Traseul Metodic Pentru Perfectionarea Marcajului Dublu Varstei de 16 18 Ani

CUPRINS

Capitolul I. INTRODUCERE………………………………………………………………….. 5

I.1. Fotbalul – sportul numarul 1 in lume………………………………………………………… 5

I.2. Motivarea alegerii temei……………………………………………………………………… 6

CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI………………………… 10

II.1. Noutati si tendinte in jocul de fotbal………………………………………………………. 10

II.2. Consideratii generale despre antrenamentul sportiv in jocul de fotbal……………………… 15

II.3. Consideratii generale despre tactica in fotbalul contemporan…………………….……..…17

II.3.1. Definitie si caracteristici………………………………………………………………17

II.3.2 Sistematizarea tacticii jocului de fotbal…………………………………………..…..18

II.4. Marcajul dublu…………………………………………………………………………..….19

II.4.1. Notiune………………………………………………………………………………..19

II.4.2. Clasificare……………………………………………………………….……………19

II.4.3. Relatia cu celelalte miscari ale fazei defensive si aplicarea in joc……………………26

II.5. Particularitatile de crestere si dezvoltare ale perioadei pospubertare 15/16-18 ani…………31

II.6. Particularitatile in alegerea mijloacelor de realizare a componentelor antrenamentului……32

CAPITOLUL III. LOCUL TEMEI IN PLANIFICARE…………………….………………34

III.1. Notiunea de planificare…………………………………………………………………….34

III.2. Planul de etapa pentru perfectionarea marcajului dublu specific la 16-18 ani……………..36

III.3. Plan de pregatire – etapa (Mezociclul)……………………………………………………..38

III.4 Plan saptamanal…………………………………………………………………………….40

III.5. Plan de antrenament………………………………………………………………..………41

CAPITOLUL IV. MIJLOACE DE ACTIONARE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR…

IV.1. Mijloace de actionare utilizate pentru perfectionarea fazei defensive………………..……43

IV.2. Mijloace de actionare utilizate pentru perfectionarea marcajului dublu…………………..46

CAPITOLUL V. CONCLUZII SI PROPUNERI……………………………………………52

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….……….56

Capitolul I. INTRODUCERE

I.1. FOTBALUL – SPORTUL NUMARUL 1 IN LUME

Nu este nici o exagerare atunci cand se afirma ca fotbalul a devenit cel mai popular si cel mai raspandit dintre toate sporturile practicate in lume. Din Alaska pana in Noua Zeelanda, si din Japonia pana in Tara de Foc, milioane de oameni sunt captivati de acest sport.

Raspandirea si popularitatea fotbalului-nemaiintalnite la nici un alt joc sportiv-rezida, fara indoiala in irezistibila atractivitate a lui. Fiindca tocmai aceasta atractivitate i-a conferit forta necesara pentru a rezista trecerii timpului. Iar perseverenta si traditionala circumspectie a legislatorilor sai i-au conservat nealterata estenta, l-au propulsat din generatie in generatie si l-au vehiculat dintr-o tara/regiune in alta, astfel incat astazi nu exista loc pe Pamant in care fotbalul sa nu fie cunoscut, invatat si practicat.

Aceasta atractie neobisnuita a fotbalului provine din farmecul sau deosebit : el are un scop imediat(marcarea golurilor si victoria finala),nu este un sport periculos( indiferent de ardoarea cu care se joaca), este variat ( rareori o faza se aseamana cu alta), accesibil ( nu trebuie amenajari sau instalatii speciale), simplu( orice obiect poate deveni minge). Jucatorii sunt atrasi de mirajul mingii, iar spectatorii isi etaleaza calitatile de antrenori, „adevarati experti”.

Si daca unul dintre motivele care-i determina atractivitatea este tocmai simplitatea lui, aceasta isi gaseste fundamentul , in primul rand, in codul sau de reguli/legi, care sunt o capodopera de simplitate. Ele sunt in numar de 17, concise, precise si clare, un ansamblu coerent si suplu menit sa favorizeze inepuizabila gama de combinatii tesute meci de meci pe terenurile de joc si conferind farmec jocului.

Fotbalul este sportul rege, cel mai iubit si mai mare ambasador al pacii pe Glob, impresionant, spectaculos si simplu. Competitiile oficiale reunesc milioane de oameni de pretutindeni, indiferent de nationalitate, rasa, varsta etc, aducand bucuria intrecerii, manifestari patriotice si chiar risipind ura dintre oameni. Fotbalul uneste vieti si prietenii pe viata, iar Cupa Mondiala ne-a aratat mereu aceste aspecte: suporteri ale diferitelor echipe care stau impreuna, canta, petrec sau se pozeaza inaintea disputelor echipelor favorite, rivale la ora meciului.

Aproape toate echipele de club au jucatori de diferite nationalitati, fiind foarte greu pentru antrenori sa se inteleaga cu ei si cu obiceiurile lor, ba mai mult, sa creeze un grup, o familie, o echipa omogena capabila sa castige trofee. Si totusi, rezultatele apar, datorita faptului ca sportivii reusesc prin pasiune si munca sa se inteleaga, pe frumoasa „limba a fotbalului”.

De la jocul combinativ al celor de la FC Barcelona, pana la fotbalul pragmatic practicat de FC Bayern Munchen sau Juventus Torino, sau la cel in forta al lui Chelsea Londra sau Real Madrid, fotbalul este magnific, incantator, plin de viteza, inteligenta, bazat pe o conditie fizica aproape inumana.

Totodata, artistii, maestrii gazonului , jucatorii au marit de-a lungul timpului spectaculozitatea prin executii individuale de neuitat. Maradona, Pele, Cruyff, Dobrin,Hagi, Zidanne,Ronaldo, Messi, Ronaldinho etc, nu au incetat sa ne uimeasca cu driblingul lor fin, precis, cu incursiuni spectaculoase si goluri de poveste, ridicand tribunele in picioare si facand copiii sa viseze ca, intr-o zi,vor ajunge si ei mari fotbalisti.

Fotbalul, cu intregul sau angrenaj se inscrie astazi in categoria fenomenelor sociale de mare importanta. Spectacolul sportiv a intrat deja in constiinta epocii noastre ca un fapt de cultura, mai ales datorita mijloacelor de comunicare in masa. Competitiile importante rivalizeaza astazi cu calatoriile cosmice sau cu alte evenimente foarte importante din istoria omenirii, atragand miliarde de telespectatori. Totodata, influienta sponsorizarii comerciale a permis cluburilor marirea considerabila a bugetelor si creearea in interiorul lor a unui cadru profesional extrem de specializat, in care doar jucatorii foarte buni se pot exprima la un nivel inalt.

Fotbalul se manifesta prin trei forme fundamentale :

educatia fizica (practicarea exercitiilor fizice prin desfasurarea unei activitati educative in vederea dezvoltari fizice a individului );

 b. sportul de masa (practicarea exercitiilor fizice in timpul liber cu scopul intaririi sanatatii si in scop recreativ, particularitatea esentiala fiind competitia );

 c. sportul de performanta (reprezinta o prelungire si o realizare la nivel superior a exercitiilor fizice din sistemul educatiei fizice si sportului de masa; este o competitie generalizata).

Fotbalul apartine atat biologicului, cat si culturalului, experientei personale si istoriei. Nici un alt sport nu este atat de practicat si de influient, autentic si educativ in tot Universul.

I.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Scriitorul francez Jean Giraudoux iubea la nebunie fotbalul. Cuvintele sale definesc aceasta magnifica disciplina sportiva. Iata un exemplu: ,,Mai mult chiar decat regele sporturilor, fotbalul este regele jocurilor. Toate marile intreceri ale omului sunt jocuri cu mingea… Mingea inseamna pentru viata ceea ce scapa legilor vietii. Ea are pe Pamant extrateriorialitatea unui bolid imblanzit temporar… Deasupra principiului sau, deasupra independentei, a elanului urias, echipa ofera mingii motorul a 11 malitiozitati si a 11 proiectii imaginare.”

Inca din secolul al XVI lea, un alt literat, poetul Pierre de Ronsard, adora sa recite:,,Starniti nisipuri cu piciorul gol, gonind dupa baloanele pierdute.”

Ca milioane de tineri din intreaga lume, am fost atras de acest sport minunat pe care am inceput a-l practica inca din copilarie pe maidan sau la scoala( la orele de sport si uneori in pauze). Imi aduc aminte cu nostalgie de comentariile la radio ale lui Ilie Dobre sau ale lui Cristian Topescu, de colectiile cu surprize Cincin, Ulker sau de autocolantele care se gaseau foarte rar si pe care le lipeam pe dulapuri, de cum bateam gardurile bunicii cu mingea sau de prima minge de piele pe care am primit-o.

Odata cu Campionatul Mondial din SUA , cu evolutia mass media si crescand in varsta, am inceput sa urmaresc diferite competitii fotbalistice sa fiu fascinat de acest sport, sa-l practic mai intens si sa copii jucatorii preferati. Scriam cu vopsea pe tricouri, faceam echipe pe cartiere, campionate de minifotbal ale scolii sau chiar de fotbal de masa.. Am crescut urmarind fotbalul romantic si plin de pasiune a Generatiei de Aur a Romaniei, Cupa Mondiala, Campionate Europene,cu Uefa Champions League si Cupa UEFA, admirand mari fotbalisti precum Hagi, Zidanne, Ronaldo, Maldini, Kahn, Henry, Cafu, R. Carlos etc. Meciuri de neuitat, pe care mi le notam pe caiete si vacante in care fotbalul facea parte din orarul zilnic mi-au conturat copilaria.

Apoi cand am intrat la liceu, am petrecut in cadrul clubului din localitate 3 ani , jucand la juniori republicani si chiar la seniori. Am urmat apoi o facultate renuntand pentru moment la practicarea organizata a fotbalului, dandu-mi seama ca pe langa pasiune si viziune, iti trebuie si niste calitati motrice bine armonizate.

Indiferent ce am invatat apoi sau unde am lucrat, am urmarit fotbalul cu inima aceluiasi copil pasionat pana cand am inceput sa ma implic mai mult, studiind si preluand echipele existente la nivel local.

