Sisteme de Interpretare a Apocalipsei
=== p 1845 CUPRINS ===
IX CUPRINS
I. INTRODUCERE 1
II. GENERALIT{|I 6
III. SISTEME DE INTERPRETARE A APOCALIPSEI 22
IV. CONCLUZII 51
V. NOTE BIBLIOGRAFICE 56
VI. BIBLIOGRAFIE GENERAL{ 61
VII. DECLARA|IE 63
VIII. CURRICULUM VITAE 63
IX. CUPRINS 64
Lucrarea are probleme cu diacriticele !!!
=== VI BIBLIOGRAFIE GENERAL ===
VI BIBLIOGRAFIE GENERAL{
1. ***
2. ***
3. Agouridis
Savvas
4. Allo, Le P.E. – B
5. Anderson, Roy
Allan
6. Andrei, Episcop
al Cezareei
7. Areta, Episcop
al Cezareei
8. Cullmann, Oscar
9. Constantinescu,
Pr. Prof. Ioan
10. Feret, H. M.
Biblia sau Sf`nta Scriptur[, Ed. Instit. Biblic ]i de Misiune Ortodox[ al Bisericii Ortodoxe Rom`ne, Buc., 1990, “Apocalipsa Sf`ntului Ioan Teologul”.
Nouveau Testament TOB – Traduction Oecumenique de la Bible, Edition integrale, Paris, 1972.
“Comentariu la Apocalips[”, Ed. Bizantin[, Buc., 1997, trad. de Pr. Dr. Constantin Coman.
“Saint Jean L’Apocalypse”, Paris, 1933.
“Desf[]ur`nd Cartea Apocalipsei”, Ed. Via\[ ]i S[n[tate, Buc., 1996, trad. de Octavian Coconcea.
“T`lcuire la Apocalipsa lui Ioan”, P. G. tom. CVI.
“Culegere de t`lcuire la Apocalipsa lui Ioan”, P. G. tom. CVI.
“Noul Testament”, Ed. Humanitas, Buc., 1993, trad. de Cristian Preda.
“Studiul Noului Testament”, Ed. Credin\a noastr[, Buc., 1997.
“L’Apocalypse de Saint Jean Vision chretienne de L’Histoire”, Paris, 1943.
Fillion, L. Cl.
12. Gelin, A.
13. Gheorghiu, Dr.
Vasile
14. Loichi\[, Vasile
15. Mircea, Pr. Dr.
Ioan
16. Mitrofan,
P[rintele
17. Mounce, R.
18. Nicolaescu, P. C.
Diacon Nicolae I.;,
P. C. Pr. Grigorie;
Vlad, P. C. Pr. Sofron, Munteanu,
P.C. Prof. Liviu G.
19. Nicolaescu, Prof.
Diacon N. I.
20. C`rsteanu-Mih[- iescu, Sanda
“La Sainte Bible”, tom. VIII, Paris, 1928.
“Apocalypse” @n “La Sainte Bible” (col. L. Pirot), XII, Paris, 1938.
“#mp[r[\ia de mii de ani”, Cern[u\i, 1928.
“Chiliasmul (milenarismul)”, Cern[u\i, 1926.
“Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995.
“Via\a repausa\ilor no]tri ]i via\a noastr[ dup[ moarte”, Ed. Anastasia, Buc., 1996, trad. de Mitropolitul Iosif Gheorghian.
“The Book of Revelation”, T. N. T. C., Eerdmans, Michigan, repr. 1980.
“Studiul Noului Testament”, manual pentru Instit. Teologice, Ed. Instit. Biblic ]i de Misiune Ortodox[ al Bisericii Ortodoxe Rom`ne, Buc., 1983.
“Cheia interpret[rii istorice a Apocalipsei”, S. T. Seria II, iulie-august, 1949.
“Dic\ionar francez-rom`n”, Ed. Teora, Buc., Edi\ia a II-a 1997.
=== II GENERALIT ===
II GENERALIT{|I
Titlul c[r\ii, cuv`ntul Apocalips[, este de origine greac[ ]i @nseamn[ “Descoperire” sau “Revela\ie” divin[. #nsu]i Domnul nostru Iisus Hristos a f[cut aceast[ descoperire Sf`ntului Apostol ]i Evanghelist Ioan <<ca (Ioan) s[ arate robilor s[i (cre]tinilor) cele ce trebuie s[ se petreac[ @n cur`nd>> (I,1).
Acest lucru nu @nseamn[ @ns[ c[ @n Cartea Apocalipsei se g[se]te depozitat[ toat[ @nv[\[tura Bisericii, ci numai partea privitoare la viitorul ]i persecu\iile ei, precum ]i biruin\a ei final[ asupra puterilor potrivnice, prin C[petenia sa, Mielul lui Dumnezeu.
Descoperirea complet[ a @nv[\[turii m`ntuitoare a fost f[cut[ de Domnul nostru Iisus Hristos, ]i propov[duit[ de Apostolii S[i (cei 11, Matia ]i Pavel), de cei 70 (72) de ucenici ]i apoi de episcopii ]i preo\ii hirotoni\i de ace]tia dup[ cum m[rturise]te Sf`nta Tradi\ie a Bisericii.
Sf`nta Tradi\ie nu contrazice Sf`nta Scriptur[ ci doar o completeaz[ ]i o dezvolt[ pentru a putea fi aplicat[ @n diferitele situa\ii noi cu care Biserica lui Hristos se va confrunta @n diferitele etape ale dezvolt[rii sale istorice. Chiar M`ntuitorul Iisus Hristos a spus Apostolilor S[i c[ <<#nc[ multe am a v[ spune, dar acum nu pute\i s[ le purta\i. Iar c`nd va veni Acela, Duhul Adev[rului, v[ va c[l[uzi la tot adev[rul, c[ci nu va vorbi de la Sine, ci c`te va auzi va vorbi ]i cele viitoare v[ va vesti. Acela m[ va sl[vi, pentru c[ din al Meu va lua ]i va vesti>> (In., XVI, 12-14). Popoarele au fost cre]tinate prin viu grai, doar o mic[ parte a Revela\iei a fost scris[ ]i aceasta doar din motive practice, imediate, neav`ndu-se @n vedere scrierea @ntregii @nv[\[turi propov[duite de M`ntuitorul. Ne-au r[mas epistole numai de la Apostolii Matei, Ioan, Petru ]i Pavel iar dintre ucenici de la Marcu, Luca, Iacov ]i Iuda. Aceasta s[ @nsemne c[ ceilal\i Apostoli ]i ucenici n-au @ndeplinit porunca M`ntuitorului <<Drept aceea, merg`nd, @nv[\a\i toate neamurile, botez`ndu-le @n numele Tat[lui ]i al Fiului ]i al Sf`ntului Duh, @nv[\`ndu-le s[ p[zeasc[ toate c`te v-am poruncit vou[>> (Matei XXVIII, 19-20) ci au a]teptat ca cei aminti\i mai sus s[-]i scrie Evangheliile ]i Epistolele pentru ca apoi s[ porneasc[ la propov[duire @n lumea @ntreag[? Evident c[ nu.
Lucr[rile celor care au scris au format ceea ce numim “Noul Testament”, colec\ia de c[r\i @ncheindu-se cu “Apocalipsa”. #n concluzie, toat[ descoperirea M`ntuitorului ]i a Apostolilor, @ncheiat[ prin scrierile Sf`ntului Apostol Evanghelist Ioan c[tre sf`r]itul secolului I dup[ Hristos se afl[ depozitat[ @n Sf`nta Scriptur[ a Noului Testament ]i @n Sf`nta Tradi\ie primar[.
#n Apocalips[ sunt descrise pe scurt judec[\ile pe care Dumnezeu le va face asupra oamenilor p`n[ la a doua venire a Domnului ]i M`ntuitorului nostru Iisus Hristos, care va face Judecata final[ asupra tuturor oamenilor care au tr[it pe p[m`nt dup[ care va urma via\a ve]nic[ c`nd Domnul va birui definitiv pe balaur, cu proorocul mincinos ]i cu moartea (Apoc. XIX, 20; XX, 10-14; I Cor. XV, 26).
Apocalipsa cuprinde ]i fapte istorice (Cap. II, III), dar @n cea mai mare parte ea este o carte cu cuprins profetic ce se refer[ la trecutul, prezentul ]i mai ales la viitorul Bisericii @n lume. “Dar ea trece @n ve]nicie, dup[ biruin\a final[ a Mielului #mp[rat, cu oastea Lui @mpotriva st[p`nitorului acestei lumi, balaur-diavol cu oastea lui ]i a @mp[ra\ilor lumii, alia\ii lui”.
Necunoa]terea adev[rurilor de c[petenie ale Bibliei, @n cazul de fa\[, mai ales a Noului Testament, a dus la o interpretare gre]it[ a Apocalipsei ]i la zdruncinarea unit[\ii Bisericii lui Hristos prin apari\ia a numeroase erezii ]i secte de-a lungul istoriei. Mul\i au @n\eles gre]it adev[rul divin cuprins @n Apocalips[ acesta fiind @nv[luit @n termeni simbolici, metaforici ]i alegorici astfel @nc`t cititorul neavizat poate c[dea u]or @n sminteal[ ajung`nd la interpret[ri fanteziste f[r[ nici o leg[tur[ cu parfumul Duhului Sf`nt care r[zbate din @ntreaga Sf`nta Scriptur[. Apocalipsa nu poate fi corect t`lcuit[ dec`t de Biseric[ ]i de teologii acesteia numai respect`ndu-se regulile exegetice ]i de interpretare ale Bisericii ]i Sfin\ilor P[rin\i.
Prin interpretarea literar[ pe care o fac, @n general, protestan\ii ]i neoprotestan\ii este falsificat[ @nv[\[tura acestei scrieri ]i se pierde m`ntuirea nu numai de c[tre cei care o fac dar ]i de cei citesc astfel de explic[ri gre]ite def[im`ndu-se adev[rul sf`nt.
Prin Sfin\ii P[rin\i Biserica, av`nd autoritatea necesar[, a dat o serie de reguli de interpretare. Comentariul trebuie s[ \in[ seama de context, de textele paralele din aceea]i scriere, ca ]i din celelalte scrieri din Noul ]i Vechiul Testament, de Sf`nta Tradi\ie a Bisericii precum ]i de consensul Sfin\ilor P[rin\i – de la @nceput ]i p`n[ azi spre a nu r[t[ci prin explica\iile eronate ]i personale.
}tiind aceste lucruri cre]tinii ortodoc]i nu se hazardeaz[ s[ t[lm[ceasc[ Apocalipsa d`nd dovad[ de smerenie. #n schimb sectan\ii se afl[ la polul opus explic`nd-o fiecare dup[ mintea lui. Mileni]tii mai ales de- abia a]teapt[ @mp[r[\ia de o mie de ani ca s[ se desf[teze @n ea @n prezen\a lui Hristos ]i am[gesc pe cei naivi pentru c[ ei nu cred nici @n m`ntuire, nici @n existen\a sufletului ]i judecata care se va face acestuia ]i nici @n via\a ve]nic[ din #mp[r[\ia lui Dumnezeu.
Timpul scrierii Apocalipsei este cu aproxima\ie anul 90 d.Hr. c`nd deja trecuse mai mult de un sfert de veac de c`nd cre]tinii erau persecuta\i pentru credin\a lor. Aceste persecu\ii @ncepuser[ @nc[ din timpul lui Nero ]i dup[ o perioad[ pu\in mai lini]tit[ pentru cre]tini reizbucniser[ cu ]i o mai mare intensitate.
#n ceea ce prive]te @mp[r\irea Apocalipsei ea poate fi f[cut[ @n modul urm[tor:
Un prolog la @ntreaga carte ]i la scrisorile c[tre cele ]apte Biserici (Cap I, 1-3);
Partea istoric[ a c[r\ii cu:
porunca scrierii celor ]apte scrisori, vederea Fiului Omului care t`lcuie]te cele v[zute de Ioan (Cap. I, 4-20);
cele ]apte scrisori prin care Domnul Iisus Hristos trece @n revist[ Bisericile analiz`nd starea duhovniceasc[ a acestora, d`nd @ndrum[ri pentru @mbun[t[\irea vie\ii duhovnice]ti a fiec[reia, amenin\[ndu-le cu pedepse dac[ nu se vor @ndrepta, @ncuraj`ndu-le ]i f[g[duindu-le r[spl[\i celor care vor persevera @n @nt[rirea vie\ii duhovnice]ti (Cap II-III);
III. Partea profetic[ a scrierii cu:
deschiderea @n cadrul liturgic a celor ]apte pece\i ]i cele ]ase tr`mbi\e ale pl[gilor precum ]i judecata premerg[toare a unei lumi care r[m`ne p`n[ la urm[ nepoc[it[ (Cap. VI-IX);
evenimente de trecere spre lupta final[ a satanei @mpotriva Bisericii, pe care o veste]te a ]aptea tr`mbi\[ (Cap. X-XI);
atacul final al balaurului sau al fiarei @mpotriva Bisericii ]i uciderea celor 144.000 de sfin\i(Cap. XII-XIV);
contraatacul lumii cere]ti, dumnezeie]ti cu cele ]apte cupe ale pl[gilor sau pedepselor celor de pe urm[, sf`r]e]te prin distrugerea centrului de putere al cet[\ii desfr`nate a Babilonului ]i prin nimicirea eshatologic[ a o]tilor acesteia de c[tre Mesia ]i oastea mesianic[ (Cap. XV-XIX);
diferite imagini privind judecata din urm[ ]i starea de fericire a drep\ilor (Cap. XX, 1-XXII, 5);
IV. Un epilog (Cap. XXII, 6-21).
Pe parcursul scrierii se vede cum cele anterioare ]i viitoare se interclaseaz[ cu cele prezente, trecute ]i viitoare.
“#n introducere (Cap. I, 1-10) Domnul Iisus Hristos, care-i face Apostolului Ioan descoperirea, i se prezint[ ca <<martorul cel credincios, Cel @nt`i n[scut din mor\i ]i Domnul @mp[ra\ilor p[m`ntului>>, Care, de]i p[timind, ne iube]te ]i ne-a dezlegat de p[catele noastre, prin S`ngele S[u, r[scump[r`ndu-ne ]i @nfiindu-ne ne-a f[cut pe noi fii, @mp[ra\i ]i preo\i ai lui Dumnezeu-Tat[l (Cap. I, 5-6). De asemenea se aminte]te cum El va veni pe norii cerului, la sf`r]itul veacului, c`nd @l vor vedea ]i se vor jeli cei ce l-au r[stignit (Cap. I, 7). Apoi spune c[ El este: <<Alfa ]i Omega …Cel ce este, Cel ce era (din ve]nicie) ]i Cel ce vine>> (Cap. I, 8). Iar Apostolul, fiind <<r[pit @n duh, @n zi de duminic[>> , prime]te aceast[ descoperire pe c`nd era exilat de Domini\ian @n Insula Patmos (Cap. I, 9-10). ”
Partea istoric[ (Cap. I, 11-20; Cap. II-III) ilustreaz[ activitatea bisericilor din Asia Mic[, aceasta constituind centrul cre]tinismului din acea vreme. Dup[ ce aminte]te numele celor 7 principale biserici citadine din Asia Mic[ “Apostolul vede @n mijlocul celor 7 sfe]nice ale bisericilor <<pe Cineva (Mielul prosl[vit, fost @njunghiat) asemenea cu Fiul Omului>> cu @mbr[c[mintea aurit[ ca fiind prosl[vit. Apostolului @nfrico]at, Domnul @i spune << Nu te teme! Eu sunt Cel dint`i ]i Cel de pe urm[, ]i Cel ce sunt viu. Am fost mort ]i, iat[, sunt viu @n vecii vecilor ]i am cheile mor\ii ]i ale iadului>> (Cap. I, 11-18); apoi explic[ taina celor 7 stele ]i a celor 7 sfe]nice (Cap. I, 19-20). ”
#n capitolul al II-lea se vorbe]te despre episcopii bisericilor din Efes, Smirna, Pergam ]i Tiatira ]i se arat[ lucrurile bune ]i rele ale fiec[rei Biserici @mpreun[ cu aprecierile, mustr[rile ]i recomand[rile cuvenite.
Scriind @ngerului Bisericii Efesului ceea ce i s-a poruncit, Apostolul zice: <<Acesta zice Cel ce \ine cele 7 stele (@ngerii-episcopii) @n dreapta Sa, Cel care umbl[ @n mijlocul celor 7 sfe]nice de aur (sau Biserici)>> (Cap. II, 1) . Domnul laud[ luptele acestui episcop cu <<apostolii mincino]i>>, dar @l ]i ceart[ c[ a p[r[sit dragostea dint`i, sf`tuindu-l s[ se poc[iasc[ pentru aceasta.
Pentru @ngerul Bisericii din Smirna i se spune: <<Acesta zice Cel dint`i ]i Cel de pe urm[, Cel care a murit ]i a @nviat: ]tiu necazul t[u ]i s[r[cia ta, dar e]ti bogat (@n fapte), ]i hula din partea celor ce zic despre ei @n]i]i c[ sunt iudei ]i nu sunt, ci Sinagog[ a Satanei, nu te va atinge>> (Cap. II, 8-9). #l @ndeamn[ s[ reziste la toate @ncerc[rile, c[ va primi <<cununa vie\ii>>. Iar cel ce va birui << nu va fi v[t[mat de moartea cea de-a doua>> (Cap. II, 10-11).
#ngerului Bisericii din Pergam i se spune c[ locuie]te unde este <<scaunul Satanei>>, \ine numele Domnului, <<Cel care are sabia ascu\it[ de am`ndou[ p[r\ile>> ]i n-a t[g[duit m[rturia Lui @n zilele Episcopului Antipa, mort martir. Totu]i i se repro]az[ c[ tolereaz[ pe unii care \in @nv[\[tura p[g`n[ a lui Balaam-vr[jitorul, ]i a lui Balac-rege idolatru, ca ]i pe a cea a nicolai\ilor, ]i, de nu se va poc[i, sabia gurii Domnului @l va lovi. Celui ce va birui @i f[g[duie]te o pietricic[-alb[ pe care e scris un nume nou, cunoscut numai de primitor (Cap. II, 12-17).
P[storului din Tiatira @i scrie cele spuse de <<Fiul lui Dumnezeu, ai C[rui ochi sunt ca para focului ]i picioarele asemenea aramei str[lucitoare>>. #i sunt apreciate faptele bune, credin\a, r[bdarea ]i faptele dinainte ]i de pe urm[. Dar i se repro]eaz[ c[ tolereaz[ pe Izabela, prooroci\[ mincinoas[ ce am[ge]te pe mul\i cre]tini, atr[g`ndu-i la desfr`n[ri ]i m`nc[ri idole]ti. #ns[ Domnul va r[spl[ti pe fiecare dup[ faptele sale. Celor din Tiatira, p[storindu-i cu toiag de fier, le f[g[duie]te <<steaua de diminea\[>>, primind putere de la Tat[l (Cap. II, 18-29).
Episcopului Bisericii din Sardes, <<Cel ce are cele 7 duhuri ale lui Dumnezeu>> @i spune mustr[tor: <<}tiu faptele tale c[ ai nume, c[ tr[ie]ti, dar e]ti mort>>. }i @l sf[tuie]te s[ privegheze turma ce i-a mai r[mas, c[ va veni Domnul ca un fur asupra lui. Cei r[ma]i credincio]i @n Sardes vor fi @mbr[ca\i @n haine albe ]i vor umbla cu El, ca ni]te biruitori ]i m[rturisitori @naintea Tat[lui ]i a @ngerilor Lui (Cap III, 1-6); iar numele lor nu se va ]terge din Cartea Vie\ii.
#ngerului Bisericii din Filadefia i se spune <<Cel Sf`nt, Cel Adev[rat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide ]i nimeni nu va @nchide…>>. Lui @i cunoa]te faptele, dar i-a l[sat o u][ deschis[, fiindc[ n-a t[g[duit numele Lui. Iar pe cei din <<sinagoga satanei>> Domnul @i va face s[ vin[ la picioarele lui, pentru c[ el (p[storul) a p[zit cuv`ntul r[bd[rii Lui ]i @l va p[zi de ceasul ispitei. Domnul vine cur`nd ]i @l va face <<st`lp @n templul lui Dumnezeu>>, scriind pe el numele Lui ]i al Ierusalimului ceresc (Cap.III, 7-15).
P[storului Bisericii din Laodiceea, i se spune la r`ndul lui: <<Cel ce este Amin, martorul cel credincios ]i adev[rat, @nceputul zidirii lui Dumnezeu>>, @\i ]tie faptele c[ e]ti <<c[ldicel>> ]i te trufe]ti c[ te-ai @mbog[\it @n cele materiale dar e]ti <<tic[los ]i vrednic de pl`ns ]i s[rac (@n fapte bune ) ]i orb ]i gol>>. Este sf[tuit deci s[ se poc[iasc[ @mbr[c`ndu-se @n ve]minte albe, ca s[ nu fie pedepsit de El, care st[ la u][ (a sufletului) ]i bate s[ i se deschid[, s[ intre, r[spl[tind pe biruitorul @n credin\[ ]i fapte (Cap.III, 14-22).
Capitolele IV-XX expun partea profetic[ a C[r\ii Apocalipsei, care este privit[ at`t din perspectiva prezentului c`t ]i din cea a trecutului ]i viitorului. Astfel, @n capitolul IV, Apostolul uit`ndu-se la cer, la glasul unei tr`mbi\e, vede o u][ deschis[ ]i pe Dumnezeu st`nd pe tron, @nconjurat de @ngeri, cele 7 duhuri ale Lui, de cei 24 de preo\i (tradus incorect prin <<b[tr`ni>>) ]i de cele 4 fiin\e serafimice, simbolizate prin cele 4 viet[\i. #ntreg acest cor ceresc c`nt[ ne@ncetat lui Dumnezeu: <<Sf`nt, Sf`nt, Sf`nt Domnul Dumnezeu , Atot\iitorul, Cel ce era ]i Cel ce este ]i Cel ce vine>>, Cel viu care ]ade pe tron ]i I se @nchin[ toate puterile cere]ti (Cap. IV, 1-11) sl[vindu-L ne@ncetat.
#n capitolul V se arat[ cum Dumnezeu \ine @n m`n[ o carte scris[, pecetluit[ cu 7 pece\i, pe care n-o poate dechide nimeni dec`t biruitorul <<leu din semin\ia lui Iuda, r[d[cina lui David>> sau Mielul care st[ @njunghiat @n mijlocul acelor fiin\e cere]ti (Cap. V, 1-6).
Mielul lu`nd cartea, cei de 24 preo\i cu c[delni\ele de aur pline cu t[m`ie -rug[ciunile sfin\ilor- c`ntau c`ntarea cea nou[ a vredniciei Lui pentru c[ a fost @njunghiat ]i a r[scump[rat lui Dumnezeu, cu s`ngele S[u, toate neamurile p[m`ntului, f[c`nd din ele o @mp[r[\ie de @mp[ra\i ]i preo\i ai lui Dumnezeu pe p[m`nt. Acestei laude ]i prosl[viri aduse Mielului @njunghiat i s-a al[turat toat[ f[ptura din cer, de pe p[m`nt ]i de sub el (Cap V, 7-14).
Capitolul al ]aselea descrie cum Mielul desface primele ]ase pece\i ale c[r\ii. Deschiz`nd prima pecete apare <<un cal alb ]i cel ce ]edea pe el avea un arc @n m`n[ ]i a pornit ca un biruitor>> (Cap. VI, 1-2); rup`nd pecetea a doua a ap[rut un <<cal ro]u ca focul, iar celui ce ]edea pe el i s-a dat s[ ia pacea de pe p[m`nt, iar oamenii s[ se @njunghie @ntre ei>>(Cap. VI, 3-4). C`nd a fost deschis[ a treia pecete, a ap[rut un al treilea c[l[re\ pe <<un cal negru>>, cu un c`ntar @n m`n[ c`nt[rind, ceea ce simbolizeaz[ foametea (Cap VI, 5-6). Pecetea a patra ascundea un cal galben-v`nat, pe care c[l[rea Moartea, dup[ care se \inea Iadul ucig`nd prin sabie ]i foamete ]i prin fiarele p[m`ntului a patra parte din vie\uitoarele p[m`ntului(Cap. VI, 7-8). C`nd a fost deschis[ pecetea a cincea, sufletele celor martiriza\i pentru credin\a @n Hristos, aflate <<sub jertfelnic>> (altar), cereau r[zbunarea s`ngelui lor v[rsat de cei care i-au prigonit ]i omor`t. Li se r[spunde @ns[ s[ stea lini]ti\i, @nc[ pu\in timp, p`n[ ce se va @mplini num[rul sfin\ilor ]i al martirilor (Cap. VI, 9-11). La deschiderea pece\ii a ]asea un cutremur mare a fost pe p[m`nt, soarele s-a f[cut negru, luna s-a @nro]it ca s`ngele, stelele cerului au c[zut ca smochinele din pom, iar cerul s-a retras ca un sul de piele. Atunci, @ngrozi\i, @mp[ra\ii, osta]ii ]i oamenii cereau mun\ilor s[-i ascund[, spre a sc[pa de m`nia cea mare a Mielului (Cap. VI, 12-17).
#n capitolul al ]aptelea autorul ne vorbe]te despre <<patru @ngeri, st`nd la cele patru unghiuri ale p[m`ntului>> iar un altul <<care se ridica de la R[s[ritul Soarelui>> le spune s[ nu v[t[me p[m`ntul, marea ]i copacii p`n[ ce nu vor fi pecetlui\i pe frun\ile lor cei o sut[ patruzeci ]i patru de mii, robii lui Dumnezeu din toate semin\iile lui Israel (Cap. VII, 1-8). Iar @naintea Mielului st[tea o mul\ime f[r[ num[r, din toate neamurile care striga: <<M`ntuirea este de la Dumnezeul nostru, Care ]ade pe tron, ]i de la Mielul>>. Dumnezeu era sl[vit @mpreun[ cu toate puterile cere]ti ]i de mucenicii ]i m[rturisitorii care au p[timit @n prigoane ]i ]i-au sp[lat ve]mintele @n s`ngele Mielului, albindu-le. <<Ei #l slujesc ]i-L pream[resc zi ]i noapte, Mielul fiind lumina lor; ]i El @i va duce la izvoarele apelor vie\ii (Cap. VII, 9-17).>>
Capitolul al optulea @ncepe cu deschiderea pece\ii a ]aptea, de c[tre Miel, dup[ o scurt[ t[cere, urmat[ de apari\ia a ]apte @ngeri cu tr`mbi\ele lor gata de a suna. Apare @ns[ un alt @nger st`nd @n altar, av`nd c[delni\a de aur plin[ cu t[m`ie mult[, @mpreun[ cu rug[ciunile sfin\ilor aduse Domnului. Dar @ngerul apriz`nd c[delni\a din focul altarului, a aruncat-o pe p[m`nt, pornindu-se tunete, fulgere ]i cutremure (Cap. VIII, 1-5). }i iat[ c[ @ngerii tr`mbi\eaz[, iar la tr`mbi\a primului @nger, s-a pornit o grindin[ ]i foc amestecat cu s`nge, arz`nd o treime din p[m`nt ]i copaci. Tr`mbi\a a doua face s[ cad[ @n mare un munte @nalt care preface @n s`nge a treia parte din apa m[rii, pierind a treie parte din f[pturile din mare ]i din cor[biile de pe mare (Cap. VIII, 6-9).
La sunetul celei de-a treia tr`mbi\e a c[zut din cer o stea uria][ (Lucifer) arz`nd ca o f[clie ]i care a ars a treia parte din r`uri ]i din izvoarele apelor. Numele stelei era <<Absintos>> ]i, din am[r[ciunea ca pelinul a apelor, mul\i oameni au murit. Cu tr`mbi\a a patra a fost lovit[ a treia parte din soare, din lun[ ]i din stele, ca s[ fie @ntunecat[ a treia parte a lor; chiar ]i ziua ]i noaptea au pierdut a treia parte din lumina pe care o aveau. Privind acestea, un vultur, zbur`nd spre @naltul cerului, s-a @ngrozit, strig`nd cu glas tare: <<Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe p[m`nt, din pricina celorlalte glasuri ale tr`mbi\ei celor trei @ngeri, care sunt gata s[ tr`mbi\eze!>> (Cap. VIII, 10-13).
#n capitolul al nou[lea ne sunt prezentate dezastrele pe care celelalte trei tr`mbi\e le anun\[. La tr`mbi\a celui de-al cincilea @nger, Apostolul a v[zut cum c[dea din cer pe p[m`nt o stea (balaurul) c[reia i s-a dat cheia ad`ncului (iadului). }i, deschiz`nd iadul, au ie]it fum ]i l[custe cu putere de scorpion, care au chinuit cinci luni oamenii care nu aveau <<pecetea lui Dumnezeu pe frunte>>. De @n\ep[turile lor oamenii c[utau moartea, dar ea a fugit de ei (Cap. IX, 1-6). L[custele erau ca ni]te cai cu care preg[tite de r[zboi, al c[ror @mp[rat este @ngerul ad`ncului, numit <<Abaddon>> sau <<Apollion>>, primul <<vai>> (Cap. IX, 7-11).
La tr`mbi\a @ngerului al ]aselea, din cele patru col\uri ale altarului de aur au fost delega\i cei patru @ngeri, care lega\i erau l`ng[ r`ul Eufrat, spre a omor@ a treia parte din oameni. Cei patru @ngeri sunt urma\i de dou[zeci de mii c`te zece mii (20.000 X 10.000) de c[l[re\i; iar din gurile cailor ie]eau, foc, fum ]i pucioas[, ucig`nd a treia parte din oameni (Cap. IX, 12-19), puterea cailor fiind @n gura ]i cozile lor. Dar nici a]a oamenii r[ma]i nu s-au poc[it de idolatria, desfr`ul ]i nelegiuirile lor (Cap. IX, 10-11, 14).
Capitolul zece vorbe]te de tr`mbi\a a ]aptea. #nainte @ns[ de a-]i suna @ngerul tr`mbi\a sa, Apostolul a v[zut un alt @nger pogor`ndu-se din cer; el avea pe cap curcubeul, fa\a str[lucea ca soarele, picioarele ca ni]te st`lpi de foc, iar @n m`n[ \inea o carte deschis[. Apoi, cu un picior @n mare ]i cu unul pe p[m`nt a r[cnit ca un leu. Dar vorbind cele ]apte tunete, Apostolul este oprit s[ scrie cele auzite, spun`ndu-i-se s[ pecetluiasc[ cele spuse de cele ]apte tunete. #ngerul s-a jurat pe Creatorul cerului ]i al p[m`ntului c[ timpul va disp[rea. }i c`nd va gr[i al ]aptelea @nger ]i va tr`mbi\a, atunci va fi sf`r]it[ taina lui Dumnezeu (Cap.X, 1-7). Ioan prime]te porunc[ s[ @nghit[ cartea primit[ din m`na @ngerului, spun`ndu-i-se c[ trebuie s[ prooroceasc[ @nc[ odat[ neamurilor (Cap. X, 8-11).
#n cel de-al unsprezecelea capitol, Apostolul spune c[ i s-a dat o trestie ca un toiag ca s[ m[soare templul lui Dumnezeu, @n interior, curtea templului fiind l[sat[ neamurilor, care vor c[lca @n picioare Cetatea Sf`nt[ 42 de luni (Cap. XI, 1-2). “Domnul a dat putere celor <<doi martori>> -prooroci, care au fost r[pi\i la cer, revenind pe p[m`nt ca s[ prooroceasc[ o mie dou[ sute ]i ]aizeci de zile, @naintea Domnului, f[c`nd minuni ]i arunc`nd foc din gura lor, ca s[-i mistuie pe vr[jma]ii lor. Ei pot @nchide cerul ca s[ nu mai cad[ ploaie @n acele zile ]i s[ prefac[ apele @n s`nge. Trupurilr lor vor z[cea pe uli\ele Sodomei ]i Egiptului duhovnicesc, timp de trei zile ]i jum[tate, bucur`ndu-se de moartea lor locuitorii de pe p[m`nt. Dup[ acele zile, trupurile lor @ns[ vor @nvia ]i se vor sui la cer (Cap. XI, 1-12). Atunci s-a produs un cutremur mare de p[m`nt, care a f[cut s[ se d[r`me a zecea parte din cetate, pierind ]apte mii de oameni iar ceilail\i poc[indu-se, au sl[vit pe Dumnezeu. Acesta era al doilea <<vai>> (Cap. XI, 13-14) @ncheiat, urmat de al treilea.”
“C`nd a tr`mbi\at @ngerul al ]aptelea, strig[t mare s-a auzit din cer zic`nd: <<#mp[r[\ia lumii a ajuns a Domnului nostru ]i a Hristosului S[u ]i va @mp[r[\i @n vecii vecilor. }i cei dou[zeci ]i patru de preo\i (tradus gre]it prin <<b[tr`ni>>), care ]ed @naintea lui Dumnezeu pe scaunele lor #l sl[vesc pe Cel Atotputernic Care @mp[r[\e]te>>. Iar neamurile s-au m`niat, dar a venit m`nia lui Dumnezeu ]i judecata Lui spre os`nda celor nelegiui\i ]i fericirea celor credincio]i ]i martiriza\i. Deschiz`ndu-se templul Domnului, s-a v[zut chivotul (Cap. XI, 15-20).”
#n capitolul doisprezece Apostolul vede @n cer un semn mare: o femeie @nve]m`ntat[ cu soarele, av`nd luna sub picioarele ei, iar pe cap o cunun[ de dou[sprezece stele, care, fiind @ns[rcinat[ se chinuia ca s[ nasc[ (Cap. XII, 1-2). Dar din cer i se arat[ alt semn: un balaur mare ro]u (Lucifer), av`nd ]apte capete ]i zece coarne; iar pe capete cununi @mp[r[te]ti, \in`nd cu coada lui, @n c[derea din cer, a treia parte din stelele cerului (@ngeri c[zu\i). Balaurul a]tepta s[ nasc[ femeia ca s[-i @nghit[ copilul de parte b[rb[teasc[; dar copilul, care avea s[ p[storeasc[ neamurile, a fost r[pit la tronul lui Dumnezeu, ]i femeia a fugit @n pustiu, unde Dumnezeu a hr[nit-o o mie dou[ sute ]aizeci de zile (Cap. XII, 3-6).
Urmeaz[ episodul r[zboiului dintre @ngeri, c`nd Arhanghelul Mihail, co oastea lui de @ngeri, a biruit ]i a aruncat din cer pe p[m`nt balaurul cu oastea sa. Atunci s-a f[cut bucurie mare @n cer, c`nd @ngerii biruitori strigau <<Acum s-a f[cut m`ntuirea ]i puterea ]i @mp[r[\ia Dumnezeului nostru ]i st[p`nirea Hristosului S[u, c[ci aruncat a fost p`r`]ul fra\ilor no]tri>>. #ngerii ]i sfin\ii au biruit prin s`ngele Mielului ]i prin cuv`ntul m[rturiei lor. De aceea se bucur[ cerul ]i p[m`ntul (Cap. XII, 7-12). Balaurul, v[z`ndu-se biruit, a prigonit femeia, arunc`nd asupra ei un r`u de ap[, dar p[m`ntul a @ngi\it apa (Cap. XII, 14-18).
#n capitolul treisprezece, Apostolul vede ie]ind din mare o fiar[ cu zece coarne ]i ]apte capete; pe capete avea zece cununi @mp[r[te]ti, iar pe capete – nume de hul[. Aceast[ fiar[ pare s[ fie Antihristul care lucreaz[ prin @mp[ra\ii romani sau puterea politic[, fiar[ c[reia balaurul i-a dat puterea sa. Unul din capetele fiarei, r[nit de moarte, <<fiind vindecat>>, tot p[m`ntul s-a minunat, @nchin`ndu-i-se balaurului ]i fiarei care i-a dat Antihristului st[p`nirea. Ea a primit putere s[ huleasc[ 42 de luni pe Dumnezeu, numele lui, cortul S[u, ]i pe cei ce locuiesc @n cer. Fiara a pornit r[zboi cu sfin\ii ca s[-i biruiasc[, @nchin`ndu-i-se ei to\i p[m`ntenii care nu sunt scri]i @n Cartea Vie\ii Mielului @njunghiat. Cine ucide va fi ucis. R[bdarea ]i credin\a sfin\ilor este r[spl[tit[ (Cap. XIII, 1-10).
“Apostolul a v[zut ]i o a doua fiar[ (proorocul mincinos) ridic`ndu-se din p[m`nt, cu dou[ coarne ca de miel, dar gr[ind ca un balaur. Ei i s-a dat st[p`nirea fiarei dint`i, ca s[ fac[ pe locuitorii p[m`ntului s[ i se @nchine acesteia, a c[rei ran[ de moarte fusese vindecat[. Fiara a doua face minuni false, ca s[ ademeneasc[ oamenii, pun`ndu-le semnul ei pe m`ini ]i pe frunte, numele ]i num[rul fiarei fiind 666 (Cap. XIII, 11-18).”
#n capitolul 14 Apostolul are alt[ viziune: Mielul st`nd pe muntele Sion, @nso\it de cei 144.000 de sfin\i, din cele dou[sprezece semin\ii ale lui Israel, care aveau scrise pe frun\ile lor numele Mielului ]i numele Tat[lui. To\i ace]tia, care prosl[veau cu putere pe Dumnezeu ]i pe Mielul Care i-a r[scump[rat, erau feciorelnici, al[tur`ndu-se c`nt[rii lor ]i cele patru fiin\e serafimice ]i corul @ngerilor (Cap. XIV, 1-5).
“#n acest timp un alt @nger din @naltul cerului vestea Evanghelia ve]nic[, spun`ndu-le, cu glas puternic, p[m`ntenilor s[ se @nchine Celui care a f[cut cerul ]i p[m`ntul. Al doilea @nger a vestit c[derea Babilonului (Roma) marea cetate, care a ad[pat neamurile cu vinul desfr`ului ei. Al treilea a vestit chinurile @nchin[torilor fiarei ]i chipului ei, @n foc ]i pucioas[, @naintea Mielului ]i a tuturor sfin\ilor care au r[bdat @ndelung pentru Iisus (Cap. XIV, 7-12). ”
“Autorul a mai auzit <<un glas din cer, zic`nd: Scrie: Ferici\i cei mor\i, cei ce de acum mor @ntru Domnul! Da, gr[ie]te Duhul: odihneasc[-se de ostenelile lor, c[ci faptele lor vin cu ei>> (Cap. XIV, 13). Se vede de aici Judecata particular[ f[cut[ @n timp, a celor ce mor zilnic, la care judecat[ particip[ ]i sfin\ii (cf. VI, 9-10; XVIII, 20; XX, 4). Privind apoi spre cer el vede un nor alb, pe care ]edea Mielul, Cel asemenea Fiului Omului, <<av`nd pe cap cununa de aur ]i @n m`n[ secera ascu\it[>>, pe care arunc`d-o @n jos, a secerat p[m`ntul. Un alt @nger a ie]it din templul ceresc, av`nd ]i el un cu\it; ]i @nc[ un @nger, ie]ind din templu, a aruncat pe p[m`nt cu\ita]ul primului; ]i culeg`nd via, a aruncat strugurii <<@n teascul cel mare al m`niei lui Dumnezeu>>, teasc din care <<a ie]it s`nge p`n[ la z[balele cailor, pe o @ntindere de 1.600 de studii>> (Cap. XIV, 14-20).”
#n capitolul al cincisprezecelea se vorbe]te despre ]apte @ngeri, cu ]apte pedepse ale m`niei lui Dumnezeu ]i de biruitorii fiarei ]i ai chipului ei, st`nd pe marea de cristal ]i c`nt`nd cu al[utele lui Dumnezeu, c`ntarea lui Moise ]i a Mielului, ]i sl[vind pe Dumnezeu ca #mp[rat al neamurilor pentru Judec[\ile Lui drepte. #n cerul deschis s-a v[zut templul cortului m[rturiei din care au ie]it cei ]apte @ngeri cu pedepsele lor.
Dup[ ce au primit, de la una din cele patru f[pturi serafimice (Cap. IV, 6-8), cei ]apte @ngeri cele ]apte cupe ale m`niei lui Dumnezeu, templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu, neput`nd nimeni intra @n templu, @n vremea urgiilor (Cap. XV, 1-8).
Capitolul 16 vorbe]te de glasul din cer, care porunce]te celor ]apte @ngeri s[-]i verse pe p[m`nt cupele m`niei lui Dumnezeu. “La cupa celui dint`i @nger, o bub[ rea ucig[toare, a lovit pe oamenii care se @nchinau fiarei. Al doilea @nger ]i-a v[rsat cupa @n mare, pref[c`nd-o @n s`nge ca de mort, omor`nd orice vietate din ap[. Cupa celui de-al treilea @nger a pref[cut apele r`urilor ]i izvoarelor @n s`nge. Acestea sunt judec[\ile drepte ale lui Dumnezeu asupra celor nelegiui\i, care au v[rsat s`ngele sfin\ilor (Cap XVI, 1-7). Al patrulea @nger ]i-a v[rsat cupa ]i oamenii au fost dobor`\i de o ar]i\[ mare, iar ei au hulit pe Dumnezeu, @n loc s[ se poc[iasc[. Al cincilea @nger ]i-a v[rsat cupa m`niei divine pe scaunul fiarei (Roma) ]i @n @mp[r[\ia ei, f[c`ndu-se @ntuneric; oamenii au hulit pe Dumnezeu, mu]c`ndu-]i limbile de durere. Al ]aselea @nger arunc`ndu-]i cupa @n Eufrat, au secat apele lui, @nlesnind venirea @mp[ra\ilor de la R[s[rit. Atunci, Apostolul a v[zut ie]ind din gura balaurului, a fiarei ]i a proorocului mincinos trei duhuri necurate, diavole]ti, asemenea unor broa]te, f[c`nd semne am[gitoare, ca s[ atrag[ pe @mp[ra\ii lumii la r[zboiul cel mare al lui Dumnezeu Atotputernicul, la Harmaghedon (Muntele Meghido) (Cap. XVI, 8-16). ”
Al ]aptelea @nger ]i-a v[rsat cupa @n v[zduh, ie]ind din tronul ceresc un glas mare, urmat de fulgere, vuiete, tunete ]i de cutremur puternic, ce au dus la pr[bu]irea Babilonului cel mare (Roma), rupt @n trei p[r\i, c`nd i-a dat Dumnezeu s[ bea din paharul m`niei Lui. Cu ea au pierit atunci ]i insulele ]i mun\ii de grindina mare c`t talantul, iar oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina acestei urgii (Cap. X, 17-21).
“#n al ]aptesprezecelea capitol unul din cei ]apte @ngeri cu cele ]apte cupe invit[ pe Apostol s[-i arate judecata marii desfr`nate (Roma) ]i a @mp[ra\ilor p[m`ntului, cu care s-a desfr`nat ]i s-a @mb[tat din vinul desfr`ului ei. El a v[zut @n pustiu o femeie (Roma) ]ez`nd pe o fiar[ ro]ie (Antihristul), plin[ de nume de hul[, av`nd ]apte capete ]i zece coarne (cf. Cap. XIII, 1). Ea are scris pe frunte un nume tainic <<Babilonul cel mare, mama desfr`natelor p[m`ntului>>, ]i este beat[ de s`ngele sfin\ilor ]i al martirilor lui Iisus (Cap. XVII, 1-6). Dar fiara ie]it[ din ad`nc merge spre pieire; ]i sfin\ii ale c[ror nume sunt scrise @n ceruri, se mirau de pedeapsa ei. Cele ]apte capete sunt cele 7 coline (mun\i) ale Romei pe care st[ desfr`nata ]i cei 7 @mp[ra\i dint`i; iar fiara este al optulea, dup[ ei. Cele 10 coarne sunt ]i ele al\i 10 @mp[ra\i, urm[tori care dau fiarei @mp[r[\ia lor, ca s[ porneasc[ r[zboi @mpotriva Mielului, @ns[ Acesta @i va birui ]i pe ea ]i pe ei (Cap. XVII, 7-14). Apele peste care st[tea marea cetate sunt popoarele lumii care i se @nchin[; iar cei zece @mp[ra\i din urm[, dup[ ce o vor servi, o vor p[r[si, ]i fiara va fi pustiit[ ]i ars[ @n foc. C[ci Dumnezeu a pus @n inima lor g`ndul de a @ndeplini ei voia Lui, d`nd @mp[r[\ia lor fiarei, @mplinind astfel voia Sa. (Cap. XVII, 15-18)”.
