Studiu Privind Preocuparile de Petrecere a Timpului Liber

STUDIU PRIVIND PREOCUPĂRILE DE PETRECERE

A TIMPULUI LIBER ÎN RÂNDUL ELEVILOR DE LICEU

DIN MUNICIPIUL BEIUȘ

Cuprins

CAPITOLUL I

1.1 Introducere

1.2. Actualitatea temei abordate

1.3. Motivația alegerii temei

CAPITOLUL II

Fundamentarea teoretico – științifică a rolului activităților turistice și de loisir în contextul bugetului de timp al cetățenilor

2.1. Bugetul de timp

2.2. Timpul liber

2.3. Factorii care influențează alegerea mijloacelor de loisir

2.4. Influența exercițiilor fizice asupra organismului

2.4.1. Influențe asupra aparatului locomotor

2.4.2. Influențe asupra aparatului cardio-vascular

2.4.3. Influențe asupra aparatului respirator

2.4.4. Influențe asupra aparatului digestiv

2.4.5. Influențe asupra sistemului nervos

CAPITOLUL III

Rolul activităților recreative și de loisir în contextul societății moderne

3.1. Ipotezele care au stat la baza alegerii temei de cercetare

3.2. Funcțiile activităților turistice și de loisir în societatea modernă

3.2.1. Funcția educativă

3.2.2. Funcția compensatoare

3.2.3. Funcția recreativă

3.2.4. Funcția integrativă

CAPITOLUL IV

Demersul personal privind raționalizarea mijloacelor de perfecționare a calității vieții prin activități recreative și de loisir

4.1. Aptitudinile motrice și sănătatea

4.2. Activitățile de loisir

4.3. Clasificarea tipurilor de activități

4.3.1. După apartenența profesională

4.3.2. După particularitățile de vârstă

4.3.3. După categoria de sex

4.3.4. După scopul urmărit

CAPITOLUL V

Organizarea cercetării

5.1. Etapele cercetării

5.2.Metode de cercetare

5.3.Subiecții

5.4. Resursele materiale – Resursele umane

5.5. Direcțiile și conținutul cercetării

CAPITOLUL VI

Rezultatele obținute și interpretarea lor

6.1.Rezultatele obținute

6.2.Interpretarea rezultatelor obținute

CAPITOLUL VII

Concluzii și propuneri privind utilizarea activităților recreative și de loisir în îmbunătățirea calității vieții

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

1.1. Introducere

Sportul în general, a regresat după hegemonia concepției coubertiene, concepție fondată pe un schimb saturat de valori. Perspectivele unei concepții contemporane sunt deschise, definind activitatea sportivă nu dintr-o unică perspectivă, ca un obiect social cu finalități educative și culturale, ci și ca o practică socială și un suport pentru servicii. Astfel, se trasează noi orizonturi conceptuale în legătură cu comercializarea serviciilor sportive și cu relația lor cu alte domenii, ca loisir-ul.Recreerea este perioada de timp care nu este dedicată activităților profesionale, casnice, de afaceri sau educaționale și este o perioadă de odihnă activă după acestea.

”Petrecerea timpului în mod neplăcut sau dezorganizat și care duce la plictiseală, petrecerea unui timp îndelungat la televizor, în baruri, la calculator sau în pat (lenevire) nu se consideră recreere și nu au un impact pozitiv asupra sănătății.”

Conform Colegiului American de Medicină Sportivă, beneficiile de comportament fizic date de activitatea aerobă sunt bine stabilite, iar noi studii afirmă importanța pe care toate activitățile fizice obișnuite le au asupra sănătății și bunăstării.

Pe parcursul ultimilor ani, a început să se dezvolte o articulare dinamică între activitatea sportivă și cea turistică, articulare ce se fondează pe mișcarea constantă de adaptare și transformare a fiecăreia din sferele intervenției sociale. Două valuri au traversat, nu fără a face spumă, această perioadă: implicarea unei „societăți a loisirului” și apariția „societății de consum”. Azi, această comuniune este susținută de sintagma „turism sportiv”, sintagmă ce devine tot mai mult, o realitate cotidiană.

Domeniul timpului liber este cu siguranță unul dintre cele mai dinamice domenii, marcând în ultima vreme o ascensiune fără precedent în cea ce privește ofertele de practicare a exercițiilor fizice. Societatea modernă, prin mutațiile sale culturale, a impus mai multe modele de loisir, ca termen generic acceptat, influențate de cadrul social, tradiții, valori morale, religioase etc. Trăsătura comună a acestor modele o reprezintă aspirațiile individului de a dispune de timpul său într-o manieră cât mai personală.

Activitățile recreative produc scurte perioade de libertate când avem posibilitatea să dezvoltăm funcții psihice și intelectuale diverse: creativitatea, imaginația, simțul ludic, acumularea de cunoștințe și deprinderi, afectivitatea, să facem realitate propriile vise și planuri. Ieșirea din rutină este foarte benefică pentru psihicul nostru cât și pentru trup, rutina ne obligă să uzăm anumite organe, funcții, părți ale corpului în mod excesiv iar odihna activă are rolul de a readuce echilibrul fiziologic, metabolic și psiho-emoțional.

De asemenea recreerea ne ajută pe plan social prin intrarea în contact cu alte persoane, dobândirea de noi prieteni și cunoscuți, ne ajută și în comunicare.

Timpul liber poate fi organizat în timpul zilei, la sfârșitul săptămânii, în concediul de odihnă. Acest timp liber va reface micile traumatisme și-i va conferi individului posibilitatea reînceperii unui nou ciclu de activități.

1.2. Actualitatea temei abordate.

Modul în care membrii colectivităților reușesc să folosească acest timp liber determină, în ultimă instanță, gradul lor de cultură și civilizație. Aspectul recreativ al educației fizice și sportului capătă dimensiuni și responsabilități decisive. Dirijarea timpului liber devine un concept fundamental care duce la progresul culturii și al societății implicit la progresul individului.

Realitatea orientării tot mai multor persoane spre activitățile de loisir, se datorează fără îndoială și necesității de a găsi o modalitate de compensare a caracteristicilor vieții omului modern (poluarea, suprasolicitarea nervoasă, alimentația necorespunzătoare sau supraalimentația, sedentarismul, etc.). Unul din instinctele umane fundamentale este nevoia de mișcare, dispariția acestei nevoi înregistrându-se doar în cazuri speciale de boală ori bătrânețe foarte avansată. De aceea, psihologii tind să interpreteze sedentarismul voluntar modern ca pe o formă de maladie psihică, ca pe o tendință de autodistrugere asemănătoare alcoolismului sau tabagismului. Aceste realități creează efecte cărora este imperios necesar să li se găsească antidotul, soluții de compensare.

Unul din instinctele umane fundamentale este nevoia de mișcare, dispariția acestei nevoi înregistrându-se doar în cazuri speciale de boală ori bătrânețe foarte avansată. De aceea, psihologii tind să interpreteze sedentarismul voluntar modern ca pe o formă de maladie psihică, ca pe o tendință de autodistrugere asemănătoare alcoolismului sau tabagismului. Aceste realități creează efecte cărora este imperios necesar să li se găsească antidotul, soluții de compensare.

1.3. Motivația alegerii temei.

Noțiunea de petrecere a timpului liber este un element cu un mare impact în societatea actuală. Tot mai mult, se caută oportunități pentru extinderea și aprofundarea experiențelor specifice timpului liber. Ritmul vieții devine tot mai rapid ăi solicitant, oamenii căutând un refugiu în fața acestui stil de viață frenetic, trepidant. Petrecerea timpului liber poate fi un astfel de refugiu și este modalitatea prin care se poate îmbunătăți calitatea vieții și se poate reduce stresul impus de viață in sec. XXI. Mai mult, petrecerea timpului liber oferă ocazii pentru ca indivizii să-și exploreze și să-și dezvolte interesele și nevoile personale, să-și dezvolte potențialul creativ și constituie o ocazie pentru dezvoltarea intelectuală, fizică și spirituală. Modalitatea de petrecere a timpului liber poate fi un mare câștig pentru o societate care îl folosește cu înțelepciune.

Organismul uman posedă un mare potențial de adaptare funcțională și structurală la efortul fizic. Oamenii au fost nomazi și vânători de-a lungul a mii de ani de evoluție. În cursul istoriei mai recente, s-a produs o reducere drastică a cantității de activitate fizică cotidiana, ca urmare a revoluției tehnologice și informatice și a transportului motorizat. Un rezultat al acestei reduceri este sedentarismul, un nivel mai redus al condiției fizice la populațiile lumii industrializate și creșterea simultană a prevalenței îmbolnăvirilor, a unor disfuncții ca urmare a absenței mișcării: hiperponderabilitate, insuficiență cardiacă, hipertensiune, ca o cauză de incapacitate și deces, ceea ce sugerează ca o schimbare spre un stil de viață sedentar poate fi atât în detrimentul individului, cât și al societății.

CAPITOLUL II

Fundamentarea teoretico – științifică a rolului activităților turistice și de loisir în contextul bugetului de timp al cetățenilor.

Bugetul de timp.

După cum se știe, activitatea socială, de producție și de orice altă natură a omului, se desfășoară în timp. În nici o altă perioadă istorică, atenția nu a fost îndreptată atât de pregnant către problemele timpului, ca în zilele noastre și asta probabil, deoarece niciodată timpul nu a părut a fi mai prețios, mai „neîncăpător”, iar instrumentele necesare pentru a-i dezvălui tainele și pentru a-l stăpâni n-au fost mai multe și mai eficiente ca astăzi. Una din direcțiile majore de investigat, o constituie cercetarea asupra bugetului de timp și, în cadrul acestuia, analiza problemei timpului liber. Conținutul și structura bugetului de timp sunt influențate de numeroși factori, ca: orânduirea socială, dezvoltarea forțelor de producție, apartenența de clasă socială, condițiile naturale, particularitățile naționale, precum și sexul, vârsta, studiile, situația familială, etc.

Analiza bugetului de timp, relevă conținutul activităților, deosebirile și tendințele în utilizarea timpului liber, oferind astfel repere orientative pentru cei ce se ocupă de organizarea activităților recreative, din perspectiva raționalizării și eficientizării acestuia.