Am ales fotbalul din pasiune, motivul numarul unu fara de care nu are rost sa practici acest minunat sport. In al doilea rand dorinta de intrecere mi-a animat placerea. Cred eu ca aceste doua aspecte sunt principalele motive pentru care un tanar trebuie sa se apuce de fotbal. In rest , totul are un rol secundar, din punct de vedere al motivatiei. In al treilea rand, imi doresc foarte mult sa lucrez in domeniul fotbalului, fie ca antrenor sau chiar in functii administrative.

Creșterea importanței rezultatelor sportive, a bazelor tehnico-materiale ale pregătirii sportive contemporane, a condus la progresul sportului în primul rând, ce determină perfecționarea sistemului de antrenament sportiv. Dorința de progres, proprie fiecărui individ, în fiecare domeniu de activitate, este factorul care alimentează aspirația spre înalt.

Prezenta lucrare cauta sa raspunda principalelor probleme teoretice si practice referitoare la consolidarea marcajului dublu, actiune colectiva specifica fazei defensive in jocul de fotbal. Eu am o vorba: Nu-ti lasa niciodata colegul singur in lupta cu adversarul sau cand ataca. Aici intervine notiunea de sprijin, sau aceea de a fi util coechipierilor, fie cand ataca, fie cand se apara.

Marcajul dublu este o miscare/actiune colectiva specifica fazei defensive in jocul de fotbal, element esential in ceea ce priveste felul in care se apara o echipa. Daca atacul se poate baza destul de mult pe calitatile individuale ale jucatorilor, apararea este in esenta colectiva. In cadrul ei fiecare jucator trebuie sa-si cunoasca foarte bine rolul/locul, sa stea compact si sa-si ajute colegii pentru a evita primirea golului. Marcajul dublu este strans legat de celelalte miscari/actiuni colective ale apararii cu care se afla intr-o relatie de interdependenta, avand in vedere principiile dupa care se ghideaza in aparare echipele de fotbal.

Am ales aceasta tema, in primul rand pentru ca la nivelul juniorilor( 16-18 ani), cel mai mult mi-a placut sa joc ca libero, asa cum se juca la acea vreme, chiar daca am mai evoluat si jucator de banda dreapta. In al doilea rand aceasta actiune este pentru mine, o miscare reprezentativa a jocului colectiv si defensiv in fotbal, de o importanta deosebita si care ar trebui mult mai bine studiata, invatata si aplicata in joc pentru a obtine rezultate mai bune. Cupluri de fundasi precum Nesta-Maldini, Cannavaro-Nesta, Ferdinand-Terry, Ferdinand-Vidic au fost imaginea jocului perfect in aparare, a lucrului in echipa, e echipelor care nu primeau gol decat foarte rar.

In al treilea rand ne propunem, sa acordam o dimensiune largita si o aprofundare a subiectului ales, iar in al patrulea rand, să aducem o contribuție minoră în concepția de pregătire a unei echipe sub aspect tactic prin elaborarea acestui traseu metodic pentru perfecționarea marcajului dublu specific vârstei de 16 – 18 ani.

Am lucrat impreuna cu tinerii nostri sportivi conform particularitatilor varstei, folosind metode si mijloace specifice. Marcajul dublu l-am antrenat in conditii cat mai aproape de cele ale jocului, folosind adversari semiactivi sau chiar activi, integrandu-l in didactica fazei defensive. De asemenea, am lucrat si variantele de deposedare, care dupa parerea noastra se imbina foarte bine cu formele marcajului dublu, totul pe fundalul unei pregatiri fizice bune si a unui mental ridicat.

Metodele de cercetare folosite in aceasta lucrare au fost studiul bibliografiei si observatia, iar cele de pregatire, explicatia si demonstratia.

Ne-am propus sa urmarim totodata, eficienta mijloacelor si metodelor folosite in procesul de pregatire a copiilor de 16-18 ani, componenti ai echipei noastre de fotbal, participanta in Liga a IV a seniori, din judetul Neamt, CS Cimentul Bicaz.

Ipotezele studiului nostru au fost :

            • structurarea ciclului saptamanal de antrenament, corespunzator solicitarilor generale de pregatire a elevilor si gradului lor de pregatire sportiva;

            • verificarea modului de cuprindere atat a elementelor prevazute in programa de studiu, cat si a elementelor de tehnica si tactica selectionate de noi in pregatirea sportiva, in asa fel incat, prin volumul lectiilor de antrenament, sa se ajunga la o imbunatatire remarcabila a pregatirii, cu un program de 5 antrenamente pe saptamana ;

            • verificarea masurii in care sunt posibile, prin compozitie de cicluri stabilita anterior a insusirii corespunzatoare a deprinderilor tehnico-tactice si aplicarea lor in joc.

Colectivul a fost format din 14 elevi ai claselor IX- XII, lucrandu-se cu caracter de prezenta permanenta.

Subiectii au avut un caracter de grup omogen, probele si normele de evaluare nu au prezentat diferente mari, fapt ce a permis integrarea jucatorilor in echipa de seniori.

Activitatea s-a desfasurat in conditii bune teren de iarba in aer liber , cu dimensiuni normale, mingi pentru fiecare jucator, echipament corespunzator, jaloane, portite, trei antrenamente pe saptamana, participarea la antrenamente fiind de 100%.

Parcursul didactic de instruire si invatare pentru obtinerea unei bune organizari ca joc in aparare consta in :

a).Definirea temelor tehnico tactice individuale si colective prin exercitii simple, fara adversari sau cu adversari pasivi sau semiactivi, prevazute pentru constructia diferitelor compartimente si cupluri.

b).Didactica si exercitii complexe cu adversari activi pentru linia defensiva

c).Exercitii de integrare a liniei de mijloc cu apararea pentru a ajunge la crearea strategiei blocului

d).Exercitii colective cu inserarea atacului in blocul de aparare si definirea strategiei echipei

Antrenamentul s-a facut progresiv, de la exercitii simple, pana la cele mai complexe, acordand atentie speciala fazei de tranzitie pozitiva (cea mai potrivita alegere si dezvoltarea imediata a contraatacului) si negativa( repozitionarea defensiva rapida si optima), in linie cu conceptia de aparare activa si propozitiva.

Capitolul II. FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI

II.1. NOUTATI SI TENDINTE IN JOCUL DE FOTBAL

Majoritatea tehnicienilor care lucreaza in fotbal considera ca, in prezent acest joc, se afla in epoca sa de maturitate in ceea ce priveste organizarea jocului si posibilitatile de exprimare ale jucatorilor.

Nu putem prevede ce va fi in viitor, totusi, deocamdata, putem constata foarte multe lucruri diferite fata de fotbalul de acum cateva decenii, fie ca dinamica, fie ca exprimare, sau ca pregatire.

Primul lucru cu care toata lumea este de acord si care iese in evidenta, este faptul ca jucatorii incep sa faca fata, din ce in ce mai bine, cerintelor actuale, atat in pozitie de aparatori cat si in pozitie de atacanti.

In toate marile echipe se produce o adaptare a jocului la cat mai multe variante posibile. Azi, mai mult decat in trecut, se observa ca separarea rigida dintre aparatori si atacanti isi pierde valabilitatea, in sensul ca fiecare dintre acestia se poate exprima mult mai bine si se poate adapta, dupa caz la cerintele celeilalte categorii devenind din atacant — aparator si invers.

Acest aspect enuntat mai sus subliniaza tot mai mult caracterul colectiv al jocului de fotbal, exprimat de toti jucatorii unei echipe fie ei aparatori sau atacanti.

Sintetizand aceste evolutii, precizam ca aspectele descrise mai sus sunt abordate in procesul de instruire al jucatorilor, care reclama o munca sistematica si tenace, cu o participare permanenta si o solicitare cerebrala pe masura.

Exigentele crescande ii obliga pe jucatori sa se autodepaseasca continuu, oferind din ce in ce mai mult, sub toate aspectele, atat in pregatire cat mai ales in joc, prestatii din ce in ce mai bune.

O referire succinta la factorii antrenamentului ne evidentiaza noi conditii privind pregatirea tehnica, tactica, fizica, psihica, moral-volitiva, care, adaptate si prelucrate, trebuie sa raspunda cerintelor si tendintelor fotbalului actual.

Daca am face doar cateva referiri privind factorii antrernamentului am putea sublinia atingerea unei pregatiri fizice de un inalt nivel privind dezvoltarea capacitatilor fizice in ansamblul lor, acesta reprezentand suportul pe care se sprijina activitatea complexa a tuturor jucatorilor ce-si vor putea valorifica toate calitatile tehnico-tactice si psihologice.

Privind tehnica jocului, vom constata evolutii cu totul deosebite fata de trecut, cand aceasta era statica. In prezent, ea se exprima prin viteza, in continua miscare, cu opozitie aproape permanenta a adversarului, atingand valori de neimaginat in trecutul nu tocmai indepartat.

Tehnica de acum este complexa, rapida, adecvata situatiilor variate de joc si cu o permanenta opozitie.

Uimeste precizia cu care este purtata si transmisa mingea, efectele imprimate acesteia, devierile, toate conjugate cu un echilibru perfect al corpului in timpul jocului.

Astfel stand lucrurile, orice actiune tehnica poarta in ea germenul unei actiuni tactice, devenind o solutie utila a jocului.

Aria aspectelor tactice ocupa o pondere foarte mare in preocuparile tehnicienilor, dezvoltarea jocului constand in aparitia si descoperirea unor noi sisteme de joc, ce deriva, evident, unele din altele.

Cu alte cuvinte, nici un sistem nu a aparut din nimic, el bazandu-se pe cele anterioare si avand ca suport cautarile si solutile gasite de antrenori si jucatori.

Daca ne referim la tactica libera, trebuie sa aratam ca aceasta are la baza un fond de aptitudini ale jucatorilor, bazate pe munca si pe exprimarea libera a creeatiilor personale, pe conceptia proprie, precum si pe inventivitatea jucatorilor, pe imaginatia acestora, puterea lor de adaptare si de rezolvare a situatiilor aparute in joc.

Nu putem omite din aceasta enumerare factorul psihic la care tehnicienii, psihologii si cei ce pregatesc echipele mari, isi aduc o permanenta contributie, incercand si reusind sa-si motiveze echipele in obtinerea de rezultate dintre cele mai valoroase. Asa numitul antrenament mental ocupa un loc din ce in ce mai important in pregatire.

