Biserica Menonita Si Locul Ei Intre Bisericile Evangelice Actuale

CUPRINS

Pag.

1. ASPECTE METODICE……………………………………………….1

1.1.Definirea, delimitarea si încadrarea subiectului…………………………………..1

1.2. Importanta subiectului si motivarea optiunii pentru acesta…………………….1

1.2.1. Importanta subiectului…………………………..…………………………..1

1.2.2. Motivarea optiunii……………………………………………………….….2

1.3. Obiectivele lucrarii………………………………………..……………………….2

1.4. Metoda de lucru……………………………………………………………………..3

1.4.1. Utilizarea surselor de documentare…………………………………………3

1.4.2. Prelucrarea, corelarea si interpretarea informatiei………………………….3

1.5. Terminologie……………………………………………………………………….4

2.FORMAREA |I DEZVOLTAREA BISERICII MENONITE…………6

2.1.Formarea miscarii menonite………………………….…………………….….…..6

2.1.1. Importanta reformei……………………………………………………….. 6

2.1.2. Fondarea anabaptismului elvetian…………………………………………12

2.1.3. Anabaptistii evanghelici =n Olanda. Aparitia menonitilor……………. …..26.

2.2. Lupta de supravietuire (sec. XVII-XIX)…………….……………………33

2.2.1 Raspqndirea menonotilor olandezi……………………….…………35

2.2.2. Menonitii =n Rusia………………………………………………….38

2.2.3. Menonitii =n America de Nord……………………………………..40

2.3. Trezirea spirituala menonita (sec.xx)………………………..…………42

2.4. Lucrarea Menonita =n Romqnia…………………………………………43

3. DOCTRINELE MENONITE +N CONTEXTUL GQNDIRII EVANGHELICE ACTUALE…………….…………….………………………47

3.1. Doctrine majore…………………..………………………………………47

3.1.1. Divinitatea…………………………………………………………47

3.1.2. Mqntuirea…………………………………………………………48

3.1.3. Biblia………………………………………………………………48

3.1.4. Biserica ……………………………………………………………49

3.2. Acte de cult sau acte ceremoniale =n Biserica Menonita………..……..53

3.2.1. Botezul……………………………………………………………..53

3.2.2. Cina…………………………………………………………………58

3.2.3. Spalarea picioarelor…………………………………………………59

3.2.4. Acoperirea capului…………………………………………………62

3.2.5. Salutul crestin………………………………………………………63

3.2.6. Ungerea cu untdelemn……………………………………………..64

3.2.7. Casatoria ……………………………………………………………67

3.3. Principii de viata consacrata………………….…………………………. 71

3.3.1. Lepadarea de sine………………………………………………..…71

3.3.2. Nepotrivirea cu lumea………………………………………………74

3.3.3. Nonrezistenta…………………………………………………….…76

3.4. Biserica, Statul, Societatea……………………………………….……….78

3.4.1. Societatiile secrete………………………………………………….78

3.4.2. Asigurarea pe viata………………………………………………….80

3.4.3. Juramqntul…………………………………………………………..81

4. CONCLUZII PRIVIND LOCUL BISERICII MENONITE +NTRE BISERICILE EVANGHELICE ACTUALE………….………………..82

4.1. Specificul Bisericii Menonite………………………………………….82

4.2. Interactiunea si influenta reciproca dintre menoniti si celelalte biserici evanghelice actuale…………………………………………………………83

4.3. Concluzii finale……………………..…………………………………84

Bibliografie……………………………………………………………………….86

=== l ===

1. ASPECTE METODICE

1.1.Definirea, delimitarea \i încadrarea subiectului

Subiectul lucrarii de fata, Biserica Menonita si locul ei între bisericile evanghelice actuale, este un subiect de istorie bisericeasca si de istorie a doctrinelor crestine. De aceea se încadreaza în teologia istorica, unde se coreleaza cu treologia biblica. Subiectul are legaturi strânse si cu teologia sistematica, mai ales cu polemica, dogmatica si etica. În cadrul dogmaticii ( telogia sistematica în sens restrâns ) subiectul nostru se refera si la doctrinele teologice, evanghelice privitoare la teologia fundamentala, antropologie si hamartologie, cristologie si sotereologie, eclesiologie si eschatologie.

Deoarece teologia evanghelica se bazeaza pe exezegeza biblica, subiectul se raporteza si la teologia exegatica, mai ales cu privire la hermeneutica si la critica biblica. În fine subiectul se implica si în teologia practica mai ales în omiletica, evanghelism si misiologie, teologie pastorala si liturgica, educatie si consiliere crestina.

Tratarea subiectului presupuine implicatii în sistemul disciplinelor umaniste: istoria culturii si civilizatiei, sociologie, politologie, stiinte juridice si economice.

1.2. Importanta subiectului si motivarea optiunii pentru acesta

1.2.1. Importanta subiectului

Menonitii reprezinta curentul principal al miscarii anabaptiste care a rezistat din secolal al XVI-lea, pâna astazi. Desi baptismul anglo-american este cel ce a transmis doctrina si practica botezului în apa la adulti, cultelor evanghelice moderne, menonitii au avut rolul lor în istoria bisericeasca, atât prin influenta lor asupra primei biserici baptiste engleze, cât si prin faptul ca au pastrat pâna azi în mare masura spiritul reformei radicale pe care miscarea baptista la atenuat cu energie.

Menonitii reprezinta o experienta de predare si consacrare totala a vietii în mâinile Domnului Isus Hristos, asa cum l-au înteles ei, iar aceasta experienta spirituala începuta în alte conditii istorice se adaptaeza în mod viabil la conditiile de azi si influenteaza bisericiile actuale prin gândirea si trairea crestina proprie.

1.2.2. Motivarea optiunii

Misiunile menonite îsi aduc o contributie importanta la sustinerea bisericilor evanghelice din România. Acestea arata un respect neobisnuit fata de bisericiile evanghelice din tara noastra, ale caror credinte nu încearca sa le remodeleze, dupa cum nu încearca sa îndrume, sa conduca, sau sa domine pe altii. Menonitii ofera un model putin cunoscut azi pentru relatiile dintre biserica si stat si pentru implicarea bisericii în institutiile de slujire crestina.

Am considerat ca si menonitii sunt influentati de gândirea si practica evanghelica de azi si ca studierea acestei interactiuni prezinta interes atât teoretic cât si practic. De aceea am optat pentru acest subiect cu speranta ca studiul acesta poate contribui la cunoasterea reciproca a bisericilor evanghelice, între care includem cu specificul ei si Biserica Menonita.

1.3. Obiectivele lucrarii

Lucrare de fata îsi propune doua obiective majore în legatura cu care se urmaresc si o serie de obiective subordonate. Primul obiectiv îl constituie studiul formarii si dezvoltarii bisericiilor menonite. Pentru aceasta este necesar sa fie urmarite ca obiective secundare: formarea miscarii menonite, lupta de supravietuire, trezirea spirituala menonita, implicarea Bisericii Menonite în tara noastra.

Al doilea obictiv major îl reprezinta studiul doctrinelor menonite în contextul gândirii evanghelice actuale, urmarind ca obiective subordonate: studiul doctrinelor majore, studiul actelor de cult, studiul principiilor de viata consacrata si studiul atitudinii menonite fata de stat si societate.

1.4. Metoda de lucru

1.4.1. Utilizarea surselor de documentare

Un studiu de teologie evanghelica comparata porneste evident de la sursele scripturale în original si diferite traduceri precum si de la dictionarele enciclopedice si comentarile biblice disponibile.

Pentru compararea doctrinelor teologice s-au folosit lucrari de teologie sistematica de diferiti autori evanghelici: Wayne Gruden, Millard Erickson, Charles Ryrie, H.C. Thiessen, Louis Berchof si altii, precum si lucrari teologice de acelasi gen, scrise de autori menoniti: Daniel Kauffman, Doctrines of the Bibles, George R. Brunck, Ready Bible Answers. Am folosit si alte lucrari teologice si doctrinare menonite sa explice la nivel popular credinta si practica menonita, unele dintre ele putând fi corelate cu diferite discipline ale teologiei practice legate de viata bisericeasca.

În domeniul istoriei bisericesti si al istoriei gândirii crestine am folosit de asemenea lucrari de diferiti autori crestini evanghelici si menoniti dintre care mentionez pe John C. Wenger, Glimses of Menonite History and Doctrine. De asemenea am folosit surse de documentare seculare cu caracter istoric, sociologic, juridic, corelate de pilda cu raporturile dintre stat si biserica sau cu implicarea bisericii în viata sociala.

1.4.2. Prelucrarea, corelarea si interpretarea informatiei

O metoda de lucru majora a fost compararea informatiei provenita din surse diferite pentru a o corecta si completa, în vederea corelari sale într-o viziune unitara conform cu obiectivele propuse. Interpretarea informatie s-a facut din perspectiva teologica, iar dupa criterile stiintei seculare am cautat sa asigur autenticitatea si obiectivitatea stintifica. Nu am cautat sa critic doctrinele si practicile menonite, ci le-am prezentat spre comparatie cu doctrinele si practicele cultelor evanghelice românesti punând accentul pe ceea ce au ele în comun, cu scopul de a evidentia locul bisericii menonite între bisericile actuale.

1.5. Terminologie

Act de cult – act ceremonial care simbolizaeza adevaruri crestine importante si caruia credinta îi confera o valoare si o putere spirituala reala. Conceptia menonita despre actele de cult este în foarte mare masura similara cu cea a altor culte evanghelice actuale.

Acoperirea capului – act ceremonial cuprins numai de menoniti între actele de cult.

Asigurarea pe viata – forma de contract financiar pe care menonitii o resping din motive relogioase, dând o mare importanta acestui refuz.

Baptismul general – miscare baptista formata dintr-o biserica congregationalista engleza sub influenta menonita.

Botezul în/cu apa – act de cult pe care menonitii si baptistii generali îl practicau prin stropire, iar baptistii speciali prin cufundare.

Congregatie – biserica locala.

Cristian Aid Ministries – organizatie misionara menonita care activeaza si în România. +mpartasirea închisa – modul în care practica menonitii Cina Domnului.

Lepadare de sine – principiul crestin caruia menonitii îi acorda o importanta mult mai mare decât celelalte culte evnghelice.

Muensteriti – adeptii unei miscari mileniste care au creat comuna din Muenster (1534-1535), ale caror doctrine si practici comunist-crestine au provocat o represiune crunta cazând victima si fratele lui Menno Simons.

Nepotrivirea cu lumea – principiu de viata menonit care implica anumite restrictii în aspectul exterior al credinciosilor ( haine, podoabe, pieptenatura) întâlnit si la alti evanghelici rigoristi.

Nonrezistenta – principiul de viata fundamental la menoniti care presupune nu numai pacifismul ci si refuzul oricarei forma de folosire a violentei pentru mentinerea ordinii publice.

Obeniti – adeptii lui Obbe Philips care sau transformat mai târziu în miscarea menonita.

Pastor – slujba bisericaesca interpretata de menoniti în sens noutestamental cuprinzând pe episcopi, diaconi si slujitori care au grija de turma.

Reforma radicala – miscare fundamentala care urmarea o viata crestina integrala opusa dizolvarii comunitatii crestine în comunitatea sociala sau de stat si scindarii vietii personale în viata bisericeasca si viata seculara; modelul era în principiul biserica primara si învatatura noutestamentala, însa nu toti reformatorii radicali au fost evanghelici ( ex. Unitarienii se întorc la iudeocrestinism si sunt precursori ai liberalismului teologic.)

Salutul crestin – act ceremonial cuprins numai de menoniti între actele de cult.

Separarea bisericii fata de stat – principiul fundamental al miscarii anabaptiste, preluat de baptisti si pe care menonitii îl pun la baza organizarii comunitatiilor în care traiesc si al lucrarii lor în societate.

Slujitorii – un termen care a revolutionat în gândirea evanghelica întelegerea slujbelor bisericesti, deoarece membri bisericii nu mai sunt împartiti în clerici si laici (cum se practica si azi în unele culte evanghlice), ci toti sunt socotiti slujitori, ordinati sau neordinati.

Societati secrete – institutii a caror respingere reprezinta la menoniti un principiu fundamental.

Sun Light Ministries – organizatie misionara menonita care activeaza si în România.

Triunic – termen teologic preferat de Menno Simons termenului de trinitate si care astazi se impune tot mai mult în teologia evanghelica.

Ucenicizare – doctrina anabaptista care a influentat cel mai puternic miscarea evanghelica de astazi în sensul ca toti creinciosii trebuie sa traiasca o viata de discipoli ai lui Isus Hristos.

2.FORMAREA |I DEZVOLTAREA BISERICII MENONITE

2.1.Formarea miscarii menonite

2.1.1.Importanta reformei

Pentru a =ntelege mai bine istoria Bisericii Menonite, trebuie sa privim mai =ntqi la importanta reformei protestante. Aceasta a fost o =ncercare de =ntoarcere la puritatea crestinismului Noului Testament si dezvoltarea unei teologii =n acord cu aceasta. Reformatorii erau convinsi ca aceasta teologie nu va deveni niciodata o realitate atqt timp cqt biserica va fi autoritatea suprema =n locul Bibliei. Reforma a fost limitata, =n cea mai mare parte la Europa de Apus si la popoarele teutonice. Nici Biserica de Rasarit si nici popoarele latine din Imperiul Roman nu au acceptat reforma. +n acele parti =nca stapqneau idealurile medievale de unitate si de uniformitate, dar =n nordul si vestul Europei, popoarele teutonice au trecut la diversitatea protestantismului.

Principalii lideri ai acestei miscari au fost Martin Luther (1483-1546), Urlich Zwingli (1484-1531) si John Calvin (1509-1564). La =nceput ei au fost pentru restaurarea crestinismului primar, dar nu dupa mult timp au abandonat ideea si apoi au decis ca o unire cu statul este necesarra bisericii. Aceasta decizie a fost un compromis fata de pozitia sustinuta la =nceput. Acceptarea acestui compromis de catre Luther si Zwingli, care includea eliminarea oricaror disidente, a dus la aparitia miscarii anabaptiste evanghelice.

2.1.1.1.Martin Luther

Martin Luther s-a nascut la Eisleben, =n Saxonia, provincie a Imperiului German, =n 1483. A primit educatie la scoala latina din Eisenach si la Universitatea din Erfurt. +n anul 1505, el a devenit calugar augustinian =n acelasi oras. A fost constient =n mod dureros de pacatele sale si s-a luptat mult timp, =ncercqnd sa gasesca pace cu Dumnezeu. +n cele din urma, a ajuns la concluzia ca iertarea divina si shimbarea interioara sunt rezultatul credintei =n Hristos.

+n anul 1512 Luther a devenit doctor =n teologie. +n acel an nu avea nici o intentie de a parasi Biserica Romano-Catolica, chiar si dupa cinci ani de cqnd John Tetzel a fost =nsarcinat sa vqnda indulgente papale =n diferite parti ale Germaniei, Luther =nca se mai vedea loial catolicilor. Dar sufletul sensibil al lui Luther a fost socat de practicile lui Tetzel si a considerat ca acesta pretinde prea mult pentru eficacitatea acestor indulgente. Astfel Luther a actionat =n contradictie cu vointa Papei si cu =nvatatura Bisericii romano-catolice.

+n 31 oct. 1517, Luther a afisat 95 de teze pe usa bisericii din Wittenberg. +n aceste teze el a condamnat abuzurile de care se facea vinovat Tetzel, din punctul de vedre romano-catolic. +n timpul controverselor ce au urmat, Luther a fost din ce =n ce mai mult convins ca multe =nvataturi si practici ale Bisericii romano-catolice sunt nescripturale. +nca =nainte de expunerea tezelor, el a avansat ideea doctrinei justificarii prin credinta, care era o erezie din punctul de vedere al Bisericii romane. Electorul Saxoniei, Frederich cel +ntelept i-a acordat toata protectia posibila.

+n 1520 Luther a mers chiar mai departe, publicqnd trei volume despre reforma. +n 15 iunie, Papa a actionat, formulqnd un act de excomunicare, care era privit ca excludere de la mqntuire, pqna se restaura partasia cu Biserica. Dar Luther nu si-a bazat mqntuirea pe doctrina sacramentala a catolicilor, el avqnd ca baza doctrina paulina a justificarii prin credinta. Luther a defaimat pe Papa, publicqnd documentul =ntr-un pamflet caruia i-a fost dat foc =n 10 dec. 1920. +n foc s-au pus si decretele papale, legea canonului si alte carti catolice, asta ca replica la ordinul papal prin care cartile lui Luther erau arse.

+n 1521 Luther a fost chemat =n fata dietei, care s-a =ntrunit la Worms. A refuzat sa renunte la propriile idei, lucru cerut de Biserica Catolica. Electorul Frederich, =n secret, a aranjat sa fie dus la castelul Watburg, pentru siguranta lui personala. Acolo a trait 11 luni si a tradus Noul Testament din greaca =n germana. +n martie 1522, s-a =ntors la Wittemberg si a lucrat cu reformatorul Andrew Bedenstein. +n urmatorii ani a lucrat din greu pentru reformarea catolicilor. A facut pasi drastici pentru un preot, renuntqnd la ascetismul catolic =n 13 iun. 1525, luqndu-si nevasta pe Katerine von Bora, o fosta calugarita. +n oct. 1525 a introdus la Wittenberg serviciul de =nchinare evanghelic. +n vara anului 1526, dieta din Spires i-a dat dreptul sa reorganizeze biserica. Serviciul evanghelic a fost introdus =n toata Saxonia, devenind astfel stat luteran. Printii au devenit conducatori de biserici, =n Imperiul German lutheranismul fiind religia adoptata =n mare parte.

Luther a =ncercat sa =nlocuiasca multe din abuzurile =nchinarii catolice, dar a permis vesmintele, altarele, candelele, crucifixele, picturile, orgile si clopotele =n biserica. +n 1526 si =n anii urmatori =ntreaga populatie a fost fortata sa treaca de la catolicism la lutheranism, prin decizia principilor antiromani. Conducatorii civili au fost responsabili pentru %convertirea^ populatiei de la catolicism la protestantism.

Reforma lui Luther n-a avut succes =n producerea vietii de sfintenie. Luther a decis sa nu aboleasca botezul copiilor, chiar daca nu erau constienti de credinta. Luther a subliniat justificarea prin credinta, botezul copiilor a ramas =n vigoare si a modificat usor programul.

Luther a fost un lider puternic si a avut personalitate talentata. A fost reformator, teolog, predicator, scriitor, poet si muzician. +n controverse a fost violent, a mers atqt de departe =ncqt a fost de acord cu statul pentru a executa anabaptistii. Luther a facut o mare lucrare =n inaugurarea reformei, dar nu a mers mai departe pe drumul supunerii fata de Noul Testament. El n-a crezut =n toleranta religioasa, libera constiinta si separarea bisericii de stat.

2.1.1.2.Ulrich Zwingli

Reforma lui Luther a fost =n Germania, dar au fost informati repede despre ea si elvetienii vorbitori de limba germana. Cel mai influent preot din reforma elvetiana a fost un lider din Zurich, Ulrich Zwingli (1484-1531). Temperamental, Zwingli era diferit de Luther. Era un om rece si practic, fara un profund sens al pacatului, =n schimb Luther era impulsiv, plin de pasiuni, plin de dragostea si harul lui Dumnezeu. Zwingli a fost liderul reformei =n regiunea din Elvetia =n care se vorbea limba germana. S-a nascut la Wildhaus, lqnga St. Gall, =n Elvetia si a fost educat la scoala latina din Basel si Berna si universitatile din Viena si Basel. La Universitatea din Basel si-a luat si masteratul. La numai 22 de ani, =n anul 1506, a devenit preot =n Glarus (Elvetia). Pentru a =ntelege mai bine Noul Testament a =nceput sa studieze greaca =n anul 1513, iar =n 1516 s-a mutat cu slujba la Einsiedeln (Elvetia), unde predicile sale au fost marcate de continut biblic. Fiind un om devotat Noului Testament =n greaca, a copiat cu propria mqna epistolele lui Pavel =n greaca, astfel =ncqt sa le poata studia si memora.

+n anul 1518 a aparut =n Elvetia un vqnzator de indulgente, numit Bernard Samson. Zwingli si alti predicatori au fost =mpotriva lui si a fost =ndepartat, parasind tara la sfatul Papei. +n acelasi an, =n luna decembrie Zwingli a fost ales ca episcop principal la Great-Minister din Zurich, cel mai important oras din Elvetia. S-a achitat foarte bine de slujba, ca predicator =ncqntqndu-si audienta. A renuntat la lectiile programate si a predicat o carte =ntreaga din Biblie. Acest lucru a fost o noutate pentru oameni, care au auzit portiuni din Biblie, care erau noi, pentru ei.

Scrierile lui Luther au avut un mare impact asupra lui Zwingli, care a inceput sa le citeasca =n 1519. +n acelasi an o alta experienta l-a ajutat pe Zwingli sa se ridice ca reformator. Ca rezultat al unei epidemii raspqndite =n Zurich si victima careia i-a fost si Zwingli, fiind aproape de moarte, a fost faptul ca acesta =ntors spre Dumnezeu, mai puternic ca oricqnd pqna atunci. +n 1520 a predicat =mpotriva zeciuielii, postului manastirilor, legaturilor cu sfintii decedati si credintei =n purgatoriu. Calugarii l-au acuzat ca fiind un continuator al lui Luther, dar el a negat, totusi a aparat scrisorile lui Luther. +n anul 1520 consiliul orasului a ordonat ca predicile sa fie sustinute pe Scriptura, pentru a opri agitatia calugarilor.

+n anul 1520 Zwingli nu mai putea sa-si mentina statutul de preot =n Biserica Romano-Catolica. Astfel, prin doua evenimente are loc ruptura sa de Biserica Romana, trecqnd la cauza protestanta. La sfqrsitul anului renunta la pensia papala, iar =n octtombrie 1522 demisioneaza din slujba de preot. Consiliul orasenesc l-a angajat =n slujba de predicator al orasului, Zwingli avqnd acum toate circumstantele favorabile pentru a =ncepe reforma =n mod oficial =n Zurich. Astfel, =n 1522 Zwingli s-a aparat =n fata cetatenilor din Zurich, cu care s-a =ntqlnit la Lent. +n iulie 1522 a intrat =ntr-o uniune secreta cu o vaduva Anna Reinhart. +n 1524 a facut public anuntul de casatorie. +n august a publicat o carte %Archeteles^, care a denuntat traditia si a declarat Cuvqntul lui Dumnezeu ca unic =n autoritatea religiei.

Zwingli a avut trei dispute cu catolicismul. +n 29 ian. 1523 a avut loc prima disputa =n sala orasului Zurich, =n care au fost formulate 67 de articole distincte de cele catolice. Mesele, posturile, pelerinajele, indulgentele, purgatoriul, =nchinarea la sfinti, spovedania, necasatoria preotilor, monasticismul, papalitatea, toate acestea au fost subiecte de discutie. Zwingli a luat =n discutie chiar si botezul copiilor mici. A fost sustinut de consiliul orasului, rezultatul fiind schimbarea sentimentului public. +n urma acestei dispute, manastirile au fost abandonate, preoti si calugarite s-au casatorit, dar slujbele si botezul copiilor mici au ramas la fel.

+n 26-28 octtombrie 1523 s-a initiat o noua disputa, dar catolicii n-au aparut. Aceasta dezbatere a avut ca scop rezolvarea problemei icoanelor si a liturghiei, =n final desi nu s-a luat nici o decizie de actiune, s-a recunoscut autoritatea Scripturii. Oamenii au fost entuziasmati de predicile lui Zwingli, dar consiliul orasenesc nu a ordonat o reforma rapida. Icoanele au ramas =n biserici pqna mai tqrziu. Aceasta =ntqrziere s-a datorat atqt cererii unor tineri zelosi ai lui Zwingli de a se trece peste directivele consiliului orasenesc (din acestia s-au dezvoltat primii anabaptisti), cqt si opunerii lui Zwingli si a consiliului orasenesc, astfel =ncqt sa nu apara o neliniste publica.7

Ca urmare a celei de-a treia dispute, din 20 ian. 1524, toate lucrurile de arta, toate relicvele %sfinte^, altarele, candelele, crucifixele au fost =ndepartate din cladirille bisericilor din Zurich. Zidurile din interior au fost vopsite cu alb ca sa acopere picturile. Cladirile au devenit case de =ntruniri pentru proclamarea Cuvqntului lui Dumnezeu, nu sfinte temple. Acest lucru s-a =ntqmplat =n iunie 1524. Mesa catolica a continuat sa fie spusa pqna =n 1525. +n saptamqna patimilor a fost abolita. +n 13 apr. 1525, a avut loc =n Great-Minister din Zurich, primul serviciu de cina a reformatilor elvetieni, poporul fiind pus de-a lungul unei mese lungi pe care s-a pus pqine si vin.

