Viteza la Copiii de 12 14 Ani In Fotbal

Sport

Viteza la Copiii de 12 14 Ani In Fotbal

Byadmin ianuarie 1, 2024

DEZVOLTAREA CALITĂȚII MOTRICE-VITEZA

LA JUNIORII DE 12-14 ANI, ÎN FOTBAL

CUPRINS

CAPITOLUL I Introducere

1.1 Gradul de actualitate și importanță a temei

1.2 Motivația alegerii temei

1.3 Scopul și sarcinile lucrării

Ipoteza lucrarii

CAPITOLUL II Fundamente teoretice și științifice privind dezvoltarea vitezei

2.1 Particularitățile somato-funcționale, psihice și motrice ale jucătorilor de fotbal 12-14 ani

2.1.1 Particularitățile somatice

2.1.2 Particularitățile funcționale

2.1.3 Particularități psihice

2.1.4 Particularități motrice

2.2 Viteza-calitate motrică de bază

2.2.1 Caracterizare generală a vitezei

2.2.2 Formele de manifestare a vitezei

2.2.3 Formele de manifestare a vitezei asociate cu alte calități

2.2.4 Factorii care condiționează viteza

2.3 Metodica dezvoltării vitezei a jucătorilor de fotbal la vârsta de 12-14 ani

2.3.1 Procedee și mijloace metodice

2.3.2 Metodele de antrenament pentru dezvoltarea vitezei

2.3.3 Aspecte particulare privind dezvoltarea vitezei la 12-14 ani

CAPITOLUL III Organizarea și metodologia cercetării

3.1 Modul de organizare, locul, durata, subiecții

3.2 Metodologia cercetării

3.2.1 Mijloace folosite

3.3 Metode de prelucrare a datelor

CAPITOLUL IV Prezentarea și interpretarea datelor

4.1 Prezentarea datelor

4.2 Interpretarea datelor

CAPITLOUL V Concluzii

Bibliografie

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Gradul de actualitate și importanță a temei

Fotbalul a cunoscut de-a lungul istoriei numeroase schimbări,atât la nivelul regulamentelor,echipamentului cât și la organizarea competițiilor.Schimbările și evoluția nu s-au oprit doar la aceste lucruri, ci s-a extins și la funcțiile de sprijin cum ar fi medicamentația,știința sportivă,psihologia sportivă,preparatori fizici.

La momentul actual jocul de fotbal se desfășoară mult mai rapid decât acum 10-15 ani.Atât mingea care este pasată de la un jucător la celălalt,cât și mișcările jucătorului sunt mai rapide.

Acum jucătorii acoperă în mod regulat aproximativ 10-13 km pe meci deoarece se mișcă mai mult și aleargă mai repede.Jucătorii acoperă o distanță de 50% mai mare decât acopereau acum 40 de ani.

Nu doar mișcarea în teren a evoluat ci și timpul de reacție al jucătorilor,din pricina stilurilor de joc implementate de antrenorii echipelor.Jucătorul este obligat să ia decizii rapide în timpul jocului,să ia acțiuni rapide pe cont propriu necesare, care pot schimba soarta jocului.

Ca urmare, rezultatul jocului poate fi determinat de micile ,dar rapidele schimbări ale picioarelor și direcție,poziția corpului, fiind necesare pentru primirea,posesia, alergarea și driblingul cu mingea realizate în viteză maximă cu o precizie maximă.

În scopul de a îndeplini toate aceste acțiuni, jucătorul trebuie să fie în măsură să proceseze rapid informațiile, să-și prioritizeze acțiunile și să ia decizii în ultima secundă.

Jucătorii nu sunt solicitați numai din punct de vedere tactic, tehnic și cognitiv.Ei au nevoie și de o pregătire fizică generală bună.În special aceștia trebuie să fie în măsură să accelereze rapid, să încetinească,să efectueaze cu agilitate schimburi de direcție în scopul de a satisface cererea pe care o cere fiecare aspect al jocului.

