Tehnica Probelor de Saritura In Lungime Si Triplusalt

CUPRINS

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

I.1 Prezentarea problemei.

Orice țară și orice antrenor își dorește ca sportivii săi să poată participa la marile competiții internaționale (Jocuri Olmpice, Campionate Mondiale sau Campionate Europene), aceasta având un caracter onorific sau de prestigiu pentru țara. Calificarea la aceste competiții este condiționată de îndeplinirea unui barem.

O altă condiție pentru participarea la aceste compețtii este factorul financiar. Participarea la Campionate Mondiale necesită mulți bani iar o participare care nu justifică efortul financiar, nu este acceptată de multe Federații Naționale, sau chiar este imposibilă.

Deci celor care participă la aceste competiții li se cere să prezinte garanția unei participări meritorii pentru a putea justifica eforturile financiare

I.2 Scopul studiului

Prin lucrarea de față ne propunem să evaluăm performanțele celor 14 Campionate Mondiale iar pe baza acestor performanțe se vor face unele calcule pentru a putea stabili baremuri (obiective) de participare care să poată să dea șansa calificării în etape superioare, în cadrul unor concursuri de talia Campionatelor Mondiale.

Considerăm că este important efectuarea acestor calcule deoarece pe baza acestor calcule dăm posibilitatea antrenorilor să compare rezultatele proprilor sportivi cu performanțele sportivilor câștigători la Campionatele Mondiale și în acest fel să poată să stabilească obiectivul sportivului la urmatorul Campionat Mondial.

Un alt scop al acestui studiu este acela de a vedea dacă la ora actuală avem sportivi care pot realiza baremuri unei participări reușite la Campionatul Mondial din 2009 și în cazul în care avem, să putem vedea nivelul (locul) la care se poate aspira.

Considerăm că evaluarea performanțelor sportivilor în proba de săritură în lungime și triplusalt, prezintă interes pentru noi deoarece sportivii noștrii au avut participări meritorii la competițiile de talie internațională. Dar desigur în cazul în care există sportivi posibili sau doritori să participe la competiții internaționale la diferite probe se pot efectua calcule cu date din probele respective.

Un tânăr antrenor debutant în tainele antrenoratului care ajunge la un club sportiv poate efectua demersuri similare în ceea ce privește efectuarea de calcule statistice pentru a putea observa și compara performanțele propriului sportiv cu datele de la Campionatele Naționale și pe urmă să stabilească obiectivul pe care trebuie să-l îndeplinească.

I.3 Scurt istoric al probelor de săritură în lungime și triplusalt

,,Exercițiile fizice au apărut în strânsă legătură cu condițiile vieții materiale ale societății în procesul muncii productive’’ (Kirițescu C., – Palestrica). ,,Adulții din societățile primitive pregăteau copiii pentru muncă învătându-i, sub forma de joc, aruncarea cu piatra, tragerea cu arcul, cum să alerge mai repede și să sară mai departe etc., iar copii, imitând adulții, își însușeau aceste deprinderi motrice utilitare, care sugerau procese de muncă, acțiuni de vânătoare sau de război.

Alergările, săriturile și aruncările, la început mișcări fundamentale iar mai tarziu exerciții de bază din atletism, au un rol deosebit de important în dezvoltarea însușirilor fizice ale omului primitiv. Ele se întâlnesc nu numai în jocul copiilor ci și la adulți, organizate sub formă de întreceri, ocazionate de evenimente cu caracter economic sau serbări mistico – religioase, pentru demonstrarea și compararea unor calități fizice, îndeosebi rezistența, iuțeala, forța și îndemanarea. Prin urmare, anumite exerciții fizice, încă de pe acea vreme, capătă și un caracter sportiv.

O serie de date etnografice existente ne ajută să înțelegem mai bine procesul istoric al exercițiilor fizice, poziția și evoluția probelor atletice din cele mai îndepărtate vremuri.

Populația Bantu (tribul Wahuma) din Africa Centrala (Kenia), cu oameni înalți și subțiri, la începutul sec. XX, organizau întreceri de sărituri.

Pentatlonul atletic din Grecia Antică cuprindea urmatoarele probe: alergare, aruncare a discului, săritură în lungime și luptă.

Atletismul în Grecia Antică cuprindea urmatoarele tipuri de sărituri :

Săritura în lungime cu elan (se practica sub formă de concurs în cadrul pentatlonului antic);

Săritură în înălțime cu elan (nu se organizau concursuri);

Sărituri fără elan (numai ca exerciții pregătitioare).

Atletismul propriu – zis apare pe teritoriul României abia la sfârșitul secolului XIX și începutul celui de-al XX – lea. Primul concurs organizat pe criterii de vârste (până la 16 ani și peste 16 ani) are loc în 1905, la următoarele probe : 100 m., lungime și prăjină.”

Cei mai buni atleți ai tuturor timputilor în proba de săritură în lungime

8.95 – Mike Powell, USA Tokyo, 30.08.1991

8.90 – Bob Beamon, Mexico City, 18.10.1968

8.35 – Igor Ter – Ovanesyan, Mexico City, 19.10.1967

Cei mai buni atleți ai tuturor timputilor în proba de triplusalt

18.29 – Jonathan Edwards, Gothenburg, 7.08.1995

19.97 – Willie Banks, Mexico City, 16.06.1985

17.89 – Joao Carlos de Oliveira, Mexico City, 15.10.1975

Cei mai buni atleți români în proba de săritură în lungime

8.37 – Bogdan Tudor, Bad Cannstadt, 9.07.1995

8.26 – Țăruș Bogdan, București, 12.06.2004

8.12 – Simion Dănuț Marian, Erfurt, 14.07.05

Cei mai buni atleți români în proba de triplusal

17.81 – Marian Oprea, Lausanne, 05.07.2005

16,82 – Donovici Daniel, Atena, 28.022004

16,12 – Pungă Ionuț, București, 15.02.2004

Figura nr1. Kinograme ale câtorva staruri ale probei de săritură în lungime și triplusalt

Săritura în lungime, Mike Powel U.S.A. (Tokio, 1991) – 8,95 m

Săritura în lungime, Ivan Pedroso (Cuba), – 8,71 m

Triplusalt, Jonathan Edwards, Marea Britanie (Goteburg 1995) – 18,29 m

Triplusalt, Pierre Camara, Franța (Franța 1993) – 17,59 m

I.4 Tehnica probelor de săritură în lungime și triplusalt

„În atletism există doua sărituri fundamentale cu elan și anume: săritura în lungime și săritura în înalțime, și două derivate din cele precedente: triplusaltul și săritura cu prăjina.”

„Săriturile atletice fundamentale sunt compuse, în ordinea succesiunii din urmatoarele faze: elanul, bătaia, zborul și aterizarea, cu abateri de la această schema generală menționăm:

la triplusalt, după elan și bătaie urmează trei bătai, zboruri și aterizări succesive ;

la săritură cu prajină, după elan și bătaie, prima parte a zborului se desfășoară în condițiile

menținerii contactului cu solul prin intermediul prăjinii.

Pentru toate săriturile atletice, faza principală, care subordoneaza și condiționează celelalte faze ale săriturii, este  „bătaia”. În această fază se valorifică eforturile săritorului și se determină principalii parametrii ai traiectoriei de zbor al C.G.G. al corpului. Celelalte faze, în funcție de specificul săriturii au o importanță relativă.”

„Și în cazul triplusaltului, lungimea săriturii depinde în primul rând de viteza elanului și viteza de desprindere la fiecare bătaie. Legat însă de faptul „zborul” este alcătuit din trei părți (un pas săltat – un pas sărit – și o săritură în lungime), fiecare fiind constituit din o bătaie, un zbor și o aterizare, cu toate implicațiile ce decurg din aceste structuri motrice, apare o cerința foarte importantă, care „guvernează” tehnica triplusaltului și anume : scăderea vitezei orizontale să fie cât mai mică în timpul celor trei bătăi și două aterizări succesive.”

a) Elanul

„Ca prima fază a săriturilor, elanul asigură acumularea energiei cinetice necesare desprinderii de pe sol. Aceasta se realizează prin intermediul alergării prin care săritorul dobândește o viteză orizontală.

