Conceptul Despre Fiinta Lui Dumnezeu In Vechiul Testament Si Iudaism

Capitolul 1

INRODUCERE

Definirea \i =ncadrarea subiectului

Lucrarea de fa[] =\i propune ca subiect de studiu %conceptul despre fiin[a lui Dumnezeu =n Vechiul Testament \i iudaism^ care va fi analizat] din punct de vedere teologic \i din perspectiva iudaic], pentru a face o leg]tur] =ntre Vechiul Testament \i conceptul iudaic despre existen[a lui Dumnezeu. Dumnezeu are un rol important =n via[a poporul Iudeu de aceea toat] aten[ia acestui popor se =ndreapt] spre Dumnezeu, care intervine pentru poporul ales indiferent de perioada istoric] =n care sa aflat.

Mic ca num]r \i uneori slab ca origine, poporul evreu a jucat un rol important, iar credin[a \i cultura poporului sunt =mpletite =n [es]tur] care alc]tuie\te contextul civiliza[iei. Iudaismul poate fi considerat %inima^ spiritual] a omului occidental. +n aproape toate perioadele istoriei, au existat gqnditori care n-au dat suficient] aten[ie evolu[iei continue a credin[ei evreie\ti \i mul[i dintre ei au fost nevoi[i s] refac] imaginea istoric] a iudaismului =n ansamblul propriei lor filozofii.

Importan[a subiectului \i motivarea alegerii lui

+n aceasta lucrare ne propunem s] ar]t]m c] iudaismul este o unitate. Unitatea legii \i a obiceiurilor ascundea marea diversitate a gqndirii \i sentimentelor. Imporatan[a acestei lucr]ri se vede =n faptul c] ea ofer] o baz] informativ] esen[ial] asupra conceptului despre Dumnezeu \i c] =\i g]se\te originile =n rela[ia biblic] a Vechiului Testament. De asemenea importan[a acestui subiect reiese din faptul c] Dumnezeu este pionul principal =n doctrina iudaismului iar studierea acestui subiect ne poate oferi o cunoa\tere mai larg] asupra a\tept]rilor iudeilor de la =nceputul lor pqn] =n zilele noastre

Obiectivele lucr]rii

Obiectivul cercet]rii de fa[], este acela de a demonstra prin analiza efectuat] asupra conceptului iudaic despre Dumnezeu, =n diferitele etape istorice ale dezvolt]rii \i evolu[iei doctrinare a iudaismului, c] acesta face parte integrant] \i ocup] un loc central =n gqndirea filozofico-religioas] iudaic].

+n al doilea capitol este urm]rit] o introducere =n Vechiul Testament pentru a scoate =n eviden[] modul =n care Dumnezeu a lucrat =n vechime, cum S-a revelat si ceea ce au scos =n eviden[] profe[ii despre fiin[a lui Dumnezeu. Dumnezeu este acela care intervine =n via[a poporului \i +\i arat] atotputernicia, omni\tien[a \i omniprezen[a Lui pentru a =ncuraja poporul ales. Acest capitol mai urm]re]te ca s] fie o punte de leg]tur] =ntre conceptul vechi-testamental despre Dumnezeu \i conceptul epocii moderne \i contemporane despre aceea\i persoan]

+n al treilea capitol am urm]rit s] ar]t conceptul despre Dumnezeu =n literatura intertestamental]. +n cadrul acestui capitol se reg]se\te gqndirea teologic]-moral] a evreilor din acea perioad]. Chiar dac] aceste scrieri nu sunt canonice ele arat], totu\i, cele mai importante idei despre Dumnezeu \i cum era perceput El =n acea perioad].

+n al patrulea capitol, care este \i cel mai important, este dezv]luit modul =n care Dumnezeu este conceput =n gqndirea iudaic]. +n acest capitol am urm]rit principiul purificator al tradi[iei \i diversele curente pe care le con[ine \i =n acest fel am expus izvoarele diverselor persoane care ap]r], formuleaz] \i reprezint] ideologia unor curente. Poate cea mai mare contribu[ie a iudaismului este st]ruin[a sa asupra faptului c] voin[a divin] nu poate fi luminat] decqt de Lumina Divin] =n sufletul uman. Nu am =ncercat s] expun detailat evolu[ia ideilor =n iudaism; scopul principal a fost acela de a desemna curba ascendent] a credin[ei evreie\ti. Pentru a [ine seama de multiplele aspecte ale tradi[iei evreie\ti, am avut =n vedere mi\c]rile \i personalit][ile de obicei omise =ntr-o istorie a filozofiei evreie\ti. A\a au fost tratate Cabala \i Hasidismul; au fost explorate cqteva aspecte din opere importante ale unor scriitori importan[i precum Maimonide \i Spinoza etc.; a fost studiat descendentul caraitic \i modul =n care este v]zut Dumnezeu =n iudaismul contemporan =n cele trei curente: iudaismul ortodox, iudaismul reformat \i iudaismul conservator.

Metode de cercetare

Clasificarea materialului

1.4.1.1.Surse teologice.

lucr]ri de teologie sistematic] precum Erickson, Ryrie, Tenney etc.

comentarii biblice

1.4.1.2. Surse doctrinare iudaice

Pentru o analiz] obiectiv] \i pentru a avea o privire de ansamblu asupra subiectului acestei lucr]ri am utilizat \i surse din domeniul gqndirii iudaice \i a poporului evreu. De asemenea s-a folosit \i studii care prezint] docmatica iudaic] cum ar fi analiza doctrinelor prezentate =n Talmud cqt \i =nv]t]tura doctrinar] a diferitelor grup]ri. Aceste surse ocup] un rol important =n aceast] lucrare deoarece ele ne ofer] o bun] perspectiv] asupra conceptului iudaic despre Dumnezeu.

Utilizarea surselor

Interpretarea surselor s-a f]cut din punct de vedere iudaic deoarece acesta este \i scopul lucr]rii de fa[]. Informa[ia pe care am ales-o din sursele de documentare a fost prelucrat] =n func[ie de obiectivele acestei lucr]ri, acelea de a scoate =n eviden[] conceptul iudaic despre Dumnezeu.

Capitolul 2

BAZELE VECHI-TESTAMENTARE ALE CONCEPTULUI DE DUMNEZEIRE

2.1. Teologia Fundamental] =n Vechiul Testament – privire de ansamblu

2.1.1. Revela[ia lui Dumnezeu

Primul pas =n comunicarea adev]rului \i =n dezv]luirea de Sine a lui Dumnezeu c]tre omul m]rginit este \i r]mqne revela[ia divin]. F]r] aceast] descoperire de Sine a lui Dumnezeu, omul nu ar fi ajuns niciodat] s]-L cunoasc]. +nainte de a fii scris] vreo carte din Vechiul Testament, Dumnezeu S-a descoperit pe Sine =n mai multe feluri.

Dumnezeu =i reveleaz] omului adev]rul S]u neschimb]tor odat] pentru totdeauna \i =n permanen[], oamenii cunosc numai ceea ce Dumnezeu a ales s] reveleze cu privire la lumea spiritual]. %Lucruri pe care ochiul nu le-a v]zut, urechea nu le-a auzit \i la inima omului nu s-au suit… Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sfqnt^ (Isaia 64 :4 ; 1Cor. 2:9-10). Revela[ia =nseamn] =ntotdeuna comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii. 2.1.1.1. Bazele revela[iei personale ale lui Dumnezeu

Focarul revela[iei lui Dumnezeu =n Vechiul Testament este desigur revela[ia lui Dumnezeu fa[] de poporul s]u; revela[ia persoanei Sale \i a caracterului S]u precede \i explic] revela[ia scopurilor Sale. Revela[ia a =nceput din punctul =n care El a ar]tat disponibilitatea izvorqt] din caracterul S]u, de a restaura rela[ia rupt]. De atunci =ncolo a devenit o revela[ie r]scump]r]toare. Aceasta arat] c] necesitatea omului c]zut de a primi o revela[ie merge dincolo de Adam =n dou] privin[e. +n primul rqnd el are nevoie de revela[ia lui Dumnezeu ca \i Cel care are capacitatea de a mqntui \i de a reface, Cel care =\i arat] mil] fa[] de p]c]to\i. +n al doilea rqnd Dumnezeu ofer] o astfel de revela[ie =n care omul c]zut are totu\i nevoia de o iluminare spiritual], =nainte de a putea percepe revela[ia, =n caz contrar, el o va perverti, dup] cum a pervertit revela[ia Sa natural].

Revela[ia lui Dumnezeu nu I-a epuizat =n totalitate fiin[a \i activitatea, chiar \i =n revela[ia Sa, El e Dumnezeu liber \i suveran. Aceast] auto-descoperire voluntar] a lui Dumnezeu nu-I anuleaz] total incomprehensibilitatea, nici nu-I elimin] =ntregul mister.

+n revela[ia lui Dumnezeu din Vechiul Testament principalele accente se pun pe urm]toarele:

unicitatea lui Dumnezeu, =n calitate de Creator \i Conduc]tor al tuturor lucrurilor;

sfin[enia Lui, adic] totalitate caracteristicilor Sale cople\itoare care +l separ] de om: (maiestatea, m]re[ia \i puterea, puritatea, dragostea fa[] de neprih]nire precum \i ura fa[] de nelegiuire);

c) credincio\ia leg]mqntului Lui, r]bdarea, compasiunea \i loialitatea manifestat] =n =mplinirea scopurilor Sale fa[] de poporul cu care a =ncheiat un leg]mqnt.

Revela[ia lui Dumnezeu pentru a restabili leg]tura pierdut] =ntre om \i Dumnezeu a fost =n momentul =n care El se decoper] lui Adam \i apoi lui Avraam pentru a-l binecuvqnta. Dumnezeu a chemat pe Avraam s] p]r]seasc] [ara \i poporul s]u \i s] se duc] =ntr-o [ar] pe care El i-o va ar]ta; aici \i oriunde =n Vechiul Testament Dumnezeu voia sa arate identitatea sau autoritatea Sa.

Cqnd Dumnezeu l-a chemat pe Avraam a existat o revela[ie \i un r]spuns, o declara[ie de credin[] \i un pas al credin[ei. A =nceput cu o declara[ie de credin[] (Gen. 12:1-3). Domnul zisese lui Avram: Ie\i din [ara ta, din rudenia ta \i din casa tat]lui t]u \i vino =n [ara pe care [i-o voi ar]ta. Pe m]sur] ce Dumnezeu =i vorbea despre un loc nou \i despre un popor nou, Avraam trebuia s] =nceap] c]l]toria spre o alt] [ar]. Declara[ia de credin[] este urmat] de un pas =n credin[] (Gen 12:4). Avram a plecat, cum =i spusese Domnul, \i a plecat \i Lot +mpreun] cu el. Avram avea 75 de ani cqnd a ie\it din Haran. Pentru c] lui Avraam i se ceruse s] renun[e atqt la leg]turile naturale, cqt \i la cele na[ionale, trebuia s] fie o rupere complet] cu trecutul. Astfel c] Avraam a g]sit drumul credin[ei \i el a mers spre [ara promis] nu prin vedere ci prin credin[].

+n momentul =n care Dumnezeu =i spune s] duc] la =ndeplinire porunca Lui intervine si o promisiune, aceea c] El =l va face o na[iune mare \i va fii binecuvqntat. Dumnezeu vroia s] aib] o rela[ie apropiat] cu el \i s]mqn[a lui =n care va fii binecuvqntat orice neam. Aici intervine cadrul revela[iei vechi-testamentale: o leg]tur] =ntre Dumnezeu \i poporul S]u. Scopul pe care l-a avut rela[ia dintre El \i Israel era chiar perfectarea rela[iei; \i anume, ca Dumnezeu s] binecuvinteze s]mqn[a lui Avraam cu plin]tatea darurilor Sale, \i ca s]mqn[a lui Avraam s]-L binecuvinteze =n mod des]vqr\it pe Dumnezeu printr-o =nchinare \i o supunere perfect]. Prin urmare Dumnezeu a continuat s] se reveleze acestei colectivit][i de care era unit prin leg]mqnt, \i a realizat aceast] descoperire, revelare, prin cuvintele Legii \i a promisiunii Sale.

Revela[ia =\i are atqt baza cqt \i limitele =n voin[a lui Dumnezeu \i =n mijloacele Sale preferate de a-|i media Cuvqntul. Fiin[ele umane, =n general, nu au nici un fel de resurse de a delimita natura \i voin[a lui Dumnezeu. Dumnezeu, care se face cunoscut =n libertatea suveran] =n manifest]ri alese de El +nsu\i, reveleaz] =n special cqtorva persoane ceea ce fusese pqn] atunci ascuns tuturor \i descoper] limpede \i clar tot ceea ce vrea oamenilor ale\i de El.

2.1.1.2. Revela[ia Istoric] =n Pentateuh

Concep[ia Vechiului Testament despre Dumnezeul care lucreaz] =n istorie este legat] inseparabil de manifestarea Lui =n fenomenele naturale, astfel Vechiul Testament se concentrez] asupra lui Dumnezeu =n special ca fiin[] divin] moral], activ] =n cadrul rela[iilor personale \i sociale. Concep[ia Israelului despre Dumnezeu este derivat] =n primul rqnd nu din fenomenele naturale, ci din domeniul istoric. Biblia accentueaz] =ntreaga serie de evenimente de origine divin] prin care Dumnezeu S-a f]cut cunoscut. Din perspectiva poporului Israel, un prim eveniment a fost chemarea lui Avraam, pe care evreii =l considera tat]l na[iunilor. D]ruirea lui Isac ca mo\tenitor, =n condi[ii cqt se poate de imposibile, apoi purtarea de grij] a lui Dumnezeu =n mijlocul foametei din vremea lui Iosif. Dumnezeu a vorbit patriarhilor =n adqncul sufletelor lor dar El s-a revelat pe Sine =nsu\i =n diferite moduri. Ceea ce este caracteristic perioadei patriarhale este modul revela[iei care era transmis] prin =ngeri. Ceea ce Iacov a v]zut =n vis este pentru acel timp caracteristic o istorie a izb]virii \i se g]se\te =n mod special =n perioada patriarhilor.

Iudaismul este credin[a c] religia s-a dezv]luit, s-a revelat poporului. Ce trebuie omul s] cread] privindu-l pe Dumnezeu \i ceea ce-i cere Dumnezeu omului a fost f]cut de cuno\tin[] poporului =ntr-un fel sau altul prin revela[ie. Instruc[iuni specifice, clare i-au fost date lui Adam, Noe, Avraam, Isac \i Iacov iar lui Moise i-a fost dat] oadat] pentru totdeauna revela[ia. Revela[ia c]tre Moise a fost =n parte =nregistrat] de el =n scris, =n Pentateuh, dar a fre l-a avut rela[ia dintre El \i Israel era chiar perfectarea rela[iei; \i anume, ca Dumnezeu s] binecuvinteze s]mqn[a lui Avraam cu plin]tatea darurilor Sale, \i ca s]mqn[a lui Avraam s]-L binecuvinteze =n mod des]vqr\it pe Dumnezeu printr-o =nchinare \i o supunere perfect]. Prin urmare Dumnezeu a continuat s] se reveleze acestei colectivit][i de care era unit prin leg]mqnt, \i a realizat aceast] descoperire, revelare, prin cuvintele Legii \i a promisiunii Sale.

Revela[ia =\i are atqt baza cqt \i limitele =n voin[a lui Dumnezeu \i =n mijloacele Sale preferate de a-|i media Cuvqntul. Fiin[ele umane, =n general, nu au nici un fel de resurse de a delimita natura \i voin[a lui Dumnezeu. Dumnezeu, care se face cunoscut =n libertatea suveran] =n manifest]ri alese de El +nsu\i, reveleaz] =n special cqtorva persoane ceea ce fusese pqn] atunci ascuns tuturor \i descoper] limpede \i clar tot ceea ce vrea oamenilor ale\i de El.

2.1.1.2. Revela[ia Istoric] =n Pentateuh

Concep[ia Vechiului Testament despre Dumnezeul care lucreaz] =n istorie este legat] inseparabil de manifestarea Lui =n fenomenele naturale, astfel Vechiul Testament se concentrez] asupra lui Dumnezeu =n special ca fiin[] divin] moral], activ] =n cadrul rela[iilor personale \i sociale. Concep[ia Israelului despre Dumnezeu este derivat] =n primul rqnd nu din fenomenele naturale, ci din domeniul istoric. Biblia accentueaz] =ntreaga serie de evenimente de origine divin] prin care Dumnezeu S-a f]cut cunoscut. Din perspectiva poporului Israel, un prim eveniment a fost chemarea lui Avraam, pe care evreii =l considera tat]l na[iunilor. D]ruirea lui Isac ca mo\tenitor, =n condi[ii cqt se poate de imposibile, apoi purtarea de grij] a lui Dumnezeu =n mijlocul foametei din vremea lui Iosif. Dumnezeu a vorbit patriarhilor =n adqncul sufletelor lor dar El s-a revelat pe Sine =nsu\i =n diferite moduri. Ceea ce este caracteristic perioadei patriarhale este modul revela[iei care era transmis] prin =ngeri. Ceea ce Iacov a v]zut =n vis este pentru acel timp caracteristic o istorie a izb]virii \i se g]se\te =n mod special =n perioada patriarhilor.

Iudaismul este credin[a c] religia s-a dezv]luit, s-a revelat poporului. Ce trebuie omul s] cread] privindu-l pe Dumnezeu \i ceea ce-i cere Dumnezeu omului a fost f]cut de cuno\tin[] poporului =ntr-un fel sau altul prin revela[ie. Instruc[iuni specifice, clare i-au fost date lui Adam, Noe, Avraam, Isac \i Iacov iar lui Moise i-a fost dat] oadat] pentru totdeauna revela[ia. Revela[ia c]tre Moise a fost =n parte =nregistrat] de el =n scris, =n Pentateuh, dar a fost transmis] \i oral din genera[ie =n genera[ie =ntr-o succesiune ne=ntrerupt] c]tre \colile Legii, tradi[ie care a fost definit], formulat] \i sistematizat].

Crucial pentru eliberarea Israelului a fost conducerea lui Moise, el a fost omul pus de Dumnezeu pentru eliberarea Israeli[ilor din sclavia Egiptenilor.

+nfruntarea cu Faraon p]rea o sarcin] f]r] speran[] privind din perspectiva uman], dar Dumnezeu este acela care se lupt] pentru poporul S]u \i El se va judeca cu Faraon prin trimiterea celor zece pl]gi. +n timpul acestor pl]gi, Faraon a rezistat \i \i-a =mpietrit inima dar a venit momentul =n care el las] poporul Israel s] plece pentru c] Dumnezeu lucrase =ntr-un mod miraculos. Cel mai mare eveniment pentru Israel, a fost, eliberarea din Egipt care a culminat cu evenimentul Pa\telui \i cu traversarea M]rii Ro\ii.

Muntele Sinai are o semnifica[ie istoric] pentru poporul Israel. Aici a avut loc cea mai mare revela[ie a lui Dumnezu g]sit] =n Vechiul Testament, \i tot aici s-a stabilit Israelul ca na[iune independent]. La muntele Sinai s-a clarificat leg]mqntul =ntre Dumnezeu \i Israel \i astfel s-a scris acest legamqnt. Dumnezeu a lucrat =n cadrul istoriei, manifestqndu-Se pe Sine printre oameni. Totu\i, evenimentele istorice nu ar trebui identificate cu revela[ia. Ele au fost doar mijlocul prin care a venit revela[ia. Aceasta deoarece revela[ia nu este considerat] ca fiind comunicarea unor informa[ii omului; ea este modalitatea prin care Dumnezeu se prezint] pe Sine oamenilor. Revela[ia, nu este perceput] ca o =ntqmplare din istorie. Evenimentul este doar mijlocul prin care Dumnezeu se reveleaz] deaceea revela[ia este ceva ad]ugat =n plus la eveniment. Far] venirea direct] a lui Dumnezeu acel eveniment istoric devine f]r] sens. Dumnezeu a ac[ionat =n istorie =ntr-un mod deosebit, =ncqt evenimentele au fost \i sunt revelate de Sine din partea Lui pentru poporul ales.

2.1.2. Natura lui Dumnezeu

Israelul =l cuno\tea pe Dumnezeu ca \i persoan]; ei =l cuno\teau pe Dumnezeu =n patru aspecte:

Dumnezeu ca \i concep[ie sau premiz], care este cea care a creat lumea \i a d]ruit Tora.

Dumnezeu ca prezen[], de exemplu, =n mod supranatural fiind locuitor permanent al Templului \i prezent oriunde dou] sau mai multe persoane erau angajate =n discu[ii =n cea ce prive\te cartea Legii.

Dumnezeu ca persoan], de exemplu, cea c]ruia =i sunt adresate rug]ciunile.

Dumnezeu ca personalitate, de exemplu, un Dumnezeu pe care =l putem cunoa\te \i pe care =l putem lua ca model.

Dumnezeu cqnd Sa revelat oamenilor \i-a dat Lui =nsu\i un nume. A cunoa\te numele cuiva =nseamn] a avea o rela[ie cu cel ce poart] acel nume; tocmai deaceea Dumnezeu este o persoan] pentru c] cu El se poate sta de vorb] prin intermediul rug]ciunilor.

Atunci cqnd vorbim despre atributele lui Dumnezeu, ne referim la acele calit][i ale Lui care constituie ceea ce este El. Ele sunt =ns]\i caracteristicile naturii lui Dumnezeu. Atributele sunt calit][i permanente; ele nu pot fi dobqndite sau pierdute; atributele lui Dumnezeu sunt dimensiuni esen[iale \i inerente apar[inqnd =ns]\i naturii Lui. +n timp ce modul =n care +l =n[elegem noi pe Dumnezeu este filtrat prin propria noastr] structur] mental], atributele Lui nu sunt concep[iile noastre proiectate asupra Lui ci ele sunt caracteristici obiective ale naturii Lui.

Atributele sunt inseparabile de fiin[a sau esen[a lui Dumnezeu de aceea este mai bine s] se conceap] atributele lui Dumnezeu ca fiind natura Lui, \i nu o colec[ie de p]r[i constitutive \i nici ceva pe lqng] esen[a Lui. Noi +l cunoa\tem pe Dumnezeu doar a\a cum S-a revelat El pe Sine; de\i revela[ia Lui de Sine este f]r] =ndoial] concordant] cu natura Lui deplin], \i este exact], ea nu este o revela[ie complet].

