Doctrina Despre Dumnezeu de la Intrebari Existentiale la Fiinta Insusi

INTRODUCERE

De ce Tillich?!

Influen[a celei mai larg intrebuin[ate filosofii între anii 1920 –1960 asupra teologiei a fost, existen[ialismul. Gqndirea lui Paul Tillich, ca de altfel \i cea a lui Karl Barth, Emil Brunner, Reinhold Niebuhr, Rudolph Bultmann, a avut o baz] existen[ialist].

În cadrul existen[ialismului exist] unele motive apropiate de cre\tinismul biblic: natura credin[ei cre\tine \i a adev]rului cre\tin, libertatea uman] \i urgen[a alegerii, disperarea \i absurditatea la care se poate ajunge cqnd via[a este conceput] ca neavqnd o linie ra[ional] perceptibil]. În teologia lui Tillich exist] teme existen[ialiste extrem de practice \i interesante ca: anxietatea, fervoarea l]untric] a dedic]rii etc.

2. Dintre toate disciplinele cu care teologia a interac[ionat de-a lungul secolelor, filosofia a jucat rolul cel mai important.

Privind prin prisma întregului s]u sistem teologic, metoda corel]rii are o conota[ie negativ] deoarece duce la o conformare a mesajului cre\tinismului gqndirii moderne;în acela\i timp îns], omul nu poate s] primeasc] r]spunsuri pentru întreb]rile pe care nici nu \i le-a pus. Revela[ia lui Dumnezeu nu reprezint] o sum] de adev]ruri care au c]zut pe p]mqnt ca ni\te pietre mari într-o lume ciudat]. A\a dup] cum subliniaz] Erickson, filosofia nu numai c] poate valida adev]rul teologiei, ci ea poate s] ofere \i con[inut teologiei. Din acest punct de vedere, teologia filosofic] sau teologia religiei a lui Tillich, merit] o aten[ie deosebit].

3. Acordqnd un spa[iu vast analizei experien[ei umane, Tillich a cq\tigat simpatia unei societ][i seculare care nu accept] a\a pretinsa autoritate divin]. Prin faptul c] a observat lipsa accentu]rii suficiente a antropologiei în teologie, Tillich a creat un cap de pod în mentalitatea secular] modern]. John Clayton \i Carl Heinz Ratschow au remarcat contribu[ia lui Tillich în materie de metodologie în cadrul teologiei.

4. Prin faptul c] a apreciat corect limitele ra[iunii în în[elegerea existen[ei umane, acordqnd un loc de frunte kerygmei, Tillich se deosebe\te de Kant \i Hegel care au inspirat teologia natural]. Pentru detaliere, se cere examinarea originalit][ii lui Tillich descris] de R. Niebuhr \i discutat] în capitolul III a lucr]rii.

“Religia este substan[a culturii, cultura este forma religiei”. Tillich a fost un om de cultur] de marc] care a vorbit epocii sale dintr-o perspectiv] istoric] luminoas] \i care a avut o în[elegere mai creativ] \i mai bogat] în imagina[ie decqt mul[i al[i teologi \i filosofi moderni.

Iat] ce spunea el: “Nu e o exagerare a se afirma c] azi omul experimenteaz] situa[ia lui prezent] în termeni de conflict, dezintegrare, disperare în toate domeniile vie[ii. Aceast] experien[] r]zbate prin art] \i literatur], e conceptualizat] în filosofia existen[ialist], e actualizat] în dezbaterile politice de orice nuan[] \i, în cele din urm], e analizat] în psihologia subcon\tientului”.

Chiar dac] progresul tehnic, c]l]toriile spa[iale etc., au adus multe beneficii umanit][ii, Tillich a v]zut în acestea un atac a superficialit][ii contra profunzimii. Oamenii tr]iesc în negare, ignor] nevoia lor profund], nu lupt] pentru a birui anxietatea, surogatul fiind chiar c]l]toriile spa[iale.

Preocuparea ultim], temelia fiin[ei, nu sunt decqt concepte care sprijin] acest aspect mistic, profund, prezent în teologia lui Tillich. În sec.XX tocmai acest aspect mistic trebuia elaborat; chiar în lipsa personalismulului, alegerea lui Tillich de a concepe doar un =n[eles transcendental \i nu un t]rqm transcendental e str]lucitoare. Pentru o dezbatere de un interes actual, vezi capitolul III: Doctrina despre Dumnezeu.

7. Conform grup]rii lui Stanley J. Grenz \i Roger E.Olson, teologia lui Tillich se încadreaz] în teologia academic], care e mai mult decqt teologia profesional] \i total opus] teologiei populare. De pe urma reflec[iei teologiei academice poate beneficia teologia profesional].

8. Teologia modern] face parte din sfera preocup]rii autorului acestei lucr]ri. Paul Tillich se num]r] printre cei mai importan[i teologi moderni.

Metodologie

În alegerea metodei adecvate temei abordate, s-a [inut seama de dou] aspecte deosebit de importante:

1. Pe la jum]tatea secolului XX teologii puteau fi clasifica[i destul de u\or: echipa ortodox], cea neoliberal], demitologizatorii, precum \i alte grup]ri.

Paul Tillich, sfidqnd orice clasificare, nu apar[inea nici unui grup. El singur \i-a considerat via[a \i gqndirea ca fiind la intersec[ia unor culturi \i concep[ii distincte. Dac] Barth este neo-ortodox, Tillich nu e; influen[at de c]tre du\manul liberalismului, Hirsch, Tillich nu a adoptat nici pozi[ia liberal]. El st], a\adar, între liberalism \i neo-ortodoxie,

Din acest punct de vedere Tillich s-a dovedit a nu fi categoric în multe privin[e; cu toate acestea, el a luat în considerare cu mai mult] precizie variantele înrudite temelor abordate. Nu este de neglijat în acest sens contribu[ia sa ca istoric la clarificarea \i structurarea multor aspecte din diferite curente filosofice \i teologice.

Ca \i o concluzie, independen[a lui Tillich fa[] de orice clasificare face mult mai greoaie analiza teologiei sale, indiferent de metoda aleas].

2. Paul Tillich a fost un gqnditor mare care a formulat un sistem teologic de mari propor[ii, atent me\te\ugit, ca al[i teologi din prima jum]tate a sec. XX: Karl Barth, Emil Brunner, Rudolph Bultmann.

Pentru ca cititorul s] fie deprins cu gqndirea lui Tillich, el trebuie s] posede un echilibru între sec[iunea descriptiv] (de obicei prima parte a fiec]rui capitol \i subcapitol), care-l introduce în ontologie, structuri, concret \i sec[iunea critic], unde ideile sunt explicate \i dezb]tute.

Terminologie

Termenii de care Tillich face uz, pe lqng] faptul c] trebuie explica[i, ei sunt numero\i; din aceast] cauz] au fost prezenta[i în notele explicative.

Definirea subiectului

Modalitatea în care Tillich a ales s] înve\mqnteze adev]rul etern, a fost acela de-a c]uta formele actuale a =ntreb]rilor la care o anumit] doctrin] biblic] ofer] r]spunsurile.

Dup] ce s-a identificat pe scena teologic] contemporan], teologul care ne intrereseaz] (Paul Tillich), s-au trasat grani[ele, în urma unor aspecte ca: familiale, sociale, influen[e intelectuale; pe urm] s-a urm]rit în ce m]sur] îl putem considera pe Tillich existen[ialist (mi\carea filosofic] cea mai influent] între anii 1920-1960).

Dup] aceasta s-a studiat rolul jucat de filosofie în teologia lui Tillich; ne referim la dictonul apostolului intelectualilor secolului XX (Paul Tillich): filosofia este ontologie.

Capitolul referitor la ra[iune \i revela[ie pe care Tillich însu\i îl plaseaz] înainte de doctrina despre Dumnezeu accentueaz] nevoia \i la nivel ra[ional de ceva ultim.

Punctul culminant al teologiei lui Tillich e doctrina despre Dumnezeu (capitolul IV), miezul acestei lucr]ri. Gqndirea linear] a lui Tillich explic] metoda de a porni de la ontologie \i a culmina cu solu[ia: Dumnezeu.

I. PAUL TILLICH |I EXISTEN{IALISMUL

Secolul XX a reprezentat tranzi[ia de la modernism la postmodernism, de la o cultur] inaugurat] de mi\carea iluminist] (sec. XVIII), la o cultur] caracterizat] de f]rqmi[are datorit] accentu]rii anxiet][ii omului \i relief]rii ei =n art]: %+ntreaga art] trebuie s] exprime preocuparea ultim] a omului, trebuie s] ating] via[a de zi cu zi, trebuie s] fie contemporan]^, de la teologia secolului al XIX-lea fidel] imanen[ei lui Dumnezeu,- aspect atqt de important =n gqndirea vestic], la o accentuare =n teologie cqnd a transcenden[ei lui Dumnezeu, cqnd a imanen[ei Lui \i de la idealismul german \i filozofia lui Kierkegaard, la pozitivismul logic \i existen[ialism.

I.1. Existen[ialismul \i sursa lui

+n secolul XX, =n care starea de spirit a fost una vecin] cu disperarea cronic], una dintre cele mai influente mi\c]ri filozofice care a influen[at \i teologia, a fost existen[ialismul.

De fapt, ca \i contribu[ie =n teologie existen[ialismul ca \i curent filozofic, =mpreun] cu mi\carea teologic] neo-ortodoxismul, sus[ine contrastul =ntre religie \i \tiin[]. +n aceast] direc[ie atqt Karl Barth, cqt \i M. Buber subliniaz] faptul c] cele dou] domenii difer] =n subiectul de analiz], =n metoda de care se face uz \i =n scopul lor.

Una din defini[iile reprezentative date existen[ialismului, ap]rut =n Germania dup] Primul R]zboi Mondial, este cea dat] de Karl Heim: %Spun despre o propozi[ie sau despre un adev]r c] sunt existen[iale atunci cqnd nu le pot =n[elege sau aproba de pe pozi[ia de simplu spectator, ci numai pe baza =ntregii mele existen[e^.

Sursa existen[ialismului teist este identificat] =n gqnditorul danez din secolul al XIX-lea, Soren Kierkegaard, un fideist care accentueaz] alegerea omului, saltul credin[ei, =ncrederea =n ceva nedemonstrabil; dincolo de dovezile istorice, dincolo de a\a-zisa impersonalitate a adev]rului, ceea ce conteaz] este r]scrucea dintre timp \i eternitate sau =ntr-un citat de-al lui Kierkegaard: %Cre\tinismul trebuie s] fie luat din Europa, aceasta fiind singura modalitate de a convinge oamenii de adev]rul lui^.

Dela ira[ionalismul (descris mai sus), individualismul \i subiectivismul lui Kierkegaard s-a ajuns la filosofia \i teologia secolului XX care a avut o baz] existen[ialist] =n gqndirea lui Paul Tillich \i a lui Rudolph Bultmann, precum \i =n cea a lui Barth.

A\a cum am men[ionat mai sus, secolul XX a prezentat o oscila[ie permanent] =n analiza transcenden[ei \i imanen[ei lui Dumnezeu, la baza c]reia a jucat un rol extrem de important filosofia. +n ce prive\te accentuarea transcenden[ei lui Dumnezeu e suficient s] privim la transcenden[a =n neo-ortodoxie. +n accentuarea imanen[ei, Teologia Procesului \i teologia lui Paul Tillich atqrn] greu, dar \i rena\terea imanen[ei =n experien[a opresiunii: Teologia Liberal] Neagr], Teologia liberal] American] Latin] \i Teologia Feminist].

+n cele din urm] Carl F.H. Henry \i Bernard Ramm \i-au adus contribu[ia =n aducerea echilibrului prin Teologia Evanghelic].

Un merit aparte =ntre teologii secolului XX l-a avut %apostolul intelectualilor^, Paul Tillich, n]scut la 20 August 1886 =n Starzeddel, =n Estul Germaniei, cel care nu a fost intimidat de e\ecul lui Schleiermacher, Hegel \i a liberalismului secolului al XIX-lea =n alc]tuirea unei sinteze =ntre cre\tinism \i gqndirea modern]: %Nu este alt] solu[ie pentru noi. Trebuie s] =ncerc]m din nou^ \i a corelat filosofia modern] \i teologia cre\tin] =ntr-un masiv sistem de teologie care nu se poate aborda atqt de u\or \i care pretinde c] face dreptate abisului existen[ei noastre.

I.2. Paul Tillich- Date biografice

Gqndirea lui Tillich a luat direc[ia cunoscut] înc] din copil]ria lui, pe care a petrecut-o la intersec[ia dintre via[a rural] \i cea citadin].

Prima carier] =ncepe cu ob[inerea doctoratului =n filosofie la Breslau =n 1911, dup] care aprofundeaz] studiile la Berlin, Yale, Marburg, Dresda, Leipzig \i Frankfurt. +n tot acest timp, interesul profund pentru filosofie l-a dus la cunoa\terea temeinic] a idealismului german \i a existen[ialismului.

Anul 1933 marcheaz] =nceputul celei de-a doua cariere, =n care Tillich a predat la Union Theological Seminary din New York, la Harvard \i la University of Chicago Divinity School. A scris mult, =n teologie, filosofie, cultur], istorie: The Shaking of the Foundations (1949), The New Being (1956), The Eternal Now (1963), The Courage to Be (1962), Love- Power and Justice (1954), Theology of Culture (1959), The Interpretation of History (1936), dar opera de baz] a vie[ii lui este “Systematic Theology” =n trei volume (1953, 1957, 1964).

I.3. Paul Tillich existen[ialist?

Analiza existen[ial] de marc] este giuvaierul teologiei lui Tillich; privind =ns] la nivel macro se poate vedea bine influen[a lui Heidegger care a folosit \i el analiza existen[ial] ca \i punct de plecare =n construirea unei metafizici. Sub alt] form], acela\i aspect =l subliniaz] \i Willem F. Zuurdeeg =n “An Analytical Philosophy of Religion”: %ncerc]m din nou^ \i a corelat filosofia modern] \i teologia cre\tin] =ntr-un masiv sistem de teologie care nu se poate aborda atqt de u\or \i care pretinde c] face dreptate abisului existen[ei noastre.

I.2. Paul Tillich- Date biografice

Gqndirea lui Tillich a luat direc[ia cunoscut] înc] din copil]ria lui, pe care a petrecut-o la intersec[ia dintre via[a rural] \i cea citadin].

Prima carier] =ncepe cu ob[inerea doctoratului =n filosofie la Breslau =n 1911, dup] care aprofundeaz] studiile la Berlin, Yale, Marburg, Dresda, Leipzig \i Frankfurt. +n tot acest timp, interesul profund pentru filosofie l-a dus la cunoa\terea temeinic] a idealismului german \i a existen[ialismului.

Anul 1933 marcheaz] =nceputul celei de-a doua cariere, =n care Tillich a predat la Union Theological Seminary din New York, la Harvard \i la University of Chicago Divinity School. A scris mult, =n teologie, filosofie, cultur], istorie: The Shaking of the Foundations (1949), The New Being (1956), The Eternal Now (1963), The Courage to Be (1962), Love- Power and Justice (1954), Theology of Culture (1959), The Interpretation of History (1936), dar opera de baz] a vie[ii lui este “Systematic Theology” =n trei volume (1953, 1957, 1964).

I.3. Paul Tillich existen[ialist?

Analiza existen[ial] de marc] este giuvaierul teologiei lui Tillich; privind =ns] la nivel macro se poate vedea bine influen[a lui Heidegger care a folosit \i el analiza existen[ial] ca \i punct de plecare =n construirea unei metafizici. Sub alt] form], acela\i aspect =l subliniaz] \i Willem F. Zuurdeeg =n “An Analytical Philosophy of Religion”: %Exist] un element modern =n problemele pe care Tillich le discut], dar modalitatea =n care aceste probleme sunt tratate pare s] fie departe de modern^. Este de-a dreptul uimitor interesul \i accentul lui Tillich asupra situa[iei umane contemporane \i asupra formei =n care teologia trebuie s] contextualizeze mesajul ei, =ns] totul se va reduce pe urm] la un sistem care are ca surs] idealismul lui Hegel, a\a cum spune, pe buna dreptate, un alt analist teologic care nu-l accept] pe Tillich =ntre existen[iali\ti, Robert C. Johnson.

ASPECTE FUNDAMENTALE +N TEOLOGIA LUI PAUL TILLICH

II.1. Teologia trebuie s] fie apologetic]

Cultura modern] privit] ca \i un =ntreg este =ntr-o dezintegrare alarmant]. Sinteza cultural] =ncercat] de Schleiermacher, Hegel, Troeltch, \i al[i liberali protestan[i, a dus =n cele din urm] la relativism cultural; neo-ortodoxia a =ncercat s] abandoneze problema cultural] de\i Brunner a =ncercat mai tqrziu s] o re=nvie =n Prelegerile Gifford asupra Cre\tinismului \i Civiliza[iei.

Dac] a fost vreun teolog protestant care s] dea aten[ia cuvenit] situa[iei culturale acela a fost, Paul Tillich. Mo\tenind preocuparea pentru cultur] de la Troeltsch \i protestantismul liberal, %propozi[ia central]^ =n filosofia sa asupra religiei a fost: %religia este subtan[a culturii, cultura este expresia religiei^. Paul Tillich enun[] de la =nceput scopul lucr]rii sale de baz]: %prezentarea metodei \i structurii unui sistem teologic alc]tuit dintr-un punct de vedere apologetic care s] fie =nf]ptuit printr-o continu] corela[ie cu filosofia^.

Astfel, teologia trebuie s] aib] dou] preocup]ri majore: s] defineasc] mesajul cre\tin \i s] interpreteze acest adev]r pentru fiecare situa[ie cultural] =n parte. Altfel spus, Tillich nu a =n[eles niciodat] prin teologie cre\tin] un mesaj autoritar care trebuie acceptat, sau folosind cuvintele lui Tillich: %mesajul nu trebuie aruncat ca o piatr] celor afla[i =n situa[ie^. De cealalt] parte, Barth cade =n supranaturalism, sus[inqnd c] mesajul cre\tin trebuie s] fie: %o sum] de adev]ruri revelate care au c]zut =n situa[ia uman] ca ni\te corpuri str]ine =ntr-o lume ciudat]^.

Cu toate c] Tillich accentueaz] partea apologetic] =n teologie, kerygma nu e mai pu[in important] =n sistemul s]u teologic. Teologia kerygmatic] este folositoare pentru c] =ncearc] s] prezinte cu fidelitate mesajul Bisericii ca un mesaj dela Dumnezeu. +n general, =n secolul XX, teologia kerygmatic] este identificat] cu mi\carea neo-ortodox] a c]rei exponen[i de baz] sunt Karl Barth \i Emil Brunner, mi\care care ne aminte\te de caracterul distinctiv al credin[ei cre\tine. Cqt de serios abordeaz] Tillich kerigma apostolic] este clar dovedit prin insisten[a lui c] teologul trebuie s]-\i desf]\oare activitatea =n cadrul %cercului teologic^, %ca un membru al Bisericii cre\tine^. De altfel, f]r] de kerygm] nu poate exista nici o teologie apologetic]; totu\i, =n faptul c] =n sec[iunea =n care Tillich analizeaz] teologia kerigmatic] \i apologetic], pune mai =ntqi =n titlu, teologia apologetic] \i apoi kerigma, se poate vedea cel mai bine direc[ia propriu-zis] a gqndirii lui Tillich, spune Kenneth Hamilton. Acest mod de a privi lucrurile este reliefat \i =n modul =n care teologia apologetic] se leag] de kerigm]; teologia apologetic] trebuie s] interac[ioneze oarecum cu %mesajul etern^, cu mesajul istoric al Bisericii Cre\tine. +n acest mod, teologia apologetic] are nevoie de kerigm]. Avqnd aceast] baz], poate s] =nceap] acel proces =n care sunt luate cuvinte din kerigma, dup] ce au fost traduse =n limbajul sistemului, pentru a fi absorbite =n sistem, pqn] cqnd nimic caracteristic din ea nu mai r]mqne. Altfel spus, Cuvqntul lui Dumnezeu nu este identic cu cuvintele Bibliei: %mesajul biblic cuprinde mai mult sau mai pu[in decqt c]r[ile biblice^. Mesajul biblic este exprimat prin simboluri religioase, care joac] un rol extrem de important =n ceea ce se spune =n teologie.

Critica asupra aspectului legat de kerigm] trebuie =mbinat] cu recunoa\terea meritului pe care Tillich =l are =n preocuparea sa asupra teologiei apologetice; prioritatea analizei existen[ei umane poate fi un =nceput promi[]tor =n prezentarea mesajului cre\tin unei lumi =n care optimismul a fost zdruncinat \i mai apoi =nlocuit de anxietate. |i apoi, istoria gqndirii cre\tine ne demonstreaz] c] men[inerea =n echilibru a celor dou] preocup]ri majore ale teologiei, nu e o sarcin] deloc simpl]; fundamentalismul a c]zut =n capcana de a nu se interesa prea mult de situa[ia c]reia teologia trebuie s]-i fac] fa[], iar teologia apologetic] a fost tentat] mereu de la iluminism încoace, s] %jertfeasc] par[ial^ adev]rul mesajului biblic, cu scopul de a realiza un numitor comun cu cei din afara Bisericii.

+n concluzie, teologia trebuie s] adapteze mesajul cre\tin mentalit][ii moderne, =n timp ce p]streaz] adev]rul ei de baz] \i caracterul unic. +ntreb]rile fundamentale ridicate =n contemporaneitate, î\i g]sesc r]spunsurile =n simbolurile revela[iei divine, oferite de teologie. Deci, toate afirma[iile teologice au caracteristica corel]rii.

II.2. Teologia filosofic] ; Metoda corel]rii

Disputa privind rela[ia =ntre teologie \i filosofie, a dus de-a lungul timpului, cqnd la =nclinarea balan[ei =n favoarea teologiei, cqnd la recunoa\terea meritelor deosebite ale filosofiei. Chiar dac] mariajul dintre teologie \i filosofie s-a dovedit a fi de cele mai multe ori nefericit, el nu a avut niciodat] un divor[ final. Importan[a filosofiei pentru teologie este una imens], dac] se p]streaz] limitele celei dintqi, \i anume, c] ea nu poate dovedi adev]rul teologiei cre\tine.

+ntreaga structur] \i form] a teologiei sistematice a lui Paul Tillich este determinat] de metoda corel]rii care explic] con[inutul credin[ei cre\tine printr-o strqns] interdependent] =ntre =ntreb]ri existen[iale \i r]spunsuri teologice.

Dar =nainte de a merge mai departe \i a explica metoda corel]rii folosit] de Tillich, vom defini teologia, respectiv teologul, filosofia, respectiv filosoful.

Atqt teologia cqt \i filosofia sunt interesate de =ntreg, dar ambele o abordeaz] din perspective diferite \i prin metode diferite. Filosofia se ocup] de structura existen[ei =n ea =nse\i, pe cqnd teologia are =n vedere =n[elegerea existen[ei pentru noi. Analiza situa[iei existen[iale \i formularea =ntreb]rilor cade =n seama filosofiei. R]spunsurile care vin de dincolo de existen[a uman] sunt oferite de teologie, care %reprezint] explicarea metodic] a con[inutului credin[ei cre\tine^.

A\adar, filosoful este cel care urm]re\te s] p]streze o anumit] obiectivitate deta\at] fa[] de existen[], pe cqnd teologul este implicat =n subiect, iar atitudinea lui este existen[ial].

Scopul metodei corel]rii este de a ar]ta relevan[a teologiei cre\tine pentru situa[ia uman], exprimat] =n cultur] \i, a\a cum am v]zut, analizat] de filosofie. Omul nu poate s] primeasc] r]spunsuri pentru =ntreb]rile care nici nu \i le-a pus. Aceast] prim] caracteristic] a introspec[iei uamnit][ii realizat] de Tillich, respinge prima din cele trei alternative pe care Tillich le refuz] con\tient prin metoda corel]rii, \i anume, supranaturalismul. Cea de-a doua metod] pe care Tillich o g]se\te nesatisf]c]toare este cea naturalist]. Teologia natural], care constituie =n tradi[ia clasic] o parte a teologiei sistematice, este judecat] negativ =n principal datorit] faptului c] ra[iunea autonom] nu poate dovedi existen[a lui Dumnezeu. Elementul filosofic din teologia natural] poate fi folositor dac] este introdus =n sistem \i s] serveasc] ca material din care s] se poat] formula =ntreb]rile. +n cele din urm], Tillich respinge cea de-a treia metod] care =ncearc] s] combine supranaturalul cu naturalul. Este vorba de teologia natural tradi[ionalist], ca cea a lui Tomma D’A`uino care consider] c] %doctrina sacr] sau teologia, nu este o \tiin[] practic], ci una speculativ]^. Teologia e %mai mult preocupat] cu lucrurile divine decqt cu ac[iunile oamenilor^.

A\a cum am v]zut, =ntreb]rile sunt puse de filosofie =n urma examin]rii existen[ei umane; =n aceast] prim] etap], teologul e un filosof sau a\a cum spune Tillich: %este un teolog =n m]sura =n care situa[ia existen[ial] \i preocuparea sa ultim] =i influen[eaz] viziunea filosofic]^. Diferen[a e c] %filosoful nu inten[ioneaz] s] devin] teolog^.

+n cea de-a doua etap], pe baza simbolurilor revela[iei divine se identific] r]spunsurile la =ntreb]rile ridicate de filosofie. Sistemul teologic a lui Tillich a fost deseori criticat datorit] metodei sale; filosofia determin] r]spunsurile teologiei. %+n forma lor, r]spunsurile sunt dependente de structura =ntreb]rilor^. Se ridic] întrebarea: poate o ra[iune filosofic] s] formuleze corect =ntreb]rile profunde din cadrul existen[ei? Doar o ra[iune salvat], teonom], poate vedea adev]rul \i poate formula corect =ntreb]rile la care mesajul cre\tin aduce r]spunsurile. Exemplificarea metodei corel]rii o g]sim =n =ntrebarea ra[iunii \i r]spunsul revela[iei, =n existen[] \i Dumnezeu, existen[] \i Hristos, Via[] \i Duh, Istorie \i +mp]r][ia lui Dumnezeu. De\i doctrinei despre Dumnezeu o s]-i aloc]m un spa[iu vast =n capitolul trei al acestei lucr]ri, ne vom folosi de ea pentru a exemplifica succint metoda corel]rii. +ntrebarea filosofiei cu privire la Dumnezeu apare =n amenin[area posibil] a non-existen[ei, dar =n cadrul existen[ei, r]spunsul oferit de teologie este: %Dumnezeu este puterea infinit] a existen[ei, sau =n teologia clasic], temelia fiin[ei^.

Metoda corel]rii pare o pies] de baz] a strategiei apologetice alese de Tillich, aceasta avqnd =n vedere argumentarea necredinciosului c] cre\tinul nu poate face fa[] =ntreb]rilor oamenilor inteligen[i de ast]zi. Deasemenea, putem s] apreciem munca colosal] \i unic] a lui Paul Tillich =n opera sa de baz] %Systematic Theology^; problema de baz], îns], o constituie mintea modern], care cere o conformare a mesajului cre\tin orizontului finitudinii.

II.3.Filosofia este ontologie

Cadrul filozofic al gqndirii lui Tillich este cu siguran[] secolul al XIX, lea veacul specula[iei Germane. Filosofia post-Böhme a lui Schelling, reac[iile diferite fa[] de idealismul lui Hegel, Feuerbach, Nietzsche \i filosofia vie[ii, Heidegger \i existen[iali\tii, to[i au avut o influen[] covqr\itoare asupra modului =n care Paul Tillich a formulat dezbaterile filosofice \i chiar tiparul dup] care \i-a ales terminologia filosofic] =n analiza lumii.

Odat] cu tratatul %Mysticism and Guilt-Consciousness in Schelling’s Philosophical Development^, terminat =n 1912, se contureaz] limitele ontologice care au format baza sistemului teologic a lui Tillich.

+ngrijorat de problema filosofic] major] privind primatul metafizicii istorice asupra metafizicii existen[ei, Tillich a dat credit lui Platon =n a afirma c] %structura existen[ei^ este [inta corect] pentru corectarea metafizicii. +n ontologia \i epistemologia sa, Tillich difer], a\adar, de tradi[ia cre\tinismului aristotelian \i poate fi considerat ca luqnd parte la tradi[ia filosofiei augustiniene sau la cre\tinismul platonician.

Concep[ia ontologic] a %apostolului intelectualilor din secolul XX^ este formulat] =n primul volum al vastei lucr]ri %Systematic Theology^: %Filosofia este abordarea cognitiv] a realit][ii =n care realitatea =n sine este obiectul. Realitatea ca un =ntreg, nu este =ntreaga realitate; este structura care face realitatea un =ntreg \i, =n acest fel, un poten[ial obiect al cunoa\terii^. +ntrebarea ontologic] apare acolo unde este posibil] non-existen[a: %De ce s] fie ceva? De ce s] nu fie nimic?^.

Analiza ontologic] clarific] de ce omul aspir] dup] o vindecare ontologic] \i, cum aceast] vindecare are loc =n evenimentele revelatorii, dar nu poate s] descrie realitatea %transcendent]^ care realizeaz] aceast] vindecare.

Accentul pus pe %existen[]^ =n prima \i a doua parte a sistemului apare în contrast cu conceptul de %via[]^, cel mai cuprinz]tor %concept ontologic^, introdus =n partea a IV-a \i definit ca %realitatea existen[ei^. Via[a reprezint] procesul de actualizare a poten[ialului care apare =n toate domeniile realit][ii. Spre deosebire de via[], c]ruia =i este specific] integrarea de sine, activitatea de a crea \i transcenden[a de sine, structura existen[ei poate fi definit] =n termeni de: ac[iunea lumii asupra omului \i ac[iunea omului asupra lumii.

