Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos In Sfintele Evanghelii

Cuprins

Introducere

Promisiuni ale venirii lui Mesia

Din seminția lui David

Dă semn poporului

Profeții mesianice

Timpul și locul nașterii lui Iisus

Pământească

Dumnezeiască

Familia Mântuitorului

Părinți

Frați

Vestea nașterii lui Emanuel

Bunavestire

Numele

Puterea

Nașterea din Fecioară

Confirmări ale nașterii

Păstori

Magi

Îngeri

Copilăria Mântuitorului

Concluzii

I. Introducere

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului pentru ca la rândul său, omul să se facă Fiu al lui Dumnezeu.

Acela „prin care toate s-au făcut”(In. I,3) El Însuși s-a făcut ceea ce a făcut, pentru a reface, a ridica făptuirea Sa din căderea ei, din patimile ei, din păcat, stricăciune și moarte.

El „rămânând ce era, s-a făcut ce nu era”:om! Și numai așa ca Dumnezeu și Om, în același timp, ne poate ridica, ne poate oferi, ne poate împărtăși înfierea, îndumnezeirea. De aceea numai prin El, prin Hristos, este cu putință salvarea umanității.

Omul nu se poate salva singur. Istoria ne sta martoră prin greșeala protopărinților noștri Adam și Eva.

Adevărata cale a înfierii noastre divine este tocmai Taina Nașterii Domnului, calea adevărată și unică. Dumnezeu coboară pe pământ și-l învață pe el. Înălțarea omului se face prin smerenia lui Dumnezeu, care coboară la noi, care se face și om. Sfintele Evanghelii dezvăluie luminos cele două obârșii, cele două genealogii ale lui Iisus Hristos Mântuitorul nostru: cea după Dumnezeu – ca fiu al lui Dumnezeu, și cea după om – ca Fiu al Omului. Obârșia cea după om ne-o descriu Sfinții Evangheliști Matei și Luca; obârșia cea după Dumnezeu ne-o descriu Sfinții Evangheliști Marcu și Ioan. Sfântul Apostol Matei începe Evanghelia descriind neam după neam, urcând de la Avraam la Iisus Hristos. Genealogia Sfintei Evanghelii după Luca începe invers, coborând de la Iisus Hristos până la Adam, dezvăluind astfel legătura Mântuitorului cu omenirea întreagă recapitulată în El(Lc. III,28) și să luăm aminte cum această genealogie coborâtoare prin strămoșii după trup ai Domnului, când ajunge în zorii istoriei se face deodată un salt peste fire, pomenind pe „Set, fiul lui Adam” apoi, îndată îl numește pe Adam, fiul al lui Dumnezeu(Lc. III,38). Adâncă descoperire, dintru început am fost meniți înfierii divine. Căzând însă Adam, darul înfierii l-am dobândit prin Hristos. Ceilalți doi Evangheliști, Marcu și Ioan, dezvăluie obârșia divină a Mântuitorului. Citim la Sfântul Apostol Marcu: „Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…”(Mc. I,1). Iar după Sfântul Apostol Ioan: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu”(In. I,1-2).

Ni se descoperă aici, în amândouă Evangheliile, genealogia divină a Mântuitorului după firea lui dumnezeiască. Așa Dumnezeu Cuvântul unește în sine cele două lumi, dumnezeiască și omenească, cerul și pământul. Și o face pentru noi.

II. Promisiuni ale venirii lui Mesia

a. Din sămânța lui David

Sfântul Evanghelist Matei prezintă genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a arăta că Acesta, Hristos Domnul, „este și om din sămânța cea binecuvântată promisă de Dumnezeu lui Adam și Evei(Fc. III,5), lui Avraam, Isaac, Iacov, David și altor strămoși din legea veche”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ai văzut cum a deșteptat Matei curiozitatea ascultătorului? Pentru că avea să spună ceva nou, făgăduiește că va vorbi și de felul nașterii lui Hristos.

Uită – te cât de minunat înșiră faptele. Nu și –a început Evanghelia sa dintr –o dată cu nașterea lui Hristos, ci amintește mai întâi câte generații erau de la Avraam, câte de la David și câte de la strămutarea în Babilon. Prin menționarea acestor generații, evanghelistul pune pe cititorul atent să cerceteze timpul cuprins între Avraam și Iosif, arătându-i că acest Iisus este Hristosul cel propovăduit de prooroci. Iar când numeri generațiile și pe temeiul timpului afli că acest Iisus este Hristos. Atunci primești cu ușurință și minunea petrecută la nașterea Sa.

Dacă cineva ar întreba că de unde știm că Iisus s-a născut din neamul lui David de vreme ce nu se face genealogia mamei, a Fecioarei Maria, ci a lui Iosif, tot Sfântul Ioan Gură de Aur răspunde: „ Ascultă pe Dumnezeu , Care –i spune lui Gavriil să se ducă „la o Fecioară din casa și din neamul lui David,logodită cu un bărbat care se numea Iosif” ( Lc. I, 27)

Sfântul Ioan Hrisostomul continuă: „ Ce răspuns mai clar decât acesta vrei când afli că Fecioara era din casa și neamul lui David. Tot din aceste cuvinte se vede apoi că ți Iosif era tot din neamul și din casa lui David. Legea poruncea să nu se facă o căsătorie cu altcineva, ci numai cu cineva din aceeași seminție. Patriarhul Iacov a spus mai dinainte că Mântuitorul Se va ridica din seminția lui Iuda, grăind așa: „ Nu va lipsi domn din Iuda, nici povățuitor din coapsele lui până la venirea Celui Căruia Îi este pregătit sceptru, Acesta va fi așteptarea neamurilor” (Fc. IL, 10) Profeția aceasta, mi se poate spune, arată numai atât: că Iisus este din seminția lui Iuda, dar nicidecum că era și din neamul lui David;iar în seminția lui Iuda, nu era numai neamul lui David, ci și alte multe neamuri; se poate, dar ca Iisus să fie din seminția lui Iuda, dar nu si din neamul lui David. Dar ca să nu spui așa, evanghelistul iți curmă aceasta bănuială, zicând că Iisus era „ din casa și neamul lui David ” . Iar dacă vrei să afli acest lucru și din altă parte, nu-mi lipsesc dovezile. Legea interzicea nu numai căsătoriile cu cineva din altă seminție, dar chiar și cu cineva din altă familie, adică din alt neam. Deci dacă raportăm cuvintele de la Luca „ din casa și din neamul lui David” la Fecioară, am răspuns la întrebare; dacă le raportăm la Iosif, prin Iosif avem același răspuns, anume, că Iisus era din neamul lui David. Dacă Iosif era „ din casa și neamul lui David” apoi Legea îl obliga să nu ia altă femeie din altă casă și din alt neam, ci din acela din care era și el. Dar dacă a călcat Legea? Matei ca să nu spui asta, ti-o ia înainte mărturisind că Iosif era drept (Mt. I, 19); iar odată ce îi cunoști virtutea, știi că nu a călcat Legea.

La evrei nu era obiceiul să se facă genealogia femeilor.

Steaua aducea pe magi de la răsărit, iar Legea o trăgea pe Maria la patria cea vestită de prooroci. De aici ne este dovedit că și Fecioara este din neamul lui David. Și fiindcă era din Betleem dovedit este că era și din casa și din neamul lui David. Acestea le-a arătat și evanghelistul.

O alta mărturie o dă preotul Zaharia: de fapt și acesta (Zaharia) propășise puțin câte puțin în decursul celor trei luni, sub înrâurirea Duhului Sfânt, încât fără s-o știe a fost îndrumat de Dumnezeu și a făcut o proorocie privitoare la Hristos, Care a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său și ne-a ridicat corn de mântuire in casa lui David, pentru că „ din sămânța lui David după trup” (Rom. I,3) S-a născut Hristos.

Cu adevărat El se făcu „ putere de mântuire în casa lui David”, pentru că proorocul s-a făcut ecoul acestui text: „o vie pe o coastă mănoasă” ( Is. V,1). Pe ce coastă? Pe Iisus Hristos, pe Acela care este descris acum: „ El a ridicat putere de mântuire în casa lui David, robul Său, precum a grăit prin gura sfinților Săi prooroci”.

Prin contractul de căsătorie și Maria a devenit davidică –căci în Israel, prin căsătorie, femeia intra în seminția soțului ei. Prin aceasta a fost și Iisus care s-a născut în cadrul acestei căsătorii, un fiu al lui David.

b. Dă semn poporului

Pentru a se încredința cu adevărat de nașterea miraculoasă a lui Hristos, Dumnezeu descoperă poporului câteva semne minunate ce au avut loc la nașterea lui Mesia

La naștere, o stea miraculoasă și –a făcut apariția conducându-i pe cei trei astrologi din Orient spre Betleemul Iudeii ( Mt. II,1-2)

Irod i-a întrebat pe magi ce semn au văzut despre Regele nou –născut. Iar magii au răspuns că au văzut o stea uriașă care strălucea atât de tare, încât toate celelalte stele din jurul ei se stinseră și nu se mai zăreau .

Iar când magii au ajuns la peșteră au văzut că era umbrită de un nor luminos. Apoi norul a început să se ridice. Înăuntrul peșterii strălucea o lumină,foarte puternică.

Colindele poporului român reprezintă și ele o mărturie actuală a semnelor nașterii minunate a lui Mesia:

„ Steaua sus răsare

Ca o taină mare

Că astăzi Curata

Prea Nevinovata

Fecioara Maria

Naște pe Mesia „

c. Profeții mesianice

Proorocii cu mult mai înainte au grăit despre nașterea Lui, și din început s-a făcut arătată și vestită la cei ce locuiesc din Tracia până la Gadira.