Atributele lui Dumnezeu sunt calit][i imanente sau intranzitive \i calit][i emanente sau tranzitive. Primele sunt cele care r]mqn =n cadrul naturii lui Dumnezeu; un exemplu =l constituie spiritualitatea Lui. Atributele emanente sau tranzitive sunt cele care ies din natura lui Dumnezeu \i opereaz] =n afara ei, afectqnd crea[ia. Mila lui Dumnezeu este un atribut tranzitiv.

O alt] calitate a atributelor lui Dumnezeu este cea care =mparte atributele =n naturale \i morale. Atributele morale sunt cele care =n contextul uman s-ar raporta la conceptul de bine (ca fiind opus celui r]u); exemple =n acest sens sunt sfin[enia, dragostea, mila \i credincio\ia. Atributele naturale sunt superlativele non-morale ale lui Dumnezeu, cum sunt omicunoa\terea \i atotputernicia Lui.

Cqnd spunem c] Dumnezeu este o persoan] afirm]m c] Dumnezeu este un agent ra[ional, un agent moral, con\tient de Sine, cu o voin[] proprie. +n calitatea Sa de Inteligen[] suprem] El este sursa oric]rei ra[iuni din univers. +ntrucqt creaturile ra[ionale ale lui Dumnezeu posed] o natur] independent], Dumnezeu trebuie s] posede un caracter care este divin atqt =n transcenden[] cqt \i =n imanen[a Sa.

+n natura Sa Dumnezeu este spirit pur. La un stadiu foarte timpuriu al revela[iei Sale ca autor al universului creat, Dumnezeu este prezentat ca Spiritul care a adus lumina =n =ntuneric, care a produs ordine =n haos.

2.2. Scrierile

+ntrucqt c]r[ile care sunt numite Scrieri (Hagiografa), =n Canonul Bibliei Ebraice, sunt scrise de mai mul[i autori \i sunt de obicei idependente una de cealalt], se poate ca ele s] fi fost considerate canonice =n mod individual, la diferite date, \i la =nceput au format o singur] colec[ie variat]. +mp]r[irea c]r[ilor nu s-a putut face decqt =n momentul =n care au fost cunoscute toate scririle din vremea aceea, doar atunci s-a putut face o =mp]r[ire precis] =ntre Profe[i \i c]r[ile hagiografe \i doar atunci a putut fi f]cut] aranjarea atent] a con[inutului lor. +mp]r[irea era f]cut] c]tre sfqr\itul secolului al II-lea =.d.Hr., cqnd a fost compus prologul la traducerea greac] a Eclesiasticului, deoarece acest prolog se refer] =n repetate rqnduri la cele trei sec[iuni ale Canonului. Se pare =ns] c] aceast] =mp]r[ire nu a fost f]cut] cu mult timp =nainte, deoarece a treia sec[iune a Canonului nu primise =nc] un nume : scriitorul nume\te prima sec[iune %Lege^, iar a doua sec[iune (datorit] con[inutului ei) o nume\te %Profe[ii^, dar a treia sec[iune nu prime\te un nume, ci este descris]. Este descris] prin expresii ca : %celelalte care au p]\it pe urmele lor^, %celelalte c]r[i str]mo\e\ti^, %restul c]r[ilor^.

Esen[a vie[ii religioase a psalmi\tilor a fost f]r] =ndoial] cunoa\terea lui Dumnezeu pe care au posedat-o. Ei nu au obosit niciodat] de a cqnta m]re[ia Lui =n crea[ie. +n toate lucr]rile pe care le-a f]cut El =n ceruri, pe p]mqnt \i =n mare, El s-a f]cut pe Sine cunoscut ca Dumnezeu atotputernic, omi\tient \i omiprezent. El este de asemenea Dumnezeul istoriei care =ndreapt] totul spre o [int] final] pe care |i-a propus s-o ating]. Dar acest Conduc]tor al lumii este de asemenea D]t]torul Legii \i Ap]r]torul tuturor celor asupri[i \i Mqntuitorul lor. Dar Dumnezeu, a\a cum =l v]d psalmi\tii, este de asemenea \i =ntr-un mod unic, Dumnezeul lui Israel, Dumnezeu care s-a descoperit pe Sine lui Avraam, Isac \i Iacov, care a izb]vit poporul Israel prin Moise, care a =ncheiat un leg]mqnt cu ei \i le-a dat [ara f]g]duin[ei. Nevoia de izb]vire a omului este universal]. Ea a fost exprimat] =n mul[i psalmi prin care cei neprih]ni[i \i-au =n]l[at glasul spre Dumnezeu, cerqnd ajutorul divin. Ap]sat de nelini\te \i =ngrijorare, de un pericol apropiat, un sentiment de dezvinov][ire sau de nevoia unei regener]ri, sufletul tqnguitor se =ntoarce cu smerenie c]tre Dumnezeu.

+n cartea Proverbelor nota cheie este %teama de Dumnezeu^ – =n[elepciunea =ncepe printr-o leg]tur] corect] cu Dumnezeu. Recunoa\terea personal] a lui Dumnezeu st] la baza unei vie[i neprih]nite. Adev]rata aplica[ie a =n[elepciunii este venera[ia fa[] de Dumnezeu, exemplificat] prin via[a de fiecare zi. Cartea Proverbelor =ncearc] s] instruiasc] pe tineri cu privire la datoria lor fa[] de Dumnezeu, fa[] de sine, fa[] de aproapele \i =n ce prive\te datoria fa[] de autorit][ile civile. Nu poate fi neglijat faptul c] unele din sec[iunile c]r[ii prezint] un con[inut intensiv teologic. Sunt eviden[iate mari concepte teologice, precum : omni\tien[a, omnipoten[a \i juste[ea ; apoi conceptul de rela[ie de Leg]mqnt \i suveranitatea lui Dumnezeu. Personificarea =n[elepciunii ne ajut] s] =n[elegem c] ea nu este decqt un atribut al Persoanei divine, c] ea este legat] pe veci de Dumnezeu \i c] nu poate fi =n[eleas] decqt =n rela[ie cu El. De aceea %Frica de Domnul^ adic] o atitudine de respect fa[] de El, este =nceputul, principiul oric]rei =n[elpciuni.

+n cartea lui Iov ne este prezentat] atitudinea celor trei prieteni ai lui Iov care vin la el \i =l acuz] de ipocrizie. Ei st]ruiesc asupra p]rerii c] =n via[a lui Iov trebuie s] fi fost p]cat ascuns, iar situa[ia =n care se g]se\te decurge din aceast] cauz]. +n acela\i timp, Iov sus[ine c] nu este vinovat \i =nsu\i Dumnezeu arat] c] Iov era neprih]nit. Singur Dumnezeu \tie cum s] conduc] toate lucrurile =n final spre binele credincio\ilor S]i. El este p]rintele bun care urm]re\te binele final \i El este pe deplin suveran \i nu gre\e\te niciodat]. Iov a fost cople\it de =n[elepciunea \i puterea lui Dumnezeu. Cu siguran[] c] scopurile \i planurile Celui care are o asemenea =n[elepciune \i putere nu pot fi puse =n discu[ie de o minte finit]. Tainele \i motivele lui Dumnezeu =n judecata asupra omenirii dep]\esc aprecierea uman].

+n Cqntarea Cqnt]rilor de\i interpretarea litaral] vorbe\te despre dragostea uman], includerea providen[ial] a acestei c]r[i =n canonul evreiesc are ne=ndoielnic o semnifica[ie spiritual]. Evreii citeau aceast] carte la Pa\te =n mod alegoric, cu referire la Exod, care le reamintea israeli[ilor de dragostea ar]tat] lor de Dumnezeu prin izb]virea din robia egiptean]. Dup] cum arat] Isaia (50 :1 ; 54 :4-5), Ieremia (3 :1-20), Ezechiel (16 \i 23) \i Osea ( 1 :3), pentru evrei dragostea conjugal] reprezenta dragostea lui Dumnezeu pentru Israel. Leg]tura dintre Israel (fecioara sulamit]) \i iubitul ei p]stor (Dumnezeu) era atqt de puternic], =ncqt nici o chemare lumeasc] nu putea =nstr]ina Israelul de Dumnezeul lui.

Cartea Rut reveleaz] c]ile lui Dumnezeu prin care =n providen[a Sa divin] urm]re\te scopul r]scump]r]tor, caracterul S]u, suveranitatea Sa, providen[a, sfin[enia cqt \i apelul salv]rii cu perspectiva =ndreptat] c]tre toate popoarele. Cartea Rut arat] c] voia lui Dumnezeu este =ndeplinit] de c]tre oamenii ale\i de Dumnezeu, =n locul \i la timpul stabilit de El.

Proorocii au anun[at nenorocirea care urma s] vin] peste Iuda, convin\i c] dreptatea lui Dumnezeu, va ac[iona =n istorie pentru a pedepsi p]catele poporului S]u. Cartea Plqngerile lui Ieremia continu] aceast] subliniere profetic], v]zqnd =n cenu\a Ierusalimului o manifestare a drept][ii lui Dumnezeu. Tabloul =n mai multe ipostaze al mqniei lui Dumnezeu face ca aceast] carte s] fie o surs] de baz] pentru orice studiu al acestui aspect al naturii lui Dumnezeu.

Cartea Eclesiastul prezint] de\ert]ciunea vie[ii bazat] pe posesiuni \i ambi[ii p]mqnte\ti dar \i conduce pe om spre Dumnezeu ca surs] a cunoa\terii \i ofer] motive de mqng]iere =n dificult][iile vie[ii. Cuvintele care se repet] sunt : %de\ert]ciune^, %sub soare^, \i %Dumnezeu^. Expresia %sub soare^ =nseamn] %pe p]mqnt^ ; =n opozi[ie cartea =l prezint] pe Dumnezeu care este mai presus de orice. Astfel, cartea Eclesiastul prezint] dou] concep[ii de via[] =n opozi[ie. Pe de o parte, sunt prezentate lucrurile a\a cum le vede omul firesc f]r] lumina revela[iei divine, iar concluzia la toate str]daniile \i concep[iile acestuia este c] %toate sunt de\ert]ciune^. Pe de alt] parte sunt prezentate lucrurile a\a cum sunt descoperite prin revela[ia divin] ; tot ceea ce face Dumnezeu va r]mqne. Cartea arat] de\ert]ciunea urm]ririi scopurilor materiale, p]mqnte\ti \i indic] spre Dumnezeu ca surs] a tot ce este bun. Tema c]r[ii este determinat] de dou] scopuri :

f]r] Dumnezeu orice str]danie este de\ert]ciune ;

lucrarea lui Dumnezeu d]inuie \i numai El poate imprima adev]rata valoare str]daniilor \i n]zuin[elor omului.

Cartea Estera a fost scris] pentru a eviden[ia providen[a, \i atotputernicia lui Dumnezeu =n ocrotirea poporului S]u =n vremuri de restri\te, =n []rile unde israeli[ii erau =mpr]\tia[i. Prin activit][ile de fiecare zi ale oamenilor, Dumnezeu =\i manifest] providen[a Sa. Atqt =mp]ratul, cqt \i Estera, Mardoheu \i Haman, urmqndu-\i fiecare propriul interes, f]r] s] se gqndeasc] ac[ioneaz] =n direc[ia =mplinirii planului lui Dumnezeu. Voin[a liber] a omului se =mplete\te armonios cu suveranitatea \i voin[a des]vqr\it] a lui Dumnezeu.

+n cartea lui Daniel ne este relatat despre poporul lui Dumnezeu care se afl] =n exil \i care este asuprit \i descurajat. +n primele capitole ne este dat exemplul unor oameni care au refuzat de a se =nchina altor dumnezei dar pe care Dumnezeu i-a ocrotit \i i-a binecuvqntat. Daniel ne arat] credincio\ia Domnului care nu =nceteaz] s] se manifeste chiar \i =n timpuri de dureroas] =ncercare, pentru c] Dumnezeu nu-i abandoneaz] niciodat] pe ai S]i. Cartea ni-L prezint] pe Dumnezeu suveran peste toate, deasupra religiilor \i a =mprejur]rilor, deasupra indivizilor \i a popoarelor. Dumnezeu =\i duce planul la =ndeplinire \i nimic nu-L poate opri ca s] restabileasc] poporul ales.

Cartea Ezra relateaz] =ntorcerea evreilor din robia babilonian] dup] \aptezeci de ani de exil \i primii pa\i =n procesul restaur]rii. Cartea prezint] \i felul piedicilor \i dep]\irea acestora =n procesul restaur]rii. De asemenea, demonstreaz] c] Domnul nu-\i leap]d] poporul, ci se =ndur] iar]\i de el, dup] =ndurarea Sa cea mare. Scopul acestei scrieri este s] reaminteasc] evreilor de primordiala lor chemare de a fi o =mp]r][ie de preo[i. Cartea scoate =n eviden[] suveranitatea lui Dumnezeu \i modul cum El a lucrat pentru restaurarea poporului evreu. Numai interven[ia direct] a lui Dumnezeu a fost aceea care a =ntors roata istoriei prin edictul dat de =mp]ratul persan Cir. Aceste evenimente cruciale din istoria omenirii s-au petrecur sub providen[a concret] \i autoritatea deplin] a lui Dumnezeu.

Cartea Neemia dovede\te cum o real] restaurare spiritual] duce la restaurarea din punct de vedere fizic, economico-social \i politic care sunt tot atqt de importante =n planul lui Dumnezeu pentru poporul S]u. Scopul c]r[ii este s] arate cum Dumnezeu a venit =n ajutorul deporta[ilor repatria[i, =n n]zuin[a de a-\i relua locul =n %{ara F]g]duin[ei^. Neemia cqnd scrie toate aceste lucruri, despre modul miraculos cum a lucrat Dumnezeu, el vrea s] dea m]rturie despre credincio\ia lui Dumnezeu, care |i-a =ndeplinit planul folosindu-se de regi p]gqni (Cir, Darius, Artaxerxe) \i de conduc]tori iudei (Ezra, Hagai, Zorobabel etc.).

C]r[ile Cronici au fost scrise c]tre r]m]\i[a israeli[ilor =ntor\i din captivitatea babilonian] care =ncercau s] reconstruiasc] templul \i cetatea lor sfqnt] – Ierusalimul – dup] cei \apte zeci de ani de exil. De aceea cronicarul alege din aceast] istorie veche a poporului Domnului tocmai ceea ce relev] credincio\ia Lui =n =mplinirea f]g]duin[elor, suveranitatea Lui asupra evenimentelor, puterea Lui, putere pe care Domnul |i-o arat] f][] de cei ce ascult] de poruncile Sale. Dumnezeu este +mp]ratul s]u, c]ci adev]rata glorie a lui Israel a fost teocra[ia, guvernarea lui Dumnezeu +nsu\i, =mp]ra[ii fiind doar ni\te oameni de care El s-a folosit. Unitatea poporului evreu o constituie Ierusalimul \i cultul s]u unic, cel poruncit de Dumnezeu \i =ncredin[at conducerii urma\ilor lui Levi \i Aaron (1Cronici 6). Acest Templu, reconstruit =n baza unui edict imperial persan (2 Cronici 36 :22-23), asigur] continuitatea Israelului leg]mqntului (din timpul monarhiei teocratice) cu evreii din vremea cronicarului. Toate aceste lucruri erau de natur] s]-i =ncurajeze pe repatria[i, asigurqndu-i c] Dumnezeu r]mqne acela\i : credincios, suveran, atotputernic, gata s] fac] minuni pentru copiii Lui, cu o condi[ie ca ei s] nu cad] iar]\i =n idolatrie. O alt] problem] care este accentuat] \i care cap]t] o =nsemn]tate preponderent] este Legea lui Dumnezeu \i profe[ii. Nici regele nici templul =n sine nu garantau siguran[a \i binecuvqntarea israeli[ilor, ci respectarea Legii Domnului d]dea valoare tuturor lucrurilor (1Cronici 6 :49 ; 15 :13,15 ; 28 :7 ; 29 :19 ; 2Cronici 14 :4 ; 17 :39 ; 24 :6,9). Ascultarea de Legea Domnului \i de profe[i cap]t] o importan[] major] (1Cronici 28 :9 ; 2Cronici 7 :14 ; 12 :5).

2.3. Profe[ii

Tema c]r[ii Iosua este cucerirea de c]tre israeli[i a Canaanului \i stabilirea acestora =n %{ara f]g]duin[ei^. Mesajul c]r[ii ilustreaz] credincio\ia lui Dumnezeu fa[] de promisiunile Sale (21 : 43-45), indicqnd faptul c] biruin[a =n via[a de credin[] se ob[ine prin ascultare de Dumnezeu (1 :5-9 ; 7 :11-13). Cartea ni-L prezint] pe Dumnezeu ca fiind preocupat de poporul S]u \i de problemele sale zilnice \i El este mo\tenirea mqntui[ilor S]i. Scopul spiritual al c]r[ii este acela de a sublinia credincio\ia lui Dumnezeu (21 :43) : promisiunea f]cut] lui Avraam s-a realizat, =n ciuda actelor de necredincio\ie din partea poporului (17 :13 ; 18 :3). Ca \i =n epoca exodului, Dumnezeu +nsu\i a luptat pentru ai S]i, dar poporul a trebuit s] lupte \i ei doar prin credin[].

Cartea Judec]tori arat] c] neascultarea de Dumnezeu duce la judecat] \i pedeaps] \i c] Dumnezeu voie\te s] elibereze pe poporul S]u dac] se =ntoarce cu poc]in[] spre El. Forma de guvern]mqnt din zilele judec]torilor se nume\te %teocra[ie^, prin faptul c] Dumnezeu era conduc]torul direct al na[iunii. +nv][]tura care se trage din aceast] carte este :

a) Mqnia lui Dumnezeu =mpotriva p]catului (2 :11,14) ; speran[a de supravie[uire a Israelului a depins de unitatea lor \i de dedicarea lor fa[] de Dumnezeu. Pierderea credin[ei =nsemna dep]rtarea de Dumnezeu.

b) Mila lui Dumnezeu fa[] de cei care se c]iesc (2 :16) ; chiar \i asuprirea str]in] a servit ca un mijloc pentru harul divin, pentru edificarea Israelului.

c) Depravarea total] a omului ; dup] fiecare izb]vire, %dup] moartea judec]torului, se stricau din nou, mai mult decqt p]rin[ii lor^ (2 : 19).

Cartea 1 Samuel prezint] felul =n care israeli[ii au trecut de la perioada judec]torilor la monarhie. Monarhia apare aici mai mult ca o problem] teologic] decqt politic]. Dumnezeu este adev]ratul rege al lui Israel. Regele p]mqntesc care reprezint] na[iunea trebuie s]-i fie supus lui Dumnezeu \i responsabil =naitea lui Dumnezeu de tot ceea ce face el. Succesul \i insuccesul poporului atqrn] de ascultarea sau neascultarea de legea Domnului. Dac] =n perioada judec]torilor s-a eviden[iat marea nevoie de guvernare centralizat], =n cartea lui Samuel se demonstreaz] practic cum trebuie s] fie regele poporului ales \i =n ce condi[ii este acela un om dup] inima lui Dumnezeu. De asemenea, aceast] carte eviden[iaz] faptul c] evenimentele prezentate au constituit acte ale lui Dumnezeu =n planul divin de r]scump]rare.

Cartea 2 Samuel scoate =n eviden[] bun]tatea lui Dumnezeu. De\i David a p]c]tuit, bun]tatea lui Dumnezeu dep]\e\te limitele umane ale slujitorului S]u, care uime\te prin poc]in[a lui sincer] \i profund]. David conduce poporul spre =mplinirea f]g]duin[elor lui Dumnezeu \i pune bazele construirii Templului la Ierusalim care va fi casa lui Dumnezeu.

+n general cartea 1 \i 2 +mp]ra[i prezint] o parte din istoria monarhiei israelite unite \i apoi istoria monarhiei dezbinate a regilor lui Israel \i Iuda =n lumina leg]mintelor lui Dumnezeu. Este prezentat aici felul =n care Dumnezeu |i-a [inut f]g]duin[a fa[] de poporul S]u, =ns] cqnd =mp]ra[ii lor au p]c]tuit, El i-a pedepsit, f]r] a-|i retrage total =ndurarea. Cartea 1 \i 2 +mp]ra[i mai scoate =n eviden[] ca ascultarea de Legea Domnului conduce la prosperitate, neascultarea conduce la nenorociri, =nfrqngeri \i, =n cele din urm], la captivitate. +n ciuda numeroaselor gesturi de necredincio\ie \i neascultare din partea poporului, Dumnezeu r]mqne credincios leg]mqntului S]u cu poporul \i cu dinastia lui David. F]r] =ncetare, El a trimis prooroci care =ndemnau \i avertizau, din partea Lui, atqt pe Israel cqt \i pe Iuda. Domnul r]mqne, =n continuare, St]pqnul istoriei ; planul \i promisiunile Lui se =mplinesc f]r] nici o abatere.

Cartea lui Isaia este una din cele mai ample c]r[i ale Vechiului Testament. +n carte pot fi urm]rite teme variate ca : atributele \i caracteristicile lui Dumnezeu, r]m]\i[a lui Israel, folosirea de c]tre Dumnezeu a na[iunilor str]ine \i multe alte idei, apar frecvent =n mesajele proorocului. Isaia arat] condi[iile morale deosebit de p]c]toase. Israel L-a p]r]sit pe Dumnezeu \i dep]rtqndu-se de Dumnezeu este lep]dat. Jertfele \i rug]ciunile sunt o oroare =naintea lui Dumnezeu dac] nu sunt aduse =ntr-un spirit de poc]in[], smerenie \i ascultare. +ndemnqndu-\i poporul s] se =ntoarc] la Dumnezeu prin ascultare (2 :5), Isaia aten[ioneaz] poporul asupra problemelor contemporane. Cqt timp oameni se =ncred =n idoli \i tr]iesc =n p]cat, speran[a lor este spulberat]. Pe ei =i a\teapt] judecata, iar salvarea este promis] celor care =\i pun =ncrederea =n Dumnezeu 2 :6-4 :1). Prin procesul de purificare \i judecat] cei r]ma\i se vor bucura de protec[ie \i binecuvqntarea lui Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu asupra Ierusalimului se va =mplini. Asirianul =\i va ridica pumnul la Ierusalim, =ns] Dumnezeu va z]d]rnici planurile =mp]ratului de a distruge cetatea. +n cele din urm], Isaia descrie binecuvqnt]rile finale a le neprih]ni[ilor din Sion, =n termenii unui cer nou \i a unui p]mqnt nou (65 :17-66 :24). De\i cerul este tronul lui Dumnezeu, iar p]mqntul este a\ternutul picioarelor Sale, El g]se\te pl]cere =n oamenii smeri[i \i cu duhul mqhnit. Dumnezeu este acela care ap]r] situa[ia poporului S]u \i este de partea lui atunci cqnd du\manii vor fi =mpotriva lor.