Această pregătire fizică avansată obținută demonstrează progresele metodologiei antrenamentelor, ce a dus la valorificarea posibilităților fizice ale sportivilor.Fără o pregătirea fizică bine dezvoltată nu se poate pune în mișcare mecanismul de funcțiune al echipei.

1.2 Motivația alegerii temei

Fotbalul fiind într-o continuă evoluție,este caracterizat prin intensitatea mare a duelurilor, dinamismul fazelor de joc, rapiditatea jucătorilor.Această evoluție obligă antrenorii să se asigure că jucătorii antrenați de ei pot veni în întâmpinarea cerințelor jocului modern,într-o varietatea de aspecte cum ar fi: tehnic,tactic,psihologic și fizic.

În ceea ce privește pregătirea fizică, ea trebuie efectuată în așa fel încât jucătorii să suporte în condiții optime și fără consecințe eforturile mari ale jocului.Realizarea acestor cerințe este probabilă în condițiile unei pregătiri fizice excelente,determinate de legătura unui nivel mare de dezvoltarea a calităților fizice precum: viteză,îndemânare,rezistentă și forță.

Respectând cerințele actuale cerute de jocul de fotbal consider că procesul de instruire și dezvoltare a calităților motrice în special viteza,trebuie realizat la vârsta junioratului deoarece organismul suferă modificări importante precum creșterea accelerată a taliei și a greutății,împreună cu o dezvoltare și perfecționare a funcțiilor sale precum și modificări la nivel hormonal.

Motivul alegerii acestei teme este acela de a fi un îndemn pentru antrenorii ce lucrează cu copii, în a se concentra pe dezvoltarea și perfecționarea calității motrice viteză,care se regăsește în jocul modern de fotbal.

1.3 Scopul și sarcinile lucrării

Scopul lucrării este acela de a propune o îmbunătățire a modului de lucru cu juniorii în cadrul antrenamentelor.Se urmărește dacă prin repartizarea unui număr mai mare de minute destinate dezvoltării vitezei,o dozare corectă și o eficacitatea în mijloacele folosite, se poate observa o îmbunătățire a vitezei.

O sarcină a lucrării este aceea de a forma deprinderi motrice generale și specifice cât mai corecte și utile.O a doua sarcină este de a dezvolta potențialul motric la nivelul junioratului specific jocului de fotbal.

1.4 Ipoteza lucrării

Pornind de la ipoteza că mijloacele și metodele folosite în antrenamentul propus ce are ca obiectiv dezvoltarea calității motrice viteza la juniorii de 12-14 ani în fotbal este corect, vom putea observa o îmbunătățire a acesteia.

CAPITOLUL II

Fundamente teoretice și științifice privind dezvoltarea vitezei

2.1 Particularitățile somato-funcționale, psihice și motrice ale jucătorilor de fotbal 12-14 ani

2.1.1 Particularitățile somatice

Băieții la vârsta de 12-14 ani se află într-o perioadă complexă a creșterii și anume pubertatea.Perioada pubertară se descrie printr-o fază cu ritm accelerat în privința organelor, aparatelor și sistemelor din sfera somatică, cât și a celor din sfera vegetativă.

Din acest punct de vedere toate organele și aparatele pot fi împărțite în trei categorii(A., Demeter, 1974):

1.Organe și aparate cu o creștere rapidă în perioada pubertară.

2.Organe și aparate cu o dezvoltare explozivă în perioada pubertară(organe genitale)

3.Organe care cresc până la pubertate și apoi involuează(organe limfoide, timusul).

Aparatul locomor se caracterizează printr-o dezvoltare a oaselor în grosime, prin depunerea de săruri minerale.Mușchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor și nu în grosime.

2.1.2 Particularitățile funcționale

Aparatul respirator se dezvoltă intens.Plămânii sporesc în greutate și volum, capacitatea lor anatomică mărindu-se cu peste 50%.Crește amplitudinea mișcărilor respiratorii(de la 230ml volum curent la 11 ani, la 300 ml la 13 ani),crește capacitatea vitală.

Capacitata vitală se îmbunătățește: la 13 ani 2900 cm3 și la 14 ani 3000cm3(D.Apolzan, 1996).