Termenul loisir este des folosit în literatura de specialitate și poate fi interpretat astfel: „Componentă din bugetul integral de timp al omului modern, care delimitează acel interval afectat de acesta, în mod deliberat, activităților cultural educative și recreative necesare dezvoltării sau întreținerii fizice și spirituale, destinderii și distracției sale.

Modalitatea de clasificare a bugetului de timp folosită în anchetele aplicate în țara noastră, împarte fondul de timp astfel:

1 – timp cheltuit pentru activități profesionale (inclusiv deplasarea legată de muncă);

2 – timp cheltuit pentru activități agricole în gospodăria personală, în industria casnică și meșteșugărească;

3 – timp cheltuit pentru munci casnice și deservire în gospodărie (îngrijirea și educarea copiilor);

4 – timp cheltuit pentru satisfacerea nevoilor fiziologice (masă, somn, îngrijire personală);

5 – timp cheltuit cu activități culturale și recreative (timp liber);

6 – alte activități;

Modalitatea de clasificare a bugetului de timp folosită în anchetele aplicate în țara noastră, este aproape identică cu cea utilizată în cercetarea comparativă a bugetului de timp realizată pe plan mondial sub egida U.N.E.S.C.O. și a Centrului european de coordonare a cercetărilor și a documentării în științele sociale, în 13 centre din 10 țări din Europa și America și împarte fondul de timp astfel:

Cu toate deosebirile dintre ele, clasificările folosite scot în evidență aceleași raporturi între categoriile de timp și un întreg sistem de corelații între ele, ca și ponderea diferită a consumurilor de timp în funcție de gradul de urbanizare, de nivelul de dezvoltare economică, de structura economică și socială a țării, precum și în funcție de sex, vârstă, stare civilă, nivel de instruire, etc.

Timpul liber.

Cheltuielile de timp pentru treburile gospodărești, transport, cumpărături, rezolvarea unor probleme administrative, etc., fărâmițează timpul nelucrător, reducând timpul liber. Pe de altă parte, creșterea cantitativă a timpului liber nu înseamnă că el se transformă automat în sursa forțelor creatoare ale omului.

În condițiile în care munca tinde să devină tot mai puțin fizică și tot mai mult intelectuală, timpul liber cuprinde o gamă variată de activități care trebuie să contribuie la dezvoltarea personalității, la perfecționarea calificării, la lărgirea orizontului de cultură generală, la integrarea în viața socială, la autoinstruire și autoeducare, la dezvoltarea aptitudinilor, etc. Dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, face ca ritmul acumulării de noi cunoștințe să fie alert și, în același timp, uzura morală și fizică a cunoștințelor dobândite la un moment dat atât de rapidă, încât adaptarea individului la exigențele preocupărilor sale să determine reciclarea sau recalificarea. Câteva date elocvente oferite de statistici, arată că:

90% din numărul savanților care au trăit vreodată, trăiesc în epoca noastră;

la 40 de ani, un inginer este total depășit de noile cunoștințe și trebuie să se recalifice;

după 5 ani, un chimist nu mai poate folosi decât jumătate din ce a învățat la facultate;

un medic este nevoit să studieze jumătate din timpul liber, pentru a fi la curent cu noutățile din specialitatea sa;

2.2.1. Definire

Astăzi, conceptul de timp liber cunoaște o largă circulație și începe să fie abordat interdisciplinar. Denumit „loisir”, „leasure”, sau „freizeit”, înțelesul nu diferă prea mult de la popor la popor. Atât termenul francez cât și cel englez, își au originea comună în latinescul licet, care înseamnă permis.

În țara noastră, cercetătorii definesc timpul liber ca fiind acea parte a timpului rămas disponibil după efectuarea activităților profesionale, care este folosit pentru studiu, ridicarea calificării, activități sociale sau umanitare, manifestări culturale, sport, distracții, destindere. A existat și o încercare de împărțire mecanică a timpului unei zile în trei (cei trei opt: 8 ore timp de muncă, 8 ore timp de odihnă, 8 ore pentru activități social – culturale și gospodărești). După sociologul român Anton Vasilescu, „timpul liber reprezintă unitatea de timp organizată și cheltuită prin autodeterminare”. Așadar, elementul care definește timpul liber este autodeterminarea, care implică opțiunea pentru o anumită activitate. Actul opțiunii este precedat de o deliberare, influențată de nivelul de cultură, de aspecte educaționale, de convingeri personale, etc. Astfel, întrebuințarea timpului disponibil rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi, în funcție de interese, preocupări, gusturi, ideal de viață, rămânând totuși necesitatea de a modele aceste opțiuni, rolul major revenind familiei și școlii.

Tineretul nu trebuie să practice exercițiile fizice și sportul de teama îmbolnăvirii, așa cum se petrec lucrurile la adulți și bătrâni. Scopul este de a găsi prin sport o solidă preocupare fizică adecvată psihologiei vârstei tinere care să creeze premise favorabile practicării lui pe tot parcursul vieții.

Factorii care influențează alegerea mijloacelor de loisir.

Vârsta. Angrenarea în forme de practicare a exercițiilor fizice, scade odată cu înaintarea în vârstă. În Anglia, statisticile arată că doar aproximativ 33% din persoanele de 70 de ani practică o formă de activitate fizică (inclusiv mersul pe jos), în timp ce dintre tinerii de 18 ani, 80% fac exerciții fizice.

Sexul.Aceeași statistică ne arată că proporția celor implicați în activități fizice este diferită în funcție de sex. Astfel, doar 57% dintre femei față de 72% dintre bărbați, practică sportul.

Educația.Un rol deosebit de important în influențarea tinerilor îl are școala, care dacă are o catedră de educație fizică și sport bine organizată și activă, va angrena elevii în activități sportive școlare, iar dacă acestea sunt plăcute, influența va fi și de durată, în perspectiva activităților extrașcolare și în formarea unui sistem de deprinderi și obișnuințe.

Tradiția și cultura. Atât participarea cât și orientarea spre un anumit gen de activități sunt influențate, în sensul că spre exemplu, unele culturi interzic femeilor să activeze în public sau în grupuri mixte, pe de o parte, iar pe de altă parte, unele națiuni au o tradiție foarte puternică într-o disciplină sportivă (baseball în S.U.A., rugby în Noua Zeelandă, cricket în zona de influență a Indiei, etc.).

Familia. Pe lângă influența din punct de vedere al educației, familia este un factor decisiv de influențare și datorită dependenței financiare a tinerilor, în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor (taxe, materiale, echipamente, etc).

Politica. Modalitatea de influențare poate fi atât directă cât și indirectă. Directă spre exemplu, implicând persoanele în activități fizice prin introducerea obligatorie a educației fizice în școli și stabilirea numărului de ore alocat, iar indirectă prin alocarea (sau nealocarea) de fonduri pentru construcția de baze sportive.

Situația economică. Unele tipuri de activități fizice implică cheltuieli majore în ce privește amenajarea bazei materiale, a costurilor cu materialele sau cu echipamentele. Uneori, o țară, o regiune, un oraș sau o persoană, pot fi în imposibilitate de a asigura sumele necesare construirii ori întreținerii bazelor sportive, achiziționării de instalații, materiale sau echipamente.

Accesul. O persoană, probabil că va fi cu atât mai tentată să folosească facilitățile unei baze sportive, cu cât aceasta se află mai aproape de domiciliu, sau cu cât accesul (mijloacele de transport) este mai facil; dificultățile de acces, determină multe persoane să devină comode în raport cu activitățile sportive de timp liber.

Infirmitatea. Acest aspect este de asemenea limitativ în alegerea unui tip de activitate de loisir, dar numai parțial. În ultimii ani, persoanele cu handicap sunt încurajate prin toate mijloacele să facă alegerea sănătoasă (consiliere psihologică, facilități materiale ca mijloace de transport speciale, rampe de acces, vestiare adaptate, etc., dar și prin organizarea unui număr tot mai mare de competiții sportive la toate nivelele, inclusiv de performanță, popularizate prin toate canalele media).

Mediul și clima. Alegerea tipului de activitate sportivă preferat, poate fi influențată de aspecte de mediu geografic (apropierea mării ori a unui lac, favorizând astfel practicarea sporturilor nautice, vecinătatea muntelui care încurajează escalada și turismul de munte, etc.), dar și de aspecte de ordin climateric (situarea într-o zonă rece, care favorizează practicarea sporturilor de iarnă).

Mijloacele media. Acestea joacă un rol important în crearea unui curent de opinie, în popularizarea practicării exercițiilor de întreținere a condiției fizice și a performanțelor sportive, acționând nemijlocit asupra tuturor categoriilor de populație. Toți ne aducem aminte că performanțele lui Ilie Năstase au făcut să se joace tenis (adaptat) pe fiecare metru pătrat liber dintre blocuri și cu orice fel de materiale (chiar și cu „funduri de lemn”), iar evoluțiile spectaculoase ale Nadiei Comăneci, au făcut ca fiecare fetiță să se dorească o viitoare gimnastă.

2.4. Influența exercițiilor fizice asupra organismului.

Sănătatea, așa cum este ea înțeleasă azi (starea de bine), înseamnă nu numai o corectă dezvoltare a formelor și funcțiilor corpului, ci și realizarea unor raporturi optime între cele două aspecte, ca și între funcțiile corpului și condițiile schimbătoare ale mediului înconjurător, totul fiind o problemă de echilibru. Un mijloc deosebit de util pentru perfecționarea acestui echilibru, pentru creșterea capacității de adaptare a organismului, este exercițiul fizic.

Solicitarea fizică în procesul muncii, este din ce în ce mai scăzută la marea majoritate a profesiilor, în plus, civilizația, progresul tehnologic actual, asigură un grad de confort tot mai ridicat, unele obiceiuri duc la o alimentație excesivă în raport cu cheltuielile energetice ale organismului, toate acestea făcând imperios necesară, practicarea sistematică și metodică a exercițiilor fizice. Acesta, poate fi considerat nu numai un mijloc de tonificare generală a organismului, ci și o modalitate de a acționa selectiv asupra structurii și funcțiilor unor aparate și sisteme ale organismului.