Luther si Zwingli, desi au avut =nvataturi asemanatoare, se deosebeau uneori =n gqndire. Principala controversa dintre ei a fost =n legatura cu Cina Domnului. Luther a aparat doctrina prezentei reale, adica pqinea si vinul fiind =n realitate trupul si sqngele lui Hristos, iar Zwingli sustinea ca acestea sunt simboluri.8 Zwingli a respins doctrina regenerarii prin botez pe care Luther o sustinea.

Reforma elvetiana s-a raspqndit si =n alte orase si cantoane elvetiene si =n sudul Germaniei. Centrele au fost Basel, Berna, Safhuser, St. Gall si Alsatian Strasburg. Zwingli a mers mai departe decqt Luther =n ce priveste reforma. Daca Luther a reactionat la doctrinele care erau =n conflict cu Biblia, Zwingli a reactionat si la cele care nu aveau suport biblic.9

Cantoanele catolice ale Elvetiei au format o armata =mpotriva reformei zwingliene, dar razboiul a fost evitat =n ultimul moment prin pacea de la Cappel (1529). +n 1531 conflictul nu a mai putut fi evitat, =nsusi Zwingli participqnd la lupta cu catolicii, a fost ucis pe cqmpul de batalie la 11 oct. 1531. Corpul i-a fost taiat =n bucati si ars de catolici. Cu patru ani =nainte de moartea sa, Zwingli a decis sa-i dea afara pe fratii elvetieni, chiar sa-i ucida daca era nevoie. Zwingli a decis sa foloseasca forta =n stabilirea reformei si aceasta i-a adus sfqrsitul.

+n anumite state, reforma a dus la =nfiintarea unor biserici de stat protestante.Conducatorii care au acceptat crezul lutheran sau zwinglian, au stabilit o biserica de stat, fie lutherana, fie zwingliana. O biserica de stat lua fiinta foarte usor, deoarece principele sau conducatorul unui stat era acela care hotara forma credeului pe care =l acceptau, poruncind apoi clericilor sa-l aplice =n liturghie. Preotii duceau ordinul la =ndeplinire, oamenii de rqnd neavqnd nimic de spus =n aceasta problema. Surprinzator este faptul ca religia de stat se schimba dupa porunca autoritatilor civile. Astfel oamenii nu au luat credinta =n serios si nu erau gata sa sufere persecutie pentru ea.

+n anii de =nceput ai reformei, Luther si Zwingli au sustinut nevoia disciplinei =n biserica si independenta bisericii de stat. Dar aceste obiective nu au fost =ndeplinite, iar acest lucru a dus la formarea unei noi miscari care a fost gata sa duca reforma pqna la capat, anabaptistii au fost cei care au ales aceasta cale.

2.1.2. Fondarea anabaptismului elvetian

Miscarea anabaptista este parte integranta =n reforma radicala, si a fost o miscare de re=nnoire spirituala si eclesiala. Ea a cuprins aproape toate bisericile catolice si protestante, =n timpul marilor treziri religioase din sec. al XVI-lea. George Williams spune ca %Reforma radicala^, desemneaza toate grupurile religioase novatoare, care nu se =ncadreaza nici =n bisericile catolice, nici =n cele protestante.10

Williams =mparte pe radicali =n trei grupari : anabaptistii, spiritualistii si rationalistii evanghelici. Aceste grupari au avut fiecare un fundament. Anabaptistii aveau ca fundament Biblia. Ei doreau sa reformeze biserica, readucqnd-o la puritatea ei apostolica. Reforma radicala a fost o miscare care a dat nastere unei noi forme a credintei si a vietii crestine. Multi dintre reformatorii radicali au acceptat exilul, tortura si pedeapsa capitala si nu s-au lepadat de Domnul, deoarece ei au dus o viata aparte ordinii stabilite.

2.1.2.1.Fondatorul anabaptismului

Fondatorul anabaptismului a fost un tqnar patrician, Conrad Grebel. Parintii lui au fost Jacob si Dorotea Fries-Grebel. Familia Grebel s-a stabilit =n Zurich =n 1386 si =ntotdeauna a ocupat un loc de frunte =n afacerile orasului. Jacob, tatal lui Conrad, a fost unul dintre cei mai importanti membri ai familiei Grebel, fiind un bogat producator de fier si cetatean de frunte. A fost ales =n consiliul orasului Zurich =n 1494 si a fost facut magistrat sau conducator al orasului Grueningen =n 1499. Conrad s-a nascut =n Zurich =n 1498, copilaria petrecqnd-o =n castelul din Grueningen. |ase sau sapte ani a studiat la scoala latina la Great-Minister din Zurich, unde gramatica, literatura si imnurile bisericii =n latina au fost materiile lui de studiu. Conrad a mai avut cinci frati: Barbara, Iofrosine, Andrew, Marta si Dorotea.

+n oct. 1514 Conrad Grebel s-a =nscris la Universitatea din Basel =n Elvetia pentru studii de iarna. +n acele vremuri un grup de studenti trebuiau sa stea =n case numite bursa, o astfel de casa avqnd aproximativ 15 studenti. Tinerii studiau sub supravegherea unui profesor care avea master. Profesorul lui Grebel, Henry Loriti, de obicei numit Glarean, deoarece provenea din Glarus, a fost cel mai bun din Basel. Glarean a predat latina, greaca, ebraica si matematica. +n toamna anului 1515, Grebel a refuzat sa se mai =ntoarca la Basel datorita faptului ca Glarean a plecat la studii =n Italia. Jacob Grebel a obtinut de la =mparatul Maximilian o bursa de studiu pentru Conrad la Universitatea din Viena unde a studiat din septembrie 1515 pqna =n iunie 1518. La Universitatea din Viena l-a avut ca profesor pe Joachim von Watt, cunoscut ca Vadian din St. Gall, Elvetia, acesta avqnd doctorate =n filozofie si medicina =n anul 1516. +ntre Vadian si Grebel s-a dezvoltat o calduroasa prietenie. Mai tqrziu Vadian s-a casatorit cu Marta, sora lui Grebel. Anii petrecuti de Grebel la Viena sunt caracterizati ca fiind prosperi din punct de vedere intelectual. A parasit Viena la 20 de ani cu talentul si ambitiile pe care le avea, dar era deficitar din punct de vedere spiritual .

A ajuns apoi la Paris (20 oct. 1518) unde s-a =ntqlnit cu primul lui profesor Glarean, si a participat la cursuri la universitate. Datorita ciumei, pentru sase luni a parasit Parisul, viata lui continuqnd =ntr-o lipsa de pietate, dar a =nceput sa =nteleaga ca pacea nu o poate avea decqt de la Dumnezeu prin har. Cqnd s-a =ntors la Zurich =n 1520, era nefericit, iar principala sa placere fiind obtinuta la =ntqlnirile de la un cerc =n care =nvata literatura greaca alaturi de Zwingli si alti doi =nvatati.

+n 1521 Grebel se =ndragosteste de Barbara, o tqnara care nu provenea dintr-o clasa sociala =nalta, din acest motiv familia lui nu o simpatizau. Dupa o perioada petrecuta =n Basel unde a lucrat la o editura care publica carti latine, Grebel s-a casatorit cu Barbara, cu toata opozitia parintilor lui (6 feb. 1522). +n toamna anului 1522, Conrad Grebel a experimentat o trezire religioasa, urmata de o convertire profunda care a marcat =nceputul unei perioade deosebite =n viata lui. Grebel a fost tatal a trei copii: Teofilus, Iosua si Rachel. Conrad a murit =n anul 1526, Barbara casatorindu-se cu Jacob Zigler =n 5 dec. 1527.11

2.1.2.2.Miscare fratilor elvetieni

Fondatorii miscarii anabaptiste au facut parte din grupul de sustinatori ai reformei condusa de Zwingli. +nsusi Conrad Grebel a fost cqstigat pentru cauza Evangheliei de Zwingli =n anul 1522, convertirea lui fiind rezultatul predicii reformatorului. Grebel spunea ca a mers pe aceasta cale prin Zwingli. De altfel, Grebel a fost plin de bucurie sa se afle de partea reformatorului, iar Zwingli de asemenea a fost =ncqntat sa aiba de partea lui un tqnar patrician, fiul unui om influent =n oras. Un cronicar spunea ca tatal lui Conrad, Jacob, l-a sustinut pe Zwingli =ntr-un mod agresiv =n toate dezbaterile sale. Datorita pregatirii deosebite de care aveau parte Conrad Grebel si Felix Manz, Zwingli dorea sa-i recomande pentru posturile de profesori de greaca si ebraica la scoala teologica ce urma sa se =nfiinteze la Zurich. Henrich Bullinger, colaboratorul si succesorul lui Zwingli, a afirmat ca sunt pregatiti pentru a preda, dar au ajuns sa fie stapqniti de un spirit anabaptist =n asa masura =ncqt erau interesati numai de promovarea acestuia.12

+ncepqnd cu anul 1523 o atitudine de dezamagire i-a cuprins pe Grebel si pe cqtiva colegi de-ai lui, cu privire la Zwingli. Ei s-au despartit de Zwingli cqnd, acesta s-a =ndepartat =ntr-o alta directie, contrar programului de reforma stabilit initial. Ei au simtit ca Zwingli merge prea =ncet =n reforma lui. Astfel Grebel si Simon Stumpf, preot =n Hoengg, lqnga Zurich, au organizat o =ntqlnire cu Zwingli =n 28 oct.1523, discutqnd despre Cina Domnului si liturghie. Zwingli a vazut ca cei ce conduceau orasul nu erau gata pentru schimbare si au ezitat sa ia o hotarqre, la care grupul condus de Grebel si Stumpf au replicat =n concordanta cu scrierile lui Zwingli, =n care spune ca autoritatile civile nu pot hotar= peste Cuvqntul lui Dumnezeu si autoritatea divina, ci numai peste lucrurile cu natura sociala. Stumpf a =ncetat sa mai spuna mesa =n Hoening si =n 3 nov. a fost dat afara din conciliu, iar =n 20 nov. a fost exilat din cantonul Zurich.13

Pentru un timp Zwingli a vazut ca nu este bine sa boteze copiii mici, ci mai bine sa-i lase sq ajunga la anii =ntelegerii. El a =ntarit asta printr-o tiparitura =n 1525. John Hotinger s-a plqns de Zwingli spunqnd ca : %azi predica un lucru, mqine reneaga.^14 Cqnd Zwingli a fost de acord cu stabilirea unei biserici de stat =n care populatia trebuia sa fie membra =n totalitate, a realizat ca botezul copiilor mici este ceva esential.

Un om ferm =n ce priveste reformarea botezului, a fost William Reublin, care a predicat =mpotriva traditiilor catolice la biserica St. Alban din Basel. Sustinea botezul copiilor la o vqrsta la care puteau =ntelege ce implica credinta. Reublin a fost arestat si bagat la =nchisoare cqteva luni.

+n 1524, Grebel,dezamagit de programul lui Zwingli, ce a fost modificat de consideratii politice, a scris o lunga scrisoare si un post script lui Thomas Munzer, cerqndu-i sa faca tot ce poate pentru clarificarea Cuvqntului lui Dumnezeu si sa se demonstreze practicile nescripturale.

+n 10 ian. 1525, Grebel si cei ce erau de partea lui s-au =ntqlnit cu Zwingli. Consiliul orasului a decis ca toti care sustin ca botezul copiilor ar fi o eroare, sa se prezinte =n sala consiliului =n 17 ianuarie 1525, argumentqnd scriptural pozitia lor. Cei ce au luat cuvqntul au fost Grebel, Manz si Reublin. +n 18 ianuarie consiliul a dat un decret prin care se cerea botezarea tuturor copiilor =n opt zile, altfel cei ce se opuneau urmau sa fie exilati. La 21 ian. a fost dat un mandat de restrqngere a activitatii lui Grebel si Manz. Dar =n urmatorii ani, =n diferite locuri =n Elvetia au mai avut loc =ntqlniri sub conducerea unor oameni numiti cititori, ce se numeau scoli biblice. Liderii citeau si expuneau Cuvqntul lui Dumnezeu. Toti cei ce participau la aceste =ntqlniri se numeau frati. Dar decizia consiliului de a suprima miscarea disidenta a convins pe frati ca este =n zadar sa se mai astepte la toleranta din partea autoritatilor civile, =ntelegqnd ca organizarea lor ca biserica nu mai poate fi amqnat, fapt pe care l-au realizat imediat.15

Dupa un timp o mare neliniste a venit peste ei si au fost miscati =n inimile lor. Au =ngenuncheat cu totii =n fata lui Dumnezeu, implorqndu-l sa le dea harul sa faca voia Lui divina. Dupa rugaciune, George Blaurock i-a cerut lui Conrad Grebel sa-l boteze cu adevaratul botez crestin pe baza marturiei si credintei lui. Dupa aceasta, ceilalti i-au cerut lui George sa-i boteze. El le-a =ndeplinit dorinta =n frica de Dumnezeu.16

Acesta biserica =nfiintata de Grebel si Manz nu a contat prea mult pentru oameni =n general, ci doar pentru acele persoane care au avut un adqnc sentiment religios si care si-au dat seama de pozitia compromitatoare a liderilor religiosi recunoscuti =n acea vreme.

2.1.2.3.Alti reprezentanti ai fratilor elvetieni si suferintele lor

Formarea bisericii anabaptiste fara acordul autoritatilor civile a avut ca urmare declansarea persecutiilor =mpotriva anabaptistilor. La mai putin de o luna de la =nfiintarea acestei grupari, au avut loc primele arestari. S-au dat decrete care prevedeau exilarea celor ce se botezau, dar ei nu au cedat =n fata presiunilor autoritatilor civile, ci au preferat sa sufere tortura, lanturi si =nchisoare pentru credinta lor biblica.

Felix Manz (1480-1527) s-a nascut =n Zurich, fiind fiul unui catolic. A fost un om bine educat si a cunoscut latina, greaca si ebraica. Asemenea lui Grebel, Manz a fost un urmas entuziast al lui Zwingli =n anii reformei. Era chiar un lider care tinea studii biblice. Dar atunci cqnd Zwingli a decis =n favoarea unirii bisericii cu statul, el a devenit colaboratorul lui Grebel, opunqndu-se =nfiintarii unei noi biserici de stat. |i ideea lui Zwingli despre botez a fost un factor important =n luarea deciziei de a se desparti de acesta. Manz a fost prezent la prima disputa cu Zwingli =n 17 ianuarie 1525 si fara =ndoiala si cqteva zile mai tqrziu cqnd Grebel a oficiat primul botez al adultilor.

Dupa cea de-a doua disputa cu Zwingli, =n 20 martie 1525, Manz alaturi de alti 20 de frati elvetiani au fost =nchisi =n turnul vrajitoarelor din Zurich, de unde au evadat =n aprilie. Au fost din nou prinsi si interogati cu privire la credinta lor. +n mijlocul persecutiilor, Manz a ramas acelasi om devotat credintei lui, continuqnd sa lucreze =n Zurich, Oberland si Gruningen. +n 7 oct. 1525, Manz a fost =ntemnitat la Wellemberg, dar a fost eliberat ca de fiecare data datorita prietenilor pe care =i avea =n locuri suspuse.17

La o =ntqlnire a fratilor =n Gruningen, =n 3 decembrie 1526, Manz si Blaurock au fost urmariti, prinsi si adusi la Zurich pentru ultima data la =nchisoarea Wellemberg. Manz a fost condamnat la moarte, sentinta =ndeplinita =n 5 ianuarie 1527, cqnd a fost =necat =n rqul Limant. +nainte de executie, Manz =l lauda pe Domnul cu o voce puternica. Trupul lui a fost =ngropat =n cimitirul St. Jacob din Zurich.

George Cajakov (1480-1529), numit Blaurock, s-a nascut =n localitatea Bonaduz, din cantonul elvetian Grisons. Pregatirea academica si-a asigurat-o =n scolile din Chur. Dupa terminarea studiilor a devenit calugar =n St. Lucius. A parasit manastirea spre sfqrsitul anului 1524, a plecat la Zurich, centrul miscarii de reforma din Elvetia, sa ia legatura cu Zwingli. A avut discutii cu Zwingli, dar nu a fost de acord =n =ntregime cu programul lui de reforma. A aderat apoi la grupul condus de Grebel si Manz, =ncercqnd sa formeze o biserica evanghelica. Era un om cu convingeri adqnci, cu mult zel si elocventa.18

+n prima duminica din februarie 1525, Blaurock si un grup din aderentii sai au intrat =n biserica din Zollicon, cerqnd preotului sa nu predice Cuvqntul lui Dumnezeu, deoarece spunea ca el este cel trimis sa predice. Dupa aceasta, el =mpreuna cu alti 22 de frati au fost =nchisi =ntr-o manastire augustiniana din Zurich, dar au fost eliberati =n scurt timp. O alta =ntqmplare asemanatoare arata zelul lui Blaurock. A intrat =n biserica din Hinwyl =n 8 octombrie 1525 unde erau adunati peste 200 de oameni si a =nceput sa predice Cuvqntul Domnului. Preotul bisericii a ascultat atent pqna la subiectul botezului. Atunci l-a =ntrerupt, ivindu-se un puternic conflict. A fost arestat de autoritatile din Gruningen. +n ziua =n care Manz a fost martirizat, Blaurock nefiind cetatean al Zurichului, n-a putut fi executat, dar a fost batut foarte sever. El a mai predicat Cuvqntul lui Dumnezeu =n : Vels, Tires, Breitenberg, Clausen.

+n august 1529 Blaurock si ucenicul sau John Langegger au fost arestati si =nchisi, un 24 de zile fiind torturati oribil. +n 6 septembrie 1529 au fost arsi ca si eretici. +n cariera de lider al fratilor elvetieni =n patru ani si jumatate Blaurock a botezat peste o mie de convertiti, el murind =n final ca martir.19

Michael Sattler (1495-1527) s-a nascut =n oraselul Staufen din Bresgau, care stunci se afla =n Imperiul austriac. A studiat la Universitatea din Fraiburg, fiind descris atqt ca un om cu educatie =nalta, cunoscator al cqtorva limbi si a Scripturii, cqt si ca om iubitor de Dumnezeu. De tqnar si-a dedicat viata serviciului Bisericii Romano-Catolice. A intrat la manastirea St. Peter de lqnga Fraiburg, iar cu timpul a avut o pozitie de =ncredere si responsabilitate. Dar Sattler nu a fost dispus sa-si continue viata =n manastire. A studiat Cuvqntul lui Dumnezeu, a facut mentiuni speciale si =n cele din urma a parasit ordinul, casatorindu-se. +n anul 1525 a ajuns la Zurich si s-a asociat cu fratii elvetieni.

A locuit =n Strasbourg (Alsacia), dar =n final s-a stabilit la Horb, =n sudul provinciei germane Wurttemberg, unde a avut un mare succes =n lucrare. Dupa o conferinta pe care a prezidat-o, =n satul elvetian Schleitheim, Sattler a fost arestat si trimis =n =nchisoarea din Binzdorf, unde a stat 11 saptamqni, =mpreuna cu cqtiva ucenici de-ai lui.20

+n mai 1527, Sattler a fost transferat la Rottemburg, unde a fost judecat pentru %erezia^ anabaptista. Dupa ce au fost formulate noua puncte de acuzare =mpotriva lui, pe care el le-a argumentat, s-a decis ca trebuie dat pe mqna executorului. La 21 mai 1527 a fost ars ca si martor al lui Isus Hristos.

Pilgram Marpeck (1495-1556) a fost singurul dintre liderii fratilor elvetieni care a murit de moarte naturala. El s-a nascut =n Rattenberg =n valea Innului din Tirol. A studiat la scoala latina din Rattenberg. +n 26 februarie 1520, =mpreuna cu sotia lui au fost primiti =ntr-o mina =n acelasi oras. Dupa trei ani a ajuns =n consiliul inferior al orasului, iar =n 1525 a ajuns membru =n consiliul superior. +n aprilie 1525 a fost numit magistrat al minelor la Rattemberg.

La sfqrsitul anului 1527 a trecut de la catolicism la lutheranism, apoi la anabaptism, iar =n ianuarie 1528 si-a pierdut pozitia de magistrat al minelor si i s-a confiscat averea, sub acuzarea ca strqnge fonduri pentru trei orfelinate. Aceste evenimente l-au facut pe Marpeck sa ia decizia de a parasi tara =mpreuna cu sotia si fiica lor. A participat =n acelasi an (1528) la =ntqlniri anabaptiste =n Strasbourg, =n Alsacia. +n acest oras a fost angajat ca inginer la constructiile de poduri. +n scurt timp a succedat lui William Reublin ca lider al anabaptistilor.21

+n Strasbourg, Pilgram Marpeck s-a implicat intens =n lucrarea anabaptistilor. Pe lqnga nenumarate botezuri pe care le-a oficiat a scos si cqteva brosuri cu privire la botezul credinciosilor si alte tractate. Datorita faptului ca s-a opus botezului copiilor mici, a insistat asupra rebotezarii, a stabilit o biserica separatista, s-a opus juramqntului civil si a respins apararea prin forta Marpeck a fost exilat din oras =n 1532. Se spune ca s-a =ntors =n valea Innului, =n Tirol. Pqna la moartea lui =n 1556, Pilgram a mai trecut prin Moravia, Grisons, Ulm, Wurttemberg, stabilindu-se =n Augsburg, oras din Bavaria |vabia. El nu a fost un mare teolog, dar a furnizat o buna vedere a doctrinei fratilor elvetieni si a fost un lider =n biserica fratilor peste 25 de ani.

2.1.2.4. Fratii elvetieni =n alte regiuni

+n partea de est a Elvetiei, =n orasul St. Gall, a existat o perioada de timp o congregatie care depasea ca numar alte congregatii. Fata de alte regiuni, =n St. Gall consiliul nu a luat o atitudine netoleranta fata de fratii elvetieni, astfel congregatia a crescut rapid. +nsusi Conred Grebel a venit =n St. Gall =n 25 martie 1525 unde a predicat si botezat un mare numar de credinciosi. El a stat aici pqna =n 9 aprilie acelasi an. |i Eberli Bold din Lachen a predicat =n St. Gall si prin =mprejurimi, botezqnd multi ascultatori. Consiliul a cerut sa plece din oras, lucru pe care l-a dus la =ndeplinire. A fost prins mai tqrziu de catolici =n cantonul Sch`yz si ars pe rug =n 29 mai 1525, asfel fiind primul martir al fratilor elvetieni.22 Bolt a murit cu 18 luni =nainte de Felix Manz care este considerat a fi primul martir al fratilor elvetieni.23 Munca =nceputa de Grebel si Bolt a fost continuata de Wolfgang Uliman, care a =nceput sa fie persecutat =mpreuna cu ceilalti frati =n iunie 1525. Uliman a fost exilat de mai multe ori, iar =n 1530 a fost decapitat. Cei mai multi credinciosi au parasit regiunea.

+n aprilie 1527, =n cantonul Bern, au sosit opt frati elvetieni din Basel, printre care Hans Seckler si Hochrutine. Nu dupa mult timp au fost arestati. +n zece ani de la =nceputul lucrarii anabaptiste de aici, acest canton a devenit un centru puternic al fratilor, dar ca =n celelalte regiuni, =mpotriva fratilor s-au luat masuri severe de suprimare. Primii martiri au fost =necati =n rqul Aare =n iulie 1529. Alaturi de Hans Seckler au murit atunci Hans Treyer si Heeini Seiler. Cu toate ca persecutiile au continuat, anabaptistii s-au =nmultit =n cantonul Bern. Au =nceput sa fie urmariti, iar cei ce-i prindeau erau recompensati. Cei ce au fost martirizati =n Bern sunt trecuti =n Oglinda martirilor.24 +n 1651 mule =nchisori au fost umplute cu anabaptisti. Multi au emigrat =n America. De-abia dupa revolutia franceza persecutiile si-au pierdut amploarea.