Aparatul cardiovascular este caracterizat prin creșterea rapidă a volumului inimii,vasele sanguine înguste, ceea ce implică un efort mare pentru împingerea sângelui.

2.1.3 Particularități psihice

,,Laaceastăvârstă se dezvoltăconștiința de sine, preadolescentulfiindanimat de dorința de a-șicunoaștepropriile sale posibilități, pentru a-și da seamaîncemăsurăpoate fi utilcelor din jur.

Idealulpreadolescentuluieste de a deveni un omutilsocietății, cu o înaltăconștiință a datoriei, înoricedomeniuaractiva (științific, literar, artistic, tehnic, etc)’’.

,,Activitateadominantăesteînvățătura. Prinaceasta, preadolescentulpătrundeînculturaștiințifică, el manifestă o dorință de a cucerilumeaprincunoaștere.Interesulpentrucunoaștere e foarteviu, pentrudomeniifoartevariateșisusținut de o gândiremaiabstractă, sistematică, obiectivă.Se dezvoltăimaginația, memoria.Preadolescentulprezintă o afectivitatebogată, stabilășiprezintă o voințăfermă”.

2.1.4 Particularități motrice

Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită creșterii plasticității scoarței cerebrale și mobilității proceselor nervoase de excitație și inhibiție sporesc posibilitatea de îmbunătățire a tuturor calităților motrice și în special a vitezei.

Ca urmare a dezvoltării a aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemânarea progresează evident, fapt pentru care pubertatea este denumită vârsta îndemânării.

Datorită disproporțiilor dintre diferitele segmente ale corpului în efectuarea exercițiilor fizice se remarcă stângăcia, însă disponibilitățile pentru îmbunătățirea îndemânării sunttotușicrescute atunci când se dezvoltă simultan cu simțul orientării în spațiu, care la 12-13 ani se apropie de cea a adultului.

Datele literaturii de specialitate evidențiază o continuă îmbunătățire a marilor funcții în ciuda rezervelor funcționale încă reduse ale aparatului cardiovascular, aparatul respirator marchează o creștere substanțială, indicii obiectivi de creștere demonstrând că rezistenta aerobă poate fi dezvoltată cu succes în etapa pubertară.

2.2 Viteza-calitate motrică de bază

2.2.1 Caracterizare generală a vitezei

Viteza este o parte integrantă a fiecărei ramuri sportive.Ea este cel mai ușor de remarcat în timpul unui antrenament sau joc,aportul ei fiind important în realizarea unor performanțe pe plan individual(probele de sprint din atletism)cât și colectiv(fotbal,handbal,baschet).

Dupamariiautorivitezaestedefinităcafiind:

1. ,,Capacitatea de a executaactesauacțiunimotrice cu întregcorpulsaunumai cu anumitesegmente ale acestuia, într-un timpcâtmaiscurt, deci cu rapiditatemaximă, înfuncție de condițiileexistente” (Gh. Cârstea, 1993, 1997).

2. ,,Capacitateaomului de a executamișcările cu rapiditateșifrecvență mare” (A. Demeter, 1981).

2.2.2 Formele de manifestare a vitezei

a)Viteza de reacție după(Gh. Cârstea, 2000) mai este numită și ,,timpul latent al reacției motrice”carereprezintătimpulscurs de la momentulapariției (acțiunii) unuistimulșimomentuldeclanșăriirăspunsului motor adecvat.

Viteza de reacție este dependentă de următoarele elemente: apariția excitației în receptor sau receptori, transmiterea pe cale aferentă, analiza semnalului, transmiterea pe cale eferenta, excitarea mușchilor.

Viteza de reacție se măsoară în milisecunde, iar valoarea ei diferă în funcție de tipul de stimul la care se manifestă. Astfel, viteza de reacție variază de la 140 ms, la stimuli cutanați, 150 ms la stimuli sonori, și 180 ms la stimuli vizuali(Thorner, citat de Gh. Mitra, Mogoș 1984, Gh.Cârstea,1997, V.Tudor, 1999).