#n capitolul al optsprezecelea se vorbe]te despre un @nger plin de lumin[ care coboar[ din cer ]i anun\[ c[derea Babilonului celui mare, care a ajuns loca]ul demonilor ]i @nchisoarea tuturor duhurilor necurate ]i a p[s[rilor spurcate. Din vinul aprinderii desf[t[rii ai au b[ut neamurile, @mp[ra\ii p[m`ntului ]i negustorii lumii s-au @mbog[\it (Cap. XVIII, 1-3). Apostolul aude un glas din cer care veste]te cre]tinilor s[ ias[ din cetatea blestemat[ deoarece aceasta va fi pedepsit[ dup[ cum merit[ pentru nelegiuirile ]i trufia ei @mp[r[teasc[. Judecata lui Dumnezeu o va ajunge ]i @ntr-o singur[ zi, moartea, t`nguirea, foametea ]i focul o vor mistui. #mp[ra\ii ]i negustorii o vor pl`nge ]i o vor v[ieta, v[z`nd fumul focului @n care arde, consecin\[ a judec[\ii divine (Cap. XVIII, 4-19).
Singurii care se bucur[ ]i iau parte la judecata ei, pe care i-o face Dumnezeu, sunt sfin\ii, apostolii ]i proorocii. Dup[ aceea se arat[ cum un @nger a aruncat o piatr[ ca de moar[ @n mare, aceasta simboliz`nd pr[bu]irea ]i sf`r]itul Babilonului tainic, @n care nu va mai exista lumin[ de lamp[, nici glas de mire sau mireas[ ]i de negustori. #n cetatea nimicit[ nu mai era dec`t s`ngele proorocilor ]i sfin\ilor ]i al tuturor celor uci]i (Cap. XVIII, 20-24).
Capitolul nou[sprezece arat[ biruin\a Mielului asupra fiarei. Apostolul aude, <<@n cer, ca un glas puternic de mul\umire mult[ zic`nd: Aliluia! M`ntuirea ]i slava ]i puterea sunt ale Dumnezeului nostru! Pentru c[ adev[rate ]i drepte sunt judec[\ile Lui! Pentru c[ a judecat pe desfr`nata cea mare, care a stricat p[m`ntul cu desfr`narea ei, ]i a r[zbunat s`ngele robilor S[i, din m`na ei!>> Aceast[ bucurie a nimicirii fiarei este dublat[ de veselia ]i slava sosirii nun\ii Mielului cu Mireasa Lui (Biserica), @nve]m`ntat[ cu vison luminos, adic[ cu faptele cele drepte ale sfin\ilor. Apostolul prime]te porunc[ s[ scrie: <<Ferici\i cei chema\i la cina nun\ii Mielului !>> (Cap. XIX, 9). Uimit de aceast[ descoperire, Sf`ntul Ioan cade atunci @n genunchi ]i vrea s[ se @nchine @ngerului care-i explica vedeniile, @ns[ acesta @l opre]te ]i @i interzice, dar acest lucru nu pentru c[ nu trebuie s[ ne @nchin[m ]i s[ cinstim pe @ngeri ]i pe sfin\i, cum gre]it @n\eleg, protestan\ii ]i sectan\ii, ci fiindc[ ]i el (Apostolul) era ca ]i @ngerul, @n acela]i duh proorocesc. Din aceast[ cauz[ @ngerul @i spune: << Vezi s[ nu faci aceasta ! Sunt @mpreun[ slujitor cu tine ]i cu fra\ii t[i (apostoli), care au m[rturia lui Iisus. Lui Dumnezeu @nchin[-te, c[ci m[rturia lui Iisus este duhul proorociei !>> (Cap. XIX, 4-10).
“Apostolul a v[zut apoi cerul deschis ]i pe Mielul, numit ]i <<Credincios ]i adev[rat>>, st`nd c[lare pe un cal alb, ]i care judec[ ]i se r[zboie]te @ntru dreptate. El poart[ multe cununi pe cap, av`nd pe ele nume pe care nimeni nu le poate @n\elege, dec`t El. #mbr[cat @n ve]m`nt stropit cu s`nge, Mielul se nume]te ]i <<Cuv`ntul lui Dumnezeu>>; El este urmat de o]tile cere]ti, c[l[rind pe cai albi, purt`nd ve]minte de vison alb, curat. Din gura Lui ie]ea o sabie ascu\it[ pentru lovit neamurile, p[storite cu toiag de fier ]i c[lcate @n teascul vinului aprinderii m`niei lui Dumnezeu. Pe haina Lui are scris numele: <<#mp[ratul @mp[ra\ilor ]i Domnul domnilor>> (Cap. XIX, 11-16)”.
Un alt @nger, st`nd @n soare, chema cu glas tare p[s[rile cerului la osp[\ul cel mare al lui Dumnezeu, osp[\ oferit din trupurile @mp[ra\ilor ]i ale o]tilor lor. Aceste o]ti sunt adunate de fiar[ ]i de proorocul mincinos la r[zboiul cu Cel ce ]ade pe cal alb ]i cu o]tile Lui (Cap. XIX, 17-18). #ns[ fiara ]i proorocul mincinos sunt birui\i ]i arunca\i @n iezerul de foc ]i cu pucioas[; iar @mp[ra\ii, cu o]tile lor, sunt uci]i cu sabia ie]it[ din gura Celui ce ]ade pe un cal alb, ]i toate p[s[rile cerului s-au s[turat m`nc`nd din trupurile lor (Cap. XIX, 19-21).
Capitolul 20 reprezint[, de fapt, o repetare a celor descrise @n capitolul 19, a luptei finale, ]i cea mai furioas[ a balaurului ]i alia\ilor lui –fiara, proorocul mincinos ]i @mp[ra\ii p[m`ntului, cu o]tile lor – primii fiind arunca\i @n focul spiritual (simbolic) ve]nic, iar ceilal\i, uci]i. Acest capitol arat[ ]i @ncheierea veacului acestuia, la a Doua venire a Domnului, ca #mp[rat ]i Judec[tor, c`nd va judeca viii ]i mor\ii, dup[ care va urma transformarea acestei lumi ]i via\a ve]nic[. #nainte de acest sf`r]it, se aminte]te iar cum balaurul, care a fost legat pe mii de ani, va fi dezlegat <<c`t[va vreme>>, la sf`r]itul acestor veacuri, pentru r[zboiul final.
Sf`ntul Ioan relateaz[ apoi cum a v[zut un @nger, care s-a pogor`t din cer, av`nd cheia ad`ncului ]i un lan\ @n m`n[, cu care a legat pe balaurul-diavol ]i l-a aruncat @n @nchisoarea ad`ncului, pe mii de ani, pecetluind-o, ca s[ nu mai am[geasc[ neamurile. Aceast[ <<legare>> (simbolic[) este de fapt anterioar[ cu mii de ani acestui eveniment final, descris @n capitolul 19, ]i reamintit @n capitolul 20, cu noi am[nunte. }i numai c[tre sf`r]itul acestor mii de ani va fi dezlegat <<pu\in[ vreme>>, pentru ultimul efort (1-7).
Sf`ntul Ioan a v[zut ]i sufletele martirilor ]i sfin\ilor uci]i pentru credin\a ]i m[rturisirea lui Hristos Mielul, st`nd pe tronuri ]i particip`nd la judecata particular[, zilnic[, f[cut[ de Dumnezeu celor de cur`nd r[posa\i.
Ace]ti drep\i nu s-au @nchinat <<fiarei>> ]i <<chipului ei>>, nici n-au fost @nsemna\i pe m`n[ ]i pe frunte cu numele ei. Sfin\ii sunt vii ]i @mp[r[\esc cu Hristos <<mii de ani>>, at`t @n aceast[ via\[, c`t ]i dup[ moarte, p`n[ @n ziua cea de apoi, ]i peste care <<moartea a doua>> nu are nici o putere, c[ci ei au r[mas la <<@nvierea cea dint`i>>, dob`ndit[ prin Sf`nta Tain[ a Botezului ]i p[str`nd-o ne@ntinat[ p`na la moarte (4-6).
C[tre sf`r]itul mileniilor, Satana (balaurul) va fi <<dezlegat>> din @nchisoarea lui <<c`t[va vreme>>, ca s[ am[geasc[ neamurile, adunate sub Gog ]i Magog (nume simbolice) la r[zboiul final de pe fa\a p[m`ntului. Autorul furnizeaz[ noi am[nunte: cum li s-a @ng[duit s[ @nconjoare tab[ra sfin\ilor ]i Cetatea Sf`nt[ (Ierusalimul), dar Mielul a f[cut s[ se pogoare foc din cer ]i i-a mistuit (Cap XX, 7-9).
La Cea de-a Doua Venire a Sa, M`ntuitorul va ac\iona ca judec[tor al celor vii ]i al celor mor\i, ]i va arunca @n iezerul de foc balaurul, fiara ]i proorocul mincinos pe ve]nicie (Cap. XX, 10). }i, cu ei, ]i moartea va fi nimicit[, @mpreun[ cu iadul, dup[ ce vor fi judeca\i to\i viii ]i mor\ii din veac (Cap. XX, 11-15) dup[ faptele lor, scrise @n cele dou[ feluri de c[r\i: cartea drep\ilor ]i c[r\ile celor p[c[to]i, primind fiecare r[splata cuvenit[.
#n Capitolul 21 Apostolul vede totul nou: <<un cer nou ]i un p[m`nt nou>>, @n care coboar[ din cer, de al Dumnezeu, Cetatea Sf`nt[, Noul Ierusalim, g[tit[ ca o mireas[ pentru mirele ei. #n aceast[ cetate, oamenii s[l[]luiesc, @mpreun[ cu Dumnezeu, @n cortul Lui, unde nu este nici pl`ngere nici strig[t, nici durere; c[ci toate s-au f[cut noi de Alfa ]i Omega, care le va da s[ bea din izvorul apei vii (Cap. XXI, 1-7). Din acest loc sunt exclu]i to\i cei nelegiui\i – cei frico]i, necredincio]i, spurca\i, uciga]i, desfr`na\i, fermec[tori, idolatri ]i mincino]i, care ]i-au agonisit locul @n iezerul cu foc ]i pucioas[. Pentru ace]tia, dup[ moartea lor trupeasc[ urmeaz[ os`nda ve]nic[ sau <<moartea a doua>> (Cap.XXI, 8), ]i nu distrugerea sau aducerea lor la o stare de neexisten\[, cum gre]it consider[ mileni]tii, predestina\ienii.
Apoi, Apostolului, @i apare @ngerul care i-a ar[tat viziunea cu Mirele ]i Mireasa Lui, care @l duce @n duh, pe un munte @nalt, de unde @i ar[t[ Ierusalimul cobor`ndu-se din cer, cu slava lui Dumnezeu.
Cetatea Sf`nt[ avea 12 por\i, p[zite de 12 @ngeri, iar pe ele scrise numele celor 12 semin\ii ale lui Israel. #n cele patru p[r\i ale ei, cetatea are c`te trei por\i. Zidul ei avea 12 pietre de temelie, pe care erau scrise numele celor 12 Apostoli ai Mielului. #ngerul m[sura cu trestia din m`na lui cetatea, por\ile ]i zidul ei @n lung ]i-n lat, dou[sprezece mii de stadii. Zidul ]i templul erau din pietre scumpe, iar cele 12 por\i erau din m[rg[ritare (Cap.XXI, 9-21). Acolo nu exist[ templu, deoarece Dumnezeu e templul ei, iar Mielul este f[clia cet[\ii. Lumin[ de soare ]i lun[ nu mai exist[, c[ci cetatea este luminat[ de slava lui Dumnezeu ]i de Miel. Neamurile credincioase ]i @mp[ra\ii lor ne@ntina\i vor umbla @n lumina ei, aduc`ndu-i slav[ to\i cei scri]i @n cartea Mielului (Cap.XXI, 22-27) .
#n ultimul capitol, al dou[zeci ]i doilea se descriu pe scurt r`ul ]i pomul vie\ii cu fericirea care va fi @n ve]nicie. Apostolul descrie cum a v[zut r`ul ]i apa vie\ii, izvor`nd din tronul lui Dumnezeu, ]i al Mielului. #n acea cetate cre]te <<pomul vie\ii>>, care aduce roade de 12 ori pe an, ]i ale c[rui frunze au puteri vindec[toare asupra oamenilor. Acolo este tronul lui Dumnezeu ]i al Mielului, al C[ror nume este scris pe frun\ile slugilor Lui, iar noapte nu va mai fi. Lumina cet[\ii sunt Dumnezeu ]i Mielul, ]i cei ce vor vedea acolo fa\a Lui vor @mp[r\i cu El @n veci (Cap.XXI, 1-5). Apoi @ngerul i-a spus Sf`ntului Ioan c[ Dumnezeul duhurilor proorocilor l-a trimis s[ vesteasc[ cele ce au s[ se @nt`mple @n cur`nd ]i ferice]te pe cei ce p[zesc cuvintele acestei proorociri (Cap.XX, 6-7).
Sf`ntul Evanghelist Ioan, v[z`nd ]i auzind acestea aievea, a c[zut @naintea @ngerului, vr`nd s[ i se @nchine, @ns[ a fost oprit de acesta, care i-a spus: <<Vezi s[ nu faci aceasta! C[ci sunt @mpreun[ – slujitor cu tine ]i fra\ii t[i, proorocii, ]i cu cei ce p[streaz[ cuvintele c[r\ii acesteia. Lui Dumnezeu @nchin[-te!>>. Apoi i-a spus: <<s[ nu pecetluie]ti cuvintele proorociei c[r\ii acesteia, c[ci vremea este aproape>>. }i adaug[: <<Cine e nedrept s[ nedrept[\easc[ @nainte. Cine e spurcat, s[ se spurce @nc[. Cine este drept, s[ fac[ dreptate mai departe. Cine este sf`nt, s[ se sfin\easc[ @nc[.>>. Acum vorbe]te direct Domnul, ]i zice: <<Iat[, vin cur`nd ]i plata Mea este cu Mine, ca s[ dau fiec[ruia, dup[ cum este fapta lui. Eu sunt Alfa ]i Omega, cel dint`i ]i cel de pe urm[, @nceputul ]i sf[r]itul.>> (Cap. XXII, 9-13).
#n continuare Domnul Isus Hristos gr[ie]te c[ a trimis pe @ngerul S[u s[ descopere Bisericii acestea. Iar Duhul ]i Mireasa (Biserica) @l cheam[ s[ vin[ ]i s[ dea @n dar credincio]ilor adev[ra\i apa vie\ii. Domnul avertizeaz[ c[ dac[ va scoate sau va ad[uga cineva ceva acestei proorociri, va fi pedepsit ]i scos din Cartea Vie\ii (Cap.XXII, 16-18). Ultimele dou[ versete @ncheie cartea astfel: <<Cel ce m[rturise]te (Domnul) acestea zice: Da vin cur`nd!>>. }i i se r[spunde: <<Amin! Vino, Doamne Iisuse!>>. }i Apostolul @ncheie cer`nd <<Harul Domnului>> peste to\i (20-21).
Dup[ aceast[ privire @n mare a @ntregului cuprins al C[r\ii Apocalipsei, oricine poate constata cu satisfac\ie c[ pe parcursul @ntregului con\inut nu este vorba dec`t de “o lupt[ spiritual[ @ntre dou[ mari c[petenii (Mielul ]i balaurul), care-]i revendic[ fiecare dreptul de st[p`nire ]i @mp[r[\ire peste aceast[ lume: primul @n calitate de Creator ]i R[scump[r[tor, M`ntuitor al ei; iar cel[lalt, ca arhanghel r[zvr[tit ]i alungat din cer, dar devenit, prin ispit[ si vicle]ug <<st[p`nitorul acestei lumi>> (cf. Matei IV, 8-9; Ioan XII, 31)”.
Iat[, deci, c[ a]a cum este privit Fiul lui Dumnezeu, Mielul Hristos, #mp[ratul, Arhiereul ]i Judec[torul activ`nd @n via\a p[m`nteasc[ ]i @n cea cereasc[, a]a este privit[ ]i Biserica divin[ ]i uman[, p[m`nteasc[ sau lupt[toare ]i cereasc[ sau biruitoare. Atunci ]i acolo totul va fi nou, @n acea lume transfigurat[, spiritualizat[ unde locuitorii cerului: @ngerii, apostolii, proorocii ]i sfin\ii tuturor mileniilor vor fi @mpreun[ cu Dumnezeu unde slava Lui ]i f[clia Mielului vor fi lumina lor, @n ve]nicie.
=== III SISTEME DE INTERPRETARE A APOCALIPSEI ===
III SISTEME DE INTERPRETARE A APOCALIPSEI
Biserica, fiind institu\ie divino-uman[ condus[ @n mod nev[zut de @nsu]i Iisus Hristos, Dumnezeul @ntrupat, a primit de la Acesta puterea de a nu gre]i niciodat[ @n hot[r`rile ]i deciziile pe care le ia. Chiar Hristos a afirmat acest lucru prin cuvintele spuse Sf`ntului Apostol Petru, c`nd a zis: <<Pe aceast[ piatr[ voi zidi Biserica Mea ]i por\ile iadului n-o vor birui>> (Mt. XVI, 18), piatra fiind m[rturisirea c[ Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
#n misiunea Bisericii de a pov[\ui ]i conduce credincio]ii spre #mp[r[\ia Cerurilor o atribu\ie important[ a fost ]i aceea de a selecta dintre c[r\ile care circulau @ntre cre]tini @n perioada imediat urm[toare mor\ii ultimului Apostol pe acelea pe care ea le considera scrise sub inspira\ie dumnezeiasc[. A]a au fost adunate toate aceste c[r\i @ntr-una singur[ ]i au format ceea ce noi numim ast[zi Biblia sau Sf`nta Scriptur[. Aceasta cuprinde dou[ mari p[r\i: Vechiul Testament ]i Noul Testament. #n Vechiul Testament preluat de c[tre Biserica Cre]tin[ de la evrei sunt descrise: crearea lumii de c[tre Dumnezeu, c[derea @n p[cat a primilor oameni ]i ruperea comuniunii cu Dumnezeu, alegerea poporului evreu de c[tre Dumnezeu @n vederea @ntoarcerii tuturor oamenilor la comuniunea cu Dumnezeu ]i vestirea prin profe\ii acestui popor a venirii Aceluia care va @mp[ca pe oameni cu Dumnezeu ]i va restabili firea uman[ la starea originar[ din rai. Noul Testament descrie @ntruparea Fiului lui Dumnezeu ]i activitatea Acestuia, pe p[m`nt timp de trei ani, desf[]urat[ @n scopul m`ntuirii oamenilor precum ]i epistole scrise de o parte din Apostolii ]i ucenicii S[i pentru @nt[rirea unor comunit[\i cre]tine recent @nfiin\ate.
Ultima carte a Noului Testament este Apocalipsa scris[ de Sf`ntul Evanghelist Ioan. De aici rezult[ clar c[ @nv[\[tura cuprins[ @n ea trebuie s[ se afle @ntr-o str`ns[ leg[tur[ ]i unitate cu cea care g[se]te @n toate celelate c[r\i ale Sfintei Scripturi. Ea nu poate, deci, s[ con\in[ idei str[ine sau contradictorii cu celelate p[r\i ale Scripturii altfel Biserica primar[ nu ar fi inclus-o printre c[r\ile canonice @n\eleg`nd mult mai bine mesajul ei dec`t noi ast[zi. Acesta este un lucru foarte important pe care trebuie s[-l ]tie cel care vrea s[ t`lcuiasc[ Apocalipsa.
Toate adev[rurile pe care Dumnezeu le-a revelat oamenilor, fiindu-le de neap[rat[ trebuin\[ pentru dob`ndirea m`ntuirii, sunt depozitate @n Sf`nta Tradi\ie a Bisericii. Majoritatea acestor @nv[\[turi au fost transmise din genera\ie @n genera\ie pe cale oral[ de-a lungul timpului. Doar o mic[ parte din acestea au fost scrise ]i astfel s-a ob\inut Sf`nta Scriptur[; a]a cum foarte sugestiv spunea un scriitor bisericesc: “Biblia este doar un fruct @n pomul Tradi\iei”. Cuprinz`nd adev[ruri revelate de Dumnezeu nimic neadev[rat nu putem g[si @n Sf`nta Scriptur[. M`ntuitorul Iisus Hristos #nsu]i spunea c[rturarilor ]i fariseilor: <<Cerceta\i Scripturile c[ @n ele socoti\i c[ ave\i via\[ ve]nic[>> (In. V, 39).
Tema central[ a propov[duirii Domnului Iisus Hristos, care a adus oamenilor deplina @nv[\[tur[ necesar[ m`ntuirii, este venirea #mp[r[\iei lui Dumnezeu. Dar aceast[ #mp[r[\ie @ncepe @nc[ de aici din via\a p[m`nteasc[ a oamenilor ]i ea se manifest[ @n dou[ moduri: primul – exterior omului -Sf`nta Tradi\ie ]i Sf`nta Scriptur[ ]i al doilea interior omului prin via\a interioar[, sufleteasc[ a fiec[ruia. Aceast[ manifestare interioar[ este afirmat[ de Hristos prin cuvintele: <<#mp[r[\ia lui Dumnezeu nu va veni @n chip v[zut. }i nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. C[ci iat[ #mp[r[\ia lui Dumnezeu este @nl[untrul vostru>> (Lc. XVII, 20).
Adev[rurile de net[g[duit legate de via\a noastr[, dezv[luit[ de Iisus Hristos, noi le putem constata ]i @n\elege printr-o analiz[ a sufletului omenesc @n ceea ce are acesta mai profund. Datorit[ revela\iei divine ]i studiind ]i analiz`nd rezultatele psihologiei orice om care caut[ @n mod sincer ]i f[r[ idei preconcepute s[ descopere care este sensul vie\ii p[m`nte]ti se va bucura de g[sirea acestuia. Cuvintele <<#mp[r[\ia lui Dumnezeu este @nl[untrul vostru>> arat[ c[ aceast[ #mp[r[\ie este alc[tuit[ din adev[r, pace ]i bucurie @n Duhul Sf`nt.
Dac[ oamenii buni ]i credincio]i simt @nc[ din via\a p[m`nteasc[ bucuria raiului @n sufletul lor, cei r[i, prin nelini]tea ]i tulburarea continu[ de care sunt st[p`ni\i pregust[ chinurile iadului. Deci sufletele oamenilor oglindesc @nc[ din existen\a anterioar[ mor\ii trupe]ti fie raiul, fie iadul. Aceasta arat[ c[ via\a viitoare a omului, fie @n #mp[r[\ia lui Dumnezeu, fie @n iad, nu este dec`t o continuare fireasc[ a vie\ii p[m`nte]ti. Bine@n\eles c[ vor exista ]i diferen\e. Una const[ @n faptul c[ intensitatea sim\irii fericirii suflete]ti @n #mp[r[\ia lui Dumnezeu precum ]i intensitatea chinurilor @n iad sunt incomparabil mai mari @n via\a viitoare. O alt[ diferen\[ este c[ @n timp ce @n orice moment al vie\ii p[m`nte]ti depinde de voin\a omului s[-]i schimbe modul de via\[ @n via\a viitoare acest lucru nu mai este posibil. Deci cercet`nd starea moral[ a sufletului pe p[m`nt putem prevedea situa\ia lui viitoarea de dincolo de morm`nt.
Bl`nde\ea ]i smerenia cre]tin[ unite cu n[dejdea puternic[ @n odihna ]i bucuria ve]nic[ promise de Dumnezeu inund[ sufletul de o cereasc[ pace. Tocmai dob`ndirea ]i p[strarea acestei lini]ti interioare trebuie s[ fie scopul principal al omului p`n[ la moarte. C[ a]a este Iisus Hristos a spus-o l[murit prin cuvintele: <<Lua\i jugul Meu asupra voastr[ ]i @nv[\ati-v[ de la Mine, c[ sunt bl`nd ]i smerit cu inima ]i ve\i g[si odihn[ sufletelor voastre. C[ jugul Meu e bun ]i povara Mea este u]oar[>> (Mt. XI, 29-30). }tiind c[ oamenii alearg[ dup[ multe @n via\a aceasta p[m`nteasc[ ]i c[ niciodat[ nu vor fi mul\umi\i cu adev[rat de ceea ce g[sesc @n fiin\ele ]i lucrurile acestei lumi, r[m`n`nd pururea nelini]ti\i suflete]te, Dumnezeu-Omul a adresat tuturor oamenilor o chemare care va r[m`ne valabil[ p`n[ la sf`r]itul veacurilor: <<Veni\i la Mine to\i cei osteni\i ]i @mpov[ra\i ]i Eu v[ voi odihni pe voi>> (Mt. XI, 28).
“Sufletul care tr[ie]te pe p[m`nt simte pofte nepotolite ]i ne@mplinite; aceasta este o stare contrar[ naturii omului, contrar[ voin\ei lui Dumnezeu ]i nu reprezint[ dec`t un @nceput al chinului moral, al dezvolt[rii ne@ncetate a uneia dintre acele st[ri pasionale ale sufletului, cum ar fi: invidia, m`ndria, l[comia, desfr`narea, @mbuibarea, ura ]i lenevirea – toate cele care-l fac pe suflet s[ moar[, dac[ el nu se vindec[ printr-o credin\[ sincer[ ]i nu lupt[ @mpotriva patimilor.”
Omul este deci nemuritor chiar dac[ existen\a dinainte de moartea trupeasc[ este diferit[ de cea care urmeaz[. #n mod cum nu se poate mai clar Hristos a spus aceasta prin cuvintele: <<Nu e Dumnezeul mor\ilor ci al viilor>> (Mt. XXII, 32). #ns[, mai ales @n vremurile de azi, datorit[ abuzului pe care-l fac oamenii @n folosirea ra\iunii, s-a ajuns la o dec[dere moral[ at`t de profund[ @nc`t “se uit[” de existen\a sufletului de dincolo de morm`nt ]i se pierde din vedere tocmai lucrul cel mai important al vie\ii pe acest p[m`nt, scopul existen\ei omului. #n noaptea vie\ii ve]nice omul b`jb`ie @n c[utarea luminii celei adev[rate ]i @n multe cazuri se mul\ume]te cu g[sirea unor false lumini care nu pot s[-l bucure cu adev[rat cu str[lucirea lor ]i s[-i aduc[ lini]tea ]i pacea sufleteasc[. Trece cu u]urin\[ peste cuvintele exprimate at`t de clar de Domnul: <<Eu sunt Lumina lumii; cel ce-mi urmeaz[ nu va umbla @n @ntuneric ci va avea lumina vie\ii>> (In. VIII, 12).
Aceasta este deci ideea principal[ a Noului Testament: omul este nemuritor existen\a lui netermin`ndu-se cu moartea trupeasc[ iar starea de fericire sau de chin care urmeaz[ este o consecin\[ fireasc[ a faptelor s[v`r]ite @nainte de aceasta.
#n ceea ce prive]te cartea Apocalipsei una din problemele ce au fr[m`ntat ]i continu[ s[ fr[m`nte pe cititorii acesteia o constituie descoperirea adev[ratului @n\eles al pasajelor acestei lucr[ri. Din acest punct de vedere mul\i au ajuns la interpret[ri at`t de fanteziste ]i de str[ine @nv[\[turii cre]tine @nc`t pe bun[ dreptate s-a putut spune c[ “istoria interpret[rii Apocalipsei alc[tuie]te un capitol considerabil @n istoria r[t[cirilor min\ii omene]ti”. Nu este @ns[ mai pu\in adev[rat c[ aceast[ carte, poate cea mai citit[ din toat[ literatura profetic[ a lumii, nu mai este @n zilele noastre pe @n\elesul tuturor ]i chiar se observ[ c[ odat[ cu trecerea timpului v[lul care se a]terne peste aceste profe\ii pare s[ se @ngroa]e, pun`nd @n calea credincio]ilor obstacole tot mai grele pentru dreapta ei t`lcuire. “Sunt veacuri @ntregi, de c`nd Apocalipsa Sf`ntului Ioan, fiul lui Zevedei, ]i-a ferecat mai mult por\ile ]i de c`nd to\i exege\ii caut[ cu st[ruin\[ ]i cu ingeniozitate cheia care s[ le poat[ deschide. Toate cheile n[scocite p`n[ acum cu ajutorul imagina\iei sunt @ns[ nepotrivite, iar Apocalipsa continu[ a se @nf[\i]a cititorilor, care folosesc asemenea chei, ca o carte tot mai misterioas[ ]i mai ne@n\eleas[.”
De-a lungul timpului s-au ridicat numeroase @ntreb[ri ce au c[utat s[ g[seasc[ de unde provine greutatea @n\elegerii acestei c[r\i canonice ]i chiar au existat voci care au sus\inut c[ aceasta provine din @nsu]i cuprinsul ei. Adev[rata critic[ biblic[, @ns[, a formulat clar r[spunsul la aceast[ problem[ ]i anume: “Autorul Evangheliei a patra ]i al celor trei Epistole care-i poart[ numele, nu putea scrie o carte obscur[ prin @nsu]i con\inutul ei, adic[ o carte pe care s[ n-o fi @n\eles nici el, nici primii ei cititori. Nu putea scrie o carte f[r[ @n\eles tocmai ucenicul prea iubit al Domnului ]i teologhisitorul Logosului dumnezeiesc, c[ci o astfel de carte n-ar fi fost de nici un folos duhovnicesc pentru cre]tinii c[rora le-a fost dedicat[. Cheia @n\elegerii Apocalipsei n-a fost prin urmare o cheie misterioas[ sau inexistent[. Dar ea nu mai trebuie c[utat[ @n fantezia exege\ilor ci @n caracterul literar al c[r\ii, @n condi\iile speciale care au determinat compunerea ei ]i mai ales @n tezaurul profetic al revela\iei biblice, din care Apocalipsa face parte integrant[.”
Studiind cu aten\ie istoria literaturii oric[rui popor ]i mai ales istoria literaturii oric[rei religii ajungem s[ @n\elegem faptul c[ nici o carte lipsit[ de @n\eles n-a supravie\uit autorului ]i c[ nici o scriere veche nu @]i poate p[stra de-a lungul veacurilor claritatea original[. Odat[ cu trecerea timpului @ns[ societ[\ile ]i popoarele uit[ felul @n care au g`ndit str[mo]ii lor, felul lor de a-]i exprima ideile, toate acestea fiind p[strate cu fidelitate doar de documentele istorice ale trecutului. De aici reiese faptul c[ interpretarea acestor documente devine cu at`t mai dificil[ cu c`t societatea ]i-a schimbat mai mult structura ]i, @n plus, ea este posibil[ numai pentru aceia care “se pot apleca asupra f`nt`nii istorice a trecutului, ca s[ citeasc[ @n ea acele idei care stau la baza unui document”. C[ci doar cei care au ajuns la puterea de a descifra istoria pot afla @n\elesul cel adev[rat al documentelor trecutului, pe care autorul @nsu]i a voit s[-l transmit[ cititorilor prin cuvintele sale, pentru ca astfel el s[ fie pre\uit ]i p[truns @n deplin[tatea lui frumuse\e ]i adev[r. C`t prive]te Apocalipsa, ]tim c[ ea s-a bucurat @n primele veacuri cre]tine de o larg[ circula\ie, ceea ce dovede]te c[ ea a avut un @n\eles bine determinat ]i pre\uit de cei ce s-au constituit @n primii ei cititori, pentru claritatea ]i utilitatea lui @n aprofundarea @nv[\[turii cre]tine. Din acest motiv Apocalipsa a ]i fost primit[ @n r`ndul c[r\ilor biblice canonice, ea posed`nd un revelat con\inut moral ]i religios, ce a fost @n\eles foarte bine de c[tre cre]tinii veacului apostolic, ce au a]ezat aceast[ carte al[turi de celelate scrieri ale Noului Testament.
Din cele pe care le-am amintit mai sus vrem s[ se desprind[ ideea foarte important[ c[, @n istoria oric[rei literaturi vine un moment @n care textele vechi @]i pierd @n\elesul pentru cititorii necunosc[tori ai trecutului. Ceea ce este evident de aici, este faptul c[, @n acel moment, textul unei scrieri nu mai poate pus @n m`na oricui, ci trebuie interpretat pentru public numai de c[tre cunosc[torii istoriei respective. Vedem de aici motivul principal pentru care interpretarea Sfintei Scripturi nu se poate face f[r[ o prealabil[ preg[tire introductiv[, adic[ f[r[ aprofundarea cuno]tin\elor filologice, arheologice, culturale, morale, religioase ]i sociale legate de istoricul fiec[rei c[r\i. #n plus, deoarece Apocalipsa, pe l`ng[ faptul c[ este o carte veche, este ]i una inspirat[, adic[ una care con\ine cuv`ntul lui Dumnezeu, cel care vrea s[ o @n\eleag[ ]i s[ o t`lcuiasc[ trebuie s[ posede ]i anumite calit[\i morale.
Prima calitate moral[ necesar[ t`lcuitorului este credin\a ad`nc[ ]i sincer[, care c[l[uze]te inteligen\a omului ]i-i deschide zarea lucrurilor supranaturale. El trebuie s[ fie deplin @ncredin\at c[ @ntreaga Sf`nt[ Scriptur[, ]i deci ]i cartea Apocalipsei, cuprinde cuv`ntul lui Dumnezeu, @nv[\[tura Dumnezeiasc[, cu taine ad`nci, pe care mintea omeneasc[ nu le poate cuprinede @n toat[ ad`ncimea lor, av`nd nevoie de ajutorul credin\ei. Nu exist[ erori @n textele sfinte dar exist[ o m[rginire a @n\elegerii noastre.
De asemenea, interpretul trebuie s[ fie @nzestrat cu evlavie ]i smerenie. Prin evlavie el se va transpune @n situa\ia scriitorului sfin\it, autorului c[r\ii, va medita asupra textului ]i va p[trunde @n\elesul lui profund. Prin smerenie va p[r[si orice prejudecat[ ra\ional[, orice idee filozofic[ preconceput[ ]i va interpreta cartea sf`nt[ cu umilin\[, ]tiind c[ se g[se]te @n fa\a cuv`ntului lui Dumnezeu, descoperit oamenilor.
Cum am amintit mai sus, cel care vrea s[ @n\eleag[ Apocalipsa trebuie s[ posede ]i anumite cuno]tin\e filologice. Acestea trebuie s[-i permit[ s[ ]tie exact ce semnifica\ie aveau cuvintele, cum formau cei din acele timpuri propozi\iile ]i frazele precum ]i @n\elesul expresiilor din acea vreme. #n plus, interpretul Sfintei Scripturi trebuie s[ cunoasc[ bine ]i ermineutica biblic[. Dar chiar ]i pentru cineva care ]tie bine aceste lucruri @n\elegerea Apocalipsei constituie un lucru dificil datorit[ construc\iei speciale a textului @n care autorul folose]te aproxima\ia (IV, 1 ].u. ; V, 11; X, 1; XIX, 6 etc.), exagerarea (XII, 3-4; XIII, 11), fantasticul (IX, 1 ].u. ; XIX, 17 ].u.), pseudonimia (XVII, 5), gematria (XIII, 18; XXI, 12 ].u.) ]i mai ales simbolismul (XII, 1 ].u. ; XIII, 1 ].u. ; XVII, 3 etc.) – adev[rate artificii de form[ – menite s[ dea un colorit viu ideilor ]i s[ le imprime mai ad`nc @n sufletul cititorilor.
Cartea Apocalipsei apar\ine unui gen literar care ast[zi nu mai este folosit. C[r\ile acestui gen, numite apocalipse, au constituit un gen literar tradi\ional @n iudaism. Astfel, @n vocabularul religios al epocii @n care a fost scris[ aceast[ carte, cuv`ntul “” arat[ ac\iunea de a da la o parte v[lul care acoper[ tainele divine. Tocmai de aceea au fost numite “apocalipse” toate scrierile care-]i propuneau s[ descopere oamenilor lucruri ]tiute numai de Dumnezeu ]i de fiin\ele cere]ti. Autorii apocalipselor nu sunt, @n iudaism, persoane cu o autoritate religioas[ deosebit[ ]i recunoscut[. De aceea, pentru a face ca scrierile lor s[ capete autoritate @n fa\a cititorilor, @mprumut[ nume mari din istoria sl[vit[ a neamului (Enoh, Noe, Avraam, Patriarhi, Moise, Ilie, Daniel, Ezdra, Baruh etc.), convin]i fiind c[ to\i ace]ti mari conduc[tori spirituali ar fi fost @n fond de acord cu cele scrise de ei.
Genul literar apocaliptic prezint[ mai multe caracteristici a c[ror cunoa]tere este de un real folos pentru cel care vrea s[ @n\eleag[ mesajul Apocalipsei chiar dac[ aceste caracteristici “@n Apocalips[ inspira\ia divin[ le-a transformat ]i @n[l\at: Sf`ntul Ioan @]i spune numele; scrierea sa cuprinde o @nv[\[tur[ a c[rei unitate este des[v`r]it[; el a ]tiut s[ dea un colorit personal metaforelor @nt`lnite ]i @n celelalte scrieri apocaliptice; el nu se ocup[ niciodat[ de probleme inutile; niciodat[ nu @ncearc[ s[ calculeze data sf`r]itului lumii; pentru el, prezentul ]i viitorul p[m`ntesc constituie etapa ini\ial[ a #mp[r[\iei lui Dumnezeu ; @n sf`r]it, asemenea proorocilor de odinioar[, el se adreseaz[ contemporanilor s[i direct, @n scop de @ndemn ]i @ncurajare, cu un accent de entuziasm spontan ]i sincer care impresioneaz[”.
Genul literar apocaliptic s-a n[scut odat[ cu fr[m`nt[rile socio-reigioase prin care a trecut Palestina pe vremea lui Antioh Epifaniu, pe la jum[tatea secolului al doilea @nainte de Hristos. Putem astfel s[ afirm[m c[ dezvoltarea literaturii apocaliptice merge @n paralel cu @nr[ut[\irea condi\iilor economice ]i politice ce au condus la cucerirea Ierusalimului de c[tre romani @n anul 63 @nainte de Hristos ]i mai ales la distrugerea lui ]i a templului @n anul 70 dup[ Hristos.
“Cea dint`i caracteristic[ a scrierii apocaliptice apocrife, compuse @n aceast[ epoc[, este pesimismul ]i fatalismul care le str[bate de la un cap[t la altul. Autorul unor asemenea apocalipse – fie c[ este vorba despre apocrifa Carte a lui Enoh, citat[ de c[tre Sf`ntul Iuda @n epistola canonic[ ce-i poart[ numele, fie c[ este vorba despre apocrifa Carte a-IV-a a lui Ezdra, sau despre orice alt[ scriere apocrif[ cu caracter apocaliptic – manifest[ o stare sufleteasc[ de disperare chinuitoare fa\[ de prezent ]i de ne@ncredere total[ @n reu]ita eforturilor umane pentru schimbarea ]i @mbun[t[\irea situa\iei prezente. Pentru el, toate evenimentele ar fi dictate dinainte de voin\a ne@mbl`nzit[ a unei fatalit[\i inexorabile. Convins p`n[ la dezn[dejde paralizant[ c[ lucrurile nu se mai pot schimba f[r[ interven\ia miraculoas[ ]i direct[ a lui Dumnezeu, autorul scrierii apocaliptice apocrife @ndeamn[, deci, pe cititori s[-]i ia g`ndul de la prezent ]i s[-]i ancoreze n[dejdea numai @n viitor. Cititorii sunt deci @ndemna\i s[ p[r[seasc[ orice efort personal sau colectiv de a-]i ameliora via\a ]i s[-]i consoleze a]teptarea doar cu efortul psihologic al unui eroism pasiv ]i cu nostalgia unor idealuri. Literatura apocaliptic[ apocrif[ face a]adar oper[ de adev[rat[ dezarmare moral[ a voin\elor, @ndrept`nd inimile cititorilor spre a]teptarea febril[ a interven\iei directe ]i miraculoase a lui Dumnezeu @n istoria popoarelor”.
O a doua caracterisic[ esen\ial[ a genului literar apocaliptic este dat[ de preferin\a pentru @nlocuirea adev[ratelor nume ale persoanelor ]i lucrurilor cu nume conven\ionale sau cu expresii simbolice. Apare aici utilizarea unei pseudonimii , adic[ o fals[ denumire a no\iunilor, ce formeaz[ de fapt predilec\ia @ntregii literaturi apocaliptice, predilec\ie ce @ndeamn[ pe autor s[-]i ascund[ numele ]i “s[-]i acopere marfa cu nume ilustre ale trecutului: patiarhi, profe\i sau apostoli”. #n unele cazuri aceast[ tendin\[ de ascundere a adev[ratelor nume ]i denumiri poate porni ]i din teama autorului de a nu fi urm[rit pentru caracterul subersiv al operei sale, totul pe fondul unui dezgust al autorului pentru starea social[ @n care tr[ie]te ]i al unei preferin\e fie pentru vremurile de alt[dat[, fie pentru vremurile viitoare considerate mai drepte ]i mai fericite. De aici rezult[ @n mod clar un lucru foarte important ]i anume acela c[: nici o apocalips[ nu trebuie interpretat[ ad-litteram.
Merg`nd mai departe @n analiza noastr[ putem delimita o a treia caracteristic[ a genului apocaliptic ]i anume fic\iunea literar[, acel procedeu literar ce permite autorului s[ evadeze din prezent ]i s[ se refugieze cu g`ndul @n trecut, @ntr-un trecut istoric @n spa\iul c[ruia el @]i poate alege dup[ voie un moment fictiv de viziune, din care prive]te, ca printr-o fereastr[ at`t evenimentele prezentului , c`t ]i pe cele ale viitorului. Concluzia care se desprinde de aici este aceea c[ @nainte de a fi o profe\ie, o scriere apocaliptic[ este mai ales o filozofie religioas[ a istoriei, de unde ]i excluderea oric[rei posibilit[\i de a c[uta @n apocalipse preziceri exacte ale viitorului.
O alt[ caracteristic[ ce @nso\e]te ]i d[ o not[ de specificitate genului apocaliptic o constituie frecventa folosire a aproxima\iei ]i exager[rii. Spre deosebire, @ns[, de omul de ]tiin\[ care-]i poate verifica efectiv descoperirea, nici profetul ]i nici autorul de apocalipse nu-]i pot verifica inspira\iile ]i vedeniile, c[ci pentru ei “graiul pare s[rac @n cuvinte ]i expresii, iar acestea prea s[race @n @nsemnare, ca s[ poat[ cuprinde ]i zugr[vi toat[ bog[\ia ideilor ]i toat[ m[re\ia lucrurilor intuite pe cale extraordinar[.” Din aceast[ cauz[ profe\iile se feresc mai totdeauna de preciz[ri precise iar apocalipsele cuprind, de obicei, descrieri foarte aproximative ]i foarte exgerate. De la aceast[ regul[ nu se abate nici Apocalipsa Sf`ntului Ioan Teologul, care abund[ @n expresii de genul: “ca un om”,“ca un b[tr`n”, “ca para focului”, “ca de tr`mbi\[”, “asemenea leului”, “ca un vuiet de valuri”, “ca sticla”, “ca o mare de sticl[”, “balaur mare” etc.