Realitatea finit] cuprinde patru nivele de concepte ontologice:

a) structura ontologic] de baz],

b) elementele apar[in]toare acelei structuri,

c) diferen[a =ntre existen[a esen[ial] \i existen[a existen[ial],

d) categoriile existen[ei \i cunoa\terii.

+n analiza acestor patru nivele care alc]tuiesc structura existen[ei, Tillich d] dovad] de coeren[] \i claritate a\a cum se cuvine unui colaborator la filosofia existen[ial] \i, mai ales, la cercetarea metafizic].

a) Nivelul de baz] al structurii experien[ei implic] polaritatea persoan]-lume care corespunde =n procesul vie[ii celor dou] ac[iuni opozante: identitatea de sine \i dezintegrarea de sine. Analizqnd polaritatea subiect-obiect cu scopul de a preg]ti calea revela[iei, %ce precede dualitatea persoan]-lume sau subiect-obiect?^, Tillich g]se\te ca ambigue dou] interpret]ri filosofice care accentueaz] prea mult, fie persoana =n dauna lumii, fie lumea, distrugqnd subiectivitatea esen[ial]; cea de-a treia interpretare evit] cele dou] extreme \i opteaz] pentru interferen[] =ntre cele dou] pozi[ii.

A\adar, =n experien[a lui omul %ca \i persoan]^ realizeaz] c] are o lume din care face parte. El este un %microcosmos^ =n care toate nivelele lumii sunt prezente \i el =nsu\i experimenteaz] =n mod direct structura existen[ei ca \i un =ntreg.

A\a dup] cum am men[ionat =n cele de mai sus, cel de-al doilea nivel al ontologiei cuprinde elementele apar[in]toare structurii %existen[ei ca existen[]^; caracteristica de baz] a acestui nivel este gruparea elementelor =n perechi: individualizarea \i participarea, dinamic] \i form], libertate \i destin; importan[a fiec]rui element este dat] de rela[ia cu elementul opus. Primul element al fiec]rei perechi corespunde fiin[ei, iar cel de-al doilea, lumii, =n structura ontologic] de baz]. Aceste deosebiri sunt descoperite =n experien[a persoanei =n confruntarea cu lumea: omul este centrat =n sine dar totu\i particip] =n mediul s]u, este dinamic, dar are form], este liber, dar totu\i limitat de destin. Se spune deseori c] Tillich nu numai c] alege o interpretare teologic] a realit][ii, ci \i cade =n idealismul pe care a =ncercat s] =l resping]. Critica deductiv] major] adus] gqndirii lui Tillich subliniaz] a\adar, influen[a lui Hegel \i a lui Schelling =n filosofia sa.

Individualizarea \i participarea desemneaz] =mpreun] condi[iile func[iei de integrare a omului în via[]. Individualizarea nu este specific] doar fiin[ei (omului), ci =ntregii existen[e, iar participarea este posibil] %pentru c] structurile universale, formele \i legile sunt deschise fiin[ei^. Atunci cqnd individualizarea atinge forma perfect] putem s] vorbim de o %persoan]^; forma perfect] a particip]rii se nume\te %comuniune^. Aceast] prim] pereche rezolv] problema nominalismului \i a realismului.

A doua pereche de elemente ontologice, polaritatea dinamic]-form], este conceput] =n experien[a de zi cu zi a omului ca distinc[ia =ntre vitalitate \i inten[ionalitate. +n timp ce vitalitatea este puterea care [ine o fiin[] vie \i =n progres, inten[ionalitatea reprezint] actualizarea ra[iunii, =n[elegerea \i modelarea realit][ii. Aceste dou] componente sunt baza pentru transcenden[a de sine \i conservarea de sine. A fi ceva =nseamn] a avea \i o form]; dar forma formeaz] ceva, \i acest ceva, Tillich nume\te %dinamic]^ sau %poten[ialitatea existen[ei^(%^). A\adar, dinamica implic] tendin[a tuturor lucrurilor de a se transcende (creativitate- este Urgrundul lui Böhme, voin[a lui Schopenhauer, voin[a de putere a lui Nietzsche, incon\tientul lui Hartmann and Freud, %élan vital^ a lui Bergson) pe ele =nsele =n timp ce =\i conserveaz] forma.

Ultima pereche de elemente ontologice alc]tuie\te polaritatea libertate-destin. Libertatea este perceput] ca deliberare, decizie \i responsabilitate. Destinul nu reprezint] o putere ciudat] care determin] ce mi se va =ntqmpla. El reprezint] fiin[a mea format] de natur], istorie \i eu =nsumi. Destinul meu este baza libert][ii mele: libertatea mea modeleaz], transform] destinul meu. Prin modul de abordare a libert][ii \i a destinului, Tillich respinge determinismul \i indeterminismul ca forme care accentueaz] primatul unui element =n detrimentul altuia \i opteaz] pentru interdependen[] între cele dou] elemente.

Pentru a dobqndi o imagine ontologic] adecvat] cu privire la orice, trebuie s] se ia =n considerare aceste trei perechi de elemente, analizqnd cele dou] ipostaze =n care pot ap]rea: independen[] de rela[ii \i dependen[] de rela[ii. A\a cum =nsu\i Tillich recunoa\te importan[a descrierii, =n prealabil cu scopul de a introduce cititorul =n gqndirea sa, men[ionez faptul c] o critic] asupra ontologiei lui Tillich este imposibil] f]r] o descriere a %miezului filosofiei sale^ \i cu atqt mai pu[in este posibil o =n[elegere a doctrinei despre Dumnezeu care este %miezul acestei lucr]ri^.

Dup] analiza polarit][ilor ontologice, Tillich subliniaz] calitatea finitudinii, pe care el o define\te ca %existen[] limitat] de non-existen[]^. Finitudinea este centrul analizei lui Tillich pentru c] ea conduce omul la =ntrebarea despre Dumnezeu. Tot ce este finit este amestecat cu non-existen[a =n sensul c] %existen[a este =ntr-un proces: vine din non-existen[] \i se =ndreapt] tot c]tre non-existen[]^.

Non-existen[a nu este doar o judecat] negativ], care refuz] o perspectiv] gre\it], ci ea exprim] %modus deficientis^ =n cazul unei a\tept]ri =ndrept][ite. Omul posed] capacitatea de a vedea; orbirea este un %modus deficientis^ =n om. Astfel, vorbim de non-existen[] =n rela[ia poten[ialit][ii cu actualitatea. Tillich =n[elege acest mod de a privi non-existen[a ca o folosire obiectiv] a ei. De cealalt] parte sensul existen[ial =n care este folosit termenul de non-existen[], implic] apartenen[a acesteia la finitudine doar =n m]sura =n care non-existen[a nu-\i actualizeaz] poten[ialul de putere a existen[ei.

Aceast] natur] dialectic] a conceptului de non-existen[] Tillich o clarific] apelqnd la tradi[ia filosofic]: platoni\tii fac deosebire =ntre (%nimic^) care reprezint] conota[ia negativ] \i (care poate deveni existen[] =n unire cu ideile) care înf][i\eaz] conota[ia pozitiv]. Dup] cum m]rturise\te =nsu\i Tillich, non-existen[a dialectic] este manifestat] atqt =n structura ontologic] de baz] (fiin[]-lume), cqt \i =n elementele apar[in]toare acelei structuri; personalitatea, individualitatea, dinamica \i libertatea, toate includ diversitate, claritate, diferen[iere \i limitare. A fi ceva =nseamn] a fi finit. De\i omul este amenin[at de non-existen[], el de[ine o putere de a se transcende pe sine: %Finitudinea omului implic] =ntrebarea cu privire la infinit pentru c] omul nu s-ar putea vedea pe el ca finit dac] nu ar fi ceva de partea cealalt]^.

Con\tien[a persoanei c] este finit] \i c] existen[a ei finit] se =ndreapt] spre moarte, Tillich o nume\te anxietate. Diferen[a pe care Tillich o face =ntre fric] \i anxietate, ne aminte\te de Kierkegaard \i Heidegger. Anxietatea apar[ine ontologiei, frica psihologiei. Psihoterapia nu poate vindeca anxietatea ontologic], pentru c] nu poate s] schimbe structura finitudinii, dar poate =nl]tura formele nevrotice de anxietate \i poate reduce frecven[a \i intensitatea fricii. +n ultimele decenii psihologia profunzimii =n cooperare cu filosofia existen[ial] au trasat o linie de demarca[ie clar] =ntre fric] \i anxietate. Anxietatea nu are un subiect definit, ci este negarea oric]rui subiect. Privit] ca un fenomen de grup din perspectiva analizei sociologice, anxietatea a denumit secolul XX: %epoca anxiet][ii^. De cealalt] parte, frica este opus] anxiet][ii prin faptul c] are un obiect definit care poate fi =nfruntat, analizat, atacat, =ndurat.

Cu toate acestea putem vorbi de o interdependen[] =ntre fric] \i anxietate. Imboldul fricii este anxietatea \i anxietatea tinde spre fric]. Transformarea anxiet][ii =n fric] este mult mai benefic] fiin[ei finite, a\a cum m]rturise\te Luther.

O alt] modalitate prin care se subliniaz] dialectica finitudinii (dezbinarea ei \i participarea =n ceea ce e dincolo de non-existen[]) este prin opozi[ia =ntre, existen[a esen[ial] (realitatea creat]) \i existen[a existen[ial] care define\te f]rqmi[area existen[ei esen[iale.

+n concluzie, unei ontologii a anxiet][ii =i corespunde o ontologie a curajului.

Cele patru categorii majore sau forme ale finitudinii care alc]tuiesc cel de-al patrulea nivel al conceptelor ontologice exprim] foarte bine, atqt anxietatea cqt \i curajul, prin balan[a =ntre elementele negative \i afirmative. Locul pe care-l au cele patru categorii ale finitudinii =n ontologia lui Tillich este extrem de important pentru c] toat] gqndirea, imagina[ia \i experien[a au loc =n termenii timpului, spa[iului, cauzei \i substan[ei. Ele sunt formele prin care mintea =n[elege \i transform] realitatea.

Caracteristica celor patru categorii, de a exprima, atqt existen[a cqt \i neexisten[a, atqt anxietatea cqt \i curajul, face imposibil] determinarea semnifica[iei ultime oferite prin analiza ontologic]. Se cere, a\adar, o decizie existen[ial] pe care Tillich, spre deosebire de Heidegger \i ceilal[i a\a numi[i existen[iali\ti atei, o ia =n favoarea p]r[ii pozitive a fiec]rei categorii.

Timpul e efemer; prezentul este nimic mai mult decqt linia de grani[] =ntre trecut \i viitor. Incapacitatea de a fixa prezentul =n fluxul continuu al timpului constitue elementul negativ =n aceast] categorie central] a finitudinii. De aici se na\te anxietatea. Pe de alt] parte, elementul pozitiv care d] curaj omului s] accepte temporalitatea, subliniaz] creativitatea timpului, faptul c] acesta are o direc[ie ireversibil], c] aduce mereu ceva nou. R]mqne =ntrebarea: Care e fundamentul ultim pentru curaj ?

Tensiunea dintre partea negativ] \i cea pozitiv] a timpului, este experimentat] =n interior, =n con\tien[a de sine a omului, =n tensiunea dintre anxietatea efemerit][ii \i curajul unei afirm]ri de sine =n prezent. Tillich insist] c] anxietatea efemerit][ii face parte din structura existen[ei esen[iale a omului, \i nu poate fi catalogat] ca fiind consecin[a deform]rii acestei structuri =n existen[], prin p]cat.

Aceia\i tensiune \i aceia\i =ntrebare privitoare la fundamentuil ultim, o g]sim \i =n cadrul celei de-a doua categorii a finitudinii, \i anume, spa[iul. Omul are nevoie de o a\ezare \i o sfer] social] de influen[]. +n acest sens, el se lupt] s]-\i asigure \i s]-\i p]streze o a\ezare. %Timpul creeaz] prezentul prin unirea lui cu spa[iul. +n aceast] unire, timpul se opre\te pentru c] exist] ceva pe care poate sta^.

Elementul negativ al spa[iului nu ne aminte\te doar de realitatea crud], dar adev]rat], c] suntem ni\te %pelegrini pe p]mqnt^ \i c] nu putem avea o rela[ie ve\nic] cu a\ezarea pe care ne-am str]duit s-o avem, dar \i de faptul c] o putem pierde oricqnd. Anxietatea omului cu privire la %spa[iul s]u^, eviden[iat] prin insecuritate \i grija pentru viitor, este echilibrat] de afirmarea curajului c], o a\ezare oarecare va fi proprietatea cuiva atqt timp cqt el va tr]i sau folosind cuvintele lui Tillich %Totul afirm] spa[iul pe care =l are =n cadrul universului. Atqta timp cqt tr]ie\te, el face fa[] cu succes anxiet][ii de a nu avea un loc^. Fundamentul ultim al curajului pentru spa[iu este dat doar de revela[ie.

Cauzalitatea afirm] puterea existen[ei prin a ar]ta sursa unui eveniment sau lucru, precum \i prin sus[inerea lui. Acesta este de fapt \i caracterul pozitiv al cauzalit][ii, contrariat de elementul negativ al acestei categorii: %aceia\i contingen[] care l-a aruncat pe om =n cursul existen[ei, poate s]-l izgoneasc] din ea^.

Curajul ignor] dependen[a cauzal] a tot ce este finit \i accept] contingentul, pe cqnd anxietatea este con\tient] de posibilitatea pierderii necesit][ii existen[ei omului.

+n cele din urm], fiecare fiin[] finit] are o substan[], ceva dincolo de fluxul aparen[elor, ceva relativ static \i suficient lui =nsu\i, dar care este mereu sub marca schimb]rilor continue ale vie[ii \i =n final este amenin[at] cu moartea.

+n timp ce, anxietatea este creat] de elementul negativ al substan[ei (schimb]rile prezente =n cursul vie[ii \i pierderea final] a identit][ii de sine: moartea), curajul este reprezentat de elementul pozitiv care subliniaz] acceptarea amenin[]rii pierderii substan[ei individuale \i a substan[ei existen[ei, =n general, prin munc] creatoare, rela[ie de dragoste, situa[ie concret], etc.

De ce exist] primatul elementului pozitiv =n toate cele patru categorii ale finitudinii \i cum se realizeaz] aceasta?, sunt =ntreb]ri la care r]spunde doctrina despre Dumnezeu dat] prin revela[ie.

Analizqnd categoriile finitudinii, am v]zut cum apare =n om anxietatea cu privire la amenin[area non-existen[ei =n sensul mor[ii \i anihil]rii; luqnd =n calcul =ns], posibilitatea separ]rii elementelor opuse din cadrul celor trei polarit][i ontologice, putem =n[elege un alt tip de anxietate, \i anume: anxietatea f]rqmi[]rii existen[iale care exprim] con\tien[a omului c] se poate ca acesta s]-\i piard] structura ontologic] echilibrat] \i, odat] cu ea, fiin[a sa esen[ial].

Solu[ia pentru o ontologie a anxiet][ii este o ontologia curajului. Pentru a contraataca cele trei feluri de anxietate, curajul trebuie s] aibe o baz], o r]d]cin], care s] =ntreac] puterea lumii sau orice altfel de putere.

+n cazul religiei aceast] surs] e starea de a fi transformat de puterea fiin[ei, =ns]\i.

II.4. Evaluare \i critic]

Despre ontologia lui Tillich s-a scris foarte mult, p]rerile filosofilor \i teologilor fiind =mp]r[ite; dac] Wayne Proudfoot.nume\te sistemul lui Tillich un tipar monistic, Anders Nygren opteaz] pentru termenul de onto-teologie; unul din exponen[ii de baz] a neo-ortodoxismului, Emil Brunner, a dat dreptate lui Tillich =n plasarea ontologiei la baza gqndirii biblice \i a caracterizat abordarea mistic]-ontologic] a teologului din provincia german] Brandemburg, ca fiind remarcabil].

Analizqnd ontologia lui Tillich prin prisma doctrinei despre Dumnezeu, Kenneth Hamilton, considera c] totul se reduce la o teologie lipsit] de sens, deoarece =n cadrul corel]rii r]spunsurile sunt dependente de forma =ntreb]rilor.

Dincolo de toate punctele de vedere diferite ale cercet]torilor \i pe parcursul =ntregii evalu]ri a ontologiei lui Tillich trebuie re[inut faptul c] acesta nu a conceput teologia ca existqnd f]r] ontologie. Importan[a acesteia din urm] se concretizeaz] =n =n[elegerea sistemului s]u teologic ca =ntreg.

Dup] cum am constatat, Tillich =\i =ncepe analiza ontologic] cu o analiz] a experien[ei umane, cu prezentarea modului =n care lumea ac[ioneaz] asupra omului \i omul asupra lumii. Omul realizeaz] c] este continuu amenin[at cu moarte biologic], scepticism cognitiv, nihilism moral. +n pofida acestei experien[e, omul g]se\te totu\i puterea de a =nfrunta acele amenin[]ri care pot s]-i afecteze via[a biologic], intelectual] \i moral]. Tillich a numit acea for[], %puterea fiin[ei^ \i a identificat-o =n om cu curajul de a fi. +n acest punct, ontologia lui Tillich devine antropologie filosofic]. Modalitatea prin care acest teolog al secolului XX pune =n aplicare scopul s]u apologetic =n cadrul antropologiei, dovede\te c] nu =n zadar teologi ca: John Mac~uarrie, Ian Thompson, Ronald Stone au gravat str]lucirea teologiei lui Tillich.

Abordqnd problema existen[ei mai degrab] printr-o analiz] fenomenologic] a experien[ei umane decqt printr-un studiu obiectiv al naturii, =ntrebqndu-se ce este mai important pentru oamenii c]rora se adreseaz], Paul Tillich a ales un punct de pornire formidabil =ntr-o societate antiautoritar] care respinge ideea unui Dumnezeu care pretinde c] de[ine normele potrivite pentru credin[] \i comportament. Doctrina despre om poate constitui un cap de pod =n

mentalitatea secular] modern]. Millard J. Erickson surprinde acest aspect atqt de important la care subscrie \i autorul acestei lucr]ri =n doctrina sa despre umanitate. Dumitru St]niloaie acuz] pe drept protestan[ii de un pesimism antropologic accentuat. De fric] de a nu se c]dea =n umanism, doctrina despre om este neglijat], iar doctrina despre Dumnezeu, revela[ie, Isus Hristos, sunt accentuate =n detrimentul acesteia.

Fiind influen[at de Heidegger, Tillich a extins domeniul antropologiei, egalqnd-o cu ontologia. Descrierea structurii existen[ei omului poate fi aplicat] =ntregii existen[e. De\i se ridic] =ntrebarea =n ce m]sur] putem fi de acord =n aceast] privin[] cu Tillich \i, cu toate c], am putea s] d]m curs acestei dezbateri, ne vom limita la a evalua \i critica ontologia sa pe care o caracteriz]m ca avqnd o nuan[] antropologic].

Menirea analizei a ceea ce este (, ) conceput] de Tillich, nu a fost de a demonstra realitatea lui Dumnezeu, ci de a ar]ta finitudinea noastr], incapacitatea noastr] de a [ine piept non-existen[ei. A exista =nseamn] a fi finit. Ca r]spuns la aceast] provocare, Tillich introduce in sistemul s]u teologic preocuparea ultim]. Ceea ce ne preocup] infinit reprezint] Dumnezeul nostru.

+n timp ce mul[i filosofi, cu prec]dere englezi, au reac[ionat negativ fa[] de identificarea filosofiei cu ontologia, mul[i teologi au respins specula[ia ontologic] a lui Tillich, acuzqndu-l c] a abandonat autonomia teologiei \i personalismul biblic. Tillich admite c] spre deosebire de ontologia sa mistic], =n Biblie exist] o ontologie cu un caracter mai personal, nominal, moral \i profetic. Cu toate acestea =ns], =n credin[a cre\tin] putem vorbi de o unire a celor dou] tipuri de ontologie, de exemplu, =n teologia paulin]. Tipul de ontologie mistic] accentueaz] ideea de participare. +n teologia apostolului Pavel, expresiile care descriu participarea =n Hristos: en Christo (Romani 3:24; 1 Corinteni 15:22; 2 Corinteni 5:19; Filipeni 4:19; etc), en Kyrio (Romani 6:11; Romani 12:5; 2 Corinteni 5:17; 1 Corinteni 4:17; Galateni 3:28), eis Christon (=n]untru lui Hristos- Romani 6:3; Galateni 3:27; 1 Corinteni 12:13), somatos tou Christon (Romani 12:3-8; 1 Corinteni 12:12-27), dia Christon, precum \i conceptualizarea lui Hristos, ap]r] cre\tinismul de neputin[a, caracteristic] liberalismului. F]r] ontologie mistic], conform lui Tillich putem s] egal]m religia cu un set de imperative etice rigide. Pentru Pavel nu exist] îns] etic] =naintea misticii. Sursa vie[ii de cre\tin, identitatea \i responsabilit][ile ei, sunt =n Hristos. Mistica pentru el nu e o evadare din lumea ral], ci sursa vie[ii noi prezentat] =n Romani 6.

Ideea =n sine a particip]rii accentuat] de Tillich, e considerat] o contribu[ie pozitiv], deoarece, a\a cum ne face de cunoscut John P. Newport, Tillich credea pe bun] dreptate c] experien[a, credin[a \i interiorizarea sunt =n pericol de a fi pierdute din vedere. +n alte perioade probabil abord]rii personale, profetice, i s-ar fi acordat mai mult] aten[ie. Pe de alt] parte, neglijarea ontologiei cu caracter predominat moral, profetic, personal, duce la consecin[e nefaste. +n epistolele sale, apostolul Pavel, accentueaz] mai peste tot aceste aspecte (1,2 Corinteni). De exemplu, =nceputul mqntuirii sau momentul de tranzi[ie dezv]luie centrul teologiei pauline care descrie impactul revela[iei divine asupra omului; tot a\a, cristologia adamic] (1 Corinteni 15:21-22; Romani 5:15-19).

Revenind la critica major] adus] ontologiei conceput] de Tillich %structura =ntreb]rilor determin] forma r]spunsului^ sau la un nivel mai mare: %a vedea sistemul lui Tillich ca =ntreg =nseamn] a =n[elege c] el este incompatibil cu evanghelia cre\tin]^, putem s] concluzion]m dezbaterea privitoare la cele dou] tipuri de ontologie. De\i =n cadrul specula[iei ontologice sunt multe aspecte biblice demne de a fi luate =n seam], de pild], anxietatea, c]reia =i vom aloca un spa[iu =n continuare, Kenneth Hamilton semnaleaz] diferen[a dintre gqndirea sistematic] \i gqndirea =ntr-un sistem. Spre deosebire de Calvin, care a considerat c] teologul sistematic nu este tributar nici unei gqndiri =ntr-un sistem, Tillich a consiterat c] ceea ce e relevant, e convertirea sensului cuvqntului sistematic, =n sensul atribuit =n general filosofiei, gqndire =ntr-un sistem. +n =ncercarea de a ne forma o imagine referitoare la specula[ia ontologic] a teologiei lui Tillich vis a vis de gqndirea biblic], ne este de un real folos amintirea uneia din func[iile pe care le =ndepline\te teologia sistematic], \i anume, accea de a infirma specula[iile despre Dumnezeu \i om care contribuie la falsificarea =nv][]turii pe care o propag] Biblia.

Avqnd =n vedere necesitatea primatului gqndirii biblice asupra a orice,. R. Niebuhr nu ezit] s] pun] sub semnul =ntreb]rii imaginea omului realizat] de Tillich. Se pare c] pentru Tillich crea[ia \i c]derea omului sunt dou] evenimente concomitente. Momentul =n care crea[ia \i c]derea coincid, constitue atqt sursa destinului cqt \i a libert][ii.

La un moment dat cineva ar putea merge cu formularea criticii asupra ontologiei lui Tillich pqn] la a =ntreba: la ce folos un a\a efort uria\?

Dificil] =ntrebare, dar la care ne va ajuta R. Niebuhr, prieten cu Tillich =n timpul pred]rii la Union Theological Seminary din New York \i care a fost caracterizat de David R. Davies, astfel: % R. Niebuhr este un dar de la Dumnezeu pentru o lume chinuit] \i tulburat]. Indiferent de etalonul de judecat], el este un lider, dac] nu chiar liderul teoretician =n revolu[ia contemporan] ce are loc =n gqndirea cre\tin]. A reu\it s] fac] relevant] teologia ortodox] crizei noastre seculare… Prin perspicacitatea profetic] \i prin pasiunea sa, el a ar]tat spre credin[a cre\tin], o surs] ineluctibil] pentru o genera[ie a c]rei credin[] secular] s-a dovedit a fi falit]^.

Niebuhr a considerat c] Systematic Theology, magnum opum a lui Tillich, reprezint] o piatr] kilometric] =n istoria teologiei moderne din dou] motive: datorit] sferei specula[iei ontologice care cuprinde cele mai multe discipline de cultur] =ntqlnite =n domeniul filosofiei religiei \i gra[ie originalit][ii teologiei lui Tillich eviden[iat] =n recunoa\terea dimensiunii kerigmatice =ntr-o m]sur] nemai=ntqlnit] la ceilal[i teologi moderni.

Prin =ncercarea de a lega mesajul evangheliei de disciplinele culturii contemporane \i chiar de istoria culturii, Tillich \i-a cq\tigat pe drept numele de Origen al perioadei noastre.

Metoda prin care Tillich a =n[eles mai bine ca oricare alt observator spiritul omului contemporan a fost promovarea ideii c] finitudinea este =ngem]nat] cu anxietatea. Ca fiin[] anxioas] omul pune =ntrebarea despre fiin[] sau ontologizeaz]. Elimina[i anxietatea \i ve[i stqrpi umanitatea. +ntrebarea cu privire la fiin[], timp \i eternitate, substan[] \i accident, finit \i infinit, curajul de a reflecta asupra lor este sursa m]re[iei \i mizeriei omului, este ceea ce separ] b]ie[ii de b]rba[i. Tillich a apelat la psihanaliz] \i psihologia profunzimii pentru a demonstra teorema c] anxietatea reprezint] un element constitutiv a fiin[ei psihice a omului. Totu\i, au existat multe opinii contrare =ncerc]rii domnului Tillich de a considera anxietatea ca experien[] psihic] fundamental] a omului \i de a interpreta =ntreg cosmosul ca aflqndu-se =ntr-o stare alienat] de la temelia divin]. Distinsul psiholog american, Gordon W. Allport, a negat, de pild], universalitatea anxiet][ii =n experien[a omului. Al[ii, fie c] au considerat c] anxietatea are o alt] surs] decqt cea a existen[ei, fie au negat-o total, cum au f]cut seculari\tii.

Centralitatea conceptului de anxietate =n ontologia lui Tillich, nu f]r] conota[ii biblice atqt =n ce prive\te anxietatea vinov][iei cqt \i =n ce prive\te categoriile finitudinii (timpul, spa[iul, cauzalitatea, substan[a), demonstreaz] contribu[ia lui Tillich =n abordarea societ][ii seculare, capacitatea acestuia de a rezuma problema spinoas] a omenirii: nevoia dup] transcendent, falimentul de a crede =ntr-o cruzime existen[ial] (lipsa dup] ceva ultim). +ntrebarea care ar r]mqne totu\i este dac], ca \i teolog cre\tin, Tillich nu pune prea mare accent pe o decizie existen[ial] =n detrimentul eviden[ei empirice obiective.

Spre deosebire de Niebuhr, John Clayton \i Carl Heinz Ratschow au considerat c] contribu[ia major] a lui Tillich =n teologia, a fost mai degrab] una de metodologie decqt de dogmatic] propriu-zis]. Atqt evaluarea lui Clayton, cqt \i cea a lui Ratschow, sunt obiective \i valoroase pentru c] analizeaz] teologia lui Tillich din puncte de vedere diferite decqt cele amintite pqn] aici. La fel este \i opinia lui Ronald Stone care puncteaz] foarte bine tradi[ia teologic] urmat] de Tillich, care adus la =n]l[area unui sistem teologic cu tendin[] mistic] \i cu preten[ii la o etic] realist].

Dup] Tillich, ontologia mistic] difer] de cea moral] nu =n principiu ci =n accent. Dac] ar fi tr]it =n alt] perioad], Tillich ar fi creat o ontologie mai moral], mai personal], mai profetic]. Cum ar fi ar]tat oare o a\a filosofie? Dac] =n doctrina despre Dumnezeu prezentat] =n Systematic Theology, Tillich a =ncercat s]-l prezinte pe Dumnezeu ca Fiin[a-+ns]\i, cum ar fi trebuir s] fi fost descris atunci Dumnezeu =ntr-o societate medieval] de pild], sau cum trebuie conceput Dumnezeu =ntr-o societate post modernist]?

REVELA{IE & RA{IUNE

+n prezentarea metodei corel]rii, am men[ionat c] Tillich prezint] cinci domenii cruciale prin care este eviden[iat] preocuparea filosofic] a omului \i c] =n fiecare parte se pretinde o =mplinire, o des]vqr\ire. R]spunsul fiin[ei este Dumnezeu, cel al ra[iunii este revela[ia, cel al existen[ei este Hristos. +mp]r][ia lui Dumnezeu este r]spunsul istoriei, iar r]spunsul vie[ii ambigue este cel al prezen[ei spirituale.