Scopul principal al elanului este acumularea unei viteze orizontale cât mai mari, cât mai apropiată de potențialul de viteză maximă a săritorului. Din acest punct de vedere, „problema cheie a săriturii în lungime este realizarea a ceea ce se cheama « viteza de vârf controlabilă » ” ²(J.Jarver)

„La săriturile în lungime, triplusalt și cu prăjina ultimii 3 – 5 pași ai elanului capătă o structură și o ritmare caracteristică tocmai în vederea pregătirii pentru bătaie. Astfel ultimul pas este scurt, al doilea lung și al treilea scurt (dar mai lung decât primul).

Ritmarea pașilor în final de elan are rolul nu numai de a pregăti declanșarea unei bătăi eficiente, ci și de a creea premise favorabile continuării mișcării în faza de zbor.”¹

„Alergarea pe elan prezintă, în general, caracteristicile alergării de viteză, dar adaptările cerute de specificul probei evidențiază o serie de aspecte cu caracter particular ca :

în prima parte a elanului corpul săritorului are o înclinare mai accentuată la un unghi de

55º – 60º, alergarea caracterizându-se printr-un lucru activ al brațelor, propulsarea corpului și coborârea activă a piciorului pendulant cu agățarea terenului ;

pe parcursul elanului trunchiul se indreapta treptat, avand la mijlocul elanului o inclinare

de 70º – 80º, iar la penultimul pas ajunge la un unghi de aproximativ 90º ;

alergarea este mai « activă » ca la șprinter, impulsia mai puternică, coapsa piciorului

pendulant se ridică până la orizontală, mai ales în a doua parte a elanului ;

ultimii 6 – 8 pași ating lungimea maximă, da « menținerea vitezei maxime de deplasare

pretinde și un tempou ridicat al alergării pe ultimii pași ai elanului, în condițiile unei perfecte relaxări.”

„La tripulsaltului elanul nu diferă prea mult de elanul săriturii în lungime. Elanul începe printr-o alergare accelerată. În prima jumătate a elanului, corpul săritorului este mult aplecat înainte, alergarea este activă, impulsie energică cu ridicarea înaltă a coapselor, mișcarea brațelor viguroasă. În a doua parte a elanului, corpul săritorului se redresează, dar rămâne mai aplecat decât la săritura în lungime. De asemeni, alergarea rămâne înaltă. Pregatirea pentru bătaie este mai puțin marcată, în comparație cu cea de la săritura în lungime.

Modificarea lungimii pașilor înaintea pragului precum și coborârea C.G.G. al corpului mult mai puțin decât săritorul în lungime sunt necesare pentru o viteza orizontală ridicătă pentru toate cele trei sărituri.”

Viteza elanului tinde sa fie maximă la săritura în lungime și triplusalt. După unii autori de exemplu T. Ardelean spune că „săritorul în lungime atinge o viteză de 10,0 – 10,7 m/sec., iar viteza de desprindere de 9 – 9,6 m/sec., iar lungimea elanului se stabilește în vederea realizării optime și este determinată de calitățile săritorului, privind potențialul de viteză și capacitatea de accelerare ea fiind cuprinsă între 37 – 50 m (19 – 24 pași) la bărbați și 33 – 40 m (18 – 21 pași) la femei. Triplusaltistul atinge valori cuprinse între 10,0 – 10,5 m/sec., iar lungimea elanului este de 38 – 40 m, respectiv 19 – 20 pași”.

Cecilia Gevat și Alin Larion spun că «săritorul în lungime și triplusaltistul ating o viteza de 10 – 11 m/sec. la bărbați și 9 – 10 m /sec., la femei. Lungimea elanului este direct proporțională cu mărirea vitezei. Pregătirea pentru bătaie se face pe ultimii doi (trei) pași ai elanului. La săriturile în lungime și înălțime ultimii trei pași sunt reprezentați de următorul raport : „mediu” – „lung” – „scurt”.

Tatus Titus spune că „lungimea elanului la săritura în lungime este cuprinsă între 37 – 50 m, (19 – 24 pași) la bărbați și 33 – 40 m, (18 – 21 pași) la femei. La triplusalt elanul trebuie să realizeze o viteză ridicată de deplasare, care corespunde cu 9 – 10 m/sec., pe ultimii 10 m., iar la ultimii doi pași înaintea pragului chiar depașește 10 m/sec., lungimea totală a elanului este de 38 – 40 m, totalizând un număr de 17 – 20 pași de alergare ; în acest fel este de reținut faptul că în general elanurile la triplusalt sunt mai scurte comparativ cu cele de la săritura în lungime, rareori sunt aproximativ egale și niciodată nu sunt mai mari.”

„Autorul francez R. Berenguer prezintă lungimile medii ale ultimilor 6 pași, pe baza unor date culese de la săritorii în lungime de prima categorie :

Analiza ultimei părți a elanului a demostrat că la majoritatea săritorilor în lungime se constată modificări ale lungimii pe ultimii trei pași și al caror tempou crește în raport cu pașii precedenți. Din acest punct de vedere există diferențe între săritorii foarte rapizi și cei ceva mai lenți, în sensul că primii nu se „adună” pe prag, pe cand ceilalți se pregătesc pentru bătaie. Acest aspect este ilustarat de exemplul dat de Schmolinnsky” :

Saritorul « A » Saritorul « B »

(10,4 sec./100 m) (11 sec./100 m)

antepenultimul pas 212 cm. 198 cm.

penultimul pas 234 cm. 246 cm.

ultimul pas   212 cm. 206 cm.

Raportul dintre lungimea ultimilor trei pași ai elanului, principal, se poate prezenta astfel :

– săritorul de tip „A” (scurt – lung – scurt)

– săritorul de tip  „B” (intermediar – lung – scurt). ”

b) Bătaia la săritura în lungime

„Este faza principală a oricărei sărituri deoarece valorifica viteza orizontala a elanului, genereaza o viteză noua – viteza ascensională – întrerupe contactul cu solul și schimbă direcția de deplasare a corpului. În jurul ei gravitează celelalte faze. Ea condiționează viteza elanului, unghiurile de contact, bătaie, desprindere, precum și mișcările în faza ulterioară – fără srijin – pentru a atinge scopul săriturii.”

„Din punct de vedere biomecanic, bătaia este un procedeu foarte complicat. Schematic și simplificat, la săritura în lungime bătaia cuprinde două părți care, prin pozițiile corpului și efectul forțelor care intra în joc, trebuie avute în vedere :

partea de început, în care piciorul de bătaie intra în contact cu solul (momentul de impact cu acțiunile și forțele sale specifice) ;

partea finală a bătăii – în care predomină acțiunea de impulsie a piciorului de spijin (bătaie) și acțiunea forțelor de avântare (picior oscilant, brațe, umeri).”

„Acțiunile din faza de bătaie sunt guvernate de două sarcini fundamentale respectiv : – obținerea înălțării verticale’

– menținerea, în limita posibilităților, a vitezei orizontale.

Ca activitate motrrică, în această fază, putem evidenția următoarele elemente esențiale:

așezarea piciorului de bătaie;

amortizarea șocului de contact;

impulsia și avântarea activă.

Așezarea piciorului de impulsie pe prag este decisivă pentru structura dinamică și spațială a bătăii. În momentul contactului cu pragul, piciorul de impulsie este relativ extins din toate articulațiile (165º – 170º la nivelul articulației coxo-femurale, respectiv 175º – 178º la nivelul articulației genunchiului). Proiecția C.G.G. se află la 30 – 40 cm înapoia locului de contact.

Așezarea piciorului se face în mod activ, de sus în jos și dinainte spre înapoi, pe toată talpa, sau după unii autori cu o mică anticipație a călcâiului și trecerea rapidă pe toată talpa, dar fără efect de blocare. Unghiul de contact, la săritorii cei mai buni, se situează în limitele 63º – 68º.