Revenind la unele aspecte mai de amanunt, observam ca, in jocul de fotbal, dinamica actuala are o mare importanta, vizand zone diferite si raporturi numerice mereu schimbatoare, in atac si aparare, realizate in mare viteza, in vederea acoperirii cat mai judicioase cu jucatori a suprafetei in care se actioneaza.

In atac, se demarca mai multi jucatori, cu trasee precise, facand tot mai greu marcajul din partea adversarului, deci creand posibilitati sporite de finalizare. La acest capitol contribuie demarcarile in viteza, spontane, pe directii cat mai imprevizibile de catre adversar, cu ruperi de ritm si orientate catre sprijinirea si usurarea jocului cu mingea al coechipierului.

Trecera din aparare in atac, in prezent, se produce aproape instantaneu, odata cu intrarea in posesia mingii, deci recuperarea acesteia, indiferent de cati jucatori actioneaza in faza respectiva.

Toate momentele de intrerupere, de repunere a mingii in joc sunt folosite de jucatori pentru a-si gasi noi pozitii, din care sa construiasca faze de joc urmatoare, periculoase si de o mare eficienta. In trecut aceste momente erau folosite de jucatori pentru refacere, pentru reglarea respiratiei, pentru odihna, acum ele avand o cu totul alta utilizare.

In vederea revenirii dupa eforturi prelungite, jucatorii folosesc acum momentele de intrerupere prin efectuarea unor deplasari usoare, mai mici, mai lente care vor constitui baza declansarii unor noi faze de joc asa cum aratam mai sus.

Pentru aparare se urmareste adaptarea la orice situatie de joc, cat de neprevazuta ar fi ea, existand tendinta de aglomerare in faza portii chiar in interiorul careului de 16 m, cu toate consecintele de ingreunare a momentului de trecere din aparare in atac.

In situatii speciale, apararea aglomerata ramane o actiune tactica folosita in vederea evitarii golului si a declansarii de contraatac. Se foloseste in vederea unei bune aparari, un marcaj strict si o recuperare a mingii cat mai agresiva, in limitele regulamentului.

In prezent, important este impunerea jocului propriu si a ideilor echipei, fara a neglija insa posibilitatile adversarului, care trebuiesc cunoscute si contracarate.

Permanent trebuie stimulata inteligenta jucatorului, spre a se putea descurca in situatii neprevazute, spre a-si impune propriile idei in fata adversarului, pentru a improviza constructiv si eficient.

Trebuie sa subliniem rolul si importanta unor jucatori valorosi care reusesc prin calitatile lor de exceptie sa influenteze determinant obtinerea unor rezultate bune. Nu putem neglija aceste vedete, in intelesul bun al cuvantului, dar nici nu trebuie sa bazam jocul unei echipe numai pe aceste personalitati, deoarece orice dereglare a jocului lor poate sa influenteze negativ randamentul general al echipei. In aceste situatii, rolul de jucator coordonator il are jucatorul cu mingea si este bine ca in cadrul echipei sa avem mereu posibilitatea ca si alti jucatori sa indeplineasca astfel de functii, care sa-i stimuleze pe ceilalti si sa nu-i inhibe sau sa-i deregleze.

Cu alte cuvinte, jucatorii cu o personalitate puternica sa fie folositi cu maximum de randament, dar ei sa nu conditioneze jocul celorlalti.

O mare importanta o are si respectarea disciplinei generale, si in special cea tactica, a echipei.

Astfel, principalele noutati si tendinte din fotbalul actual se rezuma la :

            • ritmul rapid de joc, in toate fazele de atac si de aparare (repliere), dat de o pregatire fizica fara fisuri privind toate capacitatile fizice ;

            • apararea activa cu pressing-marcaj strict dupa pierderea mingii, in vederea recuperarii acesteia;

            • jocul este coordonat si dirijat de catre jucatorul care are mingea in posesie;

            • rolul deosebit al jucatorului fara minge, prin demarcarile pe care le face, cu scopul de a creea posibilitati si spatii pentru cel cu mingea ;

            • jucatori polivalenti – capabili sa joace la fel de bine faze de atac dar si de aparare, fara a neglija importanta si randamentul jucatorului vedeta ;

            • valorificarea fazelor fixe in procentaje cat mai mari ;

            • participarea tot mai activa si constienta a jucatorilor la antrenamente si jocuri pregatitoare.

In spiritul celor aratate mai sus, toate echipele mari respecta cu strictete cele trei concepte de performanta si anume conceptia de joc, conceptia de antrenament, conceptia de refacere si recuperare.

Ultimele cercetari si observatii asupra jocului de fotbal au scos in relief anumite aspecte dintre care amintim cateva. Fiecare echipa initiaza in medie 100-140 de actiuni de atac ( 1-2 pe minut ), de intensitate maximala si submaximala a efortului efectuate de 1-6 jucatori, pe o durata de 1-80 de secunde. De remarcat ca echipele valoroase au un numar mai redus de actiuni, dar cu o durata mai mare, datorita unei tehnici superioare de conducere, protejare si pasare a mingii, ca si a unei preocupari tactice superioare, urmarind numai in mod justificat mentinerea mingii cat mai mult timp. Timpul efectiv cat mingea a fost in joc a variat intre 55-60 de minute, la echipele de valoare mondiala si europeana, fata de 40-50 de minute la jocurile din campionatul nostru national.

De aici rezulta ca din cele 90 de minute rezervate unei partide, in 15-20 de minute la echipele de mare valoare si aproape dublu acestui timp la echipele noastre, mingea se afla in afara jocului. Intreruperea jocului este cauzata de : executarea loviturilor libere, stabilirea si asezarea zidului, schimbul de jucatori, mingi in aut de poarta, accidentari, interventii medicale, in timp ce jucatorii se afla in stare de repaus relativ. Aceasta structura a efortului demonstreaza clar ca in jocul de fotbal eforturile de tip anaerob alactacid si lactacid alterneaza cu momente de refacere intraefort, momente in care, pe baza hiperventilatiei pulmonare si energogenezei aerobe, se plateste o fractiune mai mare sau mai mica din datoria acumulata in timpul eforturilor anaerobe, in functie de nivelul capacitatii fiecarui jucator.      Deci trasaturile specifice jocului modern sunt : participarea tuturor jucatorilor de camp la ambele situatii ale jocului( atac si aparare ), tendinta de acoperire a intregului teren si desele schimbari de locuri si de sarcini, in functie de cerintele fazelor, ceea ce a facut sa dispara deosebirile esentiale ale posturilor in echipa. De aceea, tuturor jucatorilor, li se cere atat o buna dezvoltare morfofunctionala, cat si un perfect echilibru neuromuscular si neuropsihic. Angajamentul total si marea mobilitate a jucatorilor, determina reducerea spatiilor de joc mai ales in zonele in jurul celor doua careuri de 16 m.

In aceste conditii, pentru a-si indeplini sarcinile de joc ( in atac si in aparare ), jucatorilor li se cere o mare rezistenta,viteza de reactie, detenta, forta, o tehnica specifica extrem de fina si de rapida, simt de orientare, de alegere si decizie in minimum de timp a celei mai bune variante tehnicotactice. Jucatorul trebuie sa aiba capacitatea de a gandi in acelasi timp pentru el, coechipier si adversar, fapt ce duce la scaderea erorilor si cresterea cursivitatii jocului. In acelasi timp jucatorilor li se cere atentie distributiva, rezistenta la stress si o buna sensibilitate kinestezica.    Capacitatea activitatii competitionale a facut ca , astazi un jucator sa sustina in jur de 50 de partide pe an, acoperind o durata de aproximativ 10 luni din 12, ceea ce presupune o mare robustete fizica fiziologica si mai ales psihica crescuta.

Pentru atingerea unei valori de nivel ridicat, din punct de vedere psihic, jucatorilor de fotbal le sunt necesare : capacitate de invatare si de perfectionare, spirit de observatie, psihomotricitate, inteligenta motrica exprimata prin gandire tactica, capacitate de analiza si de decizie rapida, curaj, darzenie, stapanire de sine, daruire si motivatie pentru victorie, sociabilitate si cooperare.

Necesitatea pregatirii temeinice si de perspectiva a schimbului de maine, in fotbalul de performanta, a devenit o preocupare de seama in tarile cu sport avansat. Aceasta preocupare a intrat si in atentia federatiilor internationale care, de mai multa vreme au inclus in calendarele lor competitionale cat mai multe concursuri rezervate juniorilor. La randul lor, pentru pregatirea rezervei necesare improspatarii permanente a esalonului juvenil, organele sportive nationale deschid porti largi instruirii sistematice a copiilor, ca principal izvor de selectie si de lansare a elementelor dotate la varsta frageda spre exigentele sportului de performanta.

Ca urmare a acestei legitime stratificari a pregatirii jucatorilor au aparut numeroase preocupari, masuri metodice si organizatorice, menite sa contribuie la sistematizarea predarii componentelor antrenamentului, potrivit particularitatilor morfologice, functionale si psihice ale organismului in crestere.

Problema cresterii si dezvoltarii copiilor si juniorilor, sub diferitele lor aspecte, ca si varsta la care poate fi inceputa instruirea inr-un cadru organizat, se afla si in atentia oamenilor de stiinta, fiind incluse frecvent in tematica a numeroase dezbateri.

II.2. CONSIDERATII GENERALE DESPRE ANTRENAMENTUL SPORTIV IN JOCUL DE FOTBAL

Această lucrare de absolvire pornește de la necesitatea perfecționării procesului de antrenament în jocul de fotbal, atât în ceea ce privește planificarea, cât și metodele și mijloacele folosite.

Conceptul de antrenament sportiv reprezintă în cazul nostru un model al unui sistem dinamic complex, ce se reglează și autoreglează, emite și recepționează informații, este guvernat de legi și principii cibernetice, în timp ce, antrenamentul ca activitate, este un proces pedagogic complex desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice și psihice intense, implicate de participarea în concursuri, organizate ( fig. 1.).

Fig. 1. Activitatea sportivă – sistem cu subsistemele: antrenament și competiție

(după Dragnea A.,Teodorescu Mate S., 2002).

