Studiu Privind Eficienea Programelor de Fitness In Combaterea Obezitatii la Adolescenti

CUPRINS

Capitolul 1. Introducere

1.1. Actualitatea temei……………………………………………………………………..3

1.2. Motivarea alegerii temei…………………………………………………………….4

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică

2.1. Noțiuni generale de fitness…………………………………………………………6

2.2. Efectele programelor de fitness asupra organismului……………………..7

2.3.Obezitatea – cauze,factori de risc, complicatii………………………………..

2.4.Alimentatia

2.5.Particularitati bio-psiho-motrice ale adolescentilor( fizic,motric)

Capitolul 3. Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1. Obiectivele, sarcinile și etapele cercetării

3.2. Ipotezele cercetării

3.3. Subiecții și condițiile de desfășurare ale cercetării

3.4. Metode de cercetare folosite

3.4.1. Metoda documentării

3.4.2. Metoda observației

3.4.3. Metoda anchetei

3.4.4. Metode de măsurare (explorare și evaluare)

3.4.5. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor

3.5. Desfășurarea cercetării

Capitolul 4. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

4.1. Prezentarea și analiza datelor

4.2. Interpretarea rezultatelor

Capitolul 5. Concluzii

Bibligrafie

Anexe

CAPITOLUL. I. INTRODUCERE

1.1. ACTUALITATEA TEMEI

„În societatea noastră, în acest secol al “vitezei”, omul este furat și acaparat din ce în ce mai mult de mulțimea preocupărilor intelectuale și de automatizarea și robotizarea din ce în ce in mai multe activități. În aceste condiții omul de astăzi este foarte sedentar, este suprasolicitat nervos și intelectual, face abuz de substanțe toxice, are o viață tot mai artificială și nesănătoasă, precum și o alimentație la fel de nesănătoasă și neadecvată”. (Dobreci D.,2009)

Sănătatea este pusă în pericol atunci când oamenii nu fac nimic pentru păstrarea ei. Astfel este favorizată apariția unor afecțiuni grave, precum cele cardiace, vasculare și cancer, dar și a semnelor de imbătrânire prematură, iar un factor important de imbolnăvire il constituie obezitatea.

Obezitatea este o boală de metabolism definită prin creșterea in greutate, in urma acumulării de țesut adipos, obținut prin exces de alimente si viața sedentară. Aceasta are un efect negativ asupra stării de sănătate, rezultând o durată de viața redusă și probleme de sănătate.

Conform definiției dată de OMS sănătatea „este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților” ,așadar, sănătatea reprezintă mult mai mult decât absența unor modificări patologice și fiecare individ ar trebui să o intrețină , să acorde atenție, pentru a „duce o viață productivă social și economic”.

Obezitatea a existat din toate timpurile, însa numărul persoanelor nemulțumite de greutatea lor corporală, nemulțumire exprimată prin dorința de a pierde in greutate, pare ca a crescut considerabil. Această impresie de creștere a excesului ponderal, indiferent dacă ea corespunde sau nu la un exces ponderal constant obiectiv, poate fi explicată in două moduri:

dorința copierii unei conformități cu un model estetic de referință ('greutatea recomandabilă'), actualmente mai „ușor” decât greutatea medie a speciei umane;

convingerea mult răspândită că obezitatea reduce apreciabil durata medie de viață.

Oamenii sunt considerați obezi atunci când greutatea ideala este depășită cu peste 25-30%.

Obezitatea este un dezastru care cuprinde în prezent toată lumea civilizată. Este descrisă de către Organizația Mondială a Sănătății ca fiind " o epidemie la nivel global " .

Potrivit unui raport OMS, persoanele supraponderale depășesc cu mult numărul persoanelor ce suferă de malnutriție. Conform acestuia in lume există 800 de milioane de persoane malnutrite si peste un miliard de persoane supraponderale. In Europa, recordul la obezitate este ocupat de cărte Marea Britanie, Germania si Italia. Marea Britanie având 23% obezi, Germania 12% iar Italia 8%. Conform unor studii recente în România 25% din populație este obeză iar 50% supraponderală.

Obezitatea nu este doar o problemă de aspect, ci mai degrabă o problemă de sănătate, deoarece a devenit cauza principală de mortalitate prin afecțiunile cardiovasculare pe care le determină, diabetul zaharat și afectarea articulară cu care se confruntă multe persoane obeze.

Obezitatea a devenit cea mai predominantă si răspândită boală a copilăriei. Numărul copiilor supraponderali crește anual cu 400. 000, pe lângă cele 14 milioane de persoane supraponderale deja existente în Uniunea Europeană. Conform unui studiu publicat în luna aprilie 2005 de către Internațional Obesity Task Force, rezultatele privind numărul populației europene obeze adulte, varia între 10% și 27% la bărbați și 38% în cazul femeilor.

Obezitatea apare la copii și adolescenți când aceștia ajung să aibă exces de grăsime corporală.

Excesul de grăsime se datoreaza unui dezechilibru caloric, prin faptul că sunt consumate prea puține calorii din cauza lipsei de mișcare, pentru cantitatea mare de calorii ingerate. Stadiul de obezitate a unui adult este influențat de stadiul de obezitate din copilărie. Copiii mai slabi sunt mai puțin predispuși la obezitate in adolescență, decât copiii cu o greutate crescută. Prin urmare cu cât un copil se menține obez o dată cu înaintarea în vârstă, cu atât șansele sunt mai mari ca el să devină un adult obez.

Obezitatea apare în special in perioada de adolescență. Riscul ca un copil obez să devină un adult obez nu este foarte evident dar, circa 80% din adolescenți devin adulți obezi. Aceasta este o problemă foarte ingrijorătoare, deoarece pare că obezitatea devine principala problemă a secolului XXI.

Industrializarea și urbanizarea duc in mod fatal si sigur, la creșterea cazurilor de obezitate, iar creșterea pe tot globul a populației obeze va pasa o sarcină dificilă sistemelor de îngrijire a sănătății, din multe țări.

Chiar dacă unele complicații ale obezității nu sunt atât de severe ca cele ale sindromului imunodeficienței dobândite (SIDA), consumului de droguri sau ale altor boli infecțioase, ele vor afecta mult mai multe persoane și vor cere tratament pe un termen mai lung decât cel necesar afecțiunilor infecțioase. Prin urmare, în viitor, bolile provocate de obezitate vor fi in concurența, cu afecțiunile infecțioase. Renunțarea la obiceiurile nesănătoase și optarea unui stil sănătos, ar putea diminua morbiditatea și mortalitatea cu aproximativ 25-30%.