Amortizarea șocului de contact se realizează printr-o ușoară cedare din articulația ghenunchiului. Unghiul mediu de îndoire a articulației genunchiului este de 145º, unghiul optim încadrându-se în limitele 142º – 148º. Îndoirea în limitele optime a genunchiului piciorului de impulsie favorizează orientarea bătăii înainte și în sus și pune mușchii extensori într-o stare de presiune, în vederea efectuării unei impulsii explozive. Starea de presiune trebuie să fie maximă atunci cand C.G.G. se află deasupra piciorului de spijin.

Bătaia propriu-zisă constă în extinderea relativ simultană în cele trei articulații (gleznă, genunchi, șold), apoape concomitent cu avântarea energică a coapsei piciorului oscilant și a brațului opus. Brațul din partea piciorului de avântare are rol de echilibrare.

Acțiunea piciorului oscilant contribuie la deplasarea bazinului spre înainte (aducerea C.G.G. deasupra sprijinului și în continuare depășirea verticalei). Piciorul de impulsie se întinde pe măsura avansării C.G.G., talpa se ruleaza spre vârf și părăsesâște pragul, printr-o impulsie energică, dintr-o poziție cu C.G.G. proiectat în față la aproximativ 30 – 40 cm.

Poziția corectă a săritorului, în momentul premergător desprinderii, trebuie să se caracterizeze prin :

piciorul de impulsie extins perfect din toate articulațiile bazinului avântat în față, trunchiul pe verticală sau înclinat înainte cu 3º – 5º ;

coapsa piciorului oscilant și brațul opus în punctul maxim de avântare ;

unghiul de bătaie cuprins între 73º – 76º ;

unghiul între coapse cuprins între 100º – 114º. ”

„Pentru că bătaia se execută și trebuie să se execute într-un timp scurt (0,08 – 0, 22 sec) ne apare limpede nu numai importanța ci și dificultatea ecestei faze a săriturii.

În practică îmbinarea optimă a forței cu viteza de execuție a bătăii este cunoscută prin expresia „bătaie fulgerătoare”.

Forțele care intervin în faza de bătaie sunt :

Unghiurile de aplicare a acestor forțe depind de obiectivul săriturii.

Pentru realizarea unui unghi de 45º la săritura în lungime ar trebui să se îndeplinească urmatoarele condiții :

forța orizontală să fie egală cu forța ascensională ;

unghiul dintre aceste două să fie 90º ;

C.G.G. să fie la același nivel în momentul desprinderii și aterizării.

Practic cele două viteze : orizontală și ascensională nu sunt egale, aceasta deoarece viteza orizontală atinge valori de 9 – 9,6 m/s în timp ce viteza ascensională numai 3,6 – 4,6 m/s., între ele existând un raport de 2,5 : 1 – 2 : 1 în favoarea celei orizontale. ”

c) Bătăile, zborurile și aterizările succesive la triplusalt

„Tehnica triplusaltului, respectiv conservarea vitezei orizontale pe parcursul desfășurării bătăilor, zborurilor și mai ales a aterizărilor succesive este condiționată de :

o împărțire economică a forțelor angajate ;

bătăi puternice și rapide ;

zboruri relativ razante ;

frânări cât mai mici la aterizări ;

mișcări compensatorii, adecvate pentru păstrarea echilibrului în fazele de zbor.

Fiecare fază de bătaie comportă o acțiune de amortizare (contracție de cedare), urmată de o redresare (contracție de învingere). Regula tehnicii corecte este următoarea : timpul de amortizare să fie suficient de scurt, pentru ca ridicarea să fie cât mai timpurie, aceasta favorizând cantitatea de mișcare ce se imprimă corpului pe noua sa direcție.

d) Pasul săltat

Ca structură motrică, pasul săltat este format din „doi pași în aer”. De regulă, bătaia pentru acest pas se efectuează pe piciorul „forte” cu atât mai mult cu cât piciorul de bătaie este solicitat de două ori consecutiv.

Bătaia trebuie sa fie rapidă, piciorul de bătaie se așează foarte repede pe prag, printr-un contact fugitiv pe călcâi, după care piciorul trece pe toată talpa, ușor flexat din articulațiile ghenunchiului și coxo-femurală. Unghiul de contact variază în limitele 65 – 70 : unghiul articulației genunchiului 165 – 170 ; cel coxo – femural 140 – 150. Poziția trunchiului este verticală. Unghiul dintre coapse în momentul așezării piciorului de bătaie este mic, 40 – 45.”

„Săritorul părăsește solul în poziție de pas săltat la fel ca săritorul în lungime cu deosebirea că depărtarea în plan sagital între coapse este mai mare 115 – 118 față de 100 – 114 și unghiul de desprindere este mai mic 13 – 14 (20 – 24 la săritorii în lungime).

După părăsirea solului coapsa piciorului de avântare coboară, gamba se intinde pe coapsă și întreg piciorul coboară înainte în jos și înapoi concomitent cu aducerea înainte a piciorului de bătaie cu gamba flexată pe coapsă, ajungând în faza pasului anterior cu coapsa orizontală (paralele cu solul) și gamba relaxată perpendiculară pe sol. Brațele se mișcă alternativ în raport cu picioarele. Poziția trunchiului este verticală. Pe ultima treime a zborului, pe partea sa descendentă, săritorul se pregătește pentru cea de a doua săritura coborând activ piciorul de bătaie prin întinderea gambei pe coapsă și ducerea ambelor brațe în jos – înapoi și lateral, sau numai unul.

e) Pasul sărit

Piciorul de bătaie se reașează pe sol pe toată talpa, printr-o mișcare de „agățare”, cât mai aproape de proiecția C.G.G. pe sol. Piciorul de avântare trece rapid spre înainte ajungând cu coapsa la orizontală simultan cu extensia piciorului de bătaie. Brațele însoțesc și stimulează efectuarea acestui pas prin mișcarea lor simultană dinapoi – înainte și sus, sau alternativă.

Săritorul părăsește solul sub un unghi de desprindere de 15 – 17 ajungând în poziție de pas sărit, pas ce prezintă urmatoarele caracteristici :

piciorul de bătaie, dupa ce a terminat impulsia, întins se flectează din articulația genunchiului și rămâne înapoi ;

piciorul de avântare, cu coapsa la orizontală, paralelă cu solul, gamba puțin oblică față de sol ;

depărtare mare în plan sagital între coapse ;

trunchiul drept sau ușor înclinat înainte;

brațele la început acționează simultan înainte și sus, se mențin în această poziție un timp,

apoi se duc prin lateral înapoi și în jos, sau un braț se află înainte – sus iar celălalt înapoi.

În această poziție săritorul parcă „planează”. În partea de mijloc a zborului și imediat pe prima parte a traiectoriei descendente depărtarea între coapse este maximă și săritorul se pregătește pentru a treia săritură, coborând activ și întins piciorul de avântare.

f) Săritura în lungime

Ultima săritură întrunește caracteristicile tehnice ale săriturii în lungime. Datorită vitezei orizontale în scădere și a zborului mai scurt mișcările vor fi simple și mai puțin ample. Marea majoritate execută o săritură în lungime cu un pas și jumătate, dar întalnim și procedee mai complicate : 2 ½ pași în aer sau cu extensie.”

„La această ultimă bătaie, piciorul de impulsie se așează pe toată talpa, aproape extins din articulația genunchiului, unghiul de contact fiind de circa 65. Corpul de asemeni, în poziție verticală. În momentul așezării piciorului, unghiul de dechidere a coapselor se încadrează în limitele de 40° – 60°. Bătaia este mai activă decât la pașii anteriori. Săritorul tinde să realizeze o traiectorie cât mai înaltă, pentru a fructifica la maximum viteza orizontală rămasă, care după această ultimă fază de bătaie, mai scade cu 0.8 – 1,5 m/sec.

Compensarea scăderii vitezei orizontale se mai realizează prin creșterea unghiurilor de bătaie circa 75° și de desprindere 18° – 20°, sau chiar mai mare.

În prima parte a zborului se menține poziția de avântare a piciorului de atac și a brațelor. Procedeul de zbor depinde de viteza rămasă, de echilibrul și capacitatea de coordonare a săritorului.

Ritmul triplusaltului decurge din raporturile de lungime care se stabilesc între cei trei pași ai săriturii: pasul săltat, pasul sărit și săritura în lungime. Din acest punct de vedere, în epoca modernă a acestei probe s-au impus două tendințe, considerate chiar două tehnici, care se preferă și ca urmare a tradiției existente, dar mai ales în funcție de calitățile și particularitățile săritorilor.

