prefață și Note, Vasile Pr.Prof.Dr. Răducă;Editura Anastasia 1995

Felea, V. Ilarion, Duhul adevărului, Editura Arhiepiscopiei a Alba-Iuliei,1999 .

Lossky, Vladimir , Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit , Editura Bonifaciu 1998 .

Neculce , Ion ,Letopisețul Țării Românești , Editura Litera Internațional București-Chișinău 2001

Păcurariu ,Pr. ,Prof., Dr, Mircea , Istoria Bisericii Ortodoxe Române , Editura Sophia , București , 2000 .

Pop.Vasile Taina unității bisericii Editura Semănătorul 2010

Dumitru ,Pr. Dr.Radu ,Îndrumări Misionare;Editura I.B.M.B.O.R,București 1986 .

Rămurean , Pr. Prof. Dr. Ioan , Istoria Bisericească Universală-Manual pentru Seminariile Teologice , Editura I.B.M.B.O.R. București 1992

Sorescu ,Pr.Vasile, Biserica Ortodoxă, stâlp și temelie a adevărului, Editura Credința strămoșească , Iași , 2002

Dumitru Pr. Prof. Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol II Ed. I.B.M.B.O.R. București , 1997

Sf Chiril al Alexandriei Comentariu la Evanghelia lui Ioan în P.S.B. vol,41 , Ed. I.B.M.B.O.R.București , 2000 .

Sf Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor în P.S.B.vol , 29, Editura .I.B.M.B.O.R. București , 1982 .

Sfântul Sințit Mucenic Antim Ivireanul , Sfaturi creștine politice ,text adaptat de Dorin , Pr. Dr.Octavian Picioruș, Editura Teologie pentru azi ,București 2010

Sfântul Vasile cel Mare Scrieri în P.S.B. 17 , în Introducerea realizată de Pr. D. Fecioru Editura I.B.M.B.O.R București , 1986 .

Vicovan Pr.Ion ,Istoria Bisericii Ortodoxe Române , Editura Trinitas , Iași 2002 .

Todoran,Pr.,Prof.,Dr. Isidor; Zăgrean ,Arhid.,Pr., Prof. Ioan, , Teologie Dogmatică, Editura I.B.M.B.O.R. București 1991

Studii și articole teologice

Bejan , Doina , Marta , Mitropolitul Veniamin Costachi întemeietor de Școală românească ,articol publicat în Annals of Dunărea de Jos ,University of Galați , Fascicle XIII. Language and Literature , New Series Issue 29 ,2010

Bengean ,Pr. Drd. Florin , Elemente de filantropie și asistență socială în Europa secolului XIX ,articol apărut în ,,Revista Teologica ’’ Mitropolia Ardealui, Nr.,3 , 2007

Dorneanu , Pr. Neculai , Viața și opera Sfântului Vasile cel Mare Model de slujire pentru lucrarea misionară și pastorală a preoților , articol publicat în rev.Teologia Pontică , Anul II 2009 Nr 2-4

Moceanu , Ovidiu , Andrei Șaguna față cu mântuirea și spiritul veacului îarticol publicat în rev Tabor ,Nr. 11 ,An II, febr.2009 .

Mureșan, ,Pr. ,Petru , Lucian ,Persoanalitatea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna în procesul dezvoltării naționale în rev .Altarul Banatului , nr . 10-12 ,2012

Petcu , Pr. Liviu , Sfântul Vasile cel Mare dascăl al milosteniei articol apărut în rev Lumina , 26 aprilie 2009

Sf. Vasile cel Mare, Omilie la cuvintele „Ia aminte la tine însuți”, traducere de Pr. D.Fecioru, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 1-2/197

Stan, Liviu, Instituțiile de asistență socială în Biserica veche, în rev.„Ortodoxia”,București, an. 9, 1957, nr.1 .

Ursu , N.A , Seminarul de la Socola , prima școală de grad gimnazial în limba română , material publicat în rev. Teologie și viață III , serie nouă , nr. 11-12 , noiembrie decembrie 1993 .

Vicovan , Ion , Recenzie carte Keith Hitchens Andrei Șaguna și românii din Transilvania ,recenzie apărută în rev. Teologie și viață ,Anul VII ( LXXIII ) , nr . 7-12 , 1997

Lucrări și studii de psihopedagogie

Băncilă , Vasile , Inițierea religioasă a copilului , Ed. Anastasia , București , 1996.

Bursuc , Ioan , Pastorația tinerilor ca misiune a Bisericii , publicat în revista Doxologia ,17 februarie 2011

Bolocan , Carmen- Maria, Catehetica și Didactica Religiei, Ed. Sfântul Mina ,Iași 2008

Bota George., Religie și caracter , Ed. Diocezană , Oradea 1929

CLEMENT Alexandrinul , Stromatele, în P.S.B.vol nr. 5 Editura .I.B.M.B.O.R. București ,1982

Comenius , Jan Amos , Didactica Magna , Ed.Didactică și Pedagogică , București 1970

Costache , Pr. assist.Doru , Rolul familiei în educațía copiilor , articol publicat în rev. Ortodoxia , nr. 3-4 , iulie-decembrie , 2002 .