Dumnezeu îi descoperă patriarhului Isaac că din coapsele fiului său Iuda se va naște Mântuitorul: „ Nu va lipsi Domn din Iuda și povățuitor din coapsele lui, până vor veni cele gătite lui, și acela va fi așteptarea neamurilor. (Fc. IL, 10). La fel și vrăjitorul păgân Valaam, chemat de regele Moabului, Balac, ca să –l blesteme pe Israel, din pricina Domnului profețește acestuia, că din poporul ales se va naște Mântuitorul: „ Îl văd, dar acum încă nu –i; Îl privesc, dar de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel și va lovi pe căpeteniile Moabului și pe toți fii lui Set îi va zdrobi. ( Nm. XXIV, 17)

Însuși Moise reamintește făgăduințele mereu înnoite, făcute de Domnul poporului ales prin patriarhii și strămoșii lui, spunând: „ Proroc din mijlocul tăuși din frații tăi,asemenea mie, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău; pe Acela să-l ascultați” (Dt. XVIII,15)

Profetul Daniel în urma unei descoperiri dumnezeiești anunță întemeierea unei împărății spirituale veșnice, când oamenii se vor pocăi de păcatele lor și vor fi călăuziți numai de tendințe nobile de a face fapte bune, drepte și de real folos,împărăție ce va avea ca și conducător suprem pe Fiul Omului, Mesia, așteptarea tuturor.

Profetul Miheia arată că Betleemul va fi locul de naștere a lui Mesia. (V, 1 -5 )

El va fi Domn al păcii, iar cea care avea să nască va fi o fecioară, despre care a vorbit Isaia în profeția sa către Ahaz: „ Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel” ( Is. VII, 14). Acest Prunc născut din Fecioară este numit de Isaia: „ Sfetnic luminat, Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” ( Isaia IX,5)

Timpul și locul nașterii lui Iisus

Pământească

Despre timpul nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mulți scriitori au cercetat cu de –amăntul și au ajuns la aceeași concluzie.

Din Luca II, 1-7 este arătat că s-a născut in vremea celei dintâi înscrieri. Și este cu putință să se citească condicile cele vechi, care se păstrează la Roma, de cel ce voiește să stea cu dinadinsul și să cunoască vremea înscrierii.

Iar dacă evanghelistul ar fi întrebat: ce rost are aliniat care relatează în același timp despre << întâia înscriere >> a toată lumea în timpului împăratului Cezar Augustul, apoi despre călătoria lui << Iosif, însoțit de Maria cea logodită cu el,care era însărcinată>>, mergând in mulțimea de lume, ca să înscrie și el în lista de dare la venirea în lume a lui Iisus, înainte de a se încheia înscrierea! Pentru cine privește lucrurile mai de aproape, întâmplările acestea sunt semnul unei taine: trebuia ca și Hristos să fie numărat în acest recensământ al lumii pentru că și el vroia să fie înscris la un loc cu toți ceilalți pentru ca să sfințească pe toți oamenii și să fie pomenit în registre împreună cu toată lumea pentru a oferi lumii trăirea în comuniune cu El.

Sau Dumnezeu v-a veni pe pământ, sau lumea v-a pieri – a spus celebrul filozof roman al acelor vremuri, Seneca, dar timpul nu îl știa.

După proorociri, iudeii puteau vedea limpede că venise vremea împlinirii făgăduinței lor. Se sfârșeau cele 70 de săptămâni de ani de la refacerea Ierusalimului, când – așa cm i-a vestit Arhanghelul Gavriil Profetului Daniel – v-a veni vremea Unsului lui Dumnezeu și a sfârșirii Vechiului Legământ(Daniel IX).

Sfântul Ioan Gură de aur ne spune că dacă nulor vremuri, Seneca, dar timpul nu îl știa.

După proorociri, iudeii puteau vedea limpede că venise vremea împlinirii făgăduinței lor. Se sfârșeau cele 70 de săptămâni de ani de la refacerea Ierusalimului, când – așa cm i-a vestit Arhanghelul Gavriil Profetului Daniel – v-a veni vremea Unsului lui Dumnezeu și a sfârșirii Vechiului Legământ(Daniel IX).

Sfântul Ioan Gură de aur ne spune că dacă numărăm anii spuși de înger lui Daniel și cuprinși în numărul de săptămâni, de la zidirea Ierusalimului și până la nașterea lui Hristos vom vedea că anii aceștia ne dau exact data nașterii lui Hristos.

Timpul nașterii Mântuitorului nu este fixat cu precizie, căci în termeni generali, ni se relatează că s-a născut „În zilele regelui Irod”(Mt. II, 1). Cu cât timp înaintea lui Irod se naște Mântuitorul nu am putea ști, dacă nu am avea alte indicii istorice. Astfel în Evanghelia lui Luca (III, 1) se precizează că Ioan Botezătorul își începe activitatea în anul al 14-lea al domniei împăratului Tiberiu. Câteva luni mai târziu are loc Botezul Domnului Iisus Hristos(Lc. III, 21 ss) când avea vârsta de cam 30 de ani(Lc. III, 23). La Paștile acelui an, Iisus vine la Ierusalim și curăță Templul(In. II, 13 ss). Cu această ocazie, într-o dispută cu cărturarii și fariseii, aflăm că Templul din Ierusalim se afla în lucrări de renovare de 46 de ani(In. II, 20). Cum anii de domnie ai lui Tiberiu trebuie socotiți din anul 765 a.u.c. sau 12 d.Hr., de când Augustus îl luase coregent al Imperiului(Socius Imperii) și cum Irod Idumeul începuse rezidirea Templului în anul al 18-lea al domniei sale, așadar în anul 734 a.u.c. sau 20 î.Hr. rezultă că, Domul Iisus Hristos își începe activitatea fiind în vârstă de cam 30 de ani, în primăvara anului 780 a.u.c. sau 27 d.Hr.. Iar dacă avea atunci cam 30 de ani înseamnă că S-a născut cel mai devreme la finele anului 749 a.u.c. sau 5 î.Hr. sau cel mai târziu la finele anului 750 a.u.c. sau 4 î.Hr. După o tradiție bisericească (sec. IV), Domul Iisus s-a născut în ziua de 25 decembrie. În acest caz anul nașterii Lui este 749 a.u.c. sau 5 î.Hr. Era creștina (dionisiacă), care numără anul 754 a.u.c. ca anul 1 d.Hr., este așadar cu 4 ani întârziată.

Un alt mod de a calcula timpul nașterii Domnului Hristos îl putem face pornind de la preotul Zaharia. Acesta slujea la Templu și a intrat în Sfânta Sfintelor în luna a șaptea în 10 ale lunii. Elisabeta atunci a primit vestea că v-a zămisli pe Înainte Mergătorul și în luna a șasea s-au întâlnit Maica Domnului cu Maica Botezătorului când Fecioara primise Buna Vestire. Deci dacă Elisabeta a început a zămisli în luna lui gorpieu, adică septembrie, precum s-a arătat, trebuie să numărăm de atunci șase luni. Iar acestea sunt: iperveteu, adică octombrie, diu – noiembrie, apelleu – decembrie, avdoneu – ianuarie, periteu – februarie, distru – martie. După luna aceasta a șasea a început Maria a zămisli. Iar numărând de aici nouă luni vom ajunge la luna decembrie. Deci luna cea dintâi a zămislirii Stăpânului este aprilie sau xantik, după care sunt: artemisie – mai, dasie – iunie, panem – iulie, loie – august, gorpieu – septembrie, iperveteu – octombrie, diu – noiembrie și apelleu – decembrie.

Istoricii acelor vremuri consemnează că era anul al 42-lea de domnie al împăratului Octavian Augustus, și al 28-lea de la cucerirea Egiptului și de la moartea lui Antonio și a Cleopatrei; prin care s-a pus capăt stăpânirii ptolomeilor în Egipt, când potrivit proorocilor, se năștea în Vifleemul Iudeii, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe vremea când Siria era condusă de guvernatorul Quirinius.

După Iosif Flavius (Antichități XVIII,2,2) Împăratul Octavian Augustus a domnit 57 de ani 6 luni și 2 zile, dintre care 14 ani împreună cu Antoniu până la anul 30 îHr. Când a cucerit și Egiptul. Moartea lui Octavian are loc în 19 august anul 14 al erei noastre. Potrivit calcului lui Iosif Flavius, Nașterea Domnului a avut loc cu 2-3 ani mai devreme decât începerea erei noastre.

Mulți prooroci au vestit timpul nașterii lui Mesia. Împlinirea profețiilor au avut loc la „ plinirea legii” (Gal. IV,4) iar nu îndată după cădere, căci trebuia ca omul să se convingă singur de greșeala sa, să simtă necesitatea ajutorului dumnezeiesc și să-l dorească cu ardoare pe Mesia. Ele s-au completat una pe alta și s-au împlinit întocmai așa cum au fost profețite în persoana lui Iisus Hristos Mântuitorul lumii.

Fecioara după ce a primit vestea de la înger, cea care s-a arătat cea mai vrednică a fi maica Fiului lui Dumnezeu, se cădea să urce și la munte și să rămână acolo pe înălțime. De aceea este scris: În zilele acelea, Maria s-a sculat și s-a dus în ținut muntos. Iar pentru că era cu băgare de seamă și stăruitoare, Maria trebuia să zorească cu însuflețire și plină de Duh Sfânt, să fie condusă spre înălțimi, ocrotită de puterea lui Dumnezeu, a Cărui umbră a acoperit-o.