+n sudul Germaniei, anabaptistii evanghelici au avut ca centru principal orasul Strasbourg din Alsacia. De asemenea si orasul Augsburg din Bavaria a fost un centru important al anabaptistilor. +n Augsburg, Hans Deneck a botezat mullti convertiti, printre care si Hans Hut, un lucrator eficient atqt =n sudul Germaniei cqt si =n Austria. Unul dintre cei convertiti de Hut, Eitelhans Langenmantel, a scris o lucrare =n apararea doctrinei anabaptiste. El a murit ca martir =n luna aprilie a anului 1528 la Weissenhorn.25

Hans Hut a facut greseala de a stabili data re=ntoarcerii lui Hristos. Pe baza unor texte din Daniel, a ajuns la concluzia ca prin invazia turcilor va veni pedeapsa asupra crestinilor, urmqnd ca imediat dupa acesta sa revina Hristos. Hans Hut a mai lucrat la Viena, dar s-a =ntors =n Augsburg, unde a fost =nchis =n septembrie 1528. A murit =n =nchisoare, iar trupul i-a fost ars pe rug =n 7 decembrie 1527. Hans Deneck a plecat la Basel si =n scurt timp a renuntat la =nvatatura anabaptista cu privire la botezul credinciosilor.

+n 1526 anabaptistii evanghelici au patruns =n Austria cu lucrarea Evangheliei. Guvernul Austriei a publicat un edict =mpotriva fratilor =n noiembrie 1527. Leonard Schiemer a fost prins de autoritatile din Rattemberg =n Tirol, unde a botezat multe persoane. A fost un =nvatat si un distins evanghelist. +n ian. 1528, Leonard a fost decapitat, iar Hans Schlafer, un alt predicator, a murit prin ardere pe rug. +n Tirol persecutiile au fost foarte severe, autoritatile raportqnd la Viena ca 700 de persoane au murit martirizati, iar multi altii au emigrat =n Moravia.

2.1.2.5. Amisii

Credinciosii adevarati au suferit =n urma trairii credintei pe care o aveau =n suflet si pe care nu le-o putea lua nimeni. Astfel ei au avut parte de multe necazuri din partea autoritatilor civile. +n general necazurile au venit din afara, =nsa uneori si =n mijlocul congregatiei se iveau discutii controversate, care au dus la certuri si despartiri.

O schisma a avut loc =n Berna, atunci cqnd Jacob Amman a dorit sa introduca =nca un serviciu de cina pe lqnga cel existent o data pe an. Amman, care avea opinii profunde cu privire la cina, a cautat pareri ale altor episcopi =n legatura cu abtinerea de la =mpartasirea cu trupul lui Hristos. Astfel, el a discutat cu John Reist despre acest lucru si despre ruperea relatiilor sociale =ntre frati si fata de o persoana excomunicata. Fratii elvetieni nu au avut o interpretare clara a versetului 11 din 1 Cor. 5 ( cu un astfel de om nu trebuie nici sa mqncati) si niciodata nu l-au aplicat =n particular cuiva. Dar fratii din Alsacia au adoptat confesiunea de credinta de la Dordrecht din 1632, al carei articol (nr.17) =nvata despre abtinerea de la cina care nu poate fi practicata =ntr-o maniera foarte stricta.26

Amman mergea din loc =n loc cerqnd preotilor sa ia atitudine cu privire la abtinerea de la cina. John Reist nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Amman, care la rqndul sau l-a acuzat pe Reist ca este =ngaduitor cu cei ce se =mpartasesc, nefiind vrednici. El a insistat si asupra regulilor de =mbracaminte.

+n cele din urma s-au facut eforturi pentru a se ajunge la reconciliere, dar Reist si cei ce-l sustineau au refuzat ultima tema pe care Amman o impunea pentru a se putea uni. +n final Amman si cei ce il urmau au facut un efort pentru a se =ntoarce la frati, admitqnd ca au gresit, =nsa fratii nu au dorit sa accepte abtinerea de la sacrament. Adeptilor lui Amman li s-au dat numele de amisi.

2.1.2.6. Huteritii

Huteritii si-au primit acest nume de la Jacob Hutter, cel care a pus bazele functionale ale traiului =n comun. Aceasta fratietate a luat fiinta =n Moravia. Printre primii anabaptisti care au lucrat =n Moravia a fost Balthasar Hubmaier, care a organizat o congregatie la Nicolsburg, =n 1526. Dar =n 1528 au trebuit sa paraseasca regiunea si s-au stabilit =n localitatea Bogenitz, unde au =nceput sa daruiasca fiecare din posesiunile materiale pentru administrare =n comun. +n cele din urma au ajuns la Austerlitz, construindu-si primele case ale comunitatii.27

La Austerlitz a avut loc o divizare, o parte din comunitate mutqndu-se la Auspitz. Aici si-a =nceput lucrarea Jacob Hutter, el slujind ca pastor principal. Hutter a stabilit =mpreuna cu colaboratorii sai o disciplina stricta =n ceea ce priveste administrarea lucrurilor =n comun. Dar daca o vreme comunitatile au fost tolerate, =n 1535 acest lucru nu a mai fost posibil. Astfel fratii au fost expulzati din caminele lor. Au avut permisiunea sa revina, dar =n 1547 a =nceput o crunta persecutie.

+ncepqnd cu anul 1522 persecutiile au =ncetat =n Moravia, urmqnd o perioada de prosperitate pentru fratii huteriti. Erau niste oameni piosi care traiau o adevarata viata crestina. Un preot catolic, Cristopher Andreas Fischer afirma lucruri frumoase despre huteriti.28 Mari necazuri s-au abatut asupra fratilor huteriti =n timpul razboiului turco-austriac =nceput =n 1523. Comunitatile le-au fost distruse, unii au fost ucisi, iar altii au ajuns sclavi.

+n timpul razboiului de 30 de ani (1618-1648), s- au abatut suferinte imense asupra fratilor huteriti, iar multi au fost omorqti. Guvernatorul Moraviei a facut demersuri pentru exilarea huteritilor din provincia lui, iar regele Ferdinand i-a dat acceptul. Multi huteritii au fugind =n Ungaria, si o mare parte dintre ei s-au stabilit la Vintul de Jos, =n Transilvania.

2.1.2.7. Anabaptistii eschatologici Hans Hut a avut un mesaj apocaliptic care nu s-a =mplinit, dar ideea lui a fost promovata =n continuare de alti lideri care au devenit radicalii miscarii anabaptiste. Unul dintre ei a fost Melchior Hofmann (1495-1543), nascut la Hol, =n Swabia. El a fost mai =ntqi lutheran, apoi zwinglian, iar apoi a aderat la miscarea anabaptista. Era cunoscator al Bibliei, elocvent si =n stare sa se adreseze oamenilor. Cel ce l-a promovat sa predice a fost Luther, =n iunie 1525, dar mai tqrziu a regretat. +n anul 1526 a plecat =n Suedia unde a publicat un tractat pe Daniel 12, conform caruia sfqrsitul lumii ar fi trebuit sa aiba loc =n 1533.

+n 1529, =n Strasbourg a luat legatura cu niste oameni care se credeau profeti, dintre care mai reprezentativi erau Ursula si Leinhar Jost.29 Hofman a acceptat vizunile lor ca fiind infailibile si a publicat o parte din ele. +n scurt timp el =nsusi s-a declarat profet. Dupa ce unul din profeti l-a proclamat pe Hofmann ca fiind Ilie, a acceptat, chiar daca la =nceput a ezitat.

+n anul 1533 a acceptat sa fie =nchis =n temnita din Strasbourg. El credea ca Dumnezeu a venit sa stabileasca =mparatia pe pamqnt, iar dusmanii lui vor fi distrusi. Hofmann punea anumite viziuni pe aceeasi pozitie cu Scriptura si sustinea ca pacatele de dupa convertire sunt hule =mpotriva Duhului Sfqnt, pentru care nu mai exista iertare. A fost fanatic =n ce priveste profetia, anabaptistii considerqndu-l eretic. +n 1543, bolnav, a murit =n =nchisoare, asteptqnd Noul Ierusalim sa coboare din cer.30

Orasul Munster din Nord-Vestul Germaniei a devenit cqtiva ani mai tqrziu orasul unei tragedii majore, datorit fanatismului religios. Unul din urmasii lui Hofmann, John Matthys, un brutar din Haarlem, s-a declarat profet trimis de Duhul Sfqnt, dupa ce predecesorul sau a fost =nchis. A numit 12 apostoli, printre ei numarqndu-se si John Bockelson din Leyden. Stapqniti de ideea eminentei eschatologice propagate de Hofmann, ei au hotarqt sa predice =n Muenster, Noul Ierusalim, unde au intrat =n forta. +n doua zile, Matthys a anuntat ca cei %neevlaviosi^, oponentii lui, vor fi executati. Ei trebuiau sa accepte botezul. Totusi, a proclamat o zi a harului, permitqnd tuturor celor ce doreau, parasirea orasul. Dar episcopul orasului a pus stapqnire pe oras prin forta armata, Matthys a fost ucis =n lupta, =n 1534, =n duminica pastelui.31 John Bockelson a preluat conducerea, sustinqnd ca =n timpul unei transe =n mai 1534 i s-a spus sa faca lucrul acesta. Un profet l-a uns rege si s-a casatorit cu Diavara, fosta calugarita, si sotia lui Mattys, instaurqnd mai apoi poligamia. |i-a mai luat =nca 15 neveste. Suportul biblic pe care-l oferea era din Vechiul Testament. Cei ce au obiectat au fost executati. Orasul a intrat =n criza de hrana, oamenii de rqnd mqncqnd tot ce gaseau, ajungqndu-se la carne umana. +nsa regele John traia =n =mbuibare, punqnd la punct un sistem de tip comunist, de stapqnire al tuturor magazinelor de mqncare.

+n noaptea de 24/25 iunie 1535, orasul a fost tradat si trupele catolice si protestante l-au asediat, luptqnd =mpotriva anabaptismului. John din Leiden, =mpreuna cu alti doi conducatori au fost torturati pqna au murit =n 22 ianuarie 1536. Trupurile lor au fost plasate =n turnul Bisericii Saint Lambert =n sicrie de fier. Aceste sicrie se pot vedea si astazi, amintind de tragedia din 1534-1535.

Hut si Hofmann si-au =ndemnat ucenicii sa nu i-a sabia =n mqna, sa nu fie violenti, dar atitudinile lor la adresa Papei si a predicatorilor protestanti au creat o atmosfera favorabila aparitiei =mparatiei revolutionare de la Muenster.32 Muensterul s-a =ntors la catolicism, dar ei niciodata nu au avut ceva =n comun cu fratii elvetieni sau anabaptistii olandezi, care puneau accent pe Noul Testament si nu pe Vechiul, dupa cum procedau munsteritii.

Desi tragedia de la Muenster a fost pusa pe seama anabaptismului, nedreptatea acestei pareri este evidenta atunci cqnd ne amintim ca anabaptismul, ca miscare biblica sanatoasa si stqnga reformei protestante, este reprezentata astazi de cqteva sute de mii de menoniti. Episodul Muenster poate fi privit ca un gest fanatic religios din partea unor oameni neevlaviosi.

2.1.3. Anabaptistii evanghelici =n Olanda. Aparitia menonitilor Melchior Hofmann a propovaduit Evanghelia =n Olanda. +n 1530, =n luna mai el a botezat =n Emden 300 de persoane. Unul dintre cei botezati a fost Trijpmaker, care l-a botezat pe John Mattys. Doi apostoli ai lui Mattys, Bartholomeu Bookbinder si Dirk Kuiper, la sfqrsitul anului 1533, au botezat cqtiva convertiti =n Friesian din Leeuwarden. Unul din convertitii la melchiorism a fost un frizer si chirurg numit Obbe Philiphs. O saptamqna mai tqrziu Peter Woodsawer, un alt apostol al lui Mattys, a botezat pe fratele lui Obbe, Dirck Philiphs.

Dar cqnd previziunile lui Hofmann cu privire la vremea sfqrsitului nu s-au adeverit, Obbe si Dirck Philiphs si alti prieteni au renuntat la melchiorism. S-au =ntors la Cuvqntul lui Dumnezeu citind Scripturile, devenind astfel cercetatori biblici sanatosi =n credinta si curati =n viata.33

Fratii Philiphs au inaugurat un program evanghelic, numindu-se obeniti. Dupa doi ani si Menno Simons a aderat la gruparea obenita, care =ntre timp =mbratisase cauza anabaptista. Nu exista nici o legatura =ntre fratii elvetieni, care s-au format =n sud, si obeniti, al caror parinte spiritual a fost Obbe Philiphs. Doctrina lor era una simplista, respingqnd traditia si facqnd din Biblie forma de credinta si practica. Nici Obbe Philiphs, nici Menno Simons nu erau familiari cu scrierile fratilor elvetieni.

2.1.3.1.Menno Simons Menno Simons, s-a nascut =ntr-o familie olandeza =n anul 1549, =n Witmarsum. A primit de tqnar pregatire clericala catolica, =n manastirea franciscana de la Bolsward, aflata lqnga Witmarsum. A =nvatat sa citeasca =n latina si a =nvatat scrierile parintilor bisericesti, dar n-a citit Biblia niciodata personal. +n anul 1524 a fost numit preot si a slujit sapte ani =n Pinjum, aproape de Witmarsum. +n 1531 a fost transferat =n orasul natal, unde a slujit aproximativ cinci ani. Munca lui ca si preot consta =n celebrarea messei catolice, rugqndu-se pentru cei vii si pentru cei morti, botezqnd copii si asistqnd la spovedanie si marturisirea pacatelor.

+n 1525, =n timpul primului an de preotie cqnd =mpartea cina, =ntr-o duminica, a avut o =ndoiala =n ce priveste transubstantierea. +si punea =ntrebarea daca elementele Cinei Domnului sunt =ntr-adevar divine. +n sufletul lui a =nceput o lupta. A =nceput sa studieze Noul Testament, decizie care a dus la hotarqrea desprinderii de Biserica Catolica. A avut de ales =ntre Cuvqntul lui Dumnezeu si ascultarea de Biserica Catolica.

+n 1531 un incident a dus la a doua criza sufleteasca din viata lui Menno. Sicke Freerks care a fost rebotezat ca adult =n 1530, iar apoi a fost executat =n 20 martie 1531. Menno a =nceput sa studieze, sa vada care sunt bazele pentru botezul nou-nascutilor. A examinat scrierille lui Luther, Zwingli si Bullinger si le-a gasit nesatisfacatoare. S-a confruntat cu Scripturile, ajungqnd la concluzia ca toti s-au =nselat =n ce priveste botezul, dar a ramas =n continuare =n preotia catolica, botezqnd copii si oficiind messa. A devenit pastor apoi la Witmarsum, traind o viata duplicitara. Credea un lucru, predica altul. Dar =n anul 1534 cqnd muensteritii au venit =n Olanda cu parerile lor fanatice, fratele lui Menno a fost prins =n tiparele lor si datotita acestui fapt a murit pe 7 aprilie 1535 =n lupta cu autoritatile. Prin aprilie 1535, Menno s-a =ntors la Dumnezeu cu adevarat, dar a ramas =n Biserica Catolica =nca noua luni predicqnd doctrinele evanghelice. +n ianuarie 1536 el a facut pasul pe care Dumnezeu dorea sa-l faca, fiind botezat de Obbe Philiphs.34

Dupa ce a parasit biserica Romei, Menno Simons a devenit un evanghelist itinerant, =nsa o parte din obeniti au simtit ca Menno ar putea sa-si asume responsabilitatea de prezbiter si i-au cerut sa accepte conducerea fratiei. A acceptat pqna la urma, desi la =nceput a ezitat. A fost ordinat de Obbe Philiphs =n 1537. La cqtiva ani dupa ordinare, profund dezamagit de rupturile din interiorul fratiei, Obbe Philiphs a parasit fratietatea, =n timp ce fratele sau Dirck a devenit cel mai bun colaborator al lui Menno, fiind si un mare teolog. Menno a preluat conducerea fratiei, devenind un lider influent. Dupa ce a devenit obenit s-a castorit cu Getrude, =nsa familia nu a ocupat primul loc =n viata lui.

De-a lungul anilor 1541-1543 Menno a lucrat la Amsterdam si =mprejurul lui. +n acesti ani el a fost vqnat ca un ertic periculos, astfel ca predica noaptea la =ntqlnirile secrete ale fratilor, botezqnd noi credincioti, =ntemeind biserici si ordinqnd pastori =n Amsterdam, Koln si Danzig. A publicat sapte carti si brosuri =n perioada 1536-1543. +n 1550 a scris Confesiunile Dumnezeului trinitar, =mpotriva unui lucrator, Adam Pastor, care avea o parere eronata =n ce-L priveste pe Hristos.

Ultimii ani din viata lui si i-a petrecut scriind si revizuind productiile precedente pe care le-a tradus =ntr-un dialect al regiunii =n care traia. A fost vorbit de rau si dispretuit pe oriunde mergea. Sotia si doi din cei trei copii ai lui au murit =naintea lui. A fost framqntat si de disensiunile din cadrul bisericii. Viata lui nu a fost usoara, fiind lipsit de bunuri materiale. La =nceoutul lucrarii sale, Menno si-a dat seama ca un crestin adevarat nu poate evita crucea : Daca Hristos, capul, a suferit torturi, groaza , mizerie si suferinta, cum se poate ca slujitorii, copiii si toti cei ai Lui, sa accepte sa traiasca =n pace si libertate ?35

Menno a murit =n 31 ianuarie 1461, pe patul sau, la 25 de ani dupa ce s-a despartit de Biserica Catolica. A fost cel mai mare reprezentant al bisericii care-i poarta numele.

2.1.3.2.Teologia lui Menno Simons

O viata noua

O caracteristica a teologiei lui Menno este accentuarea procesului de interiorizare a mqntuirii. Adevaratul crestin trebuie sa traiasca credinta personal. Menno ca anabaptist, nume ce le-a fost dat celor ce administrau botezul persoanelor adulte, insista asupra ideii ca trairea unei vieti curate trebuie sa preceada botezul. Istoricul Max Gobler, =n 1848 a spus despre anabaptisti ca pun accentul pe convertire, regenerare personala a fiecqrui crestin prin Duhul Sfqnt.36 Convertirea implica doua momente: credinta si pocainta. Credinta este raspunsul pozitiv la harul lui Dumnezeu, dar fara pocainta ea este incompleta. Pocainta implica o schimbare a vietii.

+ntruparea Domnului

Prin =ntrupare Menno dorea sa explice atqt nasterea naturala a lui Isus, cqt si originea Lui divina. El a fost preocupat sa arate ca Hristos nu a fost afectat de pacatul originar, fiind astfel =n stare sa ofere o jertfa perfecta pe cruce pentru pacatele omenirii, si subliniat unitatea persoanei Dumnezeu-om, nu diferente clare =ntre cele doua naturi. Menno a afirmat cu toata convingerea sa ca Dumnezeu Fiul a suferit atqt =n divinitatea Sa cqt si =n umanitetea Sa.

Biserica

Pentru Menno, biserica a fost importanta. Douazecisicinci de ani a lucrat =n Olanda si =n Nordul Germaniei, formqnd comunitati de credinciosi bine organizate, dedicate misiunii lor =n lume. +n conceptia lui Menno, biserica este comunitatea formata din oameni regenerati, care de buna voie adopta o viata de ucenicizare si care se dedica unii altora =n dragoste.

Anabaptistii erau =mpotriva Bisericii Romano-Catolice, Lutherane si Zwingliene, care formau o unitate organica cu societatea, si care se supuneau puterii de constrqngere a statului. Anabaptistii nu negau faptul ca magistratii sunt numiti =n functii de cqtre Dumnezeu pentru a mentine ordinea, ei fiind gata sa-i asculte =n toate lucrurile care nu =ncalcau cerintele credintei lor. Menonitii erau preocupati sa restaureze biserica primara, care conform parerii lor, se lasase de credinta.

Botezul

Pentru Menno si adeptii lui botezul este foarte important. Chiar cuvqntul anabaptist, cuvqnt cu care au fost identificati de catre cei ce =i urau, arata acest lucru. De dragul botezului, spunea Menno, Sunem maltratati, ucisi, persecutati de toti oamenii.37

Cu privire la botez Menno afirma ca botezul vine =n urma credintei, nu credinta =n urma botezului. Botezul =n apa este un semn exterior care urmeaza trairii interioare a credintei. Nu faptul ca esti scufundat =n apa =ti aduce nasterea din nou si nici formulele de botez rostite de preot. Nasterea din nou este puterea lui Dumnezeu cereasca si regeneratoare =n inimile noastre, care prin predicarea Cuvqntului, daca o acceptam prin credinta, converteste inimile noastre. Cei ce se se converteau schimbati de la necredinta la credinta, iar cei regenerati erau aceia carora Dumnezeu le-a poruncit si i-a =nvatat botezul crestin, ca o pecete a credintei.38

Botezul copiilor nou-nascuti a fot pentru Menno un lucru de ne=nteles. Deoarece ei nu erau capabili de credinta si pocainta, nu trebuiau botezati. Argumentul lui Menno =mpotriva botezului celor mici era Marea Trimitere, prin care Isus a poruncit ucenicilor sa dea =nvatatura si sa boteze. Dar copiii care nu au ratiune si nu pot =ntelege =nvataturile, nu trebuie botezat, deoarece neavqnd capacitatea de a asculta ei nu pot sa creada, sa se nasca din nou.39

Pentru Menno Simons botezul era si o initiere publica a credinciosului =ntr-o viata radicala de ucenicie. Botezul =nsemna un raspuns la ascultarea fata de Evanghelie, o initiere a =ncepatorului care avea sa intre =ntr-un juramqnt, ce presupunea o ruptura radicala de trecut, o identificare cu comunitatea.

Cina Domnului

Cina Domnulu era o reconstituire vie a ultimei cine date de Isus si o anticipare eschatologica a ospatului mesianic. Menno a enuntat cqteva principii cu privire la Cina pe care o numeste sfqntul sacrament. Menno a respins literalismul sacramental, care considera elementele trecatoare, pqinea si vinul ca fiind adevaratul trup si sqnge a lui Hristos. Cina este un semn de aducere aminte al sacrificiului mqntuitor al lui Hristos care s-a jertfit de buna voie pe cruce pentru a ne trece =n +mparatia Harului Sau.

Pentru Menno, cina reprezenta o mare dovada a dragostei lui Hristos aratata oamenilor. La cina credinciosii nu doar comemoreaza moartea Lui ca si eveniment trecut, ci =si reamintesc de roadele dragostei manifestate fata de noi =n Hristos.

Cina reprezinta legatura unitatii, a dragostei si pacii crestine. Cei ce iau parte la cina trebuie sa lase la o parte toate disputele dintre ei, sa se ierte unii pe altii, sa se =ncurajeze unii pe altii si toti =mpreuna pentru Domnul lor.40Cina Domnului pentru Menno este =mpartasirea cu trupul si sqngele lui Hristos.

Multi dintre anabaptisti oficiau si spalarea picioarelor odata cu cina. Menno Simons spune putine lucruri despre acest ritual, el =ndemnqnd biserica sa spele piciorele fratilor si surorilor care au venit de la mare distanta. +n schimb, Dirck Philiphs spunea ca ritualul spalarii picioarelor este poruncit de Domnul Isus si simbolizeaza spalarea interioara facuta de Hristos.

Disciplina =n biserica

Anabaptistii insistau asupra faptului ca disciplina este o parte indispensabila a adevaratei biserici. Interdictia era modalitatea prin care membrii corupti si nedemni ai bisericii erau exclusi din adunare. Cei care greseau =n doctrina si =n traire si persistau cu =ncapatqnare =n greselile lor nu erau admisi =n biserica lui Hristos.

Aplicarea interdictiei pe l=nga mentinerea puritatii in biserica, avea ca scop recuperarea membrilor =ncapatqnati. Menno =i disciplina pe membrii comunitatii din dorinta de a se =ngrozi si pocai. Trebuiau sa caute unitatea si pacea, fiind eliberati de capcanele satanice =n care au cazut.41

Printre pacatele pedepsite cu excomunicarea se numarau betia, adulterul, juramqntul, casatoria cu un necredincios, raspqndirea doctrinelor false, certurile cu sotia si folosirea abuziva a banilor adunarii.

2.1.3.3.Lideri menoniti =n Olanda si Germani de N. Dirk Philiphs s-a nascut =n 1504 =n orasul olandez Liurden. Pe la sfqrsitul anului 1533 a fost botezat de Peter Wodsor. Dirk l-a ajutat pe fratele sau, Obbe, sa conduca miscarea anabaptista, asemanata miscarii lui Grebel din Elvetia. Dirk a scris o carte, Echiridion, care =nca este apreciata de amisi. A fost primul episcop al bisericii menonite din Danzing. A murit =n 1568.

Gillis din Aachem s-a nascut =n anul 1500 si a fost cqstigat pentru cauza Evangheliei de Menno, care l-a si ordinat =n 1542, pentru a sluji =n vecinatatile orasului Koln. Dar dupa 15 ani de slujire a fost pins si arestat pentru credinta la Antwerp. +n 10 iulie 1557 a fost decapitat.