Cucoș , Constantin , Educația religioasă conținut și forme de realizare , Ed. Didactică și Pedagogică R.A ,București 1996

Cucoș , Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996

Cucoș , Constantin, Educația religioasă, Ed. Polirom, 1999

Coordonatori Ionescu , Miron , Radu , Ioan, Didactica modernă,Ed. Dacia , Cluj-Napoca , 2001 .

Danciu , Prof. Ana , Metodica predării religiei în școlile primare , gimnaziale și licee , Ed. Anastasia , București , 1999 .

Eminescu , Mihai, Versuri lirice , Ed. Muzeul Literaturii Române , București , 2000 .

Godeanu , Prof. Felix , Cugetări despre ora de Religie, Târgu – Jiu 2006

Gordon, Pr. Dr. Vasile , Biserica și Școala- Anaalize omiletice , catehetice și pastorale ,Ed. Christiana, București 2003

Holbea, Pr. Lect. Dr. Gheorghe, Opriș , Pr. Lect.Dr. Gheorghe Opriș Lect. Dr, Monica , Jambore , Diac. George , Apostolat educațional, Ora de religie-cunoaștere și devenire spirituală , Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București , 2010 .

Irineu, episcop de Ecaterinburg și Irbițk , Mamă, ai grijă! : Călăuziri pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor, Editura Bunavestire , Bacău 2001

Maica Magdalena , Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi , Editura Deisis Sibiu , 2006 .

Moșin , Pr. Octavian, Ciurac, Ana Implicarea Bisericii Ortodoxe în depășirea problemelor sociale , Ed. Sibis-Grafica SRL , Chișinău , 2009

Nechita , Pr. Vasile , Hristos în școală – Împliniri și eșecuri în predarea religiei în școli , material prezentat la Cosfătuirea cu preoții și profesorii de Religie care a aavut loc la Durău, iulie 2002 , material publicat în revista Teologie și Viață , nr 9 -12, Ed. Trinitaas, 2002

Nicola, Ioan, Farcas Domnica, Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996 .

Opriș , Doru , Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne, Ed. Sf. Mna , Iași , 2010 .

*** Pastorație și misiune în Biserica Ortodoxă, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați,

2001 .

Sfântul Ioan Gură de Aur , Omilii și Cuvântări despre educația copiilor, traducere Pr.,Marcel Hanches , Editura Marineasa ,Timișoara 2005 .

Stanciu, Ion Gh., O istorie a pedagogiei universale și românești până la 1900, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977 .

Șerbu , Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian , Opriș, Prof. M ., Opriș , Prof. D. Metodica predării Religiei , Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000

Tiberiu , Bogdan , Psihologia copilului , Ed. Didactică și Pedagogică , București 1970 .

Timiș , Vasile Evaluarea –factor de reglare și optimizare a educației religioase, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2003 .

Timiș , Vasile , Religia în școală Valențe eclesiale, educaționale si sociale, Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca,2004

Timiș , Vasile , Misiunea Bisericii și Educația , Ed. Presa Universitară Clujeană , Cluj-Napoca , 2003 , p27

Vicovan , Ion , Recenzie carte Keith Hitchens Andrei Șaguna și românii din Transilvania , recenzie apărută în în rev. Teologie și viață ,Anul VII ( LXXIII ) , nr . 7-12 , 1997

Vulcănescu , Mircea , Vicleim , Ed. Paiadeia , București, 2009 , p.3

Dicționare

DEX , Academia Română , Institutul de Lingvistică ,, Iorgu Iordan ’’, Ed. a II a, Ed. Univers Enciclopedic, București , 1996 .

Aga, Pr.,Victor , Simbolica Biblică și Creștină-Dicționar Enciclopedic( cu istorie , tradiții, legende, folclor ) Ed. Arhiepiscopia Timișoarei, Timișoara , 1935 .

Bria ,Prof. Dr. Ioan ,Dicționar de Teologie Ortodoxă ,Ed. IBMBOR , București , 1994

Mircea , Pr. Dr. Ioan , Dicționar al Noului Testament; Editura I.B.M.O.R , București 1995.

Stoian, M. Ioan , Dicționar religios, Editura Garamon București 1994 .

http: //legeaz.net//legea-educației-naționale-1-2011/art-18

BIBLIOGRAFIE :

Izvoare

Biblia sau Sf\nta Scriptură , Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române , București , 1991

Andriescu Bogdan ,Voichița Bițu ,Mitropoliți ai Ardealului, Andrei Șaguna Biobibliografie , Biblioteca Județeană Astra Sibiu, 2008.

Bel , Pr. Prof. Dr. Valer , Misiune , parohie , pastorație –coordonate pentru o strategie misionară, Ed. Renașterea , Cluj-Napoca , 2002

Braniște , Pr. Prof. Dr. Ene , Liturgica Specială pentru institutele teologice ;Editura I.B.M.B.O.R , București 1985

Ioan , Pr. Prof. , Bria , Ortodoxia în Europa , Locul Spiritualității Române ,Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei , Iași 1995

Călugăr, Pr. Prof. Dumitru Catehetica-manual pentru Facultățile de teologie ,Ed.. Renașterea , Cluj-Napoca , 2005

Călugăr, Pr. Prof. Dumitru Catehetica , Ed. I.B.M.B.O.R , București , 1984 .