După o vreme, Iosif și Maria, fiind cetățeni ai Betleemului l-au lăsat și s-au așezat în Nazaret și acolo petreceau. Și multe astfel de mutări se întâmplă la mulți oameni care-și lasă cetățile în care s-au născut și petrec în altele. Și fiindcă trebuia ca Hristos să se nască în Betleem, precum zis a proorocul Miheia, a ieșit această poruncă, care fără voia lor îi chema la cetatea aceea. Căci legea poruncea ca fiecare să se înscrie în țara sa.

Iar când au ajuns la Betleem, a sosit vremea nașterii minunate și mai adânci decât cunoștința. Însă, dat fiindcă pentru înscriere se adunase o mulțime numeroasă, locurile de găzduire fuseseră ocupate încă de la început, în toate casele din Betleem, așa că au trebuit să se adăpostească într-o peșteră de lângă Betleem. Nu s-a găsit loc, nici găzduire pentru El. de aceea Cel Neapropiat și Necuprins a fost cuprins într-o mică peșteră; într-o iesle nepotrivită. Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de început și necuprins, Ziditorul lumii întregi, a fost călăuza Maicii Sale într-o peșteră de lângă Betleem.

Iosif îi spusese Mariei să coboare din șa cât mai repede și să intre într-o peșteră de sub pământ, unde niciodată nu fusese lumină, ci numai întuneric, fiindcă lumina zilei nu avea puterea să pătrundă până acolo. Când întră Maria însă toată peștera începu să strălucească de parcă soarele însuși era acolo; ai fi zis că e în miezul zilei; într-atât de puternic scălda peștera acea lumină dumnezeiască.

O tadiție pioasă arata ca Iisus le-a spus ucenicilor ca Maria, Maica Sa Fecioara, L-a nascut pe cand se intorcea de la Betleem, chiar langa mormantul Rahelei, sotia patriarhului Iacob, mama lui Iosif si a lui Benianim.

In alta parte este scris ca la jumatatea drumului ( catre Betleeem) Maria a grait catre Iosif: „Da-ma jos de pe magarita caci, pruncul din mine vrea sa-L scot la lumina. El facu intocmai si o intreba: unde sa te duc, ca sa te feresc de ochii lumii? Prin preajma nu se afla nici o casa” Pana la urma au gasit o pestera. Iosif o lasa pa Maria in grija fiilor sai, iar el pleca sa caute o moasa evreica prin tinuturile Betleeemului.

Cand s-a intors cu o batrana moasa evreica, Iosif a vazut transformarea de la locul nasterii lui Hristos. Pestera era plina de lumini mai frumoase decat cele ale unor lampi sau candelabre si mai stralucitoare decat razele de soare. Pruncul, invelit in scutece si asezat intr- o iesle, sugea linistit la sanul mamei sale, Maria.

Betleemul calca pe urmele cerului. In locul stelelor primeste pe ingeri cantand, in locul soarelui face loc Soarelui Dreptatii. Nu te intreba cum, caci unde vrea Dumnezeu se biruieste randuiala firii. A voit, a putut; S-a pogorat, a mantuit.

Mesia se naste in pestera, intr-un marunt orasel, in care familia bogat doar in virtuti a saracului dulgher, dreptul Iosif, sosise pentru perioada recensamantului. Nimeni dintre pamanteni nu-si inchipuia ca intr-o asemenea saracie va aparea Izbavitorul.

Acum, cand atatea dovezi ne-au facut lamurit locul nasterii lui Mesia putem spune despre Betleem ca are redeschis Edenul si putem merge si sa-l vedem, caci am gasit desfatarile intr-un loc ascuns. Sa mergem sa luam in pestera bunatatile raiului. Acolo s-a ivit radacina, care n-a fost udata, de unde a inflorit iertarea. Acolo s-a regasit fantana nesapata, din care David avu odinioara dorinta sa bea.

Deci, Iisus Hristos, Mesia cel mult asteptat, s-a nascut in Betleem, un sat la sud de Ierusalim ( locul de nastere al imparatului David) intr-o pestera saracacioasa. In anul nasterii lui Iisus (probabil cu 1-4 ani inaintea erei crestine) rege al tuturor iudeilor, Irod cel Mare, iar imparat al Romei era Octavian Augustus.

Acest lucru a fost prezis de proorocul Mihea (V, 1) si preotii si arhiereii au marturisit aceasta proorocie atunci cand Irod i-a intrebat de locul nasterii lui Mesia. Acestia au raspuns citandu-l pe Mehia.

B. Dumnezeiasca

Iisus s-a nascut in mod minunat din Tatal si in mod vazut si mijlocit prin participarea Fecioarei Maria, in marele proces al iconomiei divine.

Daca nasterea Domnului n-ar fi fost cu totul cereasca si fericita, daca ea n-ar avea nimic dumnezeiesc si mai presus de firea omeneasca atunci nicidecum n-ar fi ajuns sa se raspandeasca invatatura Sa peste intreg pamantul. Si daca in pantecele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, incepand de pe vremea lui Hristos si pana in zilele noastre atatea feluri de boli trupesti si duhovnicesti.

Ingerul ii vesteste Fecioarei Maria nasterea cu totul minunata si de la Dumnezeu: “iata vei zamisli, pentru ca intr-o clipa, odata cu Cuvantul ea sa cunoasca zamislirea minunata. Si vei aduce pe lume un fiu si-l vei numi Iisus, cai El nu are tata pe pamant, El este fara tata dupa nasterea omeneasca cum este fara mama dupa nasterea vesnica. De aceea il vei aduce pe lume fara tata, si vei da numele Iisus, care se talcuieste Mantuitor, pentru ca nu vei avea nimic din randuielile si durerile femeilor, ci asa cum zamislirea ti-a fost data fara samanta, asa si nasterea va fi fara stricaciune si fara durere pentru mantuirea lumii intregi si lucrul insusi va fi cunoscut plecand de la numele Sau”.

Despre momentul nasterii minunate a lui Mesia un fragment din traditia pioasa a Evangheliilor apocrife mentioneaza o marturisire a lui Iosif: “Mergeam fara sa inaintez un pas. Am privit aerul si l-am vazut incremenit de uimire. Am privit bolta cerului si am vazut-o nemiscata. Pasarile isi inceteaza zborul . Am privit pe pamant si am vazut cativa oameni asezati in jurul unui blid , gata sa manance, dar mestecand nu mestecau, luand dumicatul nu-l luau, si ducandu-l la gura nu-l duceau. Toti stateau cu ochii spre cer. Era si o turma de oi la pascut, care insa nu se misca din loc. Pastorul ridicase toiagul dar mana ii incremenise deasupra capului. Am privit spre rau si am vazut cum stateau iezii cu boturile aplecate, dar fara sa bea. Apoi dintr-o data toate isi reluara mersul lor firesc.

IV. Familia

a. Parintii

Despre parintii dupa trup a luiHristos, stim ca acestia au fost Fecioara Maria si dreptul Iosif. Lui i-a fost sortit sa aiba grija de feciora Domnului desi Iosif mai avea fii si era batran, iar Maria era abia o copila.

Mama Sa, Maria dupa traditie, fiica lui Iochim si a Anei, se afla sub protectia lui Iosif.ea era ruda cu Elisabeta,al carei barbat era preotul Zaharia. Iisus este fiul lui Iosif si al Mariei (Lc. III,3 ; IV,22)intre care exista doar un contract de logodna (lc. I,27).

Pe Iosif il are in vedere Evanghelistul Matei numai in calitatea sa de “logodnic al Mariei”, din care s-a nascut Iisus, care se numeste Hristos. Felul acesta de-a se exprima, vrea sa arate ca Domnul Iisus Hristos nu trebuie considerat ca fiu al lui Iosif , ci numai al Mariei, care pentru a fi protejata legal cand va naste pe Iisus, devenise sotie lui Iosif. In acest fel, Domnul Iisus Hristos, trece in fata legii si a oamenilor ca fiu al lui Iosif, chiar daca acesta nu ii era tata. Iosif, in calitatea sa de sot al Mariei, avea dupa lege, toate drepturile ale unui parinte asupra lui Iisus Hristos, desi Acesta fusese conceput de Sfanta Fecioara Maria, in conditii cu totul extraordinare.

O traditie bisericeasca atribuie urmatoarele cuvinte ca fiind spuse de Mantuitorul, ucenucilor Sai, la moartea lui Iosif tamplarul, care ar fi trait 111 ani. “ Acest om drept despre care va vorbesc este Iosif, tatal meu dupa trup. Cu el s-a logodit mama mea Maria.

b. Fratii

Faptul ca in Evanghelie se vorbeste adeseori despre “fratii si surorile Domnului” (Mt. XII, 46 ss; XIII, 55 s; XXVII, 56; Mc. III, 31, s ; VI,3 ; XV, 40; LC. VIII, 19 ; II,12 ; Gal. I, 19) nu este impotriva exegezei noastre, pentru ca este stiut ca la iudei si rudele mai apropiate se numeau “frati si surori” intelesul mai larg al cuvantului ( Cf. Fc. XIII, 8 ; XXIV, 48; I Cron, XXIII, 22) . Daca asa numitii “frati ai Domnului si surori ai Domnului “ ar fi fost intradevar frati buni si surori bune ale lui Iisus, atunci nu intelegem de ce nu se zice niciodata ca Maica Domnului a venit, de pilda, sa-L caute pe Iisus cu fiii si fiicele sale, ci intotdeauna se vorbeste despre “Mama Sa, fratii si surorile Lui” (Mt. XII, 46 ; Mc. III, 31-32). Din aceasta exprimare rezulta ca “fratii si surorile Lui” nu sunt si copiii Mariei, mama Sa. Faptul ca Domnul, cand era pe Cruce, incredinteaza pe mama Sa ingrijirii Apostolului Ioan ( In. XIX, 26 s) si nu unuia dintre “fratii sau surorile Sale” , arata clar ca Maica Domnului nu avea alti copii decat numai pe Iisus. Adaugam la aceste consideratii de ordin exegetic marturia expresa scrisa a Episcopului Ignatie al Antiohiei, care dupa ce a condus aceasta Biserica, aproape 40 de ani, a murit ca martir pe timpul imparatului Traian, in epistola sa catre Efeseni ( c. 19) vorbind despre Maria, Maica Domnului, ne spune ca a ramas pururea fecioara. Asadar, trebuie sa afirmam ca “fratii si surorile Domnului” nu i-au fost frati buni si surori bune, ci vitregi, probabil fii si fiicele lui Iosif dintr-o casatorie anterioara sau veri ai Domnului, adica fiii si fiicele unei Marii care in Evanghelia lui Ioan (XIX, 25) este numita sora Maicii Domnului si sotia unui anume Cleopa.