+n acest capitol vom urm]ri modalitatea =n care ideea esen[]-existen[]-esen[ializare, cheia cu ajutorul c]reia putem =n[elege sistemul lui Tillich, se aplic] ra[iunii. Doctrina ra[iunii apare =n trei ipostaze: ra[iunea =n esen[], ra[iunea =n existen[] \i ra[iunea extatic], manifestat] =n revela[ie.

III.1. Considerente

Mai =ntqi de a vedea ce =n[elege Tillich prin ra[iunea esen[ial], ra[iune existen[ial], trebuie s] specific]m c] Tillich adopt] =n sistemul s]u mai degrab] conceptul de ra[iune ontologic], nu cel de ra[iune tehnic]. +n conceptul ra[iunii tehnice se [ine cont de func[ia ra[iunii de a verifica cunoa\terea empiric], de a asigura un mers logic a argumentelor, de a clarifica ne=n[elegerile semantice, etc. De\i de-a lungul istoriei, conceptul tehnic al ra[iunii a fost pretutindeni prezent, spune Tillich, secolul XX a cunoscut un avqnt deosebit al acestuia, ceea ce a dus la supunerea fiin[ei umane manipul]rii tehnice. Omul a ajuns s] fie doar un mijloc, un scop =n sine. Tillich nu neag] importan[a metodologic] a ra[iunii tehnice, c]reia =i atribuie de altfel un rol important =n teologie ci respinge teorema pozitivi\tilor logici c] ra[iunea tehnic] este singura expresie a capacit][ii omului de a ra[iona.

Conceptul ontologic al ra[iunii, dominant =n tradi[ia filosofic] clasic] de la Pormenides pqn] la Hegel indic] cel mai bine limitele ra[iunii umane. Conform lui Tillich, =n[elegerea ra[iunii este definit] ca structura logosului atqt a min[ii cqt \i a realit][ii extramentale care fac capabil] mintea s] =n[eleag] \i s] transforme realitatea. Ra[iunea nu mai este restrqns] doar la o func[ie cognitiv], ci ea se eviden[iaz] =n activit][ile estetice, practice \i trehnice a min[ii. Doctrina ra[iunii ontologice dezvoltat] de Tillich, implic] de asemenea distinc[ia dintre ra[iunea subiectiv] (structura min[ii) \i cea obiectiv] (structura realit][ii): %Ra[iunea =n filosof =n[elege ra[iunea din natur]. Ra[iunea =n artist p]trunde =n[elesul lucrurilor. Ra[iunea =n legislator schimb] societatea =n conformitate cu structurile balan[eisociale. Ra[iunea =n liderii unei comunit][i transform] via[a comunal] conform structurilor interdependen[ei organice^. Ra[iunea subiectiv] =n[elege sau prime\te logosul obiectiv \i deasemenea =l modeleaz]. Primirea logosului obiectiv, echivaleaz] cu captarea adev]rului esen[ial. Tillich a g]sit inadecvate toate =ncerc]rile de a explica rela[ia dintre minte \i realitate: realismul filosofic, idealismul, dualismul \i monismul; la nivel macro el leag] structura subiect-obiect a ra[iunii de corela[ia sine-lume, structura ontologic] de baz]. F]r] de ra[iune sau logosul fiin[ei, sinele nu ar face fa[a pericolului dizolv]rii =n lume, iar lumea nu ar mai fi un =ntreg structurat.

III.2. Ra[iunea existen[ial] \i cea esen[ial]

Distinc[ia ontologic] esen[]-existen[] care st] la baza =ntregii teologii a dr. Paul Tillich, red] realitatea pe care o cunoa\tem \i o experiment]m. esen[a reprezint] poten[ialul, perfec[iunea neactualizat] a lucrurilor \i de\i, posed] realitate ontologic] nu putem vorbi =n ce o prive\te despre o existen[] actual]. De cealalt] parte, existen[a este actual] dar c]zut] de la esen[]. Prima exemplificare a diferen[ei dintre esen[] \i existen[] =n sistemul filosofico-teologic a %apostolului intelectualilor secolului XX^ apare =n analiza ra[iunii. Ra[iunea esen[ial] =n perfec[iunea ei este ra[iunea =n unitate cu Fiin[a =ns]\i, este una cu Dumnezeu. Spre deosebire de cei care au conceput ra[iunea ca opus] revela[iei, doctrina lui Tillich a fost c] %ra[iunea nu se opune revela[iei, pentru c] revela[ia inseamn] reintegrarea ra[iunii^. +n acest mod, s-a desfiin[at distan[a colosal] dintre om \i Dumnezeu, natural \i supranatural \i a fost propagat] o continuitate f]r] identitate =ntre divin \i uman.

+n existen[a uman] f]rqmi[at] exist] r]m]\i[e ale ra[iunii esen[iale prin care se caut] o reunire cu ra[iunea ini[ial]. R]m]\i[e ale unit][ii activit][ilor ra[iunii esen[iale se reg]sesc =n =ncercarea filosofiei moderne a instrumentalismului de a ad]uga cunoa\terii ac[iunea \i deasemenea =n interleg]turile ce exist] =ntre mit \i cult.

Unitatea ra[iunii esen[iale reiese foarte bine din structura celor trei polarit][i a ra[iunii ontologice: form] \i emo[ie, static \i dimaic, structura ra[iunii \i ra[iunea profunzimii.

III.2.1. Forma \i emo[ia sunt prezente =n orice act ra[ional =n timp ce =n cadrul ra[iunii esen[iale, cele dou] elemente ale primei polarit][i sunt =ntr-o unitate indestructibil] =n condi[iile existen[ei ele sunt separate. Beneficiile unit][ii dintre form] \i emo[ie pot fi evaluate prin prisma consecin[elor dezastruoase datorate alien]rii lor =n existen[a actual]: conflictul dintre teorie \i practic], care poate fi biruit de o revela[ie a c]rei %adev]r^ este d]ruit =n ciuda infinit][ii posibilit][ilor teoretice %\i^ este oferit =n pofida riscului imens implicat =n fiecare ac[iune, disocierea func[iei cognitive de cea astetic] ambele apartinqnd activit][ii de =n[elegere a ra[iunii \i desolidarizarea func[iei legale de cea comunale amqndou] apartinqnd p]r[ii de ac[iune a ra[iunii, modelarea.

III.2.2. +n ce prive\te polaritatea static-dinamic, Tillich sus[ine c] aceasta este prezent] atqt =n ra[iunea subiectiv] cqt \i =n cea obiectiv]. Dac] polul static men[ine identitatea structural] a ra[iunii indiferent de perioad], proces, polul dinamic abiliteaz] ra[iunea cu puterea de a se actualiza pe ea =ns]\i pe parcursul proceselor.

Spre deosebire de ra[iunea esen[ial] care men[ine echilibrul absolut =ntre aceste dou] elemente, ra[iunea ontologic] =n starea ei existen[ial] are parte de conflict =ntre cei doi poli cu urm]ri catastrofale: domnia polului static al ra[iunii peste cel dinamic, rezult] =n absolutism (Tillich distinge dou] forme de absolutism: cel al tradi[iei \i absolutismul revolu[iei), iar primatul polului dinamic fa[] de cel static d] na\tere la relativism (din nou Tillich face deosebire =ntre dou] tipuri de relativism: pozitivist- care neag] existen[a unor principii absolute-ex: Hume, \i cinic- refuz] s] recunoasc] validitatea oric]rui act ra[ional).

III2.3. Cea de-a treia \i probanil cea mai important] polaritate este cea a structurii \i profunzimii ra[iunii. Profunzimea ra[iunii face referire la prezen[a lui Dumnezeu =n structurile esen[iale ale min[ii \i realit][ii =n a\a m]sur] =ncqt s] nu se poat] vorbi nici de o identificare cu absolutul, dar nici de o separare fa[] de el. Din punct de vedere teologic, Tillich define\te prin profunzimea min[ii prezen[a lui Dumnezeu pentru ra[iune. Printre cercet]torii care au aruncat lumin] asupra conceptului lui Tillich de profunzime a ra[iunii un merit deosebit =l are Dorothy Emmet: %+n ce prive\te profunzimea ra[iunii eu cred c] Tillich se referea la faptul c] fiecare expresie ra[ional] posed] un sens mai =ndep]rtat ceva dincolo de ceea ce se exprim], exist] un fel de =ngustime a ra[iunii, o neglijare a str]fundului ei^. Exist] =ns] \i o preten[ie dup] perfec[iune =n ra[iune care poate fi satisf]cut] doar printr-o unire intuitiv] cu realitatea. Tillich sus[ine c] esen[ial aceasta ar fi posibil: ra[iunea \i realitatea ar trebui s] fie una. Dar prin cuno\tin[a uman] nu putem dobqndi aceast] scientia intuitiva.

Polul structurii, dimpotriv], respinge orice transcende nu se las] influen[at de nimic; ra[iunea autonom] (definirea polului structurii ra[iunii =n stare esen[ial]) este a\adar independent].

Avqnd =n vedere imposibilitatea comuniunii dintre ra[iunea autonom] \i cea heteronom] =n starea existen[ial], se cere o revela[ie care s] reu\easc] =n a stinge conflictul dintre polul structurii \i cel al profunzimii printr-o ra[iune salvat].

III.3. Ra[iunea extatic] sau ra[iunea =n revela[ie

Tillich define\te revela[ia ca manifestarea misterului Temeliei sau Fiin[ei =ns]\i mijlocul fiind un miracol obiectiv, iar starea =n care omul prime\te revela[ia este extazul min[ii.

Un mister denot] ceva care-\i p]streaz] caracterul tainic chiar \i atunci cqnd este revelat. Cuno\tin[a =n general nu poate =ngloba misterul deoarece acesta precede structura subiect-obiect caracteristic] experien[ei. Misterul ultim, =n care ra[iunea este dus] pqn] la temelia, abisul ei, este fiin[a =ns]\i sau temelia fiin[ei. Pentru Tillich Dumnezeu este definit desemnat prin aceia\i termeni, ideea de baz] a argumenta[iei sale, fiind aceea c] Dumnezeu se afl] dincolo de orice lucru sau fiin[] concret]; dac] Dumnezeu ar fi un lucru sau o fiin[] concret], ar fi finit.

Aspectul instrumental al revela[iei, corelat \i cu experien[a ecstatic] are pion principal miracolul. Contrar =n[elegerii tradi[ionale, miracolul este definit ca un eveniment semn care produce uimire \i indic] c]tre misterul fiin[ei. Pentru cre\tinism, miracolul care este criteriul pentru toate celelalte revela[ii se concretizeaz] =n ceea ce nume\te Tillich: Isus ca \i Hristos, sau revela[ie final]. +nregistrarea evenimentului revela[iei finale =n Isus ca \i Hristos, stabile\te, conform lui Tillich, rolul Sfintei Scripturi =n societatea contemporan]. Participqnd =n =ntreaga gam] de ambiguit][i, caracteristice vie[ii umane \i devenind =n =ntregime transparent misterului pe care-l reveleaz], Isus =mpline\te criteriul de baz] a revela[iei finale %actualizarea puterii de a se nega pe ea =nse\i f]r] a se pierde pe ea =nse\i^. Nu Isus ci Hristos, %cel ce sacrific] ceea ce este doar Isus =n El^ este purt]torul revela[iei finale.

De\i Tillich demonstreaz] =n cadrul ontologiei sale o =nclina[ie =nspre psihologie, nu prin prisma acestui domeniu prive\te el ra[iunea extatic], chiar dac] se poate vorbi \i despre o parte subiectiv] a ra[iunii. Acest lucru este puternic dovedit de Tillich prin repetarea teoremei c] starea extatic] nu e ira[ional], nu neag] ra[iunea propriu-zis], ci dimpotriv], reprezint] =mplinirea ei. Tocmai acest caracter ra[ional deosebe\te extazul divin de posesiunea demonic], care distruge structura ra[ional] \i =nl]tur] preten[ia de la orice norm] etic].

A\adar extazul ilustreaz] starea min[ii =n care ra[iunea se ridic] deasupra structurii subiect-obiect pentru c] particip] =n Dumnezeu, e una cu Dumnezeul care e sursa atqt a logosului subiectiv cqt \i a celui obiectiv.

III.4. Evaluare \i critic]

Cei mai mul[i dintre credincio\i adopt] o atitudine de respect fa[] de ra[iunea uman]. Abilitatea ca cea de a observa, de a testa, de a deduce, de a crea sunt instrumentele prin care se intr] =n posesia unor pre[ioase informa[ii despre lume; a\a precum am men[ionat =n cele de mai sus Tillich nu ignor] aportul ra[iunii =n teologie, =ns] secretul originalit][ii lui const] =n aprecierea deplin] a limitelor ra[iunii =n =ncercarea de a p]trunde misterul ultim sau =n dezlegarea misterului existen[ei umane.

Cu toate acestea, expunerea doctrinei despre revela[ie \i concep[ia privitoare la ra[iunea uman] a lui Tillich, nu sunt lipsite de ambiguit][i. De exemplu, a =n[elege ce vrea s] spun] Tillich prin profunzimea ra[iunii avqnd =n vedere posibilitatea de a exista dou] alternative de =n[elegere: identificarea cu Dumnezeu conform tradi[iei platonismului augustinian (de\i Dumnezeul descris de Tillich este mai mult decqt atqt din moment ce este %puterea fiin[ei =n toate lucrurile^) \i interpretarea c] inepuizarea realit][ii duce la o =n[elegere par[ial], niciodat] total] a ei, consider]m ca finit] \i ra[iunea de care are omul parte.

Tillich, de asemenea, nu specific] dac] partea subiectiv] \i obiectiv] a ra[iunii coincid =n ra[iunea =n existen[] ca \i =n cea esen[ial]; =ntrebarea dac] conflictul dintre structura ra[iunii \i profunzimea ra[iunii are loc =n interiorul ra[iunii e o alt] neclaritate.

+n ce prive\te ra[iunea extatic], ea deschide drumul c]tre =n[elegerea profunzimii ra[iunii, sau a lementului recondi[ionat =n orice ac[iune a ra[iunii. Tillich insist] asupra necesit][ii de a corela ra[iunea ecstatic] cu un miracol obiectiv primit =ntr-o atitudine existen[ial]. Doctrina lui Tillich despre revela[ie difer] de cea a lui Karl Bart prin caracterul mai uman, mai filosofic. Con[inutul revela[iei este absolut independent fa[] de om, =ns] primirea lui este condi[ionat] de existen[a uman].

DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU

Cartea %New Direction in Theology Today^, apar[inqnd lui John Mac[uarrie are meritul de a constitui prin gqndirea clar], prezen[a argumentelor logice, precum \i datorit] faptului c] dispune de un text scris cu luciditate, un mare pas =n direc[ia interesului tot mai aprins al teologilor secolului XX pentru doctrina despre Dumnezeu, mijlocul de a sus[ine \i =n[elege credin[a =n Dumnezeu, fundamentul credin[ei biblice, =ntr-o societate secular] dispus] de a porni =n multe privine f]r] Dumnezeu.

+n cele cinci zeci de teme =nscrise =n gruparea Marilor C]r[i ale Lumii Occidentale, idei care au dat via[] \i au fost lumina civiliza[iei vestice, niciuneia nu i se aloc] mai mult spa[iu, decqt celei despre Dumnezeu. %Dumnezeu tace^ a spus Sartre- aceasta nu o pot nega; \i totu\i totul =n mine strig] dup] un Dumnezeu- iar aceasta nu o pot ocoli; Jaspers consemneaz] absen[a lui Dumnezeu, iar ceea ce crede Hamilton c] edific] totul este moartea lui Dumnezeu.

Acest centru al cunoa\terii influen[eaz] deci =n mod profund =n[elegerea vie[ii noastre umane \i a universului.

+n teologia doctorului Paul Tillich, =ncadrat] =n %noua teologie^, doctrinei despre Dumnezeu i se acord] o analiz] complex] \i detaliat], afirmqndu-se cu t]rie c] aceasta r]spunde la cele dou] mari =ntreb]ri desprinse din descrierea structurii ontologice =n care omul particip]: a) Pe ce se =ntemeiaz] structura ontologic] \i care este natura acestui temei?

b) Care este sursa curajului omului prin care acesta este izb]vit de anxietatea amenin[]rii non-existen[ei?

IV.1. Pledoarie =n favoarea sau =n defavoarea dovezilor pentru existen[a lui Dumnezeu

+n viziunea lui Tillich, argumentele filosofice clasice ale teologiei naturale, care =ncearc] s] dovedeasc] existen[a lui Dumnezeu sunt irelevante \i deci respinse. +ns]\i construc[ia %existen[a lui Dumnezeu^ este inadvertent] fiindc] Dumnezeu nu este o fiin[] existent]; conceptul de existen[] este inaplicabil lui Dumnezeu. Dumnezeu, argumenteaz] Tillich, se afl] dincolo de esen[] \i existen[] deoarece El este cel care a pus bazele amqndurora, El este fiin[a =ns]\i. +n felul s]u de a vedea fiin[a lui Dumnezeu, Tillich a adoptat cuvqntul %existen[]^ de la Kant \i Kierkegaard, referire la obiecte \i persoane finite =n spa[iu \i timp.

+n vederea =n[elegerii l]murite a atitudinii negative a teologului nord american cu privire la argumentele tradi[ionale trebuie men[ionat c] el urmeaz] linia tradi[iei augustiniene \i nu pe cea tomistic] =n raportarea cunoa\terii lui Dumnezeu. Deosebirea =ntre concep[ia ontologic] a lui Augustin \i cea cosmologic] a lui A[uinas, reprezint], dup] Tillich firul ro\u al =ntregii teologii cre\tine.

+n contrast cu metoda cosmologic] care promoveaz] un Dumnezeu str]in omului despre care nu se poate avea o cunoa\tere adecvat] datorit] p]catului, Tillich a considerat c] omul este =nstr]inat de Dumnezeu =n existen[a lui dar nu c] este \i separat de El; =nstr]inarea poate fi buruit] de om pentru c] el \i Dumnezeu apar[in esen[ial unul altuia.

+nsemn]tatea argumentelor tradi[ionale socote\te Tillich, rezid] =n faptul c] ele dau glas =ntreb]rii despre Dumnezeu prezente =n aspectele finitudinii omului. Ele detaliaz] =ntrebarea despre Dumnezeu dar nu pot oferi r]spunsul. R]spunsul trebuie s] vin] de la teologie. Oricqte neconcordan[e \i oricqt] imprecizie s-ar afla =n premisele \i concluziile argumentelor teistice, calificarea lor drept insuccese nu este justificat] f]r] o examinare adecvat] a posibilit][ii de a le reformula. Chiar dac] Tillich g]se\te o sl]biciune =n argumentul cosmologic \i teleologic (Dumnezeu este derivat din lume), el poate fi criticat c] nu expune =n mod am]nun[it aceste critici sumare. De alt] parte, tei\tii socotesc c] argumentele =n favoarea existen[ei lui Dumnezeu au valoare ca dovezi =ns] o valoare limitat]. Este ira[ional a crede c] tei\tii pot concepe un argument care s]-i mul[umeasc] pe to[i. Importan[a dovezilor va cre\te, dac] acestea au o contribu[ia pozitiv] =n cadrul unor comunit][i extinse \i anume, s] asigure eviden[e =n sprijinul afirma[iei c] Dumnezeu exist].

IV.1.1. Argumentul ontologic.

Dup] cum cunoa\tem, a fost formulat de teologul cre\tin Anselm (1033-1109), \i este cu siguran[] cel mai dificil argument teistic. Anselm a sus[inut c] ne putem forma ideea unei fiin[e astfel =ncqt s] nu poat] fi conceput] o alt] fiin[] mai mare. Se pare =ns] c] eroarea acestui argument const] =n faptul c] se =ncearc] stabilirea a ceva care exist] =n realitate dintr-o premis] despre idei existent] =n mintea noastr].

Din punctul de vedere al lui Augustin, abordarea ontologic] afirm] c] omul e con\tient de elementul necondi[ionat =n toat] activitatea teoretic] \i realizeaz] c] verum-ipsum (adev]rul =nsu\i) este norm] a tuturor aproxima[iilor pentru adev]r. Acest adev]t etern \i neschimbabil este prezent a\adar =n c]utarea dup] cunoa\tere.

Elementul necondi[ionat poate fi reg]sit \i =n filosofia lui Kant ca bonum-ipsum (binele =nsu\i), ca norm] pentru toate aproxima[iile pentru bun]tate din cadrul argumentului s]u moral. Exprimqnd acela\i lucru altfel argumentul ontologic demonstreaz] c] =n con\tien[a omului de finitudinea lui este inclus] \i o constatare a unui poten[ial infinit care apar[ine esen[ial omului dar de la care acesta este exclus. Atqt adev]rul =nsu\i cqt \i binele =nsu\i sunt manifest]ri ale lui esse-ipsum (fiin[a =ns]\i) ca temelie \i profunzime a tot ceea ce este.

Ceea ce vrea s] spun] Tillich prin argumentul ontologic este c], mai degrab], acesta sugereaz] c] omul posed] o con\tien[] a lui Dumnezeu care precede =ntrebarea lui despre Dumnezeu, decqt c] poate fi considerat o dovad] pentru existen[] lui Dumnezeu. Prezen[a elementului necondi[ionat =n ra[iunea omului face posibil] =ntrebarea despre Dumnezeu.

De\i din punct de vedere logic \i teologic, argumentele tradi[ionale sunt defectuoase, ele aduc totu\i o contribu[ie pozitiv] =n sensul c] sesizeaz] atqt o separa[ie, cqt \i o conexiune =ntre fiin[a finit] \i cea infinit].

Chiar dac] Tillich aduce argumente =n sprijinul ideii c] Dumnezeu se afl] dincolo de limit]rile existen[ei \i dincolo de lumea gqndirii conceptuale, a\a dup] cum vom vedea, pare diferit modul =n care Tillich =n[elege transcendentul: nu exist] t]rqm transcendental ci doar =n[eles transcendental %transcendentul nu poate fi exprimat =n termeni de fiin[], ci doar de =n[eles^. James Luther Adams a parafrazat astfel: %prin defini[ie nu poate fi vorba de fiin[] necondi[ionat]^, %nu este vorba de o realitate existent] ci de un =n[eles al fiin[ei^. Ca \i loc, conform lui Tillich, transcendentul e tot finit; infinitul e unul subiectiv deoarece se limiteaz] fiin[a lui Dumnezeu la existen[a celorlalte fiin[e. Tillich credea c] Dumnezeu nu putea fi =nainte de existen[a a altceva.

IV.1.2. Argumentul cosmologic.

Cqnd vorbim de argumentul cosmologic nu ne referim la argumentul filosofilor arabi \i a lui William Craig (1945- ), ci la cel tomistic. Toma D’A[uinas a fost un opozant al metodologiei de care s-a f]cut uz =n argumentul ontologic. El a afirmat c] mijlocul ra[ional pentru a ajunge la Dumnezeu este prin argument. Pornind de la premisa c] Dumnezeu e un str]in, =n sensul c] nu e prezent =n experien[a uman], D’A[uinas a =ncercat s] demonstreze existen[a celui divin prin prisma efectelor acestuia cunoscute de oameni. Gradul de probabilitate este mult mai mare dqcat cel de certitudine deoarece exist] aceia\i surs] adoptat] \i de Aristotel: sim[urile. Tillich, al]turi de al[i critici ai acestui argument, a replicat bine c] Dumnezeu e derivat din categoria lefinitudinii: din substan[] \i cauz]. +n calitate de cauz] prim] sau substan[] necesar] Dumnezeu nu poate da explica[ii =n ce fel finitudinea sau non-existen[a este biruit] de curaj.

Rolul argumentului cosmologic, concluzioneaz] Tillich, este doar de a sluji ca simbol %care scoate =n relief =ntrebarea prezent] =n existen[a finit], =ntrebarea care transcende finitudinea \i categoriile, =ntrebarea despre Dumnezeu^.

A\adar, Tillich limiteaz] filosofia la a ridica doar =ntrebarea despre Dumnezeu \i nu este interesat =n a ar]ta c], de\i credin[] =n Dumnezeu a teismului nu este demonstrabil], ea este totu\i rezonabil]. Se poate g]si =ns] o neconcordan[] la Tillich =n acest punct: cu toate c] la fel ca \i Kant, Tillich a afirmat c] dac] nu exist] certitudine =n demonstrarea existen[ei lui Dumnezeu, argumentele tradi[ionale nu au nici o valoare, se pare totu\i c] prin declara[ia, c] argumentul ontologic exprim] o =n[elegere imediat] a elementului ultim sau necondi[ionat =n realitate, teologul din Brandenburg indic] faptul c] =ntrebarea despre Dumnezeu este posibil].

Argumentul cosmologic, la fel ca \i celelalte argumente de altfel, merit] =ns] un studiu mai aprofundat decqt le-a acordat Tillich, aceasta cu atqt mai mult cu cqt Farrer \i F. R. Tennant, au sus[inut c] ele pot fi reformulate =n termeni mai pu[in exacti decqt au fost enun[ate pe vremea lui Kant \i Hume.

IV.1.3. Argumentul teleologic.

Anxietatea cu privire la lipsa de sens, reprezint] forma uman] caracteristic] a anxiet][ii ontologice. Argumentul teleologic aduce =n discu[ie tocmai aceast] amenin[are a non-existe[ei =n sensul pierderii unit][ii prezente =n cadrul elementelor opuse din structura ontologic], unitate care asigur] sensul existen[ei.

Concluzie

Filosofia =n forma argumentelor ra[ionale clasice, nu poate da r]spuns =ntreb]rii despre Dumnezeu a omului. Tot ce poate realiza ea, e s]-l preg]teasc] pe om pentru r]spunsul revela[iei. Filosofia =n sistemul teologic al lui Tillich este limitat] la a descrie \i analiza structura existen[ei finite.

Perseveren[a lui Tillich =n a nu lua =n calcul reformularea argumentelor tradi[ionale, are drept urmare sporirea distan[ei dintre =ntrebarea filosofic] \i r]spunsul teologic. Astfel, fondarea =n ra[iune e mai mic] decqt ar trebui prin acceptarea, prin credin[] a r]spunsului Dumnezeu.

IV.2. Fiin[a-+ns]\i \i preocuparea ultim]

Din multe puncte de vedere termenul pentru desemnarea lui Dumnezeu, Fiin[a-îns]\i, din sistemul teologic a lui Tillich a fost cel mai distinctiv din doctrina sa despre Dumnezeu. Pentru Tillich Dumnezeu nu a fost o fiin[], o fiin[] printre multele care exist]. În teismul conven[ional Dumnezeu este Fiin[] nelimitat], Fiin[] plin] de splendoare, Fiin[a suprem], dar tot o fiin[]. Pentru Tillich Dumnezeu nu este o fiin[]; Dumnezeu se afl] dincolo de orice lucru sau de orice fiin[] concret], El este fiin[a-îns]\i\i temelia fiin[ei. Dumnezeu este imanent în sensul c] orice finit particip] în fiin[a îns]\i; Dumnezeu este prezent în tot ceea ce este îns] El nu trebuie egalat cu tot ceea ce este. Nu e corect, a\adar, a-l acuza pe Tillich; pentru Tillich Dumnezeu e în toate. Rela[ia lui Dumnezeu cu obiectele din lume este ceva întocmai cu rela[ia dintre seva copacului \i copac. Dumnezeu este principiul fiin[]rii a tot ce exist], puterea intern] care face ca totul s] existe.

A-L numi pe Dumnezeu o fiin[] înseamn] a-L limita categoriilor care se aplic] numai fiin[elor finite, în special categoria spa[iului \i substan[ei. Chiar \i atunci cqnd Dumnezeu este numit cu superlative ca: cea mai puternic], cea mai înalt] \i perfect] fiin[], El tot este pus în rqndul celorlalte fiin[e finite.

Astfel, în timp ce toate fiin[ele au tr]s]tura distinctiv] de a exista, Dumnezeu nu exist]. Cu toate acestea afirma[ia lui Tillich c] Dumnezeu nu exist], nu este una defavorabil], dispre[uitoare, ci una profund real]. Dumnezeu nu numai c] exist], El este. Dac] fiin[ele finite exist], Dumnezeu este Dumnezeu \i în sensul c] El este baza existen[ei tuturor fiin[elor \i lucrurilor carec exist].

Distinc[ia lui Tillich între fiin[] \i fiin[e l-a ajutat pe John Mac~uarrie s] aprecieze ca fiind de folos diferen[a ontologic] dintre fiin[] \i fiin[e din filosofia lui Heidegger. Se pare c] aspectul mistic eviden[iat în ontologia mistic] promovat] de Tillich este la fel de important pentru el \i în doctrina sa despre Dumnezeu. Dumnezeu este profunzimea în tot ce exist]; El face ca tot ce este s] fie mai degrab] decqt s] nu fie. Cheia pentru a în[elege transcenden[a în sistemul teologic a lui Tillich, este tocmai aceast] idee de participare: nu exist] t]rqm transcendental, ci doar în[eles transcendental.

Cei care g]sesc limbajul lui Tillich despre fiin[] ca fiind abstract \i speculativ dau dovad] de superficialitate în analiza lor, deoarece nu iau în calcul modul în care Tillich vorbe\te de Dumnezeu în cadrul dimensiunii existen[iale. Putem s] vorbim sau s] gqndim despre Dumnezeu numai pe baza rela[iei noastre existen[ial cu El, pentru c] El este ceea ce preocup] ultim pe om.