2.4.1. Influențe asupra aparatului locomotor

Prin mișcare, asupra sistemului osteo-articular, se exercită tracțiuni, presiuni, tensiuni, compresiuni, care acționează ca stimuli continui și variați și care măresc aportul de sânge și substanțe nutritive în segmentele constitutive, mărindu-le capacitățile funcționale. Forma, structura și rezistența oaselor, sunt determinate în cea mai mare măsură, de solicitările prin exercițiu fizic, acesta practicat continuu și sistematic, determinând creșteri în diametru și îngroșări ale periostului. Oasele care nu sunt solicitate prin exerciții fizice, au o rezistență scăzută, putând ușor suferi deviații, deformații sau fracturi.

Sub influența exercițiilor fizice, mușchii – organele active ale mișcării – își măresc volumul și își modifică structura internă. Cercetările au dovedit, că hipertrofia musculară se datorează nu numai măririi diametrului transversal al fibrelor, ca urmare a nutriției și asimilării intense de albumină, ci și măririi numărului de fibre musculare. S-a mai observat că în mușchii angrenați în efort, crește rețeaua de vase capilare, ca și consumul de oxigen, producându-se și alte modificări biochimice care favorizează mărirea capacității de efort.

De asemenea, s-a mai evidențiat o creștere a capacităților funcționale, mai ales a excitabilității neuro-musculare, fapt ce demonstrează că efortul fizic, pe lângă schimbările structurale, determină și importante modificări funcționale. Mușchii nesolicitați prin exerciții fizice, se atrofiază și își pierd proprietățile funcționale, posibilitățile organismului se diminuează treptat și se compromite chiar starea de sănătate.

2.4.2. Influențe asupra aparatului cardio-vascular

Adaptarea imediată a inimii la efortul fizic, se face în primul rând prin creșterea frecvenței cardiace, care este un adevărat „barometru” care ne dă informații despre intensitatea efortului fizic în raport cu posibilitățile individuale.

Aparatul cardio – vascular, transportă permanent substanțele nutritive și oxigenul la nivelul fibrelor musculare, unde are loc arderea substanțelor care degajă energia necesară contracțiilor, asigurând și îndepărtarea toxinelor rezultate. Ca urmare a acestor funcții strâns legate de efortul fizic, de natura, volumul și intensitatea lui, inima și vasele de sânge cunosc o serie de modificări, unele imediate, altele tardive. Cantitatea totală de sânge aflat în circulație, se mărește și prin mobilizarea lui din organele de rezervă (ficatul și splina), intensificând circulația la nivelul fibrelor musculare printr-o mai bună irigare a musculaturii solicitate, care în efort poate fi de 10 – 20 de ori mai mare decât în repaus.

De asemenea, cercetările au relevat o creștere enormă a rețelei de vase capilare, în timp ce trigliceridele, grăsimile totale și colesterolul din sânge – factori implicați în apariția arterosclerozei – cunosc o scădere importantă ca urmare a arderilor mai intense. De asemenea, se îmbunătățește compoziția sângelui prin creșterea numărului de globule albe și roșii și a cantității de hemoglobină, cea care transportă oxigenul la nivelul celulelor și țesuturilor.

Prin urmare, se poate afirma că efortul fizic efectuat sistematic, contribuie la prevenirea apariției afecțiunilor degenerative ale aparatului cardiovascular.

2.4.3. Influențe asupra aparatului respirator

Creșterea frecvenței actului respirator în timpul efortului fizic, este caracteristică persoanelor sedentare, implică micșorarea amplitudinii respiratorii, care, mai superficială fiind, determină diminuarea cantității de oxigen trecute prin plămâni, prin schimburi gazoase insuficiente, care nu reușesc să acopere cheltuielile energetice de efort.

La persoanele care practică exerciții fizice, frecvența respiratorie crește moderat, în schimb amplitudinea este mai mare, permițând ventilarea unei cantități mai mari de aer în plămâni, o utilizare mai rațională și mai bună oxigenare a organismului, care astfel devine capabil de eforturi mai intense și de mai lungă durată.

Datorită faptului că respirația este singura funcție vitală controlată conștient, influențarea pozitivă a proceselor respiratorii se poate face și prin intermediul exercițiilor de respirație.

2.4.4. Influențe asupra aparatului digestiv

S-a constatat că persoanele antrenate fizic, care au o musculatură abdominală dezvoltată, au și un aparat digestiv mai activ, mai rezistent în fața factorilor perturbatori. Ca o consecință a practicării exercițiilor fizice, digestia și absorbția alimentară se desfășoară în condiții mai bune, iar tranzitul în tubul digestiv este mai activ.

Dimpotrivă, slăbirea musculaturii abdominale ca urmare a solicitării insuficiente sau a unei alimentații exagerate, este de natură să producă tulburări digestive, absorbție alimentară deficitară, tranzit intestinal lent, constipații generate de tonusul scăzut al musculaturii pereților organelor digestive.

2.4.5. Influențe asupra sistemului nervos

Solicitarea scoarței cerebrale în timpul efortului fizic, contribuie la perfecționarea structurală a celulelor nervoase, la îmbunătățirea funcțiilor lor prin creșterea labilității, puterii și vitezei de transmitere a impulsurilor nervoase.

Prin practicarea exercițiilor fizice, poate fi modificat chiar tipul de sistem nervos, fiind cunoscut faptul că persoanele bine antrenate fizic, au un sistem nervos mai puternic și mai rezistent la acțiunea factorilor perturbatori externi.

Exercițiul fizic este un mijloc ideal de deconectare, de recreere, de compensare a stării de supraîncordare specifică vieții contemporane. Efectele lui, sunt cu atât mai puternice cu cât practicarea este mai strâns legată de factorii naturali de mediu – aer, apă, soare.

CAPITOLUL III

Rolul activităților recreative și de loisir în contextul societății moderne.

3.1. Ipotezele care au stat la baza alegerii temei de cercetare.

Necesitatea abordării funcțiilor timpului liber, în corelație cu specificul activităților, este susținută de câteva aspecte specifice vieții în societatea contemporană:

– majoritatea activităților profesionale se desfășoară în interior, în spații închise, determinând apariția nevoii de mișcare, de evoluție în aer liber; excesul de timp acordat mijloacelor moderne de informare și divertisment (calculator, internet, video, televizor, etc.), duce la imobilism și sedentarism, la apariția unor tentații care pot conduce la conflicte cu normele sociale sau chiar legale, făcând esențial contactul cu natura;

– procesul educației permanente – ca o necesitate absolută a epocii contemporane – nu poate avea loc fără conturarea elementelor autoeducației, prin forme organizate sau neorganizate, prin procesul (sistemul) de învățământ și prin acțiunile cu caracter instructiv – educativ din timpul liber.

– preponderența activităților de tip intelectual, care duc la consumarea unei mari cantități de energie nervoasă și solicită o mare concentrare a proceselor psihice, impunând asigurarea unor elemente de compensare, prin introducerea unor activități de alt gen (cele fizice);

– procesul educației permanente – ca o necesitate absolută a epocii contemporane – nu poate avea loc fără conturarea elementelor autoeducației, prin forme organizate sau neorganizate, prin procesul (sistemul) de învățământ și prin acțiunile cu caracter instructiv – educativ din timpul liber.

3.2. Funcțiile și structura timpului liber în societatea modernă

Acest aspect este într-o strânsă corelație cu condițiile actuale de muncă și de viață, raportate la tendința firească de autodepășire, de autoperfecționare a omului, și se pot grupa în următoarele categorii :

a) Funcția educativă, având trei elemente de conținut:

a – lărgirea continuă a orizontului științific și cultural;

b – formarea capacității de autoorganizare și a unui stil de viață elevat;

c – stimularea capacității creatoare;

b) Funcția compensatoare, se referă la refacerea organismului și pregătirea pentru noi eforturi;

c ) Funcția recreativă, de divertisment, urmărește crearea unui climat de viață pozitiv, optimist;

d ) Funcția integrativă, este caracteristică activităților de grup și contribuie la socializarea indivizilor, la dezvoltarea spiritului de colaborare, de întrajutorare;

Activitățile de timp liber nu se adresează unilateral vreunei funcții, aceeași activitate putând întruni mai multe caracteristici (de exemplu turismul le poate întruni aproape sau chiar pe toate).

Funcția de destindere constă în refacerea organismului după o zi de muncă, de școală, regenerarea capacităților fizice prin activități relaxante. Încercarea de a înlătura oboseala numai prin odihnă pasivă, duce la efecte opuse celor scontate: apariția plictiselii, a apatiei ori unor stări psihice dezagreabile, aserțiune susținută în mod practic de tot mai multe persoane care în ultimii ani aleg terenul de sport sala de jocuri sportive sau bazinul de înot pentru satisfacerea nevoii de destindere.

Funcția de dezvoltate a personalității preocupă în mod deosebit oamenii școlii, părinții, societatea în general, deoarece este prin excelență o funcție educativă sau autoeducativă. Ea vizează satisfacerea intereselor, inclinațiilor, aptitudinilor de tip artistic, tehnic, îmbogățirea vieții spirituale prin lectură, vizionări de spectacole, vizite în muzee, activități de creație etc. În aparent dezacord cu majoritatea specialiștilor, suntem tentați – oferind și argumente – să introducem în această categorie și dezvoltarea aptitudinilor de tip sportiv, realizată prin activitatea specifică (de antrenament), care complementar, pe lângă efectele directe, determină și consecințe în planul comunicării, socializării, dezvoltării stimei de sine etc.

Funcția de divertisment a timpului liber, vizează crearea climatului optim de viață și se realizează prin activități distractive care de regulă nu implică consumul direct de efort fizic, dar care se pot localiza în aceleași spații (timp consumat ca martor al spectacolului sportiv) sau în alte spații considerate de divertisment (cluburi, săli de jocuri de noroc), cazuri în care urmările sunt adeseori negative.

Activitățile de timp liber nu se adresează unilateral vreunei funcții, aceeași activitate putând întruni caracteristicile mai multor funcții (de exemplu, turismul le poate acoperi aproape pe toate, sau chiar pe toate).