Caci oamenii care se mirau de faptele si intelepciunea Lui , marturiseau acest lucru pentru ca ei nu stiau ca se nascuse dintr-o fecioara si nu ar fi crezut acest lucru, chiar daca li s-ar fi spus , ci banuiau ca este fiul lui Iosif Teslarul, cum este scris:”au nu este acesta fiul teslarului? “ (Mt. XIII, 55) si intrebau plini de dispret pentru tot ce parea a foi cea mai apropita rudenie a Lui: “au nu se numeste mama lui Maria si fratii lui, Iacob si Iosif si Simon si Iuda? Si surorile lui nu sunt toate la noi?” (Mt. XIII, 55-56). Il luau, deci drept fiul lui Iosif si al Mariei. Cat despre fratii lui Iisus, unii pretind sprijinindu-se pe Evanghelia zisa ( a lui Petru) sau pe Cartea lui Iacob , ca ei ar fi fiii lui Iosif nascuti cu prima lui sotie, pe care o avusese inainte de a fi cu Maria.

Despre Iosif se spune ca se casatorise si avu si fiice: 4 baieti si 2 fete. Baietii se numeau : Iuda, Ioset, Iacob si Simeon iar fetele: Lisia si Lidia.

Un episod apocrif este acela in care Iosif o duse pe Maria in casa lui. Acolo, ea il gasi pe micutul Iacob ramas orfan, pe care il mangaie si il ingriji. De aceea i s-a spus “mama lui Iacob”.

V. Vestea nasterii lui Emanuel

a. Buna Vestire

Cand a venit plinirea vremii ( Gal. IV, 4) si a venit sorocul ca sa se intrupeze Fiul lui Dumnezeu pe pamant, taina minunatului Sfat al Sfintei Treimi a fost dezvaluita de Dumnezeu Arhanghelului Gavril care a fost trimis in Nazaret sa binevesteasca Preacuratei Fecioare Maria despre nasterea Mantuitorului lumii ce avea sa se petreaca de la ea. Acest lucru s-a intamplat la 6 luni de la zamislirea Elisabetei; in care ceas, dupa ce randuiala si in ce loc a avut loc vestirea? Fecioara era deja in post si in picioare la rugaciune langa izvor, fiindca a zamislit Izvorul vietii. Era luna intai, cand Dumnezeu a zidit lumea intreaga, ca sa ne invete ca acum innoieste din nou lumea invechita. Era intaia zi a saptamanii, care este duminica, in care a avut loc slavita inviere din mormant a Imparatului si Fiului Sau si in acelasi timp, invierea firii noastre. Si nu era doar ziua intai ci si ceasul intai dupa cuvantul proorocului: “o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineata” (Ps. 45,6). Care au fost cuvintele arhanghelului si cat de pline au fost ele de taina? “Bucura-te ceea ce esti plina de har “ (Lc I,28). A spus “bucura-te” spre a nimici intristarea dintai si ursita vrajmasiei si din pricina harului celui nou facut acum cunoscut oamenilor, iar “ plina de har”, din pricina bogatiei podoabelor Fecioarei si a harurilor care au venit peste ea. Dupa care a adaugat: “Domnul este cu tine”. El era dezlegataorul si nimicitorul blestemului dintai ce apasa asupra femeilor, caci barbatul fusese ales sa fie domn al femeii, iar femeia primise porunca sa se intoarca dupa barbatul sau. Iar incheierea cuvantului arhanghelului e concisa si desavarsita: “binecuvatata esti tu intre femei” (Lc I,28), adica mai mult decat toate femeile, caci prin tine femeile insele au fost facute vrednice de binecuvantare, asa cum barbatul a fost facut vrednic de binecuvantare de catre Fiul tau, si mai mult inca, firile barbatilor si ale femeilor sunt binecuvantate de catre amandoi, de tine si fiul tau. Iar ea s-a tulburat de cuvintele lui si cugeta in sine ce fel de cugetare si salutare poate fi aceasta (Lc I, 29), caci nu cunostea adancimea tainei si tresarea in aceasta unire a firii dumnezeiesti cu cea a oamenilor, si cugeta cum anume s-ar putea intampla aceasta. Dar Gavril, talcuind nasterea negraita a spus : “ nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu” (Lc I , 30). Harul pe care il gasise la Dumnezeu era cinstea si numele de Nascatoare de Dumnezeu, caci ea a fost chemata Nascatoarea de Dumnezeu si s-a facut Nascatoare de Dumnezeu cu adevarat. Cu adevarat a aflat mare har la Dumnezeu, harul de a se fi facut Maica Fiului Unul-Nascut al lui Dumnezeu. Har mai inalt decat toate harurile, pe care mintea nu il poate patrunde si limba nu-l poate rosti.

b. Numele

Numele lui Iisus este dat de catre Dumnezeu prin ingerul Gavriil Fecioarei Maria. Insa numele acesta are o deosebita semnificatie. Dar daca de intrebam de ce nu s-a numit Emanuel ci Iisus Hristos, putem raspunde ca ingerul n-a spus Fecioarei “Vei chema” ci ” Vor chema”, adica multimile de oameni si fapte savarsite de Hristos. Ca are obicei Scriptura sa numeasca pe cineva nu cu numele sau, ci cu faptele savarsite de el. De aceea cuvintele “ il vor chema Emanuel” nu inseamna altceva decat ca vor vedea ca Dumnezeu cu oamenii dar niciodata lamurit ca acuma.

Numele “Iisus” (Іήσους) este forma grecizata a cuvantului ebraic “Iesua” (prescurtat din Iehosua) care inseamna “Dumnezeu este Mantuirea” sau “Dumnezeu este Mantuitorul”. Acest nume este un cognomen vechi ebraic.

Pentru a-L deosebi de alti purtatori ai acestui nume, Matei adauga la acest nume, pe acela de Hristos pentru a-I arata demnitatea mesianica. Numele Hristos (Χριστος) este traducerea greaca a cuvantului vechi ebraic “Mesia”, evreieste Masiah, care inseamna Unsul (Scil. Lui Dumnezeu) in intelesul cel ma inalt “Unsul lui Dumnezeu” desemna pe Acela ce intrunea laolalta cele 3 demnitati: Rege, Arhiereu si Profet, Care avea sa vina la “plinirea vremii” (Gal IV, 4) , pentru a infiinta “Imparatia lui Dumnezeu” pe pamant (Ps. II.2; Dan. IX, 25 ). Adaugand la numele istoric Iisus si pe acela de Hristos=Mesia care arata demnitatea Lui divina cea mai inalta, autorul acestei Evanghelii vrea sa dea expresie adevarului dogmatic ca persoana istorica Iisus din Nazaret este cu adevarat Mesia cel prezis de prooroci. Cum evreii pe baza profetiilor mesianice vechi asteptau ca Mesia sa fie un urmas al lui David (cf. II Reg. VII, 12-16; Is XI,1)

Numirile ”Iisus si Hristos” erau cinstite pe vremuri de proorocii cei iubitori de Dumnezeu. Caci cunoscand cel dintai nume deosebit de respectat si de premarit al lui “Hristos”, Moise a folosit chipuri,simboale si imagini tainice in legatura cu realitatile ceresti, cum este cazul si cu proorocia care-i spusese: ”Ia seama sa faci dupa chipul ce ti-a fost aratat in munte(Ies XXV, 40; Ev. VIII, 5) iar pentru ca sa preamareasca pe marele preot al lui Dumnezeu, atat cat era cu putinta unui om, L-a numit Hristos, sau Unsul (Lev. IV,5 s, I, 6; VI,22) adaugand la aceasta vrednicie a preotiei celei mai inalte, care dupa parerea Lui intrece orice alta vrednicie omeneasca, numele de Hristos, ca un adaos de cinste si de marire, intrucat el credea cu adevarat ca acest nume contine ceva dumneziesc.

Numele Emanuel este un nume alcatuit din cuvintele ebraice “imanu” si “El” care dau expresia : ”Cu noi este Dumnezeu”

Iisus este numeleLui propiu (Mt. I,21 si 25 ;Lc. I,31) care este forma greaca a lui Ioshua(Lc. II,21) ce inseamna in ebraica – Domnul este mantuirea sau Mantuitorul – (IsLXI,11) si in greceste “cel care vindeca” << Ό Χριστος>>, echivalentul ebraic Messiah care inseamna << Unsul lui Dumnezeu >> – Mesia -, nu e un nume propiu ci un titlu care se refera la originea si misiunea divina a lui Iisus. In acest sens mai general << Mesis – Unsul >> este cel caruia Dumnezeu I-a incredintat misiunea de a elibera pe poporul ales, si pe care evreii Il asteptau la sfarsitul timpului.