. Nicolae Chifăr , Teologie și spiritualitate patristică , Ed. Trinitas , Iași ,2002 .

Vasile Coman, Cuvinte pentru suflet, Editura Episcopiei Oradei, 1985 .

Constituția României –reeditare 2008 , Ed. Sedcom-Libris , Iași , 2008 .

Evdochimov ,Paul, Prezența Duhului Sfânt în Tradiția Ortodoxă;Traducere,Prefață și Note, Vasile Pr.Prof.Dr. Răducă;Editura Anastasia 1995

Felea, V. Ilarion, Duhul adevărului, Editura Arhiepiscopiei a Alba-Iuliei,1999 .

Lossky, Vladimir , Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit , Editura Bonifaciu 1998 .

Neculce , Ion ,Letopisețul Țării Românești , Editura Litera Internațional București-Chișinău 2001

Păcurariu ,Pr. ,Prof., Dr, Mircea , Istoria Bisericii Ortodoxe Române , Editura Sophia , București , 2000 .

Pop.Vasile Taina unității bisericii Editura Semănătorul 2010

Dumitru ,Pr. Dr.Radu ,Îndrumări Misionare;Editura I.B.M.B.O.R,București 1986 .

Rămurean , Pr. Prof. Dr. Ioan , Istoria Bisericească Universală-Manual pentru Seminariile Teologice , Editura I.B.M.B.O.R. București 1992

Sorescu ,Pr.Vasile, Biserica Ortodoxă, stâlp și temelie a adevărului, Editura Credința strămoșească , Iași , 2002

Dumitru Pr. Prof. Stăniloae Teologia Dogmatică Ortodoxă vol II Ed. I.B.M.B.O.R. București , 1997

Sf Chiril al Alexandriei Comentariu la Evanghelia lui Ioan în P.S.B. vol,41 , Ed. I.B.M.B.O.R.București , 2000 .

Sf Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor în P.S.B.vol , 29, Editura .I.B.M.B.O.R. București , 1982 .

Sfântul Sințit Mucenic Antim Ivireanul , Sfaturi creștine politice ,text adaptat de Dorin , Pr. Dr.Octavian Picioruș, Editura Teologie pentru azi ,București 2010

Sfântul Vasile cel Mare Scrieri în P.S.B. 17 , în Introducerea realizată de Pr. D. Fecioru Editura I.B.M.B.O.R București , 1986 .

Vicovan Pr.Ion ,Istoria Bisericii Ortodoxe Române , Editura Trinitas , Iași 2002 .

Todoran,Pr.,Prof.,Dr. Isidor; Zăgrean ,Arhid.,Pr., Prof. Ioan, , Teologie Dogmatică, Editura I.B.M.B.O.R. București 1991

Studii și articole teologice

Bejan , Doina , Marta , Mitropolitul Veniamin Costachi întemeietor de Școală românească ,articol publicat în Annals of Dunărea de Jos ,University of Galați , Fascicle XIII. Language and Literature , New Series Issue 29 ,2010

Bengean ,Pr. Drd. Florin , Elemente de filantropie și asistență socială în Europa secolului XIX ,articol apărut în ,,Revista Teologica ’’ Mitropolia Ardealui, Nr.,3 , 2007

Dorneanu , Pr. Neculai , Viața și opera Sfântului Vasile cel Mare Model de slujire pentru lucrarea misionară și pastorală a preoților , articol publicat în rev.Teologia Pontică , Anul II 2009 Nr 2-4

Moceanu , Ovidiu , Andrei Șaguna față cu mântuirea și spiritul veacului îarticol publicat în rev Tabor ,Nr. 11 ,An II, febr.2009 .

Mureșan, ,Pr. ,Petru , Lucian ,Persoanalitatea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna în procesul dezvoltării naționale în rev .Altarul Banatului , nr . 10-12 ,2012

Petcu , Pr. Liviu , Sfântul Vasile cel Mare dascăl al milosteniei articol apărut în rev Lumina , 26 aprilie 2009

Sf. Vasile cel Mare, Omilie la cuvintele „Ia aminte la tine însuți”, traducere de Pr. D.Fecioru, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 1-2/197

Stan, Liviu, Instituțiile de asistență socială în Biserica veche, în rev.„Ortodoxia”,București, an. 9, 1957, nr.1 .

Ursu , N.A , Seminarul de la Socola , prima școală de grad gimnazial în limba română , material publicat în rev. Teologie și viață III , serie nouă , nr. 11-12 , noiembrie decembrie 1993 .

Vicovan , Ion , Recenzie carte Keith Hitchens Andrei Șaguna și românii din Transilvania ,recenzie apărută în rev. Teologie și viață ,Anul VII ( LXXIII ) , nr . 7-12 , 1997

Lucrări și studii de psihopedagogie

Băncilă , Vasile , Inițierea religioasă a copilului , Ed. Anastasia , București , 1996.