Leonard Bouwens s-a nascut la Somelsdik, =n Olanda =n 1515. De tqnar a frecventat un anturaj de vorbitori politici. A devenit lucrator menonit =n 1546. +n 1551 a fost ordinat ca episcop de Menno Simons. A fost un lider bun, capabil, slujind congregatiilor din Olanda. Bouwens a tinut o lista de convertiti botezati pe o perioada de 30 de ani. +n anul 1565 =ntre el si Dirk Philiphs a intervenit o contradictie, Bouwens fiind =nlaturat din slujba. Dupa moartea lui Dirk, =n 1568, si-a reiluat lucrarea, slujind credincios pqna =n 1582.42

2.1.3.4. Anabaptistii evanghelici =n Anglia. Baptistii generali

Biserica baptista moderna =si are originea =n miscarea menonita. Prima comunitate baptista a fost organizata de John Smith, =n Amsterdam =n 1509.43 Smith era un puritan ce =mpreuna cu gruparea lui, s-a despartit de biserica de stat din Anglia, devenind independenti. Au urmat persecutii care i-au obligat sa se refugieze =n Amsterdam unde au fost expusi influentei menonite. Mai tqrziu o grupare din aceasta miscare a emigrat din Anglia =n America.

Smith a =nteles ca botezul copiilor mici nu are fundament biblic si nu era de accord nici cu doctrina calvinista despre predestinare, asa cum o acceptau congregationalistii. Smith a luat decizia de se boteza singur, botezqnd si alti 41 de credinciosi. Dar mai tqrziu a ajuns la concluzia ca botezul pe care si-l administrase nu este justificat. A facut o cerere pentru a fi primit =n biserica menonita. Decizia de admitere a fost amqnata pentru mai tqrziu, dar Smith a murit fara a fi admis =n gruparea menonita, restul grupului fiind admis. Ei au scris o marturisire de credinta, publicata sub numele: O marturisire de credinta a unui grup de englezi care traiesc =n Amsterdam.44 Dar mai tqrziu grupul s-a =ntors =n Anglia fiind cunoscuti sub numele de baptisti generali. Parerile sunt =mpartite, dar anabaptistii pot fi socotiti stramosii baptistilor de azi.

Un lucru interesant este faptul ca si =n Romqnia, istoria anabaptistilor se =nnoada cu istoria baptistilor. Istoricul John T. Christian sustine ca =nvatatura anabaptista a venit =n Transilvania din Polonia 45, iar =n Polonia venind din Elvetia.46 Mai tqrziu anabaptistii din Boemia si Moravia au patruns =n Transilvania, Gabriel Bethelen facqndu-le o oferta =n acest sens pentru a stimula industria. Acestia din urma erau huteriti si s-au stabilt la Vintul de Jos.47 |i-au prelungit existenta aici, pqna la formarea de biserici baptiste. Anabaptistii din Transilvania sunt o legatura istorica a vechilor anabaptisti cu baptistii de astazi.

2.2. Lupta de supravietuire (sec. XVII-XIX) Cu trecerea timpului si sub presiunea persecutiilor, nu au mai ramas decqt trei grupari care au supravietuit dupa jumatatea sec. al XVI-lea sub forma unor comunitati distincte: fratii elvetieni =n Elvetia si Germania de Sud, menonitii =n Olanda si Germania de Nord si huteritii =n Moravia.48

Urmasii anabaptistilor au pierdut multe din carateristicile =naintasilor lor, iar cautqnd puritatea au devenit legalisti. Zelul evanghelistic si l-au pierdut din dorinta de a supravietui. Au fost cunoscuti ca oameni cumsecade si buni agricultori.49

Primul secol al menonismului olandez a fost caracterizat prin persecutii severe la adresa lor. +ntre 1531-1596 au murit ca martiri 2000 de oameni, trei sferturi fiind menoniti. Dar =n ciuda severei persecutii din afara, =n cadrul fratiei au aparut unele dispute. S-au dezvoltat trei ramuri: Waterland, care practica o disciplina blqnda, frizienii, un tip moderat =n diciplina si flemisii, care erau foarte stricti.

Prin anul 1600 s-a dat un decret de tolerare pentru menonitii olandezi, dar totusi persecutiile au continuat pqna =n secolul al XVIII-lea din partea catolicilor si calvinistilor. +n cea de-a doua jumatate a secolului, menonitii au avut parte de prosperitate financiara, spor numeric, dar si un declin spiritual.

+n anul 1700, numarul menonitilor olandezi se ridica la osutasaizeci de mii de suflete, inclusiv copii, care erau nebotezati. +n vederea redresarii pe plan spiritual a fost =ntemeiat un seminar la Amsterdam =n anul 1735, pentru pregatirea lucratorilor menoniti. Seminarul a fost foarte putin sustinut de biserica si a fost directionat =nspre o persepctiva conservatoare pentru o perioada de peste o suta de ani. Declinul spiritual a continuat, iar =n anul 1809 menonitii olandezi erau doar =n jur de douazeci si sapte de mii de suflete, =nsa divizizati =n mai multe grupuri. +n 1811 a fost =nfiintata o organizatie numita Societatea menonita generala. Multe aspecte ale traditiei doctrinare ale menonitilor s-au pierdut, =nsa botezul credinciosilor s-a pastrat. Dupa 1850, seminarul din Amsterdam a devenit liberal =n teologie.

Se poate spune despre menonitii olandezi de azi ca sunt un grup social puternic, care aduc o contributie larga culturii olandeze, dar sunt liberali =n teologia lor. Numarul lor, =n 1946, era de 70 de mii, inclusiv copii. Congregatiile se afla =n orase ca: Leiden, Harlem, Haga, Roterdam si Amsterdam.50

2.2.1. Raspqndirea menonitilor olandezi 2.2.1.1. Partea de jos a Rinului Menonitii olandezi au ajuns =n regiunea de jos a Rinului =nca din sec. XVI. S-au stabilit =n orase ca Aachem, Ingeingroich, Crefeld, Eifel, Alderkerk, Kempen, Gladbach si Koln, toate aceste orase fiind situate aproape de Rin, =ntre Palatine si Olanda.

+nca din anul 1533, =n Aachem a fost o adunare a fratilor, =nsa si aici conciliul orasului i-a supus pe anabaptisti pedepsei capitale, urmqnd o serie de executii =n rqndul menonitilor. +n anul 1614, 600 de menoniti au fost alungati din Aachem, stabilindu-se =n Burtscheid, =n apropiere, unde pentru =nca doua secole a existat o congregatie. Aici a slujit, =ntre ani 1710-1746, John Hilgers. +n 1800 doua familii de menoniti mai traiau =n Burtscheid.

Orasul Koln, capitala provinciei Rin si sediul arhiepiscopiei catholice, avea anabaptisti =n prima jumatate a sec. al XVI-lea. Chiar Mennon Simons a locuit =n arhiepiscopatul din Koln (1544-1546). |i aici conciliul orasului a dat un ordin ca anabaptistii sa nu mai fie tolerati. Dar =nainte ca sa fie dat un decret, un lider menonit pe nume Thomas din Imboch, a fost executat; el avea 25 de ani.51

Congregatia cea mai semnificativa din partea de jos a Rinului a fost cea din orasul Crefeld. +n 1600 menonitii din Kempen si Alderkerk si-au parasit casele si s-au stabilit aici. +n cursul timpului, =n ciuda situatiilor adverse, biserica a cunoscut prosperitate. Unul din lideri ei a fost Herman Opden Graeff, care a luat parte la enuntarea marturisirii de credinta de la Dordrecht =n 1632. Menonitii au jucat un rol important =n viata industriala a orasului Crefeld pentru cqteva secole. Familia Leyen a fondat industria textila care a facut orasul prosper si faimos.

+n 1683 a avut loc o emigrare =n Statele Unite. Locuitorii din Crefeld s-au stabilit =n Germantown, nu departe de Philadelphia. Crefeld este de un interes special =n miscare menonita americana, chiar daca cele 300 de familii au parasit biserica menonita, unindu-se cu `uakerii.52

2.2.1.2. Frieslandul de Est

Orasul Emdem din Frieslandul de Est, situat chiar imediat dupa frontiera germana din partea de Vest, =n Olanda, a fost un centru menonit. Reformatorul acestui oras a fost John A’Lasco. Endem este cunoscut ca orasul =n care au avut loc mai multe conferinte, atqt =n timpul lui Menno Simons si Dirk Philiphs, cqt si mai tqrziu. Aici persecutia a fost mai blqnda comparativ cu celelalte regiuni. Astazi =n Frieslandul de Est sunt trei sute de menoniti. Biserica din Endem are 200 de membri plus 100 de copii, congregatiile din Leer si Nordem, avqnd 20, respective 80 de membri.53

2.2.1.3. Zona Hamburgului

Menonitii au ajuns aici datorita colonizarilor care au avut loc. Ei au schimbat pamqnturile mlastinoase din partea de jos a rqului Elbe =n ferme productive, excelqnd =n industrie, =n special =n cea a matasii. Altii erau pescari, =n timp unii devenind buni comercianti.

Friederichstadt, un oras mic pe rqul Eider a avut o congregatie menonita =n 1633, care a crescut considerabil =n anul 1703 avqnd 178 de membrii care participau la serviciile din cadrul bisericii. +n oras erau si luterani care erau favorizati. De exemplu casatoria =ntre un menonit si un luteran nu era permisa decqt cu acord special din partea autoritatilor si cu conditia ca fii lor sa fie botezati luterani. Congregatia din Friedrichstadt a cunoscut un declin datorita folosirii numai a limbii olandeze =n serviciile bisericii. +n 1919 congregatia s-a redus la 45 de membri botezati, iar =n 1938 erau doar 17 membri.54

Cea mai influenta si cunoscuta congregatie din zona Hamburg a fost Hamburg-Altona. Originea acestei comunitati este stabilita =n anul 1601. |i aici limba olandeza a fost vorbita pentru o perioada de timp, =nsa =n 1805 a fost introdusa germana. Olandeza nu a fost eliminata total pqna =n 1839. O problema care a dus la divizarea bisericii =ntre 1640-1648 a fost botezul. Unii erau pentru scufundare, altii pentru stropire. Jacob Denner (1659-1746) era de partea celor ce sustineau botezul prin scufundare, =mpotriva lui stqnd Gerhard Rosen (1612-1711). Printre cei ce au pastorit biserica din Hamburg-Altona se numara Bernard Carl Rosen, =ntre anii 1845-1885, Hendrich Van Der Smissen din 1885-1928, si Otto Schowalter =ncepand din 1928.

De-a lungul primului secol al existentei biserica din Hamburg-Altona a avut lucratori neplatiti si nepregatiti, =nsa =n secolul XVIII, lucratorii au fost trimisi =n Olanda pentru pregatire si li s-au dat un salar. +n 1764 s-a introdus de asemenea orga =n cadrul bisericii, care era un semn de schimbare fata de vechea organizare.

2.2.1.4.Danzig si vecinatatea

O puternica congregatie menonita =n Germania, a fost cea din orasul liber Danzig. +n 1938 comunitatea avea peste 1000 de membrii, iar alti 4000 faceau parte din congregatii din vecinatatea orasului. +n Danzig menonitii erau divizati =n frizieni si flemiti. Luteranii au =ncercat sa previna stabilirea menonitilor =n oras, dar totul a fost =n zadar. Odata instalati =n Danzig, menonitii au =nceput sa fie acuzati din diverse motive. Un lucrator flemit, George Hansen, a fost examinat =n 20 ianuarie 1678 la resedinta episcopului si =n prezenta a cqtorva dominicani, franciscani, iezuiti si carmeliti, =n ce priveste doctrina menonita, fiind pus sa marturiseasca ce crede despre Trinitate, persoana lui Hristos, salvarea copiilor nebotezati, cina, spalarea picioarelor, starea intermediara. +n 1690 Harsen a fost ordinat ca prezbiter iar =n 1703 a murit. Limba olandeza a fost pastrata =n serviciile congregatiei din Danzig pqna tqrziu =n secolul XVIII.55

Flemisii si frizienii s-au =nchinat pentru o perioada =ndelugata de timp =n case private. +n 1638 frizienii au construit propria lor casa de rugaciune. Ea a fost distrusa de francezi =n 1806. Flemitii au construit si ei o casa de rugaciune =n 1648. +n 1805 au instalat o orga =n biserica cu toata opozitia minoritatii. Dupa mai mult de doua secole de separare, viata bisericii din Danzig, a flemitilor si frizienilor s-a unit, =n 1808. S-au adunat =n casa de rugaciune a flemisilor, p=na cqnd a fost arsa =n 1813, de rusi. +n 1818 congregatia din Danzig a =nceput o constructie pentru o noua biserica, care a fost dedicata pe 12 sept. 1819. +n fruntea bisericii a fost pus =n 1826 un lucrator platit. +n 1884 a fost construita si o casa parohiala. Biserica menonitilor din Danzig a fost distrusa dea lungul celui de-al doilea razboi mondial.56

+n 1920, populatia din Danzig era divizata astfel: 220.000 de protestanti, 120.000 de catolici, 6.000 de menoniti 4.000 de evrei.57 +n ciuda numarului mic de menoniti, protestantii si catolicii sustineau ca =ntreaga regiune Vistula a fost napadita de acestia. Cei mai prosperi si numerosi menoniti din Danzig si vecinatate care numarau 15.000 de suflete au fost exterminati =nainte de cel de-al doilea razboi mondial. +n cele patru regiuni amintite au mai ramas 7.000 de menoniti, multi au pierind =n urma vicisitudinile razboiului.

2.2.1.5.Polonia

+n Polonia s-au stabilit cqteva grupari de menoniti olandezi. Din Prusia au venit: Montau Gruppe =n 1558, Shonsee =n 1600, iar =n 1939, avqnd =n jur de doua sute de membrii si Obernesau stabilita =n 1530. S-a mai stabilit =nca o grupare =n Polonia rusa =n anul 1750. Se numea Deutsch-Kazan. +n 1939 avea doua sute de membri botezati. Aceasta ultima congregatie a suferit numeric datorita emigrarii =n Rusia, America si Paraguay.58

2.2.2. Menonitii =n Rusia

+nvatatura menonita din Olanda a ajuns =n Prusia. Un conte rus a ajuns la Danzig si a fost impresionat de catre menoniti. Un agent rus, John Vontrape, a vazut conditiile nefavorabile pe care menonitii din Danzig le aveau =n Prusia (mari taxe, pamqnturi confiscate,etc.). Contele si Vontrape au insistat pe lqnga guvernul rus sa-i invite pe menonitii prusaci, pentru ca sa se stabileasca =n Rusia. +n 1786 =n luna august a fost trimisa invitatia, dar Prusia nu a fost multimita de perspectiva pierderii celor mai buni fermieri si nu i-a lasat sa emigreze. Dupa insistentele Poloniei si Rusiei prusacii au dat voie menonitilor sa emigreze =n Rusia. Primul prusac dintre cei 900 stabiliti =n Rusia a ajuns =n iulie 1789.59

Prima colonie a fost localizata de-a lungul Tibrului =n sudul Rusiei la Chortita. +n anii urmatori =n Rusia au mai sosit si alti menoniti. O alta colonie a fost Molostcna, fondata =n 1803 =n sudul Rusiei, la nord de Marea de Azof. Multi au sosit =n urmatorii cinsprezece ani si =ntre 1819-1840. Aceasta emigrare a tinut pqna la 1870, si =n total numarul menonitilor imigranti a ajuns la 8.000 de suflete.

Au urmat ani grei pentru menoniti, care erau vorbitori de limba germana, iar satele aflqndu-se la departare de sute de mile. Dar cu toate acestea, coloniile au crescut repede. +n 25 de ani populatia s-a dublat. Acesti fermieri prusaci, oameni progresivi, au facut ferme de oi, au cultivat grqu, s-au =mbogatit, devenind cei mai prosperi. Cel mai important dintre menonitii rusi a fost Johan Cornies (1789-1848). A fost un mare fermier, crescator de animale si industrias. S-a ocupat foarte mult de educarea tinerilor. A devenit atqt de cunoscut =ncqt =n 1825 a fost vizitat de tarul Rusiei, Alexandru I. Putea primi multe onoruri, dar fiind un om smerit le-a refuzat pe toate. A acceptat o singura medalie, pe una din parti fiindu-i scris numele iar pe cealalta era scris: pentru abilitati. 60

Asadar, =n 1850, menonitii din Rusia erau instariti, dar pe plan spiritual decazusera mult. Dar sub infulenta baptistilor germani si pietistilor luterani a =nceput o mare trezire =n coloniile rusesti, rezultatul fiind =nfiintarea unei noi ramuri a menonitilor, fratietatea menonita, =n anul 1860. aproape o treime din menoniti au intrat =n noua organizatie care a sprijinit puternic misionarismul.

+n 1870, guvernul Rusiei a eliminat =nlesnirea de a nu face armata =n cazul menonitilor astfel aproximativ 18.000 de menoniti rusi au emigrat =n Manitoba, Canada (1873-1880). Un alt grup de menoniti, urmasi ai lui Abraham Piters au emigrat =n Turkistan =n 1880 sub conducerea lui Klass Eppe, un om neechilibrat. Enoriasii lui credeau ca Hristos are sa vina iar anticristul are sa apara =n vest, acesta fiind motivul refugiului =n est, =n Asia. +n 1930 menonitii din Turkistan erau =n jur de 700-800.

La =nceputul secolului XX menonitii rusi s-au =ndreptat spre Siberia. La =nceputul anului 1925 s-a estimat un numar de 30.000 mii menoniti Siberieni. +n 1905 istoricul menonit rus Peter Friesen a fondat ramura cunoscuta sub numele de fratii menoniti evanghelici.

+n timpul primului razboi mondial menonitii erau 100.000 mii de suflete. Coloniile erau bine organizate avqnd propriile scoli germane, spitale si institutii caritabile. Revolutia bolsevica a adus teroare si moarte, obligqnd un numar =nsemnat de menoniti (cca.18.000) sa emigreze =n Canada. +ntre 1928-1930 alti 3.000 mii de menoniti au ajuns =n America de Sud =n Paraguai si Brazilia.

Menonitii ramasi =n Rusia au fost =mpuscati, exilati, iar altii si-au parasit credinta. Cei din Turkistan au dus-o mai bine decqt cei din Ucraina, =n timpul Uniunii Sovietice. +n timpul celui de-al doilea razboi mondial erau =n Rusia 35.000 de menoniti. Dupa razboi 12.000 de suflete au parasit Europa cu destinatia Canada si Paraguay. Cei din Canada nu au fost multumiti de tratamentul guvernului pentru ei, 10.000 dintre ei stabilindu-se =n Mexic =n 1922.61

2.2.3. Menonitii =n America de Nord

Prima asezare menonita =n America de Nord dupa cum am amintit, a fost =n orasul Germantown din Pennsylvania, =n 1683 aici s-au stabilit menoniti din Crefeld, Germania, =n numar de 35 de suflete. Aceste 13 familii din Crefeld erau =n 1683 mebrii ai comunitatii `akerilor, dar menoniti la origine. Primul lucrator menonit =n America de nord a fost William Rittenhouse (1644-1708), care a slujit =n Germantown si a fost ales =n lucrare prin 1690. Din acest oras a aparut primul protest american =mpotriva sclaviei. Ramura principala a bisericii menonite americane era formata din olandezi. De-a lungul istoriei sale congregatia a fost slaba numeric. Ea este afiliata astazi Conferintei Bisericilor Menonite Americane.

+n America de Nord au mai fost patru valuri de emigrare menonita. Emigrarea menonitilor din Elvetia si Palatinat sau estul Pennsilvanyei a =nceput =n 1709 si a continuat pqna la razboiul Indian =n 1754.62 +n timpul revolutiei americane, se considera ca =n America se aflau 3000-5000 de menonit (1775). +n acest val poate fi inclus un numar de 700 de amisi, care s-au asezat =n Berks County, Pennsylvania. Atqt ei cqt si menonitii din Elvetia si Palatinat au venit =n America pentru a avea o libertate religioasa si pentru a-si =mbunatatii oportunutatile lor economice.

Al doilea val de imigrare a =nceput curqnd dupa timpul lui Napoleon si a continuat pqna la izbucnirea razboiului civil din America (1815-1861). +n acesti ani aproape 300 de suflete, amisi alsacieni dar si cqtiva elvetieni si menoniti germani din sud au venit =n America. S-au asezat =n vestul Pennsylvaniei, =n Ohio, Indiana, Ilinois si Iowa. Au imigrat pentru a scapa de militarism si de situatiile dificile economice care au urmat =n Europa dupa razboiele lui Napoleon.63

Alte doua valuri de imigrare menonita =n America de Nord din Rusia, au fost mentionate anterioar. +ntre 1873-1880 aproximativ 10.000 de menoniti Rusi s-au stabilit =n statele Dakotas, Minessota, Nebraska si Kanssas. Alte 8.000 de suflete s-au stabilit =n Manitoba, =n vestul Canadei. Menonitii Americani i-au ajutat pe fratii lor rusi fiind generosi cu ei. Cqnd menonitii rusi au cautat sa se repatrieze dupa necazurile pricinuite de primul razboi mondial, doar trei tari le-au deschis usile: =ntqi Canada, care a permis la peste 18.000 de menoniti sa se aseze =n vest; apoi Brazilia si Paraguay, =n America de sud care au primit =mpreuna 6.000 menoniti.

De vreme, =n secolul XVIII, doua asezari puternice de menoniti erau =n Pennsylvania. Skippack a fost fondat =n 1702 iar Pe`uea =n 1710. Aceste doua asezari au fost nucleele bisericilor Franconia si Lancaster. Franconia a crescut rapid dar nu =n masura =n care a facut-o Lancaster. +n timp Franconia avea =ntr-un timp 4600 de membri, Lancaster avea 13300 de membri. Menonitii din Lancaster s-au stabilit =n Virginia, =naite de 1750. Ontario a fost colonizat de menonitii din Lancaster dar si Franconezi, =ncepqnd cu 1788. +n 1799 menonitii s-au stabilit =n Ohio, 1833 =n Illinois, =n 1839 =n Iowa si =n Indiana prin 1843. 64 Asezarile menonite din Nebrasca si alte cqteva state vestice au luat fiinta =ncepqnd cu 1850.

Dupa mai multe conferinte organizate de bisericile menonite din America, pe regiuni, =n ultima parte a secolului al XIX-lea mai multi, lideri menoniti au grabit formarea unei conferinte generale, unde lucratorii sa se poata =ntqlni si sa discute lucruri care erau =n biserici si pentru partasie. Un promotor a fost John F. Funk din Elkhart, Indiana, fondator al publicatiei menonite si editor al Herald of Truth. O =ntqlnire preliminara a Conferintei Generale Menonite, a fost tinuta =n casa de =ntqlnire Pike din Elida, Ohio =n 1897, iar prima =ntqlnire a conferintei a fost tinuta =n urmatorul an cu Daniel Kauffman, care apoi timp de 33 ani a slujit ca moderator. Au avut loc =ntqlniri la interval de doi ani, =ncepqnd cu 1898. Rolul conferintei a fost asigurarea partasiei la un nivel =nalt, totodata asigurqnd inspiratie pentru cei care slujeau, ajutand la unitatea bisericii.

2.3. Trezirea spirituala menonita (sec.xx)

Anabaptistii care au luat fiinta =n sec. XVI, s-au concentrat asupra restaurarii bisericii, aducqnd-o la credinciosia din primele veacuri. Pentru ei biserica a devenit o familie, o fratie si nici decum o institutie, Dumnezeu fiind singurul care o coordona. Punctul lor de vedere, =n opozitie cu statul le-a adus persecutie.

Secolele XVI-XIX, =n ceea ce priveste miscarea anabaptista, fie frati elvetieni, huteriti sau menoniti, au fost secolele durerii sau lupta de supravietuire. Au =ndurat pentru credinta lor sincera, bataie, lanturi, =nchisoare si exiluri. Dar =n ciuda tuturor circumstantelor negative, biserica anabaptista a supraviatuit, chiar mai mult a crescut la numarul de membrii. A luat ca exemplu modelul apostolilor si au dezvoltat un sistem de trai =n comun, acest lucru ajutqndu-i sa supravietuiasca =n fata persecutiilor.

Cuprinsi =n mijlocul, vicisitudinilor secolelor XVII-XIX, menonitii au avut de suferit mult si pe plan spiritual; dar secolul XX a =nsemnat pentru ei relansarea =n spiritualitate. Comunitatiile lor din America si Olanda au crescut numeric dar si din punct de vedere organizatoric. +n anii 1970-1980 la menoniti se regasea vitalitatea spirituala si dorinta de evanghelizare pe care o aveau =naintasii lor.