Puterea

Iisus mai are si alte numiri, care se gasesc in Sfanta Scriptura: Regele iudeilor(Mt II,2), Conducatorul(Mt. II,6; Ps CXXXI,11; Is IL,1), Fiul Celui Preinalt(Lc I,32), Sfantul (Lc I,35), Fiul lui Dumnezeu(Lc I,35), Cuvantul(In I,14), Impaciuitorul(Fc. LI,10), Rascumparator(Is LI,1), Odrasla dreapta(Ier XXIII,5), Sfantul Sfintilor(Dan IX,24), Stapanitor(MihV,1)

Aceste numiri arata puterea ce avea sa o aiba Hristos.

Un episod dintr-o scriere apocrifa mentioneaza ca Salomeea a luat pruncul in brate si a zis: “Ma inchin in fata Celui nascut spre a fi rege a lui Israel” .

La nasterea lui Mesia ingerii au vestit pastorilor ca li s-a nascut Mantuitor (Lc. II,11). Iar la taierea imprejur, batranul Simeon, marturiseste despre Iisus ca ochii lui au vazut mantuirea lui Dumnezeu, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Israel (Lc II, 31-32).

6. Nasterea din Fecioara

Cu mult inainte de intruparea lui Hristos au proorocit despre ea profetii, cei care prooroceau venirea lui Mesia. Profetul Iezechel o vede ca pe o poarta inchisa la rasarit, prin care trece Domnul si care ramane inchisa, ceea ce inseamna ca pana la nastere, in timpul nasterii si dupa nastere Maria a ramas Fecioara. Profetul Daniel talcuind misteriosul vis lui Nabucodonosor, preinchipuie ca pe un munte feciorelnic din care o piatra se desprinde de la sine, fara ajutorul vreunei maini omenesti si umple pamantul, ceea ce iarasi inseamna nasterea fara de samanta si neprihanita a lui Hristos din feciora.

Pentru ca nici paganii, nici iudeii, nici ereticii nu credeau ca Dumnezeu a nascut pe Cuvantul, fara samanta si fara patimire, de asta cand se naste din trup patinitor a fost pastrat nepatinitor trupul cel patinitor, ca sa arate ca dupa cum atunci cand s-a nascut din Fecioara, n-a stricat fecioaria, tot astfel si Dumnezeu a nascut dumnezeieste ca Dumnezeu pe Dumnezeu – Cuvantul, ramanand neinputinata si neschimbata Sfanta Lui fiinta. Dar sa vedem acest episod al nasterii miraculoase al lui Hristos din Fecioara Maria: Noaptea era plina de pace, se parea ca totul doarme, ca totul era cuprins de o vraja nespusa. Era o liniste adanca, o liniste in vraja careia se zamislea o lume noua. Era tacerea sfanta vestitoare a pogorarii cerului si a lui Dumnezeu pe pamant, aducand pace si mantuire. Dar sa-l ascultam pe Evanghelistul Luca: “iar pe cand erau acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca. Si a nascut pe Fiul sau Cel Unul Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu era loc pentru ei in casa de oaspeti “( Lc II,6-7). Pastorii s-au trezit. Chipul batranului Iosif s-a umplut de mirare. Doar Fecioara Maria – acum Nascatoare de Dumnezeu, cum o va numi Biserica lui Hristos – privea fericita spre Cel nascut, aureolat de dumnezeiasca lumina a maririi ceresti. Iar ingerii Domnului de fata si el a grait:” Nu va temeti: ca iata va binevestesc voua, bucurie mare care va fi pentru tot poporul. Caci vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. “ (Lc. II, 10-11) .

Apoi un murmur de glasuri nevazute umplu staulul avand dupa aceea sa umple pamantul intreg – si cei de fata auzira un cantec ce nu se rostise de nimeni pana atunci:” Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoie”. Cuprinsi de spaima, dar si de maretia aceasta cu totul neobisnuita la nasterea unei fapturi, pastorii ingenunchiara si isi plecara capetele in fata Celui Nou Nascut. Se invrednicisera – fara sa stie macar – de a fi fost cei dintai adoratori ai lui Hristos. Tabloul este de o maretie cu adevarat dumnezeiasca: un staul simplu , cu o iesle saraca, niste pastori plini de uimire care nu stiau nimic despre Prunc, o stea stralucitoare deasupra staulului, batranul Iosif privind cu uimire si totusi cu bucurie, Fecioara Maria privind cu dragoste de mama pe Cel nascut, pastrand parca de pe acum fericirea o vor aduce credinciosii. Ghicitorii in stele si increzatori prin intelepciunea omeneasca, magii se prosternasera in fata pruncului din staulul Betleemului, voind parca sa ne spuna ca cat de mare este intelepciunea, si invatatura pe care Noul Nascut o aduce.

O femeie care cobora de la munte l-a intrebat pe Iosif cine-i femeia care naste in pestera, iar el i-a raspuns ca fata se numeste Maria si ca a crescut in templul Domnului si cu toate ca trebuia sa-i fie sotie, nu-i este. Ea a ramas grea de la Duhul Sfant.

Iesind din pestera moasa a intalnit pe Salomeea si-i zise:” Salomee, Salomeeuite ce minune s-a intamplat. O fecioara a nascut prunc”. Dar Salomeea ii raspunse:” Sa traiasca Domnul Dumnezeu,n-am sa cred ca o fecioara a nascut decat dupa ce voi incerca eu insumi cu degetul starea trupului ei. Dar abia vara degetul Salomeea intre picioarele Mariei, ca incepu sa urle de durere:mana i se uscasae. Si asta pentru necredinta ei.

Sa nu ne intrebam cum a lucrat Duhul Cel Sfant aceasta zamislire din Fecioara. Caci, daca nu ne putem explica chipul in care se plasmuieste copilul cand se naste cum putem sa ne explicam, oare, o nastere savarsita prin minunea Sfantului Duh? Chiar evanghelistul spune asa: Nu stiu nimic mai mult;atat stiu ca ceea ce s-a facut, s-a facut de la Duhul Sfant. Sa se rusineze dar cei care cauta sa patrunda cu mintea lor nasterea cea de sus a Fiului! Daca nimeni nu popate explica nasterea aceasta in timp din Fecioara, nasterea cu nenumarati martori prezisa cu atatia ani inainte, vazuta si pipaita, cat de mare trebuie sa fie nebunia acelora care iscodesc si incearca sa patrunda cu mintea nasterea cea nespusa a Filui din Tatal? Nici Arhanghelul Gavriil, nici Matei n-au putut sa spuna ceva mai mult, ci atat doar ca S-a nascut de la Duhul Sfant; dar cum de la Duhul Sfant si in ce chip, nici unul din ei nu ne-a explicat. Nici nu era cu putinta.

Sa nu socotim apoi ca am aflat totul, daca am auzit ca s-a nascut de la Duhul Sfant. Chiar daca stim asta, totusi sunt multe lucruri pe care nu le cunoastem. De pilda: in ce chip Cel care btine lumea este purtat in pantece de o femeie? In ce chip Fecioara naste si ramane Fecioara? In ce chipa plasmuit Duhul templul acela,in ce chip a plasmuit trupul lui Hristos? In ce chip n-a luat tot trupul din pantecele mamei, ci numai o parte, care apoi a crescut si a ajuns la forma lui deplina? Ca a luat din trupul Fecioarei, evanghelistul a aratat-o spunand:” Ca cel zamislit in ea”(Mt. I,20) iar Pavel “ Cel nascut din femeie”(Gal IV,4). Aceste cuvinte inchid gura celor ce spun ca Hristos a trecut prin Fecioara ca printr-un canal(asa spuneau ereticii valentinieni)

Despre nasterea din Fecioara a lui hristos si batranul Iosif da marturie si mai ales ca Maria a ramas Fecioara si dupa Nastere, caci scris este:” Si luandu-o n-a cunoscut-o pana ce a nascut pe Fiul ei Cel Intai Nascut(Mt.I,24). Matei a spus “pana” ca sa ne arate ca Fecioara a fost fecioara inainte de nasterea pruncului,cat priveste timpul de dupa nastere, l-a lasat pe seama gandirii noastre. Matei a spus numai ceea ce era de neaparat trebuinta sa aflam, anume ca Fecioara a ramas fecioara pana la nastereiar ceea ce-i o consecinta firesca si evidenta a spuselor sale, a lasat-o pe seama constiintei noastre. Ca iuosif,care era om drept, n-ar fi vrut cu nici un pret sa o cunoasca dupa nasterea fiului ei, cand stia ca era o Mama, care a fost invrednicita de o nastere noua si straina. Daca ar fi cunoscut-o ca femeie si ar fi avut-o ca femeie, pentru ce Domnul o incredinteaza ucenicului ca pe o femeie fara de aparare,care nu are pe nimeni,si-i porunceste sa o ia cu el?(In. IX,26-27)

Sfantul Ioan Gura de Aur intr-o cuvantare rostita la praznicul Nasterii Domnului spune despre aceasta nastere miraculoasa a lui Mesia din Fecioara Maria:” astazi,Cel nascut din Tatal mai presus de minte si de cuvant, pentru mine se naste din Fecioara tot mai presus de minte si de cuvant. Atunci S-a nascut din Tatal din ire mai inainte de veci, dupa cum stie Cel ce L-a nascut. Astazi se naste iarasi mai presus de fire dupa cum stie harul Duhului Sfant. Nasterea lui de sus adevarata este,iar nasterea de jos,fara de minciuna. Cu adevarat din Dumnezeu, Dumnezeu S-a nascut si cu adevaratAcelasi,din Fecioara,om s-a nascut Sus, Singurul Acelasi Unul-Nascut din singura Fecioara. Si dupa cum necucernic lucru este sa te gandesti la mama,la nasterea de sus,tot astfel de hula este sa te gandesti la tata, la nasterea de jos. Tatal a nascut fara curgere, iar fecioara a nascut fara stricaciune. Nici Dumnezeu nu a suferit curgeri nascand, caci a nascut Dumnezeieste, nici Fecioara nu a suferit stricaciune nascand, caci a nascut prin Duhul. Din aceasta cauza nici nasterea Lui de Sus nu e talcuita nici nasterea Lui din vremurile din urma nu rabd de iscodire.