1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Cauzele care pot duce la obezitate sunt numeroase și întâlnite zilnic în societatea modernă. Din nefericire, populația nu concretizează gravitatea acestei afecțiuni, în condițiile în care pare că a devenit principala maladie contemporană, ce duce la diverse afecțiuni și traume pe multe planuri psihice și fizice.

In cadrul lucrării de față mi-am propus să evidențiez ce este obezitatea, principalele cauze, complicațiile ce pot apărea datorită acestei afecțiuni, atât rolul cât și efectele programelor de fitness in combaterea acesteia. Am ales această temă în dorința de a preveni problemele de sănătate care pot apărea la o persoană obeză. Privind implicațiile obezității asupra organismului și importanța mișcării în menținerea fitness-ului, scopul acestei lucrări este de a combate acest fenomen.

Exercițiile fizice regulate sunt vitale pentru sănătate. În ziua de azi este cunoscut faptul că exercițiile fizice sunt practicate cu scopul menținerii si imbunătățirii stării de sănătate. Potrivit OMS, lipsa activității fizice este al patrulea mare factor responsabil de mortalitate la nivel global. Un stil de viață sănătos reprezintă un mod de viață care asigură o stare bună de sănătate și o calitate a vieții mai bune. Schimbarea obiceiurilor alimentare ar trebui să se facă pentru tot restul vieții, dar se pare că populația nu este dispusă pentru așa ceva.

Modalitatea prin care populația ar putea combate obezitatea ar fi adoptarea unui stil de viața sănătos pentru tot restul vieții, prin evitarea produselor nesănătoase si practicarea activitații fizice, cel puțin jumătate de oră pe zi.

Prin mijloacele programelor de fitness putem obține o condiție fizică crescută, un tonus muscular bun, putem menține și imbunătăți sănătatea și pierde kilogramele in plus.

Cunoscând efectele benefice pe care exercițiul fizic le are asupra sănătății organismului uman, acesta este unul din metodele de bază ale prevenirii apariției diverselor boli și ar trebui adoptat de fiecare persoană.

CAPITOLUL. II. FUNDAMENTARE TEORETICA

2.1.NOȚIUNI GENERALE DE FITNESS

Definirea noțiunii de fitness diferă de la un autor la altul. Înțelesul este larg, iar opiniile autorilor de specialitate sunt împărțite. Unii îl consideră ca fiind o activitate de gimnastică, alții spun că este o activitate ce se desfașoara la aparate sau cu greutăți, iar necunoscătorii îl consideră ca fiind un sport pentru sănătate.

„În traducere liberă, fitness-ul înseamnă o reglare a proceselor adaptative din corpul uman în urma efectuării unui efort.”

Termenul de „fitness” provine din literatura anglo-saxonă și reprezintă o activitate motrică prin care se obține o stare de bine, indiferent de condiția anatomică, fiziologică sau psihică a persoanei care o practică.

Fitness este un cuvânt relativ recent intrat în vocabularul nostru cotidian. „La petite Larrousse”(2004) explică termenul „fitness” ca fiind un complex de activități, cu scopul de a fi in formă, cuprinzând musculatura, stretchingul si antrenamentul cardio.

In secolul trecut, prin anii '30 termenul de „conditie”, se utiliza pentru a indica starea de pregatire pentru activitate, a unui individ. Termenul de fitness este folosit de catre literatura anglo-saxona cam pentru acelasi lucru, deoarece acest termen se traduce ca fiind o stare de sanatate si forta fizica, pentru a fi capabil sa realizezi o activitate dificilă, sau un sport si care nu inseamna altceva decat o „adaptare buna” la solicitări.

Literatura din domeniul activităților corporale conferă termenului două sensuri: conditia fizică pentru activitate normală, componentă a calității vieții si „condiția” sportivului.

În perioada interbelică, nu existau metodele pentru dezvoltarea aptitudinilor motrice, iar pregătirea sportivilor era insoțită in mod permanent de către activitățile efectuate pentru „condiție”. La noi, termenul a fost neglijat, aproape uitat, dar a revenit in ultimele decenii, o data cu cel de „fitness”. Pentru a face față „stresului vieții”,omul modern trebuie sa lupte pentru a avea o stare bună.

In mod obișnuit spunem „condiție” sau „fitness” intelegând fie activitatea pentru realizarea acesteia, fie rezultatele sale.

Sfera noțiunii de „condiție” cuprinde din punct de vedere logic si metodologic, toate tipurile de activități destinate realizării ei.

M.Epuran (2005) consideră că „fitness-ul este sinonim cu conditia fizică”. Condiția fizică reprezinta o componenta a starii de sanatate si se defineste prin capacitatea omului de a-și desfașura activitațile cotidiene fară ca oboseala sa se instaleze si funcțiile fiziologice ale organismului sa se suprasolicite.

În manualele de specialitate ,conceptul de conditie cuprinde in mod deosebit capacitatea motrica, la care se adauga indicatorii de ordin psihosociali.

Capacitatea motrică este reprezentată din două puncte de vedere: psihologic si metodic. Din punct de vedere psihologic conținutul capacității este realizat din aptitudinile psihomotrice ,ce sunt măsurate prin teste specifice, pentru viteza de reactie, precizie, coordonare, echilibru etc., si se exprimă în randament/performanță. Din punct de vedere metodologic si metodic, capacitatea motrică este compusă din aptitudini motrice (viteză, forță, rezistență, coordonare, mobilitate, anduranță, etc.) măsurate prin probe de teren ca alergări , sarituri, aruncări, tragere la țintă, tracțiuni, echilibru. Toate aceste aptitudini stau la baza invățării acțiunilor tehnice si tactice.

„Capacitatea motrica a individului cuprinde intr-o unitate caracteristica, mai multe elemente, cum sunt: aptitudinile psihomotrice, aptitudinile motrice-sportive, toate influențate, structurate divers si evidențiate, la niveluri diferite, de maturarea fireasca a functiilor, de exersare si de factori interni motivationali”( Epuran. 1976,p.121).

Conceptul de capacitate motrică, are două ințelesuri: teoretică, prin contribuția la știința domeniului, si metodică, prin recomandarile privitoare la educatia psiho-motrică și formarea aptitudinilor și capacităților motrice. Cunoașterea capacităților motrice a unui individ, a unei colectivități școlare, sau sportive reprezintă o necesitate si totodată o obligație; ea ne informeaza cat de eficient a fost procesul instructiv-educativ, precum și asupra diferențelor individuale sau de grup determinate de anumiți factori psiho-sociali.

Putem defini capacitatea motrică a unui individ, dupa cum acesta răspunde la solicitări și la sarcinile motrice pe care trebuie sa le depașească. Aceasta este si semnificația, pentru care teoria fitness-ului pune accent pe capacitatea de adaptare, pe efectele specifice ale exercitiilor. Se considera ca subiectii sunt in conditie daca suporta solicitarile unui stres fizic. Evaluarea periodică a efectelor exercițiilor practicate, prin măsurarea puterii, andurantei, coordonarii, mobilitatii, agilitatii, are un rol foarte important.