A existat si =nca mai exista o forma de conservare a stilului de viata, dar implicarea lor organizata =n viata sociala este evidenta. Dezvoltarea =nvatamqntului si a altor activitati de ajutor social sunt sustinute de biserica menonita, =n deosebi prin organizatiile misionare. Menonitii arata o mare deschidere fata de bisericile evanghelice, acest lucru fiind evident chiar si =n tara noastra. .

2.4. Lucrarea Menonita =n Romqnia

Primi menoniti au sosit =n Romqnia =nca din perioada dictaturii comuniste. +n deceniul IX al secolului XX, un grup de menoniti ajunsi =n Romqnia sau =ntors =n America unde au dezvaluit bisericiilor menonite situatia dificila prin care trecea populatia romqna, saracia care exista din cauza legiilor comuniste. Astfel bisericile menonite au alcatuit un plan care prevedea ajutorarea oamenilor saraci din Romqnia. S-a =nfintat un program de sponsorizare, lunar al famililor, acesta constqnd =n distribuirea de =mbracaminte si alimente. Cu toate ca multi menoniti sau oferit sa sprijineasca acest program, au fost probleme din partea autoritatilor comuniste care au =ngradit acest ajutor.

O data cu prabusirea regimului comunist, granitele sau deschis si ajutorul fratilor menoniti a fost din ce =n ce mai substantial. Au aparut organizatii menonite americane =n Romqnia, care sau implicat =n diverse activitati.

Una din organizatiile menonite americane este Christian Aid Ministries, organizatie misionara non-profit, care da posibilitatea bisericiilor sa ajute material si spiritual oameni din =ntreaga lume. C.A.M. pune la dispozitie haine, alimente, medicamente, literatura crestina si ajuta la reconstruirea zonelor din SUA lovite de calamitati naturale. C.A.M. este condusa de un bord format din opt membri avqnd multe comitete care se ocupa de activitati specifice. Organizatia este suportata integral de persoane individuale interesate si biserici din America si Canada.

+n Romqnia, C.A.M. are sediul la Suceava si cuprinde cqteva programe:

a) Orfelinatul crestin Natanael, construit =n 1993 si destinat =ngrijirii a 55 de copii orfani sau din familii care nu le pot asigura =ntretinerea. Copiii =nvata =n scoala crestina Natanael.

b) Ferma cu vaci de lapte. +n 1993 au fost aduse din SUA pe calea aerului 90 de vaci, rasa holstein. +n 1999 erau 150 de vaci =n trei ferme. Fermele au fost dotate cu utilaje agricole de toate tipurile, fiind posibila arendarea a 225 ha de teren. 80@ din laptele obtinut este distribuit gratuit =n orfelinate, azile de batrqni si biserici, restul fiind comercializat =n magazinul propriu.

c) S-au =nfintat asociatii agricole la sate, prin care se distribuie echipament agricol unor familii sau grupuri de familii pentru a-i ajuta sa lucreze pamqntul.

d) Ateliere de croitorie. Exista patrusprezece centre de croitorie si lunar se confectioneaza articole de =mbracaminte din patru tone de material, acestea fiind donate famililor sarace.

e) Distribuirea de ajutoare. Peste 2000 de familii din Romqnia si 300 din Moldova primesc pachete alimentare, haine si medicamente.

f) Recoltarea cerealelor si distribuirea semintelor. Se recolteaza annual 1200 ha cereale. Grqul este macinat, iar faina distribuita la 2000 de famili sarace. Se distribuie 15 tone de seminte anual =n satele din Romqnia si Moldova.

g) Constructii de biserici. Primesc ajutor bisericile aflate =n constructie si fac parte din Alianta Evanghelica.

h) +nvatatura crestina. Acest program se realizeaza prin distribuirea de literatura crestina, seminarii, publicatii crestine.

i) Distribuirea de medicamente. Bisericile care au farmacii si medicii crestini beneficiaza de medicamente din depozitul din Cluj.65

O alta organizatie misionara care s-a implicat =n Romqnia dupa revolutia din 1989 este Sun Light Ministries. Cqtiva membrii ai organizatiei au venit =n Romqnia =n anul 1992 si au evaluat situatia pentru a vedea unde ar fi mai folositori. Au vazut strigatul de ajutor =n agricultura si au donat oamenilor de la sate tractoare si pluguri pe care le-au folosit la munca cqmpului. Tehnologia americana a fost de mare folos satenilor care au beneficiat de ajutorul ei.

+n 1993 conducerea misiunii a hotarqt ca este momentul sa trimita =n Romqnia un expert american care sa supravegheze si sa conduca =ndeaproape lucrarea pentru a fi mai eficienta. Astfel, =n 1994, Elmer Bontrager =mpreuna cu familia s-au mutat la Alba-Iulia. Au cumparat o proprietate si dupa ce au obtinut formele legale au format o companie. Din 1994 pqna astazi lucrurile s-au schimbat considerabil, accentul fiind pus pe munca. Programul este unul de agricultura si se produce hrana pentru oameni si animale. Au fost aduse din Vest multe tehnici noi. Acest program se desfasoara =n cqteva sate din jurul orasului Alba-Iulia. Organizatia continua =n masura posibilitatilor sa =mbunatateasca agricultura.

S.L.M. are si un program de sponsorizare al familiilor din Romqnia. Familii menonite americane doneaza bani lunar organizatiei, care-i livreaza =n familiilor sarace si numeroase, care nu pot cqstiga un salariu, care au membri bolnavi si care nu pot lucra. Sponsorizarea aceasta este pe termen de un an de zile, =n speranta ca situatia se va =mbunatati, iar daca nu va avea loc schimbarea asteptata ajutorul va continua. Familiile nevoiase sunt indicate de catre pastorii bisericilor la care organizatia apeleaza.66

Menonitii din Romqnia tin seminarii de doua ori pe an =n localitati ca Suceava, Bucuresti, Arad sau Cluj. La aceste seminarii pastorii prezinta =nvataturi biblice. Se =ncurajeaza studierea Bibliei, trairea unei vieti crestine =n ascultare de Dumnezeu si partasia =n familie. La aceste seminarii sunt invitati si membrii altor culte, =n special baptisti si penticostali. Buna colaborare cu bisericile evanghelice se observa si din faptul ca unele seminarii se tin =n bisericile evanghelice.

Menonitii din Romqnia viziteaza bisericile baptiste si penticostale si de asemenea sunt invitati deseori sa vorbeasca din cuvqntul Scripturii. Scopul lor este de a ajuta crestinii si nefacqndu-se diferenta =ntre cultele crestine evanghelice.66

3. DOCTRINELE MENONITE +N CONTEXTUL GQNDIRII EVANGHELICE ACTUALE

3.1. Doctrine majore

3.1.1. Divinitatea

Biserica Menonita are aceeasi doctrina cu cea a reformatilor protestanti. Reprezentantul de baza al bisericii menonite, Menno Simons a scris in anul 1550 Confesiunile triunului, eternului, adevaratului Dumnezeu, Fiu si Duh Sfqnt, carte care scoate =n evidenta teologia biblica menonita.

Biserica menonita crede =n Divinitatea si personalitatea lui Dumnezeu Tatal. Ea afirma faptul ca Scriptura ne vorbeste despre divinitatea si adevarata umanitate a lui Isus Hristos, despre nasterea Lui din fecioara, despre minunile pe care le-a facut, despre moartea Sa jertfitoare, si apoi despre =nvierea Sa si despre a doua Sa venire. Este adevarat ca menonitii timpurii aveau o idee ciudata, si anume ca Maria l-ar fi cunoscut pe Isus =nainte de nasterea Sa. Dar ideea aceasta a fost =ndepartata. Articolul patru din confesiunea de credinta a menonitilor olandezi prevede: indiferent de modul cum s-a format acest trup, si cum, Cuvantul s-a =ntrupat si a devenit El =nsusi om. Noi contam pe declratia lasata de Evanghelie1

Menonitii cred =n personalitatea si divinitateta Duhuli Sfqnt. El este Acela ce =i convinge pe oameni de pacat si =i conduce la credinta salvatoare =n Hristos. Biserica menonita crede =n Dumnezeu ca existqnd =n trei persoane: Tatal Fiul si Duhul Sfqnt. Menonitii nici o data nu s-au angajat =n speculatii filosofice cu privire la trinitate, dorind sa ramqna pe linia data de Scriptur.2

3.1.2. Mqntuirea

Menonitii cred ca natura umana este pacatoasa si omul este incapabil de a se mqntui singur. Ei sprijina punctul de vedere conform caruia omul poate fi mqntuit prin credinta. George R. Brunk, =n cartea sa Ready Biblle Answers, spune ca omul neconvertit care face fapte bune si totodata calcqnd legea lui Dumnezeu este vinovat de fapte firesti, care =i aduc condamnare. Sufletul neregenerat care face bine si tine o parte din legea lui Dumnezeu, crezqnd ca se poate mqntui singur, se bazeaza pe fapte moarte, care nu sunt altceva decqt auto=ndreptatire. Faptele bune sunt facute de o persoana ce a primit o noua natura. Desi aceste fapte nu =i duc mqntuirea, =l multumesc pe Dumnezeu si sunt indispensabile justificarii si mqntuirii. Lucrarea de rascumparare =n Hristos nu s-ar putea face fara voia noastra, daca noi nu vrem sa cooperam cu Dumnezeu. Cqnd apostolul Pavel, afirma ca suntem salvati fara fapte, el se refera la auto=ndreptatire pentru ca nimeni sa nu creada ca s-ar putea mqntui prin efort propiu. Cqnd Iacov spune ca nu putem fi mqntuiti fara fapte, vrea sa afirme sa =ndeplinim conditiile evangheliei pentru a capata harul lui Dumnezeu3.

Pentru a fi mqntuit trebuie sa aibe loc regenerarea, despre care Dirk Philips scria ca nu este exterioara ci se petrece la nivelul mintii si inimii omului. Nasterea din nou se datoreaza harului divin. Menno scria: Din pricina lui Hristos suntem =n har pentru ca El sta =ntre Tatal si copiii sai imperfecti si prin sqngele Sau suntem priviti neprihaniti4. Astfel viata crestinului trebuie sa fie traita =n sfintenie urmqnd pilda donului Isus.

3.1.3. Biblia

Menonitii cred =n absoluta autoritate a Bibliei. Ei accepta Biblia, atqt N.T. cqt si V.T. ca fiind inspirate de Duhul Sfqnt. Reformatii si Catolicii de asemenea credeau =n inspiratia Scripturii =nsa, anabaptistii au fost priviti de catre alti crestini ca fiind fanatici datorita atitudinii lor fata de Biblie. Anabaptistii nu au folosit Biblia ca sa judece un anume sistem uman, ci mai mult ca sa =i aminteasca omului de pacatosenia sa. +n acest sens ei au o atitudine practica cu privire la Biblie, facqnd-o aplicabila =n salvarea si sfintenia oamenilor farq ca sa de-a o prea mare importanta problemelor speculative teologice. Este mult mai usor sa teoretizezi despre ordinea decretelor, decqt sa cqstigi suflete pentru Isus. Este mai usor un discurs intelectual teologic despre doctrinele scripturii, decqt sa aplici Scriptura la =ntreaga viata a omului. Accentul este pus pe =ntelegerea Cuvqntului pentru mqntuirea omului. Anabaptistii sunt mai presus de orice, oameni ai Cuvqntului5

3.1.4. Biserica

Cuvintele biserica si congregatie sunt adesea sinonime. +n Sfqnta Scriptura lui Dumnezeu cuvqntul biserica este folosit cqt pentru a sa reprezinta atqt corpul de credinciosi =n general, o biserica locala sau o congregatie si membri trupului vizibil a lui Hristos fara a se referi la o localitate, organizatie sau numar. Congregatia este biserica =n forma organizata, localizata =n orice loc si este compusa din membrii si cler, ambele categorii fiind slujitori.

3.1.4.1.Biserica locala

Orice congregatie, organizata asa cum trebuie, este formata dintr-un numar de membrii convertiti si botezat, numar suficient pentru a forma un trup care se =ntqlneste regulat pentru proslavirea lui Dumnezeu. +n cele mai multe biserici locale exista si scoli duminicale.

Pentru ca o persoana sa fie admisa =ntr-o biserica locala trebuie sa fie =ntradevar iertata de pacatele ei, sa dea dovada de convertire adevarata, botezqndu-se =n credinta ei. Este importanta relatia dintre biserica locala si biserica =n general, prima trebuind sa =si ia locul potrivit =n relatia cu trupul =n general al bisericii. Trebuie tinut cont ca biserica locala isi datoreaza existenta bisericii =n general si ca parte a unui =ntreg datoreaza ceva si celorlate parti ale trupului, fiind dependenta atqt de cap cqt si tote celelalte parti ale trupului.

+n formarea de relatii =ntre bisericile locale si biserica ca =ntreg, au fost organizate institutii si conferinte: 1) Conferinte locale care cuprind un numar de congregatii dintr-un district; 2) Conferinte generale, compuse din mai multe conferinte din districte, scopul fiind rezolvarea problemelor din conferintele districtuale si ale bisericii locale. +n conferinta locala, congregatiile dintr-un district vin =n contact direct una cu cealalta, iar =n conferinta generala reprezentantii conferintelor locale vin =n contact direct. Astfel fiecare membru a unei biserici locale este conectat cu toata munca =ntregii biserici. Membrul individual se raporteaza la congregatia lui, congregatia la conferinta districtuala, iar aceasta la conferinta generala6

3.1.4.2.Slujba

Slujirea este cea mai importanta, vitala, esentiala, si responsabila chemare pentru om, ea fiind stabilita de Domnul =nsusi. Scopul slujirii este ca orice om sa-L cunoasca pe Dumnezeu ajungqnd la mqntuire. Un slujitor trebuie sa fie uns cu Duhul Sfqnt, sa aibe o viata curata, sa fie umil, rabdator, statornic, altruist si influent.

Biserica menonita recunoaste urmatoarele slujbe:

Episcopul este cea mai =nalta slujba din biserica, episcopul fiind echivalentul superitendentului. El este capul bisericii. Adam Clarke spune ca aceasta slujba este de la Dumnezeu si numai un pastor adevarat poate sa o =mplineasca7

Slujitorul =n =ntalegere tehnica a cuvqntului desemneaza un slujitor sau sclav, dar poate fi folosit =n sens civic si bisericesc. Orice membru din biserica este slujitor, episcopii fiind =ncadrati =n aceasta categorie, =nsa nu toti slujitori sunt episcopi.

Slujba de diacon a aparut la =nceputul lucrarii crestine cu scopul ca cei facuti diaconi sa aibe grija de cei saraci (F.A. 6;1-6). Aceasta slujba s-a mentinut =n biserica, munca diaconului fiind aceea de a se =ngriji de saraci, de a se ocupa de fondurile comunitatii si de a ajuta pe ceilalti slujitori.

Pastorul este cel care are grija de turma. Aceasta slujba este foarte importanta si este =mpartita =ntre episcopi, slujitori si diaconi.

Slujba de evanghelist se atribuie celui ce duce cuvqntul =n afara bisericii. Este o slujba Scripturala (F.A. 21:8).

Cuvqntul misionar nu este =ntqlnit =n Biblie. Biserica timpurie avea astfel de oameni, dar slijba era limitata la cei ordinati. +n timp si cei neordinati au ajuns sa fie misionari. Misionarii trebuie supravegheati cu =ntelepciune si recunoscuti ca slujitori.

+nvatatorii erau cei ce interpretau Scriptura si instruiau poporul ( Isus, Barnaba, Pavel etc…). +n biserica astazi exsista cqteva lucrari care tin de =nvatatori: scola duminicala, munca de misiune, clasele speciale de studiu biblic si scolile.

Pentru a sluji =n biserica o persoana trebuie sa aiba chemare din parte Domnului, chemare ce se face prin Biserica, care a ales primii diaconi si l-a ordinat pe Pavel =n apostolie. Chemarea va fi recunoscuta mai departe prin convingerea divina, calitatiile deosebite pe care le poseda un individ, prin vocea bisericii si tragere la sorti.

Un slujitor trebuie sa se pregateasca =n vederea slujirii fiind un om al studiului al citirii Scripturii si un om al rugaciunii. Slujitorul trebuie sa predice ( cea mai importanta activitate a slujitorului), sa administreze ceremoniile =n biserica si sa aibe grija de turma pe care trebuie sa o si disciplineze8

3.1.4.2. +ndatoririle =n Biserica locala

1) +ndatoririle conducatorului fata de membri

O munca =ncununata cu succes =ntr-o biserica locala depinde foarte mult de cei din fruntea poporului. Conducatorul bisericii trebuie sa fie slujitorul ei. Daca membri v-or fi considerati inferiori, conducatorul =si va pierde influenta =n congregatie. El este slujitor sef atat =n cuvqnt cqt si =n exemple. Slujitorul din fruntea bisericii trebuie sa aibe grija ca enoriasi, sa aibe destula hrana spirituala. Doctrinele =mparatiei trebuie expuse clar si complet pentru a putea fi =nvatate de cei ce le asculta. Pastorul trebuie sa fie mai mult decqt un om care =ndeamna la fapte bune si traire plina de credinta. Este datoria lui sa predea, sa explice si sa ajute membrii, sa =nteleaga si sa puna =n practica doctrinele Cuvqntului.

Pastorul are datoria de a demasca pacatul, desi este o sarcina neplacuta. Aceasta implica =ndrazneala, dar de asemenea tact si un puternic sentiment de simpatie si dragoste pentru persoana =n cauza. Neqntelegerea unei astfel de =ndatoriri aduce =nfrqngere, =n timp ce ducerea la =ndeplinire cu =ncredere va primi =n final o reconpensa bogata care este o religie pura si o congregatie eliberata de pacat9

Patorul este responsabil pentru disciplina congregatiei. Cei ce accepta o viata de compromis cu pacatul trebuie exomunicati, pocainta implicqnd instructie, iar neascultarea corectie. Este dotoria pastorului sa procedeze dupa cum spune evanghelia.

Vizitarea membrilor bisericii este de asemenea datoria pastorului. Trebuie sa ajunga =n casele lor, sa se roage cu ei si pentru ei sa =i =ncurajeze =n munca pentru biserica si evanghelie10

+ndatoririlele membrilor cate comducatori

Munca unei biserici este un succes sau un esec depinzqnd de credinciosi care au datoria de a avea o atitudine buna fata de conducatorii lor. O datorie pe care membtii bisericii o au pentru pastorii lor este rugaciunea. Succesul pastorului consta =n mare masura =n rugaciunile sfintiilor credinciosi. Rugaciunile congregatiei au eliberat un predicator aposolic din =nchisoare si de la o moarte probalila ( F.A. 12:5 ).

Ascultarea de pastorul bisericii este o ala daorie a menbrilor unei biserici. Nu este admisibil ca un menbru sa ia pozitie =mpotriva pastorului, ci trebuie sa i se supuna =n toate lucrurile din punct de vedere scripural. Trebuie acordat pasorului stima si respect, cuvinte de =ncurajare, =ncuajarea fiind o cale de credinciosie, vorbind la timpul potrivit si =n felul potrivit. Nimic nu schiopateza mai mult munca pasorilor ca lipsa unei stime pentru ei si pentru chemarea sfqnta =n a sluji.

Membrii bisericii locale trebuie sa =mpartaseasca poverile si responsabilitatiile pastorului lor. Pastorul care realizeaza ca menbrii bisericii sunt dispusi si chiar =mpartasesc greutatile care vin asupra lui, =l =nteleg =n timpul unei aparente =nfrqngeri si se bucura alaturi de el =n triumfuri, devine mai puternic =n taria crescqnda a membrilor. Cqnd enoriasii stau loiali alaturi de pastor =n toate lucrurile, pastorul ia curaj si se declara triumfator.11

3.2. Acte de cult sau acte ceremoniale =n Biserica Menonita

Petru Biserica Menonita actele de cult sunt instituite spre edificarea ei. Ele aduc aminte de princuipiile crestine, care sunt vitale =n viata si serviciul bisericii crestine. Este foarte important pentru credinciosi sa strie ca aceste ceremoni au fost insituite de autoritarea divina, au fost practicate de apostoli si poruncite oamenilor din toate generatiile erei crestine.

Ceremoniile cerstine sau actele de cult au fost definite ca ritualuri religioase cu =nsemnatate divina, ele fiind instituite pentru a se medita la lucrurile divine, cei ce le tin sa se =nchine astfel lui Dumnezeu. Actele de cult instituite sub evanghelia lui Hristos sunt distincte de cele vechitestamentale, avqnd o =nsemnatate specifica pentru dispensatia noastra. Aceste ceremonii ale N.T. se poate considera ca provin din ceremoniile vechitestamentale12

3.2.1. Botezul

Biserica Menonita la fel ca alte biserici recunoaste originea botezului =n spalarile ceremoniale din legea Leviticului. A.D. Wenger spune: Expresia lui Pavel ”diaporois baptismois” este tradusa ca diferite spalari, aceasta aratqnd ca ceremoniile purificatoare ale legii mozaice erau botezuri13. Ele erau facute prin aplicarea de ulei, apa sau sqnge. Turnarea uleiului pe capetele celor alesi sa fie preoti erau un ritual care semnifica consacrarea si sfintirea =n pregatirea slujirii pentru Domnul =n slujba de preot. Aron si fii lui au fost stropiti cu sqnge si ulei ( Exod 29:21 ) si au existat si alte momente de purificare prin turnare sau stropire, care nu spalau =ntreaga suprafata a corpului, dar =n mod ceremonial spalau =ntreaga fiinta. Toate acestea sunt socotite de Biserica Menonia botezuri. Totusi botezul =n forma =n care este astazi, este mentionat mai =ntqi =n legatura cu misiunea lui Ioan Botezatorul. Acest punct de vedere ni-l =mpartaseste Daniel Kauffman14

3.2.1.1.Feluri de botez

Ca ceremonie religioasa =ndeplinita de om, doctrina menonita accepta un singur botez, botezul =n apa, dar pe lqnga acesta mai indica alte trei botezuri.

Botezul =n apa este aplicarea de apa unei persoane ca sacrament sau ceremonie prin care ea este intiata =n biserica vizibila a lui Hristos.

Botezul cu Duh, este mentionat =n Matei 3:11 si F.A. 1:5, versete din care se desprinde ideea ca omul boteaza cu apa, iar Dumnezeu cu Duhul Sfqnt. Acest Botez este foarte important deoarece Duhul Sfqnt boteaza =ntr-un singur trup si este mentionat =n activitatiile bisericii apostolice.

Botezul cu foc este mentionat de Ioan Botezatorul de doua ori ( Matei 3:11, Luca 3:16 ) si de fiacare data este asociat cu botezul cu Duhul Sfqnt. Menonitii considera ca ambele botezuri au fost =mplinite la rusalii, fiind esentiale pentru o viata si o slujire crestina eficienta.

Botezul suferintei nu este numit =n forma aceata =n scriptura dar este extras din pasaje ca : Matei 20:22-23; 26:39-42, Luca 12:50, Romani 8:16-18. Menonitii considera ca acest botez este un foc al puriicarii care testeaza calitatiile de crestin si =ntareste =n credinta =n mijlocul furtunilor vietii.15

Botezul spiritual este foarte important =n biserica menonita pentru ca el mqntuieste introducqndu-l pe credinciosul pocait =n trupul lui Hristos. Deasemenea botezul cu Duhul Sfqnt purifica convertitul crestin =n fata lui Dumnezeu, conferindu-i putere pentru slujire exemplu fiindu-ne apostolii =naite si dupa rusalii.

Botezul =n apa este ritualul de initiere prin care oamenii sunt aceptati =n biserica vizibila. Acest botez este tipic botezului cu Duhul Sfqnt, deoarece initiaza =n biserica vizibila, ambele botezuri fiind strqns legate atqt =n =nvatatura cqt si =n practica bisericii apostolice.16

Pentru menoniti botezul =n apa semnifica stergerea pacatelor ( F.A. 2:38 ) =n sensul ca este aplicat unei persoane a carei curatire a avut deja loc. Este raspunsul unei constiinte curate pentru Dumnezeu ( 1Pentru 3:21 ) si totoda un act de supunere, Domnul Isus fiind un exemplu elocvent =n aceasta privinta.

3.2.1.2. Cerintele Evangheliei cu privire la botez

+n doctrina menonitiilor sunt cqteva lucruri care ar tebui =mdeplinite pentru a se ajunge la ceremonia de botez.