Caci ingerii canta , arhanghelii psalmodiaza, Heruvimii inalta imne, Serafimii doxologesc. Toti praznuiesc vazand pe Dumnezeu pe pamant si pe om in ceruri, pe Cel de Sus, Jos, din pricina tainei intruparii, pe Cel de Jos, Sus, din pricina iubirii de oameni.

Luand trup insufletit din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, ca o mica parga, din framantatura firii noastre, adica din suflet si trup, Facatorul si Ziditorul Dumnezeu a unit-o cu dumnezeirea Sa necuprinsa si neapropiata. Precum din coasta aceluia (Adam) a facut, cum am spus mai inainte , femeia, asa din fiica Lui, Maria, luand trup fara de samanta, s-a nascut in chip asemanator primul om creat. Caci precum Eva cea dintai a nascut din impreunarea si din samanta lui Adam si din ea, si prin ea s-au nascut toti oamenii, asa si nascatoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvantul lui Dumnezeu Tatal, in loc de samanta, L-a zamislit si L-a nascut numai pe Unul Nascut din Tatal, dinainte de veci si Unul Nascut si intrupat din ea, in zilele dupa urma. Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvant mai inalt decat cuvantul a intrat in pantecele fecioarei Maria. S-a unit cu firea omenesca nu printr-o samanta,ci prin puterea Celui Preainalt si prin Venirea Duhului Sfant. El neavand tata pe pamant, fiind fara tata dupa nasterea pamantesca, cum este fara mama dupa nasterea vesnica. L-a adus pe lume fara tata si i-a dat numele de Iisus, care se talcuieste mantuitor, pentru ca nu a avut nimic din randuielile femeilor si din dureriile lor, ci asa cum zamislirea i-a fost data faraq samanta,asa si nasterea a fost fara streicaciune si fara durere pentru mantuirea lumii intrregi, si lucru insusi va fi cunoscut plecand de le numele sau.

Sfantul Maxim Marturisitorul vede in cuvintele ingerului adresate Fecioarei, un inteles ascuns al acestei nasteri mai presus de minte:” Zamislirea ta nu va trebui sa dezlege fecioria ta, ci va fi mai degraba o pecete si o chezasiea lipsei oricarei prihane si un rasad al sfinteniei. Si indata Mirele nemuritor si Fiul tau care este puterea Celui Preinalt te va adumbri, caci hristos este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu, El insusi te va adumbri si isi va zidi inauntrul tautemplul trupului Sau cu totul Sfant. Si Cel Nematerial si Netrupesc va imbraca un trup vazut si material din tine, puterea si stralucirea Tatalui te va adumbri fiintial si Cuvantul Tatalui se va intrupa din tine,Dumnezeu nevazut ca om,si Fiul lui Dumnezeu se va face si va fi chemat pentru tine Fiul Tatalui,iar fiul tau se va numi Fiul Celui Preinalt, caci fecioria ta va ramane fara prihana si neatinsa. Fiul lui Dumnezeu S-a pogorat pe pamant si S-a intrupat in liniste si fara zarva. Asa cum picatura de roua cade peste tarina, la fel puterea celui Preainalt a umbrit-o pe Preacurata Fecioara si S-a nascut de la ea Mantuitorul lumii. Tatal mamei a devenit, din propia-i vointa, fiul ei; Mantuitorul noilor nascuti. El Insusi este un nou-nascut, culcat intr-o pestera. Mama Sa Il contempla si-I zice:” Spune-mi, Copilul meu, in ce chip ai fost conceput, cum Te-ai conturat in mine? Eu te vad, o trupul meu, cu stupoare, caci sanul meu este plin de lapte si eu n-am sot; Te vad in scutece si iata, pecetea fecioriei mele ramane permnent neatinsa; caci Tu esti Cel ce-ai pazit-o cand ai binevoit sa vii in lume, micul meu Copil, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.

Evanghelistii Matei si Luca precizeaza ca Iisus este nascut din Fecioara Maria, adica fara unirea propie a sotilor, de procreare. Ei nu ne explica acest mister. Nici celalalte Evanghelii, nici epistolele nu intra in amanunte. Dumnezeu lucreaza intr-un fel nou: Cuvantul lui Dumnezeu a luat trup curat din Fecioara Maria printr-o lucrare miraculoasa a Duhului Sfant.(Mt. I,20). Cuvintele “ puterea Celui Prea Inalt te va umbri” pot fi intelese pe baza Exodului XL, 35. Acolo se spune ca norul a stat deasupra (a umbrit) cortul intalnirii. Aceasta a insemnat ca Dumnezeu a fost in cortul intalnirii. Maria devine astfel un cort al intalnirii un Loc Sfant, in care Dumnezeu S-a aflat in Trupul Fiului Sau. De la aceasta umbrire intelegem acum si Ioan iI, 14 “Si cuvantul s-a facut trup, si a locuit printre noi”. Toate afirmatiile Noului Testament sunt de acord ca aici a fost vorba de lucrarea Duhului Sfant creator. Cine neaga nasterea din fecioara trebuie sa rastoarne cu susul in jos tot Noul Testament ( cf. inca Apoc. XII, 1). Asa cum se naste ramura din tulpina si floarea din ramura (Is. XI, 1). Nasterea este opera Duhului Sfant , fiind vorba de intruparea Fiului lui Dumnezeu (Lc. I, 28-33). Intruparea fiului lui Dumnezeu “de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria” ramane marea taina a dreptei credinte(I Tim, 3,16) si nici o teorie nu ar putea sa o explice. Fecioria Mariei si intruparea prin ea, a Fiului lui Dumnezeu. Au ramas o taina pentru diavol pana cand Domnul nu a primit lucrarea mantuirii noastre. Daca ea a conceput din Duhul Sfant, atunci e de inteles ca ea nu este vinovata de infidelitate, ci dimpotriva, se dovedeste o fiinta deosebit de placuta lui Dumnezeu, devreme ce a fost invrednicita de un atat de mare har. De aici urmeaza ca Pruncul astfel conceput, nu putea sa fie decat o Persoana divina, lipsita de orice pata pentru ca cea ce este conceput din Duhul Sfant nu poate fi decat curat si sfant .

Fecioara Maria insusi a marturisit ca a nascut fara sa cunoasca barbat caci i-a spus lui Iosif:”Crede-ma ca sunt curata si nu cunosc barbat” .

Si dulcele vers al inografilor marturisesc aceasta nastere a lui Mesia din Fecioara Maria:” Lumina cereasca de un fel ales,

Patruns-a-n camara Sfintei Fecioare

Sot mantuitor intemeind un crez

Al marii biserici izbavitoare.

A mamei bucurie si a ei neprihanire

Speranta fara margini a credinciosilor

Au mantuit deodata si reaua faptuire

Sleind de intuneric pocalul mortilor.

S-a implinit lumea cu har

Cand stanca venit-a din munte

Stanca vestita din vremuri ca dar,

De vechii prooroci dinainte.

Cel ce trup din cuvant a venit

Prin cele ce-un inger vestise,

Din Sfanta Fecioara S-a zamislit,

Din feciorelnice zavoare inchise.

Cerurile au dat roua,

Norii departe s-au imprastiat,

Domnul ni se arata noua,

Pamantul a cuprins, mantuire a dat.

Ce minunata-i asta zamislire,

Pe urmasul, Iisus lumii il arata;

Fecioara savarsind sfanta-ndorire

Ramase cum fusese de fire data.

Intregul suflet fie in bucurii

Caci a venit acum Izbavitorul,

Acel ce Domnul lumii si firii,

Iar pentru izbaviti e Ziditorul.

VII. Confirmari ale nasterii

La nasterea lui Mesia “ venit-au toti pacatosii ca sa vada pe Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” (In., I, 29), magii daruri aducand, pastorii binecuvantad, vamesii evanghelizand, femeile pacatoase miruri purtand si samarineanca de izvorul apei insetand.

a. Pastorii

Cand s-a nascut Mesia in pestera din Betleem, in imprejurimi” au sosit si pastorii. Ei aprinsera focul si frematau de bucurie. Si iata, li s-au aratat ostile ceresti laudand si slavind pe Dumnezeu. Pastorii se luau dupa ele, astfel incat pestera a devenit pentru o clipa asemeni unui Templu al lunii ceresti. Laolalta glasuri cersti si pamantesti slaveau si preamareau pe Dumnezeu la nastere Cristos”

Pastorii ii auzisera pe ingeri cantand venirea lui Hristos in trup – acei sarmani din Bethleem, al caror singur izvor de intelepciune era cartea deschisa a Intelepciunii lui Dumnezeu, arata in frumusetea zidirilor Sale, neatinse de pacatoasa mana omenesca.

Iar celeilalte parti a omenirii, care nu a auzit cantarea ingereasca, prin lumina stralucitoare a stelei ce s-a aprins pe cer, cerul parca din gura i-a vesti: Intru ale Sale a venit Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul care venise in lume(In I,9).

Asadar, atunci cand la nasterea Domnului Sloavei, bucuri cea mare a fost vestita pastorilor, ei s-au dus la Betleem si au povestit tuturor ceea ce vazusera si auzisera despre pruncul slavei “si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori”.(Lc. II,17).

De indata iata ca si magii au venit de la rasarit sub calauzirea stelei, ca sa arate ca noul nascut e Domnul cerului si al pamantului.