Conceptul de preocupare ultim] este cheia în[elegerii schimb]rilor ce au avut loc de-a lungul istoriei religiei în ideea de Dumnezeu. În func[ie de perceptibilitatea unei persoane, unui lucru, o posibil] preocupare cre\te sau scade. Pe de alt] parte, dac] preocuparea este cu adev]rat ultim], ea trebuie s] transced] orice concret \i finit. Conflictul dintre concrete[e \i finalitate, sistematizeaz] Tillich, constituie sursa tuturor tipologiilor de religii care au încercat s] accentueze în interiorul divinit][ii, fie prima preten[ie, fie cea de-a doua: Politeism – expresie a cererii religioase de concrete[e;

Monoteism – promoveaz] finalitatea, ceea ce e ultim;

Misticism – accentueaz] într-un mod radical finalitatea \i pare un fel de monism idealist.

Monoteism trinitarian – stabile\te un echilibru între cele dou] revendic]ri.

A\a precum în toate aspectele, Tillich s-a declarat ca fiind între liberalism \i neo-ortodoxie, solu[ia lui Tillich \i în ce prive\te rela[ia concret – ultim, este una de mijloc. Divinul este transcendent ca temelie a fiin[ei, dar este mediat prin obiecte concrete sau fiin[e care indic] dincolo de ele, înspre divin.

IV.1.Afirma[ii simbolice \i non-simbolice

Un element important în gqndirea lui Tillich îl reprezint] natura simbolic] a limbajului religios.

Simbolul particip] în realitatea spre care indic] \i în acela\i timp este dep]\it de acea realitate.

Singura afirma[ie non-simbolic] (literal]), pe care teologia o poate face despre Dumnezeu, potrivit lui Tillich, este c] El este fiin[a îns]\i. Aceast] afirma[ie înseamn] ceea ce direct \i propriu-zis declar]. Orice altceva ce se încearc] s] se declare despre Dumnezeu este doar o afrma[ie simbolic] derivat] din interpretarea structurii existen[ei finite, din elementele \i categoriile ei, aplicate infinitului.

Dumnezeu este infinit, nu limitat de structura existen[ei finite; aceasta nu înseamn] numai c] Dumnezeu este nem]rginit, ci \i c] El nu poate fi m]rginit (caracterul infinit al lui Dumnezeu: în termeni de spa[iu – Fapte 17:24-25; Ieremia 23:23-24; Ps.139:7-12; Matei 28:19-20; în raport cu timpul – Ps.90:1-2; Iuda 25; Isaia 44:6; Apocalipsa 1:8, 21:6, 22:13).

Preocupare fa[] de natura \i rolul limbajului religios au dus în secolul XX, la o serie de teorii cu privire la modul în care trebuie în[eles afirma[ii ca: Domnul este P]storul meu, Yahweh a vorbit profe[ilor; pentru unii semnificativ au fost modelele teologice, pentru al[ii povestiri, metafore, pilde.

Conform multor teologi moderni, printre care \i Tillich, cqnd Dumnezeu este subiectul discu[iei toate propriet][ile \i activit][ile atribuite Lui sunt simbolice. De\i Tillich pare justificat în promovarea pruden[ei atunci cqnd vorbe\te despre Dumnezeu, pozi[ia drastic] pe care o adopt], \i anume: “întregul limbaj despre Dumnezeu trebuie s] fie simbolic”, pare irelevant]. Printr-o teologie apofatic] cu siguran[] c] riscul erorii este mult diminuat, decqt printr-o teologie catafatic]. Dar a\a cum spunea William Alston, nimic nu ne împiedic] s] ne îmbun]t][im limbajul cqnd e vorba de Dumnezeu \i s] fim aten[i s] nu fim du\i în eroare de formele limbii.

Toma d’A`uino, ca de altfel to[i marii gqnditori scolastici, a fost con\tient de întreb]rile care se pot ridica în urma folosirii unor atribute ca: bun, iubitor, iert]tor, doritor, cqnd vorbim despre Dumnezeu, dar, în acela\i timp, a adoptat o alt] pozi[ie decqt cea agnostic] a lui Tillich. Doctrina analogiei a\a cum este prezentat] de d’Aquino \i criticul acestuia, Cajetan, mult criticat] în perioada modern], r]mqne, cu toate acestea, o dovad] clar] a modului în care în[elesul este transferat din contextul obi\nuit în cel religios.

D’A`uino sus[ine c] atunci cqnd un cuvqnt, ca de pild], “bun” este atribuit lui Dumnezeu, el nu este folosit cu exact acela\i în[eles ca atunci cqnd el este aplicat omului. Aceasta vrea s] spun] d’A`uino prin aspectul univoc.

Aspectul echivoc se opune celui univoc: atribuirea epitetului “bun” lui Dumnezeu se face cu un în[eles total diferit, neînrudit cu sensul de care se face uz în aplicarea lui, fiin[elor finite.

Exist] o leg]tur] între bun]tatea lui Dumnezeu \i cea a omului, în sensul c] Dumnezeu a creat pe om dup] chipul \i asem]narea Sa. Prin jertfa Domnului Isus Hristos (Isus Hristos fiind chipul lui Dumnezeu), chipul lui Dumnezeu în om poate s] fie ref]cut \i astfel, omul s] se deosebeasc] de chipul lumii (1 Cor.7). dup] A`uino, atributul de “bun” este atribuit creatorului \i creaturii nu univoc, nici echivoc, ci analogic.

Atributul “credincios” poate fi conferit atqt unui cqine, dar \i pentru a descrie un om. Într-adev]r, exist] o similaritate între calitatea devotamentului manifestat] în comportamentul cqinelui \i credincio\ia de care d] dovad] con\tient un om. Datorit] acestei similarit][i, nu putem folosi termenul de “credincios” în mod echivoc (cu sens total diferit).

Pe de alt] parte îns], exist] o imens] diferen[] în ce prive\te calitatea atitudinii unui cqine \i calitatea atitudinii unui om. Atitudinea omului e superioar] celeilalte datorit] afinit][ii la scopuri morale \i din pricina unei deliber]ri con\tiente. Aceast] diferen[] face imposibil] \i irelevant] în[elegerea atributului “credincios” în mod univoc.

În schimb, facem uz de ea, o utiliz]m cu scopul de a ar]ta c] la nivelul sufletului cqinelui exist] o calitate care la nivel uman corespunde credincio\iei.

Astfel, cqnd declar]m c] Dumnezu este bun, ceea ce de fapt afirm]m e c] exist] o calitate a fiin[ei perfecte care la nivel uman e desemnat] prin termenul de bun]tate.

În timp ce via[a uman] se rezum] la a fi doar o reflec[ie fragmentat], distorsionat] a calit][ii de a fi bun, realitatea integr], normativ], divn] promoveaz] adev]rata bun]tate. Doar în Dumnezeu perfec[iunele existen[ei pot dobqndi o natur] nedivizat].

IV.2.1 Personalism sau impersonalism?

Dezbaterea privitoare la simbolism sau literalism cqnd vorbim de Dumnezeu, poate fi formulat] \i în al[i termeni teologia lui Tillich.

Ofer] sistemul teologic al lui Tillich un Dumnezeu personal? De\i în gqndirea lui Tillich Dumnezeu este temelia personalit][ii, ceea ce ne face personali, El nu este mai mult o persoan] decqt este o fiin[]. Oridecqte ori experimentez persoanalitatea îl întqlne\ti pe Dumnezeu fiindc] El este baza oric]rei personalit][i. Dumnezeu, îns] nu e o entitate cu care po[i avea o rela[ie personal]; Dmnezeu nu poate fi cunoscut printr-o rela[ie presonal], ci doar în rela[ie cu alte fiin[e.

Dar sursa puterii, centrul cre\tinismului, st] tocmai în aceast] comunicare interpersonal], în închinare \i rug]ciune personal]. Tillich a recunoscut la sfqr\itul vie[ii lui c] el nu se mai ruga ci doar medita. Rollo May a realizat o descriere superb] a medita[iei lui Tillich în Paulus: Reminiscences of a Friendship.

Refuzul lui Tillich de a-L considera pe Dumnezeu o persoan] nu face altceva decqt s] ne reaminteasc] de filosofia greac]. Dumnezeii grecilor erau în ultima instan[] impersonali, forme neschimb]toare ale realit][ii. PJentru greci :dragostea este Dumnezeu, dar niciodat] Dumnezeu nu e dragoste (1Ioan 4:16); filosofia greac] se deosebe\te de teologia cre\tin] chiar în acest punct; preocupqndu-se de fiin[a infinit] (Absolutul), filosofia respinge Dumnezeul revela[iei “Eu sunt Cel ce Sunt”, subiectul teologiei cre\tine.

Mai mult decqt filosofii greci, cel care a infectat teologia medieval] cu impersonalism cqnd se discut] despre Dumnezeu, a fost Pseudo Dionysius, un neo-platonist care l-a descris pe Dumnezeu ca fiin[a care transcende orice fiin[], Necunoscutul, Cel f]r] de nume, Cel inexprimabil. Pseudo Dionysius cu teologia sa apofatic] (dela \i a nega) a influen[at o serie de gqnditori ca: Hugo, Peter Lombard, Albertus Magnus, Toma d’A[uinas etc.

În fa[a celor dou] scopuri la care doctrina despre Dumnezeu trebuie s] r]spund] o astfel de impersonalitate este irelevant]. Anxietatea omului, înstr]inarea lui fa[] de fiin[] nu poate fi biruit] decqt cu ajutorul unui Dumnezeu personal, un Dumnezeu iubitor care are un nume: Eu sunt cel ce sunt (Exod 20). Evreii considerau c] numele e o întruchipare a persoanei care-l poart]. Numele lui Dumnezeu e interschimbabil cu El +nsu\i. A-I blasfemia, l]uda, profana, dispre[ui numele, înseamn] a face toate acestea lui Dumnezeu +nsu\i.

A\adar, perspectiva biblic] e total diferit] e total difrit] fa[] de lipsa unei divinit][i personale cum exist] în hinduism, de exemplu. De altfel, din punctul acesta de vedere cartea “Courage to Be” a lui Tillich pare s] aib] mai multe în comun cu Hinduismul decqt cu Cre\tinismul istoric.

E adev]rat c] dac] Dumnezeu este mai presus de orice Dumnezeu, m]re[ia lui e dincolo de orice exprimare omeneasc] (F.A. 17::24-25; Ierem. 23:23; Apoc. 1:8, 21:6, 22:13).

Tillich a fost contemporan în sensul c] a v]zut bine c] omul modern tqnje\te dup] în[eles, sens. În viziunea lui ceea ce e ultim conduce la o existen[] neîntrerupt] \i la o armonie a existen[ei. Respingqnd dogmatismul \i încurajqnd modestia, Tillich a creat o cale înspre descoperirea \i importan[a sensului.

Pozi[ia negativ] (via negativa) a lui Tillich este considerabil] datorit] faptului c] nu poate fi niciodat] fanatic] sau dogmatic] în ce prive\te preocuparea ultim]. Întreaga cunoa\tere e finit] \i relativ]; totul e deschis îmbun][rii. Tillich combin], a\adar, onestitatea cu lipsa dogmatismului.

Pozi[ia lui Tillich fa[] de transcendent ne salveaz] de perfec[ionism în comportament (naivitate moral]) \i mqndrie intelectual], \i ne ajut] s] ne accept]m pe noi în\ine a\a cum suntem, de neacceptat. Întotdeauna va exista un vacuum în împlinirea legii morale.

Concep[ia lui Tillich cu privire la natura ultim] a lucrurilor are toate avantajele pozi[iei Dumnezeului finit, dar f]r] inadverten[ele implicate. În felul acesta Dumnezeu nu mai e responsabil de existen[a r]ului în lume, nici m]car în sensul Whiteheadian(de a con[ine sau cuprinde toat] lumea). Crea[ia finit] e motivul existen[ei r]ului. Din moment ce pentru Tillich Dumnezeu nu e creator, el scap] de acuzele care sunt aduse celor care îl concep pe Dumnezeu ultim.

IV.3. Alte simboluri pentru Dumnezeu

IV.3.1.Dumnezeu ca fiin[] vie

Prima afirma[ie simbolic] pe care Tillich o face despre Dumnezeu este c] El e o fiin[] vie. Via[a este procesul în care poten[ialul devine actualizare. Din moment ce în Dumnezeu nu se poate vorbi de poten[ial \i actualizare, nu putem nici s] vorbim despre El într-un sens non-simbolic, dar putem s] declar]m c] El e viu, în sensul c] El e temelia vie[ii.

Tillich critic] punctul de vedere al lui d’A[uinas, care l-a conceput pe Dumnezeu ca actualizare pur] \i concep[ia modern] care l-a descris pe Dumnezeu ca fiind unul în devenire. Tillich accept] c] în Dumnezeu exist] atqt un element dinamic (al devenrii) cqt \i un element static, dar nu exist] o poten[ialitate care nu este actualizat], pentruc] în Dumnezeu “înc] nu” este totdeauna echilibrat de un “deja”.

La o evaluare atent] a acestui simbol s-ar putea ridica întrebarea: cum se poate afirma c] în Dumnezeu exist] un proces etern, dar totu\i nu exist] o distinc[ie între poten[ialitate \i actualizare în El.

IV.3.2. Dumnezeu ca spirit

Influen[a apostostolului Pavel pe de-o parte, \i a idealismului modern pe de alt] parte se resimpte în importan[a pe care Tillich o acord] acestui simbol. Dumnezeu este spirit; acesta este cel mai direct \i cel mai cuprinz]tor simbol pentru via[a divin]. Spiritul e împlinirea vie[ii. Pentru Tillich exist] urgen[a vie[ii de a deveni spirit, de a se împlini pe ea înse\i ca spirit. Acest concept al spiritului se na\te dintr-o constela[ie de condi[ii psihologice \i constitue o nou] dimensiune în unitatea vie[ii. Spiritul e simbolul de baz] al celui de-al treilea volum a capodoperei lui Tillich. E simbolul prin care Nels F.S. Ferre, poate cel mai bun prieten, dar \i cel mai aprig critic al lui Tillich, a v]zut schimbarea radical] posibil] a teologiei lui Tillich. Cu alte cuvinte, convertirea impersonalismului din doctrina despre Dumnezeu într-un personalism genial.

Spiritul e cel care une\te puterea cu semnifica[ia \i cel care face ca toate elementele ontologice s] fie în unire unele cu altele. Manifestarea spiritului divin în spiritul uman e sursa salv]rii în via[a omului.

IV.3.3. Dumnezeu etern \i temporal

Urmqndu-l pe Whitehead \i Hartshorne, Tillich respinge ideea tomistic] c] Dumnezeu este etern \i timpul este exclus din via[a divin]. Eternitatea divin] include timpul dar în acela\i timp îl transcende. Dumnezeu are leg]tur] cu timpul dar în via[a lui clipele nu sunt separate unele de altele pentru c] eternitatea este simbolizat] ca un prezent etern. Acest mod de a privi eternitatea na\te în om curajul de-a înfrunta anxietatea cauzat] de trecut \i viitor, deoarece în eternitate momentele timpului sunt un întreg.

IV.3.4. Dumnezeu: cunoa\tere \i voin[]

Din moment ce Tillich a negat faptul c] Dumnezeu nu e o persoan], nu e surprinz]tor c] are pu[in de zis cu privire la cunoa\terea \i voin[a lui Dumnezeu. +n teologia clasic] polaritatea voin[]-intelect e desemnat] de polaritatea dinamic], form]. Gqndirea modern] d] dreptate lui Duns Scotus, \i nu lui A`uinas, c] voin[a primeaz], pentru c] e elementul dinamic. Dar voin[a \i intelectul ca simboluri pentru Dumnezeu exprim] mult mai mult decqt ac[iunea \i în[elegerea a\a cum apar ele în experien[a uman]. Cqnd vorbim de cuno\tin[a divin] ceea ce vrem s] spunem e c] nimic nu exist] în afara unit][ii vie[ii divine. Cel mai remarcabil lucru al analizei privitoare la cunoa\terea \i voin[a divin] e c] e ambiguitatea ei. Cunoa\terea \i voin[a sunt valabile numai pentru o fiin[] personal].

IV.3.5.Dragoste divin] \i dreptate

Dragostea este lupta pentru reunire în procesul vie[ii. Din moment ce reunirea presupune separare, dragostea nu poate exista unde nu exit] individualizare.

Dreptatea nu e opus] dragostei, e o expresie a ei, deoarece sus[ine \i conserv] libertatea \i caracterul unic al celui iubit. Este adev]rat c] dreptatea condamn] pe cei nedrep[i dar aceasta nu e decqt o reac[ie a dragostei împotriva celor ce încearc] s] o violeze. Dragostea divin] se manifest] ca har pentru cei care au c]lcat dreptatea.

Simbolul dragostei lui Dumnezeu este Tat]. Termenul de tat] exprim] originea, mijlocul \i scopul crea[iei lui Dumnezeu, la fel \i activitatea lui de-a justifica omul prin harul S]u. Dragostea trebuie s] fie într-o leg]tur] strqns] cu dreptatea, astfel c] simbolul “Tat]” trebuie s] fie echilibrat de simbolul “Domn”.

IV.4.4.Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu

De\i Tillich conlude discu[ia lui despre Dumnezeu din Systematic Theology cu aceste simboluri biblice derivate din calit][ile \i rela[ii personale, r]mqne totu\i o întrebare: aceste simboluri indic] natura lui Dumnezeu sau exprim] modalitatea experimenteaz] rela[ia lui cu El? Problema devine mai acut] cqnd se pune =ntrebarea ce fel de credin[] religioas] se cere a se urma?

Tillich consider] c] exist] dou] mari alternative la aceste întreb]ri: participare mistic] în fiin[] îns]\i – sau întqlnirea personal] cu Dumnezeul teismului.

A\a dup] cum Augustin a sus[inut c] îndoiala este imposibil] f]r] presupozi[ia adev]rului, a\a Tillich sus[ine c] disperarea în fa[a îndoielii radicale \i în fa[a de\ert]ciunii implic] prezen[a ascuns] a fiin[ei înse\i ca surs] de sens. Credin[a care urmeaz] acestei situa[ii e una f]r] nici o direc[ie, o credin[] absolut]. Este ceva nedefinit din moment ce totul e dizolvat de îndoial] \i lips] de sens.

De\i credin[a absolut] nu are nici un sens concret, totu\i are unul: “Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu”, un Dumnezeu care transcende ideea teistic] de Dumnezeu. Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu e mult mai apropiat de divinitatea misticilor monistici decqt de Dumnezeul personal al teismului. Simbolurile teistice ca providen[], iertare, \i-au pierdut puterea în teologia lui Tillich, dar credin[a absolut] poate restabili curajul de-a fi.

CONCLUZII FINALE

1. Ideea îns]\i de sistem pare a fi în contrast cu teologia sistematic] (a\a cum este definit] \i privit] în rela[ie cu teologia biblic], istoric], filosofic]). Sistemul e o metod] prea rigid] pentru a teologiza deoarece se for[eaz] evanghelia ca în patul lui Procust.

Kenneth Hamilton a avut dreptate cqnd a spus: “A vedea sistemul lui Tillich ca întreg înseamn] a vedea c] el este incompatibil cu evanghelia cre\tin]”.

2. 2.1. +ntodeauna a existat un pericol imens în a cupla principiile de credin[] ale unei religii istorice cu o filosofie anume, pentru c] fiecare sistem filosofic, la urma urmei, nu e decqt o aproximare a adev]rului despre realitatea ultim].

E adev]rat c] Tillich a conturat limitele teologiei sale din perspectiva idealismului german, misticismului \i existen[ialismului, dar tot atqt de adev]rat e c] Tillich merit] un loc de onoare între gqnditorii religio\i contemporani, tocmai datorit] curajului s]u de a desf]\ura o activitate creativ] de lung] durat] pe marginea rela[iei dintre teologie \i filosofie. Aceast] atitudine de curaj, total diferit] de o pozi[ie defensiv]:”filosofia e un inamic al teologiei” \i care constituie un pericol mai mare decqt cea dintqi, i-a adus lui Tillich numele de apostolul intelectualilor.

2.2.Conota[iile biblice prezente în sistemul teologic al lui Tillich sunt de-a dreptul extraordinare. E de-ajuns s] privim la conceptul de anxietate din ontologia sa, încercarea lui de-a se folosi de filosofia analitic] în doctrina despre Dumnezeu (conceptul de existen[] a lui Dumnezeu ) etc.

3.Tillich e un maestru în ceea ce [ine de metodologie. Plasqnd ontologia la începutul sistemului s]u teologic, Tillich a scos în relief nevoia disperat] a omului dup] Dumnezeu; Tillich a demonstrat c] e preocupat de întreb]rile \i nevoile umanit][ii. A dovedit c] a jucat \i el un rol de opresat în “spectacolul viu” al celui de-al doilea r]zboi mondial.

4.Cu toate acestea, pozi[ia lui a pierdut viziunea \i scopul tocmai acolo unde trebuia s] str]luceasc] orbitor.

Impersonalismul s]u nu numai c] nu ajut] istoria uman] \i nu ofer] o perspectiv] de viitor umanit][ii, dar are \i o baz] fisurat] de ambiguit][i. De pild], analiza profund], aspectul mistic, în[elesul, sunt idei geniale, dar dincolo de în[eles, semnifica[ie, trebuie s] existe ceva. Nu poate exista putere, în[eles, f]r] nici o baz]. E o contradic[ie în termeni. A\a cum spune Nels F.S.Ferre:”dac] puterea exist] ea trebuie legat] de cineva”. Tillich nu are o solu[ie. Solu[ia lui e una mai degrab] una pseudoteologic]. El a e\uat în a oferi ceva ultim din punct de vedere teologic care s] poat] fi analizat. Medita[ia f]r] ac[iune e de fapt pierdere de vreme.

5.+n ce prive\te capitolul: Ra[iune \i Revela[ie, Tillch r]mqne unic în teologia modern] deoarece a alocat cel mai vast spa[iu kerygmei apostolice, apreciind în mod corect limetele ra[iunii.

6.Un program în care s-ar accepta aspectele pozitive ale teologiei lui Tillich \i în care cele negative ar fi revizuite ar ar]ta cam în felul urm]tor:

6.1.Recunoa\terea Duhului ca cea mai cuprinz]toare categorie cu puterea de-a se centra asupra realita[ii eului, spiritul fiind o entitate care poate penetra toate evenimentele finite. Spiritul trebuie s] fie ceva distinctiv care s] de[in] adev]rurile despre substan[] \i proces, dar care s] mearg] dincolo de ele.

6.2.Elaborarea cu mult] aten[ie a diferen[ei dintre personalitatea spiritual] \i spirit personal ca ceva ultim. Spiritul este infinit, personalul este finit. Doar atunci cqnd Dumezeu este privit ca infinit-finit sau Absolut-relativ poate exista o leg]tur] între categoria ultim] \i realitatea crea[iei. Categoria cea mai cuprinz]toare trebuie s] fie spiritul, infinitul; categoria care se poate centra cel mai mult asupra unui scop trebuie s] fie personal]. Doar în acest sens crea[ia poate fi real], \i libertatea personal] s] fie autentic] \i sub controlul lui Dumnezeu.

6.3.S] se accepte dragostea ca \i semnifica[ia final] atqt a spiritului cqt \i a ceea ce e personalul. Dragostea nu este limitat] de c]tre rela[ie ci exprimat] \i împlinit] de ea. Astfel, Dumnezeu nu este limitat de a fi infinit-finit, ci este infinit în realitatea ultim], care limiteaz] libertatea sa.

6.4.Acceptarea credin[ei \i dezvoltarea unei închin]ri adecvate c]tre Dumnezeu, care este baza \i [inta (sensul) existen[ei.

=== bibliografie cristi ===

Karl Barth,Die christliche Dogmatik in Entwurf, Munich, Chr. Kaiser, 1927, p.1-50.

Rudolph Bultmann, trad.de L.P. Smith \i E.Huntress, Jesus and the Word, Watson, Nicolson, 1935, p.1-50.

Millard J.Erickson, Teologie cre\tin], Cartea Cre\tin], Oradea, 1998, p.14.

Dumitru St]niloaie,Teologie dogmatic] ortodox], Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romqne, 1997, vol.II., p.50.

John Clayton Powell, The Concept of Correlation: Paul Tillich and The Possibility of a Mediating Theology, Berlin, Walter de Gruyter, 1980, p. 14.

Carl Heinz Ratschow Carl Heinz Ratschow, Paul Tillich trad. de Robert P. Scharlemann, Iowa City, IO: Naptsn, 1980, p.34.

J. Heywood Thomas, Paul Tillich:An A ppraisal, Philadelphia, Westminster Press, 1963, p.179.

Paul Tillich, Systematic Theology, New York, Macmillan Press, 1963, vol.I, p.49.

Stanley J.Grenz & Roger E. Olson, Who Needs Theology, Leicester, Inter Varsity Press, 1996, p.1-35; vezi \i John Updike, Roger’s Version, New York, Ballantine Books, 1986, p.1-100.

Paul Tillich, A History of Christian Thought from its Iudaic and Hellenistic Origins to Existentialism, New York, A Touchstone Book, 1972, p.410-540.

Charles W. Kegley \i Robert W. Bretall,The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan Press, 1961, p. 64.

Colin Brown, Filosofia \i credn[a cre\tin], Oradea, 2000, p. 172.

Stanley J.Grenz and Roger E.Olson, 20th Century Theology: God and The World in a Transitional Age, Carlisle, The Paternoster Press, 1992, p. 130-131.

Ronald H. Stone, Paul Tillich’s Radical Social Thought, Atlanta, John Knox Press,1980, pp.32-38,112-130.

Karl Barth, Dogmatics in Outline, London, SCM Press, 1949

M. Buber, I and you, Edinburgh, T&T Clark, 1937, p.20-40.

, David Basinger, Reason&Religious Belief, NewYork, Oxford University Press, p.43.

pentru

F.C. Baur, Bultmann-vezi Horton Harris, The Tubingen School, Leicester, Apollos, 1990, p.120-150.

Paul K. Jewett, God, Creation & Revelation: Neo-evanghelical Theology, Grand Rapids, Eerdmans, 1991, p. 51, 80.

Soren Kierkegaard, The Point of Wiew for my Work as an Author, New York, Harper and Row, 1997, p. 21, 114, 115.

Soren Kierkegaard, Concluding Unscientif Postcript, trad. =n limba englez]. D.F. Swenson \i W. Lorie, Princeton, Princeton University, 1941, cartea 2, partea 2, capitolul 2.

Stanley J. Grenz \i Roger E. Olson, 20th Century Theology, Carlisle, The Paternoster Press, 1992, pp.1-10,

Robert W. Schrader, The Nature of Theological Argument: A Study of Paul Tillich, Missoula, Mont Scholar’s Press, 1975, pp. 73-74.

Paul Tillich, Biblical Religion and the Search for the Ultimate Reality, Chicago, University of Chicago Press, 1955, p. 57.

Kenneth Hamilton, The System and The Gospel,A criti`ue of Paul Tillich, New York, The Macmillan Company, 1963, p. 13.

vezi Charles W. Kegley \i Robert W. Bretall, The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan Press, 1961, p.26.

David Hopper, Tillich – A Theological Portrait, New York, Macmillan Press, 1968, pp. 15-22.

Paul Tillich, The Interpretation of History, New York, Charles Scribner’s Sons, 1936, p. Ronald H. Stone, Paul Tillich’s Radical Social Thought, Atlanta, John Knox Press, 1977, Paul Tillich, A History of Christian Thought: From its Judaic and Hellenistic Origins to Existentialism, ed.Carl E. Braaten, New York, Simon and Schuster, 1967, p. 438.

Paul Tillich,Systematic Theology, New York, Macmillan Press, 1963, vol.I., pp.1-10.

Bernard Martin, The Existentialist Theology of Paul Tillich, New Haven, College &University Press, 1963, p. 107 \i

Kenneth Hamilton, The System and The Gospel, A criti`ue of Paul Tillich, New York, The Macmillan Company, 1963, p. 53.

Willem F. Zuurdeg, An Analytical Philosophy of Religion,Philadelphia, Westminster Press, 1959, cap.V, pp. 111-143

Kenneth Hamilton, The System and The Gospel- A criti`ue of Paul Tillich, New York, Macmillan Company, 1963, p.p 13-36, 227-239

Colin Brown, Filozofia \i credin[a cre\tin], Oradea, Cartea Cre\tin], 2000, p. 203.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel,Phenomenology of Mind, New York, Harper & Row, 1967, p. 86, vezi \i-

Stanley J. Grenz & Roger E. Olson, 20th Century Theology, Carlisle, The Paternoster Press, 1992, pp. 31-34;

Paul Tillich, Systematic Theology, New York, Macmillan, 1964, vol.III, p. 422 \i

G.W.F. Hegel, Lectures on the Philosophy of Religion, trad. E.B. Speirs and J. Burden Sanderson, ed. E.B. Speirs, New York, Humanities, 1962,vol.I., p. 200.

Robert C. Johnson, Authority in Protestant Theology, Philadelphia, Westminster Press, 1959, pp.111-143.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University of Chicago Press, 1951,vol.I,

Paul Tillich, Systematic Theology I, Chicago, University of Chicago Press, 1951, p.7.

Charles W. Kegley \i Robert W. Bretall, The Theology of Paul Tillich, The Macmillan Company, New York, 1952, p. 87.

Kenneth Hamilton, The System and The Gospel- A criti`ue of Paul Tillich, The Macmillan Company, New York, 1963, p. 23.

David H. Kelsey, The Fabric of Paul Tillich’s Theology, New Haven, Yale University Press, 1967,p.4.