Credinta este un lucru indispensabil pentru botez. Sunt numeroase texte biblice care sublineza importanta credintei =n actul botezului ( F.A. 8:36-37; 16:30-31 ). +nsusi Domnul Isus a pus credinta =nainte de botez. Necesitatea credintei precede botezul pentru a-l face spiritual.

Pocainta ca si credinta rebuie sa preceada botezul. Atqt Ioan Botezatorul cqt si Petru cereau oamenilor sa se pocaiasca apoi le administrau botezul. Doar credinciosii pocaiti sunt potriviti pentru botez.

Convertirea este o alta cerinta =nainte de botez. Ca exemplu doctrina menonita aduce pe Saul din Tars caruia botezul i-a fost administrat doar dupa ce a devenit un om al rugaciunii. Corneliu a primit iluminare, instructiuni de la Petru, sa rugat apoi a fost botezat. Cazul Sutasului roman si al casei lui este folositor =n studierea relatiei dintre convertire si botezul =n apa

3.2.1.3. Botezul copiilor

Biserica Menonia constata lipsa textelor biblice care sa indice botezul copiilor mici. Pasajele =n care se spune despre botezarea unei familii, ar putea pune ceva probleme punctului de vedere menonit.Dar pentru ca nu se mentioneza prezenta nici unui copil =n acele famili la botez, argumentul acesta nu poate sta =n picioare. Biserica menonita nu accepta botezul copiilor mici datorita incapacitatii lor de a crede si a se pocai, ei fiind =n stare sa se boteze doar cqnd ajung la =ntalegerea evangheliei, aunci cqnd pot =ndeplini cerintele scripturale pentru primirea lui.17

3.2.1.4. Botezul =n numele Tatalui, Fiului si Duhului Sfqnt.

Menonitii =nfaptuiesc aceast act de cult dupa porunca Domnului Isus din Matei 28:19. Desi apostolii botezau doar =n Numele lui Isus pasajul din Matei 28:19 nu este considerat o dificultate =n practicarea botezului pentru menoniti, deoarece Isus este parte din trinitate, singurul fiu al Tatalui si cel ce a trimis Mqngqietorul. Conform bisericii menonite toate actele crestine sunt valabile doar daca se acorda =ntrega recunostinta Tatalui, Fiului si Duhului Sfqnt.

3.2.1.5. Moduri de botez

Cel mai adesea sunt practicate doua moduri de botez: prin afuziune si prin imersie. Exista variante =n practicarea fiecarui mod, primul fiind administrat fie prin stropire, fie prin turnare, iar celalalt printr-o simpla imersiune =nainte sau =napoi, sau tripla imersiune. Principalul argument pentru afuziune se bazeaza pe ceremoniile vechitestamentale, =n timp ce imersia este argumentata prin =ntelesul cuvqntului grecesc baptizo si folosirea cuvqntului =ngropat ca o imagine a botezului.Modaliatea exacta de folosire a apei nu este niciunde expusa =n descrierea botezului apostolic.

Biserica menonita crede ca fiecare biserica ar trebui sa studieze cu credinciosie subiectul si sa hotareasca ce mod este mai aproape de cerinta scripturii, apoi sa adopte acest mod ca singurul de administrare al botezului.

Biserica menonita a ales modul de turnare ca si botez biblic, deoarece cuvintele baptize si turnare sunt folosite =n Scriptura ca sa arate acelasi lucru. Ioel ( 2:28 ) si Petru (F.A. 2:17) folosesc cuvqnul turnare, iar Ioan Botezatorul ( Matei 3:11 ) si Hristos ( F.A. 1:5 ) cuvqnul baptize. Ambele idei sunt aduse =npreuna F.A. 11:15-16 aratqnd ca cele doua cuvinte sunt sinonime astfel exprimqnd aceleasi idei.

Apostolul Pavel referindu-se la experientele poporului Israel la Marea Rosie spune ca au fost botezati de Moise =n nor si =n mare ( 1Corinteni 10:1-2 ). Psalmistul se refera la aceeasi experienta spunqnd ca norii au turnat apa ( Psalmul 77:17-21 ). Cele doua idei sunt cosiderate sinonime de menoniti, poporul fiind botezat prin turnare. Faptul ca botezul cu Duhul Sfqnt se face ca o turnare este considerat un argument =n plus =n favoarea boezului =n apa prin afuziune.

+n majoritatea cazurilor referitoare la botez =n practica apostolica, acesta s-a facut in case. De aici concluzia menonitilor ca turnarea ar fi modul cel mai plauzibil.. Ar fi putut exista baptistiere =n case, dar fiind la =nceputul practicarii botezului exista o mare =ndoiala =n ce priveste dotarea caselor cu asa ceva. Nici =n pasajul =n care se vorbeste de botez =n rqu ( F.A. 8 ) nu este indicat modul de aplicare al botezului.18

Biseica menonita indica botezul prin turnare deoarece poate fi usor administrat =n cazuri speciale. De exemplu =n camera unui bonav, =n regiunile =nghetate din nord, =n deserturi de nisipuri unde se poate gasi putina apa.

3.2.1.6.Importanta botezului

Botezul este important deoarece Hristos =l poruncese ( Matei 28:19 ). De asemenea este practicat de biserica apostolica. Un serviciu de botez ajuta si la =ntarirea crestinilor, =mbarbatqnd adunarea dar este si modalitatea cea mai potrivita de primire a convertitilor =n biserica vizibila. Botezul este important, este marturisirea credintei si acceptarii lui Hristos.19

3.2.2. Cina

Pentru Biserica Menonita Cina Domnului este o amintire a trupului Sfqnt si a sqngelui varsat de Isus Hristos, instituita de Mqntuitorul =n noaptea =n care a fost vqndut. +nvatatorul menonit Daniel Kauffman spune despre cina ca este o ceremonie simpla, dar totusi atqt de profunda si importanta =ncqt majoritatea carturarilor nu au fost capabili de a o =ntelege20. Pqinea este simbolul sacrificiului pe ca l-a facut Isus pentru pacatele noastre, paharul simbol al rascumpararii prin sqngele lui Isus Hristos. Kauffman continua descriind =nsemnatatea comuniunii pentrtu biserica Sa. El este impresionat de potrivirea simbolurilor, de ideea acestei uniuni comune a sfintiilor, gandindu-se la faptul ca atunci cqnd credinciosii iau parte la cina sunt priviti ca un singur trup, nu =n mod individual, fiind una =n Hristos, una =n credinta, =ntr-o dedicare totala pentru cauza lui Hristos.

+n cursul vremi =n biserica crestina au aparut cqteva teorii cu privire la cina Domnului. Transubtantierea este conceptia catolica care afirma ca pqinea si vinul se tranforma =n trupul si sqngele Domnului, o data ce au fost consacrate de preot. Cosubstatierea este doctrina bisericii luterane conform careia pqinea si vinul sunt doar simboluri, iar prin =mpartirea elementelor partaticipantii sunt parte din trupul lui Hristos21.

O alta teorie cu privire la Cina Domnului, =mpotriva careia sta Biserica Menonita este =mpartasirea deschisa sau libera, care da dreptul la oricine se simte =n stare sa se =mpartaseasca. Aceasta teorie permite participare la Cina Domnului si celor ce nu fac parte din dominatiune, punct de vedere ne=mpartasit de biserica menonita. Teoria cu care este de acord biserica menonita este =mpartasirea =nchisa. Conform acestui standard cei ce iau parte la Cina Domnului sunt cei carora le place credinta crestina 22, remarcqnd autoritatea si grija bisericii care are responsabilitate asupra =mpartasirii.

+mpartasirea =nchisa conform Bisericii Menonite este scripturala pentru ca sustine o comunitate unita a enoriasilor, face posibil ca biserica sa pastreze cerintele scripturii, anume ca cei ce sunt vrednici sa se =mpartaseasca pot sa o faca si este =mpotriva ipocreziei membrilor care pretind ca sunt una =n credinta si traire, de o importanta deosebita =n comunitate, atunci cqnd ei nu doresc sa aiba partasie unii cu altii =n aceeasi organizatie bisericeasca.23

Daniel Kauffman =n Doctrines of the Bible, prezinta cqteva reguli ce guverneaza =mpartasirea cu trupul Domnului:

1)Cei ce se =mpartasesc trebuie sa prezinte un trup unit =n Hristos ( 1Corinteni 10:15-17 )

2)Persoanele care aparent =mplinesc poruncile si fac parte din biserica, dar =n secret contaminati de pacat, nu ar trebui sa ia parte la masa Domnului ( 1Corinteni 11:27-29 )

3)Examinarea personala ar trebui sa preceada euharistia ( 1Corinteni 11:28, 2Corinteni 13:5)

4)Cei care sunt deschisi pacatului ar trebui excomunicati ( 1Corinteni 11:18-20 )24

3.2.3. Spalarea picioarelor

Al treilea act de cult =n Biserica menonita este spalarea picioarelor. +n Noul Testament se face referire de doua ori la acesta ceremonie. Prima se gaseste =n Ioan 13:1-17, unde se vorbeste despre traditia ei, iar a doua =n Tim. 5:10, unde Pavel spune ce ar trebui sa caracterizeze o vaduva, una din caracteristici fiind spalarea piciioarelor sfintilor.

3.2.3.1. Referinte Vechi Testamentale

Vechiul Testament face referire la spalarea picioarelor =n doua feluri:

1) Ca datina sau serviciu. Spalarea picioarelor era un obicei mentionat =n Gen. 18:4; 19:2; 24:32; 43:24; 2Sam. 11:8. Acest obicei nu era prea cunoscut =n timpul lui Isus. Se observa din Lc. 7:44 unde Isus se afla =n casa lui Simon si nu primeste apa sa-si spele picioarele. Era un obicei =n vremurile trecute ca gazda sa dea oaspetilor apa sa-si spele picioarele, asa cum astazi se obisnuieste sa se spele mqinile si fata. Acest obicei, spun menonitii, nu se mai foloseste datorita faptului ca s-a schimbat modul de =ncaltaminte.

2) Ca si ceremonie. Este mentionat =n Ex. 30:17-21; 40:30-32. Prima referinta contine directiuni specifice date de Dumnezeu lui Aaron si fiilor lui pentru ceremonia de purificare prin spalarea mqinilor si picioarelor, iar a doua vorbeste despre respectarea poruncii.

Se observa un puternic contrast =ntre aceste doua feluri de spalare a picioarelor. Primul era un obicei voluntar, fara a fi instituit de vre-o porunca divina si acest obicei a fost uitat odata cu schimbarea traditiei si obiceiurilor. Al doilea a fost instituit de autoritatea divina, o pedeapsa fiind atrasa de nerespectarea acestei porunci si va =nceta doar atunci cqnd va fi desfiintata legea ceremoniala.

Din scrierile istorice se constata ca spalarea picioarelor a fost o ceremonie respectata. Scrierile lui Hrisostom, Ciprian sau Augustin atesta lucrul acesta. +n zilele lor, spalarii picioarelor i se acorda o mare importanta ca si altor acte de cult precum botezul sau Cina Domnului.

Dintr-un numar de marturisiri de credinta adoptate =n timpul reformei este evident ca parintii anabaptisti practicau spalarea picioarelor. Dirk Philips a fost unul din cei mai mari comentatori ai acestui subiect. O marturisire de credinta adoptata =n Amsterdam =n 1627 este urmatoarea: marturisim ca spalarea picioarelor este o ordonanta a lui Hristos, pe care El a =nfaptuit-o ca exemplu pentru ucenicii sai si dupa exemplul Sau, poruncit adevaratilor credinciosi… scopul pentru care Isus a instituit aceasta ceremonie este ca noi sa ne amintim =n adevarata smerenie ca prin har suntem spalati de pacate prin sqngele lui Isus Hristos si ca El ne =ndeamna prin exemplul Sau la adevarata umilinta unul pentru celalalt.25

3.2.3.2. De ce numeste Biserica Menonita spalarea picioarelor un act de cult

1) A fost instituita de autoritetea divina. Nu este nici o =ndoiala =n aceasta privinta ca Isus a proclamat clar Domnia Lui =n timp ce le explica ucenicilor Sai ceea ce El facuse.

2) Se aseamana cu spalarea ceremoniala din Vechiul Testament. Amqndoua au fost instituite de o porunca divina. +n legatura cu spalarea picioarelor =n Vechiul Testament era atasata si o pedeapsa =n cazul nerespectarii. +n Noul Testament este atasata o recompensa pentru respectarea acestei porunci.

3) Nu era un obicei vechi. Era ceva cu totul nou. Ei nu aveau un astfel de obicei =n care cineva de la masa sa spele picoarele celorlalti. Gazda treuia sa faca acest lucru.

4) Nu era pentru curatire. Isus spune: voi sunteti curati, dar nu toti… pentru ca stia pe cel ce avea sa-L vqnda (Ioan 13:10-11), acest lucru lamurind acest punct. Ceremonial, ei se pregatisera, =ntrucqt erau la masa si erau curati deja. Daca ar fi fost pentru curatire sufleteasca, atunci ar fi fost facuta =nainte de a se aseza la masa, dar pentru ca acest act nu era nici pentru curatire spirituala, nici ca o ceremonie, poate avea o frumoasa aplicatie ca simbol al curatirii de pacat.

5) Era o ceremonie religioasa. Isus a fost mai degraba un conducator spiritual, religios al ucenicilor Sai, decqt un conducator social. Din punct de vedere social a fost o treaba simpla, altcineva fiind gazda care ar fi trebuit sa faca spalarea.

6) Ucenicilor li s-a poruncit sa continue practicare spalarii picioarelor. +nvatatura din Ioan 13:14-15 este aceea ca spalarea picioarelor sfintilor este o obligatie crestina si Isus a instituit-o spre sfqrsit, astfel ca ucenicii sa urmeze exemplul Lui. Unii au obiectat =mpotriva interpretarii literare, sustinqnd ca aceasta nu este o porunca. Dar Isus zice sa faceti, rezultqnd o obligatie la fel ca atunci cqnd trebuie ascultat de oricare porunca.26

3.2.3.3. De ce ar trebui respectata literar spalarea picioarelor de toti credinciosii

1) Pentru ca este promisa binecuvqntarea =n cazul respectarii ei. Binecuvqntarea ascultarii si supunerii este ceva ce =n activitatea crestinilor nimeni nu-si permite s-o ignore sau s-o piarda.

2) Este unul din lucrurile poruncite de Isus incluse =n Marea Trimitere. Un om cu un spirit =nalt de a misiona, nu poate uita ca Hristos a poruncit ucenicilor sa =nvete pe oamenii din toate neamurile ca trebuie sa-si spele picioarele unii altora.

3) Este o lectie de care orice om are nevoie. Doua lucruri sunt puternic exemplificate =n aceasta ceremonie: smerenia si egalitatea frateasca. Amqndoua sunt opusul egoismului, unul dintre cele mai mari pacate ale omului.27

3.2.4. Acoperirea capului

+n biserica crestina acoperirea capului la femeie a fost =ntotdeauna un subiect controversat. Principalul pasaj biblic care face referire la acoperirea capului este 1Cor. 11:1-16. Cercetatorii Sfintelor Scripturi au avut pareri diferite cu privire la acoperirea capului. Unii sustin ca =nvelitoarea la care se refera apostolul Pavel este parul (v. 15). Altii sustin ca trebuie sa existe un acoperamqnt artificial, o =nvelitoare, un semn al relatiei dintre un barbat si o femeie =n Domnul.

Menonitii sunt de acord cu cele doua feluri de =nvelitori, considerqndu-l pe primul un semn natural, iar pe al doilea un semn spiritual, fiind necesar unei femei credincioase.

1Cor. 11:1-16 identifica pe Dumnezeu ca fiind capul lui Hristos, Hristos cap al barbatului si barbatul cap al femeii. Semnificqnd ascultarea de porunca lui Dumnezeu, barbatii slujesc cu capul neacoperit, iar femeile semnifica supunerea lor prin purtarea =nvelitorii. Barbatul si femeia au pozitii egale, dar Dumnezeu a cerut femeii sa fie sub autoritatea barbatului.28 Femeile maritate sunt sub autoritatea barbatilor lor, femeile nemaritate sunt sub autoritatea tatilor sau liderilor bisericilor. Unele femei poarta un val doar =n timpul serviciului religios, dar femeile menonite poarta un acoperamqnt =n tot timpul ca o marturie constanta asupra acceptarii planului autoritar al lui Dumnezeu. +nvelitoarea le aminteste de privilegiul de a lauda pe Dumnezeu oricqnd si oriunde.

+n continuare voi prezenta cqteva motive pentru care o femeie menonita poarta =nvelitoare, motive care ne sunt sugerate de Brenda M. Weawer. +n primul rqnd, acesta este un simbol vizibil al acceptarii ordinii si autoritatii lui Dumnezeu. +n al doilea rqnd, femeia care poarta =nvelitoarea urmeaza pe Hristos si pe barbatul ei. Un al treilea motiv este faptul ca =nvelitoarea da un semn al stapqnirii la care se refera 1Cor. 11:10. Cu toate ca femeia a fost creata un vas mai slab (1Pet. 3:7) si sub autoritatea barbatului, acceptarea ei a stapqnirii lui Dumnezeu da un semn =ngerilor. Dumnezeu conduce =ngerii, trimisi ai Lui si chiar daca ar fi =ngerii =ntunericului, observa stapqnirea lui Dumnezeu prin batic. +n final, o credincioasa menonita poarta baticul din ratiuni personale. +i aminteste ei si celor din jurul ei ca este un copil al lui Dumnezeu si =i ajuta sa se protejeze de cel rau.29

3.2.5. Salutul crestin

Doctrina Menonita cu privire la salutul crestin prevede trei forme ale acestuia. Salutul de la persoana la persoana este cel mai frecvent =ntre crestini, dar si cel mai des mentionat =n scripturi. Salutul personal era foarte conum =n vremurile biblice. Pentru credinciosii menoniti salutul personal cu mentionarea numelui este un mod de a simti mai aproape pe prietenii lor. Un astfel de salut spus din inima poate avea un efect de destindere sau de cqstigare a unui prieten. Pentru credinciosul menonit una din caile prin care poate arata prietenia este salutul pe care =l rosteste atunci cqnd trece pe lqnga o persoana.

Un alt tip de salut este salutul cu mqna dreapta. Ca referinta biblica =n doctrina menonita gasim Galateni 2:9, unde Iacov, Chifa si Ioan au dat lui Pavel si lui Barnaba mqna dreapta de =nsotire pentru propovaduire. Pentru menoniti aceasta strqngere de mqna este mai mult decqt un simbol social folosit cu sinceritate, este expresia prieteniei si a unui gqnd bun. Modul prin care saluta un crestin scoate =n evidenta caracterul individului putqndu-se forma astfel o parere despre el, caldura sau raceala cu care saluta, sinceritatea sau nesinceritatea, puterea sau slabiciunea caracterului lui.30

Un al treilea tip de salut pentru un credincios menonit este sarutul sfqnt. La anabaptistii timpurii nu a existat o discutie despre sarutul sfqnt. Totusi Menno Simons spunea: salutul ori sarutul pacii semnifica partasie31. Biserica Menonita considera un astfel de salut expresia unui mare zel spiritual care este limitat la cei credinciosi. Ca referinta biblica trebuie privit la Romani 16:16, 1Corinteni 16:20, 2Corinteni 13:12, 1Tesaloniceni 5:26, 1 Petru 5:14, referinte care poruncesc sarutul sfqnt. Acest salut este un simbol al dragostei, sacru si pretios cqnd este practicat =ntr-un spirit al dragostei. Asa cum strqngerea mqinii este o expresie a prieteniei, tot asa sarutul sfqnt este o expresie naturala a dragostei.

Doctrina menonita cu privire la sarutul sfqnt accepta si sfintenia doar uneia din persoane, drept exemplu slujindu-ne tatal fiului risipitor care si-a sarutat fiul. Sarutul crestinului pentru fratele sau nu trebuie sa fie unul de judecare ci unul care sa dovedeasca puritate, sfintenie, iubire de Dumnezeu si de oameni. O alta obiectie a menonitilor este practicarea acestui tip de salut doar =ntre clerici, un astfel de lucru nefiind considerat biblic.32

Pentru credincios salutul crestin cu o sarutare sfqnta sau de dragoste este un sfat crestin catre crestini, pentru a dainui simbolul celui mai important principiu crestin. Un astfel de salut arata dreptatea, sfintenia si iubirea =n care umbla un om cu adevarat a lui Dumnezeu.

3.2.6. Ungerea cu untdelemn

Ungerea cu untdelemn ocupa un loc aparte =n biserica menonita, ea fiind privita de membrii acesteia ca practica straveche biblica. +n favoarea ungerii =n vechime, doctrina menonita prezinta texte ca 2Cron. 28:15; Estera 2:12; Ps. 92:10. +n Noul Testament sunt cqteva referinte pe care menonitii le exemplifica: Matei 26:12; Marcu 6:13. Aceste pasaje arata ca ungerea cu untdelemn a fost practicata =nca foarte devreme si pentru scopuri variate.

Pentru ungerea =n scopul vindecarii Biserica Menonita se bazeaza pe doua texte din Noul Testament: Marcu 6:13 si Iacov 5:14-15. Fiind cunoscute proprietatile vindecatoare ale uleiului, care deseori era folosit pentru rani, unii oameni s-au hazardat =n afirmatia ca uleiul este doar medicament pentru un om bolnav. Dar Biserica Menonita nu accepta o astfel de idee, deoarece este nebiblica, Iacov 5:15 scotqnd =n evidenta ca rugaciunea facuta cu credinta, nicidecum uleiul, va mqntui pe cel bolnav. Iacov avea =n vedere puterile curative ale uleiului, el vazqnd =n aceasta un simbol apropiat a ceea ce Dumnezeu poate sa faca pantru trup si suflet. Biserica Menonita considera aceasta lucrare act de cult, aplicqnd-o doar credinciosilor care sunt bolnavi.33

Scopul ungerii cu untdelemn este vindecarea trupeasca a bolnavului care solicita ungerea. Faptul ca nu se vindeca toti cei carora li se aplica ungerea, ridica un numar de motive: probabil nu este voia Domnului sa aiba loc vindecarea, poate lipseste credinta bolnavului sau a prezbiterului care oficiaza ungerea, sau poate a fost facuta doar ca o mqngqiere pentru sufletul bolnavului.

Cqnd se vorbeste despre ungerea cu untdelemn trebuie avut =n vedere urmatoarele lucruri:

1)Exista momente cqnd nu este potrivit sa se faca ungere. Atunci cqnd nu exista credinta nu este potrivit a se =nfaptui ceremonia. Trebuie sa existe o credinta activa fie de partea bolnavului, fie de partea prezbiterului sau a amqndurora. Daca una din parti nu este conectata la ceremonie, neavqnd credinta deplina, poate fi o piedica =mpotriva obiectivului ce trebuie atins. Exista momente cqnd nu este voia Domnului sa se =nfaptuiasca vindecarea, atunci trebuie =naltata o rugaciune pentru =mplinirea planului lui Dumnezeu. Rugaciunea trebuie sa aiba =n vedere promisiunea lui Dumnezeu.

Ungerea este =n ordine atunci cqnd este voia lui Dumnezeu ca bolnavul sa se vindece, bolnavul dupa meditatie =n rugaciune crede ca Dumnezeu vrea sa-l vindece si prezbiterii sunt gata sa se uneasca cu bolnavul =n rugaciune cu credinta.34Ungerea nu trebuie sa se faca ca o mqngqiere pentru suflet doar pentru a =ndeplini aceasta porunca.

2)Ungerea nu este pentru copii mici, deoarece ei nu pot chema prezbiterii bisericii. Baza biblica =n cazul botezului copiilor nu exista, tot asa si =n ce priveste ungerea lor.

3)Ungerea nu este pentru neconvertiti. Daca bolnavul cere ca prezbiterul sa fie prezent pentru ungere trebuie sa i se vorbeasca mai =ntqi despre lepadarea de sine si acceptarea lui Isus ca Domn si Mqntuitor personal, dupa care sa i se vorbeasca de botez si ungere.

4)Boala nu este neaparat rezultatul pacatului, dar daca este rezultatul direct al pacatului este necesara o marturisire =naintea ungerii.

5)Trebuie recunoscuti prezbiterii =n cazul ungerii, deoarece este o ceremonie religioasa, la fel ca toate celelalte.

6)Ungerea nu este pentru salvarea sufletului, ci a trupului. Daca omul =l cunoaste pe Dumnezeu =ntr-o asemenea =mprejurare va trebui sa-si daruiasca viata Lui si pacatele =i vor fi iertate.35

Nu sunt mentionari =n scrierile anabaptistilor =n ce priveste ungerea cu untdelemn. Dar menonitii de azi cqnd se =mbolnavesc trimit dupa prezbiterii bisericii si cer sa li se faca ungerea pentru vindecarea lor trupeasca.36

3.2.7. Casatoria

Un alt act de cult instituit de Dumnezeu este casatoria. Ea este considerata divina si de Biserica Menonita. Ca si ziua de odihna a fost pusa de-o parte si sfintita =n creatie, de atunci fiind pastrata sacra de oamenii lui Dumnezeu.