Reacțiile la diferiți stimuli pot fi:

1. Simple – la stimuli cunoscuți(startul în probele atletice).

2. Complexe – presupun elaborarea unor răspunsuri motorii adecvate în condițiile în care nu se cunoaște stimulul și nici momentul apariției acestuia.Reacția manifestându-se și în funcție de acțiunile coechipierilor și adversarilor.În fotbal astfel de acțiuni pot fi: executarea loviturilor libere directe și indirecte, aruncarea de la margine, lovitura de la colțul terenului.

b)Viteza de repetiție conform(Gh. Cârstea, 2000) este capacitatea de a efectua aceeași mișcare(act motric sau acțiune motrică) într-o unitate de timp prestabilită.

c) Viteza de deplasare este reprezentata de capacitatea individului de a parcurge o distanță cât mai mare, în timp cât mai scurt.

Exemple de situații în fotbal când este nevoie de o bună dezvoltare a vitezei de deplasare: jocul la ofsaid, marcaj-demarcaj, schimbul de locuri, un-doi.

După (Gh. Cârstea, 2000) mai poate fi și considerată o variantă a vitezei de repetiție.

d)Viteza de accelerare reprezintă capacitatea de a atinge nivelul maxim de manifestare a vitezei, în timp cât mai scurt(I. Șiclovan, 1972).În fotbal este foarte importantă deoarece ajută în surprinderea adversarului și se realizează prin accelerări bruște și ruperi de ritm în special pe f9).

Reacțiile la diferiți stimuli pot fi:

1. Simple – la stimuli cunoscuți(startul în probele atletice).

2. Complexe – presupun elaborarea unor răspunsuri motorii adecvate în condițiile în care nu se cunoaște stimulul și nici momentul apariției acestuia.Reacția manifestându-se și în funcție de acțiunile coechipierilor și adversarilor.În fotbal astfel de acțiuni pot fi: executarea loviturilor libere directe și indirecte, aruncarea de la margine, lovitura de la colțul terenului.

b)Viteza de repetiție conform(Gh. Cârstea, 2000) este capacitatea de a efectua aceeași mișcare(act motric sau acțiune motrică) într-o unitate de timp prestabilită.

c) Viteza de deplasare este reprezentata de capacitatea individului de a parcurge o distanță cât mai mare, în timp cât mai scurt.

Exemple de situații în fotbal când este nevoie de o bună dezvoltare a vitezei de deplasare: jocul la ofsaid, marcaj-demarcaj, schimbul de locuri, un-doi.

După (Gh. Cârstea, 2000) mai poate fi și considerată o variantă a vitezei de repetiție.

d)Viteza de accelerare reprezintă capacitatea de a atinge nivelul maxim de manifestare a vitezei, în timp cât mai scurt(I. Șiclovan, 1972).În fotbal este foarte importantă deoarece ajută în surprinderea adversarului și se realizează prin accelerări bruște și ruperi de ritm în special pe fazele de atac, pe măsura apropierii de poarta adversă.

e) Viteza de execuție în fotbal se referă la realizarea procedeelor tehnice în viteză maximă( conducerea mingii, lovirea mingii cu piciorul, preluarea mingii).

2.2.3 Formele de manifestare a vitezei asociate cu alte calități

Conform(Gh. Cârstea, 2000) viteza poate fi asociată cu alte 3 calități motrice:

-viteza în regim de forță, numită și detentă de cei mai mulți specialiști autori;

-viteza în regim de îndemânare;

-viteza în regim de rezistentă;

2.2.4 Factorii care condiționează viteza

,,Dinliteraturaspecifică se desprindurmătoriifactorideterminanțipentruviteză:

1) Mobilitateaproceselornervoasecorticalefundamentale, excitațiașiinhibiția, care condiționeazăalternanțacontracțieișirelaxăriimusculare;

2) Calitateatransmiteriiimpulsurilornervoasepecăileaferenteșieferente; viteza de contracție a mușchilorinvervati;

3) Tipulfibrelormusculare care intrăîncontracție(fibrelealbesuntfavorabileuneivitezebune, suntfibre,,rapide”);

4) Valoareasurselorșiproceselorenergetice(mai ales conținutulînadenozintrifosfatșifosfocreatinăpentrumușchiiintrațiîncontracție);

5) Nivelul de dezvoltare al celorlaltecalitățimotrice”.

