Varlaam Mitropolitul Moldovei

=== MITROPOLITUL VARLAAM ===

PLANUL LUCRARII

1 Introducere

Repere istorice referitoare la viața Mitropolitului Varlaam al Moldovei

Privire generala asupra mitropolitului Varlaam

Descrierea sacosului (veșmânt ) lui Varlaam

Privire de ansamblu asupra Mănăstiri Secu

Activitatea cultural-tipografică

Tipografia Mitropolitului Varlaam

Cazania din 1643

Circulația Cazaniei

Scurta prezentare a cărților tipărite de Varlaam

Șapte Taine

Răspunsul la Catehismul calvinesc

Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu

Carte românească de învățătură la pravilele împărătești și de la alte giudețe

Leastvița Sfântului Ioan Scărarul

Un antimis din vremea Mitropolitului Varlaam al Moldovei

Evenimente petrecute în timpul păstoririi lui Varlaam

Sfârșitul Mitropolitului Varlaam

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

VARLAAM-MITROPOLITUL MOLDOVEI

INTRODUCERE

După moartea lui Atanasie Crimca , scaunul vlădicesc de la Suceava a fost ocupat , pentru scurt timp , de Mitropolitul Atanasie (1629-1632) , fost egumen la Bistrița – unde se călugărise – , apoi episcop de Rădăuți (1613-1616) și Roman (1616-1629). A murit la 13 iulie 1632 , fiind îngropat în pridvorul biserici mănăstiri Bistrița.

După moartea lui , în scaunul mitropolitan , a fost ridicat învățatul arhimandrit Varlaam de la Secu , unul din marii cărturari ai secolului al XVII lea . El a păstorit în timpul scurtelor domnii ale lui Alexandru Iliaș (1631-1633) , Miron Barnovschi (1633) , Moise Movilă (1633-1634) , apoi în tot timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Sub acest domnitor , Biserica a ajuns la o strălucire pe care n-o mai cunoscuse din timpul lui Ștefan cel Mare.

Astfel , sub el s-a înființat cea dintâi tipografie din Moldova , în care au apărut primele cărți de cuprins teologic în românește , s-a întrunit un sinod la Iași , care a cercetat Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movila , un al sinod care a luat masuri împotriva acțiunii prozelitiste dusă de calvinii din Transilvania , s-au ridicat biserici și mănăstiri , între care Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași , în care au fost așezate moaștele Sfintei Cuvioasei Paraschiva , au fost ajutate cele patru Patriarhii Ortodoxe și alte așezăminte bisericești din Răsărit.

Într-un astfel de mediu prielnic pentru dezvoltarea culturii și a vieții bisericești , și-a desfășurat activitatea vrednicul mitropolit Varlaam.

REPERE ISTORICE REFERITOARE LA VIAȚA MITROPOLITULUI VARLAAM AL MOLDOVEI

Varlaam se trăgea dintr-o familie de răzeși , cu numele Moțoc , din părțile Vrancei. Asupra numelui satului în care a văzut lumina zilei , părerile sunt împărțite (Balotești , Capotești , Purcelești , Cofești , toate pe malul Putnei ). Probabil din botez se numea Vasile. Se cunosc patru frați și surorile sale cu fiii lor.

A învățat carte grecească și slavonească la schitul lui Zosin întemeiat în timpul lui Alexandru Lapușneanu de Zosin Vistiernicelul. În preajma acestui schit , vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana, au ridicat în 1602 , mănăstirea Secu de astazi. Călugărit la Secu , sub numele de Varlaam , a ajuns curând egumen al mănăstirii. Pe lângă grijile gospodărești , egumenul Varlaam a avut și frumoase preocupări cărturărești. Datorită rodniciei sale activități cărturărești , cât și vieții sale îmbunătățite , a fost hirotonit arhimandrit.

Ca scriitor , Varlaam se remarcă prin claritatea și plasticitatea limbii pe care el și-o formează în regiunea Neamțului . Ca toți cărturarii epocii , cunoștea bine limba slavă bisericească și probabil și limba rusă. Prin activitatea sa cărturărească , el deschide șirul

traducerilor in limba romană, a unui număr mare de cărți religioase care umple secolele XVII și XVIII.