J. Erickson, Teologie Cre\tin], Oradea, Cartea Cre\tin], 1998, vol.1, p. 28. +n Evul Mediu avem reprezentan[i pe urma\ii lui Averroes, vezi Stuart McClintock, %Averroism^, Encyclopedia of Philosophy, ed. Paul Edwards, New York, Macmillan Press, 1967, vol.I, Martin Luther, The Table-Talk, Philadelphia, United Lutheran Publishing House, sine anno, p.27.

.O. Urmson, Philosophical Analysis, Oxford, Oxford University Press, 1967.

Paul Tillich, Systematic Theology I, Chicago, University of Chicago Press, 1951, p. 60.

Charles W.Kegley & Robert W.Bretall, The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan Press, 1961, p.98.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University of Chicago Press, 1951, vol.I, p. 15.

. Charles W.Kegley & Robert W.Bretall, The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan Press, 1961, p.90.

Thoma De A`uino, Summa Theologiae, Bucure\ti, Editura \tiin[ific], 1997, pp.39-55.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University of Chicago Press, 1951, vol.I, p.25.

Kenneth Hamilton, The System and The Gospel, New York, The Macmillan Company, 1963, p.30.

Jean Calvin, Institutes of the Christian Religion, Westminster, Westminster Press and SCM Press, 1961, cartea I, cap. VI, p.41.

Charles W.Kegley & Robert W.Bretall, The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan Press, 1961, p. 105.

Paul Tillich, The Protestant Era, chapter VI, %Philosophy and Theology^

Paul Tillich, The Religious Situation, New York, Meridian Books Inc., 1956, p. 81;Charles W.Kegley & Robert W.Bretall, The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan Press, 1961, p. 140.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University of Chicago Press, 1951,vol.I,p. 18..

Paul Tillich, Systematic Theology , Chicago, University Press, 1951, vol.I, pp.164, 168-

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University Press, 1951, vol.I, p. 175.

Pentru defini[ia ontologiei, vezi Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University Press, 1951, vol.I, p.163.

vezi Charles W. Kegley & Robert W. Bretall,The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan, 1961, pp. 206-208.

Paul Tillich, Systematic Theology Chicago, University Press, 1964, vol.III, p. 32,33.

Paul Tillich,Systematic Theology, Chicago, University Press, 1951, vol.I, p. 176.

Paul Tillich =n Charles W. Kegley and Robert W. Bretall, The Theology of Paul Tillich, New York, Macmillan Press, 1961, p. 329.

Paul Tillich, Systematic Theology ,Chicago, University Press, 1951,vol.I, p.189.

Paul Tillich,“ The Nature and Significance of Existentialist Thought”, Journal of Philosophy, LIII, p.744.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University Press, 1951,vol.I, p. 188.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University Press, 1951, vol.I, p.191,192.

Paul Tillich, The Courage to Be, New Haven, Yale University Press, 1952, p. 37.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University Press, vol.I, pp. 202-204 \i Paul Tillich, op.cit., vol. II, pp. 24-26. Atqt termenul de esen[], cqt \i cel de existen[], sunt ambigui. Esen[a poate semnifica atqt natur] logic] actual] a lucrului, cqt \i natura originar] de unde omul a c]zut. Orice exist] este mai mult decqt este =n starea de poten[ialitate \i mai pu[in decqt ar putea fi =n puterea naturii lui esen[iale.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University Press, 1951, vol.I, pp. 82, 165, 192-197.

Bernard Martin, The Existentialist Theology of Paul Tillich, New Haven, College & University Press, 1963, pp.141-156.

Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University Press, 1951, vol.I, p.193.

F. Forrester Church, The Essential Tillich, New York, Macmillan Publishing Company, 1987, p. 168,169.

Wayne Proudfoot, God and The Self, Cranbury, Associated University Press, 1976, p.23.

Anders Nygren, Meaning and Method, Philadelphia, Fortress Press, 1972, p.33.

John P. Newport, Paul Tillich, Peabody, Hendrickson Publishers, 1984, p. 65.

Kenneth Hamilton, Revolt Against Heaven, Grand Rapids, Eerdmans, 1965, p. 23.

John Mac~uarrie, Discussion: Tillich’s Systematic Theology, New York, Union Theological Seminary ~uarterly Review XIX, 1964, p.349.

Ian E. Thompson, Being and Meaning: Paul Tillich’s Theory of Meaning, Truth and Logic,Edinburgh, University Press, 1981, p.213.

Millard J. Erickson, Teologie Cre\tin], vol.2,Oradea, Cartea Cre\tin], 1998, pp. 6-10.

Paul Tillich, Systematic Theology , Chicago, University Press, 1951, vol.I, p. 255, 256.

David R. Davies, Reinhold Niebuhr: Prophet from America, New York, Macmillan Joseph Haroutunian, Paul Tillich- Retrospect and Future, Nashville, Abingdon Press, John Dewey, A Common Faith, New Haven, Yale University Press, 1934, p. 27, 28.

John Clayton Powell, The Concept of Correlation: Paul Tillich and The Possibility of a Mediating Theology, Berlin, Walter de Gruyter, 1980. P

Robert Scharlemann, Reflection and Doubt in The Thougt of Paul Tillich, New Haven, Yale University Press, 1969, p. 155.

Rudolf Otto, The Idea of the Holy, London, Oxford University Press, 1923

Wilfred Desan, The Tragic Finale: An Essay on the Philosophy of Jean Paul Sartre, New York, Doubleday, 1960, p. 179

Paul Tillich, The Kingdom of God and History, The Official Oxford Conference Books, III, 115

James Luther Adams, Paul Tillich’s Philosophy of Culture, Science ans Religion, New

Immanuel Kant, Criti`ue of Pure Reason, trad. Norman Kemp Smith, New York, St. Martin’s Press, 1969, A 606

Paul Tillich, “Theology and Symbolism”, Religious Symbolism, ed.F.E.Johnson,New York, Harper & Row Publisher Inc.,1955;

Paul Tillich, “Existential Analyses and Religious Symbols, Contemporary Problems in Religion, ed.Harold A. Basilius,Wayne ,Wayne University Press,1956;

Paul Tillich, “The Word of God”, Language,ed. Ruth Anshen,New York, Harper & Row, Publisher,1957.,

William Alston, “Tillich’s Conception of Religious Symbols”, Religious Experience and Truth,ed. Sidney Hook, New York, New York University Press, 1961

: Ian T. Ramsey, “Talking about God”, Myth and Symbol, London, SPCK,1966,p.76-97; Alasdair MacIntyre, “The Logical Status of Religious Belief”,Metaphysical Beliefs, London, SCM Press, 1970,

Paul Ricoeur, “Biblical Hermeneutics”, Semeia 4, Missoula, Scholar Press, 1975, p.29-148;

Ronald Hepburn, Christianity and Paradox, London, C.A.Watts & Co. Ltd.,1958,p.192-204

Paul Tillich, Systematic Theology,I,p.239;Dynamics of Faith, NewYork, Harper &Row,1957, p.239

William Alston,”Being – Itself and Talk about God”, Center Journal, No.3,1984,p.2

Thomas De Vio, Cardinal Cajetan, The Analogy of Names, Pittsburgh, Duquesne University Press, 1959

John Hick, Philosophy of Religion, London, Prentice Hall Inc., 1963, p.80.

Paul Tillich, Systematic Theology, New York, Macmillan Press, 1961, vol.I, p.245.

Rollo May,Paulus:Reminiscences of a Friendship, New York, Harper & Row, 1973, p.94-96.

H.Kleinknecht, -The Greek Concepts of God, TDNT, III, p.68.;Gunter Howe, Mensch und Physik, Vitten / Berlin, Eckhart-Verlag, 1963, p.15.

W.James, Pragmatism, New York, Longmans, Green and Co.,p.1-120.;

E. Brightman, A. Philosophy of Religion, New York, Prentice-Hall ,1940, p.20-50.

Walter Eichrodt, Theology of the Old Testament, Philadelphia, Westminster, 1967, vol II, p.40-45.

G.T.Manley, Hinduism, în The World’s Religions, ed. J.N.D.Anderson, Grand Rapids, Eerdmans, 1955, p.107. Millard Erickson, Op.Cit.,p.335.

Kenneth Hamilton, The System and the Gospel: A criti`ue of Paul Tllich, SCM Press, 1963, p.227.

Jurgen Moltmann, The Spirit of Life, London, SCM Press

INTRODUCERE

De ce Tillich?!

Influen[a celei mai larg intrebuin[ate filosofii între anii 1920 –1960 asupra teologiei a fost, existen[ialismul. Gqndirea lui Paul Tillich, ca de altfel \i cea a lui Karl Barth, Emil Brunner, Reinhold Niebuhr, Rudolph Bultmann, a avut o baz] existen[ialist].

În cadrul existen[ialismului exist] unele motive apropiate de cre\tinismul biblic: natura credin[ei cre\tine \i a adev]rului cre\tin, libertatea uman] \i urgen[a alegerii, disperarea \i absurditatea la care se poate ajunge cqnd via[a este conceput] ca neavqnd o linie ra[ional] perceptibil]. În teologia lui Tillich exist] teme existen[ialiste extrem de practice \i interesante ca: anxietatea, fervoarea l]untric] a dedic]rii etc.

2. Dintre toate disciplinele cu care teologia a interac[ionat de-a lungul secolelor, filosofia a jucat rolul cel mai important.

Privind prin prisma întregului s]u sistem teologic, metoda corel]rii are o conota[ie negativ] deoarece duce la o conformare a mesajului cre\tinismului gqndirii moderne;în acela\i timp îns], omul nu poate s] primeasc] r]spunsuri pentru întreb]rile pe care nici nu \i le-a pus. Revela[ia lui Dumnezeu nu reprezint] o sum] de adev]ruri care au c]zut pe p]mqnt ca ni\te pietre mari într-o lume ciudat]. A\a dup] cum subliniaz] Erickson, filosofia nu numai c] poate valida adev]rul teologiei, ci ea poate s] ofere \i con[inut teologiei. Din acest punct de vedere, teologia filosofic] sau teologia religiei a lui Tillich, merit] o aten[ie deosebit].

3. Acordqnd un spa[iu vast analizei experien[ei umane, Tillich a cq\tigat simpatia unei societ][i seculare care nu accept] a\a pretinsa autoritate divin]. Prin faptul c] a observat lipsa accentu]rii suficiente a antropologiei în teologie, Tillich a creat un cap de pod în mentalitatea secular] modern]. John Clayton \i Carl Heinz Ratschow au remarcat contribu[ia lui Tillich în materie de metodologie în cadrul teologiei.

4. Prin faptul c] a apreciat corect limitele ra[iunii în în[elegerea existen[ei umane, acordqnd un loc de frunte kerygmei, Tillich se deosebe\te de Kant \i Hegel care au inspirat teologia natural]. Pentru detaliere, se cere examinarea originalit][ii lui Tillich descris] de R. Niebuhr \i discutat] în capitolul III a lucr]rii.

“Religia este substan[a culturii, cultura este forma religiei”. Tillich a fost un om de cultur] de marc] care a vorbit epocii sale dintr-o perspectiv] istoric] luminoas] \i care a avut o în[elegere mai creativ] \i mai bogat] în imagina[ie decqt mul[i al[i teologi \i filosofi moderni.

Iat] ce spunea el: “Nu e o exagerare a se afirma c] azi omul experimenteaz] situa[ia lui prezent] în termeni de conflict, dezintegrare, disperare în toate domeniile vie[ii. Aceast] experien[] r]zbate prin art] \i literatur], e conceptualizat] în filosofia existen[ialist], e actualizat] în dezbaterile politice de orice nuan[] \i, în cele din urm], e analizat] în psihologia subcon\tientului”.

Chiar dac] progresul tehnic, c]l]toriile spa[iale etc., au adus multe beneficii umanit][ii, Tillich a v]zut în acestea un atac a superficialit][ii contra profunzimii. Oamenii tr]iesc în negare, ignor] nevoia lor profund], nu lupt] pentru a birui anxietatea, surogatul fiind chiar c]l]toriile spa[iale.

Preocuparea ultim], temelia fiin[ei, nu sunt decqt concepte care sprijin] acest aspect mistic, profund, prezent în teologia lui Tillich. În sec.XX tocmai acest aspect mistic trebuia elaborat; chiar în lipsa personalismulului, alegerea lui Tillich de a concepe doar un =n[eles transcendental \i nu un t]rqm transcendental e str]lucitoare. Pentru o dezbatere de un interes actual, vezi capitolul III: Doctrina despre Dumnezeu.

7. Conform grup]rii lui Stanley J. Grenz \i Roger E.Olson, teologia lui Tillich se încadreaz] în teologia academic], care e mai mult decqt teologia profesional] \i total opus] teologiei populare. De pe urma reflec[iei teologiei academice poate beneficia teologia profesional].

8. Teologia modern] face parte din sfera preocup]rii autorului acestei lucr]ri. Paul Tillich se num]r] printre cei mai importan[i teologi moderni.

Metodologie

În alegerea metodei adecvate temei abordate, s-a [inut seama de dou] aspecte deosebit de importante:

1. Pe la jum]tatea secolului XX teologii puteau fi clasifica[i destul de u\or: echipa ortodox], cea neoliberal], demitologizatorii, precum \i alte grup]ri.

Paul Tillich, sfidqnd orice clasificare, nu apar[inea nici unui grup. El singur \i-a considerat via[a \i gqndirea ca fiind la intersec[ia unor culturi \i concep[ii distincte. Dac] Barth este neo-ortodox, Tillich nu e; influen[at de c]tre du\manul liberalismului, Hirsch, Tillich nu a adoptat nici pozi[ia liberal]. El st], a\adar, între liberalism \i neo-ortodoxie,

Din acest punct de vedere Tillich s-a dovedit a nu fi categoric în multe privin[e; cu toate acestea, el a luat în considerare cu mai mult] precizie variantele înrudite temelor abordate. Nu este de neglijat în acest sens contribu[ia sa ca istoric la clarificarea \i structurarea multor aspecte din diferite curente filosofice \i teologice.

Ca \i o concluzie, independen[a lui Tillich fa[] de orice clasificare face mult mai greoaie analiza teologiei sale, indiferent de metoda aleas].

2. Paul Tillich a fost un gqnditor mare care a formulat un sistem teologic de mari propor[ii, atent me\te\ugit, ca al[i teologi din prima jum]tate a sec. XX: Karl Barth, Emil Brunner, Rudolph Bultmann.

Pentru ca cititorul s] fie deprins cu gqndirea lui Tillich, el trebuie s] posede un echilibru între sec[iunea descriptiv] (de obicei prima parte a fiec]rui capitol \i subcapitol), care-l introduce în ontologie, structuri, concret \i sec[iunea critic], unde ideile sunt explicate \i dezb]tute.

Terminologie

Termenii de care Tillich face uz, pe lqng] faptul c] trebuie explica[i, ei sunt numero\i; din aceast] cauz] au fost prezenta[i în notele explicative.

Definirea subiectului

Modalitatea în care Tillich a ales s] înve\mqnteze adev]rul etern, a fost acela de-a c]uta formele actuale a =ntreb]rilor la care o anumit] doctrin] biblic] ofer] r]spunsurile.

Dup] ce s-a identificat pe scena teologic] contemporan], teologul care ne intrereseaz] (Paul Tillich), s-au trasat grani[ele, în urma unor aspecte ca: familiale, sociale, influen[e intelectuale; pe urm] s-a urm]rit în ce m]sur] îl putem considera pe Tillich existen[ialist (mi\carea filosofic] cea mai influent] între anii 1920-1960).

Dup] aceasta s-a studiat rolul jucat de filosofie în teologia lui Tillich; ne referim la dictonul apostolului intelectualilor secolului XX (Paul Tillich): filosofia este ontologie.

Capitolul referitor la ra[iune \i revela[ie pe care Tillich însu\i îl plaseaz] înainte de doctrina despre Dumnezeu accentueaz] nevoia \i la nivel ra[ional de ceva ultim.

Punctul culminant al teologiei lui Tillich e doctrina despre Dumnezeu (capitolul IV), miezul acestei lucr]ri. Gqndirea linear] a lui Tillich explic] metoda de a porni de la ontologie \i a culmina cu solu[ia: Dumnezeu.

I. PAUL TILLICH |I EXISTEN{IALISMUL

Secolul XX a reprezentat tranzi[ia de la modernism la postmodernism, de la o cultur] inaugurat] de mi\carea iluminist] (sec. XVIII), la o cultur] caracterizat] de f]rqmi[are datorit] accentu]rii anxiet][ii omului \i relief]rii ei =n art]: %+ntreaga art] trebuie s] exprime preocuparea ultim] a omului, trebuie s] ating] via[a de zi cu zi, trebuie s] fie contemporan]^, de la teologia secolului al XIX-lea fidel] imanen[ei lui Dumnezeu,- aspect atqt de important =n gqndirea vestic], la o accentuare =n teologie cqnd a transcenden[ei lui Dumnezeu, cqnd a imanen[ei Lui \i de la idealismul german \i filozofia lui Kierkegaard, la pozitivismul logic \i existen[ialism.

I.1. Existen[ialismul \i sursa lui

+n secolul XX, =n care starea de spirit a fost una vecin] cu disperarea cronic], una dintre cele mai influente mi\c]ri filozofice care a influen[at \i teologia, a fost existen[ialismul.

De fapt, ca \i contribu[ie =n teologie existen[ialismul ca \i curent filozofic, =mpreun] cu mi\carea teologic] neo-ortodoxismul, sus[ine contrastul =ntre religie \i \tiin[]. +n aceast] direc[ie atqt Karl Barth, cqt \i M. Buber subliniaz] faptul c] cele dou] domenii difer] =n subiectul de analiz], =n metoda de care se face uz \i =n scopul lor.

Una din defini[iile reprezentative date existen[ialismului, ap]rut =n Germania dup] Primul R]zboi Mondial, este cea dat] de Karl Heim: %Spun despre o propozi[ie sau despre un adev]r c] sunt existen[iale atunci cqnd nu le pot =n[elege sau aproba de pe pozi[ia de simplu spectator, ci numai pe baza =ntregii mele existen[e^.

Sursa existen[ialismului teist este identificat] =n gqnditorul danez din secolul al XIX-lea, Soren Kierkegaard, un fideist care accentueaz] alegerea omului, saltul credin[ei, =ncrederea =n ceva nedemonstrabil; dincolo de dovezile istorice, dincolo de a\a-zisa impersonalitate a adev]rului, ceea ce conteaz] este r]scrucea dintre timp \i eternitate sau =ntr-un citat de-al lui Kierkegaard: %Cre\tinismul trebuie s] fie luat din Europa, aceasta fiind singura modalitate de a convinge oamenii de adev]rul lui^.

Dela ira[ionalismul (descris mai sus), individualismul \i subiectivismul lui Kierkegaard s-a ajuns la filosofia \i teologia secolului XX care a avut o baz] existen[ialist] =n gqndirea lui Paul Tillich \i a lui Rudolph Bultmann, precum \i =n cea a lui Barth.

A\a cum am men[ionat mai sus, secolul XX a prezentat o oscila[ie permanent] =n analiza transcenden[ei \i imanen[ei lui Dumnezeu, la baza c]reia a jucat un rol extrem de important filosofia. +n ce prive\te accentuarea transcenden[ei lui Dumnezeu e suficient s] privim la transcenden[a =n neo-ortodoxie. +n accentuarea imanen[ei, Teologia Procesului \i teologia lui Paul Tillich atqrn] greu, dar \i rena\terea imanen[ei =n experien[a opresiunii: Teologia Liberal] Neagr], Teologia liberal] American] Latin] \i Teologia Feminist].

+n cele din urm] Carl F.H. Henry \i Bernard Ramm \i-au adus contribu[ia =n aducerea echilibrului prin Teologia Evanghelic].

Un merit aparte =ntre teologii secolului XX l-a avut %apostolul intelectualilor^, Paul Tillich, n]scut la 20 August 1886 =n Starzeddel, =n Estul Germaniei, cel care nu a fost intimidat de e\ecul lui Schleiermacher, Hegel \i a liberalismului secolului al XIX-lea =n alc]tuirea unei sinteze =ntre cre\tinism \i gqndirea modern]: %Nu este alt] solu[ie pentru noi. Trebuie s] =ncerc]m din nou^ \i a corelat filosofia modern] \i teologia cre\tin] =ntr-un masiv sistem de teologie care nu se poate aborda atqt de u\or \i care pretinde c] face dreptate abisului existen[ei noastre.

I.2. Paul Tillich- Date biografice

Gqndirea lui Tillich a luat direc[ia cunoscut] înc] din copil]ria lui, pe care a petrecut-o la intersec[ia dintre via[a rural] \i cea citadin].

Prima carier] =ncepe cu ob[inerea doctoratului =n filosofie la Breslau =n 1911, dup] care aprofundeaz] studiile la Berlin, Yale, Marburg, Dresda, Leipzig \i Frankfurt. +n tot acest timp, interesul profund pentru filosofie l-a dus la cunoa\terea temeinic] a idealismului german \i a existen[ialismului.

Anul 1933 marcheaz] =nceputul celei de-a doua cariere, =n care Tillich a predat la Union Theological Seminary din New York, la Harvard \i la University of Chicago Divinity School. A scris mult, =n teologie, filosofie, cultur], istorie: The Shaking of the Foundations (1949), The New Being (1956), The Eternal Now (1963), The Courage to Be (1962), Love- Power and Justice (1954), Theology of Culture (1959), The Interpretation of History (1936), dar opera de baz] a vie[ii lui este “Systematic Theology” =n trei volume (1953, 1957, 1964).

I.3. Paul Tillich existen[ialist?

Analiza existen[ial] de marc] este giuvaierul teologiei lui Tillich; privind =ns] la nivel macro se poate vedea bine influen[a lui Heidegger care a folosit \i el analiza existen[ial] ca \i punct de plecare =n construirea unei metafizici. Sub alt] form], acela\i aspect =l subliniaz] \i Willem F. Zuurdeeg =n “An Analytical Philosophy of Religion”: %Exist] un element modern =n problemele pe care Tillich le discut], dar modalitatea =n care aceste probleme sunt tratate pare s] fie departe de modern^. Este de-a dreptul uimitor interesul \i accentul lui Tillich asupra situa[iei umane contemporane \i asupra formei =n care teologia trebuie s] contextualizeze mesajul ei, =ns] totul se va reduce pe urm] la un sistem care are ca surs] idealismul lui Hegel, a\a cum spune, pe buna dreptate, un alt analist teologic care nu-l accept] pe Tillich =ntre existen[iali\ti, Robert C. Johnson.

ASPECTE FUNDAMENTALE +N TEOLOGIA LUI PAUL TILLICH

II.1. Teologia trebuie s] fie apologetic]

Cultura modern] privit] ca \i un =ntreg este =ntr-o dezintegrare alarmant]. Sinteza cultural] =ncercat] de Schleiermacher, Hegel, Troeltch, \i al[i liberali protestan[i, a dus =n cele din urm] la relativism cultural; neo-ortodoxia a =ncercat s] abandoneze problema cultural] de\i Brunner a =ncercat mai tqrziu s] o re=nvie =n Prelegerile Gifford asupra Cre\tinismului \i Civiliza[iei.

Dac] a fost vreun teolog protestant care s] dea aten[ia cuvenit] situa[iei culturale acela a fost, Paul Tillich. Mo\tenind preocuparea pentru cultur] de la Troeltsch \i protestantismul liberal, %propozi[ia central]^ =n filosofia sa asupra religiei a fost: %religia este subtan[a culturii, cultura este expresia religiei^. Paul Tillich enun[] de la =nceput scopul lucr]rii sale de baz]: %prezentarea metodei \i structurii unui sistem teologic alc]tuit dintr-un punct de vedere apologetic care s] fie =nf]ptuit printr-o continu] corela[ie cu filosofia^.

Astfel, teologia trebuie s] aib] dou] preocup]ri majore: s] defineasc] mesajul cre\tin \i s] interpreteze acest adev]r pentru fiecare situa[ie cultural] =n parte. Altfel spus, Tillich nu a =n[eles niciodat] prin teologie cre\tin] un mesaj autoritar care trebuie acceptat, sau folosind cuvintele lui Tillich: %mesajul nu trebuie aruncat ca o piatr] celor afla[i =n situa[ie^. De cealalt] parte, Barth cade =n supranaturalism, sus[inqnd c] mesajul cre\tin trebuie s] fie: %o sum] de adev]ruri revelate care au c]zut =n situa[ia uman] ca ni\te corpuri str]ine =ntr-o lume ciudat]^.

Cu toate c] Tillich accentueaz] partea apologetic] =n teologie, kerygma nu e mai pu[in important] =n sistemul s]u teologic. Teologia kerygmatic] este folositoare pentru c] =ncearc] s] prezinte cu fidelitate mesajul Bisericii ca un mesaj dela Dumnezeu. +n general, =n secolul XX, teologia kerygmatic] este identificat] cu mi\carea neo-ortodox] a c]rei exponen[i de baz] sunt Karl Barth \i Emil Brunner, mi\care care ne aminte\te de caracterul distinctiv al credin[ei cre\tine. Cqt de serios abordeaz] Tillich kerigma apostolic] este clar dovedit prin insisten[a lui c] teologul trebuie s]-\i desf]\oare activitatea =n cadrul %cercului teologic^, %ca un membru al Bisericii cre\tine^. De altfel, f]r] de kerygm] nu poate exista nici o teologie apologetic]; totu\i, =n faptul c] =n sec[iunea =n care Tillich analizeaz] teologia kerigmatic] \i apologetic], pune mai =ntqi =n titlu, teologia apologetic] \i apoi kerigma, se poate vedea cel mai bine direc[ia propriu-zis] a gqndirii lui Tillich, spune Kenneth Hamilton. Acest mod de a privi lucrurile este reliefat \i =n modul =n care teologia apologetic] se leag] de kerigm]; teologia apologetic] trebuie s] interac[ioneze oarecum cu %mesajul etern^, cu mesajul istoric al Bisericii Cre\tine. +n acest mod, teologia apologetic] are nevoie de kerigm]. Avqnd aceast] baz], poate s] =nceap] acel proces =n care sunt luate cuvinte din kerigma, dup] ce au fost traduse =n limbajul sistemului, pentru a fi absorbite =n sistem, pqn] cqnd nimic caracteristic din ea nu mai r]mqne. Altfel spus, Cuvqntul lui Dumnezeu nu este identic cu cuvintele Bibliei: %mesajul biblic cuprinde mai mult sau mai pu[in decqt c]r[ile biblice^. Mesajul biblic este exprimat prin simboluri religioase, care joac] un rol extrem de important =n ceea ce se spune =n teologie.

Critica asupra aspectului legat de kerigm] trebuie =mbinat] cu recunoa\terea meritului pe care Tillich =l are =n preocuparea sa asupra teologiei apologetice; prioritatea analizei existen[ei umane poate fi un =nceput promi[]tor =n prezentarea mesajului cre\tin unei lumi =n care optimismul a fost zdruncinat \i mai apoi =nlocuit de anxietate. |i apoi, istoria gqndirii cre\tine ne demonstreaz] c] men[inerea =n echilibru a celor dou] preocup]ri majore ale teologiei, nu e o sarcin] deloc simpl]; fundamentalismul a c]zut =n capcana de a nu se interesa prea mult de situa[ia c]reia teologia trebuie s]-i fac] fa[], iar teologia apologetic] a fost tentat] mereu de la iluminism încoace, s] %jertfeasc] par[ial^ adev]rul mesajului biblic, cu scopul de a realiza un numitor comun cu cei din afara Bisericii.

+n concluzie, teologia trebuie s] adapteze mesajul cre\tin mentalit][ii moderne, =n timp ce p]streaz] adev]rul ei de baz] \i caracterul unic. +ntreb]rile fundamentale ridicate =n contemporaneitate, î\i g]sesc r]spunsurile =n simbolurile revela[iei divine, oferite de teologie. Deci, toate afirma[iile teologice au caracteristica corel]rii.

II.2. Teologia filosofic] ; Metoda corel]rii

Disputa privind rela[ia =ntre teologie \i filosofie, a dus de-a lungul timpului, cqnd la =nclinarea balan[ei =n favoarea teologiei, cqnd la recunoa\terea meritelor deosebite ale filosofiei. Chiar dac] mariajul dintre teologie \i filosofie s-a dovedit a fi de cele mai multe ori nefericit, el nu a avut niciodat] un divor[ final. Importan[a filosofiei pentru teologie este una imens], dac] se p]streaz] limitele celei dintqi, \i anume, c] ea nu poate dovedi adev]rul teologiei cre\tine.

+ntreaga structur] \i form] a teologiei sistematice a lui Paul Tillich este determinat] de metoda corel]rii care explic] con[inutul credin[ei cre\tine printr-o strqns] interdependent] =ntre =ntreb]ri existen[iale \i r]spunsuri teologice.

Dar =nainte de a merge mai departe \i a explica metoda corel]rii folosit] de Tillich, vom defini teologia, respectiv teologul, filosofia, respectiv filosoful.

Atqt teologia cqt \i filosofia sunt interesate de =ntreg, dar ambele o abordeaz] din perspective diferite \i prin metode diferite. Filosofia se ocup] de structura existen[ei =n ea =nse\i, pe cqnd teologia are =n vedere =n[elegerea existen[ei pentru noi. Analiza situa[iei existen[iale \i formularea =ntreb]rilor cade =n seama filosofiei. R]spunsurile care vin de dincolo de existen[a uman] sunt oferite de teologie, care %reprezint] explicarea metodic] a con[inutului credin[ei cre\tine^.

A\adar, filosoful este cel care urm]re\te s] p]streze o anumit] obiectivitate deta\at] fa[] de existen[], pe cqnd teologul este implicat =n subiect, iar atitudinea lui este existen[ial].