Prin natura conținutului prezentei lucrări, a formației noastre profesionale, dar și din perspectiva posibilei apariții a unei noi profesii, aceea de monitor de timp liber, vom accentua cu precădere funcția recreativă (fără a neglija funcția compensatoare sau pe cea integrativă), motiv pentru care vedem prioritară educația pentru timpul liber a tinerei generații, în sensul modalităților de proiectare și organizare a activităților.

CAPITOLUL IV

Demersul personal privind raționalizarea mijloacelor de perfecționare a calității vieții prin activități recreative și de loisir.

4.1. Aptitudinile motrice și sănătatea.

Natura și intensitatea efortului trebuie adaptate particularităților individuale, iar primul pas îl constituie controlul medico – fiziologic.

În 1996, raportul „General Surgeon” a publicat un raport oficial privind „practica fizică și sănătatea”. Iată o parte din concluziile acestui raport:

– practicarea exercițiilor fizice cu regularitate este indiscutabil benefică pentru orice persoană, indiferent de vârstă sau sex;

– este suficientă o activitate fizică moderată, efectuată cu ritmicitate pentru ameliorarea semnificativă a sănătății, exemplificând cu un program constând din următoarele activități: 30 min. mers rapid, 15 min. grădinărit, 45 min. sport colectiv, cât mai des posibil dacă nu zilnic;

– beneficii suplimentare putem obține mărind volumul și intensitatea efortului practicat;

– practicarea cu regularitate a exercițiilor fizice, diminuează riscul mortalității precoce și în mod deosebit, riscul maladiilor coronariene, hipertensiunii, cancerului de colon și diabetului; activitatea fizică tonifică musculatura, aparatul articular și osos;

– mai mult de 60% din adulții americani nu practică cu regularitate activități fizice, iar 25% sunt total inactivi;

– aproape jumătate din tinerii americani între 12 și 21 ani, nu practică cu regularitate activități sportive; practica sportivă diminuează considerabil în perioada adolescenței;

– practica fizică zilnică în licee și colegii, avea o pondere de 42% în 1991 și de doar 25% în 1995;

– cercetările privind relația activității fizice cu sănătatea, nu sunt decât la început;

– câteva tentative destinate promovării practicii sportive în școli, locuri de muncă și centre de îngrijire se arată foarte promițătoare;

Legătura, chiar dependența dintre starea de sănătate și exercițiul fizic, cel puțin în anumite segmente, este evidentă, explicând astfel preocupările tot mai consistente ale medicilor, fiziologilor, sociologilor, specialiștilor în practica exercițiului fizic, determinând caracterul de interdisciplinaritate a activității de loisir.

4.2. Activitățile de loisir.

În toate programele de întreținere sau de pregătire fizică, trebuie să lăsăm un loc însemnat – datorită funcțiilor pe care le îndeplinesc – activităților ludice sau de loisir. Dacă scopul este plăcerea și relaxarea (funcția recreativă) practicând schi nautic, călărie, schi alpin, scufundări și altele, activitățile specifice de loisir pot contribui și la ameliorarea condiției fizice (funcția compensatoare), utilizând mersul, tenisul, squash și toată gama de jocuri sportive colective care se adresează și funcției integrative, sociale.

Toate aceste activități, pot fi practicate sub multiple forme, în condiții diferite, în amplasamente diferite, zilnic sau cu frecvențe diferite, etc. Structura, modul de organizare, spațiul, costurile implicate, variază în limite foarte largi în funcție de diverși factori de condiționare. Indiferent de aceste aspecte, se consideră că pentru a fi eficientă, practicarea activităților de loisir trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții dintre care se amintește:

– să fie interesante, să producă plăcere;

– să fie practicate cu regularitate, de 2 – 4 ori / săpt.;

– să fie compatibile cu suportul financiar, într-o perspectivă de durată;

– fiecare program de practică fizică să cuprindă exerciții diverse, care să solicite întreg corpul;

– toate ședințele de practică fizică trebuie să debuteze cu o încălzire alcătuită din exerciții dinamice și de întindere, destinate pregătirii sistemului cardiovascular, respirator și muscular și să continue cu activități ulterioare mai intense;

– încheierea activității trebuie să cuprindă exerciții lente, de întindere, destinate evitării durerilor musculare și acumulării de sânge la extremitățile periferice;

– în funcție de scop, activitatea să determine o frecvență cardiacă echivalentă cu 60 – 80% din frecvența cardiacă maximă de rezervă;

– exercițiile de suplețe să fie efectuate lent, fiind recomandate după exercițiile de anduranță;

– exersarea de forță să debuteze cu o încărcătură de 50% din performanța maximă personală; încărcătura optimă este cea care poate fi manevrată de 10 ori; manevrarea de mai mult de 10 ori înseamnă încărcătură prea mică, de mai puțin de 8 ori înseamnă o încărcătură prea mare;

– activitățile de loisir trebuie integrate în programe de antrenament, care să urmărească ameliorarea condiției fizice specifice unei persoane sănătoase.

Rolul profesorilor de educație fizică în promovarea activității fizice în rândul copiilor și al adolescenților trebuie extins, având în vedere creșterea amplorii stilurilor de viață sedentare, a excesului de greutate și a obezității.

Potrivit datelor disponibile, activitatea fizică desfășurată în afara programului școlar poate fi promovată considerabil prin punerea la dispoziție a terenurilor sportive ale școlilor după programul școlar.

4.3. Clasificarea tipurilor de activități.

Asistăm în ultimii ani la creșterea interesului general pentru practicarea exercițiilor fizice, cunoscute fiind efectele acestora în conservarea sau întărirea stării de sănătate percepută ca indicator al calității vieții. În acest sens, cred că se impune cu necesitate ordonarea tipurilor de activități de loisir, după particularitățile celor implicați, realizând astfel, implicit și o clasificare a tipurilor de activități.

4.3.1. După apartenența profesională.

Progresul tehnic (automatizarea, cibernetizarea, informatizarea), înseamnă printre altele, efort muscular mai redus, un dezechilibru între energia acumulată și necesarul de consum, cu influențe negative asupra organismului, asupra stării de sănătate. Pe de altă parte, adaptările ce se impun nu privesc numai biologicul, ci în egală măsură și psihicul. Câmpul de agresiune al factorilor nocivi pe care îi generează de cele mai multe ori activitatea profesională, reclamă măsuri eficiente pentru a feri organismul de efectele acestor factori.

Clasificarea tipurilor de profesii după specificul lor, luând drept criteriu dominanta efortului psihic și fizic și a pozițiilor și mișcărilor specifice în funcție de care se fac și recomandările necesare, după A. Ionescu, este următoarea:

4.3.1.1. Grupa activităților sedentare în care procesul muncii se desfășoară în poziția șezând, fără încordări musculare și fără eforturi fizice deosebite și care înglobează astăzi cele mai numeroase profesii: funcționari de toate categoriile, intelectuali de diferite formații, persoane specializate în activități de laborator, pupitre de comandă și control, mecanică fină, etc.

Specificul activității face ca respirația să fie stingherită de pozițiile defectuoase, mișcările toracelui și diafragmei reduse, capacitatea respiratorie și schimburile de gaze fiind mici. Circulația sangvină se face lent, determinând apariția stazelor cu semne de anemie. Sedentarii au o digestie defectuoasă, tendințe de constipații și intoxicații. Sedentarismul favorizează îngrășarea și apoi obezitatea. Sistemul nervos al sedentarilor este puțin rezistent, cu reacții lente, musculatura slab dezvoltată și lipsită de tonus, articulații rigide.

Ca o primă compensare a neajunsurilor legate de această categorie de profesii, apare necesitatea unui program de exerciții fizice cotidian, care să devină obișnuit. Trecerea de la inactivitate la activitatea fizică trebuie să se facă lent, progresiv, adaptând treptat ritmul de viață.

4.3.1.2. Grupa de activități în care predomină efortul static se referă la acele profesii în care activitatea este condiționată de menținerea unei poziții fixe, timp relativ îndelungat. Această caracteristică precum și pozițiile asimetrice, determină în organism modificări structurale și funcționale.

Activitatea de timp liber specifică celor care activează în aceste condiții, trebuie să fie dominată de exerciții cu caracter dinamic, compensator. Pentru cei care lucrează în picioare, se recomandă mișcări din șezând sau din culcat, iar pentru cei care lucrează în poziții statice, se recomandă exerciții de mers și alergare.

4.3.1.3. Grupa activităților în care predomină efortul dinamic intens și prelungit numără din ce în ce mai puține profesii, în condițiile industrializării actuale. La condițiile specifice se mai pot adăuga uneori frigul și umiditatea care generează afecțiuni cu caracter reumatic. Activitățile constau în exerciții ușoare și variate, de destindere și relaxare, efectuate din poziții odihnitoare. Nu trebuie subapreciat rolul odihnei pasive.

4.3.1.4. Grupa activităților în care predomină efortul unilateral, grupează profesii în care munca se desfășoară unilateral și uniform, iar mișcările se repetă timp îndelungat, egal și monoton. În forme grave, se ajunge la nevroze profesionale. Datorită condițiilor, apar contracții musculare dureroase, pielea devine palidă sau se învinețește din cauza stazelor vasculare, apar chiar fenomene convulsive. Organizarea corectă a muncii și alternarea ei cu pauze, permit prevenirea efectelor secundare. Exercițiile trebuie să aibă un caracter profilactic, cuprinzând exerciții de relaxare și repaus activ.

4.3.1.5. Grupa activităților în care se produc traumatisme, dă cel mai mare procent de morbiditate accidentală. Traumatismele (răniri, hemoragii, contuzii, entorse, fracturi) lasă în urma lor modificări în structura țesuturilor, în funcția unor organe, urmări cunoscute ca sechele post traumatice. În această categorie de profesii, introducerea gimnasticii la locul de muncă este obligatorie.

4.3.1.6. Grupa activităților care se desfășoară în condiții neprielnice, în atmosferă viciată de gaze toxice și pulberi, ori sub influența unor radiații, constituie un subiect de maxim interes prin prisma rolului preventiv sau compensator al exercițiului fizic și sportului. Efectul pe care îl are practicarea exercițiilor fizice și gimnasticii respiratorii în condiții de microclimat sănătos, vizează creșterea rezistenței generale a organismului față de factorii dăunători.