A ajuns în curând unul din oamenii de încredere ai domnitorului Miron Barnovschi (1626-1629-1633). Acesta , împreună cu mitropolitul Atanasie Crimca au încredințat arhimandritului Varlaam o misiune Kiev și Moscova. A plecat în decembrie 1628 , fiind însoțit de câțiva dregători și călugări. Scopul plecării la Rusia era cumpărarea de icoane pentru mănăstirea Dragomirna și pentru alte două biserici ctitorite de domnul moldovean.

Ajunși la Moscova , solii moldoveni au fost primiți în audiență de țar , la 4 martie 1629. Varlaam a comandat apoi mai multe icoane –dupa modelul ales de el – la doi zugravi din Moscova. A zăbovit în capitala Rusiei aproape un an , nefiind terminate icoanele. La 20 decembrie 1629 a plecat spre țară , dar fără icoane , căci patriarhul Filaret considera icoanele executate ca necuvioase , fapt pentru care n-a îngăduit ieșirea lor din țară. Le-a obținut Vasile Lupu , mult mai târziu , prin 1639.

Ajuns acasă , arhimandritul Varlaam a găsit lucrurile schimbate , căci Atanasie Crimca murise , iar scaunul domnesc fusese ocupat de Alexandru Coconul (1629-1630) , înlocuit curând cu Moise Movilă (1630-1631). S-a retras atunci la Mănăstirea Secu.

Frumoasele sale însușiri duhovnicești , cultura sa adâncă și strădaniile neobosite în slujba Bisericii și a țării , au făcut pe arhimandritul Varlaam vrednic să fie ales în scaunul mitropolitan , trecându-se peste bătrânii episcopi de Roman , Rădăuți și Huși.

A fost hirotonit întru arhiereu în ziua de 23 septembrie 1632. Primii ani de păstorire ai mitropolitului Varlaam au căzut în vremuri destul de tulburi , din pricina deselor schimbări de domni , dar a continuat apoi nestânjenită în tot cursul domniei lui Vasile Lupu.

1.3. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA MITROPOLITULUI VARLAAM AL MOLDOVEI

Fiind un bun egumen al mănăstiri Secu și un bun arhimandrit , Varlaam se remarcă ca fiind un bun scriitor având atât o activitate literară cât și cărturărească.

La slujba de pomenire a mitropoliților Moldovei , Înalt Prea Sfințitul Daniel spune:

Unii dintre ei , pe lângă apărarea credinței , au afirmat unitatea de neam a românilor de pretutindeni , scriind de la Iași carte românească de învățătură câtre toată seminția românească , cum a scris Varlaam Mitropolitul. Acesta , în nevoința și vrednicia lui , ne-a transmis nouă credința , ne-a transmis cultura care s-a plămădit aici în credință. Faptul că astăzi facem această pomenire într-o mănăstirea de la poalele muntelui Ceahlău , într-un așezământ de cultură , este poate și pentru ei , mitropoliți Moldovei , care au promovat credința și au plămpdit cultura și limba românească. Unitatea dintre credința și cultură este acum specificul acestei parți a țării noastre. Literatura religioasă a Moldovei este foarte bogată în secolul XVII și se ilustrează prin numele a unui mare prelat și anume Mitropolitul Varlaam.

Referitor tot la Mitropolitul Varlaam , Nicolae Iorga afirma despre el:

Fu unul dintre cei dântâiu călugărei de la mănăstirea lui Nistor Ureche –Secu- , unde ajunses egumen pe la 1610 , mulțumită lui Atanasie Crimca. El s-a remarcat prin bogata activitate literară și cărturărească.

SACOSUL LUI VARLAAM

Este cel mai vechi , păstrat în colecțiile din România. Veșmântul , la origine imperial apoi purtat de patriarhii de la Constantinopol , a fost introdus în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun. Este croit in formă de “ T” și încheiat în părțile laterale cu clopoței după modelul veșmântului preoțesc din vechiul testament. Este purtat de înalții ierarhii ai Bisericii Răsăritene.

Sacosul este confecționat din catifea de mătase verde , decorat pe poale , părțile laterale și la mâneci având motive vegetale și florale , inspirate din repertoriul decorativ al țesăturilor orientale care circulau în Moldova în secolul al XVII lea.

În jurul gâtului este brodată inscripția de danie și data. El se află la Muzeul Național de Artă al României.