Este vorba de așa numitele :

Tehnica cu « boltă” (lung – scurt – intermediar, respectiv în exprimarea procentuală – 38% – 30% – 32% din lungimea totală a săriturii).

Tehnica “razantă” (lung – scurt – lung, respectiv în exprimarea procentuală 35% – 30% – 35% din lungimea totală a săriturii).

Calea spre reducerea pierderii vitezei orizontale este considerată tehnica “razantă”, care, în condiții egale asigură:

o viteza de bătaie mai mare (timpul de bătaie este mai scurt);

o frânare mai mică la aterizare ;

compensarea micșorării primului pas, printr-o viteză mai mare la următorii doi pași.

Tot în legătură cu ritmul triplusaltului, unii specialiști consideră că în “economia” probei, „pasul sărit” ocupa o poziție cheie. De altfel săritorii valoroși realizează un “pas sărit’’ lung.

Raportul optim între lungimea primilor doi pași este realizat atunci când „pasul sărit” reprezintă 80 – 85% din lungimea « pasului săltat”. Acest raport optim caracterizează mai frecvent tehica „razantă”, dar nu în exclusivitate.”

g) Zborul la săritura în lungime

„După părăsirea solului, traiectoria parabolică a C.G.G. nu mai poate fi modificată. Dar pentru menținerea echilibrului în aer și în vederea pregătirii unei aterizări eficiente, săritorul adoptă anumite poziții ale trunchiului și execută diferite mișcări cu picioarele și brațele.

Tocmai aceste poziții și mișcări ale segmentelor în aer definesc și caracterizează procedeul tehnic de săritura în lungime.”

  „Făcând abstracție de procedeul folosit, mișcările din timpul zborului trebuie să se caracterizeze prin : amplitudine, perfectă coordonare și suplețe. În practică se folosesc urmatoarele procedee :

ghemuită;

cu extensie;

cu 1 ½ pași în aer ;

cu 2 ½ pași în aer;

cu 3 ½ pași în aer.

Procedeul cu 2 ½ și 3 ½ pași este varianta tehnică rațională, având urmatoarele trăsături caracteristice :

mișcarea de « pășire” a picioarelor este localizată la nivelul articulației coxo-femurale ; piciorul, care este pendulant jos și înapoi, face mișcarea cu o pârghie lungă, iar piciorul din spate, care este tras înainte și sus, face mișcarea cu o pârghie scurtă, prin flexarea gambei pe coapsă, apoi extinderea gambei în final ;

lucrul de « aripi” al brațelor se desfășoară în mod coordonat cu cel al picioarelor ;

în prima parte a zborului trunchiul săritorului se află pe verticală, iar în partea a doua trece în ușoară extensie.

Sistematizând punctele de vedre a mai multor autori, avantajele tehnicii cu „pași în aer” sunt urmatoarele:

pregătirea fazei de bătaie aduce o pierdere mai mică de viteză orizontală și asigura o despindere mai lină;

folosirea mai întinsă a piciorului de atac permite realizarea unui « cuplu” de impulsie mai puternic la bătaie ;

continuarea „alergării” în zbor, la care se adaugă mișcarea de « aripi” a brațelor, mărește mult stabilitatea săritorului ;

momentul unghiular creat, datorită rotației în față a picioarelor și acțiunii viguroase a brațelor compesează, în mare parte, rotațiile reale rezultate la desprindere.”

h) Aterizarea la săritura în lungime

„Deși traiectoria C.G.G. este deja stabilită, lungimea, distanța reală a săriturii poate fi scurtată, sau lungită. Scopul aterizării, prin poziția corpului, acțiunea piciorelor și brațelor este aceea de a nu scurta distanța reală a săriturii.

După G. Dyson, cea mai corectă aterizare este atunci când poziția întregului corp continuă traseul zborului C.G.G., nu-l scurtează, și relizează distanța cea mai mare dintre călcâi, și C.G.G. fără a cădea pe spate.

Deși aterizarea depinde de tehnica zborului, în general tehnica aterizării este comună și distingem două momente inseparabile și continue : gruparea și aterizarea propriu – zisă. Gruparea se realizează prin aducerea coapselor înainte cu genunchii sus, cu ambele relaxate (atârnă liber în jos).

Poziția trunchiului este dreaptă sau ușor înclinată. Brațele îndoite din articulația cotului sunt aduse sus și înainte.

Cu puțin înainte de atingerea nisipului, gambele se întind complet din articulația genunchiului, cu labele în flexie dorsală, cocomitent cu ducerea brațelor de sus în jos și înapoi. Această ducere a brațelor înapoi este deosebit de importantă căci menține trunchiul în poziție dreaptă și ajută ținerea picioarelor în sus cât mai mult timp. Efortul și întreaga atenție a săritorului va fi îndreptată spre păstrarea acestei poziții și să întârzie cât mai mult posibil atingerea solului.

În momentul atingerii nisipului cu călcâiele, tălpile se afundă în nisip, genunchii se flexează rapid pentru a absorbii șocul și pentru a permite bazinului să pivoteze înainte, peste călcâi și razant cu nisipul, fără al atinge.

Pivotarea bazinului peste călcâi poate fi însoțita de :

o extensie a trunchiului prin proiectarea bazinului înainte, mișcare sub formă de val ;

o trecere firească dincolo de călcâie ;

o rasucire în jurul călcâielor sper dreapta sau stanga întregului corp.”

I.5 Caracterizarea probelor de săritură în lungime și triplusalt

I.5.1 Caracteristici cerințe principale ale regulamentului de concurs

Întrecerile de săritură în lungime și triplusalt trebuiesc să se desfășoare în conformitate cu regulamentul de desfășurare a concursurilor de atletism și presupun o serie de reguli comune tuturor săriturilor și o altă serie de reguli specifice probei.

Reguli de concurs

Ordinea de concurs este trasă la sorți. Pentru competițiile de anvergură unde există un tur de calificare anterior finalei se va efectua o nouă tragere la sorți înaintea acesteia.

O încercare este considerată nereușită (și nu este măsurată) dacă:

bătaia-desprinderea este făcută dincolo de linia de bătaie ;

bătaia-desprinderea este făcută înafara pistei de elan (culuarului), în lateral, fie în fața fie în spatele nivelului pragului ;

atinge solul între linia de bătaie și groapa cu nisip ;

efectuează o săritură în tumbă, de orice natură, în timpul elanului sau a săriturii propriu-zise ;

se întoarce prin groapa cu nisip în loc să părăsească zona de aterizare astfel încât primul său contact cu exteriorul să fie făcut dincolo de nivelul locului unde a aterizat.

Fiecare concurent are dreptul la 3 încercări, după care se face un clasament intermediar, iar primii 8 beneficiază de 3 încercări suplimentare.

La cele 3 încercări suplimentare ei vor sări în ordinea inversă a clasamentului intermediar. În cazul în care numărul concurenților nu este mai mare de 8 ei vor beneficia de 6 încercări.

Un concurent va fi creditat cu cea mai bună performanță reușită în cele 6 sarituri (inclusiv cele de departajare, dacă este cazul).

Câștigător este declarat concurentul care a realizat cea mai lungă săritură, iar clasamentul se întocmește în ordinea descrescătoare a performanțelor înregistrate. În caz de egalitate, concurenții vor fi departajați după a doua performanță, iar dacă egalitatea persistă după cea de a treia saritura, cea de a patra saritura, etc. Dacă egalitatea continuă și doar dacă este vorba de locul întâi concurenții vor primi dreptul de a efectua încă o încercare de departajare.

Pista de elan

Lungimea minimă a pistei de elan va fi de 40 metri, iar cea maximă de 45 metri măsurați de la nivelului liniei de bătaie. Pista de elan, delimitată de două linii albe paralele de câte 5 cm. fiecare, va avea o lățime de 1,22-1,25 metri.

Pragul

Va fi de culoare albă, construit din lemn sau orice alt material asemănător și va fi situat la nivelul pistei și a gropii cu nisip.