Exagerarea este folosit[ pentru un scop practic ]i anume acela de a produce o impresie c`t mai puternic[ asupra cititorului. Pentru a atinge acest scop “autorul caut[ ]i prefer[ imaginile cele mai irealizabile ]i descrierile cele mai fantastice (Apoc. IX, 17-19 etc.). #n chip voit expresiile sale sunt deci mai complicate deci dec`t ideile, lumea cereasc[ este amestecat[ artificial @n istoria uman[, iar lumea uman[ este transpus[ tale quale @n istoria cereasc[. Din aceast[ cauz[, un comentator serios nu va c[uta niciodat[ s[ trag[ concluzii dogmatice din combina\ia unor imagini apocaliptice strict irealizabile ]i nu se va @ndep[rta de @ndemnul Bisericii la pruden\[ maxim[ @n privin\a interpret[rii Apocalipsei”.
Ultima caracteristic[ important[ a genului literar apocaliptic este lipsa de claritate @n expunere, care este dat[ de ceea ce numim obscuritate. Astfel, profetul ]i vizionarul urm[resc @n primul r`nd s[ contemple prezentul ]i viitorul numai prin prisma eternit[\ii.
A]a cum se @n\elege din cuvintele sale, autorul Apocalipsei percepe bine culorile, liniile ]i dimensiunile lucrurilor, @ns[ ochiul s[u pierde propor\ia obiectelor de am[nunt ]i amestec[ totul @ntr-un tablou lipsit de perspectiva distan\elor ]i a reliefului specific.
“Numai studiul ajutat de compara\ia obiectelor cunoscute poate duce a]adar pe cititor la o @n\elegere c`t de sumar[ ]i de imperfect[ a viziunii apocaliptice. #n aceast[ lucrare, efortul s[u se izbe]te @ns[ chiar de la @nceput de inten\ia aghiografului, care anume ]i-a @mbr[cat inspira\ia @ntr-o hain[ de nep[truns. De obicei autorul Apocalipsei renun\[ voluntar la stilul propriu, spre a-]i @mbr[ca ideile @n haina simboalelor celor mai variate. Uneori, interpreteaz[ el @nsu]i parte din aceste simboale (Apoc. I, 20). Alteori, el propune cititorului adev[rate enigme, a c[ror dezlegare necesit[ nu numai efort intelectual, ci ]i cuno]tin\e speciale privind mentalitatea autorului ]i a destinatarilor scrierii sale (Apoc. XIII, 18). Toate acestea arat[ destul de l[murit caracterul specific al Apocalipsei ]i subliniaz[ @ndeajuns c`t de superficiali sunt aceia care socotesc c[ pot citi ]i interpreta aceast[ carte f[r[ nici o preg[tire special[ @n vederea acestui scop.”
Am subliniat aceste caracteristici ale genului literar apocaliptic pentru a se @n\elege de ce, “@n cadrul Bisericii Ortodoxe, citirea Apocalipsei s-a f[cut totdeauna cu cea mai extraordinar[ pruden\[ ]i totodat[ spre a @n\elege pentru ce, cu toat[ pre\uirea pe care i-o acord[ credincio]ii, ea este cartea asupra c[reia s-au scris p`n[ azi cele mai pu\ine comentarii”. Acest fapt, care se constat[ at`t @n literatura patristic[ veche, c`t ]i @n literatura cre]tin[ mai nou[, este cu totul semnificativ. El ne explic[ ]i motivul pentru care primirea Apocalipsei @n canonul Noului Testament s-a f[cut abia @n urma recunoa]terii celorlalte scrieri canonice. Am`narea @nscrierii Apocalipsei @n r`ndul c[r\ilor biblice n-a fost dictat[ @ns[ de motivul c[ Biserica s-ar fi @ndoit cumva de originea ei apostolic[ ]i de caracterul ei inspirat, ci pentru motivul c[ @n primele veacuri ereziile montaniste ]i mileniste s[v`r]eau grave abuzuri @n folosirea ei.
Analiza genului literar apocaliptic nu constituie, deci, o osteneal[ inutil[. Ea ne arat[, @n primul r`nd, c[ Apocalipsa Sf`ntului Ioan este alc[tuit[ dup[ un procedeu literar specific ]i c[ interpretarea ei trebuie s[ porneasc[ de la o cunoa]tere prealabil[ a tuturor tr[s[turilor caracteristice ale acestui gen literar. Cel ce nu cunoa]te @n mod critic legile fundamentale ale g`ndirii umane ]i care n-a studiat temeinic proceduri de exprimare a ideilor, nu va g[si niciodat[ drumul care s[-l conduc[ la @n\elegerea Sfintei Scripturi ]i cu at`t mai pu\in a Apocalipsei. Un astfel de om nu va putea afla niciodat[ cheia Apocalipsei ]i nu se va putea elibera niciodat[ de c[tu]ele literelor ]i ale cuvintelor ne@nsufle\ite, spre a prinde zborul ideilor care dau via\[ ]i @n\elepciune. Acesta este motivul pentru care @n\elegerea ]i cu at`t mai mult interpretarea Apocalipsei nu este accesibil[ oricui.
Un lucru evident este faptul c[ aceast[ cheie necesar[ @n\elegerii Apocalipsei nu este chiar at`t de misterioas[, de necunoscut[ ]i de inaccesibil[, pe c`t le place unora s-o descrie, c[ci g[sirea ei coincide cu @ncadrarea c[r\ii @n condi\iile istorice @n care a ap[rut, adic[ cu @ns[]i aflarea sensului pe care Sf`ntul Ioan ]i cre]tinii Asiei proconsulare l-au dat viziunilor.
A]adar, Apocalipsa, prin @nsu]i genul ei literar, nu este o carte cu totul misterioas[, c[ci limba ei nu este o limb[ necunoscut[ @n veacul apostolic, iar ideile ei nu sunt o revela\ie care aduc ceva cu totul nou pentru Biserica cre]tin[. Cristalizat[ @n 404 versete, limba Apocalipsei @mprumut[ din Vechiul Testament 518 cuvinte ]i expresii, 88 fiind luate numai din profe\ia lui Daniel, ]i enumerarea poate continua, c[ci autorul @mprumut[ din Genez[ imaginea pomului vie\ii, din Exod imaginea pl[gilor Egiptului, din Levitic imaginea jertfelor, din Numeri imaginea lui Balaam, din Deuteronom imaginea Sabatului, din Ezechiel imaginea Cur\ii Cere]ti ]i numele simbolice Gog ]i Magog, din Zaharia imaginea cailor ]i a v`nturilor, din Ioil imaginea l[custelor etc. Deci, pentru a putea p[trunde @n\elesul, stilul, ideile Apocalipsei este nevoie de o temeinic[ cunoa]tere a @nv[\[turilor Vechiului Testament.
De asemenea, autorul Apocalipsei nu se opre]te aici ]i @mprumut[ numeroase cuvinte, imagini ]i simboale din folclorul apocaliptic al epocii. Astfel, al[turi de vechile supersti\ii autohtone, la Efes se concentraser[ cele mai diferite credin\e, legende ]i obiceiuri religioase ce apar\ineau mai ales popoarelor orientale, ]i c[rora t`n[ra comunitate cre]tin[ trebuia s[ le reziste cu hot[r`re. Aceast[ situa\ie putem spune c[ era aproape similar[ @n toate localit[\ile mai populate din Asia proconsular[. Pretutindeni, imensa sete religioas[ a maselor populare era alimentat[ cu cele mai bizare ]i @n parte mai false concep\ii despre lume ]i via\[ @n timp ce: “literatura apocaliptic[ apocrif[ f[cea o adev[rat[ oper[ de destr[mare sufleteasc[ chiar printre cre]tini.” #n acest sens adversarii Bisericii, slujitorii lui Satan, sunt ar[ta\i prin animale s[lbatice ]i mon]tri marini ori tere]tri, institu\iile anticre]tine prin m[dularele acestei fiare, iar p[catele, virtu\ile ]i suferin\ele oamenilor sunt ar[tate prin felurite asem[n[ri, imagini ]i simboluri care aveau un @n\eles bine stabilit @n concep\ia cititorilor.
Textul Apocalipsei folose]te ]i elemente liturgice din cultul Bisericii timpurii pentru a descrie evenimentele viitoare care se vor petrece @n ceruri (de exemplu, ultima “tr`mbi\[” – instrument de cult). Utilizarea limbajului liturgic presupune o idee esen\ial[ a cre]tinismului timpuriu: cultul e o anticipare a sf`r]itului (Cullmann). Autorul are prima viziune nu @n mod @nt`mpl[tor @ntr-o duminic[ (I, 10 – unde apare prima men\iune cre]tin[ a “zilei Domnului”, cea a #nvierii lui Hristos), zi @n care primele comunit[\i se reuneau @n vederea cultului.
V[z`nd ravagiile suflete]ti pe care le f[cea literatura apocaliptic[ apocrif[ Apostolul a realizat c[ predicarea tradi\ional[ a @nv[\[turii cre]tine nu mai era @ndestul[toare ]i c[ trebuia adoptat[ o atitudine nou[ pentru a traversa aceast[ situa\ie. Ceea ce face Sf`ntul Ioan este, iat[, prezentarea credincio]ilor a unei noi Apocalipse scrise sub inspira\ia Sf`ntului Duh ]i deci opus[ apocalipselor apocrife, c[ci ea este insuflat[ Apostolului ]i se constituie @ntr-o adev[rat[ replic[ apostolic[ @mpotriva literaturii apocrife ]i @ntr-un mijloc prin care Biserica primar[ @nt[re]te credin\a cre]tin[ @n biruin\a final[ a Bisericii @n lume.
Evident este faptul c[ Apostolul se serve]te @n Apocalipsa sa, nu numai de vocabularul ]i ideile pur cre]tine, ci ]i de vocabularul, expresiile ]i ideile religioase ale adversarilor noii religii de unde apar astfel ]i nenum[ratele aluzii pe care noi nu le mai @n\elegem ast[zi dar care erau foarte clare pentru primii cititori ai scrierii sale. A]adar, multe din cuvintele, imaginile ]i simbolurile sale sunt luate ]i din scrierile apocrife din folclorul vremii, din Talmud, din str[vechile legende religioase ale Asiei anterioare cre]tinismului (golite, bine@n\eles, de orice nuan\[ politeist[).
“#n felul acesta, literatura cre]tin[ se @mbog[\e]te cu o scriere nou[, care alung[ din circula\ie apocalipsele apocrife ]i fere]te pe cititori de orice sincretism religios. Cel ce-]i @nchipuie c[ poate @n\elege uzul vorbirii ]i ideile Apocalipsei ignor`nd aceste izvoare care furnizeaz[ material de construc\ie pentru opera Evanghelistului Ioan, dovede]te, a]adar, lipsa oric[rei preg[tiri intelectuale pentru @n\elegerea critic[ a acestei scrieri.”
O cauz[ major[ care a generat de-a lungul timpului o @n\elegere gre]it[ a ideilor pe care le con\ine Cartea Apocalipsei a fost necunoa]terea semnifica\iei pe care cifrele ]i numerele le aveau pentru cei din acele timpuri. #n acest sens trebuie cunoscut c[: cifra unu evoc[ unitatea Fiin\ei Divine, cifra doi, cele dou[ firi ale M`ntuitorului, iar cifra trei, Persoanele Sfintei Treimi. Cifra patru are sens cosmografic (patru v`nturi, patru puncte cardinale, patru regiuni ale lumii) ]i simbolizeaz[ universul. Cifra ]apte, care evoc[ zilele s[pt[m`nii, num[rul planetelor cunoscute de cei vechi ]i darurile Sf`ntului Duh, simbolizeaz[ des[v`r]irea, plin[tatea, absolutul; @n schimb, ]ase (7 minus 1) simbolizeaz[ deficien\a, imperfectul, haosul, iar 666 este expresia maximei r[ut[\i, a]a cum cifra opt (7 plus 1) reprezint[ un adaos la des[v`r]ire iar 888, des[v`r]irea absolut[. Num[rul zece arat[ o cantitate destul de mic[, num[rul o sut[ unu arat[ o cantitate mai mare, iar num[rul o mie simbolizeaz[ o mul\ime nesf`r]it[, ori o durat[ aproape nelimitat[. Num[rul doisprezece, care aminte]te de cei 12 patriarhi, de cele 12 semin\ii ale lui Israel, ori de cei 12 Apostoli ai M`ntuitorului, @nchipuie]te totalitatea popoarelor lumii, adic[ tot neamul omenesc; tot astfel multiplii lui arat[ cantit[\i numerice considerabile, cov`r]itoare.
#n dificila misiune a @n\elegerii ]i interpret[rii c`t mai aproape de adev[r a Apocalipsei, nu putem s[ nu acord[m un loc important ]i condi\iilor istorice @n care a fost scris[ aceast[ carte. Astfel, “l[s`nd la o parte ireparabilele @nfr`ngeri politice ]i militare care @ngenunchiaser[ Palestina de la Antioh Epifaniu ]i Pompei p`n[ la Tit ]i Vespasian ]i trec`nd sub t[cere mizeria cresc`nd[ a maselor de sclavi, de liber\i ]i de muncitori liberi, ce-]i pierduser[ n[dejdea @ntr-o soart[ mai bun[, vom aminti c[ mediul geografic @n care a ap[rut Apocalipsa a fost, @n veacul apostolic, teatrul unor fenomene deosebit de impresionante. Istoricii vechi spun c[, @n tot acest secol, p[m`ntul Asiei a suferit nenum[rate cutremure. La anul 17, dou[sprezece ora]e au fost distruse @ntr-o singur[ noapte. La anul 60, Colose ]i Laodiceea au fost culcate la p[m`nt, pentru a fi din nou d[r`mate dup[ refacerea lor din ruinele primului cutremur. Ani de-a r`ndul, Palestina a suferit urm[rile dezastruase ale unei secete cumplite, iar furtuni @nsp[im`nt[toare au distrus recoltele unor regiuni @ntregi din Imperiul Roman @n anii 63, 68 ]i 69. #n anul 79, Vezuviul izbucne]te cu furie ]i @ngroap[ toate ora]ele ]i satele @nvecinate (…). La curtea imperial[, @mp[ra\ii se succed la intervale scurte, se ceart[ pentru domnie, se r[zboiesc ]i se extermin[ f[r[ mil[. Claudiu alung[ din Roma pe iudei, Nero incendiaz[ ora]ul ]i dezl[n\uie persecu\iile @mpotriva cre]tinilor. Dup[ o scurt[ perioad[ de lini]te plin[ de rele prevestiri, aceste persecu\ii sunt reluate apoi de Domi\ian, care exileaz[ chiar pe Sf`ntul Ioan @n insula Patmos. La anul 70, Ierusalimul este ocupat de romani, @n urma unei r[scoale a iudeilor, iar represaliile sunt cumplite. Astfel Templul este d[r`mat p`n[ la temelie ]i sute de mii de prizonieri iudei iau drumul captivit[\ii. De la aceast[ dat[, fiul lui Zevedei p[r[se]te Palestina ]i se stabile]te @n Efes.”
#n aceast[ perioad[, credin\a cre]tin[ se r[sp`nde]te r`nd pe r`nd @n toate localit[\ile mai de seam[ din provincia roman[ proconsular[ Asia. Cre]tinismul @nt`lne]te @ns[ @n drum, al[turi de erezia iudeo-gnostic[, pe care Sf`ntul Apostol Pavel o comb[tuse @n epistola c[tre Coloseni, ]i de unele erezii polimorfe, comb[tute @n epistolele pastorale, amenin\area nicolai\ilor, care predicau laxismul moral, erezia dochetist[, care t[g[duia realitatea @ntrup[rii Logosului, precum ]i propaganda precursorilor gnosticismului care deschid conflictul @ntre cre]tinism ]i p[g`nism. }tim din istorie c[, @n ciuda tuturor acestor curente contrarii, Biserica progreseaz[ continuu. Grupa\i @n jurul episcopului, mul\i credincio]i se @mpotrivesc cu hot[r`re oric[ror atacuri ]i sunt gata s[ @nfrunte cu b[rb[\ie orice persecu\ie. Cu toate acestea, unele semne de oboseal[ ]i de del[sare moral[ se manifest[ @n s`nul comunit[\ilor din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes ]i Laodiceea. Numai Filadelfia merit[ s[ fie l[udat[ pentru zelul ei misionar ]i pentru puritatea dogmei, a moralei ]i a cultului s[u. Celelate comunit[\i trebuie s[ @nve\e de la Apostol c[ Antihrist este deja prezent @n lume ]i @ncearc[ s[ le am[geasc[ prin fiecare eretic cu tendin\e dochetiste, prin fiecare desfr`nat cu idei nicolaite, prin fiecare cre]tin lipsit de respect fa\[ de cultul oficial al Bisericii.
Dar Sf`ntul Ioan Evanghelistul previne pe cititorii scrierii sale ]i de amenin\area unor adversari temu\i din afara Bisericii. Unul dintre ace]tia vine dinspre apus, altul dinspre R[s[rit. Dinspre apus, comunit[\ile cre]tine din Asia trebuie s[ se @mpotriveasc[ politicii religioase imperiale, care oblig[ provinciile s[ adore pe conduc[torii imperiului, vii sau mor\i, ]i s[ ridice sanctuare Romei asupritoare. Smirna se @nchina geniului Romei de aproape trei secole, Efesul de aproape un secol ]i jum[tate. R`nd pe r`nd, cet[\ile Asiei proconsulare devin neocore, adic[ se consacr[ oficial cultului idolatru al Romei. Octavian Augustus @]i organizeaz[ un cult propriu @n toate municipiile, Domi\ian se intituleaz[ chiar @n actele oficiale “Dominus et Deus nostre”. El porunce]te s[ i se zideasc[ un templu m[re\ chiar @n Efes, ale c[rui ruine au fost descoperite de c[tre arheologii austrieci @n anul 1930, ]i face din adorarea sa, criteriul romanit[\ii pentru provinciile asiatice.
#n toate aceste cazuri Sf`ntul Ioan ia atitudine @mpotriva acestei primejdii religioase ]i din acest motiv primele paisprezece capitole ale c[r\ii sale fac un paralelism polemic @ntre Cezar ]i Hristos, iar refrenele liturghiei cere]ti, care asigur[ unitatea spiritual[ a @ntregii drame, constituie o replic[ misionar[ @mpotriva cultului imperial at`t de ofensator pentru credin\a cre]tin[. Acest cult imperial folosea ca mijloc de propagare metoda unei persecu\iei violente, @ndreptat[ mai ales @mpotriva ucenicilor lui Hristos. “Domi\ian reediteaz[ cruzimea lui Nero, iar m[surile luate de el @mpotriva Bisericii redeschid persecu\ia religioas[ din vara anului 64, care @ngrozise chiar ]i pe necre]tini ]i care l[sase r[ni ad`nci @n amintirea comunit[\ilor cre]tine (Apoc. VI, 9-11). Prigoana din anul 96 rede]teapt[ @ntr-un chip straniu amintirea c[l[ului ]i evoc[ legenda popular[ dup[ care Nero nu murise la anul 67, ci se refugiase @n p[r\ile Eufratului, de unde se va @ntoarce la Roma @n fruntea unei armate puternice. Fal]i Nero au ap[rut, @ntr-adev[r, @n c`teva r`nduri. Unul, amintit de istoricul Tacit (II, 8, 9), fusese semnalat, pe vremea lui Oton, @ntr-una din insulele Ciclade; altul, amintit de istoricul Suietoniu (Neros – 57), amenin\a imperiul cu ajutorul par\ilor, pe vremea lui Titus (70-81, d. Hr.). A]a se n[scuse legenda lui Nero-redux, de la care literatura apocaliptic[ iudaic[ a]tepta nimicirea Romei ]i inaugurarea erei mesianice pentru poporul ales. A]a se n[scuse apoi, spre sf`r]itul veacului apostolic, legenda evoluat[ a lui Nero-Redivivus din scrierea apocrif[ “#n[l\area lui Isaia”, dup[ care Nero va @nvia, prin puterea diavolului, ]i se va n[pusti iar[]i, cu furia mult mai s[lbatic[, asupra comunit[\ilor cre]tine ]i asupra conduc[torilor lor. Sub aceast[ form[ legenda se oglinde]te oarecum chiar @n Apocalipsa Sf`ntului Ioan (XVII, 9 ].u.). To\i comentatorii o iau deci @n considerare @n explicarea simbolurilor Apocalipsei ]i combat actualizarea lor”.
Dar @n Apocalips[ cre]tinii nu sunt preveni\i doar @mpotriva primejdiei unor noi persecu\ii religioase pornite din capitala Imperiului Roman, ci ]i @mpotriva expansiunii cultului imperial, care-]i arat[ @nceputul @n apoteozarea @mp[ra\ilor ]i @n dorin\a lor de a li se ridica temple ]i altare ca unor zei.
#ns[ @n afar[ de cultul imperial @n aceast[ perioad[, a veacului apostolic, un cult puternic era acela al zeului Mithra, zeul discului solar, c[ruia i se ridicaser[ sanctuare m[re\e, serb[ri fastuase, un sacedo\iu arogant ]i brutal, care unea cultul imperial cu acela al zeului ]i @ncerca s[ sugrume chiar @n fa][ noul cult cre]tin. Cultul acestui zeu era foarte r[sp`ndit mai ales @n r`ndurile armatei romane.
Apocalipsa reflect[, a]adar, ]i protestul cre]tin @mpotriva cultelor idolatre din r[s[rit, a c[ror furie ]i ur`ciune evoc[ @n imagina\ia aghiografului chipul celor doi mon]tri din folclorul iudaic: Leviatan ]i Behemot (Enoh LX, 7 ].u.), oglindi\i mai ales @n simbolismul capitolului XIII.
Foarte succint redate acestea sunt @mprejur[rile istorice @n care Sf`ntul Apostol Ioan @]i desf[]oar[ activitatea misionar[ @n Asia ]i acestea reprezint[ ideile religioase care asaltau comunit[\ile cre]tine din jurul Efesului @n a II-a jum[tate a veacului @nt`i. Doar cunoa]terea lor @nl[tur[ v[lul care ascunde @n\elesul Apocalipsei ]i @ng[duie exegetului s[ repun[ cartea @n contextul de idei ]i de fapte pe care le oglinde]te. Dup[ ce cel care vrea s[ citeasc[ ]i s[ @n\eleag[ Cartea Apocalipsei ]i-a @nsu]it temeinic toate aceste cuno]tin\e preliminare, dac[ via\a sa este conform[ cu @nv[\[tura evanghelic[, pentru c[ Sf`ntul Apostol Pavel spune clar <<Omul trupesc nu pricepe cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu>> (I Cor. II, 14), poate s[ treac[ la realizarea scopului urm[rit. #ns[ el trebuie s[ \in[ seama de mai multe condi\ii pe care trebuie s[ le @ndeplineasc[ interpretarea pe care o d[:
– @n primul r`nd trebuie s[ respecte @n interpretare, regula de credin\[ a Bisericii, a]a cum ne @nva\[ toat[ tradi\ia ei de via\[ ]i @nv[\[tur[, evit`ndu-se orice interpretare care ar fi @n dezacord cu doctrina general[ a Sfintei Scripturi ]i a Sfintei Tradi\ii. #n acest sens se poate observa c[ Sfin\ii P[rin\i ai Bisericii au folosit cu foarte mult[ pruden\[ profe\iile Apocalipsei ]i c[ s-au ferit de orice actualizare a lor;
– @n al doilea r`nd trebuie s[ \in[ seama c[, @n conformitate cu legile fundamentale ale genului literar apocaliptic – metaforele, hiperbolele, alegoriile ]i simbolurile Apocalipsei nu trebuie luate @n sens literal;
– @n al treilea r`nd trebuie s[ observe c[ autorul Apocalipsei obi]nuie]te s[ indice realit[\i analoage prin simboluri diferite, s[ foloseasc[ acela]i simbol pentru no\iuni deosebite ]i chiar s[ simbolizeze unele simboluri prin altele; ]i putem men\iona aici, spre exemplifcare, faptul c[ Iisus Hristos se arat[ aproape simultan asemenea cu Fiul Omului, cu un Miel ]i cu un C[l[re\; c[ cele 7 capete ale fiarei care se ridic[ din mare reprezint[ at`t 7 mun\i, c`t ]i 7 @mp[ra\i; c[ Imperiul Roman este simbolizat printr-o fiar[, fiara la r`ndul ei, printr-unul din capetele sale, acesta printr-un num[r, iar num[rul este criptograma lui Nero, tipul lui Domi\ian, unul din cele 10 coarne ale fiarei ]i totodat[ din cele 7 coline ale Romei, ora] numit conven\ional Babilonul cel Mare, ]i a]a mai departe.
Trebuie, deasemenea, s[ nu se uite c[ @n Apocalips[ unele scene sunt descrise de mai multe ori, repetarea marc`nd o grada\ie cresc`nd[ a descrierii, a]a @nc`t faptele reprezentate succesiv prin felurite imagini ]i scene nu arat[ numaidec`t ]i o succesiune cronologic[ de evenimente ci acestea pot fi simultane, alternative ori chiar foarte @ndep[rtate unele de altele. Un alt fapt important care nu trebuie ignorat este acela c[ @n conformitate cu profe\iile apocaliptice numerele folosite nu indic[ mai niciodat[ cantit[\i abstracte ]i @nsu]iri nedefinite; se va observa, @n acest sens, c[ Biserica a os`ndit cu asprime hiliasmul, adic[ @nv[\[tura c[ Hristos va veni ]i va @ntemeia, @nainte de sf`r]itul lumii, o @mp[r[\ie care va d[inui o mie de ani. De asemenea, istoria a dezis ]i dezice @n permanen\[ pe to\i cei care ]i-au permis s[ fixeze soroacele eshatologice pe baza calculelor sugerate de unele expresii de am[nunt ale Apocalipsei. C[ nu este voia lui Dumnezeu ca oamenii s[ cunoasc[ toat[ desf[]urarea viitoare a evenimentelor Hristos a ar[tat c`nd, @nainte de #n[l\area Sa la cer, a fost @ntrebat de ucenicii S[i: <<Doamne, oare, @n acest timp vei a]eza Tu, la loc, @mp[r[\ia lui Israel?>> iar El a r[spuns: <<Nu este al vostru a ]ti anii sau vremile pe care Tat[l le-a pus @n st[p`nirea Sa>> (Fapt. Apost. I, 6-7).
Am mai putea ad[uga, la cele de mai sus, necesitatea respect[rii obiceiului Sf`ntului Ioan de sublinia importan\a anumitor idei fie anun\`ndu-le sumar @nainte de a le expune pe larg, fie preced`ndu-le de o lung[ ]i uneori @ndep[rtat[ preg[tire aperceptiv[, fie recapitul`ndu-le @n leg[tur[ cu alte idei sau fapte similare.
Conform spiritului vorbirii parabolice trebuie cunoscut c[ pericopele Apocalipsei sunt considerate numai @n ansamblul unit[\ii lor, ]i nu trebuie c[utate inten\ii profetice ori @n\elesuri ascunse @n am[nuntele lor. Cu toate aceste lucruri cunoscute nu putem s[ nu observ[m c[, din nefericire, t`lcul simbolismului Apocalipsei s-a uitat foarte cur`nd dup[ moartea autorului ]i a primilor ei cititori. Acest lucru, @ns[, caracterizeaz[ mai toate c[r\ile, c[ci cu c`t se @nvechesc mai mult, cu at`t se @ngreuneaz[ @n\elegerea lor, ]i aceasta din cauza schimb[rii ]i apoi a uit[rii condi\iilor specifice care le-au generat.
De-a lungul timpului mul\i, mai mult sau mai pu\in autoriza\i, au @ncercat s[ t`lcuiasc[ Apocalipsa.
Astfel @n secolul II d. Hr. exege\ii care s-au ocupat de t`lcuirea Apocalipsei sunt influen\a\i de literalismul eshatologiei iudaice. Din aceast[ cauz[, Papias de Ierapole, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filozoful, Sf`ntul Irineu, Sf`ntul Ipolit ]i Tertulian au adoptat hiliasmul. Tot a]a procedeaz[, @n veacurile urm[toare, Victorin ]i Lactan\iu. #ns[, @ncep`nd cu secolul III d.Hr., Clement Alexandrinul ]i mai ales Origen vor combate interpretarea literaral[ ]i emit cea dint`i interpretare alegoric[ ]i spiritual[ a vedeniilor pe care Sf`ntul Ioan le are @n insula Patmos. #n secolul IV d. Hr. donatistul Tychonius p[r[se]te milenarismul ]i elaboreaz[, pentru explicarea asem[n[rii dintre unele tablouri apocaliptice, teoria recapitul[rii. Pe urmele lui calc[ Fer. Ieronim ]i mai ales Fer. Augustin, care des[v`r]esc procesul de @nmorm`ntare a milenarismului @n Occident.
#n lucrarea “De civitate Dei”, scris[ @n secolul V d.Hr., Fer. Augustin sus\ine c[ tema central[ a Apocalipsei este antiteza fundamental[ dintre bine ]i r[u ]i c[ aceast[ scriere apostolic[ ne d[ doar o privire general[ asupra istoriei omenirii de la #ntruparea M`ntuitorului p`n[ la sf`r]itul veacurilor. Tot aceast[ concep\ie va fi oglindit[ ]i @n comentariile scriitorilor latini ]i greci din Evul Mediu, cum sunt: Primasius (sec. VI), Apringius (sec. VI), Beda Venerabilul (sec. VII-VIII), Beatus de Lisabona (sec. VIII), Berengaud (sec. IX), Rupert (sec. XII), Andreas de Cezareea (sec. VI sau VII), Oecumenius (sec. VII), Aretas de Cezareea (sec. IX), Eutimie Zigabenul (sec. XII), ]i al\ii.
La sf`r]itul secolului XII d. Hr. abatele romano-catolic Ioachim de Floris @ncearc[ pentru prima dat[ un sistem de actualizare a profe\iilor Apocalipsei, @mp[r\ind, cu ajutoarul ei, istoria omenirii @n ]apte perioade, sus\in`nd din nou milenarismul ]i f[c`nd pronosticuri asupra @ntrup[rii lui Antihrist ]i asupra datei sf`r]itului lumii. Pe drumul deschis de el calc[ dup[ aceea, Nicola de Lyra ]i mul\i al\i teologi apuseni.
Dar dac[ prima fiar[ apocaliptic[, pentru Ioachim de Floris, este mahomedanismul, dac[ Ioan Oliva identific[ pe Antihrist cu un pseudo-pap[ ]i dac[ Alcazar consider[ c[ mileniul a @nceput cu epoca @mp[ratului Constantin cel Mare, iar Nicola de Lyra, cu @ntemeierea Ordinului Cer]etorilor, odat[ cu Reforma, majoritatea teologilor acesteia, @ncep`nd cu Wicliff, Hus ]i Luther, sus\in c[ @nsu]i papa de la Roma este @ntruparea lui Antihrist.
Odat[ aceast[ cale deschis[, pentru mul\i protestan\i, aproape toate figurile sinstre ]i toate epocile mai @ntunecate ale istoriei pot fi prezentate ca fiind prevestite @ntocmai de c[tre autorul Apocalipsei. De la Nero ]i p`n[ la Iulian Apostatul, de la Mahomed ]i p`na la ultimul pap[, de la Friederich al II-lea p`n[ la Hitler, Antihrist a fost crezut @ntrupat de at`tea ori, @nc`t monografia unor asemenea abera\ii ar necesita sute de pagini.
#n zilele noastre, mul\i neoprotestan\i urmeaz[ aceast[ cale identific`nd @n paragrafele Apocalipsei chiar profe\ii despre timpurile @n care ne afl[m ]i despre evenimentele care vor urma p`n[ la data c`nd va avea loc sf`r]itul lumii.
Toate aceste @ncerc[ri ]i eforturi de @n\elege ]i t`lcui Apocalipsa au avut @ns[ ]i partea lor bun[. Datorit[ lor au fost l[murite multe probleme de am[nunt, s-au pus @n eviden\[ c[r[rile pe care nici un comentator nu trebuie s[ se mai angajeze ]i s-au trasat normele generale menite s[ @nlesneasc[, chiar dac[ nu @n @ntregime, @n\elegerea acestei scrieri at`t de controversate. Pe baza acestor norme s-au @nchegat oarecum c`teva sisteme de interpretare dintre care o mai mare imporatan\[ ]i adeziune o au urm[toarele patru: sistemul eshatologic, sistemul istoriei universale, sistemul istoriei contemporane ]i sistemul mitologic.
Vom @ncepe cu analizarea acestora, @ns[, nu @n ordinea pe care am considerat-o ci @n ordinea care porne]te de la cel cu cea mai mic[ importan\[ ]i ajung`nd la cele cu o mai mare importan\[ pentru Biseric[.
Sistemul mitologic a fost inaugurat de Gunkel, la sf`r]itul veacului trecut, ]i a fost adoptat dup[ aceea de protestan\ii extremi]ti, cum sunt: Jeremias, Morosow, Hommel, Boll, Delafosse, Couchoud ]i al\ii. Ace]tia contest[ originea apostolic[ ]i caracterul inspirat ]i profetic al Apocalipsei ]i nu v[d @n ea dec`t un amestec bizar de legende cre]tine, iraniene, grece]ti ]i egiptene. P[rerea unor asemenea pseudo-cre]tini, care nu \in cont de infaibilitatea Bisericii, este at`t de gre]it[, @nc`t nu merit[ nici m[car efortul de a fi comb[tut[.
Sistemul istoriei contemporane sus\ine faptul c[ toate vedeniile Apocalipsei se refer[ numai la evenimentele care s-au petrecut @n perioada scrierii ei ]i, cel mult, la cele petrecute @n prima jum[tate a secolului II d.Hr. Deci cei care sus\in acest sistem de interpretare reduc aproape la zero semnifica\ia ]i valoarea profetic[ a Apocalipsei ]i consider[ c[ tema fundamental[ a ei este lupta Bisericii primare mai @nt`i cu iudaismul ]i apoi cu p[g`nismul – lupt[ care, dup[ convingerea autorului, se va termina @n cur`nd cu victoria cre]tinismului asupra celor doi adversari. Acest sistem a fost inaugurat de Salmeron (sec. XVI) ]i Alcazar (sec. XVII) ]i a fost adoptat cur`nd de c[tre o mare parte a teologilor protestan\i. #n exegez[, el este reprezentat de Spitta, Völter, H.J. Holtzman, Renan, Erbes, Joh. Weiss, Baldensperger, Briggs, Rauch, Bruston, Dupin, Bousset, De Bovet, Le Hir, Loisy ]i al\ii.
Trebuie s[ re\inem @ns[ c[, pornind @n general de la t[g[duirea profe\iei ]i a interven\iei lui Dumnezeu @n istoria lumii, o astfel de interpretare este respins[ cu hot[r`re de con]tiin\a tuturor credincio]ilor, a]a @nc`t n-a reu]it s[ c`]tige nici un adept @n Ortodoxie.
Sistemul eshatologic este reprezentat prin: Irineu, Ipolit, Victorin de Pictavium, Primasius, Andreas, Aretas, Oecumenius, Zigaben, Teofilact, Beda Venerabilul, Alcuin, Rupert, Ribeira, Menochius, Stern, Bisping, Krementez, Sales, Cornely, Zahn, Fillion ]i al\ii. #n linii mari, adep\ii acestui sistem sus\in c[ Apocalipsa descrie evenimente care se vor petrece @n ultima perioad[ a existen\ei istorice a lumii. Ca o consecin\[ a acestui fapt, profe\iile ei se vor @mplini la sf`r]itul veacurilor. Atunci, @ncerc[rile ]i suferin\ele pe care cre]tinii le vor suporta din partea slujitorilor lui Antihrist @nsu]i vor fi foarte mari dar se vor @ncheia cu biruin\a final[ a Bisericii ]i a lui Hristos asupra tuturor vr[jma]ilor lui Dumnezeu. Dar trebuie observat c[ acest scenariu nu se potrive]te @n @ntregime dec`t pentru ultimele capitole ale Apocalipsei. Tocmai din acest motiv, unii dintre adep\ii acestui sistem exegetic socotesc c[ primele capitole ale Apocalipsei se refer[ chiar la epoca @n care a fost compus[, adic[ a doua jum[tate a veacului apostolic.
Sistemul istoriei universale, care este inaugurat de Fer. Augustin @n renumita sa lucrare “De civitate Dei” ]i continuat, @ntr-un fel sau altul, de Nicola de Lyra, Ioan Oliva, Ioachim de Floris, Holzhauser, Verchraege, Lafont-Sentenac, Drach, Waller, Belser, Sanzi ]i al\ii, sus\ine, @n general, c[ profe\iile Apocalipsei @mbr[\i]eaz[ pe r`nd toate epocile ]i evenimentele mai importante din istoria omenirii ]i @ndeosebi pe acelea care privesc starea ei religioas[. Astfel, Fer. Augustin interpreteaz[ Apocalipsa @n sens cu totul larg, eviden\iind doar punctele cardinale ale istoriei biserice]ti universale. #ns[ Ioachim de Floris, Ioan Oliva, Nicola de Lyra, Holzhauser ]i mul\i al\ii pretind c[ pot explica totul pe baza profe\iilor Sf`ntului Ioan Evanghelistul, ]i @n acest scop ei @mpart istoria omenirii @n perioade fixe, @ncearc[ s[ identifice @n trecut sau @n prezent personajele apocaliptice ]i se servesc de simbolismul profetic al Apocalipsei pentru a prezice viitorul ]i a prevesti chiar data sf`r]itului lumii.
“La fel procedeaz[, @n zilele noastre, mai to\i sectan\ii ]i naivii am[gi\i de ei. Toate prezicerile de genul acesta sunt @ns[ contrazise de M`ntuitorul @nsu]i (Mc. XIII, 32-33), a]a @nc`t curgerea vremii nu @nt`rzie a le dezmin\i pe r`nd ]i a face de ru]ine pe cei care le-au f[cut. P[\ania @ntemeietorilor adventismului este o pild[ destul de gr[itoare @n aceast[ privin\[, ca s[ nu mai amintim ]i altele.”
Cu toate acestea, interpretarea Fer. Augustin – cu condi\ia s[ nu se caute @n vedeniile din insula Patmos o fotografie detaliat[ a viitorului Bisericii ]i lumii – u]ureaz[ considerabil @n\elegerea primei p[r\i a Apocalipsei, ]i @n acela]i timp se fere]te de actualiz[ri subiective sau de preziceri hazardate, respect`nd caracterul profetic al simbolismului scrierii. Combinat cu sistemul interpret[rii eshatologice, el rezolv[ astfel @n chip mul\umitor mai toate dificult[\ile problemei ]i poate fi men\inut. Datorit[ lui exegeza contemporan[ socote]te c[ cea dint`i cheie pentru t`lcuirea Apocalipsei este, @n afar[ de aprofundarea eshatologiei Vechiului Testament, cunoa]terea istoriei veacului apostolic ]i de aceea @ncadreaz[ tot mai strict aceast[ carte @n condi\iile istorice @n care a fost alc[tuit[, iar ultima cheie este aprofundarea @nv[\[turii M`ntuitorului despre semnele premerg[toare sf`r]itului lumii, despre Venirea Sa cea de a Doua ]i despre ultimele lucruri ]i evenimente. #n acest fel interpreteaz[ Apocalipsa mai to\i comentatorii din vremea mai nou[, ca: Allo, Lavergne, Beda Rigaux, Calmes, Touillex, Charles, Swete, Fillion, Petit, Gelin ]i al\ii.
Am v[zut c[, @ncep`nd cu veacul apostolic ]i p`n[ @n zilele noastre, prin adventi]ti ]i Martorii lui Iehova mai ales, au fost destui care au sus\inut c[ Hristos, @nainte de venirea sf`r]itului lumii, va @ntemeia cu credincio]ii ]i cu martirii pentru credin\[ o @mp[r[\ie p[m`nteasc[ care va dura o mie de ani. Poate c[ mul\i se vor @ntreba pe ce se bazeaz[ aceast[ credin\[ gre]it[. Iat[ acest text invocat:
XX, 4 }i am v[zut tronuri ]i celor ce ]edeau pe ele li s-a dat s[ fac[ judecat[.
}i am v[zut sufletele celor t[ia\i pentru m[rturia lui Iisus ]i pentru cuv[ntul lui Dumnezeu, care nu s-au @nchinat fiarei, nici chipului ei, ]i nu au primit semnul ei pe frunte ]i pe m`na lor.
}i ei au @nviat ]i au @mp[r[\it cu Hristos
mii de ani.
Acest ultim r`nd al versetului a fost @n\eles gre]it de protestan\i ]i sectan\i ]i tradus @n loc de “mii de ani” cu expresia “o mie de ani”.
#n manuscrisul original al Apocalipsei scrierea @n limba greac[ este clar[: “Xilia eti” = “mii de ani”. Dar chiar dac[ ar fi fost scris “o mie de ani” nu ar fi justificat[ interpretarea literal[ deoarece cei o mie de ani trebuie s[ fie @n\ele]i @n mod simbolic @n conformitate cu semnifica\ia folosirii numerelor @n scrierile celor din acele timpuri. De exemplu @n Psalmul 49, versetul 11 citim: <<C[ci ale mele sunt toate fiarele c`mpului, dobitoacele de pe o mie de coline>> (versiunea ebraic[). Aceasta aminte]te de urarea greceasc[ “S[ faci o mie de ani!”. Dup[ cum noteaz[ Andrei al Cezareei: “Consider[m c[ num[rul o mie arat[ fie mul\imea, fie des[v`r]irea”. Dup[ cum observ[ ]i Artinos Gerganos: “C`nd lucrul des[v`r]it, c`nd lucrul cel mai bun, c`nd un timp nedeterminat”. De altfel, s[ nu uit[m observa\ia din II Petru 3, 8: <<O mie de ani, ca o zi @naintea lui Dumnezeu>>, de]i acest cuv`nt are aici o alt[ motiva\ie.
Probabil c[ se va pune @ntrebarea: de unde s-a inspirat Sf`ntul Ioan @n leg[tur[ cu aceast[ @mp[r[\ie de mii de ani a lui Hristos @mpreun[ cu martirii? #nt`i de toate, se ridic[ @ntrebarea de unde a ap[rut ideea unei @mp[r[\ii a lui Hristos numai cu un grup de ale]i, din moment ce noi ]tim de o @mp[r[\ie a lui Dumnezeu ]i cu Hristos. Pentru aceasta trebuie s[ spunem mai @nt`i c[ eshatologia @n iudaism nu ajunsese la o dogm[ bine cristalizat[, nu avea caracter unitar. Toate informa\iile se aflau @ntr-o situa\ie de flexibilitate. Textele ulterioare ale Vechiului Testament (C[r\ile Jovileelor, #n[l\area lui Moise, p[r\i din I Enoh, II Enoh) nu amintesc prezen\a lui Mesia la eshaton. Aceast[ flexibilitate o putem observa ]i c`nd se vorbe]te despre Judecat[, #nviere, #mp[r[\ia lui Dumnezeu. #n alt[ parte, aceast[ @nv[\[tur[ era prezentat[ tipologic, alteori dezvoltat[, alteori ea lipse]te cu des[v`r]ire.
Sf`ntul Ioan nu ne prezint[ deloc o descriere material[ a acestei @mp[r[\ii, de]i se realizeaz[ odat[ cu <<prima @nviere>>; nu are nici un caracter na\ional, din moment ce este vorba despre martirii Bisericii din perioada cea mai grea de persecu\ie; nu este vorba nici de vreo dictatur[ “a sabiei”, din moment ce <<li s-a dat s[ fac[ judecat[>> (XX, 4). #mpotriva cui va fi aceast[ judecat[ nu se spune nic[ieri. Din informa\iile pe care ni le furnizeaz[ acest scurt fragment despre @mp[r[\ia intermediar[ a lui Mesia, putem concluziona c[ slave ei const[ @n triumful martirilor @mpotriva lui Satan, care le-a provocat martiriul. #nainte de a fi judecat la Judecata final[ pentru crimele sale, este legat @n ad`nc pe mii de ani.
#n sf`r]it, trebuie s[ spunem @n acest context c`teva cuvinte despre Hristos ca @mp[rat, @mp[ratul timpurilor din urm[ f[g[duit de Dumnezeu.