Un alt factor estecelpsihicșianumecapacitatea de concentrare a voinței.

Alți factori condiționali pentru manifestarea vitezei sunt vârsta și genul(masculin, feminin) al subiecților.(A. Dragnea, 1993, C. Bota, 1997).

2.3 Metodica dezvoltării vitezei a jucătorilor de fotbal la vârsta de 12-14 ani

Conform datelor din literatura de specialitate se constată că:

Între 10 și 14-15 ani se pot atinge, printr-o instruire adecvată, la indici ai vitezei de reacție echivalenți cu cei ai adulților, prin creșterea capacității de efort anaerob, se poate interveni și asupra dezvoltării vitezei de deplasare, precum și a vitezei în regim de forță.

În dezvoltarea vitezei, specialistul trebuie să țină cont de o serie de cerințe care trebuie respectate în procesul de instruire(A.Dragnea,1993, V.Tudor,1997):

a) Durata exercițiilor de viteză trebuie să fie de circa 5-6 secunde până la maximum 40-43 secunde.

b) Pauzele dintre repetări trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite revenirea funcțiilor vegetative, dar nu și reducerea stării de excitabilitate optimă obținută la nivelul scoarței cerebrale ca urmare a lucrului cu viteză maximă.

c) Subiecții trebuie să aibă structura exercițiilor bine însușită.

d) Exercițiile pentru dezvoltarea vitezei se vor planifica la începutul lecțiilor sau antrenamentelor, în condițiile unui sistem nervos odihnit și ale unui organism cu nivel optim de încălzire.

2.3.1 Procedee și mijloace metodice

Conform spuselor lui (Gh. Cârstea, 2000) procedeele metodice sunt grupate în felul următor:

1. Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri maximale, folosindu-se condiții normale de lucru. Acesta este procedeul metodic cel mai frecvent folosit pentru dezvoltarea vitezei.Ca modalități concrete pentru acest procedeu, sunt exemplificate următoarele: alergare pe teren plat cu echipament regulamentar, pase sau dribling cu mingea regulamentară pentru un joc sportiv.

2. Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri supramaximale, folosindu-se condiții ușurate de lucru( alergarea la ,,vale’’ pe o pantă ușor înclinată, alergare pe teren plat cu echipamentul mai ușor, pase sau dribling cu minge mai ușoară decât cea regulamentară, reducerea activă a amplitudinii mișcării).

3. Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri submaximale, folosindu-se condiții ușor îngreuiate de lucru (alergare la ,,deal’’ pe o pantă ușor înclinată, alergare pe teren plat cu echipament puțin mai greu decât cel regulamentar, pase sau dribling cu mingea puțin mai grea decăt cea regulamentară).

4. Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri alternative(,,maximale și submaximale”, ,,maximaleși supramaximale”, ,,supramaximale-submaximale”), tempouri imprimate de factori externi(mai ales de natură electronică sau mecanică).

Din punct de vedere metodologic trebuie să se ia în considerare următoarele aspecte prinvind antrenamentul pentru dezvoltarea vitezei:

1.Exerciții se realizează numai după o bună încălzire a organismului.

2.Exercițiile pentru dezvoltarea vitezei trebuiesc efectuate la începutul antrenamentului pe un fond odihnit.

3.Să se lucreze variat și stimulant pentru jucători, la fiecare antrenament.

4.Exercițiile de intensitate maximă să fie de scurtă durată(6 secunde).

5.Tehnica exercițiilor să fie simplă pentru a facilita executarea lor cu mare viteză.

6.Să se folosească atât stimuli vizuali cât și stimuli auditivi.

7.Alternarea exercițiilor cu minge și fără minge.

Mijloace pentru dezvoltarea vitezei în timpul antrenamentului sportive:

-exerciții cu starturi din diferitepoziții

-exerciții din școala alergării implicate in alergarea de viteză

-exerciții și jocuri cu mingea, joc de fotbal bilateral realizat în condiții de viteză

2.3.2 Metodele de antrenament pentru dezvoltarea vitezei

Antrenamentul este foarte important în viața unui sportiv, ajutând la dezvoltarea, însușirea și perfecționarea calităților motrice și acțiunilor tehnico-tactice.