+n cartea Ieremia Dumnezeu este prezentat ca \i Creatorul \i Domnul suveran care guverneaz] toate lucrurile =n cer \i pe p]mqnt (27 :5 ;28 :23). +n timp ce zeii popoarelor sunt un nimic (10 :14 ; 14 :22), Dumnezeul lui Israel dispune de toate lucrurile dup] voia Sa (18 :5-10). El cunoa\te inimile oamenilor (17 :5-10) \i este izvorul vie[ii pentru to[i care se =ncred =m El (2 :13 ; 17 :13). El iube\te poporul S]u cu tandre[e (2 :2 ; 31 :1-3), dar cere supunere \i loialitate (7 :1-15). +n profe[ia despre noul leg]mqnt Ieremia a spiritualizat \i a individualizat religia \i a insistat asupra importan[ei primordiale a rela[iei individului cu Dumnezeu. Legea nou] trebuia s] fie o leg]tur] spiritual] =ntre Dumnezeu \i individ, o lege scris] =n inima fiec]ruia \i respectat] =ntr-un sentiment de dragoste \i loialitate.

Pentru a =n[elege corect cartea trebuie s] =n[elegem c], la fel ca \i toate scrierile profe[ilor, ea nu este un manual de teologie, este Cuvqntul lui Dumnezeu adresat unei r]m]\i[e oropsite din exil. Cartea Ezechiel pune accentul pe transcenden[a lui Dumnezeu \i asta o face pentru a ar]ta clar c] omnipoten[a lui Dumnezeu nu poate fi limitat] de falimentul poporului S]u. promisiunea restaur]rii nu mai este legat] de poc]in[a prealabil] a poporului, ci este un act al harului lui Dumnezeu care duce la poc]in[] (36 : 16-32). Restaurarea este menit], mai presus de orice, s] reabiliteze onoarea lui Dumnezeu \i nu este f]cut] de dragul Israelului. Deoarece totul se datoreaz] harului lui Dumnezeu, rela[ia dintre individ \i Dumnezeu nu depinde de ereditate sau de trecutul ei (33 :10-20).

Cartea lui Osea pune accentul \i se concentreaz] asupra rela[iei dintre Dumnezeu \i Israel, ei erau lega[i printr-un leg]mqnt al c]rui angajament \i simbol era numele lui Iahve (12 :9). Condi[iile leg]mqntului sunt men[ionate =n 13 :4, unde se face referire la prima porunc]. Osea folose\te foarte des numele de Iahve pentru a scoate =n eviden[] dumnezeirea lui Dumnezeu. Mesajul lui Osea a fost \i un mesaj de mustrare pentru a =ntoarce poporul de la c]ile lui rele. Oamenii nesocotiser] Legea lui Dumnezeu de aceea Dumnezeu =i respingea. Spre finalul c]r[ii Osea scoate =n eviden[] modul =n care Dumnezeu se =ngrije\te de poporul S]u \i paternitatea Lui. Dumnezeu s-a =ngrijit de poporul Israel precum un tat] care =\i =nva[] copilul s] mearg] =n picioare, \i El =i asigur] toate cele necesare \i =i acord] o dragoste nem]surat]. Speran[a final] const] =n restaurarea Israelului. Va veni vremea cqnd idolii vor fi p]r]si[i, iar devotamentul fa[] de Dumnezeu va st]pqni pe deplin.

Ioel vorbe\te cu convingere =n Numele Domnului, aducqnd un mesaj adecvat \i oportun. Iuda a ajuns atqt de s]rac =ncqt el nu mai aducea la Casa Domnului nici jertfele care trebuiau aduse. Cartea scoate =n eviden[] Ziua Domnului care va veni \i =i va judeca pe poporul lui Dumnezeu dar spre finalul car[ii tot Dumnezeu este acela care vine \i aduce binecuvqntarea. +nainte de vremea sfqr\itului Domnul +\i va rev]rasa Duhul Sfqnt; oamenii vor chema numele Domnului \i vor fi izb]vi[i. Israeli[ii vor st]pqni din nou Sionul \i-L vor recunoa\te pe Domnul Dumnezeul lor.

Cartea Obadia scoate =n eviden[] mqndria Edonului care erau afla[i =n siguran[a pe care o au =n fort]rea[a lor natural], dar ei se mqndresc \i cu =n[elepciunea lor. Cu toate c] se complac =n credin[a c] nimic nu li se va =ntqmpla, umilirea lor de c]tre Dumnezeu este iminent]. Toate na[iunile vor da socoteal] =n Ziua Domnului ; =ns] Obadia este preocupat de Edon \i leg]tura lui cu starea final] a lui Iuda. Prin contrast, Muntele Sionului va fi =ntemeiat ; =n vreme ce Edonul va disp]rea f]r] nici un supravie[uitor, israeli[ii vor fi restabili[i =n siguran[] =n propria lor [ar] avqndu-l pe Domnul drept coduc]tor.

Scopul c]r[ii lui Iona este didactic ; dar pune accentul \i pe puterile universale ale lui Dumnezeu asupra indivizilor \i asupra na[iunilor din r]s]rit \i din apus, asupra vie[ii \i mor[ii ; accentueaz] de asemenea =ndurarea universal] \i dragostea lui Dumnezeu fa[] de evreii neascult]tori \i fa[] de ne-evrei cruzi deopotriv].

Mica s-a str]duit s] arate c] harul mqntuitor al lui Dumnezeu nu poate fi cq\tigat (6 :6-8), nici prin jertfe pompoase \i nici prin forme ritualistice de =nchin]ciune sofisticate. Smerenia, =ndurarea \i dreptatea trebuie s] fie =nsu\iri care s] se vad] =n via[a de fiecare zi a celui care vrea s] fie dup] voia lui Dumnezeu.

Habacuc scoate =n eviden[] cum Domnul =ng]duie violen[a =n poporul lui Iuda apoi stqrne\te pe caldeeni pentru a pedepsi pe Iuda datorit] necredin[ei lor iar apoi cel neprih]nit este salvat de c]tre Dumnezeu. Principiul de baz] exprimat aici este c] cel neprih]nit va tr]i prin credin[] lui (2 :4). Credin[a lui Dumnezeu este piatra de =ncercare a perseveren[ei =ntr-o via[] de credincios. Habacuc poate suporta nenorocirile prezente stiind c] Dumnezeu va aduce asupra agresorului ziua nenorocirii chiar dac] turmele \i cqmpiile nu-i vor mai da hran], el tot se va bucura =n Dumnezeul mqntuirii sale. Prin credin[a vie =n Dumnezeu, proorocul adun] putere pentru a =nfrunta viitorul nesigur.

+n cartea {efania ne este dezv]luit cum starea religioas] a regatului Iuda s-a deteriorat sim[itor dup] moartea lui Ezechia. Proorocul condamn] idolatria poporului \i dep]rtaarea lor de Dumnezeu \i el declar] c] judecata lui Dumnezeu era iminent] =mpotriva vecinilor idolatri ai lui Iuda (2 :4-15), precum \i =mpotriva lui Iuda \i a Ierusalimului (1 :4-18 ; 3 :1-7).proorocul =ns] scoate la iveal] cum Dumnezeu trebuie s] treac] poporul S]u prin focul =ncerc]rilor pentru a-l preg]ti pentru a fi o binecuvqntare pentru toat] omenirea.

Mesajele lui Zaharia din primele capitole sunt legate cu precizie de perioada reconstituirii Templului \i modul miraculos cum Dumnezeu lucreaz] pentru poporul S]u. +n a doua parte Zaharia spune c] tot ceea ce nu este dup] voia lui Dumnezeu va fi nimicit, astfel c] p]storii necredincio\i ai lui Israel vor fi nimici[i printr-o judecat] =nfrico\]toare (11 :1-3) ; Dumnezeu descrie =ngrozitoarea soart] a lui Israel aflat =n mqinile fal\ilor p]stori. Totu\i va veni ziua victoriei =n care israeli[ii se vor =ntoarce =ntr-un duh de har \i de rug]ciune c]tre Cel pe care odinioar] L-au respins (12 :10-14). Oamenii Ierusalimului vor beneficia de un izvor pentru cur][area de p]cate. Dup] ce Ierusalimul va deveni punctul de interes central al tuturor na[iunilor, =nchinarea la Dumnezeu va fi cur][at] de orice element impur, astfel c] =ntrega fire va sluji lui Dumnezeu pream]rindu-L.

Maleahi se distinge prin faptul c] este ultimul dintre proorocii evrei. El vine ca ultim mesager de avertizare a unei genera[ii apostate. Cu o extraordinnar] claritate, el descrie via[a \i speran[a final] a celor neprih]ni[i =n contrast cu blestemul care-i a\teapt] pe cei nelegiui[i, Maleahi scoate =n eviden[] dragostea lui Dumneze. Dumnezeu =\i declar] dragostea fa[] de popor prin faptul c] l-a ales pe Iacov \i l-a lep]dat pe Esau. Acest lucru se vede din faptul c] Edomul este devastat \i refugia[ii din Edom nu vor reu\i niciodat] s] se re=ntoarc] \i s] reconstruiasc], =n timp ce Israel s-a =ntors deja =n [ara promis].

Capitolul 3

DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU +N LITERATURA COMUNIT}{II DE LA QUMRAN |I +N C}R{ILE APOCRIFE |I PSEUDOEPIGRAFE

Scrierile comunit][ii de la Qumran, c]r[ile apocrife \i cele pseudoepigrafe sunt acele c]r[i, parte a literaturii iudaice din, perioada intertestamental] \i imediat um]toare, cu caracter necanonic. +n cadrul acestora se reg]se\te gqndirea teologico-moral] a evreilor, atqt vorbitori de limb] ebraic] cqt \i vorbitori de limb] greac], care au locuit pe teritoriul Palestinei \i nu numai. Scrierile lor au fost puternic influen[ate de situa[ia social-politic] a Orientului Mijlociu a acelei epoci, \i astfel ca o consecin[] con[inutul lor abund] =n imagini eshatologice. Prin analiza um]toare se dore\te eviden[ierea teologiei fundamentale din aceste scrieri.

3.1. Teolgia fundamental] =n literatura comunit][ii de la Qumran

Esenienii constituie grupul religios, din cadrul iudaismului (sec. II =. d. Hr. – I d. Hr.), care este identificat cu comunitatea de la Qumran. Esenienii nu apar atqt =n Noul Testament cqt \i =n scrierile rabinice. Informa[ii despre ei sunt ob[inute =n urma descrierilor de c]tre diver\i scriitori cum ar fi de exemplu Filo din Alexandria, Pliniu cel B]trqn \i Flavius Iosephus. De la esenieni au r]mas multe scrieri, care au fost descoperite =ncepqnd cu anul 1947. Acestea con[in o mul[ime de informa[ii cu privire la gqndirea lor teologic], =ns], =n literatura esenien] cel mai mare spa[iu era rezervat a\tept]rii eshatologico-mesianice, a c]reri =mplinire era pus] =n seama lui Dumnezeu.

Teologia fundamental] a comunit][ii esenienilor, adic] a comunit][ii de la Qumran este practic identic] cu cea a iudaismului acelei perioade. Esenienii credeau =n existen[a unui singur Dumnezeu, care este creatorul tuturor lucrurilor \i fiin[elor. El l-a creat pe om, a\ezqndu-l mai apoi =n lume, revelqndu-i-se, iar fa[] de Dumnzeu, omul este r]spunz]tor pentru ac[iunile sale. Dumnzeu este Acela care de[ine controlul absolut asupra istoriei, c]reia El =i d] direc[ionarea pe care o dore\te. De asemenea El este descris ca posedqnd toat] =n[elepciunea, toat] puterea \i toat] judecata. Din dreptatea lui decurge iertarea p]catelor \i din =ndurarea Lui vine toat] via[a uman].

+n scrieile esenienilor, Dumnzeu este descris ca avqnd o subordonare absolut] asupra principiilor bune \i rele care controloeaz] via[a. Sub influen[a lor oamenii sunt =mp]r[i[i =n %fii ai luminii” \i %fii ai =ntunericului”. Datorit] influen[ei acestor dou] for[e ostile exist] dou] moduri de via[] – calea drept][ii, care se sfqr\e\te =n fericire pesonal], \i calea r]ului, care sfqr\e\te =n nenorocire \i condamnare. Dualismul moral nu este reflectat =ntr-un dualism eshatologic, deoarece r]ul nu este etern \i nici nu este pe plan de egalitate cu binele.

3.2. Doctrina despre Dumnzeu =n c]r[ile apocrife \i pseodoepigrafe

a) Teologia fundamental] a c]r[ilor apocrife Literatura apocrif] a fost scris] =n majoitate de c]re evreii eleni\ti, atqt =n limba greac] cqt \i ebraic], =n ea fiind prezente influen[e platonice \i stoice. Ea a avut un rol apologetic, cu scopul de a umple %g]urile” din istoria \i gqndirea iudaic]^, dar =n mod special pentru a tonifia gqndirea iudaic] =mpotriva atacurilor din afar] \i =n mod general pentru a ridica demnitatea evreiasc].

O parte din c]r[ile apocrife prezint] un profund caracter istoric (1 Ezra, 1, 2, 3 Macabei), =n care Dumnzeu apare ca fiind acela care conduce istoria, chiar poporul Israel trece prin vremuri ale binecuvqnt]rii sau prin dezastre. +n cartea 1 Macabei %providen[a” =i ajut] pe aceia care merit] (1 Mac. 2: 61, 3:18, 4:10, 9:46, 12: 15), autorul dovedindu-\i credin[a deosebit] =n ideea exprimat] de un proverb modern c] %Dumnezeu =i ajut] pe aceia care se ajut] ei =n\i\i”. +n aceast] carte transceden[a sfin[eniei lui Dumnzeu \i a numelui S]u sunt =n mod deosebit afirmate. De asemenea se pune un accent deosebit pe ac[iunea omului, =n cadrul istoriei, care merge mqn] =n mqn] cu un accent deosebit pus pe imanen[a lui Dumnzeu, deoarece omul este =nzestrat cu voin[] liber]. Cartea 2 Macabei se eviden[iaz] printr-un accent deosebit asupra justi[iei lui Dumnzeu. Aici lui Dumnezeu =i este atribut] toat] judeacata asupra omului atqt din punct de vedere retributiv cqt \i din punct de vedere punitiv. 3 Macabei reprezint] cel mai ortox tip al unui iudaism de %mod] veche”, care se distinge printr-o devo[iune deosebit] fa[] de templu, lege \i pozi[ia neschimbat] a poporului ales. Aici sarcina lui Dumnzeu este aceea de a ac[iona ca \i %campionul” poporului ales. Tobit se caracterizeaz] printr-un puternic monoteism ca cel evident perioadei post-exilic]. Descrierea atributelor lui Dumnzeu este variat]. +n timp ce el este un Dumnzeu transcedent, el =i aude pe oameni prin indermediarea angelic]. De asemenea, =n cartea lui Dumnzeu apare un contrast =ntre Dumnzeu cel invizibil \i inefabil =n manifest]rile sale personificate, care nu fac altceva decqt s] exprime gloria (3: 16, 12: 12) \i numele S]u (3: 11, 8: 5). Teologia c]r[ii Iudit este =n =ntregime fariseic]. Istoria lui Iudit este =n mod clar inten[ionat] pentru a fi =n scop edificator pentru poporul Israel, care trecea prin vremuri de =ncercare, pentru a ar]ta c] la mqntuire se ajunge prin renun[area la p]cate, c] salvarea vine numai prin =ncrederea =n Dumnzeu \i ascultare fa[] de El \i c] Dumnzeu folose\te lucrurile slabe pentru a face o lucrare m]rea[]. Aici Dumnzeu este prezentat ca fiind acela care chiar =n vremurile cele mai grele pentru poporul s]u g]se\te mijloacele de salvare pentru popor pedepsindu-i de asemenea pe opresori.

Concep[ia \i =nv][]tura c]r[ii lui Isus fiul lui Sirah despre Dumnzeu este foarte complex]; nu doar credin[a sa ortodox], ci \i gqndirea sa religioas] este exprimat] =n cartea sa astfel =ncqt =ntr-un mod foarte natural el se refer] la personalitatea lui Dumnzeu, atributele Sale \i la rela[ionarea Sa cu omul. Ben Sirah pune =n primul rqnd un accent deosbit pe unicitatea \i unitatea lui Dumnzeu. Astunci cqnd el spune c] Dumnzeu este totul (36: 1), el dore\te s] arate c] un mod prin care Dumnzeu se descoper] este lucarea Sa. Autorul c]r[ii face acest lucru f]r] =ns] a c]dea =ntr-o sever] extrem] panteist]. Aceast] credin[] exprimat] =n acest Dumnezeu al tuturor lucrurilor nu face altceva decqt s] afirme faptul c] Dumnzeu este creatorul tuturor lucrurilor, acestea fiind produsul =n[elepciunii divine. De asemenea Ben Sirah pune un acent deosebit \i pe cqteva atribute ale lui Dumnzeu, cum ar fi atotcuno\tin[a (62: 18 – 25), eternitatea (68: 1) \i sfin[enia Sa ( 33: 9). Na[iunea lui Israel, conform p]rerii autorului, este =n mod special favorizat], deoarece Dumnzeu =ntr-un mod rela[ioneaz] cu poporul Israel \i =ntr-alt mod cu celelalte na[iuni. De asemenea, la fel ca \i =n multe c]r[i ale Vechiului Testament, =n care Dumnzeu este prezentat ca Tat], \i =n aceast] carte se pune un accent destul de mare asupra paternit][ii sale fa[] de poporul s]u. Cartea +n[elepciunii lui Solomon con[ine atqt

elemente platonice cqt \i stoice. Aici apare =n[elepciunea ca suflu al puterii lui Dumnzeu, ca influen[] pur] care %se revars]” din gloria Celui Prea=nalt, ca str]lucire a luminii ve\nice \i ca imagine a puterii lui Dumnzeu. Dumnzeu este prezentat =n aceast] cartea ca \i Creatorul, acest lucru fiind posibil prin intermediul =n[elepciunii. De asemenea autorul acestei c]r[i accentueaz] transceden[a lui Dumnzeu, prin faptul c] omul nu poate avea acces direct la El. +n toate manuscrisele primei c]r[i a lui Baruh, Dumnezeu este recunoscut ca \i conduc]torul absolut al destinului lui Israel, sursa drept][ii \i a puterii ( 1: 15, 2: 6, 3: 1). Documentul B, al acestei c]r[i, accentueaz] =ntr-un mod deosebit =n[elepciunea \i atotcunoa\terea lui Dumnzeu (3:32 – 37). De asemenea se pune un accent deosebit pe mila lui Dumnzeu, care ascult] strig]tul poporului, pe ve\nicia \i pe atotputernicia sa.

b) Teologia fundamental] a c]r[ilor pseudoepigrafe: Din cadrul c]r[ilor pseudoepigrafe fac parte acele scrieri care de\i nu sunt de factur] elenist], au multe elemente =n comun, \i care chiar dac] nu =\i au originea =n cadrul palestinian, nu sunt palestiniene, =ns] \i-au p]strat stilul \i caracteristica lingvistic] palestinian]. C]r[ile pseudoepigrafe sunt numite a\a deoarece, doar cu o singur] excep[ie, ele poart] nume false. Caracterul lor general (cu o singur] excep[ie) poate fi descris ca fiind unul anti-p]gqn, probabil misionar \i =n mod categoric apocaliptico-mesianic.

+n Cartea Enoh (I), existen[a lui Dumnezeu este de asemenea reafirmat], iar cei care o pun la =ndoial], negqnd numele Sale este pasibil de cea mai mare pedeaps]. +n cartea 1 Enoh nu se =ntqlne\te numele de Iahweh, dar se face referire la el cqnd este folosit cuvqntul %nume” (ha\em) ( 1 Enoh 69: 14). Cel mai adesea =n 1 Enoh se folosesc apelative cum ar fi de exemplu Domnul. Acest apelativ este folosit =n expresii compuse ( 13: 4, 16: 11, 84: 2, 90: 40).

A\tept]rile eshatologice intense din timpul perioadei Macabeilor pot fi obsevate =n Oracolele Sibiline, fiindc] este o compila[ie evreiasc] care =\i are originea =n Egipt 150 =. d. Hr. Aici este =ntqlnit] o lume diferit] fa[] de cea care este =ntqlnit] a\a de des =n celelalte scrieri, o lume nu a r]zboaielor religioase, ci una a toleran[ei \i a candorii =ntre oameni iar Dumnzeu, este descris ca intervenind =n istorie pentru a stabili o =mp]r][ie universal] a p]cii. Aceast] carte pune accente deosebite pe unicitatea \i ve\nicia lui Dumnzeu, cauza necauzat]. El este Creatorul \i sus[in]torul tuturor lucrurilor \i se manifest] prin intermediul furtunilor \i cutremurelor. El, de asemenea, s-a revelat omului, =ns] nu doar prin natur]. De asemea lui =i este atribuit] judecata tuturor oamenilor care posed] un caracter atqt punitiv cqt \i retributiv.