Iisus a fost r[stignit cu acuza\ia c[ S-a prezentat pe Sine drept @mp[rat al iudeilor. Toat[ Cartea Apocalipsei, dar mai ales versetul despre @mp[r[\ia de o mie de ani, este un r[spuns dat nu numai Romei la @ntrebarea: “Cine este adev[ratul @mp[rat?” (Hristos @mp[r[\e]te @mpreun[ cu toate celelalte victime ale s[lb[ticiei roamane), ci ]i a]tept[rilor iudeilor legate de un Mesia iudeu ]i despre @mp[r[\ia iudaic[. Aceast[ interpretare milenarist[, sau de a]teptare @n viitor, zic adep\ii ei, anun\[ o @mp[r[\ie p[m`nteasc[ de “mille ans” (expresie @n\eleas[ ca o mie de ani), distinct[ de #mp[r[\ia lui Dumnezeu. Specula\iile pe care le-a iscat aceast[ interpretare au dus pe exege\i @n a se ralia la aceasta cu mai mult[ pruden\[. Astfel, ei deosebesc aici vestirea profetic[ a unei @mpliniri a istoriei @n istorie. Dumnezeu vrea ca lumea s[ fie, @ntr-un prim timp al sf`r]itului (@nainte de sf`r]it) locul @nsu]i @n care se manifest[ slava revela\iei (f[cute).
Comentatorii care nu @n\eleg prin @ngerul care a legat pe satana, pe Domnul Iisus Hristos @nsu]i, ci un @nger ca to\i @ngerii v[zu\i de Ioan, cred c[ “episodul acesta ar indica o nou[ faz[ de dezvoltare @n istoria bisericeasc[, care va urma abia dup[ c[derea marii cet[\i desfr`nate a Babilonului, de care se vorbe]te @n capitolele Apocalipsei”.
#n consecin\[, ei vorbesc depre o @mp[r[\ie de o mie de ani, care va lua fiin\[ imediat @naintea Venirii a Doua a Domnului. Toate aceste idei hiliaste sau milenariste sunt @ns[ construc\ii fanteziste, la care au ajuns doar din cauz[ c[ nu ]i-au dat silin\a ca s[ stabileasc[ c`t mai bine @n\elesul celor de mai sus.
Aceste idei fanteziste ale milenarismului eretic desfiin\eaz[ judecata particular[, care precede pe cea general[. Milenarismul este astfel “blasfemic”, imoral ]i antinomic, ba chiar hulitor de Dumnezeu, socotind c[ Iisus Hristos ar @ntemeia pe p[m`nt o @mp[r[\ie de un liberalism des[v`r]it, @n cadrul c[reia cei ale]i vor gusta din toate pl[cerile trec[toare ale vie\ii, chiar ]i din cele mai impudice.
#n finalul acestui capitol al lucr[rii vom @ncerca s[ vedem ce semnifca\ii au fost date de comentatorii Apocalipsei num[rului 666, num[rul fiarei prigonitoare a cre]tinilor, deoarece aceast[ problem[ a fr[m`ntat foarte mult min\i de-a lungul timpului. #ns[ cu tot acest efort concluziile ob\inute sunt doar simple p[reri, presupuneri, num[rul ]i fiara neput`ndu-se preciza cu certitudine matematic[. Iat[ acest verset @n care apare acest num[r cu semnifica\ie at`t de controversat[:
XIII, 18 Aici este @n\elepciunea.
Cine are pricepere s[ socoteasc[ s[
socoteasc[ num[rul fiarei; c[ci este
num[r de om.
}i num[rul ei este ]ase sute ]aizeci ]i
]ase.
Acest verset are un @n\eles ad`nc deoarece con\ine idei profetice ]i de aceea nu este u]or de descifrat. Unii t`lcuitori au explicat c[ acest num[r semnific[ pe @mp[ratul sau @mp[ra\ii Romei, al\ii pe to\i Antihri]tii de peste veacuri p`na la Parusia cea mare a Domnului, Hristos-Mielul.
Cei vechi explic[ astfel: “Exist[ o grij[ deosebit[ de pietricic[, precum ]i de celelalte care sunt scrise despre Antihrist, pe care o va v[di timpul Apocalipsei ]i experien\a b[rba\ilor @ncerca\i ]i sobri. C[ci, dac[ ar fi nevoie, precum spun unii din cei @nv[\a\i, s[ fie cunoscut un astfel de nume (al fiarei I), cel ce contempl[ l-ar descoperi. Dar harul divin n-a @ng[duit s[ se scrie numele uciga]ului de oameni @n dumnezeiasca Carte. (…). Astfel, multe sunt numirile care se identific[ cu acest num[r aritmetic; fie num[r personal (propriu), fie un nume de autoritate (sau chiar de colectivitate). Personal, de exemplu @n grece]te se zice “lampetis”=str[lucire; latine]te “benedictus” care se t`lcuie]te binecuv`ntare …, termeni folosi\i pentru fiar[, care imit[ realmente binecuv`ntarea lui Hristos. Pe de alt[ parte, prin @ns[]i calificativele de suveran r[u, vechi @n]el[tor, calomniator, cu adev[rat cel r[u v[t[m[tor ]i falsul miel, prin aceste calificative este numit, astfel, Antihrist, @n]el[torul celor am[gi\i de el. ”
Comentatorii mai noi consider[ aici o chestiune de @n\elepciune descifrarea versetului, a persoanei ]i a num[rului ei, acest lucru nefiind la @ndem`na tuturor. }i i se spune <<Aici este @n\elepciunea. Cine are pricepere s[ socoteasc[ num[rul fiarei; c[ci este num[r de om>>, dar care reprezin[ fiara. P[rerile comentatorilor difer[, unii v[z`nd @n <<num[rul fiarei>> pe Nero (54-68) sau pe Diocle\ian (284-305). #ntre cei care au v[zut @n fiar[ pe @mp[ra\ii Romei se num[r[ Andrei ]i Areta de Cezareea, Irineu, Ipolit, etc. Antihristul este numit de ei ]i “Apostatul”, prin care exege\ii au v[zut pe Iulian Apostatul, fost cre]tin ce a renegat cre]tinismul, revenind la p[g`nism pentru a-l re@nvia. Prin urmare, prigoanele ap[r`nd ]i mai t`rziu, prin dezbinarea Bisericii ]i prin apari\ia Protestantismului cu r[zboaiele lui, care continu[ ]i ast[zi prin unele locuri, sau prin ateismul secolului XX, extins din Rusia Sovietic[ (dup[ 1918) apoi ]i la noi aproape 50 de ani, ]i poate la celelate \[ri europene p`n[ la sf`r]itul veacurilor extinz`ndu-se treptat, abia atunci, c[tre sf`r]it, c`nd “Antihristul va veni (personificat), cre]tinii de atunci vor putea f[r[ @ndoial[ s[-l identifice dup[ acest semn”, pentru ei mai ales a fost dat acest semn” cum spuneau deja vechii comentatori Andrei ]i Areta.
Nu @nseamn[ c[, dac[ noi ]i cei care au citit acest verset dup[ moartea primilor cititori ai Apocalipsei, nu @n\elegem semnifica\ia acestuia, nici primii ei cititori n-au @n\eles cu exactitate la ce se referea el. “Acest mister, totu]i, nu trebuia s[ fie a]a de greu de @n\eles pentru primii cititori din Asia. Ioan scria pentru folosul lor; num[rul trebuia s[-i ajute a @n\elege aceast[ descoperire (viziune), care privea mai ales viitorul. Apostolul vede o persecu\ie general[ ivindu-se la orizont; lumina profetic[ @i dezv[luia caracterul pe care l-ar lua. El \ine s[ avertizeze credincio]ii, pentru binele lor, dar @ntr-un fel care s[ r[m`n[ de ne@n\eles pentru p[g`nii @n m`inile c[rora ar fi c[zut cartea. El venea s[ ating[ @n marea “sfin\enie” a majest[\ii romane. Aceasta nu este o simpl[ deprindere apocaliptic[, ci e un calcul de pruden\[ care l-a f[cut s[ vorbeasc[ @n acest fel obscur; la fel, @n capitolul XVI, el va ascunde numele Romei sub cel de Babilon, ca ]i @n I Petru V, 13. Sf`ntul Petru a ales probabil acela]i nume pentru acelea]i motive. Oracolele lui Hystaspe fuseser[ arse sub August pentru prezicerea lor asupra sf`r]itului Romei.
Obscuritatea nu trebuia @ns[ s[ fie prea mare; dac[ cititorii nu aveau nici cea mai mic[ idee despre personajul de care se vorbea, ei n-ar fi putut niciodat[ s[ dezlege enigma; c[ci o singur[ ]i aceea]i “gematrie” (sistem de calcul) se poate interpreta printr-o infinitate de nume diferite, dup[ cum o dovede]te chiar istoria exegetic[ a acestui verset. Asiaticii ]tiau deci s[ caute cheia; ei ]tiau de un om sau de o categorie de oameni pe care o cuno]teau suficient, ]i asupra c[ruia aten\ia lor era pus[ @n gard[; cifra (num[rul) trebuia s[ le exprime @ntr-un fel oarecare identificarea fiarei cu acest om, sau aceast[ clas[ de oameni, care o reprezint[ tipic, pentru a putea, prin caracterul cunoscut al tipului (modelului), s[ stabileasc[ sigur identitatea fiarei ]i s[ judece asupra felului persecu\iei cu care ea ne amenin\[ …
Noi suntem @nclina\i @nc[ a crede c[ 666, cifra lui Nero, era nu o “gematrie” dubl[, ci un num[r @n sens tainic consacrat; format din trei de ]ase, el exprim[ @n gradul cel mai @nalt ideea acestui num[r ce indic[ fiara. Fiara va fi o putere nedeplin[; ea se va @ntinde totu]i peste cele 6 perioade tradi\ionale, cele 6 “milenii” ale istoriei lumii (idee care urc[ p`n[ la Irineu); ca ]i 42, alt multiplu de 6, dar ]i al lui 7 ]i 14, @nsemna foarte probabil toat[ durata timpurilor mesianice. Astfel, prin acest num[r cu dublu caracter de valoare alegoric[ ]i de corespunz[tor numeric al numelui @mp[ratului roman cel mai vrednic de ur[, Sf`ntul Ioan @nv[\a Bisericile din Asia:
C[ fiara @ncarnat[ @nt`i @n Imperiul Roman s-ar comporta totdeauna fa\[ de cre]tini cum o f[cuse Nero;
C[ totdeauna st[p`nirea fiarei ar fi ]ubred[;
C[ fiara ar dura, totu]i, sub o form[ sau alta, p`n[ la Parusia lui Hristos, idee ce va fi confirmat[ prin exegeza capitolelor urm[toare.
Iat[, deci, c[ nici persoana, nici num[rul respectiv care i se atribuie nu pot fi limitate la @mp[ratul sau @mp[ra\ii romani, ci la @ntregul sistem de prigonire al cre]tinilor ]i al Bisericii, @ncep`nd cu primele veacuri ]i p`n[ la Parusie. C[ci, a]a cum am mai amintit mai sus, cel care desf[]oar[ acest r[zboi prin toate c[ile ]i mijloacele posibile at`t materiale, fizice dar mai ales psihice – prin intermediul celor dou[ fiare – este ]arpele cel mare sau diavolul.
Acest num[r tainic – 666 – reprezint[ mai degrab[ un sistem dec`t un individ, este p[rerea altui comentator – Roy Allan Anderson. Balaurul sau ]arpele – p[g`nismul – i-a dat fiarei “puterea sa, tronul s[u ]i o mare autoritate” (Apoc. XIII, 3). Anticii pretindeau c[ Dumnezeu lucreaz[ prin intermediul matematicii. De aceea religia lor era un amestec de religie, astrologie, alchimie, ]tiin\[ fizic[, intelectual[ ]i matematic[.
Dar num[rul 666 este totodat[ ]i “num[rul unui om”: reprezentantul puterii. Biblia romano-catolic[, versiunea Douay, con\ine o adnotare special[ @n leg[tur[ cu textul Apocalipsei XIII, 13 care spune: “Num[rul literelor numelui s[u vor alc[tui acest num[r”. Exist[ multe titluri ]i nume asumate de pontiful roman, dar printre cele mai importante este Vicarius Filii Dei, care @nseamn[ loc\iitorul Fiului lui Dumnezeu, ce este cuprins @n legea canonic[ a Bisericii Romano-Catolice. “Beatus Petrus in terris vicarius filii Dei videtur esse constitutus”. (“Decretum Gratiani”, prima parte, dist. 96).
“Numele Papei din Roma este Vicarius Filii Dei, ]i dac[ socote]ti aceste litere ale numelui s[u (majuscule), care reprezint[ numele @n limba latin[, adun`ndu-le laolalt[, vei ob\ine num[rul 666.”
V=5, I=1, C=100, A=0, R=0, I=1, U=5, S=0
F=0, I=1, L=50, I=1, I=1
D=500, E=0, I=1
#nsum`ndu-le, ob\inem num[rul 666.
Pentru evrei, cifra 6 reprezenta num[rul tulbur[rii sau num[rul omului, care a fost creat @n ziua ]asea; 7 este num[rul des[v`r]irii, iar 8 num[rul biruin\ei. Dac[ un num[r era triplat, indica eternitatea lucrului simbolizat. De exemplu 666 – nelini]te ve]nic[; 777 – des[v`r]ire ve]nic[; 888 – biruin\[ ve]nic[ (IESOUS=IISUS). Este interesant c[ termenul grecesc pentru “un g`nd firesc” (he phren), calculat, este egal 666, termenul pentru cruce (stavros) d[ 777, iar cuv`ntul Iisus (Jesous) d[ 888.
Dup[ Ioan, <<cine are pricepere>> poate <<s[ socoteasc[>>, adic[ s[ decodifice num[rul fiarei, din moment ce este vorba despre o exprimare numeric[ a numelui cuiva. Autorul nu pare deloc c[ s-ar @ndoi de faptul c[ cititorii s[i au destul[ pricepere ca s[ @n\eleag[ exact despre cine este vorba. Modul acesta de indicare al unui nume nu era rar @n epoca respectiv[, ]i nici nu era folosit numai @n genul literar apocaliptic (vezi “#n[l\area lui Moise”, capitolul 9), nici nu se poate spune c[ trimite la provenien\a divin[ sau demonic[ a numelui. Aceast[ practic[ arat[, dincolo de toate acestea, ]i o m[sur[ impus[ de nevoia circula\iei c[r\ii, din moment ce l[sa lucrurile oarecum neclare, pentru a nu atrage aten\ia poli\iei imperiale.
Dac[ o sut[ de ani mai t`rziu, @n epoca lui Irineu (Ad. Haer. V 30,1) sau a lui Ipolit, este propus ca Antihrist ceva care s[ indice la modul general imperiul, precum numele de Latin, Titan, Evanthas, etc., aceasta se datoreaz[ faptului c[ mitul lui Nero Redivivus fusese dep[]it de timp, nu mai avea sens, iar cele referitoare la rana @mp[ratului puteau fi raportate fie la boala lui Caligula, fie la bolile care b`ntuiau Roma. Prin urmare, nu trebuie s[ constituie nici o surpriz[ pentru noi faptul c[ multe persoane au fost identificate cu Antihrist (Domi\ian, Tit, Diocle\ian, Papa, Luther, Napoleon, Hitler, Stalin, etc.). Majoritatea exege\ilor cred c[ este vorba despre Nero, pe baza scrierii ebraice a numelui s[u, transpus @n grece]te ]i scris cu num[rul 666! (Renan, J. Weiss, Bousset, Swete, Gouguel, Allo, Lohse ]i al\ii). Mounce ]i al\ii nu accept[ @ns[ erminia cu Nero, consider`nd imposibil[ folosirea calculului ebraic de c[tre un autor care scrie grece]te pentru un nume care ini\ial a fost @n limba latin[. Ceea ce constat[ cercet[torul @n realitate, @n leg[tur[ cu numele, este c[ autorul vorbe]te f[r[ nici o @ndoial[ despre o persoan[ istoric[, cunoscut[ lui ]i cititorilor s[i. A]a cum observ[ “… pare sigur c[ folosind literele alfabetului grecesc nu am putea s[ g[sim numele cuiva indicat … Dac[, @ns[, ne @ntoarcem aten\ia c[tre literele alfabetului ebraic, pentru num[rul 666, atunci acest num[r ne d[ cezarului Nero. De asemenea, num[rul ne d[ ]i numele grecesc “fiar[” (). }i nu era deloc neobi]nuit ca unele cuvinte grece]ti s[ fie scrise cu litere ebraice …#n orice caz, redarea prin Cezarul Nero se potrive]te perfect contextului acestui capitol. A]teptat s[ revin[ @n viitorul apropiat, @mp[ratul cu chip de fiar[ va purta caracteristicile lui Nero Redivivus”.
Sf`ntul Ioan scrie despre sf`r]itul tuturor, pe care @l a]teapt[ chiar @n timpul zilelor sale sau cel mult @n timpul genera\iei urm[toare. Acesta este punctul critic al Apocalipsei (acela]i care era ]i pentru cre]tinismul primar); dac[ accept[m cu toat[ seriozitatea aceast[ realitate, atunci nu mai exist[ dificult[\i de netrecut @n leg[tur[ cu identificarea persoanei care se ascunde @n spatele num[rului 666. S[ presupunem c[ n-ar fi existat deloc 666; cititorul care are pu\in[ pricepere, av`nd @n vedere cadrul principiului teologic al Apocalipsei, @n\elege c[ este vorba de @mp[ratul Nero. Descrierea sf`r]itului se face cu elemente luate nu numai din istorie ( @mp[ra\i romani, cultul @mp[ratului, r[zboiul @mpotriva Bisericii, etc.), ci ]i din eshatologia Vechiului ]i a Noului Testament (fenomene naturale deosebite, distrugerea corpurilor cere]ti, foamete, cutremure, r[zboaie, pseudocre]tini, pseudoprofe\i, etc.). La acestea dou[, istorie ]i eshatologie, Ioan adaug[ elemente orientale care existau deja @n Vechiul Testament. Pentru Ioan nu func\ioneaz[ unul f[r[ cel[lalt, nici nu este @ng[duit[ separarea acestora de c[tre erminie. Nu func\ioneaz[ separat ]i nici nu ne @ng[duie s[-i acord[m un loc mai mic unuia ]i altuia un loc mai mare. Pentru Ioan nu exist[ problema ierarhiz[rii, din moment ce pentru acesta nu poate fi vorba de doi factori, ci de unul singur. Cultul @mp[ratului, idolatria, lucr[rile lui satana, toate constituie unul ]i acela]i lucru.
Vom @ncheia acest capitol oprindu-ne mai am[nun\it asupra num[rului 666, ca num[r al fiarei, care <<num[r de om este>>.(Apoc.XIII, 18 ). Este vorba despre aplicarea metodei rabinice a ghematriei. #n acele timpuri grecii ]i iudeii nu foloseau cifrele arabe; literele alfabetului corespundeau ]i numerelor. Astfel, de exemplu, la greci a=1, b=2, e=5, i=10, k=20; etc. #n acest fel, fiecare cuv`nt putea s[ fie tradus cu un num[r, dup[ cum ]i fiecare num[r putea s[ fie tradus printr-un cuv`nt sau mai multe.
Pentru ca un grup de oameni sau chiar o comunitate @ntreag[ s[ @n\eleag[ printr-un num[r aceea]i persoan[ trebuie s[ existe o ini\iere simpl[ dar obligatorie. Deissman re\ine urm[toarea inscrip\ie din Pompei: “Iubesc pe aceea al c[rei num[r este 545”; de asemenea, @n Oracolele Sibilice (II, 324), Iisus Hristos este prezentat cu num[rul 888; dup[ cum se ]tie, cei 318 de @mp[ra\i care au ajutat pe Avraam @n r[zboi (Gen. XIV, 14) sugereaz[, dup[ epistola lui Barnaba, crucea lui Iisus. C`t de greu era pentru cititorii Apocalipsei s[ @n\eleag[ c[ desfr`nata-Babilon este Roma (Apoc. XVII, 3), cu at`t mai mult era greu s[ @n\eleag[ cineva cine era @mp[ratul <<care era ]i este ]i va s[ se ridice>> (Apoc. XVII, 9), sau num[rul 666. Nu se @nt`mpla @ns[ acela]i lucri cu cititorii lui Ioan din afara comunit[\ii cre]tine. *Ghematria o @nt`lnim nu numai @n iudaism ]i cre]tinism, c[ ]i @n islamism @ndeosebi @ntre Soufi.
Era de altfel un lucru obi]nuit pentru autor ca s[ transpun[ numele din evreie]te @n grece]te: Abaddon prin Apollon (Apoc. IX, 11); @n capitolul XVI, 16 avem @n grece]te Armaghedon. #ntreaga linie de g`ndire de la capitolele XII-XIII p`n[ la distrugerea Romei, cap. XVII-XVIII, este dominat[ de atacul @mp[ratului-Antihrist, cu ajutorul regilor alia\i lui, @mpotriva lui Dumnezeu ]i a Bisericii, dup[ r[zbunarea divin[ @mpotriva desfr`natei Roma, @ntr-o lupt[ final[ care va costa via\a unui num[r mare de martiri ai Bisericii. Lupta final[ este descris[ @n capitolul XIX, unde Mesia, conduc[tor de o]ti, Cuv`ntul lui Dumnezeu, zdrobe]te cu o]tile Sale cere]ti puterile demonice ale istoriei. Fiara ]i Mesia se confrunt[ @n final, fiecare ajutat de o]tile proprii, @ntr-un r[zboi adev[rat, eshatologic. #n urma acestui r[zboi, centrul lumii romane, desfr`nata Babilon, este @nlocuit de cetatea lui Dumnezeu, @n capitolele XXI-XXII. Aceasta este desf[]urarea evenimentelor eshatologice @n viziunea lui Ioan. Numai printr-un demers absolut absurd putem s[ desprindem un astfel de plan de r[d[cinile istorice, ad`nc ancorate @n epoca sa. #ntre istorie ]i supraistorie nu exist[ deosebiri dualiste.
Autorul se a]teapt[ ca cititorii s[i s[ priceap[ cine se ascunde sub num[rul 666; acesta este sensul frazei: <<Aici este @n\elepciunea. Cine are pricepere s[ socoteasc[ num[rul fiarei; c[ci este num[r de om.>> (XIII, 18). Exact aceea]i fraz[ o folose]te ]i @n XVII, 19: <<Aici trebuie minte care are @n\elepciune.>> C`nd invit[ pe cititori s[ @n\eleag[ c[ cele ]apte capete <<sunt ]apte mun\i deasupra c[rora ]ade femeia>> a]a cum ]i @mp[ra\ii sunt tot ]apte, dintre care <<cinci au c[zut, unul mai este, cel[lalt @nc[ nu a venit, iar c`nd va veni are de stat pu\in[ vreme. }i fiara care era ]i nu mai este – este al optulea @mp[rat ]i este dintre cei ]apte ]i merge spre pieire>>. Textul continu[ vorbind despre leg[turile @mp[ra\ilor cu fiara. O simpl[ cunoa]tere a limbajului apocaliptic iudaic (de exemplu IV Ezdra: viziunea cu vulturul @n capitolul 130) nu las[ nici o @ndoial[ c[ fragmentele ca cel de mai sus se refer[ la perspective eshatologice @n leg[tur[ direct[ cu fiecare din perioadele concrete ale istoriei. Ioan, ca ]i cititorii s[i, tr[ie]te clipe dramatice ]i a]teapt[ venirea altora ]i mai dramatice. #n astfel de momente nu sunt nicidecum potrivite jocurile cu numere. Profetul dore]te cu num[rul 666 s[ @ncurce poli\ia imperial[ ]i nu pe cititorii s[i. Dup[ c`t cunosc personal, dac[ pentru alte cifre avem din vechime unele tradi\ii despre cifra 6 nu avem. }i dac[ am fi avut, aceasta nu ar fi @nsemnat nimic pentru sensul istoric pe care l-am fi dat textului. Simplu, cititorul trebuie s[ fie informat de faptul c[ unii exege\i au @ncercat diferite interpret[ri: au ajuns cu 666 p`n[ la calculul sumei numerelor de la 1 la 36, iar 36 este suma numerelor de la 1 la 8 ].a.m.d. sau cifra 6 este un num[r blestemat, iar c`nd avem trei de 6, ca @n 666, @nseamn[ de trei ori blestemat, subliniindu-se astfel deosebitul satanism la fiarei.
Pe scurt aceasta ar fi istoria interpret[rii Apocalipsei. Cel care cerceteaz[ istoria exegezei textului acesteia constat[ c[ Biserica Ortodox[ s-a men\inut totdeauna pe linia unei exegeze ]tiin\ifice, realiste, ponderate ]i constructive atr[g`nd totdeauna aten\ia credincio]ilor ei c[ interpretarea Apocalipsei trebuie f[cut[ @n cadrul dogmei cre]tine ]i numai pentru @nt[rirea credin\ei, sus\inerea n[dejdii ]i @nmul\irii iubirii fa\[ de Dumnezeu ]i de aproapele.
=== IV CONCLUZII ===
IV CONCLUZII
<<Fericit este cel cite]te ]i cei ce ascult[ cuvintele proorociei ]i p[streaz[ cele scrise @n aceasta.>> (Apoc. I, 3)
Aceste cuvinte introductive ale Apocalipsei, care urmeaz[ dup[ salutarea scriitorului, arat[ de fapt marele obiectiv al c[r\ii ]i constituie una dintre cele ]apte fericiri care se afl[ @n aceste r[scolitoare capitole. C[ci cel ce mediteaz[ la oricare parte din Cuv`ntul lui Dumnezeu va avea bogate r[spl[tiri.
#ns[, o binecuv`ntare deosebit[ este rezervat[ acelora care studiaz[ cu o preg[tire special[ prealabil[ cartea descoperirii lui Hristos. Pentru cei mai mul\i oameni, aceast[ carte a Bisericii are foarte pu\in[ semnifica\ie, iar pentru unii constituie o adev[rat[ sperietoare. Chiar mul\i cre]tini nu reu]esc s[ intuiasc[ importan\a ei. Totu]i, @n milioane de inimi exist[ o sincer[ dorin\[ de @n\elege mesajul ei, de a p[]i @n minunata lumin[ pe care Domnul Iisus Hristos o revars[ asupra lor. #mpreun[ cu Iisus totul este posibil c[ci dragostea divin[ este darul pe care El @l face fiec[rui om.
Apocalipsa este o carte nu numai profetic[, ci ]i istoric[ pentru c[ ea prive]te via\a Bisericii de la @ntemeierea ei, de-a lungul secolelor, p`n[ la a Doua Venire a Domnului, ca Miel-Judec[tor. Atunci va lua sf`r]it aceast[ lume, urm`nd via\a ve]nic[ a celor ferici\i, care vor @mp[r[\i cu Hristos-#mp[ratul @n veci, @n noua @mp[r[\ie cereasc[.
Datorit[ cuprinsului s[u plin de imagini, dintre care unele foarte @nfrico][toare, s-a pus foarte mult accentul pe caracterul eshatologic al Apocalipsei ]i s-a neglijat caracterul parenetic ]i cel consolator al ei.
Scopul scrierii Apocalipsei nu a fost deci acela de a @nfrico]a, de a produce tulburare ]i nelini]te sufleteasc[ ]i @n nici un caz acela de a dezn[d[jdui pe cititorii s[i. Pentru a @n\elege c[ inten\ia c[r\ii a fost mai ales de m`ng`iere ]i de @ncurajare pentru primii ei cititori ar trebui s[ ne transpunem @n starea sufleteasc[ a acestora. Constituind o minoritate @n masa popula\iei p[g`ne, auzind mereu tot felul de concep\ii care mai de care mai @nfrico][toare cu privire la sf`r]itul lumii, prigoni\i ]i desconsidera\i de p[g`ni, care r[sp`ndeau tot felul de calomnii pe seama lor, nesiguri nici m[car pe via\a lor, unii erau gata s[ dea faliment din punct de vedere sufletesc. #n toate timpurile au existat momente @n via\a fiec[rui om @n care acesta simte c[ este cople]it de mul\imea greut[\ilor vie\ii acesteia ]i c`nd nu mai vede nici o posibilitate de ie]ire din ele. Probabil c[ @ntr-o stare asem[n[toare se g[seau atunci mul\i dintre cre]tini. Poate c[ erau unii care nici nu @n\eleseser[ exact mesajul cre]tinismului ]i care se a]teptau ca odat[ cu adoptarea acestuia via\a lor p[m`nteasc[ s[ se schimbe @n bine dar acest bine nu se vedea nic[ieri, ba dimpotriv[ via\a lor se @ngreuna tot mai mult.
#n aceast[ situa\ie Domnul Iisus Hristos, conduc[torul nev[zut al Bisericii, care niciodat[ nu @ng[duie venirea peste credincio]i a unor ispite care s[ cople]easc[ puterea lor de a r[bda, porunce]te Sf`ntului Apostol ]i Evanghelist Ioan s[ trimit[ scrisori celor ]apte Biserici care se aflau @n mijlocul celor mai puternice persecu\ii din partea p[g`nilor ]i iudeilor.
Prin aceste epistole El dezv[luie c[ ]tie exact situa\ia @n care se afl[ cre]tinii din fiecare Biseric[, ]tie de toate necazurile ]i @nt`mpl[rile rele ale credincio]ilor precum ]i toate sc[derile de care ace]tia dau dovad[. Pe cei mai del[s[tori ]i atra]i de unele obiceiuri p[g`ne @i mustr[ ]i amenin\[ cu pedepse dac[ nu se poc[iesc, pe cei buni @i @ncurajeaz[ f[g[duindu-le mari r[spl[\i dac[ nu se vor abate de la calea Lui p`n[ la cap[t. Aceasta tocmai pentru a-i convinge pe credincio]i c[ El vegheaz[ totdeauna asupra lor ]i c[ nu-i uit[ niciodat[ chiar dac[ ei se simt uneori p[r[si\i.
Apoi Hristos arat[ credincio]ilor o priveli]te cereasc[ @n care El este @nconjurat de @ngeri, de martiri ]i de sfin\i, slujind ei acolo sus Liturghia Cereasc[. (Apoc. IV-V) Aici este descris tronul ceresc al lui Dumnezeu, unde sfin\ii ]i martirii @]i au scaunele lor (VI) ]i se bucur[ de o cinste ]i o slav[ at`t de mare @nc`t particip[ cu El chiar la judec[\ile f[cute celor ce mor zilnic. (VI, 9-11; XVIII, 20; XX, 4) #ngerii pecetluiesc pe cei ale]i, spre a-i feri de pedepsele care-i a]teapt[ pe cei nelegiui\i. (VII-VIII)
Domnul vegheaz[ pururea asupra Bisericii p[m`nte]ti dar El, fiind ziditorul tuturor oamenilor, se @ngrije]te totdeauna ]i de cei din afara Bisericii. Pe ace]tia, pentru a-i @mpreuna cu Biserica Sa, nu-i sile]te, respect`nd libertatea fiac[rui om, care este darul cel mai de pre\ pe care Dumnezeu l-a f[cut tuturor oamenilor, dar le trimite din timp @n timp diferite pedepse, pedepse care sunt descrise @n capitolele VIII-XIX. Prigoane cumplite @mpotriva Bisericii sunt descrise @n capitolele XII-XIX.
#n decursul existen\ei istorice @n via\a Bisericii alterneaz[ perioadele de prigonire, mai grele sau mai u]oare, cu r[stimpuri de lini]te. Toate acestea sunt @ng[duite de Dumnezeu pentru @nt[rirea ei, plinirea ei ]i ajungerea la scopul existen\ei sale istorice. Tinpurile de lini]te sunt @ng[duite printre altele pentru a da posibilitatea Bisericii s[-]i clarifice dogmele, s[-]i precizeze ]i s[-]i aprofundeze @nv[\[tura sa prin respingerea @nv[\[turilor eretice. Timpurile de prigoan[ au pe l`ng[ scopul de a pedepsi pe cre]tini pentru del[sarea din timpurile de lini]te ]i \elul de a @nt[ri ]i a aprinde r`vna cre]tinilor, pentru a fi evitat[ pedeapsa lor ve]nic[. Prin prigonire Biserica nu numai c[ n-a fost distrus[ dar a ie]it ]i @nt[rit[. Mai multe neajunsuri au cauzat Bisericii dezbin[rile @n s`nul ei ]i care au culminat cu apari\ia protestantismului, iar mai apoi a tuturor sectelor ]i ereziilor de tot felul, care sporesc mereu. Dar acest lucru poate c[ nu este tocmai r[u, ci este @ng[duit de Dumnezeu tocmai pentru a fi desp[r\i\i credincio]ii adev[ra\i de cei fal]i sau “c[ldicei”. Prin aceasta se @mpline]te cuv`ntul Apostolului Neamurilor, care scrie corintenilor: <<Trebuie s[ fie @ntre voi (cre]tinii) ]i eresuri (secte) ca s[ se @nvedereze @ntre voi cei @ncerca\i.>> (I Cor. XI, 19)
Putem spune c[ @nv[\[turile eretice au f[cut mai mult r[u Bisericii dec`t prigoanele deoarece din cauza acestora mul\i oameni au stat ]i stau @nc[ @n afara Bisericii lui Hristos. Unii aleg gre]it o confesiune cre]tin[, pe care o consider[ adev[rata Biseric[ a lui Hristos, al\ii ajung la necredin\[ v[z`nd at`tea variante, pe care nu mai stau s[ le analizeze, iar al\ii @]i formeaz[ falsa idee c[, din moment ce Dumnezeu le @ng[duie pe toate, @nseamn[ c[ toate sunt bune.
Dar ]i cei care sunt adep\ii credin\elor p[g`ne ]i cei care sus\in ereziile cre]tine ]i @ncearc[ s[ le impun[ altora nu sunt dec`t cei doi slujitori -executori – ai ]arpelui celui vechi sau diavolului care sprijin[ @mp[r[teasa, Babilonul cel simbolic (XIII-XIX) ]i care, @n final, vor fi nimici\i ei ]i @mp[ra\ii cu o]tile lor care i-au sprijinit. (XIX-XX, 11). Satana, care a fost legat pentru un timp, este apoi dezlegat c`t[va vreme, pentru a coaliza @mp[ra\ii p[m`ntului, cu o]tile lor @n lupta cea mare ]i decisiv[ de la Armaghedon, cu Gog ]i Magog. (XX, 1-10).
Dup[ nimicirea @mp[r[\iei lui satana ]i aruncarea lui ]i a slujitorilor lui – Antihristul ]i proorocul mincinos – cu o]tile lor, @n focul Ghenei sau “iezerul de foc” (XX, 14-15), se restabile]te definitiv Biserica Biruitoare. Dar, odat[ cu aceast[ ultim[ biruin\[, ia sf`r]it ]i lumea actual[, care face loc Bisericii sau #mp[r[\iei cere]ti a ve]niciei, a celor ferici\i, descris[ @n cap. XXI-XXII.
Prin anun\area <<cerului nou>> ]i a <<p[m`ntului nou>>, Sf`ntul Ioan transmite credincio]ilor, care se aflau sub presiunea ]i asuprirea istoriei, sentimentul optimismului, al speran\ei ]i al bucuriei. Bucuria care iradiaz[ din Liturghia cereasc[ arat[ c`t de mare trebuie s[ fie bucuria Bisericii care lupt[ aici pe p[m`nt. Faptul c[ exist[ numai un num[r anume de credincio]i care se m`ntuiesc, un num[r care poate c[ nu este foarte mic, dar nu este nici prea mare, nu-l deranjeaz[ pe Sf`ntul Ioan. Acest “rest” este @ncurajat de profe\ia lui Ioan, acest rest este hr[nit cu noi puteri. Cei scri]i @n Cartea Vie\ii constituie \inta c[r\ii, pe ace]tia vrea Ioan s[-i ajute s[ izb`ndeasc[ @n lupta lor ]i @n realizarea \intei lor, care este dob`ndirea #mp[r[\iei lui Dumnezeu. Atunci c`nd descrie suferin\ele sfin\ilor din partea s[lb[ticiei imperiului, atunci c`nd judec[ lumea, care a devenit vrednic[ de o astfel de @nfrico][toare distrugere, ]i c`nd prezint[ @n culori at`t de frumoase sf`r]itul acestor suferin\e odat[ cu venirea cet[\ii lui Dumnezeu din ceruri, urm[re]te desigur m`ng`ierea ]i sprijinul celor care lupt[ @mpotriva fiarei.
#ns[, atunci c`nd exegetul este influen\at @n interpretarea lui de cititori care a]teapt[, la mii de ani dup[ scrierea c[r\ii, @mplinirea @ntr-un fel sau altul, @n epoca lor, a celor a]teptate a se @nt`mpla @n epoca Apocalipsei, atunci este firesc s[ se ajung[ la gre]eli, mic]or`nd at`t caracterul istoric c`t ]i pe cel consolator-parenetic al Apocalipsei. A]a cum s-a @nt`mplat cu comunitatea cre]tin[ primar[ @n @ntregimea ei, tot a]a ]i Ioan a]tepta sf`r]itul foarte repede, chiar @n epoca lui Nero-Redivivus; a]a cum s-a @nt`mplat cu cre]tinismul primar @n ansamblul lui, tot a]a ]i Apocalipsa, nu numai c[ nu pierde caracterul s[u inspirat, ci dob`nde]te caracterul pozitiv pe care @l au celelalte scrieri ale Noului Testament, care nu sunt “pecetluite cu ]apte pece\i”.
Apocalipsa are deci mesajul s[u corect pentru cre]tinismul contemporan numai c`nd este interpretat[ ca ]i celelalte c[r\i ale Noului Testament. Cre]tinismul este istorie ]i profe\ie; a fost a]a @ntotdeauna pretutindeni.
Av`nd ca punct de plecare experien\e dureroase, p[timirile Bisericii, ea red[ tradi\ia despre evenimentele eshatologice ]i despre a Doua Venire a lui Hristos @n func\ie de evenimentele istorice din timpul s[u ]i coreleaz[ aceste evenimente cu imaginile tradi\ionale despre Antihrist, prooroci mincino]i ]i fiare.
Portretul lui Antihrist pe care ni-l las[ Ioan, @n ciuda gre]itei estim[ri a lui Nero ca Antihrist, conduce Biserica pe drumul corect al recunoa]terii lui Antihrist. #naintarea Bisericii @n istorie, p`n[ la sf`r]it, este o permanent[ lupt[ a lui Dumnezeu ]i a sfin\ilor @mpotriva for\elor potrivnice ale minciunii ]i nedrept[\ii. Noi credem c[ dac[ Ioan ar fi putut cunoa]te ce tendin\e ideologizante ]i am[gitoare aveau s[ amenin\e Biserica mai t`rziu, ar fi @mplinit ]i mai str`ns elementul istoric al epocii sale cu credin\a eshatologic[ ]i cu speran\a Bisericii. Valoarea Apocalipsei const[ @n credin\a autorului ei c[ Dumnezeu, prin crearea lumii ]i prin #nvierea Mielului, a dat garan\ie c[ lumea nou[, cerul nou ]i p[m`ntul nou vor veni, subliniind @n acela]i timp faptul c[ aceast[ speran\[ nu are sens f[r[ rezisten\a continu[ a credincio]ilor @n fa\a for\elor potrivnice ale minciunii ]i f[r[delegii. Deoarece credea c[ sf`r]itul avea s[ vin[ chiar @n timpul s[u, Ioan a avut curajul s[ vad[ via\a cre]tin[ ca via\a unui martir.
Desigur c[ @ntotdeauna, ca ]i @n zilele noastre de fapt, mul\i oameni ]i chiar cre]tini ortodoc]i caut[ @n Apocalips[ s[ afle timpul celei de-a Doua Veniri a M`ntuitorului, cine este Antihristul ]i altele, av`nd drept motiva\ie ultim[ propria lor @ndrept[\ire ]i m`ntuire ]i pedepsirea adversarilor ]i du]manilor lor, oricare ar fi ace]tia. Dar aceasta este o concep\ie total opus[ speran\ei cre]tine. Ioan vorbe]te despre venirea “Cet[\ii lui Dumnezeu” din cer ca dar pentru comunitatea uman[ a martirilor ]i a tuturor cre]tinilor care se lupt[ pentru venirea acestei cet[\i.
Lupta spiritual[, de peste veacuri a Bisericii, cu toate suferin\ele ei, a @nt[rit mai mult credin\a @n biruin\a final[, dovedindu-se spusele proorocilor Domnului ]i ale Apostolilor S[i, jertfele martirilor ei @nt[rind-o ]i duc`nd-o la biruin\a final[.
#nv[\[tura final[ pe care ne-o d[ aceast[ Carte cu r[zboiul ei nev[zut ]i ne@ntrerupt @ntre bine ]i r[u @ntre cre]tini ]i necre]tini sau fal]i, ori cre]tini r[t[ci\i, devia\i de la calea m`ntuirii, ne cere r`vn[ ]i dragoste ne\[rmurit[ @ntru p[strarea ]i ap[rarea chiar cu pre\ul vie\ii a dreptei noastre credin\e, pentru a o putea transmite ne]tirbit[ urma]ilor no]tri, a]a cum ]i noi, prin numeroase jertfe ]i sacrificii, am primit-o de la @nainta]ii no]tri.
Toat[ slav[ o dator[m lui Dumnezeu, Cel @n Treime Sf`nt, iar @ngerilor, martirilor ]i sfin\ilor cinstirea pe care Biserica le-a dat-o dintru @nceput ]i le-o va da p`n[ la sf`r]it; pentru c[ ei se roag[ pentru noi ]i pentru biruin\a ei @n aceast[ lume vremelnic[.
=== sisteme de interpretare a apocalipsei ===
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
SEC|IA PASTORAL{
LUCRARE DE LICEN|{
SISTEME DE INTERPRETARE A APOCALIPSEI
COORDONATOR }TIIN|IFIC:
PR. CONF. DR. DIONISIE STAMATOIU
ABSOLVENT:
OPORANU MARIN
CRAIOVA
-2000-
I INTRODUCERE
Am ales aceast[ tem[ pentru lucrarea licen\[ din dorin\a de a vedea, acum la sf`r]itul celui de-al doilea mileniu cre]tin, care este mesajul real transmis oamenilor de c[tre Dumnezeu prin intermediul ultimei c[r\i canonice a Sfintei Scripturi. M-am g`ndit la aceasta atunci c`nd @n discu\iile pe care le-am avut cu diferi\i oameni ace]tia erau foarte interesa\i de data sf`r]itului lumii ]i de evenimentele premerg[toare acestuia. Am fost mai ales uimit de c`t de r[sp`ndit[ este ideea c[ @nainte de acest sf`r]it trebuie s[
ne a]tept[m la adev[rate cataclisme naturale ]i cosmice. O alt[ concep\ie r[sp`ndit[ este cea c[ @n anul 2000 va veni acest sf[r]it. C`nd cei care spun acestea sunt @ntreba\i pe ce @]i bazeaz[ afirma\iile ace]tia r[spund c[ @n Cartea Apocalipsei sunt afirmate aceste lucruri. Este @nc[ un exemplu clar @n care credulitatea ]i naivitatea unora precum ]i insuficienta cunoa]tere a @nv[\[turii cre]tine a dus la astfel de concep\ii gre]ite.
Dac[ @n\elegerea textului Sfintei Scripturi constituie de multe ori o dificultate pentru cititorul nepreg[tit, nu este mai pu\in adev[rat c[ ]i pentru preot ]i profesorul de religie, care trebuie s[-l interpreteze ]i s[-l explice altora, se afl[ destule locuri ]i cuvinte @n Scriptur[ ]i mai ales @n Noul Testament, care se las[ greu descifrate.