In ultimele decenii, fitness-ul sau condiția, au primit explicații noi. Se consideră că sunt două tipuri de fitness:

fitness-ul sportiv, propriu celor care urmaresc performanta;

fitness-ul general, al omului obisnuit si care carcaterizeaza nivelul de adaptare la solicitarile vietii profesionale si sociale, ca atribut al „calitatii vietii”.

Fitness-ul are 5 componente, ce pot fi supuse masurarii:

capacitatea aerobica (fitness-aerobic)- masurarea VO2 max.,prin alergarea de o mila;

puterea si anduranta musculara;

flexibilitatea;

compozitia corporala – procentul de tesut adipos;

nutritia- cantitatea de alimente si adaosuri consumate intr-o perioada de 5-7 zile , pentru mentinerea masei corporale ideale.

Willis, C., D., SI Frye L., C.,(1992, p 4) disting doua componente ale fitness-ului fizic:

Fitness fizic relativ la sanatate, alcatuit din: anduranta cardiorespiratorie ; anduranta musculara ,putere musculara,compozitia corporala si flexibilitate.

Fitness fizic relativ la abilitati: agilitate, echilibru, coordonare, viteza, putere si timp de reactie.

Fitness-ul include tot ceea ce înseamnă un stil de viață sănătos și îngrijit, incepând cu alimentația și continuând cu parcticarea activitatilor fizice.

Fitness-ul poate fi impartit in doua categorii si anume:

Fitness-ul de tip aerobic reprezintă abilitatea organismului de a consuma oxigen în mod eficient prin creșterea cantității acestuia trimisă la mușchi, oxigen care le va permite mușchilor să funcționeze un timp mai îndelungat. Fitness-ul de tip aerobic depinde de starea inimii, a plămânilor și a mușchilor.

Fitness-ul de tip muscular, care se caracterizează prin creșterea rezistenței și forței musculare prin folosirea greutatii propriului corp (ex. flotari) sau obiecte de diferite greutati.

Omul este mai sanatos cu cat conditia sa fizica este mai buna. Practicarea unui sport regulat imbunătățește condiția fizică a omului, deoarece are nenumarate beneficii asupra organismului uman.

„Activitatea fizica determina vitalitatea fizica”. Acesta creste forța musculară și imunitatea organismului, imbunatătește funcția respiratorie si cea cardiacă, si reduce riscul imbolnăvirii.

2.2. EFECTELE PROGRAMELOR DE FITNESS ASUPRA ORGANISMULUI

Fitness-ul este o componentă a gimnasticii de bază, ce beneficiază de un bagaj infinit de exerciții fizice. Cu toate acestea, de cele mai multe ori este asociat cu lucrul la aparate speciale și cu greutăți, cu antrenamentul in „sala de fitness”, o extensie a culturismului, ceea ce duce la practicarea unilaterala a exercitiilor si la pierderea beneficiilor oferite de fitness in totalitate. „Starea de fitness” reprezinta o conditie fizică bună, asociata cu o condiție psihica si mentală bună, pe fondul unei stări optime de sănătate.

Din cele mai vechi timpuri, este cunoscut faptul ca exercițiile fizice au un scop bine definit pentru menținerea sănătății.Atât corpul uman, cât și psihicul, au nevoie de exerciții fizice pentru a-și menține integritatea și o buna funcționalitate.

Influența exercițiilor fizice asupra sănătații este cunoscută si dovedită. Exercițiul fizic regulat iși realizeaza efectele sale, morfogenetice, functionale, pshice, profilactice,terapeutice si educative, asupra intregului organism.

Exercițiile fizice au un rol important în îmbunatățirea aparatului cardiovascular, respirator, a unor boli metabolice sau a unor boli psihice. De asemenea au un rol major în profilaxia sau „tratarea” sedentarismului, a bătrâneții, respectiv a ceea ce numim „decondiționarea” organismului. Prin toate aceste exerciții se realizeaza creșterea capacității de munca, creșterea performanțelor fizice și psihice ale individului sau a “ stării de bine”.

S-a dovedit ca fitness-ul de tip aerobic, este singurul ce poate combate limitarea rezervelor functionale datorata varstei, creste toleranța pentru activitațile fizice zilnice, imbunatațește calitatea vieții și reduce morbiditatea datorită unor boli grave. Răspunsurile fiziologice ale organismului la exercițiile fizice aerobe, sunt reprezentate de răspunsul metabolic celular local, raspunsul aparatului cardiovascular și celui respirator. Consumul crescut de oxigen, este esențial pentru producerea de energie necesară contracției musculare. Marimea consumului de oxigen la nivelul celulei musculare este în raport direct cu: numarul mitocondriilor intracelulare, vascularizația mușchiului, prezența enzimelor oxidative mitocondriale în fibrele musculare și intensitatea contracției acestor fibre. Exercițiul fizic realizează și o stimulare a fibrelor simpatice din cadrul nervilor micști, care determină creșterea activității sistemului nervos simpatic, cu efecte imediate cardio-vasculare: vasoconstricție generalizată, tahicardie, creșterea tensiunii arteriale și creșterea contractilității miocardice.

Sistemul nervos, percepe o vasoconstricție in musculatura activă si cea inactivă, ceea ce duce la creșterea presiunii venoase periferice. La nivelul cordului are loc creșterea debitului cardiac, supus acelorași necesitați metabolice musculare. La persoanele cu afecțiuni cardiace, exercițiul aerobic determină răspunsuri diferite de cele fizilogice. In ceea ce privește răspunsul respirator al exercițiului fizic, este de precizat, că imediat cu inceperea exercițiului, apar modificările ventilatorii prin creșterea rapidă a ventilației, până la adaptarea ei cu valoarea efortului, când aceasta intră intr-o stare de echilibru. Creșterii ventilației pe minut, ii corespunde creșterea puternică a ventilației alveolare, ce este necesară pentru asigurarea noului stadiu al schimburilor gazoase. Datorită controlului cortical, creșterea ventilației chiar de la inceputul sau dinaintea exercițiului, este de origine reflexa. Este foarte important ca ventilația să fie adaptată in funcție de efortul solicitat de către exercițiul fizic, deoarece acesta limitează intensitatea efortului, oprindu-l brusc și intrând in faliment ventilator. În fitness-ul aerobic, acest lucru se produce doar in cazuri patologice.
Efectuând constant exerciții fizice, după tehnicile si parametrii necesari, putem obține un nivel crescut de fitness (VO2 max crescut) si o rezistență favorabilă în activitatea fizică.