Bursuc , Ioan , Pastorația tinerilor ca misiune a Bisericii , publicat în revista Doxologia ,17 februarie 2011

Bolocan , Carmen- Maria, Catehetica și Didactica Religiei, Ed. Sfântul Mina ,Iași 2008

Bota George., Religie și caracter , Ed. Diocezană , Oradea 1929

CLEMENT Alexandrinul , Stromatele, în P.S.B.vol nr. 5 Editura .I.B.M.B.O.R. București ,1982

Comenius , Jan Amos , Didactica Magna , Ed.Didactică și Pedagogică , București 1970

Costache , Pr. assist.Doru , Rolul familiei în educațía copiilor , articol publicat în rev. Ortodoxia , nr. 3-4 , iulie-decembrie , 2002 .

Cucoș , Constantin , Educația religioasă conținut și forme de realizare , Ed. Didactică și Pedagogică R.A ,București 1996

Cucoș , Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996

Cucoș , Constantin, Educația religioasă, Ed. Polirom, 1999

Coordonatori Ionescu , Miron , Radu , Ioan, Didactica modernă,Ed. Dacia , Cluj-Napoca , 2001 .

Danciu , Prof. Ana , Metodica predării religiei în școlile primare , gimnaziale și licee , Ed. Anastasia , București , 1999 .

Eminescu , Mihai, Versuri lirice , Ed. Muzeul Literaturii Române , București , 2000 .

Godeanu , Prof. Felix , Cugetări despre ora de Religie, Târgu – Jiu 2006

Gordon, Pr. Dr. Vasile , Biserica și Școala- Anaalize omiletice , catehetice și pastorale ,Ed. Christiana, București 2003

Holbea, Pr. Lect. Dr. Gheorghe, Opriș , Pr. Lect.Dr. Gheorghe Opriș Lect. Dr, Monica , Jambore , Diac. George , Apostolat educațional, Ora de religie-cunoaștere și devenire spirituală , Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București , 2010 .

Irineu, episcop de Ecaterinburg și Irbițk , Mamă, ai grijă! : Călăuziri pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor, Editura Bunavestire , Bacău 2001

Maica Magdalena , Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi , Editura Deisis Sibiu , 2006 .

Moșin , Pr. Octavian, Ciurac, Ana Implicarea Bisericii Ortodoxe în depășirea problemelor sociale , Ed. Sibis-Grafica SRL , Chișinău , 2009

Nechita , Pr. Vasile , Hristos în școală – Împliniri și eșecuri în predarea religiei în școli , material prezentat la Cosfătuirea cu preoții și profesorii de Religie care a aavut loc la Durău, iulie 2002 , material publicat în revista Teologie și Viață , nr 9 -12, Ed. Trinitaas, 2002

Nicola, Ioan, Farcas Domnica, Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996 .

Opriș , Doru , Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne, Ed. Sf. Mna , Iași , 2010 .

*** Pastorație și misiune în Biserica Ortodoxă, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați,

2001 .

Sfântul Ioan Gură de Aur , Omilii și Cuvântări despre educația copiilor, traducere Pr.,Marcel Hanches , Editura Marineasa ,Timișoara 2005 .

Stanciu, Ion Gh., O istorie a pedagogiei universale și românești până la 1900, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977 .

Șerbu , Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian , Opriș, Prof. M ., Opriș , Prof. D. Metodica predării Religiei , Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000

Tiberiu , Bogdan , Psihologia copilului , Ed. Didactică și Pedagogică , București 1970 .

Timiș , Vasile Evaluarea –factor de reglare și optimizare a educației religioase, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2003 .

Timiș , Vasile , Religia în școală Valențe eclesiale, educaționale si sociale, Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca,2004

Timiș , Vasile , Misiunea Bisericii și Educația , Ed. Presa Universitară Clujeană , Cluj-Napoca , 2003 , p27

Vicovan , Ion , Recenzie carte Keith Hitchens Andrei Șaguna și românii din Transilvania , recenzie apărută în în rev. Teologie și viață ,Anul VII ( LXXIII ) , nr . 7-12 , 1997

Vulcănescu , Mircea , Vicleim , Ed. Paiadeia , București, 2009 , p.3

Dicționare

DEX , Academia Română , Institutul de Lingvistică ,, Iorgu Iordan ’’, Ed. a II a, Ed. Univers Enciclopedic, București , 1996 .

Aga, Pr.,Victor , Simbolica Biblică și Creștină-Dicționar Enciclopedic( cu istorie , tradiții, legende, folclor ) Ed. Arhiepiscopia Timișoarei, Timișoara , 1935 .

Bria ,Prof. Dr. Ioan ,Dicționar de Teologie Ortodoxă ,Ed. IBMBOR , București , 1994

Mircea , Pr. Dr. Ioan , Dicționar al Noului Testament; Editura I.B.M.O.R , București 1995.