Groapa de aterizare

Va fi umplută cu nisip neted și umed, a cărei suprafață va fi la nivelul pragului de bătaie.

Va avea o lățime cuprinsă între 2,75 și 3 metri și va fi astfel delimitată încât axul ei să fie în continuarea axului pistei de elan.

Măsurarea

Măsurarea lungimii unei aruncări se face întinzând ruleta cu punctul “0” (zero) la ultima urmă lăsată de către săritor în groapa cu nisip (cea mai apropiată de prag) astfel încât să fie perpendiculară pe linia de bătaie sau pe prelungirea laterală a acestuia (pentru cazurile când ultima urmă se află în lateral față de pista de elan).

I.5.2 Din punct de vedere fiziologic

„Probele de sărituri conțin mișcări aciclice, de durată scurtă (5 – 8 secunde), anaerob alactacid din punct de vedere energetic, incluzand în ordine, fazele : elan, bătaie, zbor prelungit și aterizare. Efortul exploziv este determinat de viteza inițială, condiționată de forță, detentă, structura corpului etc., care trebuie să învingă gravitația. Sistemul nervos este mult solicitat – o mare putere de concentrare a proceselor de excitație corticală pentru realizarea controlului coordonării motrice. De asemenea, este solicitat și stemul musculoligamentar, care reclamă forța piciorului de bătaie și a musculaturii extensoare însoțite de o bună detentă, suplețe, îndemânare, viteză de execuție. Efortul se face în apnee, sistemul cardiovascular fiind mai puțin solicitat.

Substartul energetic este asigurat de ATP. SI CP., iar uzura cea mai mare este cantonată la nivelul sistemelor nervos și musculoligamentar.”

Efortul are o durată foarte scurtă, datorită lungimii elanului și a vitezei cu care se execută fiind uniform accelerat, cu un final exploziv, realizat printr-o încordare neuromusculară maximă. În timpul efortului torecele este blocat. Lucrul se realizeaza în condiții anaerobe, iar energia necesară este furnizată de ATP. Tipul de efort este anaerob alactacid. Sistemul nervos și neuromuscular este cel mai solicitat, deoarece efortul fiind scurt și exploziv cere o încordare nervoasă și musculoligamentară deosebită. Sistemul cardiovascular este puțin solicitat, efortul maxim fiind foarte scurt și nesolicitând un transport mărit de oxigen și de substanțe energetice sper mușchi sau organe. Frecvența cardiacă se ridică la 100 – 110 bătai/minut iar tensiunea arterială la 160/80 mmHg.

Respirația externă (ventilația pulmonară) se oprește (efortul în apnee cu toracele blocat pe toată durata). Schimburile gazoase dintre aerul alveolar și sângele venos din capilarele pulmonare sunt și ele sistate, iar respirația tisulară (celulară) este comutată spre descompuneri biochimice realizate pe cale enzimatică.

Tabelul nr.1 Reprezintă sistemele, mecanismele necesare de furnizare a energiei necesare susținerii efortului

AS = anduranță scurtă AM = anduranță medie AL = anduranță lungă

I.5.3 Din punct de vedere motric

Proba de săritură în lungime presupune urmatoarele calități motrice : viteză, forță, îndemânare și rezistență. Viteza este una dintre cele mai importante calități motrice a săritorului care presupune o capaciate de mișcare foarte rapidă – viteza mișcării picioarelor ; Forța este și ea una dintre calitățile importante, mai ales musculatura membrelor inferioare și a pereților abdominali foarte bine dezvoltați.

Îndemânarea și rezistența joacă și ele un rol important în ceea ce privește calitățile motrice unui săritor fiind necesare pentru o bună coordonare a mișcărilor întregului corp respectiv o rezistența la efort și o bună funcționare a sistemului cardiovascular și a aparatului locomotor.

I.5.4 Din punct de vedere psihic

Pentru a putea susține un efort de intensitate maximală timp îndelungat în zile și ore de antrenament trebuie să existe motivația performanței. Atleții trebuie să aibă un nivel de aspirație foarte ridicat, nevoie de performanță și dorința de afirmare, numai astfel putându-se tinde spre performanțe înalte. Fiecare sportiv trebuie să aibă un model spre care să tindă, acest lucru oferind șansa progresului.

Cel mai esențial lucru este ca sportivii să prezinte o mare disponibilitate pentru efort și un profund sentiment al datoriei. Aceste lucruri coroborate cu dorința de a concura, de a se întrece, de a întalni adversarul și alături de respect față de colectivitate și patriotism pot alcătui o rețetă a succesului.

În sport în general și în sportul de performanță în special voința joacă un rol foarte important. Manifestari ale voinței, cum ar fi perseverența, ambiția, spiritul de luptă, combativitate, capacitatea de a manifesta efortul maxim la anumite intervale, sunt esențiale și de o foarte mare importanță în întreaga carieră a unui atlet. Aceste manifestari ale voinței educate de-a lungul timpului în zeci de ore de antrenamente pot duce, în momentele de “foc” ale luptei din cadrul unei competiții, până într-acolo încât să fie hotarâtoare în disputarea unui titlu într-o mare competiție.

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA CERCETĂRII

II.1 Sarcinile de lucru ale cercetării

Pentru realizarea scopului studiului nostru ne-am propus urmatoarele obiective :

a) Studiul materialelor editate de către organizatorii celor 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism (Helsinki '83, Roma '87, Tokyo '91, Ștuttgard '93, Goteborg '95, Atena '97, Sevillia '99, Edmonton '01, Paris ’03, Helsinki ’05, Osaka ’07, Berlin ’09, Daegu ’11, Moskva ’13), care cuprind rezultatele tehnice înregistrate în toate etapele concursului de săritură în lungime și triplusalt.

b) Efectuarea de tabele și grafice, pe baza înregistrării și prelucrării matematice a acestor date.

c) Prezentarea, sub o forma ușor accesibilă și pe cât posibil, într-o forma unitara a rezultatelor din diferite etape ale Campionatului Mondial în perspectiva comparării acestor date.

d) Sesizarea diferențelor interioare, între diferite etape (calificări – finală) ale aceleiași ediții și ale diferențelor exterioare vizând evoluția rezultatelor din diferite etape ale concursului de la un Campionat Mondial la altul.

e) Surprinderea tendinței de evolutie a rezultatelor de la o editie a Campionatelor Mondiale la alta.

f) Stabilirea – prin calcul statistico-matematic – baremurilor medii de realizat pentru a face față cerințelor din diferitele etape ale concursului: calificări, finala de 12, finala de 8, podium de premiere.

g) Efectuarea prognozei probabilistice a rezultatelor pentru C.M. ediția 2009, pentru diferite nivele ale competiției. În prognoză se va calcula probabilitatea, într-o variantă bazată pe rezultatele tuturor edițiilor Campionatelor Mondiale de Atletism desfășurate până în prezent.

II.2 Organizarea și metodologia desfășurarii studiului

a) Am acționat pentru procurarea datelor necesare studiului nostru din surse cât mai oficiale.

Pentru aceasta am apelat la site-ul oficial al I.A.A.F. de unde am extras rezultatele înregistrate în proba de saritură în lungime și triplusalt – bărbați la cele 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism (Helsinki '83, Roma '87, Tokyo '91, Ștuttgard '93, Goteborg '95, Atena '97, Sevillia '99, Edmonton '01, Paris ’03, Helsinki ’05, Osaka ’07, Berlin ’09, Daegu ’11, Moskva ’13).

b) Am calculat mediile pentru fiecare nivel (calificări – finală), al fiecarei ediții din cele 14 desfășurate până în prezent, și le-am comparat între ele conform sarcinilor studiului.

c) Am alcătuit tabele și grafice care să permită urmarirea cât mai facila a evoluțiilor rezultatelor pe două planuri: în cadrul aceluiași concurs (Campionat Mondial) și între Campionatele Mondiale studiate.

d) Am analizat evoluțiile surprinse.

e) Am calculat și prezentat prognozele pentru editia 2009 a Campionatelor Mondiale.

f) Am elaborat și prezentat concluziile.