Scopul metodei corel]rii este de a ar]ta relevan[a teologiei cre\tine pentru situa[ia uman], exprimat] =n cultur] \i, a\a cum am v]zut, analizat] de filosofie. Omul nu poate s] primeasc] r]spunsuri pentru =ntreb]rile care nici nu \i le-a pus. Aceast] prim] caracteristic] a introspec[iei uamnit][ii realizat] de Tillich, respinge prima din cele trei alternative pe care Tillich le refuz] con\tient prin metoda corel]rii, \i anume, supranaturalismul. Cea de-a doua metod] pe care Tillich o g]se\te nesatisf]c]toare este cea naturalist]. Teologia natural], care constituie =n tradi[ia clasic] o parte a teologiei sistematice, este judecat] negativ =n principal datorit] faptului c] ra[iunea autonom] nu poate dovedi existen[a lui Dumnezeu. Elementul filosofic din teologia natural] poate fi folositor dac] este introdus =n sistem \i s] serveasc] ca material din care s] se poat] formula =ntreb]rile. +n cele din urm], Tillich respinge cea de-a treia metod] care =ncearc] s] combine supranaturalul cu naturalul. Este vorba de teologia natural tradi[ionalist], ca cea a lui Tomma D’A`uino care consider] c] %doctrina sacr] sau teologia, nu este o \tiin[] practic], ci una speculativ]^. Teologia e %mai mult preocupat] cu lucrurile divine decqt cu ac[iunile oamenilor^.

A\a cum am v]zut, =ntreb]rile sunt puse de filosofie =n urma examin]rii existen[ei umane; =n aceast] prim] etap], teologul e un filosof sau a\a cum spune Tillich: %este un teolog =n m]sura =n care situa[ia existen[ial] \i preocuparea sa ultim] =i influen[eaz] viziunea filosofic]^. Diferen[a e c] %filosoful nu inten[ioneaz] s] devin] teolog^.

+n cea de-a doua etap], pe baza simbolurilor revela[iei divine se identific] r]spunsurile la =ntreb]rile ridicate de filosofie. Sistemul teologic a lui Tillich a fost deseori criticat datorit] metodei sale; filosofia determin] r]spunsurile teologiei. %+n forma lor, r]spunsurile sunt dependente de structura =ntreb]rilor^. Se ridic] întrebarea: poate o ra[iune filosofic] s] formuleze corect =ntreb]rile profunde din cadrul existen[ei? Doar o ra[iune salvat], teonom], poate vedea adev]rul \i poate formula corect =ntreb]rile la care mesajul cre\tin aduce r]spunsurile. Exemplificarea metodei corel]rii o g]sim =n =ntrebarea ra[iunii \i r]spunsul revela[iei, =n existen[] \i Dumnezeu, existen[] \i Hristos, Via[] \i Duh, Istorie \i +mp]r][ia lui Dumnezeu. De\i doctrinei despre Dumnezeu o s]-i aloc]m un spa[iu vast =n capitolul trei al acestei lucr]ri, ne vom folosi de ea pentru a exemplifica succint metoda corel]rii. +ntrebarea filosofiei cu privire la Dumnezeu apare =n amenin[area posibil] a non-existen[ei, dar =n cadrul existen[ei, r]spunsul oferit de teologie este: %Dumnezeu este puterea infinit] a existen[ei, sau =n teologia clasic], temelia fiin[ei^.

Metoda corel]rii pare o pies] de baz] a strategiei apologetice alese de Tillich, aceasta avqnd =n vedere argumentarea necredinciosului c] cre\tinul nu poate face fa[] =ntreb]rilor oamenilor inteligen[i de ast]zi. Deasemenea, putem s] apreciem munca colosal] \i unic] a lui Paul Tillich =n opera sa de baz] %Systematic Theology^; problema de baz], îns], o constituie mintea modern], care cere o conformare a mesajului cre\tin orizontului finitudinii.

II.3.Filosofia este ontologie

Cadrul filozofic al gqndirii lui Tillich este cu siguran[] secolul al XIX, lea veacul specula[iei Germane. Filosofia post-Böhme a lui Schelling, reac[iile diferite fa[] de idealismul lui Hegel, Feuerbach, Nietzsche \i filosofia vie[ii, Heidegger \i existen[iali\tii, to[i au avut o influen[] covqr\itoare asupra modului =n care Paul Tillich a formulat dezbaterile filosofice \i chiar tiparul dup] care \i-a ales terminologia filosofic] =n analiza lumii.

Odat] cu tratatul %Mysticism and Guilt-Consciousness in Schelling’s Philosophical Development^, terminat =n 1912, se contureaz] limitele ontologice care au format baza sistemului teologic a lui Tillich.

+ngrijorat de problema filosofic] major] privind primatul metafizicii istorice asupra metafizicii existen[ei, Tillich a dat credit lui Platon =n a afirma c] %structura existen[ei^ este [inta corect] pentru corectarea metafizicii. +n ontologia \i epistemologia sa, Tillich difer], a\adar, de tradi[ia cre\tinismului aristotelian \i poate fi considerat ca luqnd parte la tradi[ia filosofiei augustiniene sau la cre\tinismul platonician.

Concep[ia ontologic] a %apostolului intelectualilor din secolul XX^ este formulat] =n primul volum al vastei lucr]ri %Systematic Theology^: %Filosofia este abordarea cognitiv] a realit][ii =n care realitatea =n sine este obiectul. Realitatea ca un =ntreg, nu este =ntreaga realitate; este structura care face realitatea un =ntreg \i, =n acest fel, un poten[ial obiect al cunoa\terii^. +ntrebarea ontologic] apare acolo unde este posibil] non-existen[a: %De ce s] fie ceva? De ce s] nu fie nimic?^.

Analiza ontologic] clarific] de ce omul aspir] dup] o vindecare ontologic] \i, cum aceast] vindecare are loc =n evenimentele revelatorii, dar nu poate s] descrie realitatea %transcendent]^ care realizeaz] aceast] vindecare.

Accentul pus pe %existen[]^ =n prima \i a doua parte a sistemului apare în contrast cu conceptul de %via[]^, cel mai cuprinz]tor %concept ontologic^, introdus =n partea a IV-a \i definit ca %realitatea existen[ei^. Via[a reprezint] procesul de actualizare a poten[ialului care apare =n toate domeniile realit][ii. Spre deosebire de via[], c]ruia =i este specific] integrarea de sine, activitatea de a crea \i transcenden[a de sine, structura existen[ei poate fi definit] =n termeni de: ac[iunea lumii asupra omului \i ac[iunea omului asupra lumii.

Realitatea finit] cuprinde patru nivele de concepte ontologice:

a) structura ontologic] de baz],

b) elementele apar[in]toare acelei structuri,

c) diferen[a =ntre existen[a esen[ial] \i existen[a existen[ial],

d) categoriile existen[ei \i cunoa\terii.

+n analiza acestor patru nivele care alc]tuiesc structura existen[ei, Tillich d] dovad] de coeren[] \i claritate a\a cum se cuvine unui colaborator la filosofia existen[ial] \i, mai ales, la cercetarea metafizic].

a) Nivelul de baz] al structurii experien[ei implic] polaritatea persoan]-lume care corespunde =n procesul vie[ii celor dou] ac[iuni opozante: identitatea de sine \i dezintegrarea de sine. Analizqnd polaritatea subiect-obiect cu scopul de a preg]ti calea revela[iei, %ce precede dualitatea persoan]-lume sau subiect-obiect?^, Tillich g]se\te ca ambigue dou] interpret]ri filosofice care accentueaz] prea mult, fie persoana =n dauna lumii, fie lumea, distrugqnd subiectivitatea esen[ial]; cea de-a treia interpretare evit] cele dou] extreme \i opteaz] pentru interferen[] =ntre cele dou] pozi[ii.

A\adar, =n experien[a lui omul %ca \i persoan]^ realizeaz] c] are o lume din care face parte. El este un %microcosmos^ =n care toate nivelele lumii sunt prezente \i el =nsu\i experimenteaz] =n mod direct structura existen[ei ca \i un =ntreg.

A\a dup] cum am men[ionat =n cele de mai sus, cel de-al doilea nivel al ontologiei cuprinde elementele apar[in]toare structurii %existen[ei ca existen[]^; caracteristica de baz] a acestui nivel este gruparea elementelor =n perechi: individualizarea \i participarea, dinamic] \i form], libertate \i destin; importan[a fiec]rui element este dat] de rela[ia cu elementul opus. Primul element al fiec]rei perechi corespunde fiin[ei, iar cel de-al doilea, lumii, =n structura ontologic] de baz]. Aceste deosebiri sunt descoperite =n experien[a persoanei =n confruntarea cu lumea: omul este centrat =n sine dar totu\i particip] =n mediul s]u, este dinamic, dar are form], este liber, dar totu\i limitat de destin. Se spune deseori c] Tillich nu numai c] alege o interpretare teologic] a realit][ii, ci \i cade =n idealismul pe care a =ncercat s] =l resping]. Critica deductiv] major] adus] gqndirii lui Tillich subliniaz] a\adar, influen[a lui Hegel \i a lui Schelling =n filosofia sa.

Individualizarea \i participarea desemneaz] =mpreun] condi[iile func[iei de integrare a omului în via[]. Individualizarea nu este specific] doar fiin[ei (omului), ci =ntregii existen[e, iar participarea este posibil] %pentru c] structurile universale, formele \i legile sunt deschise fiin[ei^. Atunci cqnd individualizarea atinge forma perfect] putem s] vorbim de o %persoan]^; forma perfect] a particip]rii se nume\te %comuniune^. Aceast] prim] pereche rezolv] problema nominalismului \i a realismului.

A doua pereche de elemente ontologice, polaritatea dinamic]-form], este conceput] =n experien[a de zi cu zi a omului ca distinc[ia =ntre vitalitate \i inten[ionalitate. +n timp ce vitalitatea este puterea care [ine o fiin[] vie \i =n progres, inten[ionalitatea reprezint] actualizarea ra[iunii, =n[elegerea \i modelarea realit][ii. Aceste dou] componente sunt baza pentru transcenden[a de sine \i conservarea de sine. A fi ceva =nseamn] a avea \i o form]; dar forma formeaz] ceva, \i acest ceva, Tillich nume\te %dinamic]^ sau %poten[ialitatea existen[ei^(%^). A\adar, dinamica implic] tendin[a tuturor lucrurilor de a se transcende (creativitate- este Urgrundul lui Böhme, voin[a lui Schopenhauer, voin[a de putere a lui Nietzsche, incon\tientul lui Hartmann and Freud, %élan vital^ a lui Bergson) pe ele =nsele =n timp ce =\i conserveaz] forma.

Ultima pereche de elemente ontologice alc]tuie\te polaritatea libertate-destin. Libertatea este perceput] ca deliberare, decizie \i responsabilitate. Destinul nu reprezint] o putere ciudat] care determin] ce mi se va =ntqmpla. El reprezint] fiin[a mea format] de natur], istorie \i eu =nsumi. Destinul meu este baza libert][ii mele: libertatea mea modeleaz], transform] destinul meu. Prin modul de abordare a libert][ii \i a destinului, Tillich respinge determinismul \i indeterminismul ca forme care accentueaz] primatul unui element =n detrimentul altuia \i opteaz] pentru interdependen[] între cele dou] elemente.

Pentru a dobqndi o imagine ontologic] adecvat] cu privire la orice, trebuie s] se ia =n considerare aceste trei perechi de elemente, analizqnd cele dou] ipostaze =n care pot ap]rea: independen[] de rela[ii \i dependen[] de rela[ii. A\a cum =nsu\i Tillich recunoa\te importan[a descrierii, =n prealabil cu scopul de a introduce cititorul =n gqndirea sa, men[ionez faptul c] o critic] asupra ontologiei lui Tillich este imposibil] f]r] o descriere a %miezului filosofiei sale^ \i cu atqt mai pu[in este posibil o =n[elegere a doctrinei despre Dumnezeu care este %miezul acestei lucr]ri^.

Dup] analiza polarit][ilor ontologice, Tillich subliniaz] calitatea finitudinii, pe care el o define\te ca %existen[] limitat] de non-existen[]^. Finitudinea este centrul analizei lui Tillich pentru c] ea conduce omul la =ntrebarea despre Dumnezeu. Tot ce este finit este amestecat cu non-existen[a =n sensul c] %existen[a este =ntr-un proces: vine din non-existen[] \i se =ndreapt] tot c]tre non-existen[]^.

Non-existen[a nu este doar o judecat] negativ], care refuz] o perspectiv] gre\it], ci ea exprim] %modus deficientis^ =n cazul unei a\tept]ri =ndrept][ite. Omul posed] capacitatea de a vedea; orbirea este un %modus deficientis^ =n om. Astfel, vorbim de non-existen[] =n rela[ia poten[ialit][ii cu actualitatea. Tillich =n[elege acest mod de a privi non-existen[a ca o folosire obiectiv] a ei. De cealalt] parte sensul existen[ial =n care este folosit termenul de non-existen[], implic] apartenen[a acesteia la finitudine doar =n m]sura =n care non-existen[a nu-\i actualizeaz] poten[ialul de putere a existen[ei.

Aceast] natur] dialectic] a conceptului de non-existen[] Tillich o clarific] apelqnd la tradi[ia filosofic]: platoni\tii fac deosebire =ntre (%nimic^) care reprezint] conota[ia negativ] \i (care poate deveni existen[] =n unire cu ideile) care înf][i\eaz] conota[ia pozitiv]. Dup] cum m]rturise\te =nsu\i Tillich, non-existen[a dialectic] este manifestat] atqt =n structura ontologic] de baz] (fiin[]-lume), cqt \i =n elementele apar[in]toare acelei structuri; personalitatea, individualitatea, dinamica \i libertatea, toate includ diversitate, claritate, diferen[iere \i limitare. A fi ceva =nseamn] a fi finit. De\i omul este amenin[at de non-existen[], el de[ine o putere de a se transcende pe sine: %Finitudinea omului implic] =ntrebarea cu privire la infinit pentru c] omul nu s-ar putea vedea pe el ca finit dac] nu ar fi ceva de partea cealalt]^.

Con\tien[a persoanei c] este finit] \i c] existen[a ei finit] se =ndreapt] spre moarte, Tillich o nume\te anxietate. Diferen[a pe care Tillich o face =ntre fric] \i anxietate, ne aminte\te de Kierkegaard \i Heidegger. Anxietatea apar[ine ontologiei, frica psihologiei. Psihoterapia nu poate vindeca anxietatea ontologic], pentru c] nu poate s] schimbe structura finitudinii, dar poate =nl]tura formele nevrotice de anxietate \i poate reduce frecven[a \i intensitatea fricii. +n ultimele decenii psihologia profunzimii =n cooperare cu filosofia existen[ial] au trasat o linie de demarca[ie clar] =ntre fric] \i anxietate. Anxietatea nu are un subiect definit, ci este negarea oric]rui subiect. Privit] ca un fenomen de grup din perspectiva analizei sociologice, anxietatea a denumit secolul XX: %epoca anxiet][ii^. De cealalt] parte, frica este opus] anxiet][ii prin faptul c] are un obiect definit care poate fi =nfruntat, analizat, atacat, =ndurat.

Cu toate acestea putem vorbi de o interdependen[] =ntre fric] \i anxietate. Imboldul fricii este anxietatea \i anxietatea tinde spre fric]. Transformarea anxiet][ii =n fric] este mult mai benefic] fiin[ei finite, a\a cum m]rturise\te Luther.

O alt] modalitate prin care se subliniaz] dialectica finitudinii (dezbinarea ei \i participarea =n ceea ce e dincolo de non-existen[]) este prin opozi[ia =ntre, existen[a esen[ial] (realitatea creat]) \i existen[a existen[ial] care define\te f]rqmi[area existen[ei esen[iale.

+n concluzie, unei ontologii a anxiet][ii =i corespunde o ontologie a curajului.

Cele patru categorii majore sau forme ale finitudinii care alc]tuiesc cel de-al patrulea nivel al conceptelor ontologice exprim] foarte bine, atqt anxietatea cqt \i curajul, prin balan[a =ntre elementele negative \i afirmative. Locul pe care-l au cele patru categorii ale finitudinii =n ontologia lui Tillich este extrem de important pentru c] toat] gqndirea, imagina[ia \i experien[a au loc =n termenii timpului, spa[iului, cauzei \i substan[ei. Ele sunt formele prin care mintea =n[elege \i transform] realitatea.

Caracteristica celor patru categorii, de a exprima, atqt existen[a cqt \i neexisten[a, atqt anxietatea cqt \i curajul, face imposibil] determinarea semnifica[iei ultime oferite prin analiza ontologic]. Se cere, a\adar, o decizie existen[ial] pe care Tillich, spre deosebire de Heidegger \i ceilal[i a\a numi[i existen[iali\ti atei, o ia =n favoarea p]r[ii pozitive a fiec]rei categorii.

Timpul e efemer; prezentul este nimic mai mult decqt linia de grani[] =ntre trecut \i viitor. Incapacitatea de a fixa prezentul =n fluxul continuu al timpului constitue elementul negativ =n aceast] categorie central] a finitudinii. De aici se na\te anxietatea. Pe de alt] parte, elementul pozitiv care d] curaj omului s] accepte temporalitatea, subliniaz] creativitatea timpului, faptul c] acesta are o direc[ie ireversibil], c] aduce mereu ceva nou. R]mqne =ntrebarea: Care e fundamentul ultim pentru curaj ?

Tensiunea dintre partea negativ] \i cea pozitiv] a timpului, este experimentat] =n interior, =n con\tien[a de sine a omului, =n tensiunea dintre anxietatea efemerit][ii \i curajul unei afirm]ri de sine =n prezent. Tillich insist] c] anxietatea efemerit][ii face parte din structura existen[ei esen[iale a omului, \i nu poate fi catalogat] ca fiind consecin[a deform]rii acestei structuri =n existen[], prin p]cat.

Aceia\i tensiune \i aceia\i =ntrebare privitoare la fundamentuil ultim, o g]sim \i =n cadrul celei de-a doua categorii a finitudinii, \i anume, spa[iul. Omul are nevoie de o a\ezare \i o sfer] social] de influen[]. +n acest sens, el se lupt] s]-\i asigure \i s]-\i p]streze o a\ezare. %Timpul creeaz] prezentul prin unirea lui cu spa[iul. +n aceast] unire, timpul se opre\te pentru c] exist] ceva pe care poate sta^.

Elementul negativ al spa[iului nu ne aminte\te doar de realitatea crud], dar adev]rat], c] suntem ni\te %pelegrini pe p]mqnt^ \i c] nu putem avea o rela[ie ve\nic] cu a\ezarea pe care ne-am str]duit s-o avem, dar \i de faptul c] o putem pierde oricqnd. Anxietatea omului cu privire la %spa[iul s]u^, eviden[iat] prin insecuritate \i grija pentru viitor, este echilibrat] de afirmarea curajului c], o a\ezare oarecare va fi proprietatea cuiva atqt timp cqt el va tr]i sau folosind cuvintele lui Tillich %Totul afirm] spa[iul pe care =l are =n cadrul universului. Atqta timp cqt tr]ie\te, el face fa[] cu succes anxiet][ii de a nu avea un loc^. Fundamentul ultim al curajului pentru spa[iu este dat doar de revela[ie.

Cauzalitatea afirm] puterea existen[ei prin a ar]ta sursa unui eveniment sau lucru, precum \i prin sus[inerea lui. Acesta este de fapt \i caracterul pozitiv al cauzalit][ii, contrariat de elementul negativ al acestei categorii: %aceia\i contingen[] care l-a aruncat pe om =n cursul existen[ei, poate s]-l izgoneasc] din ea^.

Curajul ignor] dependen[a cauzal] a tot ce este finit \i accept] contingentul, pe cqnd anxietatea este con\tient] de posibilitatea pierderii necesit][ii existen[ei omului.

+n cele din urm], fiecare fiin[] finit] are o substan[], ceva dincolo de fluxul aparen[elor, ceva relativ static \i suficient lui =nsu\i, dar care este mereu sub marca schimb]rilor continue ale vie[ii \i =n final este amenin[at] cu moartea.

+n timp ce, anxietatea este creat] de elementul negativ al substan[ei (schimb]rile prezente =n cursul vie[ii \i pierderea final] a identit][ii de sine: moartea), curajul este reprezentat de elementul pozitiv care subliniaz] acceptarea amenin[]rii pierderii substan[ei individuale \i a substan[ei existen[ei, =n general, prin munc] creatoare, rela[ie de dragoste, situa[ie concret], etc.

De ce exist] primatul elementului pozitiv =n toate cele patru categorii ale finitudinii \i cum se realizeaz] aceasta?, sunt =ntreb]ri la care r]spunde doctrina despre Dumnezeu dat] prin revela[ie.

Analizqnd categoriile finitudinii, am v]zut cum apare =n om anxietatea cu privire la amenin[area non-existen[ei =n sensul mor[ii \i anihil]rii; luqnd =n calcul =ns], posibilitatea separ]rii elementelor opuse din cadrul celor trei polarit][i ontologice, putem =n[elege un alt tip de anxietate, \i anume: anxietatea f]rqmi[]rii existen[iale care exprim] con\tien[a omului c] se poate ca acesta s]-\i piard] structura ontologic] echilibrat] \i, odat] cu ea, fiin[a sa esen[ial].

Solu[ia pentru o ontologie a anxiet][ii este o ontologia curajului. Pentru a contraataca cele trei feluri de anxietate, curajul trebuie s] aibe o baz], o r]d]cin], care s] =ntreac] puterea lumii sau orice altfel de putere.

+n cazul religiei aceast] surs] e starea de a fi transformat de puterea fiin[ei, =ns]\i.

II.4. Evaluare \i critic]

Despre ontologia lui Tillich s-a scris foarte mult, p]rerile filosofilor \i teologilor fiind =mp]r[ite; dac] Wayne Proudfoot.nume\te sistemul lui Tillich un tipar monistic, Anders Nygren opteaz] pentru termenul de onto-teologie; unul din exponen[ii de baz] a neo-ortodoxismului, Emil Brunner, a dat dreptate lui Tillich =n plasarea ontologiei la baza gqndirii biblice \i a caracterizat abordarea mistic]-ontologic] a teologului din provincia german] Brandemburg, ca fiind remarcabil].

Analizqnd ontologia lui Tillich prin prisma doctrinei despre Dumnezeu, Kenneth Hamilton, considera c] totul se reduce la o teologie lipsit] de sens, deoarece =n cadrul corel]rii r]spunsurile sunt dependente de forma =ntreb]rilor.

Dincolo de toate punctele de vedere diferite ale cercet]torilor \i pe parcursul =ntregii evalu]ri a ontologiei lui Tillich trebuie re[inut faptul c] acesta nu a conceput teologia ca existqnd f]r] ontologie. Importan[a acesteia din urm] se concretizeaz] =n =n[elegerea sistemului s]u teologic ca =ntreg.

Dup] cum am constatat, Tillich =\i =ncepe analiza ontologic] cu o analiz] a experien[ei umane, cu prezentarea modului =n care lumea ac[ioneaz] asupra omului \i omul asupra lumii. Omul realizeaz] c] este continuu amenin[at cu moarte biologic], scepticism cognitiv, nihilism moral. +n pofida acestei experien[e, omul g]se\te totu\i puterea de a =nfrunta acele amenin[]ri care pot s]-i afecteze via[a biologic], intelectual] \i moral]. Tillich a numit acea for[], %puterea fiin[ei^ \i a identificat-o =n om cu curajul de a fi. +n acest punct, ontologia lui Tillich devine antropologie filosofic]. Modalitatea prin care acest teolog al secolului XX pune =n aplicare scopul s]u apologetic =n cadrul antropologiei, dovede\te c] nu =n zadar teologi ca: John Mac~uarrie, Ian Thompson, Ronald Stone au gravat str]lucirea teologiei lui Tillich.

Abordqnd problema existen[ei mai degrab] printr-o analiz] fenomenologic] a experien[ei umane decqt printr-un studiu obiectiv al naturii, =ntrebqndu-se ce este mai important pentru oamenii c]rora se adreseaz], Paul Tillich a ales un punct de pornire formidabil =ntr-o societate antiautoritar] care respinge ideea unui Dumnezeu care pretinde c] de[ine normele potrivite pentru credin[] \i comportament. Doctrina despre om poate constitui un cap de pod =n

mentalitatea secular] modern]. Millard J. Erickson surprinde acest aspect atqt de important la care subscrie \i autorul acestei lucr]ri =n doctrina sa despre umanitate. Dumitru St]niloaie acuz] pe drept protestan[ii de un pesimism antropologic accentuat. De fric] de a nu se c]dea =n umanism, doctrina despre om este neglijat], iar doctrina despre Dumnezeu, revela[ie, Isus Hristos, sunt accentuate =n detrimentul acesteia.

Fiind influen[at de Heidegger, Tillich a extins domeniul antropologiei, egalqnd-o cu ontologia. Descrierea structurii existen[ei omului poate fi aplicat] =ntregii existen[e. De\i se ridic] =ntrebarea =n ce m]sur] putem fi de acord =n aceast] privin[] cu Tillich \i, cu toate c], am putea s] d]m curs acestei dezbateri, ne vom limita la a evalua \i critica ontologia sa pe care o caracteriz]m ca avqnd o nuan[] antropologic].

Menirea analizei a ceea ce este (, ) conceput] de Tillich, nu a fost de a demonstra realitatea lui Dumnezeu, ci de a ar]ta finitudinea noastr], incapacitatea noastr] de a [ine piept non-existen[ei. A exista =nseamn] a fi finit. Ca r]spuns la aceast] provocare, Tillich introduce in sistemul s]u teologic preocuparea ultim]. Ceea ce ne preocup] infinit reprezint] Dumnezeul nostru.

+n timp ce mul[i filosofi, cu prec]dere englezi, au reac[ionat negativ fa[] de identificarea filosofiei cu ontologia, mul[i teologi au respins specula[ia ontologic] a lui Tillich, acuzqndu-l c] a abandonat autonomia teologiei \i personalismul biblic. Tillich admite c] spre deosebire de ontologia sa mistic], =n Biblie exist] o ontologie cu un caracter mai personal, nominal, moral \i profetic. Cu toate acestea =ns], =n credin[a cre\tin] putem vorbi de o unire a celor dou] tipuri de ontologie, de exemplu, =n teologia paulin]. Tipul de ontologie mistic] accentueaz] ideea de participare. +n teologia apostolului Pavel, expresiile care descriu participarea =n Hristos: en Christo (Romani 3:24; 1 Corinteni 15:22; 2 Corinteni 5:19; Filipeni 4:19; etc), en Kyrio (Romani 6:11; Romani 12:5; 2 Corinteni 5:17; 1 Corinteni 4:17; Galateni 3:28), eis Christon (=n]untru lui Hristos- Romani 6:3; Galateni 3:27; 1 Corinteni 12:13), somatos tou Christon (Romani 12:3-8; 1 Corinteni 12:12-27), dia Christon, precum \i conceptualizarea lui Hristos, ap]r] cre\tinismul de neputin[a, caracteristic] liberalismului. F]r] ontologie mistic], conform lui Tillich putem s] egal]m religia cu un set de imperative etice rigide. Pentru Pavel nu exist] îns] etic] =naintea misticii. Sursa vie[ii de cre\tin, identitatea \i responsabilit][ile ei, sunt =n Hristos. Mistica pentru el nu e o evadare din lumea ral], ci sursa vie[ii noi prezentat] =n Romani 6.

Ideea =n sine a particip]rii accentuat] de Tillich, e considerat] o contribu[ie pozitiv], deoarece, a\a cum ne face de cunoscut John P. Newport, Tillich credea pe bun] dreptate c] experien[a, credin[a \i interiorizarea sunt =n pericol de a fi pierdute din vedere. +n alte perioade probabil abord]rii personale, profetice, i s-ar fi acordat mai mult] aten[ie. Pe de alt] parte, neglijarea ontologiei cu caracter predominat moral, profetic, personal, duce la consecin[e nefaste. +n epistolele sale, apostolul Pavel, accentueaz] mai peste tot aceste aspecte (1,2 Corinteni). De exemplu, =nceputul mqntuirii sau momentul de tranzi[ie dezv]luie centrul teologiei pauline care descrie impactul revela[iei divine asupra omului; tot a\a, cristologia adamic] (1 Corinteni 15:21-22; Romani 5:15-19).

Revenind la critica major] adus] ontologiei conceput] de Tillich %structura =ntreb]rilor determin] forma r]spunsului^ sau la un nivel mai mare: %a vedea sistemul lui Tillich ca =ntreg =nseamn] a =n[elege c] el este incompatibil cu evanghelia cre\tin]^, putem s] concluzion]m dezbaterea privitoare la cele dou] tipuri de ontologie. De\i =n cadrul specula[iei ontologice sunt multe aspecte biblice demne de a fi luate =n seam], de pild], anxietatea, c]reia =i vom aloca un spa[iu =n continuare, Kenneth Hamilton semnaleaz] diferen[a dintre gqndirea sistematic] \i gqndirea =ntr-un sistem. Spre deosebire de Calvin, care a considerat c] teologul sistematic nu este tributar nici unei gqndiri =ntr-un sistem, Tillich a consiterat c] ceea ce e relevant, e convertirea sensului cuvqntului sistematic, =n sensul atribuit =n general filosofiei, gqndire =ntr-un sistem. +n =ncercarea de a ne forma o imagine referitoare la specula[ia ontologic] a teologiei lui Tillich vis a vis de gqndirea biblic], ne este de un real folos amintirea uneia din func[iile pe care le =ndepline\te teologia sistematic], \i anume, accea de a infirma specula[iile despre Dumnezeu \i om care contribuie la falsificarea =nv][]turii pe care o propag] Biblia.