Teologii au ajuns la concluzia c[ @n multe situa\ii aceast[ greutate se datoreaz[ ]i faptului c[ traducerile nu au respectat termenii ]i textul original al Sfintei Scripturi. Astfel s-au transcris @n limba rom`n[ cuvinte ]i expresii care sunt insuficient @n\elese, sau care nu redau exact originalul, de]i se cunoa]te faptul c[ o traducere fidel[, cel pu\in ca principiu, constituie primul comentariu. #n egal[ m[sur[, dificult[\ile de interpretare sunt cauzate ]i de num[rul relativ mic de comentarii rom`ne]ti sau de materiale auxiliare, cum sunt dic\ionarele biblice, concordan\ele ]i studiile l[muritoare asupra problemelor principale sau am[nuntelor de mare importan\[, care de multe ori sunt trecute u]or cu vederea.
Putem men\iona totu]i c`\iva teologi importan\i care prin lucr[rile publicate au @ncercat s[ mic]oreze aceste neajunsuri. Amintim printre ace]tia pe: P.S. Bartolomeu Anania cu versiunea revizuit[ din 1993 a Noului Testament, Pr. prof. Diac. N. I. Nicolescu cu articolul s[u din S.T. din 1949 cu titlul “Cheia interpret[rii istorice a Apocalipsei”, Pr. Bontea Clement cu “Sf`r]itul lumii dup[ Biblie ]i ]tiin\[” din 1915, Pr. prof. Ioan Constantinescu cu manualul pentru Seminariile teologice al “Studiului Noului Testament”, etc.
Pentru o autentic[ interpretare a C[r\ii Apocalipsei este necesar[ nu numai o cunoa]tere temenic[ a regulilor dup[ care aceasta trebuie f[cut[, ci ]i o tr[ire conform[ cu poruncile evanghelice.
Despre autorul Apocalipsei ]tim c[ acesta este <<Ioan, robul lui Hristos>> (I, 1, 4, 9; XXII, 8) pe care Sf`nta Tradi\ie @l identific[ @n persoana Sf`ntului Ioan Evanghelistul, fiul lui Zevedei ]i fratele lui Iacov. C[ autorul se nume]te Ioan se afirm[ chiar @n cuprinsul C[r\ii Apocalipsei, @n care autorul @]i spune numele at`t la @nceput (I, 4, 9), c`t ]i la sf`r]itul (XXII, 8) scrierii sale. Acesta informeaz[ pe cititorii s[i c[ atunci c`nd a compus-o era prigonit ]i exilat @n insula Patmos din pricina credin\ei @n Hristos ]i a propov[duirii cuv`ntului lui Dumnezeu.
Au existat @ns[ ]i anumi\i exege\i, la a c[ror p[rere @ns[ nu subscriem, care, datorit[ diferen\ei de form[ a limbajului, care exist[ @ntre Evanghelia a IV-a ]i Apocalips[, au afirmat c[ autorul Apocalipsei ar fi un oarecare presbiter Ioan care se bucura de o deosebit[ autoritate @n r`ndul cre]tinilor din cele ]apte Bierici adresante, la sf`r]itul celui dint`i secol cre]tin. Noi @ns[ consider[m c[ aceast[ diferen\[ se datoreaz[ genului literar ]i mai ales scopului diferit urm[rit de autor @n cele dou[ scrieri mai ales c[ din cuprinsul scrierii se observ[ c[ autorul este con]tient de autoritatea extraordinar[ de care se bucur[ @n r`ndul adresan\ilor, autoritate care nu se putea ob\ine de orice presbiter ]i mai ales @ntr-o regiune nelimitat[ la Biserica dintr-un singur ora]. Autoritatea nu se putea ob\ine a]a u]or ]i ]tim, @n acest sens, c[ Sf`ntul Apostol Pavel chiar a fost nevoit s[-]i justifice apostolia @ntr-una din epistole.
Apocalipsa se adreseaz[ principalelor Biserici citadine din provincia roman[ Asia care cuprindea Asia Mic[ de ast[zi (I, 4, 20; II, 1, 8, 12, 18; III, 1, 7, 14): Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia ]i La- odiceea. Cele ]apte scrisori adresate acestor Biserici con\in aluzii la situa\ii precise care existau aici.
Principalul motiv al scrierii Apocalipsei a fost o important[ ]i general[ problem[ a Bisericii cre]tine, @n special spre sf`r]itul secolului I, pe care cercetarea biblic[ o nume]te “@nt`rzierea Parusiei”. #n leg[tur[ cu aceasta trebuie s[ spunem c[ exist[ o mare diferen\[ de percepere a ei @ntre cre]tinii de atunci ]i cre]tinii de ast[zi. Realizarea speran\ei aduse de Evanghelia M`ntuitorului era legat[ @n cre]tinismul primar de foarte apropiata ]i iminenta venire a #mpar[\iei Cerurilor, @n timp ce ast[zi, dup[ secole de existen\[ a Bisericii, aceast[ leg[tur[ nu mai are caracterul puternic pe care @l avea ini\ial. Cre]tinul de ast[zi trebuie s[ afle mai multe lucruri despre a]teptarea Parusiei lui Hristos @n timpurile de @nceput ale Bisericii. Astfel @i va fi foarte greu s[ @n\eleag[ situa\ii asem[n[toare celei care este reflectat[ ]i pe care o abordeaz[ Apocalipsa lui Ioan. Trebuie, de exemplu, s[ avem @n vedere faptul c[ n[dejdea cre]tin[ despre apropiata revenire a lui Iisus se sprijinea pe concep\ia mai general[ a lumii de atunci, c[ se apropie un anume sf`r]it al lumii @n forma ei cunoscut[. #n felul acesta, predica cre]tin[ despre veacul cel vechi care se sf`r]e]te ]i despre venirea vecului celui nou, odat[ cu Hristos, era foarte u]or primit[ ]i @n\eleas[ nu numai de c[tre iudei ci ]i de c[tre neamuri, f[r[ s[ fie cerute prea multe l[muriri.
Pentru autorul Apocalipsei, @nt`rzierea Parusiei apare cu dou[ @n\elesuri: a) De la @nceputul c[r\ii ]i p`n[ la sf`r]itul ei, una din inten\iile autorului este aceea de a ar[ta c[ Parusia este aproape, foarte aproape. Dorin\a fierbinte a autorului, ca ]i a Bisericii timpului s[u, este formulat[ @n rug[ciunea <<Vino, Doamne Iisuse>>. b) Dar sentimentul @nt`rzierii ]i o oarecare @ncercare de justificare a acestei @nt`rzieri le vedem @n modul @n care Ioan las[ s[ se desf[]oare planul eshatologic. Sf`r]itul va veni <<ca un fur noaptea>>, dup[ credin\a Bisericii (I Tes. 5, 2; Apoc. 3, 2; 16, 15). #n Apocalips[ adev[ratul “sf`r]it” este precedat de un “sf`r]it” preg[titor, reprezentat de cele ]apte serii de pl[gi care au rolul de a determina poc[in\a oamenilor ]i @ntoarcerea lor la Dumnezeu. Mai mult dec`t at`t, conform Apocalipsei, Dumnezeu, de]i este “presat” de rug[ciunea Bisericii p[timitoare de pe p[m`nt ]i de @ntreaga lume cereasc[, prefer[ desf[]urarea treptat[ a diferitelor p[r\i ale planului eshatologic pentru a nu-i lipsi pe oameni de prilejul poc[in\ei.
Un alt motiv important al scrierii Apocalipsei este tendin\a de compromis cu lumea ]i chiar cu cultul @mp[ratului care ap[ruse probabil printre cre]tini. Apocalipsa @n @ntregimea ei este o polemic[ la adresa acestei tendin\e de compromis @n ceea ce prive]te participarea cre]tinilor la ritualurile idolatre, la dec[derile morale ale lumii idolatre ]i mai ales compromisul indirect fa\[ de cultul @mp[ratului.
Problema particip[rii cre]tinilor la ritualurile idolatre din templurile epocii respective preocupa ]i pe Sf`ntul Apostol Pavel (I. Cor. 8, 1…). Dac[ era membru al unei familii idolatre cre]tinul nu putea s[ nu participe la obiceiurile de @nmorm`ntare a rudelor sale, la @ntruniri ale familiei la templu. Aceste @ntruniri la templu erau @nso\ite de jertfe aduse zeilor ]i de ospe\e comune care aveau ]i un caracter religos. Tr[ind @ntr-o astfel de epoc[, de @nceput a cre]tinlior, c`nd exista temerea c[ neinterzicerea unor astfel lucruri @l poate duce pe cre]tin la naufragiu spiritual, autorul Apocalipsei adopt[ o atitudine extrem[ de refuz categoric al societ[\ii contemporane @n ceea ce prive]te astfel de manifest[ri.
#n cultul @mp[ratului avem cea mai evident[ ]i cea mai intens[ transformare a statului @n religie. #ncet dar sigur, al[turi de independen\a religioas[ din perioada democra\iei, se edific[ cultul @mp[ratului ca @nchinare la duhul Romei imperiale, ca element de unitate ideologico-religi-oas[ @n jurul puterii centrale. Fiecare cet[\ean al imperiului putea s[ se @nchine oric[rui zeu dorea. #n mod obligatoriu @ns[, ca o datorie fundamental[ fa\[ de stat, trebuia s[-l cinsteasc[ ca pe un zeu ]i pe @mp[rat, care nu cerea devotament religios deplin, ci numai recunoa]terea puterii ]i autorit[\ii sale divine. Este vorba deci foarte clar de un mijloc de asuprire spiritual[ ]i @nrobire a poporului.
Ini\ial iudeii ]i @n continuare mai hot[r`t cre]tinii au refuzat cultul @mp[ratului. Imperiul roman nu interzicea religia iudeilor, deci cultul lui Iahve, ]i nici @nchinarea cre]tinilor la Hristos, dar le cerea, pe l`ng[ @nchinarea la propriul Dumnezeu, s[ recunoasc[ ]i caracterul divin al statului. Dificultatea fundamental[ pentru aceste dou[ religii de a adopta o astfel de atitudine fa\[ de stat nu provenea numai din caracterul lor monoteist, ci ]i din @nv[\[tura lor despre cele dou[ veacuri, cel prezent ]i r[u ]i cel viitor ]i bun al #mp[r[\iei lui Dumnezeu. Pentru experien\a iudaic[, dar ]i pentru cea cre]tin[, institu\ia imperial[ era legat[ de veacul acesta, a c[rui distrugere este primul lucru pe care-l va face Dumnezeu c`nd va veni #mp[r[\ia Sa.
Si nu numai aceasta. #n contradic\ie cu @mp[ratul a fost formulat[ dialectic @nv[\[tura hristologic[ ]i eclesiologic[ a Bisericii: Hristos-#mp[ratul, Biserica-Imperiul. }i aici avem o foarte caracteristic[ @ntrep[trun-dere a factorilor politici, morali ]i religio]i. Din punct de vedere moral se pune @ntrebarea cine guverneaz[ asupra con]tiin\ei omului, un principiu spiritual acceptat de oameni sau statul ?
Scopul celor ]apte scrisori este deci unul pastoral ]i anume @ndrumarea Bisericilor aflate @ntr-o situa\ie critic[ ]i sublinierea valorii eshatologice a evenimentelor timpului s[u. Sf`ntul Ioan are totodat[ ]i inten\ia de a-i @ncuraja ]i m`ng`ia pe cre]tinii din vremea sa prin intermediul Apocalipsei. Num[rul ]apte al Bisericilor reprezint[ de fapt @ntreaga Biseric[. Este subliniat[ deasemenea ]i importan\a Asiei Mici pentru cre]tinismul din acele timpuri. Dar @n afar[ de aceste comunit[\i locale, Sf`ntul Ioan vizeaz[ @ns[ un cerc mult mai larg de cititori, adic[ @ntreaga cre]tin[tate.
#n ceea ce prive]te autenticitatea Apocalipsei exist[ dovezi istorice incontestabile. Astfel, Sf`ntul Irineu ]tie de la Policarp, care l-a cunoscut personal pe Ioan Evanghelistul @n timpul ]ederii lui la Efes, c[ Apocalipsa este opera lui Ioan <<Ucenicul Domnului>> (“Contra ereziilor IV, 21, 11; V, 26, 1”), unul dintre cei doisprezece Apostoli (II, 22, 5). Clement Alexandrinul vorbe]te despre Apocalips[ ca despre o scriere apostolic[ ]i o cinste]te ca pe o carte inspirat[ ce face parte din Sf`nta Scriptur[ (“ Care bogat se va m`ntui? 42”; “Stromate”, IV, 25; V, 6; VI, 13; “Pedagogul” II, 10, 12 ). Tetrulian sus\ine, @mpotriva ereticului Marcion, credin\a Bisericii @n originea apostolic[, autenticitatea ]i canonicitatea Apocalipsei (“Adversus Marcion” III, 14; IV, 5; “De res. Carnis” XXVII; “De praescriptione haerete corum”, etc.). Acestor mari ap[r[tori ai credin\ei @n Dumnezeu ]i @n autenticitatea Apocalipsei se adaug[ ]i al\ii cum ar fi: Origen, Sf`ntul Atanasie cel Mare, Sf`ntul Chiril al Alexandriei, Didim cel Orb, Sf`ntul Epifaniu, Metodiu de Olimp, Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i to\i P[rin\ii biserice]ti din primele veacuri.
Canonicitatea Apocalipsei este sus\inut[ de Canonul Muratori (Roma, pe la 170), Catalogul Mommsenian (Africa, 359), Sinodul lui Hippo (393), Sinoadele din Cartagina (397 ]i 419), traducerea Fericitului Ieronim (Vulgata, pe la 400), Sf`ntul Atanasie cel Mare, Sf`ntul Grigorie de Nyssa, Bisericile din Egipt, Palestina, Siria, Asia Mic[, Grecia, Macedonia etc.
Vom @ncerca deci s[ analiz[m adev[rurile sfinte pe care Sf`ntul Ioan le surprinde @ntr-una din cele mai importante p[r\i ale Sfintei Scripturi-Cartea Apocalipsei.
Planul lucr[rii va fi alc[tuit astfel:
Partea I – INTRODUCERE.
Partea A-II-A – GENERALIT{|I.
Partea A-III-A – SISTEME DE INTERPRERTARE A APOCALIPSEI.
Partea A-IV-A – CONCLUZII.
II GENERALIT{|I
Titlul c[r\ii, cuv`ntul Apocalips[, este de origine greac[ ]i @nseamn[ “Descoperire” sau “Revela\ie” divin[. #nsu]i Domnul nostru Iisus Hristos a f[cut aceast[ descoperire Sf`ntului Apostol ]i Evanghelist Ioan <<ca (Ioan) s[ arate robilor s[i (cre]tinilor) cele ce trebuie s[ se petreac[ @n cur`nd>> (I,1).
Acest lucru nu @nseamn[ @ns[ c[ @n Cartea Apocalipsei se g[se]te depozitat[ toat[ @nv[\[tura Bisericii, ci numai partea privitoare la viitorul ]i persecu\iile ei, precum ]i biruin\a ei final[ asupra puterilor potrivnice, prin C[petenia sa, Mielul lui Dumnezeu.
Descoperirea complet[ a @nv[\[turii m`ntuitoare a fost f[cut[ de Domnul nostru Iisus Hristos, ]i propov[duit[ de Apostolii S[i (cei 11, Matia ]i Pavel), de cei 70 (72) de ucenici ]i apoi de episcopii ]i preo\ii hirotoni\i de ace]tia dup[ cum m[rturise]te Sf`nta Tradi\ie a Bisericii.
Sf`nta Tradi\ie nu contrazice Sf`nta Scriptur[ ci doar o completeaz[ ]i o dezvolt[ pentru a putea fi aplicat[ @n diferitele situa\ii noi cu care Biserica lui Hristos se va confrunta @n diferitele etape ale dezvolt[rii sale istorice. Chiar M`ntuitorul Iisus Hristos a spus Apostolilor S[i c[ <<#nc[ multe am a v[ spune, dar acum nu pute\i s[ le purta\i. Iar c`nd va veni Acela, Duhul Adev[rului, v[ va c[l[uzi la tot adev[rul, c[ci nu va vorbi de la Sine, ci c`te va auzi va vorbi ]i cele viitoare v[ va vesti. Acela m[ va sl[vi, pentru c[ din al Meu va lua ]i va vesti>> (In., XVI, 12-14). Popoarele au fost cre]tinate prin viu grai, doar o mic[ parte a Revela\iei a fost scris[ ]i aceasta doar din motive practice, imediate, neav`ndu-se @n vedere scrierea @ntregii @nv[\[turi propov[duite de M`ntuitorul. Ne-au r[mas epistole numai de la Apostolii Matei, Ioan, Petru ]i Pavel iar dintre ucenici de la Marcu, Luca, Iacov ]i Iuda. Aceasta s[ @nsemne c[ ceilal\i Apostoli ]i ucenici n-au @ndeplinit porunca M`ntuitorului <<Drept aceea, merg`nd, @nv[\a\i toate neamurile, botez`ndu-le @n numele Tat[lui ]i al Fiului ]i al Sf`ntului Duh, @nv[\`ndu-le s[ p[zeasc[ toate c`te v-am poruncit vou[>> (Matei XXVIII, 19-20) ci au a]teptat ca cei aminti\i mai sus s[-]i scrie Evangheliile ]i Epistolele pentru ca apoi s[ porneasc[ la propov[duire @n lumea @ntreag[? Evident c[ nu.
Lucr[rile celor care au scris au format ceea ce numim “Noul Testament”, colec\ia de c[r\i @ncheindu-se cu “Apocalipsa”. #n concluzie, toat[ descoperirea M`ntuitorului ]i a Apostolilor, @ncheiat[ prin scrierile Sf`ntului Apostol Evanghelist Ioan c[tre sf`r]itul secolului I dup[ Hristos se afl[ depozitat[ @n Sf`nta Scriptur[ a Noului Testament ]i @n Sf`nta Tradi\ie primar[.
#n Apocalips[ sunt descrise pe scurt judec[\ile pe care Dumnezeu le va face asupra oamenilor p`n[ la a doua venire a Domnului ]i M`ntuitorului nostru Iisus Hristos, care va face Judecata final[ asupra tuturor oamenilor care au tr[it pe p[m`nt dup[ care va urma via\a ve]nic[ c`nd Domnul va birui definitiv pe balaur, cu proorocul mincinos ]i cu moartea (Apoc. XIX, 20; XX, 10-14; I Cor. XV, 26).
Apocalipsa cuprinde ]i fapte istorice (Cap. II, III), dar @n cea mai mare parte ea este o carte cu cuprins profetic ce se refer[ la trecutul, prezentul ]i mai ales la viitorul Bisericii @n lume. “Dar ea trece @n ve]nicie, dup[ biruin\a final[ a Mielului #mp[rat, cu oastea Lui @mpotriva st[p`nitorului acestei lumi, balaur-diavol cu oastea lui ]i a @mp[ra\ilor lumii, alia\ii lui”.
Necunoa]terea adev[rurilor de c[petenie ale Bibliei, @n cazul de fa\[, mai ales a Noului Testament, a dus la o interpretare gre]it[ a Apocalipsei ]i la zdruncinarea unit[\ii Bisericii lui Hristos prin apari\ia a numeroase erezii ]i secte de-a lungul istoriei. Mul\i au @n\eles gre]it adev[rul divin cuprins @n Apocalips[ acesta fiind @nv[luit @n termeni simbolici, metaforici ]i alegorici astfel @nc`t cititorul neavizat poate c[dea u]or @n sminteal[ ajung`nd la interpret[ri fanteziste f[r[ nici o leg[tur[ cu parfumul Duhului Sf`nt care r[zbate din @ntreaga Sf`nta Scriptur[. Apocalipsa nu poate fi corect t`lcuit[ dec`t de Biseric[ ]i de teologii acesteia numai respect`ndu-se regulile exegetice ]i de interpretare ale Bisericii ]i Sfin\ilor P[rin\i.
Prin interpretarea literar[ pe care o fac, @n general, protestan\ii ]i neoprotestan\ii este falsificat[ @nv[\[tura acestei scrieri ]i se pierde m`ntuirea nu numai de c[tre cei care o fac dar ]i de cei citesc astfel de explic[ri gre]ite def[im`ndu-se adev[rul sf`nt.
Prin Sfin\ii P[rin\i Biserica, av`nd autoritatea necesar[, a dat o serie de reguli de interpretare. Comentariul trebuie s[ \in[ seama de context, de textele paralele din aceea]i scriere, ca ]i din celelalte scrieri din Noul ]i Vechiul Testament, de Sf`nta Tradi\ie a Bisericii precum ]i de consensul Sfin\ilor P[rin\i – de la @nceput ]i p`n[ azi spre a nu r[t[ci prin explica\iile eronate ]i personale.
}tiind aceste lucruri cre]tinii ortodoc]i nu se hazardeaz[ s[ t[lm[ceasc[ Apocalipsa d`nd dovad[ de smerenie. #n schimb sectan\ii se afl[ la polul opus explic`nd-o fiecare dup[ mintea lui. Mileni]tii mai ales de- abia a]teapt[ @mp[r[\ia de o mie de ani ca s[ se desf[teze @n ea @n prezen\a lui Hristos ]i am[gesc pe cei naivi pentru c[ ei nu cred nici @n m`ntuire, nici @n existen\a sufletului ]i judecata care se va face acestuia ]i nici @n via\a ve]nic[ din #mp[r[\ia lui Dumnezeu.
Timpul scrierii Apocalipsei este cu aproxima\ie anul 90 d.Hr. c`nd deja trecuse mai mult de un sfert de veac de c`nd cre]tinii erau persecuta\i pentru credin\a lor. Aceste persecu\ii @ncepuser[ @nc[ din timpul lui Nero ]i dup[ o perioad[ pu\in mai lini]tit[ pentru cre]tini reizbucniser[ cu ]i o mai mare intensitate.
#n ceea ce prive]te @mp[r\irea Apocalipsei ea poate fi f[cut[ @n modul urm[tor:
Un prolog la @ntreaga carte ]i la scrisorile c[tre cele ]apte Biserici (Cap I, 1-3);
Partea istoric[ a c[r\ii cu:
porunca scrierii celor ]apte scrisori, vederea Fiului Omului care t`lcuie]te cele v[zute de Ioan (Cap. I, 4-20);
cele ]apte scrisori prin care Domnul Iisus Hristos trece @n revist[ Bisericile analiz`nd starea duhovniceasc[ a acestora, d`nd @ndrum[ri pentru @mbun[t[\irea vie\ii duhovnice]ti a fiec[reia, amenin\[ndu-le cu pedepse dac[ nu se vor @ndrepta, @ncuraj`ndu-le ]i f[g[duindu-le r[spl[\i celor care vor persevera @n @nt[rirea vie\ii duhovnice]ti (Cap II-III);
III. Partea profetic[ a scrierii cu:
deschiderea @n cadrul liturgic a celor ]apte pece\i ]i cele ]ase tr`mbi\e ale pl[gilor precum ]i judecata premerg[toare a unei lumi care r[m`ne p`n[ la urm[ nepoc[it[ (Cap. VI-IX);
evenimente de trecere spre lupta final[ a satanei @mpotriva Bisericii, pe care o veste]te a ]aptea tr`mbi\[ (Cap. X-XI);
atacul final al balaurului sau al fiarei @mpotriva Bisericii ]i uciderea celor 144.000 de sfin\i(Cap. XII-XIV);
contraatacul lumii cere]ti, dumnezeie]ti cu cele ]apte cupe ale pl[gilor sau pedepselor celor de pe urm[, sf`r]e]te prin distrugerea centrului de putere al cet[\ii desfr`nate a Babilonului ]i prin nimicirea eshatologic[ a o]tilor acesteia de c[tre Mesia ]i oastea mesianic[ (Cap. XV-XIX);
diferite imagini privind judecata din urm[ ]i starea de fericire a drep\ilor (Cap. XX, 1-XXII, 5);
IV. Un epilog (Cap. XXII, 6-21).
Pe parcursul scrierii se vede cum cele anterioare ]i viitoare se interclaseaz[ cu cele prezente, trecute ]i viitoare.
“#n introducere (Cap. I, 1-10) Domnul Iisus Hristos, care-i face Apostolului Ioan descoperirea, i se prezint[ ca <<martorul cel credincios, Cel @nt`i n[scut din mor\i ]i Domnul @mp[ra\ilor p[m`ntului>>, Care, de]i p[timind, ne iube]te ]i ne-a dezlegat de p[catele noastre, prin S`ngele S[u, r[scump[r`ndu-ne ]i @nfiindu-ne ne-a f[cut pe noi fii, @mp[ra\i ]i preo\i ai lui Dumnezeu-Tat[l (Cap. I, 5-6). De asemenea se aminte]te cum El va veni pe norii cerului, la sf`r]itul veacului, c`nd @l vor vedea ]i se vor jeli cei ce l-au r[stignit (Cap. I, 7). Apoi spune c[ El este: <<Alfa ]i Omega …Cel ce este, Cel ce era (din ve]nicie) ]i Cel ce vine>> (Cap. I, 8). Iar Apostolul, fiind <<r[pit @n duh, @n zi de duminic[>> , prime]te aceast[ descoperire pe c`nd era exilat de Domini\ian @n Insula Patmos (Cap. I, 9-10). ”
Partea istoric[ (Cap. I, 11-20; Cap. II-III) ilustreaz[ activitatea bisericilor din Asia Mic[, aceasta constituind centrul cre]tinismului din acea vreme. Dup[ ce aminte]te numele celor 7 principale biserici citadine din Asia Mic[ “Apostolul vede @n mijlocul celor 7 sfe]nice ale bisericilor <<pe Cineva (Mielul prosl[vit, fost @njunghiat) asemenea cu Fiul Omului>> cu @mbr[c[mintea aurit[ ca fiind prosl[vit. Apostolului @nfrico]at, Domnul @i spune << Nu te teme! Eu sunt Cel dint`i ]i Cel de pe urm[, ]i Cel ce sunt viu. Am fost mort ]i, iat[, sunt viu @n vecii vecilor ]i am cheile mor\ii ]i ale iadului>> (Cap. I, 11-18); apoi explic[ taina celor 7 stele ]i a celor 7 sfe]nice (Cap. I, 19-20). ”
#n capitolul al II-lea se vorbe]te despre episcopii bisericilor din Efes, Smirna, Pergam ]i Tiatira ]i se arat[ lucrurile bune ]i rele ale fiec[rei Biserici @mpreun[ cu aprecierile, mustr[rile ]i recomand[rile cuvenite.
Scriind @ngerului Bisericii Efesului ceea ce i s-a poruncit, Apostolul zice: <<Acesta zice Cel ce \ine cele 7 stele (@ngerii-episcopii) @n dreapta Sa, Cel care umbl[ @n mijlocul celor 7 sfe]nice de aur (sau Biserici)>> (Cap. II, 1) . Domnul laud[ luptele acestui episcop cu <<apostolii mincino]i>>, dar @l ]i ceart[ c[ a p[r[sit dragostea dint`i, sf`tuindu-l s[ se poc[iasc[ pentru aceasta.
Pentru @ngerul Bisericii din Smirna i se spune: <<Acesta zice Cel dint`i ]i Cel de pe urm[, Cel care a murit ]i a @nviat: ]tiu necazul t[u ]i s[r[cia ta, dar e]ti bogat (@n fapte), ]i hula din partea celor ce zic despre ei @n]i]i c[ sunt iudei ]i nu sunt, ci Sinagog[ a Satanei, nu te va atinge>> (Cap. II, 8-9). #l @ndeamn[ s[ reziste la toate @ncerc[rile, c[ va primi <<cununa vie\ii>>. Iar cel ce va birui << nu va fi v[t[mat de moartea cea de-a doua>> (Cap. II, 10-11).
#ngerului Bisericii din Pergam i se spune c[ locuie]te unde este <<scaunul Satanei>>, \ine numele Domnului, <<Cel care are sabia ascu\it[ de am`ndou[ p[r\ile>> ]i n-a t[g[duit m[rturia Lui @n zilele Episcopului Antipa, mort martir. Totu]i i se repro]az[ c[ tolereaz[ pe unii care \in @nv[\[tura p[g`n[ a lui Balaam-vr[jitorul, ]i a lui Balac-rege idolatru, ca ]i pe a cea a nicolai\ilor, ]i, de nu se va poc[i, sabia gurii Domnului @l va lovi. Celui ce va birui @i f[g[duie]te o pietricic[-alb[ pe care e scris un nume nou, cunoscut numai de primitor (Cap. II, 12-17).
P[storului din Tiatira @i scrie cele spuse de <<Fiul lui Dumnezeu, ai C[rui ochi sunt ca para focului ]i picioarele asemenea aramei str[lucitoare>>. #i sunt apreciate faptele bune, credin\a, r[bdarea ]i faptele dinainte ]i de pe urm[. Dar i se repro]eaz[ c[ tolereaz[ pe Izabela, prooroci\[ mincinoas[ ce am[ge]te pe mul\i cre]tini, atr[g`ndu-i la desfr`n[ri ]i m`nc[ri idole]ti. #ns[ Domnul va r[spl[ti pe fiecare dup[ faptele sale. Celor din Tiatira, p[storindu-i cu toiag de fier, le f[g[duie]te <<steaua de diminea\[>>, primind putere de la Tat[l (Cap. II, 18-29).
Episcopului Bisericii din Sardes, <<Cel ce are cele 7 duhuri ale lui Dumnezeu>> @i spune mustr[tor: <<}tiu faptele tale c[ ai nume, c[ tr[ie]ti, dar e]ti mort>>. }i @l sf[tuie]te s[ privegheze turma ce i-a mai r[mas, c[ va veni Domnul ca un fur asupra lui. Cei r[ma]i credincio]i @n Sardes vor fi @mbr[ca\i @n haine albe ]i vor umbla cu El, ca ni]te biruitori ]i m[rturisitori @naintea Tat[lui ]i a @ngerilor Lui (Cap III, 1-6); iar numele lor nu se va ]terge din Cartea Vie\ii.
#ngerului Bisericii din Filadefia i se spune <<Cel Sf`nt, Cel Adev[rat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide ]i nimeni nu va @nchide…>>. Lui @i cunoa]te faptele, dar i-a l[sat o u][ deschis[, fiindc[ n-a t[g[duit numele Lui. Iar pe cei din <<sinagoga satanei>> Domnul @i va face s[ vin[ la picioarele lui, pentru c[ el (p[storul) a p[zit cuv`ntul r[bd[rii Lui ]i @l va p[zi de ceasul ispitei. Domnul vine cur`nd ]i @l va face <<st`lp @n templul lui Dumnezeu>>, scriind pe el numele Lui ]i al Ierusalimului ceresc (Cap.III, 7-15).
P[storului Bisericii din Laodiceea, i se spune la r`ndul lui: <<Cel ce este Amin, martorul cel credincios ]i adev[rat, @nceputul zidirii lui Dumnezeu>>, @\i ]tie faptele c[ e]ti <<c[ldicel>> ]i te trufe]ti c[ te-ai @mbog[\it @n cele materiale dar e]ti <<tic[los ]i vrednic de pl`ns ]i s[rac (@n fapte bune ) ]i orb ]i gol>>. Este sf[tuit deci s[ se poc[iasc[ @mbr[c`ndu-se @n ve]minte albe, ca s[ nu fie pedepsit de El, care st[ la u][ (a sufletului) ]i bate s[ i se deschid[, s[ intre, r[spl[tind pe biruitorul @n credin\[ ]i fapte (Cap.III, 14-22).
Capitolele IV-XX expun partea profetic[ a C[r\ii Apocalipsei, care este privit[ at`t din perspectiva prezentului c`t ]i din cea a trecutului ]i viitorului. Astfel, @n capitolul IV, Apostolul uit`ndu-se la cer, la glasul unei tr`mbi\e, vede o u][ deschis[ ]i pe Dumnezeu st`nd pe tron, @nconjurat de @ngeri, cele 7 duhuri ale Lui, de cei 24 de preo\i (tradus incorect prin <<b[tr`ni>>) ]i de cele 4 fiin\e serafimice, simbolizate prin cele 4 viet[\i. #ntreg acest cor ceresc c`nt[ ne@ncetat lui Dumnezeu: <<Sf`nt, Sf`nt, Sf`nt Domnul Dumnezeu , Atot\iitorul, Cel ce era ]i Cel ce este ]i Cel ce vine>>, Cel viu care ]ade pe tron ]i I se @nchin[ toate puterile cere]ti (Cap. IV, 1-11) sl[vindu-L ne@ncetat.
#n capitolul V se arat[ cum Dumnezeu \ine @n m`n[ o carte scris[, pecetluit[ cu 7 pece\i, pe care n-o poate dechide nimeni dec`t biruitorul <<leu din semin\ia lui Iuda, r[d[cina lui David>> sau Mielul care st[ @njunghiat @n mijlocul acelor fiin\e cere]ti (Cap. V, 1-6).
Mielul lu`nd cartea, cei de 24 preo\i cu c[delni\ele de aur pline cu t[m`ie -rug[ciunile sfin\ilor- c`ntau c`ntarea cea nou[ a vredniciei Lui pentru c[ a fost @njunghiat ]i a r[scump[rat lui Dumnezeu, cu s`ngele S[u, toate neamurile p[m`ntului, f[c`nd din ele o @mp[r[\ie de @mp[ra\i ]i preo\i ai lui Dumnezeu pe p[m`nt. Acestei laude ]i prosl[viri aduse Mielului @njunghiat i s-a al[turat toat[ f[ptura din cer, de pe p[m`nt ]i de sub el (Cap V, 7-14).
Capitolul al ]aselea descrie cum Mielul desface primele ]ase pece\i ale c[r\ii. Deschiz`nd prima pecete apare <<un cal alb ]i cel ce ]edea pe el avea un arc @n m`n[ ]i a pornit ca un biruitor>> (Cap. VI, 1-2); rup`nd pecetea a doua a ap[rut un <<cal ro]u ca focul, iar celui ce ]edea pe el i s-a dat s[ ia pacea de pe p[m`nt, iar oamenii s[ se @njunghie @ntre ei>>(Cap. VI, 3-4). C`nd a fost deschis[ a treia pecete, a ap[rut un al treilea c[l[re\ pe <<un cal negru>>, cu un c`ntar @n m`n[ c`nt[rind, ceea ce simbolizeaz[ foametea (Cap VI, 5-6). Pecetea a patra ascundea un cal galben-v`nat, pe care c[l[rea Moartea, dup[ care se \inea Iadul ucig`nd prin sabie ]i foamete ]i prin fiarele p[m`ntului a patra parte din vie\uitoarele p[m`ntului(Cap. VI, 7-8). C`nd a fost deschis[ pecetea a cincea, sufletele celor martiriza\i pentru credin\a @n Hristos, aflate <<sub jertfelnic>> (altar), cereau r[zbunarea s`ngelui lor v[rsat de cei care i-au prigonit ]i omor`t. Li se r[spunde @ns[ s[ stea lini]ti\i, @nc[ pu\in timp, p`n[ ce se va @mplini num[rul sfin\ilor ]i al martirilor (Cap. VI, 9-11). La deschiderea pece\ii a ]asea un cutremur mare a fost pe p[m`nt, soarele s-a f[cut negru, luna s-a @nro]it ca s`ngele, stelele cerului au c[zut ca smochinele din pom, iar cerul s-a retras ca un sul de piele. Atunci, @ngrozi\i, @mp[ra\ii, osta]ii ]i oamenii cereau mun\ilor s[-i ascund[, spre a sc[pa de m`nia cea mare a Mielului (Cap. VI, 12-17).
#n capitolul al ]aptelea autorul ne vorbe]te despre <<patru @ngeri, st`nd la cele patru unghiuri ale p[m`ntului>> iar un altul <<care se ridica de la R[s[ritul Soarelui>> le spune s[ nu v[t[me p[m`ntul, marea ]i copacii p`n[ ce nu vor fi pecetlui\i pe frun\ile lor cei o sut[ patruzeci ]i patru de mii, robii lui Dumnezeu din toate semin\iile lui Israel (Cap. VII, 1-8). Iar @naintea Mielului st[tea o mul\ime f[r[ num[r, din toate neamurile care striga: <<M`ntuirea este de la Dumnezeul nostru, Care ]ade pe tron, ]i de la Mielul>>. Dumnezeu era sl[vit @mpreun[ cu toate puterile cere]ti ]i de mucenicii ]i m[rturisitorii care au p[timit @n prigoane ]i ]i-au sp[lat ve]mintele @n s`ngele Mielului, albindu-le. <<Ei #l slujesc ]i-L pream[resc zi ]i noapte, Mielul fiind lumina lor; ]i El @i va duce la izvoarele apelor vie\ii (Cap. VII, 9-17).>>
Capitolul al optulea @ncepe cu deschiderea pece\ii a ]aptea, de c[tre Miel, dup[ o scurt[ t[cere, urmat[ de apari\ia a ]apte @ngeri cu tr`mbi\ele lor gata de a suna. Apare @ns[ un alt @nger st`nd @n altar, av`nd c[delni\a de aur plin[ cu t[m`ie mult[, @mpreun[ cu rug[ciunile sfin\ilor aduse Domnului. Dar @ngerul apriz`nd c[delni\a din focul altarului, a aruncat-o pe p[m`nt, pornindu-se tunete, fulgere ]i cutremure (Cap. VIII, 1-5). }i iat[ c[ @ngerii tr`mbi\eaz[, iar la tr`mbi\a primului @nger, s-a pornit o grindin[ ]i foc amestecat cu s`nge, arz`nd o treime din p[m`nt ]i copaci. Tr`mbi\a a doua face s[ cad[ @n mare un munte @nalt care preface @n s`nge a treia parte din apa m[rii, pierind a treie parte din f[pturile din mare ]i din cor[biile de pe mare (Cap. VIII, 6-9).
La sunetul celei de-a treia tr`mbi\e a c[zut din cer o stea uria][ (Lucifer) arz`nd ca o f[clie ]i care a ars a treia parte din r`uri ]i din izvoarele apelor. Numele stelei era <<Absintos>> ]i, din am[r[ciunea ca pelinul a apelor, mul\i oameni au murit. Cu tr`mbi\a a patra a fost lovit[ a treia parte din soare, din lun[ ]i din stele, ca s[ fie @ntunecat[ a treia parte a lor; chiar ]i ziua ]i noaptea au pierdut a treia parte din lumina pe care o aveau. Privind acestea, un vultur, zbur`nd spre @naltul cerului, s-a @ngrozit, strig`nd cu glas tare: <<Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe p[m`nt, din pricina celorlalte glasuri ale tr`mbi\ei celor trei @ngeri, care sunt gata s[ tr`mbi\eze!>> (Cap. VIII, 10-13).
#n capitolul al nou[lea ne sunt prezentate dezastrele pe care celelalte trei tr`mbi\e le anun\[. La tr`mbi\a celui de-al cincilea @nger, Apostolul a v[zut cum c[dea din cer pe p[m`nt o stea (balaurul) c[reia i s-a dat cheia ad`ncului (iadului). }i, deschiz`nd iadul, au ie]it fum ]i l[custe cu putere de scorpion, care au chinuit cinci luni oamenii care nu aveau <<pecetea lui Dumnezeu pe frunte>>. De @n\ep[turile lor oamenii c[utau moartea, dar ea a fugit de ei (Cap. IX, 1-6). L[custele erau ca ni]te cai cu care preg[tite de r[zboi, al c[ror @mp[rat este @ngerul ad`ncului, numit <<Abaddon>> sau <<Apollion>>, primul <<vai>> (Cap. IX, 7-11).
La tr`mbi\a @ngerului al ]aselea, din cele patru col\uri ale altarului de aur au fost delega\i cei patru @ngeri, care lega\i erau l`ng[ r`ul Eufrat, spre a omor@ a treia parte din oameni. Cei patru @ngeri sunt urma\i de dou[zeci de mii c`te zece mii (20.000 X 10.000) de c[l[re\i; iar din gurile cailor ie]eau, foc, fum ]i pucioas[, ucig`nd a treia parte din oameni (Cap. IX, 12-19), puterea cailor fiind @n gura ]i cozile lor. Dar nici a]a oamenii r[ma]i nu s-au poc[it de idolatria, desfr`ul ]i nelegiuirile lor (Cap. IX, 10-11, 14).
Capitolul zece vorbe]te de tr`mbi\a a ]aptea. #nainte @ns[ de a-]i suna @ngerul tr`mbi\a sa, Apostolul a v[zut un alt @nger pogor`ndu-se din cer; el avea pe cap curcubeul, fa\a str[lucea ca soarele, picioarele ca ni]te st`lpi de foc, iar @n m`n[ \inea o carte deschis[. Apoi, cu un picior @n mare ]i cu unul pe p[m`nt a r[cnit ca un leu. Dar vorbind cele ]apte tunete, Apostolul este oprit s[ scrie cele auzite, spun`ndu-i-se s[ pecetluiasc[ cele spuse de cele ]apte tunete. #ngerul s-a jurat pe Creatorul cerului ]i al p[m`ntului c[ timpul va disp[rea. }i c`nd va gr[i al ]aptelea @nger ]i va tr`mbi\a, atunci va fi sf`r]it[ taina lui Dumnezeu (Cap.X, 1-7). Ioan prime]te porunc[ s[ @nghit[ cartea primit[ din m`na @ngerului, spun`ndu-i-se c[ trebuie s[ prooroceasc[ @nc[ odat[ neamurilor (Cap. X, 8-11).
#n cel de-al unsprezecelea capitol, Apostolul spune c[ i s-a dat o trestie ca un toiag ca s[ m[soare templul lui Dumnezeu, @n interior, curtea templului fiind l[sat[ neamurilor, care vor c[lca @n picioare Cetatea Sf`nt[ 42 de luni (Cap. XI, 1-2). “Domnul a dat putere celor <<doi martori>> -prooroci, care au fost r[pi\i la cer, revenind pe p[m`nt ca s[ prooroceasc[ o mie dou[ sute ]i ]aizeci de zile, @naintea Domnului, f[c`nd minuni ]i arunc`nd foc din gura lor, ca s[-i mistuie pe vr[jma]ii lor. Ei pot @nchide cerul ca s[ nu mai cad[ ploaie @n acele zile ]i s[ prefac[ apele @n s`nge. Trupurilr lor vor z[cea pe uli\ele Sodomei ]i Egiptului duhovnicesc, timp de trei zile ]i jum[tate, bucur`ndu-se de moartea lor locuitorii de pe p[m`nt. Dup[ acele zile, trupurile lor @ns[ vor @nvia ]i se vor sui la cer (Cap. XI, 1-12). Atunci s-a produs un cutremur mare de p[m`nt, care a f[cut s[ se d[r`me a zecea parte din cetate, pierind ]apte mii de oameni iar ceilail\i poc[indu-se, au sl[vit pe Dumnezeu. Acesta era al doilea <<vai>> (Cap. XI, 13-14) @ncheiat, urmat de al treilea.”
“C`nd a tr`mbi\at @ngerul al ]aptelea, strig[t mare s-a auzit din cer zic`nd: <<#mp[r[\ia lumii a ajuns a Domnului nostru ]i a Hristosului S[u ]i va @mp[r[\i @n vecii vecilor. }i cei dou[zeci ]i patru de preo\i (tradus gre]it prin <<b[tr`ni>>), care ]ed @naintea lui Dumnezeu pe scaunele lor #l sl[vesc pe Cel Atotputernic Care @mp[r[\e]te>>. Iar neamurile s-au m`niat, dar a venit m`nia lui Dumnezeu ]i judecata Lui spre os`nda celor nelegiui\i ]i fericirea celor credincio]i ]i martiriza\i. Deschiz`ndu-se templul Domnului, s-a v[zut chivotul (Cap. XI, 15-20).”
#n capitolul doisprezece Apostolul vede @n cer un semn mare: o femeie @nve]m`ntat[ cu soarele, av`nd luna sub picioarele ei, iar pe cap o cunun[ de dou[sprezece stele, care, fiind @ns[rcinat[ se chinuia ca s[ nasc[ (Cap. XII, 1-2). Dar din cer i se arat[ alt semn: un balaur mare ro]u (Lucifer), av`nd ]apte capete ]i zece coarne; iar pe capete cununi @mp[r[te]ti, \in`nd cu coada lui, @n c[derea din cer, a treia parte din stelele cerului (@ngeri c[zu\i). Balaurul a]tepta s[ nasc[ femeia ca s[-i @nghit[ copilul de parte b[rb[teasc[; dar copilul, care avea s[ p[storeasc[ neamurile, a fost r[pit la tronul lui Dumnezeu, ]i femeia a fugit @n pustiu, unde Dumnezeu a hr[nit-o o mie dou[ sute ]aizeci de zile (Cap. XII, 3-6).