2.3. OBEZITATEA-CAUZE, FACTORI DE RISC

Câteva kilograme in plus nu sugerează obezitate, dar cu toate acestea ele pot indica o tendinta de a castiga in greutate cu ușurință și o nevoie de schimbari in dieta si/sau in activitatea fizica. În general, un copil este considerat obez cand greutatea sa este de cel puțin 10% mai mare decât cea recomandata pentru inaltimea lor și tipul de corp. Obezitatea incepe cel mai frecvent la varste cuprinse intre 5 si 6 ani, sau în timpul adolescenței. Studiile au aratat ca un copil cu varste cuprinse intre 10 si 13 care este obez ,are o sansa de 80% de a deveni un adult obez.

Copiii devin supraponderali și obezi pentru o varietate de motive. Cele mai frecvente cauze sunt factorii genetici, lipsa de activitate fizică, modele alimentare nesanatoase, sau o combinație a acestor factori. Doar în cazuri rare excesul de greutate se datoreaza unei probleme medicale, cum ar fi o tulburare hormonala. Un examen fizic și unele teste de sânge poat exclude posibilitatea unei afectiuni medicale ,ca fiind cauza obezitatatii.

Deși problemele de greutate apar in familii, nu toti copiii cu istoric familial de obezitate, vor avea exces de greutate. Copiii ai căror părinți, frați sau surori sunt supraponderali, ar putea avea un risc crescut in a deveni ei înșiși supraponderali , dar acest lucru poate fi legat de comportamente familiale comune, cum ar fi obiceiurile alimentare și lipsa de activitate.

Dieta și activitatea unui copil joacă un rol important în determinarea greutății acestuia. Astăzi, multi copii isi petrec mult timp fiind inactivi. De exemplu, copilul isi petrece in medie,aproximativ patru ore în fiecare zi uitandu-se la televizor, dar numarul orelor de inactivitate poate creste, deoarece computerele și jocurile video devin din ce în ce mai populare.

Obezitatea este o afectiune complicate, in multe moduri. Pe de o parte, cauza pare a fi simpla, prin aceea că, dacă o persoană ingera mai multe calorii decat consumă sub formă de energie, atunci va câștiga în greutate.

Cu toate acestea, factorii de risc care determină obezitatea pot fi o combinație complexă de factori genetici, factori socio-economici, factori metabolici, stilul de viata, precum si a altor factori. Unele tulburări endocrine, boli, și medicamente pot exercita, de asemenea, o influență puternică asupra greutății unui individ.

În apariția obezității se disting două tipuri de cauze, și anume: cauze declanșatoare și cauze favorizante.

1.Cauzele declanșatoare ale obezității sunt:

Factori Genetici – Studiile au arătat că o predispoziție spre obezitate poate fi moștenită. Deși cercetătorii au identificat mai multe gene care par a fi asociate cu obezitatea, majoritatea cred ca o genă nu este responsabilă pentru întreaga epidemie. Majoritatea cercetarilor actuale și viitoare își propun să înțeleagă mai bine interacțiunea dintre aceste variatii genetice și mediul nostru in continuaă schimbare ce duce la dezvoltarea obezității.

Factori metabolici și hormonali – O persoană cheltuiește energie in mod diferit față de cum o foloseste organismul altcuiva. Ambii factori metabolici și hormonali, nu sunt aceiași pentru toată lumea, dar acești factori joacă un rol în determinarea creșterii în greutate. Studii recente arată că nivelul de grelină, un hormon peptidic cunoscut pentru stimularea apetitului, precum și alte peptide din stomac, joacă un rol în declanșarea foamei și produc o senzație de sațietate.

Factori socio-economici – Există o relație puternică între statutul economic și obezitate, în special în rândul femeilor. Femeile care sunt sarace si au un statut social inferior, sunt mai susceptibile în a fi obeze decât femeile cu o situatie socio-economica mai buna. Aparitia obezitatii este de asemenea cea mai mare printre grupurile minoritare, în special în rândul femeilor.

Stilul de viata – Supraalimentarea, impreuna cu un stil de viata sedentar, contribuie la apariția obezității. Acesta este stilul de viata care poate fi afectat de schimbarea comportamentului.

O dieta in care un procent ridicat de calorii provine din zahăr, bogat în grăsimi si alimente rafinate promoveaza cresterea in greutate.

Lipsa de exercitii fizice regulate contribuie la menținerea obezitatății la adolescenți si face dificilă pierderea in greutate. La copii, inactivitatea, cum ar fi privitul la televizor sau statul la calculator, contribuie in mare parte la aparitia obezitații.

2.4. ALIMENTATIA

Alimentatia reprezintă procesul, prin care o persoană consumă alimente, din care organismul absoarbe nutrienții de care are nevoie pentru o bună funcționare.

Alimentatția sănătoasă este unul din principiile de bază ale intreținerii sănătății. Ea ofera organismului energie, substanțe vitale necesare funcțiilor vieții.

Alimentația zilelor noastre reprezinta unul din factorii cei mai importanti de imbolnavire, deoarece contine prea multe produse din carne, grasime, dulciuri si alte produse alimentare denaturate. Evitarea acestora are un efect profilactic deosebit de bun.

In ciuda faptului ca exista oferte bogate si variate de alimente sanatoase, se consuma in continuare produse denaturate,care favorizeaza aparitia bolilor.

In ceea ce priveste alimentatia,exista o situatie paradoxala: hrana obisnuita contine deseori prea multe substante nutritive care duc, in final , la obezitate, dar in acelasi timp, contin putin vitamine importante, substante minerale si alte substante vitale.

Pentru o alimentatie sanatoasa, sunt de preferat alimentele vegetale cu continut scazut de calorii, dar care contin multe substante vitale.Astfel se previne aparitia obezitatii.

Prin boli ale civilizatiei intelegem bolile care apar datorita unor greseli in alimentatie si in modul de viata. Hrana nesanatoasa joaca un rol central in acest sens.

Lipsa din organism a unor substante vitale produce disfunctii ale unor organe.Mai intai apar tulburari metabolice si o diminuare a capacitatii de rezistenta a organismului, care duc la cancer (in cel mai rau caz). Hrana nesănătoasa este preluată de organele digestive, astfel sufera si stomacul, intestinul, ficatul,vezica biliara si pacreasul. Bolile cele mai dese sunt: ulcer gastroduodenal, gastroenterita cronica, constipatia, tulburari ale florei intestinale, largirea lumenului intestinal, boli ale vezicii biliare si obezitate.Vinovate sunt, in primul rand, alimentele dulci si cele bogate in grasimi.

Obezitatea poate contribui la aparitia bolilor cardiovasculare.