MANASTIREA SECU

Catapeteasma mănăstirii a fost sculptată în stil baroc și este poleită în aur . Pe iconostas,icoana Maicii Domnului are o deosebită valoare istorico-artistică, făcând parte din catapeteasma paraclisului din Cetatea Neamt.In interior sunt mormintele ctitorilor, iar în exterior,al Mitropolitului Varlaam, fost ucenic si egumen la această mănăstire, eminentă personalitate culturală, care a tipărit la Iași in 1643 „ Cazania” , cunoscută și sub numele de „ Carte româneasca de învătătură „. Este prima carte scrisa în limba română, care a contribuit la consolidarea limbii literare.

Mănăstirea a avut și perioade înfloritoare , dar a trecut și prin vremuri grele. In 1691, la Secu au fost încartiruite trupele polone conduse de Sobieschi. Aici s-a purtat ultima luptă a eteristilor cu turcii in toamna anului 1821. Mănăstirea a fost bătută de tirul artileriei, incendiată și pustiita. De aceea, aspectul actual este rodul reparațiilor din 1821 și din 1850. Pridvorul, cu arcade si coloane joase, a fost adăugat in 1847. In pronaos poate fi admirat Epitaful dăruit de ctitorii bisericii, care este cel mai pretios obiect din tezaurul mănăstirii.

2. ACTIVITATEA CULTURAL – TIPOGRAFICA A MITROPOLITULUI VARLAAM

Din multipla activitate a mitropolitului Varlaam, vom reține, în primul rând , pe cea cărturăreasca. La îndemnul său, Vasile Lupu s-a îngrijit de înființarea unei tipografii la Iași, prima din Moldova. Faptul că în Moldova s-a înființat așa de târziu o tiparnița [ aproape la un veac si jumătate după a lui Macarie în Tara Românească ] ni-l putem explica prin existența atâtor centre de caligrafie a manuscriselor – îndeosebi în limba slavona – care au împiedicat introducerea mai timpurie a tiparului.

Încă din 1637, Varlaam cerea „ajutor pentru lucru acesta” de la țarul Moscovei, arătând că are gata de tipar o Cazanie. Nu se știu motivele pentru care Moscova nu l-a ajutat. Peste trei ani,in 1640, Petru Movila a trimis la Iași primele matrice, precum si meșteri tipografi de la Kiev, în frunte cu ieromonahul Sofronie. In anul următor, Vasile Lupu îl trimitea pe Sofronie la Lvov să aducă și de acolo material tipografic.

La 20 decembrie 1642 ieșea de sub tipar o Scrisoare de mulțumire a delegaților greci la Sinodul de la Iasi din 1642 către Vasile Lupu. In același an a apărut un Catehisis slavon necunoscut până acum dar păstrat în copie, într-un manuscris la Petersburg.

TIPOGRAFIA MITROPOLITULUI VARLAAM

Varlaam, un harnic traducător încă din zilele odihnei sale de la Secu, întrebuința tipografia, care pornise ca un decret sinodal grecesc, pentru scopurile firești ale neamului său.

Tipografia mitropolitului este a patra din Țara Românească, după cea de la mănăstirea Dealu , înființată de Radu cel Mare (1495-1508). Totodată, tipografia lui este a doua tipografie din București ,după cea a ieromonahului Lavrentie,de la Mănăstirea Plumbuita,dintre 1573-1582.Aceste tiparnițe dăduseră la lumină mai ales cărți în legătură directă cu nevoile Bisericii fiind imprimate în limba slavonă și cu alfabet chirilic.

Tipografia a dat roade bune, vreme de trei secole, cu unele întreruperi datorate unor împrejurări vitrege, tiparul n-a mai lipsit din București, dând la iveală în grai românesc și cu gravuri artistice lucrate cu precădere, texte sacre și cărți de cult. Între acestea se cuvine a fi menționată tâlcuirea și tipărirea în românește a textului integral al Sfintei Scripturi adică a Bibliei, începută în noiembrie 1678, din îndemnul și cheltuiala voievodului Șerban Cantacuzino și terminată peste un an.