Stoian, M. Ioan , Dicționar religios, Editura Garamon București 1994 .

http: //legeaz.net//legea-educației-naționale-1-2011/art-18

( Anexa 1 )

Școala Gimnazială Horlești/ Structura Bogdănești

Comuna Horlesti ,jud.Iasi

Telefon:

Nr. / .

Având în vedere prevederile Legii învățământului nr.84 din 1995, republicata cu modificarile si completările ulterioare ,ale Regulamentului de organizare si funcționare a unităților de învățământ preuniversitar , precum si recomandarea Prea Fericitului Părinte Daniel , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ca si a Inalt Prea Sfintitului Teofan , Mitropolitul Moldovei si Bucovinei , care îndeamnă la o bună colaborare între Biserică si Școală , cele două instituții cu rol fundamental în dezvoltarea spirituală a neamului românesc , se încheie prezentul

ACORD DE PARTENERIAT ÎNTRE ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ

PENTRU EDUCAȚIA

MORAL-RELIGIOASĂ A ELEVILOR

Capitolul I.Părțile semnatare

Părtile semnatare ale prezentului Acord de parteneriat între Școala și Biserică pentru educația moral- religioasă a elevilor sunt:

Unitatea de invatamant -Școala Gimnazială Horlești / Structură Bogdănești, Comuna

Horlești , Județul Iași reprezentată prin director, doamna Prof.Borcea Marcela Sorina

Biserica Ortodoxă – Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”Sat Bogdănești Comuna Horlești Jud. Iași,reprezentată prin preotul paroh,pr.Curteanu Zaharie Ioan.

Capitolul II.Obiectul acordului

Obiectul prezentului acord este asigurarea condițiilor optime în vederea unei bune colaborări între cele două instituții , Școala și Biserica, în scopul eficientizării demersului de educație moral-religioasă a elevilor.

Capitolul III.Obligatiile partilor

În vederea unei optime colaborări între Școală și Biserică , fiecare dintre părți își asumă responsabilitatea după cum urmează:

1.Școala își asumă responsabilitatea:

a) Să asigure spațiul ,cadrul organizatoric si logistic necesar pentru desfășurarea activitaților educative atât în cadrul orei de religie ,cât și în activitățile extracurriculare;

b) Să ofere prin intermediul profesorilor de religie servicii educaționale de calitate , la nivelul standardelor M. Ed. C. și conforme cu dreapta credință;

c) Sa inițieze prin intermediul profesorului de religie , activități cu caracter educativ-religios ;

2.Biserica își asumă responsabilitatea :

a) Să binecuvânteze activitățile educativ-religioase și conforme cu dreapta credință inițiate de profesorul de religie și promovate de școală;

b)Să sprijine realizarea activităților extracurriculare cu caracter religios inițiate de școală;

c)Să invite elevii și / sau profesorul de religie,atunci când consideră oportun, la activitățile organizate de Biserică;

Capitolul IV.Durata acordului

Prezentul acord se încheie pe durată nelimitată,activitățile propuse de profesorul de religie pentru fiecare an școlar fiind menționate în Anexa.

Capitolul V.Alte clauze

Persoanele care asigură buna comunicare între cele doua instituții sunt profesorii de religie

Prezentul acord încetează în cazul în care se schimbă prevederile legale sau se încheie un alt acord între cele două instituții.

Încheiat azi, ,în două exemplare, în original , unul pentru Școala Gimnazială Horlești / Structura Bogdănești , și unul pentru Biserica cu hramul,,Adormirea Maicii Domnului” Bogdănești.

Unitatea scolara reprezentata prin Biserica,reprezentata prin:

Director, Preot paroh,

Prof. Borcea Marcela Sorina Pr.Curteanu Zaharia Ion

ANEXA

de parteneriat intre Scoala si Biserica

Prof. Zamcanu Cornelia

Anexa 2

Program artistic ,,Astăzi s-a născut Hristos ’’

Poezia Nașterea Domnului

În noaptea asta tainică și sfântă
La noi iubirea Domnului a coborât,
În ceruri îngerii în cor îi cântă
Și-o stea strălucitoare a răsărit

Zămâslit din duh în corp de muritor,
El a venit ca planul Tatălui s-ă împlinească,
Ca mai apoi să fie-a lumii salvator
Și împărăția Tatălui s-o întărească.

El s-a născut, cadoul cel mai minunat,
Cel așteptat și profețit de scripte.
Domn din Dumnezeu adevărat
S-a întrupat răul cu binele să-nfrunte.

El s-a născut și-n beznă-ntunecată
Mesia-Lumina Lumii a răsărit;
El, Prințul Păcii, Mântuirea așteptată,
Mielul Blând astăzi la noi a venit!

Născut în grajd, chiar într-o iesle
Domnul Iisus Hristos azi s-a născut:
Un prunc umil ce mântuirea noastră este,
E Dumnezeu ce pe pământ a coborât.

În timp ce se recită poezia actorii se pregătesc pentru scenetă

SCENA I

O răspântie. Trei drumuri. O stea. Craiiintră pe rând.

Melchior (vine prin dreapta și vede pe Baltazar care vine prin stânga)

Cine ești? De unde vii?
A cui cale o ații?