Datorita alimentatiei bogate in calorii este afectat și aparatul locomotor.Astfel apar: deformarea cheletului talpilor, tocirea, uzarea prematura a articulatiilor, mai ales la genunchi si solduri, afectiuni ale coloanei vertebrale si ale discurilor intervertebrale. Acestea reduc capacitatea de miscare, deoarece articulatiile trebuie permanent „unse” prin multa miscare.

Deși există unele cauze genetice sau hormonale ale obezitatății din copilarie, in cele mai multe cazuri excesul de greutate se datorează supraalimentării.

Alimentația corectă asigură creșterea si dezvoltarea normală a adolescent

ților și conferă o bună funcționalitate a organismului. O alimentație sanatoasa in cazul adolescentilor, ajuta la imbunatatirea rezultatelor la invataura, dar si in efectuarea activitătilor fizice.

În ultimii ani, statutul nutrițional si sănătatea copiilor si a adolescenților a suferit o decădere. Conform anchetelor guvernamentale, in jur de 16% dintre copii si adolescenți, cu vârstele cuprinse intre 6 si 19 ani sunt considerați supraponderali si 11% dintre adolescenți suferă de primul grad de obezitate. 
Prin anul 2000, peste 16% din populatia cu varsta sub 18 ani traia intr-un mediu sarac, ceea ce implică o alimentație săraca în vitamine și minerale. Totusi, conform acelorași studii, majoritatea adolescenților consumau o cantitate mare de calorii, depăsind necesarul zilnic al organismului, iar, această alimentație nu le asigura necesarul zilnic de calciu, fier, potasiu sau vitamina E. Tulburarile alimentare sunt intalnite de regulă in cazul adolescentilor de ambele sexe. 
Potrivit studiilor, alimentația necorespunzatoare in timpul adolescenței nu afectează doar greutatea corporală ca și adult,ci mai târziu aceștia sunt predispuși mai multor boli cronice. De exemplu, in timpul adolescenței, consumul scazut al alimentelor care conțin calciu, conduce la creșterea riscului de osteoporoza la maturitate.
Nu in ultimul rand, alimentatia sanatoasa in timpul adolescentei are o importanță majoră, deoarece ajută la prevenirea mai multor afecțiuni, ce sunt cauzate de tulburările de alimentație. Diabetul zaharat de tip 1, denumit și diabetul juvenil, este întalnit la aproximativ 13.000 de adolescenți, in fiecare an. Această afecțiune necesită controlarea atat a regimului alimentar, cât si a stilului de viața, in general. În mod surprinzator, cresterea cazurilor de obezitate inseamna cresterea cazurilor de diabet tip 2 – afectiune întalnită numai in cazul adulților, dar se pare că tot mai frecvent este întalnită și in rândul adolescenților.

Pentru menținerea sănătății organismului, cărțile de specialitate recomanda adoptarea unui regim alimentar echilibrat. Utilizând noua piramidă a alimentației, regimul alimentar al adolescenților poate fi individulizat, astfel incât alimentația sa le asigure substantele nutritive necesare pentru cresterea si dezvoltarea adecvata dar si pentru a le reda energia necesară în desfașurarea tuturor activitaților zilnice. 
In prezent, alimentatia de baza a adolescenților, este compusă din produse de tip fast-food si băuturi carbogazoase, peste jumatate dintre acestia nerespectand recomandările nutriționale prezente in cărțile de specialitate. Astfel, in ceea ce priveste consumul de grăsimi ,aproape 2 din 3 adolescenți consumă peste cantitatea de grasimi recomandată . 
Cu toate ca au fost depuse eforturi considerabile pentru a promovarea alimentației sanatoase in scoli, dar si acasă, rezultatele pozitive încă se lasă asteptate. Majoritatea adolescenților ignoră importanța lichidelor in nutriție. Este foarte important sa se reducă consumul bauturilor racoritoare cu un continut crescut de zahăr si a sucului de fructe mai ales intre mese. Cofeina din bauturile carbogazoase si cafeaua, consumate seara, duc la apariția tulburărilor de somn, ceea ce conduce la aparitia diferitor probleme de sanatate și la scăderea performantelor la invățătură. Conform ghidurilor alimentare, adolescenții trebuie sa evite consumul de bauturi alcoolice și să consume cantități semnificative de apa, pntru a evita deshidratarea.

1. Legumele – este recomandat consumul legumelor de culoare verde si portocaliu (morcovii,fasolea, mazarea,etc). 

2. Fructele – este indicat să se consume fructe proaspete sau conservate, ar trebuie evitat consumul sucului din fructe, deoarece, potrivit specialistilor, conțin cantități mari de zahăr, ceea ce duce la cresterea glicemiei. 

3. Produsele lactate (lapte, brânza și iaurt) – se recomanda consumul produselor lactate degresate, deoarece conțin o cantitate mare de calciu.

4. Carnea si fasolea – indicat ar fi ca proteinele sa fie asimilate din carne cu un conținut slab de grăsime, preparată la cuptor, fiartă sau pe grill. Alimentația sănătoasă se caracterizează prin diversitate, așadar, este indicat ca proteinele să fie asimilate și din mazăre, pește, fasole, nuci sau semințe. 

5. Uleiul și grăsimile – este indicat ca grăsimile să provină de la pește, alune sau uleiuri vegetale (in cazul adolescenților, 25-30% din calorii trebuie sa provină din aceste grăsimi). Trebuie limitat consumul grasimilor solide care provin din unt, margarină sau untură.

Adolescenții iși pot menține greutatea, datorită modalității de calculare al caloriilor, ce se află la baza noilor ghiduri si piramide alimentare, dar și cu ajutorul exercițiilor fizice. Aceștia iși pot calcula corect numărul de calorii ingerate in urma servirii unei mese, dar si evitarea consumării alimentelor ce conțin cantități exagerate de zahăr și grăsimi.

Cantitatea de energie din organism, este echilibrată cu ajutorul practicării regulate a exercițiilor fizice, dar acestea ajută și la imbunătățirea stării generale de sănătate.

În acest fel, adolescentul trebuie incurajat sa evite cât mai mult posibil, statul in fața calculatorului sau a televizorului și să petreacă mai mult timp in aer liber sau sa practice un sport.

Potrivit unor cercetări, doar prin reducerea a 100 calorii din numărul total de calorii ingerate zilnic, se poate obține o greutate corporală ideală.

Adulții au datoria de a-i face pe adolescenți sa inteleagă că, trebuie să consume echilibrat alimente, deoarece consumarea unui numar mai mic de calorii, determină scăderea sau menținerea greutății corporale. 
Principalul factor in tulburările de alimentație este dieta.