Cea mai însemnată din lucrările tipărite de Varlaam este

‚Carte românească de învățătură la dumenecele de peste an și la praznicele împărătești și la Svânții mari (Cazanie)’Iași, 1641-1643

506 foi cu un ‚Cuvânt împreună cătră toată semenția românească a lui Vasile Lupu’

‚Cuvânt către cititoriu’ scris de Varlaam. Cuprindea 54 de cazanii la duminici și 21 la sărbătorile împărătești și ale sfinților, o parte din ele sunt traduse sau prelucrate după cartea ‚Comoară a mitropolitului grec Damaschin Suditul -1577’

Alte lucrări ale mitropolitului Varlaam

‚Șapte Taine ale Bisericii ’ – Iași,1644 prelucrată după opera retorului grec Toma Teofan (secolul XVII )

Cartea care se cheamă ‚Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc ’- tipărită probabil la Iași în 1645, cu 32 de foi

Cât a fost egumen la Secu, a tradus lucrarea ‚Scara sau Leastvița Sfântului Ioan Scăraru sau Sinaitul’- 1649

Reeditări ale operei sale

‚Cazania ’ediție J. Byck, București -1943

‚Opere’. Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc. Studiu filologic și studiu lingvistic de Mirela Teodorescu, București 1984

‚Opere’ Alcătuire, transcriere a textelor, note și comentarii, Chișinău, 1991

2.1.1. CAZANIA DIN 1643

În 1641 a fost dată în lucru iar în 1643 a ieșit de sub teascurile tiparniței de la Biserica Sfinții Trei Ierarhi, prima carte românescă din Moldova și una din cele mai de seamă din istoria vechii culturi românești. Este cunoscută Cazania a lui Varlaam sau cu titlul ei exact ‚Carte românească de învățătură la dumenecele de preste an și la pravilele împărătești și la svânți mari’. Este o lucrare masivă cu 506 file, ilustrată cu numeroase gravuri în lemn, reprezentând scene biblice chipuri de sfinți, inițiale înflorate. Toate aceste podoabe grafice și iconografice,cu mai multe caractere de litere, fac din Cazanie una dintre cele mai artistice opere tipărite din vechea cultură românească.

Cartea începea cu un ‚Cuvânt împreună cătră toată seminția românească ’ adresat de Vasile Lupu la ‚toată seminția românească pretutindeni ca să află proslavnici intr-acestă limbă’ .

Cazania are două părți. Partea întâi cuprinde 54 de cazanii la duminici (13 ale Triodului , 9 ale Penticostarului și 32 ale Octoihului)

iar partea a doua cuprinde 21 cazanii la sărbătorile împărătești și ale sfinților. Fiecare cazanie duminicală are patru părți

Cuvânt introductiv la Evanghelie

Pericopa evanghelică a zilei

Învățătura întâi

Învățătura a doua

Mulți cercetători au socotit Cazania din 1643 ca o traducere după cuvântările acestuia. Abia în 1970 prof.Pandele Olteanu a stabilit că izvorul principal al Cazaniei lui Varlaam îl constituie Cartea intitulată Comoara.

În Cazania din 1643 sunt traduse și prelucrate peste 20 de cuvântări ale lui Damaschin Suditul, cuprinzând peste 200 de pagini. În afară de această carte, Varlaam și alți traducători s-au servit și de alte izvoare la alcătuirea cazaniilor sale. Unele cazanii fac parte din familia textelor (manuscriselor) rotacizante din Transilvania . Cercetările preotului Scarlat Porcescu de la Iași, care a analizat critic textul Cazaniei din 1643, a constatat că ea este opera mai multor traducători. Lipsa de unitate în ce privește conținutul, structura și dimensiunile cazaniilor, dar mai cu seamă limba lor, cu numeroase particularități dialectale, confirmă acest lucru.

Concluzia generală care se desprinde de aici este aceea că mitropolitul Varlaam nu este traducătorul și cu atât mai puțin autorul Cazaniei din 1643 care-i poartă numele. Dacă nu este autorul și nici traducătorul cărții de învățătură de la 1643, el are totuși meritul că a strâns într-o lucrare unitară vechile cazanii traduse sau prelucrate din grecește și slavonește, care circulau în manuscris, în Transilvania și Moldova, le-a stilizat și le-a dat tipar ca ‚dar’ întregului neam românesc.

Cazania prezintă un interes lingvistic. Ea este cea mai îngrijită formă de exprimare a limbii române în prima jumătate a secolului al- XVII-lea, o limbă apropiată de cea populară, plastică, expresivă, curățită de multele slavonisme ale limbii literare românești din secolul al- XVI-lea. De aceea, pe bună dreptate, spunea un cercetător că ea ‚deține în limba română un loc analog Bibliei lui Luther în cultura germană’.