3.2.7.1. Instituirea casatoriei

1)Pentru ca omul sa nu fie singur (Gen. 2:18). Pentru acest lucru Dumnezeu a creat un ajutor potrivit pentru om. Se observa din constructia constitutionala a fiecarui barbat sau femeie ca sunt diferiti (fizic, mental, temperamental) de aceea este nevoie de unul pentru a-l completa pe celalalt.

2)Pentru propagarea rasei umane (Gen. 1:28).

3) Pentru puritatea familiei umane (Evr. 13:4)

4) Pentru cresterea copiilor. Intimitatea caminului, cele mai severe calitati ale sotului si tatalui, combinate cu cele mai blqnde calitati ale sotiei si mamei si cele mai puternice legaturi de pe pamqnt (dragostea parentala) sunt factori importanti =n cresterea copiilor. Nu este altceva ce poate =nlocui un camin crestin normal, ca si cresterea copiilor =n frica de Domnul.

3.2.7.2. +n ce consta casatoria

1) +n a lasa parintii si a =ncepe o noua familie (Gen. 2:24). Chiar daca ei ramqn sub acelasi acoperis cu parintii pentru un anume timp, trebuie sa fie constienti de obligatiile lor fata de ei ca fii si fiice. Ei sunt de acum o noua familie si au noi responsabilitati ca sot si sotie.

2) +n a deveni una cu unul de sex opus. Cei doi, printr-un ceremonial adecvat, au fost declarati sot si sotie, unindu-si inimile, mintile, posesiunile si au devenit una =n gqnduri, interese si teluri.

3) +n =mplinirea logodnei. Logodna este o sfqnta obligatie, chiar daca este doar o promisiune de casatorie si nu casatoria =n sine. Chiar si doi necrestini daca au =mplinit conditiile esentiale pentru casatorie sunt declarati casatoriti. Scriptura spune ca trebuie sa fie una =n carne, nu =n duh (versiunea engleza, iar =n vers. romqneasca, una). Daca ceremonia a fost realizata de predicator sau magistrat, daca partile sunt convertiti sau nu, crestini sau pagqni, daca au intrat =n angajamentul casniciei dupa legile tarii lor si nu =mpotriva celei mai =nalte legi a lui Dumnezeu, atunci ei sunt casatoriti. Daca casatoria =ntre crestini nu ar putea fi recunoscuta, atunci cuvintele doar =n Domnul ar fi inutile, deoarece aceasta forma ar fi singurul fel de casatorie.37

3.2.7.3. Legile casatoriei

Toate natiunile si provinciile au un anume fel de legi pentru casatorie. Crestinii trebuie sa se supuna acestor legi nationale si provinciale, dar nu numai lor ci si legilor divine stabilite =n Biblie. Doctrina menonita, bazata pe Biblie, prevede cqteva lucruri =n ce priveste casatoria.

1) Biblia =nvata =mpotriva casatoriei cu rudele apropiate (Lev. 18:1-8; 1Cor. 5:1-6). Daca astfel de casatorii au loc si se multiplica, rezulta idiotie si dementa =ntre odrasle. Pentru acest motiv Dumnezeu a =nvatat =mpotriva acestui fel de casatorie.

2) Biblia interzice casatoria =ntre credinciosi si necredinciosi. Moise (Deut. 7:34), Iosua (23:11-13), Ezra (10:10-12) si Neemia (13:23-25) marturisesc =mpotriva acestui fel de casatorie. +n Noul Testament gasim acelasi sfat =n versete ca 1Cor. 7:39; 2Cor. 6:14. Rezultatele unei astfel de casatorii sunt dezastruoase.

3) +nvataturile biblice ne pot lamuri si =n ce priveste casatoria dintre membrii diferitelor denominatiuni. Daca doi soti sunt foarte departati din punct de vedere religios si nu pot avea partasie =mpreuna =n aceeasi biserica, atunci nu vor putea oferi copiilor un cadru bun pe plan spiritual (probleme morale, religioase, =n special =n ce priveste apartenenta la o biserica). Este necesar ca cei care-si cauta parteneri de viata sa-si caute =ntre membrii credintei lor proprii.

4) Biblia interzice casatoriile cu persoane divortate, a caror parteneri mai traiesc. Bazati pe textele Scripturii: Mat. 19:8-9; Mc. 10:11-12; Lc. 16:18; Rom. 7:2-3; 1Cor. 7:39, menonitii interzic casatoria unei persoane atqta vreme cqt fostul partener =nca traieste. Biserica Menonita considera ca doi care s-au casatorit sunt una tot restul vietii si nu se poate ca unul din ei sa se recasatoreasca, deoarece nu ar putea sa devina una cu alta persoana, iar daca ar face asta, ambii ar fi considerati curvari cqt timp ar continua sa aiba relatii =mpreuna. Menonitii =nvata despre permanenta casatoriei, permitqnd o a doua legatura maritala doar cqnd unul din cei doi soti moare.

5) Casatoriile pluraliste nu au nici un loc =n versetele din Noul Testament. Cqnd Cuvqntul face referire la sot, ajutorul potrivit pentru el este sotia. Cqnd este folosit cuvqntul sotii, corespondentul lui este soti, niciodata soti apartinqnd de o femeie sau sotii apartinqnd de un barbat, exceptie facqnd femeia samariteanca care este considerata o femeie pacatoasa. Apostolul Pavel =n 1Cor. 7:2 spune clar ca fiecare barbat trebuie sa-si aiba sotia lui si fiecare femeie sa aiba sotul ei.

Unii considera ca au existat casatorii pluraliste =n timpul bisericii noutestamerntale referindu-se la pasajele din Scriptura ca 1Tim. 3 si Tit 1, unde Pavel spune ca diaconii sa fie sotii unei singure sotii. +n biserica din acel timp existau casatorii poligame, spun ei, dar nici un membru al unei astfel de casatorii nu trebuie sa fie ales diacon.38 Daca ar fi fost asa, Pavel s-ar fi contrazis. +n timpul Vechiului Testament poligamia a fost permisa, dar Noul Testament nu are referinta care sa =ncurajeze casatoriile poligame.

Sunt momente si circumstante sub care e mai bine pentru unii sa nu se casatoreasca, dar Dumnezeu a lasat reguli ample pentru o casatorie =mplinita. Sa privim la cqteva lucruri care preced casatoria. Mai =ntqi este bine ca doi tineri sa se asocieze =n vederea casatoriei. Astfel de asocieri normale =ntaresc caracterul. Tqnarul crestin trebuie sa-si asume o atitudine de om pur, cast, drept =n caracter, vrednic de ce e mai bun, promovqnd si protejqnd castitatea altora. Asocierea cu unul de sex opus cu o moralitate dubioasa, este de neimaginat pentru orice tqnar cu o minte pura si curata.

Cqnd un tqnar a ajuns la maturitate a ajuns la timpul cqnd =n mod serios poate considera faptul casatoriei. Rugaciunea continua pentru calauzire divina si relatii confidentiale cu parintii sunt doua lucruri esentiale pentru siguranta si pentru cele mai bune rezultate. Tqnarul trebuie sa-si cunoasca intentiile =nainte de a =ntreba persoana aleasa =n ce priveste casatoria si nu trebuie sa fie pripit =n propunerea lui.39

+ntqlnirile =nainte de logodna nu trebuie sa fie prea lungi. Cqnd unul doeste sa opreasca relatia, trebuie sa faca cunoscut celeilalte persoane =ntr-un mod care sa nu fie umilitor pentru ea. Trebuie politete si folosirea judecatii. Curtea dupa logodna, de asemenea nu trebuie sa fie lungita prea mult =n mod nejustificat. Casatoria fiind ceva serios si placut nu trebuie amqnata fara justificare.

Urmeaza ziua =n care curtoazia se sfqrseste prin casatorie, dar aceasta continua si =n viata de casnicie. Lucratorii din Biserica sunt cei ce =nfaptuiesc casatoria care trebuie sa se desfasoare =ntr-o unitate =n =nchinare din partea celor ce iau parte la ceremonie. Ceremoniile de nunta din Casa Domnului sunt o sansa excelenta pentru predicatorul din Biserica sa imprime =n mintea enoriasilor unele lucruri cu privire la curtoazie, camin si viata de familie.40

Dumnezeu a instituit casatoria pentru procreerea, puritatea si fericirea oamenilor. Istoria sacra si profana arata fericirea si prosperitatea unei natiuni ce a avut cultul familiei. Avraam, Iacov, David si Solomon sunt exemple negative =n acest sens, pentru ca nu au pastrat =naltele standarde morale cu privire la familie, asa cum a fost lasata de Dumnezeu.41

Aceste sapte acte de cult sunt sustinute de Biserica Menonita. Intersant de observat ca acoperirea capului si salutul crestin sunt considerate acte de cult de catre menoniti, bisericelle evanghelice actuale neridicqndu-le la rangul de ceremonii religioase. Pe lqnga aceste ceremonii ar fi de folos sa amintim ca Bisericile Menonite =ncurajeaza principiul zeciuielii. A zecea parte din venitul lunar este dat la Casa Domnului. Tot bazati pe Cuvqntul lui Dumnezeu menonitii fac darnicii, ajutqnd pe cei ce se afla =n nevoie, lucru discutat =n primul capitol.

3.3. Principii de viata consacrata

3.3.1. Lepadarea de sine

Pentru Biserica Menonnita si pentru orice crestin adevarat, Lc. 9:23 are un =nteles profund, deoarece lepadarea de sine este necesara pentru cel ce doreste sa mearga pe cale Mqntuitorului. Viata vesnica este posibila doar pentru acei ce se leapada de sine, permit omului sa fie crucificat, renunta la pacat si traiesc si sunt condusi de Domnul Hristos.

Doctrina menonita cuprinde cqteva exemple de oameni care s-au lepadat de sine. Hristos a renuntat la liniste, comfort, glorie, sacrificqndu-le pe altarul lepadarii de sine facqnd efortul de a promova interesele celor carora le-a servit si pentru care si-a dat totul. Privind la viata Mqntuitorului constatam ca El a realizat mqntuirea a milioane de oameni, dar a si fost =naltat de Dumnezeu nespus de mult, dqndu-I numele care este mai presus de orice nume. Avraam, la chemarea lui Dumnezeu, a parasit casa, rudele si prietenii petrecqndu-si viata printre straini si a murit =n anonimat. Daca privim la rezultate observam ca Avraam este considerat tatal credinciosilor, iar =n samqnta lui toate natiunile sunt binecuvqntate.

Lista continua cu Moise, care a sacrificat o promitatoare cariera pe pamqnt, eliberqnd poporul din robia Egiptului, schimbqnd gloria de pe pamqnt cu o glorie mai mare ce avea sa vina, cu Petru, care la chemarea lui Hristos a lasat totul si L-a urmat si Saul din Tars, care desi obtinuse un rol important =n fata oamenilor dupa uciderea lui |tefan, a renuntat la promitatoarea cariera pamqnteasca pentru a servi lui Dumnezeu.

Din aceste exemple se poate =nvata: (1) ca lepadarea de sine cere un sacrificiu a ceea ce pare a fi egoism; (2) ca acest sacrificiu trebuie sa fie facut din =ngaduinta mintii =ntarita de vointa; (3) ca desi este un sacrificiu este o investitie ce rasplateste investitorul din ambundenta =n forma unei vieti =mbogatite si serviciu pentru Dumnezeu si omului.

+n contrast cu cei ce s-au lepadat de sine, =n Biblie gasim cqteva persoane care au facut din egoism prima regula =n viata. Printre acestia pot fi mentionati oamenii dinainte de potop care au subordonat toate lucrurile dorintelor lor trupesti, aducqnd judecata lui Dumnezeu asupra rasei umane; israelitii, a caror slabiciune si =ncapatqnare =n timpul calatoriilor prin desert le-a adus pribegie neajungqnd =n tara promisa; Belsatar, a carui depravare a sfqrsit cu propria lui moarte si restaurarea =mparatiei sale.42

3.3.1.1. De ce tebuie practicata lepadarea de sine

1) Este esentiala pentru viata evlavioasa. Prin lepadarea de sine se =ncepe viata crestina. Versete ca Mat. 10:38; Mc. 8:34-35; Lc. 3:23 indica lucrul acesta. Trupul si sufletul sunt =n dusmanie, de aceea nu se pot urma amqndoua =n acelasi timp. Este inutil a gqndi la o viata care sa-L mltumeasca pe Dumnezeu fara a tine trupul supus.

2) Slabiciunea duce =n mod inevitabil la coruperea sinelui si a celorlalti. Satan se apropie de fiintele umane prin pofta firii pamqntesti, pofta ochilor si laudarosia vietii (1Ioan 2:16). Doar prin lepadarea de sine se pot stapqni aceste pofte.

3) Este singura cale prin care viata victorioasa devine posibila. Dorintele trupului sunt date de Dumnezeu pentru o viata normala, pura si sfqnta, dar cqnd este =ngaduit ca ele sa conduca viata duc la distrugerea omului. Secretul vietii victorioase este tinerea oricarei dorinte a trupului la locul cuvenit, dat de Dumnezeu.

4) Oamenii care practica lepadarea de sine sunt satisfacuti, prosperi si fericiti. Lepadarea de sine este poarta spre fericire si prosperitate, atqt materiala cqt si spirituala. Slabiciunea satisface pentru moment, dar asteapta la sfqrsit =nfrqngere si dezamagire.

5) Este necesara pentru a =mplini marete lucruri pentru Dumnezeu. Doar oameni care si-au predat viata lui Dumnezeu si =si tin trupul supus, a caror inimi si minti sunt date Domului, pot sustine cauza lui Hristos. Daca mqntuirea oamenilor a fost posibila prin sacrificiul lui Hristos, cauza salvarii altora este avansata si pastrata prin sacrificiile oamenilor a caror vieti sunt dedicate Domnului.

6) Este o datorie crestina si va fi rasplatita. Placerile pacatului sunt teporare, =n timp ce placerile care vin drept rasplata de negare de sine dureaza vesnic. Slabiciunea sfqrseste =n iad, iar lepadarea de sine marcheaza calea ce sfqrseste =n gloria eterna.43

Menno Simons descrie adevaratul crestin ca fiind pregatit sa se lepede de sine, sa ia crucea lui Hristos, sa lase mama, tata, frati, surori si averi pentru onoarea si gloria lui Dumnezeu. Lumea aseaza o cruce grea pe umerii crestinilor pentru ca nu =mpartaseste acelasi adevar.44

3.3.1.2. Ce trebuie lepadat

1) Lucruri complet pacatoase. Cqnd omul este tentat sa pacatuiasca, trebuie sa spuna nu trupului. Datoria, dreptatea si cele mai =nalte interese ale omului =i cer sa faca asta (Gal. 5:24; 1Pet. 2:11).

2) Lucruri care sunt nesigure. +n viata credinciosului apar lucruri de care el nu este sigur ca sunt bune sau rele. Ar fi bine sa se abtina sa faca astfel de lucruri nesigure, fiind altfel osqndit daca nu le face din =ncredintare.

3) Lucruri care pot fi bune =n ele =nsele, dar devin gresite cqnd sunt tolerate =n detrimentul altora.

4) Lucruri care stau =n calea lucrarii pentru Dumnezeu.

3.3.1.3. Principii fundamentale si recompense ale lepadarii de sine

Principiile fundamentale ale lepadarii de sine sunt dragostea si ascultarea. Cqnd dragostea lui Dumnezeu intra =n inima omului, leaga acea persoana cu o viata de ascultare fata de Dumnezeu, dar si cu o viata de sacrificiu de sine =ncqt cauza lui Hristos sa =nfloreasca si lumea sa fie adusa sub influenta si principiile Evangheliei.

Lepadarea de sine =nseamna =ndepartarea sinelui si substituirea lui cu Dumnezeu. Renuntarea la bucuriile vietii pacatoase permit intrarea =n +mparatia lui Dumnezeu. Lipsa de bogatie aici pe pamqnt este doar un schimb cu bogatiile eterne de sus. Recompensele lepadarii de sine vor fi evidente =n glorie, iar lepadarea de sine se va dovedi a fi numai un schimb al pamqntului cu cerul.45

3.3.2. Nepotrivirea cu lumea

Acest principiu este recunoscut si recomandat de catre toti cercetatorii Bibliei. Biserica Menonita =l sustine din prisma versetelor clare cu privire la acest subiect (Romani 12:1-2; Ioan 17:4; Luca 16:5; 2Corinteni 6:14; Iacov 4:4; 1Ioan 2:15 ). Din aceste versete se deduce: (1) ca oamenii lui Dumnezeu si oamenii acestei lumi sunt doua corpuri sau clase de oameni separate; (2) ca prietenia cu lumea este vrasmasie cu Dumnezeu; (3) ca este gresit si pacatos pentru oameni lui Dumnezeu sa se conformeze cu practicile celor pacatosi din lume (4) ca oameni lui Dumnezeu au fost chemati la sfintenie, dreptate, puritate, credinta, angajati =n a cqstiga lumea pentru Dumnezeu, decqt sa se potriveasca cu ticalosia ei pentru a lua parte la practici rele; (5) ca religiunea curata cere o separare totala de lume din partea celor ce au experimentat-o.46

+n fruntea lumii este printul puterii, dumnezeul acestei lumi. Lumea este dominata de el aflqndu-se =n rautate. Cei ce urmeaza conducerea acestei lumi, se potrivesc cu ea si se duc =n vqrtejul pacatului. De aceea se constata o linie despartitoare =ntre crestinesc si lumesc, aceasta afl=ndu-se acolo unde este facuta decizia, =ntre a umbla dipa suflet si a umbla dupa trup. Cqnd mqndria, pofta, vanitatea, egoismul ajung sa influenteze decizii, se ajunge la separarea lumescului de crestinesc.

+n continuare sa privim la cqteva semne ale lumescului puse =n contrast cu caracteristici ale crestinului autentic: daca neascultarea de Dumnezeu este un semn al lumescului, ascultarea este una din caracteristicile distinctive ale copiilor lui Dumnezeu; rautatea prin formele ei, blasfemie, crima minciuna, furt, betie, mqndrie, imoralitate, este o dovada a dumnezeului acestei lumi, dar sfintenia este o adevarata nepotrivire cu lumea rea; mqndria este privita =n Biblie ca ceva groaznic, diavolesc care distruge sufletul, smerenia este o gratie divina ce =nfrumuseteaza inima si viata oricarui adevarat urmas al lui Hristos; un alt semn al lumescului este necuratia, care cuprinde orice gqnd necurat, vorba necurata, relatii sociale necurate, acestea fiind fructe ale pagqnismului. Necuratia este contrastata de puritate, care include unitatea gqndului, a vietii, a vorbirii, a fiecarui virtuti crestine; zgqrcenia este numita de apostolul Pavel idolatrie ( Col. 3:5; Efes. 5:5 ), ea pare de obicei datorita dragostei de bani. Daca zgqrcenia este pentru sine, darnicia este pentru gloria lui Dumnezeu si pentru binele oamenilor; Wester defineste ambitia ca fiind o dorinta exagerata pentru o promovare, superioaritate, putere sau dobqndirea unui lucru, aceasta fiind activata datorita pasiunii pentru faima, devenind un instrument de distrugere a multor oameni. Opusul unei astefel de ambitii este sacrificiul de sine care este roada dragostei. El scufunda propriul interes =n dorinta de a =nainta cauza lui Hristos si a Bisericii; =ntre oameni lumii acesteia foarte frecvent se =ntqlneste lipsa de cumpatare care se accentueaza prin dorinta de a avea tot mai mult; dar Dumnezeu chema credinciosul la cumpatare, la abstinenta de orice rau; hainele pe care oamenii le poarta sunt un indiciu a ceea ce se afla =n inima. Mqndrie, aroganta, impuritate sociala fac parte din pacatele acestei lumi, toate sunt indicate de felul hainelor purtate de oameni. Hainele modeste caracterizeaza o inima curata; lista continua cu distracti lumesti contrastate de bucuria =n Domnul, lipsa de respect, opusul careia este respectul care ia nastere =n urma tovarasiei cu Dumnezeu si cu sfintii; necinstea include falsificari bizare, ipocrizie, exagerari toate vin de la diavolul. Crestinul este chemat la integritate, adevarul trebuie =ntiparit =n caracterul lui; o ultima caracteristica a lumescului este competitia materiala, pacea fiind un semn distinctiv al copiilor lui Dumnezeu47

+mbracamintea este un subiect proeminent =n toate cercurile sociale, iar biserica menonita pune un mare acent pe modul =n care trebuie sa fie =mbracat un copil a lui Dumnezeu. De aceea doctrina menonita cuprinde cqteva puncte cu referire la acest subiect:

1)Biblia avertizeaza categoric asupra conformarii modei lumesti de =mbracaminte. Lc. 16:15; Ioan17:14; Rom. 12:1-2; 2Cor. 6;14-18; Iacov 1:27; 1Petru 2:9; 1Ioan 2:15-17 sunt pasaje care cuprid =nvataturi specifice legate de cum ar trebui sau nu ar trebui oameni sa fie =mbracati. Conformarea cu moda este o =ncalcare a Cuvqntului lui Dumnezeu.

2)Biblia =nvata distinctia =ntre sexe =n ceea ce priveste =mbracamintea ( Deut. 22;5 )

3)Hainele modeste sunt poruncite ( 1Tim. 2:9-10; 1Petru 3:3-4 ).48

3.3.3. Nonrezistenta

Biserica Menonita sustine pricipiul nonrezistentei, care este obtinut din porunca data de Hristos oamenilor de a nu se =mpotrivi celor ce faceau rau. Fundamentul scriptural al doctrinei se gaseste in Vechiul Testament, decalogul cuprinzqnd porunca de a nu ucide. Profetul Isaia ( 9:6 ) =l vesteste pe Hristos ca print al pacii. De asemenea Noul Testament prin cuvintele Mqntuitorului din Matei 5:39, prezinta principiul nonrezistentei. Pasajele ca Matei 26:25; Luca 6:29; Ioan 14:27; 18:36 sunt folsite de biserica menonita ca argumente =n favoarea nonrezistentei.

S-a raapqndit ideea ca Hristos nu ar fi fost nonrezistent =n timpul curatiirii templului de cei ce faceau comert. Trebuie tinut cont ca atitudinea Domnului din templu era =n armonie cu atitudinea

generala fata de pacat49.

Apostoli au =nvatat despre nonrezistenta ( Rom. 12:17-21; 1Petru 2:20-23 ), biserica apostolica practicqnd acest principiu. Istoricii au convenit ca =n primul secol al credintei nu erau soldati. Scriitorul pagqn Celsius =i acuza pe crestini ca refuzau sa poarte armele chiar =n cazuri de urgenta. Printre cresrtinii timpurii care au sustinut si practicat aceasta doctrina au fost Tertulian, Origen, Ciprian, Lactantius. +n primele doua secole biserica a aderat la nonrezistenta, dar =n timp s-a constatat o departare de acest principiu.

Biserica Menonita prin doctrina ei, explica de ce =mparatii din timpurile vechitestamentale luptau =n razboaie. Prima dispensatie este o dispensatie a dreptati, iar a doua o dispensatie a harului. Prima arata justitia fata de dusmani. Dumnezeu este sever, dar si bun cqnd judeca pacatosi. Este important de observat ca victoria =n lupta nu depindea de forta fizica, ci de ascultarea de Dumnezeu. Daca poporul Israel era credincios lui Dumnezeu, nu ar fi fost nevoie de lupta, Dumnezeu dqndu-le victoria. Ca exemplu este adus victoriile din Vechiul Testament cqstigate fara picatura de sqnge.

Nonrezistenta a fost dorinta lui Dumnezeu atqt in Vechiul Testament cqt si =n Noul Tetament, dar =ntrucqt perioada Vechiului Testament a fost una a dreptatii, judecata era facuta uneori prin lupta.

3.3.3.1. Puterea pacii

Comparqnd puterea pacii cu cea a razboiului este evidenta intelepciunea lui Dumnezeu =n a pretinde si a cere oamenilor sa promoveze pacea. De obicei oameni asociaza ideea de putere cu forta fizica, dar Dumnezeu =n pace, nu =n razboi gaseste adevarata putere:

Hristos a trimis ucenicii fara arme ( Matei 10:16 )

2)Dupa ce biserica crestina a fost stabilita, ucenicii predicau evanghelia pacii, si cu toate ca multi mureau ca martiri biserica a avut o crestere extraordinara.