Baltazar

Eu sunt Baltazar,
Rege, nu tâlhar,
Și la Babilon
Este al meu tron.

Melchior

De-i adevărat,
Că ești împărat,
Ce cauți pe drum,
La ceasul de-acum?

Baltazar

Astă noapte ‘n vis,
Cerul s’a deschis,
Și-am văzut o stea,
Pe care scria,
În cruce frumos:
„Iisus Hristos".
Neștiind aste semne
Ce puteau să’nsemne,
Plecai după stea,
Poate voiu afla.
Dar tu cine ești
Care mă oprești?

Melchior

Eu sunt craiul Melchior,
Împărat și vrăjitor
Și Mag foarte învățat,
Ce dă tuturora sfat,
Și care citește ‘n stele,
Faptele bune și rele.
Fiindcă orice faptă ‘n lume,
Nu rămâne fără urme.
Și pentru toți cei ce se nasc și pier.
S’aprinde și se stinge o stea în cer.
Visul tău mi se pare tare ciudat,
Ceva la fel mi s’a ‘ntâmplat.
Pierdut în visurile mele,
Mă rătăcisem printre stele,
Și ‘ncercam cu ochianul meu
Să străbat pân’ la Dumnezeu;
Când, deodată, ‘n cer iscoadă,
Văzui o mândră stea cu coadă,
Care cobora spre pământ,
Mânată par’că de un vânt!
Steaua pe cer se oprea lin,
Deasupra, la Ierusalim.
Am priceput atunci îndat’
Că s’a născut un împărat,
Puternic, sfânt și înțelept,
Ocrotitor al celui drept.
Am pus deci smirnă ‘ntr’un ulcior
Și luai cărarea la picior
Să-l caut și să-l găsesc,
Să mă ‘nchin lui și să-l cinstesc.

Baltazar

Ochii mei par’că s’au deschis,
Cred că ne potrivim în vis.
Steaua ce ni s’arată sus,
E semn că s’a născut Iisus!

Melchior

Nu vrei să mergi atunci cu mine,
Să-l găsim?(se aude un sgomot)

Baltazar Ba vreau!

Melchior Dar ia stai! Cine vine?

(Gaspar intră prin stânga)Gaspar V’am ascultat vorbind
(către Melchior) Mă iartă!
Și eu sunt rege, dar de șatră
Și-alerg cerșind din poartă ‘n poartă,
Că sărăcia nu mă iartă.
Neștiind unde mă mai duce,
Poposii colea la răscruce.
Și-am dat în bobi cu linte fiartă,
Să-mi aflu soarta ‘n oala spartă.
Când colo, ‘n loc să se încurce,
Bobii s’au risipit în cruce.
Am stat mult timp la ‘ndoială,
Ce ‘nseamnă aiastă rânduială?
Însă când v’am auzit,
Gândul mi s’a limpezit,
Și din graiul vostru-ales,
Semnul sfânt am înțeles:
Undeva pe lume,
S’a născut anume,
Un mândru fecior,
Domn mântuitor,
Care s’a întrupat,
Astăzi minunat,
Și pentru sărac,
Și pentru bogat,
Și pentru țigan,
Și pentru ‘mpărat,
Să scape de chin,
Pe orice creștin.

(tainic, către ceilalți, care se apropie
de el)

Dar aici i-un cui,
Pe care vi-l spui:
Ca să-i mântuiască,
Au să-l răstignească!

Baltazar(se dă înapoi înspăimântat) Vai, dar cum se poate?

Melchior(acelaș joc) Vorbești fără șir!
Cum poate fi pruncul, rege și martir?

Gaspar(tainic, apropiindu-i iarăș) Asta-i o minune,
Ce nu v’o pot spune.
Hai să-l căutăm,
Poate că aflăm.

(Se aprinde steaua pe cer).Baltazar Uite steaua, s’a mișcat!

Melchior: Par’că s’a și apropiat!

Gaspar :Uite steaua! Ce mai stea!
Hai degrabă după ea!

(Pleacă prin fund, spre stânga ").

 SCENA II

Un palat. Două tronuri. O straje. Irod
și Irodiada stau pe tron.
Soldatul stă la dreapta în fața tronului.
(Se aude sgomot mare afară).

Irod: Irodiadă, Irodie
Cine face atâta gălăgie?

Soldatul: Ce să fie stăpâne? Au venit
Trei Crai de la Răsărit.
Prin tot târgul au umblat
Și pe toată lumea au întrebat:
Unde s’a născut un împărat?

Irodiada: Cine să fie oare, cine?
Nu ești tu regele? Nu se cuvine
Să se închine toti întâi la Tine?
Ce alt împărat s’a născut? De unde vine?

Irod : Aduceți-i aici degrabă,
Vreau să știu cu ce fel de treabă
Au venit? Și cine vrea să fie
Stăpân la mine în împărăție?

Soldatul : Iată-i!

(Magii vin, se închină lui Irod).