Capitolul 4

CONCEPTUL DE DUMNEZEIRE +N TORA |I +N

IUDAISMUL RABINIC

Dumnezeu domne\te ca suveran absolut asupra =ntregii crea[iuni: %C]ci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic \i =nfrico\at.^ (Deut. 10:17). El exist] cu totul deosebit de lume, nu cunoa\te limit] sau lege, este atotputernic \i atot\tiitor. Dumnezeu este Unul ceea ce =nseamn] c] este deopotriv] unic \i incomparabil. Este izvorul tuturor lucrurilor, este mai presus de timp \i locuie\te =n afara spa[iului. Este nem]rginit, nu are =nceput nici sfqr\it \i nu este supus schimb]rii.

4.1. Preliminarii – Caracteristici generale.

Tema central] a Sfintelor Scripturi este =nscris] =n versetul cu care =ncepe Facerea: %La =nceput Dumnezeu a creat cerul \i p]mqntul^(Geneza 1:1). Dumnezeu este Creatorul \i St]pqnul universului; tot ceea ce ochii pot vedea \i mqinile pot atinge este lucrarea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu este dincolo \i deasupra a tot ce este material. El nu este o idee abstract], ci o fiin[] vie, pentru israeli[i Dumnezeu este personalitatea ideal]. Omul a fost creat dup] chipul S]u, pentru c] imaginea lui Dumnezeu urm]rit] este cea a unei personalit][i perfecte, nesupus] limitelor de netrecut ale c]rnii \i ale sqngelui. Crea[ia lumii este o manifestare a caracterului lui Dumnezeu. El a conturat-o cu intimitate cqnd s-a preocupat de lucrurile create, \i a exprimat acest lucru cqnd a spus =n Geneza 1:31 %Toate lucrurile sunt foarte bune.^

Evreii =l concep pe Dumnezeu atqt ca trascendent, cqt \i imanent. Biblia afirm] aceasta =n mod permanent; apoi iudaismul =nva[] c] Dumnezeu este mai presus de univers \i =n afara lui \i c] El este implicat =ndeaproape =n ficare detaliu al acestuia. Fiiin[ele umane sunt =ncununarea crea[iei Sale, numai ele sunt dup] chipul lui Dumnezeu \i pot lua parte la procesul creator, prin domina[ia lor asupra plantelor \i creaturilor de pe p]mqnt. Universul creat, existen[a miracolelor \i sensul vie[ii pe p]mqnt nu pot fi separate de esen[a \i de caracterul de ne=nlocuit al Torei. Tora este cartea alegerii lui Israel. Poporul evreu nu se poate concepe f]r] Tora; ea scandeaz] ritmul vie[ii cotidiene a evreului, =n ea se g]se\te cuvqntul lui Dumnezeu. +n religia biblico-talmudic] exist] o distinc[ie radical] =ntre Creator \i creatur]. Unirea exist] =n sensul c] cel care a creat vegheaz] asupra creaturii \i se simte r]spunz]tor de soarta acesteia. Universul profit] de bun]voin[a Creatorului s]u care %=n bun]tatea Sa re=noie\te zi de zi opera =nceputului^. A\a se intituleaz] un pasaj important din liturghia evreiasc] de diminea[] (\aharit). +n Scriptur], Numele lui Dumnezeu este identic, =n sensul s]u comprehensiv, dup] cum s-a ar]tat deja, cu totalitatea revela[iei divine. Numele =ntreg al Dumnezeului unic este auto-descoperit =ntr-o multitudine de nume – numele proprii, numele calificative (sau atributele) \i numele personale. Atributele Lui traduc ideea de via[], de putere, de omni\cien[], de omnipoten[], de justi[ie \i de bun]tate. Vechii rabini ai Talmudului, contemporani cu apari[ia cre\tinismului, temqndu-se c] o asemenea multitudine de atribute ar putea s] trezeasc] =ndoieli =n ceea ce prive\te unicitatea absolut] a esen[ei divine, au justificat-o printr-o formul] devenit] celebr]: %Tora s-a exprimat =n limbajul oamenilor.^ Problema teologic] a fost readus] la dimensiunile ei reale, anume la dimensiunile lingvistice, oferindu-se drept argumente faptul c] limbajul omenesc nu este =n stare s] exprime realit][ile transcendente.

Unic \i f]r] precedent a fost evenimentul istoric =n care Dumnezeu s-a descoperit El =nsu\i israeli[ilor la muntele Horeb. Muntele Horeb are o semnifica[ie istoric] pentru Israel. Aici a avut loc cea mai mare revela[ie a lui Dumnezeu g]sit] =n Vechiul Testament, aici s-a stabilit Israelul ca na[iune, aici s-a scris leg]mqntul, dqnd na\tere canonului Vechiului Testament.

Literatura rabinic], la fel ca \i cea biblic], consider] ca o axiom] existen[a lui Dumnezeu. +n acord cu porunca a treia, \i pentru a evita orice folosire profan] a numelui Sfqnt, au fost imaginate diferite denumiri, printre care revin mereu: %Creatorul^ \i %Cel care a vorbit^. +n acest fel este exprimat] convingerea despre existen[a lui Dumnezeu, recunoscut] ca inevitabil], de vreme ce universul exist]. Concep[ia rabinic] despre Dumnezeu este absolut monoteist]. Acceptqnd =n mod riguros unicitatea lui Dumnezeu, evreii s-au ap]rat =mpotriva a dou] curente de gqndire. Primul curent era idolatria, pe care rabinii o identificau cu via[a imoral]. Pe de alt] parte, rabinii au fost nevoi[i s] apere ideea monoteist] contra cre\tinilor din primele secole, care c]utau =n Biblia ebraic] un punct de sprijin pentru doctrina lor trinitar], cu care rabinii, ap]r]torii unui monoteism strict, nu erau de acord. %Ascult], Israel: Domnul Dumnezeu este Dumnezeul t]u^, prin aceasta a confirmat =nv][]tura lui Moise despre monoteism. +n originalul ebraic se spune %ehad^ – unic (unul =n sensul unit][ii, care poate fi \i =n pluritate), \i nu %iahid^ – singurul, numai unul, singuratic. Nu este vorba de o unitate aritmetic], ci despre una etic]. El este unul =n toate manifest]rile Sale, \i =n trecut, \i =n prezent, \i =n viitor, \i =n istorie, \i =n natur], \i =n toate ipostazele \i manifest]rile fiin[ei Sale. +n chip firesc, Dumnezeu era conceput ca Putere suveran], nelimitat]. +n general vorbind rabinii credeau c] puterii divine nu-i era pus] nici o limit]. Atributele fiin[elor omene\ti nu seam]n] cu cele ale lui Dumnezeu.

+n Evul Mediu, sub influen[a filozofiei arabe \i grece\ti, gqndirea evreiasc] se =ntoarce asupra ei =ns]\i dqnd na\tere unei teologii. +ntqiul s]u aport const] =n urm]torul principiu: ra[iunea d]ruit] de Dumnezeu, este valid] \i izvor de adev]r =n aceea\i m]sur] ca \i Revela[ia. Drept urmare, =ncercarea de a p]trunde =n mod ra[ional conceptele Scripturii este o =ndatorire religioas]. O serie de gqnditori medievali merg mai departe \i sus[in c] Dumnezeu apreciaz] mai mult convigerile religioase bazate pe argumente ra[ionale decqt pe cele =ntemeiate numai pe simpla credin[]. Exist] o mare deosebire =ntre a aduce pe cineva la simpla no[iune a existen[ei unui lucru \i adqncirea esen[ei \i substan[ei acestuia. Atunci cqnd s-a dorit ca mintea noastr] s] perceap] c] Dumnezeu =n[elege \i c] o seam] de lucruri sunt comunicate de el profe[ilor pentru ca ace\tia s] ni le =mp]rt]\easc] nou], El a fost =nf][i\at pe de o parte, ca \i cum ar auzi \i ar vedea – ceea ce =nseamn] c] El =n[elege lucrurile ce pot fi v]zute \i auzite.

Tradi[ia misticii evreie\ti, ca orice misticism, insist] asupra aspectului intim, direct al recept]rii prezen[ei divine. Cabala face o distinc[ie =ntre %Dumnezeul =n sine, ascuns =n adqncimea fiin[ei sale^, ceea ce se nume\te =n general En sof (fiin[a infinit]) \i despre care nu se poate spune nimic altceva decqt c] exist], \i Dumnezeul revelat care se manifest] prin crea[ia Sa. Acesta din urm] este cel pe care spiritul p]truns de evlavie =l =ntqlne\te =n experien[a mistic]. Cele zece sefirot (emana[ii) constituie teosofia Dumnezeului revelat sau |ehina, prezen[a divin] =n lume. Totu\i, pentru a evita orice deviere spre dualism, Cabala pune accentul asupra unit][ii perfecte dintre aceste dou] aspecte ale principiului divin: En Sof \i Sefirot.

Adept al iluminismului filozofic german, Moise Mendelssohn =mbr][i\eaz] cu u\urin[] ideea biblic] a unui Dumnezeu – Fiin[] Suprem] culme de =n[elepciune, dreptate, bun]tate, \i putere, creator al universului \i cheza\ al nemuririi sufletului. Medelssohn a introdus =n concep[ia sa asupra iudaismului \i o categorie destul de nou], =n special legile ceremoniale. Ie\it] de sub pana unui gqnditor evreu, aceast] sintagm] a surprins cqnd a =ncercat s] trduc] termenul latin ceremonia, presupus a-l reda pe ebraicul hukim (legi, statute). Medelssohn s-a sim[it cam stingherit =n =ncercarea de a explica esen[a iudaismului \i a practicilor religioase. Asta a fost dilema lui Medelssohn care, ulterior, a decis s] se refere la un nucleu nesecat al iudaismului, =n care doctrinele ar fi autonome, r]mqnqnd, totu\i, inseparabil de un corpus de legi. Se pune astfel o nou] temelie a credin[ei =n Dumnezeu, =n ciuda demersurilor unor filozofi precum Hume \i Kant care, =ncearcqnd s] resping] dovezile tradi[ionale ale existen[ei lui Dumnezeu, se str]duiau s] demonstreze neputin[a metafizicii de a sta la baza adev]rului religiei. De acum =ncolo teologii se intorc c]tre ra[iunea practic]. Astfel, Solomon Formstecher (1808-1889) vorbe\te de un suflet divin al lumii pe care-l identific] cu Dumnezeu, fiin[] moral] ideal], model pe care omul este chemat s]-l urmeze.

4.2. Tora

Rela[ia care =l leag] pe Dumnezeu de poporul s]u Israel este de natur] afectiv]. +n liturgia evreiasc] Dumnezeu este regele universului, dar este \i p]rintele milostiv, acela care accept] =ntoarcerea fiilor S]i care se poc]iesc. Tora – surs] \i condi[ie a alegerii lui Israel – este cea care constituie temelia unei asemenea rela[ii =ntre Dumnezeu \i omul evreu. Tora reglementeaz] via[a evreului =n ficare clip], ea d] sens existen[ei sale. Profetul Samuel spune: chi’aleha horagnu col-haiom (%pentru Tine \i pentru Tora Ta ne l]s]m omorq[i =n toate zilele^). Iar mai tqrziu, psalmistul: %Dac] n-ar fi fost Tora, care este bucuria mea, a\ fi pierit =n mizerie^ (hule Torathe sa’a\u’ei az avadti be-‘ oni). +nc] de la =nceputurile ra[ionalimului evreiesc, to[i gqnditorii evrei au insistat asupra caracterului de ne=nlocuit \i ve\nic al Torei lui Dumnezeu. Tora a fost dat] umanit][ii printr-un act pe care iudaismul =l consider] unic – revela[ia de pe muntele Sinai. Acest act a fost punctul cel mai =nalt al exodului din Egipt, ie\irea din sclavie. Tora este =n[eleas] ca jucqnd o varietate de roluri =n schema lucrurilor. Ea este piatra fundamental] pe care Dumnezeu a folosit-o drept ghid pentru crea[ia =ns]\i ; este agentul care men[ine crea[ia ; este revela[ia lui Dumnezeu pentru umanitate ; este ghidul pentru o societate spiritual] \i sociabil] viabil]. Ideea central] a iudaismului este c] Tora este min ha\amayim, %din cer^. Misterul Torei este acela\i cu misterul coborqrii lui Dumnezeu pe muntele Sinai. Gqndirea iudaic] spune c] aceast] origine a Torei este divin]. Prin defini[ie, toate lumile ra[iunii sunt inerente Torei. +n unele scrieri cabalistice, Tora este =n mod explicit identificat] cu Dumnezeu. Aceast] identificare a Torei cu Dumnezeu devine nota cheie =n c]utarea uniunii cu divinul.

Pentru teologii evrei, Tora, Legea, este cuvqntul viu a lui Dumnezeu, ea este numele S]u. Preexistent] oric]rei crea[ii, ea con[ine schi[a acesteia, hot]rqndu-I \i planul ; iar crea[ia datorit] acestui fapt este icoana Legii. +nv][a[ii iudaismului =\i =nsu\esc Sfqnta Scriptur], Tora, I se dedic] f]cqndu-se instrumentul ei =ncqt, =ntre Tora \i ei, are loc un schimb intens. Prin op[iunile pe care le implic] lectura lor, prin forma discursiv] pe care o adopt], modul lor de a cita, ideile pe care le urm]resc =n cuvintele Torei, =n contextul intern al acesteia \i scopul propriu pe care aceast] lectur] \i-l propune la fiecare fraz] \i pe care =nv][a[ii aspir] s]-l desprind], avem de a face cu spontaneitatea adev]rului ve\nic. +n interpretarea Scripturii, Torei, =nv][ii au plecat de la principiul c] =ntr-o carte de revela[ie divin] nici cea mai mic] particularitate de exprimare sau chiar de ortografie nu este accidental] sau lipsi] de semnifica[ie ci desf]\oar] desigur noi regului hermeneutice pentru a descoperii asfel semnifica[ia sugerat] de scrierea respeciv]. Prin aceste metode \i prin iste[imea =n angajarea lor, ei au g]si =n legea scris] multe lucruri datorit] c]rora a f]cut posibil] p]trunderea tradi[iei.

Tora a fost ridicat] la rang de realitate absolut] \i etern], model exemplar al crea[iei. Exaltarea Torei a modificat radical destinul iudaismului. De la profe[i =ncoace, religiozitatea ebraic] era stimulat] de tensiunea =ntre tendin[ele %universalist]^ \i %particularist]^. Cauza acestei opozi[ii viguroase \i creatoare era caracterul Revela[iei. +ntr-adev]r, o revelare a lui Dumnezeu =n istorie, adic] limitat] la poporul evreu, era proclamat] universal valabil, de\i considerat] ca apar[inqnd exclusiv israeli[ilor. Tora (legea) juca un rol decisiv =n ap]rarea identit][ii na[ionale.

Numele lui Dumnezeu +n Scriptur] cqt \i =n scrierile rabinilor g]sim c] numele unei persoane arat] caracterul acelei persoane. Numele lui Dumnezeu sunt variate pentru a ar]ta caracterul S]u; multe nume pentru Dumnezeu au fost date din experien[a oamenilor pentru a ar]ta \i a descrie caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu este cunoscut sub multe nume =n Scriptur].

a). IHVH

Diversitatea prin care Dumnezeu este desemnat =n Biblie \i =n Talmud exprim] =ncerc]rile omului de a cuprinde ceva din esen[a divin]. Astfel, =n episodul rugului aprins, Moise \ov]ie s] accepte misiunea, \tiind prea bine c] israeli[ii vor vrea s] afle numele Dumnezeului care i-o =ncredin[ase. Drept r]spuns Dumnezeu =i dezv]luie tetragrama: IHVH. Numele prin care Dumnezeu s-a revelat IHVH, era cunoscut \i =n timpurile patriarhale, cu toate c] =i lipsea =nc] importan[a pe care o v-a dobqndi mai tqrziu, dar =\i confer] probabil deja o semnifica[ie profetic].

Eu sunt cel ce este. Dumnezeu s-a autorevelat cu privire la persoana Sa \i comunic] ni\te adev]ruri cu privire la natura Lui cea mai profund]. Dumnezeu este fiin[a cea mai real] ens realissimum ; sigur c] aici nu se are =n vedere no[iunea abstract] de ontos on. Expresia aceasta nu poate ar]ta acel fel de existen[] care este =mp]rt]\it] de lucruri =n general; ea implic] ideea c] Dumnezeu are existen[a prin =ns]\i natura Lui, c] existen[a lui provine de la El +nsu\i, c] originea Lui nu vine de la vreo alt] fiin[]. El este existen[a.

Eu sunt cel ce sunt. Conform acestei concep[ii, IHVH +\i axeaz] descoperirea pe activitatea Sa liber] ca Suveran al lui Israel. Formula care apare atqt de des =n Ezechiel: %\i ei vor \ti c] Eu sunt IHVH^, arat] aceast] sudare indisolubil] a numelui lui IHVH cu autorevelarea Sa la fel de limpede ca \i prefa[a decalogului. Astfel c], =nc] din start, Israel nu a fost =n situa[ia de a-\i =nsu\i numele lui IHVH \i de a face din el un obicei.

Eu voi fi ceea ce voi fi. Evrei nu au fost indu\i =n eroare de ideile moderne, conform c]rora lumea =i este la fel de necesar] lui Dumnezeu, pe cqt este de necesar] Dumnezeu lumii. Ei, evreii, =l cuno\teau pe Dumnezeu drept Creatorul Suveran. %El exist] prin Sine \i de aceea este ve\nic \i astfel d] fiin[] \i existen[] fiec]rei f]pturi^.

Eu cauzez s] fie ceea ce se =ntqmpl]. +n aceast] privin[] descoperirea pe care o d] IHVH este aceea c], =n calitate de Creator al universului \i Autor al Leg]mqntului, El este capabil s]-|i =ndeplineasc] scopul legat de poporul S]u aflat =n Egipt. El este %Acel care =mpline\te ceea ce promite^ este %+mplinitorul^; a promis scoaterea poporului Evreu din Egipt \i a =mplinit aceast] juruin[].

Eu sunt prezent este ceea ce sunt. +n aceast] concep[ie, IHVH subliniaz] prezen[a Lui activ] vie, sensibil] fa[] de nevoile lui Moise si ale poporului S]u, =n favoarea c]ruia este gata s] intervin] =n mod r]scump]r]tor. IHVH vorbe\te nu de %existen[a lui Dumnezeu^ ci de %prezen[a lui Dumnezeu^, \i mai ales despre prezen[a lui =n activitatea Lui =n care +\i rezerv] libertatea de a ac[iona a\a cum voie\te El. +ntrucqt IHVH i S-a revelat lui Moise prin lucr]rile lui divine, nu s-a dat nici o revela[ie despre secretul naturii Lui ci %Eu sunt cel ce este prezent^ =n cel mai strict sens.

b). El

El este termenul generic pentru Dumnezeu =n lumea semitic]. +l g]sim, de exemplu, =n acadian], sub forma Ilu, dar \i =n alte limbi semitice. Cuvqntul provine probabil de la radicalul yl sau wl care =nseamn] %a fii puternic^ sau pur \i simplu %putere^. El nu se folose\te ca nume personal al lui Dumnezeu. +n Biblie apare =ndeosebi =n c]r[ile poetice iar acela\ nume intr] \i =n componen[a altor nume divine, ficare cu o anumit] semnifica[ie.

El elion care =nseamn] %El cel Prea +nalt^ \i apare =n Geneza 14:18-20 unde Melhisedec, denumit \i preot al lui El elion =l binecuvinteaz] pe Avraam =n numele %Dumnezeului cel Prea +nalt, Ziditorul Cerului \i al P]mqntului^. Pentru copii lui Israel ajunge s] demonstreze un Dumnezeu unic \i transcendent \i nu doar o divinitate aflat] =n vqrful panteonului.

El olam care =nseamn] %El cel ve\nic^ pare =n special asociat cu sanctuarul ridicat la Beer\eva (Geneza 21:33)

El \adai. Care ar =nsemna %Dumnezeu cel din Mun[i^ sau %Dumnezeu cel Atotputernic^. Numele El |adai poate fi g]sit mai ales =n istoria patriarhal], dar \i =n cartea lui Iov, =ntr-un num]r de psalmi \i uneori =n literatura profetic]. +n acest nume li s-a ar]tat Dumnezeu lui Avraam, Isac \i Iacov (Exod 6:2-3). O caracteristic] teologic] distinct] a tuturor numelor biblice date lui Dumnezeu este aceea c] ele nu sunt sunete arbitrare, ci reveleaz] =n mod special natura lui Dumnezeu. El |adai reveleaz] natura divin]: %Cqnd Dumnezeu S-a revelat pe sine ca El |adai, nu a f]cut-o pentru a le pune patriarhilor la dispozi[ie un titlu prin care ei s] I se adreseze, ci pentru a le oferi o =n[elegere mai bun] a caracterului S]u a\a, cum este El comunicat =n mod just de acest titlu^. Numele =l dezv]luie pe Dumnezeu care depune m]rturie despre Sine prin faptele speciale ale puterii prin care supune natura la modalit][ile +mp]r][iei Lui pentru a-|i exercita prezen[a Sa puternic] =n protec[ie \i binecuvqntare. El mai este numit a\a deoarece prin supranaturalul Lui, El cople\e\te natura s]-I =ndeplineasc] planurile.

El brit, care =nseamn] %Dumnezeul Leg]mqntului^ apare o singur] dat] =n Biblie, =n Judec]tori 9:46 cu referire la un templu al lui %El brit^ de la Sihem.

c). Elohim

Prima form] a Numelui divin =n Biblie, apare =n versetul de deschidere a Genesei. Al]turi de un grup de nume =nrudite, printre care EL \i ELOAH, acesta este un nume comun limbilor \i religiilor semitice. El are o providen[] preistoric], cu toate c] originile lui etimologice r]mqn sub semnul =ndoielii. Toate cele trei forme, EL, ELOAH \i ELOHIM, sunt folosite atqt pentru zeii p]gqni cqt \i pentru Dumnezeul auto-revelat.

Eloah. Aceast] form] de singular a lui Elohim este folosit] cu prec]dere =n poezia biblic]. Ea este caracteristic] mai ales c]r[ii lui Iov, =n care apare mai frecvent decqt forma de plural Elohom, preferat] =n alte p]r[i. P]r[ile aramaice din Daniel \i Ezra nu folosesc Elohim ci forma ELAHA, foarte similar] cu ELOAH. Eloah a fost la =nceput mai degrab] o desemnare generic] a %Celui puternic^ decqt un nume propriu. Sensul de baz] a lui Eloah este acela de %for[]^ sau %putere^. De aceea +l desemneaz] pe Dumnezeu drept Cel %puternic^. Forma de plural Elohim poate sugera \i ea pluralitatea puterilor, indicqnd plenitudinea for[ei; de aici %Atotputernicul^.