Prin planificare înțelegem activitatea de elaborare amănunțită și precisă a obiectivelor de instruire și performanță, precum și a mijloacelor, metodelor și formelor de organizare adecvate scopurilor propuse.

Necesitatea pregătirii temeinice și de perspectivă a schimbului de viitor în sportul de performanță contemporan a devenit o preocupare de seamă în toate țările cu sport avansat. Această preocupare a intrat și în atenția federațiilor internaționale și continentale care de mai multă vreme includ în calendarele lor competiționale și concursuri rezervate juniorilor. Respectiv pentru pregătirea rezervei necesare împrospătării permanente a eșalonului juniorilor, organele sportive naționale deschid porți largi pregătirii sistematice a copiilor ca principal izvor de selecție și de lansare a tinerelor talente spre exigențele fotbalului de performanță.

În condițiile actuale pregătirea tinerilor este inclusă în procesul general al antrenamentului, în a cărui structură pot fi distinse trei stadii, fiecăreia fiindu-le proprii, anumite obiective instructive și adecvat acestora, un conținut și măsuri organizatorice caracteristice.

„Planurile, după cum afirmă A. Dragnea (1996), sintetizează sistemul de decizii programat, asigurând, în același timp, continuitatea pregătirii și ritmicitatea optimă a acesteia. Rolul planului de pregătire sportivă este acela de a crea semnale de dirijare: informații privind metodele folosite în cadrul lecțiilor de antrenament, mijloacele utilizate, volumul și intensitatea efortului, durata pauzelor, natura lor, zona schimburilor energetice, valoarea estimativă a solicitărilor”. (fig. 2.).

Fig. 2. Planul antrenamentului sportiv (după Dragnea A., 1996).

Cel care preia aceste informații este sportivul, în cazul diferențierii-individualizării procesului instructiv-educativ, a cărui stare se modifică pe măsura scurgerii timpului, modificările vizând, de altfel, viteza individuală de adaptare la solicitările din lecțiile de antrenament, viteza cu care își însușește noile elemente tehnice sau acțiuni tehnico-tactice, starea sănătății sau dispoziția de lucru, care poate fi influențată de procesele de refacere a capacității de efort.

Planul pretinde o elaborare amănunțită a obiectivelor de performanță și instruire, a calendarului competițional (datele, locurile de desfășurare a concursurilor, numărul starturilor, și a zilelor de concurs), a metodelor și mijloacelor utilizate a solicitărilor din cadrul lecțiilor, micro și mezostructurilor, volumul și intensitatea efortului.

Desigur, participarea la diferite competiții este obiectiv necesară, dar minimalizarea calității instruirii tinerilor jucători în favoarea urmăririi preponderente a obținerii victoriei în jocurile respective este cu totul contraindicată.

Acesta este motivul pentru care competițiile juniorilor sunt considerate în primul rând un mijloc de îmbogățire și totodată de stimulare permanentă a măiestriei sportive și nicidecum concursuri fundamentale, caracteristică proprie activității sportivilor din eșalonul sportului de înaltă performanță.

II.2. CONSIDERATII GENERALE DESPRE TACTICA IN FOTBALUL CONTEMPORAN

II.2.1. Definiția tacticii jocului de fotbal

Tactica jocului de fotbal constituie, alaturi de tehnica, una dintre componentele de baza specifice acestui joc. Chiar daca nu este la fel de veche ca tehnica, ea si-a facut simtita prezenta odata cu aparitia fotbalului modern, in anul 1863. Desi jocul in acea perioada se desfasura destul de dezorganizat, fara actiuni realizate planificat sau rational, totusi, majoritatea echipelor cautau sa respecte un minimum de reguli. Evolutia jocului insa a facut ca aceasta componenta sa devina o preocupare a echipelor in cursa lor frenetica pentru invingerea adversarilor.

,,Prin tactica jocului de fotbal intelegem totalitatea actiunilor individuale si colective, ale jucatorilor unei echipe desfasurate in atac si in aparare, concepute si organizate eficient, respectand legile jocului si trasaturile conduitei sportive, in scopul obtinerii unui rezultat favorabil.” (Ciolca S. M.)

,,Tactica reprezinta un ansamblu de actiuni desfasurate individual sau colectiv, cu respectarea unui complex de principii, idei si reguli, in vederea rezolvarii unor sarcini de moment si pentru depasirea adversarului.” (Andrade I. Bichescu)

Pregatirea tactica reprezinta cea mai dinamica componenta a antrenamentului si consta in modalitatile de organizare, pregatire si desfasurare a actiunilor de atac si de aparare specifice jocului de fotbal, potrivit conceptiei de antrenament si de joc adoptata , in vederea obtinerii performantei.

In sfera notiunii de tactica se include intreaga activitate rationala a jucatorilor , desfasurata intr-o succesiune impusa de fazele jocului, prin anumite forme/sisteme de manifestare/asezare in teren, cu ajutorul mijloacelor/actiunilor de realizare, specifice apararii si atacului.

Tactica jocului de fotbal este asadar rationla (determinata de gandirea tactica),elastica (se poate modifica pe parcursul jocului de mai multe ori), interconditionata multiplu (e influientata de celelalte componente ale pregatirii) si evolutiva( in continua schimbare) si se sistematizeaza in: faze, forme, actiuni, momente fixe si sisteme de joc.

Ea are 4 componente: conceptia tactica, planul tactic, actiunile tactice si sistemul de joc.

II.2.2. Sistematizarea tacticii jocului de fotbal

Sistematizarea tacticii dupa I. Motroc si V. Cojocaru(1991)

II.4. MARCAJUL DUBLU

II.4.1 Notiune

Marcajul dublu este o actiune defensiva a unui jucator care merge sa ajute un coechipier angajat intr-o disputa cu un adversar aflat in posesia mingii. Se formeaza astfel o situatie de superioritate numerica (2 contra 1 sau 3 contra 1),un cuplu (colectiv)defensiv care micsoreaza sansele de reusita ale adversarului. Unul dintre jucatori initiaza atacul de deposedare,prin intampinare/intarzierea adversarului si tatonare, pe cand , celalalt, situat in apropierea liniei imaginare adversar-minge-coechipier, ii asigura spatele, fiind pregatit de interventie in cazul in care coechipierul sau este depasit.

Pentru definirea acestei actiuni tactice, in literatura de specialitate se mai foloseste termenul de dublaj, sau uneori de acoperire.

Dublajul solicita din partea jucatorilor anticipatie, gandire tactica, responsabilitate, impunand in acelasi timp un plasament care sa mareasca increderea de reusita a jucatorului care incearca deposedarea. De asemenea, este nevoie de mult antrenament impreuna a jucatorilor pentru crearea unei coordonari, jucatorii trebuind sa ,,se simta” unii pe altii, sa actioneze organizat, anuland spatiile de patrundere ale adversarilor, totul dupa o aprofundata lectura a situatiei de joc.

De remarcat este faptul ca, jucatorul care intervine la dublaj poate castiga mingea direct sau pozitionandu-se in asa fel incat sa-i permita coechipierului recuperarea balonului. Alegerea dintre cele doua actiuni va trebui facuta in functie de pozitia posesorului de minge advers si de celelalte situatii date de dinamica jocului si de asezarea echipelor in faza respectiva.

Marcajul dublu poate fi facut de orice jucator de pe teren, si chiar de catre portar, acesta actionand in fotbalul contemporan ca liberoul de altadata.

II.4.2. Clasificare

Principala clasificare a marcajului dublu este facuta in functie de zona in care adversarul cu minge incearca sa patrunda. Astfel, avem:

Marcaj dublu in scara: – se intalneste in cazul actiunilor desfasurate pe unul din culoarele laterale si poate fi la randul sau de doua feluri: – a).simplu – atacantul advers este intampinat de un aparator, care actioneaza asupra sa prin intarziere – tatonare –pana la incercarea de deposedare. Al doilea coechipier venit la sprijin se va plasa la o distanta optima, in spate si oblic, pe axa imaginara adversar – minge- poarta proprie, fiind pregatit ca in orice moment, daca colegul va fi depasit, sa intervina pentru stoparea atacului sau determinarea adversarului sa intoarca jocul.(fig.3)

Fig.3

– b). multiplu – daca si al doilea jucator a fost depasit, un al treilea aparator, plasandu-se in scara, intervine cu acelasi scop, actiune colectiva de aparare sinonima cu termenii ”scara ” sau cu ” diagonala braziliana”.(fig.4)

Fig.4

Marcaj in triunghi: – se foloseste pentru actiunile atacantilor pe culoarul central si se realizeaza astfel: un aparator se angajeaza in actiunea de intarziere-tatonare-deposedare, iar doi colegi se vor apropia din spate si oblic, fiecare din cate o parte, formand cu primul jucator un triunghi de inchidere, obligand adversarul sa intarzie actiunea, sa schimbe directia de joc sau sa intoarca cu o pasa in aparare. El se mai numeste si dublaj in piramida.(fig.5)

Fig.5

In functie de rolul jucatorilor care merg la dublaj fata de coechipierul in disputa cu posesorul balonului, se poate face urmatoarea distinctie:

Dublaj de compartiment – are loc atunci cand un jucator se duce sa ajute un coechipier din compartimentul sau, si care poate fi: – a). din lateral spre centru (cand un jucator de banda, neavand adversar in zona laterala a terenului, merge sa ajute un coleg aflat in centru si care este in disputa cu un atacant advers, fig.6);

Fig.6

b). din centru spre lateral ( cand un jucator central merge la dublaj asupra adversarului marcat de un coleg lateral, fig.7).

Fig.7

Dublajul intre 2 jucatori din compartimente diferite – care poate fi de doua feluri : – a). de avansare ( cand jucatorul care dubleaza la marcaj se misca inainte, miscare denumita si acoperire, fig.8) ;

Fig.8

– b). de retragere ( cand jucatorul care dubleaza se gaseste intr-o pozitie mai avansata fata de minge, fig.9).