Urmeaz[ episodul r[zboiului dintre @ngeri, c`nd Arhanghelul Mihail, co oastea lui de @ngeri, a biruit ]i a aruncat din cer pe p[m`nt balaurul cu oastea sa. Atunci s-a f[cut bucurie mare @n cer, c`nd @ngerii biruitori strigau <<Acum s-a f[cut m`ntuirea ]i puterea ]i @mp[r[\ia Dumnezeului nostru ]i st[p`nirea Hristosului S[u, c[ci aruncat a fost p`r`]ul fra\ilor no]tri>>. #ngerii ]i sfin\ii au biruit prin s`ngele Mielului ]i prin cuv`ntul m[rturiei lor. De aceea se bucur[ cerul ]i p[m`ntul (Cap. XII, 7-12). Balaurul, v[z`ndu-se biruit, a prigonit femeia, arunc`nd asupra ei un r`u de ap[, dar p[m`ntul a @ngi\it apa (Cap. XII, 14-18).
#n capitolul treisprezece, Apostolul vede ie]ind din mare o fiar[ cu zece coarne ]i ]apte capete; pe capete avea zece cununi @mp[r[te]ti, iar pe capete – nume de hul[. Aceast[ fiar[ pare s[ fie Antihristul care lucreaz[ prin @mp[ra\ii romani sau puterea politic[, fiar[ c[reia balaurul i-a dat puterea sa. Unul din capetele fiarei, r[nit de moarte, <<fiind vindecat>>, tot p[m`ntul s-a minunat, @nchin`ndu-i-se balaurului ]i fiarei care i-a dat Antihristului st[p`nirea. Ea a primit putere s[ huleasc[ 42 de luni pe Dumnezeu, numele lui, cortul S[u, ]i pe cei ce locuiesc @n cer. Fiara a pornit r[zboi cu sfin\ii ca s[-i biruiasc[, @nchin`ndu-i-se ei to\i p[m`ntenii care nu sunt scri]i @n Cartea Vie\ii Mielului @njunghiat. Cine ucide va fi ucis. R[bdarea ]i credin\a sfin\ilor este r[spl[tit[ (Cap. XIII, 1-10).
“Apostolul a v[zut ]i o a doua fiar[ (proorocul mincinos) ridic`ndu-se din p[m`nt, cu dou[ coarne ca de miel, dar gr[ind ca un balaur. Ei i s-a dat st[p`nirea fiarei dint`i, ca s[ fac[ pe locuitorii p[m`ntului s[ i se @nchine acesteia, a c[rei ran[ de moarte fusese vindecat[. Fiara a doua face minuni false, ca s[ ademeneasc[ oamenii, pun`ndu-le semnul ei pe m`ini ]i pe frunte, numele ]i num[rul fiarei fiind 666 (Cap. XIII, 11-18).”
#n capitolul 14 Apostolul are alt[ viziune: Mielul st`nd pe muntele Sion, @nso\it de cei 144.000 de sfin\i, din cele dou[sprezece semin\ii ale lui Israel, care aveau scrise pe frun\ile lor numele Mielului ]i numele Tat[lui. To\i ace]tia, care prosl[veau cu putere pe Dumnezeu ]i pe Mielul Care i-a r[scump[rat, erau feciorelnici, al[tur`ndu-se c`nt[rii lor ]i cele patru fiin\e serafimice ]i corul @ngerilor (Cap. XIV, 1-5).
“#n acest timp un alt @nger din @naltul cerului vestea Evanghelia ve]nic[, spun`ndu-le, cu glas puternic, p[m`ntenilor s[ se @nchine Celui care a f[cut cerul ]i p[m`ntul. Al doilea @nger a vestit c[derea Babilonului (Roma) marea cetate, care a ad[pat neamurile cu vinul desfr`ului ei. Al treilea a vestit chinurile @nchin[torilor fiarei ]i chipului ei, @n foc ]i pucioas[, @naintea Mielului ]i a tuturor sfin\ilor care au r[bdat @ndelung pentru Iisus (Cap. XIV, 7-12). ”
“Autorul a mai auzit <<un glas din cer, zic`nd: Scrie: Ferici\i cei mor\i, cei ce de acum mor @ntru Domnul! Da, gr[ie]te Duhul: odihneasc[-se de ostenelile lor, c[ci faptele lor vin cu ei>> (Cap. XIV, 13). Se vede de aici Judecata particular[ f[cut[ @n timp, a celor ce mor zilnic, la care judecat[ particip[ ]i sfin\ii (cf. VI, 9-10; XVIII, 20; XX, 4). Privind apoi spre cer el vede un nor alb, pe care ]edea Mielul, Cel asemenea Fiului Omului, <<av`nd pe cap cununa de aur ]i @n m`n[ secera ascu\it[>>, pe care arunc`d-o @n jos, a secerat p[m`ntul. Un alt @nger a ie]it din templul ceresc, av`nd ]i el un cu\it; ]i @nc[ un @nger, ie]ind din templu, a aruncat pe p[m`nt cu\ita]ul primului; ]i culeg`nd via, a aruncat strugurii <<@n teascul cel mare al m`niei lui Dumnezeu>>, teasc din care <<a ie]it s`nge p`n[ la z[balele cailor, pe o @ntindere de 1.600 de studii>> (Cap. XIV, 14-20).”
#n capitolul al cincisprezecelea se vorbe]te despre ]apte @ngeri, cu ]apte pedepse ale m`niei lui Dumnezeu ]i de biruitorii fiarei ]i ai chipului ei, st`nd pe marea de cristal ]i c`nt`nd cu al[utele lui Dumnezeu, c`ntarea lui Moise ]i a Mielului, ]i sl[vind pe Dumnezeu ca #mp[rat al neamurilor pentru Judec[\ile Lui drepte. #n cerul deschis s-a v[zut templul cortului m[rturiei din care au ie]it cei ]apte @ngeri cu pedepsele lor.
Dup[ ce au primit, de la una din cele patru f[pturi serafimice (Cap. IV, 6-8), cei ]apte @ngeri cele ]apte cupe ale m`niei lui Dumnezeu, templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu, neput`nd nimeni intra @n templu, @n vremea urgiilor (Cap. XV, 1-8).
Capitolul 16 vorbe]te de glasul din cer, care porunce]te celor ]apte @ngeri s[-]i verse pe p[m`nt cupele m`niei lui Dumnezeu. “La cupa celui dint`i @nger, o bub[ rea ucig[toare, a lovit pe oamenii care se @nchinau fiarei. Al doilea @nger ]i-a v[rsat cupa @n mare, pref[c`nd-o @n s`nge ca de mort, omor`nd orice vietate din ap[. Cupa celui de-al treilea @nger a pref[cut apele r`urilor ]i izvoarelor @n s`nge. Acestea sunt judec[\ile drepte ale lui Dumnezeu asupra celor nelegiui\i, care au v[rsat s`ngele sfin\ilor (Cap XVI, 1-7). Al patrulea @nger ]i-a v[rsat cupa ]i oamenii au fost dobor`\i de o ar]i\[ mare, iar ei au hulit pe Dumnezeu, @n loc s[ se poc[iasc[. Al cincilea @nger ]i-a v[rsat cupa m`niei divine pe scaunul fiarei (Roma) ]i @n @mp[r[\ia ei, f[c`ndu-se @ntuneric; oamenii au hulit pe Dumnezeu, mu]c`ndu-]i limbile de durere. Al ]aselea @nger arunc`ndu-]i cupa @n Eufrat, au secat apele lui, @nlesnind venirea @mp[ra\ilor de la R[s[rit. Atunci, Apostolul a v[zut ie]ind din gura balaurului, a fiarei ]i a proorocului mincinos trei duhuri necurate, diavole]ti, asemenea unor broa]te, f[c`nd semne am[gitoare, ca s[ atrag[ pe @mp[ra\ii lumii la r[zboiul cel mare al lui Dumnezeu Atotputernicul, la Harmaghedon (Muntele Meghido) (Cap. XVI, 8-16). ”
Al ]aptelea @nger ]i-a v[rsat cupa @n v[zduh, ie]ind din tronul ceresc un glas mare, urmat de fulgere, vuiete, tunete ]i de cutremur puternic, ce au dus la pr[bu]irea Babilonului cel mare (Roma), rupt @n trei p[r\i, c`nd i-a dat Dumnezeu s[ bea din paharul m`niei Lui. Cu ea au pierit atunci ]i insulele ]i mun\ii de grindina mare c`t talantul, iar oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina acestei urgii (Cap. X, 17-21).
“#n al ]aptesprezecelea capitol unul din cei ]apte @ngeri cu cele ]apte cupe invit[ pe Apostol s[-i arate judecata marii desfr`nate (Roma) ]i a @mp[ra\ilor p[m`ntului, cu care s-a desfr`nat ]i s-a @mb[tat din vinul desfr`ului ei. El a v[zut @n pustiu o femeie (Roma) ]ez`nd pe o fiar[ ro]ie (Antihristul), plin[ de nume de hul[, av`nd ]apte capete ]i zece coarne (cf. Cap. XIII, 1). Ea are scris pe frunte un nume tainic <<Babilonul cel mare, mama desfr`natelor p[m`ntului>>, ]i este beat[ de s`ngele sfin\ilor ]i al martirilor lui Iisus (Cap. XVII, 1-6). Dar fiara ie]it[ din ad`nc merge spre pieire; ]i sfin\ii ale c[ror nume sunt scrise @n ceruri, se mirau de pedeapsa ei. Cele ]apte capete sunt cele 7 coline (mun\i) ale Romei pe care st[ desfr`nata ]i cei 7 @mp[ra\i dint`i; iar fiara este al optulea, dup[ ei. Cele 10 coarne sunt ]i ele al\i 10 @mp[ra\i, urm[tori care dau fiarei @mp[r[\ia lor, ca s[ porneasc[ r[zboi @mpotriva Mielului, @ns[ Acesta @i va birui ]i pe ea ]i pe ei (Cap. XVII, 7-14). Apele peste care st[tea marea cetate sunt popoarele lumii care i se @nchin[; iar cei zece @mp[ra\i din urm[, dup[ ce o vor servi, o vor p[r[si, ]i fiara va fi pustiit[ ]i ars[ @n foc. C[ci Dumnezeu a pus @n inima lor g`ndul de a @ndeplini ei voia Lui, d`nd @mp[r[\ia lor fiarei, @mplinind astfel voia Sa. (Cap. XVII, 15-18)”.
#n capitolul al optsprezecelea se vorbe]te despre un @nger plin de lumin[ care coboar[ din cer ]i anun\[ c[derea Babilonului celui mare, care a ajuns loca]ul demonilor ]i @nchisoarea tuturor duhurilor necurate ]i a p[s[rilor spurcate. Din vinul aprinderii desf[t[rii ai au b[ut neamurile, @mp[ra\ii p[m`ntului ]i negustorii lumii s-au @mbog[\it (Cap. XVIII, 1-3). Apostolul aude un glas din cer care veste]te cre]tinilor s[ ias[ din cetatea blestemat[ deoarece aceasta va fi pedepsit[ dup[ cum merit[ pentru nelegiuirile ]i trufia ei @mp[r[teasc[. Judecata lui Dumnezeu o va ajunge ]i @ntr-o singur[ zi, moartea, t`nguirea, foametea ]i focul o vor mistui. #mp[ra\ii ]i negustorii o vor pl`nge ]i o vor v[ieta, v[z`nd fumul focului @n care arde, consecin\[ a judec[\ii divine (Cap. XVIII, 4-19).
Singurii care se bucur[ ]i iau parte la judecata ei, pe care i-o face Dumnezeu, sunt sfin\ii, apostolii ]i proorocii. Dup[ aceea se arat[ cum un @nger a aruncat o piatr[ ca de moar[ @n mare, aceasta simboliz`nd pr[bu]irea ]i sf`r]itul Babilonului tainic, @n care nu va mai exista lumin[ de lamp[, nici glas de mire sau mireas[ ]i de negustori. #n cetatea nimicit[ nu mai era dec`t s`ngele proorocilor ]i sfin\ilor ]i al tuturor celor uci]i (Cap. XVIII, 20-24).
Capitolul nou[sprezece arat[ biruin\a Mielului asupra fiarei. Apostolul aude, <<@n cer, ca un glas puternic de mul\umire mult[ zic`nd: Aliluia! M`ntuirea ]i slava ]i puterea sunt ale Dumnezeului nostru! Pentru c[ adev[rate ]i drepte sunt judec[\ile Lui! Pentru c[ a judecat pe desfr`nata cea mare, care a stricat p[m`ntul cu desfr`narea ei, ]i a r[zbunat s`ngele robilor S[i, din m`na ei!>> Aceast[ bucurie a nimicirii fiarei este dublat[ de veselia ]i slava sosirii nun\ii Mielului cu Mireasa Lui (Biserica), @nve]m`ntat[ cu vison luminos, adic[ cu faptele cele drepte ale sfin\ilor. Apostolul prime]te porunc[ s[ scrie: <<Ferici\i cei chema\i la cina nun\ii Mielului !>> (Cap. XIX, 9). Uimit de aceast[ descoperire, Sf`ntul Ioan cade atunci @n genunchi ]i vrea s[ se @nchine @ngerului care-i explica vedeniile, @ns[ acesta @l opre]te ]i @i interzice, dar acest lucru nu pentru c[ nu trebuie s[ ne @nchin[m ]i s[ cinstim pe @ngeri ]i pe sfin\i, cum gre]it @n\eleg, protestan\ii ]i sectan\ii, ci fiindc[ ]i el (Apostolul) era ca ]i @ngerul, @n acela]i duh proorocesc. Din aceast[ cauz[ @ngerul @i spune: << Vezi s[ nu faci aceasta ! Sunt @mpreun[ slujitor cu tine ]i cu fra\ii t[i (apostoli), care au m[rturia lui Iisus. Lui Dumnezeu @nchin[-te, c[ci m[rturia lui Iisus este duhul proorociei !>> (Cap. XIX, 4-10).
“Apostolul a v[zut apoi cerul deschis ]i pe Mielul, numit ]i <<Credincios ]i adev[rat>>, st`nd c[lare pe un cal alb, ]i care judec[ ]i se r[zboie]te @ntru dreptate. El poart[ multe cununi pe cap, av`nd pe ele nume pe care nimeni nu le poate @n\elege, dec`t El. #mbr[cat @n ve]m`nt stropit cu s`nge, Mielul se nume]te ]i <<Cuv`ntul lui Dumnezeu>>; El este urmat de o]tile cere]ti, c[l[rind pe cai albi, purt`nd ve]minte de vison alb, curat. Din gura Lui ie]ea o sabie ascu\it[ pentru lovit neamurile, p[storite cu toiag de fier ]i c[lcate @n teascul vinului aprinderii m`niei lui Dumnezeu. Pe haina Lui are scris numele: <<#mp[ratul @mp[ra\ilor ]i Domnul domnilor>> (Cap. XIX, 11-16)”.
Un alt @nger, st`nd @n soare, chema cu glas tare p[s[rile cerului la osp[\ul cel mare al lui Dumnezeu, osp[\ oferit din trupurile @mp[ra\ilor ]i ale o]tilor lor. Aceste o]ti sunt adunate de fiar[ ]i de proorocul mincinos la r[zboiul cu Cel ce ]ade pe cal alb ]i cu o]tile Lui (Cap. XIX, 17-18). #ns[ fiara ]i proorocul mincinos sunt birui\i ]i arunca\i @n iezerul de foc ]i cu pucioas[; iar @mp[ra\ii, cu o]tile lor, sunt uci]i cu sabia ie]it[ din gura Celui ce ]ade pe un cal alb, ]i toate p[s[rile cerului s-au s[turat m`nc`nd din trupurile lor (Cap. XIX, 19-21).
Capitolul 20 reprezint[, de fapt, o repetare a celor descrise @n capitolul 19, a luptei finale, ]i cea mai furioas[ a balaurului ]i alia\ilor lui –fiara, proorocul mincinos ]i @mp[ra\ii p[m`ntului, cu o]tile lor – primii fiind arunca\i @n focul spiritual (simbolic) ve]nic, iar ceilal\i, uci]i. Acest capitol arat[ ]i @ncheierea veacului acestuia, la a Doua venire a Domnului, ca #mp[rat ]i Judec[tor, c`nd va judeca viii ]i mor\ii, dup[ care va urma transformarea acestei lumi ]i via\a ve]nic[. #nainte de acest sf`r]it, se aminte]te iar cum balaurul, care a fost legat pe mii de ani, va fi dezlegat <<c`t[va vreme>>, la sf`r]itul acestor veacuri, pentru r[zboiul final.
Sf`ntul Ioan relateaz[ apoi cum a v[zut un @nger, care s-a pogor`t din cer, av`nd cheia ad`ncului ]i un lan\ @n m`n[, cu care a legat pe balaurul-diavol ]i l-a aruncat @n @nchisoarea ad`ncului, pe mii de ani, pecetluind-o, ca s[ nu mai am[geasc[ neamurile. Aceast[ <<legare>> (simbolic[) este de fapt anterioar[ cu mii de ani acestui eveniment final, descris @n capitolul 19, ]i reamintit @n capitolul 20, cu noi am[nunte. }i numai c[tre sf`r]itul acestor mii de ani va fi dezlegat <<pu\in[ vreme>>, pentru ultimul efort (1-7).
Sf`ntul Ioan a v[zut ]i sufletele martirilor ]i sfin\ilor uci]i pentru credin\a ]i m[rturisirea lui Hristos Mielul, st`nd pe tronuri ]i particip`nd la judecata particular[, zilnic[, f[cut[ de Dumnezeu celor de cur`nd r[posa\i.
Ace]ti drep\i nu s-au @nchinat <<fiarei>> ]i <<chipului ei>>, nici n-au fost @nsemna\i pe m`n[ ]i pe frunte cu numele ei. Sfin\ii sunt vii ]i @mp[r[\esc cu Hristos <<mii de ani>>, at`t @n aceast[ via\[, c`t ]i dup[ moarte, p`n[ @n ziua cea de apoi, ]i peste care <<moartea a doua>> nu are nici o putere, c[ci ei au r[mas la <<@nvierea cea dint`i>>, dob`ndit[ prin Sf`nta Tain[ a Botezului ]i p[str`nd-o ne@ntinat[ p`na la moarte (4-6).
C[tre sf`r]itul mileniilor, Satana (balaurul) va fi <<dezlegat>> din @nchisoarea lui <<c`t[va vreme>>, ca s[ am[geasc[ neamurile, adunate sub Gog ]i Magog (nume simbolice) la r[zboiul final de pe fa\a p[m`ntului. Autorul furnizeaz[ noi am[nunte: cum li s-a @ng[duit s[ @nconjoare tab[ra sfin\ilor ]i Cetatea Sf`nt[ (Ierusalimul), dar Mielul a f[cut s[ se pogoare foc din cer ]i i-a mistuit (Cap XX, 7-9).
La Cea de-a Doua Venire a Sa, M`ntuitorul va ac\iona ca judec[tor al celor vii ]i al celor mor\i, ]i va arunca @n iezerul de foc balaurul, fiara ]i proorocul mincinos pe ve]nicie (Cap. XX, 10). }i, cu ei, ]i moartea va fi nimicit[, @mpreun[ cu iadul, dup[ ce vor fi judeca\i to\i viii ]i mor\ii din veac (Cap. XX, 11-15) dup[ faptele lor, scrise @n cele dou[ feluri de c[r\i: cartea drep\ilor ]i c[r\ile celor p[c[to]i, primind fiecare r[splata cuvenit[.
#n Capitolul 21 Apostolul vede totul nou: <<un cer nou ]i un p[m`nt nou>>, @n care coboar[ din cer, de al Dumnezeu, Cetatea Sf`nt[, Noul Ierusalim, g[tit[ ca o mireas[ pentru mirele ei. #n aceast[ cetate, oamenii s[l[]luiesc, @mpreun[ cu Dumnezeu, @n cortul Lui, unde nu este nici pl`ngere nici strig[t, nici durere; c[ci toate s-au f[cut noi de Alfa ]i Omega, care le va da s[ bea din izvorul apei vii (Cap. XXI, 1-7). Din acest loc sunt exclu]i to\i cei nelegiui\i – cei frico]i, necredincio]i, spurca\i, uciga]i, desfr`na\i, fermec[tori, idolatri ]i mincino]i, care ]i-au agonisit locul @n iezerul cu foc ]i pucioas[. Pentru ace]tia, dup[ moartea lor trupeasc[ urmeaz[ os`nda ve]nic[ sau <<moartea a doua>> (Cap.XXI, 8), ]i nu distrugerea sau aducerea lor la o stare de neexisten\[, cum gre]it consider[ mileni]tii, predestina\ienii.
Apoi, Apostolului, @i apare @ngerul care i-a ar[tat viziunea cu Mirele ]i Mireasa Lui, care @l duce @n duh, pe un munte @nalt, de unde @i ar[t[ Ierusalimul cobor`ndu-se din cer, cu slava lui Dumnezeu.
Cetatea Sf`nt[ avea 12 por\i, p[zite de 12 @ngeri, iar pe ele scrise numele celor 12 semin\ii ale lui Israel. #n cele patru p[r\i ale ei, cetatea are c`te trei por\i. Zidul ei avea 12 pietre de temelie, pe care erau scrise numele celor 12 Apostoli ai Mielului. #ngerul m[sura cu trestia din m`na lui cetatea, por\ile ]i zidul ei @n lung ]i-n lat, dou[sprezece mii de stadii. Zidul ]i templul erau din pietre scumpe, iar cele 12 por\i erau din m[rg[ritare (Cap.XXI, 9-21). Acolo nu exist[ templu, deoarece Dumnezeu e templul ei, iar Mielul este f[clia cet[\ii. Lumin[ de soare ]i lun[ nu mai exist[, c[ci cetatea este luminat[ de slava lui Dumnezeu ]i de Miel. Neamurile credincioase ]i @mp[ra\ii lor ne@ntina\i vor umbla @n lumina ei, aduc`ndu-i slav[ to\i cei scri]i @n cartea Mielului (Cap.XXI, 22-27) .
#n ultimul capitol, al dou[zeci ]i doilea se descriu pe scurt r`ul ]i pomul vie\ii cu fericirea care va fi @n ve]nicie. Apostolul descrie cum a v[zut r`ul ]i apa vie\ii, izvor`nd din tronul lui Dumnezeu, ]i al Mielului. #n acea cetate cre]te <<pomul vie\ii>>, care aduce roade de 12 ori pe an, ]i ale c[rui frunze au puteri vindec[toare asupra oamenilor. Acolo este tronul lui Dumnezeu ]i al Mielului, al C[ror nume este scris pe frun\ile slugilor Lui, iar noapte nu va mai fi. Lumina cet[\ii sunt Dumnezeu ]i Mielul, ]i cei ce vor vedea acolo fa\a Lui vor @mp[r\i cu El @n veci (Cap.XXI, 1-5). Apoi @ngerul i-a spus Sf`ntului Ioan c[ Dumnezeul duhurilor proorocilor l-a trimis s[ vesteasc[ cele ce au s[ se @nt`mple @n cur`nd ]i ferice]te pe cei ce p[zesc cuvintele acestei proorociri (Cap.XX, 6-7).
Sf`ntul Evanghelist Ioan, v[z`nd ]i auzind acestea aievea, a c[zut @naintea @ngerului, vr`nd s[ i se @nchine, @ns[ a fost oprit de acesta, care i-a spus: <<Vezi s[ nu faci aceasta! C[ci sunt @mpreun[ – slujitor cu tine ]i fra\ii t[i, proorocii, ]i cu cei ce p[streaz[ cuvintele c[r\ii acesteia. Lui Dumnezeu @nchin[-te!>>. Apoi i-a spus: <<s[ nu pecetluie]ti cuvintele proorociei c[r\ii acesteia, c[ci vremea este aproape>>. }i adaug[: <<Cine e nedrept s[ nedrept[\easc[ @nainte. Cine e spurcat, s[ se spurce @nc[. Cine este drept, s[ fac[ dreptate mai departe. Cine este sf`nt, s[ se sfin\easc[ @nc[.>>. Acum vorbe]te direct Domnul, ]i zice: <<Iat[, vin cur`nd ]i plata Mea este cu Mine, ca s[ dau fiec[ruia, dup[ cum este fapta lui. Eu sunt Alfa ]i Omega, cel dint`i ]i cel de pe urm[, @nceputul ]i sf[r]itul.>> (Cap. XXII, 9-13).
#n continuare Domnul Isus Hristos gr[ie]te c[ a trimis pe @ngerul S[u s[ descopere Bisericii acestea. Iar Duhul ]i Mireasa (Biserica) @l cheam[ s[ vin[ ]i s[ dea @n dar credincio]ilor adev[ra\i apa vie\ii. Domnul avertizeaz[ c[ dac[ va scoate sau va ad[uga cineva ceva acestei proorociri, va fi pedepsit ]i scos din Cartea Vie\ii (Cap.XXII, 16-18). Ultimele dou[ versete @ncheie cartea astfel: <<Cel ce m[rturise]te (Domnul) acestea zice: Da vin cur`nd!>>. }i i se r[spunde: <<Amin! Vino, Doamne Iisuse!>>. }i Apostolul @ncheie cer`nd <<Harul Domnului>> peste to\i (20-21).
Dup[ aceast[ privire @n mare a @ntregului cuprins al C[r\ii Apocalipsei, oricine poate constata cu satisfac\ie c[ pe parcursul @ntregului con\inut nu este vorba dec`t de “o lupt[ spiritual[ @ntre dou[ mari c[petenii (Mielul ]i balaurul), care-]i revendic[ fiecare dreptul de st[p`nire ]i @mp[r[\ire peste aceast[ lume: primul @n calitate de Creator ]i R[scump[r[tor, M`ntuitor al ei; iar cel[lalt, ca arhanghel r[zvr[tit ]i alungat din cer, dar devenit, prin ispit[ si vicle]ug <<st[p`nitorul acestei lumi>> (cf. Matei IV, 8-9; Ioan XII, 31)”.
Iat[, deci, c[ a]a cum este privit Fiul lui Dumnezeu, Mielul Hristos, #mp[ratul, Arhiereul ]i Judec[torul activ`nd @n via\a p[m`nteasc[ ]i @n cea cereasc[, a]a este privit[ ]i Biserica divin[ ]i uman[, p[m`nteasc[ sau lupt[toare ]i cereasc[ sau biruitoare. Atunci ]i acolo totul va fi nou, @n acea lume transfigurat[, spiritualizat[ unde locuitorii cerului: @ngerii, apostolii, proorocii ]i sfin\ii tuturor mileniilor vor fi @mpreun[ cu Dumnezeu unde slava Lui ]i f[clia Mielului vor fi lumina lor, @n ve]nicie.
III SISTEME DE INTERPRETARE A APOCALIPSEI
Biserica, fiind institu\ie divino-uman[ condus[ @n mod nev[zut de @nsu]i Iisus Hristos, Dumnezeul @ntrupat, a primit de la Acesta puterea de a nu gre]i niciodat[ @n hot[r`rile ]i deciziile pe care le ia. Chiar Hristos a afirmat acest lucru prin cuvintele spuse Sf`ntului Apostol Petru, c`nd a zis: <<Pe aceast[ piatr[ voi zidi Biserica Mea ]i por\ile iadului n-o vor birui>> (Mt. XVI, 18), piatra fiind m[rturisirea c[ Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
#n misiunea Bisericii de a pov[\ui ]i conduce credincio]ii spre #mp[r[\ia Cerurilor o atribu\ie important[ a fost ]i aceea de a selecta dintre c[r\ile care circulau @ntre cre]tini @n perioada imediat urm[toare mor\ii ultimului Apostol pe acelea pe care ea le considera scrise sub inspira\ie dumnezeiasc[. A]a au fost adunate toate aceste c[r\i @ntr-una singur[ ]i au format ceea ce noi numim ast[zi Biblia sau Sf`nta Scriptur[. Aceasta cuprinde dou[ mari p[r\i: Vechiul Testament ]i Noul Testament. #n Vechiul Testament preluat de c[tre Biserica Cre]tin[ de la evrei sunt descrise: crearea lumii de c[tre Dumnezeu, c[derea @n p[cat a primilor oameni ]i ruperea comuniunii cu Dumnezeu, alegerea poporului evreu de c[tre Dumnezeu @n vederea @ntoarcerii tuturor oamenilor la comuniunea cu Dumnezeu ]i vestirea prin profe\ii acestui popor a venirii Aceluia care va @mp[ca pe oameni cu Dumnezeu ]i va restabili firea uman[ la starea originar[ din rai. Noul Testament descrie @ntruparea Fiului lui Dumnezeu ]i activitatea Acestuia, pe p[m`nt timp de trei ani, desf[]urat[ @n scopul m`ntuirii oamenilor precum ]i epistole scrise de o parte din Apostolii ]i ucenicii S[i pentru @nt[rirea unor comunit[\i cre]tine recent @nfiin\ate.
Ultima carte a Noului Testament este Apocalipsa scris[ de Sf`ntul Evanghelist Ioan. De aici rezult[ clar c[ @nv[\[tura cuprins[ @n ea trebuie s[ se afle @ntr-o str`ns[ leg[tur[ ]i unitate cu cea care g[se]te @n toate celelate c[r\i ale Sfintei Scripturi. Ea nu poate, deci, s[ con\in[ idei str[ine sau contradictorii cu celelate p[r\i ale Scripturii altfel Biserica primar[ nu ar fi inclus-o printre c[r\ile canonice @n\eleg`nd mult mai bine mesajul ei dec`t noi ast[zi. Acesta este un lucru foarte important pe care trebuie s[-l ]tie cel care vrea s[ t`lcuiasc[ Apocalipsa.
Toate adev[rurile pe care Dumnezeu le-a revelat oamenilor, fiindu-le de neap[rat[ trebuin\[ pentru dob`ndirea m`ntuirii, sunt depozitate @n Sf`nta Tradi\ie a Bisericii. Majoritatea acestor @nv[\[turi au fost transmise din genera\ie @n genera\ie pe cale oral[ de-a lungul timpului. Doar o mic[ parte din acestea au fost scrise ]i astfel s-a ob\inut Sf`nta Scriptur[; a]a cum foarte sugestiv spunea un scriitor bisericesc: “Biblia este doar un fruct @n pomul Tradi\iei”. Cuprinz`nd adev[ruri revelate de Dumnezeu nimic neadev[rat nu putem g[si @n Sf`nta Scriptur[. M`ntuitorul Iisus Hristos #nsu]i spunea c[rturarilor ]i fariseilor: <<Cerceta\i Scripturile c[ @n ele socoti\i c[ ave\i via\[ ve]nic[>> (In. V, 39).
Tema central[ a propov[duirii Domnului Iisus Hristos, care a adus oamenilor deplina @nv[\[tur[ necesar[ m`ntuirii, este venirea #mp[r[\iei lui Dumnezeu. Dar aceast[ #mp[r[\ie @ncepe @nc[ de aici din via\a p[m`nteasc[ a oamenilor ]i ea se manifest[ @n dou[ moduri: primul – exterior omului -Sf`nta Tradi\ie ]i Sf`nta Scriptur[ ]i al doilea interior omului prin via\a interioar[, sufleteasc[ a fiec[ruia. Aceast[ manifestare interioar[ este afirmat[ de Hristos prin cuvintele: <<#mp[r[\ia lui Dumnezeu nu va veni @n chip v[zut. }i nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. C[ci iat[ #mp[r[\ia lui Dumnezeu este @nl[untrul vostru>> (Lc. XVII, 20).
Adev[rurile de net[g[duit legate de via\a noastr[, dezv[luit[ de Iisus Hristos, noi le putem constata ]i @n\elege printr-o analiz[ a sufletului omenesc @n ceea ce are acesta mai profund. Datorit[ revela\iei divine ]i studiind ]i analiz`nd rezultatele psihologiei orice om care caut[ @n mod sincer ]i f[r[ idei preconcepute s[ descopere care este sensul vie\ii p[m`nte]ti se va bucura de g[sirea acestuia. Cuvintele <<#mp[r[\ia lui Dumnezeu este @nl[untrul vostru>> arat[ c[ aceast[ #mp[r[\ie este alc[tuit[ din adev[r, pace ]i bucurie @n Duhul Sf`nt.
Dac[ oamenii buni ]i credincio]i simt @nc[ din via\a p[m`nteasc[ bucuria raiului @n sufletul lor, cei r[i, prin nelini]tea ]i tulburarea continu[ de care sunt st[p`ni\i pregust[ chinurile iadului. Deci sufletele oamenilor oglindesc @nc[ din existen\a anterioar[ mor\ii trupe]ti fie raiul, fie iadul. Aceasta arat[ c[ via\a viitoare a omului, fie @n #mp[r[\ia lui Dumnezeu, fie @n iad, nu este dec`t o continuare fireasc[ a vie\ii p[m`nte]ti. Bine@n\eles c[ vor exista ]i diferen\e. Una const[ @n faptul c[ intensitatea sim\irii fericirii suflete]ti @n #mp[r[\ia lui Dumnezeu precum ]i intensitatea chinurilor @n iad sunt incomparabil mai mari @n via\a viitoare. O alt[ diferen\[ este c[ @n timp ce @n orice moment al vie\ii p[m`nte]ti depinde de voin\a omului s[-]i schimbe modul de via\[ @n via\a viitoare acest lucru nu mai este posibil. Deci cercet`nd starea moral[ a sufletului pe p[m`nt putem prevedea situa\ia lui viitoarea de dincolo de morm`nt.
Bl`nde\ea ]i smerenia cre]tin[ unite cu n[dejdea puternic[ @n odihna ]i bucuria ve]nic[ promise de Dumnezeu inund[ sufletul de o cereasc[ pace. Tocmai dob`ndirea ]i p[strarea acestei lini]ti interioare trebuie s[ fie scopul principal al omului p`n[ la moarte. C[ a]a este Iisus Hristos a spus-o l[murit prin cuvintele: <<Lua\i jugul Meu asupra voastr[ ]i @nv[\ati-v[ de la Mine, c[ sunt bl`nd ]i smerit cu inima ]i ve\i g[si odihn[ sufletelor voastre. C[ jugul Meu e bun ]i povara Mea este u]oar[>> (Mt. XI, 29-30). }tiind c[ oamenii alearg[ dup[ multe @n via\a aceasta p[m`nteasc[ ]i c[ niciodat[ nu vor fi mul\umi\i cu adev[rat de ceea ce g[sesc @n fiin\ele ]i lucrurile acestei lumi, r[m`n`nd pururea nelini]ti\i suflete]te, Dumnezeu-Omul a adresat tuturor oamenilor o chemare care va r[m`ne valabil[ p`n[ la sf`r]itul veacurilor: <<Veni\i la Mine to\i cei osteni\i ]i @mpov[ra\i ]i Eu v[ voi odihni pe voi>> (Mt. XI, 28).
“Sufletul care tr[ie]te pe p[m`nt simte pofte nepotolite ]i ne@mplinite; aceasta este o stare contrar[ naturii omului, contrar[ voin\ei lui Dumnezeu ]i nu reprezint[ dec`t un @nceput al chinului moral, al dezvolt[rii ne@ncetate a uneia dintre acele st[ri pasionale ale sufletului, cum ar fi: invidia, m`ndria, l[comia, desfr`narea, @mbuibarea, ura ]i lenevirea – toate cele care-l fac pe suflet s[ moar[, dac[ el nu se vindec[ printr-o credin\[ sincer[ ]i nu lupt[ @mpotriva patimilor.”
Omul este deci nemuritor chiar dac[ existen\a dinainte de moartea trupeasc[ este diferit[ de cea care urmeaz[. #n mod cum nu se poate mai clar Hristos a spus aceasta prin cuvintele: <<Nu e Dumnezeul mor\ilor ci al viilor>> (Mt. XXII, 32). #ns[, mai ales @n vremurile de azi, datorit[ abuzului pe care-l fac oamenii @n folosirea ra\iunii, s-a ajuns la o dec[dere moral[ at`t de profund[ @nc`t “se uit[” de existen\a sufletului de dincolo de morm`nt ]i se pierde din vedere tocmai lucrul cel mai important al vie\ii pe acest p[m`nt, scopul existen\ei omului. #n noaptea vie\ii ve]nice omul b`jb`ie @n c[utarea luminii celei adev[rate ]i @n multe cazuri se mul\ume]te cu g[sirea unor false lumini care nu pot s[-l bucure cu adev[rat cu str[lucirea lor ]i s[-i aduc[ lini]tea ]i pacea sufleteasc[. Trece cu u]urin\[ peste cuvintele exprimate at`t de clar de Domnul: <<Eu sunt Lumina lumii; cel ce-mi urmeaz[ nu va umbla @n @ntuneric ci va avea lumina vie\ii>> (In. VIII, 12).
Aceasta este deci ideea principal[ a Noului Testament: omul este nemuritor existen\a lui netermin`ndu-se cu moartea trupeasc[ iar starea de fericire sau de chin care urmeaz[ este o consecin\[ fireasc[ a faptelor s[v`r]ite @nainte de aceasta.
#n ceea ce prive]te cartea Apocalipsei una din problemele ce au fr[m`ntat ]i continu[ s[ fr[m`nte pe cititorii acesteia o constituie descoperirea adev[ratului @n\eles al pasajelor acestei lucr[ri. Din acest punct de vedere mul\i au ajuns la interpret[ri at`t de fanteziste ]i de str[ine @nv[\[turii cre]tine @nc`t pe bun[ dreptate s-a putut spune c[ “istoria interpret[rii Apocalipsei alc[tuie]te un capitol considerabil @n istoria r[t[cirilor min\ii omene]ti”. Nu este @ns[ mai pu\in adev[rat c[ aceast[ carte, poate cea mai citit[ din toat[ literatura profetic[ a lumii, nu mai este @n zilele noastre pe @n\elesul tuturor ]i chiar se observ[ c[ odat[ cu trecerea timpului v[lul care se a]terne peste aceste profe\ii pare s[ se @ngroa]e, pun`nd @n calea credincio]ilor obstacole tot mai grele pentru dreapta ei t`lcuire. “Sunt veacuri @ntregi, de c`nd Apocalipsa Sf`ntului Ioan, fiul lui Zevedei, ]i-a ferecat mai mult por\ile ]i de c`nd to\i exege\ii caut[ cu st[ruin\[ ]i cu ingeniozitate cheia care s[ le poat[ deschide. Toate cheile n[scocite p`n[ acum cu ajutorul imagina\iei sunt @ns[ nepotrivite, iar Apocalipsa continu[ a se @nf[\i]a cititorilor, care folosesc asemenea chei, ca o carte tot mai misterioas[ ]i mai ne@n\eleas[.”
De-a lungul timpului s-au ridicat numeroase @ntreb[ri ce au c[utat s[ g[seasc[ de unde provine greutatea @n\elegerii acestei c[r\i canonice ]i chiar au existat voci care au sus\inut c[ aceasta provine din @nsu]i cuprinsul ei. Adev[rata critic[ biblic[, @ns[, a formulat clar r[spunsul la aceast[ problem[ ]i anume: “Autorul Evangheliei a patra ]i al celor trei Epistole care-i poart[ numele, nu putea scrie o carte obscur[ prin @nsu]i con\inutul ei, adic[ o carte pe care s[ n-o fi @n\eles nici el, nici primii ei cititori. Nu putea scrie o carte f[r[ @n\eles tocmai ucenicul prea iubit al Domnului ]i teologhisitorul Logosului dumnezeiesc, c[ci o astfel de carte n-ar fi fost de nici un folos duhovnicesc pentru cre]tinii c[rora le-a fost dedicat[. Cheia @n\elegerii Apocalipsei n-a fost prin urmare o cheie misterioas[ sau inexistent[. Dar ea nu mai trebuie c[utat[ @n fantezia exege\ilor ci @n caracterul literar al c[r\ii, @n condi\iile speciale care au determinat compunerea ei ]i mai ales @n tezaurul profetic al revela\iei biblice, din care Apocalipsa face parte integrant[.”
Studiind cu aten\ie istoria literaturii oric[rui popor ]i mai ales istoria literaturii oric[rei religii ajungem s[ @n\elegem faptul c[ nici o carte lipsit[ de @n\eles n-a supravie\uit autorului ]i c[ nici o scriere veche nu @]i poate p[stra de-a lungul veacurilor claritatea original[. Odat[ cu trecerea timpului @ns[ societ[\ile ]i popoarele uit[ felul @n care au g`ndit str[mo]ii lor, felul lor de a-]i exprima ideile, toate acestea fiind p[strate cu fidelitate doar de documentele istorice ale trecutului. De aici reiese faptul c[ interpretarea acestor documente devine cu at`t mai dificil[ cu c`t societatea ]i-a schimbat mai mult structura ]i, @n plus, ea este posibil[ numai pentru aceia care “se pot apleca asupra f`nt`nii istorice a trecutului, ca s[ citeasc[ @n ea acele idei care stau la baza unui document”. C[ci doar cei care au ajuns la puterea de a descifra istoria pot afla @n\elesul cel adev[rat al documentelor trecutului, pe care autorul @nsu]i a voit s[-l transmit[ cititorilor prin cuvintele sale, pentru ca astfel el s[ fie pre\uit ]i p[truns @n deplin[tatea lui frumuse\e ]i adev[r. C`t prive]te Apocalipsa, ]tim c[ ea s-a bucurat @n primele veacuri cre]tine de o larg[ circula\ie, ceea ce dovede]te c[ ea a avut un @n\eles bine determinat ]i pre\uit de cei ce s-au constituit @n primii ei cititori, pentru claritatea ]i utilitatea lui @n aprofundarea @nv[\[turii cre]tine. Din acest motiv Apocalipsa a ]i fost primit[ @n r`ndul c[r\ilor biblice canonice, ea posed`nd un revelat con\inut moral ]i religios, ce a fost @n\eles foarte bine de c[tre cre]tinii veacului apostolic, ce au a]ezat aceast[ carte al[turi de celelate scrieri ale Noului Testament.
Din cele pe care le-am amintit mai sus vrem s[ se desprind[ ideea foarte important[ c[, @n istoria oric[rei literaturi vine un moment @n care textele vechi @]i pierd @n\elesul pentru cititorii necunosc[tori ai trecutului. Ceea ce este evident de aici, este faptul c[, @n acel moment, textul unei scrieri nu mai poate pus @n m`na oricui, ci trebuie interpretat pentru public numai de c[tre cunosc[torii istoriei respective. Vedem de aici motivul principal pentru care interpretarea Sfintei Scripturi nu se poate face f[r[ o prealabil[ preg[tire introductiv[, adic[ f[r[ aprofundarea cuno]tin\elor filologice, arheologice, culturale, morale, religioase ]i sociale legate de istoricul fiec[rei c[r\i. #n plus, deoarece Apocalipsa, pe l`ng[ faptul c[ este o carte veche, este ]i una inspirat[, adic[ una care con\ine cuv`ntul lui Dumnezeu, cel care vrea s[ o @n\eleag[ ]i s[ o t`lcuiasc[ trebuie s[ posede ]i anumite calit[\i morale.
Prima calitate moral[ necesar[ t`lcuitorului este credin\a ad`nc[ ]i sincer[, care c[l[uze]te inteligen\a omului ]i-i deschide zarea lucrurilor supranaturale. El trebuie s[ fie deplin @ncredin\at c[ @ntreaga Sf`nt[ Scriptur[, ]i deci ]i cartea Apocalipsei, cuprinde cuv`ntul lui Dumnezeu, @nv[\[tura Dumnezeiasc[, cu taine ad`nci, pe care mintea omeneasc[ nu le poate cuprinede @n toat[ ad`ncimea lor, av`nd nevoie de ajutorul credin\ei. Nu exist[ erori @n textele sfinte dar exist[ o m[rginire a @n\elegerii noastre.