%La =nceput ELOHIM…^; a\a nume\te %Tanahul^(Vechiul Testament) realitatea absolut], =n spiritul monoteismului necompromis. Dumnezeul ce viu +\i face apari[ia la primele =nceputuri ale istoriei omenirii \i nu =ntr-un stadiu ulterior al ei; nu exist] nici un indiciu =n Tanah cu privire la con\tiin[a unui stadiu pre-teist, a unor vremuri =n care zeii nu erau cunoscu[i, iar textele +l =nf][i\eaz] pe Dumnezeu ca avqnd rela[ii cu omul de la =nceputul istoriei. Ideea c] Elohim din Geneza presupune mituri p]gqne =mprumutate de scriitorii evrei, care le-au eliminat apoi treptat caracteristicile politeiste – prin dezvoltarea =n[elegerii religioase – reflect] o prejudecat] lipsit] de confirmare obiectiv]. +n afara Bibliei, Elohim nu poate fi g]sit nic]ieri =n inten[ia sa distinct monoteist]. Formele lui sunt cuplate pretutindeni cu numele zeilor str]ini ce reflect] o ambian[] religioas] politeist]. Aceasta este concep[ia Tanahului – doar un singur Dumnezeu care domne\te peste tot ceea ce exist]. +n Orientul antic existau foarte mul[i zei \i de aceea era o mare confuzie; Canaani[ii afirmau c] au \aptezeci de zei, \aptezeci de fii ai marelui zeu; =ns] =n Tanah nu exist] nici un conflict =ntre func[iile lui Dumnezeu. El este Dumnezeul unic care este mai presus de toate, un Dumnezeu al moralit][ii \i al rela[iilor umane, un Dumnezeu al tuturor na[iunilor, un Dumnezeu peste =ntreaga natur]. Exist] un singur Dumnezeu care de[ine controlul suprem asupra destinului, un Dumnezeu care-l creeaz] pe om cu voin[] liber].

d). Adonai

Cuvqntul Adonai este derivat din adon, care se traduce cel mai exct prin %Domn^. Dat fiind c] =n Biblie, Dumnezeu este %Domn peste =ntregul univers^, El este adeseori numit Adonai %Domnul meu^. Adonai este un plural al maiest][ii. Cqnd este folosit cu referire la rela[ia dintre Dumnezeu \i om, termenul red] ideea autorit][ii absolute a lui Dumnezeu. Iosua a recunoscut autoritatea C]peteniei o\tirii Domnului (Ios. 5:14), iar Isaia s-a supus autorit][ii Domnului, St]pqnul s]u (Is. 6:8-11). Cqnd se folose\te %Domnul O\tirilor^ unii consider] c] termenul se refer] la prezen[a lui Dumnezeu cu armatele lui Israel =n timpul monarhiei(1Sam 1:4;17:45) dar este mai probabil c] se face referire la prezen[a lui Dumnezeu in mijlocul o\tirilor cerului, =ntre =ngeri (Ps. 89:6-8). Cel ce se ata\eaz] de Adonai este vrednic de via[a etern]; cel ce dore\te s] perceap] via[a etern] trebuie s] se ata\eze atributului lui El Hai, (|adai), iar aceasta =nseamn] c] prin rug]ciunile lui trebuie s]-l apropie pe El Hai de Adonai; atunci cqnd atributul lui El Hai, ajunge s] fie contopit cu Adonai, toate dorin[ele sunt =mplinite.

4.3. Iudaismul Rabinilor (iudaism rabinic)

Iudaismul a fost formulat de rabini =n principal =n perioada talmudic]; termenul, =n sens larg, se refer] la =nv][]tura \i practica iudaic] a\a cum este ea predat] de aceia care doresc s] p]streze continuitatea tradi[iei orale: %Moise a primit Tora pe muntele Sinai, el i-a predat-o lui Iosua; Iosua, b]trqnilor; b]trqnii, profe[ilor; profe[ii au predat-o Marii Adun]ri^ (care a condus =n perioada 500-300 =. Hr.); =n ansamblu, iudaismul rabinic este =n[eles ast]zi ca iudaismul ortodox.

4.3.1.Talmudul

Termenul format din r]d]cina lmd, =nseamn] %studiu^ \i este =ntrebuin[at cu diferite sensuri. Un sens face trimitere la opiniile \i la =nv][]mintele pe care discipoli le-au dobqndit de la dasc]lii lor, pentru a le spune \i a le explica la rqndul lor. Un alt =n[eles desemneaz] ansamblul unui material de studiu. Un al treilea este utilizat =n expresia tehnic] talmud lomar, care indic] o =nv][]tur] derivat] dintr-o exegez] biblic]. +n sfqr\it, de cele mai multe ori, cuvqntul %Talmud^ se refer] la corpul de =nv][]turi alc]tuit din comentarii.

Perioada talmudic] se =mparte =n dou]: cea a Mi\nei \i cea a Ghemarei. Legile care sunt formulate explicit =n Biblie au mai mult] autoritate decqt cele pe care le g]sim =n Mi\na; legile Mi\nei au mai mult] greutate decqt cele men[ionate =n Ghemara; iar legile prezentate =n Ghemara au mai mult] autoritate decqt deciziile halahice. (Halaha este ansamblul de legi evreie\ti care se bazeaz] pe o ierarhie de surse.) Prima redactare, a Talmudului, editat] =n Palestina \i cunoscut] ca Talmudul din Ierusalim, este mai concentrat] \i mai scurt] decqt Talmudul din Babilon. Talmudul din Babilon a =ndeplinit o func[ie hot]rqtoare =n istoria poporului evreu, el a ar]tat cum trebuia s] se adapteze iudaismul la diversit][iile de medii socio-politice ale diasporei. Talmudul din Babilon a ajuns s] fie universal recunoscut ca =nv][]tur] autorizat] a rabinismului.

Talmudismul, care a =nceput =n sec. V. =n Persia \i a traversat istoria greac], roman], islamic] \i cea feudal] pqn] =n 1800 e. n., a avut func[ia de ai cimenta pe evrei =ntr-un grup religios unificat \i =ntr-o unitate civic] solid].

Literatura Talmudic] vorbe\te despre:

Omniprezen[a lui Dumnezeu. +n mod obi\nit, =n literatura rabinic], divinitatea este desemnat] prin cuvqntul %locul^. Acest obicei decurge din doctrina formulat] astfel: %Sfqntul Unic este spa[iul =n care se afl] amplasat universul S]u, dar universul Lui nu este spa[iul =n care este amplasat El^. Cu alte cuvinte %El =mbr][i\eaz] spa[iul, dar spa[iul nu L-ar putea cuprinde^.

Omnipoten[a lui Dumnezeu. +n general vorbind, puterii divine nu-i era pus] nici o limit]. Atributele fiin[elor omene\ti nu seam]n] cu cele ale lui Dumnezeu. %O fiin[] omeneasc] nu poate spune dou] lucruri =n acela\i timp, dar Sfqntul Unic a f]cut s] se aud] simultan toate cele zece porunci^. Un principiu rabinic este: %orice lucru este supus puterii Cerului, =n afar] de teama de Cer^, ceea ce arat] c] Dumnezeu determin] destinele individului, dar nu hot]r]\te dac] el se va teme de Dumnezeu sau nu; acest lucru este l]sat la alegerea lui.

Omni\tiin[a lui Dumnezeu. La fel ca \i puterea lui Dumnezeu, \tiin[a Sa a fost declarat] ca fiind infinit]. Doctrina biblic] a omi\tiin[ei divine a c]p]tat o dezvoltare f]r] limit] =n =nv][]mqntul rabinilor. +n multe pasaje, Dumnezeu este =nf][i\at ca prev]zqnd cutare sau cutare eveniment din viitor, cu mult =naite ca el s] aib] loc, de aceea omi\tiin[a nu poate fii separat] de pre\tiin[a lui Dumnezeu, %=nafar] de ceea ce este \i ceea ce a fost, Dumnezeu \tie tot ce va fi, orice lucru este prev]zut^. Rabinii au trebuit s] apere =mpotriva criticilor du\m]noase ideea omi\tiin[ei divine.

4.3.2. Dumnezeu \i Etica Rabinic]

Termenii etic] \i moral] sunt sursa divin] sau uman] a eticii \i a moralei. Atunci cqnd ne aplec]m asupra cqtorva aspecte ale concep[iei evreie\ti a unei \tiin[e care are ca obiect dreapta conduit] a omului, anume etica, sau asupra modului de a pune =n practic] prescrip[iile unei asemenea \tiin[e, adic] morala, ne d]m seama c] ace\ti termini de etic] \i moral] sunt inadecva[i. Aristotel considera etica totalitatea constantelor comportamentului uman, iar Kant considera morala ca totalitatea facult][ilor ra[ionale universale ale omului care trebuie s]-i c]l]uzeasc] conduita. Cu toate acestea atqt unul cqt \i cel]lalt recunosc c] etica se refer] la evaluarea binelui \i a r]ului,iar morala ia =n considera[ie aplicarea lor la acte calificate drept bune sau rele.

Cele dou] mari teofanii ale Bibliei au loc pe Muntele Sinai. Prima se desf]\oar] =n prezen[a =ntregului popor al lui Israel \i se =ncheie cu d]ruirea tablelor Leg]mqntului, care cuprind \i Decalogul. Cea de-a doua Revela[ie i se adreseaz] numai lui Moise care, =naite de a primi noile table, =i ceruse lui Dumnezeu: %arat]-mi c]ile Tale^ \i %arat]-mi slava Ta^(Ex 33:13,18). Mesajul central al ambelor revela[ii este dezv]luirea naturii morale a lui Dumnezeu. |ase din poruncile decalogului [in de legea moral] \i se refer] la faptele, gqndurile \i vorbele omului. Dumnezeu =i pretinde omului s] dea dovad] de m]re[ie moral] =n sufletul \i purtarea lui. Dac] morala social] a Decalogului se exprim] =ntr-un cadru na[ional, calit][ile morale atribuite lui Dumnezeu =n timpul =ntqlnirii cu Moise au dimensiune universal]. Legea moral] este impus] de Dumnezeu deoarece ea face parte, =ntr-un fel, din chiar structura fiin[ei Sale. Legea moral] are o valoare =nr]d]cinat] =n fiin[a divin].

Iudaismul este un sistem detailat practicii etice la care aderen[ii s]i =\i consacreaz] vie[ile lor zilnice pentru a servi Domnului Dumnezeului lor. Temelia iudaismului a fost %fapta^ nu %dogma^. +n situa[ia lor prezent] cq[iva evrei =ncearc] o observare meticuloas] despre regulile talmudice astfel c] ei constituie un model de conducere dup] care via[a de credin[] s] le fie ordonat] \i astfel devenind ni\te oameni morali.

Monoteismul evreiesc a fost atins prin calea unit][ii ordinii morale =n istoria lumii, identificat] cu voin[a \i scopul lui Dumnezeu, de aceea personalitatea lui Dumnezeu a fost atqt de integral] ca unitatea Sa. Nimic =n univers nu ar putea rezista puterii lui Dumnezeu sau scopului S]u. cunoa\terea Sa =mbrac] tot ceea ce a fost, este sau va fi. De\i locui[a Sa era =n Cerul Prea=nalt, n-a fost loc sau lucru umil de pe p]mqnt lipsit de prezen[a Sa. El a fost pe deplin cinstit \i n-ar putea suferi nedreptatea; dar El a fost =n acela\i timp milos, comp]timitor \i suferind. Dou] atribute morale ale Sale au fost dreptatea \i mila, dar mila i-a exprimat cel mai bine Natura Lui. Aceste idei deriv] din Lege \i Profe[i. Acestea au fost ilustrate \i confirmate de Dumnezeu =n rela[ie cu patriarhii \i prin istoria na[iunii, interpretate =n lumina =nv][]turilor profetice de c]tre rabini.

Iudaismul cuno\te o Tor] care =\i are originea =n Dumnezeu, fiind transmis] prin mi[vot (comandamente), datorit] corora exist]. Cunoa\terea Torei este aceea care indic] evreului ce e bine \i ce e r]u, cum s] le deosebeasc] \i mai ales cum s] transforme r]ul =n bine, pentru ca fiin[a uman] s] fie demn] de o via[] adev]rat] a\a cum o dore\te Creatorul ei. +ntradev]r, evreul prime\te porunc] de la Dumnezeu \i ac[ioneaz] =n deplin] cuno\tin[] \i de bun] voie; ceea ce numim =ndeob\te moral] se =ntemeiaz] =n raportul dintre Dumnezeu \i om. Omul =\i adapteaz] ra[iunea \i voin[a sa, cele dou] resorturi ale eticii \i moralei, la ra[iunea \i la voin[a lui Dumnezeu, principiu a ceea ce se nume\te etic] \i originea a ceea ce se nume\te moral].

De\i iudaismul nu cunoa\te etica, el o desemneaz] sub numele de bine la care evreul aspir] \i la care el este chemat s] o dobqndeasc] prin Tora; iudaismul nu cunoa\te nici termenul de con\tiin[] dar con\tiin[a se identific] cu inima.

Luptqnd pentru formarea unui regat de preo[i \i a unui popor Sfqnt, modul de via[] a poporului Israel este confruntat de antropologia sa generatoare: omenirea este ca \i Dumnezeu. Tora a descoperit oamenilor prin =n[elep[ii vremii tot ceea ce ar trebui s] cunoasc] omenirea despre Dumnezeu. A\adar este de datoria oamenilor s] studieze Toara cu scopul de a tinde s] se asemene tot mai mult cu Dumnezeu, aceasta presupunqnd conformarea cu c]ile lui Dumnezeu, a\a cum Tora le define\te. Prin urmare urm]rind desf]\urarea prezent]rii lui Dumnezeu de-a lungul documentelor succesive ale Torei, descoperim istoria eticii rabinismului iudaic.

Israelul =l cunoa\te pe Dumnezeu prin intermediul Torei \i al moralei acesteia, care relateaz] poporului exact ceea ce a spus Dumnezeu \i ceea ce =n[elep[ii au relatat din revela[ia de la Sinai.

Morala Talmudului =ncerc] s] sugereze \i s] sus[in] universalitatea sistemului moral iudaic. %Noi, r]m]\i[a unui popor care a stat la leag]nul \i co\ciugul tuturor =mp]ra[ilor din antichitate \i din Evul Mediu, […] noi, dup] perceptul lui Moise, am =mprumutat na[iunilor; noi am inaugurat de mii de ani =n neamul omenesc revolu[ia moral]; noi am dat lumii Biblia – Cartea C][ilor – \i Decalogul, pe care se bazeaz] religiunea \i morala general] \i de la care =\i trag de dou] mii de ani lumina \i t]ria neamurile p]mqntului; noi am =nv][at popoarele limba credin[ei, a drept][ii \i a carit][ii, prin expunerea ideii Dumnezeului nem]rginit ca creatorul \i r]spl]titorul, o idee sublim], […] noi am proclamat – fa[] de sclavia antichita[ii – egalitatea primordial] \i unitatea neamului omenesc; noi am strigat cei dintqi =n lume – atunci cqnd pretutindeni domnea noaptea =ntunecoas] a p]gqnismului – maxima de veritate etern] \i care e suma religiunei : << Iube\te-l pe aproapele tau ca pe tine =nsu[i >>; nu f]cea altuia ceea ce n-ai vrea tu ca s] [i se fac] [ie (Levetic 19:18), ridicqnd astfel instinctul natural de solidaritate =ntre oameni la o porunc] religioas] \i favorizqnd =n chipul acesta prosperitatea speciei; noi am conceput adev]rul suprem unitatea =n credin[a noastr] =n unicul Dumnezeu”. Interpretarea talmudic] a celebrului verset 18 din capitolul 19 al Leveticului %… s] iube\ti pe aproapele t]u ca pe tine =nsu[i… ^, =n sens exclusiv prin %aproapele^, =n[elegqndu-se doar un evreu, nu un alt om, atrage dup] sine dou] coduri morale: unul care reglementeaz] rela[iile dintre evrei, cel]lalt care cuprinde prescrip[iile privind comportamentul evreiilor fa[] de neevrei.

Etica rabinic] cere omului s] considere %lucrurile ascunse^, dintr-un punct de vedere religios, etic, c]ci %lucrurile ascunse^ sunt legate de %lucrurile revelate^. Acestea din urm] trebuie v]zute de om prin optica Torei. Aceast] etic] rabinic] =\i =ntemeiaz] aceast] doctrin] pe un verset din cartea Deutronomului 29:29 care spune: %Lucrurile ascunse apar[in Domnului, Dumnezeului nostru, dar lucrurile descoperite, revelate sunt pentru noi \i pentru copiii no\tri, =n scopul de a pune =n practic] toate cuvintele acestei Legi^. Exist] o leg]tur] =ntre %lucrurile ascunse^ \i %lucrurile revelate^. Omul este chemat s] manifeste aceast] leg]tur] cu lumea prin ac[iunea religioas] etic]. Prin %cuvintele acestei Legi^ evreul descoper] lumii faptul c] %lucrurile ascunse^ \i %lucrurile revelate^ nu [in de dou] lumi separate ci de o singur] \i aceea\i lume. Aceasta a\teapt] ca unitatea sa s] fie manifestat] prin studiul Torei \i prin respectarea ei. Evreul, individual, \i poporul evreu, ca \i colectivitate, trebuie s] conlucreze la unificarea acestei lumi.

Evreii considerau c] toate situa[iile =n care umanitatea \i-a recunoscut calea sa religioas], au decurs la semnifica[ia spiritual] =n raporturile etice. Prin urmare ei gqndeau extrem de viguros moral.

+n[elp[ii iudaismului rabinic i-au =nv][at pe iudei nu doar ceea ce trebuiau s] fac] ci \i ceea ce trebuiau s] simt]. +n felul acesta ei au =ndeplinit cea mai dificil] sarcin] \i anume transformarea evreilor astfel =ncqt ei s] r]spund] imaginii care ei \i-au format-o despre Dumnezeu. De la =nceput pqn] la sfqr\it, documentele iudaismului rabinic au =nf][i\at o singur] doctrin]: evreul adev]rat trebuia s] arate virtu[iile morale ale umilin[ei, r]bd]rii, rezisten[ei \i ale speran[ei. Datorit] faptului c] evreilor le era poruncit s]-L iubeasc] pe Dumnezeu, emo[iile, dragostea deveneau sfinte. Dragostea era direc[ionat] spre Dumnezeu, dar aceea\i emo[ie, dragoste putea deveni nu doar profan] ci \i p]c]toas], imoral], cqnd era orientat] gre\it spre putere sau persoan] proprie.

Fariseii au generat iudaismul rabinic, care readucea iudaismul la o regul] moral] de aur: %S] nu-i faci aproapelui t]u ceea ce nu vrei ca el s]-[i fac] [ie =nsu[i^; regul], pe cqt de posibil a fi realizat], respectat], pe atqt de umanist]. Efortul concretiz]rii ei nu dep]\e\te puterile omului ci reclam] doar o ra[ional] =n[elegere a egoismului \i o bun] dozare a voin[ei =ntru =nf]ptuirea binelui. Talmudul din Ierusalim \i talmudul din Babilon con[in fiecare comentarii morale referitoare la cele mai tipice situa[ii =n care omul se afl] =n fa[a lui Dumnezeu, fa[] de sine, de al[ii, de adev]r, de poc]in[] \i de natur].:

Despre iubirea de oameni \i despre iubirea de sine: precum ai un merit de a spune ceva care va fi ascultat, tot a\a ai un merit cqnd nu spui ceva despre care nu e\ti sigur c] va fi luat =n seam].

Despre adev]r: pedeapsa mincinosului este c] chiar atunci cqnd spune un adev]r nu mai este crezut; n-au parte de izb]vire cei care =\i bat joc de al[ii, mincino\ii \i intriga[ii.

Despre Dumnezeu \i om: dup] cum Dumnezeu iube\te dreptatea fi \i tu drept, dup] cum Dumnezeu este milos fi \i tu milos, dup] cum Dumnezeu este =ng]duitor fi \i tu =ng]duitor, Dumnezeu =l iube\te pe str]in iube\te-l \i tu.

Temeiul moralei talmudice este Leg]mqntul, fuziunea intim] =ntre Dumnezeu, Israel \i Tora: Dumnezeu, Israel \i Tora sunt una. +ntre Dumnezeu \i Israel exist] o punte: Tora. Ea preexist] \i este cartea lumii \i credin[a omului; lumea n-a fost creat] decqt ca omul s-o studieze \i s-o respecte; tocmai de aceea morala poporului evreu este =n majoritate extras] din Talmud. Talmudul este deosebit de sensibil la demnitatea uman], mai ales la demnitatea celor umili \i oprima[i. El face din milostenie o virtute cu condi[ia ca ea s] fie anonim] \i discret]. Preocuparea pentru dreptate, care se confund] cu caritatea, str]bate tot Talmudul. El creeaz] obsesia faptei f]r] pat], a drept][ii absolute, a adev]rului total \i astfel c] rabinii talmudului sunt =nainte de toate oameni scrupulo\i, care =n[eleg s] cqnt]reasc] totul =n mod minu[ios.

4.4. Dumnezeu =n mistica iudaic] – Cabala

Scopul misticii =n credin[ele lumii este s] ob[in] o percep[ie a uniunii cu Divinul. +n iudaism este numit mistic cel ce caut] s] intre =n contact cu o experien[] dumnezeiasc], iar aceasta poate fii ob[inut] prin experien[] personal] sau prin reflec[ie intens]. +n istoria credin[ei, mistica a trecut printr-o evolu[ie complex], de la experien[a direct] a patriarhilor, a lui Moise \i a profe[ilor, pqn] la obscurele teorii cosmologice \i teologice ale rabinilor de mai tqrziu. C]utarea spiritual] este de o importan[] spiritual]. Scopul vie[ii religioase este cunoa\terea lui Dumnezeu \i experin[a prezen[ei divine.