II.4.3. Relatia cu celelalte miscari ale fazei defensive si aplicarea in joc

Inca de la inceput este necesar sa facem niste precizari referitoare la faza defensiva, inteleasa ca situatie tactica colectiva in care se gaseste echipa cand mingea este in posesia adversarilor, una dintre cele 2 faze principale ale jocului de fotbal. Scopul ei prioritar este de a impiedica realizarea unui gol de catre adversar. Dar, circumscrierea la acest scop a strategiei de aparare apare foarte seductiva si simplista. Organizarea tactica ridicata din fotbalul modern reprezinta consecinta naturala a obiectivului de a avea un colectiv adecvat predispus la o filozofie defensiva activa si propozitiva, expresie nemijlocita a structurarii mecanismelor colaborative care tintesc o eficace si optima recucerire a mingii.

La jocul in zona, fiecare jucator este responsabil de zona lui de teren incredintata si de adversarii pe care ii intalneste in acea parte a terenului.

Fotbalistul fara minge trebuie sa controleze zonele apropiate si sa puna presiune pe un adversar cu mingea, care intra in zona sa. Pentru o organizare optima a fazei defensive dupaprincipiile zonei, prioritatile de referinta vor fi: pozitia mingii, a coechipierilor si apoi a adversarilor.

O echipa organizata intr-o maniera coordonata (mai ales la momentul potrivit), si compacta (ramanand mereu o echipa scurta), in functie de miscarea mingii, in relatie cu pozitia coechipierilor si adversarilor, respecta distantele dintre compartimente sau intre jucatorii aceluiasi compartiment.

Obiectivul prioritar va fi crearea superioritatii numerice in jurul mingii, de obtinut prin strangerea echipei in apropierea balonului, marcand strict adversarii cei mai apropiati de minge si controland cu anticipatie pe cei mai indepartati, mizand pe interceptia paselor.

Este necesar ca prin dialog si instruire, jucatorii sa invete sa gandeasca si sa actioneze colectiv, lecturand uniform diferitele situatii de joc.

Principiile tactice colective pe care o echipa aflata fara minge trebuie sa le respecte sunt:

a). Asezarea in scara – dispunerea in teren fata de minge sa nu fie in mod plat, ci creand diferite linii de acoperire

b).Temporizarea – incetinirea actiunii adverse atunci cand se produc anumite situatii delicate

c).Concentrarea defensiva – inchiderea si restrangerea spatiilor de joc pentru a creea dificultati majore adversarilor

d).Echilibru defensiv – incercarea de a creea superioritate numerica in orice zona a terenului

e).Agresivitate – actiuni continue de presiune asupra purtatorului mingii si sutinere apropiata cu scopul de a reduce timpul si spatiul de manevra a adversarului.

Sistemul 4-4-2, in zona, este modelul cel mai bun pentru o defensiva eficace, deoarece prezenta a 2 linii de 4 jucatori pentru compartimentele median si defensiv, permite o ocupare optima a spatiilor in toata amplitudinea sa. Capacitatea echipei de a se misca in teren de o maniera compacta, ramanand scurta si stransa, pe baza miscarii mingii, favorizeaza o aplicare naturala a pressingului si dublajului intre diferitele lanturi de jucatori. Prezenta a 4 jucatori, dispusi in semicerc, in linia defensiva permite o buna acoperire a terenului in amplitudine.

1.Apararea – dupa o interventie adecvata, va trebui sa aiba capacitatea sa se deplaseze de o maniera coordonata, in functie de minge, respectand principiile de tactica individuala, de compartiment si colectiva, atacand agresiv varfurile adverse si cautand sa citeasca situatiile de joc in mod optim. In plus, compartimentul fundasilor va trebui sa mentina concentrarea pe toata durata partidei, sa actioneze cu convingere si siguranta, stiind ca o eroare poate fi fatala pentru rezultatul final.

Cei doi fundasi laterali vor trebui sa acopere benzile si, prin diagonala, sa stranga spre centrul terenului atunci cand mingea se gaseste pe banda opusa ( dublaj de compartiment, din lateral spre interior), fara a se lasa surprinsi din spate. De asemenea, vor trebui sa marcheze lateralii adversi, in functie de zona de teren si de pozitia mingii, cautand sa nu fie depasiti in dueluri directe, anticipand si temporizand, intarziind si alegand momentul oportun pentru a interveni.

Cei doi aparatori centrali vor trebui sa controleze zona centrala a apararii, sa se acopere/ dubleze pe rand si sa asigure sustinerea lateralilor apropiati ( dublaj in scara, simplu sau multiplu; dublaj de compartiment, din centru spre exterior ), sa marcheze atacantii adversi si sa fie buni in jocul aerian si in duelurile unu contra unu.

Compartimentul defensiv, in faza de non-posesie, trebuie sa se dispuna strans in teren, reducand spatiile dintre jucatori, totul in functie de zona de teren in care se gaseste mingea si de numarul si dispunerea atacantilor adversi.

La atacul pe banda, apararea trebuie sa se stranga si sa se aseze in diagonala, formand una sau doua linii de acoperire. La o minge venita insa pe axul central, aparatorii trebuie sa se dispuna in triunghi, cu un fundas central iesind in intampinare si ceilalti 3 strangandu-se in linie, formand triunghiul sau piramida defensiva.

Prezenta adversarilor poate sa schimbe pozitia aparatorilor, care trebuie sa fie apti sa se pozitioneze in teren pentru a face corect marcaj si acoperire in acelasi timp. Fundasul nu va trebui doar sa controleze adversarul care actioneaza in zona sa, ci va trebui sa se aseze in asa maniera incat sa poata face acoperire( marcaj dublu) pentru coechipierii de compartiment apropiati, astfel incat sa intervina rapid la minge, in cazul in care coechipierul apropiat este depasit de adversar. Trebuie mentionat faptul ca, un aparator care stie ca este acoperit de coechipier bine, va juca cu o mai mare liniste si siguranta. Daca insa, marcajul si acoperirea nu vor fi posibile in acelasi timp, jucatorul din aparare va trebui sa aleaga solutia cea mai buna in baza situatiei de joc. Binenteles , si el la randul sau poate fi ajutat de colegul cel mai apropiat.

Cei 4 aparatori trebuie sa se miste in timp util atat pe verticala cat si pe orizontala, apropiindu-se de minge si pastrand o distanta scurta intre ei.

Un principiu fundamental al jocului in zona este asezarea in scara ( marcajul multiplu). In cazul in care un aparator este depasit de un adversar, ceilalti aparatori se vor aseza in scara, in functie de minge, aplicand conceptul ca spatiul lasat liber de un coechipier va fi ocupat de un coechipier apropiat.

Dublajele intre aparatori reprezinta mecanisme care trebuie utilizate cu atentie, mai ales in Zona 1 ( a fundasilor, sau de siguranta), unde este riscant sa lasi spatii adversarilor.

Cand un fundas lateral a fost depasit de un adversar in dribling sau de o pasa, aparatorul va trebui sa aleaga intre un dublaj de marcaj asupra posesorului, care , acum, a fost luat in primire de un fundas central venit la sustinere, sau sa se substituie acestuia( sa-i ia locul). Alegerea se va face evaluand foarte corect si rapid caracteristicile posesorului mingii si dispunerea apararii proprii fata de alti atacanti adversi.

Elasticitatea defensiva reprezinta miscarea facuta in faza de non-posesie de catre compartimentul fundasilor care se misca inainte si inapoi, in mod ordonat, in functie de situatia tactica, luand din profunzimea atacului advers si mentinand echipa scurta. De asemenea, portarul va urca si se va retrage impreuna cu compartimentul defensiv. Aici apararea poate avea fie o atitudine de de retragere rapida ( cazul mingilor descoperite), fie una de ramanere pe loc sau chiar de pressing ( cazul mingilor acoperite).

2.Mijlocasii – acopera in mod optim spatiul de joc in Zona 2 ( a mijlocasilor, sau de constructie).

Mijlocasii centrali trebuie sa faca un filtru in fata apararii, protejand zona centrala si cautatnd sa respecte distantele adecvate fata de compartimentul defensiv si sa dubleze la fundasii centrali ( dublaj prin retragere). Mai trebuie sa se acopere reciproc, pozitionandu-se in diagonala, tinand cont si de miscarea mingii si, in caz de atac lateral advers, trebuie sa asigure acoperirea mijlocasului de banda apropiat ( dublaj in scara) sau sa faca marcaj la adversarul cel mai apropiat de posesorul mingii, in functie de situatia de joc.

Cei doi mijlocasi laterali trebuie sa protejeze spatiile din margine si sa dubleze la fundasii laterali (dublaj prin retragere). Totodata, ei trebuie sa faca diagonala atunci cand mingea se gaseste in partea opusa ori sa devina al 5-lea fundas, in functie de pozitia mingii si a colegilor, de asezarea adversarului si de strategia defensiva a echipei.

Liniei mijlocasilor se aplica de asemenea notiunile de diagonala, triunghi si scara, chiar daca se va ocupa in principal de acoperirea spatiilor.

3.Atacantii – trebuie sa desfasoare o importanta munca in faza defensiva, ei fiind primii aparatori. Ei trebuie sa gandeasca si sa se miste coordonat, respectand distantele fata de linia de mijloc si punand presiune asupra adversarilor pentru a recupera mingea in zone avantajoase propriei echipe sau sa incetineasca actiunile adverse, pentru a permite colegilor repozitionarea defensiva. Totodata, ei nu trebuie sa se lase depasiti cu usurinta, ci trebuie sa fie abili, sa forteze fundasii adversi sa joace in tusa, cu scopul de a aplica mai bine pressingul. In plus, ei trebuie sa dubleze mijlocasii si sa marcheze aparatorii care sustin actiunea adversa.

Principalele actiuni tactice colective defensive sunt: acoperirea spatiilor, dublajul, pressingul si jocul la offside.

Organizarea in aparare presupune miscarea coordonata si compacta, in functie de minge a echipei care va incerca sa ramana ingusta si scurta, respectand distantele intre compartimente si intre jucatorii din fiecare compartiment in parte. Pentru aceasta este importanta orientarea echipei spre minge folosind marcajul corespunzator pentru o acoperire optima si rationala a spatiilor. Acoperirea spatiilor este o actiune defensiva foarte importanta si functionala pentru castigarea posesiei prin intermediul interceptiei unei pase gresite sau a unei mingi ratacite. Miscarile de colaborare intre compartimentul defensiv si cel median trebuie bine sincronizate pentru realizarea triunghiurilor defensive. Echipa trebuie sa se aseza in scara, corect, pe linii laterale, iar mijlocasul de banda trebuie sa fie capabil sa se integreze apararii cand este nevoie.(fig.10)

Fig.10

Pressingul este o actiune defensiva colectiva, care are drept obiectiv limitarea spatiului si timpului de manevra advers. Conditia de baza a lui este unitatea echipei, adica o corecta dispunere in teren a jucatorilor, cu respectarea distantelor dintre compartimente si dintre componentii fiecarui compartiment. In al doilea rand, o echipa angajata in pressing trebuie sa aiba suportul unei foarte bune conditii fizice, sa fie abila in miscare si sa reduca distanta fata de minge in timp util, pentru a nu crea situatii favorabile adversarului.