4.3.2. După particularitățile de vârstă.

Particularitățile anatomice, fiziologice și morfo – funcționale specifice celor trei mari categorii de vârstă, determină necesitatea adaptării tipurilor de activitate fizică. Deoarece activitățile pentru copii și cele pentru vârstnici sunt condiționate mai pregnant decât cele adresate adulților, mă voi adresa în special acestora.

4.3.2.1. Specificul activităților pentru copii.

Sub aspect energetic, metabolismul copilului este foarte crescut, dar o mare parte a proceselor energetice sunt orientate către procesele vitale, creștere și dezvoltare, eforturilor mari consumatoare de energie, revenindu-le un procent mai redus. Copilul și adolescentul suportă greu lipsa oxigenului (hipoxia) sau insuficiența acestuia (datoria de oxigen), căci procesele vitale se dereglează rapid în aceste situații, ceea ce înseamnă că la această vârstă rezistența în regim de viteză este greu suportată. Indicatorii cardio – respiratori, demonstrează că aparatele și sistemele specifice nu sunt apte să asigure baza unor eforturi de rezistență foarte dure.

În această perioadă a vieții, dezvoltarea forței (flexorilor și extensorilor) este neuniformă și de aceea este necesar să se acorde o atenție permanentă întăririi armonioase a musculaturii.

Mulți specialiști sunt împotriva practicării de către copii a exercițiilor cu greutăți, imaginându-și utilizarea unor încărcături de zeci de kilograme care apasă pe oase și articulații, în plină perioadă de creștere, provocând perturbații iremediabile. Este foarte adevărat că utilizarea greutăților mari dăunează, dar este tot atât de adevărat că exercițiile cu greutăți mici, combinate cu jocuri și cu exerciții de mobilitate sunt benefice.

Exercițiile fizice, împreună cu factorii naturali de călire și mijloacele igienice contribuie la optimizarea funcției digestive și la perfecționarea mecanismelor de termoreglare.

4.3.2.2. Specificul activităților pentru vârstnici.

Dacă în cazul copiilor, activitatea fizică se confundă aproape cu educația fizică școlară, practica de loisir fiind prea puțin valorificată și instituționalizată, în cazul vârstnicilor aceasta este poate singura cale de compensare a efectelor vieții moderne.

Activitatea umană, în calitate și în cantitate, regresează odată cu trecerea anilor, după ce s-a atins maturitatea.

Cu vârsta, nu mai pot fi practicate decât activități care pretind o forță musculară moderată, pierderea acesteia fiind scăderii substanțiale a masei musculare și lipsei activității fizice. Vârsta își pune amprenta și asupra compoziției musculare, multe lucrări arătând că după 50 de ani, lungimea și numărul fibrelor musculare rapide scade cu 10 % la fiecare 10 ani, aceasta explicând atrofia musculară.

4.3.3. După categoria de sex.

De-a lungul timpului, femeilor le-a fost refuzat accesul la participare egală cu bărbații, în multe domenii, inclusiv în sport, fapt ce a determinat probabil, odată cu amplificarea mișcărilor de emancipare a femeii, o reacție de compensare. Este cred obligatoriu a face distincție vorbind de participarea feminină, de vârsta subiecților. Studii numeroase (Blanksby și colab. în Australia – 1996, Stephens și Craig în Canada – 1990) scot în evidență faptul că dacă în cazul persoanelor de sex feminin cu vârste de până la 18 ani, participarea în activități sportive inclusiv de loisir este comparabilă sau chiar mai amplă decât a persoanelor de sex masculin, la vârsta maturității lucrurile se schimbă radical. Studiile menționate arată că la maturitate, tot mai puține femei sunt angrenate în activități fizice, că femeile petrec mai mult timp la televizor și în activități domestice decât bărbații.

Pubertatea adâncește deosebirile dintre fete și băieți, mai ales din perspectiva caracteristicilor sexuale, dar și a modificărilor somatice și funcționale. Perioada tinereții oprește brusc creșterea taliei, în schimb accentuează câștigul în greutate, de cele mai multe ori nedorit.

Diferențele de ordin social, asociate celor de ordin biologic mai ales, care diferențiază organismul feminin din punct de vedere fiziologic, fac imperativ necesară abordarea unei strategii de atragere a femeilor în activități de loisir, cu caracter dinamic. Osteoporoza, ca afecțiune specifică predominant feminină, pe lângă determinări de ordin fiziologic, este influențată și de natura efortului femeii moderne, tot mai puțin fizic, practicarea exercițiilor fizice având un rol determinant în combaterea acesteia. Mai mult, practicarea exercițiilor fizice urmărește și pregătirea tinerelor pentru maternitate, întărind sănătatea viitoarelor mame.

4.3.4. După scopul urmărit.

Pentru a obține maximum de beneficiu și de eficiență, trebuie mai ales ca activitatea fizică să fie practicată cu regularitate, timp îndelungat, toată viața dacă este posibil. Pentru ca activitatea să determine eficiența de care vorbeam, mai este necesar ca aceasta să placă, să țină seama de gusturile persoanelor implicate, motivația fiind factorul cel mai important al reușitei.

La noi în țară, oarecum asimilată prin conținut loisir-ului, este „sportul pentru toți”, ca subsistem al sportului, perceput de A. Dragnea ca aspect social – cultural al societății și în același timp, factor al dezvoltării acesteia.

Autorul citat, definește sportul pentru toți ca „formă a sportului care, în general, nu are caracter competițional, fiind practicat atât în cadrul cluburilor, cât și în forme neorganizate”. Diversitatea activităților motrice ce pot fi practicate în cadrul său, îl fac accesibil tuturor membrilor societății, indiferent de vârstă, sex și aptitudini motrice.

Sportul pentru toți asigură fiecărui individ posibilitatea de autoinfluențare fizică și psihică, echilibrul optim al acestor sfere, starea de sănătate, în același timp cu satisfacerea nevoilor de mișcare și participare la viața socială, a nevoilor de comunicare și exprimare. Nu în ultimul rând, combate stresul vieții cotidiene și favorizează realizarea în bune condiții a sarcinilor profesionale.

Sportul pentru toți își are originea în sportul școlar și universitar, a căror prelungire ar trebui să devină, organizat de așa manieră încât permite participarea tuturor indivizilor, eliberați de tendința de a câștiga cu orice preț. Indiferent de scopul propus, practicarea exercițiului fizic (sportul pentru toți), implică respectarea unor condiții.

4.3.4.1. Frecvența stimulilor.

Majoritatea specialiștilor sunt de părere că frecvența optimă de aplicare a stimulilor (exerciții fizice) este de 3 – 5 / săptămână, dar se poate ajunge și la 6 – 7 (zilnic). Este indicat să se înceapă cu 3 – 4 ședințe și exerciții ușor de suportat, pentru a se ajunge treptat la practica zilnică, fără a determina însă efecte adverse, caz în care practica încetează.

Dacă este dorit un număr de ședințe mai mare de 3 – 4 / săptămână, nivel care în timp contribuie și la scăderea în greutate, acest lucru este posibil doar pentru persoanele cu un indice de risc redus. Participarea trebuie să fie continuă pentru a obține efecte pozitive.

4.3.4.2.Durata ședințelor.

Numeroase studii susțin că exercițiile de anduranță de 10 – 15 minute / zi, sunt suficiente pentru ameliorarea funcției cardiovasculare. Ultimele date, merg chiar mai departe, sugerând că numai o activitate de 20 – 30 de minute / zi ar reprezenta schema optimă (adică 20 – 30 de minute de efort propriuzis, cu intensitate adecvată, fără a lua în calcul și timpul de încălzire sau de revenire după efort).

4.3.4.3.Intensitatea exersării.

Trebuie respectate priorități legate de vârstă, sex, capacități. Factorul care condiționează eficiența unui program de exersare fizică, este intensitatea. Un antrenament de intensitate slabă, adică de cel puțin 45% din capacitatea maximă, are efecte pozitive, dar intensitatea considerată optimă trebuie să atingă sau să depășească 60% din VO2 max.

În practica curentă, problema care se pune este cum estimăm intensitatea unui exercițiu, astfel ca acesta să fie eficient: măsurăm frecvența cardiacă de antrenament, echivalentul metabolic, sau scorul oboselii? Studii pertinente au demonstrat că dacă înregistrăm simultan F.C. și VO2 max. în cazul unei persoane care efectuează un exercițiu cu intensitate progresiv crescătoare, se observă o relație liniară între acești doi parametri. Este deci posibil să determinăm valoarea F.C. corespunzătoare unui procentaj dat din VO2 max.

Toate activitățile fizice pot fi clasificate în funcție de dependența energetică pe care o reclamă. O activitate echivalentă cu 2 METS, este o activitate care are nevoie de un consum dublu de O2 față de cel de repaus, adică 7 ml / kg / min. O activitate de 4 METS corespunde cu 14 ml / kg / min. de O2. În felul acesta se pot clasifica toate tipurile de exerciții fizice:

– 1 MET – culcat, așezat, stând, mâncat, vorbit, etc.;

– 2,5 METS – mers cu 3,2 km / oră, canoe la 4 km / oră;

– 3 METS – mers cu 4 km / oră, volei;

– 4,5 METS – dans de societate, tenis de masă;

– 5,5 METS – mers cu 5,6 km / oră;

– 6 METS – tenis de câmp;

– 6,5 METS – mers cu 6,4 km / oră, dans folcloric;

– 7,5 METS – jogging cu 8 km / oră;

– 8 METS – schi;

– 9 METS – alergare cu 12 km / oră, baschet;

– 10 METS – handbal;

– 12 METS – alergare cu 13,7 km / oră;

– 15 METS – alergare cu 15 km / oră;

– 20 METS – alergare cu 19,3 km / oră;

Valorile echivalentului metabolic sunt totuși relative, deoarece dependența energetică poate varia în funcție de nivelul tehnic al execuției, de antrenament, de condițiile de mediu.