Antrenamentul sportiv este definit ca, proces pedagogic desfășurat sistematic și continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice și psihice intense în scopul obținerii de rezultate înalte într-una din formele de practicare competitivă a exercițiilor fizice. (Terminologia educației fizice și sportului, 1973).

Una din principalelecaracteristici ale antrenamentuluisportivdupa(A. Dragnea, 1993) esteacela cămobilizează toate posibilitățile fizice și psihice ale sportivului, acesta adaptându-și modul de viață la cerințele antrenamentului și a activității de performanță.

N. G. Ozolin( 1972) citat de A. Dragnea( 1996) sistematizează metodele de antrenament pentru dezvoltarea vitezei astfel:

a) Metodaexercițiului,,dinmers’’ care reprezintă parcurgerea unei distanțe in viteză maximă dupa un elan prealabil(alergare lansată).

b) Metoda alternativă este caracterizată de creșterea vitezei, atingerea celei maxime, mentinerea ei pe o distanță marcată și apoi descreșterea acesteia.

c) Metoda ștafetelor și jocurilor care dezvoltă mai multe forme de manifestare a vitezei.

d) Metoda repetărilor în tempouri submaximale, maximale și supramaximale.

2.3.3 Aspecte particulare privind dezvoltarea vitezei la 12-14 ani

La această vârstă și etapă de pregătire, organismul copiilor suferă modificări privind înălțimea și greutatea simultan cu o dezvoltare și perfecționare a funcțiilor sale.

În opinia specialistului sovietic V. P. Filin citat de A. Demeter (1981) în copilărie există condițiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea vitezei.Același A. Demeter (1981) spune că între 11-12 ani, odată cu perfecționarea coordonării mișcărilor, se îmbunătățește mult și viteza, iar la 13-14 ani se pot obține cele mai bune rezultate pentru îmbunătățirea vitezei.

În ceea ce privește aspectele dezvoltării vitezei în cadrul antrenamentului, Krestovnikov și Ozolin, citați de A. Demeter (1981) recomandă la copii și juniori efectuarea exercițiilor de viteză în prima parte a lecției de antrenament, imediat după încălzire.

După N. N. Iakovlev (1971) citat de A. Demeter (1981), la începutul antrenamentului, exercițiile de viteză creează condiții biochimice favorabile eforturilor de rezistență care urmează să fie executate în partea a doua a antrenamentului.Eforturile de rezistență efectuate la începutul antrenamentului influențează nefavorabil eficiența exercițiilor de viteză ulterioare, pe baza acumulării acidului lactic și a reducerii treptate a excitabilității neuromusculare, absolut necesară efectuării în bune condiții a exercițiilor de viteză.

În cadrul antrenamentelor la copii și juniori trebuie să existe folosirea elementelor de întrecere, caracterul de joc și liberă inițiativă.Să fie asigurat un caracter atractiv al instruirii pentru a atrage atenția și menținerea concentrării din partea copiilor pe tot parcusul lecției de antrenament.

CAPITOLUL III

Organizarea și metodologia cercetării

3.1 Modul de organizare, locul, durata, subiecții

Experimentul s-a desfășurat la echipa de fotbal Sporting Năvodari în cadrul grupei de vârstă 12-14 ani.Grupa supusă testărilor a fost formată din 13 copii. Perioada desfășurării a fost 28.2.2015-23.5.2015.

3.2 Metodologia cercetării

În cadrul experimentului, atât la testarea inițială cât și la cea finală am folosit următoarele probe de control.

1. Alergare de viteză pe 50m.

Proba s-a efectuat pe teren cu gazon natural, cu start din picioare.S-au realizat două încercări cu notarea celui mai bun timp.

2. Alergare de viteza pe 30m.

Proba s-a efectuat pe teren cu gazon natural, cu start din picioare.S-au realizat două încercări cu notarea celui mai bun timp.