II.5. PARTICULARITATI DE CRESTERE SI DEZVOLTARE ALE PERIOADEI POSTPUBERTARE (15/16-18 Ani)

Activitatea sportiva cu tinerii trebuie sa se desfasoare tinand seama de particularitatile dezvoltarii anatomo-fiziologice ( varsta, sex, dezvoltare fizica ), precum si de particularitatile psihologice. Procesele de crestere si dezvoltare ale organismului copiilor nu se petrec uniform in diferite perioade ale varstei scolare. Copii cresc necontenit, dar diferit de la o varsta la alta, in inaltime, greutate, volum.Totodata se imbunatateste capacitatea functionala a principaleleor sisteme ale organismului lor.

Creșterea și dezvoltarea neuniformă a copiilor ne obligă să împărțim vârsta de creștere în mai multe etape cu aspect morfo-funcționale și psihice particulare.

În acest sens toate etapele perioadei de creștere și dezvoltare sunt importante, dar perioada pubertară reprezintă o semnificație deosebită. Pentru unii biologi, pubertatea ar reprezenta chiar momentul cel mai important după naștere din viața unui individ. ținând cont de acest lucru, putem împărți copii în următoarele perioade de vârstă:

Vârsta antepubertară (școlară mică, clasele I-V, 6-11 ani);

Vârsta pubertară (școlară mijlocie, clasele V-IX, 11-15 ani);

Vârsta postpubertară (școlară mare, clasele IX-XII, 15-18 ani).

În ultimele decenii s-a manifestat un fenomen de accelerație în dezvoltarea copiilor în general. Fenomenul denumit și “secular trend” (tendință seculară) în literatura străină (E.W. Koch 1953) este caracterizat printr-o creștere accelerată a unor indici de dezvoltare; astfel valorile medii ale înălțimii și greutății copiilor și adolescenților de azi sunt mai mari decât în secolul trecut, iar maturitatea sexuală apare mai de timpuriu.

Câteva referiri la legile generale după care se produce creșterea și dezvoltarea organismului copiilor:

legea alternanței – care ne explică faptul că osul lung se alungește și se îngroașă alternativ; pauza dintre procesele de creștere în lungime este folosită pentru creșterea în grosime și invers;

legea proporțiilor evidențiază existența a trei perioade în evoluția variațiilor de proporție dintre lungime și lățimea corpului: de la 6-15 ani și de la 15 ani în sus.

Dacă un segment al corpului are o creștere proporțională superioară celei staturale, segmentele imediat superioare sau inferioare celui considerat vor avea o creștere proporțională inferioară celei staturale.

Odată pubertatea încheiată copilul s-a transformat în adult, atât din punct de vedere al dezvoltării morfo-funcționale, cât și al capacității de efort și al caracteristicilor psihice. După 16 ani creșterea se încetinește, oasele se apropie de structura și rezistența osului adult; cartilajele de conjugare se subțiază, marcând începutul osificării lor și încetarea definitivă a creșterii în înălțime. Toracele se dezvoltă ca volum și mai mult decât membrele, ceea ce face să crească indicele de proporționalitate.

Mușchii cresc în volum: prin creșterea suprafeței secțiunii lor fiziologice, forța se dezvoltă proporțional cu valoarea acestei suprafețe. Este cunoscut în literatura de specialitate că un centimetru pătrat de suprafață dezvoltă la această vârstă circa 12 Kgf; fac excepție de la această regulă tinerii antrenați, la care valoarea pe un centimetru pătrat depășește valoarea medie în funcție de gradul de antrenament. Cu toate acestea se poate sublinia că în această perioadă de vârstă rămâne în urmă ca valoare față de viteză și coordonare, care sunt aproape ca la adult. Tonusul muscular și capacitatea de rezistență la efort cresc.

Sistemul muscular este dezvoltat ca la adult, atingând capacitatea sa funcțională optimă după 19 ani.

Al doilea sistem de semnalizare este foarte bine dezvoltat, permițând folosirea cu succes a explicației ca metodă de predare. Există baza materială a însușirii la un înalt nivel al teoriei individuale și colective.

Deci, din punct de vedere nervos și locomotor, există substratul învățării cu ușurință a unor mișcări noi și a corectării până la măiestrie a vechilor deprinderi.

De asemenea, se poate arăta ca o caracteristică a activității sistemului nervos central la această vârstă este aceea că, sub influența emoțiilor, tinerii efectuează un efort muscular care depășește nivelul capacității de lucru a celulelor nervoase, realizând uneori performanțe extraordinare, dar care în același timp prezintă pericolul de supraîncordare și suprasolicitare a organismului cu repercusiuni defavorabile.

Organele vegetative rămân în urmă ca dezvoltare față de aparatul locomotor în perioada pubertară se dezvoltă puternic, apărând treptat un echilibru între funcțiile de relație și funcțiile vegetative.

Capacitatea vitală, frecvența respirației pulmonare și schimburile gazoase se perfecționează. Adaptarea la efort se face repede.

Deci, se pot include la această vârstă, pe lângă eforturile bazate pe exerciții de viteză, și eforturile de forță și de rezistență. Ponderea acestor exerciții va fi stabilită de la caz la caz, individualizat, bazându-se pe nivelul de dezvoltare morfologică și funcțională și pe capacitatea reală de efort la care a ajuns adultul prin pregătirea fizică anterioară. Totuși, în general, eforturile de forță, rezistență foarte mari sunt indicate timp îndelungat la această vârstă.

II.6. PARTICULARITATI IN ALEGEREA MIJLOACELOR DE  REALIZARE A COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI. ( PROCESUL DE PERFECTIONARE IN FOTBAL)

Consideratii generale:

La aceasta grupa de varsta, se lucreaza in conditii de joc, cu adversari activi

Grupele vor fi constituite din 22 jucatori

30% din timp se aloca pregatirii fizice

30 % se aloca deprinderilor de ordin tehnico-tactic

30% pentru deprinderi de ordin psihologic

5% pentru deprinderi teoretice

5% biologic (refacere + recuperare)

Durata unui antrenament va fi de 90 – 120 minute

Se pune accent pe corectitudinea executiilor

Obiective de instruire

In aceasta perioada se urmareste pregatirea jucatorilor spre parametrii de efort apropiati de cei ai seniorilor. Jucatorii trebuie sa cunoasca perfect asezarea in teren, organizarea jocului, precum si detaliile de strategie impuse echipei de catre antrenor.

Obiective de performanta

La finalul perioadei se urmareste formarea a cel putin 5–6 jucatori de nivel national, apti pentru nivelul diviziilor A si B, precum si lansarea a 2–3 jucatori de nivel international, susceptibili de selectie in prima reprezentativa.

Teme si obiective pentru instruirea grupei:

Lovirea mingii cu piciorul.

Preluarea mingii.

Conducerea mingii.

Dribling.

Protejarea mingii.

Deposedarea adversarului de minge.

Aruncarea mingii de la margine.

Lovirea mingii cu capul.

Coordonare generala – Mobilitate – Suplete.

Finalizare.

Combintii [ntre 2 – 3 jucatori.

Marcaj si demarcaj.

Transmiterea mingii.

Dublaj si sprijinirea jucatorului cu mingea.

Circuit de forta.

Antrenament cu intervale.

Organizarea jocului pe compartimente: aparatori, mijlocasi, atacanti.

Organizarea jocului in sistem de joc, cu sarcini pe posturi.

Jocuri [n superioritate ]i inferioritate numeric`.

20. Jocuri1 : 1; 2 : 2; 3 : 3; 4 : 4; 5 : 5; 6 : 6; 7 : 7; 8 : 8; 9 : 9; 10 : 10; 11 : 11.

Indicatii metodice: Toate temele se vor executa in conditii de joc.

Capitolul III. LOCUL TEMEI IN PLANIFICARE

1.NOTIUNEA DE PLANIFICARE

Prin planificare se înțelege „activitatea de elaborare amănunțită și precisă a obiectivelor de instruire și de performanță, precum și a mijloacelor, metodelor și formelor de organizare adecvate scopurilor propuse”. (Dragnea, A. și Mate-Teodorescu, S.)

Conform majorității specialiștilor domeniului nostru, elaborarea planurilor de antrenament constituie o activitate ce trebuie realizată de către fiecare antrenor indiferent de nivelul la care lucrează respectând anumite cerințe cum ar fi:

1. îmbinarea planurilor de perspectivă cu cele curente;

2. precizarea verigii principale a pregătirii;

3. îndeplinirea ritmică a planului;

4. conducerea colectivă a activității de pregătire;

5. controlul îndeplinirii planului;

6. activitatea creatoare a antrenorului și jucătorului.

„Planificarea antrenamentului sportiv trebuie să se facă pe baza cunoașterii profunde a conținutului și efectelor metodelor, mijloacelor și formelor de pregătire, a altor factori cu influențe pozitive și chiar a celor perturbatori, a caracteristicilor specifice fotbalului, dar și a posibilităților și particularităților echipei și jucătorilor.” (Ciolcă S.-M)

Conform aceluiași autor, ciclurile de pregătire sunt „formele generale ale structurii de organizare a antrenamentului, referindu-ne aici la:

• macrostructura sau structura ciclurilor mari de antrenament (în fotbal, două macrocicluri cu o durată de 6 luni);

• mezostructura sau structura ciclurilor de durată medie (în fotbal, cel mai frecvent se folosesc mezociclurile cu o durată de 4 săptămâni);

• microciclurile sau structura ciclurilor săptămânale, care cuprind succesiunea lecțiilor de antrenament din cadrul unei săptămâni.”.