Potrivit unor studii, fetele ce urmează diete exigente sau moderate, sunt predispuse riscului de a suferi de anumite tulburări alimentare, precum: anorexia sau bulimia. Tratamentul unei tulburari alimentatare, constă in sedințe de terapie comportamentală și nutrițională. 
Terapiile nutritionale au scopul de a ameliora malnutriția, in cazul in care aceasta s-a instalat. Astfel, alimentatia trebuie să evite complicatiile provocate de creșterea brusca a caloriilor, ducând la creșterea excesivă in greutate. De asemenea, programul alimentar trebuie realizat și în funcție de stadiul de dezvoltare si creștere în care se afla organismul adolescentului. 
In cazul adolescentilor care sufera de diabet, pentru a accelera scăderea in greutate, medicul curant le poate recomanda doze mici de insulină. Cei ce suferă de diabet de tip 1, imediat ce diagnosticul a fost stabilit, aceștia au nevoie de consiliere nutrițională din partea unui nutriționist calificat.

Pentru a evita cresterea in greutate, aceștia trebuie sa urmeze regulat un program de exercitii fizice și sa calculeze cantitatea de carbohidrati consumată la fiecare masă.

In cazul celor care sufera de diabet de tip 2, trebuie sfătuiți și invățați cum să iși echilibreze nivelul de glucoză din sânge.

Adolescenții trebuie să fie conștienți de faptul că alimentația sănătoasă este vitală, deoarece asigură necesarul de substanțe nutritive pentru organism.

De asemenea, adolescenții ar trebui sa inteleaga, că adoptarea unui stil de viață sănătos, este cea mai bună metodă pentru menținerea greutății corporale și care presupune o alimentație echilibrată și diversificată, la care se adaugă un program regulat de exerciții fizice.

Alimentația de tip fast-food, administrarea drogurilor sau adoptarea unor diete nepotrivite, sunt factorii care conduc la creșterea in greutate și apariția problemelor de crestere si dezvoltare. În urma acestora, pot aparea complicații precum obezitatea sau osteoporoza. În același timp, tulburările de alimentație pot conduce la apariția unor complicații severe in rândul adolescenților, cum ar fi: malnutriție, boli cardiovasculare, diabet, hemoragii gastro-intestinale, depresie și chiar suicid.

2.5. PARTICULARITAȚI BIO-PSIHO-MOTRICE ALE ADOLESCENȚILOR

Adolescenta este privită ca o perioadă de tranziție între copilărie și maturitate.  In mod natural apar schimbarile fizice, emotionale si psihice ale tânărului in prag de maturitate. Aceste modificări sunt cauzate de procesele hormonale, care ajută copilul sa se dezvolte, sa ajungă la maturitate.

Majoritatea autorilor sunt de acord că adolescența acoperă intervalul de

vârstă cuprins între 12-14 și 18-20 de ani, în timp ce unii autori vorbesc chiar

despre o adolescență prelungită chiar până la 25 de ani.

Unii autori considera că adolescența este etapa dintre pubertate si tinerețe, adică începe la 14 / 15 ani și durează pana la 18 / 20 de ani. Alții definesc adolescența ca fiind etapa care incepe in jurul varstei de 11 / 12 ani și durează pana la 20 / 25 de ani.

Sfarșitul adolescenței si inceputul etapei adulte este marcat:

din punct de vedere biologic, de atingerea dimensiunilor corporale caracteristice pentru vârsta adultă și dezvoltarea completă a organelor sexuale ;

din punct de vedere psihologic, de formarea personalitații;

din punct de vedere motric, de dezvoltarea abilităților pentru o atitudine motrică eficientă.

Dezvoltarea biologica si transformarile fizice ale adolescentului

In adolescenta se desfășoară trecerea de la pubertate, spre maturitate. În această perioada, adolescentul suferă transformări vizibile și de cele mai multe ori, acesta nu este mulțumit de infățișarea sa, care sufera transformari vizibile și este vulnerabil la orice aluzie referitoare la imaginea sa corporala și este nesigur pe sine. Este perioada in care iși petrece foarte mult timp in fața oglinzii si simte nevoia sa faca tot felul de schimbari de imagine.

In urma cercetarilor efectuate de către specialiști, intre varsta de 14 – 20 de ani, creierul ajunge la greutatea maximă , iar procesul de osificare a diferitelor părți ale craniului, se apropie de finalizare.

Adolescentul este vulerabil la fracturi deoarece, procesul de osificare al scheletului, se realizează in timp, incheindu-se intre 20 si 25 de ani. În acesta perioadă adolescenții cresc anual in inalțime cu 20-30 de cm, iar in greutate cu 4-5 kg.

Pe la mijlocul perioadei, are loc o stabilizare relativă, deoarece in general in jurul vârstei de 16 ani la fete si 17 ani la baieți, adolescenții ajung la inăltimea definitivă.

In acelasi timp, crește forta musculara și musculatura se dezvoltă.

La începutul perioadei adolescenței, se dezvoltă mai înâi grupele musculare mari iar apoi cele mici, influențând coordonarea și precizia mișcărilor fine.

Fiecare adolescent se dezvoltă și evoluează după un ritm propriu, dar în general, în privința inălțimii și greutății se pot stabili anumite limite considerate normale:

In această perioadă inima iși mărește volumul și capacitatea plămânilor se dublează. Odata cu dezvoltarea biologică, aparatul circulator se maturizează treptat , astfel asigurând o funcționalitate normală a inimii.

Volumul de aer introdus în organism, crește proporțional, ca urmare a măririi suprafeței plămânilor. Respirația abdominală caracteristică perioadei copilăriei este înlocuită de cea toracică.

Glanda tiroida si hipofizară, asigura maturizarea fizică si sexuală a adolescentului și au rolul cel mai important in procesul de creștere. Cantitatea de hormoni secretata de catre hipofiza se marește progresiv, unii dintre ei influențează creșterea, alții stimulează și reglează funcția unor glande endocrine. În jurul vârstei de 15 ani, activitatea glandei tiroide si a glandei hipofizară ajunge in stadiul maxim. Activitatea glandelor sexuale se accentuează la fete intre 15-16 ani la baieți intre 17 -18 ani.

Dezvoltarea biologica la fete este diferita de dezvoltarea la baieti. Adolescenta se caracterizeaza prin inceputul maturizării aparatelor genitale, cu dezvoltarea glandelor genitale si a caracterelor sexuale secundare (indiciile exterioare ale diferentei intre sexe). Creșterea se desfășoară într-un ritm rapid, mai întâi la fete, iar la băieți mai târziu.

In această perioadă a adolescenței, se desfășoara o multitudine de transformări, atât exterioare cât și interioare ale ambelor sexe. Fetele căpătă o înfațișare generală feminină, realizată prin marirea bustului și dezvoltarea șoldurilor și a bazinului, iar baieții capătă o infățișare masculină, datorită masei musculare, care se mărește, umerii se lățesc, iar pilozitatea de tip masculin se instalează. Fetele acumulează țesut adipos în zona coapselor, abdomenului și a sânilor, iar băieții continuă să câștige masă musculară și forță fizică.