3. Conducerea mingii printre 5 jaloane(dribling printre jaloane).

Jaloanele sunt situate la 3m unul de celălalt.Jucătorul și mingea se află la distanță de 3m față de primul jalon.Traseul se parcurge dus-întors.

3.2.1 Mijloace folosite

Potrivit ipotezei, prin care se urmărește dezvoltarea calității motrice viteza la juniorii de 12-14 ani în fotbal, am propus și introdus în cadrul antrenamentelor o serie de exerciții destinate să îmbunătățească parametrii testați.

Exercițiile propuse sunt următoarele:

Ex.1 Jucătorii așezați pe două coloane în sprijin ghemuit, la semnal sonor se ridică și pornesc în alergare de viteză pe o distanță de 30m semnalizată cu două jaloane la sfârșit.Jucătorul care pierde face 5 flotări.

Scop: dezvoltareavitezei de deplasare și de reacție.

Dozare: 2 serii a câte 2 repetări de fiecarejucător, pauză 1 minutîntreserii.

Ex.2 Alergare pe loc cu genunchii ridicați 10 secunde, la semnal sonor alergare de viteză pe o distanță de 15m până la primul jalon, la al doilea semnal alergare cu spatele 5m până la cel de al doilea jalon, iar la al treilea semnal sonor sprint pe o distanță de 10m.

Scop: dezvoltarea vitezei de deplasare și de reacție.

Dozare: 2 serii a câte 2 repetări de fiecarejucător, pauză 1 minutîntreserii.

Ex.3 Jucătorul aflat într-un pătrat format din jaloane numerotate cu latura de 7m, alergare de viteză și atingerea jaloanelor în ordinea indicată de antrenor.

Scop: dezvoltarea vitezei de deplasare și de reacție.

Dozare: 2 serii a câte 3 repetări de fiecarejucător, pauză 1 minutîntreserii.

Ex.4 Sărituri peste gărdulețe cu înălțime de 30cm, cu distanță între ele de 50cm, după ultimul gărduleț sprint pe o distanță de 20m.

Scop: dezvoltarea vitezei în regim de forță

Dozare:2 serii a câte 2 repetări de fiecarejucător, pauză 1 minutîntreserii.

Ex.5 Alergare ușoară, la semnal sonor schimbare de direcție, urmată de alergare de viteză până la un nou semnal pe o distanță de 20m.

Scop: dezvoltareavitezei de accelerareși de reacție.

Dozare: 2 serii a câte 3 repetări de fiecarejucător, pauză 1 minutîntreserii.

Ex.6 Jucătorii așezați în cerc, un singur jucător conduce mingea cu ambele picioare până în mijlocul cercului unde se află un jalon, se ocolește jalonul, iar jucătorul se duce cu mingea până la un coechipier făcând schimb de locuri cu respectivul.

Scop: dezvoltareavitezei de execuție.

Dozare: 1 minut și 30 de secunde, 3 serii, pauză 30 de secunde între serii.

Ex.7 Jucătorii împărțiți în 4 grupuri pe fiecare latură a unui pătrat, fiecare grup având o minge, pleacă doi jucători cu conducerea mingii din direcții opuse până la centru ocolesc jalonul spre dreapta și pasează mingea grupului din față la care a ajuns.

Scop: dezvoltarea vitezei de execuție.

Dozare: 1 minut și 30 de secunde, 2 serii, pauză 30 de secunde între serii.

Ex.8 Conducerea mingii într-un cerc și protejarea acesteia de a nu fi scoasă din cerc de către un adversar.Cine pierde mingea face 10 flotări.

Scop: dezvoltarea vitezei de execuție.

Dozare: 1 minut, 2 serii, pauză 30 de secunde între serii.

Ex.9 Conducerea mingii cu ambele picioare în viteză pe distanțe progresive.

Scop: dezvoltarea vitezei de execuție.

Dozare: 2 serii a câte 2 repetări, pauză 30 de secunde între serii.

Ex.10 Jucătorii așezați pe două coloane, ștafetă cu alergare cu spatele, iar la semnal sonor sprint cu fața pe o distanță de 30m.Grupa care pierde îi cară în spate pe învingători 10m.