CIRCULAȚIA CAZANIEI LUI VARLAAM

Prin conținutul ei, cât și prin frumusețea graiului întâlnit în predicile sale, Cartea românească de învățătură din 1643 a cunoscut cea mai largă răspândire între vechile tipărituri românești, a fost ‚cea mai citită carte din trecutul nostru’, încât ea a contribuit nu numai la apărarea ortodoxiei ci și la întărirea conștiinței de unitate națională românească. Ea s-a răspândit mai mult în Transilvania,Banat,Bihor și Maramureș, unde s-au născut și procese între sate sau între credincioși pentru stăpânirea ei. Pentru a ajunge în stăpânirea ei, credincioșii făceau jertfe materiale vrednice de luare aminte.

Prețuirea de care se bucura Cazania lui Varlaam, reiese și din aceea că a fost retipărită în mai multe rânduri, fie sub titlul slav de Cazanie, fie sub cel grecesc de Chiriacodromion.

Se cunosc numeroase copii în manuscris, făcute în Transilvania fie după ediția de la 1643, fie după manuscrisele care circulau înainte de tipărire. Prin larga ei răspândire, Cazania lui Varlaam a unit în același cuget și în aceeași credință pe românii de pretutindeni, ca un neprețuit ‚dar’ al limbii românești.

SCURTĂ PREZENTARE A CĂRȚILOR TIPĂRITE DE VARLAAM MITROPOLITUL

ȘAPTE TAINE

Șapte sunt marile Taine ale Bisericii creștine ortodoxe

Botezul

Mirungerea

Euharistia

Pocăința

Hirotonia

Nunta

Maslul

Cele șapte taine au oferit subiect pentru savante dispute teologice în urmă ca câteva sute de ani și aici trebuie amintită a doua carte de seamă a mitropolitului Varlaam intitulată Șapte Taine ale Bisericii apărută la Iași în 1644. Este o lucrare masivă cu peste 300 de pagini. La tălmăcirea ei a lucrat și logofătul Eustratie. Era o explicație a celor șapte taine, sub formă catehetică, adică întrebări și răspunsuri. Se aseamănă și cu o pravilă, căci fiecare taină era explicată și pe temeiul canoanelor cu felurite comentarii din dreptul bizantin și canonic.

Cartea era menită să apere temeiurile credinței ortodoxe înpotriva protestanților, care nu recunoșteau cele șapte taine. S-a răspândit și în Transilvania, unde se cunosc copii în manuscris.

S-a afirmat că tălmăcitorii au folosit opera Cele șapte taine a arhiepiscopului Gavriil Severu din Filadelfia care apăruse într-o versiune slavă la Kiev. Ulterior, s-a dovedit cu deplin temei că este o prelucrare după opera retorului Toma Teofanul.

RĂSPUNSUL LA CATEHISMUL CALVINESC

În 1642 s-a tipărit în satul Prisaca, de lângă Alba-Iulia ‚cu voia și cu porunca ’principelui Gheorghe Rakoczy ‚cu sfatul și îndemânarea și cheltuiala’ predicatorului calvin al curții principale- Gheorghe Csulai, un Catehism în românește dar cu un conținut calvinizat.

Răspândit de cârmuitorii calvini în cercuri cât mai largi, un exemplar a ajuns și în biblioteca lui Udriște Năsturel. Acolo a fost găsit de mitropolitul Varlaam, când a fost trimis într-o misiune, la Târgoviște, de către Vasile Lupu pentru a face împăcarea sa cu Matei Basarab .

A fost tipărit în 1645, fie la Iași unde apăruse și celelalte lucrări ale mitropolitului cărturar, fie la Dealu. Titlul complet era ‚Cartea care se cheamă Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc’. În textul propriu-zis al Răspunsului se reproducea mai întâi învățătura calvinilor așa cum era expusă în Catehism, apoi se dezvolta pe larg, învățătura ortodoxă asupra problemei respective. În ‚Răspunsul său’ Varlaam se folosea numai de citate din Sfânta Scriptură,fără a recurge la învățătura Sfinților Părinți, deci folosea propriile arme ale calvinilor. Problemele de care se ocupa răspunsul mitropolitului moldovean erau

1. Despre Sfânta Scriptură—dovedind că nu este singurul izvor al revelației

2. Despre credință și fapte bune – arătând că amândouă sunt necesare mântuirii

3. Despre predestinație – arătând că omul poate face binele sau răul

4. Despre împăcarea cu Dumnezeu și răscumpărarea omenirii prin patimile și moartea lui Hristos.

5-6. Despre Biserică – dezvoltând învățătura ortodoxă despre atributele ei .