Deci “pastorii cei cu inima neintinata si magii pregatiti sa dea totul pentru Adevar, L-au recunoscut pe Cel culcat in iesle ca fiind Mesia, Hristos Domnul”.

Magii si steaua

La nasterea Domnului Iisus in Betleemul Iudeii, pe vremea regelui Irod, in Betleem se iaca mare zarva, fiindca venisera cativa magi care tot intrebau unde este Regele iudeilor cel abia nascut. “ Noi – ziceau ei – am vazut steaua lui catre rasarit si am venit sa I ne inchinam”.

Evanghelistul Matei istoriseste in continuare ca magii intrara in casa deasupra careia se oprise steaua. Intrand in aceasta casa privirile magilor cad asupra Pruncului Iisus si asupra Mariei, Mama Sa.

Inchinandu-se au oferit darurile pruncului Iisus: aur, smirna si tamaie.

Deodata, Fecioara striga: “ cine sunteti voi? Cine esti tu, tu insati, ii raspund ei, tu care ai adus in lume un asemenea copil? Cine-i tatal tau, cine-i mama ta, tu, mamas i hranitoarea unui copil care n-are tata? Cand am vazut Steaua Sa, noi am inteles ca un mic Copil aparuse,Dumnezeu Cel mai inainte de veci”

Si magii si iudeii afla unii de la altii ceva mai mult decat stiau si se invatau unii pe altii. Iudeii au aflat de la magi ca o stea L-a propovaduit pe Hristos in tara persilor, iar magii au aflat de la iudei ca Cel propovaduit de stea a fost vestit de profeti cu multa vreme inainte.

Dar Hristos si parintii Sai n-au plecat indata dupa nastere ce au ramas inca 4-5 zile, ca sa dea prilej celor ce vroiau sa cerceteze totul cu de-amanuntul. Ca multe erau cele ce indreptateau o astfel de cercetare pentru cei ce ar fi dorit sa examineze in mai de aproape lucrurile. Cxand au venit magii in Ierusalim, tot orasul a fost puternic tulburat si odata cu orasul si imparatul; a fost adus ca marturie Profetul Miheia, au facut mare sfat si s-au mai intamplat in Ierusalim si alte multe fapte pe care Sfantul Apostol Luca le povesteste cu de amanuntul; de pilda cele cu privire la Ana si la Simeon(Lc II, 25-38), la Zaharia(Lc. I,5-25), la ingeri si la pastori (Lc. II,8-18).

Toate acestea sunt indestulatoare pricini pentru cei ce vor sa examineze mai de aproape lucrurile ca sa descopere cele petrecute in Betleem. Daca magii care venisera din Persia au cunoscut locul nasterii lui Hristos, apoi cu mult mai usor puteau sa-l afle locuitorii Ierusalimului. La inceput, la nastere Hristos s-a aratat iudeilor prin multe minuni, dar pentru ca iudeii n-au voit sa-L vada, a stat un timp ascuns. Ca pentru asta s-a si ascuns si steaua, ca magii pierzandu-si calauza, sa fie siliti sa intrebe pe iudei si sa faca tututrora cunoscuta nasterea lui Hristos. Dupa ce au intrebat si dupa ce au avut dacali pe dusmanii lui Hristos, steaua iar s-au aratat.”

Li s-a aratat cand au iesit din Ierusalim si nu s-a oprit inainte de a ajunge la ieslea nasterii. Minunea a urmat minunii. Amandoua erau pline de minune si inchinaciunea magilor si mergerea stelei inaintea lor erau indestulatoare sa atraga chiar pe cei cu totul impietriti la suflet. Daca magii ar fi spus ca au auzit despre nasterea Pruncului din gura profetilor sau ca ingerii au vorbit cu ei indeosebi, n-ar fi fost crezuti; dar asa, steaua arata pe cer a inchis gura tuturor chiar a celor mai nerusinati. Mai mult cand steau a ajuns deasupra Pruncului, steua s-a oprit. Iar ca o stea, cand sa se ascunda, cand sa se ararte si in sfarsit sa se opreasca dup ce iar s-a aratat, inseamna ca era o stea cu o putere mai mare decat a unei stele obisnuite. Asta a intarit si mai mult credinta magilor. De aceea s-au si bucurat ca nu au facut in zadar atata cale. Atat de mare le era dorul de Hristos si venind steaua s-a oprit chiar deasupra capului Pruncului, aratand ca dumnezeiesc este Pruncul. Oprindu-se, steaua i-a facut sa se inchine Pruncului nu ca niste simpli barbari, ci ca unii din cei mai intelepti dintre barbari.

c. Ingerii si poporul

De asemenea, pastorii povesteau ca au vazut niste ingeri. Acestia la miezul noptii, cantau un imn in care laudau pe Dumnezeu din cer, binecuvantau si ziceau ca s-a nascut Mantuitorul tuturor, Cristos Domnul, prin care se va intoarce mantuirea poporului lui Israel. Apoi a mai fost si o stea uriasa care a stralucit de seara pana dimineata deasupra pesterii. O stea atat de mare nu se maiu vazuse de la inceputul lumii. Profetii din Ierusalim, ziceau ca acea stea arata nasterea lui Christos, Cel ce va implini fagaduintele facute nu numai poporului lui Israel, ci si a tuturor paganilor.

Dar in ceasul nasterii Domnului vrednica maica a lui Ioan Botezatorul si Inainte-Mergatorul, Elisabeta, nu lipsea nici ea, caci in fuga sa cu copilul nu sosise inca in munte. Dar cum fusese proorocita si martora zamislirii Sfintei Fecioare, tot astfel a fost si pazitoare slavita a casei si martora oculara, iar mai apoi martora si vestitoare nasterii Fecioarei.

Dumnezeu S-a facut om si cerul si pamantul s-au unit, ingerii se tineau deasupra pastorilor si pastorii au fost luminati de catre ingeri si s-au bucurat de vestea cea mare, si l-au vazut Bunul Pastor ca pe un Miel fara prihana nou-nascut in pestera.

Sfantul Ambrozie in poemele sale spune despre nasterea lui Hristos ca a fost vestita la toate neamurile:

“ Voi,neamuri, tote sa va bucurati

In Iudeea, Grecia, la Roma si-n Egipt

Caci printr-un rege sunteti acuma frati,

In Tracia si Persia si-a scitilor tara”

Ce-ti vom aduce Hristoase, Care ai venit pe lume ca om? Fiecare din faptele sale Ti se inchina, ingerii aduc cantarea,cerurile steaua; magii – darurile; pastorii – uimirea; pamantul – pestera; pustiul – ieslea; si noi – pe Maica Ta Fecioara.

VIII. Copilaria Mantuitorului

Evanghelistul spune ca in Nazaret Hristos isi va petrece Copilaria, “ sporind cu intelepciunea si cu varsta si cu harul la Dumnezeu si la oameni”(Lc.II,52). Din perioada copilariei nu ni se reda decat episodul de la 12 ani ai lui Iisus la Ierusalim(Lc. II,41-51). In rest, din adolescenta si tineretea Sa nu se reda nimic pentru ca aceasta perioada nu intereseaza pentru mantuire, aratandu-se ca a trait alaturi de Mama Sa pana la varsta de 30 de ani, cand S-a aratat lui Israel(Lc. III,23).

Insa Evangheliile apocrife mentioneaza multe evinimente din copilaria si adolescenta Mantuitorului. Desi veridicitatea lor nu poate fi dovedita si cu atat mai mult crezute intrucat prewzinta fapte care nu sunt in concordanta cu Persoana divino-umana a lui Hristos-Domnul.

Preotul Iosif povesteste ca Iisus a vorbit pe cand se afla in leagan zicand mamei Sale, Maria:” Eu sunt Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Logosul pe care L-ai nascut dupa cum ti-a vestit ingerul Gabriel. Tatal meu m-a trimis ca sa izbavesc lumea.”

Copilul Iisus, pe cand avea 5 ani se juca dupa ploie in albia unui suvoi: aduna apele murdare in cateva gropi si le limpezea cu un singur cuvant poruncitor.

Apoi un iudeu care a vazut pe Iisus ca se juca in ziua de sabat a alergat si l-a parat tatalui sau zicand:” Iata, fiul tau se joaca la parau, a facut 12 pasari de noroi profanand ziua sabatului”. Iosif veni la parau si vazandu-l pe Iisus incepu sa-l certe:” De ce faci in zi de sabat ce nu este ingaduit?”. Dar Iisus, lovindu-si palmele una de cealalta, striga vrabiilor de noroi:” Luati-va zborul!”. Si pasarile au batut din aripi si s-au indepartat cu mare larma.

Odata impreuna cu Iisus era si fiul invatatorului Ana. Acesta incepu sa imprastie cu o nuielusa de salcie apa adunata de Iisus. Atunci Iisus se manie si zise:” Copil nelegiuit, necredincios si fara de minte, cu ce ti-au gresit zagazurile mele si apa aceasta? Uscate-ai ca un copac si sa nu ai nici frunze, nici fruct, nici radacina!”. Si chiar in clipa urmatoare copolul acela s-a uscat din cap pana in picioare.

Alta data, mergea prin sat si un copil l-a imbrancit in fuga. Iisus s-a burzuluit si i-a zis aceluia:” Nu ti-ai mai sfarsi drumul!” si chiar in clipa urmatoare acela cazu mort la pamant”.

Pe cand avea 6 ani mama Sa ii da un ulcior si il trimite sa scoata apa si sa i-o aduca acasa. Dar in invalmaseala ulciorul i s-a spart. Atunci Iisus isi desfacu mantaua cu care era imbracat, o umplu cu apa si i-o duse mamei Sale. Aceasta vazand miraculoasa intamplare il saruta si tinuse ascunse in ea toate minunile pe care le face copilul.