În fotbal ciclul anual de antrenament cuprinde următoarele perioade:

1. perioada pregătitoare;

2. perioada precompetițională;

3. perioada competițională;

4. perioada de tranziție.

Plecând de la faptul că titlul proiectului nostru de absolvire este „Traseul metodic pentru perfecționarea marcajului dublu specific vârstei de 16-18 ani”, considerăm că trebuie să ne concentrăm atenția asupra perioadei precompetițională , dar si competitionala

După cum bine știm, perioada pregătitoare se împarte în două etape, prima fiind pentru pregătirea generală (vizează readaptarea organismului la un efort susținut și creșterea capacității funcționale a acestuia, dezvoltarea complexă a capacităților motrice și completarea bagajului de priceperi și deprinderi motrice) și a doua pentru pregătirea specială (perioada precompetițională) care urmărește instalarea formei sportive prin:

1. dezvoltarea capacităților motrice specifice fotbalului;

2. perfecționarea pregătirii tehnico-tactice cu accent pe structurile care se vor aplica în joc;

3. pregătirea psihică specifică și de concurs.

Având în vedere cele afirmate în rândurile anterioare, în privința planului de antrenament, lecțiilor de antrenament, a conceperii conținutului și desfășurării acestora pentru realizarea obiectivului proiectului nostru de absolvire, considerăm necesar să elaborăm în cele ce urmează un plan de etapă (pe mezociclu) care va fi însoțit de planul săptămânal (pe microciclu) și completat de planul de antrenament (lecția de antrenament).

Pentru ca traseul metodic elaborat de către noi să fie complet vom elabora și o serie de mijloace de acționare specifice pentru realizarea obiectivului nostru.

III.2. PLAN DE ETAPĂ pentru perfectionarea MARCAJULUI DUBLU specific la 16 -18 ANI

PLAN DE ETAPĂ

de la ___________________ până la ______________________

Perioada precompetițională

Echipa: CS CIMENTUL BICAZ

Obiectivele etapei

Perfecționare marcajului dublu si a deposedarii;

Dezvoltarea capacității jucatorilor de a recupera cât mai multe mingi de la adversar;

Îmbunătățirea jocului în apărare.

III.3. PLAN DE PREGĂTIRE – ETAPA PRECOMPETIȚIONALĂ

Club – CS CIMENTUL BICAZ

Antrenor – LUCA CRISTINEL

Cicluri de antrenament: 3

Număr antrenamente : 20+1 joc oficial

Obiective:

Perfecționarea marcajului dublu;

Dezvoltarea capacității tuturor jucatorilor de a recupera cât mai multe mingi de la adversar; Perfectionarea deposedarii.

3. Îmbunătățirea jocului în apărare.

III.4. PLAN SĂPTĂMÂNAL

Perioada precompetițională – Săptămâna _________________

Echipa: CS CIMENTUL BICAZ

Obiective

Perfecționarea marcajului dublu;

Dezvoltarea capacității jucatorilor de a recupera cât mai multe mingi de la adversar; Deposedarea adversarului de minge;

Îmbunătățirea jocului în apărare.

III.5. PLAN DE ANTRENAMENT

Data 6 Martie 2015; Grupa: 1998-1997

Antrenor: LUCA CRISTINEL

Nr. jucători: 14 jucători; Caracterul: TEHNICO-TACTIC

Teren: Cimentul II; Durata: 90’

Materiale: 14 mingi, 14 pieptărașe. Intensitate: 65%

Obiective: Perfecționarea marcajului dublu;

Perfectionarea deposedarii.

Capitolul IV. MIJLOACE DE ACTIONARE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR

IV.1. Mijloace de actionare utilizate pentru perfectionarea fazei defensive

Exercitiul 1 – Circulatia mingii in aparare

Acest exercitiu, chiar daca este mai mult pentru faza ofensiva, ramane util si pentru cea defensiva. Cei 4 aparatori trebuie sa plimbe mingea urmarind in diagonala pasa pentru a sustine coechipierul care primeste. Este vorba de un exercitiu pentru protejarea coechipierului cel mai apropiat si pentru respectarea distantelor dintre aparatori.

Exercitiul 2 – Formarea diagonalelor si triunghiurilor

Se dispune apararea in apropierea semicercului de la marginea careului mare. Pe trei sferturi se pozitioneaza 4 jaloane de culoare diferita, la 10 m distanta unele de altele. Antrenorul va spune o culoare, iar linia va trebui sa se stranga rapid in jurul punctului de referinta corespunzator, efectuand diagonala sau triunghiul. Dupa ce a evaluat exact executarea exercitiului, antrenorul va ordona reantoarcerea la punctul de plecare.( fig.11)

Varianta: exercitiul se efectueaza cu prezenta a 1-4 adversari, cu accent pe marcaj si acoperire.

Fig.11

Exercitiul 3 – Amploarea apararii

Se aseaza linia defensiva pe trei sferturi de teren cu 2 adversari aliniati in fata celor 2 fundasi laterali. Un adversar extern in posesia mingii se indreapta spre aparare. Fundasii ataca balonul si tatoneaza adversarul, fara a interveni, presand din spate si restrangand spatiile pe masura ce atacantul se apropie de marginea careului.( fig.12 )

Fig.12

Exercitiul 4 – Miscarile apararii

Antrenorul conduce mingea in toate directiile, cu apararea care se misca in functie de miscarea balonului.( fig. 13)

Fig.13

Exercitiul 5 – Joc 7 contra 6 + portar

Faza 1 – echipa în apărare se mișcă în scopul interceptării mingii.

Faza 2 – echipa în apărare efectuează pressing cu scopul de a recupera mingea pentru a o duce către jumătatea terenului.

CINE ATACĂ TREBUIE: să pună mingea în mișcare înainte – înapoi, să caute al treilea coechipier, fără pase laterale.

CINE SE APĂRĂ TREBUIE: să faca marcaj dublu in functie de zona in care se desfasoara atacul si sa deposedeze mingea prin orice procedeu regulamentar.

IV.2. MIJLOACE DE ACTIONARE PENTRU PERFECTIONAREA MARCAJULUI DUBLU

Exercitiul 1

Jucatorii dispusi pe teren cu minge, in variante 1c2 si 1 c 3 in care un jucator simuleaza depasirea adversarilor, acestia incercand sa efectueze dublaj ( alternativ 10-15 r pt fiecare). Faza se termina cu finalizare.

Variante – se efectueaza in diferite zone de teren

Indicatii metodice: – Se va pune accentpe iesirea energica in intampinarea atacantului, in scopul reducerii spatiilor de manevra ale acestuia. Ultimul aparator trebuie sa rezolve problema, in sensul ca atacul advers trebuie sa se opreasca la el, sau sa fie intors in aparare.

Exercitiul 2

Intr-un careu de tip „sotron”, executarea formelor de marcaj dublu ( in scara sau in triunghi) in functie de pozitia mingii. ( fig.14 si 15)

Fig.14

Obs: Viteza de executie va fi crescuta, avand in vedere ca se lucreaza perfectionarea actiunii tactice.

Fig.15

Mingea se poate pasa in ordine sau ca varianta , pe sarite, urmarind reactia aparatorilor si promptitudinea efectuarii marcajului dublu corespunzator.

Exercitiul 3

Portarul arunca mingea cu mana sau degajeaza cu piciorul pana in cercul de la mijlocul terenului unde aceasta este receptionata de un atacant advers.( fig.16) Acesta o controleaza optim si ataca poarta pentru a inscrie ( activ). Apararea ( semiactiva) va efectua asezare in zona si marcaj dublu , in scara sau triunghi, in functie de zona in care se deplaseaza adversarul. Faza se incheie cu finalizare.

Varianta: Atacantul care receptioneaza mingea poate deschide jocul si pe culoarele laterale , unde se afla colegii sai , faza incheindu-se cu centrare.

Fig.16

Exercitiul 4

Cei 4 aparatori fac sa circule mingea in modul ”fund de sac”.La fluierul antrenorului, aparatorul in posesia caruia se afla mingea devine atacant si se indreapta spre poarta, cu apararea care trebuie sa se retraga si sa se aseza in scara fata de minge.

Exercitiul 5

Un adversar in posesia mingii se indreapta, pe una din benzi, spre compartimentul de aparare. Fundasul lateral trebuie sa tatoneze, iar la fluierul antrenorului se va lasa depasit. Apararea va trebui sa se aseze in scara, in functie de minge, iar aparatorul scos din joc va trebui sa alterneze dublajul de marcaj asupra posesorului cu integrarea in compartimentul de aparare, in pozitie diagonala fata de minge.

Varianta: se introduc 1-2 atacanti, care vor crea contextul situational asemanator jocului, in care fundasul lateral depasit va trebui sa aleaga solutia cea mai buna pentru a reintra in joc.

Exercitiul 6

Se dispun 4 jucatori, cu minge , la 10 m distanta de linia de la mijlocul terenului. Ei plimba mingea cu linia de mijloc adversa, care efectueaza miscari defensive in forma pasiva. Mijlocasul central va alterna acoperirea mijlocasului lateral apropiat, cu marcajul coechipierului cel mai apropiat al posesorului mingii, in functie de presiunea care se exercita asupra acestuia din urma.(fig.17)

Fig.17

Varianta: Mijlocasii aflati in faza de aparare devin semiactivi , avand un comportament defensiv mai agresiv, efectuand totodata miscari de dublaj si marcaj ale coechipierilor posesorului de minge.

Exercitiul 7

Intr-un dreptunghi de 40×30 m, se aseaza 2 linii de mijloc opuse, care au ca obiectiv sa depaseasca linia trasata in fata lor si sa apere linia din spatele lor. Se efectueaza miscari de dublaj si marcaj intr-un context situational.

Exercitiul 8

Intr-un patrat de 20 m latime se infrunta 2 jucatori,un aparator si un atacant. Mai avem 4 colegi imbracati cu tricouri de culori diferite, situati in afara suprafetei de joc stabilite. La un moment dat, antrenorul va chema o culoare, care va avea sarcina sa faca dublaj la aparator, in functie de zona in care se desfasoara duelul.

Exercitiul 9

Intr-un dreptunghi de 20×30 m, se infrunta 2 echipe a cate 2 jucatori fiecare. Cei aflati in aparare trebuie sa se dubleze in functie de posesorul mingii advers si sa apere linia din spatele lor.