Irod :(către Magi)

Trei crai de la Răsărit,
Care pân’aici ați venit,
Sunteți chipuri pământești,
Sau năluci mari îngerești?
Spuneți-mi ce căutați,
Și ‘ncotro Vă îndreptați?

Baltazar : Am plecat din Assiria,

Melchior: Pertida,

Gaspar : Etiopia,

Melchior : Ca să aflăm pe Messia,

Gaspar : Cel prezis de Eremia.

Melchior : Semn în cer s’a arătat,
Că se naște-un împărat.

Gaspar :Și din fund de Răsărit,
Spre stea am călătorit,

Melchior :Să-l aflăm și să-l urmăm.
Și lui să ne închinăm.

Gaspar :Dar aici dac’am ajuns,
Steaua ‘n nor ni s’a ascuns

Melchior :Semnul dacă-l știi ceti,
Domnul s’a născut aici.

Irod: Eu sunt Irod împărat,
Și aici e-al meu palat,
Domnesc în țara peste care am fost așezat,
Și cred în zeii pe care i-am apucat,
În zeii zeilor,
Ai fariseilor,
Ai cărturarilor,
Și-ai Saducheilor.
Dacă în pasul vostru nu e viclenie,
Împăratul căutat sunt eu,
Și trebuie să Vă închinați mie!

Gaspar : Prea luminate împărate,
Și noi suntem stăpânitori de gloate.
Dar dacă proorociile,
Își au toate tăriile
Domnul căruia ne ‘nchinăm,
E un prunc neștiut, și pe el vrem să-l aflăm!

Irod: Ce mă tot amăgiți cu proorocia?
Una știu. Că sunt singur Împărat,
Aici. Și că-i a mea toată moșia,
Pe care o ați călcat, în lung și’n lat,
Vorbind fără de cuviință,
De lucruri despre care n’aveți știință,

Baltazar: Pentru asemenea știință,
Mai trebuie și credință.

Irodiada: De ce știință și de ce semne
vorbiți?

Irod ; Eu știu ce-am apucat,
Și degeaba încercați să mă zăpăciți,
Cu vorbe pe care numai voi le ghiciți.

Irodiada : Regele ‘n văzul tuturor e uns;
De ce ar fi Regele vostru ascuns?

Irod: Una să știți: Eu apăr ce-am preluat,
Și dacă ridicați alt împărat,
Aflați că a mea urgie,
Îl va lovi cu strășnicie.

Melchior : Chiar de vei cuteza, să știi că-i greu,
Să te împotrivești lui Dumnezeu.

Irod : (poruncitor, către ostaș)

Soldați înarmați! Degrabă îi luați,
Și’n temniță îi băgați!

(Soldatul se repede spre Magi.
Dar îngerul îi taie calea. Se aud tunete și se vad fulgere).

Irod: Ce semne ciudate!
Magii ăștia umblă cu puteri necurate.

Irodiada : (pentru sine)

Dar dacă vor fi având dreptate?
Ei în temniță pot pieri,
Și împăratul nou tot se va ivi!

(către Irod) Împărate, Prea luminate,
Ascultă-mă, fă bunătate,
Oaspeții tăi îi cinstește,
Cum e de cuviință bătrânește.
Și cu puțină viclenie,
Poți afla mai mult decât cu strășnicie!

Irod : (reculegându-se, către Magi)

Voi zeii zeilor,
Și fariseilor,
Și cărturarilor,
Care căutati în stele,
Și vă amestecați în treburile mele,
Dacă ce spuneți voi e adevărat,
Și dacă s’a născut un Împărat,
Căutați-l și dacă-l găsiți,
Și pe mine să mă vestiți,
Că vreau și eu să vin
La el și să I mă închin.

 (Magii ies)
(către soldați) Soldați înarmați,
Degrabă să-i urmați,
Și ‘n orice casă se vor duce,
Faceți pe ușă câte-o cruce.
La noapte, pe ‘ntuneric, peste tot intrați,
Și toți pruncii mai mici de un an îi înjunghiați.
Plecați, marș, și executați!…

(către Irodiada) Acum, cu toată știința lor,
Tot eu o să rămân stăpânitor!

 SCENA III

La ieslea din Vicleim. Întunerec. Magii dorm sub
stele. Lumina lor palidă îi luminează numai pe ei.

Baltazar: (deșteptându-se) Credeți că mai avem mult de umblat,
Pân’ să aflăm pe-al lumii Împărat?

Melchior :(la fel)De când am fost plecați de la Irod,
Nu a rămas necercetat un colț de pod.Gaspar: (urmând)

Dar steaua de sub nori nu vrea să iasă,
Și noi degeaba căutăm din casă ‘n casă

(Se aprinde steaua deasupra, luminând și pe
înger, care apare în fața lor.
Lumina ieslei se aprinde într’ o parte).

 Îngerul

Voi, trei Crai de la Răsărit,
Ce spre stea ați călătorit,
Pruncul atâta căutat,
Nu s’a născut într’un palat.
Cel ce va scăpa lumea de nevoi,
S’a născut într’un staul printre boi.
În jurul lui, păstori și îngeri cânt:
Domnului slavă, pace pe pământ.