CAPITOLUL V

ORGANIZAREA CERCETARII

5.1. Etapele cercetării

alcătuirea indexului bibliografic si studierea literaturii de specialitate,

alcătuirea fiselor de conținut si a rezumatelor,

alcătuirea planului lucrării, a etapelor cercetării,

conceperea chestionarului,

stabilirea eșantionului reprezentativ de subiecți,

organizarea și desfășurarea aplicării chestionarelor,

întabelarea și sistematizarea răspunsurilor la întrebările din chestionare,

prelucrarea statistico–matematica a datelor obținute și reprezentarea grafică a rezultatelor pentru o mai buna înțelegere a lor,

alcătuirea si lucrul celorlalte capitole ale lucrării, concluzii provizorii, înaintarea lucrării pentru aprobare prealabila,

definitivarea lucrării, concluziile finale si înaintarea lucrării.

5.2. Metode de cercetare

Metoda semnifică drumul urmat, calea ce trebuie parcursă în vederea atingerii scopului urmărit. Aceasta prin natura ei, servește pentru obținerea de noi date, la descoperirea unor noi cunoștințe, la dobândirea unor rezultate practice superioare celor existente la un moment dat.

Metodele de cercetare utilizate în această lucrare sunt:

Metoda studiului bibliografic;

Metoda observației pedagogice;

Metoda chestionarului;

Metoda statistico-matematică de prelucrare și interpretare a datelor.

5.2.1 Metoda studiului bibliografic

Prin aceasta metodă cercetătorul adună informațiile pentru tema lucrării propus, documentându-se pe cărți de specialitate, reviste de specialitate care formează bibliografia selectivă a lucrării. Documentarea a cuprins atât lucrări de specialitate cât și cele din pedagogie, psihologie, sociologie, educație fizică ce constituie baza științifică a lucrării.

5.2.2 Metoda observației

În sensul cel mai general, observația constă în investigarea sistematică, pe baza unui plan dinainte elaborat și cu ajutorul unor instrumente adecvate, a acțiunilor și interacțiunilor evenimentelor, relațiilor și proceselor dintr-un câmp social dat.

Am efectuat-o prin observarea intenționată a modului de petrecere a timpului liber de către elevi, cu scopul culegerii de date concrete, a căror analiză științifică să permită generalizarea acestui fenomen. Observația reprezintă surprinderea, urmărirea și analiza lucrurilor și fenomenelor în starea și desfășurarea naturală a lor, fără ca prezența observatorului să perturbe manifestarea realității date.

5.2.3. Metoda chestionarului

Chestionarul reprezintă o succesiune logică și psihologică a întrebării ”scrise” sau alte imagini grafice cu funcție de stimul, în raport cu ipotezele cercetării, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau non-verbal, ce urmează a fi înregistrat în scris.

Chestionarele pot fi clasificate după mai multe criterii:

A. Conținutul informațiilor

a) Calitatea informațiilor:

Chestionare de date factuale (formularul-tip, din administrație)

Chestionarul opinie.

b) Cantitatea informației

Chestionare speciale, cu o singură temă

Chestionare ”omnibuz”, cu mai multe teme

B. Forma întrebărilor

Chestionare cu întrebări închise (precodificate)

Chestionare cu întrebări deschise (libere)

Chestionare cu întrebări mixte (cu variabile precodificate și libere)

C. Modul de aplicare

Chestionare autoadministrative (chestionare poștale, publicate în ziare, reviste)

Chestionare administrate de către operatorii de anchetă.

De obicei, se apreciază că important este și ordinea întrebărilor în chestionar; astfel vor exista întotdeauna întrebări introductive (”de spart gheața”) care sunt generale și încearcă să stabilească contactul între operator și subiect, întrebări de trecere referitoare la tema/temele studiate și datele factuale (la final), întrebări filtru (care au rolul de a separa după un anumit criteriu, un segment al populației cercetate de restul subiecților).

Pentru a se putea construi un chestionar bun trebuie ă avem o cunoaștere cât mai bună a subiecților, să cunoaștem cât mai bine.

5.2.4. Metoda statistico-matematică de prelucrare și interpretare a datelor

Prin metoda statistică, cercetătorul obține de la datele înregistrate o seamă de indicatori statistici care fac posibilă interpretarea rezultatelor obținute. „Statistica este știința care se ocupă cu colectarea și ordonarea unor date dintr-un anumit domeniu de activitate, și, pe baza unor analize și interpretări numerice, desprinde concluzii cu privire la legitatea specifică domeniului respectiv”

Etapele cercetării statistice:

Pregătirea cercetării statistice;

Realizarea cercetării preliminare și corectarea unor eventual deficiențe organizatorice și metodologice;

Realizare cercetării propriu-zise;

Evaluarea cercetării și comunicarea rezultatelor acesteia.

5.2.5. Metodă reprezentării grafice

Rezultatele obținute prin metodă statistico-matematică sunt reprezentate în grafice și tabele pentru a permite o mai bună înțelegere a rezultatelor de către cititorilor.

5.3. Subiecții

Studiul s-a desfășurat la 4 școli din municipiul Beiuș: Liceul Vocațional Pedagogic “Nicolae Bolcaș”, Colegiul Național ”Samuil Vulcan’’, Colegiul Tehnic “Ioan Ciordaș” și Școala cu clasele I-VIII „Nicolae Popoviciu” în perioada anului școlar 2014 – 2015, mai exact din luna decembrie (2014) până în luna mai (2015), cu sprijinul profesorilor de educație fizică de la aceste școli care mi-au facilitat contactul cu clasele de elevi din eșantionul supus studiului.

Pentru realizarea acestei lucrări am apelat la un eșantion de 1179 subiecți (542 băieți și 637 fete) reprezentativ pentru populația de elevi din clasele primare și gimnaziale ale municipiului Beiuș.

Clasele la care s-au aplicat chestionarele au fost: clasele ciclului primar de laLiceul Vocațional Pedagogic “Nicolae Bolcaș” (374 subiecți din care 187 fete și 187 băieți),

Școala cu clasele I-VIII „Nicolae Popoviciu” (204 subiecțidin care 100 fete și 104 băieți) și ciclul gimnazial de laLiceul Vocațional Pedagogic “Nicolae Bolcaș” (321 subiecți din care 158 fete și 163 băieți),Școala cu clasele I-VIII „Nicolae Popoviciu” (212 subiecțidin care 122 fete și 90 băieți), Colegiul Național ‘’Samuil Vulcan’’ (93 subiecțidin care 35 fete și 58 băieți) și Colegiul Tehnic “Ioan Ciordaș”(75 subiecțidin care 35 fete și 40 băieți).

Tabelul nr.1 Repartizarea elevilor ciclului primar din orașul Beiuș pe școli și sexe

Tabelul nr.2 Repartizarea elevilor ciclului gimnazial din orașul Beiuș pe școli și sexe

Tabel nr. 3 Repartizarea subiecților chestionați din ciclul primar pe clase la fiecare din cele 2 școli din orașul Beiuș;

Tabel nr. 4 Repartizarea subiecților chestionați din ciclul gimnazial pe clase la fiecare din cele 4 școli din orașul Beiuș;

Graficul nr.1 Repartizarea elevilor ciclului primar chestionați din orașul Beiuș pe școli, nivel de clasă și sexe

Graficul nr.2 Repartizarea elevilor ciclului gimnazial chestionați din orașul Beiuș pe școli, nivel de clasă și sexe

Graficul nr. 3 Repartizarea grafica a raportului fete/băieți la nivelul elevilor chestionați din clasele primare ale orașului Beiuș

Graficul nr. 4 Repartizarea grafica a raportului fete/băieți la nivelul elevilor chestionați din clasele gimnazialeale orașului Beiuș

5.4. Baza materială a municipiului Beiuș

Liceul Vocațional Pedagogic ”Nicolae Bolcaș ” – Beiuș

Sala de sport – având ca dotări: 12 scări fixe, 20 saltele, 7 băncuțe de gimnastică, 2 lăzi pentru sărituri, 1 capră pentru sărituri, 2 trambuline, 3 mese de tenis, 10 mingi de fotbal, 10 mingi de volei, 10 mingi de baschet, 15 mingi de handbal, 1 fileu volei. (Fig. Nr. 1)

Teren de sport: – teren de Handbal 40/20m (Fig. Nr. 2)

2 terenuri de Baschet (4 panouri de Baschet)

1 groapă pentru săritura în lungime

Resurse umane (Profesori):

Tirpe Florin – Specializarea Educație fizică și management în sport – Universitatea Oradea

Iordache Bogdan – Specializarea Educație fizică și management în sport – Universitatea Oradea

Buzgău Ionuț – Specializarea Fotbal – Universitatea „Avram Iancu” din Cluj-Napoca Facultatea de Științe Aplicate – Licențiat în Educație Fizică și Sport

Fig. Nr. 1 Sala de sport Liceul Vocațional Pedagogic ”Nicolae Bolcaș” – Beiuș

Fig. Nr. 2 Teren de sport Liceul Vocațional Pedagogic ”Nicolae Bolcaș” – Beiuș

Colegiul Național ”Samuil Vulcan” – Beiuș

Sala de sport (mică) 21/10 – având ca dotări: 16 scări fixe, 10 saltele, 1 ladă sărituri, 1 trambulină pentru sărituri, 4 băncuțe de gimnastică, 1 fileu volei, 20 mingi fotbal, 20 mingi handbal, 5 mingi volei, 10 mingi baschet, 3 masa de tenis (Fig. Nr. 4)

Sala de sport (mare): 38/20 – Handbal

Fotbal: 38/20

Volei: 18/9

Tenis: 23,77/10,97 (Fig. Nr. 3)

Teren de sport: – 30/20 m

1 groapă cu nisip pentru săritura în lungime

Teren de baschet 25/11 m

Resurse umane (profesori):

Coroiu Marcel – Specializarea Atletism –

Popa Bota Ioan – Specializarea Handbal – Universitatea Oradea

Club:

Șerb Sebastian – Specializarea Fotbal – Universitatea Bacău

Dărăban Cristian – Specializarea Atletism – Universitatea Oradea

Fig. Nr. 3 Sala de sport ”Samuil Vulcan”

Fig. Nr. 4 Sala de sport (mică) Samuil Vulcan

Colegiul Tehnic ”Ioan Ciordaș” – Beiuș

Sala de sport: – având ca dotări: 12 scări fixe, 10 saltele pentru gimnastică, 4 băncuțe de gimnastică, fileu pentru volei.