Exercitiul 10

Intr-o jumatate de teren se infrunta 3 atacanti contra 2 aparatori. La un atac central, aparatorii trebuie sa temporizeze pentru a incetini actiunea adversa. La atac lateral, aparatorul din zona va ataca mingea, iar celalalt se va pozitiona la acoperire si la jumatatea distantei dintre ceilalti adversari sau va marca strans coechipierul apropiat al acestuia, lasand liber adversarul mai indepartat de minge.(fig.18)

Fig.18

Capitolul V. CONCLUZII SI PROPUNERI

Fotbalul este un joc sportiv care se bucura de o larga popularitate in randurile copiilor si tineretului, avand o contributie remarcabila la dezvoltarea fizica, la atragerea pe stadioane a milioane de oameni.

Este necesar ca instruirea copiilor sa fie orientata spre o pregatire complexa, atat cantitativa cat si calitativa, avand in vedere faptul ca acestia se afla in faza republicana.

Activitatea copiilor trebuie indrumata tinandu-se seama de particularitatile fiecaruia, avandu-se in vedere experienta limitata a acestora.

In conditiile de efort ale jocului de fotbal, organismul este obligat sa faca fata unor solicitari nespecifice, fiind necesara o pregatire speciala in acest sens. La copii, trecerea de la odihna activa la activitatea maxima are loc mai repede decat la adulti.

In intreaga activitate fotbalistica desfasurata este necesar sa se tina seama de particularitatile biofiziologice si psihice caracteristice varstei.   Orice abuz in instruire, orice fortare aduce dupa sine neajunsuri care cu greu mai pot fi remediate.

 Numeroasele probleme pe care le ridica antrenamentul nu pot fi rezolvate intr-o lectie de antrenament, antrenorii utilizand in activitatea practica ciclul de antrenament. In ciclul de antrenament, se concretizeaza mijloacele si masurile care urmeaza sa contribuie la realizarea obiectivelor de instruire, el cuprinzand continutul tuturor lectiilor de antrenament din saptamana respectiva. Sarcinile ciclului de antrenament au in vedere obiectivele planului de etapa, randamentul jucatorilor, caracteristicile adversarului.

Ciclul saptamanal trebuie sa se repete, ca o conditie a dezvoltarii fizice si intelectuale a sportivului.

Structurile de exercitii se repeta de multe ori, in vederea insusirii si perfectionarii tehnicii si tacticii, educarii calitatilor fizice dar si a celor psihice.      Orice repetare este diferita de cea anterioara, din punct de vedere calitativ sau in ambele sensuri.

 In conceperea si realizarea ciclurilor de antrenament, o conditie
obligatorie este realizarea concordantei intre structura organizatorica a anului competitional, capacitatea de lucru a sportivilor, conditiile materiale si tehnice existente si sarcinile propuse pentru procesul de instruire.

Avand in vedere atat particularitatile de varsta, cat si particularitatile pregatirii sportive acestei categorii de varsta, ciclurile de antrenament au cuprins un numar de 5 antrenamente pe saptamana, intre 90-120 de minute, pauzele de refacere fiind folosite in mod judicios.

Actiunile si structurile tehnico-tactice s-au realizat pe fondul unei bune pregatiri fizice, fiind folosite pe durata unui an.

In perioada pregatitoare, am asigurat o adaptare corespunzatoare la efort pe fondul unei intensitati scazute si al unui volum crescut, acordand atentie perfectionarii tehnicii miscarilor, imbunatatirii indemanarii, coordonarii miscarilor si actiunilor tactice simple.

Perioadei competitionale ii sunt caracteristice jocurile si actiunilor tactice in conditii apropiate de joc si in conditii de joc.

In ciclul saptamanal al unei etape de concurs, caracteristica cea mai importanta este realizarea unor antrenamente care sa asigure participarea intregului efectiv la actiuni asemanatoare competitiei.

 Metodele moderne de antrenament trebuie sa fie prezente in continutul ciclului saptamanal de antrenament.

Ciclurile de antrenament trebuie sa contina mijloace cu caracter constant, mijloace indreptate spre reglarea randamentului jucatorilor si mijloace cu caracter variabil.

Asigurarea pregatirii la varsta de 16-18 ani este necesar sa se faca folosind un numar mediu de mijloace, iar accentul sa cada pe repetarea ciclica a acestora, in scopul perfectionarii elementelor tehnico-tactice ale jocului.

Un ciclu poate fi repetat in intregime, aducandu-i-se modificari numai in ce priveste volumul si intensitatea, in functie de etapa respectiva.

Repetand etapele planului calendaristic, in ciclurile care incheie o etapa vor fi cuprinse si probele si normele de control.

Pentru fiecare grup de mijloace selectionate a fost caracteristica o dinamica anumita a volumului si intensitatii efortului.

Mijloacele s-au repetat de sute de ori, in vederea insusirii tehnicii si tacticii stabilite.

Capacitatea de efort a echipei si nivelul de insusire a actiunilor tehnicotactice au evoluat in sens cantitativ si calitativ, ca urmare a repetarilor.

Este bine ca actiunile tehnico-tactice selectionate sa fie folosite un timp indelungat, nu numai in cateva cicluri, adica pe parcursul unui an sau chiar mai mult, ele constiuind scheletul modelului propus.

De experienta si cunostintele profesionale ale antrenorului depinde realizarea echilibrului intre volumul, intensitatea si complexitatea efortului.

Pentru a obtine rezultatele programate, este necesara modelarea activitatii echipei cat mai aproape de conditiile competitiei.

Individualizarea pregatirii s-a realizat prin structuri tehnico-tactice specifice posturilor in echipa, dozarea efortului depinzand de remedierea Iipsurilor fiecarui component.

Am apreciat taria antrenamentelor in functie de intensitatea cu care s-a lucrat conform programarii initiale si modificarilor impuse pe parcurs.

O optima organizare defensiva reprezinta, deci, un element indispensabil pentru succesele echipei. O echipa care ia gol cu usurinta cu greu va reusi sa castige ceva important. De partea cealalta,un sistem de joc organizat si eficace, care face complicata inscrierea, va da cu siguranta si moral intregii echipe, permitand fazei ofensive sa fie continua, variata si imprevizibila. Cu cat se va lasa mai putin timp si spatiu adversarilor, cu atat mai mari vor fi dificultatile pe care le vor avea acestia pentru a inscrie.

De asemenea, trebuie cultivata o mentalitate defensiva, inteleasa ca o apropiere mentala si predispozitie la aparare. In acest sens, marcajul dublu, expresie a jocului colectiv, trebuie bine insusit, pregatit si aplicat in jocul de fotbal.

Determinare, intensitate, luciditate, inteligenta, agresivitate sunt doar cateva din nenumaratele calitati care trebuie sa faca parte din genetica unui bun jucator folosit in aparare, impreuna cu o buna capacitate de anticipatie.

Consideram ca in acestea lucrare, am reusit sa adunam numeroase aspecte referitoare la tema aleasa, aceasta putand fi un material de specialitate util tuturor antrenorilor care se ocupa cu instruirea si pregatirea juniorilor, pentru activitatea fotbalistica de performanta. Continutul are un pregnant caracter didactic, de predare-invatare, relatand probleme tehnico-tactice importante.

"FOTBALUL ESTE UN MIRACOL, MULTE DIN VIRTUȚIILE ȘI CALITĂȚILE OMULUI SUNT PREZENTE ÎN ACEST JOC CARE, MAI ALES TE ÎNVAȚĂ SĂ RESPECȚI CRITERIILE DE VALOARE ȘI DOMENIILE DE CUTEZANȚĂ" – Constantin Teașcă

CAPITOLUL VI. BIBLIOGRAFIE

ALEXE NICU, redactor si coordonator, Antrenamentul sportiv modern, editura Editis, Bucuresti 1993.

ALEXE NICU, Selectia in sport, vol III, editura CNEFS, Bucuresti 1980.

BALINT GH., Bazele generale ale fotbalului , Editura Pim, Iași, 2008;

BALINT GH., Baze teoretice și mijloace de acționare pentru pregătirea fizică specifică a jucătorilor de fotbal, Ed. PIM, Iași, 2008.

CALINESCU G., Fotbal prezent si viitor, editura Universitaria, Craiova 2004

CERNAIANU C., Fotbal.Teoria si practica jocului si antrenamentului modern, editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 1997.

CIOLCA S.-M.; Fotbal – Curs de aprofundare, ANEFS, București, 2008;

CIOLCA S.-M. Tehnica și tactica jocului de fotbal Curs de bază, Ed. Fundației România

COJOCARU VIOREL, Jocul de fotbal.Elemente de strategie si tactica, editura Ag. Topaz, Bucuresti 1995.

COJOCARU VIOREL, Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodica pregatirii, editura Axis Mundi, Bucuresti 2002.

DRAGNEA ADRIAN, Antrenamentul sportiv – teorie si metodologie, vol I si II, editura MTS, Bucuresti 1991.

DRAGNEA ADRIAN, Antrenamentul sportiv, editura EDP, Bucuresti 1996.

DRAGNEA I. si colab., Medicina sportiva aplicata, editura Editis, Bucuresti 1994.

DRAGNEA A. și MATE-TEODORESCU S., Teoria sportului. București, Editura FEST, 2002

 EPURAN MIHAI si colab., Psihologia sportului de performanta, editura Fest, Bucuresti 2001.

GHEORGHE DANIEL, Teoria antrenamentului sportiv, editura Romania de Maine, 2005

MIU STEFAN, VELEA FL., Fotbal Specializare, editura Romania de Maine, 2002

MOTROC ION, Unele tendinte moderne in fotbalul de performanta, Revista IEFS nr.3, Bucuresti 1985.

MOTROC F., MOTROC A., Fotbal, tehnica tactica, Univ. din Pitesti, 1999.

 MOTROC ION, MOTROC FLORIN, Fotbalul la copii si juniori, editura Antet XX Press, 2006.

STANCULESCU VICTOR, Ghidul antrenorului de fotbal, editura Sport-Turism, Bucuresti 1999.

STANCULESCU G., MELENCO I., Teoria jocului de fotbal, editura Ovidius University Press, Constanta 2003.