II.3 Subiecții

Pentru realizarea acestei lucrări am avut în vedere rezultatele obținute de către toți participanții în proba de săritura în lungime și triplusalt la toate cele 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism, desfășurate în perioada 1983 – 2013, luând astfel în calcul performanțele a 820 de sportivi.

Tabelul nr.2 Reprezintă numărul concurenților la toate C.M. în proba de lungime

Tabelul nr.3 Reprezinta numarul concurentilor la toate C.M. in proba de triplusalt

CAPITOLUL III

DATELE OBȚINUTE, INTERPRETAREA

ȘI COMPARAREA LOR

III.1 Datele obținute

Tabelul nr.4 Rezultatele obținute de primii 12 clasați în proba de săritura în lungime la fiecare din cele 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism

Tabelul nr.5 Rezultatele obținute de primii 12 clasați în proba de triplusalt la fiecare din cele 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism

Tabelul nr.6 Rezultatele obținute în concursul de calificări în proba de săritură în lungime la fiecare din cele 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism

Tabelul nr.7 Rezultatele obținute în concursul de calificări în proba de triplusalt la fiecare din cele 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism

III.2 Interpretarea datelor și compararea lor

Pe baza calculelor făcute în urma analizei performanțelor înregistrate de către participanții la proba de săritură în lungime și triplusalt, la fiecare din cele 14 ediții ale Campionatelor Mondiale de Atletism desfășurate până în prezent, am alcătuit tabele cu următoarele aspecte, înregistrate în diferite faze ale concursului:

La fiecare din cele 9 aspecte avute în vedere am încercat, cu ajutorul formulei “Trend” din programul Microsoft Excel, să facem o prognoză a performanțelor de la ediția 2015 a Campionatului Mondial de Atletism, care se vor desfășura în 22 – 30 August 2015 la Beijing (China)

III.2.1.1 Media performanțelor participanților la calificările probei de săritură în lungime

Analizând performanțele înregistrate în calificările probei de săritură în lungime la edițiile de Campionat Mondial desfășurate până în prezent, observăm că media acestor performanțe are o tendință de creștere, la ultimele trei ediții ajungând în jurul valorii de 7,93 metri, iar prognoza pentru ediția din 2015 a C.M. este de 7,79 metri.

Tabelul nr.8 Media performanțelor participanților la calificări în proba de săritură în

lungime la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.1 Reprezentarea grafică a performanțelor participanților în proba de săritură în lungime la fiecare ediție a C.M. desfășurate până în present și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.1.2 Media performanțelor calificaților pentru “finala de 12”

Media performanțelor calificaților pentru finala de 12, este destul de ridicată la toate edițiile desfășurate până în prezent și este cuprinsă între 7,98 și 8,15 metri. Aceste performanțe ridicate, ne fac o imagine destul de clară în ceea ce privește valoarea acestei etape a concursului, care obligă toți participanții, indiferent de valoarea lor, să o trateze cu seriozitate. Pentru ediția următoare a mondialelor de atletism, calculele noastre ne permit să prognozăm o medie a performanțelor calificaților pentru “finala de 12” de 8,08 metri.

Tabelul nr.9 Media performanțelor participanților la calificări în proba de săritură în lungime la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.2 Reprezentarea grafică a mediei performanțelor calificaților pentru “finala de 12” în proba de săritură in lungime la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.1.3 Ultima performanță calificatoare pentru “finala de 12”

Calificarea pentru concursul propriu-zis (finala de 12) de săritură în lungime, primul obiectiv pe care și-l propun toți participanții la un Campionat Mondial, se poate observa că este posibilă dacă se reușeste o săritură în jurul a 7,85 m., apropiată de altfel baremului de calificare la un campionat mondial (8.00 m.).

Tabelul nr.10 Ultima performanță calificatoare pentru “finala de 12” în proba de săritura în lungime la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.3 Reprezentarea grafică a performanțelor ultimului calificat pentru “finala de 12” în proba de săritură în lungime la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.1.4 Media performanțelor participanților din “finala de 8”

Finala de 8, de regulă într-un concurs foarte strâns, înregistrează performanțe valoroase, cu o medie la cele 14 ediții cuprinsă între 8,13 și 8,32 și probabil și ediția din 2015 se va înscrie în acestă notă, după prognoza noastră cu o medie de aproximativ 8,20 metri.

Tabelul nr.11 Media performanțelor participanților din “finala de 8” în proba de săritură în

lungime fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr .4 Reprezentarea grafică a mediei performanțelor participanților la finala de 8 în proba de săritură în lungime la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2009

III.2.1.5 Cea mai slabă performanță din “finala de 8

Obținerea de puncte prin clasarea pe unul din primele 8 locuri, altfel spus calificarea pentru finala de 8, a fost posibilă la ultimele 14 ediții ale campionatului mondial doar cu performanțe de peste 7,90 de metri (între 7,92 și 8,10). Pentru ediția din 2015 credem că accederea “în puncte” va fi condiționată de o performanță de minimum 7,97 metri.

Tabelul nr.12 Cea mai slabă performanță din “finala de 8” în proba de săritura în lungime

la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.5 Reprezentarea grafică a ce-a mai slabe performanță din finala de 8 în proba

de săritură în lungime la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.1.6 Media performanțelor medaliaților (primii 3 clasați)

Obținerea unei medalii în proba de săritură în lungime la un campionat mondial a fost posibilă doar cu niște performanțe foarte valoroase. De regulă media performanțelor medaliaților a fost cuprinsă între 8,27 și 8,76 de metri. Prognoza pe care am încercat să o facem noi pentru ediția din 2015, ne determină să credem că și la această ediție, medaliații concursului de săritură în lungime vor înregistra performanțe valoroase, undeva spre 8,48 de metri.

Tabelul nr.13 Media performanțelor medaliaților, primii 3 clasați, în proba de saritura în lungime la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.6 Reprezentarea grafică a mediei performanțelor medaliaților, primii 3 clasați în proba de săritură în lungime la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.1.7 Performanța ultimului medaliat (locul 3, medalie de bronz)

La toate edițiile a Campionatelor Mondiale, performanțele medaliaților cu bronz au fost foarte ridicate, între 8,12 și 8,42 de metri. Ediția din 1991 de la Tokyo reprezintă vârful din acest punct de vedere, ocupantul locului trei fiind acreditat cu o performanță de 8,42 metri. Conform calculelor noastre, pentru mondialele din 2015 pentru o clasare pe podium vor fi necesari cel puțin 8,27 de metri.

Tabelul nr.14 Performanța medaliaților cu bronz la fiecare ediție a C.M. în proba de săritură în lungime desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2009

Graficul nr.7 Reprezentarea grafică a medaliaților cu bronz în poba de săritură în lungime la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2009

III.2.1.8 Performanța campionului mondial (locul 1)

Din tabelul și graficul de mai jos prezentate se poate observa că pentru obținerea medaliei de aur, și implicit a titlului de campion mondial, au fost necesare, de-a lungul celor 14 ediții desfășurate până în prezent, performanțe de aproape 9 metri, iar pentru ediția din 2015 a campionatului mondial de atletism putem spune că pentru a spera la medalia de aur, sportivul respectiv trebuie să fie capabil, la ora concursului, de o performanța de peste 8,72 de metri.

Tabelul nr.15 Performanțele medaliaților cu aur la fiecare ediție în proba de săritură în lungime

a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.8 Reprezentarea grafică a performanțelor campionilor mondiali în proba de

săritura în lungime a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

Tabelul nr.16 Media performanțelor înregistrate în diferite faze ale concursului: „calificări”,

„calificați”, „finala de 12”, finala de 8”, „medaliații” în proba de săritură în lungime

Tabelul nr.17 Performanța necesară pentru clasarea între: primii 12, finala de 8, medaliați, campion mondial, în proba de săritură în lungime

III.2.2.1 Media performanțelor participanților la calificările probei de triplusalt

Analizând performanțele înregistrate în calificările probei de săritură în lungime la edițiile de Campionat Mondial desfășurate până în prezent, observăm că media acestor performanțe are o tendință de creștere, la ultimele trei ediții ajungând în jurul valorii de 16,65 metri, iar prognoza pentru ediția din 2015 a C.M. este de 16,50 metri.