Avqnd =n vedere necesitatea primatului gqndirii biblice asupra a orice,. R. Niebuhr nu ezit] s] pun] sub semnul =ntreb]rii imaginea omului realizat] de Tillich. Se pare c] pentru Tillich crea[ia \i c]derea omului sunt dou] evenimente concomitente. Momentul =n care crea[ia \i c]derea coincid, constitue atqt sursa destinului cqt \i a libert][ii.

La un moment dat cineva ar putea merge cu formularea criticii asupra ontologiei lui Tillich pqn] la a =ntreba: la ce folos un a\a efort uria\?

Dificil] =ntrebare, dar la care ne va ajuta R. Niebuhr, prieten cu Tillich =n timpul pred]rii la Union Theological Seminary din New York \i care a fost caracterizat de David R. Davies, astfel: % R. Niebuhr este un dar de la Dumnezeu pentru o lume chinuit] \i tulburat]. Indiferent de etalonul de judecat], el este un lider, dac] nu chiar liderul teoretician =n revolu[ia contemporan] ce are loc =n gqndirea cre\tin]. A reu\it s] fac] relevant] teologia ortodox] crizei noastre seculare… Prin perspicacitatea profetic] \i prin pasiunea sa, el a ar]tat spre credin[a cre\tin], o surs] ineluctibil] pentru o genera[ie a c]rei credin[] secular] s-a dovedit a fi falit]^.

Niebuhr a considerat c] Systematic Theology, magnum opum a lui Tillich, reprezint] o piatr] kilometric] =n istoria teologiei moderne din dou] motive: datorit] sferei specula[iei ontologice care cuprinde cele mai multe discipline de cultur] =ntqlnite =n domeniul filosofiei religiei \i gra[ie originalit][ii teologiei lui Tillich eviden[iat] =n recunoa\terea dimensiunii kerigmatice =ntr-o m]sur] nemai=ntqlnit] la ceilal[i teologi moderni.

Prin =ncercarea de a lega mesajul evangheliei de disciplinele culturii contemporane \i chiar de istoria culturii, Tillich \i-a cq\tigat pe drept numele de Origen al perioadei noastre.

Metoda prin care Tillich a =n[eles mai bine ca oricare alt observator spiritul omului contemporan a fost promovarea ideii c] finitudinea este =ngem]nat] cu anxietatea. Ca fiin[] anxioas] omul pune =ntrebarea despre fiin[] sau ontologizeaz]. Elimina[i anxietatea \i ve[i stqrpi umanitatea. +ntrebarea cu privire la fiin[], timp \i eternitate, substan[] \i accident, finit \i infinit, curajul de a reflecta asupra lor este sursa m]re[iei \i mizeriei omului, este ceea ce separ] b]ie[ii de b]rba[i. Tillich a apelat la psihanaliz] \i psihologia profunzimii pentru a demonstra teorema c] anxietatea reprezint] un element constitutiv a fiin[ei psihice a omului. Totu\i, au existat multe opinii contrare =ncerc]rii domnului Tillich de a considera anxietatea ca experien[] psihic] fundamental] a omului \i de a interpreta =ntreg cosmosul ca aflqndu-se =ntr-o stare alienat] de la temelia divin]. Distinsul psiholog american, Gordon W. Allport, a negat, de pild], universalitatea anxiet][ii =n experien[a omului. Al[ii, fie c] au considerat c] anxietatea are o alt] surs] decqt cea a existen[ei, fie au negat-o total, cum au f]cut seculari\tii.

Centralitatea conceptului de anxietate =n ontologia lui Tillich, nu f]r] conota[ii biblice atqt =n ce prive\te anxietatea vinov][iei cqt \i =n ce prive\te categoriile finitudinii (timpul, spa[iul, cauzalitatea, substan[a), demonstreaz] contribu[ia lui Tillich =n abordarea societ][ii seculare, capacitatea acestuia de a rezuma problema spinoas] a omenirii: nevoia dup] transcendent, falimentul de a crede =ntr-o cruzime existen[ial] (lipsa dup] ceva ultim). +ntrebarea care ar r]mqne totu\i este dac], ca \i teolog cre\tin, Tillich nu pune prea mare accent pe o decizie existen[ial] =n detrimentul eviden[ei empirice obiective.

Spre deosebire de Niebuhr, John Clayton \i Carl Heinz Ratschow au considerat c] contribu[ia major] a lui Tillich =n teologia, a fost mai degrab] una de metodologie decqt de dogmatic] propriu-zis]. Atqt evaluarea lui Clayton, cqt \i cea a lui Ratschow, sunt obiective \i valoroase pentru c] analizeaz] teologia lui Tillich din puncte de vedere diferite decqt cele amintite pqn] aici. La fel este \i opinia lui Ronald Stone care puncteaz] foarte bine tradi[ia teologic] urmat] de Tillich, care adus la =n]l[area unui sistem teologic cu tendin[] mistic] \i cu preten[ii la o etic] realist].

Dup] Tillich, ontologia mistic] difer] de cea moral] nu =n principiu ci =n accent. Dac] ar fi tr]it =n alt] perioad], Tillich ar fi creat o ontologie mai moral], mai personal], mai profetic]. Cum ar fi ar]tat oare o a\a filosofie? Dac] =n doctrina despre Dumnezeu prezentat] =n Systematic Theology, Tillich a =ncercat s]-l prezinte pe Dumnezeu ca Fiin[a-+ns]\i, cum ar fi trebuir s] fi fost descris atunci Dumnezeu =ntr-o societate medieval] de pild], sau cum trebuie conceput Dumnezeu =ntr-o societate post modernist]?

REVELA{IE & RA{IUNE

+n prezentarea metodei corel]rii, am men[ionat c] Tillich prezint] cinci domenii cruciale prin care este eviden[iat] preocuparea filosofic] a omului \i c] =n fiecare parte se pretinde o =mplinire, o des]vqr\ire. R]spunsul fiin[ei este Dumnezeu, cel al ra[iunii este revela[ia, cel al existen[ei este Hristos. +mp]r][ia lui Dumnezeu este r]spunsul istoriei, iar r]spunsul vie[ii ambigue este cel al prezen[ei spirituale.

+n acest capitol vom urm]ri modalitatea =n care ideea esen[]-existen[]-esen[ializare, cheia cu ajutorul c]reia putem =n[elege sistemul lui Tillich, se aplic] ra[iunii. Doctrina ra[iunii apare =n trei ipostaze: ra[iunea =n esen[], ra[iunea =n existen[] \i ra[iunea extatic], manifestat] =n revela[ie.

III.1. Considerente

Mai =ntqi de a vedea ce =n[elege Tillich prin ra[iunea esen[ial], ra[iune existen[ial], trebuie s] specific]m c] Tillich adopt] =n sistemul s]u mai degrab] conceptul de ra[iune ontologic], nu cel de ra[iune tehnic]. +n conceptul ra[iunii tehnice se [ine cont de func[ia ra[iunii de a verifica cunoa\terea empiric], de a asigura un mers logic a argumentelor, de a clarifica ne=n[elegerile semantice, etc. De\i de-a lungul istoriei, conceptul tehnic al ra[iunii a fost pretutindeni prezent, spune Tillich, secolul XX a cunoscut un avqnt deosebit al acestuia, ceea ce a dus la supunerea fiin[ei umane manipul]rii tehnice. Omul a ajuns s] fie doar un mijloc, un scop =n sine. Tillich nu neag] importan[a metodologic] a ra[iunii tehnice, c]reia =i atribuie de altfel un rol important =n teologie ci respinge teorema pozitivi\tilor logici c] ra[iunea tehnic] este singura expresie a capacit][ii omului de a ra[iona.

Conceptul ontologic al ra[iunii, dominant =n tradi[ia filosofic] clasic] de la Pormenides pqn] la Hegel indic] cel mai bine limitele ra[iunii umane. Conform lui Tillich, =n[elegerea ra[iunii este definit] ca structura logosului atqt a min[ii cqt \i a realit][ii extramentale care fac capabil] mintea s] =n[eleag] \i s] transforme realitatea. Ra[iunea nu mai este restrqns] doar la o func[ie cognitiv], ci ea se eviden[iaz] =n activit][ile estetice, practice \i trehnice a min[ii. Doctrina ra[iunii ontologice dezvoltat] de Tillich, implic] de asemenea distinc[ia dintre ra[iunea subiectiv] (structura min[ii) \i cea obiectiv] (structura realit][ii): %Ra[iunea =n filosof =n[elege ra[iunea din natur]. Ra[iunea =n artist p]trunde =n[elesul lucrurilor. Ra[iunea =n legislator schimb] societatea =n conformitate cu structurile balan[eisociale. Ra[iunea =n liderii unei comunit][i transform] via[a comunal] conform structurilor interdependen[ei organice^. Ra[iunea subiectiv] =n[elege sau prime\te logosul obiectiv \i deasemenea =l modeleaz]. Primirea logosului obiectiv, echivaleaz] cu captarea adev]rului esen[ial. Tillich a g]sit inadecvate toate =ncerc]rile de a explica rela[ia dintre minte \i realitate: realismul filosofic, idealismul, dualismul \i monismul; la nivel macro el leag] structura subiect-obiect a ra[iunii de corela[ia sine-lume, structura ontologic] de baz]. F]r] de ra[iune sau logosul fiin[ei, sinele nu ar face fa[a pericolului dizolv]rii =n lume, iar lumea nu ar mai fi un =ntreg structurat.

III.2. Ra[iunea existen[ial] \i cea esen[ial]

Distinc[ia ontologic] esen[]-existen[] care st] la baza =ntregii teologii a dr. Paul Tillich, red] realitatea pe care o cunoa\tem \i o experiment]m. esen[a reprezint] poten[ialul, perfec[iunea neactualizat] a lucrurilor \i de\i, posed] realitate ontologic] nu putem vorbi =n ce o prive\te despre o existen[] actual]. De cealalt] parte, existen[a este actual] dar c]zut] de la esen[]. Prima exemplificare a diferen[ei dintre esen[] \i existen[] =n sistemul filosofico-teologic a %apostolului intelectualilor secolului XX^ apare =n analiza ra[iunii. Ra[iunea esen[ial] =n perfec[iunea ei este ra[iunea =n unitate cu Fiin[a =ns]\i, este una cu Dumnezeu. Spre deosebire de cei care au conceput ra[iunea ca opus] revela[iei, doctrina lui Tillich a fost c] %ra[iunea nu se opune revela[iei, pentru c] revela[ia inseamn] reintegrarea ra[iunii^. +n acest mod, s-a desfiin[at distan[a colosal] dintre om \i Dumnezeu, natural \i supranatural \i a fost propagat] o continuitate f]r] identitate =ntre divin \i uman.

+n existen[a uman] f]rqmi[at] exist] r]m]\i[e ale ra[iunii esen[iale prin care se caut] o reunire cu ra[iunea ini[ial]. R]m]\i[e ale unit][ii activit][ilor ra[iunii esen[iale se reg]sesc =n =ncercarea filosofiei moderne a instrumentalismului de a ad]uga cunoa\terii ac[iunea \i deasemenea =n interleg]turile ce exist] =ntre mit \i cult.

Unitatea ra[iunii esen[iale reiese foarte bine din structura celor trei polarit][i a ra[iunii ontologice: form] \i emo[ie, static \i dimaic, structura ra[iunii \i ra[iunea profunzimii.

III.2.1. Forma \i emo[ia sunt prezente =n orice act ra[ional =n timp ce =n cadrul ra[iunii esen[iale, cele dou] elemente ale primei polarit][i sunt =ntr-o unitate indestructibil] =n condi[iile existen[ei ele sunt separate. Beneficiile unit][ii dintre form] \i emo[ie pot fi evaluate prin prisma consecin[elor dezastruoase datorate alien]rii lor =n existen[a actual]: conflictul dintre teorie \i practic], care poate fi biruit de o revela[ie a c]rei %adev]r^ este d]ruit =n ciuda infinit][ii posibilit][ilor teoretice %\i^ este oferit =n pofida riscului imens implicat =n fiecare ac[iune, disocierea func[iei cognitive de cea astetic] ambele apartinqnd activit][ii de =n[elegere a ra[iunii \i desolidarizarea func[iei legale de cea comunale amqndou] apartinqnd p]r[ii de ac[iune a ra[iunii, modelarea.

III.2.2. +n ce prive\te polaritatea static-dinamic, Tillich sus[ine c] aceasta este prezent] atqt =n ra[iunea subiectiv] cqt \i =n cea obiectiv]. Dac] polul static men[ine identitatea structural] a ra[iunii indiferent de perioad], proces, polul dinamic abiliteaz] ra[iunea cu puterea de a se actualiza pe ea =ns]\i pe parcursul proceselor.

Spre deosebire de ra[iunea esen[ial] care men[ine echilibrul absolut =ntre aceste dou] elemente, ra[iunea ontologic] =n starea ei existen[ial] are parte de conflict =ntre cei doi poli cu urm]ri catastrofale: domnia polului static al ra[iunii peste cel dinamic, rezult] =n absolutism (Tillich distinge dou] forme de absolutism: cel al tradi[iei \i absolutismul revolu[iei), iar primatul polului dinamic fa[] de cel static d] na\tere la relativism (din nou Tillich face deosebire =ntre dou] tipuri de relativism: pozitivist- care neag] existen[a unor principii absolute-ex: Hume, \i cinic- refuz] s] recunoasc] validitatea oric]rui act ra[ional).

III2.3. Cea de-a treia \i probanil cea mai important] polaritate este cea a structurii \i profunzimii ra[iunii. Profunzimea ra[iunii face referire la prezen[a lui Dumnezeu =n structurile esen[iale ale min[ii \i realit][ii =n a\a m]sur] =ncqt s] nu se poat] vorbi nici de o identificare cu absolutul, dar nici de o separare fa[] de el. Din punct de vedere teologic, Tillich define\te prin profunzimea min[ii prezen[a lui Dumnezeu pentru ra[iune. Printre cercet]torii care au aruncat lumin] asupra conceptului lui Tillich de profunzime a ra[iunii un merit deosebit =l are Dorothy Emmet: %+n ce prive\te profunzimea ra[iunii eu cred c] Tillich se referea la faptul c] fiecare expresie ra[ional] posed] un sens mai =ndep]rtat ceva dincolo de ceea ce se exprim], exist] un fel de =ngustime a ra[iunii, o neglijare a str]fundului ei^. Exist] =ns] \i o preten[ie dup] perfec[iune =n ra[iune care poate fi satisf]cut] doar printr-o unire intuitiv] cu realitatea. Tillich sus[ine c] esen[ial aceasta ar fi posibil: ra[iunea \i realitatea ar trebui s] fie una. Dar prin cuno\tin[a uman] nu putem dobqndi aceast] scientia intuitiva.

Polul structurii, dimpotriv], respinge orice transcende nu se las] influen[at de nimic; ra[iunea autonom] (definirea polului structurii ra[iunii =n stare esen[ial]) este a\adar independent].

Avqnd =n vedere imposibilitatea comuniunii dintre ra[iunea autonom] \i cea heteronom] =n starea existen[ial], se cere o revela[ie care s] reu\easc] =n a stinge conflictul dintre polul structurii \i cel al profunzimii printr-o ra[iune salvat].

III.3. Ra[iunea extatic] sau ra[iunea =n revela[ie

Tillich define\te revela[ia ca manifestarea misterului Temeliei sau Fiin[ei =ns]\i mijlocul fiind un miracol obiectiv, iar starea =n care omul prime\te revela[ia este extazul min[ii.

Un mister denot] ceva care-\i p]streaz] caracterul tainic chiar \i atunci cqnd este revelat. Cuno\tin[a =n general nu poate =ngloba misterul deoarece acesta precede structura subiect-obiect caracteristic] experien[ei. Misterul ultim, =n care ra[iunea este dus] pqn] la temelia, abisul ei, este fiin[a =ns]\i sau temelia fiin[ei. Pentru Tillich Dumnezeu este definit desemnat prin aceia\i termeni, ideea de baz] a argumenta[iei sale, fiind aceea c] Dumnezeu se afl] dincolo de orice lucru sau fiin[] concret]; dac] Dumnezeu ar fi un lucru sau o fiin[] concret], ar fi finit.

Aspectul instrumental al revela[iei, corelat \i cu experien[a ecstatic] are pion principal miracolul. Contrar =n[elegerii tradi[ionale, miracolul este definit ca un eveniment semn care produce uimire \i indic] c]tre misterul fiin[ei. Pentru cre\tinism, miracolul care este criteriul pentru toate celelalte revela[ii se concretizeaz] =n ceea ce nume\te Tillich: Isus ca \i Hristos, sau revela[ie final]. +nregistrarea evenimentului revela[iei finale =n Isus ca \i Hristos, stabile\te, conform lui Tillich, rolul Sfintei Scripturi =n societatea contemporan]. Participqnd =n =ntreaga gam] de ambiguit][i, caracteristice vie[ii umane \i devenind =n =ntregime transparent misterului pe care-l reveleaz], Isus =mpline\te criteriul de baz] a revela[iei finale %actualizarea puterii de a se nega pe ea =nse\i f]r] a se pierde pe ea =nse\i^. Nu Isus ci Hristos, %cel ce sacrific] ceea ce este doar Isus =n El^ este purt]torul revela[iei finale.

De\i Tillich demonstreaz] =n cadrul ontologiei sale o =nclina[ie =nspre psihologie, nu prin prisma acestui domeniu prive\te el ra[iunea extatic], chiar dac] se poate vorbi \i despre o parte subiectiv] a ra[iunii. Acest lucru este puternic dovedit de Tillich prin repetarea teoremei c] starea extatic] nu e ira[ional], nu neag] ra[iunea propriu-zis], ci dimpotriv], reprezint] =mplinirea ei. Tocmai acest caracter ra[ional deosebe\te extazul divin de posesiunea demonic], care distruge structura ra[ional] \i =nl]tur] preten[ia de la orice norm] etic].

A\adar extazul ilustreaz] starea min[ii =n care ra[iunea se ridic] deasupra structurii subiect-obiect pentru c] particip] =n Dumnezeu, e una cu Dumnezeul care e sursa atqt a logosului subiectiv cqt \i a celui obiectiv.

III.4. Evaluare \i critic]

Cei mai mul[i dintre credincio\i adopt] o atitudine de respect fa[] de ra[iunea uman]. Abilitatea ca cea de a observa, de a testa, de a deduce, de a crea sunt instrumentele prin care se intr] =n posesia unor pre[ioase informa[ii despre lume; a\a precum am men[ionat =n cele de mai sus Tillich nu ignor] aportul ra[iunii =n teologie, =ns] secretul originalit][ii lui const] =n aprecierea deplin] a limitelor ra[iunii =n =ncercarea de a p]trunde misterul ultim sau =n dezlegarea misterului existen[ei umane.

Cu toate acestea, expunerea doctrinei despre revela[ie \i concep[ia privitoare la ra[iunea uman] a lui Tillich, nu sunt lipsite de ambiguit][i. De exemplu, a =n[elege ce vrea s] spun] Tillich prin profunzimea ra[iunii avqnd =n vedere posibilitatea de a exista dou] alternative de =n[elegere: identificarea cu Dumnezeu conform tradi[iei platonismului augustinian (de\i Dumnezeul descris de Tillich este mai mult decqt atqt din moment ce este %puterea fiin[ei =n toate lucrurile^) \i interpretarea c] inepuizarea realit][ii duce la o =n[elegere par[ial], niciodat] total] a ei, consider]m ca finit] \i ra[iunea de care are omul parte.

Tillich, de asemenea, nu specific] dac] partea subiectiv] \i obiectiv] a ra[iunii coincid =n ra[iunea =n existen[] ca \i =n cea esen[ial]; =ntrebarea dac] conflictul dintre structura ra[iunii \i profunzimea ra[iunii are loc =n interiorul ra[iunii e o alt] neclaritate.

+n ce prive\te ra[iunea extatic], ea deschide drumul c]tre =n[elegerea profunzimii ra[iunii, sau a lementului recondi[ionat =n orice ac[iune a ra[iunii. Tillich insist] asupra necesit][ii de a corela ra[iunea ecstatic] cu un miracol obiectiv primit =ntr-o atitudine existen[ial]. Doctrina lui Tillich despre revela[ie difer] de cea a lui Karl Bart prin caracterul mai uman, mai filosofic. Con[inutul revela[iei este absolut independent fa[] de om, =ns] primirea lui este condi[ionat] de existen[a uman].

DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU

Cartea %New Direction in Theology Today^, apar[inqnd lui John Mac[uarrie are meritul de a constitui prin gqndirea clar], prezen[a argumentelor logice, precum \i datorit] faptului c] dispune de un text scris cu luciditate, un mare pas =n direc[ia interesului tot mai aprins al teologilor secolului XX pentru doctrina despre Dumnezeu, mijlocul de a sus[ine \i =n[elege credin[a =n Dumnezeu, fundamentul credin[ei biblice, =ntr-o societate secular] dispus] de a porni =n multe privine f]r] Dumnezeu.

+n cele cinci zeci de teme =nscrise =n gruparea Marilor C]r[i ale Lumii Occidentale, idei care au dat via[] \i au fost lumina civiliza[iei vestice, niciuneia nu i se aloc] mai mult spa[iu, decqt celei despre Dumnezeu. %Dumnezeu tace^ a spus Sartre- aceasta nu o pot nega; \i totu\i totul =n mine strig] dup] un Dumnezeu- iar aceasta nu o pot ocoli; Jaspers consemneaz] absen[a lui Dumnezeu, iar ceea ce crede Hamilton c] edific] totul este moartea lui Dumnezeu.

Acest centru al cunoa\terii influen[eaz] deci =n mod profund =n[elegerea vie[ii noastre umane \i a universului.

+n teologia doctorului Paul Tillich, =ncadrat] =n %noua teologie^, doctrinei despre Dumnezeu i se acord] o analiz] complex] \i detaliat], afirmqndu-se cu t]rie c] aceasta r]spunde la cele dou] mari =ntreb]ri desprinse din descrierea structurii ontologice =n care omul particip]: a) Pe ce se =ntemeiaz] structura ontologic] \i care este natura acestui temei?

b) Care este sursa curajului omului prin care acesta este izb]vit de anxietatea amenin[]rii non-existen[ei?

IV.1. Pledoarie =n favoarea sau =n defavoarea dovezilor pentru existen[a lui Dumnezeu

+n viziunea lui Tillich, argumentele filosofice clasice ale teologiei naturale, care =ncearc] s] dovedeasc] existen[a lui Dumnezeu sunt irelevante \i deci respinse. +ns]\i construc[ia %existen[a lui Dumnezeu^ este inadvertent] fiindc] Dumnezeu nu este o fiin[] existent]; conceptul de existen[] este inaplicabil lui Dumnezeu. Dumnezeu, argumenteaz] Tillich, se afl] dincolo de esen[] \i existen[] deoarece El este cel care a pus bazele amqndurora, El este fiin[a =ns]\i. +n felul s]u de a vedea fiin[a lui Dumnezeu, Tillich a adoptat cuvqntul %existen[]^ de la Kant \i Kierkegaard, referire la obiecte \i persoane finite =n spa[iu \i timp.

+n vederea =n[elegerii l]murite a atitudinii negative a teologului nord american cu privire la argumentele tradi[ionale trebuie men[ionat c] el urmeaz] linia tradi[iei augustiniene \i nu pe cea tomistic] =n raportarea cunoa\terii lui Dumnezeu. Deosebirea =ntre concep[ia ontologic] a lui Augustin \i cea cosmologic] a lui A[uinas, reprezint], dup] Tillich firul ro\u al =ntregii teologii cre\tine.

+n contrast cu metoda cosmologic] care promoveaz] un Dumnezeu str]in omului despre care nu se poate avea o cunoa\tere adecvat] datorit] p]catului, Tillich a considerat c] omul este =nstr]inat de Dumnezeu =n existen[a lui dar nu c] este \i separat de El; =nstr]inarea poate fi buruit] de om pentru c] el \i Dumnezeu apar[in esen[ial unul altuia.

+nsemn]tatea argumentelor tradi[ionale socote\te Tillich, rezid] =n faptul c] ele dau glas =ntreb]rii despre Dumnezeu prezente =n aspectele finitudinii omului. Ele detaliaz] =ntrebarea despre Dumnezeu dar nu pot oferi r]spunsul. R]spunsul trebuie s] vin] de la teologie. Oricqte neconcordan[e \i oricqt] imprecizie s-ar afla =n premisele \i concluziile argumentelor teistice, calificarea lor drept insuccese nu este justificat] f]r] o examinare adecvat] a posibilit][ii de a le reformula. Chiar dac] Tillich g]se\te o sl]biciune =n argumentul cosmologic \i teleologic (Dumnezeu este derivat din lume), el poate fi criticat c] nu expune =n mod am]nun[it aceste critici sumare. De alt] parte, tei\tii socotesc c] argumentele =n favoarea existen[ei lui Dumnezeu au valoare ca dovezi =ns] o valoare limitat]. Este ira[ional a crede c] tei\tii pot concepe un argument care s]-i mul[umeasc] pe to[i. Importan[a dovezilor va cre\te, dac] acestea au o contribu[ia pozitiv] =n cadrul unor comunit][i extinse \i anume, s] asigure eviden[e =n sprijinul afirma[iei c] Dumnezeu exist].

IV.1.1. Argumentul ontologic.

Dup] cum cunoa\tem, a fost formulat de teologul cre\tin Anselm (1033-1109), \i este cu siguran[] cel mai dificil argument teistic. Anselm a sus[inut c] ne putem forma ideea unei fiin[e astfel =ncqt s] nu poat] fi conceput] o alt] fiin[] mai mare. Se pare =ns] c] eroarea acestui argument const] =n faptul c] se =ncearc] stabilirea a ceva care exist] =n realitate dintr-o premis] despre idei existent] =n mintea noastr].

Din punctul de vedere al lui Augustin, abordarea ontologic] afirm] c] omul e con\tient de elementul necondi[ionat =n toat] activitatea teoretic] \i realizeaz] c] verum-ipsum (adev]rul =nsu\i) este norm] a tuturor aproxima[iilor pentru adev]r. Acest adev]t etern \i neschimbabil este prezent a\adar =n c]utarea dup] cunoa\tere.

Elementul necondi[ionat poate fi reg]sit \i =n filosofia lui Kant ca bonum-ipsum (binele =nsu\i), ca norm] pentru toate aproxima[iile pentru bun]tate din cadrul argumentului s]u moral. Exprimqnd acela\i lucru altfel argumentul ontologic demonstreaz] c] =n con\tien[a omului de finitudinea lui este inclus] \i o constatare a unui poten[ial infinit care apar[ine esen[ial omului dar de la care acesta este exclus. Atqt adev]rul =nsu\i cqt \i binele =nsu\i sunt manifest]ri ale lui esse-ipsum (fiin[a =ns]\i) ca temelie \i profunzime a tot ceea ce este.

Ceea ce vrea s] spun] Tillich prin argumentul ontologic este c], mai degrab], acesta sugereaz] c] omul posed] o con\tien[] a lui Dumnezeu care precede =ntrebarea lui despre Dumnezeu, decqt c] poate fi considerat o dovad] pentru existen[] lui Dumnezeu. Prezen[a elementului necondi[ionat =n ra[iunea omului face posibil] =ntrebarea despre Dumnezeu.

De\i din punct de vedere logic \i teologic, argumentele tradi[ionale sunt defectuoase, ele aduc totu\i o contribu[ie pozitiv] =n sensul c] sesizeaz] atqt o separa[ie, cqt \i o conexiune =ntre fiin[a finit] \i cea infinit].

Chiar dac] Tillich aduce argumente =n sprijinul ideii c] Dumnezeu se afl] dincolo de limit]rile existen[ei \i dincolo de lumea gqndirii conceptuale, a\a dup] cum vom vedea, pare diferit modul =n care Tillich =n[elege transcendentul: nu exist] t]rqm transcendental ci doar =n[eles transcendental %transcendentul nu poate fi exprimat =n termeni de fiin[], ci doar de =n[eles^. James Luther Adams a parafrazat astfel: %prin defini[ie nu poate fi vorba de fiin[] necondi[ionat]^, %nu este vorba de o realitate existent] ci de un =n[eles al fiin[ei^. Ca \i loc, conform lui Tillich, transcendentul e tot finit; infinitul e unul subiectiv deoarece se limiteaz] fiin[a lui Dumnezeu la existen[a celorlalte fiin[e. Tillich credea c] Dumnezeu nu putea fi =nainte de existen[a a altceva.

IV.1.2. Argumentul cosmologic.

Cqnd vorbim de argumentul cosmologic nu ne referim la argumentul filosofilor arabi \i a lui William Craig (1945- ), ci la cel tomistic. Toma D’A[uinas a fost un opozant al metodologiei de care s-a f]cut uz =n argumentul ontologic. El a afirmat c] mijlocul ra[ional pentru a ajunge la Dumnezeu este prin argument. Pornind de la premisa c] Dumnezeu e un str]in, =n sensul c] nu e prezent =n experien[a uman], D’A[uinas a =ncercat s] demonstreze existen[a celui divin prin prisma efectelor acestuia cunoscute de oameni. Gradul de probabilitate este mult mai mare dqcat cel de certitudine deoarece exist] aceia\i surs] adoptat] \i de Aristotel: sim[urile. Tillich, al]turi de al[i critici ai acestui argument, a replicat bine c] Dumnezeu e derivat din categoria lefinitudinii: din substan[] \i cauz]. +n calitate de cauz] prim] sau substan[] necesar] Dumnezeu nu poate da explica[ii =n ce fel finitudinea sau non-existen[a este biruit] de curaj.