În această perioadă este foarte important somnul si alimentația sănătoasa. Adolescenții au nevoie de minim 9 ore de somn pe zi, deoarece oboseala are urmări negative asupra performațelor școlare, funcției cognitive și a stării psihice a acestuia, iar o alimentație sanătoasa ii asigura o deyvoltare fiyica echilibrata. Totodata este foarte importanta și activitatea fizica, practicarea unui sport fiind o idee foarte bună.

Așadar, dezvoltarea biologică a adolescenților înclină spre echilibru si stabilizare, in timp ce evoluția psihică, se caracterizează prin conflicte și stări tensionate.

Toate aceste succesiuni de fenomene biochimice aflate în plină desfășurare, îi determină pe adolescenți să aibă stări variabile , apetit oscilant, stări de irascibilitate,etc., aceste evoluții conducând spre maturizarea biologică și socială a adolescentului.

Dezvoltarea psihologică

Etimologic, termenul adolescență are originea în verbul latin adolescere care

înseamnă a crește, a se dezvolta, punând accent în special pe maturizarea

biologică și dezvoltarea psihologică specifică acestei vârste.

Odată cu acestea, pe plan subiectiv, psihologic are loc un proces de

schimbare a imaginii de sine, care intră în conjuncție cu tendința adolescentului

de a se autodefini. Această „creare” a unei noi identități are loc, adesea, prin

opoziția față de imaginea adultului și adoptarea unor norme sociale și de grup

prezente la ceilați tineri din aceeași generație.

În această etapă de viață, adolescentul trebuie să realizeze o sarcină

majoră: aceea de a-și crea o identitate stabilă și de a deveni un adult matur,

complet și productiv. Pe măsură ce își dezvoltă o conștiință de sine clară, experimentează diferite roluri și se adaptează la schimbările pe care le trăiește, adolescentul realizează o serie de pași în această direcție, pași care reprezintă ei înșisi sarcini importante ale dezvoltării.

1. Reorganizarea vieții interioare

Fenomenologia adolescenței se centrează în jurul reorganizării vieții interioare. O primă reorganizare privește însăși reprezentarea experiențelor corporale și sexuale. Inițial, foarte devreme în pubertate, adolescentul resimte aceste experiențe noi ca fiind externe sieși; treptat, el învăță să le integreze în corpul matur ca sursă

de mândrie și plăcere.

Concomitent cu reorganizarea reprezentării corpului în jurul maturității

sexuale, au loc o serie de reorganizări care privesc așa numitele „porniri” ( modularea agresivității și fuziunea dintre agresivitate și tandrețe), valorile ( asumarea valorilor personale care diferă de cele ale părinților), conceptele despre timp (sentimentul de a avea o istorie personală și un viitor care se poate planifica și influența), modul în care se vede pe sine în relațiile cu ceilalți (posibilitatea de a trăi experiențe

emoționale intime în afara familiei).

Multiplele transformări care au loc în perioada adolescenței pot fi grupate în cinci categorii majore: transformări fizice; cognitive; emoționale; sociale și comportamentale.

Transformările corporale, strâns legate de atingerea maturității sexuale, au un impact major asupra întregii personalități a adolescentului (incluzând sfera intelectuală, motivațional-afectivă și cea a relațiilor interpersonale).

Deoarece dezvoltarea adolescentului nu apare ca un continuum perfect,

putem identifica mai multe stadii ale maturizării în această perioadă:

adolescența timpurie (perioada prepuberală, 9, 10 – 12 ani);

adolescența (13-15 ani);

adolescența târzie (16-18 ani).

Tabelul de mai jos sintetizează câteva aspecte cheie pentru fiecare dintre

aceste trei sub-stadii de dezvoltare.

2. Dezvoltarea cognitivă și emoțională

a) Progresul intelectual și moral

Dezvoltarea cognitivă a adolescentului este caracterizată prin trecerea

de la gândirea concretă la gândirea abstractă:

„Adolescentul, în opoziție cu copilul, este un individ care reflectează în

afara prezentului și elaborează teorii despre toate lucrurile” (Piaget, 1998).

El dispune acum de un nou set de instrumente mentale și, ca urmare,

devine astfel capabil să analizeze situațiile logic; să aprecieze situații ipotetice; să anticipeze, să planifice, să imagineze cum va arăta viitorul, să evalueze alternative, să își fixeze obiective personale; devine capabil de introspecție, poate să abordeze cu maturitate sarcini de luare de decizie. Progresul intelectual în adolescență este acompaniat, într-o măsură considerabilă, de trecerea de la memorarea mecanică la aceea logică, susținută de perfecționarea percepției senzoriale și a criteriilor de observare, de acutizarea simțului critic, de algoritmi asimilați, dar și de efortul voluntary depus atunci când persoana are conștiința mai clară a unor scopuri și idealuri de atins (Modrea, 2006).

b) Dezvoltarea independenței și autonomiei

Pe măsură ce adolescentul începe să își exerseze noile abilități și

deprinderi de raționament, uneori comportamentul său poate să fie greu de

înțeles pentru adult, provocând confuzie: este momentul în care adolescentul

argumentează de dragul argumentației, sare direct la concluzii, este extrem de

centrat pe sine, dar pe de altă parte încearcă să găsească întotdeauna o vină sau

un defect în ceea ce spune adultul, să dramatizeze. Ca rezultat al dezvoltării

abilităților cognitive, adolescentul devine din ce în ce mai independent și

autonom:

• Își asumă treptat responsibilități tot mai importante, de exemplu, îngrijirea fraților mai mici, sarcini diverse în gospodărie, activități extrașcolare sau angajarea în muncă pentru perioada vacanței de vară etc.

• Accentul se deplasează de la centrarea pe joc la activități academice; începe să se gândească la o viitoare ocupație și carieră.

• Apelează la covârstnici și sursele media pentru a obține informația de care are nevoie, pentru a găsi sfaturile și orientarea necesară.

• Începe să își dezvolte o conștiință socială proprie: devine tot mai preocupat de probleme sociale și existențiale majore precum sărăcia, războiul, încălzirea globală etc.

• Își dezvoltă un sentiment al valorilor și comportamentul etic: este capabil să recunoască și să aprecieze valoarea unor trăsături precum cinstea, grija pentru ceilalți, ajutorul oferit celorlalți.

c) Dezvoltarea emoțională

Sarcina majoră a adolescenței este stabilirea unui sentiment clar al identității. Deprinderile intelectuale pe care adolescentul le dobândește în această perioadă îi dau posibilitatea să reflecteze, să se gândească la cine este și ce anume îl definește ca fiind o persoană unică, deosebită de ceilalți.