Scrierile ebraice con[in cqteva dinre cele mai vii \i mai captivante descrieri ale =ntqlnirii cu divinul. +ncepqnd cu patriarhii – Avraam, Isac \i Iacov – Dumnezeu este =nf][i\at drept conduc]torul destinului na[iunii iudee. Dup] ce vechii israeli[i au devenit sclavi =n Egipt, Dumnezeu i s-a dezv]luit lui Moise, cerqndu-i s] elibereze poporul evreu din robie. Biblia prezint] aici din nou apari[ia lui Dumnezeu =n termeni misterio\i: dintr-un rug aprins El porunce\te supunere voin[ei Lui; apoi pe muntele Sinai, teofania lui Dumnezeu a cople\it poporul, care a ascultat porunca divin] cu fric] \i cutremur.

Cuvqntul Cabala =nseamn]: tradi[ie, transmitere, primire, preluare, continuare. Prin ea se =n[elege o mi\care cu caracter mistico-speculativ, care s-a putut instala =ncepqnd din Evul Mediu =n iudaism, al]turi de curente rabinice \i religios-filozofice, ca a treia putere spiritual-religioas]. Ea a preluat =n slujba ei tradi[ii rabinice, cuno\tin[e filozofice, ca \i vechi reprezent]ri ezoterice \i magice astfel =ncqt au putut deveni sisteme etice \i soteorologice. +nv][]torii Cabalei se numesc mekubalim iar pe ei =i intereseaz] s] cerceteze \i s] utilizeze %sitrei Tora^ de aceea sunt numi[i \i %b]rba[ii tainei^, %\tiutorii din har^.

Cabala este literatura religioas] bazat] pe leg]tura mistic] dintre Dumnezeu \i om. Dumnezeu ajunge la om printr-un lan[ de zece for[e, emana[ii sau manifest]ri imateriale numite sefirot. Aceste emana[ii, prin intermediul particip]rii divine, fac cu putin[] via[a fizic] de pe p]mqnt.

Mistica evreiasc], consider] tot ceea ce exist] ca %ascuns \i descoperit^, %interioritate \i exterioritate^, %lumin] \i vas^, %suflet \i trup^, %trup \i ve\mqnt^. Aceast] opozi[ie, aceast] complementaritate =n unitate este =nscris] =n inima Realit][ii. Cabala a introdus =n doctrina sa, a unit][ii, =nv][]tura sa privind unitatea Cabalei \i a \tiin[ei. Cabala aspir] s] descopere %misterele Torei^, =n Tora, pe care ea o studiaz] atent, \i, ascunde =n profunzimile Torei, %misterele lumii^.

Exist] =ntre Tora \i lume o rela[ie strqns], o coresponde[] interioar]; Tora a fost Cartea crea[iei lumii \i, atqt cqt lumea exist], Tora trebuie s] fie pentru locuitorii ei, \i =ndeosebi pentru Israel, paznicul ei. Cabala, expresia suprem] a Torei, caut] s] contemple %interioritatea^, esen[a Realit][ii. |tiin[a studiaz] %exterioritatea^ lumii reale, examineaz] %scoar[a^ ei vizibil]; ori, %interioritatea^ \i %exterioritatea^, %nucleul^ \i %=nveli\ul^ a ceea ce exist] alc]tuiesc o unitate.

Dumnezeu nu este ceea ce credem noi c] este. Dumnezeu nu este un lucru, o fiin[], un substantiv. El nu exist] =n sensul =n care se define\te existen[a pentru c] nu ocup] spa[iu \i nu este legat de timp. Misticii iudaici se refer] la El cu termenul de En Sof, ceea ce =nseamn] Nem]rginire. Misticii cabali\ti =\i pun =ntrebarea despre ceea ce este Dumnezeu iar cabali\tii spun c] primul verset din Geneza a fost tradus gre\it. Majoritatea oamenilor cred c] acesta spune: %La =nceput Dumnezeu a creat cerul \i p]mqntul^;dar cuvintele din ebraic] pot fii citite altfel. Un cabalist ar citi:%+ntru =nceput, l-a creat pe Dumnezeu (elohim), cerurile \i p]mqntul^. Adic] din Neant a fost creat poten[ialul de =nceput – Sorgintea. Odat] ce a fost un =nceput a fost creat] Dumnezeirea (=n forma de plural), o divinitate la care se putea raporta restul crea[iei; apoi au fost create cerurile \i p]mqntul.

Cqt prive\te Cabala, ea pune =n plin] lumin] crea[ia: crea[ia lumii la care Creatorul a purces liber \i voluntar, pe care El a f]cut-o s] intre =n timp, pe care El a marcat-o printr-un %=nceput^. Creatorul este Fiin[a deasupre fiin[ei, care vegheaz] personal la opera Sa =n bun]tatea Sa. Cabala constituie una dintre cele mai complexe opere ale gqndirii evreie\ti. Ea cuprinde numeroase ramuri \i se apleac] asupra celor mai ne=nsemnate detalii: ea =ncearc] s] elaboreze o teorie referitoare la fiecare etap] a dezvolt]rii lumii, pornind de la cea mai originar] dintre toate, care se produce =n divinitate =ns]\i, mergqnd pqn] la r]scump]rare. +n aceast] fresc] imens], ea confer] existen[ei evreie\ti o semnifica[ie precis] de prim plan. Cabala se bizuie pe ipoteza conform c]reia procesul Crea[iei este tributar unei crize care afecteaz] divinitatea. Aceast] criz] provoac] c]derea scqnteilor sacre =n lumea fabrica[iei, misiunea cabali\tilor fiind atunci de a =ntreprinde eliberarea sau ridicarea scqnteielor prizoniere =n scopul de a restaura structura divin] originar]. A contribui la acest mare proces reparator constituie esen[a activit][ii cabali\tilor care n]zuiesc s]-i redea realit][ii perfec[iunea.

Conform =nv][]turii cabalistice, fiecare cuvqnt al Torei este con[inut =n Numele divin \i, =n acela\i timp, este expresia cea mai apropiat] de Dumnezeul lumii cere\ti. Poporul Israel, omenirea, lumea organic] \i anorganic], =ntregul curs al istoriei \i de asemenea idolii \i demonii sunt o expresie, derivare, dezvolatre a Numelui dumnezeiesc. Dumnezeu cel de necuprins, total transcendent, f]r] nume, a f]cut posibil] crea[ia uman] \i a lumii printr-un act de autolimitare esen[ial] eliberqnd spa[iul eliberat de El +nsu\i. Prin c]derea =n p]cat a oamenilor originari s-a produs sp]rtur] =ntre crea[ie \i Creator. Poporul Israel are sarcina =n istoria mqntuirii de a se =ngriji de restabilirea unit][ii originare divine a universului.

Punctul de plecare, dar \i scopul Cabalei este cunoa\terea lui Dumnezeu. Fiind o \tiin[] total] de via[], Cabala =l cheam] pe om la o permanent] c]utare a lui Dumnezeu, %principiu \i scop al oric]rui lucru^. Gra[ie acestei c]ut]ri, omul ia cuno\tin[] de sine \i =\i descoper] propria libertate. G]sindu-L pe Dumnezeu, omul se asigur] \i atunci el =\i ancoreaz] libertatea =n Cel care este originea \i condi[ia acestei libert][i.

Cunoa\terea divinului nu seam]n] prin nimic cu o \tiin[], care rezult] din examinaea unui obiect material. Dumnezeu nu este un obiect care poate fi cunoscut \i luat =n posesie, nu este un lucru acesibil ra[iunii sau \i ra[iunii \i fa[] de care, oricum, po[i r]mqne str]in sau indiferent. Dumnezeu nu este un subiect pe care ai putea s]-L cuno\ti f]r] a te lega de El. Dumnezeu este deasupra lumii; a-L cunoa\te =nseamn] a I te =ncredin[a, a-L asculta.

Dumnezeu se arat] fiin[ei noastre =ntregi \i o oblig] la o luare de cuno\tin[]; %Eu sunt Cel Ve\nic, Dumnezeul t]u^. Dumnezeu este cu totul altceva decqt un obiect, =ntr-adev]r numai El este Fiin[a \i Realitatea. El este cu totul diferit de subiect: El este Esen[a, Dumnezeu este singurul Eu; este unicul Cel]lalt, care nu poate fi comparat cu nimic altceva. Este unicul Singur despre care nu trebuie \i nici nu putem s] ne facem o idee prin analogie. %Dumnezeu nu poate fi conceput altel decqt prin =nsu\i Dumnezeu^.

Dac] ne referim la tema cabalistic] cu privire la Dumnezeu, atunci caracterul ei mitic apare =n =nv][]tura celor zece Sfirot despre poten[ele \i c]ile de ac[iune ale Dumnezeului viu. Teoria cabalisti] despre unitatea dinamic] a lui Dumnezeu, a\a cum apare ea la cabali\ti, este aceea a unui proces teogonic =n care Dumnezeu iese din ascunderea Lui \i din inexprimabilul fiin[ei Sale \i ni se =nf][i\eaz] drept Creator.

Capitolul 5

CONCEPTUL DE DUMNZEIRE +N IUDAISMUL MEDIEVAL

+n epoca medieval] timpurie textele mistice ale iudaismului rabinic au fost studiate de c]rturari. +n scrierile lor ace\ti mistici s-au ar]tat preocupa[i de misterul unita[ii divine. +n elaborarea doctrinelor teologice, hasidei s-au adqncit =n studiul numelor lui Dumnezeu \i al combin]rii mistice a literelor acestor nume. Conceptul de hasid (pios), =n orizontul teoretic al acestor teologii, a avut o maxim] importan[]. A fi hasid era un ideal religios care transcede orice realizare intelectual]. O alt] caracteristic] a acestei mi\c]ri medievale prive\te mistica rug]ciunii. +n literatura pietist] s-a acordat o aten[ie deosebit] tehnicilor de specula[ie mistic] =ntemeiate pe calculul cuvintelor =n rug]ciune, binecuvqnt]ri \i imnuri. +n acela\i timp misticii evrei medievali ce tr]iau =n sudul Fran[ei s-au dedicat specula[iei mistice despre natura lui Dumnezeu \i a sufletului, despre existen[a r]ului \i despre via[a religioas].

5.1. Reac[ia antirabinic] – Carai[ii

Carai[iii sunt o sect] dizident] a iudaismului, caraismul se deosebe\te fundamental de iudaismul rabinic prin faptul c] respinge legea oral] reprezentat] de talmud. Aceast] respingere a dus la apari[ia unor practici rituale aparte, prin care carai[ii se disting de restul evreilor. Dup] majoritatea istoricilor, schisma carait] dateaz] de la revolta lui Anan ben David din secolul al VII-lea e.n. Carai[ii =n\i\i, =mpreun] cu cq[iva cercet]tori, sus[in c] pot fi detectate elemente protocaraite =nc] din vremea celui de-al Doilea Templu la unele grup]ri ca secta de la ~umram, iudaismul din Alexandria, precum \i al[i evrei care nu erau nici farisei nici saduchei. Chiar dac] nu toat] lumea este de acord cu unele detalii, cei mai mul[i speciali\ti, sunt de p]rere c] Anan a jucat un rol important =n ceea ce se cheam] ast]zi caraism (termen introdus =n secolul al IX-lea de Beniamin al-Nahawendi).

Spiritul liberal, inerent pozi[iei lor, =i facea pe carai[i s] ridiculizeze nenum]ratele legende care, =n Talmud, reflect] o concep[ie antropomorfic] a Divinit][ii. Prin respingerea folclorului naiv \i a supersti[iilor care se ivesc cu diverse ocazii =n pasajele Talmudului =n conformitate cu legea, carai[ii opreau o apropiere ra[ionalist] fa[] de religie, ceea ce furniza un impuls pentru progresul filozofiei religioase practicate de rabinii evrei. +n acela\i spirit ra[ionalist, ei criticau practica de da amulete bolanavilor, o interziceau pe cea popular] de rug]ciuni pe mormintele sfin[ilor \i de a face ceremonii religioase =n locurile sfinte. Acestui ra[ionalism ini[ial =i putem ad]uga \i decizia ca statutul b]rbatului \i al femeii s] fie considerat asem]n]tor =n momentul divor[ului. Pozi[ia lor fa[] de dogma profund =nr]d]cinat] a =nvierii mor[ilor \i noua interpretare a povestirii biblice, acceptat] de obicei, a =n]l[]rii %corporale^ a lui Ilie la cer. Unii carai[i recuno\teau adev]rul relativ al credin[elor cre\tine \i mahomedane, crezqnd c] Mahomed \i Isus erau adev]ra[i profe[i, care aduseser] mesajele autentice ale mqntuirii la milioane de p]gqni.

Interdic[ia lui Anan de a studia astronomia era probabil bazat] pe rela[ia dintre astronomie \i astrologie din acea epoc]. Credin[a de baz] a astrologiei, adic] prezicerea, aser[iunea c] destinul omului este determinat de stele, era condamnat] de carai[i, deoarece ea implica opinia c] omul nu era liber moral. +ntr-adev]r, credin[a c] omul este f]cut pentru a fi =n =ntregime liber, bazqndu-se doar pe el =nsu\i =n fa[a lui Dumnezeu, era una dintre convingerile fundamentale ale caraismului. Destinul omului nu este fixat de stele, nici m]car de func[ionarea inexorabil] a legilor naturii, ci de interven[ia direct] a voin[ei lui Dumnezeu.

La ora actual], calendarul carait, bazat ini[ial pe observarea fazelor lunii \i pe evenimentele agricole, este foarte pu[in decalat fa[] de calendarul rabinic. Totu\i exist] unele deosebiri =n celebrarea s]rb]torilor. Carai[ii respect] legea t]ierii rituale a animalelor \i nu m]nqnc] din speciile interzise de Biblie; permit, =n schimb, amestecul de carne cu lactate, cu condi[ia s] fie de la specii diferite.

Cele zece principii ale caraismului.

Crea[ia lumii

Existen[a unui Creator universal

Unicitatea \i necorporalitatea Creatorului

Superioritatea profe[iei mozaice

Perfec[iune Torei

Obliga[ia de a =n[elege ebraica

Misiunea profe[ilor nemozaici

+nvierea mor[ilor

Providen[a divin]

Ivirea lui Mesia.

5.2. Mi\carea ra[ionalist]

Mi\carea ra[ionalist] a filozofiei evreie\ti \i-a g]sit primul mare interpret =n Saadia Gaon, n]scut =n Egipt, la sfqr\itul secolului al IX-lea (882-942). Ra[ionalismul s]u penetrant \i dogmatic este de un interes aparte, gqndirea sa necunoscqnd compromisul, =ntemeindu-se pe un fundament ra[ional, invulnerabil la critic] \i strict circumscris. Prin ipoteza sa fundamental], ce afirm] aptitudinea ra[iunii de a explora natura \i de a descoperi sensul lui Dumnezeu \i al revela[iei Sale, el se plaseaz] =n tab]ra ra[ionali\tilor. El s-a desp]r[it de cei ce se =ndoiau de posibilitatea ra[iunii de a dobqndi o certitudine deplin] \i total], criticqndu-i =n mod special pe cei care credeau c] cunoa\terea erupe din fulger]ri de lumin], principiu =mbr][i\at deja de Maimonide. Intui[ii pe acest gen nu se pot confirma decqt prin revenirea lor \i nu prin procesul logic al analizei la lumina zilei. Saadia recunoa\te c] %natura sa de fiin[] creat] =l supune pe om =ndoielii \i erorii^, dar puterea ra[iunii, dac] este sus[inut] \i c]l]uzit] metodic, nu poate duce decqt la adev]rurile finale \i definitivate ale revela[iei.

Dumnezeu este =n afara universului schimb]tor, transcende chiar dimensiunile spa[iului \i ale timpului, deeoarece aceste sunt calit][i ale naturii fizice. Dumnezeu, El este etern, dincolo de dimensiunea spa[ial] \i f]r] istorie personal]. Deoarece inducem existen[a Sa varia[iilor fiec]rei faze a existen[ei fizice, reiese c] Dumnezeu este imuabil. De\i nu apar[ine lumii materiale, Dumnezeu fiind ceva despre care nu avem nici o cunoa\tere, putem totu\i stabili c] %El este unul, viu, atotputernic \i atoate\tiutor^; nici un lucru nici o fiin[] nu se pot compara cu El. Calit][ile Sale sunt implicate =n conceptul de Creator. El este Unul, pentru c] multiplicitatea are limite spa[iale. El este toat] puterea \i toat] =n[elepciunea, fiindc] efectele se manifest] =n plan intern \i =n func[ionarea bine ordonat] a naturii. El este viu deoarece El anim] fiecare eveniment =n func[ie de plenitudinea planului S]u, combinqnd puterea Sa asupra universului fizic, cu ra[iunea Sa, voin[a Sa \i scopul propus.

5.3. Declinul ra[ionalismului

Hisadis Crescas (1340-1410) se afl] la r]scrucea mi\c]rii ra[ionaliste din Evum Mediu evreiesc. El a tr]it \i a lucrat =n marea tradi[ie intelectual] a iudaismului spaniol, dar a fost \i acela care a subminat cel mai mult liberalismul \i credin[a =n ra[iune care a caracterizat acest curent. Crescas =\i ap]r] credin[a declan\qnd ofensiva \i criticqnd cu severitate bazele biblice ale cre\tinismului. +n lucrarea sa principal], Lumina Domnului, Crescas respinge cele dou]zeci \i cinci de afirma[ii de baz] ale conceptului aristotelic medieval, formulate de Maimonide. Crescas era gata s] accepte c] Dumnezeu este cauza prim]; surs] primar] a oric]rei activit][i, Dumnezeu trasncede toate mi\c]rile \i aparen[ele cunoscute. Dar el pretinde c] filozofii merg prea departe cqnd =ncearc] s] determine natura exact] a atributelor lui Dumnezeu. Deoarece divinitatea nu este cunoscut], atributele %negative^ ale filozofiei ar putea s] sugereze o con\tiin[] fals] a %Domnului care a vrut s] r]mqn] =n bezn]^. Dac] se neag] unul din atributele Sale, ce n-ar trebui negat, vom r]t]ci spre revolt] \i am putea s] ajungem s] repudiem Divinitatea Sa.

A doua persoan] care sus[ine aceast] mi\care este Joseph Ya-Abetz, un =nv][]tor eminent printe rabinii spanioli. Ya-Abetz r]mqne =n tradi[ia filozofic] afirmqnd c] sufletul credinciosului nu transform] medita[ia cabalistic].

5.4. Mi\carea Romantic]

Sunt dou] moduri fundamentale de a =n[elege misterul existen[ei; fie, se folose\te a\a cu o fac ra[ionali\tii inteligen[a \i logica pentru a interpreta datele universului; fie, se afirm], a\a cum o fac romanticii, c] doar sentimentele noastre corespund adev]ratei naturi a lucrurilor.

Istoria dezvolt]rii evreimii a stat dintotdeauna sub semnul opunerii a dou] principii: al individualului \i al colectivului sau na[ionalului. Orice credin[] =\i are sorgintea =n ultimile adqncimi ale sufletului omenesc, =n aspira[ia acestuia c]tre cunoa\terea originii \i =n[elegerea scopului final al existen[ei, c]tre unificarea cu Dumnezeirea =n sim[ire \i =n gqnd. Acesta este \i izvorul psihologic din care a izvorqt credin[a Israelului. Romantismul evreiesc este compus din dou] \coli principale: individualist] \i na[ionalist]. Individuali\tii postuleaz] experien[a personal] ca esen[ial], =n timp ce na[ionali\tii atribuie calit][i metafizice speciale sufletului evreiesc. Teza individuali\tilor a fost elaborat] =n special de Solomon Ibn Gabirol, =n vreme ce concep[iile na[ionali\tilor au fost sus[inute cel mai =nfocat de Yehuda Halevi.

Gabirol descrie cele dou] principii: al materiei \i al formei, considerqndu-i factori constitutivi ai domeniului spiritual \i ai lumii fizice. Ideile spiritului \i obiectele percepute de sim[uri sunt unificate =n acest fel. Al]turi de neoplatonicieni, el afirm] c] existen[a este un flux continuu, venind din Spiritul Unic, izvor al oric]rei fiin[e. Lumea brut] a materiei este =n realitate de origine spiritual], [q\nit] din izvorul luminos al =ntregii vie[i, Dumnezeu.

+n m]sura =n care un om cunoa\te unitatea l]untric] a oric]rei existen[e, sufletul s]u se apropie de Dumnezeu. Aceast] viziune a unit][ii atotcuprinz]toare nu poate fi realizat] decqt la modul negativ prin ra[iune; dar este posibil] \i o abordare pozitiv], deoarece fiin[a uman] se poate ata\a de Dumnezeu gra[ie voin[ei Sale. Un act de voin[] poate sesiza, pozitiv \i dintr-o dat], viziunea despre unitate pe care ra[iunea nu o ob[ine decqt negativ \i treptat. Voin[a Divina este forma care imprim] formele =n materie. Deoarece voin[a este superioar] ra[iunii pe scara existen[ei, nu este de mirare c] drumul voin[ei duce la succesul cercet]rii metafizice. Ea izbute\te chiar s] ne uneasc] direct cu voin[a Divin], printr-o experien[] mistic], ajungqnd astfel la via[a etern].

Yehuda Halevi a fost poetul \i filozoful clasic al sufletului na[ional evreiesc. El nu a mers pe calea b]tut] de mistici, el a =ncercat s] g]seasc] %apropierea de Dumnezeu^, topindu-\i eul =n curentul viu al %poporului etern^. Halevi interpreteaz] %na[ionalitatea evreiasc]^ ca baz] a viziunii metafizice \i a adev]ratei evlavii. De\i a vie[uit cu multe secole =nainte de apari[ia na[ionalismului secular, na[ionali\tii evrei moderni au reg]sit =ntotdeauna =n scrierile sale izvoarele tradi[iei evreie\ti. Halevi afirm] principiul c] numai Dumnezeu ne poate spune cum trebuie s] fie slujit El. Dac] voin[a lui Dumnezeu nu poate fi p]truns], este logic s] credem c] El are propriile Sale idei despre slujirea Sa. Aceste idei metara[ionale nu pot fi descoperite nici prin ra[iune, nici prin specula[ie, ci prin revela[ie.