Rolul argumentului cosmologic, concluzioneaz] Tillich, este doar de a sluji ca simbol %care scoate =n relief =ntrebarea prezent] =n existen[a finit], =ntrebarea care transcende finitudinea \i categoriile, =ntrebarea despre Dumnezeu^.

A\adar, Tillich limiteaz] filosofia la a ridica doar =ntrebarea despre Dumnezeu \i nu este interesat =n a ar]ta c], de\i credin[] =n Dumnezeu a teismului nu este demonstrabil], ea este totu\i rezonabil]. Se poate g]si =ns] o neconcordan[] la Tillich =n acest punct: cu toate c] la fel ca \i Kant, Tillich a afirmat c] dac] nu exist] certitudine =n demonstrarea existen[ei lui Dumnezeu, argumentele tradi[ionale nu au nici o valoare, se pare totu\i c] prin declara[ia, c] argumentul ontologic exprim] o =n[elegere imediat] a elementului ultim sau necondi[ionat =n realitate, teologul din Brandenburg indic] faptul c] =ntrebarea despre Dumnezeu este posibil].

Argumentul cosmologic, la fel ca \i celelalte argumente de altfel, merit] =ns] un studiu mai aprofundat decqt le-a acordat Tillich, aceasta cu atqt mai mult cu cqt Farrer \i F. R. Tennant, au sus[inut c] ele pot fi reformulate =n termeni mai pu[in exacti decqt au fost enun[ate pe vremea lui Kant \i Hume.

IV.1.3. Argumentul teleologic.

Anxietatea cu privire la lipsa de sens, reprezint] forma uman] caracteristic] a anxiet][ii ontologice. Argumentul teleologic aduce =n discu[ie tocmai aceast] amenin[are a non-existe[ei =n sensul pierderii unit][ii prezente =n cadrul elementelor opuse din structura ontologic], unitate care asigur] sensul existen[ei.

Concluzie

Filosofia =n forma argumentelor ra[ionale clasice, nu poate da r]spuns =ntreb]rii despre Dumnezeu a omului. Tot ce poate realiza ea, e s]-l preg]teasc] pe om pentru r]spunsul revela[iei. Filosofia =n sistemul teologic al lui Tillich este limitat] la a descrie \i analiza structura existen[ei finite.

Perseveren[a lui Tillich =n a nu lua =n calcul reformularea argumentelor tradi[ionale, are drept urmare sporirea distan[ei dintre =ntrebarea filosofic] \i r]spunsul teologic. Astfel, fondarea =n ra[iune e mai mic] decqt ar trebui prin acceptarea, prin credin[] a r]spunsului Dumnezeu.

IV.2. Fiin[a-+ns]\i \i preocuparea ultim]

Din multe puncte de vedere termenul pentru desemnarea lui Dumnezeu, Fiin[a-îns]\i, din sistemul teologic a lui Tillich a fost cel mai distinctiv din doctrina sa despre Dumnezeu. Pentru Tillich Dumnezeu nu a fost o fiin[], o fiin[] printre multele care exist]. În teismul conven[ional Dumnezeu este Fiin[] nelimitat], Fiin[] plin] de splendoare, Fiin[a suprem], dar tot o fiin[]. Pentru Tillich Dumnezeu nu este o fiin[]; Dumnezeu se afl] dincolo de orice lucru sau de orice fiin[] concret], El este fiin[a-îns]\i\i temelia fiin[ei. Dumnezeu este imanent în sensul c] orice finit particip] în fiin[a îns]\i; Dumnezeu este prezent în tot ceea ce este îns] El nu trebuie egalat cu tot ceea ce este. Nu e corect, a\adar, a-l acuza pe Tillich; pentru Tillich Dumnezeu e în toate. Rela[ia lui Dumnezeu cu obiectele din lume este ceva întocmai cu rela[ia dintre seva copacului \i copac. Dumnezeu este principiul fiin[]rii a tot ce exist], puterea intern] care face ca totul s] existe.

A-L numi pe Dumnezeu o fiin[] înseamn] a-L limita categoriilor care se aplic] numai fiin[elor finite, în special categoria spa[iului \i substan[ei. Chiar \i atunci cqnd Dumnezeu este numit cu superlative ca: cea mai puternic], cea mai înalt] \i perfect] fiin[], El tot este pus în rqndul celorlalte fiin[e finite.

Astfel, în timp ce toate fiin[ele au tr]s]tura distinctiv] de a exista, Dumnezeu nu exist]. Cu toate acestea afirma[ia lui Tillich c] Dumnezeu nu exist], nu este una defavorabil], dispre[uitoare, ci una profund real]. Dumnezeu nu numai c] exist], El este. Dac] fiin[ele finite exist], Dumnezeu este Dumnezeu \i în sensul c] El este baza existen[ei tuturor fiin[elor \i lucrurilor carec exist].

Distinc[ia lui Tillich între fiin[] \i fiin[e l-a ajutat pe John Mac~uarrie s] aprecieze ca fiind de folos diferen[a ontologic] dintre fiin[] \i fiin[e din filosofia lui Heidegger. Se pare c] aspectul mistic eviden[iat în ontologia mistic] promovat] de Tillich este la fel de important pentru el \i în doctrina sa despre Dumnezeu. Dumnezeu este profunzimea în tot ce exist]; El face ca tot ce este s] fie mai degrab] decqt s] nu fie. Cheia pentru a în[elege transcenden[a în sistemul teologic a lui Tillich, este tocmai aceast] idee de participare: nu exist] t]rqm transcendental, ci doar în[eles transcendental.

Cei care g]sesc limbajul lui Tillich despre fiin[] ca fiind abstract \i speculativ dau dovad] de superficialitate în analiza lor, deoarece nu iau în calcul modul în care Tillich vorbe\te de Dumnezeu în cadrul dimensiunii existen[iale. Putem s] vorbim sau s] gqndim despre Dumnezeu numai pe baza rela[iei noastre existen[ial cu El, pentru c] El este ceea ce preocup] ultim pe om.

Conceptul de preocupare ultim] este cheia în[elegerii schimb]rilor ce au avut loc de-a lungul istoriei religiei în ideea de Dumnezeu. În func[ie de perceptibilitatea unei persoane, unui lucru, o posibil] preocupare cre\te sau scade. Pe de alt] parte, dac] preocuparea este cu adev]rat ultim], ea trebuie s] transced] orice concret \i finit. Conflictul dintre concrete[e \i finalitate, sistematizeaz] Tillich, constituie sursa tuturor tipologiilor de religii care au încercat s] accentueze în interiorul divinit][ii, fie prima preten[ie, fie cea de-a doua: Politeism – expresie a cererii religioase de concrete[e;

Monoteism – promoveaz] finalitatea, ceea ce e ultim;

Misticism – accentueaz] într-un mod radical finalitatea \i pare un fel de monism idealist.

Monoteism trinitarian – stabile\te un echilibru între cele dou] revendic]ri.

A\a precum în toate aspectele, Tillich s-a declarat ca fiind între liberalism \i neo-ortodoxie, solu[ia lui Tillich \i în ce prive\te rela[ia concret – ultim, este una de mijloc. Divinul este transcendent ca temelie a fiin[ei, dar este mediat prin obiecte concrete sau fiin[e care indic] dincolo de ele, înspre divin.

IV.1.Afirma[ii simbolice \i non-simbolice

Un element important în gqndirea lui Tillich îl reprezint] natura simbolic] a limbajului religios.

Simbolul particip] în realitatea spre care indic] \i în acela\i timp este dep]\it de acea realitate.

Singura afirma[ie non-simbolic] (literal]), pe care teologia o poate face despre Dumnezeu, potrivit lui Tillich, este c] El este fiin[a îns]\i. Aceast] afirma[ie înseamn] ceea ce direct \i propriu-zis declar]. Orice altceva ce se încearc] s] se declare despre Dumnezeu este doar o afrma[ie simbolic] derivat] din interpretarea structurii existen[ei finite, din elementele \i categoriile ei, aplicate infinitului.

Dumnezeu este infinit, nu limitat de structura existen[ei finite; aceasta nu înseamn] numai c] Dumnezeu este nem]rginit, ci \i c] El nu poate fi m]rginit (caracterul infinit al lui Dumnezeu: în termeni de spa[iu – Fapte 17:24-25; Ieremia 23:23-24; Ps.139:7-12; Matei 28:19-20; în raport cu timpul – Ps.90:1-2; Iuda 25; Isaia 44:6; Apocalipsa 1:8, 21:6, 22:13).

Preocupare fa[] de natura \i rolul limbajului religios au dus în secolul XX, la o serie de teorii cu privire la modul în care trebuie în[eles afirma[ii ca: Domnul este P]storul meu, Yahweh a vorbit profe[ilor; pentru unii semnificativ au fost modelele teologice, pentru al[ii povestiri, metafore, pilde.

Conform multor teologi moderni, printre care \i Tillich, cqnd Dumnezeu este subiectul discu[iei toate propriet][ile \i activit][ile atribuite Lui sunt simbolice. De\i Tillich pare justificat în promovarea pruden[ei atunci cqnd vorbe\te despre Dumnezeu, pozi[ia drastic] pe care o adopt], \i anume: “întregul limbaj despre Dumnezeu trebuie s] fie simbolic”, pare irelevant]. Printr-o teologie apofatic] cu siguran[] c] riscul erorii este mult diminuat, decqt printr-o teologie catafatic]. Dar a\a cum spunea William Alston, nimic nu ne împiedic] s] ne îmbun]t][im limbajul cqnd e vorba de Dumnezeu \i s] fim aten[i s] nu fim du\i în eroare de formele limbii.

Toma d’A`uino, ca de altfel to[i marii gqnditori scolastici, a fost con\tient de întreb]rile care se pot ridica în urma folosirii unor atribute ca: bun, iubitor, iert]tor, doritor, cqnd vorbim despre Dumnezeu, dar, în acela\i timp, a adoptat o alt] pozi[ie decqt cea agnostic] a lui Tillich. Doctrina analogiei a\a cum este prezentat] de d’Aquino \i criticul acestuia, Cajetan, mult criticat] în perioada modern], r]mqne, cu toate acestea, o dovad] clar] a modului în care în[elesul este transferat din contextul obi\nuit în cel religios.

D’A`uino sus[ine c] atunci cqnd un cuvqnt, ca de pild], “bun” este atribuit lui Dumnezeu, el nu este folosit cu exact acela\i în[eles ca atunci cqnd el este aplicat omului. Aceasta vrea s] spun] d’A`uino prin aspectul univoc.

Aspectul echivoc se opune celui univoc: atribuirea epitetului “bun” lui Dumnezeu se face cu un în[eles total diferit, neînrudit cu sensul de care se face uz în aplicarea lui, fiin[elor finite.

Exist] o leg]tur] între bun]tatea lui Dumnezeu \i cea a omului, în sensul c] Dumnezeu a creat pe om dup] chipul \i asem]narea Sa. Prin jertfa Domnului Isus Hristos (Isus Hristos fiind chipul lui Dumnezeu), chipul lui Dumnezeu în om poate s] fie ref]cut \i astfel, omul s] se deosebeasc] de chipul lumii (1 Cor.7). dup] A`uino, atributul de “bun” este atribuit creatorului \i creaturii nu univoc, nici echivoc, ci analogic.

Atributul “credincios” poate fi conferit atqt unui cqine, dar \i pentru a descrie un om. Într-adev]r, exist] o similaritate între calitatea devotamentului manifestat] în comportamentul cqinelui \i credincio\ia de care d] dovad] con\tient un om. Datorit] acestei similarit][i, nu putem folosi termenul de “credincios” în mod echivoc (cu sens total diferit).

Pe de alt] parte îns], exist] o imens] diferen[] în ce prive\te calitatea atitudinii unui cqine \i calitatea atitudinii unui om. Atitudinea omului e superioar] celeilalte datorit] afinit][ii la scopuri morale \i din pricina unei deliber]ri con\tiente. Aceast] diferen[] face imposibil] \i irelevant] în[elegerea atributului “credincios” în mod univoc.

În schimb, facem uz de ea, o utiliz]m cu scopul de a ar]ta c] la nivelul sufletului cqinelui exist] o calitate care la nivel uman corespunde credincio\iei.

Astfel, cqnd declar]m c] Dumnezu este bun, ceea ce de fapt afirm]m e c] exist] o calitate a fiin[ei perfecte care la nivel uman e desemnat] prin termenul de bun]tate.

În timp ce via[a uman] se rezum] la a fi doar o reflec[ie fragmentat], distorsionat] a calit][ii de a fi bun, realitatea integr], normativ], divn] promoveaz] adev]rata bun]tate. Doar în Dumnezeu perfec[iunele existen[ei pot dobqndi o natur] nedivizat].

IV.2.1 Personalism sau impersonalism?

Dezbaterea privitoare la simbolism sau literalism cqnd vorbim de Dumnezeu, poate fi formulat] \i în al[i termeni teologia lui Tillich.

Ofer] sistemul teologic al lui Tillich un Dumnezeu personal? De\i în gqndirea lui Tillich Dumnezeu este temelia personalit][ii, ceea ce ne face personali, El nu este mai mult o persoan] decqt este o fiin[]. Oridecqte ori experimentez persoanalitatea îl întqlne\ti pe Dumnezeu fiindc] El este baza oric]rei personalit][i. Dumnezeu, îns] nu e o entitate cu care po[i avea o rela[ie personal]; Dmnezeu nu poate fi cunoscut printr-o rela[ie presonal], ci doar în rela[ie cu alte fiin[e.

Dar sursa puterii, centrul cre\tinismului, st] tocmai în aceast] comunicare interpersonal], în închinare \i rug]ciune personal]. Tillich a recunoscut la sfqr\itul vie[ii lui c] el nu se mai ruga ci doar medita. Rollo May a realizat o descriere superb] a medita[iei lui Tillich în Paulus: Reminiscences of a Friendship.

Refuzul lui Tillich de a-L considera pe Dumnezeu o persoan] nu face altceva decqt s] ne reaminteasc] de filosofia greac]. Dumnezeii grecilor erau în ultima instan[] impersonali, forme neschimb]toare ale realit][ii. PJentru greci :dragostea este Dumnezeu, dar niciodat] Dumnezeu nu e dragoste (1Ioan 4:16); filosofia greac] se deosebe\te de teologia cre\tin] chiar în acest punct; preocupqndu-se de fiin[a infinit] (Absolutul), filosofia respinge Dumnezeul revela[iei “Eu sunt Cel ce Sunt”, subiectul teologiei cre\tine.

Mai mult decqt filosofii greci, cel care a infectat teologia medieval] cu impersonalism cqnd se discut] despre Dumnezeu, a fost Pseudo Dionysius, un neo-platonist care l-a descris pe Dumnezeu ca fiin[a care transcende orice fiin[], Necunoscutul, Cel f]r] de nume, Cel inexprimabil. Pseudo Dionysius cu teologia sa apofatic] (dela \i a nega) a influen[at o serie de gqnditori ca: Hugo, Peter Lombard, Albertus Magnus, Toma d’A[uinas etc.

În fa[a celor dou] scopuri la care doctrina despre Dumnezeu trebuie s] r]spund] o astfel de impersonalitate este irelevant]. Anxietatea omului, înstr]inarea lui fa[] de fiin[] nu poate fi biruit] decqt cu ajutorul unui Dumnezeu personal, un Dumnezeu iubitor care are un nume: Eu sunt cel ce sunt (Exod 20). Evreii considerau c] numele e o întruchipare a persoanei care-l poart]. Numele lui Dumnezeu e interschimbabil cu El +nsu\i. A-I blasfemia, l]uda, profana, dispre[ui numele, înseamn] a face toate acestea lui Dumnezeu +nsu\i.

A\adar, perspectiva biblic] e total diferit] e total difrit] fa[] de lipsa unei divinit][i personale cum exist] în hinduism, de exemplu. De altfel, din punctul acesta de vedere cartea “Courage to Be” a lui Tillich pare s] aib] mai multe în comun cu Hinduismul decqt cu Cre\tinismul istoric.

E adev]rat c] dac] Dumnezeu este mai presus de orice Dumnezeu, m]re[ia lui e dincolo de orice exprimare omeneasc] (F.A. 17::24-25; Ierem. 23:23; Apoc. 1:8, 21:6, 22:13).

Tillich a fost contemporan în sensul c] a v]zut bine c] omul modern tqnje\te dup] în[eles, sens. În viziunea lui ceea ce e ultim conduce la o existen[] neîntrerupt] \i la o armonie a existen[ei. Respingqnd dogmatismul \i încurajqnd modestia, Tillich a creat o cale înspre descoperirea \i importan[a sensului.

Pozi[ia negativ] (via negativa) a lui Tillich este considerabil] datorit] faptului c] nu poate fi niciodat] fanatic] sau dogmatic] în ce prive\te preocuparea ultim]. Întreaga cunoa\tere e finit] \i relativ]; totul e deschis îmbun][rii. Tillich combin], a\adar, onestitatea cu lipsa dogmatismului.

Pozi[ia lui Tillich fa[] de transcendent ne salveaz] de perfec[ionism în comportament (naivitate moral]) \i mqndrie intelectual], \i ne ajut] s] ne accept]m pe noi în\ine a\a cum suntem, de neacceptat. Întotdeauna va exista un vacuum în împlinirea legii morale.

Concep[ia lui Tillich cu privire la natura ultim] a lucrurilor are toate avantajele pozi[iei Dumnezeului finit, dar f]r] inadverten[ele implicate. În felul acesta Dumnezeu nu mai e responsabil de existen[a r]ului în lume, nici m]car în sensul Whiteheadian(de a con[ine sau cuprinde toat] lumea). Crea[ia finit] e motivul existen[ei r]ului. Din moment ce pentru Tillich Dumnezeu nu e creator, el scap] de acuzele care sunt aduse celor care îl concep pe Dumnezeu ultim.

IV.3. Alte simboluri pentru Dumnezeu

IV.3.1.Dumnezeu ca fiin[] vie

Prima afirma[ie simbolic] pe care Tillich o face despre Dumnezeu este c] El e o fiin[] vie. Via[a este procesul în care poten[ialul devine actualizare. Din moment ce în Dumnezeu nu se poate vorbi de poten[ial \i actualizare, nu putem nici s] vorbim despre El într-un sens non-simbolic, dar putem s] declar]m c] El e viu, în sensul c] El e temelia vie[ii.

Tillich critic] punctul de vedere al lui d’A[uinas, care l-a conceput pe Dumnezeu ca actualizare pur] \i concep[ia modern] care l-a descris pe Dumnezeu ca fiind unul în devenire. Tillich accept] c] în Dumnezeu exist] atqt un element dinamic (al devenrii) cqt \i un element static, dar nu exist] o poten[ialitate care nu este actualizat], pentruc] în Dumnezeu “înc] nu” este totdeauna echilibrat de un “deja”.

La o evaluare atent] a acestui simbol s-ar putea ridica întrebarea: cum se poate afirma c] în Dumnezeu exist] un proces etern, dar totu\i nu exist] o distinc[ie între poten[ialitate \i actualizare în El.

IV.3.2. Dumnezeu ca spirit

Influen[a apostostolului Pavel pe de-o parte, \i a idealismului modern pe de alt] parte se resimpte în importan[a pe care Tillich o acord] acestui simbol. Dumnezeu este spirit; acesta este cel mai direct \i cel mai cuprinz]tor simbol pentru via[a divin]. Spiritul e împlinirea vie[ii. Pentru Tillich exist] urgen[a vie[ii de a deveni spirit, de a se împlini pe ea înse\i ca spirit. Acest concept al spiritului se na\te dintr-o constela[ie de condi[ii psihologice \i constitue o nou] dimensiune în unitatea vie[ii. Spiritul e simbolul de baz] al celui de-al treilea volum a capodoperei lui Tillich. E simbolul prin care Nels F.S. Ferre, poate cel mai bun prieten, dar \i cel mai aprig critic al lui Tillich, a v]zut schimbarea radical] posibil] a teologiei lui Tillich. Cu alte cuvinte, convertirea impersonalismului din doctrina despre Dumnezeu într-un personalism genial.

Spiritul e cel care une\te puterea cu semnifica[ia \i cel care face ca toate elementele ontologice s] fie în unire unele cu altele. Manifestarea spiritului divin în spiritul uman e sursa salv]rii în via[a omului.

IV.3.3. Dumnezeu etern \i temporal

Urmqndu-l pe Whitehead \i Hartshorne, Tillich respinge ideea tomistic] c] Dumnezeu este etern \i timpul este exclus din via[a divin]. Eternitatea divin] include timpul dar în acela\i timp îl transcende. Dumnezeu are leg]tur] cu timpul dar în via[a lui clipele nu sunt separate unele de altele pentru c] eternitatea este simbolizat] ca un prezent etern. Acest mod de a privi eternitatea na\te în om curajul de-a înfrunta anxietatea cauzat] de trecut \i viitor, deoarece în eternitate momentele timpului sunt un întreg.

IV.3.4. Dumnezeu: cunoa\tere \i voin[]

Din moment ce Tillich a negat faptul c] Dumnezeu nu e o persoan], nu e surprinz]tor c] are pu[in de zis cu privire la cunoa\terea \i voin[a lui Dumnezeu. +n teologia clasic] polaritatea voin[]-intelect e desemnat] de polaritatea dinamic], form]. Gqndirea modern] d] dreptate lui Duns Scotus, \i nu lui A`uinas, c] voin[a primeaz], pentru c] e elementul dinamic. Dar voin[a \i intelectul ca simboluri pentru Dumnezeu exprim] mult mai mult decqt ac[iunea \i în[elegerea a\a cum apar ele în experien[a uman]. Cqnd vorbim de cuno\tin[a divin] ceea ce vrem s] spunem e c] nimic nu exist] în afara unit][ii vie[ii divine. Cel mai remarcabil lucru al analizei privitoare la cunoa\terea \i voin[a divin] e c] e ambiguitatea ei. Cunoa\terea \i voin[a sunt valabile numai pentru o fiin[] personal].

IV.3.5.Dragoste divin] \i dreptate

Dragostea este lupta pentru reunire în procesul vie[ii. Din moment ce reunirea presupune separare, dragostea nu poate exista unde nu exit] individualizare.

Dreptatea nu e opus] dragostei, e o expresie a ei, deoarece sus[ine \i conserv] libertatea \i caracterul unic al celui iubit. Este adev]rat c] dreptatea condamn] pe cei nedrep[i dar aceasta nu e decqt o reac[ie a dragostei împotriva celor ce încearc] s] o violeze. Dragostea divin] se manifest] ca har pentru cei care au c]lcat dreptatea.

Simbolul dragostei lui Dumnezeu este Tat]. Termenul de tat] exprim] originea, mijlocul \i scopul crea[iei lui Dumnezeu, la fel \i activitatea lui de-a justifica omul prin harul S]u. Dragostea trebuie s] fie într-o leg]tur] strqns] cu dreptatea, astfel c] simbolul “Tat]” trebuie s] fie echilibrat de simbolul “Domn”.

IV.4.4.Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu

De\i Tillich conlude discu[ia lui despre Dumnezeu din Systematic Theology cu aceste simboluri biblice derivate din calit][ile \i rela[ii personale, r]mqne totu\i o întrebare: aceste simboluri indic] natura lui Dumnezeu sau exprim] modalitatea experimenteaz] rela[ia lui cu El? Problema devine mai acut] cqnd se pune =ntrebarea ce fel de credin[] religioas] se cere a se urma?

Tillich consider] c] exist] dou] mari alternative la aceste întreb]ri: participare mistic] în fiin[] îns]\i – sau întqlnirea personal] cu Dumnezeul teismului.

A\a dup] cum Augustin a sus[inut c] îndoiala este imposibil] f]r] presupozi[ia adev]rului, a\a Tillich sus[ine c] disperarea în fa[a îndoielii radicale \i în fa[a de\ert]ciunii implic] prezen[a ascuns] a fiin[ei înse\i ca surs] de sens. Credin[a care urmeaz] acestei situa[ii e una f]r] nici o direc[ie, o credin[] absolut]. Este ceva nedefinit din moment ce totul e dizolvat de îndoial] \i lips] de sens.

De\i credin[a absolut] nu are nici un sens concret, totu\i are unul: “Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu”, un Dumnezeu care transcende ideea teistic] de Dumnezeu. Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu e mult mai apropiat de divinitatea misticilor monistici decqt de Dumnezeul personal al teismului. Simbolurile teistice ca providen[], iertare, \i-au pierdut puterea în teologia lui Tillich, dar credin[a absolut] poate restabili curajul de-a fi.

CONCLUZII FINALE

1. Ideea îns]\i de sistem pare a fi în contrast cu teologia sistematic] (a\a cum este definit] \i privit] în rela[ie cu teologia biblic], istoric], filosofic]). Sistemul e o metod] prea rigid] pentru a teologiza deoarece se for[eaz] evanghelia ca în patul lui Procust.

Kenneth Hamilton a avut dreptate cqnd a spus: “A vedea sistemul lui Tillich ca întreg înseamn] a vedea c] el este incompatibil cu evanghelia cre\tin]”.

2. 2.1. +ntodeauna a existat un pericol imens în a cupla principiile de credin[] ale unei religii istorice cu o filosofie anume, pentru c] fiecare sistem filosofic, la urma urmei, nu e decqt o aproximare a adev]rului despre realitatea ultim].

E adev]rat c] Tillich a conturat limitele teologiei sale din perspectiva idealismului german, misticismului \i existen[ialismului, dar tot atqt de adev]rat e c] Tillich merit] un loc de onoare între gqnditorii religio\i contemporani, tocmai datorit] curajului s]u de a desf]\ura o activitate creativ] de lung] durat] pe marginea rela[iei dintre teologie \i filosofie. Aceast] atitudine de curaj, total diferit] de o pozi[ie defensiv]:”filosofia e un inamic al teologiei” \i care constituie un pericol mai mare decqt cea dintqi, i-a adus lui Tillich numele de apostolul intelectualilor.

2.2.Conota[iile biblice prezente în sistemul teologic al lui Tillich sunt de-a dreptul extraordinare. E de-ajuns s] privim la conceptul de anxietate din ontologia sa, încercarea lui de-a se folosi de filosofia analitic] în doctrina despre Dumnezeu (conceptul de existen[] a lui Dumnezeu ) etc.

3.Tillich e un maestru în ceea ce [ine de metodologie. Plasqnd ontologia la începutul sistemului s]u teologic, Tillich a scos în relief nevoia disperat] a omului dup] Dumnezeu; Tillich a demonstrat c] e preocupat de întreb]rile \i nevoile umanit][ii. A dovedit c] a jucat \i el un rol de opresat în “spectacolul viu” al celui de-al doilea r]zboi mondial.

4.Cu toate acestea, pozi[ia lui a pierdut viziunea \i scopul tocmai acolo unde trebuia s] str]luceasc] orbitor.

Impersonalismul s]u nu numai c] nu ajut] istoria uman] \i nu ofer] o perspectiv] de viitor umanit][ii, dar are \i o baz] fisurat] de ambiguit][i. De pild], analiza profund], aspectul mistic, în[elesul, sunt idei geniale, dar dincolo de în[eles, semnifica[ie, trebuie s] existe ceva. Nu poate exista putere, în[eles, f]r] nici o baz]. E o contradic[ie în termeni. A\a cum spune Nels F.S.Ferre:”dac] puterea exist] ea trebuie legat] de cineva”. Tillich nu are o solu[ie. Solu[ia lui e una mai degrab] una pseudoteologic]. El a e\uat în a oferi ceva ultim din punct de vedere teologic care s] poat] fi analizat. Medita[ia f]r] ac[iune e de fapt pierdere de vreme.

5.+n ce prive\te capitolul: Ra[iune \i Revela[ie, Tillch r]mqne unic în teologia modern] deoarece a alocat cel mai vast spa[iu kerygmei apostolice, apreciind în mod corect limetele ra[iunii.

6.Un program în care s-ar accepta aspectele pozitive ale teologiei lui Tillich \i în care cele negative ar fi revizuite ar ar]ta cam în felul urm]tor:

6.1.Recunoa\terea Duhului ca cea mai cuprinz]toare categorie cu puterea de-a se centra asupra realita[ii eului, spiritul fiind o entitate care poate penetra toate evenimentele finite. Spiritul trebuie s] fie ceva distinctiv care s] de[in] adev]rurile despre substan[] \i proces, dar care s] mearg] dincolo de ele.

6.2.Elaborarea cu mult] aten[ie a diferen[ei dintre personalitatea spiritual] \i spirit personal ca ceva ultim. Spiritul este infinit, personalul este finit. Doar atunci cqnd Dumezeu este privit ca infinit-finit sau Absolut-relativ poate exista o leg]tur] între categoria ultim] \i realitatea crea[iei. Categoria cea mai cuprinz]toare trebuie s] fie spiritul, infinitul; categoria care se poate centra cel mai mult asupra unui scop trebuie s] fie personal]. Doar în acest sens crea[ia poate fi real], \i libertatea personal] s] fie autentic] \i sub controlul lui Dumnezeu.

6.3.S] se accepte dragostea ca \i semnifica[ia final] atqt a spiritului cqt \i a ceea ce e personalul. Dragostea nu este limitat] de c]tre rela[ie ci exprimat] \i împlinit] de ea. Astfel, Dumnezeu nu este limitat de a fi infinit-finit, ci este infinit în realitatea ultim], care limiteaz] libertatea sa.

6.4.Acceptarea credin[ei \i dezvoltarea unei închin]ri adecvate c]tre Dumnezeu, care este baza \i [inta (sensul) existen[ei.