Scop: dezvoltarea vitezei de reacție și de deplasare.

Dozare: 2 serii, pauză 30 de secunde între serii.

Ex.11 Jucătorii sunt așezați pe două rânduri, la semnal sonor pleacă în alergare de viteză primul rând, iar la al doilea semnal sonor pleacă ultimul rând cu scopul de a atinge jucătorii din primul rând pe o distanță de 50m..Cei care sunt atinși fac 10 genuflexiuni, iar cei care nu reușesc să atingă fac tot 10 genuflexiuni.Se face schimb de locuri între cele două rânduri la fiecare serie.

Scop: dezvoltarea vitezei de deplasare și de reacție.

Dozare: 4 serii, pauză 30 de secunde între serii.

3.3 Metode de prelucrare a datelor

Pentru prelucrarea și interpretarea datelor am folosit următorii parametri statistici:

a) Media

b) Deviația standard

c) Coeficientul de variabilitate

d) Semnificația diferenței dintre medii

CAPITOLUL IV

Prezentarea și interpretarea datelor

4.1 Prezentarea datelor

Valorile lotului la testarea inițială și testarea finală la proba de alergare de viteză pe 50m.

Valorile lotului la testarea inițială și testarea finală la proba de alergare de viteză pe 30m.

Valorile lotului la testarea inițială și testarea finală la proba de conducere a mingii printre jaloane pe 15m.

4.2 Interpretarea datelor

1.Proba de viteză pe 50m.

La această probă diferența între medii de la testarea inițială și testarea finală este semnificativă statistic la p<0,0005.

2.Proba de viteză pe 30m.

Comparănd rezultatele înregistrate între testarea inițială și testarea finală, se poate observa o îmbunătățire semnificativă statistic la p<0,0005.

3.Proba de conducere a mingii printre jaloane pe 15m.

Și la această probă grupa de copii înregistrează progrese semnificative statistic la p<0,0005.

CAPITLOUL V

Concluzii

Analizând și interpretând rezultatele obținute în urma desfășurării experimentului la juniorii de 12-14 ani în fotbal putem concluziona următoarele:

a) Prin metodele și mijloacele folosite s-a înregistrat o îmbunătățire a dezvoltării calității motrice viteza între cele două testări(testare inițială și testare finală).

b) Rezultatele obținute ne demonstrează că aplicând un program de antrenament de la o vârstă fragedă putem influența viteza și diferitele sale forme de manifestare(viteza de deplasare, de reacție, de accelerare, de execuție).

Bibliografie

1. AncaDragu, SorinCristea, (2003) -Psihologieșipedagogieșcolară, Ovidius University Press Constanța.

2. Apolzan, D., (1996) -Fotbal 2010, editat de FRF, București.

3.Cârstea, G., (1993) – Teoriașimetodicaeducațieifiziceșisportului, Ed. Universul, București.

4.Cârstea, G., (1997) – Educațiafizică. Teoriașibazelemetodicii. A.N.E.F.S., București.

5.Cârstea, G., (2000) – Teoriașimetodicaeducațieifiziceșisportuluipentruexamenele de definitivatșigradul didactic II, Ed. AN-DA., București.

6. Demeter, A.,(1974) -Bazelefiziologice ale educațieifiziceșcolare, Ed. Stadion, București.

7. Demeter, A., (1981) – Bazelefiziologiceșibiochimice ale calitățilorfizice, Ed. Sport-Turism, București.

8. Dragnea, A., (1993) – Antrenamentulsportiv- teorieșimetodologie, ANEFS, București.

9. Dragnea, A., (1996) – Antrenamentulsportiv, Ed. DidacticășiPedagogică R.A., București.

10. Dragnea, A., Bota A., (1999) -Teoriaactivitățilormotrice, Ed. DidacticășiPedagogică, R.A. București.

11. Șiclovan, I., (1972) -Teoriaeducațieifiziceși sportului, Ed. Sport-Turism, București.

12. Terminologiaeducațieifiziceșisportului (1973), Ed. Stadion, București.