Iudaismul nu este fundamentat pe ra[iune, ci pe m]rturia direct] a experien[ei – experien[a colectiv] a poporului evreu \i experien[a individual] a profe[ilor (intui[ie a divinului). Intui[ia profe[ilor =l poate vedea pe Dumnezeu ca =n viziunea tradi[iei evreie\ti (IHVH), =n timp ce ra[iunea uman] =l concepe doar pe Dumnezeul naturii (Elohim). %Nimeni nu-l neag] pe Elohim, dar unii =l neag] pe Dumnezeul viu al lui Israel (IHVH), deoarece profe[ia este un fenomen rar… aceast] calitate nu se ob[ine prin ra[iune, ci prin intui[ia pe care =l transport] pe profet =n categoria =ngerilor… Atunci profetul ajunge s]-\i iubeasc] atqt de mult St]pqnul, =ncqt este gata s]-\i dea via[a pentru iubirea Sa, fiindc] =n uniunea cu Dumnezeu el g]se\te o stare pl]cut] unic] \i se =ntristeaz] cqnd se dep]rteaz] de El, =n opozi[ie cu filozofii care consider] c] adora[ia nu este decqt un exerci[iu de dorit din punct de vedere etic…^ Uniunea cu natura Divin] este descris] ca un sentiment de nostalgie mistic] pentru prezen[a Divin]; alteori prezen[a Divin] este conceput] ca o putere implicit], ce se manifest] =n contextul unei serii de evenimente istorice. Tora nu promite cerul \i nemurirea ca recompens] pentru respectarea mi[voth dar enumer] o serie de compensa[ii terestre, evenimentele demonstrqnd c] treburile noastre nu sunt conduse conform capriciilor naturii, ci urmqnd voin[a Sa. +n acest fel, sentimentul vecin]t][ii cu Dumnezeu este cultivat pqn] =n punctul =n care oricine atinge acest nivel nu se mai teme deloc de moarte ci ajunge la nivel cerut de Dumnezeu.

Capitolul 6

CONCEPTUL DE DUMNEZEIRE +N IUDAISMUL MODERN |I CONTEMPORAN

Atqt =n cazul tuturor mi\c]rilor religioase,iudaismul nu a fost reamintit static \i unifluescent de curentele gqndirii moderne. Sunt separ]ri =n interiorul lor iar cuvqntul denomina[iune a fost aplicatde cq[iva dintre ei, dar cuno\tin[a etic] \i devo[iunea lor au =mpiedicat deschis schisma \i dezvoltarea separ]rii sectelor evreie\ti; =ns] sunt mult mai importante acele care au rezultat din aplicarea \tiin[ei moderne \i metodei de studiu. Acestea sunt cele mai mari \coli de gqndire =n iudaismul prezent, \i cel pu[in trei din ele sunt suficiente pentru ai caracteriza ca denomina[iune pe evrei. Acestea sunt: iudaismul ortodox, iudaismul reformat \i iudaismul conservator pe care le voi analiza =n detaliu.

6.1. Hasidismul

Mi\care popular] de rena\tere religioas], =ntemeiat] =n secolul al XVIII-lea, =n Polonia, de Israel ben Eliezer care era cunoscut ca Baal |em Tov. Erau pe atunci, =n aceast] zon] r]s]ritean] a lumii evreie\ti, mici grup]ri mistice, care respectau cu stricte[e normele religioase \i urm]reau atingerea st]rii ideale de hasidut (sfin[enie, evlavie). +n vechile texte evreie\ti, hasidul este descris ca un om care a atins un grad superior de evlavie fa[] de cel al [adicului, acesta din urm] fiind numai un om bun \i drept. +n hasidismul lui Baal {em Tov, rolurile se inverseaz]; discipolii se numesc hasidimi, =n timp ce titlul de [adik revine =nv][]torului. +n realitate, =nc] din vremea =ntemeietorului s]u, hasidismul a fost =n permanen[] asociat cu personalitatea unui om deosebit de evlavios, care juca rolul de c]l]uza spiritual] \i se ruga pentru =nv][]ceii s]i.

Succesul =ntreprinderii a fost ie\it din comun \i persistent. Primii cincizeci de ani care au urmat mor[ii lui Baal |em Tov – din 1760 pqn] la 1810 – constituie o perioad] eroic] \i creatoare a hasidismului. Un num]r considerabil de mistici \i de sfin[i au izbutit s] regenereze valorile religioase pietrificate ale iudaismului legalist.

La temelia sistemului =ntemeietorului hasidismului e a\ezat un principiu care apare ca una dintre principalele concluzii ale =nv][]turii cabalistice, anume teza c] =ntre lumea dumnezeiasc] \i cea omeneasc] exist] doar o diferen[] exterioar] \i c], =n realitate, aceste dou] lumi sunt legate una de alta =n cel mai strqns fel \i se influen[eaz] reciproc. Concep[ia cabalistic] potrivit c]reia lumea empiric] nu ar fi decqt o emana[ie a divinit][ii, constituind un amestec de materie \i spirit, a dobqndit forma ei cea mai absolutizant] =n =nv][]tura lui Baal |em Tov: Creatorul r]mqne mereu =n mijlocul crea[iei. Omul trebuie s] se gqndeasc] mereu c] pe lumea asta fiecare lucru e =mplinit de Creator \i tot ce se =ntqmpl] pe lume dat]rit] for[ei gqndirii oamenilor vine de la providen[]. Omul trebuie s] se gqndeasc] permanent c] =ntregul p]mqnt e plin de cinstirea Creatorului \i minun][ia Lui e totdeauna aproape; el trebuie s]-\i aminteasc] mereu de Creator \i s] cread] cu =ntreaga sa putere c] splendoarea lui Dumnezeu e =n apropierea lui, =l ocrote\te \i c] el \i Creatorul se privesc unul pe altul =n ochi.

+n ciuda nout][ii sale, hasidismul a fost mai pu[in o filozofie iudaic] inedit] cqt una care a pus mai bine =n eviden[] un num]r de idei deja prezente =n Biblie, =n literatura talmudic], \i mai ales, =n Zohar \i Cabala. Mi\carea a fost descris] de unii drept un misticism popular. Ap]rqnd ini[ial ca o revolt] contra intelectualismului arid al rabinilor, hasidismul a reu\it efectiv s] stimuleze =n rqndul evreimii bucuria \i entuziasmul rug]ciunii c]tre Dumnezeu.

Dou] doctrine, una legat] de [adikism, cealalt] de devekut, sunt =mp]rt]\ite de toate curentele mi\c]rii. Pentru hasidimi, [adikul este mijlocitorul prin care se revars] =ndurarea divin]. Un hasid nu se poate apropia de Dumnezeu decqt printr-o leg]tur] srqns] cu [adikul. Urm]rindu-l cu aten[ie pe [adik, hasidul =nva[] cum trebuie s]-l slujeasc] pe Dumnezeu nu doar prin studiul Torei \i prin rug]ciune, ci =n toate faptele vie[ii de zi cu zi \i =n desf]\urarea treburilor laice. Devekut (ata\amentul) =nseamn] c] Dumnezeu este permanent =n gqndurile unei persoane, indiferent ce face ea =ntr-un moment sau altul. Numai [adikul este capabil s] ating] acest ideal deosebit de solicitant, pe care Maimonide =l considera inaccesibil muritorilor de rqnd. Cu toate aceste, hasidul poate spera s] se apropie de Dumnezeu printr-o strqns] comuniune cu =nv][]torul s]u. +n hasidism, conceptul de devekut are la baz] o alt] idee decqt la Maimonide, anume aceea a imanen[ei lui Dumnezeu =n lume, c]ci cum spune Zoharul, %nici un loc nu este gol de El^.

Hasidismul a fost comb]tut de celelalte ramuri ale iudaismului cum ar fi: mitnagdimii \i ortodoxia dar mai ales cei tradi[ionali\ti.

Mitnagdimii au comb]tut hasidismul atqt pe t]rqm teologic cqt \i pe cel al vie[ii comunitare. Mai exact, ei se =mpotriveau unui nou rit de rug]ciune \i-i criticau pe hasidimi pe motiv c] se [ineau deoparte de ansamblul comunit][ii, formqnd mici cercuri ale lor. Importan[a pe care o d]deau hasidimii conceptului de devekutera era un motiv serios de discordie. Pentru hasidimi, idealul rabinic al studierii Torei (de dragul ei) trebuia s] constituie un act de pietate \i nu un simplu exerci[iu al min[ii. Cel ce studia pentru faim] sau dintr-o ambi[ie intelectual] era foarte departe de acest ideal, spre deosebire de hasidul poate mai pu[in cultivat, dar al c]rui suflet intra, =n timpul studiului, =n comuniune cu Dumnezeu. Mai mult decqt atqt, hasidismul r]sturna ierarhia rabinic] a valorilor, sus[inqnd c] starea de devekut se atinge prin rug]ciune decqt prin studiu. Pentru mitnagdimi, studiul Torei, act suprem al practicii religioase, era o datorie care se cere =mplinit] independent de orice motiva[ii; =n plus era cu neputin[] s] studiezi \i s] te concentrezi asupra lui Dumnezeu =n acela\i timp. Hasidimii erau acuza[i c] dispre[uiesc erudi[ia \i pe erudi[i \i c] lingu\esc masele ignorante.

+n timpurile vechi, hasidismul \i ortodoxia mai tradi[ional] se dezaprobau reciproc. Tradi[ionali\tii credeau c], =n entuziasmul s]u, noua mi\care dep]\ea unele limite. Ea ignora ierarhia tradi[ional] a celor cuvio\i \i =nv][a[i; venerarea [adikimilor era perceput] aproape ca o idolatrie, accentul pus mai degrab] pe bucuria mistic] decqt pe studiul st]ruitor al Talmudului fiind considerat o adev]rat] erezie. +ntre diversele grupuri au fost schimbate declara[ii de excomunicare. +n zilele noastre, =ns], tradi[ionali\tii au f]cut corp comun cu hasidismul. De\i ei oficiaz] liturghii diferite \i sprijin] institu[ii separate, sunt uni[i =n aversiunea lor fa[] de interpret]rile mai liberale ale iudaismului. Azi, adep[ii hasidismului studiaz] atent legea; ei r]mqn fermi partizani ai doctrinei potrivit c]reia Tora este de origine Divin] \i sunt ortodoc\i =n adev]ratul sens al cuvqntului.

6.2. Conceptul de dumnezeire sau teologia fundamental] =n principalele curente religioase ale iudaismului.

+n iudaismul contemporan s-a produs o reform] \i =n urma acestei reforme rezultatul a fost dividerea iudaismului. Putem vedea dezacordurile concesiunii c]re modernism =n tratarea femeilor pe timpul serviciilor de =nchinare =n cele rei grupe; astfel c] ortodoc\ii au fost cei care au continuat o practic] stric tradi[ional], refoma[ii sau despins din iudaismul ortodox \i au fost diferi[i fa[] de orodoxi iar conservaorii au fost o mi\care modern] =ntre celelalte dou]. Au fost conservativi =n clasicul secolului al XIX-lea, dar de asemenea a admis c] accentul tradi[iei trebuie s] se dezvole peste timp. Din acest motiv conservatorii au p]strat mai mult practicile.

6.2.1. Iudaismul ortodox

Este sintagma care apare =n sqnul iudaismului =n 1795, =n perioada Emancip]rii \i a Haskalei, \i care se r]spqnde\te =n secolul urm]tor, pentru a desemna ansamblul practicilor \i credin[elor evreie\ti tradi[ionale, =n contrast cu inova[iile aduse de iudaismul reformat. Cu timpul, formula a ajuns s]-i denumeasc] pe credincio\ii care afirm] inspira[ia divina a iudaismului, care ader] =n totalitate la legea scris] \i la legea oral], conform codific]rii ei din |ulhan aruh \i din comentariile acestuia, \i care respect] cu stricte[e =nv][]turile Halahei. Prezentqndu-se drept paznicii Torei, ei au fost nevoi[i, =n =mprejur]ri ostile, s] g]seasc] mijloacele de a-\i conserva particularit][ile modului lor de via[].

Via[a evreilor este axat], =n mod tradi[ional, pe respectarea legii. Tora care a fost predat] lui Moise =n integritatea sa de c]tre Dumnezeu a constituit un punct fundamental al credin[ei. De aceea ei trebuia s] cread] =n fiecare am]nunt. Transmi[qnd Tora urma\ilor, Moise a ac[ionat ca un scrib, scriind ceea ce I s-a dictat, \i astfel =ntregul Pentateuh este ad litteram cuvqntul lui Dumnezeu. Aceast] convingere a ajutat comunitatea evreiasc] \i a a fost al]turi de unicitatea lui dumnezeu elementul esen[ial al credin[ei lor.

Evreii ortodoc\i se caracterizeaz] prin aceea c] ei r]mqn fideli doctrinei potrivit c]reia Tora provine din Cer. Aceasta are o enorm] consecin[] practic] asupra vie[ii lor de zi cu zi, deoarece ei respect] nu numai prevederile Pentateuhului, dar \i toate diversele detalii ale Legii Orale. Aceasta =nseamn] c] ei trebuie s] locuiasc] =ntr-o anumit] zon] a ora\ului, pentru c] =n timpul Sabatului este interzis s] foloseasc] mijloacele mecanice de transport \i trebuie s] mearg] pe jos la sinagog].

Conceptul evreiesc iudeo-ortodox despre Dumnezeu se bazeaz] pe Vechiul Testament. Dumnezeu nu era o fiin[] fizic], El era intangibil \i invizibil. El era creatorul, st]pqnitorul \i judec]torul lumii doar El era cu adev]rat Dumnezeu. Celelalte zeit][i c]rora li se =nchin] alte popoare nu erau adev]ra[ii dumnezei; idolii erau f]r] putere \i inutili, nu erau vrednici de =nchinare de aceea a te =nchina unei fiin[e care nu era Dumnezeu constituia un p]cat considerabil, sau era o lips] de respect.

+n sqnul comunit][ii ortodoxe exist] abord]ri diferite \i ei se =mpart =n dou] categorii. Ultraortodoc\ii, a\a cum se intituleaz] ei, sunt =n principal evrei din Europa de est, care =ncearc] s] reproduc] via[a str]mo\ilor lor. Sunt de asemenea grupuri de evrei ultraortodoc\i =n cele mai multe dintre ora\ele mari din Europa \i America. Exist] apoi evrei =n Orient, care =\i au originea =n vechile comunit][i din Est. ei au propriile lor sinagogi \i propria lor liturghie. Pun, evident, accentul pe faptul c] Tora provine direct de la Dumnezeu, =ns] =ncearc] deasemenea s]-\i p]streze tradi[iile specifice. Un nou grup ortodox important a ap]rut =n secolul al XIX-lea. Ei sus[in c] este posibil ca un evreu s] r]mqn] ortodox, chiar dac] este adept al culturii moderne. Pozi[ia lor a ajuns s] fie cunoscut] ca neo-ortodoxie. +n timp ce accept] doctrina potrivit c]reia Tora este de origine divin] \i o respect] strict, adep[ii acestui grup nu ezit] s] se =mbrace dup] moda curent] din occident \i s] urmeze universit][i laice.

Iudaismul ortodox reprezint] ortodoxul sau pozi[ia tradi[ional] si poate fi numit] %dreapta extrem]^ a teologiei iudaice. Accept] inspira[ia Vechiului Testament \i a Talmudului cqt condi[iile moderne permit. Iudaismul ortodox [ine la o singur] doctrin] principal], doctrina revela[iei, care =nseamn] c] Tora con[ine absolutul edev]r, ea nu este lucrarea lui Moise ci a lui Dumnezeu. Evreii ortodoc\i practic] variabile ritualuri \i ceremonii, se observ] regulile dietice \i folosesc ebraica =n serviciile lor. Cele mai =nalte puncte ale =nchin]rii evreilor este ritualul Sabatului \i ceremoniile din anumite festivale\i zile sfinte relatate =n experien[a istoric] a oamenilor.

Ortodoc\i nu pot fi considera[i ca o mi\care organizat], =ntre diversele grupuri existqnd anumite divergen[e. Totu\i, ei sunt uni[i atqt =n convingerea c] Tora a fost dat] direct de Dumnezeu lui Moise, cqt \i =n dezaprobarea ferm] a interpret]rilor mai literale ale iudaismului.

6.2.2. Iudaismul reformat

Mi\carea reformist] a ap]rut =n Germania, la =nceputul secolului al XIX-lea. Beneficiind de educa[ie occidental] laic] \i combinqnd-o de bun] voie cu neevreii, ace\ti evrei germani s-au sim[it stqnjeni[i de slujbele religioase tradi[ionale. Ei au creat o liturghie mai sobr] \i mai aproape de ideile occidentale. Ei \i-au denumit casele de rug]ciune temple \i nu sinagogi; au preferat s] se roage mai degrab] =n limba german] decqt ebraic] \i au pus accentul pe idealurile etice \i universale ale iudaismului.

Iudaismul reformat este un curent al iudaismului care contest] caracterul neschimb]tor al legii scrise \i, prin urmare, sus[ine adaptarea gqndirii \i practicii evreie\ti la spiritul vremii. Iudaismul liberal \i iudaismul progresist apar[in amqndou] acestui curent. Moise Medelsohn, de\i ortodox =n felul lui, a contribuit la crearea climatului =n care s-a n]scut reforma. Pledoariile lui au impus =n mare m]sur] ideea unui nou statut pentru evrei: acela de cet][eni liberi \i egali =n drepturi. Sus[inqnd c] principiile iudaismului sunt ra[ionale, deci universale, el a facilitat o apropiere =ntre iudaism \i iluminism, =ncurajqnd evreimea s] se distan[eze de concep[ia rabinic] tradi[ional] \i s] atribuie educa[iei o valoare care dep]\ea limitele =nguste ale sistemului rabinic.

Iudaismul reformat s-a consolidat \i mul[umita mi\c]rii de %=ntoarcere la sinagog]^ din anii de dup] r]zboi. +n perioada 1940-1980, num]rul comunita[ilor membre ale Uniunii a crescut de la 400 la 730, expansiune ilustrat] \i de cre\terea num]rului de rabini. +n mod asem]n]tor, din 1940 pqn] =n 1981, Conferin[a Central] a Rabinilor s-a l]rgit de la 400 la 1286 de membri.

Imediat dup] cel de-al doilea r]zboi modial, Europa disp]ruse practic =n calitate de centru al vie[ii evreie\ti, iar supravie[uitorii Holocaustului erau prea pu[in =n stare s] recep[ioneze vechiul program al iudaismului reformat. Cu toate acestea mici comunit][i reformate au continuat s] se dezvolte, fiecare dup] propriul s]u model, =n Germania, Olanda, Belgia, Suedia \i Elve[ia. +n Fran[a un curent favorabil s-a conturat =ncepqnd din a doua jum]tate a secolului al XIX-lea \i mai ales din 1895, sub influen[a lui James Darmesteter. Cum r]zboiul franco-prusac din 1870 f]cea imposibil] preluarea oric]ror modele germane, evreimea francez] \i-a creat propriul s]u model liberal: sciziunea care s-a produs atunci =ntre ortodocsia tradi[ional] \i intelectualitate exprima o nou] viziune asupra iudaismului, conceput ca o religie interiorizat], =n contrast cu legalismul tradi[iei. +n scopul moderniz]rii cultului, a luat fiin[] un %cerc liberal^, ai c]rui membri au =ncercat s] =mpace iudaismul cu \tiin[ele pozitive.

Iudaismul reformat reprezint] o ajustare complet] a religiei evreice la via[a modern] \i cultural]. Este =n general mqna liberal] a credin[ei. Ea =nva[] c] revela[ia este progresiv] =n caracter, respinge legile dietice \i multe din vechile rituale \i ceremonii. Nu a\teapt] un Mesia personal dar recunoa\te c] =n era modern] a culturii universale a inimii \i a intelectului, apropierea de realizare a Israelului, este marea speran[] mesianic].

+n ultimi ani, mi\carea reformist] a devenit mai tradi[ional]. +n general, =n societatea occidental] exist] un interes mai mare fa[] de r]d]cinile etnice, iar evreii reformi\ti nu au fost imuni la aceasta. Limba ebraic] a fost reintrodus] la serviciu divin. Totu\i evreii reformi\ti r]man fideli unor principii, cum ar fii egalitatea absolut] =ntre b]rba[i \i femei, \i continu] s] pun] accentul pe factorul moral \i mai pu[in pe aspectul de ceremonial al credin[ei. +n multe privin[e evreii reformi\ti moderni duc o via[] aproape identic] cu aceea a vecinilor lor neevrei.

Iudaismul reformist este o ramur] a mi\c]rii reformiste. A fost =ntemeiat de Rabbi Sherwin Wine \i pune =n valoare aspectele umaniste ale iudaismului. Ca \i reconstruc[ioni\tii, evreii umani\ti au abandonat credin[a =ntr-o zeitate supranatural]. Federa[ia umanist] declar] c] Universul natural se men[ine singur, neavqnd nevoie de nici o interven[ie supranatural]; Iudaismul, ca civiliza[ie a evreilor, este o crea[ie a omului.

6.2.3. Iudaismul conservator

Este mi\carea religioas] ap]rut] =n Europa =n perioada care a urmat dup] Emancipare. Iudaismul conservator s-a dezvoltat din ini[iativa \colii %istorico-pozitiviste^ animat] de Zacharias Frankel, directorul seminarului teologic evreiesc din Breslau (1854-1873). Eminent =nv][at rabinic, Frankel nu reu\ea s] se identifice nici cu iudaismul ortodox, pe care-l socotea ie\it din uz, nici cu iudaismul reformat. Dup] p]rerea lui ortodoxia gre\ea atunci cqnd respingea cercetarea critic] \i \tiin[ific] a iudaismului, cultivqnd o abordare rigid] a Halahei. Cqt despre reform], modul ei de a trata religia i se p]rea, dimpotriv], prea radical, nu se f]cea nici o ierarhizare a poruncilor (mi[vot) dup] importan[], ebraica era total scoas] din uz \i toate aspectele etnice \i na[ionaliste ale iudaismului erau deopotriv] repudiate. Frankel a pledat pentru o cale de mijloc, pentru o atitudine modern], p]strqnd totodat] =n centrul iudaismului poporul evreu \i tradi[iile sale. El sus[inea respectarea Halahei, cu condi[ia adapt]rii acesteia la necesit][ile epocii \i anume pe baza unei metodologii critice. Aceast] abordare a iudaismului ca un mod de via[] dinamic a persistat =n centrul mi\c]rii conservatoare =n pofida transform]rilor care le-a suferit ulterior. Frankel era, de altfel, foarte p]truns de aspira[iile na[ionale evreie\ti, pledqnd pentru =ntoarcerea la Sion \i pentru restaurarea politic] a na[iunii evreie\ti cu mult =nainte de na\terea sionismului politic.