Teren de sport sintetic: – Teren de fotbal

Handbal

Tenis cu piciorul

Baschet

Resurse umane (profesori):

Mititelu Dorel – Specializarea Atletism –

Sabău Ionuț – Specializarea Fotbal – Universitatea Oradea

Fig. Nr. 5 Sala de sport Fig. Nr. 6 Sala de sport

Fig. Nr. 7 Baza sportivă”Ioan Ciordaș” – Beiuș

Școala Generală ”Nicolae Popoviciu” – Beiuș

Sala de sport: – 18/6 m, având ca dotări: 16 saltele, 10 scări fixe, mingi – 5 fotbal, 10 handbal, 7 baschet, 2 mese de tenis, 7 băncuțe de gimnastică, 1 ladă de sărituri, 3 capre de gimnastică, 2 panouri de baschet, 1 fileu volei (Fig. Nr. 10)

Teren de sport: – 30/18 m (Fig. Nr. 9)

Teren de volei 18/9 m (Fig. Nr. 8)

Resurse umane (profesori):

Cata Florin Ioan – Specializarea Educație fizica și management în sport, Universitatea Oradea

Sferlea Ioan – Specializarea Tenis – Cluj

Fig. Nr. 8 Terenul de volei Fig. Nr. 9 Terenul de sport

Fig. Nr. 10 Sala de sport

Stadionul Municipiului Beiuș

Teren de fotbal: 100/50

Sală de sport (mare): – 38/20 – Teren de Handbal

Volei: 18/9

Tenis: 23,77/10,97

Fotbal: 38/20

Club Stadion: – Club de tenis – Sferlea Ioan

Club Karate – Toderici Gheorghe

Club de fotbal – Popa Alin

Fig. Nr. 11 Stadionul Municipiului Beiuș

Fig. Nr. 12 Sala de sport – Stadion

5.5. Direcțiile și conținutul cercetării

Cercetarea noastră și-a propus să observe:

locul exercițiilor fizice în segmentul de timp liber al elevilor din ciclul primar și gimnazial din municipiul Beiuș,

forme de practicare a exercițiilor fizice utilizate întimpul liber,

opțiunile elevilor în ceea ce privește practicarea exercițiilor fizice în timpul liber,

motivația practicării exercițiilor fizice în timpul liber,

evidențierea eventualelor corelații dintre situația materială a familiilor din care provin și formele de practicare a exercițiilor fizice în timpul liber,

Pentru a obține aceste informații asupra modului de petrecere a timpului liber la elevii de ciclul primar și gimnazial din orașul Beius, am formulat un chestionar care cuprinde 11 întrebari (Anexa 1).

Aceste întrebari au fost orientate in vederea determinării:

datelor de identificare a subiectului,

viziuni pe care o au subiecții în ceea ce privește practicarea exercitiilor fizice în timpul liber,

motivației care îi detemină pe elevi să practice mișcarea în timpul liber,

numărului de ore pe care le alocă practicării exercițiilor fizice în timpul semestrului și în timpul vacanțelor școlare,

atitudinii părinților față de practicarea mișcării în timpul liber,

condițiilor care ar trebui îndeplinite pentru a practica mai multe exerciții fizice în timpul liber,

măsurii în care factorii care condiționează starea de sănătate sunt cunoscuți,

modalității agreate de elevi (liber/organizat) pentru practicarea exercițiilor fizice în timpul lor liber,

eventualelor corelații dintre venitul mediu lunar pe membru al familiei și modalitățile de practicare a exercițiilor fizice în timpul liber.

CAPITOLUL VI

REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

6.1. Rezultatele obținute

Răspunsurile subiecților la cele 11 întrebări, din chestionarul conceput pentru a determina locul practicării exercițiilor fizice în bugetul de timp liber la elevii de ciclu primar și gimnazial din orașul Beiuș, le-am introdus în tabele, prelucrat statistico-matematic, iar în final pentru o mai bună și mai sugestivă înțelegere a lor le-am reprezentat grafic. Analiza răspunsurilor subiecților chestionați la întrebările noastre am făcut-o din următoarele perspective:

Raportat la întregul eșantion de subiecți,

Raportat doar la subiecții de sex feminin,

Raportat doar la subiecții de sex masculin.

6.2. Interpretarea rezultatelor obținute

În paginile care urmează ne-am oprit asupra fiecărei întrebări din chestionar pentru a scoate în evidență aspectele cele mai interesante și relevante.

Întrebarea nr. 1

Crezi că practicarea sportului te ajută să fii mai sănătos și corpul tău să arate mai bine ?

Subiecți ciclului primar chestionați consideră că practicarea sportului te face mai sănătos.

Se observă că subiecții ciclului gimnazial chestionați spre deosebire de cei din ciclul primar, nu consideră în totalitate că practicarea sportului te face mai sănătos și aceasta probabil datorită altor preocupări pe care le au. Din cei 701 elevi ai ciclului gimnazial 339 de băieți și 342 de fete au răspuns afirmativ iar 12 băieți și 8 fete au răspuns negativ.

Întrebarea nr. 2

Lecțiile de educație fizică și sport, sunt de ajuns să-ți păstrezi sănătatea și să-ți dezvolți armonios corpul ?

Grafic nr.6 Elevii ciclului primar din Beiuș

Toți subiecții ciclului primar sunt de acord că orele de sport nu sunt suficiente pentru păstrarea unei sănătăți bune.

Din răspunsurile date la această întrebare reiese că 6%dintre băieți și 10% dintere fete consideră că orele de educație fizică sunt de ajuns pentru o sănătate bună, în timp ce 94% dintre băieți și 90% dintre fete consideră că au nevoie de mai multe ore de sport. Așadar observăm că băieții sunt mai înclinați către sport.

Întrebarea nr. 3

În timpul tău liber, ești dispus să practici diferite dișcipline sportive ?

Toți elevii ciclului primar sunt dispuși să practice diferite discipline sportive în afara orelor școlare.

Din totalul de 701 subiecți chestionați din ciclul gimnazial 320 băieți și 304 fete sunt dispuși să practice diferite discipline sportive în timpul liber iar 31 băieți și 46 de fete nu sunt dispuși să practice sportul în timpul liber.

Întrebarea nr. 4

Dacă nu ești dispus, motivează de ce ?

Datorită faptului că elevii ciclului primar au răspuns cu da la întrebarea 3, întrebarea 4 nu mai are relevanță.

Majoritatea elevilor care nu practică sportul în timpul liber (20 băieți și 15 fete) au ca impediment factorul timp, al doilea motiv pentru băieți este lipsa de interes iar pentru fete comoditatea.

Întrebarea nr. 5

Care este sportul tău preferat ?

Ciclul primar:

Băieți: fotbal, handbal, înot, atletism, carate, tenis de câmp

Fete: volei, gimnastică, tenis de câmp, înot, handbal, carate, atletism

Mai jos este reprezentarea grafică a sporturilor alese de elevii chestionați:

Ciclul gimnazial:

Băieți: fotbal, handbal, înot, atletism, carate, tenis de câmp, fitness, baschet, alpinism

Fete: volei, gimnastică, tenis de câmp, înot, handbal, carate, atletism, fotbal, atletism, fitness, baschet

Mai jos este reprezentarea grafică a sporturilor alese de elevii chestionați:

Majoritatea băieților, atât cei din ciclul primar cât și cei din ciclul gimnazial au ca sport preferat fotbalul iar fetele din ciclul primar preferă gimnastica în timp ce cele din ciclul gimnazial preferă voleiul.

Întrebarea nr. 6

Practici într-o formă organizată un anumit sport? Dacă da, care este acela?

Ciclul primar:

Băieți: 93 practică un sport într-o formă organizată

Sporturi practicate: fotbal, carate, înot, handbal, atletism

Fete: 62 practică un sport într-o formă organizată

Sporturi practicate: înot, handbal, atletism, fitness, balet.

Grafic – 13

Grafic -14

Din cele două grafice de mai sus circa o treime atât dintre băieții și fetele din ciclul primar practică sportul într-o formă organizată.

Ciclul gimnazial:

Băieți: 127 practică un sport într-o formă organizată

Sporturi practicate: fotbal, carate, handbal, atletism, tenis de câmp

Fete: 88 practică un sport într-o formă organizată

Sporturi practicate: handbal, atletism, fitness, tenis de câmp.

Grafic – 15

Grafic -16

Din cele două grafice de mai sus circa o treime atât dintre băieții și fetele din ciclul primar practică sportul într-o formă organizată.

Atât la ciclul primar cât și la cel gimnazial procentul băieților care practică un sport într-o formă organizată este mai mare decât al fetelor, ceea ce scoate în evidență un interes mai mare pentru sport din partea băieților.

Întrebarea nr. 7

În orașul Beiuș se practică sportul pe care preferi tu să îl faci? Dacă da care este acela?

Doar10 % dintre cei chestionați au spus că sportul preferat de ei nu se practică în Beiuș

Printre aceste sporturi se numără alpinism, gimnastică, baschet.

Doar 10 % dintre elevii chestionați nu pot practica sportul preferat în Beiuș, lucru care arată că în oraș li se oferă o varietate de posibilități în ce privește practicarea sportului.

Întrebarea nr. 8

Ai vrea să faci un sport dintre cele olimpice?(atletism, gimnastică, fotbal, înot, volei, baschet, handbal, haltere, judo, canotaj)

Grafic – 18

Fotbalul a fost ales ca fiind sportul olimpic cel mai preferat de băieți, iar în cazul fetelor acesta a fost gimnastica.

Grafic – 19

Fotbalul a fost ales ca fiind sportul olimpic cel mai preferat de băieți, iar în cazul fetelor acesta a fost voleiul.