Tabelul nr.18 Media performanțelor participanților la calificări în proba de triplusalt la fiecare

ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.9 Reprezentarea grafică a performanțelor participanților în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. desfășurate până în present și a prognozei pentru ediția din 2009

III.2.2.2 Media performanțelor calificaților pentru “finala de 12”

Media performanțelor calificaților pentru finala de 12, variază la toate edițiile desfășurate până în prezent și este cuprinsă între 16,74 și 17,72 metri. Aceste performanțe ridicate, ne fac o imagine destul de clară în ceea ce privește valoarea acestei etape a concursului, care obligă toți participanții, indiferent de valoarea lor, să o trateze cu seriozitate. Pentru ediția următoare a mondialelor de atletism, calculele noastre ne permit să prognozăm o medie a performanțelor calificaților pentru “finala de 12” de 17,10 metri.

Tabelul nr.19 Media performanțelor participanților la calificări în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.10 Reprezentarea grafică a mediei performanțelor calificaților pentru “finala de 12” în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.2.3 Ultima performanță calificatoare pentru “finala de 12”

Calificarea pentru concursul propriu-zis (finala de 12) de triplusalt, se poate observa că este posibilă dacă se reușeste o săritură în jurul a 16,50 de metri, apropiată de altfel baremului de calificare la un campionat mondial. Deși teoretic toți concurenții participanți la calificări sunt capabili de o astfel de performanță, nu toți o reușesc din diverse motive (formă sportivă, presiunea concursului de obiectiv, numărul de încercări de maximum trei, etc.)

Tabelul nr.20 Ultima performanță calificatoare pentru “finala de 12” în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.11 Reprezentarea grafică a performanțelor ultimului calificat pentru “finala de 12” în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.2.4 Media performanțelor participanților din “finala de 8”

Finala de 8, de regulă într-un concurs foarte strâns, înregistrează performanțe valoroase, cu o medie la cele 14 ediții cuprinsă între 17,08 și 17,44 și probabil și ediția din 2015 se va înscrie în acestă notă, după prognoza noastră cu o medie de aproximativ 17,35 metri.

Tabelul nr.21 Media performanțelor participanților din “finala de 8” în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în present și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr .12 Reprezentarea grafică a mediei performanțelor participanților la finala de 8 în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.2.5 Cea mai slabă performanță din “finala de 8”

Obținerea de puncte prin clasarea pe unul din primele 8 locuri, altfel spus calificarea pentru finala de 8, a fost posibilă la ultimele 14 ediții ale campionatului mondial doar cu performanțe de peste 16,70 de metri (între 16,72 și 17,76). Pentru ediția din 2015 credem că accederea “în puncte” va fi condiționată de o performanță de minimum 17,00 metri.

Tabelul nr.22 Cea mai slabă performanță din “finala de 8” în proba de triplusalt la fiecare

ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr. 13 Reprezentarea grafică a celor mai slabe performanțe din finala de 8 în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.2.6 Media performanțelor medaliaților (primii 3 clasați)

Obținerea unei medalii în proba de triplusalt la un campionat mondial a fost posibilă doar cu niște performanțe foarte valoroase. De regulă media performanțelor medaliaților a fost cuprinsă între 17,26 și 17,83 de metri. Prognoza pe care am încercat să o facem noi pentru ediția din 2015, ne determină să credem că și la această ediție, medaliații concursului de triplusalt vor înregistra performanțe valoroase, undeva spre 17,65 de metri.

Tabelul nr.23 Media performanțelor medaliaților, primii 3 clasați, în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.14 Reprezentarea grafică a mediei performanțelor medaliaților, primii 3 clasați în proba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.2.7 Performanța ultimului medaliat (locul 3, medalie de bronz)

La toate edițiile a Campionatelor Mondiale, performanțele medaliaților cu bronz au fost foarte ridicate, între 17,18 și 17,62 de metri. Ediția din 1997 de la Atena reprezintă vârful din acest punct de vedere, ocupantul locului trei fiind acreditat cu o performanță de 16,62 metri. Conform calculelor noastre, pentru mondialele din 2015 pentru o clasare pe podium vor fi necesari cel puțin 17,48 de metri

Tabelul nr.24 Performanța medaliaților cu bronz la fiecare ediție a C.M. în proba de triplusalt desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.15 Reprezentarea grafică a medaliaților cu bronz în poba de triplusalt la fiecare ediție a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

III.2.2.8 Performanța campionului mondial (locul 1)

Din tabelul și graficul de mai jos prezentate se poate observa că pentru obțimerea medaliei de aur, și implicit a titlului de campion mondial, au fost necesare, de-a lungul celor 14 ediții desfășurate până în prezent, performanțe de aproape 18 metri, iar pentru ediția din 2015 a campionatului mondial de atletism putem spune că pentru a spera la medalia de aur, sportivul respectiv trebuie să fie capabil, la ora concursului, de o performanța de peste 17,85 de metri.

Tabelul nr.25 Performanțele medaliaților cu aur la fiecare ediție în proba de triplusalt a C.M. desfășurată până în prezent și a prognozei pentru ediția din 2015

Graficul nr.16 Reprezentarea grafică a performanțelor campionilor mondiali în proba de

triplusalt a C.M. și a prognozei pentru ediția din 2015

Tabelul nr.26 Media performanțelor înregistrate în diferite faze ale concursului: „calificări”, „calificați”, „finala de 12”, finala de 8”, „medaliații” în proba de triplusalt

Tabelul nr.27 Performanța necesară pentru clasarea între: primii 12, finala de 8, medaliați, campion mondial, în proba de triplusalt

CONCLUZII

1. Considerăm că prezintă interes să verificăm probabilitatea unor calcule, pe baza studiului rezultatelor înregistrate la ultimele ediții ale Campionatului Mondial de Atletism. În acest sens lucrarea de fața și-a propus să verifice niște calcule și să fie totodata un instrument util pentru antrenorii care doresc să participe împreună cu sportivii lor la un Campionat Mondial în proba de săritură în lungime sau triplusalt. Pe baza rezultatelor întegistrate la ultimele ediîii ale Campionatelor Mondiale de Atletism am calculat mediile participanților la toate cele 14 ediții în diferite faze ale concursului (calificări, finala de 12, finala de 8, primii 3 clasați) și cu ajutorul formulei Trend din (Microsoft Excel) am încercat să estimăm cu aproximație performanțele ce se vor înregistra la ediția de anul acesta.

2. Lucrarea de față poate să fie un îndrumar în ceea ce privește stabilirea obiectivelor propuse de către antrenor. Pe baza calculelor efectuate și în funcție de rezultatele proprii ale sportivului antrenorul poate să estimeze cu aporximație locul pe care poate sa-l ocupe sportivul vizat la un concurs de talie internațională. Un tânăr antrenor debutant în tainele antrenoratului care ajunge la un club sportiv poate efectua demersuri similare în ceea ce privește efectuarea de calcule statistice pentru a putea observa și compara performanțele propriului sportiv cu datele de la Campionatele Naționale și pe urmă să stabilească obiectivul pe care trebuie să-l îndeplinească.

3. Considerăm că prezintă interes efectuarea unor calcule care să scoată în evidență performanțele sportivilor participanți la un Campionat Mondial deoarece pe baza acestor calcule dăm posibilitatea antrenorilor să stabilească obiectivele pe care trebuie să le îndeplinescă sportivul pentru a se putea califica în etape superioare la un concurs de talie internațională pe baza unor calcule obiective.

4. Pe baza tabelului de mai jos putem observa cu aproximație performanțele necesare pentru a se putea califica la un Campionat Mondial de Atletism în proba de săritura în lungime sau triplusalt în diferite faze ale concursului :

Tabelul nr.28 Performanțele necesare accederii în diferite faze ale C.M. de atletism editia 2015

5. Considerăm că după datele ultimelor 14 ediții ale Campionatelor Mondiale că fără îndeplinirea în medie a cerințelor de mai sus enunțate de exemplu pentru a putea prinde "finala de 12" în proba de săritura în lungime la ediția de anul acesta sportivul trebuie să aibă realizată o performanța de minim 7,65 m iar pentru a se putea clasa în primii 3 are nevoie de 8,25 m. În proba de triplusalt pentru a se putea califica în primii 12 are nevoie de o performanță de 16,07m.