Sentimentul identității se construiește în jurul a două dimensiuni majore (APA,

2002):

• Imaginea de sine: setul de credințe despre propria persoană, inclusiv

roluri, scopuri, interese, valori, credințe religioase sau politice.

• Stima de sine: ceea ce crede și simte persoana cu privire la propria sa

imagine.

Procesul de dezvoltare a sentimentului identității implică

experimentarea unor moduri diferite de a (se) arăta, de se face auzit, de a se

comporta. Fiecare adolescent va explora toate aceste aspecte într-un mod unic,

particular. În același timp adolescenții dezvoltă deprinderi relaționale care le

permit să interacționeze cu alții, să își facă prieteni. Aceste deprinderi absolut

necesare, care sunt componente importante ale dezvoltării competenței

emoționale includ: recunoașterea și gestionarea emoțiilor, dezvoltarea

empatiei, rezolvarea conflictelor în mod constructiv, dezvoltarea spiritului de

cooperare (Golleman, 1994).

Cursul dezvoltării emoționale este unic pentru fiecare adolescent. Și

totuși, există o serie de tendințe specifice anumitor grupuri de adolescenți.

• Diferențe de gen: în societatea actuală, băieții și fetele trebuie să facă față

unor cerințe diferite și au nevoi emoționale diferite. În general, fetele

au o stimă de sine mai scăzută decât băieții (Bolognini, Plancherel,

Bettschart & Halfon, 1996). De multe ori, ele trebuie să învețe să

exprime sentimente „masculine” precum furia, să fie mai asertive. La

rândul lor, băieții trebuie să învețe să fie mai cooperanți, să accepte

faptul că și un bărbat poate și trebuie să știe să exprime și alte emoții

decât furia (Pollack & Shuster, 2000).

• Diferențe culturale: pentru multe persoane, adolescența reprezintă

primul moment în care se recunoaște în mod conștient identitatea

etnică și națională, apartenența la un anumit grup cultural. Identitatea

etnică include valorile împărtășite, tradițiile și practicile grupului

cultural din care face parte o anumită persoană. A avea sentimente

pozitive / a fi mândru că aparține unei comunități etnice și culturale

reprezintă un aspect deosebit de important pentru stima de sine a

oricărui adolescent. Mai ales pentru adolescenții care fac parte din

grupuri minoritare, asimilarea identității etnice și a celei culturale

poate reprezenta o problemă dificilă, având în vedere faptul că trebuie

să se confrunte cu diverse stereotipuri negative privitoare la cultura

grupului sau etnia din care fac parte.

3. Reacții la transformările pubertale

Schimbările rapide trăite în adolescență determină atingerea unui nou

nivel de conștientizare cu privire la propria persoană și la reacțiile celorlați față

de sine. De exemplu, de multe ori adulții percep adolescentul (care acum, din

punct de vedere fizic, arată ca o persoană adultă) ca fiind deja o persoană

adultă.

Totuși, adolescentul nu este încă adult și are nevoie de timp și ocazii

pentru a se autocunoaște și a explora atât propria persoană, cât și lumea în care

trăiește.

Dezvoltarea motrică

Activitățile motrice în această etapă a vieții, sunt destul de diversificate, iar formele de practicare ale acestora cuprind o gamă destul de largă, printre care mentionăm:

lecțiile de educație fizică și sport din școli, licee și facultăți; cercurile sportive; lecțiile de antrenament pe ramuri de sport; competiții sportive organizate; cercuri de inițiere în practicarea unor ramuri de sport; practicarea independentă a exercițiilor fizice și a sporturilor preferate.

În cele mai multe cazuri, grupele de dezvoltare a motricității generale sunt constituite din tinerii care au aceleași interese, în special din punct de vedere profesional (colegi de școală, de serviciu, etc.). Activitatea în cadrul acestor grupe va fi orientat în special spre dezvoltarea gismastică, jocuri sportive, etc.

Primează desigur latura formativă, cu recomandarea ca activitățile în aer liber să ocupe un loc prioritar. Se știe că trebuie valorificate la maxim, influențele factorilor naturali de călire în asigurarea unei motricități generale bune.

Obiectivele activităților motrice în etapa adolescenței, sunt:

– asigurarea unei dezvoltări fizice armonioase;

– dezvoltarea la parametri superiori a calităților motrice;

– întărirea și menținerea stării de sănătate;

– desăvârșirea profilului uman;

– dezvoltarea capacității de autoorganizare și autoconducere;

– creerea obișnuinței de practicare a exercițiilor fizice;

– cultivarea interesului pentru practicarea sportului de performanță.

– menținerea stării de sănătate, care să favorizeze sporirea capacității de muncă;

– ameliorarea capacității de efort și menținerea ei la parametri în scopul sporirii randamentului în activitatea profesională;

– prevenirea și combaterea influențelor nocive generate de anumite condiții de muncă;

– identificarea unor modalități de refacere a capacității de efort, de destindere, de petrecere utilă și plăcută a timpului liber;

– menținerea obișnuinței de a practica sistematic exercițiul fizic;

– educarea unor trăsături pozitive de caracter;

– asigurarea efectelor de compensare asupra activității intelectuale, a tratamentului asupra sedentarismului, stresului și oboselii;

– modelarea stărilor psiho comportamentale și transpunerea acestora în practica vieții sociale ( responsabilitate, fair-play, spiritul de echipă, hotărâre, încredere, perseverență stăpânire de sine, etc.).

Concluzionând, răspunsurile motrice ale adolescentului devin complexe și nuanțate pe fondul dezvoltării abilităților de a sesiza elementele semnificative pentru o conduită motrică eficientă. Astfel, adolescentul este apt pentru eforturi fizice crescute, ca volum și intensitatea, complexitate, băieții în mai mare măsură decât fetele.

https://www.safefood.eu/SafeFood/media/SafeFoodLibrary/Documents/Professional/All-island%20Obesity%20Action%20Forum/obesity-taskforce.pdf

Gerhard Leibold 'Medicina naturista pentru toti' Editua aquila '93 Oradea pag 61-64

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fitness

http://www.webmd.com/children/guide/obesity-children

Dobreci D.L. „Kinetoterapia in afectiuni cardio-vasculare” Editura Alma Mater,Bacău 2009

http://dralinpopescu.ro/2013/influenta-pozitiva-a-exercitiilor-fizice-in-intarirea-sanatatii-a-prevenirii-si.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/consecintele-dezechilibrelor-emotionale-la-adolescenti_9923

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/alimentatia-corecta-a-adolescentului_6207

http://www.universdecopil.ro/dezvoltarea-biologica-si-transformarile-fizice-la-adolescenti.html