3)Natiunele prospera =n timp de pace, nici o natiune nu a putut supravietui unei =ndelungate perioade de razboi, razboiul producqnd multe pagube care au dus la mari distrugeri. Biruiintele se cqstiga tot prin pace.

4)Cel mai mare triumf al pacii ca fi atunci cqnd Hristos va pune toti dusmanii la picioarele Sale (1Corinteni 15:24-25; Apoc. 22:5).

3.3.3.2. De ce sustine Biserica Menonita nonrezistenta si o practica

1)Este scripturala.

2)Este o manifestare exterioara a pacii pe care Dumnezeu o instaureaza =n suflet.

3)Toti cei ce vor lupta, =n lupta vor pierii.

4)Razboiul s-a dovedit a fi un esec =n sine.

5)Nonrezistenta este planul lui Dumnezeu pentru vietiile oamenilor.50

+nca de la =nceputul miscarii anabaptiste se observa tendinta menbrilor ei de a nu opune rezistenta, refuzqnd serviciul militar. Acestea le-a adus persecutie, guvernele unor tari =ncercqnd sa-i forteze sa faca armata. Au fugit dintr-o tara =n alta pqna au fost scutiti de acest serviciu.

Menonitii nu sunt de acord cu serviciul militar. +n 1930 o persoana a fost ucisa =n urma refuzului de a fi =ncorporata. Astfel pentru barbatii menoniti guvernele statelor au oferit un serviciul militar alternativ, prin care ei se angajeaza la diferite munci pentru statul =n care locuiesc.

3.4. Biserica, Statul, Societatea

Pentru menoniti biserica reprezinta corpul de credinciosi, care slujesc Domnului Hristos. Biserica pentru ei a devenit o familie, o fratietate, nici de cum o institutie. Dumnezeu este Cel ce o conduce, statul ne avqnd nici un drept de implicare =n ea. Pentru lucrul acesta primii anabaptisti au refuzat sa se identifice cu reformatorii ajungqndu-se la reforma radicala.

Biserica Menonita recunoaste autoritatea statului, acceptqnd ca Dumnezeu este cel ce a rqnduit conducatori, dar se opune ferm implicarii organelor statale =n biserica lui Hristos.

3.4.1. Societatiile secrete

Societatiile secrete pot fi divizate dupa cum urmeaza: (1) linia vechilor ordine secrete (masonii) cu organizare secreta; (2) organizatii fratesti, care sunt organizatii sociale mari cu o polita de asigurare atragatoare; (3) uniuniile muncitoriilor, organizate pentru protectia fata de organizatiile de capital corespunzatoare. Ca scop si caracter aceste organizatii sunt diferite, unele fiind discrete, iar altele fiind detestabile, avqnd ca intentie crimele si revolutiile. Unele societati cuprind oameni bine intentionati, altele sunt formate din oameni opusi claselor celor mai bune.

Biserica Menonita nu accepta organizatiile secrete deoarece au ritualuri, semne, parole, si juramqnt obligatoriu. Sa privim la cqteva lucruri pentru care menonitii interzic societatiile secrete:

1)Pentru organizarea lor secreta. Exista lucruri care sunt tinute =n mod confidential, =n toate ipostazele vietii, de catre toate clasele de oameni, dar nu se accepta nici o biserica bine intentionata sau familie, sau afacere, sau organizatie sociala, care sa aiba nevoie de un sistem al =ntalegerilor, semnelor si parolelor, deoarece pentru a fi admis =ntr-o organizatie secreta fiecarui membru trebuie sa i se jure ca secretul lui va ramqne vesnic confidential.

2)Datorita diferentelor dintre oameni.

3)Pentru ca ofera adapost pentru criminali.

4)Datorita caracteristicilor lor oribile. Ficare trasatura este nebiblica, chiar indecente si profane, =n unele cazuri tradatoare guvenului.

5)Datorita originii lor. Cel mai vechi club care exista este masoneria, =nfintat =n 1713, dupa tiparul cluburilor pagqne. Multe din ritualurile magice ale ceremoiilor pagqne se gasesc =n cluburile moderne, ritualuri cum ar fii sentinta cu moartea pentru tradatorii cluburiilor, sau idolatrie. Sunt cluburi =n care Biblia este folosita ca décor, iar Hristos nu are recunoasterea de fiu al lui Dumnezeu.

6)Datorita asigurarii false de mqntuire. Acesta cluburi secrete sunt religioase. Membri lor spun ca toti oamenei sunt copii ai lui Dumnezeu indiferent daca cred sau nu =n Hristos. Religiile pagqne spun ei, sunt la fel de bune =n ochii lui Dumnezeu ca si crestinismul pentru ca sunt =n mod simplu veneratia Dumnezeului crestinismului, dar au nume diferite. Oamenii buni ai clubului nu au nuvoie de Hristos ca si Mqntuitor. Membri unui astfel de grup considera ca ar fi un sfqrsit minunat sa se formeze o unitate globala unind crestinii cu necrestinii de orice fel51.

Biserica Menonita este =mpotriva oricarei societati secrete, neadmitqnd vre unui menbru al unui club secret sa fie menbru =n biserica. Aceste ordine sunt daunatoare intereselor celor mai bune cu privire la familie si biserica. Nimeni nu poate apartine unei socitati secrete fara un juramqnt care determina la traire =n neegalitate frateasca si neascultare de Scriptura.

3.4.2. Asigurarea pe viata

Biserica Menonita nu este de acord cu asigurarile pe viata. Cuvqntul lui Dumnezeu =nvata ca increderea trebuie pusa =n Dumnezeu. Conform =nvataturii evanghelistului Matei un crestin trebuie sa caute =mparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui celelalte venind ca o consecinta a acestora. Biserica Menonita respinge asigurarile pe viata si datorita =nvataturii biblice de a nu ne =ncrede =n oameni. Orice crestin trebuie sa poarte de grija celor din familia lui, aceasta fiind o datorie care trebuie privita cu responsabilitate. De asemenea Biserica lui Hristos are datoria de a arata dragostea fata de cei aflati =n nevoi.

Doctrina menonita prevede cateva puncte care ne arata de ce resping menonitii asigurarile pe viata:

1)Nu sunt necesare, deoarece se cheltuiesc multi bani, acestia putqnd fi investiti =n lucruri mai bune, iar din suma investita companiei de asigurare, este =napoiata doar =n mica parte donatorului.

2)Deoarece se =mbogatesc unii oameni =n detrimentul altora.

3)Desi au scopul de a aduce liniste oamenilor, asigurarile pe viata nu-l =mplinesc. Compania cqstiga sume imense, oameni saraci sau bolnavi nu primesc aprobarea de a fi asigurati, iar celor care nu mai pot ca sa-si plateasca asigurariile, le sunt anulate.

4)Nu sunt biblice. Dumnezeu este cel =n care trebuie pusa =ncrederea.

D.D. Miller a analizat aceasta problema din punct de vedere social si economic si a ajuns la concluzia ca asigurarile pe viata nu sunt bune. Daca ele sunt acceptate, omul ar masura viata =n lunima banilor, ar fi multi pagubiti si ar fi =ncurajata necredinta.52

3.4.3. Juramqntul

+n ce priveste juramqntul menonitii se bazaeza pe textele scripturale: Matei 5:33-37 si Iacov 5:12 si =ntaleg din aceste versete ca: (1) exista o =nvatatura precedenta referitoare la cest subiect, Hristos referindu-se la legea leviticului; (2) exista diferite feluri de juraminte, cqteva permise de lege, cqteva interzise; (3) ca Hristos =ntr-o singura declaratie face toate felurile de juraminte ilegale.53

Conform Bisericii Menonite juramqntul a fost frecvent folosit de poporul lui Dumnezeu =n timpurile vechi testamentale, dar astazi declaratia a luat locul juramqntului. +n =mparatia primara juramqntul si-a =ndeplinit scopul, deoarece era o =mparatie a legii, cqnd poporul era guvernat prin frica si un astfel de sistem de legi severe si penalizari drastice puteau tine =n frqu tendinta de a ajunge un om care sa marturiseasca strqmb. +n +mparatia Harului si a Adevarului cqnd crestinii sunt constrqnsi de dragostea lui Dumnezeu sa asculte adevarul, juramqntul nu mai este necesar.

4. CONCLUZII PRIVIND LOCUL BISERICII MENONITE +NTRE BISERICILE EVANGHELICE ACTUALE

4.1. Specificul Bisericii Menonite

Biserica Menonita este reprezentantul cel mai important al gqndirii si practicii directiei evanghelice din cadrul reformei radicale. Schwenkfelderii, spiritualistii sau unitarienii rationalisti reprezinta directii deviate de la gqndirea crestina evanghelica. Milenistii si entuziastii, desi sunt precursorii unei doctrine si practici preluate de neoprotestanti =n sec. al XIX-lea, nu au avut continuitatea menonitilor din sec. al XVI-lea pqna azi. Doctrinele menonite pe care Menno Simons le-a schitat =ntr-o forma uneori vaga, s-au clarificat =n sens evanghelic astfel =ncqt =n prezent ele nu mai difera de doctrinele evanghelice majore de astazi decqt prin anumite nuante cum ar fi non-violenta, unele acte ceremoniale sau unele restrictii privind aspectul exterior al crestinului.

Biserica Menonita este =n mod categoric evanghelica, dar tot asa de clar, mai conservatoare decqt toate confesiunile evanghelice importante. De aceea are un caracter mai =nchis decqt toate bisericile evanghelice, deoarece modul de viata menonit pare sa fie =nteles, acceptat si practicat mai mult de cei nascuti si crescuti =n comunitati de menoniti.

Menonitii nu par sa aiba suficienta =ncredere ca ar putea integra =n comunitatile lor multi convertiti proveniti din afara acestor comunitati. Astfel, =m mod surprinzator, misionarii menoniti nu par preocupati de plantarea unor biserici menonite =n cqmpul lor de misiune, ci mai degraba de sprijinirea bisericilor evanghelice existente, de alta confesiune, atqt prin furnizarea de Biblii, carti si reviste crestine, cqt si prin =nfiintarea de scoli, orfelinate, camine, ajutorarea materiala a familiilor cu copii multi cu hrana, =mbracaminte si medicamente.

4.2. Interactiunea si influenta reciproca dintre menoniti si celelalte biserici evanghelice actuale

Pentru o biserica, initial atqt de =nchisa si de conservatoare, menonitii de azi au dat dovada de o mare deschidere fata de cooperarea cu alte biserici evanghelice, ceea ce implica recunoasterea ca mqntuirea este posibila si =n cadrul altor confesiuni pe baza nasterii din nou, prin pocainta si credinta. Menonitii sunt deschisi fata de cooperare. Conceptia menonita fata de misionarism este, paradoxal, foarte moderna, =n sensul ca misiologia elaborata de ultimele mari conferinte misionare mondiale este mult mai larga decqt evanghelismul propriu zis si include, pe lqnga evanghelizare, toate activitatile de genul practicat de misionarii menoniti =n Romqnia

Concordanta dintre unele pozitii majore ale menonitilor si ceilalti evanghelici nu reflecta numai deschiderea menonita si acceptarea unui mod de gqndire mai modern, ci se datoreste si influentei exercitate de gqndirea evanghelica menonita asupra gqndirii evanghelice actuale =n general. Ca exemplu, =l avem pe John Coblentz, care este un autor popular =n Romqnia, el demonstrqnd prin scrierile lui ca notiunea de evanghelizare a copiilor este o exagerare, trebuind =nlocuita cu educarea crestina. De asemenea, Biblia cu explicatii a fost editata de Daniel Brqnzei cu ajutorul organizatiei misionare menonite Christian Aid Ministries.

Ca urmasi cei mai importanti ai anabaptistilor, singurii care s-au deschis fata de realitatile actuale si le influenteaza direct, menonitii se afla la originea modului nou =n care evanghelicii de azi =nteleg doctrina despre ucenici, ucenicie si ucenicizare. Conceperea vietii crestine ca o ucemicie permanenta si o ucenicizare a altora se bazeaza pe ideea biblica dupa care numele cel mai potrivit pentru crestini este acela de ucenic (discipol). Gqnditorul penticostal Juan Carlos Ortiz a scris o lucrare de mare succes, Discipolul. Una din cele trei grupari din care s-a format Biserica Penticostala din Romqnia se numeste Ucenicii Domnului Isus Hristos. +n sec. al XVI-lea, anabaptistii erau acuzati ca prin doctrina lor despre ucenicia permanenta, =ncalca doctrina lor de mqntuire prin credinta, ceea ce nu era adevarat, ci reprezenta un refuz al protestantilor istorici de a trai o viata crestina integrala, dupa modelul lui Isus Hristos. +n prezent, evanghelicii accepta viata crestina integrala pe baza acestei ucenicii.

Menonitii care s-au separat atqt de ferm de stat, natiune si societate, aplicqnd principiile non-rezistentei si nepotrivirii cu lumea, au reusit sa dea flexibilitate atitudinilor =n aceasta privinta si sa influenteze =ntreaga gqndire evanghelica moderna, =n sensul ca biserica trebuie sa preia pe seama ei =nvatamqntul crestin, asistenta sanitara si sociala crestina si alte functii de acest gen pe care le poate =ndeplini mai bine cel putin pentru membrii ei. Este evident ca functiile statului nu sunt periclitate, deoarece functiile esentiale, cea de aparare si mentinere a ordinii nu sunt revendicate de menoniti, care refuza sa se implice =n armata si politie.

Chiar si activitatile economice pot fi preluate =n unele cazuri, cum o dovedeste ferma model din Bucovina, care alimenteaza =n mod gratuit familii penticostale cu multi copii. Darnicia menonita care depaseste simpla zeciuiala da un exemplu celorlalti evanghelici si arata cqt sunt de mari resursele de care dispune biserica pentru activitatea sa =n toate domeniile =n care crestinii pot fi eficienti spre binele societatii, natiunii si chiar a statului.

4.3. Concluzii finale

1) Biserica Menonita este singurul reprezentant si continuator al refomei radicale existent =nca =n perioada actuala.

2) Biserica Menonita este o biserica evanghelica, a carei doctrina coincide =n linii generale cu cele ale bisericilor evanghelice de azi.

3) Biserica Menonita este cea mai conservatoare biserica evanghelica importanta =n momentul de fata, dar s-a deschis fata de cooperarea si comunicarea cu toate confesiunile evanghelice.

4) Misionarismul menonit coincide cu cea mai moderna conceptie despre misiologie =n sensul ca evanghelismul trebuie sustinut prin asigurarea resurselor spirituale si materiale =n tarile sarace, unde bisericile locale duc lipsa de literatura crestina si mijloace de trai.

5) Gqndirea crestina menonita continuatoarea directa si cea mai importanta a gqndirii crestine anabaptiste, influenteaza gqndirea crestina evanghelica actuala:

reevaluare doctrinelor despre ucenicie, ucenicizare si ucenici dupa modelul dat de Isus Hristos si ucenicii Sai.

reevaluarea posibilitatilor bisericii =n raport cu statul prin preluarea de catre biserica a unor activitati educationale, sanitare, economice si umanitare, pe care le poate efectua mai eficient decqt institutiile seculare de stat sau non-guvernamentale.

Bibliografie:

.

ARMMITAGE, Thomas, A history of the baptistis, New-York, 1887.

ARNOLD, Eberhard, The Early Anabaptists, New-York, Plough Publishing House, 1986.

BECKER, Robert A., A Summary of Christian History, Neshville, Tennessee, Brodman Press, 1959.

BENDER, H. S., Menonite origins in Europe, Akron (Pennsylvania), MCC, 1942.

BENDER, H. S., The Menonite Conception of the Church and its relation to present Day needs, Goshen (Indiana), The Menonite ~uarterly Review, 1945.

BENDER, H. S. The Anabaptist Vision, Scottdale, Pennsylvania, Herald Press, 1944.

BERTHOLET, Alfred, Dictionarul religiilor, Iasi, Editura Universitatii “Alexandru Ioan – Cuza, 1995.

BRQNZEI, Daniel ( editor ), Biblia cu explicatii, editia a 3-a revizuita si adaugita, Berlin ( Ohio), T.G.S. International, 1994.

BRQNZEI, Daniel, Identitate crestina =n istorie, Grand Rapids, ( Mi. U.S.A.), 1998.

BRUNK, George R., Ready Bible Answers, Harrisonburg ( Virginia), Sword and Trumpet box 575, 1987.

BULLINGER, Henrich Von dem Unverschampen, Zurich, 1531.

CAIRNS, Earle E., Crestinismul de-a lungul secolelor, Oradea, Editura Cartea Crestina, 1997.

CHRISTIAN, John T. A history of the baptists, Neshvile, 1992.

COBLENTZ, John, Viata familiei crestine, Berlin, (Ohio-U.S.A.), T.G.S. International, sine ano.

COWAN, Henry, Landmarks of Church History, Edinburgh, London, Church of Scotland Comitetee Publications, 1937.

CUCIUC, Constantin; C. Dupu, Introducere =n sociologia religiilor, vol. I-II, Bucuresti, Editura Gnosis, 1996.

DAVID, Petru, I., Ecumenismul factor de stabilitate =n lumea de astazi, Bucuresti, Editura Gnosis, 1998.

DOUGLAS, J. D. (General ediition); Earle E. Cairns ( consulting editor ); James E. Ruakk ( copy editor ); New International Dictionary of the Christian Church; Grands Rapids, Michigan, Zodervang Publishing House of the Zondervan Corporation, 1974.,

DOWLEY, Tim The History of Christianity, Grand Rapids, Ermaus Publising Co, 1978.

DUMITRU-SNAGOV, Ion, Stat, Biserica, Bucuresti, Editura Gnosis, 1996.

ELIADE, Mircea, Istoria credinntelor si ideilor religioase, vol. I-III, Bucuresti, Editura |tiintifica, 1982.

ERICKSON, Millard, Teologie Crestina, vol. I-III, Oradea,Editura Cartea Crestina, 1998.

EVERT, Bruno From Danzig to Danemark, North Newton ( Kansas), Menonite Life, 1946.

FERGUSON, S. B.; D. F. Wright ( editors );, New Dctionary of Teology, Leichester, Inter- Versity Press, Downers Grove,1991.

FISCHER, C. A., Fifth four weighti reasons why the anabaptists should not be tolerated in the land, Ingolstadt, 1607

FRIETMAN, Robert, Spiritual Canges in European Menonitism, Goshen, Indiana, The Menonite ~arterly Review, 1941.

GASCHO, Milton, The Amish division of 1693-1697 in Switzerland and Alsace, Goshen, Indiana, The Menonite ~uarterly Review, 1938.

GEORGE, Timoty, Teologia reformatorilor, Oradea, Editura Institutului Biblic %Emanuel^, 1998.

GOBLER, Max, Geschgucgte des Cristelcen Leben, Coblentz, 1848.

GOERTZ, Hans –Jurgen, Radicale Reformatoren, Munich, C.H. Beek, 1978.

GORTER, S.H.N.,Distruction and Reconstruction in Holland, North Worth, ( Kansas), 1946.

GRUDEM, Wayne, Sistematic Teology, Leichester, Inter – Versity Press, 1994.

HERSHBERGER, Guy F. The Recovery of the Anabaptist Vision, Scottdale, Pa 1957.
HERSHBERGER, Guy F. War, Peace and Nonrezistance, Scottdale, Pennsyalvania, 1944.

HILLERBAND, Hans S. The Reformation, New York, Harper, 1964.

HORSCH, John, Menonite History, Scottdale, Pa, Menonite Publising House, 1942.

JUNGEL, Eberhard, The Freedom of a Christian, Minneapolis, Publishing House, 1988.

KAUFFMAN, Daniel Doctrine of the Bible, Scottdale, Pennsylvania, Menonite Publishing House, 1952.

KLOTSCHE, E. M.,The Story of Christian Doctrine, ( with aditional chapters by J. Moeller and David P. Scaer ), Grand Rapids, Baker Books House, 1967.

KRAHN, Cornelius, Menonite enciclopedia.

KUHLER, W. J., Deutch menonite relief work in the seventeenth and eight-eenth centuries, The Menonite ~uarterly Review, 1943.

LEONARD, Emile, G., Histoire Generale du Protestantisme, vol. 1-3, Paris, ~uadrige / Puf, 1998.

McGRATH, ALIster, E., Christian Teology, Oxford UK, Blackwel, 1994.

MONTGOMERY, Boice, James, Fundamente ale credintei crestine, Oradea, Editura Institutului Biblic Emanuel, 2000.

NEGRU{, Paul, Biserica si statul, Oradea, Editura Institutului Biblic Emanuel, 2000.

NICOLE, J.M., Precis D’History,de L’Eglise, Edition de L’ Institut Bibli`ue, Grand Rue 94 Nogent-Sur-Marne, 1972.

POPESCU, Ion, Mihail, Istoria si sociologia religiilor. Crestinismul, Bucuresti, edit. Fundatiei %Romqnia de mqine^, 1996.

POPOVICI, Alexa, Istoria anabaptistilor din Romqnia, Chicago, Editura Bisericii Baptiste, 1976.

POPOVICI, Petru, Lumini peste veacuri, vol. I, Korntal, edit. Lumina lumii, 1992.

R}MUREANU, Ioan, Istoria bisericeascq universalq, Bucuresti, editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1992.

R}MUREANU, Ioan; M. |esan; T. Boogae, Istoria bisericeasca universala, vol. II, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1993.

RANDELL, Keith, Luther si Reforma =n Germania,1517-1555, Bucuresti, Editura All, 1994.

RECORDON, Eduard, Biserica sau adunarea, Vol.3, Bucuresti,GBV, 1993,

RYRIE, Charles, C., Teologie elementara, Fagaras, Agape, 1998.

SCHAFF, Philip, History of the Christian Church, Grand Rapids, Erdmans Publishing, 1910.

SCHORCH, Simon, Grija de frati, Christian Aid Ministries, Berlin, ( Ohio), T.G.S., Intrnational, 1993.

SCOTT, Kenneth, Latourette, A History of Christianity, vol.2, San Francisco, A Division of Harper Collins Publishers, 1975.

SMITH, C. H., The Story of the Menonite, Berne, ( Indiana), Menonite Book Concern, 1941.

SMITH, John The Menonite in Europe, Scottdale, Pa., Menonite Publishing House, 1971.

STAMPS, Donald, C.,( ditor general ), Biblia de studiu pentru o viata deplina, Bucuresti, Life Publishers Romania, 2000.

TALO|, Vasile (ed.), Libertatea religioasa, Oradea, edit. Cartea Crestina, 1995.

TALPO|, Vasile, The Importance of Evangelism in Ministrial, Training: A Critical Analisys of the Contribution of Selected Nineteenth Century Christian Educatores, Bucharest, The Baptist Teological Seminary, 1999.

THIELEMAN, J. van Braght, Martirs’ Miror, Scottdale, Pa., 1938.

THIESSEN, Henrich, Clarence, Prelegeri de teologie sistematica, Bckingam, ( Anglia ), S.M.R. the Romanian did Fund, 1993.

{ON, Iosif, Mqntuirea, Oradea, Editura Cartea Crestina, 1999.

{ON, Iosif, Sa ne cunoastem crezul , Oradea, Editura Cartea Crestina, 1998.

VAMVU, Alecsie, Actele de cult =n biserica lui Dumnezeu, Bucuresti, Editura Cultului Penticostal, 1981.

VAN der ZIJPP, Experiences of the deutch menonites during the last world war, North Newton, ( Kansas), Menonite Life, 1946.

WARNS, Johannes, Baptism, Studies in the Original Cristian Baptism, London, The Pater Noster Press, 1957.

WEAWER, Brenda M., Yes, I’ll tell you why I wear it, Middelbury, Calvary Publication, 1998.

WALKER, Williston, A History of the Christian Church, New-York, Charles Scribner’s Sons, 1970.

WENGER,John Christian, Glimpses of Menonite History and Doctrine, Scottdale, Pennsylvania, Herald Press, 1987.

WENGER, J. C., Introducere =n teologie, Berlin, ( Ohio), T.G.S. International, 1993.

WENGER,John C., The Complete Works of Menno Simons, Scottdale, Herald Press, 1956.

WENGER, John Christian, Faithfully, Geo. R., Harrionburg, ( Virginia), The Sword and Trumpet, 1978.

WILLIAMS, George H. & MERGAL, Angel, Spiritual and Anabaptist Writers, Philadelphia, Westminister Press, 1957.

WOLKAN, R. Geschicht-Buch der hutterscgen bruder, Viena, 2923.