Întrebarea nr. 9

Ai vrea să faci un sport dintre cele neolimpice?(show dance, dans acrobatic, parkour, montainbike, patinaj pe role, parașutism, alpinism)

Grafic – 20

Sportul neolimpic preferat de băieți este mountain bike, iar fetele preferă patinajul pe role.

Grafic – 21

Sportul neolimpic preferat de băieți este parkour, iar fetele preferă show dance.

Întrebarea nr. 10

De câte ori pe săptămână ai fi dispus să practici sportul tău preferat?(o dată, de două ori, zilnic)

Grafic – 22

Majoritatea respondenților atât băieți cât și fete recunosc că practicare zilnică a sportului este benefică pentru ei. Din grafic putem observa că băieții sunt mai dornici să practice sportul.

Grafic – 23

Majoritatea respondenților atât băieți cât și fete recunosc că practicare zilnică a sportului este benefică pentru ei. Din grafic putem observa că băieții sunt mai dornici să practice sportul, însă în cazul ciclului gimnazial procentul celor care doresc să facă sport zilnic este mai mic ca cei din ciclul primar.

Întrebarea nr. 11

Condițile materiale din Beiuș (terenuri, săli, echipamente, dotări, antrenori specializați), sunt un impediment în practicarea sportului tău preferat?(noteazale în ordinea importanței lor)

Grafic – 24

Grafic – 25

În cazul băieților lipsa echipamentului și a terenurilor corespunzătoare este considerat un impediment în ce privește practicarea sportului preferat, în timp ce fetele consideră lipsa sălilor de sport și a terenurilor un impediment în această privință.

Grafic – 26

Grafic – 27

În cazul băieților lipsa echipamentului și a terenurilor corespunzătoare este considerat un impediment în ce privește practicarea sportului preferat, în timp ce fetele consideră lipsa sălilor de sport și a antrenorilor specializați un impediment în această privință.

Capitolul VII

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În ceea ce privește motivele care îi determină pe elevi să practice exercițiile fizice în timpul liber, observăm că majoritatea vizează în primul rând o bună condiție fizică, iar apoi modelarea corporală și îmbunătățirea stării de sănătate. În ceea ce privește analiza răspunsurilor din perspectiva apartenenței la o categorie de sex, se observă că băieții sunt mai interesați de îmbunătățirea condiției fizice, pe când fetele vizează și modelarea corporală.

Fetele preferă practicarea exercițiilor fizice în timpul liber în mod independent, pe când majoritatea băieților preferă formele organizate (în ordinea preferințelor de către: asociații sportive, școală, administrația locală sau asociațiile de tineret).

Timpul liber este prin excelență o emanație a societății moderne și atributele sale abia începsă fie dezvăluite. Considerăm necesară apariția unor astfel de studii implicând mai multe domenii ale activității umane, problema timpului liber putând fi mai bine investigată prin cercetări de anvergură la care să participe specialiști din mai multe domenii, obligatoriu și din domeniul cultură fizică și sport. Atunci când aceste cercetări au învedere timpul liber al populației școlare considerăm obligatorie și prezența profesorului de educație fizică, deoarece partea de timp liber petrecută prin mișcare este deosebit de importantă.

Din studiul efectuat se observă că asigurarea unei bune baze materiale îi stimulează pe elevi în ce privește practicarea sportului în timpul liber. De asemenea oferirea unei varietăți de sporturi practicabile chiar în orașul unde locuiesc poate fi un avantaj pentru elevi și comunitate.

Stimularea elevilor pentru a practica sporturile olimpice poate duce la performanțe notabile dar și o mai mare arie de selecție pentru echipele de club locale,județene și naționale.

Crearea unui cadru competițional în școli și între școli poate favoriza practicarea cu regularitate a sportului în timpul liber dar și o mai bună relație socială între elevi.

ANEXA nr. 1

CHESTIONAR

Șc. Clasa Fete/Băieți

Crezi că practicarea sportului te ajută să fii mai sănătos și corpul tău să arate mai bine?

Da

Nu

Lecțiile de educație fizică și sport, sunt de ajuns să-ți păstrezi sănătatea și să-ți dezvolți armonios corpul?

Da

Nu

În timpul tău liber, ești dispus să practici diferite discipline sportive?

Da

Nu

Dacă nu ești dispus, motivează de ce?

Nu am suficient timp

Din comoditate

Nu am unde / cu cine

Nu mă interesează

Alte motive……………………………………………………………………………………………………………

Care este sportul tău preferat? (treci în ordinea importanței)

În primul rând……………………………………

În al doilea rând…………………………………….

În al treilea rând………………………………………..

Practici într-o formă organizată un anumit sport?

Da Dacă da, care este acela?……………………………………………

Nu

În orașul Beiuș, se practică sportul pe care preferi tu să-l faci?

Da Dacă da, care este acela?……………………………………………

Nu Dacă nu, care este acela?……………………………………………

Ai vrea să faci un sport din cele olimpice? ( încercuiește sau scrie unul preferat)

Atletism. Gimnastică. Fotbal. Înot. Volei. Baschet. Handbal. Haltere. Judo. Canotaj. Sau altele ……………………………………………………………………………………………………………………………………

Dar din cele neolimpice?

Show dance. Dans acrobatic. Parkour. Mountain bike. Patinaj pe role. Alpinism. Parașutism. Sau altele ………………………………………………………………………………………………………………………………….

De câte ori pe săptămână ai fi dispus să practici sportul tău preferat?

O singură dată b) de 2 ori c) zilnic d) altă variantă ………………………….

11) Condițiile materiale din Beiuș (terenuri, săli, echipamente, dotări, antrenori specilizați, etc), sunt o piedică în practicarea sportului tău preferat? (NOTEAZĂ-LE ÎN ORDINEA IMPORTANȚEI LOR) ………………………………………………………………………………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE

Ababei, Cătălina, Ababei, R (2003) – Studiu privind rolul exercițiului fizic în segmentul de timp liber al elevului – Analele Universitații din Oradea

Badiu, T., Ciorbă, C., Badiu, G. (1999) – Educația fizică a copiilor și școlarilor, Ed.Garuda – Art, Chișinău.

Balint Gh., (2007) – Activități sportiv-recreative și de timp liber. Editura PIM, Iași

Baroga, Marta, Baroga, L. (1989) – Condiția fizică și sportul, Ed. Sport Turism, București

Blanca Lopez Erquicia, Iramina Fernandez Gonzalez, Susana Moral Gonsales, (2004) – Manual de aerobic y step, Editura Paidotribo, Barcelona

Bota Aura., (2006) – Exerciții fizice pentru viața activă. Activități motrice de timp liber. Editura Cartea

Buiac, D. (1983) – Rezistența în sport, Ed. Sport – Turism, București.

Constantinescu, M. (1969) – Integrarea socială a tineretului – Editura științifică, Bucuresti

Crăciun, M., Șt. (1984) – Exercițiul fizic, izvor de sănătate, Ed. Sport Turism, București.

Dragnea, A., C., Teodorescu – Mate Silvia (2002) – Teoria sportului, Ed. FEST, București

Dumitru, Ghe. (1997) – Sănătatea prin sport pe înțelesul fiecăruia, Federația Română Sportul pentru Toți, București

Edginton, C., Stringer, A. (1992) – Petrecerea timpului liber, University of Northern Iowa

Fărcaș, V. (1984) – Activitatea sportivă de masă, Ed. Sport Turism, București.

Georgescu, F. (1986) – Îndrumar pentru cercetarea sociologica în cultura fizică – Editura  Sport Turism, București

Georgescu, F. (1971) – Educația fizică și sportul – fenomen social, Editura Stadion, București

Iacob, I., Iacob M. R., (2005) – Sportul ca loisir, Casa Editorială demiurg, Iași

Ionescu, N., A. (1971) – Exercițiul fizic în slujba sănătății, Ed. Stadion, București.

Lucaciu, G. (2004) – Activități recreeative – note de curs, Editatura Universitatii din Oradea,

Lucaciu Gh., (2013) – Filozofia timpului sau viața între mod și stil, Editura Universității din Oradea,

Lucaciu, G., Marinau, Daniela (2000) – Considerații privind programul zilnic al studenților din Universitatea Oradea, Analele Universitatii din Oradea,

Maroti, S.(2008) – Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, Ed. Universității din Oradea

Maștei, Daniala (2001) – Elemente de statistică, Editatura Universitatii din Oradea

Mazilu, V., (1970) – Revista de educație fizică și sport, nr. 3, I.P.III, Oradea

Moldovan, E., (2007) – Aspecte relevante psihosociale ale activităților de educație în aer liber în procesul educațional al tinerilor, Conferința științifică națională, București,

M.T.S. – C.C.P.S. (1991) – Sportul pentru toți, București.

Ponomarion, N. (1977) – Funcțiile sociale ale culturii fizice și sportului, Editura Didactică și Pedagogică, București

Rotariu, T.; Iluț, P.,(1997) – Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Editura Polirom, Iași.

Sbenghe,T. (2005) – Kinesiologie – știința mișcării, , Ed. Medicala , București

Stonescu, Gineta (1990) – Tinerețe, sănătate, frumusețe, Editura Sport-Turism, București

Șandor S.D. (2013) – Metode și tehnici de cercetare, București, Tritonic

Šimonek J., și col., (2010) – Outdoor physical activities. Univerzita Konstantina Filozofa v Nitre, Slovakia

Thomas, J., R., Nelsson, J., K. (1997) – Metodologia cercetării înactivitatea fizică, C.C.P.S., București.

Vasilescu, A. (1974) – Timpul liber al eternului adolescent, Editura  Didactică și   Pedagogică, București

Wilmore, J., H., Costill, D., L. (2002) – Physiologie du sport et de exercice (adaptations physiologiques a l’exercice physique), Ed. De Boeck Universite, Paris.

XXX (1991) – Sportul pentru toți, M.T.S. – C.C.P.S., București,

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/clc.4960130809/pdf

http://www.cdc.gov/nccdphp/sgr/pdf/execsumm.pdf

http://ec.europa.eu/sport/library/policy_documents/eu-physical-activity-guidelines2008_ro.pdf.pag.

http://www.doctor.info.ro/consum_caloric_tabel.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Recreere