7. Despre cinstirea și închinarea la sfinți și icoane – apărându-le împotriva atacurilor calvine.

Răspunsul lui Varlaam are o deosebită însemnătate pentru că nu arată că Bisericile Ortodoxe din Țara Românească și Moldova erau conștiente de apărarea unități de neam și de credință a românilor de pe ambele versante ale Carpaților.

PARACLISUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

Tot Varlaam a tipărit o carte cu acest titlu, probabil în 1645. După textul propriu-zis al paraclisului, cartea cuprindea 48 de versuri originale despre pedepsirea necredincioșilor și două povestiri biblice în proză

Înrobirea Ierusalimului de către Nabucodonosor

Istoria Suzanei

Versurile se apropie de cele populare iar relatările în proză se remarcă printr-un stil cronicăresc, deosebit de expresiv. Se pare că Varlaam a fost influențat de această versificare de un alt scriitor umanist grec, Ioanichie Cartanos, care a publicat o carte cu extrase din Biblie. Notăm că și în alte tipărituri ale lui Varlaam, apar unele ‚versuri la stema Moldovei’—Cazanie și cele Șapte Taine. Acestea sunt cele dintâi versuri tipărite în limba română.

CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ LA PRAVILELE ÎMPĂRĂTEȘTI ȘI DE LA ALTE GIUDEAȚE

Cunoscută și sub numele de Pravila lui Vasile Lupu, cartea este tradusă din grecește de învățatul logofăt Eustratie. Partea întâi a pravilei este traducerea în românește a unei legiuiri agrare sau ‚cod rural bizantin’,care a cunoscut o largă răspândire în țările române. Se observă și unele influențe juridice slave asupra pravilei. Cuprinde dispoziții privitoare la toate materiile dreptului, cu deosebire, chestiuni penale.

LEASTVIȚA SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL

În timp ce era egumen la Secu, Varlaam a tradus în românește opera ascetică Scara , scrisă de Sfântul Ioan Scărarul sau Sinaitul, trăitor în Muntele Sinai, pentru întărirea vieții duhovnicești din mănăstirii. Traducerea sa a rămas în manuscris. Cele 30 de cuvântări ale sfântului Ioan Scărarul au fost traduse din greaca clasică în cea comună, adăugându-se și unele interpretări.

Varlaam a tradus în românește varianta lui Marguntos inclusiv comentariile sau explicațiile sale. Traducerea vădește un mare talent literar, încât dă uneori impresia unei lucrări originale.

3.6. ANTIMS DIN VREMEA MITROPOLITULUI VARLAAM AL MOLDOVEI

Mănăstirea Secu din Munții Neamț, păstrează mai multe comori de artă ale trecutului nostru. Între acestea merită să fie amintit și un antimis sfințit în ziua de 12 septembrie 1647 de mitropolitul Varlaam. El face parte acum din obiectele de artă ale muzeului mănăstirii. Este făcut dintr-o bucată de stofă de mătase maro deschis și căptușit cu pânză de in de culoare albastră.

Fața antimisului este zugrăvită peste tot în culoare gălbuie. De jur împrejurul ei se află un chenar ornat cu motive florale – flori și frunze. În cele patru colțuri sunt zugrăviți cei patru evangheliști – sus se află Matei și Luca iar jos se află Marcu și Ioan. În mijloc se înalță crucea Domnului, având prinsă în partea de sus o tăbliță cu inițialele IS. NS. NI. KA. iar la întretăierea celor două brațe, cununa de spini. Din cuprinsul inscripției reiese că antimistul de față a fost al bisericii cu hramul ‚Sfântul Arhanghel Mihail’ și al celor fără de trupuri, de la Mănăstirea Agapia.

Această prețioasă piesă de artă, a făcut parte din zestre Mănăstirii Agapia până în anul 1804 când acest sfânt locaș a fost transformat din mănăstire de călugării în mănăstire de călugărițe. Monahii au fost mutați la Mănăstirea Secu și au putut aduce în noul lor loc de rugă și acest antimis, amintitor de evlavia și dărnicia mănăstirii.