Cei doi fondatori ai iudaismului conservator au fost Zacharias Frankel (1801-1873) \i Solomon Schechter (1847-1915). Amqndoi au tratat tradi[ia evreiasc] =n termeni dinamici. Ei au recunoscut c], de-a lungul secolelor, iudaismul s-a schimbat \i c], =n cele din urm], sursa autorit][ii trebuie s] fie poporul evreu =nsu\i. +n lumina istoriei, ei au sus[inut c] anumite aspecte ale tradi[iei sunt permanente \i rezist] peste timp, =n timp ce altele au =nsemn]tate doar =n anumite perioade. Ast]zi, iudaismul conservator cuprinde o mare varietate de credin[e, iar =ntre membrii Adun]rii Rabinice, asocia[ia oficial] a rabinilor conservatori, exist] tensiuni considerabile. Totu\i s-a ajuns la o anumit] =n[elegere c] ei accept] rezultatele studiilor moderne. Ei sunt deacord c] a avut loc o evolu[ie a tradi[iei \i c] tradi[ia continu] s] evolueze; cu to[ii sunt de acord c] legea evreiasc] este indispensabil] pentru evreii conservatori.

Reconstruc[ionismul este o mi\care nou], care s-a dezvoltat din iudaismul conservator. A fost =nfiin[at de Mordecai Kaplan (1881-1983). El sus[inea c] iudaismul este o civiliza[ie religioas], nu o religie a revela[iei divine. El =l consider] pe Dumnezeu nu ca pe o fiin[] supranatural], ci ca pe suma tuturor for[elor care =nsufle[esc \i organizeaz], care scot pentru totdeauna cosmosul din haos. Astfel, reconstruc[ionismul, ca \i iudaismul conservator, re[ine numeroase practici evreie\ti tradi[ionale, dar se deosebe\te de mi\carea din care provine, pentru c] explic] ideile teologice =n termenii lumii de azi. Reconstruc[ionismul are \ase puncte principale: stabilirea unei patrii pentru evrei \i cultura lor =n Palestina; reorganizarea comunit][ii evreilor; educa[ia, dincolo de simpla antrenare =n rituale sau catehisme; reinterpretarea conceptelor evreice =n termeni de gqndire modern]; dezvoltarea vie[ii estetice a evreilor; \i stabilirea unei societ][i sau cooperative de consum comune pretutindeni =n lume.

Printre evreii religio\i, marea separare teologic] are loc =ntre ortodoc\i \i neortodoc\i. Iudaismul neortodox a ap]rut ca o reac[ie la participarea evreilor la civiliza[ia veche, dominant]. Din ce =n ce mai mult, evreii din Europa Occidental] se simt stingheri[i de slujbele tradi[ionale; mul[i nu mai citesc =n ebraic] \i se consider] c] unele din vechile doctrine nu ar mai corespunde vie[ii moderne. La =nceput s-au operat schimb]ri =n liturghie, imnurile \i rug]ciunile erau cqntate =n alt] limb] decqt ebraica, s-au introdus corurile, iar slujbele religioase era oficiate mai formal. Mai tqrziu s-a =ncercat ca tradi[ia s] fie studiat] f]r] implica[ii religioase. {inqnd seama de progresele studiilor biblice, numero\i evrei s-au =ndep]rtat de ideea c] =ntreaga Tor] Scris] \i Oral], a fost transmis] de c]tre Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai. Iudaismul conservator este =n esen[] un fenomen american \i ocup] o pozi[ie =ntre iudaismul ortodox \i iudaismul reformat. Sus[ine Tora, Sabatul, legile dietice, \i folosirea ebraicii \i alte idei bazate pe iudaism, dar adopt] atitudinea \tiin[ific] \i metoda modern] =n educa[ie.

Conservatorismul este singurul curent iudaic care a adoptat de la bun =nceput o pozi[ie bun], pe care a men[inut-o =n mod constant. Cu toate acestea mi\carea \i-a f]cut greu loc =n Israel unde dezvoltarea ei a r]mas mult sub nivelul atins =n alte []ri. Principiile ideologiei conservatoare sunt urm]toarele:

iudaismul este un amalgam de religie \i de apartenen[] etnic] na[ional] care s-a dezvoltat din vremurile biblice pqn]-n zilele noastre.

El este organizat ca un sistem de mi[vot, care acoper] tot spectrul comportamentului uman \i reglementeaz], pe plan etnic \i ritual, rela[iile interumane \i =ntre individ \i Dumnezeu.

Procesul prin care idealurile iudaismului sunt interpretate \i adaptate la via[] poart] numele de Halaha.

Interpretat] creator de c]tre autorit][i rabinice bine informate \i d]ruite lucr]rii lor, Halaha este suficient de flexibil] pentru a r]spunde nevoile omului contemporan.

Halaha nu exclude schimbarea \i diversitatea de opinii

Studiul \tiin[ific \i istoric al iudaismului este un proces pozitiv care ajut] individul s] se =n[eleag] pe sine \i care red] iudaismului puterea de crea[ie pe care a avut-o =n trecut.

Iudaismul conservator se diferen[iaz] de mi\care reformat] prin implicarea sa =n procesul Halahic \i importan[a acordat] ritualului.

7. CONCLUZII

+n urma efectu]rii acestei analize asupra conceptului iudaic despre Dumnezeu se poate observa atqt faptul c] acesta =\i g]se\te sursele informative =n Vechiul Testament, cqt \i faptul c] acesta, =n decursul istoriei, s-a dep]rtat =ntr-un mod considerabil de gqndirea teologic] fundamental] a Scripturii.

+n concluzia acestei lucr]ri putem s] observ]m modul de revelare al lui Dumnezeu \i de comunicare a adev]rului =n dezv]luirea de Sine. Dumnezeu este acela care Se las] descoperit de c]tre oameni pentru a putea fi recunoscut ca singurul Dumnezeu. Am putut observa modul =n care Dumnezeu s-a revelat la muntele Sinai \i ce semnifica[ie are pentru poporul evreu aceast] descoperire a lui Dumnezeu. Dumnezeu ac[ioneaz] =n istorie pentru a-|i ar]ta puterea Lui; El a lucrat =n cadrul istoriei manifestqndu-Se pe Sine printre oameni dar toate acestea au fost doar mijlocul prin care a venit revela[ia din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu este acela care caut] s] restabileasc] leg]tura care a fost rupt] =ntre El \i om prin faptul c] El se descoper] lui Adam \i apoi lui Avraam pentru a-l binecuvqnta. De aici putem observa dragostea lui Dumnezeu pentru omul care a c]zut =n p]cat.

Se observ] de asemenea caracterul lui Dumnezeu din scrierile Vechiului Testament \i modul cum El intervine =n reabilitarea poporului apostat. Datorit] credincio\iei leg]mqntului Lui poporul evreu este primit din nou \i pus =n acelea\i drepturi pe care le avea la =nceput.

Cu privire la gqndirea teologic] fundamental] a esenienilor se poate spune c] aceasta se conforma gqndirii teologice a iudaismului Rabinic =n acea perioad]. +n mod evident esenienii credeau =n existen[a unui Dumnezeu unic, singurul Dumnezeu adev]rat, Creatorul =ntregului univers. De asemenea conform scrierilor comunit][ii de la ~umram, Dumnezeu este acela care de[ine controlul absolut asupra istoriei pe care dirijaz] dup] cum voie\te El. Lui =i sunt atribuite toate atributele pe care Tanahul – Vechiul Testament \i rabinismul clasic I le atribuie. El posed] toat] puterea, toat] =n[elepciunea, toat] judecata, capacitatea de a ierta \i capacitatea de a mqntui. Esenienii nu sus[in un dualism moral \i nici unul eshatologic, astfel c] Dumnezeu este descris ca fiind deasupra R]ului, care nu este etern \i care nu se afl] la egalitate cu Binele.

+n general =n gqndirea apocrifelor se p]streaz] linia teologic] a gqndirii rabinice =n acea perioad], =ns], =n scrierile lor se apeleaz] la unele aspecte ale filozofiei grece\ti din acea perioad]. +n c]r[ile apocrife, a c]ror scop a fost unul apologetic, Dumnezeu este acela care apare =n postura de conduc]tor autoritar al istoriei chiar dac] poporul Israel trece prin =ncerc]ri sau are parte de binicuvqnt]ri. +ntr-un mod deosebit El apare ca l]sqnd omului capacitatea de a\i exprima propria personalitate. Astfel este exprimat] probabil pentru prima dat] =n c]r[ile necanonice, libertatea omului de a ac[iona =n istorie. Ac[iunea omului =n cadrul istoriei nu este desp]r[it], ci merge mqn]-n mqn] cu imanen[a lui Dumnezeu. De exemplu =n cartea Isus fiul lui Sirah se accentueaz] imanen[a lui Dumnezeu prin faptul c] se p]streaz] descrierea vechi-testamental], unde El apare ca fiind Tat]l poporului S]u.

De asemenea =n c]r[ile pseudo-epigrafe, cu privire la gqndirea despre Dumnezeu se p]streaz] linia rabinic] din acea perioad]. +n aceste c]r[i se pune accentul deosebit pe unicitatea \i ve\nicia lui Dumnezeu; \i se p]streaz] gqndirea rabinic]. Unele doctrine difer] =n mod esen[ial, cum ar fi doctrina despre Mesia, dar totu\i doctrina despre Dumnezeu r]mqne unitar] \i se axeaz] =n mod fundamental pe unicitatea lui Dumnezeu.

Din ultima parte a acestei lucr]ri putem concluziona conceptul iudaic despre Dumnezeu. El este acela care S-a revelat poporului prin Tora \i modul prin care s-a [inut leg]tura. +nv][]torii iudaismului consider] Tora ca fiind cuvqntul viu al lui Dumnezeu, Ea este numele S]u. +n Scriptur] cqt \i =n scrierile rabinilor g]sim c] numele unei persoane arat] caracterul acelei persoane.

Poporul evreu pune un mare accent pe via[a lor tr]it] de zi cu zi, de aceea =nv][]torii poporului au scos cqteva principii ale moralei iudaice. Tora =\i are originea =n Dumnezeu \i de aceea cunoa\terea Torei este aceea care =i indic] evreului ce e bine \i ce e r]u, cum s] deosebeasc] \i mai ales cum s] transforme r]ul =n bine, pentru ca fiin[a uman] s] fie demn] de o via[] adev]rat] a\a cum o dore\te Creatorul ei. Morala care exist] =n Tora =l ajut] pe evreu s]-L =n[eleag] \i s]-L cunoasc] mai bine pe Dumnezeu.

Perioada Talmudic] care a existat \i care a durat pqn] =n perioada istoriei feudale, a avut un rol important, acela de a-i [ine pe evrei =ntr-un grup religios unificat. +n perioada talmudic] putem cocluziona c] se vorbe\te despre omiprezen[a, omipoten[a \i omi\tiin[a lui Dumnezeu. Perioada cabalei, prin care se =n[elege o mi\care cu carater mistico-speculativ, s-a instalat =ncepqnd din Evul Mediu, \i a preluat tradi[iile rabinice. +n concluzie putem spune c] punctul de plecare dar \i scopul Cabalei este cunoa\terea lui Dumnezeu. Cabala =l cheam] pe om la o permanent] c]utare a lui Dumnezeu, astfel c] omul ia cuno\tin[] despre fiin[a lui Dumnezeu \i se conformeaz] cerin[elor Lui.

Dumnezeu apare =n conceptul iudaic modern \i contemporan ca o persoan] care se descoper] oamenilor =n gqndirea lor modern]. Conceptul evreiesc, modern \i contemporan, despre Dumnezeu se bazeaz] pe Vechiul Testament astfel c] El se descoper] ca fiind singurul Dumnezeu revelat iar celelalte zeit][i c]rora li se =nchin] alte popoare nu erau adev]ra[ii dumnezei. Poporul ales r]mqne sub binecuvqntarea lui Dumnezeu indiferent de perioada istoric] iar Dumnezeu continu] S] se reveleze poporului ales prin diferite aspecte ale dumnezeirii Lui.

Bibliografie:

*** Biblia sau Sfqnta Scriptur] ( Versiunea Cornilescu)

Agus, J.B., Evolu[ia Gandirii Evreie\ti, Bure\ti, edit. Hasefer, 1998.

Ahlstrom, E. Sydney, A Religious History of the American People, London, edit. Yale University Press, 1972.

Albright, F. William, Archaeology and Cristian Humanism, New York, edit. McGraw-Hill, 1964.

Amusin, I.D., Manuscrisele de la Marea Moartea, Bucure\ti, edit. |tiin[ific],1963.

Baillic, John, Thea Idea of Revelation Recent Thought, New York, edit. Columbia University, 1956.

Benjamin, Lya,; Irina, Cajal-Marin,;Harry, Kuler, Mituri, Rituri \i Obiecte Rituale Iudaice, Bucure\ti, edit. Funda[iei Culturale Romqne, 1994.

Braden, S. Charles, The world’s religions, New York, edit. Abingdon Press, sine ano.

Bruce, F.F., Second Thoughts on the Dead Sea Scrolls, Exeter, edit. The Paper Noster, 1966.

Brunner, Emil, Revelation and Reason, Philadelphia, edit. Wesminster, 1964.

Charles, R.H., Apocrypha and Pseudoepigrapha of the Old Testament in English, Oxford, edit. Clarendon Press, 1913.

Clark, T. Elmer, The Small Sects in America, New York, edit. Abingdon Press, 1965.

Cohen, A., Talmudul, Bucure\ti edit. Hasefer, 2000.

Cohn-Sherbok, Dan, Mistica Iudaic], Bucure\ti edit. Hasefer, 2000.

Cohn-Sherbok, Dan, & Lavinia, Introducere =n Iudaism, Bucure\ti edit. Hasefer, 2000.

Constantinmescu, Gabriel, Marginalii la Talmud, Cluj Napoca, edit. Dacia, 1999.

Cook, M. Edward, Solving the Misteries of the Dead Sea Scrolls, Grand Rapids, edit. Zondervan, 1994.

Cooper, David, Dumnezeu este un verb, Bucure\ti edit. Hasefer, 2001.

Delumeanu, Jean, Religiile Lumii, Bucure\ti, edit. Humanitas, 1996.

Dimont, I. Max, Evreii Dumnezeu \i istoria, Bucure\ti, edit. Hasefer, 1997.

Douglas, J. D., Dic[ionar Biblic, Oradea, edit. Cartea Cre\tin], 1995.

Dubnov, Simon, Istoria Hasidismului, vol.I, Bucure\ti edit. Hasefer, 1998.

Edersheim, Alfred, The Life and Times of Jesus the Messiah, London, edit. Pickering & Inglis, Ltd., 1959.

Eisenberg, Josy, O istorie a evreilor, Bucure\ti edit. Hasefer, 1993.

Eliade, Mircea, Istoria Credin[elor \i Ideilor Religioase, Bucure\ti, edit. Univers Enciclopedic, 1999.

Gaster, H. Thepdor, The Dead Sea Scriptures, New York, edit. Anchor Books, 1964.

Gherhard, von Rad, Old Testament Theology, vol.II, New York, edit. Harper&Row, 1965.

Grudem, Wayne, Sistematic Theology, Grand Rapids, edit. Zondervan, 1994.

Henry, H. Halley, Manual Biblic, sine loco, edit. Door ef Hope, 1983.

Hayoun, Maurice, Ruben, O istorie intelectual] a Iudaismului, vol.I, Bucure\ti edit. Hasefer, 1999.

Hayoun, Maurice, Ruben, Maimonide sau cel]lat Moise, Bucure\ti, edit. Hasefer, 1998.

Heinisch, Paul, Theology of the Old Testament, Minneapolis, edit. Liturgical Press, 1950.

Henry, F. H. Carl, Dumnezeu Revela[ie \i Autoritate, vol.II, Oradea, edit. Cartea Cre\tin], 1994.

Ideal, Moshe, Mesianism \i Mistic], Bucure\ti edit. Hasefer, 1996.

Jacob, Edmond, Theology of the Old Testament, New York, edit. McGraw-Hill, 1964.

Johnson, Paul, O istorie a evreilor, Bucur\ti, edit. Hasefer, 1999.

Josephus, Flavius, Istoria r]zboiului iudeilor =mpotriva romanilor, Bucure\ti edit. Hasefer, 1997.

Koehler, Ludwig, Old Testament Theology, Philadelphia, edit. Westminster Press, 1957.

Kuen, Alfred, 66=n una, Bra\ov, edit. Casa Literaturii Cre\tine, 1997.

Lancaster, Brian, Elemente de Iudaism, Bucure\ti edit. Ethos, 1995

Laperrousaz, E. M., Manuscrisele de la Marea Moart], Bucure\ti, edit. Meridiane, 1997.

Lemair, Andre, Evreii =n lumea antic] \i medieval], Bucure\ti, edit. Hasefer, 2000.

Levinas, Emmanuel, Dificila Libertate eseuri despre iudaism, Bucure\ti, edit. Hasefer, 1999.

Maimonide, M., C]l]uza R]t]ci[ilor, Bucure\ti, edit. Hasefer, 2000.

Mar[inkovski, F. V., Hristos \i Evreii, Chi\in]u, edit. Dragostea lui Dumnezeu =n ac[iune, 1999.

McDowell, John, A Ready Defeunse, San Bernardino, edit. Here’s Life Publisher, INC, 1990.

Millard, J. Erickson, Telogie Cre\tin], vol. I, Oradea, edit. Cartea Cre\tin], 1998.

Miskotte, H. Kornelis, When the Gods Are Silent, New York, edit. Harper&Row, 1968.

Moore, George, Foot, Iudaism, Peabody, edit. Hendrickson Publishers INC. 1960.

Motyer, J. A., The Revelation of the Divine Name, London, edit. Tyndale Press, 1959.

Mullins, Y. Edgar, The Cristian Religion in Its Doctrinal Expression, Philadelphia, edit. Judson, 1927.

Negoi[],Athanase, Noul Testament \i Manuscrisele de la ~umran, Bucure\ti, edit. Stephanus, 1993.

Neusner, Jacob, Rabinic Iudaic, Minneapolis, edit. Fortress Press, 1995.

Oehler, F. Gustave, Theology of the Old Testament, Grand Rapids, edit. Zondervan, 1950.

Oni\or, Remus, Cartea Enoh \i apocaliptica intertestamental], Alba Iulia, edit. Re=ntregirea, 2000.

Oswald, Allis, The Five Books of Moses, Philadelphia, edit. Presbyterian and Reformed Pub. Co., 1943.

Petuchowski, J. Jacob & Clemens Thoma, Lexiconul Herder al =ntqlnirii Iudeo-Cre\tine, Bucure\ti, edit. Humanitas, 2000.

Phillips, John, Comentariu asupra Genezei, Bucure\ti edit. Sthephanus, 1992.

Prager, Viviane, Dic[ionar Enciclopedic de Iudaism, Bucure\ti edit. Hasefer, 2000.

Rosen, Moses, Eseuri Biblice, Bucure\ti edit. Hasefer, 1992.

Runes, D. Dagobert, Dic[ionar de Iudaism, Bucure\ti edit. Hasefer. 1997.

Ryrie, C. Charles, Teologie Elementar], F]g]ra\, edit. Agape, 1998.

Ghershom, Scholem, Cabala \i simbolistica ei, Bucure\ti edit. Humanitas, 1996.

Schultz, J. Samuel, The Gospel of Moses, Chicago, edit. Moody Press, 1979.

Schultz, J. Samuel, Privire de ansamblu asupra Vechiului Testament, Cluj Napoca, edit. BEE International, ed. a III-a, 1998.

Schultz, J. Samuel, The Old Testament Speaks, ed.a III-a, New York, edit. Harper & Row, Publishers, 1980.

Selitzsch, Franz, An Old Testament History of Redeption, Winona Lake, edit. Alpha Publication, 1980.

Silver, Abba, Hillel, Moses and the Original Torah, New York, edit. The Macmillan Co, 1961.

Strong, H. Augustus, Systematic Teologhy, Westwood, edit. N.J., Revell, 1907.

|afran, Alexandru, Schi[a unei etici religioase Iudaice, Bucure\ti, edit. Hasefer, 1999.

|afran, Alexandru, +n[elepciunea Cabalei, Bucure\ti, edit. Hasefer, 2000.

|afran, Alexandru, Cabala, Bucure\ti, edit. Univers Enciclopedic, 1996.

Talpo\, Vasile, Studiu introductiv =n Legea, Istoria \i Poezia Vechiului Testament, Bucure\ti, Editura Didactic] \i Pedagogic], 1999.

Tenney, C. Merrill, Privire de ansamblu asupra Noului Testament, Cluj Napoca, edit. Logos, 1999.

Thiessen, C. Henry, Prelegeri de Telogie Sistematic], Timi\oara, edit. Societatea Misionar] Romqn], 1986.

Vos, Geerhardus, Biblical Theology: Old and New Testaments, Grand Rapids, edit. Eerdmans, 1948.

Wald, Henri, +n[elesuri iudaice, Bucure\ti, edit. Hasefer, 1995.

Wigoder, Goeffrey, The Encyclopedia of Judaism, Jerusalem, edit. The Jerusalem Publishing House, 1989.

William, Dyrnes, Themes in Old Testament Theology, Downers Grove, edit. Inter Varsity Press, 1979.

Wheeler, H. Robinson, Inspiration and Revelation in the Old Testament, New York, edit. University Press, 1946.

Zumthor, Paul, Babel sau nedes]vqr\it, Ia\i edit. Polirom, 1998.