6. În cazul în care ceea ce am încercat să realizăm prin aceasta lucrare se confirmă se pot efectua calcule asemănătoare pentru diverși participanți posibili la Campionatul Mondial cu date din probele respective la diferite probe atletice. Un tânăr antrenor debutant în tainele antrenoratului care ajunge la un club sportiv poate efectua demersuri similare în ceea ce privește efectuarea de calcule statistice pentru a putea observa și compara performanțele propriului sportiv cu datele de la Campionatele Naționale și pe urmă să stabilească obiectivul pe care trebuie să-l îndeplinească.

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRESCU D., TATU, T., ARDELEAN, T., 1983, Atletism, Editura Didactică și Pedagogică, București,

BUTLER M., 2003, Statistics Handbook – athletics, I.A.A.F., Paris,

DEMETER A., 1970, Fiziologia educației fizice și sportului, Editura Stadion,

DRAGAN D., 1992 Atletism Tehnica Probelor, Editura Universității din Oradea, Oradea,

DRAGAN D., 1977, Atletism abc , Editura Librăriile Crican, Oradea,

DRAGAN I., 1989, Selecția și orientarea medico – sportivă, Editura Sport – Turism, Bucuresti

DRAGAN I., 1986, "Ergofiziologie", Universitatea Ecologică, București

GEVAT CECILIA, LARION, A., 2001, Atletism, Editura “Ovidius” University Press, Constanța

GEORGESCU G., PLACON ELENA, LUPU ADINA, 2002, Regulament Manual 2002 – 2003, București

HOMENKOV L., 1977, Atletism, Editura Sport-turism, București

MAROTI Ș., 2008, Metodologia cercetării științifice în Educație Fizică și Sport, Editura Universității din Oradea, Oradea

MITRA G., MOGOȘ A., 1977, Dezvoltarea calitaăților motrice, Editura Sport –Turism, București

PIASENTA J.,, L’ athletisme en 40 kinogrammes, Editura Dima Sport, Franța

RAȚĂ GLORIA, 2002, Atletism Tehnică, Metodică, Regulament, Editura Alma Mater, Bacău

TATU T., 1978 Teoria și metodica Atletismului (f.e.) București

"Regulamentul concursurilor de atletism", F.R.A., 1996

"http//www.iaaf. org." – 15.03.2009, 21:06

„http//www.fra.ro” – 17.04.2009, 22:00

ANEXE

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția HELSINKI 1983

Tabelul Nr. 29 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 30 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 9 August, 1983 Grupa A – 7 August, 1983

Tabelul Nr. 31 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 32 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 9 August, 1983 Grupa B – 9 August, 1983

Tabelul Nr. 33 Rezultate Finală Tabelul Nr. 34 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 10 August, 1983 Triplusalt, 10 August, 1983

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția ROMA 1987

Tabelul Nr. 35 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 36 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 4 Septembrie, 1987 Grupa A – 30 August, 1987

Tabelul Nr. 37 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 38 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 4 Septembrie, 1987 Grupa B – 30 August, 1987

Tabelul Nr. 39 Rezultate Finală Tabelul Nr. 40 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 5 Septembrie, 1987 Triplusalt, 31 August, 1987

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția TOKYO 1991

Tabelul Nr. 41 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 42 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 29 August, 1991 Grupa A – 25 August, 1991

Tabelul Nr. 43 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 44 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 29 August, 1991 Grupa B – 25 August, 1991

Tabelul Nr. 45 Rezultate Finală Tabelul Nr. 46 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 30 August, 1991 Triplusalt, 26 August, 1991

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția STUTTGARD 1993

Tabelul Nr. 47 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 48 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 19 August, 1993 Grupa A – 15 August, 1993

Tabelul Nr. 49 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 50 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 19 August, 1993 Grupa B – 15 August, 1993

Tabelul Nr. 51 Rezultate Finală Tabelul Nr. 52 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 20 August, 1993 Triplusalt, 16 August, 1993

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția GOTEBURG 1995

Tabelul Nr. 53 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 54 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 11 August, 1995 Grupa A – 5 August, 1995

Tabelul Nr. 55 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 56 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 11 August, 1995 Grupa B – 5 August, 1995

Tabelul Nr. 57 Rezultate Finală Tabelul Nr. 58 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 12 August, 1995 Triplusalt, 7 August, 1995

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția ATENA 1997

Tabelul Nr. 59 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 60 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 3 August, 1997 Grupa A – 6 August, 1997

Tabelul Nr. 61 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 62 Rezultate calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 9 August, 1997 Grupa B – 6 August, 1997

Tabelul Nr. 63 Rezultate Finală Tabelul Nr. 64 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 10 August, 1997 Triplusalt, 8 August, 1997

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția SEVILLA 1999

Tabelul Nr. 65 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 66 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 26 August, 1999 Grupa A – 23 August, 1999

Tabelul Nr. 67 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 68 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 26 August, 1999 Grupa B – 23 August, 1999

Tabelul Nr. 69 Rezultate Finală Tabelul Nr. 70 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 28 August, 1999 Triplusalt, 25 August, 1999

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția EDMONTON 2001

Tabelul Nr. 71 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 72 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 9 August, 2001 Grupa A – 4 August, 2001

Tabelul Nr. 73 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 74 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 9 August, 2001 Grupa B – 4 August, 2001

Tabelul Nr. 75 Rezultate Finală Tabelul Nr. 76 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 11 August, 2001 Triplusalt, 6 August, 2001

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția PARIS 2003

Tabelul Nr. 77 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 78 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 27 August, 2003 Grupa A – 23 August, 2003

Tabelul Nr. 79 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 80 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 27 August, 2003 Grupa B – 23 August, 2003

Tabelul Nr. 81 Rezultate Finală Tabelul Nr. 82 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 29 August, 2003 Triplusalt, 25 August, 2003

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția HELSINKI 2005

Tabelul Nr. 83 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 84 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 12 August, 2005 Grupa A – 10 August, 2005

Tabelul Nr. 85 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 86 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 12 August, 2005 Grupa B – 10 August, 2005

Tabelul Nr. 87 Rezultate Finală Tabelul Nr. 88 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 13 August, 2005 Triplusalt, 11 August, 2005

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția OSAKA 2007

Tabelul Nr. 89 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 90 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 29 August, 2007 Grupa A – 25 August, 2007

Tabelul Nr. 91 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 92 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 29 August, 2007 Grupa B – 25 August, 2007

Tabelul Nr. 93 Rezultate Finală Tabelul Nr. 94 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 30 August, 2007 Triplusalt, 27 August, 2007

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția BERLIN 2009

Tabelul Nr. 95 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 96 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 20 August, 2009 Grupa A – 16 August, 2009

Tabelul Nr. 97 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 98 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 20 August, 2009 Grupa B – 16 August, 2009

Tabelul Nr. 93 Rezultate Finală Tabelul Nr. 100 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 22 August, 2009 Triplusalt, 18 August, 2009

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția DAEGU 2011

Tabelul Nr. 101 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 102 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 01 Septembrie, 2011 Grupa A – 02 Septembrie, 2011

Tabelul Nr. 103 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 104 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 01 Septembrie, 2011 Grupa B – 02 Septembrie, 2011

Tabelul Nr. 105 Rezultate Finală Tabelul Nr. 106 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 02 Septembrie, 2011 Triplusalt, 04 Septembrie, 2011

Campionatul Mondial de Atletism – Ediția MOSKVA 2013

Tabelul Nr. 107 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 108 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa A Triplusalt Grupa A

Grupa A – 14 August, 2013 Grupa A – 16 August, 2013

Tabelul Nr. 109 Rezultate Calificări Tabelul Nr. 110 Rezultate Calificări

Săritura în lungime Grupa B Triplusalt Grupa B

Grupa B – 14 August, 2013 Grupa B – 16 August, 2013

Tabelul Nr. 111 Rezultate Finală Tabelul Nr. 112 Rezultate Finală

Săritura în lungime, 16 August, 2013 Triplusalt, 18 August, 2013