Astăzi, el se păstrează printre obiectele de artă și cultură ale Mănăstirii Secu, putând fi văzut și admirat de vizitatorii acestui sfânt locaș.

4. EVENIMENTE PETRECUTE ÎN TIMPUL PĂSTORIRII LUI VARLAAM

Mitropolitul Varlaam n-a fost un simplu martor al acestei vieți culturale –bisericești înfloritoare, ci el va fi îndemnat de domn la săvârșirea unora din faptele sale.

Între altele, Vasile Lupu a ctitorit minunata mănăstire ‚Sfinți Trei Ierarhi din Iași’o capodoperă a artei moldovene, care ‚s-a sfințit cu mâna arhiepiscopului Varlaam’ la 6 mai 1639. Ea a devenit pentru un timp catedrală mitropolitană, căci mitropolitul Varlaam stătea mai mult la Iași.

COLEGIUL DE LA TREI IERARHI

În anul 1640, Vasile Lupu, desigur tot la îndemnul mitropolitului Varlaam, a pus bazele unui așezământ școlar la Iași. La început se pare că a funcționat în chiliile de la Trei Ierarhi iar în 1641 Vasile Lupu a cumpărat o casă în apropiere.

Între studiile predate în acest Colegiu se numărau

* cele ‚șapte arte liberale’ obișnuite în școlile mediate :

– gramatica – dialectica – aritmetica

– geometria – astronomia – retorica

* se învățau limbile : latină, greacă, slavonă, ca limbi culte și de circulație oficială.

Dintr-un act aflăm că Vasile Lupu a dăruit mănăstiri, trei sate din ținutul Roman pentru întreținerea profesorilor. După 1646, acest grup de profesori veniți de la Kiev, în frunte cu Sofronie, a fost înlăturat. Conducerea școlii a trecut în mâna unor profesori greci. Locul limbii latine a fost înlocuit de limba greacă iar orientarea umanistă a dascălilor kieveni a fost schimbată cu una tradiționalistă-ortodoxă. Se presupune că între elevii acestei școli s-au numărat și marii cărturari moldoveni : Nicolae Milescu și Mitropolitul Varlaam.

GRIJA FAȚĂ DE PREOȚIME

Vlădica Varlaam a obținut de la toți domnitorii sub care și-a desfășurat activitatea, anumite hrisoave, prin care erau acordate unele scutiri și drepturi pentru clerul său.

La 26 septembrie 1633, obține un hrisov de la Alexandru Iliaș, prin care se oprea orice amestec abuziv al dregătorilor domnești în judecarea și ‚globirea preoților’ .

La 24 februarie 1649, aceste drepturi ale preoțimii au fost reînnoite, printr-un hrisov dat de Vasile Lupu, prin care judecarea preoților și călugărilor era încredințată mitropolitului și episcopilor eparhioți.

LEGĂTURILE CU CELELALTE BISERICI ORTODOXE

Tot în incinta mănăstirii Trei Ierarhi din Iași s-au ținut lucrările Sinodului din 1642 care a aprobat Mărturisirea Ortodoxă, întocmită de mitropolitul Petru Movilă. Rolul principal în pregătirea lucrărilor sinodului a revenit mitropolitului Varlaam, în calitate de cârmuitor al Bisericii din Moldova.

La 2 iunie 1645, mitropolitul Varlaam, cu sufraganii săi și cu egumeni marilor mănăstiri moldovene au dat o scrisoare de recomandare către țarul Rusiei. Varlaam a hirotonit câțiva ierarhi străini. De pildă, la 23 martie 1645, a hirotonit întru arhiereu pe ieromonahul Paisie, egumenul mănăstirii Galata. Se pare că tot el a hirotonit și pe unii dintre episcopii ortodocși din Muncaci și Maramureș. În ultimele luni de păstorire, el a primit la Iași, vizita patriarhului Macarie al Antiohiei.

Deși Varlaam a rămas să conducă mai departe Biserica din Moldova – lucru mult mai folositor pentru ea – totuși trecerea sa printre candidați la scaunul ecumenic arată nu numai prestigiul la care a ajuns țara și Biserica Moldovei sub Vasile Lupu, dar și prețuirea de care se bucura Varlaam în tot Răsăritul Ortodox.