De asemenea, interpretul trebuie s[ fie @nzestrat cu evlavie ]i smerenie. Prin evlavie el se va transpune @n situa\ia scriitorului sfin\it, autorului c[r\ii, va medita asupra textului ]i va p[trunde @n\elesul lui profund. Prin smerenie va p[r[si orice prejudecat[ ra\ional[, orice idee filozofic[ preconceput[ ]i va interpreta cartea sf`nt[ cu umilin\[, ]tiind c[ se g[se]te @n fa\a cuv`ntului lui Dumnezeu, descoperit oamenilor.
Cum am amintit mai sus, cel care vrea s[ @n\eleag[ Apocalipsa trebuie s[ posede ]i anumite cuno]tin\e filologice. Acestea trebuie s[-i permit[ s[ ]tie exact ce semnifica\ie aveau cuvintele, cum formau cei din acele timpuri propozi\iile ]i frazele precum ]i @n\elesul expresiilor din acea vreme. #n plus, interpretul Sfintei Scripturi trebuie s[ cunoasc[ bine ]i ermineutica biblic[. Dar chiar ]i pentru cineva care ]tie bine aceste lucruri @n\elegerea Apocalipsei constituie un lucru dificil datorit[ construc\iei speciale a textului @n care autorul folose]te aproxima\ia (IV, 1 ].u. ; V, 11; X, 1; XIX, 6 etc.), exagerarea (XII, 3-4; XIII, 11), fantasticul (IX, 1 ].u. ; XIX, 17 ].u.), pseudonimia (XVII, 5), gematria (XIII, 18; XXI, 12 ].u.) ]i mai ales simbolismul (XII, 1 ].u. ; XIII, 1 ].u. ; XVII, 3 etc.) – adev[rate artificii de form[ – menite s[ dea un colorit viu ideilor ]i s[ le imprime mai ad`nc @n sufletul cititorilor.
Cartea Apocalipsei apar\ine unui gen literar care ast[zi nu mai este folosit. C[r\ile acestui gen, numite apocalipse, au constituit un gen literar tradi\ional @n iudaism. Astfel, @n vocabularul religios al epocii @n care a fost scris[ aceast[ carte, cuv`ntul “” arat[ ac\iunea de a da la o parte v[lul care acoper[ tainele divine. Tocmai de aceea au fost numite “apocalipse” toate scrierile care-]i propuneau s[ descopere oamenilor lucruri ]tiute numai de Dumnezeu ]i de fiin\ele cere]ti. Autorii apocalipselor nu sunt, @n iudaism, persoane cu o autoritate religioas[ deosebit[ ]i recunoscut[. De aceea, pentru a face ca scrierile lor s[ capete autoritate @n fa\a cititorilor, @mprumut[ nume mari din istoria sl[vit[ a neamului (Enoh, Noe, Avraam, Patriarhi, Moise, Ilie, Daniel, Ezdra, Baruh etc.), convin]i fiind c[ to\i ace]ti mari conduc[tori spirituali ar fi fost @n fond de acord cu cele scrise de ei.
Genul literar apocaliptic prezint[ mai multe caracteristici a c[ror cunoa]tere este de un real folos pentru cel care vrea s[ @n\eleag[ mesajul Apocalipsei chiar dac[ aceste caracteristici “@n Apocalips[ inspira\ia divin[ le-a transformat ]i @n[l\at: Sf`ntul Ioan @]i spune numele; scrierea sa cuprinde o @nv[\[tur[ a c[rei unitate este des[v`r]it[; el a ]tiut s[ dea un colorit personal metaforelor @nt`lnite ]i @n celelalte scrieri apocaliptice; el nu se ocup[ niciodat[ de probleme inutile; niciodat[ nu @ncearc[ s[ calculeze data sf`r]itului lumii; pentru el, prezentul ]i viitorul p[m`ntesc constituie etapa ini\ial[ a #mp[r[\iei lui Dumnezeu ; @n sf`r]it, asemenea proorocilor de odinioar[, el se adreseaz[ contemporanilor s[i direct, @n scop de @ndemn ]i @ncurajare, cu un accent de entuziasm spontan ]i sincer care impresioneaz[”.
Genul literar apocaliptic s-a n[scut odat[ cu fr[m`nt[rile socio-reigioase prin care a trecut Palestina pe vremea lui Antioh Epifaniu, pe la jum[tatea secolului al doilea @nainte de Hristos. Putem astfel s[ afirm[m c[ dezvoltarea literaturii apocaliptice merge @n paralel cu @nr[ut[\irea condi\iilor economice ]i politice ce au condus la cucerirea Ierusalimului de c[tre romani @n anul 63 @nainte de Hristos ]i mai ales la distrugerea lui ]i a templului @n anul 70 dup[ Hristos.
“Cea dint`i caracteristic[ a scrierii apocaliptice apocrife, compuse @n aceast[ epoc[, este pesimismul ]i fatalismul care le str[bate de la un cap[t la altul. Autorul unor asemenea apocalipse – fie c[ este vorba despre apocrifa Carte a lui Enoh, citat[ de c[tre Sf`ntul Iuda @n epistola canonic[ ce-i poart[ numele, fie c[ este vorba despre apocrifa Carte a-IV-a a lui Ezdra, sau despre orice alt[ scriere apocrif[ cu caracter apocaliptic – manifest[ o stare sufleteasc[ de disperare chinuitoare fa\[ de prezent ]i de ne@ncredere total[ @n reu]ita eforturilor umane pentru schimbarea ]i @mbun[t[\irea situa\iei prezente. Pentru el, toate evenimentele ar fi dictate dinainte de voin\a ne@mbl`nzit[ a unei fatalit[\i inexorabile. Convins p`n[ la dezn[dejde paralizant[ c[ lucrurile nu se mai pot schimba f[r[ interven\ia miraculoas[ ]i direct[ a lui Dumnezeu, autorul scrierii apocaliptice apocrife @ndeamn[, deci, pe cititori s[-]i ia g`ndul de la prezent ]i s[-]i ancoreze n[dejdea numai @n viitor. Cititorii sunt deci @ndemna\i s[ p[r[seasc[ orice efort personal sau colectiv de a-]i ameliora via\a ]i s[-]i consoleze a]teptarea doar cu efortul psihologic al unui eroism pasiv ]i cu nostalgia unor idealuri. Literatura apocaliptic[ apocrif[ face a]adar oper[ de adev[rat[ dezarmare moral[ a voin\elor, @ndrept`nd inimile cititorilor spre a]teptarea febril[ a interven\iei directe ]i miraculoase a lui Dumnezeu @n istoria popoarelor”.
O a doua caracterisic[ esen\ial[ a genului literar apocaliptic este dat[ de preferin\a pentru @nlocuirea adev[ratelor nume ale persoanelor ]i lucrurilor cu nume conven\ionale sau cu expresii simbolice. Apare aici utilizarea unei pseudonimii , adic[ o fals[ denumire a no\iunilor, ce formeaz[ de fapt predilec\ia @ntregii literaturi apocaliptice, predilec\ie ce @ndeamn[ pe autor s[-]i ascund[ numele ]i “s[-]i acopere marfa cu nume ilustre ale trecutului: patiarhi, profe\i sau apostoli”. #n unele cazuri aceast[ tendin\[ de ascundere a adev[ratelor nume ]i denumiri poate porni ]i din teama autorului de a nu fi urm[rit pentru caracterul subersiv al operei sale, totul pe fondul unui dezgust al autorului pentru starea social[ @n care tr[ie]te ]i al unei preferin\e fie pentru vremurile de alt[dat[, fie pentru vremurile viitoare considerate mai drepte ]i mai fericite. De aici rezult[ @n mod clar un lucru foarte important ]i anume acela c[: nici o apocalips[ nu trebuie interpretat[ ad-litteram.
Merg`nd mai departe @n analiza noastr[ putem delimita o a treia caracteristic[ a genului apocaliptic ]i anume fic\iunea literar[, acel procedeu literar ce permite autorului s[ evadeze din prezent ]i s[ se refugieze cu g`ndul @n trecut, @ntr-un trecut istoric @n spa\iul c[ruia el @]i poate alege dup[ voie un moment fictiv de viziune, din care prive]te, ca printr-o fereastr[ at`t evenimentele prezentului , c`t ]i pe cele ale viitorului. Concluzia care se desprinde de aici este aceea c[ @nainte de a fi o profe\ie, o scriere apocaliptic[ este mai ales o filozofie religioas[ a istoriei, de unde ]i excluderea oric[rei posibilit[\i de a c[uta @n apocalipse preziceri exacte ale viitorului.
O alt[ caracteristic[ ce @nso\e]te ]i d[ o not[ de specificitate genului apocaliptic o constituie frecventa folosire a aproxima\iei ]i exager[rii. Spre deosebire, @ns[, de omul de ]tiin\[ care-]i poate verifica efectiv descoperirea, nici profetul ]i nici autorul de apocalipse nu-]i pot verifica inspira\iile ]i vedeniile, c[ci pentru ei “graiul pare s[rac @n cuvinte ]i expresii, iar acestea prea s[race @n @nsemnare, ca s[ poat[ cuprinde ]i zugr[vi toat[ bog[\ia ideilor ]i toat[ m[re\ia lucrurilor intuite pe cale extraordinar[.” Din aceast[ cauz[ profe\iile se feresc mai totdeauna de preciz[ri precise iar apocalipsele cuprind, de obicei, descrieri foarte aproximative ]i foarte exgerate. De la aceast[ regul[ nu se abate nici Apocalipsa Sf`ntului Ioan Teologul, care abund[ @n expresii de genul: “ca un om”,“ca un b[tr`n”, “ca para focului”, “ca de tr`mbi\[”, “asemenea leului”, “ca un vuiet de valuri”, “ca sticla”, “ca o mare de sticl[”, “balaur mare” etc.
Exagerarea este folosit[ pentru un scop practic ]i anume acela de a produce o impresie c`t mai puternic[ asupra cititorului. Pentru a atinge acest scop “autorul caut[ ]i prefer[ imaginile cele mai irealizabile ]i descrierile cele mai fantastice (Apoc. IX, 17-19 etc.). #n chip voit expresiile sale sunt deci mai complicate deci dec`t ideile, lumea cereasc[ este amestecat[ artificial @n istoria uman[, iar lumea uman[ este transpus[ tale quale @n istoria cereasc[. Din aceast[ cauz[, un comentator serios nu va c[uta niciodat[ s[ trag[ concluzii dogmatice din combina\ia unor imagini apocaliptice strict irealizabile ]i nu se va @ndep[rta de @ndemnul Bisericii la pruden\[ maxim[ @n privin\a interpret[rii Apocalipsei”.
Ultima caracteristic[ important[ a genului literar apocaliptic este lipsa de claritate @n expunere, care este dat[ de ceea ce numim obscuritate. Astfel, profetul ]i vizionarul urm[resc @n primul r`nd s[ contemple prezentul ]i viitorul numai prin prisma eternit[\ii.
A]a cum se @n\elege din cuvintele sale, autorul Apocalipsei percepe bine culorile, liniile ]i dimensiunile lucrurilor, @ns[ ochiul s[u pierde propor\ia obiectelor de am[nunt ]i amestec[ totul @ntr-un tablou lipsit de perspectiva distan\elor ]i a reliefului specific.
“Numai studiul ajutat de compara\ia obiectelor cunoscute poate duce a]adar pe cititor la o @n\elegere c`t de sumar[ ]i de imperfect[ a viziunii apocaliptice. #n aceast[ lucrare, efortul s[u se izbe]te @ns[ chiar de la @nceput de inten\ia aghiografului, care anume ]i-a @mbr[cat inspira\ia @ntr-o hain[ de nep[truns. De obicei autorul Apocalipsei renun\[ voluntar la stilul propriu, spre a-]i @mbr[ca ideile @n haina simboalelor celor mai variate. Uneori, interpreteaz[ el @nsu]i parte din aceste simboale (Apoc. I, 20). Alteori, el propune cititorului adev[rate enigme, a c[ror dezlegare necesit[ nu numai efort intelectual, ci ]i cuno]tin\e speciale privind mentalitatea autorului ]i a destinatarilor scrierii sale (Apoc. XIII, 18). Toate acestea arat[ destul de l[murit caracterul specific al Apocalipsei ]i subliniaz[ @ndeajuns c`t de superficiali sunt aceia care socotesc c[ pot citi ]i interpreta aceast[ carte f[r[ nici o preg[tire special[ @n vederea acestui scop.”
Am subliniat aceste caracteristici ale genului literar apocaliptic pentru a se @n\elege de ce, “@n cadrul Bisericii Ortodoxe, citirea Apocalipsei s-a f[cut totdeauna cu cea mai extraordinar[ pruden\[ ]i totodat[ spre a @n\elege pentru ce, cu toat[ pre\uirea pe care i-o acord[ credincio]ii, ea este cartea asupra c[reia s-au scris p`n[ azi cele mai pu\ine comentarii”. Acest fapt, care se constat[ at`t @n literatura patristic[ veche, c`t ]i @n literatura cre]tin[ mai nou[, este cu totul semnificativ. El ne explic[ ]i motivul pentru care primirea Apocalipsei @n canonul Noului Testament s-a f[cut abia @n urma recunoa]terii celorlalte scrieri canonice. Am`narea @nscrierii Apocalipsei @n r`ndul c[r\ilor biblice n-a fost dictat[ @ns[ de motivul c[ Biserica s-ar fi @ndoit cumva de originea ei apostolic[ ]i de caracterul ei inspirat, ci pentru motivul c[ @n primele veacuri ereziile montaniste ]i mileniste s[v`r]eau grave abuzuri @n folosirea ei.
Analiza genului literar apocaliptic nu constituie, deci, o osteneal[ inutil[. Ea ne arat[, @n primul r`nd, c[ Apocalipsa Sf`ntului Ioan este alc[tuit[ dup[ un procedeu literar specific ]i c[ interpretarea ei trebuie s[ porneasc[ de la o cunoa]tere prealabil[ a tuturor tr[s[turilor caracteristice ale acestui gen literar. Cel ce nu cunoa]te @n mod critic legile fundamentale ale g`ndirii umane ]i care n-a studiat temeinic proceduri de exprimare a ideilor, nu va g[si niciodat[ drumul care s[-l conduc[ la @n\elegerea Sfintei Scripturi ]i cu at`t mai pu\in a Apocalipsei. Un astfel de om nu va putea afla niciodat[ cheia Apocalipsei ]i nu se va putea elibera niciodat[ de c[tu]ele literelor ]i ale cuvintelor ne@nsufle\ite, spre a prinde zborul ideilor care dau via\[ ]i @n\elepciune. Acesta este motivul pentru care @n\elegerea ]i cu at`t mai mult interpretarea Apocalipsei nu este accesibil[ oricui.
Un lucru evident este faptul c[ aceast[ cheie necesar[ @n\elegerii Apocalipsei nu este chiar at`t de misterioas[, de necunoscut[ ]i de inaccesibil[, pe c`t le place unora s-o descrie, c[ci g[sirea ei coincide cu @ncadrarea c[r\ii @n condi\iile istorice @n care a ap[rut, adic[ cu @ns[]i aflarea sensului pe care Sf`ntul Ioan ]i cre]tinii Asiei proconsulare l-au dat viziunilor.
A]adar, Apocalipsa, prin @nsu]i genul ei literar, nu este o carte cu totul misterioas[, c[ci limba ei nu este o limb[ necunoscut[ @n veacul apostolic, iar ideile ei nu sunt o revela\ie care aduc ceva cu totul nou pentru Biserica cre]tin[. Cristalizat[ @n 404 versete, limba Apocalipsei @mprumut[ din Vechiul Testament 518 cuvinte ]i expresii, 88 fiind luate numai din profe\ia lui Daniel, ]i enumerarea poate continua, c[ci autorul @mprumut[ din Genez[ imaginea pomului vie\ii, din Exod imaginea pl[gilor Egiptului, din Levitic imaginea jertfelor, din Numeri imaginea lui Balaam, din Deuteronom imaginea Sabatului, din Ezechiel imaginea Cur\ii Cere]ti ]i numele simbolice Gog ]i Magog, din Zaharia imaginea cailor ]i a v`nturilor, din Ioil imaginea l[custelor etc. Deci, pentru a putea p[trunde @n\elesul, stilul, ideile Apocalipsei este nevoie de o temeinic[ cunoa]tere a @nv[\[turilor Vechiului Testament.
De asemenea, autorul Apocalipsei nu se opre]te aici ]i @mprumut[ numeroase cuvinte, imagini ]i simboale din folclorul apocaliptic al epocii. Astfel, al[turi de vechile supersti\ii autohtone, la Efes se concentraser[ cele mai diferite credin\e, legende ]i obiceiuri religioase ce apar\ineau mai ales popoarelor orientale, ]i c[rora t`n[ra comunitate cre]tin[ trebuia s[ le reziste cu hot[r`re. Aceast[ situa\ie putem spune c[ era aproape similar[ @n toate localit[\ile mai populate din Asia proconsular[. Pretutindeni, imensa sete religioas[ a maselor populare era alimentat[ cu cele mai bizare ]i @n parte mai false concep\ii despre lume ]i via\[ @n timp ce: “literatura apocaliptic[ apocrif[ f[cea o adev[rat[ oper[ de destr[mare sufleteasc[ chiar printre cre]tini.” #n acest sens adversarii Bisericii, slujitorii lui Satan, sunt ar[ta\i prin animale s[lbatice ]i mon]tri marini ori tere]tri, institu\iile anticre]tine prin m[dularele acestei fiare, iar p[catele, virtu\ile ]i suferin\ele oamenilor sunt ar[tate prin felurite asem[n[ri, imagini ]i simboluri care aveau un @n\eles bine stabilit @n concep\ia cititorilor.
Textul Apocalipsei folose]te ]i elemente liturgice din cultul Bisericii timpurii pentru a descrie evenimentele viitoare care se vor petrece @n ceruri (de exemplu, ultima “tr`mbi\[” – instrument de cult). Utilizarea limbajului liturgic presupune o idee esen\ial[ a cre]tinismului timpuriu: cultul e o anticipare a sf`r]itului (Cullmann). Autorul are prima viziune nu @n mod @nt`mpl[tor @ntr-o duminic[ (I, 10 – unde apare prima men\iune cre]tin[ a “zilei Domnului”, cea a #nvierii lui Hristos), zi @n care primele comunit[\i se reuneau @n vederea cultului.
V[z`nd ravagiile suflete]ti pe care le f[cea literatura apocaliptic[ apocrif[ Apostolul a realizat c[ predicarea tradi\ional[ a @nv[\[turii cre]tine nu mai era @ndestul[toare ]i c[ trebuia adoptat[ o atitudine nou[ pentru a traversa aceast[ situa\ie. Ceea ce face Sf`ntul Ioan este, iat[, prezentarea credincio]ilor a unei noi Apocalipse scrise sub inspira\ia Sf`ntului Duh ]i deci opus[ apocalipselor apocrife, c[ci ea este insuflat[ Apostolului ]i se constituie @ntr-o adev[rat[ replic[ apostolic[ @mpotriva literaturii apocrife ]i @ntr-un mijloc prin care Biserica primar[ @nt[re]te credin\a cre]tin[ @n biruin\a final[ a Bisericii @n lume.
Evident este faptul c[ Apostolul se serve]te @n Apocalipsa sa, nu numai de vocabularul ]i ideile pur cre]tine, ci ]i de vocabularul, expresiile ]i ideile religioase ale adversarilor noii religii de unde apar astfel ]i nenum[ratele aluzii pe care noi nu le mai @n\elegem ast[zi dar care erau foarte clare pentru primii cititori ai scrierii sale. A]adar, multe din cuvintele, imaginile ]i simbolurile sale sunt luate ]i din scrierile apocrife din folclorul vremii, din Talmud, din str[vechile legende religioase ale Asiei anterioare cre]tinismului (golite, bine@n\eles, de orice nuan\[ politeist[).
“#n felul acesta, literatura cre]tin[ se @mbog[\e]te cu o scriere nou[, care alung[ din circula\ie apocalipsele apocrife ]i fere]te pe cititori de orice sincretism religios. Cel ce-]i @nchipuie c[ poate @n\elege uzul vorbirii ]i ideile Apocalipsei ignor`nd aceste izvoare care furnizeaz[ material de construc\ie pentru opera Evanghelistului Ioan, dovede]te, a]adar, lipsa oric[rei preg[tiri intelectuale pentru @n\elegerea critic[ a acestei scrieri.”
O cauz[ major[ care a generat de-a lungul timpului o @n\elegere gre]it[ a ideilor pe care le con\ine Cartea Apocalipsei a fost necunoa]terea semnifica\iei pe care cifrele ]i numerele le aveau pentru cei din acele timpuri. #n acest sens trebuie cunoscut c[: cifra unu evoc[ unitatea Fiin\ei Divine, cifra doi, cele dou[ firi ale M`ntuitorului, iar cifra trei, Persoanele Sfintei Treimi. Cifra patru are sens cosmografic (patru v`nturi, patru puncte cardinale, patru regiuni ale lumii) ]i simbolizeaz[ universul. Cifra ]apte, care evoc[ zilele s[pt[m`nii, num[rul planetelor cunoscute de cei vechi ]i darurile Sf`ntului Duh, simbolizeaz[ des[v`r]irea, plin[tatea, absolutul; @n schimb, ]ase (7 minus 1) simbolizeaz[ deficien\a, imperfectul, haosul, iar 666 este expresia maximei r[ut[\i, a]a cum cifra opt (7 plus 1) reprezint[ un adaos la des[v`r]ire iar 888, des[v`r]irea absolut[. Num[rul zece arat[ o cantitate destul de mic[, num[rul o sut[ unu arat[ o cantitate mai mare, iar num[rul o mie simbolizeaz[ o mul\ime nesf`r]it[, ori o durat[ aproape nelimitat[. Num[rul doisprezece, care aminte]te de cei 12 patriarhi, de cele 12 semin\ii ale lui Israel, ori de cei 12 Apostoli ai M`ntuitorului, @nchipuie]te totalitatea popoarelor lumii, adic[ tot neamul omenesc; tot astfel multiplii lui arat[ cantit[\i numerice considerabile, cov`r]itoare.
#n dificila misiune a @n\elegerii ]i interpret[rii c`t mai aproape de adev[r a Apocalipsei, nu putem s[ nu acord[m un loc important ]i condi\iilor istorice @n care a fost scris[ aceast[ carte. Astfel, “l[s`nd la o parte ireparabilele @nfr`ngeri politice ]i militare care @ngenunchiaser[ Palestina de la Antioh Epifaniu ]i Pompei p`n[ la Tit ]i Vespasian ]i trec`nd sub t[cere mizeria cresc`nd[ a maselor de sclavi, de liber\i ]i de muncitori liberi, ce-]i pierduser[ n[dejdea @ntr-o soart[ mai bun[, vom aminti c[ mediul geografic @n care a ap[rut Apocalipsa a fost, @n veacul apostolic, teatrul unor fenomene deosebit de impresionante. Istoricii vechi spun c[, @n tot acest secol, p[m`ntul Asiei a suferit nenum[rate cutremure. La anul 17, dou[sprezece ora]e au fost distruse @ntr-o singur[ noapte. La anul 60, Colose ]i Laodiceea au fost culcate la p[m`nt, pentru a fi din nou d[r`mate dup[ refacerea lor din ruinele primului cutremur. Ani de-a r`ndul, Palestina a suferit urm[rile dezastruase ale unei secete cumplite, iar furtuni @nsp[im`nt[toare au distrus recoltele unor regiuni @ntregi din Imperiul Roman @n anii 63, 68 ]i 69. #n anul 79, Vezuviul izbucne]te cu furie ]i @ngroap[ toate ora]ele ]i satele @nvecinate (…). La curtea imperial[, @mp[ra\ii se succed la intervale scurte, se ceart[ pentru domnie, se r[zboiesc ]i se extermin[ f[r[ mil[. Claudiu alung[ din Roma pe iudei, Nero incendiaz[ ora]ul ]i dezl[n\uie persecu\iile @mpotriva cre]tinilor. Dup[ o scurt[ perioad[ de lini]te plin[ de rele prevestiri, aceste persecu\ii sunt reluate apoi de Domi\ian, care exileaz[ chiar pe Sf`ntul Ioan @n insula Patmos. La anul 70, Ierusalimul este ocupat de romani, @n urma unei r[scoale a iudeilor, iar represaliile sunt cumplite. Astfel Templul este d[r`mat p`n[ la temelie ]i sute de mii de prizonieri iudei iau drumul captivit[\ii. De la aceast[ dat[, fiul lui Zevedei p[r[se]te Palestina ]i se stabile]te @n Efes.”
#n aceast[ perioad[, credin\a cre]tin[ se r[sp`nde]te r`nd pe r`nd @n toate localit[\ile mai de seam[ din provincia roman[ proconsular[ Asia. Cre]tinismul @nt`lne]te @ns[ @n drum, al[turi de erezia iudeo-gnostic[, pe care Sf`ntul Apostol Pavel o comb[tuse @n epistola c[tre Coloseni, ]i de unele erezii polimorfe, comb[tute @n epistolele pastorale, amenin\area nicolai\ilor, care predicau laxismul moral, erezia dochetist[, care t[g[duia realitatea @ntrup[rii Logosului, precum ]i propaganda precursorilor gnosticismului care deschid conflictul @ntre cre]tinism ]i p[g`nism. }tim din istorie c[, @n ciuda tuturor acestor curente contrarii, Biserica progreseaz[ continuu. Grupa\i @n jurul episcopului, mul\i credincio]i se @mpotrivesc cu hot[r`re oric[ror atacuri ]i sunt gata s[ @nfrunte cu b[rb[\ie orice persecu\ie. Cu toate acestea, unele semne de oboseal[ ]i de del[sare moral[ se manifest[ @n s`nul comunit[\ilor din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes ]i Laodiceea. Numai Filadelfia merit[ s[ fie l[udat[ pentru zelul ei misionar ]i pentru puritatea dogmei, a moralei ]i a cultului s[u. Celelate comunit[\i trebuie s[ @nve\e de la Apostol c[ Antihrist este deja prezent @n lume ]i @ncearc[ s[ le am[geasc[ prin fiecare eretic cu tendin\e dochetiste, prin fiecare desfr`nat cu idei nicolaite, prin fiecare cre]tin lipsit de respect fa\[ de cultul oficial al Bisericii.
Dar Sf`ntul Ioan Evanghelistul previne pe cititorii scrierii sale ]i de amenin\area unor adversari temu\i din afara Bisericii. Unul dintre ace]tia vine dinspre apus, altul dinspre R[s[rit. Dinspre apus, comunit[\ile cre]tine din Asia trebuie s[ se @mpotriveasc[ politicii religioase imperiale, care oblig[ provinciile s[ adore pe conduc[torii imperiului, vii sau mor\i, ]i s[ ridice sanctuare Romei asupritoare. Smirna se @nchina geniului Romei de aproape trei secole, Efesul de aproape un secol ]i jum[tate. R`nd pe r`nd, cet[\ile Asiei proconsulare devin neocore, adic[ se consacr[ oficial cultului idolatru al Romei. Octavian Augustus @]i organizeaz[ un cult propriu @n toate municipiile, Domi\ian se intituleaz[ chiar @n actele oficiale “Dominus et Deus nostre”. El porunce]te s[ i se zideasc[ un templu m[re\ chiar @n Efes, ale c[rui ruine au fost descoperite de c[tre arheologii austrieci @n anul 1930, ]i face din adorarea sa, criteriul romanit[\ii pentru provinciile asiatice.
#n toate aceste cazuri Sf`ntul Ioan ia atitudine @mpotriva acestei primejdii religioase ]i din acest motiv primele paisprezece capitole ale c[r\ii sale fac un paralelism polemic @ntre Cezar ]i Hristos, iar refrenele liturghiei cere]ti, care asigur[ unitatea spiritual[ a @ntregii drame, constituie o replic[ misionar[ @mpotriva cultului imperial at`t de ofensator pentru credin\a cre]tin[. Acest cult imperial folosea ca mijloc de propagare metoda unei persecu\iei violente, @ndreptat[ mai ales @mpotriva ucenicilor lui Hristos. “Domi\ian reediteaz[ cruzimea lui Nero, iar m[surile luate de el @mpotriva Bisericii redeschid persecu\ia religioas[ din vara anului 64, care @ngrozise chiar ]i pe necre]tini ]i care l[sase r[ni ad`nci @n amintirea comunit[\ilor cre]tine (Apoc. VI, 9-11). Prigoana din anul 96 rede]teapt[ @ntr-un chip straniu amintirea c[l[ului ]i evoc[ legenda popular[ dup[ care Nero nu murise la anul 67, ci se refugiase @n p[r\ile Eufratului, de unde se va @ntoarce la Roma @n fruntea unei armate puternice. Fal]i Nero au ap[rut, @ntr-adev[r, @n c`teva r`nduri. Unul, amintit de istoricul Tacit (II, 8, 9), fusese semnalat, pe vremea lui Oton, @ntr-una din insulele Ciclade; altul, amintit de istoricul Suietoniu (Neros – 57), amenin\a imperiul cu ajutorul par\ilor, pe vremea lui Titus (70-81, d. Hr.). A]a se n[scuse legenda lui Nero-redux, de la care literatura apocaliptic[ iudaic[ a]tepta nimicirea Romei ]i inaugurarea erei mesianice pentru poporul ales. A]a se n[scuse apoi, spre sf`r]itul veacului apostolic, legenda evoluat[ a lui Nero-Redivivus din scrierea apocrif[ “#n[l\area lui Isaia”, dup[ care Nero va @nvia, prin puterea diavolului, ]i se va n[pusti iar[]i, cu furia mult mai s[lbatic[, asupra comunit[\ilor cre]tine ]i asupra conduc[torilor lor. Sub aceast[ form[ legenda se oglinde]te oarecum chiar @n Apocalipsa Sf`ntului Ioan (XVII, 9 ].u.). To\i comentatorii o iau deci @n considerare @n explicarea simbolurilor Apocalipsei ]i combat actualizarea lor”.
Dar @n Apocalips[ cre]tinii nu sunt preveni\i doar @mpotriva primejdiei unor noi persecu\ii religioase pornite din capitala Imperiului Roman, ci ]i @mpotriva expansiunii cultului imperial, care-]i arat[ @nceputul @n apoteozarea @mp[ra\ilor ]i @n dorin\a lor de a li se ridica temple ]i altare ca unor zei.
#ns[ @n afar[ de cultul imperial @n aceast[ perioad[, a veacului apostolic, un cult puternic era acela al zeului Mithra, zeul discului solar, c[ruia i se ridicaser[ sanctuare m[re\e, serb[ri fastuase, un sacedo\iu arogant ]i brutal, care unea cultul imperial cu acela al zeului ]i @ncerca s[ sugrume chiar @n fa][ noul cult cre]tin. Cultul acestui zeu era foarte r[sp`ndit mai ales @n r`ndurile armatei romane.
Apocalipsa reflect[, a]adar, ]i protestul cre]tin @mpotriva cultelor idolatre din r[s[rit, a c[ror furie ]i ur`ciune evoc[ @n imagina\ia aghiografului chipul celor doi mon]tri din folclorul iudaic: Leviatan ]i Behemot (Enoh LX, 7 ].u.), oglindi\i mai ales @n simbolismul capitolului XIII.
Foarte succint redate acestea sunt @mprejur[rile istorice @n care Sf`ntul Apostol Ioan @]i desf[]oar[ activitatea misionar[ @n Asia ]i acestea reprezint[ ideile religioase care asaltau comunit[\ile cre]tine din jurul Efesului @n a II-a jum[tate a veacului @nt`i. Doar cunoa]terea lor @nl[tur[ v[lul care ascunde @n\elesul Apocalipsei ]i @ng[duie exegetului s[ repun[ cartea @n contextul de idei ]i de fapte pe care le oglinde]te. Dup[ ce cel care vrea s[ citeasc[ ]i s[ @n\eleag[ Cartea Apocalipsei ]i-a @nsu]it temeinic toate aceste cuno]tin\e preliminare, dac[ via\a sa este conform[ cu @nv[\[tura evanghelic[, pentru c[ Sf`ntul Apostol Pavel spune clar <<Omul trupesc nu pricepe cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu>> (I Cor. II, 14), poate s[ treac[ la realizarea scopului urm[rit. #ns[ el trebuie s[ \in[ seama de mai multe condi\ii pe care trebuie s[ le @ndeplineasc[ interpretarea pe care o d[:
– @n primul r`nd trebuie s[ respecte @n interpretare, regula de credin\[ a Bisericii, a]a cum ne @nva\[ toat[ tradi\ia ei de via\[ ]i @nv[\[tur[, evit`ndu-se orice interpretare care ar fi @n dezacord cu doctrina general[ a Sfintei Scripturi ]i a Sfintei Tradi\ii. #n acest sens se poate observa c[ Sfin\ii P[rin\i ai Bisericii au folosit cu foarte mult[ pruden\[ profe\iile Apocalipsei ]i c[ s-au ferit de orice actualizare a lor;
– @n al doilea r`nd trebuie s[ \in[ seama c[, @n conformitate cu legile fundamentale ale genului literar apocaliptic – metaforele, hiperbolele, alegoriile ]i simbolurile Apocalipsei nu trebuie luate @n sens literal;
– @n al treilea r`nd trebuie s[ observe c[ autorul Apocalipsei obi]nuie]te s[ indice realit[\i analoage prin simboluri diferite, s[ foloseasc[ acela]i simbol pentru no\iuni deosebite ]i chiar s[ simbolizeze unele simboluri prin altele; ]i putem men\iona aici, spre exemplifcare, faptul c[ Iisus Hristos se arat[ aproape simultan asemenea cu Fiul Omului, cu un Miel ]i cu un C[l[re\; c[ cele 7 capete ale fiarei care se ridic[ din mare reprezint[ at`t 7 mun\i, c`t ]i 7 @mp[ra\i; c[ Imperiul Roman este simbolizat printr-o fiar[, fiara la r`ndul ei, printr-unul din capetele sale, acesta printr-un num[r, iar num[rul este criptograma lui Nero, tipul lui Domi\ian, unul din cele 10 coarne ale fiarei ]i totodat[ din cele 7 coline ale Romei, ora] numit conven\ional Babilonul cel Mare, ]i a]a mai departe.
Trebuie, deasemenea, s[ nu se uite c[ @n Apocalips[ unele scene sunt descrise de mai multe ori, repetarea marc`nd o grada\ie cresc`nd[ a descrierii, a]a @nc`t faptele reprezentate succesiv prin felurite imagini ]i scene nu arat[ numaidec`t ]i o succesiune cronologic[ de evenimente ci acestea pot fi simultane, alternative ori chiar foarte @ndep[rtate unele de altele. Un alt fapt important care nu trebuie ignorat este acela c[ @n conformitate cu profe\iile apocaliptice numerele folosite nu indic[ mai niciodat[ cantit[\i abstracte ]i @nsu]iri nedefinite; se va observa, @n acest sens, c[ Biserica a os`ndit cu asprime hiliasmul, adic[ @nv[\[tura c[ Hristos va veni ]i va @ntemeia, @nainte de sf`r]itul lumii, o @mp[r[\ie care va d[inui o mie de ani. De asemenea, istoria a dezis ]i dezice @n permanen\[ pe to\i cei care ]i-au permis s[ fixeze soroacele eshatologice pe baza calculelor sugerate de unele expresii de am[nunt ale Apocalipsei. C[ nu este voia lui Dumnezeu ca oamenii s[ cunoasc[ toat[ desf[]urarea viitoare a evenimentelor Hristos a ar[tat c`nd, @nainte de #n[l\area Sa la cer, a fost @ntrebat de ucenicii S[i: <<Doamne, oare, @n acest timp vei a]eza Tu, la loc, @mp[r[\ia lui Israel?>> iar El a r[spuns: <<Nu este al vostru a ]ti anii sau vremile pe care Tat[l le-a pus @n st[p`nirea Sa>> (Fapt. Apost. I, 6-7).
Am mai putea ad[uga, la cele de mai sus, necesitatea respect[rii obiceiului Sf`ntului Ioan de sublinia importan\a anumitor idei fie anun\`ndu-le sumar @nainte de a le expune pe larg, fie preced`ndu-le de o lung[ ]i uneori @ndep[rtat[ preg[tire aperceptiv[, fie recapitul`ndu-le @n leg[tur[ cu alte idei sau fapte similare.
Conform spiritului vorbirii parabolice trebuie cunoscut c[ pericopele Apocalipsei sunt considerate numai @n ansamblul unit[\ii lor, ]i nu trebuie c[utate inten\ii profetice ori @n\elesuri ascunse @n am[nuntele lor. Cu toate aceste lucruri cunoscute nu putem s[ nu observ[m c[, din nefericire, t`lcul simbolismului Apocalipsei s-a uitat foarte cur`nd dup[ moartea autorului ]i a primilor ei cititori. Acest lucru, @ns[, caracterizeaz[ mai toate c[r\ile, c[ci cu c`t se @nvechesc mai mult, cu at`t se @ngreuneaz[ @n\elegerea lor, ]i aceasta din cauza schimb[rii ]i apoi a uit[rii condi\iilor specifice care le-au generat.
De-a lungul timpului mul\i, mai mult sau mai pu\in autoriza\i, au @ncercat s[ t`lcuiasc[ Apocalipsa.
Astfel @n secolul II d. Hr. exege\ii care s-au ocupat de t`lcuirea Apocalipsei sunt influen\a\i de literalismul eshatologiei iudaice. Din aceast[ cauz[, Papias de Ierapole, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filozoful, Sf`ntul Irineu, Sf`ntul Ipolit ]i Tertulian au adoptat hiliasmul. Tot a]a procedeaz[, @n veacurile urm[toare, Victorin ]i Lactan\iu. #ns[, @ncep`nd cu secolul III d.Hr., Clement Alexandrinul ]i mai ales Origen vor combate interpretarea literaral[ ]i emit cea dint`i interpretare alegoric[ ]i spiritual[ a vedeniilor pe care Sf`ntul Ioan le are @n insula Patmos. #n secolul IV d. Hr. donatistul Tychonius p[r[se]te milenarismul ]i elaboreaz[, pentru explicarea asem[n[rii dintre unele tablouri apocaliptice, teoria recapitul[rii. Pe urmele lui calc[ Fer. Ieronim ]i mai ales Fer. Augustin, care des[v`r]esc procesul de @nmorm`ntare a milenarismului @n Occident.
#n lucrarea “De civitate Dei”, scris[ @n secolul V d.Hr., Fer. Augustin sus\ine c[ tema central[ a Apocalipsei este antiteza fundamental[ dintre bine ]i r[u ]i c[ aceast[ scriere apostolic[ ne d[ doar o privire general[ asupra istoriei omenirii de la #ntruparea M`ntuitorului p`n[ la sf`r]itul veacurilor. Tot aceast[ concep\ie va fi oglindit[ ]i @n comentariile scriitorilor latini ]i greci din Evul Mediu, cum sunt: Primasius (sec. VI), Apringius (sec. VI), Beda Venerabilul (sec. VII-VIII), Beatus de Lisabona (sec. VIII), Berengaud (sec. IX), Rupert (sec. XII), Andreas de Cezareea (sec. VI sau VII), Oecumenius (sec. VII), Aretas de Cezareea (sec. IX), Eutimie Zigabenul (sec. XII), ]i al\ii.
La sf`r]itul secolului XII d. Hr. abatele romano-catolic Ioachim de Floris @ncearc[ pentru prima dat[ un sistem de actualizare a profe\iilor Apocalipsei, @mp[r\ind, cu ajutoarul ei, istoria omenirii @n ]apte perioade, sus\in`nd din nou milenarismul ]i f[c`nd pronosticuri asupra @ntrup[rii lui Antihrist ]i asupra datei sf`r]itului lumii. Pe drumul deschis de el calc[ dup[ aceea, Nicola de Lyra ]i mul\i al\i teologi apuseni.
Dar dac[ prima fiar[ apocaliptic[, pentru Ioachim de Floris, este mahomedanismul, dac[ Ioan Oliva identific[ pe Antihrist cu un pseudo-pap[ ]i dac[ Alcazar consider[ c[ mileniul a @nceput cu epoca @mp[ratului Constantin cel Mare, iar Nicola de Lyra, cu @ntemeierea Ordinului Cer]etorilor, odat[ cu Reforma, majoritatea teologilor acesteia, @ncep`nd cu Wicliff, Hus ]i Luther, sus\in c[ @nsu]i papa de la Roma este @ntruparea lui Antihrist.
Odat[ aceast[ cale deschis[, pentru mul\i protestan\i, aproape toate figurile sinstre ]i toate epocile mai @ntunecate ale istoriei pot fi prezentate ca fiind prevestite @ntocmai de c[tre autorul Apocalipsei. De la Nero ]i p`n[ la Iulian Apostatul, de la Mahomed ]i p`na la ultimul pap[, de la Friederich al II-lea p`n[ la Hitler, Antihrist a fost crezut @ntrupat de at`tea ori, @nc`t monografia unor asemenea abera\ii ar necesita sute de pagini.
#n zilele noastre, mul\i neoprotestan\i urmeaz[ aceast[ cale identific`nd @n paragrafele Apocalipsei chiar profe\ii despre timpurile @n care ne afl[m ]i despre evenimentele care vor urma p`n[ la data c`nd va avea loc sf`r]itul lumii.
Toate aceste @ncerc[ri ]i eforturi de @n\elege ]i t`lcui Apocalipsa au avut @ns[ ]i partea lor bun[. Datorit[ lor au fost l[murite multe probleme de am[nunt, s-au pus @n eviden\[ c[r[rile pe care nici un comentator nu trebuie s[ se mai angajeze ]i s-au trasat normele generale menite s[ @nlesneasc[, chiar dac[ nu @n @ntregime, @n\elegerea acestei scrieri at`t de controversate. Pe baza acestor norme s-au @nchegat oarecum c`teva sisteme de interpretare dintre care o mai mare imporatan\[ ]i adeziune o au urm[toarele patru: sistemul eshatologic, sistemul istoriei universale, sistemul istoriei contemporane ]i sistemul mitologic.
Vom @ncepe cu analizarea acestora, @ns[, nu @n ordinea pe care am considerat-o ci @n ordinea care porne]te de la cel cu cea mai mic[ importan\[ ]i ajung`nd la cele cu o mai mare importan\[ pentru Biseric[.
Sistemul mitologic a fost inaugurat de Gunkel, la sf`r]itul veacului trecut, ]i a fost adoptat dup[ aceea de protestan\ii extremi]ti, cum sunt: Jeremias, Morosow, Hommel, Boll, Delafosse, Couchoud ]i al\ii. Ace]tia contest[ originea apostolic[ ]i caracterul inspirat ]i profetic al Apocalipsei ]i nu v[d @n ea dec`t un amestec bizar de legende cre]tine, iraniene, grece]ti ]i egiptene. P[rerea unor asemenea pseudo-cre]tini, care nu \in cont de infaibilitatea Bisericii, este at`t de gre]it[, @nc`t nu merit[ nici m[car efortul de a fi comb[tut[.
Sistemul istoriei contemporane sus\ine faptul c[ toate vedeniile Apocalipsei se refer[ numai la evenimentele care s-au petrecut @n perioada scrierii ei ]i, cel mult, la cele petrecute @n prima jum[tate a secolului II d.Hr. Deci cei care sus\in acest sistem de interpretare reduc aproape la zero semnifica\ia ]i valoarea profetic[ a Apocalipsei ]i consider[ c[ tema fundamental[ a ei este lupta Bisericii primare mai @nt`i cu iudaismul ]i apoi cu p[g`nismul – lupt[ care, dup[ convingerea autorului, se va termina @n cur`nd cu victoria cre]tinismului asupra celor doi adversari. Acest sistem a fost inaugurat de Salmeron (sec. XVI) ]i Alcazar (sec. XVII) ]i a fost adoptat cur`nd de c[tre o mare parte a teologilor protestan\i. #n exegez[, el este reprezentat de Spitta, Völter, H.J. Holtzman, Renan, Erbes, Joh. Weiss, Baldensperger, Briggs, Rauch, Bruston, Dupin, Bousset, De Bovet, Le Hir, Loisy ]i al\ii.