Magii: Baltazar :(înaintând spre lumină)

Stăpâne, eu sunt craiul Baltazar,
Și ți-am adus un bulgăre în dar,
Scos din pământ, dar fața-i lucitoare,
Pare că fură razele din soare.

Melchior : Eu smirnă ti-am adus.

Gaspar : Și eu tămâie,
Ca mirosul ei bun să te mângâie.

Îngerul :(către Magi)

Trei Crai de la Răsărit.
Care bine ati venit,
Întoarceti-vă acum,
Însă luați-o pe alt drum,
Pentru că Irod Împărat,
A pus gând rău pruncului minunat.

(către mumă) Iar tu Iosife și Mărie,
Fiți gata de călătorie,
Puneți pruncul pe o asină,
Și fugiți în țară streină!

SCENA IV

Palatul lui Irod din scena a II-a. Irod și
Irodiada stau pe tron.
Soldatul stă în fund, la dreapta, îngerul la stânga tronului.
Irod : Soldați fără minte, ce-ati făcut,
Urma celor trei Crai de ați pierdut?

Soldatul : Stăpâne, porunca ți-am ascultat
Și pe toți copiii din țară i-am înjunghiat!
Dar pe Magi i-am căutat în zadar.
Dumnezeu a scăpat pe cel cu har.
Un înger a șters urmele lui,
Să-l prindă n’a fost cu putință nimănui.
El a plecat în Eghipet departe,
Și acum, un pustiu de el te desparte.

Irod (deznădăjduit)

Așadar, e viu, Împăratul, viu!
Ce să fac să-mi scap tronul, nu mai știu.
Ajutați-mă, ajutați-mă ostași!
Am ajuns în zadar un ucigaș.

Soldatul(aspru)

Nu-ți mai putem ajuta cu nimic.
Noi te putem apăra de inamic,
Dar de cugetul tău, nu putem
Să te apărăm, chiar dacă vrem. 

Irod (rugător și sfâșietor)

Irodiadă, vino-mi tu în ajutor,
Simt că ard, că mă prăpădesc, că mor!

Irodiada (ca de piatră)

Nici eu nu am nici o putere să-ți ajut.
Ai rămas singur, cu răul pe care l-ai făcut.

(Se aud afară țipete de copii)

Irod

Vai de mine, vai ce viată amară!
De acum eu nu mai pot privi afară,
Fără să aud țipetele celor înjunghiați.
Astupați-mi urechile…Astupați!
De-acum nu-mi voiu mai putea găsi somnul

Îngerul (luminându-se, deodată, către Irod)

Așa e, dac’ai mâniat pe Domnul!
El singur te mai poate ajuta
Și numai dacă te căiești de fapta ta!
Când lumea se va mântui prin jertfa Lui,
Domnul va șterge lacrima oricui.
Iar vaietele pruncilor spre cer,
Se vor preface ‘n cântece de Ler’.

Irod :Doamne, credeam că rostu-mi pe pământ
Este să apăr vechiul legământ
Orbit am fost să nu văd slava Ta,
N’am drept la milă. Fie voia Ta!

Îngerul (întorcându-se spre lumea care privește)

Iar voi, care astă-seară ascultați,
De la ce vedeți acum, pildă să luați
Voia lui Dumnezeu în toate să ‘mpliniți,
Dacă voiți să trăiti fericiți.

Actorii se retrag , doi elevi recită Poezia Colinde , colinde scrisă de Mihai Eminescu. Colinde, colinde!
E vremea colindelor.
Caci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele;
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur' copiii,
Copiii si fetele.
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele.
De dragul Mariei
Și-a Mântuitorului,
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.

Repertoriu de Colinde Tradiționale Românești:

O ce veste minunată după Dumitru Georgescu Kiriac,

Astăzi s-a născut Hristos muzica de Timotei Popovici,

La Betleem colo-n jos muzica de Nicolae Lungu,

Praznic luminos după Timotei Popovici,

Trei păstori –după Timmotei Popovici ,,și în încheiere Steaua sus răsare muzica scrisă de Teodor Burada.

( AnexaIII )

CHESTIONAR : (pentru părinți )

Când sărbătorim Nașterea Domnului ?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cum anunță copiii Nașterea Domnului ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce trebuie să facem în zilele de Sărbătoare ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce tradiție specială aveți în familie legat de Sărbătoarea Nașterii Domnului ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Copilul dumneavoastră merge în mod regulat la Biserică ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Dacă nu merge în mod regulat la Biserică , enumerați câteva motive care îl împiedică să facă acest lucru .

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Dumneavoastră mergeți în mod regulat la Biserică ?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Observați vreo deosebire în comportamentul copiilor care merg la Biserică față de cei care nu doresc să participe la Sfânta Liturghie ?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Credeți că acei copii care locuiesc cu părinții au o conduită diferită față de cei carea u un părinte sau ambii plecați în străinătate , sau față de cei care sunt părăsiți ?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dați o notă de la 1 la 10 , copilului dumneavoastră , având în vedere comportamentul acestuia .

………………………………………………………………………………………………