SFÂRȘITUL MITROPOLITULUI VARLAAM

În aprilie 1653, Vasile Vodă Lupu a pierdut scaunul domnesc, retrăgându-se spre Hotin. Desigur, odată cu el a plecat și mitropolitul Varlaam care i-a fost colaborator prețios în tot parcursul domniei. Astfel, după o păstorire plină de fapte mari pentru țara și biserica Moldovei, mitropolitul Varlaam se reîntorcea în mănăstirea sa de metanie, de unde plecase în urmă cu 21 de ani. A viețuit la Secu încă patru ani. Este pomenit în mai multe acte ale vremii, interesându-se de starea materială a mănăstirii.

Simțindu-se poate istovit de boală și socotindu-și apropiat sfârșitul, încă din 1655 a început să lase dispoziții scrise, după care, la trecerea sa din această lume, avea să urmeze avutul său agonisit cu ‚slujba sa’ nu cu ‚banii mănăstirii’. Și-a redactat în câteva rânduri testamentul, ultimul fiind din 18 august 1657. Două din ele nu le-a putut iscăli ‚că au fost bolnav, fulgerat de mâini….ce unde-i trebuia punea pecetea’. Era probabil lovit de o paralizie, care desigur, i-a și adus sfârșitul.

La scurtă vreme după întocmirea diatei, mitropolitul Varlaam ‚s-a dus în casa de lut a moșilor săi’ fiind așezat în mormântul din partea dreaptă a bisericii Secu, spre stana dreaptă. Pe lespedea de mormânt din piatră ‚albă fărâmicioasă’ și cu inscripție slavonă, se putea citi : ‚Această piatră de mormânt și-a făcut-o sie-și arhiepiscopul Varlaam Mitropolit….în al zecelea an al arhieriei lui, în anul 1641-1642’.

Data exactă a morții lui Varlaam nu se cunoaște. Se poate însă stabili între 18 august 1657, când el redactează una din diate și 19 decembrie 1657.

De la mitropolitul Varlaam se păstrau la Mănăstirea Secu :

un sacoș din anul 1638

un epitiahil din anul 1642

două omofoare – toate brodate cu fir de aur –

un manuscris slavon cuprinzând Sfânta Liturghie

un antimis sfințit

CONCLUZII

Prin îndelungata și multipla sa activitate, mitropolitul Varlaam și-a înscris numele în rândul marilor ierarhi cărturari din trecutul nostru. Și-a adus un aport prețios la tipărirea de cărți în limba română, a sprijinit cu hotărâre pe românii transilvăneni în lupta lor pentru apărarea Ortodoxiei, a stat în legătură cu Bisericile Ortodoxe de pretutindeni, a stăruit pe lângă domnii țării pentru preoți săi, a avut un rol însemnat în pregătirea sinodului de la Iași și la împăcarea dintre Matei Basarab și Vasile Lupu.

Teolog, bun patriot, conștient de unitatea românească, mitropolitul Varlaam a fost, mai presus de toate, unii dintre marii făuritori ai limbii românești literare, pregătind drumul marilor prozatori moldoveni de mai târziu.

Înainte de a trece din această lume, a putut spune că în viață ‚lupta cea bună s-a luptat și credința a păzit’ învrednicindu-se astfel de ‚cununa cea neveștejită a măriei’ . Prin toate câte a săvârșit, Varlaam a contribuit foarte mult la trăinicia curentului cultural, la formarea limbii române și la întărirea credinței ortodoxe în sânul neamului său.

Bibliografie

Ciobanu Ștefan “Istoria Literaturii Române Vechi” vol. I , edit. Tinerimea, Buc. 1947

Cuvântul Înalt Prea Sființitului Daniel , la slujba de pomenire a mitropoliților Moldovei, edit. Trinitas,Buc. 1982

Iorga Nicolae Istoria Bisericii Române și a vieții religioase a românilor, vol. I , edit. Neamul Românesc , Buc.1908

Melchisedec , Episcopul Romanului Notie Istorice și Arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri și biserici antice din Moldova,Buc.1885

Ortodoxia, numarul 10 , an. 1957

Păcurariu Mircea Istoria Biserici Ortodoxe Române , edit. I.B.M. al B.O.R. , Buc. 1992