La vremea semanatului, Iisus a iesit impreuna cu tatal lui sa puna grau pe hatul pe care-l aveau. Si cat tatal arunca semintele in brazda s-a apucat si copilul sa semene un bob. Apoi a secerat, a adunat 100 de koroi si a impartit o parte oamenilor nevoiasi din sat spre multumirea acelora. Prisosul l-a luat Iosif.

Si cand implinise Iisus 7 ani, el isi petrecea timpul cu prietenii ded aceeasi varsta. Se jucau plasmuind din lut statuete care infatisau boi,magari,pasari si diferite alte vietuitoare. Fiecare tinea sa-si impuna opera laudandu-si talentul si priceperea. Iisus le zise prietenilor sai:” Voi porunci statuetelor mele sa se miste”. Atunci prietenii il intrebara:” Nu cumva te crezi Fiul Creatorului?”. Dar Iisus porunci statuetelor sa se miste si ele chiar incepusera sa topaie. Dupa aceea le dadu o alta porunca si ele se oprira.

Singurul episod din viata Mantuitorului Hristos mentionat si de Evanghelie este acela pe cand Mantuitorul avea 12 ani.

Atunci parintii sai au mers ca de obicei sa petreaca Pastile la Ierusalim si dupa ce a trecut sarbatoarea au pornit inapoi acasa. Pe drum insa copilul s-a razgandit si s-a intors la Ierusalim. Parintii nevazandu-l socoteau c-o fi cu alti tovarasi de calatorie. Trecu o zi. Dupa ce l-au cautat pe la rude si nu l-au gasit, s-au ingrijorat si au hotarat sa mearga iar la Ierusalim. Abia dupa 3 zile au dat peste el, asezat in Templu, in mijlocul invatatilor pe care-i asculta si-i intreba despre Lege. Cu totii priveau si se minunau cum un copil poate sa inchida gura batranilor si invatatorilor poporului, explicand foarte limpede capetele Legii si parabolele profetilor.

Dupa acest eveniment se stabileste din nou cu parintii in Nazaretul Galileii. Ce face Iisus de acum pana la inceputul activitatii Sale mesianice e greu de stiut caci nici o insemnare oricat de mica sau neclara nu lasa nici o urma si nu aduce nici o lumina asupra acestui fapt. Un mister despre care putem crede ca in aceasta vreme Iisus si-a petrecut copilaria si adolescenta intr-o desavarsita liniste in jurul Nazaretului, asteptand cu seninanate chemarea plina de sfintenie si sacrificiu.

Concluzii

Nasterea este un fapt unic si de netagaduit, este implinirea celor nadajduite care s-au infaptuit “la plinirea vremii”. Mantuitorul Hristos a fost fagaduit omenirii imediat dupa caderea in pacat, prin vestita Protoevanghelie(Fc. III,15) incheindu-se un legamant care avea sa fie innoit de fiecare data, prin oameni alesi de Dumnezeu. Asa a fost Avraam, asa a fost Iacob, asa a fost Moise, asa a fost David, toti intr-un glas anuntand permanenta grija a Dumnezeului ceresc fata de lumea cazuta, caci :” Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostintya adevarului sa ajunga”(I Tim II,4). Acestor fagaduinte li se vor adauga mereu de catre Dumnezeu asigurari prin profeti, venirea lui Mesia si izbavirea lui Israel fiind sprijinite cu argumente puternice si precise.

Cand lumea pagana si poporul evreu au fost pregatite pentru venirea in lume a lui Mesia, Dumnezeu, din nemasurata Sa iubire fata de oameni trimite pe Fiul Sau Cel Unul Nascut in lume , sa se nasca, dintr-o fecioara, Fecioara Maria(In II,16; Fil II,7-9). Fiul lui Dumnezeu vine in lume intr-un mod care se deosebeste de venirea in lume a oamenilor. Nasterea Domnului s-a savarsit mai presus de legile firii, Mantuitorul introducand prin Nasterea Sa un nou fel de nastere pe langa cea trupeasca, nasterea din nou; caci impreuna cu El am foast si noi renascuti la o noua viata, viata cea dupa lichidarea pacatului si a mortii in lume.

El s-a nascut in conditii cu totul speciale, nepotrivite pentru Cel care va fi “ Mantuirea insasi” intr-o iesle saraca, infasurat in paie, in loc de scutece incalzit de respiratia blandelor animale, complet lipsit de orice ajutor omenesc. Iisus se naste astfel in mijlocul naturii, in mijlocul celor mai blande animale singurele care stiau cu adevarat cine este Cel nascut.

Nasterea lui Iisus, insa nu va ramane multa vreme tainuita,caci in imediata apropiere a staulului in care El se nascuse corurile ingerilor saltau de bucurie ca s-a nascut Izbavitorul Iisus Domnul. Bucuria ingerilor este impartasita si pastorilor de la marginea Betleemului care chiar in acea noapte, merg si se inchina Pruncului de curand nascut, devenind cei dintai invredniciti sa vada cu “ ochii mantuire” fiind totodata si cei ce au vestit in lume nasterea Domnului.

Mai mult, odata cu Nasterea Pruncului Iisus aparuse o stea neobisnuita, surprinzatoare, prin lumina sa fara orizont de un albastru incantator, stea care domina cu lumina ei intreaga galaxie. Aceasta stea care uimise intreg universul ii indemna pe “magii de la Rasarit” sa porneasca pe urma ei pentru a gasi pe Mesia, pentru ca descoperindu-L si ei intreaga lume sa cunoasca, ca asteptarea ei nu a fost zadarnica.

Dumnezeu, prin ingerii Sai, ii calauzeste pasii lui Mesia, spre Nazaret unde se va stabili impreuna cu familia Sa, punandu-L la adapost de cei ce cautau viata Lui.

Aici Pruncul Iisus va creste pregatindu-se pentru implinirea inaltei Sale misiuni in mijlocul poporului ales.

Nasterea Domnului, ca unul dintre cele mai importante evimente crestine nu a ramas fara rezonanta in sufletele credinciosilor. Pietatea si sensibilitatea oamenilor au facut ca acest mare eveniment sa traiasca permanent in inimile lor si sa-i transpuna in vremea venirii Fiului lui Dumnezeu in lume. Asa s-au nascut colindele romanesti de o maiestrie artistica inegalabila.

Creatii de seama ale poporului nostru, colindele religioase transmit mai departe pretiosul tezaur de intelepciune, de poiezie, de munca si de spiritualitate romaneasca populara.

Bibliografie generala

Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita cu binecuvantarea Sf. Sinod sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane(I.B.M.B.O.R.), Bucuresti, 2001

Galeriu, Pr. Constantin, Tâlcuiri la mari praznice de peste an, Buc, 2001

Evanghelia sau Viața și învățătura Domnului nostru Iisus Hristos după cei patru Evangheliști pusă în șirul cronologic și parafrazată de Melchisedec episcopul de Roma, Editura Tipografia Cărților Bisericești, Buc, 1909

Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a III-a în PSB 23, Omilii la Matei, Traducere, introducere, indici și note Pr. D. Fecioru, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1994

Origen, Scrieri alese, partea a II-a în P.S.B. 7, traducerea Pr. Prof. T. Bogdae, Pr. Prof. Nicolae Neaga și Zorica Lațcu, editura I.B.M.B.O.R., București, 1982

Maier, Dr. Gerhard, Evanghelia după Luca, vol. 4-5, editura Lumina lumii, 1999

Bria, Ion, Iisus Hristos, editura Enciclopedică, București, 1997

Cristian Bădiliță, Evanghelii apocrife, ediția a III-a revăzută,editura Polirom,Iași, 2002

Casian Dr. Crăciun, Poarta cerului, editura Episcopia Dunării de Jos, Galați, 1999

Todoran Pr. Prof. Dr. Isidor și Zăgrean Arhid. Prof. Dr. Ioan, Teologia Dogmatică, ediția a IV –a, editura Renașterea, Cluj Napoca, 2003

. Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești, trad. Elena Dulgheru, Buc 2001

Arion, Pr. conf. univ. dr. Leon, Comentarii la Evanghelia după Matei – vol.1 editura Limes, Cluj-Napoca, 1999

Eusebiu de Cezareea, Scrieri în PSB13, partea I, trad. Pr. Prof. T. Bogdae, edit. I.B.M.B.O.R., Buc. 1987

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viața Maicii Domnului, ed. a II-a, trad. Diac. Ioan I Ică Jr. , editura Deisis, Sibiu, 1999

Sf Ioan Gura de Aur, Predici la Sarbatori imparatesti si cuvantari de lauda la sfinti, trad. de D. Fecioru, edit. I.B.M.B.O.R., Buc, 2002

Copaceanu Emanuel, Iisus din Nazaret, ed. revazuta, edit. Doris, 1990

Bria Pr. Prof. Dr. Ion, Dictionar de teologie ortodoxa. Edit. I.B.M.B.O.R. , Buc, 1981

Copaceanu Emanuel, Fiul lui Dumnezeu, edit All, Buc, 1994

Filocaria, vol VI, trad. Dumitru Staniloaie, edit. Humanitas, Buc, 2004

Sf. Ambrozie, Scrieri, partea a II-a, edit I.B.M.B.O.R., trad. Dan Negrescu, Buc, 1994

Sfantul Ioan Gura de Aur, Putul, trad de Kir Grigorie Dascalu, Edit. Anastasia, 2001

Sfantul Iustin Martirul in Apologeti de limba greaca, trad. Pr. Prof. T. Bogdae, D. Fecioru, Olimp Caciula, Edit. I.B.M.B.O.R. , BUC, 1997.