Trebuie s[ re\inem @ns[ c[, pornind @n general de la t[g[duirea profe\iei ]i a interven\iei lui Dumnezeu @n istoria lumii, o astfel de interpretare este respins[ cu hot[r`re de con]tiin\a tuturor credincio]ilor, a]a @nc`t n-a reu]it s[ c`]tige nici un adept @n Ortodoxie.
Sistemul eshatologic este reprezentat prin: Irineu, Ipolit, Victorin de Pictavium, Primasius, Andreas, Aretas, Oecumenius, Zigaben, Teofilact, Beda Venerabilul, Alcuin, Rupert, Ribeira, Menochius, Stern, Bisping, Krementez, Sales, Cornely, Zahn, Fillion ]i al\ii. #n linii mari, adep\ii acestui sistem sus\in c[ Apocalipsa descrie evenimente care se vor petrece @n ultima perioad[ a existen\ei istorice a lumii. Ca o consecin\[ a acestui fapt, profe\iile ei se vor @mplini la sf`r]itul veacurilor. Atunci, @ncerc[rile ]i suferin\ele pe care cre]tinii le vor suporta din partea slujitorilor lui Antihrist @nsu]i vor fi foarte mari dar se vor @ncheia cu biruin\a final[ a Bisericii ]i a lui Hristos asupra tuturor vr[jma]ilor lui Dumnezeu. Dar trebuie observat c[ acest scenariu nu se potrive]te @n @ntregime dec`t pentru ultimele capitole ale Apocalipsei. Tocmai din acest motiv, unii dintre adep\ii acestui sistem exegetic socotesc c[ primele capitole ale Apocalipsei se refer[ chiar la epoca @n care a fost compus[, adic[ a doua jum[tate a veacului apostolic.
Sistemul istoriei universale, care este inaugurat de Fer. Augustin @n renumita sa lucrare “De civitate Dei” ]i continuat, @ntr-un fel sau altul, de Nicola de Lyra, Ioan Oliva, Ioachim de Floris, Holzhauser, Verchraege, Lafont-Sentenac, Drach, Waller, Belser, Sanzi ]i al\ii, sus\ine, @n general, c[ profe\iile Apocalipsei @mbr[\i]eaz[ pe r`nd toate epocile ]i evenimentele mai importante din istoria omenirii ]i @ndeosebi pe acelea care privesc starea ei religioas[. Astfel, Fer. Augustin interpreteaz[ Apocalipsa @n sens cu totul larg, eviden\iind doar punctele cardinale ale istoriei biserice]ti universale. #ns[ Ioachim de Floris, Ioan Oliva, Nicola de Lyra, Holzhauser ]i mul\i al\ii pretind c[ pot explica totul pe baza profe\iilor Sf`ntului Ioan Evanghelistul, ]i @n acest scop ei @mpart istoria omenirii @n perioade fixe, @ncearc[ s[ identifice @n trecut sau @n prezent personajele apocaliptice ]i se servesc de simbolismul profetic al Apocalipsei pentru a prezice viitorul ]i a prevesti chiar data sf`r]itului lumii.
“La fel procedeaz[, @n zilele noastre, mai to\i sectan\ii ]i naivii am[gi\i de ei. Toate prezicerile de genul acesta sunt @ns[ contrazise de M`ntuitorul @nsu]i (Mc. XIII, 32-33), a]a @nc`t curgerea vremii nu @nt`rzie a le dezmin\i pe r`nd ]i a face de ru]ine pe cei care le-au f[cut. P[\ania @ntemeietorilor adventismului este o pild[ destul de gr[itoare @n aceast[ privin\[, ca s[ nu mai amintim ]i altele.”
Cu toate acestea, interpretarea Fer. Augustin – cu condi\ia s[ nu se caute @n vedeniile din insula Patmos o fotografie detaliat[ a viitorului Bisericii ]i lumii – u]ureaz[ considerabil @n\elegerea primei p[r\i a Apocalipsei, ]i @n acela]i timp se fere]te de actualiz[ri subiective sau de preziceri hazardate, respect`nd caracterul profetic al simbolismului scrierii. Combinat cu sistemul interpret[rii eshatologice, el rezolv[ astfel @n chip mul\umitor mai toate dificult[\ile problemei ]i poate fi men\inut. Datorit[ lui exegeza contemporan[ socote]te c[ cea dint`i cheie pentru t`lcuirea Apocalipsei este, @n afar[ de aprofundarea eshatologiei Vechiului Testament, cunoa]terea istoriei veacului apostolic ]i de aceea @ncadreaz[ tot mai strict aceast[ carte @n condi\iile istorice @n care a fost alc[tuit[, iar ultima cheie este aprofundarea @nv[\[turii M`ntuitorului despre semnele premerg[toare sf`r]itului lumii, despre Venirea Sa cea de a Doua ]i despre ultimele lucruri ]i evenimente. #n acest fel interpreteaz[ Apocalipsa mai to\i comentatorii din vremea mai nou[, ca: Allo, Lavergne, Beda Rigaux, Calmes, Touillex, Charles, Swete, Fillion, Petit, Gelin ]i al\ii.
Am v[zut c[, @ncep`nd cu veacul apostolic ]i p`n[ @n zilele noastre, prin adventi]ti ]i Martorii lui Iehova mai ales, au fost destui care au sus\inut c[ Hristos, @nainte de venirea sf`r]itului lumii, va @ntemeia cu credincio]ii ]i cu martirii pentru credin\[ o @mp[r[\ie p[m`nteasc[ care va dura o mie de ani. Poate c[ mul\i se vor @ntreba pe ce se bazeaz[ aceast[ credin\[ gre]it[. Iat[ acest text invocat:
XX, 4 }i am v[zut tronuri ]i celor ce ]edeau pe ele li s-a dat s[ fac[ judecat[.
}i am v[zut sufletele celor t[ia\i pentru m[rturia lui Iisus ]i pentru cuv[ntul lui Dumnezeu, care nu s-au @nchinat fiarei, nici chipului ei, ]i nu au primit semnul ei pe frunte ]i pe m`na lor.
}i ei au @nviat ]i au @mp[r[\it cu Hristos
mii de ani.
Acest ultim r`nd al versetului a fost @n\eles gre]it de protestan\i ]i sectan\i ]i tradus @n loc de “mii de ani” cu expresia “o mie de ani”.
#n manuscrisul original al Apocalipsei scrierea @n limba greac[ este clar[: “Xilia eti” = “mii de ani”. Dar chiar dac[ ar fi fost scris “o mie de ani” nu ar fi justificat[ interpretarea literal[ deoarece cei o mie de ani trebuie s[ fie @n\ele]i @n mod simbolic @n conformitate cu semnifica\ia folosirii numerelor @n scrierile celor din acele timpuri. De exemplu @n Psalmul 49, versetul 11 citim: <<C[ci ale mele sunt toate fiarele c`mpului, dobitoacele de pe o mie de coline>> (versiunea ebraic[). Aceasta aminte]te de urarea greceasc[ “S[ faci o mie de ani!”. Dup[ cum noteaz[ Andrei al Cezareei: “Consider[m c[ num[rul o mie arat[ fie mul\imea, fie des[v`r]irea”. Dup[ cum observ[ ]i Artinos Gerganos: “C`nd lucrul des[v`r]it, c`nd lucrul cel mai bun, c`nd un timp nedeterminat”. De altfel, s[ nu uit[m observa\ia din II Petru 3, 8: <<O mie de ani, ca o zi @naintea lui Dumnezeu>>, de]i acest cuv`nt are aici o alt[ motiva\ie.
Probabil c[ se va pune @ntrebarea: de unde s-a inspirat Sf`ntul Ioan @n leg[tur[ cu aceast[ @mp[r[\ie de mii de ani a lui Hristos @mpreun[ cu martirii? #nt`i de toate, se ridic[ @ntrebarea de unde a ap[rut ideea unei @mp[r[\ii a lui Hristos numai cu un grup de ale]i, din moment ce noi ]tim de o @mp[r[\ie a lui Dumnezeu ]i cu Hristos. Pentru aceasta trebuie s[ spunem mai @nt`i c[ eshatologia @n iudaism nu ajunsese la o dogm[ bine cristalizat[, nu avea caracter unitar. Toate informa\iile se aflau @ntr-o situa\ie de flexibilitate. Textele ulterioare ale Vechiului Testament (C[r\ile Jovileelor, #n[l\area lui Moise, p[r\i din I Enoh, II Enoh) nu amintesc prezen\a lui Mesia la eshaton. Aceast[ flexibilitate o putem observa ]i c`nd se vorbe]te despre Judecat[, #nviere, #mp[r[\ia lui Dumnezeu. #n alt[ parte, aceast[ @nv[\[tur[ era prezentat[ tipologic, alteori dezvoltat[, alteori ea lipse]te cu des[v`r]ire.
Sf`ntul Ioan nu ne prezint[ deloc o descriere material[ a acestei @mp[r[\ii, de]i se realizeaz[ odat[ cu <<prima @nviere>>; nu are nici un caracter na\ional, din moment ce este vorba despre martirii Bisericii din perioada cea mai grea de persecu\ie; nu este vorba nici de vreo dictatur[ “a sabiei”, din moment ce <<li s-a dat s[ fac[ judecat[>> (XX, 4). #mpotriva cui va fi aceast[ judecat[ nu se spune nic[ieri. Din informa\iile pe care ni le furnizeaz[ acest scurt fragment despre @mp[r[\ia intermediar[ a lui Mesia, putem concluziona c[ slave ei const[ @n triumful martirilor @mpotriva lui Satan, care le-a provocat martiriul. #nainte de a fi judecat la Judecata final[ pentru crimele sale, este legat @n ad`nc pe mii de ani.
#n sf`r]it, trebuie s[ spunem @n acest context c`teva cuvinte despre Hristos ca @mp[rat, @mp[ratul timpurilor din urm[ f[g[duit de Dumnezeu.
Iisus a fost r[stignit cu acuza\ia c[ S-a prezentat pe Sine drept @mp[rat al iudeilor. Toat[ Cartea Apocalipsei, dar mai ales versetul despre @mp[r[\ia de o mie de ani, este un r[spuns dat nu numai Romei la @ntrebarea: “Cine este adev[ratul @mp[rat?” (Hristos @mp[r[\e]te @mpreun[ cu toate celelalte victime ale s[lb[ticiei roamane), ci ]i a]tept[rilor iudeilor legate de un Mesia iudeu ]i despre @mp[r[\ia iudaic[. Aceast[ interpretare milenarist[, sau de a]teptare @n viitor, zic adep\ii ei, anun\[ o @mp[r[\ie p[m`nteasc[ de “mille ans” (expresie @n\eleas[ ca o mie de ani), distinct[ de #mp[r[\ia lui Dumnezeu. Specula\iile pe care le-a iscat aceast[ interpretare au dus pe exege\i @n a se ralia la aceasta cu mai mult[ pruden\[. Astfel, ei deosebesc aici vestirea profetic[ a unei @mpliniri a istoriei @n istorie. Dumnezeu vrea ca lumea s[ fie, @ntr-un prim timp al sf`r]itului (@nainte de sf`r]it) locul @nsu]i @n care se manifest[ slava revela\iei (f[cute).
Comentatorii care nu @n\eleg prin @ngerul care a legat pe satana, pe Domnul Iisus Hristos @nsu]i, ci un @nger ca to\i @ngerii v[zu\i de Ioan, cred c[ “episodul acesta ar indica o nou[ faz[ de dezvoltare @n istoria bisericeasc[, care va urma abia dup[ c[derea marii cet[\i desfr`nate a Babilonului, de care se vorbe]te @n capitolele Apocalipsei”.
#n consecin\[, ei vorbesc depre o @mp[r[\ie de o mie de ani, care va lua fiin\[ imediat @naintea Venirii a Doua a Domnului. Toate aceste idei hiliaste sau milenariste sunt @ns[ construc\ii fanteziste, la care au ajuns doar din cauz[ c[ nu ]i-au dat silin\a ca s[ stabileasc[ c`t mai bine @n\elesul celor de mai sus.
Aceste idei fanteziste ale milenarismului eretic desfiin\eaz[ judecata particular[, care precede pe cea general[. Milenarismul este astfel “blasfemic”, imoral ]i antinomic, ba chiar hulitor de Dumnezeu, socotind c[ Iisus Hristos ar @ntemeia pe p[m`nt o @mp[r[\ie de un liberalism des[v`r]it, @n cadrul c[reia cei ale]i vor gusta din toate pl[cerile trec[toare ale vie\ii, chiar ]i din cele mai impudice.
#n finalul acestui capitol al lucr[rii vom @ncerca s[ vedem ce semnifca\ii au fost date de comentatorii Apocalipsei num[rului 666, num[rul fiarei prigonitoare a cre]tinilor, deoarece aceast[ problem[ a fr[m`ntat foarte mult min\i de-a lungul timpului. #ns[ cu tot acest efort concluziile ob\inute sunt doar simple p[reri, presupuneri, num[rul ]i fiara neput`ndu-se preciza cu certitudine matematic[. Iat[ acest verset @n care apare acest num[r cu semnifica\ie at`t de controversat[:
XIII, 18 Aici este @n\elepciunea.
Cine are pricepere s[ socoteasc[ s[
socoteasc[ num[rul fiarei; c[ci este
num[r de om.
}i num[rul ei este ]ase sute ]aizeci ]i
]ase.
Acest verset are un @n\eles ad`nc deoarece con\ine idei profetice ]i de aceea nu este u]or de descifrat. Unii t`lcuitori au explicat c[ acest num[r semnific[ pe @mp[ratul sau @mp[ra\ii Romei, al\ii pe to\i Antihri]tii de peste veacuri p`na la Parusia cea mare a Domnului, Hristos-Mielul.
Cei vechi explic[ astfel: “Exist[ o grij[ deosebit[ de pietricic[, precum ]i de celelalte care sunt scrise despre Antihrist, pe care o va v[di timpul Apocalipsei ]i experien\a b[rba\ilor @ncerca\i ]i sobri. C[ci, dac[ ar fi nevoie, precum spun unii din cei @nv[\a\i, s[ fie cunoscut un astfel de nume (al fiarei I), cel ce contempl[ l-ar descoperi. Dar harul divin n-a @ng[duit s[ se scrie numele uciga]ului de oameni @n dumnezeiasca Carte. (…). Astfel, multe sunt numirile care se identific[ cu acest num[r aritmetic; fie num[r personal (propriu), fie un nume de autoritate (sau chiar de colectivitate). Personal, de exemplu @n grece]te se zice “lampetis”=str[lucire; latine]te “benedictus” care se t`lcuie]te binecuv`ntare …, termeni folosi\i pentru fiar[, care imit[ realmente binecuv`ntarea lui Hristos. Pe de alt[ parte, prin @ns[]i calificativele de suveran r[u, vechi @n]el[tor, calomniator, cu adev[rat cel r[u v[t[m[tor ]i falsul miel, prin aceste calificative este numit, astfel, Antihrist, @n]el[torul celor am[gi\i de el. ”
Comentatorii mai noi consider[ aici o chestiune de @n\elepciune descifrarea versetului, a persoanei ]i a num[rului ei, acest lucru nefiind la @ndem`na tuturor. }i i se spune <<Aici este @n\elepciunea. Cine are pricepere s[ socoteasc[ num[rul fiarei; c[ci este num[r de om>>, dar care reprezin[ fiara. P[rerile comentatorilor difer[, unii v[z`nd @n <<num[rul fiarei>> pe Nero (54-68) sau pe Diocle\ian (284-305). #ntre cei care au v[zut @n fiar[ pe @mp[ra\ii Romei se num[r[ Andrei ]i Areta de Cezareea, Irineu, Ipolit, etc. Antihristul este numit de ei ]i “Apostatul”, prin care exege\ii au v[zut pe Iulian Apostatul, fost cre]tin ce a renegat cre]tinismul, revenind la p[g`nism pentru a-l re@nvia. Prin urmare, prigoanele ap[r`nd ]i mai t`rziu, prin dezbinarea Bisericii ]i prin apari\ia Protestantismului cu r[zboaiele lui, care continu[ ]i ast[zi prin unele locuri, sau prin ateismul secolului XX, extins din Rusia Sovietic[ (dup[ 1918) apoi ]i la noi aproape 50 de ani, ]i poate la celelate \[ri europene p`n[ la sf`r]itul veacurilor extinz`ndu-se treptat, abia atunci, c[tre sf`r]it, c`nd “Antihristul va veni (personificat), cre]tinii de atunci vor putea f[r[ @ndoial[ s[-l identifice dup[ acest semn”, pentru ei mai ales a fost dat acest semn” cum spuneau deja vechii comentatori Andrei ]i Areta.
Nu @nseamn[ c[, dac[ noi ]i cei care au citit acest verset dup[ moartea primilor cititori ai Apocalipsei, nu @n\elegem semnifica\ia acestuia, nici primii ei cititori n-au @n\eles cu exactitate la ce se referea el. “Acest mister, totu]i, nu trebuia s[ fie a]a de greu de @n\eles pentru primii cititori din Asia. Ioan scria pentru folosul lor; num[rul trebuia s[-i ajute a @n\elege aceast[ descoperire (viziune), care privea mai ales viitorul. Apostolul vede o persecu\ie general[ ivindu-se la orizont; lumina profetic[ @i dezv[luia caracterul pe care l-ar lua. El \ine s[ avertizeze credincio]ii, pentru binele lor, dar @ntr-un fel care s[ r[m`n[ de ne@n\eles pentru p[g`nii @n m`inile c[rora ar fi c[zut cartea. El venea s[ ating[ @n marea “sfin\enie” a majest[\ii romane. Aceasta nu este o simpl[ deprindere apocaliptic[, ci e un calcul de pruden\[ care l-a f[cut s[ vorbeasc[ @n acest fel obscur; la fel, @n capitolul XVI, el va ascunde numele Romei sub cel de Babilon, ca ]i @n I Petru V, 13. Sf`ntul Petru a ales probabil acela]i nume pentru acelea]i motive. Oracolele lui Hystaspe fuseser[ arse sub August pentru prezicerea lor asupra sf`r]itului Romei.
Obscuritatea nu trebuia @ns[ s[ fie prea mare; dac[ cititorii nu aveau nici cea mai mic[ idee despre personajul de care se vorbea, ei n-ar fi putut niciodat[ s[ dezlege enigma; c[ci o singur[ ]i aceea]i “gematrie” (sistem de calcul) se poate interpreta printr-o infinitate de nume diferite, dup[ cum o dovede]te chiar istoria exegetic[ a acestui verset. Asiaticii ]tiau deci s[ caute cheia; ei ]tiau de un om sau de o categorie de oameni pe care o cuno]teau suficient, ]i asupra c[ruia aten\ia lor era pus[ @n gard[; cifra (num[rul) trebuia s[ le exprime @ntr-un fel oarecare identificarea fiarei cu acest om, sau aceast[ clas[ de oameni, care o reprezint[ tipic, pentru a putea, prin caracterul cunoscut al tipului (modelului), s[ stabileasc[ sigur identitatea fiarei ]i s[ judece asupra felului persecu\iei cu care ea ne amenin\[ …
Noi suntem @nclina\i @nc[ a crede c[ 666, cifra lui Nero, era nu o “gematrie” dubl[, ci un num[r @n sens tainic consacrat; format din trei de ]ase, el exprim[ @n gradul cel mai @nalt ideea acestui num[r ce indic[ fiara. Fiara va fi o putere nedeplin[; ea se va @ntinde totu]i peste cele 6 perioade tradi\ionale, cele 6 “milenii” ale istoriei lumii (idee care urc[ p`n[ la Irineu); ca ]i 42, alt multiplu de 6, dar ]i al lui 7 ]i 14, @nsemna foarte probabil toat[ durata timpurilor mesianice. Astfel, prin acest num[r cu dublu caracter de valoare alegoric[ ]i de corespunz[tor numeric al numelui @mp[ratului roman cel mai vrednic de ur[, Sf`ntul Ioan @nv[\a Bisericile din Asia:
C[ fiara @ncarnat[ @nt`i @n Imperiul Roman s-ar comporta totdeauna fa\[ de cre]tini cum o f[cuse Nero;
C[ totdeauna st[p`nirea fiarei ar fi ]ubred[;
C[ fiara ar dura, totu]i, sub o form[ sau alta, p`n[ la Parusia lui Hristos, idee ce va fi confirmat[ prin exegeza capitolelor urm[toare.
Iat[, deci, c[ nici persoana, nici num[rul respectiv care i se atribuie nu pot fi limitate la @mp[ratul sau @mp[ra\ii romani, ci la @ntregul sistem de prigonire al cre]tinilor ]i al Bisericii, @ncep`nd cu primele veacuri ]i p`n[ la Parusie. C[ci, a]a cum am mai amintit mai sus, cel care desf[]oar[ acest r[zboi prin toate c[ile ]i mijloacele posibile at`t materiale, fizice dar mai ales psihice – prin intermediul celor dou[ fiare – este ]arpele cel mare sau diavolul.
Acest num[r tainic – 666 – reprezint[ mai degrab[ un sistem dec`t un individ, este p[rerea altui comentator – Roy Allan Anderson. Balaurul sau ]arpele – p[g`nismul – i-a dat fiarei “puterea sa, tronul s[u ]i o mare autoritate” (Apoc. XIII, 3). Anticii pretindeau c[ Dumnezeu lucreaz[ prin intermediul matematicii. De aceea religia lor era un amestec de religie, astrologie, alchimie, ]tiin\[ fizic[, intelectual[ ]i matematic[.
Dar num[rul 666 este totodat[ ]i “num[rul unui om”: reprezentantul puterii. Biblia romano-catolic[, versiunea Douay, con\ine o adnotare special[ @n leg[tur[ cu textul Apocalipsei XIII, 13 care spune: “Num[rul literelor numelui s[u vor alc[tui acest num[r”. Exist[ multe titluri ]i nume asumate de pontiful roman, dar printre cele mai importante este Vicarius Filii Dei, care @nseamn[ loc\iitorul Fiului lui Dumnezeu, ce este cuprins @n legea canonic[ a Bisericii Romano-Catolice. “Beatus Petrus in terris vicarius filii Dei videtur esse constitutus”. (“Decretum Gratiani”, prima parte, dist. 96).
“Numele Papei din Roma este Vicarius Filii Dei, ]i dac[ socote]ti aceste litere ale numelui s[u (majuscule), care reprezint[ numele @n limba latin[, adun`ndu-le laolalt[, vei ob\ine num[rul 666.”
V=5, I=1, C=100, A=0, R=0, I=1, U=5, S=0
F=0, I=1, L=50, I=1, I=1
D=500, E=0, I=1
#nsum`ndu-le, ob\inem num[rul 666.
Pentru evrei, cifra 6 reprezenta num[rul tulbur[rii sau num[rul omului, care a fost creat @n ziua ]asea; 7 este num[rul des[v`r]irii, iar 8 num[rul biruin\ei. Dac[ un num[r era triplat, indica eternitatea lucrului simbolizat. De exemplu 666 – nelini]te ve]nic[; 777 – des[v`r]ire ve]nic[; 888 – biruin\[ ve]nic[ (IESOUS=IISUS). Este interesant c[ termenul grecesc pentru “un g`nd firesc” (he phren), calculat, este egal 666, termenul pentru cruce (stavros) d[ 777, iar cuv`ntul Iisus (Jesous) d[ 888.
Dup[ Ioan, <<cine are pricepere>> poate <<s[ socoteasc[>>, adic[ s[ decodifice num[rul fiarei, din moment ce este vorba despre o exprimare numeric[ a numelui cuiva. Autorul nu pare deloc c[ s-ar @ndoi de faptul c[ cititorii s[i au destul[ pricepere ca s[ @n\eleag[ exact despre cine este vorba. Modul acesta de indicare al unui nume nu era rar @n epoca respectiv[, ]i nici nu era folosit numai @n genul literar apocaliptic (vezi “#n[l\area lui Moise”, capitolul 9), nici nu se poate spune c[ trimite la provenien\a divin[ sau demonic[ a numelui. Aceast[ practic[ arat[, dincolo de toate acestea, ]i o m[sur[ impus[ de nevoia circula\iei c[r\ii, din moment ce l[sa lucrurile oarecum neclare, pentru a nu atrage aten\ia poli\iei imperiale.
Dac[ o sut[ de ani mai t`rziu, @n epoca lui Irineu (Ad. Haer. V 30,1) sau a lui Ipolit, este propus ca Antihrist ceva care s[ indice la modul general imperiul, precum numele de Latin, Titan, Evanthas, etc., aceasta se datoreaz[ faptului c[ mitul lui Nero Redivivus fusese dep[]it de timp, nu mai avea sens, iar cele referitoare la rana @mp[ratului puteau fi raportate fie la boala lui Caligula, fie la bolile care b`ntuiau Roma. Prin urmare, nu trebuie s[ constituie nici o surpriz[ pentru noi faptul c[ multe persoane au fost identificate cu Antihrist (Domi\ian, Tit, Diocle\ian, Papa, Luther, Napoleon, Hitler, Stalin, etc.). Majoritatea exege\ilor cred c[ este vorba despre Nero, pe baza scrierii ebraice a numelui s[u, transpus @n grece]te ]i scris cu num[rul 666! (Renan, J. Weiss, Bousset, Swete, Gouguel, Allo, Lohse ]i al\ii). Mounce ]i al\ii nu accept[ @ns[ erminia cu Nero, consider`nd imposibil[ folosirea calculului ebraic de c[tre un autor care scrie grece]te pentru un nume care ini\ial a fost @n limba latin[. Ceea ce constat[ cercet[torul @n realitate, @n leg[tur[ cu numele, este c[ autorul vorbe]te f[r[ nici o @ndoial[ despre o persoan[ istoric[, cunoscut[ lui ]i cititorilor s[i. A]a cum observ[ “… pare sigur c[ folosind literele alfabetului grecesc nu am putea s[ g[sim numele cuiva indicat … Dac[, @ns[, ne @ntoarcem aten\ia c[tre literele alfabetului ebraic, pentru num[rul 666, atunci acest num[r ne d[ cezarului Nero. De asemenea, num[rul ne d[ ]i numele grecesc “fiar[” (). }i nu era deloc neobi]nuit ca unele cuvinte grece]ti s[ fie scrise cu litere ebraice …#n orice caz, redarea prin Cezarul Nero se potrive]te perfect contextului acestui capitol. A]teptat s[ revin[ @n viitorul apropiat, @mp[ratul cu chip de fiar[ va purta caracteristicile lui Nero Redivivus”.
Sf`ntul Ioan scrie despre sf`r]itul tuturor, pe care @l a]teapt[ chiar @n timpul zilelor sale sau cel mult @n timpul genera\iei urm[toare. Acesta este punctul critic al Apocalipsei (acela]i care era ]i pentru cre]tinismul primar); dac[ accept[m cu toat[ seriozitatea aceast[ realitate, atunci nu mai exist[ dificult[\i de netrecut @n leg[tur[ cu identificarea persoanei care se ascunde @n spatele num[rului 666. S[ presupunem c[ n-ar fi existat deloc 666; cititorul care are pu\in[ pricepere, av`nd @n vedere cadrul principiului teologic al Apocalipsei, @n\elege c[ este vorba de @mp[ratul Nero. Descrierea sf`r]itului se face cu elemente luate nu numai din istorie ( @mp[ra\i romani, cultul @mp[ratului, r[zboiul @mpotriva Bisericii, etc.), ci ]i din eshatologia Vechiului ]i a Noului Testament (fenomene naturale deosebite, distrugerea corpurilor cere]ti, foamete, cutremure, r[zboaie, pseudocre]tini, pseudoprofe\i, etc.). La acestea dou[, istorie ]i eshatologie, Ioan adaug[ elemente orientale care existau deja @n Vechiul Testament. Pentru Ioan nu func\ioneaz[ unul f[r[ cel[lalt, nici nu este @ng[duit[ separarea acestora de c[tre erminie. Nu func\ioneaz[ separat ]i nici nu ne @ng[duie s[-i acord[m un loc mai mic unuia ]i altuia un loc mai mare. Pentru Ioan nu exist[ problema ierarhiz[rii, din moment ce pentru acesta nu poate fi vorba de doi factori, ci de unul singur. Cultul @mp[ratului, idolatria, lucr[rile lui satana, toate constituie unul ]i acela]i lucru.
Vom @ncheia acest capitol oprindu-ne mai am[nun\it asupra num[rului 666, ca num[r al fiarei, care <<num[r de om este>>.(Apoc.XIII, 18 ). Este vorba despre aplicarea metodei rabinice a ghematriei. #n acele timpuri grecii ]i iudeii nu foloseau cifrele arabe; literele alfabetului corespundeau ]i numerelor. Astfel, de exemplu, la greci a=1, b=2, e=5, i=10, k=20; etc. #n acest fel, fiecare cuv`nt putea s[ fie tradus cu un num[r, dup[ cum ]i fiecare num[r putea s[ fie tradus printr-un cuv`nt sau mai multe.
Pentru ca un grup de oameni sau chiar o comunitate @ntreag[ s[ @n\eleag[ printr-un num[r aceea]i persoan[ trebuie s[ existe o ini\iere simpl[ dar obligatorie. Deissman re\ine urm[toarea inscrip\ie din Pompei: “Iubesc pe aceea al c[rei num[r este 545”; de asemenea, @n Oracolele Sibilice (II, 324), Iisus Hristos este prezentat cu num[rul 888; dup[ cum se ]tie, cei 318 de @mp[ra\i care au ajutat pe Avraam @n r[zboi (Gen. XIV, 14) sugereaz[, dup[ epistola lui Barnaba, crucea lui Iisus. C`t de greu era pentru cititorii Apocalipsei s[ @n\eleag[ c[ desfr`nata-Babilon este Roma (Apoc. XVII, 3), cu at`t mai mult era greu s[ @n\eleag[ cineva cine era @mp[ratul <<care era ]i este ]i va s[ se ridice>> (Apoc. XVII, 9), sau num[rul 666. Nu se @nt`mpla @ns[ acela]i lucri cu cititorii lui Ioan din afara comunit[\ii cre]tine. *Ghematria o @nt`lnim nu numai @n iudaism ]i cre]tinism, c[ ]i @n islamism @ndeosebi @ntre Soufi.
Era de altfel un lucru obi]nuit pentru autor ca s[ transpun[ numele din evreie]te @n grece]te: Abaddon prin Apollon (Apoc. IX, 11); @n capitolul XVI, 16 avem @n grece]te Armaghedon. #ntreaga linie de g`ndire de la capitolele XII-XIII p`n[ la distrugerea Romei, cap. XVII-XVIII, este dominat[ de atacul @mp[ratului-Antihrist, cu ajutorul regilor alia\i lui, @mpotriva lui Dumnezeu ]i a Bisericii, dup[ r[zbunarea divin[ @mpotriva desfr`natei Roma, @ntr-o lupt[ final[ care va costa via\a unui num[r mare de martiri ai Bisericii. Lupta final[ este descris[ @n capitolul XIX, unde Mesia, conduc[tor de o]ti, Cuv`ntul lui Dumnezeu, zdrobe]te cu o]tile Sale cere]ti puterile demonice ale istoriei. Fiara ]i Mesia se confrunt[ @n final, fiecare ajutat de o]tile proprii, @ntr-un r[zboi adev[rat, eshatologic. #n urma acestui r[zboi, centrul lumii romane, desfr`nata Babilon, este @nlocuit de cetatea lui Dumnezeu, @n capitolele XXI-XXII. Aceasta este desf[]urarea evenimentelor eshatologice @n viziunea lui Ioan. Numai printr-un demers absolut absurd putem s[ desprindem un astfel de plan de r[d[cinile istorice, ad`nc ancorate @n epoca sa. #ntre istorie ]i supraistorie nu exist[ deosebiri dualiste.
Autorul se a]teapt[ ca cititorii s[i s[ priceap[ cine se ascunde sub num[rul 666; acesta este sensul frazei: <<Aici este @n\elepciunea. Cine are pricepere s[ socoteasc[ num[rul fiarei; c[ci este num[r de om.>> (XIII, 18). Exact aceea]i fraz[ o folose]te ]i @n XVII, 19: <<Aici trebuie minte care are @n\elepciune.>> C`nd invit[ pe cititori s[ @n\eleag[ c[ cele ]apte capete <<sunt ]apte mun\i deasupra c[rora ]ade femeia>> a]a cum ]i @mp[ra\ii sunt tot ]apte, dintre care <<cinci au c[zut, unul mai este, cel[lalt @nc[ nu a venit, iar c`nd va veni are de stat pu\in[ vreme. }i fiara care era ]i nu mai este – este al optulea @mp[rat ]i este dintre cei ]apte ]i merge spre pieire>>. Textul continu[ vorbind despre leg[turile @mp[ra\ilor cu fiara. O simpl[ cunoa]tere a limbajului apocaliptic iudaic (de exemplu IV Ezdra: viziunea cu vulturul @n capitolul 130) nu las[ nici o @ndoial[ c[ fragmentele ca cel de mai sus se refer[ la perspective eshatologice @n leg[tur[ direct[ cu fiecare din perioadele concrete ale istoriei. Ioan, ca ]i cititorii s[i, tr[ie]te clipe dramatice ]i a]teapt[ venirea altora ]i mai dramatice. #n astfel de momente nu sunt nicidecum potrivite jocurile cu numere. Profetul dore]te cu num[rul 666 s[ @ncurce poli\ia imperial[ ]i nu pe cititorii s[i. Dup[ c`t cunosc personal, dac[ pentru alte cifre avem din vechime unele tradi\ii despre cifra 6 nu avem. }i dac[ am fi avut, aceasta nu ar fi @nsemnat nimic pentru sensul istoric pe care l-am fi dat textului. Simplu, cititorul trebuie s[ fie informat de faptul c[ unii exege\i au @ncercat diferite interpret[ri: au ajuns cu 666 p`n[ la calculul sumei numerelor de la 1 la 36, iar 36 este suma numerelor de la 1 la 8 ].a.m.d. sau cifra 6 este un num[r blestemat, iar c`nd avem trei de 6, ca @n 666, @nseamn[ de trei ori blestemat, subliniindu-se astfel deosebitul satanism la fiarei.
Pe scurt aceasta ar fi istoria interpret[rii Apocalipsei. Cel care cerceteaz[ istoria exegezei textului acesteia constat[ c[ Biserica Ortodox[ s-a men\inut totdeauna pe linia unei exegeze ]tiin\ifice, realiste, ponderate ]i constructive atr[g`nd totdeauna aten\ia credincio]ilor ei c[ interpretarea Apocalipsei trebuie f[cut[ @n cadrul dogmei cre]tine ]i numai pentru @nt[rirea credin\ei, sus\inerea n[dejdii ]i @nmul\irii iubirii fa\[ de Dumnezeu ]i de aproapele.
=== V NOTE BIBLIOGRAFICE ===
V NOTE BIBLIOGRAFICE
I. (1) Pr. Dr. Ioan Mircea, “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 6-7.
(2) Savvas Agouridis, “Comentariu la Apocalips[”, Ed. Bizantin[, Buc., 1997, trad. de Pr. Dr. Constantin Coman, p. 25-26.
(3) Ibidem, p. 30-34, 36-37.
(4) Oscar Cullmann, “Noul Testament”, Ed. Humanitas, Buc., 1993, p. 172, trad. de Cristian Preda.
(5) P.C. Diacon Nicolae I. Nicolaescu, P.C. Pr. Grigorie Marcu, P.C. Pr. Sofron Vlad, P.C. Prof. Liviu G. Munteanu, “Studiul Noului Testament”, manual pentru Institutele teologice, Ed. Institutului Biblic ]i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom`ne, Buc., 1983, p. 302-303.
(6) Ibidem, p. 308.
II. (7) Pr. Dr. Ioan Mircea, “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 9.
(8) Ibidem, p. 9-10.
(9) Ibidem, p. 11-13.
(10) Ibidem, p. 13.
(11) Ibidem, p.12-13.
(12) Andrei, Episcop al Cezareei, “T`lcuire la Apocalipsa lui Ioan”, P.G., tom. CVI, col. 34, cit. dup[ Pr. Dr. Ioan Mircea @n “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 15-17.
(13) Andrei, op. cit., col. 38.
(14) Andrei, op. cit., col. 40.
(15) Areta, Episcop al Cezareei, “Culegeri de t`lcuire la Apocalipsa lui Ioan ”, P.G., tom CVI, col. 34, cit. dup[ Pr. Dr. Ioan Mircea @n “Apocalipsa. Introducere, note, comentarii”,Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 15-17.
(16) Andrei, opera cit., col. 45.
(17) Areta, op. cit., col. 536.
(18) Pr. Dr. Ioan Mircea, op. cit. p. 17-18.
(19) Ibidem, p. 18-19.
(20) Andrei, op. cit., col. 233.
(21) Areta, op. cit., col. 509.
(22) Pr. Dr. Ioan Mircea, op. cit., p. 21-22.
(23) Ibidem, p. 22-23.
(24) Ibidem, p. 24.
(25) Andrei, op. cit., col. 240.
(26) Ibidem, col. 241.
(27) Pr. Dr. Ioan Mircea, op. cit., p. 26-27.
(28) Ibidem, p. 27-28.
(29) Ibidem, p. 28.
(30) Ibidem, p. 29.
III. (31) P[rintele Mitrofan, “Via\a repausa\ilor no]tri ]i via\a noastr[ dup[ moarte”, vol. II- Ed. Anastasia, Buc., 1996, p. 10, trad. din limba francez[ de Mitropolitul Gheorghian.
(32) Ibidem, p. 24.
(33) L. Cl. Fillion, “La Sainte Bible”, VIII, Paris, 1928, p. 780, coméntée d’après La Vulgate, citat dup[ P.C. Diacon Nicolae, I.Nicolaescu ]i colab. @n “Studiul Noului Testament”, Ed. Instit. Biblic ]i de Misiune B.O.R., Buc., 1983, p.312.
(34) Prof. Diac. N. I. Nicolaescu, “Cheia interpret[rii istorice a Apocalipsei”, S.T. Seria II, iulie-august, 1949, p. 287 .
(35) Ibidem, p. 288.
(36) Ibidem, p. 288-289.
(37) Pr. Prof. Ioan Constantinescu, “Studiul Noului Testament”, Ed. Credin\a noastr[, Buc., 1997, p. 362.
(38) Savvas Agouridis, “Comentariu la Apocalips[”, Ed. Bizantin[, Buc., 1995, trad. de Pr. Dr. Constantin Coman, p. 368-369.
(39) Din literatura apocaliptic[ iudaic[ amintim numai: Cartea lui Enoh, Adormirea lui Moise, Apocalipsa lui Baruh, Testamentele celor 12 Patriarhi.
(40) Prof. Diacon N. I. Nicolaescu, “Cheia interpret[rii istorice a Apocalipsei”, S. T. Seria II, iulie-august, 1949, p. 287.
(41) A. Gelin, “Apocalypse”, @n “La Sainte Bible” (col. L. Pirot) XII, Paris, 1938, p. 588 sq, cit. dup[ Prof. Diacon N. I. Nicolaescu @n “Cheia interpret[rii istorice a Apocalipsei”, p. 290.
(42) Prof. Diac. N. I. Nicolaescu , op. cit., p. 290-291.
(43) L. de Grandmaison, “Jesus Christ”, II, p. 259, citat dup[ Prof. Diac. N. I. Nicolaescu @n “Cheia interpret[rii istorice a Apocalipsei”, p. 291.
(44) Prof. Diac. N. I. Nicolaescu, op. cit., p. 292.
(45) Ibidem, p. 293.
(46) Ibidem, p. 294-295.
(47) L. Cl. Fillion, “La Sainte Bible”, VIII, Paris, 1928, p. 782, coméntée d’après La Vulgate, citat dup[ P. C. Diacon Nicolae I. Nicolaescu ]i colab. @n “Studiul Noului Testament”, Ed. Instit. Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Buc., 1983, p. 312.
(48) Ibidem, p. 298-299.
(49) A, J. Festugiere et Fabre, “Le monde greco-romain au temps de Notre Seigneur Jesus Christ”, II, p. 7-34; Eusebiu de Cezareea “Istoria bisericeasc[”, III, XVIII, 4, Apoc. XVIII, 15-18, Cf. A. Gelin, op. cit., p. 587, cit. dup[ Prof. Diac. N. I. Nicolaescu @n “Cheia interpret[rii istorice a Apocalipsei”, p. 300.
(50) Prof. Diac. N. I. Nicolaescu, op. cit., p. 301.
(51) L. Cl. Fillion, “La Sainte Bible” VIII, Paris, 1928, p. 784, coméntée d’après La Vulgate, citat dup[ P. C. Diacon Nicolae I. Nicolaescu ]i colab. @n “Studiul Noului Testament”, Ed. Instit. Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Buc., 1983, p. 312.
(52) Ibidem, p. 786.
(53) Ibidem, p. 787.
(54) Ibidem, p. 790.
(55) P. C. Diacon Nicolae I. Nicolaescu, P. C. Grigorie Marcu, P. C. Pr. Sofron Vlad, P. C. Prof. Liviu G. Munteanu, op. cit., p. 317.
(56) Ibidem, p. 316.
(57) Ibidem, p. 314.
(58) Ibidem, p. 315.
(59) Savvas Agouridis, op. cit., p. 363.
(60) Ibidem, p. 368-369.
(61) Dr. Vasile Gheorghiu, “#mp[r[\ia de mii de ani”, p. 16, cit. dup[ Pr. Dr. Ioan Mircea, @n “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 319.
(62) Vasile Loichi\[, “Chiliasmul (milenarismul)”, Cern[u\i, 1926, p. 31-39, cit. dup[ Pr. Dr. Ioan Mircea, @n “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 320.
(63) Andrei, op. cit., col. 340; ]i Areta, op. cit., col. 681, cit. dup[ Pr. Dr. Ioan Mircea, @n “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 232.
(64) Fillion, op. cit., p. 847 ]i H. M. Feret, “L’Apocalypse de Saint Jean Vision chretiene de L’histoire”, Paris, 1943, p. 199, cit. dup[ Pr. Dr. Ioan Mircea, @n “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 233.
(65) Le P.E.-B. Allo, “Saint Jean L’Apocalypse”, Paris, 1933, p. 213-215, cit. dup[ Pr. Dr. Ioan Mircea, @n “Apocalipsa. Introducere, note ]i comentarii”, Ed. Harisma, Buc., 1995, p. 234.
(66) Roy Allan Anderson, “Desf[]ur`nd Cartea Apocalipsei”, Ed. Via\[ ]i S[n[tate, Buc., 1996, trad. de Octavian Coconcea, p.154-156.
(67) Savvas Agouridis, op. cit., p. 261.
(68) Mounce R., “The Book of Revelation”, Eerdmans, Michigan, repr. 1980, p. 264-265, cit. de Savvas Agouridis, op. cit., p. 261-262.
(69) Savvas Agouridis, op. cit., p. 263.
(70) Ibidem, p. 267.
(71) Ibidem, p. 267-268.
(72) Ibidem, p. 268.
(73) Ibidem, p. 268-269.
(74) P. C. Diacon Nicolae I. Nicolaescu, P. C. Pr. Grigorie Marcu, P. C. Pr. Sofron Vlad, P. C. Prof. Liviu G. Munteanu, op. cit., p. 317.
IV. (75) Roy Allan Anderson, op. cit., p. 16.
(76) Savvas Agouridis, op. cit., p. 53.
(77) Pr. Dr. Ioan Mircea, op. cit., p. 407.
(78) Ibidem, p. 408.
(79) Savvas Agouridis, op. cit., p. 54.
(80) Ibidem, p. 263-264.
(81) Ibidem, p. 266-267.
(82) Pr. Dr. Ioan Mircea, op. cit., p. 409.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sisteme de Interpretare a Apocalipsei (ID: 166960)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.